Anul XVII, nr.

8 (195), 2006 • 1
 • Memorabil Mihai Dragolea povestind şi jucînd, în redacţia noas-
tră, scena „Coliva lui Decebal“. Juca pentru că a fost de faţă. A vi-
zitat cortul colivei, i-a văzut pe cei douăzeci de preoţi care o sfin-
ţeau, a văzut populaţia ieşită din Ţiganiada noastră stînd la coadă
cu găletuşa să ia colivă. Ce-o fi asta, colivă ortodoxă pentru un re-
ge dac? Nu ştim. Vedem doar că ortodoxia română e atît de largă,
încît face din Ştefan cel Mare, cu nenumăratele lui neveste, un
sfînt şi ţine slujbe pentru un rege politeist. E bine.

• Sezon de vară, mortăcios. Căldură mare, de parcă Clujul ar fi

C fost mutat peste noapte în Sahara. Termometrul din piaţă arată 47

de grade, e drept că la soare, termometrul de redacţie, 29 de grade.
E greu să fii deştept într-un asemenea cazan. Instituţiile de cultură
A sînt închise. Numai revistele mai funcţionează. Şi universitatea, ca-
re-şi prăjeşte masteranzii, doctoranzii şi profesorii la foc lent şi
continuu.
F • Au trecut pe la Apostrof: Ruxandra Cesereanu, pentru semnarea
unor contracte; Mircea Muthu, ca să recupereze nişte cărţi; Mihai
É Dragolea, cu veşti din Deva şi Petroşani; Michael Shafir, cu între-
bări; Amalia şi Ovidiu Pecican, cu cărţi; Virgil Mihaiu, după cărţi;
lumea se răreşte, pentru că e sezon de vară.

• La Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor, de sfinţii Petru şi Pavel s-a

A P O S T R O F făcut mare chef pentru scriitorii care s-au născut în lunile mai-iu-
nie. Cu aceeaşi ocazie, au fost lansate mai multe cărţi ale clujenilor.
Ruxandra Cesereanu şi-a lansat o antologie de poeme, apoi volu-
mul Sadovaia 302 bis. George Vulturescu a povestit cum a fost la
Zilele Poesis, iar Doina Cetea şi Irina Petraş au făcut oficiile de
gazdă.

• Tot de Sf. Petru şi Pavel, la cafeneaua Bulgakov, Ruxandra Ce-

sereanu a prezentat, pentru publicul tînăr şi nonconformist, volu-
mul Sadovaia 302 bis, apărut la Biblioteca Apostrof. Născut din-
tr-un proiect utopic, dar pe care Ruxandra a ştiut să-l pună pas cu
pas în aplicare, volumul relatează călătoria a patru cavaleri bulga-
kofili la Moscova, pe urmele personajelor din Maestrul şi Margare-
ta; de asemenea, volumul cuprinde şi contribuţiile altor doi iubi-
tori de Bulgakov, aşa că are în final şase autori: Ruxandra Cesereanu,
Marta Petreu, Corin Braga, Virgil Mihaiu, Ovidiu Pecican şi Ion
Vartic. Recunoaştem, lansarea nu-i totuna cu o căţărare pe bloc,
• Ana Blandiana şi Vladimir Tismăneanu la Bookfest, 2006 cum obişnuieşte Ruxandra Cesereanu, dar în seara cu pricina a fost
proiectat şi filmul ei despre Moscova şi locurile minunatelor întîm-
plări din romanul bulgakovian. La sfîrşit, pentru cele mai bune în-
trebări venite din public, Ruxandra Cesereanu a oferit o băutură
vrăjitorească, numită „coconată“.

• Piramida Casei Universitarilor a găzduit două lansări de carte: în

18 iulie, lansarea volumelor La sortie du relativisme şi Speranţa raţi-
unii, amîndouă de Andrei Marga; iar în 20 iulie, volumul pe care
Universitatea „Babeş-Bolyai“ i l-a dedicat profesorului Marga cu
ocazia împlinirii unei vîrste rotunde – 60 de ani. Cărţile au fost
prezentate de Letiţia Ilea, Ioan Cuceu, Marius Jucan, Mircea
Petean şi Marta Petreu. Au fost prezenţi universitari, scriitori, stu-
denţi, doctoranzi etc.

• Angela Martin, Augustin Buzura, Alexandru Muşina şi Nicolae Manolescu

la Bookfest, 2006

• Silviu Lupescu şi Ruxandra Cesereanu la Bookfest, 2006

• Ana Mureşan şi Ileana Mălăncioiu la Bookfest, 2006

2 • APOSTROF
 • Dumitru Ţepeneag. Foto: Sarah Moon

Avangardistul perpetuu
Daiana Felecan

C uvîntul nisiparniţă (le mot sablier1) poa-

te fi el însuşi sîmburele generator al
cărţii cu acelaşi titlu. Aventura dublei sale
Spuneam despre acest roman că e, prin
excelenţă, o carte a mărturisirii, o carte jus-
tificatoare.
el se aseamănă cu construcţia unei nisipar-
niţe:

existenţe în spaţiile limbilor română şi france- Încă din prima pagină, de teama de a nu e formată din două vase de mărimea unor
ză prilejuieşte, la un alt nivel, producerea fi suspect, Ţepeneag simte nevoia unei des- păhărele care comunică între ele printr-un
unui hibrid de literatură nemaiîntîlnit. tăinuiri: gît scurt şi foarte subţire cu o deschizătură
Motivaţia lui Dumitru Ţepeneag este foar- milimetrică pe unde nisipul se scurge fir cu
fir mă fascinează şi mă enervează în acelaşi
te clară şi succesiv oferită celor cu care astfel s-ar cuveni înainte de toate să-i explic
cititorului francez (o ce ipocrită reverenţă) timp (p. 15).
comunică.
Cuvîntul nisiparniţă este cartea unei tra- de ce încă îl mai privez de plăcerea textului
direct (p. 11). Scrisul este simultan un joc de sublimă
gice mărturisiri. Dar şi aceea a mirării aproa-
înălţare şi abruptă cădere a spiritului. Cînd
pe infantile în faţa descoperirii sensului unui
Şi nu se opreşte aici: pare că una din cele două limbi vrea să pre-
cuvînt (pentru că, intrat într-o nouă limbă,
domine, instanţa auctorială o sancţionează:
individul renaşte). Şi atunci totul se pre-
călare pe două limbi mă hotărîsem să scriu
schimbă ca-ntr-un joc. Autorul îşi va asuma în franceză, numai că a trebuit să constat cu nisipul aproape că s-a scurs tot în vasul de
acum calitatea de magister ludi: el se miră destulă iritare şi ciudă că nu pot s-o fac pînă dedesubt şi atunci mă încăpăţînez: o răstorn
scriptic, şi cititorul odată cu el, de lucrul nu scap de fantasmele înmagazinate de-a şi iar mă pun la pîndă (p. 15).
mîinilor sale, realizat cu alte unelte decît lungul atîtor ani în care în loc să scriu m-am
cele obişnuite. gîndit cum să scriu şi la ce folos toţi anii La intervale bine calculate, scriitorul in-
Experimentarea celor două dimensiuni aceştia de aşteptare în anticamera limbii fran- tră în scenă – ca-n teatrul modern – cu o
(tragică şi ludică) ale noului mod de a scrie ceze deci trebuie deocamdată să continuu să nouă pancartă de avertisment:
îi rezervă lui Dumitru Ţepeneag, simultan, scriu tot în română (p. 11).
stabilirea în altă patrie decît cea natală se cuvine deci să-i explic cititorului că nu pu-
(Franţa) şi în altă limbă decît cea maternă Deocamdată autorul preferă, datorită team aşa nitam-nisam să mă aventurez într-o
(franceza). Cartea în discuţie este mai mult îndelungatului popas al sufletului şi gîndu- scriitură a cărei maternitate să fie constituită
un jurnal mascat, strecurat ici-colo, printre lui în limba sa maternă, să scrie/gîndească/ de o limbă unde venisem destul de tîrziu
pasaje de pseudopoveste. Intenţia scriitoru- simtă tot în spiritul ei. (Atribuie acestui (dacă nu prea tîrziu) şi în plus tîrînd după
lui e pronunţată explicit, putîndu-se recon- fapt şi o explicaţie psihologică!) Cu amără- mine tot soiul de arătări: un teatru întreg de
ciune, declară că încă mai trebuie fantasme ori mai bine zis magazia acestui
stitui atît ca o carte a fantasmelor înmagazi-
teatru (p. 17).
nate în timpul existenţei (pe care tocmai o
părăseşte), cît şi ca o carte a sinelui, care îi să se chinuie Alain să-l traducă iar eu să sufăr
inutil pe lîngă el dîndu-mi foarte bine seama Autorul scapă de una dintre temerile sa-
face pe cei din jur conştienţi de naşterea po-
că oricît de genial ar fi traducătorul o tradu- le – ce capătă un extraordinar retorism în
iein-ului în existenţa aleasă pentru a se
cere e totuşi o traducere (p. 11)2. economia cărţii – prin optarea, în cele din
instala.
urmă (chiar dacă e introdus pretextul tra-
Orice pas în facerea acestei creaţii este
Aşadar, cartea debutează şi continuă cî- ducerii) pentru exprimarea în limba fran-
extrem de conştientizat de către autor; e ve-
teva zeci de pagini în română, pentru ca ceză:
gheat şi supravegheat în permanenţă, din
apoi, încetul cu încetul, să se insereze cîte o
nevoia nemărturisită a elaborării unei ope-
jumătate de propoziţie în franceză. După şi din nou hîrtia albă un alb înşelător căci al-
re care să marcheze o trecere şi totodată o te imagini pîndesc dedesubt aşteptînd mo-
aceea, din ce în ce mai insistent, ca un gînd
întîlnire. E nevoia individului ce resimte mentul prielnic să iasă la iveală chemate de
ce nu-ţi dă pace, prezenţa cuvintelor franţu-
captivitatea în spaţiu, eliberîndu-se şi ale- vreun cuvînt (prin sens ori prin sunet) şi
zeşti e tot mai pregnantă, pînă cînd pagini
gînd altul, dar realizînd, tragic, că nu apar- atunci cum să nu te întrebi dacă orişice am
întregi vor fi scrise direct în franceză. Acest
ţine, de fapt, niciunuia. face nu cumva suntem condamnaţi să tru-
procedeu al selectării cuvintelor din cele do- dim toată viaţa la unul şi acelaşi interminabil
uă limbi este metaforic descris de Ţepeneag; palimpsest (p. 15).
1
Dumitru Ţepeneag, Cuvîntul nisiparniţă, Bucureşti,
Editura Univers, Colecţia Ithaca, Scriitori români din
exil, 1994. 2
Problematica traducerii va fi reluată în continuare.

Anul XVII, nr. 8 (195), 2006 • 3

 Noua „revoluţie“ romanescă are în ve- [...] Je change la ponctuation. Celle du ma-
dere şi modernizarea grafiei: nuscrit a l’air arbitraire. Et un peu ridicule.
Pour ce qui est de la conception esthétique,
dar recunoaşteţi că şi majuscularea forţată de ce n’est pas si simple que ça [...] De toute fa-
după fiecare punct ţine de tiranie. de o tira- çon je n’y peux rien. Mais la ponctuation, si.
nie a lecturii (p. 19). C’est en mon pouvoir. Je n’ai qu’à prendre
l’ancienne pour une simple négligence de
l’auteur (p. 78-79).
Autorul nu are intenţia să ascundă vre-
un simbol. Explică amănunţit mecanismul
alcătuirii cărţii: Orice text tradus are, indiscutabil, o du-
blă paternitate recunoscută şi revendicată
„Donc la figure du livre est le sablier. Ce qui cu responsabilitate:
exigerait une structure en écho: c’est à-dire
retrouver tous les grains de sable (thèmes, Ce texte est aussi le mien. C’est moi qui lui
éléments épiques, personnages, etc.) qui ai offert un corps. Enfin, la moitié d’un
s’écoulent doucement du vase supérieur dans corps… (p. 79)
le vase inférieur. Ştii că habar n-am cum se
zice sablier pe româneşte; poate nisiparniţă?! şi
Et alors j’ai repéré dans mon délire les
possibilités épiques de réaliser cette structure «Le livre n’est pas tout à fait le mien. Comme
(p. 73). tous les livres que j’ai publiés en France. Ils
sont aussi les livres de mon traducteur. C’est
Spuneam că problema traducerii/tradu- lui qui leur a offert un corps, chair et os. Ce
cătorului va constitui un punct de referinţă que l’on appelle, dans une certaine critique
în acest demers. Mai întîi de toate trebuie moderne, la matérialité du texte» (p. 79). La
traduction tue matériellement le texte et
ştiut că Alain Paruit, traducătorul cărţilor
proclame, sur la couverture, une imposture:
româneşti în franceză ale lui Dumitru Ţe- l’Auteur. Un fantôme qu’on a beau attendre
Cuvîntul nisiparniţă este şi un tratat post- peneag, este personaj/confident în roman. dans les pages ré-écrites par quelqu’un d’autre.
modern despre abolirea punctuaţiei: Autorul i se adresează direct: L’auteur traduit n’a aucune puissance, car
aucune présence. Et comment être présent,
în privinţa punctuaţiei mai exact spus a lip- je dois te dire que je ne peux pas écrire ce li- sinon par les mots? (p. 80).
sei de punctuaţie din anumite texte aşa-zis vre sans ton aide (ton assistance) immédiate
moderne […] ar trebui să chibzuim foarte et permanente, adică: au fur et à mesure que Celuilalt filon al romanului (cel pretext
serios ea poate dezorienta cititorul (p. 19). j’écris tu dois traduire. Je vais t’expliquer pentru naşterea scriiturii), Eugen Simion3
pourquoi (p. 73). îi găseşte o rezolvare foarte expeditivă şi opor-
Este aproape un minitratat teoretic des- tună: „Debarasîndu-se nu numai de obsesi-
pre strategia lecturii, adică despre (ne)abor- Ultima parte a romanului e mai mult o ile româneşti, dar şi de obsesiile epocii
darea tradiţionalei punctuaţii: descriere tehnică a domeniului ce ţine de tradiţionale“, Dumitru Ţepeneag „pune în-
scriitor şi a celui ce aparţine traducătorului. tr-un carusel un număr de personaje, reale
să înlocuim virgula prin două puncte paran- În momentul în care traducătorul se apropie
teză eventual chiar linioară. punctul să joace
sau imaginare, şi le învîrte după o regulă pe
de text – şi autorul ştie asta –, acesta suferă care n-o putem prevedea“.
şi el un rol de virgulă – în unele cazuri chiar
(pierde/cîştigă) datorită unei noi produceri
şi punctul da. şi nu-l mai pui la sfîrşit de pa-
ragraf unde oricum ai un spaţiu alb dar între a lui. Textul va fi filtrat după exigenţele ce-
*
elementele unei enumerări în cazul propozi- lui care, de fapt, îl re-scrie:
ţiilor incidente nu pui nimic
ce vrei să pui
şi semnul de întrebare
«Le texte souffre d’une hypertrophie généra-
le. Il est structurellement déséquilibré» Là,
L iteratura practicată de Dumitru Ţepe-
neag se prezintă mereu publicului cu o
nouă faţetă a desfăşurării sale. După atîtea
nu e absolut necesar je ne sais pas s’il a vraiment raison [...] De
şi semnul de exclamare bons passages, il y en a certainement: ce 3
„Romanul biografic textualist“, în Literatorul, anul
inutil (p. 20). n’est pas le talent qui manque à notre auteur IV, nr. 42 (159), 14-21 oct. 1994, p. 3.

Cărţi primite la redacţie

• Dan Stoia, Cetatea cu pânze, Cluj-Napoca, • Ioan Petru Culianu, Gnosticism şi gîndire • Constantin Nicuşan Micu, În vămile sufle-
Ed. Limes, col. „Metamorfoze“, 2006. modernă, Iaşi, Ed. Polirom, 2006. tului, poeme, antologie, Tîrgu-Mureş, Ed.
• Sandu Frunză, Filosofie şi iudaism. Un răs- • Petru Poantă, Clujul meu. Oameni şi lo- Ardealul, 2005.
puns la întrebarea „Ce este filosofia evreiască“, curi. O istorie subiectivă a Casei de Cultură a • Constantin Nicuşan Micu, Dincolo de cu-
Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2006. Studenţilor, Cluj-Napoca, Ed. Casa Căr- vinte, Tîrgu-Mureş, Ed. Ardealul, 2003.
• Ruxandra Cesereanu (coord.), Comunism ţii de Ştiinţă, 2006. • Rodica Marian, Identitate şi alteritate, Bu-
şi represiune în România. Istoria tematică a • Mihai Măniuţiu, Povestiri cu umbre, Cluj-Na- cureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Ideea Eu-
unui fratricid naţional, Iaşi, Ed. Polirom, poca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2006. ropeană, 2005.
2006. • Mihai Măniuţiu, Il rauco suon, poeme şi • Mihai Cimpoi, Secolul Bacovia, Bucureşti,
• Ioan Suciu, Ştiinţele suave, poezii, Bucu- prozopoeme, Cluj-Napoca, Ed. Casa Căr- Ed. Fundaţiei Culturale Ideea Europeană,
reşti, Societatea Scriitorilor Militari, 2005. ţii de Ştiinţă, 2006. 2005.
• Simona Popescu, Lucrări în verde sau Ple- • Andrei Marga, La sortie du relativisme, • Maria Pal, Măşti de opal, Cluj-Napoca,
doaria mea pentru poezie, Bucureşti, Ed. Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2006. Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2006.
Cartea Românească, 2006. • Matei Călinescu, Eugène Ionesco: teme • Ileana Cudalb, Fiica mea America, Bucu-
• Radu Aldulescu, Amantul Colivăresei, ro- identitare şi existenţiale, Iaşi, Ed. Junimea, reşti, Ed. Fundaţiei Culturale Ideea Euro-
man, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2006. peană, 2005.
2006. • Carmen Muşat, Canonul şi tarotul, Bucu- • Vasile Durloi, Imperia, Constanţa, Ed. Ex
• Mircea Martin, Singura critică, ed. a II-a reşti, Ed. Curtea Veche, 2006. Ponto, 2006.
revăzută, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, • Ana Blandiana, A fi sau a privi, Bucureşti, • Marian Nicolae Tomi, Invitaţie otrăvi-
2006. Ed. Humanitas, 2006. tă, Cluj-Napoca, Ed. Grinta, 2006.
• Silvia Zaharia, Ochiul apelor, Cluj-Napoca, • Ana Blandiana, O silabisire a lumii, Bucu- • S. Mehedinţi, Politica de vorbe, Cluj-Na-
Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2006. reşti, Ed. Humanitas, 2006. poca, Ed. Cartimpex, 2006.
• Liviu Oltean, Beţi dintru acesta toţi, • Ana Blandiana, Spaima de literatură, Bu- • Ion Untaru, Floare de lotus, Bucureşti,
Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2005. cureşti, Ed. Humanitas, 2006. Ed. Semne, 2006.
• Ion Vianu, Vasiliu, foi volante, Iaşi, Ed. • Constantin Nicuşan Micu, Primăveri inte-
Polirom, 2006. rioare, Tîrgu-Mureş, Ed. Romghid, 2004.

4 • APOSTROF
metode şi tehnici de a scrie, după atîta efec- Situaţia din Est e
tivă producţie literară, niciun model de scrii- ceva mai complica-
tură nu mai pare neaşteptat. Ţepeneag ne-a tă. De pildă, în Ro-
obişnuit cu de toate! Volumul Reîntoarcerea mînia, scriitorii ti-
neri, în ultimii ani
fiului la sînul mamei rătăcite (Iaşi, Institutul de dictatură, au re-
European, 1993) conţine articole, eseuri, in- uşit, în ciuda difi-
terviuri, mici cugetări, apărute, multe din- cultăţilor inerente, să
tre ele, în publicaţiile româneşti de după facă o literatură cît
1989. Unele datează din anii ’70, cînd au- de cît modernă, să
torul a susţinut, cu intermitenţe, rubrica experimenteze mo-
„Şotron“ la România literară, Luceafărul, duri, noi pentru ei,
Argeş. de scriitură. Într-o
La o primă lectură, bucăţile cuprinse în măsură chiar mai
ma re decît pe vre-
carte sunt disparate, fragmentare, dar ele mea mea. Regimul
gravitează în jurul mereu aceleiaşi axe justi- a permis o literatu-
ficatoare: reîntoarcerea fiului este semnul ră „pură“ pentru că
profesiunii de credinţă. „Mama rătăcită“ es- avusese timp să con-
te o sintagmă stratificată: limba română, li- state că aceasta nu
teratura română, Uniunea Scriitorilor, pa- declanşa, în imedi-
tria, toate spaţii din care fusese simultan at, nici un efect po-
respins. Dar cartea nu se vrea o jalnică ple- litic. Pe cînd acum,
doarie a ororii de exil şi a întoarcerii acasă, după „eliberare“,
scriitorii au chef să
ci, dimpotrivă, cu simţul fin cultivat al hu-
pună probleme po-
muleşteanului umor românesc, Ţepeneag litice. Cîţiva ani
se purifică de toată tristeţea şi supărarea ce de-a cum încolo o
au urmat ridicării cetăţeniei române în 1975, să apară cu precă-
prin decret prezidenţial. Prin scris, el pare a dere o literatură po-
uita trecutul întunecat, iertîndu-i atît pe litizantă: a închiso-
cei din ţară, care n-au împiedicat săvîrşirea rilor, a suferinţei.
actului cu substrat politic, cît şi pe românii Într-un cuvînt, me-
aflaţi mai de mult la Paris şi care n-au acţio- moria, atîta timp
împiedicată să func-
nat favorabil pentru aprobarea cererii de
ţioneze, îşi va lua re-
naturalizare. Şi tot el este acela care se auto- vanşa. Paul Goma va face adepţi, deşi el în- se răsfrîngea într-un fel şi asupra lor. Fran-
analizează retrospectiv, găsind în compor- suşi, în exil, se străduie de cîtva timp, fără cezii (inclusiv Eugen Ionescu), toţi au făcut
tamentul său (politic, literar, colegial) ges- mare succes, să-şi schimbe direcţia. Dar cîte ceva. Românii nici unul: nici Goma,
turi pe care nu le-ar mai face sau le-ar face acest tip de literatură nu poate dura prea nici Virgil Tănase, nici Monica Lovinescu.
altfel. Dă dovadă de o extraordinară lucidi- mult. Scriitorii vor sfîrşi prin a se întoarce la
tate (foarte rar întîlnită la alţi scriitori) şi adevărata literatură. O prea amănunţită explicitare a cuvinte-
transparenţă în abordarea oricărui eveniment. lor lui Ţepeneag ştirbeşte din plăcerea lec-
Este un caz aproape patologic de mărturisire: În această manieră se continuă declara- turii cărţii. De aceea, observaţiile se vor
ţiile lui Dumitru Ţepeneag pe parcursul opri aici, urmînd să conchidem alături de
Stînd să mă gîndesc mai pe-ndelete, acum, cărţii. Întrebările care i se pun sunt deschi- criticul literar Cornel Ungureanu4:
după atîţia ani de exil, am ajuns la concluzia se, directe, iar răspunsurile prompte. Aces-
că am acţionat greşit. Toţi cei, în frunte cu tea vizează mai mult politicul şi culturalul, … Dumitru Ţepeneag nu de interlocutor are
Dimov, care mă îndemnau la prudenţă şi-mi dar scriitorul nu poate face abstracţie de bi- nevoie (el e cel care ştie!), ci de fidelitate. În
reproşau unele acţiuni nesăbuite aveau drep- ografic, întrucît la el acestea interferează, se jurul lui evoluează o seamă de infideli, pe or-
tate. Aş fi fost mai util (şi literar şi politic) în determină reciproc. bite diferite. Mai toate interviurile, tabletele,
ţară decît în exil! Aşa că ar fi trebuit să pro- microeseurile sunt dizertaţii despre infideli-
Cea mai dramatică relaţie o trăieşte cu
cedez altfel. Să am, desigur, o atitudine ones- tate…
tă, de rezistent, dar să nu mă arunc, ca un
Paul Goma:
adolescent romantic, cu capul în zid… […] Inteligent, prompt, lipsit de iluzii, „Ţe-
Mă întrebaţi ce n-aş mai publica din tot ce Aveam faţă de Paul Goma o datorie morală,
aş zice chiar formală, pentru că eu îi sugera- peneag aparţine (totuşi!) acelei generaţii
am scris şi am publicat deja? Ei bine, iată:
sem să-şi manifeste solidaritatea cu Charta pentru care ideea de scriitor nu era inutilă,
n-aş mai publica articolele din New York
Times („A gîndi în România e o crimă“) şi 77 a cehilor, ceea ce a constituit punctul de iar Uniunea Scriitorilor, un reper esenţial…
din Le Monde. Da, mai ales articolul din Le plecare al „Mişcării Goma“. În tot timpul Necazul e că nimeni nu mai vrea să creadă
Monde, unde fac elogiul romanelor lui Paul acesta îi asigurasem logistica, era firesc să-l în Istoria sacră a scrisului pe care el, avan-
Goma. E singura dată în viaţă cînd am scris apăr pînă la capăt. gardistul perpetuu, mizase…“5
ceva în care nu credeam; de dragul Cauzei,
al luptei politice, am supraevaluat literatura Autorul oferă un tablou clarificator asu-
lui Goma. Iată cît de mare mi-era patima pra tipului dominant de reacţie a celui aflat
politică (de fapt ura şi dispreţul pentru re- în exil (înrăit de exil):
gim) şi cît de mic talentul de politician!
Scriitorii din exil aşteaptă – unii conştienţi,
În interviul realizat de autorul Frigului alţii nu – să fie răsplătiţi pentru isprava de-a
se afla în exil. Nu le e de ajuns că sunt publi-
cu scriitorul Alain Robbe-Grillet, intitulat caţi, comentaţi şi eventual, lăudaţi în ţară. Li
„Marxismul e pe ducă, alte pericole ne pîn- se pare că a fi trataţi pe picior de egalitate cu
desc“, cei doi dovedesc un foarte bine dez- „cei rămaşi acasă“ înseamnă pur şi simplu o
voltat vizionarism. Cel puţin literatura pare nedreptate. E vorba, deci, de o valorizare ex-
a apuca drumul prorocit în amintita discu- cesivă a unui gest care era, de cele mai mul-
ţie. Analizînd panoramic viitoarea înfăţişa- te ori, resimţit ca un protest. Şi invocat ca un
re a ţărilor din Est după 1989, autorul Gu- destin. De unde sinceritatea reacţiei lor, care
melor prevesteşte: poate însă apărea celorlalţi drept resentimen-
tară. Eu însumi m-am surprins gîndind în
felul acesta, căzînd în capcana amărăciunii.
Cultural vorbind, ne putem teme că din ca- A trebuit să fac un efort violent ca să nu mă
pitalism se va lua în primul rînd ce e mai las pradă resentimentului. [...] În 1978, du-
rău; adică – spus pe jumătate în glumă: resta- pă sprijinirea „mişcării Goma“ şi campania
urantele Mac Donald. Şi în general produse- de salvare a liderului, am făcut cererea de na-
le culturale de proastă calitate. turalizare. Mi-a fost respinsă. Le-am cerut 4
„Dumitru Ţepeneag povestind copiilor“, în Orizont,
prietenilor din jurul meu să intervină prin nr. 5 (1335), 31 martie 1994.
Sau, mai încolo, anticipează Ţepeneag: toate mijloacele, pentru că era o jignire care 5
Ibidem.

Anul XVII, nr. 8 (195), 2006 • 5

 gur: „Nimic nu-i mai periculos, pentru toa-
te forţele aflate în joc, decât reducţionismul
şi de-contextualizarea“. Ştie că „astăzi toc-
mai afirmaţia, susţinerea adevărurilor – şi
nu demolarea, deconstruirea lor – reprezin-
tă un act de curaj şi o şansă dublă de reuşi-
tă“. Însă îşi pierde siguranţa de sine când
identifică adevărurile de susţinut. Piaţa de
idei românească i se pare nervoasă şi resen-
timentară, dar îşi îngăduie să nu facă excep-
ţie. Aerul mucalit, de degustător al „efer-
Un ornic scriitor itor şi critic are, cred la rândul meu, cel pu-
ţin două feţe: una de egalitate, amândoi fi-
vescenţei răstălmăcirilor“, pe care îl conservă
cu migală şi răsfăţuri, caută cearta şi scan-
candriu ind scriitori şi având interese şi probleme
comune, a doua, de contract liber consim-
dalul cu lumânarea. Vestea bună i se pare,
de pildă, nu atât că a apărut Dicţionarul
ţit. Criticul e cel care alege să urmărească Echinox la Cluj, ci că s-a iscat o polemică în
scrisul celorlalţi şi să-l secondeze cu scrisul jurul lui. Nu e vorba de o simplă descărca-
său. În fond, scriitor-scriitor ori scriitor-cri- re a unei tensiuni, ci, poate, dimpotrivă; de

E limpede, „din prima“, că despre DCM e tic, scrii dintr-o nevoie interioară. „Temele“ o „încărcare“ periodică, de întreţinerea ver-
vorba. Nu ştiu dacă scriitornicul s-a gân- sunt şi pentru critic la alegere. În ce mă pri- vei. Scrie ca un gazetar versat care face eve-
dit vreodată la ornicul conţinut în numele veşte, nu (mai) cred că criticul are neapărat niment din piatră seacă. De aceea, interesul
inventat pentru sine, dar de măsurat umori şi anume datoria de a asigura „sănătatea“ li- cade, potrivit cuprinsului, pe fobii, deficite,
şi trenduri literare se ocupă, de o bună bu- teraturii contemporane lui. Poate să aleagă dezabuzări, perversiuni, resentimente, boli,
cată de vreme, cu un ticăit şi o uşurătate ex- să nu citească o carte fiindcă proiectul său culori, zgomot şi farmec, cearcăne, dezu-
trem de plăcute. Şi-a exersat performanţele sau al „cercului“ său de lectură nu o vizea- manizări, ţâfne, ranchiune, veninuri, tropă-
înregistrându-şi, cum singur mărturiseşte, ză. Şi scrisul său e liber şi personal(izat). it şi răstălmăciri, încruntări, dezbinare, fe-
„ironia, mirările, iluziile şi deziluziile“ şi spe- Până la urmă, totul duce, cumva de la sine, bre, complexe, dezastre. Şi mai cade pe
rând să iasă, din toate astea, o „fiziologie a încotro trebuie să ducă. capitală. Mă tem că revistele literare din pro-
literatului român“. Deocamdată, jocul de ar- Textele din Viaţă literară sunt, în princi- vincie nu sunt atât ilizibile, cum decretează
tificii şi jocul în general îi convin şi-i ajung. pal, cele publicate în Idei în dialog. Dările generalizând periculos bucureşteanul, cât...
Citindu-i cronicile, mi-a venit în minte, nu de seamă lunare fac şi mai evidente înclină- „ilizite“.
o dată, ... Ion Creangă! Punând deoparte şi rile. Ele aleg dintr-o puzderie de cărţi şi în- Criticul trebuie să fie, o spune şi DCM,
ţinând (în) minte toate diferenţele, e de re- tâmplări literare şi o fac după nişte foarte un bun-conducător-de-carte – cel care citeş-
marcat că efectul se obţine la amândoi în- stricte/vizibile reguli. Maliţia bonomă e in- te şi este capabil să povestească şi celorlalţi,
târziind firul „epic“ prin limbaj. Acesta, lim- gredientul prim al stilului dulce-acidulat pe să-i provoace la lectură, la dialog, atunci
bajul, este elementul retardant (cel identificat care îl practică aici DCM. Universitarul oare- când o carte merită. Însă Omul care aduce
de Auerbach drept specific epopeilor home- cum timid de altădată şi-a ales o tabără, se cartea a început să aibă, parcă, prea mult
rice). Prin el se operează o amânare a ceea simte bine în spaţiile ei rarefiate şi îşi argu- farmec. Cred că i-ar prinde bine un pic de
ce se întâmplă oricum, în general previzi- mentează cu sârg apartenenţa dobândită. posomoreală ardelenească, provincială. Dar
bil: verdictul pozitiv (DCM alege cărţile ca- Când „adevărurile“ nu stau singure în pi- ar mai fi atunci el, oare, scriitornicul?
re îi plac sau care se cuvine să-i placă şi des- cioare, trece uşor, ca o adiere, pe lângă ele
pre ele scrie, uneori în serial – şi el formulă să nu se prăbuşească edificiul înainte de în-
retardantă). Stilul plin de „incuri“, de cu- cheierea depoziţiei. Critica (adică observa-
loare, e mereu accidentat şi spectaculos. Fie-
care citat, generos, fiecare paranteză, sur-
ţiile cârtitoare) e valabilă şi salutată dacă nu
are în vedere lista casei, altminteri e, scurt, Antologiile avangardei
prinzătoare, avalanşele de sinonime parţiale idiosincrazie. Despre „ai noştri“ se vorbeş-
ori şiragurile de determinante, chiar desfă- te numai de bine. Iar lauda bine cântărită e
tatele minidialoguri cu sine şi cu cititorul agripantă, precum iedera de pe copertă. Ur-

M
(uneori simple exclamaţii franţuzeşti: „Tiens, că, acoperă, adaugă o frumuseţe în plus. ultă vreme, mişcările de avangardă din
tiens!“, alteori savuroase vorbe dezgropate Câteodată, citatele coboară pe neaşteptate imediata proximitate geografică a cul-
de prin hrisoave, cuceritoare deja prin so- în pagină şi ţin loc de comentariu şi autoco- turii române (maghiară, sârbă, rusă etc.) au
noritate, cam aşa cum sunt înjurăturile lui mentariu critic, cam ca în Ţiganiada, în răs- fost cunoscute mai mult aproximativ, fără
Creangă gen „mangosit“, „zmârdoare“, „bâr- păr cu instrucţiunile de folosire. Iată o sec- ca vreunul dintre cercetătorii noştri să se fi
dâganie“, „farfasit“, „tigoare“, „pughibale“, venţă din Sorin Antohi: „Dacă suntem orbiţi aplecat sistematic asupra lor, pentru a de-
„budihace“, „zamparagiu“) au darul de a pre- de propriile noastre privilegii, confundân- pista similitudini tematice, motive sau sim-
lungi spectacolul critic. Există riscul, nici vor- du-le cu drepturile câştigate în cincispreze- boluri recurente. Mişcare internaţionalistă
bă, să te năucească, de la o vreme, delicate- ce ani de postcomunism, atunci avem o pro- prin excelenţă, avangarda central-europeană
ţurile în exces ale unui stil prea încântat de blemă analitică în primul rând, apoi una s-a conturat pe ruinele luminoase ale Impe-
sine şi de puhoiul de confetti ca să-i iei de morală şi etică“. Alta din M. Şora: „Mişcarea riului Austro-Ungar, a făcut joncţiunea cu
tot în serios judecăţile. Însă nu de asta îi pa- legionară nu părea să urmărească acapara- excepţionala modernitate vieneză (despre ca-
să cititorului. El vrea să fie fermecat, şi este, rea puterii, ci un tip de dăruire, de sacrificiu re ştim mai multe, atât din traducerea cărţi-
să i se dea iluzia participării deştepte la des- în beneficiul colectivităţii“. Sau din Andrei lor lui Jacques le Rider, cât şi din exempla-
ţelenirea unei chestiuni înalte, şi i se dă din Pleşu: „Cultivăm cu o încăpăţânare inexpli- ra muncă de mediere întreprinsă de către
belşug. Forfota lingvistică face bine tutu- cabilă mici jocuri de culise şi ne dăm o iden- grupul A treia Europă din Timişoara), a
ror. Te simţi în rândul lumii şi în miezul titate identificându-ne cu o coterie“. Îi plac prins explozia estetismului decadent euro-
lucrurilor. atât de mult lucrurile bine spuse, încât tran- pean, convertind-o protestatar în militan-
Dincolo de asta, în cazul său, părtinirea scrie pe îndelete şi rânduri întregi care îl, ca tism stenic, tehnologic, şi a beneficiat – fă-
şi subiectivitatea nu pot fi decât de la bun să zic aşa, desfiinţează. Sigur pe sine, reţine ră a uita vârful calitativ francez sau chiar
început asumate. Zice DCM în Viaţă litera- întorsătura de condei, nu neapărat împun- importul italian, prin futuriştii lui Marinetti
ră I (Editura Fundaţiei PRO, 2005, 200 de sătura, pe care o retează scurt diagnosticând – de superba mobilitate transfrontalieră a
pagini): „Eu cred în continuare în statutul paranoia, obsesia, boala adversarului nesă- avangardei ruseşti şi sovietice, aceasta din
de artist, de scriitor, al criticului literar, în buit. Îi plac „conflictele dospind ambiguu“ urmă implicându-se foarte activ (prin con-
creativitatea lui, în relaţiile lui ombilicale cu pe care le ambiguizează încă stilul său pi- structivişti, Chagall sau Malevici etc.) în re-
filosofia şi istoria mentalităţilor, cu etica şi ca(nte)resc. surecţia revoluţionară de după 1917, pe ca-
estetica, metafizica, psihologia, sociologia „Partizanatul de stânga“ – căruia îi lăr- re o ştim, de asemenea, parţial şi distorsionat,
şi istoria doctrinelor politice, cu filosofia geşte peste măsură graniţele şi semnalmen- cu precădere din sinteza schiţată a lui Mario
culturii şi ţin la ideea criticului moralist, tele – îi dă fiori, nu şi cel de dreapta, deşi e de Micheli, Manifeste revoluţionare. Despre
povestitor de idei şi de istoria acestora“. Pe o dreaptă „acomodată“ şi asezonată, cum implicarea politică a avangardei româneşti
scurt, şi criticul e scriitor! Relaţia dintre scri- lucid o defineşte. Căci, iarăşi, o spune sin- nu s-a prea putut scrie la noi până în 1990

6 • APOSTROF
din raţiuni evidente de cenzură, aşa că, atât că mişcarea de avangardă sârbă a fost şi lo- dorova...) „pentru balcanizarea Europei“, să
în spaţiul autohton, cât şi în cel geografic cul în care au proliferat tipologii umane par- „aibă parte şi sârbii de glorie în veacul acesta!“
de proximitate, ar fi multe de lucrat, mai ticulare, decomplexate, care nu au ezitat, de Alte revelaţii (consemnate în fugă, din
ales că avangarda a constituit, chiar mai pildă, să reconsidere rolul istoriei naţionale carenţă de spaţiu): senzaţionalul Branko Ve
mult decât celelalte curente culturale şi in- sau chiar al bisericii în această parte de lu- Poljanski (Contraidiotikon; Zeul Biftek; Ma-
telectuale, creuzete regionale foarte bine mar- me. Ca o consecinţă, Rastko Petrović a fost nifest; Dada Antidada etc.) ar trebui predat
cate, în cadrul cărora inhibiţia relativă a gra- aproape anatemizat de către Biserica Or- în universităţi, măcar pentru a sugera că
niţei însemna prea puţin. todoxă Sârbă, pentru o Revelaţie noncon- optzeciştii nu sunt atât de atipici pe cât îşi
Anul trecut, două antologii naţionale de formistă, pe când alte destine umane aparte doresc să fie. Hypnismul lui Rade Drainac
avangardă au reţinut, la noi, atenţia celor sunt parcă preluate din „istoria scurtă“ a trebuie pus în legătură cu onirismul de la
interesaţi, deşi circulaţia celor două grupaje anarhismului european. Ioan Radin îl citea- noi, tot aşa cum textele teoretice ale lui
a fost destul de relativă, întrucât grupajul ză pe redutabilul polemist Stanislav Vivaner, Todor Manojlović („Cerebralism“ şi „simţi-
Sârbii în avangardă, impecabil prezentaţi şi student al lui Bergson, Lévy-Bruhl şi Durk- re“, Tradiţie şi doctrină, Lirica intuitivă) pot
traduşi de către echinoxistul Ioan Radin heim (nu „Durcheim“, cum s-a cules...) la intra în bibliografia esenţială a tuturor celor
Peianov, a apărut în nr. 7-8 al revistei târgu- Paris, apoi luptător în războaiele balcanice, care cercetează poezia modernă.
mureşene Vatra, pe când Avangarda rusă, an- de unde face joncţiunea cu Revoluţia Rusă, Ne oprim aici, cu regretul de a nu fi
tologată de către Livia Cotorcea, la Editura după care participă şi la cele două confla- conspectat mai mult: completată cu câteva
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din graţii mondiale, pe rând, pentru a se regăsi texte care nu au intrat aici din considerente
Iaşi, despre care, în treacăt fie spus, trebuie în titoism, la fel de înflăcărat şi de inflexibil de spaţiu, antologia lui Ioan Radin se cuvi-
menţionat faptul că scoate, adesea, cărţi fun- cum fusese şi în perioada interbelică. Alţii ne a fi reeditată imediat sub formă de carte,
damentale, cu o circulaţie comercială destul sunt troţkişti, revoluţionari, individualişti fiindcă ea conţine adevărate bijuterii.
de aproximativă. În consecinţă, am făcut anarhici, intempestivi, într-o regiune com-
eforturi serioase pentru a procura cartea prin plexă, multietnică, neliniştită, pe care nu o *
bunăvoinţa Ofeliei Ichim, ea fiind menţio- putem marginaliza defel pe harta culturală
nată până acum, dacă nu greşesc, doar în
paginile Convorbirilor literare, deşi volumul
ilustrat, de mai bine de 400 de pagini, ar
şi politică a Europei, cu atât mai mult cu
cât – nu trebuie uitat – aici au răsunat şi
gloanţele de la Sarajevo care au declanşat
P rolifică, spectaculoasă (prin Chagall,
Kandinsky, Malevici, Alexander Blok şi
nu numai), avangarda rusă a coincis, isto-
trebui pus pe raftul prim al tuturor biblio- Primul Război Mondial. ric, cu Revoluţia din 1917, în care mulţi au
tecilor simandicoase din ţară. Antologia lui Ioan Radin trebuie să fie văzut, şi pe fondul panslavismului foarte
Ioan Radin a făcut parte din prima ge- asimilată în mod adecvat de către cultura activ al perioadei (prin mai bătrânul Vla-
neraţie a Echinoxului, a lucrat apoi, până română, întrucât ea prezintă „trufandale“ dimir Soloviov), „evenimentul“ avangardist
aproape de Revoluţie, la revista târgumure- total necunoscute până acum cititorului au- prin excelenţă, aşa cum nazismul de mai
şeană Vatra, fiind, pe moment, bibliotecar tohton, cu excepţia câtorva intelectuali apar- târziu nu poate fi despărţit, sub aspectul sti-
al Uniunii Sârbilor şi Caraşovenilor din te din Banat şi zona Aradului, dintre care se listicii, de expresionism. Oricum, implica-
Timişoara. Existenţă retractilă, anahoretică, distinge din nou figura prodigiosului Franyó rea politică a avangardiştilor majori în Re-
el a scos până acum, pe lângă câteva tradu- Zoltán, fabulos „om-orchestră“, care a lăsat voluţia sovietică e un fapt incontestabil,
ceri (inclusiv oberiutul Daniil Harms, vo- urme durabile şi în cultura română. Foarte perfect explicabil prin sentimentul de ex-
lum pe care, ulterior, l-au parazitat mai mul- scrupulos – ca întotdeauna când se aşază la plozie a ritmurilor descătuşate pe care-l in-
te edituri), un excelent volum de proză masa de scris –, Ioan Radin traduce în pri- spira noua realitate: Chagall e numit comisar
scurtă, analitică (Schiţă de portret, 1988), des- mul rând manifestele (al sumatraismului, de artă în regiunea Vitebsk (1918), Kan-
pre care mi-a făcut plăcere să scriu în Dic- zenitismului, hypnismului şi suprarealismu- dinsky pune bazele, în acelaşi ani, ale noii
ţionarul analitic al operelor literare româ- lui), pentru a le adăuga, în cele din urmă, Academii de Arte şi de Ştiinţe, pe care o
neşti, întrucât Ioan Radin este, în ciuda reflexe contextuale la fel de elocvente. Prin conduce până în 1922, în timp ce, din 1919,
faptului că publică impardonabil de puţin, presiunea exercitată de către „material“, tra- el, Kandinsky, Tatlin şi Malevici fac parte,
unul dintre maeştri discreţi ai prozei scurte ducătorul însuşi devine un „om-orchestră“, împreună cu Lunacearski, unul dintre cori-
de la noi. fiindcă e silit să transpună nu numai proză feii Proletcultului, dintr-un Birou Internaţi-
Deşi apărută într-o revistă, antologia – unde ar fi în elementul său –, ci şi poezie, onal al Artelor, care pregăteşte primul Con-
Sârbii în avangardă are dimensiunea analo- manifeste inflamate, extatice sau fragmente gres al Artelor Noi, reuniune internaţională
gică a unui volum, majoritatea textelor fiind de teatru. care n-a mai apucat, apoi, să se concretizeze.
absolut necunoscute la noi. Infime impre- Clasica retorică incendiară a avangardis- Cel mai important studiu analitic des-
cizii de paginare, datorate exclusiv re- mului se găseşte peste tot în aceste texte pre relaţia dintre avangardism şi socialism i
dacţiei, se cuvin a fi operate, însă, dincolo avântate, decomplexate, însă, chiar şi din- se datorează, la noi, lui Claude Karnoouh
de ele, antologia este o revelaţie, prin nu- colo de diversitate, câteva recurenţe propa- (Comunism/Postcomunism şi modernitate târ-
mărul mare de texte programatice pe care îl gandistice indică faptul că ne aflăm în faţa zie, 2000), pe când bune informaţii incipi-
cuprinde, atât în arii tematice cunoscute (ex- unui curent relativ sistematic, în pofida re- ente despre prezenţa artiştilor plastici în
presionism, suprarealism), cât şi în particu- voltei pe care ar putea-o stârni în rândul lupta ideologică de panouri şi postere din
larizări locale, cum sunt sumatraismul (Miloš avangardiştilor utilizarea unui asemenea ter- zorii Lumii Noi pot fi găsite în Manifestele
Crnjanski), zenitismul (Ljubomir Micić) men revolut. „Eliberarea“, „zborul“, „cos- revoluţionare a lui Mario de Micheli. Ma-
sau hypnismul (Rade Drainac). Foarte inte- mismul“, „extaza“ („... lăsăm ca forma noas- nifestul realist din 1920 al fraţilor Pevsner,
resantă, prin internaţionalism, e revista Zenit tră să fie determinată de formele cosmice: nori, constructivişti, insistă pe arta spaţiilor des-
a lui Ljubomir Micić (1921-’26), care pu- flori, râuri, pâraie“ – Miloš Crnjanski: Ex- chise, vibratile, specifică pieţelor publice,
blică avangardişti europeni notorii, cu texte plicaţie la Sumatra, 1920) ar putea intra în pe motivul că orice operă de artă, care nu
tipărite chiar în limba în care ele au fost re- dicţionarul european al fenomenului, însă trebuie închisă în muzee, dispune de un re-
dactate. De altfel, mişcarea de avangardă nietzscheanismul „barbar şi genial“ din Ma- alism dinamic şi de un ritm energetic prin
sârbă e, ca toate celelalte, lipsită de comple- nifestul Zenitismului (Ljubomir Micić, Yvan excelenţă antistatic, pe care numai mişcarea
xe marginale, în primul rând datorită libe- Goll, Boško Tokin) este deja un extaz parti- coordonată a străzii îl mai poate întreţine.
rei circulaţii a valorilor, din Occident până cularizat, fiindcă Micić vorbeşte în el de În spiritul aceleiaşi idei, Malevici anunţă,
în Balcani şi înapoi. La baza ei se află expre- „copiii barbaro-geniului Sud-Estului“, în vre- tot în 1920, „revoluţia universală“, a cărei
sionismul, datorită proximităţii geografice me ce Boško Tokin va preciza în Zenitismul cale e deschisă, extatic, de evenimentele din
a culturii germane, dar Ioan Radin preci- meu (publicat, de asemenea, integral) că „nu- Rusia, în vreme ce Manifestul constructivist
zează că, din punctul de vedere al istoricilor cleul manifestului meu este barbaria“, pentru al lui Alexei Gan exaltă, în deplin acord cu
literari, se apreciază că expresionismul ger- a face, apoi, o foarte exaltată legătură între ideile avangardiste europene, superioritatea
man şi cel sârbesc au apărut aproape simul- „dinamismul“ vieţii moderne şi „barbarie“, faptului, a tehnicii în raport cu activitatea
tan, într-o relativă independenţă unul de pe fondul – cunoscut deja din Spengler – al speculativă.
celălalt, perspectivă care aruncă o lumină unei Europe burgheze „obosite“, pe care – Cel mai interesant dintre toate este ca-
favorabilă şi asupra relaţei dintre aparentul sugerează de data aceasta Tokin – numai zul Proletcultului din octombrie 1917, lan-
centru şi prolifica margine. barbarii estetizaţi (adică artiştii) o mai pot sat de către Lunacearski şi medicul Bog-
Tot Radin mai subliniază, în foarte apli- scutura de praf. „Şcoala zenitistă de poezie“ danov, pentru care Revoluţia e un soi de
cata sa prefaţă (De la avangardă la baroc), chiar militează (înainte de Maria To-

Anul XVII, nr. 8 (195), 2006 • 7

 tăm un fals diafan, care mângâie sensibilita- gur“) sau la propunerea, cu rădăcini tipic
resurecţie nietzscheeană a fondului elemen- tea noastră posttotalitară, dar nu corespunde anarhiste şi socialist-utopice, de a se înfiin-
tar reprimat, finalizată însă prin ideologie câtuşi de puţin adevărului. În masivul capi- ţa un Guvern transnaţional al Globului Pă-
controlată şi construcţie. Lunacearski, pe tol dedicat Uniunii Sovietice, Igor Golom- mântesc (Hlebnikov, Petnikov), „al cărui
care Stalin nu îl putea suferi, dar n-avea stock (Totalitarian Art, 1990) insistă, dim- steag negru a fost ridicat de mâna omului şi
cum să-l înlăture, fiindcă el făcea parte din potrivă, pe simbioză şi continuitate, tot aşa a fost preluat de mâna universului“.
cercul revoluţionar iniţial, aflat pe baricade cum face, pentru ideologie, Richard Pipes, Punctele de atac sunt, aproape întot-
chiar şi înainte de Lenin, va insista până în în The Russian Revolution. Livia Cotorcea deauna, simbolismul, intimismul, decaden-
pânzele albe că realismul şi avangarda sunt are dreptate să insiste, ca bornă istorică, pe ţa. Akmeiştii (prin proclamaţia lui Osip
două metode de reflectare a lumii noi la fel actul leninist de centralizare din 1922, dar Mandelştam) exaltă Evul Mediu, pentru
de legitime, în ciuda faptului că Lenin şi aceasta nu a fost o ghilotină, aşa cum vor fi organicismul diversificat pe care moderni-
conducerea de la Kremlin începuseră să Congresul din 1934 şi, ulterior, exclusivis- tatea l-a uitat, în vreme ce imaginiştii, prin-
exercite presiuni pentru relativizarea avan- mul lui Jdanov. tr-un foarte semnificativ text al lui Serghei
gardei şi împingerea în prim-plan, prin me- Pe de altă parte, unele distincţii operate Esenin, glosează pe marginea virtuţilor sti-
tode discreţionare şi de control, a realismului, de către autoarea din Iaşi sunt foarte subti- hiale ale cuvintelor şi literelor ruseşti. Subtil
triumfător abia în 1934, la primul Congres, le, cum este, de pildă, cea de la pagina 41, este şi Vadim Şerşenevici, tot imaginist, ca-
constitutiv, al Scriitorilor Sovietici. Cu trei în care ea discută diferenţele stilistice dintre re sugerează că resurecţia colectivismului în
ani înainte însă, Lunacearski îşi arată din futurismul maşinist, tehnologic al lui Ma- Europa obosită a începutului de secol XX
nou colţii, publicând studiul Cele două di- rinetti şi organicismul naturist al futuris- se datorează unei reacţii energice la mitiza-
recţii ale literaturii proletare, în care afirmă mului rus, care ne apare ca fiind chiar cos- rea individului de către cultura Bătrânului
că realismul şi avangarda sunt două feţe ale micizat, apropiat de filoanele subtile ale Continent, prin care spiritualitatea euro-
uneia şi aceleiaşi aspiraţii artistice comu- ortodoxismului răsăritean. La fel de substan- peană se îngustează fatal, pierzând alte for-
nitare. ţială este şi observaţia autoarei că scriitorii me, mult mai ispititoare, de expresie.
Ţinând cont de această simbioză, masi- şi artiştii liberi ai perioadei se organizau, Scrupuloasă, Livia Cotorcea – care s-a
va antologie a Liviei Cotorcea, Avangarda fantasmatic, în „ordine spirituale“ („Ordinul documentat în biblioteci ruseşti, italiene şi
rusă (Editura Universităţii „Alexandru Ioan Soarelui“, al „imaginiştilor“, al „transraţio- israeliene – traduce şi manifeste teatrale,
Cuza“ din Iaşi, 2005) vine cum nu se poa- nalilor“, „Ordinul cinarilor“, din grupul muzicale sau proclamaţii – mult mai sub-
te mai bine, umplând un gol resimţit de de- OBERIU al lui Daniil Harms), în primul rând stanţiale – din domeniul artelor plastice
mult. Livia Cotorcea procedează sistema- pentru a-şi proclama independenţa de pre- (Malevici, Kandinsky etc.), pentru a realiza
tic, scrupulos, scriind şi o prefaţă echilibrată, siunile oficiale şi, în al doilea, pentru a în- în acest fel o radiografie completă a feno-
factuală, de aproape 130 de pagini (Coor- treţine climatul sublim al elitismului, care menului. 50 de pagini de note impecabil
donate istorice şi estetice), însă impresia pe însemna, de asemenea, un refugiu din calea realizate consfinţesc calitatea documentară
care am avut-o este că percepţia ei e marca- numărului mare de neprofesionişti pe care de excelenţă a unui volum esenţial, care se
tă de inhibiţii ideologice retroactivante, fi- partidul îi promova cu surle şi trâmbiţe în adresează şi tinerei generaţii literare de la
indcă în majoritatea medalioanelor prezen- rândul literaţilor şi artiştilor titraţi, sub pre- noi, dacă nu pentru altceva, măcar pentru
tate (futurism, akmeism, expresionism, OBERIU, textul preamăririi geniului artistic spontan, a-i demonstra că insurgenţa de calitate are
Fraţii Serapion etc.) autoarea insistă pe vic- popular, frust al omului sovietic. De altfel, rădăcini culturale străvechi, pe care poţi să
timizarea avangardiştilor întreprinsă de că- jocul fantasmatic al elitizării se va termina le ignori doar cu riscul de a mai descoperi
tre oficialităţi, deşi situaţia, în realitate, a brutal în 1930, odată cu sinuciderea lui încă o dată roata cu spiţe, într-o prelucrare
fost mult mai complexă. Astfel, constructi- Maiakovski, dincolo de care se scrie, deja, o mult mai debilă însă decât au făcut-o alţii.
vismul e perceput restrictiv de către autoa- nouă istorie, mult mai aservită imperative-
re, mai ales în ceea ce priveşte manifestul lor ideologice ale momentului.
din 1920 al lui Alexei Gan, deşi estetica Antologia de texte tradusă de către Livia
ambientală a spaţiilor deschise, care con- Cotorcea (aproape 300 de pagini) reprezin-
cordă cu angajarea ideologică deschisă, prag- tă un bun câştigat care n-ar trebui să lip-
matică, nu poate fi subestimată. sească din nicio bibliotecă de la noi. Poate
Impresia generală pe care am avut-o es- fi urmărită, în aceste manifeste incendiare,
te că Livia Cotorcea porneşte de la imagi- nonconformiste, care îşi aleg drept stindard
nea romantică, ingenuă a literatului şi artis- volumul colectiv futurist O palmă dată gus-
tului ca personaj inefabil, pe care orice tului public (1912), întreaga gamă a influ-
contact cu „realitatea“ angajată nu poate de- enţelor protestatare, de la foarte lungi texte
cât să-l mânjească. Adevărul perioadei a care rezonează cu proclamaţiile despre sub-
fost însă altul, mai nuanţat, şi greşim dacă stantivarea energetică a limbii, ale lui Ma-
încercăm să-i „salvăm“ pe avangardiştii ruşi rinetti, la preluări adaptate din Nietzsche
de imixtiunea cu noua cultură proletară, fi- („Vă chem să vedeţi chipul celui care stă pe
indcă în acest fel nu facem decât să acredi- culme. Numele lui este Cel care a venit sin-

Cărţi primite la redacţie

• Zoltán Rostás, Atelierul gustian. O abor- • Andrei Mocuţa, Povestiri din anii tinereţii, • Valentin Ursianu. Tavanul ipotetic, roman,
dare organizaţională, Bucureşti, Ed. Tritonic, volum premiat la concursul de manuscrise volum premiat la concursul de debut al
2005. al Uniunii Scriitorilor din România pe anul Editurii Cartea Românească pe anul 2005,
• Zoltán Rostás, Parcurs întrerupt. Discipolii 2005, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2006.
din anii ’30 ai Şcolii gustiene, Bucureşti, 2006. • Caiete de antropologie istorică, „Oameni şi
Ed. Paideia, 2006. • Violeta Ion, Marta, volum premiat la con- Moarte în societatea românească“, anul III, nr.
• Zoltán Rostás, Sala luminoasă. Primii mo- cursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor 1-2 (5-6), ianuarie-decembrie, Cluj-Napoca,
nografişti ai Şcolii gustiene, Bucureşti, Ed. din România pe anul 2005, Bucureşti, Ed. Ed. Accent, 2004.
Paideia, 2006. Cartea Românească, 2006. • Caiete de antropologie istorică, „Sărbătoare,
• Ilinca Bernea, Semnul Lunii, roman, Bu- • Livia Roşca, Ruj pe icoane, volum premi- celebrare, comemorare“, anul IV, nr. 1 (7),
cureşti, volum premiat la concursul de ma- at la concursul de manuscrise al Uniunii ianuarie-iunie, Cluj-Napoca, Ed. Accent,
nuscrise al Uniunii Scriitorilor din România Scriitorilor din România pe anul 2005, Bu- 2005.
pe anul 2005, Bucureşti, Ed. Cartea Româ- cureşti, Ed. Cartea Românească, 2006. • Caiete de antropologie istorică, „Identităţi şi
nească, 2006. • Augustin Cupşa, Perforatorii, roman, vo- sensibilităţi alimentare europene“, anul V,
• Dan Mihu, Piese de schimb, volum premi- lum premiat la concursul de manuscrise al nr. 1-2 (8-9), ianuarie-decembrie, Cluj-Na-
at la Concursul de manuscrise al Uniunii Uniunii Scriitorilor din România pe anul poca, Ed. Accent, 2006.
Scriitorilor din România pe anul 2005, Bu- 2005, Bucureşti, Ed. Cartea Românească,
cureşti, Ed. Cartea Românească, 2006. 2006.

8 • APOSTROF
Poeme de
ŞTEFAN BOLEA
meet tyler şi să ne facem cu toţii sperjuri în alfabete chirilice
să ne minţim în dialecte transcendentale
lou you don’t know where i’ve been că lipsa ne învaţă, că absenţa este pedagogică
că urletul este doar silueta unui surâs decupat cu stiletul
îmi amintesc senzaţia pe care o aveam când citeam mai demult
din dante şi mai bine ne-am scoate orbitele cu unghia
atunci când mintea nu-mi era spoliată de referinţe livreşti ne-am destupa izvorul luminii cu lanţeta
complicate să punem în locul ei ura şi invidia
şi luam totul aşa cum era, dacă asta a fost cândva posibil în locul soarelui orbirea,
întotdeauna mi-a plăcut paradisul mai mult decât restul comediei în locul instinctului mersul avântat al racului
pentru că infernul era omniprezent, indistinct şi continuu care se împiedică pe labele din urmă
a spune că trăim în infern este maxim o banalitate,
în cel mai rău caz o afirmaţie strânsă de coaie membre defalcate, spasme bolnave şi-un rictus de animal nebun
o behăitură din pânza de diamante a nepricopsirii metafizice suspin care aduce cu molfăitul idiotului, şoapte care horcăie,
o inimă păcănitoare,
şi senzaţia de care vreau să îţi spun ce mult mai mult provoacă scârbă
şi de care îmi spun practic fără să gândesc
– aşa cum îi dictează beduinul lui ozymandias am merita această retribuţie, pentru că iar am uitat
îi pune vorbele în gâtlej cu delicateţea de mercur a unei laringite – în lazarete duioase în care lepra hăuie
este acea coajă de nucă în care mă situez atunci când adorm bine şi doar tânguitul pruncului muşcat de şarpe
acel cheag de ou în care gestez mai prinde cheag
toţi suntem una, îmi spun că tot ceea ce suntem noi înşine
fiecare e lumea pentru sine că pura reflexivitate a existenţei este unica noastră responsabilitate
şi că noi înşine ne pierdem şi tot prin noi înşine ne mântuim
şi parcă recad în înălţimi, precum hölderlin
şi parcă simt vortexul lumii cum îmi înfăşoară visarea ca un
balsam oraşul fantomelor
interesant că aceste transe hipnotice, în care contemplaţia se cere zbor pe avram iancu cu taxiul
mă posedă doar atunci când prea multă violenţă m-a consumat impresia de film de năuceală pură
înainte nu reuşeşte să-mi şteargă penibilul sentiment
şi da, între gestaţie şi violenţă – aleg furia, aleg zbierătul că trec printr-un oraş-cadavru
şi zgârietura casele moarte îmi sunt cimitire
parcă mi-e sete de o rundă cu lumea, cu Dumnezeu şi cu mine străzi-mormânt în care mă afund
însumi
atacând din patru colţuri deodată rămăşiţe de helloween şi spuza de la ziua morţilor
poate sunt doar un corb care zboară ca un glonţ printre tâmplele
prea multă lene m-ar transforma într-un debil cu zâmbetul lui Dumnezeu
de sticlă anthem-ul lui 69 eyes mă încapsulează mai bine decât poemul
sau într-un mort cu ochelari de plastilină şi cu retină de sârmă lui poe
iar necesitatea acestui fel de viaţă care frizează idiosincrazia prin mine trec mai mulţi preoţi
un fel de râie în culori de carnaval – indiferenţa macabră îşi dau viaţă şi glas unul altuia
o răceală care se declină la modul sinistru – cu gestapoviştii îşi preschimbă sufletele într-un evantai
kafkieni ascunşi în parcare şi spiritul în steme de vată
stavroghin s-a spânzurat pentru că altcineva a păcătuit pentru el inspiraţia mă apretează ca pe un vesel în care încape prea mult
aş putea să termin acest poem cu o imagine sau aş putea intubat cu eternitatea deodată, oceanul de vin sărbătoreşte talazul
să-l termin cu o culoare ordinea perfectă pe care o descopăr ori de câte ori mă împotmolesc
am răzuit vinişoarele de sânge ce-mi pulsează în sclipiri până când în înălţimi
mi s-a înnegrit şi jim morrison dansa doar pentru mine
cataracta the gate is straight deep and wide
un private horrorshow în care măştile cad ca steluţe de zăpadă

tanatosfera mă ascund mai adânc în poemul mortuar al lui mălăncioiu

pe care îl recita un înger cu faţa de metal şi gheare de plumb
suntem rânjetul fără dinţi al clovnilor trişti pe ton de histrion emancipat
civilizaţia noastră este o caravana de taxiuri
un tren fără staţii actorul principal
conceptul fără coroană al unei carii de vampir there is no fear
peste osemintele noastre se va uşura aburul lipsit de fală evil is a point of view
al unui cataclism servit în doze mici ce teamă mai degrabă o intimitate aproape greţoasă
puţinătatea noastră este ontologică eternul spectator priveşte în gol
avem nevoie de ochelari de cal să contemplăm propriile noastre sufletul lui plutea în indiferenţa stranie a celui care leagă
fotografii un prieteşug cu ideea de moarte
imnuri dedicate unei falii
falii care stau pentru un gol de neîmplinit dincolo de toate acestea simbolul ascensiunii avea să-l reprezinte
din carcasele noastre se vor alege chiştoace şi scrum până-n pânzele albe
piei de portofele pe care vezi încrustate sufletul sau mai bine dar el este inconştient, să-l scoatem din scenă
absenţa lui să lăsăm cale liberă finitului care vibrează lasciv din coapsele
noastre
să învăţăm toţi limba mongolă, să-l luăm pe lenin drept dalai
lama

Anul XVII, nr. 8 (195), 2006 • 9

 le dulci, atroce, vinovate de zăpada cosmică tă foarte puternice – repercusiunile unor
ce ne înghite; da, iubesc iernile – şi asta nu comoţii cerebrale avute în copilărie), nu
numai fiindcă m-am născut în ianuarie, mai ştiam ce medicamente să iau; consulta-
prin urmare, sub semnul capriciosului, în- tă de medici, prieteni, colegi, am încercat
cetului Saturn. Cea mai fragedă copilărie tot ce era posibil (pastile, injecţii, pînă şi al-
îmi readuce în minte mirosul Mamei mele, cool etc.), fără niciun rezultat însă. Într-o
miros de femeie crudă, uriaşă, care şi acum, după-amiază, eram acasă singură, stăteam
deşi „puii“ ei sunt oameni mari, e alături de întinsă în camera mea. Am auzit uşa de la
„Tortura ei, tremură pentru ei, complice ireproşabilă
ce este.
intrare; era Semion. Aici, ca să fiu bine
înţeleasă, trebuie să fac o paranteză. Spu-
care te salvează“ Îmi place să-mi aduc aminte de Tatăl
meu, cel din dimineţile în care mă ducea la
neam că în copilărie Semion era cald cu mi-
ne. Pe urmă însă relaţia noastră s-a schim-
grădiniţă; mă ţinea în braţe adesea, avînd bat. Mult. Papa devenise… rezervat; îşi
Dora Pavel: Aura Christi, la începutul dia- reprima, bunăoară, tentaţia de a mă mîn-
logului nostru, te rog să rechemi, din memo- grijă să mă trezesc treptat, pregătindu-mă
pentru lumea dimprejur. (Eu mă trezesc greu gîia, aşa încît pot număra pe degete de cîte
ria ta vizuală, auditivă, olfactivă, afectivă, un ori m-a atins pe creştet. Deci, în adolescenţa
peisaj sau un cadru domestic, foarte îndepăr- – ceea ce nu mă împiedică să fiu veselă,
adunînd ironiile celor dragi, ieşiţi din somn mea am cunoscut un alt Tată: autoritar, aspru.
tate, care simţi că te învăluie şi acum prousti- Inuman de aspru. Avea şi o teorie, stupidă
an, protector. Cum era clima, vegetaţia şi, în mult înaintea mea.) Îmi place mirosul cre-
ioanelor ascuţite de Tatăl meu; e un miros după părerea mea, referitoare la asta; spu-
general, spaţiul în care te mişcai în cea mai nea că asprimea lui vine din dorinţa de a mă
fragedă copilărie? care mă bîntuie uneori şi în vise. Semion a
fost extrem de cald cu mine la început, în pregăti pentru viaţa care este, în esenţă, de
copilăria mea. Mai tîrziu, relaţia noastră s-a o duritate lipsită de măsură; în consecinţă,
Aura Christi: Îmi revin adesea în faţa era brutal, îmi făcea diverse farse. Imagi-
ochilor pajiştile de mentă din grădina buni- schimbat. A luat o turnură diferită; proba-
bil, şi din vina mea. Îi semăn mult, de alt- nează-ţi un adolescent singuratic (nu mă la-
cii mele, Axenia – Mama Mamei mele, care mentez; constat). Un miop care suferă de
m-a crescut, investind în mine tone, mega- minteri. E un adevăr descoperit tîrziu. Adică
la timp. migrene cumplite, accese de vomă (le am şi
tone de căldură, de iubire; îmi revin în faţa acum). Conştient de handicapul său. Un
ochilor mîinile ei deformate de reumatism, De bună seamă, există şi multe alte pei-
saje, mirosuri, cadre domestice, cum le spui copil de o timiditate ucigătoare, de o sensi-
mîini pe care eu le vedeam mereu frumoa- bilitate atroce. Pe de o parte. Iar pe de alta,
tu, Dora dragă, familiare; există şi alte frag-
mente de realitate care mă trag de mînecă, un părinte dur, sec, milităros (Tatăl meu, în
să zic aşa, mă iau cu ele, mă aruncă în trecut prima-i tinereţe, făcuse parte din trupele de
adînc, tot mai adînc, printre anticele cruci elită ale aviaţiei militare; absolvise Şcoala
de sare ale copilăriei, ale (post)adolescenţei Înaltă de Aviaţie din oraşul Dvinsk), care
mele – straniu – tot mai prezente. Mă voi voia ca „progenitura“ lui să fie mereu pri-
referi încă la cîteva. De pildă. Ochii Tatălui ma: la grădiniţă, la liceu, la şcoala de muzică.
meu stors de suferinţă, de boală; ochi de un Nu-mi plăceau ştiinţele exacte, detestam fi-
căprui intens, disperat, ochi care ştiau că în zica, matematica; ei bine, era în stare să stea
curînd va pleca în lumea umbrelor şi îşi do- ore întregi, pentru a-mi explica ce n-am
reau – simţeam asta – să nu mă clatin după înţeles sau n-am vrut să înţeleg. Era un pe-
moartea lui. În cele cîteva zile cît am stat cu dagog foarte bun, de altfel, ca şi Mama lui,
el în iarna anului 1997 – anul în care s-a Elena Potlog/Juşkov, care, fiind absolventă
stins –, am aflat despre existenţă enorm. a Şcolii Normale de Învăţători „Vasile Lu-
Repet, enorm. Ţii minte geniala nuvelă a pu“ de la Iaşi, a fost profesoară toată viaţa
lui Lev Nikolaievici Tolstoi, Moartea lui (bunica Elena şi-a făcut studiile iniţial acasă,
Ivan Ilici? Moartea te azvîrle, cîteodată, în la Şcoala Religioasă, apoi la Gimnaziul de
• Dora Pavel. Foto: M. P.
magma esenţelor, care pot fi ucigătoare, da- fete din oraşul Orhei, unde, între altele,
că nu eşti puternic; atunci cînd îl vedeam învăţase franceza şi germana, rusa ştiind-o
se: constituiau (pentru mine cel puţin) un de acasă). Uneori, cînd mă jignea – mă jig-
stingîndu-se pe Semion, da, eu nu ştiam
amar imn al iubirii, mă alintau, mă legănau mai nimic despre puterea mea, venită din- nea, mă umilea, cîteodată, teribil –, eu îl
şi atunci, oho, cînd eram în plină adoles- tr-o vulnerabilitate exacerbată, sălbatică. întrebam cum de poate fi altfel decît e în
cenţă; apropo, dacă ne-ar fi surprins cineva Un alt fragment de realitate, de aşa-zisă realitate?; căci eu alegeam mereu imaginea
în timp ce acea madonă sublimă îşi legăna realitate: pîlcurile de mesteceni din Parcul lui de părinte bun, cald, foarte cald, imagi-
„puiul“ care nu mai era, vai, de mult un „Aleksandr Puşkin“ din centrul Chişinăului, ne moştenită din copilăria mea. Şi acum o
pui, probabil că ar fi surîs. Mirosul de tei, pîlcuri între care întîrziam îndelung; for- aleg, de altfel. Bref. Noi, eu şi Papa, vor-
mirosul de salcîmi înfloriţi – miresme iubi- mau un soi de insulă protectoare, pestriţă şi beam puţin. Era de o asperitate, spuneam,
te de Mama mea, Liuba – mă răscolesc, de dulce. Cei doi lei din marmură, călăriţi de ieşită din comun. Era flegmatic şi violent
asemenea, nu rareori. Se ridică din mine iu- mine de mult; Papa mă ridica sus în mîini şi (sunt exact ca el: flegmatică, violentă şi
te, din subterane, şi mirosul rozelor tîrzii, mă aşeza pe unul dintre ei, cel din dreapta autoritară); era uimit de faptul că cedez uşor
pierdute, din Valea Trandafirilor din Chi- Aleii Clasicilor, unde ne plimbam, atenţi la în lucrurile mărunte (exact aşa fac şi acum);
şinău, situată nu departe de reşedinţa noas- busturile scriitorilor aflate de ambele părţi presupunea că nu am caracter şi ţinea cu tot
tră (era un ocean de roze acolo, în care ale aleii; bustul lui Eminescu avea la poale dinadinsul să mă călească, dorindu-şi să facă
mi-am dorit de atîtea ori să mă pierd, să mă anul, împrejur flori vii. om din mine. Aveam divergenţe rar, con-
dizolv), unde ne plimbam – eu şi fratele fruntările însă erau atroce. Ne-am certat
meu, Andrei (Andy îi spun cei apropiaţi) – D. P.: Invoci, observ, îndeosebi imaginea ta- rar. Şi aprig. Aprig. Niciodată din cauza lu-
cu părinţii (Liuba şi Semion), serile. Ţin tălui. Alege, te rog, o mică istorioară care te crurilor mărunte. Împăcările noastre erau
minte şi acum iernile, cu miros ascuţit de emoţionează, un gest, o vorbă magică, un definitive; ca şi despărţirile. Aceste lucruri
ger, de fiară crudă, înfometată, iernile cu stop-cadru, numai al tău, cu tatăl tău, Semion. m-au marcat şi în sensul că mi-au format o
omătul cît un om; deveneam atunci (ca şi voinţă neobişnuită, în primul rînd pentru
acum) euforică, copilăroasă atunci cînd nin- A. C.: Demult, într-o perioadă în care mine; cer de la mine enorm, sunt de o aspri-
gea; iubesc iernile crude, năpraznice, ierni- aveam o suferinţă (eu am migrene, cîteoda- me care pe Mama, bunăoară, o deranjează.

10 • APOSTROF
Uneori. Apoi, cînd şi cînd, îmi dă ghes do- Breban. Apropo de Don Juan, Papa se mi-
rul de ceva… definitiv. Papa era puternic, nuna: cum de a fost posibilă apariţia acestei
extrem de puternic; avea nervi din cel mai capodopere (scrisă într-un regim interior
fin şi rezistent oţel. de superioară libertate) în plină dictatură
ceauşistă, ultrarestrictivă în ultimele circa
D. P.: Vorbeai despre o migrenă… două decenii?
O altă istorie. Scurtă. Nicolae (Breban)
A. C.: Ei bine, în acea zi cînd aveam o îi vorbise odată lui Semion despre cît de
migrenă mare, Semion fusese… nu mă du- grozavă e Aura. Tatăl meu îl asculta, zîm-
ce mintea cum să spun. Era ceva ieşit din bind senin-viclean-înţelept. (Era septembrie.
comun. Ţin minte cu exactitate casantă mîi- 1996. Peste cinci luni Papa urma să se stingă.)
nile lui, ochii, felul în care mă privea. Mi-a Apoi, după ce a văzut că romancierul a
vorbit puţin, ţinîndu-mă de mîini (mă ridi- tăcut, Papa (eu aşa îi spuneam atunci cînd
casem din pat). Şi deodată, spre stupoarea nu-l chemam pe nume, Senia: Papa, cu ac-
mea, Papa, pierdut întrucîtva, a îngenun- centul pe prima silabă) l-a întrebat deodată: • Aura Christi. Foto: Nicolae Breban
cheat în faţa mea, întrebîndu-se ce să facă?, – Să vă spun cine este fiica mea?
în ce fel să mă ajute? Era disperat că medi- Nicolae (Breban) l-a privit întrebător; plici de pe atunci. „Spune-mi ce-ai făcut.
cii nu găsesc numele răului de care eram surîdea: Spune-mi totul“ – e afirmaţia pe care o vei
locuită şi, în consecinţă, nici remediul îm- – Da. Vă rog chiar. auzi pronunţată frecvent de noi doi.
potriva acestuia. Apoi, s-a auzit (mai tîrziu – Dacă Aura îşi propune un scop şi în De cîţiva ani, complicitatea noastră fun-
mi-a spus asta) invitîndu-mă să ne plimbăm faţa ei apare, la un moment dat, un zid, ea ciară, puternică a suferit o schimbare în
la cimitirul Doina – e vorba de un cimi- va sta locului, în faţa zidului aceluia, pînă el sensul că a devenit şi una profesională. Andy
tir-urbe imens, situat în marginea Chişină- se va urni din loc. a învăţat o nouă meserie (în trecut făcuse o
ului. O zi de pomină. Era o zi întunecată, excelentă carieră de dansator, însă avusese
cu un cer de plumb, greu, ca marea, ca D. P.: Ai un volum de poeme, Ultimul zid… parte de ghinion: cîteva accidente la spate şi
munţii; am intrat în capela aflată la intrarea genunchi l-au pus în situaţia de a renunţa la
în acel mirific oraş al morţii, am aprins cîte A. C.: Da. Aceea a fost fraza din care a cres- dans; apoi a făcut cîţiva ani de manage-
o lumînare. Pe urmă ne-am plimbat mai bi- cut volumul meu de poeme, Ultimul zid, ment, dorindu-şi să părăsească ţara; mă bu-
ne de două ore printre cruci, pe alei, printre scris în timp ce-l vegheam pe Papa şi pe în- cur că n-a plecat); mă refer la meseria de
monumente funerare, studiind inscripţiile tinderea celor patruzeci de zile care au ur- editor. Ne completăm reciproc în această
tombale şi urmărind cerul închis, de plumb, mat după moartea lui. Era un complice ordine de idei; nu ştiu ce m-aş face fără el,
ascultînd croncănitul ciorilor, pîndind înce- desăvîrşit Semion. Atunci, cînd i-a spus fără hărnicia, inventivitatea şi, mai ales, spi-
puturile abia bănuite de viaţă, urmărind cum acea frază lui Nicolae, mi-am dat seama că ritul lui practic, eu, la acest capitol, avînd
cerul treptat-treptat se înseninează. În chip el, Tatăl meu, ştie. Lui îi datorez faptul că probleme în special în perioadele în care
uimitor, totul se amesteca: moartea şi viaţa, am învăţat să lucrez drojdia timidităţii me- scriu. E un tînăr de o rară hărnicie; are cul-
acel bărbat tînăr – intrat în cea de-a doua le exagerate, castratoare; conştientizarea tul muncii, al lucrului bine făcut. E price-
tinereţe, cu un mers caracteristic celor fun- acesteia l-a făcut să fie dur cu mine. Dar put la tehnică. Nu încetez să mă minunez
ciar mîndri, celor pentru care demnitatea e cîte îi datorez lui Senia/Semion! Nietzsche urmărind cît de îndemînatic e. Eu, în schimb
aerul firesc respirat de fiinţa lor, celor care are o frază iubită de mine: „Ceea ce nu (ca să-l citez), sunt o catastrofă. În sfîrşit,
au în faţă… cerul şi tăriile acestuia – şi acea ucide întăreşte“. Tatăl meu mă provoca, de suntem un tandem de zile mari. Amîndoi,
adolescentă pierdută: fiica lui; totul vuia şi fapt, ca să-mi descopăr forţa. extrem de diferiţi fiind, avem răbdarea să
cînta şi se desfăta împrejur, totul mirosea a găsim mijlocul de aur, asumîndu-ne nu
sfîrşit şi a început totodată, aducînd în ac- D. P.: Vorbeşte-mi despre relaţia cu fratele puţine riscuri. Nu uita că o minieditură – la
tualitatea acelei scurte pribegii gustul unui tău, Andrei, de care acum eşti foarte legată şi Ideea Europeană mă refer – ţine în viaţă o
mister deopotrivă negru şi însorit. Uitasem, profesional. Ţi-a produs vreodată o mare supărare, veche şi prestigioasă revistă cum e Con-
fireşte, de migrena mea. În scena care pre- te-a tratat cumva, în pruncie şi-n adolescenţă, temporanul, ceea ce implică abilitate, curaj,
cedă poemul Marelui Inchizitor – unul din- nu ca pe o soră, ci ca pe un frate, ca pe un egal chiar puţină nebunie, în condiţiile în care
tre vîrfurile dostoievskiene –, genialoidul al lui, sau, dimpotrivă, legătura voastră a fost statului român, funcţionarilor culturii nu le
Ivan Karamazov îi spune, la un moment dintotdeauna puternică? pasă cîtuşi de puţin de literatura română
anume, fratelui său, isusiacului Alioşa, că vie.
trei lucruri guvernează lumea: taina, autori- A. C.: Legătura noastră a fost, într-ade- Datorită lui Andy şi Mamei mele, am
tatea şi spaima. Atunci, în cimitir, hălăduind văr, întotdeauna puternică. În copilărie, parte de linişte, de condiţiile necesare scri-
de mînă cu Semion printre cruci şi mor- adolescenţă am încercat să-l formez. Îl do- sului. Le sunt recunoscătoare.
minte, m-am izbit de acest adevăr ce-i minam de la distanţă. Sunt cu trei ani mai
aparţine acelui sfînt epileptic care va domni mare decît el. Uneori, îi aplicam pedepse; D. P.: Dar mama? În ce măsură îţi cauţio-
încă multă vreme în imperiul romanului: desigur, cînd lipseau părinţii noştri. Asta nează vocaţia? A făcut-o dintotdeauna?
Fiodor Mihailovici Dostoievski. Da. Taina pînă cînd, într-o primăvară, dintr-un puşti
care ţine moartea şi viaţa alături, moartea slăbănog, pricăjit, Andy s-a transformat în- A. C.: Liuba consideră că nu am făcut bi-
îmboldind pururi viul din noi; autoritatea tr-un ditamai adolescent, lung, înalt, subţire ne alegînd o meserie neburgheză, atipică.
ubicuă a viului şi spaima de ratare. Am ieşit (era dansator profesionist, absolvind ulte- Însă, evident, se bucură de succesele mele –
amîndoi din acel regat promiscuu al vieţii rior Colegiul de Muzică şi Coregrafie ale noastre! –, e mîndră de noi, dar continuă
şi-al morţii ţinîndu-ne de mîini. Şi simţind „Şt. Neaga“), şi, evident, mai puternic decît să viseze „să ne dăm pe brazdă“, adică să
ceva neobişnuit. Unic. O disperare senină. mine. Ne băteam măr. Da. Măr. Niciodată alegem nişte profesii mai lumeşti. Ceea ce,
Ascuţită. Atroce. Şi o linişte, cum să-i zic?, din cauza fleacurilor. El voia (habar n-am desigur, nu se va întîmpla. Andy va rămîne
de mare amiază căzută abrupt peste lume. din ce motive) să fiu tare ca un băiat; mă editor. Eu voi încerca şi în continuare să
Acea amiază/după-amiază o păstrez vie în întreba de ce nu sunt băiat, mă ducea peste rămîn scriitor. Paradoxul – în cazul Mamei
memoria mea. În mine. N-am descris-o tot cu el, cultivîndu-mi ticuri masculine, ju- – începe în punctul în care, neîmpărtăşindu-ne
niciodată pînă acum. Păstrez şi amintirea cam fotbal, o făceam pe portarul etc., iar alegerea, nefiind de acord cu ea, totuşi, în
lecturilor făcute în paralel cu Semion; ci- cînd protestam, îmi aducea aminte de fap- ciuda sa, ea ne sprijină total, necondiţionat,
team, de pildă, Idiotul sau Fraţii Karamazov, tul că atunci cînd Mama era însărcinată cu iubindu-ne, ţinîndu-ne pumnii ca să rezistăm.
apoi discutam pasajele care ne-au plăcut cel mine, ea îşi netezea pîntecul, aşteptînd un Şi aici descopăr gradul ei înalt de umanita-
mai mult. Ne vizitam (stăteam, fireşte, în băiat şi tratînd fetusul în consecinţa acelei te, de toleranţă; Mama poate emana într-un
camere separate) mai des în acele perioade, aşteptări. Adesea Andy mă provoca la trîntă. sfert de oră atîta căldură, atîta energie a iu-
iar întrebarea care revenea era următoarea: Or, eu eram slăbănoagă; întruchipam – rîd birii, cîtă eu nu produc într-un an. Din
„La ce pagină ai ajuns?“ Îi citeam poezie şi acum, gîndindu-mă la gîngania aia – pro- acest punct de vedere mă simt, uneori-ade-
rusă. Aşa, lecturîndu-i poezie cu voce tare, totipul ochelaristei care în afara cărţilor nu seori, un vierme în faţa acestei uriaşe femei
serile, la ceai, i-a îndrăgit pe Ahmatova, e prea interesată cu adevărat de nimic altce- – un viu spectacol al dăruirii.
Ţvetaieva, Mandelstam, Esenin. Iar mai tîr- va. Ştiu că Andy chiulea; aveam obiceiul de
ziu pe Rilke, pe Emily Dickinson. Apoi pe a ne spune totul, aproape totul. Eram com-

Anul XVII, nr. 8 (195), 2006 • 11

 e o contradicţie gratuită. Atunci m-am năs- sine, e vorba de genuri diferite. Aici e
Poeme de cut de fapt. În tetralogia mea – Vulturi de
noapte – am un personaj extrem de viu,
Akulina Juşkov se numeşte, care susţine –
limpede că se vede descendenţa mea neo/
postromantică. Nici romanticii germani –
mă refer la Novalis, Hölderlin, în primul

ANDREI FISCHOF cu o provocatoare trufie incitantă – că s-a

născut la nouăsprezece ani. Fără să realizez
explicit, atunci cînd dădeam viaţă acelui per-
rînd – nu deosebeau cu stricteţe poezia de
proză, bunăoară. Nu cred că îmi pot permi-
te luxul de a vorbi despre dedublarea ro-
sonaj, am exprimat un lucru esenţial despre mancier/poet, întrucît aş aluneca, pesemne,
Poeţii naţionali mine, despre trecutul meu. În ’86-’87 am pe o pistă falsă. Nu e vorba de o dedublare.
năpîrlit pe dinlăuntru; am dat de o vînă pu- Pur şi simplu, sunt şi încerc să exprim felul
Cînd slăbesc şi se simt în pericol ternică, a cărei existenţă n-o bănuiam. Am în care sunt prin intermediul scrisului; une-
popoarele-şi aleg poeţii naţionali descoperit că sunt un om viu, extrem de ori, mă trezesc cu respiraţia tăiată: scriind
după mărimea soclurilor viu. Am devenit eu însămi. E un mare no- la roman – la Marile jocuri, de pildă –, ajun-
imaginate în vremurile dinainte. roc acesta, Dora dragă. să într-un vîrf tensional, deodată, în urma
Apoi, poeţii naţionali, morţi – aleşi, Mai tîrziu, iarăşi am avut noroc. Nicolae unui declic, în loc să mă opresc, eu închid
devin statui sau străzi, (Breban) insista să-mi arate Parisul lui iu- documentul respectiv şi – mînată de demo-
iar operele lor, înţelese de cei vii bit. Plutesc. Sunt euforică. Trei luni hălădu- nul meu păzitor, care surîde provocator-vi-
de-a-ndoaselea, iesc pe străzi, prin muzee, săli de expoziţie, clean-insidios în colţul gurii – deschid un
se citesc cu glas tare la aniversări şi călătorim în provincie; nu mă mai satur; alt document (scriu pe ordinator – o maşi-
comemorări, văd cele trei „peşteri ale lui Dumnezeu“: nă de scris mai performantă), intitulat Gră-
cu gîndurile aiurea. Notre-Dame de Paris, Chartres şi Reims dini austere, volumul meu de psalmi (care
Popoarele îşi îngrijesc poeţii naţionali etc., etc. Dorm pînă tîrziu. Dimineţile, scriu. poartă următoarea dedicaţie: „În loc de in-
aleşi în vremuri însetate, Citesc. Şi iar umblu de colo-colo. Fac cîte scripţie tombală pe mormîntul Doamnei
aidoma grijei pentru ghivecele de flori cinci-şase kilometri zilnic aproape. Mă aflu, Olga Esthera Böhmler Breban“). Într-un tîr-
din balcoane. aşadar, la Paris (suntem în ’94, cred, e pri- ziu, după ce scriu acolo, constat – nemaia-
Doar că nu-i schimbă cu ploile şi vîntul măvară; la Paris înfloresc magnoliile). Îmi vînd puterea să mă mir de propria-mi uimi-
şi arşiţa expiră viza (pe atunci se circula exclusiv cu re – că ceea ce am scris se numeşte poezie.
discursurilor repetate ca o parolă greşită viză); mătuşa mea, Gugut (Ileana Constan- Poetul se hrăneşte din romancier, din
la poarta nemuririi, tinescu, absolventă a Institutului de Arte eseist; şi viceversa. E o relaţie de complici-
căci nimănui nu-i place să-atingă Plastice din Bucureşti, stabilită, împreună tate nelipsită de spaime, rateuri, nostalgii,
cuvintele-cadavre. cu fratele ei, Cornel, de mai bine de trei de- enorme îndoieli. Poezia – spuneam şi în al-
Oasele devenite humă. Lanţurile cenii în capitala luminilor) insistă să-mi fac te dăţi asta – e o tornadă, o ardere extrem
din tăceri. un examen medical, mă întreabă dacă mă de intensă, scurtă, o nebunie închisă într-un
deranjează ceva anume; trebuia să mi se sistem bine gîndit, în urma căreia te alegi
prelungească viza, nu? Bref. Mi se face, în cu ferocea nostalgie după zeul de care ai
cele din urmă, un examen oftalmologic;
Utopia adevărul e că aveam dureri atroce nopţile,
fost locuit; e un dor de fapt în magma căru-
ia renaşti, iar pe urmă îl readuci în casa su-
bănuiam despre ce este vorba, dar speram fletului tău; proza, în schimb, e o ardere de
Saltul ferice al cîinelui să fie altceva, mai puţin grav. Mi se desco-
revenind durată, la foc bine cîntărit, proza impune
peră o desprindere de retină la ochiul drept. ritmicitate susţinută, nervi tari, un psihic
cu creanga între colţi Iar trec printr-o apocalipsă după Aura; mi
azvîrlită întru bucuria monstruos de puternic; e un drum lung, si-
se fac două intervenţii laser. În primăvara nuos, împînzit de capcane, un drum fără de
noastră: aceasta poate fi acestui an, la Clinica Oftalmologică din Flo-
imperturbabila uimire. care nu aş fi rămas eu însămi. Cine mai are
reasca mi s-au propus alte două intervenţii. divina nebunie de a recunoaşte zeul care se
Falsa credinţă Le amîn cît pot. Trebuie să termin Zăpada
în veşmîntul prea larg al reîntoarce la tine? Cine mai este interesat
mieilor, ultimul roman al tetralogiei mele. de asemenea lucruri? În realitate, visam să
îngăduinţei umane. … Existenţa e un fantastic spectacol ab-
Utopia învingerii. devin un poet; în România, unde există po-
surd, Dora, de o cruzime casantă, de o fru- ezie de un nivel înalt, foarte înalt, nu e uşor
museţe sălbatică; dacă nu ajungi să te des- deloc să ajungi un bun poet. Or, după ce
coperi pe tine însuţi, să-ţi descoperi vocaţia, am devenit – sper! – poet, eu m-am trezit –
viaţa trece, se trece în gol. Întorcîndu-mă cu într-o totală perplexitate destinală – azvîrli-
D. P.: Care este momentul – o zi sau un an – faţa spre mine, mi-am descoperit în acele
din existenţa ta pe care-l consideri crucial, tă cu brutalitate în mari (ca dimensiune)
săptămîni, luni moscovite, de singurătate
fără de care crezi că, astăzi, ai fi fost alta? construcţii, în teme majore, ca, bunăoară,
inumană, inumană, cînd pendulam între via-
relaţia maestru-ucenic. Lucram la Noaptea
ţă şi moarte, vocaţia (părinţii mei, dragii,
A. C.: 1986-’87. Am avut parte de expe- străinului, urmărind cum textul se umflă, se
scumpii mei părinţi mi-au fost alături; dar,
rienţa unei miopii galopante. Apoi de des- umflă, se umflă; abia de îmi reprimam gîfîi-
se ştie, în suferinţă, fiecare e pe cont pro-
prinderi de retină. Riscam să-mi pierd ochii. tul şi, trecînd de jumătatea romanului, mă
priu; botul morţii te-mpunge cînd eşti sin-
Nu ştiam dacă medicii vor reuşi să-i salve- întrebam, cu disperare: Doamne, ce mi se
gur, cînd stai ghemuit în marile boli, şi nu
ze, mai ales că avusesem două eşecuri ope- întîmplă şi de ce sunt ţinută singură, izola-
te poţi salva decît… într-o singurătate care
ratorii la spitalul nr. 3 din oraşul meu natal; tă, în faţa ordinatorului zeci, sute de ore?
îţi bate între tîmple aidoma unor clopote
la clinica moscovită a lui Fiodorov m-au uriaşe, ce te adăpostesc în cele din urmă în De ce trebuie să umplu cu litere, cuvinte,
consultat patru chirurgi, trei refuzînd să mă pîntecul lor protector). Mi-am descoperit, zeci, sute, mii de pagini, lucrate apoi la sila-
opereze. Îngerul meu salvator se numeşte aşadar, vocaţia. Repet, e un noroc acesta. bă, pagini care, odată împlinite, te arun-
Larisa Olejko (îşi dădea doctoratul în acea Greul cel mare urma să vină. Dacă în boală că?… Lucram la un roman care nu se mai
perioadă, cu profesorul Fiodorov). Larisa m-au sprijinit/mă sprijină părinţii mei (eu termina!! De ce această tortură repetată zi
Olejko. O rusoaică subţire-subţire, frumoa- am cultul familiei; dacă vreun dobitoc sim- de zi? Tortură care în realitate (ce cuvînt
să, înaltă, blondă, cu ochi mari, de un al- patic atinge pe cineva drag mie, mă trans- ciudat!) te salvează; fără ea nu ai fi un om
bastru nelumesc; Domnia Sa mi-a făcut tes- form într-o leopardă gata să-l sfîrtece), vo- întreg, apt de a se exprima! E un travaliu si-
te peste teste, examene, iar pe urmă patru caţia trebuia, firesc, să mi-o urmez singură. nucigaş-salvator.
operaţii, primele două extrem de riscante, „Lucrurile mari se fac în singurătate“, scrie
sub anestezie generală, la o distanţă de trei iubitul de mine Rainer Maria Rilke. Mai, 2006
luni. De atunci iubesc oraşul Moscova cu
un fel de perplexă iubire disperată. Moscova D. P.: Scrii, deopotrivă, versuri şi proză. Ce Interviu realizat de DORA PAVEL
mea, a lui Semion şi a Liubei, am parcurs-o, anume îţi dictează, într-un moment, una sau
ţinîndu-ne de mîini. Dragii de Janina şi Ion alta dintre opţiuni? Cum funcţionează, în ca-
Ianoşi iubesc Sankt Petersburgul, la care ţi- zul tău, dedublarea poet/romancier?
nem şi noi nu puţin de altminteri. A fost
unul dintre cei mai negri şi cei mai fericiţi A. C.: Nu fac o distincţie netă, clară, între
ani din cei aproape patruzeci cîţi îi am. Nu poezie, proză, eseu, deşi, se înţelege de la

12 • APOSTROF
Un poem de
CLAUDIU KOMARTIN
Irina eu nu pot culege nici seninătate, nici pe care îl port
bucurie, fermecaţi de
ai coborî milionul de trepte ce ne despart? părul îngrijit
1. M-ai privi în ochi, mi-ai surâde, ai dansa şi de silueta
din nou pentru mine? întreţinută perfect
„caracterul este destinul“ îşi întind nările
ca nişte ogari
Îmi amintesc o casă de cărămidă numai pentru a soarbe
şi o alee lungă, coborând către o curte
3.
parfumurile
întunecoasă ce-mi învăluie trupul.
„Ai avut dreptate, smintitule: cine ajunge
în care iarba necosită se ridica în august
o dată aici rămâne pentru totdeauna aici“
până la genunchi. Revăd acolo corpul Aici unde am ajuns
(Octavian Soviany)
Irinei, e bine
prăbuşit printre scaieţi, gângănii, tufe de stau în lumină şi dansez
A trecut vremea
cimişir – şi lumea ceva perfect
când te-aş fi răpit
încetinind în ritm cu freamătul ceva desăvârşit
şi te-aş fi ascuns
într-un subsol e în aer
pieptului ei, până la o nu-mi pot explica nimic
plin cu petale de trandafiri
părăsire totală. Surâzând extatic. şi
şi cu blănurile
Am în minte glezna aceea subţire (doar pentru prima oară
cele mai scumpe.
puţin înroşită nu am nevoie
A trecut până şi vremea
de bareta sandalei) de nicio explicaţie.
în care îmi îngropam
şi pulpa albă, aproape cântând,
noapte de noapte
înfiorată de vântul stârnit din senin. Numai când deschid ochii
nasul
şi buzele mă regăsesc
Au trecut aproape doi ani. în acelaşi loc
într-un pulover roşu
Este vară din nou, un anotimp copleşitor îngrozitor de rece
rămas de la tine
ce îmi dictează şi cea mai simplă mişcare. în care m-ai lăsat.
Trupul ei s-a împlinit între timp, părul îl Dar îi deschid
poartă mai lung doar o dată pe an
(mi se spune), iar furia, ei bine, când observ
furia mi s-a domolit, distilată prin atâtea cu amărăciune cum
lucruri şi vorbe. creierul meu lent şi
tot mai greoi
Sunt un om politicos şi singur se balansează
imaginându-şi tot mai des ca o insectă
o casă de cărămidă din coşmarurile
şi o alee lungă, unei fetiţe handicapate.
coborând către un loc întunecos şi rece,
fără întoarcere. Creierul meu
din care odată
credeam că va creşte un lujer
2. mai are puţin
pentru că şi se răstoarnă
„Chiar şi aşa lunga noastră călătorie a fost adulmecând în fleşcăraia unei străzi
scurtă“ zdreanţa aceea din berceni
(Eugenio Montale) cu mânecile roase de viaţă ca o grindă
lumea îmi părea avariată
Am umblat împreună prin umbră atâta în sfârşit într-un mare cutremur.
timp un loc suportabil.
încât mă întreb uneori dacă nu cumva Aici unde am ajuns
mâna ta cântăreşte mai puţin decât umbra, Cadillacul meu e bine
dacă nu arată astăzi ajunge rareori stau în lumină
precum o frunză pe străzile şi dansez
carbonizată de orele interminabile ale unei pe care ne plimbam ceva perfect
lungi ierni. având numai cuvinte ceva desăvârşit e în aer.
de dragoste
Dacă ai şti că nu îmi mai pot duce nicio lipite de cerul gurii.
frază până la capăt Oameni care
fiindcă sunt prea plictisit şi altădată nu ar fi dat
din casă mai ies doar silit de insistenţele doi bani pe mine
unora oameni mărunţi
care nu vor încă să-mi dea drumul de tot; care se fereau
dacă ai şti că privesc pe geam din calea mea
bombănind
poate cea mai frumoasă grădină din lume cuprinşi de scârbă
şi că din acest loc pe care alţii îl numesc întorc capul după
minunat costumul de lux

Anul XVII, nr. 8 (195), 2006 • 13

 Eginald Schlattner
şi mănuşile sale roşii
Gelu Ionescu
schiţării personajelor (atît de ambigue, to- tele „amintiri“ dintr-un trecut imediat post-
tuşi) neîntîlnite în romanul românesc – îmi belic. În pofida respingerii şi dezavuării ce o
pare rău să o spun; surpriza mea a mai venit întîmpină personajul narator, timp de cîţiva
şi din faptul că lumea lui, cea a saşilor din ani (arestarea a avut loc în 1957, eliberarea
Transilvania de dinainte de sfîrşitul războiu- după ceva mai mult de doi ani) după reîn-
lui, era cu totul diferită de aceea din Vechiul toarcerea sa în surogatul de libertate, el nu

D upă opinia mea, dintre toate romanele

scrise în România, cele mai apte să aibă
o circulaţie internaţională sînt Cocoşul deca-
Regat, nu numai prin gradul şi tipul de civi-
lizaţie (atît de diferită prin habitudinile secu-
lare), în fine, prin tipul de mentalitate şi sen-
dezvoltă totuşi resentimente – ceea ce dă o
anumită demnitate comportamentului său.
Una din caracteristicile acestui roman, ca şi
pitat, primul roman al lui Eginald Schlattner, sibilitate; prin caracteristici mai structurat ale celui dintîi, este că el nu se construieşte
scris în limba germană, precum şi Ferestre europene decît cele ale claselor avute, ale bur- pe o cronologie riguroasă, ci pe una difuză,
zidite, primul şi ultimul roman al lui Alexan- gheziei şi aristocraţiei din jurul „micului Pa- prin evocări momentane sau de oarecare
dru Vona. Nu pot număra nici măcar pe de- ris“... Se trăia deci în lumi paralele ce se îmbo- scurtă durată, naraţii fugare, figuri ce rămîn
getele unei singure mîini numărul celor care găţeau (totuşi!) unele pe altele pe căi subterane. misterioase, stranii adesea, amintiri resimţite
ar putea, din acest punct de vedere, să le con- Aceeaşi lume a saşilor, dar cea de după cu o sensibilitate imprevizibilă, cu un fel de
cureze; s-ar putea să li se adauge şi Orbitor, 1945, acum deposedată, umilită, condamna- senzualitate difuză, dar structurală, uneori
de Mircea Cărtărescu – dar mai e de aştep- tă la mizerie, în parte exterminată de comu- cu o undă de erotism nedefinit pînă la capăt:
tat volumul al treilea, precum şi o ediţie re- nismul sovieto-român, o găsim şi în fundalul e acelaşi tip de ambiguitate inconfundabilă
văzută şi scurtată de autorul însuşi. Nu vor- amplu, desenat în culori decise, dar nu ţipă- care face din Schlattner un virtuoz al suges-
besc numai de valoare literară, căci mai există toare şi vindicative, al celui de al doilea ro- tiei subtile ce străbate prin evidenţe, fapte,
destule alte romane valoroase în literatura man al lui Schlattner, intitulat Mănuşile roşii oameni, peisaje, fără a le accentua conturul,
noastră (atît de dominată de poeţi...), ci de o (expresie echivalentă în limba română cu dar niciodată lipsindu-le de un farmec uimi-
mentalitate literară şi culturală convergentă în „jocul de-a fripta“, dar încărcată în roman şi tor. Aşadar, extincţia aproape fantastică, în
chip aş zice „natural“ cu o sensibilitate, sau cu o anumită simbolistică). În centrul căruia viziunea autorului, a acestei lumi minoritare
cu un set de idei, care a interesat şi continuă se află detenţia persoanei naratoare, anchete- – ce a fost tot atît de împămîntenită pe cît de
să intereseze „lumea“, cu un fel de a o vedea le şi viaţa din închisorile comunismului, apoi diferită de cea înconjurătoare – mi s-a părut
care are o altitudine şi o convergenţă la care un proces ce nu a fost decît o înscenare, la mult mai frapantă decît paginile numeroase
alţii n-au ajuns. Aş spune, fără a şti exact care au fost condamnaţi cinci scriitori ger- dedicate detenţiei şi interogatoriilor la care e
cum să-l definesc, că au un fel de „secret“. mani, proces în care martorul acuzării a fost supus personajul-narator. Viaţa din închisoa-
Iarăşi: a nu se înţelege că literatura lor vine chiar cel ce povesteşte. Se ştie că această „ac- re a fost, vădit, trăită, dar pentru mine a con-
de nicăieri, că nu au înaintaşi; ele au însă ce- ţiune“ se bazează pe fapte reale, petrecute chiar curat fără şanse cu memoriile extraordinare
va „inedit“, deşi nu neapărat „original“. (Des- autorului; fapte reale care au făcut obiectul ale lui Ion Ioanid, scriitor „fără voie“, dar
chid o paranteză pentru a spune că, după pă- unei documentări şi unei campanii publice, memorialist incomparabil al închisorilor ro-
rerea mea, romanele lui Michel Houellebecq legitime din partea victimelor. Toate acestea mâneşti. Important şi dramatic este mai ales
sau François Weyergans, ultimul Prix Gon- ţin de istorie – şi de morală, pentru care am episodul în care tînărul cu convingeri comu-
court, sau Paolo Coelho nu ar fi avut nicio un respect fără abatere. Se întîmplă însă că niste şi mult mai bun cunoscător al mar-
şansă la circulaţia cea mare a pieţei mondiale vinovatul moral (devenit narator şi chiar per- xism-leninism-stalinismului decît anchetato-
dacă ar fi venit dintr-o literatură puţin cu- sonaj) scrie romanele menţionate, nu numai rii lui, se hotărăşte să inculpe, în numele
noscută cum e a noastră – şi că valoarea lor e de succes, dar şi de o valoare literară excepţi- acestor convingeri, pe cei pentru care era an-
pitică pe lîngă aceea a unui Philip Roth sau onală, devenind nu numai cel mai important chetat, ca un semn de „consecvenţă“ cu aceste
José Saramago, ca să nu pomenesc decît do- scriitor iesit din săsime, dar chiar cu o cotă convingeri la care ajunsese în anii postbelici,
uă nume vestite de romancieri contempo- foarte ridicată în toată literatura germană cei ai „evoluţiei“ sale de la un pseudohitle-
rani). O explicaţie ar mai fi şi aceea că aceste contemporană. Aşadar, pe mine m-a intere- rism moderat la un socialism, credea el, ega-
două excepţii ies din contextul unui gust şi al sat valoarea literară a acestor două cărţi, a litar şi viguros.
unui nivel de a înţelege modernitatea: acele substanţei lor şi semnificaţia unei „decapi- Ceea ce mi se pare neconvingător şi stra-
care au reieşit dintr-o anchetă făcută, în ur- tări“ teribile, şi anume aceea care a început niu este faptul că, după tot ceea ce se întîm-
mă cu cîţiva ani, de Observatorul cultural, prin- cu persecuţia populaţiei germane din Româ- plase, după suferinţa sa, a familiei şi prieteni-
tre zeci dacă nu sute de critici – puţini reali, nia – în care existaseră, desigur, admiratori şi lor, după mustrările de cuget care nu aveau
alţii doar închipuiţi –, cerînd participanţilor chiar colaboratori ai hitlerismului – şi pînă la cum să nu apară, personajul rămîne solidar
să numească primele 10 romane româneşti exodul ei, abia sugerat. Saşii şi şvabii au fost, cu concepţiile care îl aduseseră în stare de
cele mai valoroase: cîştigătorul a fost Craii cum bine se ştie, vînduţi de regimul comu- victimă, pe el şi pe ceilalţi din neamul său.
de Curtea-Veche – un pseudoroman, cum nu nist, ca şi evreii, în total aproape un milion Sugerat cu multă precauţie şi, din nou, cu
o dată s-a mai spus; un gust care trăda un de foşti locuitori ai ţării căreia îi dăduseră o virtuozitatea acelei ambiguităţi la care mă re-
paseism retrograd şi retardat, cu adevărat pro- benefică confruntare cu alteritatea. feream mai sus, este drumul care pare a-l
vincial (în sensul cel negativ), descurajant pen- Aşadar, partea care mi se pare a fi cea mai scoate pe „erou“ din această orbire – şi anu-
tru romancierii noştri din ultimii aproximativ expresivă, mai înconjurată de acel halou in- me credinţa, exemplul resemnării sociale,
80 de ani, care nu meritau acest... afront. Aşa confundabil de fineţe al atmosferei, pe care îl dar cîtuşi de puţin a celei religioase, ba chiar
că celor ce vor fi uimiţi, sau chiar revoltaţi, de descoperisem în Cocoşul decapitat, este, în din ce în ce mai religioase, a unor coreligio-
prima frază a textului de faţă, nu am a le da Mănuşile roşii, aceea care descrie fundalul ac- nari, a unor pastori evanghelici reîntîlniţi. El
ca răspuns decît chiar evidenţa: circulaţia şi ţiunii, adică fragmente din comportamentul începe a recunoaşte ceea ce tatăl său formu-
succesul acestor două cărţi în Europa de azi, şi felul de a gîndi şi supravieţui al acestei mi- lase, ca un fel de motto al cărţii: „Nimic nu i
succes neaşteptat, dar meritat, tocmai fiind- norităţi, acum declasate şi înjosite. Căci su- se poate reproşa socialismului, decît că este
că ele vin dintr-o „conjunctură“ puţin cunos- biectul Mănuşilor roşii istoriseşte şi confrun- contra naturii umane“. O carte în care virtu-
cută şi nu au în spate nişte agenţi literari cu tarea fostului deţinut politic, devenit un „paria“ ozitatea mijloacelor literare pune întrucîva
mulţi bani şi puţine scrupule. (datorită colaborării sale cu Securitatea), în în planul al doilea tragedia unei istorii.
Cocoşul decapitat este o carte de o coeren- lumea lui, în familie, faţă de foştii apropiaţi.
ţă narativă şi de o subtilitate a povestirii şi La fel de sugestive şi expresive sînt frecven-

14 • APOSTROF
 Antologie
www.tiuk.reea.net

totul, aproape tot despre tati

(fragment)

Mihai Vakulovski
Născut în 1972 în URSS. Absolvent al expresie înaripată foarte populară în familia urmă, normal, a trebuit să plece. însă peste
Universităţii de Stat din Moldova, Facultatea noastră mare şi… mi-a venit „şi sfîntă“, dar vreo 15 minute se întoarce Slavic: „Alexei
de Filologie (1994), doctor în filologie (Uni- adevărul e: şi unită. ne uneşte stima faţă de Vasilevici, nu ştiu unde-i fiică-mea, n-aţi vă-
versitatea din Bucureşti, conducător ştiinţific tati, care după ce a mîncat un ceaun de sar- zut-o pe fiică-mea?“. se pornise cu fiică-sa,
– Nicolae Manolescu). Autorul volumelor de male şi a văzut-o pe mami, a zis: Ăi, da’ n-ai dar, ca să nu-l deranjeze, o lăsase la verişorii
poezie Nemuritor în păpuşoi (Chişinău, Ed. zis tu că faci astăzi sarmale? acum mînca- ei din vale, iar după ce s-a pornit acasă şi-a
Arc, 1997, grafica – Mihai Bacinschi), TU, sem cartofi prăjiţi cu gogonele şi bostănele amintit că n-a venit singur. tati îşi scoate ca-
împreună cu Alexandru Vakulovski (ilustra- murate, eu am zis „tătelu’, mai ia de la mi-
ţia copertei – Dan Perjovschi, Bucureşti, Bi- ne“, fratele mai mic a zis de la masa de tenis
blioteca de Poezie, 2002), Tatuaje (Bucureşti, „nu mă duc“, iar mami – „eu nu mănînc“.
Ed. Vinea, 2003, coperta – Dan Perjovschi), deci, mîncasem cartofi cu bostănele murate
odada (Bucureşti, Ed. Vinea, 2004, coperta – şi cu tati. acum îl fugăreşte pe ăla micu’, dar
Ştefan Baştovoi), Piatra lui Sisif sub limba nu cred c-o să-l prindă
lui Demostene (Constanţa, Ed. Pontica, 2005),
al monografiei Nicolae Manolescu (Braşov, pe mine m-a alergat cu toporul acela de
Ed. Aula, 2000) şi al volumului de istorie re- un metru şi jumătate, că i-am zis că dacă-mi
centă Holocaustul evreilor români (Din măr- mai mutilează şi cartea asta nu-i mai dau al-
turiile supravieţuitorilor) (Iaşi, Ed. Polirom, ta, iar pe ăla micu’ l-a fugărit c-un ciocan pe
2004). Publică poezie, eseuri, proză şi critică care – cînd a înţeles că nu-l mai ajunge – l-a
literară în majoritatea revistelor culturale din aruncat după el. nu l-a ajuns nici aşa, pe mi-
România. Prezent în antologii din România, ne nici atît, iar mami are reacţie prea bună
R. Moldova şi din străinătate. A lucrat ca ca să dribleze – cu spatele – O(biectele)
profesor, lector, cercetător ştiinţific la AŞM şi Z(burătoare) N(ecunoscute)-urile: frîna de
IRIR, redactor, ziarist, bibliotecar. Traducător picior de la motocicletă (pe care am găsit-o,
din rusă (Erofeyev, Sorokin, Harms, Vîsoţki, după lungi căutări, în grădină), ibricul (ca-
Bulat Okudjava, texte din muzica rock etc.). re s-a înfipt în tulpina unui prun, la nivelul
Fondatorul & realizatorul revistei Tiuk! capului, şi a rămas înfipt acolo), pietre (le pul în uşă, se uită la Slavic holbat şi nedu-
(www.tiuk.reea.net), autorul site-ului http:// adunăm la prăşit, cînd scoatem cartofii şi la merit, de parcă l-ar vedea pentru prima oară:
vakulovski.boom.ru, al blog-ului http:// săpat) şi, bineînţeles, farfurii, de fapt orice „Dar tu cine eşti, în pizda mă-tii?“ – „Alexei
blogs.mail.ru/mail/vakulovski (jurnal live, obiect care-i cade sub mînă. cînd tati se ener- Vasilevici, Alexei Vasilevici!“ „Sofica, ce
albume foto). vează (şi nu-i trebuie deloc mult pentru as- vrea idiotu’ ista care zice că şi-a pierdut fiica?“
ta), mîna lui dreaptă se întinde automat şi

d upă ce s-a convins că nu simulează, ci a

avut un alt preinfarct „pă bune“, a hotă-
rît să n-o mai înjure. dă-o-n pizda mă-sii de
pipăie cu degeţelele lui scurte şi puhave ma-
sa din faţă (de obicei) şi tot ce e în raza lui
de acţiune, apoi îşi ia viteză, face un dema-
la orice sărbătoare tati se îmbată şi la noi
e show. la Anul Nou tati a adormit pe la
vreo 23, a mai mîncat bomboane şi ciocola-
mortăciune. doar a zis asta şi a venit să-mi raj în trombă, un-doi-trei paşi, mîna îi vine te cu ochii închişi, s-a trezit abia pe la vreo
spună că nu ştiu ce i s-a făcut rău lu’ mă-ta. din spate şi-i-i-i... 2 noaptea, s-a uitat la ceasul de pe ecranul
mama a zis că din cauza căldurii, m-a apu- televizorului şi a strigat speriat: „D’apăi noi
cat inima, dar o să mă lase imediat, i-am la noi în ogradă e un spectacol conti- n-am ciocnit!“. la ziua mea a venit foarte
adus o cană de compot rece, la care tati şi-a nuu. lea Maria îl vizionează din partea dreap- beat, s-a aşezat pe-un trunchi, la măsuţa de
belit ochii (o fi crezut că-i vin), şi un venti- tă, dacă ieşi prin grădină, şi stînga, dacă lîngă casă, s-a sprijinit cu capul de peretele
lator. după ce am ieşit tati a băut compotul ieşi pe poartă. se uită printre gard, pe sub de ciment. mami: „Unde ţi-e diplomatul?“
şi a întors ventilatorul spre el, că uaaiea n-o poartă, din coteţ. de vizavi, lea Aniuta se – „Îî?“ – „E ziua lui fiu-to, a venit acesta
vrut să bea. stă la fereastra dinspre drum cu uită din pod, pe ferestruică, iar soţiorul ei – acasă de la aşa depărtare, dar tu... Unde ţi-e
perdeaua trasă într-o parte şi cu ocheanul de sub poarta de fier. odată tati era supărat diplomatul?“ – „Cai plomat?“ la ziua ma-
sub mîna dreaptă. se mai uită la femeile ca- pe vecinul de lîngă ei şi interesul era ma- mei îşi aduce mereu oaspeţi „surpriză“,
re mai trec din cînd în cînd pe drum, că as- xim. ghea Ivan era la post, tati a luat un pie- anul trecut a fost Michael-americanul, au
ta nici cur n-are, coromîsla! trage un pahar troi şi a aruncat în poarta lor, ghea Ivan a făcut o oră de limbă română, apoi s-au fă-
de vodcă (acesta nu-i samahon, ci coniac) şi rupt-o în sus, tati a mai aruncat o piatră, cut muci, în anul acesta l-a vizitat un fost
zacuseşte c-un şold de iepure (Am să-l chem printre înjurături, ghea Ivan fugea în zig- elev care acum locuieşte în Siberia: „Ai co-
pe Serghei să-mi mai taie un iepure). şi ta- zag. de sus se auzeau hohote de rîs. pii, Ruslan?“, îl întreabă tati. „Am o fată“ –
re: „Azi am să tai cinci iepuri!“ „Şi soţia?“ – „Nu, eu nu pot să trăiesc aşa,
după o beţie cruntă şi îndelungată cu n-am soţie, am o fiică“ – „Şi cu cine ai fă-
după ce a terminat de mîncat, a aruncat unul din elevii săi preferaţi, Slavic, „minu- cut-o, c-un copac?“
farfuria cu două degete în păpuşoii din spa- nat băiet“, unul dintre gemenii cărora le-a
tele casei şi a cerut vin. l-a trimis pe ăla mi- fost conducător de clasă şi pe care zicea că-i după ce tati citeşte o carte, această carte
cu’ după băutură, da’ fiindcă „prîslea“ n-a deosebeşte doar el, au băut toată ziua, de- a fost citită ultima dată. eu mă lupt cu căr-
vrut, a zis că-i desface capu’ în două şi a în- clarîndu-şi unul altuia toată stima, s-au lău- ţile, zice el, şi se şterge de vin cu pagina 73
ceput s-o înjure pe mă-sa. „debila, zice că dat (Slavic pe tati şi tati pe tati), Slavic a că- din Idiotul lui Dostoievski şi de untură cu
toată ziua face de mîncare şi nici nu m-am zut şi-n genunchi, i-a pupat mîna, a dat din pagina de poezie a României literare. că Ma-
săturat.“ „da’ n-ai zis că faci sarmale?“ e o coadă şi alte semne de respect, dar pînă la

DOSAR Anul XVII, nr. 8 (195), 2006 • 15

 Serghei are vreun metru şi şaizeci, e foarte el sau ei, şi toţi îl cred cel puţin semizeu şi
nolescu ăsta e „un zoios la marginea criticii atletic, plin de muşchi şi de păr. Naghia e aici satul cunoaşte mii de cazuri convingă-
literare“. aşa a zis azi, cînd încă nu termina- cu două capete mai lungă decît el, slăbă- toare, în care tati i-a apărat şi i-a ajutat, în-
se Totul despre Nicolae Manolescu şi vroia noagă, dar cu burtică – întotdeauna gravi- cît, nu doar după ce termină şcoala, sînt mai
Arca lui Noe, de care sper să aibă nevoie dă, tunsă băieţeşte, cu nas piţigăiat şi mai mult decît recunoscători, dar şi de la un
măcar unul din nepoţii lui, pe care, „Ehei!, mereu de cîteva ori mai bătuceană decît puşti chicuit de director poţi să auzi „Pe
dacă aş avea un nepot, l-aş plimba cu barca Serghei, care e veteran al războiului din Af- mine are dreptul să mă bată numai mama şi
pe iaz“. „şi-am să-l învăţ să înoate.“ ganistan. tati a izbucnit în rîs şi, printre ho- Alexei Vasilevici“, cum s-a întîmplat cu ac-
hote, cu palma stîngă lipită de frunte: „M-am tualul rector al Institutului de Baptişti din
„Idioato!“ acesta e ultimul cuvînt din însurat şi eu, da’ Ser-ghe-i!!“ Chişinău.
visul lui tati. apoi s-a sculat, a luat un scaun
de picior şi l-a aruncat în partea camerei în după cîteva încercări nereuşite ale tată- apropo de „chicuit“. cînd aveam de fă-
care stăteam noi, dar a ţintit-o pe mama, nu lui lui Serghei de a-l scoate din casă (pro- cut vreun exerciţiu, tati citea, dar era de
pe mine. şi-a luat viteză cu picioruşele pe bleme de familie: maică-sa – mult mai bătrî- ajuns să se întîmple ceva dubios în clasă că
sub burtă şi cu pumnul drept lîngă bărbie şi nă decît soţul ei – murise şi tat’so vroia, de, el, fără a ridica ochii din carte, întinde pum-
uşor în spate: „curvo, aprinde candela!“ ca omu’, să mai prindă măcar încă o însură- nul spre clasă şi degetul arătător te invită de
toare, dar din cauza lu’ fiu-so nu-i ajungea 2-3 ori, apoi, fiindcă de fiecare dată vine ta-
loc de manevre şi intimitate), ghea Filea l-a man „vinovatul“, tati îşi învîrteşte acelaşi
cînd cîteodată se (mai) lasă liniştea, tati
pîndit pe prietenul nostru, fiul lui, Serghei, deget în şuviţele lui – în „chică“ – fără să-l
zice: „Da, uite că eu cred în Dumnezeu“.
cînd a intrat în casă şi l-a încuiat, apoi a des- privească, îl trage spre masă: „Marş la loc“,
Odată ăla micu’ i-a pus o întrebare pro-
chis ferestruica, a aruncat o căldare de ben- fără să-i dea drumul – „A, îţi place aici“ –
vocatoare despre religie şi tati i-a tras o pal-
zină şi a dat foc. prin nu se ştie ce tehnici de „Ce te uiţi la mine în jurnal?“ – „La loc, do-
mă în cap: „Dumnezeu există!“. altfel cum luptă, tînărul internaţionalist, erou în răz-
s-ar explica faptul că toate pe lumea asta se bitocule“. dacă cineva se bucură prea tare
boaie nedrepte, a ieşit din flăcări viu şi ne- de „suferind“, tati: „În două picioare“, iar
explică, ne explica altădată tati. dacă ar dis- vătămat (doar un pic murdar pe faţă de fu-
părea ţînţarii, universul şi-ar pierde echili- dacă cineva îşi pîrăşte din întîmplare cole-
ningine, dar asta-i huinea), l-a apucat de gît gul… mai bine mi-aş aminti de orele de
brul, dacă broaştele acestea scîrboase n-ar pe taică-său, un vlăjgan de aproape doi me-
exista, izvoarele n-ar mai fi atît de curate, „lectură suplimentară“, nu tocmai cele mai
tri, şi a spus: „Tată, aşa nu se face“ iubite, dar poate cele mai memorabile (în-
după zi vine noaptea, iar după ce inima o
dată bate îşi ia o clipă pauză. inima este exact tati nu s-a mulţumit cu casa pe care a trebaţi-l pe Pricop).
ca pumnul. cît de mare e pumnul, atît de cumpărat-o, de fapt, cînd a cumpărat-o
mare e şi inima, cîtă grăsime e pe pumn, erau doar pereţii. tati i-a schimbat sistemul pe seama lui Pricop cel mai tare se distra
atîta e şi pe inimă, în pizda mă-sii! arhitectural, doar a făcut arte plastice la Vadic, care o dată i-a furat caietul profului
Leningrad, a schimbat uşa la sufragerie, din de biologie, anatomie, pregătire militară şi
se întorcea tati de la şcoală, ca de obicei, baie şi-a făcut bibliotecă, a transformat bu- nu mai ţin minte ce, care ne citea din caiet,
încetişor şi cu diplomatul subsuoară. era cătăria în „camera copiilor“ ş.a.m.d. aşa că dar, ca să-i răspundem la întrebări, ne sco-
glod şi deasupra satului se aşezau molcom şi-a mai făcut o casă, cu bucătărie, sufrage- tea în faţa clasei, ca să nu tragem cu ochiul
înjurăturile unui individ supărat pe soarta rie şi dormitor despărţite de-o sobă cu cup- în carte. profu’, care lui Vadic i-e şi unchi
clasei muncitoare care-şi descărca amarul tor, şi mai ales cu cramă, o cramă din care (iar lui tati văr), a zis că „Azi nu facem bio-
pe profesorul de… – culmea! – de muncă, intri în beci. cînd a vrut să pună gresie şi fa- logia“. Vadic, nepotu-său, deci: „Da’ ce,
în poarta căruia îl apucase durerea: „Învă- ianţă în baie, tati l-a chemat pe văru-so Efim Antonovici, v-aţi pierdut caietul?“ şi i
ţătorii iştia nu fac nimic! Degeaba primesc Valică, născuţi în aceeaşi zi în aceeaşi mater- l-a dat. atunci Efim Antonovici şi-a deschis
banii statului, toată ziua numai stau cu cu- nitate, medicii chiar i-au confundat, i l-a caieţelul şi ne-a citit cu multă linişte sufle-
rul pe scaun şi trăncănesc şi pentru asta ne dus pe tati la alăptat mamei lu’ Valică şi pe tească lecţia. Vadic însă a primit 2 la biolo-
iau banii!“ şi, văzîndu-l şi pe tati: Ia uite, alt Valică – bunicii, doar aveau acelaşi nume pe gie la sfîrşitul anului şcolar. şi la istorie,
profesor ta-na-na-na… tati, fără să zică ni- mînă. dar mama lu’ Valică a zis că „acesta căci profesoara îi era vecină... a trebuit să
ciun cuvînt, şi-a aşezat diplomatul cu gri- nu-i al meu. copiii mei nu-s ca ăsta“. păi intervină tati ca să nu pice anul. la istorie,
jă pe-un smoc de iarbă (era glod), i-a dat Valică ăsta e cel mai bun constructor. Meş- după cîteva încercări nereuşite de a-şi lua
una scurtă la bot, şi-a luat diplomatul şi, iar, terul Valică. A venit la vărul său să facă ba- examenul cu Tatiana Nichiticina, l-a primit
ia, era sfîrşitul lui august, vinul se termina- el, tati, la examen, iar pe Efim Antonovici,
fără a zice nimic, şi-a prelungit drumul spre
se demult, dar tati mai avea cîteva borcane. unchiu lu’ Vadic, l-a înjurat aşa cum ştie el,
casă cu aceeaşi linişte sufletească
Valică: „Băi, vere, n-am bea noi un pahar din inimă. tati este foarte convingător cînd
de vin înainte de-a începe lucru’?“ – „Cum te înjură. într-o vară mi-am făcut o casetă
trebuie să spun că lui tati nu-i prea pla-
să nu, vere?“. au băut un borcan, două, numai cu înjurături, dar nu vreţi s-o ascul-
ce să muncească şi că locuim chiar lîngă bri-
trei..., apoi Valică: „D’apăi, băi vere, ţi-ai taţi. odată fratele meu s-a luat la întrecere
gada de tractoare. într-o dimineaţă, cînd tati
face tu şi singur baia, că nu eşti mai prost ca cu iubita lui din Cluj cine ştie mai multe în-
căra în ogradă cărbunii din drum, trecu
mine...“ jurături. a început cu alea tradiţionale, dar
spre brigadă un tractorist, care îl salută şi,
cînd s-au terminat a trecut la bagajul fami-
pentru că nu i se răspunsese, hotărî că nu
una cu nepoată-sa. era studentă în anul lial, la înjurăturile lui tati. gagică-sa a înce-
fusese auzit. fiindcă tati e un personaj foar- întîi şi, fiindcă taică-său mă rugase să-i arăt put să plîngă.
te iubit în sat şi mai ales respectat, fiind şi oraşul etcetera etcetera, chiar în prima săp-
profesor pentru mult mai mult de jumătate tămînă cînd a vrut să se ducă acasă i-am profului de matematică, dirigintele meu,
din populaţia de pe-aici, tipul ar fi vrut să cumpărat bilet pentru autobuz şi i l-am dus cînd, ca de obicei: „Eu propun ca elevului
schimbe măcar două cuvinte cu el şi se la cămin. după ce s-a întors, am trecut pe la Mihail Vakulovski să-i scădem nota la pur-
întorsese înapoi, acum dinspre brigadă: ea, s-o mai iau la un film etcetera etcetera, tare“ (să mai scadă din „satisfăcător“), tati
„Doamne-ajută, Alexei Vasilevici!“, „Spor am întrebat-o cum a ajuns acasă, etcetera. i-a zis că e un învăţător de căcat, în atîţia
la muncă, Alexei Vasilevici!“… tati: Băi, te „Dar eu nu m-am dus cu autobuzul cela.“ ani de muncă nici măcar de-o poreclă nu s-a
duci sau s’-te-mping Eu: dar ai pierdut banii pe bilet. Ea: tu i-ai învrednicit (tati, Alexei Vasilevici, a căpătat
pierdut una chiar de la prima lui lecţie, despre Alecu
cînd satul se lărgi într-atît încît străzile Russo: „Alecu“). a doua zi, după cercetări
lui trebuiau să poarte un nume, am început şi, ultima întîlnire cu frate-său (inter- asidue, Ivan Leontevici a venit la tati şi i-a
să locuim pe uliţa Florilor, datorită detaşa- pretează autorul, adică frate-său, fratele Svet- spus că nu-i adevărat, el e şi „Pitagora“, şi
mentului de madame care frecventează – cu lanei, nu tat-so, fratele lui tati): „Eram cu „Crăcănici“, şi „Dasaiev“, şi „Prăjină“, şi nu
religiozitate – spitalele de dezintoxicare al- două muieri care vroiau la cioc amîndouă mai ştiu cum. Tati: OK , crăcănici, fute-o
coolică din zonă. tati zice că cea mai bună odată. şi eu (gesticulînd intens şi fluturînd de-aici
comedie ar ieşi dacă pur şi simplu am filma din mîini ca un jucător de tenis în timpul
măhălenii noştri şi trebuie să recunosc că ar meciului): Ho! Ho, blea!, pe rînd!, că n-am tati, ca orice român şi mai ales ca orice
lua toate Oscarurile po- şi imposibile şi tot găsit-o la gunoi!“ basarabean, e patriot. mare patriot. mereu
neîndreptăţiţi ar rămîne, şi regizorul, şi per- îşi caută idealuri, ba e om sovietic (ascul-
sonajele. treceau pe lîngă noi prietenul meu elevii lui tati sînt fanii lui. toată viaţa lor tînd „Europa Liberă“, mami: Numai min-
din copilărie Serghei şi nevastă-sa Naghia. îşi amintesc cu toţii de el, oriunde s-ar afla,

16 • APOSTROF DOSAR
 Vali Denisov: Spre mare
Dumitru Crudu
Poet, prozator, dramaturg şi publicist. rat afară fără mare dificultate. Am ajuns la A oprit trenul şi l-a dat jos din tren. Am în-
Născut în URSS (1968), student în Chişinău, gară pe jos. Trenul pleca într-o jumătate de chis ochii de teamă. Palmele îmi transpira-
Tbilisi, Braşov, masterat la Sibiu. Ziarist, pro- oră. M-am aşezat la coadă să-mi cumpăr bi- seră, iar genunchii au început să-mi tremu-
fesor, autorul fracturismului. Cărţi publicate: let. Cînd mai rămîneau doi oameni în faţa re. Cred că mai era un compartiment pînă
Falsul Dimitrie (1994), E închis vă rugăm mea, mi-am pipăit buzunarele şi mi-am dat la noi, cînd femeia din faţa mea s-a aşezat
nu insistaţi (1994), Şase cînturi pentru cei seama că nu am niciun ban. M-am îngrozit. lîngă mine şi mi-a vîrît în buzunarul cămă-
care vor să închirieze apartamente (1996) Genunchii mi s-au înmuiat şi nu ştiam ce să şii o bancnotă de 200 de lei, adică exact cît
(poezie), Crima sîngeroasă din staţiunea vi- fac. Voi pleca fără niciun ban, mi-am zis, şi îmi trebuia ca să-mi plătesc drumul. După
oletelor (2001), Salvaţi Bostonul (2001), m-am îndreptat vitejeşte spre vagoanele tre- aceea femeia s-a aşezat la locul ei liniştită.
Duelul şi alte texte (2004) (teatru). Prezent nului. Am prins momentul cînd însoţitorul Tipii ăia care discutau despre trecutul şi vii-
în presa culturală şi în diverse antologii, nu- discuta aprins cu un individ gras şi m-am torul meteorologic al omenirii nu au ob-
meroase piese jucate & premii culturale, în strecurat în vagon. Abia după ce trenul s-a servat nimic. Însoţitorului de vagon i-am
România, R. Moldova şi în străinătate. În urnit din gară am început să-mi caut un loc întins bancnota şi el mi-a zîmbit cu satisfac-
prezent este redactor la „Europa Liberă“ (Chi- unde să mă aşez. Am intrat într-un compar- ţie. După aceasta am închis ochii, imaginîn-
şinău), redactor al revistei web Tiuk!. Membru timent unde erau trei tipi şi o femeie la vreo du-mi ce face acum prietena mea, şi am
al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Teatrale 50 de ani. Aceştia discutau cu patimă des- adormit. Cînd m-am trezit, pînă la staţia
din R. Moldova, al ASPRO. pre vremea de afară. Unul dintre ei afirma unde trebuia să ajung eu mai rămîneau vreo
că, începînd de mîine, vremea se va strica; 15 minute. Tipii ăia deja coborîseră. Mi-am

C înd, în sfîrşit, am reuşit să-mi iau şi eu do-

uă săptămîni de concediu şi mi-am făcut
în grabă bagajele, femeia mea era de-o săp-
va ploua şi se va face rece. Tipul de lîngă
geam îl contrazicea. Nu ştiu de ce, dar bă-
trîna nu participa la aceste discuţii meteo-
coborît şi eu geanta de pe poliţa de sus şi
am scos-o în hol. M-am întors să-i mulţu-
mesc acelei femei generoase şi să-i cer adre-
tămînă pe litoral. În drum spre gară m-am rologice. Nici pe mine nu mă prea interesa sa pentru a-i trimite banii. Femeia dormea.
oprit la Antract să beau o cafea. Acolo m-am viitorul meteorologic, aşa că stăteam cu- Am zgîlţîit-o de umăr. Femeia era moartă.
întîlnit cu cîţiva prieteni de-ai mei pe care minte la locul meu şi mă gîndeam cu groa- Am ieşit rapid din compartiment şi am
nu-i văzusem de vreo zece ani. Desigur, aceş- ză la faptul că însoţitorul trebuia să apară coborît în staţie.
tia erau fără bani. Am făcut eu cinste. Mai din clipă în clipă şi că o să-mi ceară biletul. Prietena mea stătea pe peron cu un tip
întîi am luat o bere, apoi o altă bere. Apoi Ce voi face oare atunci? Probabil că mă va atletic, care o ţinea strîns în braţe şi o săru-
am scăpat un tren, după care un alt tren. da jos din tren. Mă va îmbrînci în vreo gară ta cu foc. Ei urcau în trenul care se întorcea.
Apoi s-a închis această cafenea, pe urmă al- necunoscută, fără niciun ban în buzunar şi
ta. Apoi s-a făcut seară şi după aceea dimi- fără posibilitate de-a pleca mai departe. Dar
neaţă. Eram tufă. Cînd, la un moment dat, poate că mă va da la poliţie. Neliniştea îmi
am mers la toaletă, mi-am dat seama că tre- creştea cu fiecare clipă care trecea. Vocea în-
buie să plec urgent spre gară, altfel voi rata soţitorului răsuna în capătul celălalt al va-
acest concediu. M-am furişat afară, pe fe- gonului. Acesta se apropia metodic de noi.
reastra toaletei, astfel încît prietenii mei să La un moment dat s-a iscat un scandal. În-
nu-şi dea seama că am plecat. M-am strecu- soţitorul a descoperit un călător fără bilet.

vameşul întreabă: „Ce aveţi în geantă?“, genul: „Nu vă supăraţi, ne faceţi o poză?“ –
ciuni spun despre noi! Da’ nu-i drept! Nu-i tati: „Bomba atomică“ – „A, bomba atomi- „Vă fac şi mai multe, a zis tati. Uitaţi-vă la
adevărat, numai minciuni spun. mi-am scris că... Luaţi-vă genţile şi ieşiţi afară, la con- vultur“, a zis, şi după o mică pauză, în care
pe bicicletă, cînd eram mic, ceva cu litere trol“. toate femeile, majoritatea precupeţe, femeile îşi învîrteau gîturile: „Vulturul sînt
latine, ceva gen NIRVANA, tati mi-a zis s-o se întorceau furioase în spate, spre glumeţ, eu“.
dau jos – De ce? e frumoasă – Băi, scoate-o tati, care era pe ultimul rînd, s-a întors şi el...
de-acolo, ţi-am spus, ce-ai scris acolo tîm- cînd au fost în excursie la Leningrad,
penia aceea? – Păi înseamnă URSS, dar cu li- la Iaşi, la cursurile de profi de literatură, tati şi nănaşu-său au rămas în partea cealal-
tere latine – Dă-o jos! dacă vrei să scrii – tati s-a împrietenit cu Leopold, un austriac tă a rîului Neva, iar hotelul la care locuiau
scrie cu literele noastre – ei, „literele noastre“ care-i simte pe nemţi ca şi basarabenii pe era pe cealaltă parte, nu mai mergea vapo-
atunci erau alea ruseşti), ba e rusofob (eram români. acum îi trimite cafea, iar tati – al- rul şi au sunat la dispecerat, marinarul a zis
bume despre Basarabia şi cărţi. cînd i-a tri- că gata, nu mai are cum să vină, dar pînă la
elev sovietic, învăţam la literatura rusă, ci-
mis cartea mea de debut Leopold i-a răs- urmă s-a prins după accent că-s basarabeni
team, intră tati: „Ce faci?“ – „Învăţ“, se ui-
puns: „Frumos poesii“. tati i-a trimis Pizdeţ, şi i-a întrebat dacă au vin moldovenesc.
tă la copertă: „Aceştia ne-au cotropit şi ne
Leopold i-a trimis cafea. tati i-a trimis Po- „Avem, cum să nu avem?“ – „Ei, atunci vin
asupresc, dar tu îi citeşti!“, mi-a aruncat car-
litic moldav, Leopold – o casetă video cu să vă iau“. între timp tati cu naş-so au cău-
tea, m-a înjurat şi a ieşit), ba e patriot ro-
Viena. cafea, cărţi, ciocolate. tati stropeşte tat vin moldovenesc prin restaurante, dar
mân, cam naţionalist, ba e cu Moldova Mare, via şi se gîndeşte la Viena lui Leopold, tati
Moldova lui Ştefan cel Mare, ba moldo- n-au găsit nicăieri, aşa că au cumpărat sticle
urcă cu cabina în vîrful celui mai înalt mun- de vin georgian şi l-au turnat într-o dami-
vean-moldovean şi vorbeşte despre „Mol- te din Caucaz, zice: „Cea mă-sii...“ geană, au chefuit toată noaptea cu marina-
dova noastră!“ şi „Ţara noastră!“. Uneori,
rul şi s-au plimbat cu vaporul pe Neva: „Şi
– cînd e foarte beat, e şi antisemit, deşi n-a la castelul Bran tati a urcat un pic, apoi vinul georgian e bun, dar nu există vin mai
văzut niciodată un evreu (poate doar pe tai- a zis că nu merge mai sus. „Păi de ce?“ – bun decît cel moldovenesc, deodată îl deo-
că-său sau cel puţin aşa îi era porecla – „Am văzut pînă aici şi mi-e clar. Ce poa’ să sebeşti de celelalte, chiar şi de vinul georgian“.
Jidanu’), ba e... antimaghiar, deşi poate că fie mai departe“... după ce-a ieşit din caste-
nu va întîlni niciodată un ungur în carne şi lul Peleş, l-am întrebat pe tati ce i-a plăcut
oase, dar dacă tot citeşte cărţi de căcat... Ei, mai tare: „Ce?“ a zis tati. Zic: lui Sandu cel
dacă e beat-beat-beat poate fi şi rasist... mai tare i-a plăcut salonul turcesc, de exem-
„Ce-ai făcut tu pentru Moldova noastră? plu. „Mare scofală, zice tati, nu mi-au plă-
mă întreabă. În loc să faci ceva pentru Mol- cut oglinzile“, zice.
dova noastră, tu lingi jidanii între coaie!“
sau „În loc să faci ceva pentru Moldova în curtea Peleşului o femeie tînără vine
noastră, stai la curva ceea în România“. la tati şi-l roagă să le facă o poză, ceva de

DOSAR Anul XVII, nr. 8 (195), 2006 • 17

 Şcoala
Iulian Ciocan
Născut la 6 aprilie 1968 în Chişinău. În Putea să examineze ore în şir, uitînd de toa- molişti). Abia mişcîndu-şi picioarele, veni-
1995 absolvă Facultatea de Filologie a Uni- te, hărţile geografice şi mai ales harta poli- se chiar şi bufetiera obeză care visa să aibă
versităţii „Transilvania“ Braşov. Debutează în tică a lumii. Uniunea Sovietică era imensă, vreodată atîţia clienţi. Deasupra scenei atîr-
1996, cu volumul de critică literară Meta- dar lui Iulian îi părea mică. Băiatul nu pu- na o placardă pe care scria „Cîntăm pacea şi
morfoze narative (Editura Arc). Cel de-al tea înţelege cum pot exista America de Sud, prietenia“, iar într-un colţ al sălii cîţiva co-
doilea volum de critică – Incursiuni în proza Africa şi Australia în afara Ţării Sovietelor? pii examinau, plini de curiozitate, un glob
basarabeană – îi apare în 2004. Colaborează Cum poate exista o Germanie imperialistă pămîntesc pe care era scris în diferite limbi
cu articole de critică literară şi de opinie la re- după ce din Hitler nu s-a ales nici praful? Şi cuvîntul „PACE“.
vistele Contrafort, Basarabia, Sud-Est, Fa- cum a putut porcul de ţar să vîndă Alaska Iulian avea noroc: era unul dintre prota-
milia, Observator cultural, Tiuk!. Este comen- americanilor? Iulian îşi imagina o Uniune goniştii matineului. Prin urmare, era un
tator al postului de radio „Europa Liberă“, Sovietică care începea în Portugalia şi se elev ale cărui merite nu puteau fi puse la în-
membru al US din Moldova, al US din Ro- termina în San Francisco. O întrebase oda- doială. O pionieră îmbujorată sună din clo-
mânia şi al PEN -Clubului din Republica tă pe diriginta nedumerită dacă URSS era în- poţel, anunţînd începutul serbării. Un elev,
Moldova. tr-adevăr cea mai puternică ţară din lume. pe care Iulian îl invidia pentru arta de a vor-
Aşa era, confirmă diriginta. Păi, de ce atunci bi în public, recită plin de pasiune versurile

I ulian voia să privească meciul de hochei

dintre selecţionatele Uniunii Sovietice şi
Cehoslovaciei, dar tata închise televizorul
nu sunt distruse toate statele imperialiste?
Pentru că URSS e bastionul păcii pe pămînt.
Nu suntem cuceritori, ci doar apărăm ceea
lui Liviu Deleanu: „Ridică-ţi ochii dornici de
minune, / Copilule cu fruntea bucă…lată, /
Să vezi cît de frumoasă şi bogată / E necuprin-
şi, măsurîndu-l din ochi, îi porunci să se ce ne aparţine… sa noastră Uniune“.
pregătească de serbare. Sala aplaudă. Era un început promiţă-
– Ce note ai în trimestrul acesta? tor, învăţătorii erau mulţumiţi. O elevă, pe
– „Cinci“ şi „patru“… care mai tîrziu interminabila tranziţie mol-
– Bagă de seamă… Vei muri de foame dovenească o va face să practice prostituţia
dacă n-o să înveţi! în Albania, spuse cu convingere:
Cu toate că nu avea habar de activitatea – Uniunea Republicilor Sovietice Socia-
şcolară a fiului, lăcătuşul Vladimir Vladimi- liste! E dulcea mea ţară, a ta, a noastră. E
rovici îi descria mereu viitorul neguros al ţara în care oamenii făuresc cu adevărat un
chiulangiilor şi repetenţilor. Muncea la uzi- viitor luminos, e ţara copilăriei fericite şi a
na „Vibropribor“ din zori şi pînă-n noapte viselor împlinite, e ţara biruinţelor!
pentru un salariu de 100-120 de ruble, se Toate mergeau strună. Copiii erau însu-
întorcea acasă istovit şi iritat şi, fireşte, nu fleţiţi, inspectorii n-aveau niciun motiv să
reuşea să-şi supravegheze progenitura. Deşi le caute învăţătorilor nod în papură. Totuşi,
nu citise două cărţi în viaţa lui, îl obliga pe Mama îl trezi la revărsatul zorilor ca să se întîmplase ceva nefiresc, un fapt insigni-
Iulian să citească în fiecare zi. Partea bună repete poezia lui Grigore Vieru. Luă micul fiant care nici nu merita pus la socoteală, un
era că Vladimir Vladimirovici nu făcea dis- dejun – lapte cu cacao şi ochiuri –, îşi ticsi amănunt remarcat doar de Iulian. În mo-
tincţie între manualele de literatură moldo- manualele în ghiozdanul neîncăpător şi, în- mentul în care eleva rosti patetic „e ţara co-
venească/de istorie şi romanele science- demnat de tic-tacul zgomotos al ceasorni- pilăriei fericite şi a viselor împlinite“ cineva
fiction. cului, o zbughi din apartament. Pereţii scă- din sală chicoti. Un chicot scurt şi abia per-
Lipsit de posibilitatea să vadă cum in- rii erau invadaţi de inscripţii chirilice: Petea ceptibil, care însă conţinea un fel de neîn-
vincibilii hocheişti sovietici îi pun la respect + Marina = Liubovi. Larisa, sosi hui! Ala credere. Aşa cel puţin i se păru lui Iulian.
pe cehoslovacii încăpăţînaţi, Iulian luă de Pugaciova. Boney M. Iulic durak! Valera bîc! Ieşi la rampă, în continuare, fiul unui no-
pe raft volumul talentatului poet sovietic Miru mir. Ne zabudu mati rodnuiu. Moia menclaturist, actualmente şeful unei firme
moldovean Grigore Vieru şi se ghemui în miliţia menia berejiot! Maldavanin tuporîlîi! moldo-germane:
fotoliul (luat pe credit ca şi mai toată mobi- Pe terenul de sport din faţa blocului de lo- – Oameni de cele mai diferite profesii –
la din casă) din cealaltă cameră a aparta- cuinţe, veteranul Aleksei Petrovici Liulin – ţăranul Ceapaev, tînărul medic Şciors, caza-
mentului comandat. Trebuia să declame la de vîrstă matusalemică – îşi plimba buldo- cul Budionîi, lăcătuşul Voroşilov (emoţio-
serbare un poem al lui Grigore Vieru. gul care tocmai se căca cu nonşalanţă în nat, Iulian îşi aminti că taică-său e lăcătuş),
Era chiar poezia cu care se făcu de ruşi- careul în care se comiteau cele mai multe fa- agronomul Kotovski şi alţii – s-au ridicat la
ne la ultima lecţie de literatură moldove- ulturi. Nu departe de şcoală, Iulian se opri luptă împotriva duşmanilor interni şi ex-
nească. Rememoră involuntar situaţia peni- să se uite la unul din puţinele panouri pu- terni ai ţării. Şi lupta cu jertfire de sine a
bilă. „Cine vrea să-mi spună, copii, cui îi blicitare ale epocii brejneviste care îndemna Gărzilor Roşii n-a fost zadarnică: luînd pu-
mulţumeşte eul liric pentru pace?“ întreba- orăşenii să zboare cu avioanele „Aeroflotu- terea de stat în mîinile sale, poporul munci-
se Vera Gheorghievna – o profă buboasă, lui“. Îndemnul era de-a dreptul inutil, de tor şi-a apărat libertatea şi a început a con-
între două vîrste, măcinată de singurătate. vreme ce „Aeroflotul“ nu avea concurenţi, strui o lume nouă, o societate fără asupriţi
Nu voia nimeni. Privirea Verei Gheorghiev- dar pe Iulian acesta îl făcea să viseze. Îşi şi asupritori.
na se opri asupra visătorului Iulian, care ad- imagina cum zboară împreună cu Cikalov Sala aplaudă cu frenezie. Învăţătorul de
mira în momentul acela părul ondulat al deasupra taigalei nemărginite. Uneori îi în- istorie strigă „Bravo!“, iar un veteran îndu-
frumoasei Lenuţa Timofte. soţea Grigore Vieru, care le dăruia cîte un ioşat vărsă cîteva lacrimi. Şi din nou Iulian
– Mamei…, spuse ce-i veni pe limbă bă- volumaş cu dedicaţie. Trecu pe lîngă nişte desluşi un chicot, de această dată parcă mai
iatul luat prin surprindere. Vera Gheorghi- blocuri în construcţie, deasupra cărora se sfidător. Veni rîndul unui coleg de clasă al
evna bulbucă ochii. înălţa ameninţător o macara ce se prăbuşise lui Iulian să vorbească. Un băiat timid care
– Cum vine asta? Ieri, măi năucule, am odată, omorînd o gospodină care tocmai se va muri în 1987 în Afganistan în circum-
analizat poezia lui Grigore Vieru! Eşti prost întorcea de la piaţă cu sacoşele pline. De-a stanţe misterioase.
sau te prefaci? dreptul ciudat era că bravii miliţieni nu gă- – 22 iunie… Călăii fascişti au năvălit
Băiatul roşi. Nu era în apele lui nu doar siseră vinovatul. mişeleşte asupra Uniunii Sovietice. Mii şi
din cauza gafei, ci şi a privirii dojenitoare a Sala de festivităţi era arhiplină: inspec- mii de obuze aruncate asupra Stalingradu-
Lenuţei cu păr ondulat… tori atotvăzători de la Departamentul Edu- lui, oraşe şi sate şterse de pe faţa pămîntu-
După ce învăţă pe de rost poezia, Iulian caţie, învăţători povăţuitori, părinţi cuprinşi lui, lagăre ale morţii, pustiire şi durere, jaf,
se apucă să răsfoiască un atlas cu coperte de emoţie, veterani ai Armatei Sovietice cu prăpăd şi cenuşă – iată ce a adus războiul pe
jerpelite editat la Moscova. Era mai mult medalii zăngănitoare şi, fireşte, o sumede- paşnicul nostru pămînt. În apărarea Păcii şi
decît un hobby. Era o pasiune devoratoare. nie de copii (octombrei, pionieri şi comso- a Patriei sfinte s-au ridicat Gastelo şi Kos-

18 • APOSTROF DOSAR
modemianskaia, Matrosov şi Soltîs, Koşe- ţiaţii (are şi un frate care a fost marinar în îşi întinde labele peste ocean spre Europa.
voi, Şevţova şi Glavan, milioane de fii şi fii- armată şi care a trebuit să se despartă de În loc de unghii are proiectile, dar nu are
ce ale poporului sovietic. marină pentru că divorţase şi nu mai era sorţi de izbîndă, fiindcă un muncitor spătos
Surprins, Iulian văzu că unul dintre ero- membru de partid), se pişă uneori în văzul cu salopetă îl loveşte peste labe cu un cio-
ii războiului aţipise şi chiar sforăia înceti- tuturor în curtea şcolii (fapt confirmat ulte- can imens.
şor. Acest fapt însă nu periclita în niciun fel rior de cîteva şcolăriţe stupefiate), pipăie de – Ce înseamnă asta?
desfăşurarea festivităţii. O fată durdulie, ca- zor fetele în vestiarul cvasiobscur, în care – Aista m-o rugat sî fac gălăgie cînd o sî
re astăzi vinde castraveţi şi roşii la Piaţa mai întotdeauna dispăreau becurile, cunoaş- grăiască pentru cî n-o învăţat poezîia. O zîs
Centrală din Chişinău, ţinu un discurs vivi- te o vădană bogată de 45 de ani care-l hră- că-mi dă şî nişte bani… Satarovici părea
fiant: neşte şi-i dă bani, are cîteva perechi de blugi imperturbabil.
– S-au ridicat la apărarea Patriei umăr la „Lee“ şi „Wrangler“, îşi bagă picioarele în Din buzunarele lui se iţeau nişte hărţi
umăr toate popoarele ţării. Prietenia po- profi… Prima ivire a „zeului“ în public avu marine mototolite.
poarelor înfrăţite lovea ca un ciocan uriaş loc într-o dimineaţă rece şi ceţoasă cînd, – E adevărat ce spune haimanaua asta?
(Iulian tresări), ca un colos în pieptul arma- după gimnastică, elevii se buluciseră la uşa întrebă Scorpia făcînd ochii mari.
tei duşmane. Aceasta a fost cea mai mare şi principală a şcolii. Înjurînd ca la uşa cortu- Iulian tăcea mîlc. Trebuia să aleagă: să
groaznică armă pentru hitlerişti, care în ce- lui, Satarovici îşi lua avînt şi lovea puternic infirme învinuirea şi să fie pizdit măr de
le din urmă au fost învinşi. Victoria a fost mingea de baschet care nimerea în capetele, Satarovici sau să confirme că e un complice
de partea acelora care doresc mereu numai spinările şi popourile şcolarilor îngroziţi. şi să fie pedepsit de profi şi părinţi. Copleşit
pace, acelora care s-au împrietenit pentru Fetele ţipau ca din gură de şarpe. Însă „ze- de frică, nu putea înţelege că tăcerea e „ale-
vecie, de partea tuturor popoarelor din mă- ul“ nu putea fi înduplecat. Exista părerea că gerea“ cea mai proastă. Inspectorul pleşuv
reaţa noastră ţară. bătea darabana pe masă.
Încurajată de o melodie tristă, o fată, – Deci sunteţi o apă şi un pămînt, con-
stabilită astăzi în Canada, spuse răspicat că chise Scorpia. Ar trebui să vă plesnească
Boris Glavan şi tovarăşii săi de luptă n-au obrajii de ruşine, haimanalelor! O să găsesc
murit numai pentru ogoarele natale. Ei „au eu ac de cojocul vostru!
apărat Patria, civilizaţia şi cultura. Au luptat – Taisia Borisovna, cine sunt părinţii bă-
pentru Puşkin, Eminescu, Blok şi Ceaikov- iatului? dădu glas, căscînd, pleşuvul.
ski“. După fată – care odată cu prăbuşirea – Taică-său e muncitor, iar maică-sa, se
URSS-ului va simţi subit un interes deosebit pare, e educatoare…
pentru flora şi fauna Canadei şi care-l va su- – Mda… lucrurile sunt încurcate, trase
na în 2005 din Toronto pentru a i se plînge concluzia inspectorul.
că nu mai poate suporta canadienii materi- … Iulian se întorcea acasă adîncit în
alişti şi insensibili – vorbi Andrei Rusu, un gînduri. Încetul cu încetul revolta îşi făcea
băiat de treabă pe care interminabila tranzi- loc în sufletul lui, stingherind frica. Nu pu-
ţie moldovenească îl va obliga să se refugie- tea înţelege de ce Satarovici a început să rî-
ze în România, a cărei tranziţie părea să ai- dă exact în momentul în care el declama
bă un sfîrşit: poezia. Nu pricepea de ce Scorpia şi inspec-
– Măreaţă, puternică şi de neînvins e e debil mintal, dar asta era puţin probabil. torul l-au pus în aceeaşi oală cu „zeul“. Nu
Patria-mamă! Puterea ei rezidă în frăţia şi Iulian nu putea nicidecum înţelege de ce era un huligan, nu ofensa colegii, învăţa bi-
prietenia celor cincisprezece republici-surori, acest individ periculos nu este alungat din ne… Cum îl va bate Satarovici? Îl va umili
a tuturor popoarelor ţării noastre. Păşeşte şcoală. Faptul că Satarovici nu era pedepsit în văzul lumii, lovindu-l cu piciorul în bur-
destoinic în viitor şi republica mea, căci are îl deruta, era în contradicţie cu simţul moral. tă, sau îi va da la bot în vestiarul întunecos?
peste o sută de neamuri în necuprinsa noas- Rîsul „zeului“ provocă o linişte adîncă Şi cum va reacţiona Lenuţa Timofte cînd va
tră Patrie, care o iubesc, o ajută şi o fac să preschimbată imediat în rumoare. Directoa- afla că a fost bătut? Îl năpădi plînsul…
înflorească! Ne mîndrim că trăim într-o ţa- rea omniscientă Taisia Scorpan, poreclită Privise odată un film impresionant în care o
ră cu milioane de prieteni. Aurul Siberiei, Scorpia, se ridică şi, gesticulînd emfatic, stri- mulgătoare-stahanovistă se logodise cu un
grîul Kazahstanului, bumbacul Uzbekista- gă: „Scoateţi obrăznicătura afară!“ Cîţiva colhoznic chipeş şi şugubăţ, dar şi un pic
nului, ceaiul Gruziei, strugurii Moldovei tătici vînjoşi, secundaţi de proful de cultură individualist. Însă în ajunul căsătoriei mul-
sunt ale noastre, ale tuturor. Toate comori- fizică, se repeziră spre Satarovici, iar vetera- gătoarea face cunoştinţă cu un alt colhoznic
le Patriei sunt un bun comun al întregului nul revoltat, abia trezit din somn, răcni – mai urît, în schimb mai viteaz şi mai
popor sovietic. Iar cea mai mare comoară – „N-ai ruşine, huliganule!“ „Zeul“ fu dus, onest, mai ataşat de proprietatea colectivă.
Prietenia – a prins rădăcini adînci şi durabi- spiritele se potoliseră, dar, cu toate acestea, Mulgătoarea ezită, se frămîntă, dar în cele
le pentru vecie! Iulian nu mai putea continua. Îi fugea pă- din urmă îl alege, precum se cade, pe col-
În sfîrşit, intră la rînd Iulian. Începu să mîntul de sub picioare. Ştia că toţi aşteaptă hoznicul urît, sobru şi onest. Iulian realiza
declame, emoţionat şi îmbujorat, poezia lui să vorbească, vedea că Vera Gheorghievna, acum că nu era nici frumos, nici viteaz. Se
Grigore Vieru. Reuşi să pronunţe însă nu- îi făcea cu degetul, auzea versurile pe care i întorcea acasă cuprins de o tristeţe incu-
mai o strofă pentru că, pe neaşteptate, cine- le şopteau colegii, dar nu putea descleşta rabilă.
va din fundul sălii izbucni zgomotos în rîs. fălcile. În cele din urmă, Scorpia îl apucă de
Cineva se strica de rîs, iar rîsul acela, dacă mînă şi-l trase după sine cu sila. Pe coridor
luăm în considerare atmosfera solemnă, era directoarea crispată îl trase de urechi. Îi ajun-
de-a dreptul persiflator şi impertinent. Iu- se din urmă Vera Gheorghievna, vădit îngri-
lian înlemnise, nu mai avea gură să spună jorată. Fu dus în cancelarie, unde îi aştep-
ceva. Toţi – inclusiv veteranul care acum cî- tau un inspector pleşuv şi… Satarovici.
teva clipe dormita nestingherit – îşi îndrep- Ambii aveau mutre posomorîte. Posaci pă-
tară ochii spre haidamacul pe care-l bufni reau şi gîngavul sprîncenat, şi sfătosul bu-
rîsul. Era Satarovici, groaza şcolii, un indi- nic din Humuleşti de pe perete. Inima lui
vid brutal, slobod la gură, care-l buzunărise Iulian se făcu cît un purice.
şi-l lovise dureros peste nas de cîteva ori. – Cum poţi, băi animală, să-ţi baţi joc
Mitul Satarovici te înspăimînta/fascina (ale- de veteranii care şi-au vărsat sîngele pentru
geţi ce vă place) mult înaintea apariţiei „ze- voi!? zbieră Scorpia, dînd frîu liber emo-
ului“. Se zvonea că tipul pizdeşte copiii care ţiilor.
nu-i dau copeici de bunăvoie, fumează ţi- – Aista, blea, m-o făcut sî rîd! răspunse Antologie alcătuită de
gări americane „Kent“, rarisime pe vremea cu promptitudine „zeul“, fulgerîndu-l cu pri- ALEXANDRU VAKULOVSKI
aceea, spune bancuri obscene despre Leonid virea pe Iulian şi arătîndu-l cu degetul. Iulian
Ilici Brejnev în WC-ul în care mirosul înţe- holbă ochii. Degetul arătător al lui Sataro-
Ilustraţia numărului:
pător de clor îi anestezia pe cei plăpînzi, are vici era gros şi avea o unghie mare sub care
gume de mestecat de tot felul şi prezervati- se întrezărea murdăria. Îşi aminti de o cari- DAN PERJOVSCHI
ve cu „mustăţi“ aduse de marinarii din catură din ziarul Pravda: un imperialist în-
Odesa, despre a căror menire ştiau doar ini- fiorător cu joben, aşezat pe un sac cu dolari,

DOSAR Anul XVII, nr. 8 (195), 2006 • 19

Un poem de
IOANA SCORUŞ
Caligrafie Mieunături de mâţe în călduri
Părăsind domiciliul conjugal câte două
Trăiam într-un univers simbolic până la venirea ta Săptămâni pe lună
Un univers în care înţelegeam toate formele geometrice Dar sferele, oooo, sferele,
Ale gândurilor şi ideilor frumos născute sau vomitate De ce mi-ai ucis sferele?
În fiecare seară, atunci când începea ziua mea. Zdrenţuite aşteaptă ele azi
Trăiam de azi pe mâine Cusăturile care să le unească în
Printre hiperbolele care închipuiau împlinirea Cel mai uluitor termopan prin care
Printre asimptotele care se ridicau pline de vlagă Visele să se poată vedea iar
Spre infinit Colorate, gonflate, aiuritor de
Din lecţiile de erotism predate între două cafele Orbitoare.
Închipuind neantul
Printre compendiile de alchimie onirică (Tu pleci după tutun şi aurii licori
De care aveam invariabil nevoie eu stau şi-aştept în fotoliu, cu prosopul umed pe mine,
Întru reinventarea lumii. venirile tale cu venin şi-adrenaline
Trăiam într-un univers simbolic ordonat şi mitologicale despre unicorni.)
Perfect
Boltit peste noaptea incongruenţelor Nu ştiu ce naiba va ieşi din pachetul ăsta de
Rezolvate dintr-o singură trăsătură de Cărţi de joc proaspăt început
Magnifică idee Şi cred că nici nu vreau să mai ştiu
De neconceput. Dinainte.
Până la venirea ta, Nu mai merg la ghicitoarele în bobi şi nici
Trăiam într-un univers simbolic La solomonari cu plete ninse,
Ordonat perfect. Nu mai fac pasienţe în viaţa mea
Nu-mi mai pun dorinţe zăpăcite
Primul sunet al verii Steaua mea
Mi-a spart timpanul cu larma vocii vesele Ştie ea mai bine ce, de ce...
Prin care ajungeai, zilnic, în pachetul meu de cărţi de joc Steaua mea... să mai cred în ea?
Deja gol. Sau în rombicele paralelograme
Obosisem de atâta amestecat de cărţi Şi în triunghiurile echilaterale
De atâtea extrageri aleatoare Perfecte
De cărţi câştigătoare care Ca într-o geometrie nicicând ştiută?
Mai devreme sau mai târziu se dovedeau Cum voi mai construi sfere
Neîncăpătoare Fără mistere
Obosisem, da, de regulile jocului Şi în ce punct îmi voi mai intersecta destinul cu axa
Mereu şi mereu, ale altora. Perfect perpendiculară
Luasem un pachet nou A logico-matematicelor tale hieroglife
Fără colţuri îndoite Logic deductive?
Aşa că nu puteam recunoaşte
Semnul aflat pe faţa întoarsă la mine Tu ai un fel anume de a mă lăsa prea liberă
Cu spatele. Făcându-mă prizonieră în cuiburi de cuvinte
Am fost cinstită, vreau să spun, Vrăjitoresc încatenate
Atât de cinstită pe cât poate fi o femeie din care Pe care le spargi în miriade de cioburi strălucitoare
Au crescut maree de vise Cu o singură suflare.
Erotice. Zău, fă ceva
Nu mai mizam pe nimic, decât Cu libertatea mea încastrată
Pe colţurile neîndoite ale cărţilor de joc din În ramele oglinzilor multiforme în care
Pachetul nou. Îţi pierd chipul
Nu aveam de unde să ştiu că Nicigând aflat.
Atunci când nu mizezi pe nimic
Totul iese bine, Ţăndări mi-ai făcut hermeneutica
Atât de bine pe cât poate ieşi Şi metafizicalele şi teologicalele
Un lucru neînceput. De care habar n-aveam.
Ţăndări sunt şi eu.
Atunci Acum, ia frumos făraşul din spatele uşii de la intrare
Semnele mele grafice au început a prinde contururi cu muchii Şi adună-mă degrabă
Şi colţuri Pisează-mă în mojarul fermecat
Cercurile de idei deveneau rombic-logice În care va trebui să arunci măcar două laturi de triunghi obscen
Sferele închipuite în nopţi fără vise Oarecare
Atârnau sfârtecate în felii Şi, logico-discursiv,
De suprafeţe lise Refă-mă cu toate virgulele şi parantezele şi suspensiile
Pe care abia acum avea a începe scrierea Corect puse
Ideogramelor zărite prin autori străini Pentru că vreau
Şi nicicând înţelese altfel decât Să-ţi fac cadou
Curat subliminal. O frază nouă.
Paralelipipedele deveneau şi ele
Diformi cai nechezând degeaba
Punctele de suspensie se transformau în

20 • APOSTROF
 In memoriam Georgeta Horodincă • In memoriam Georgeta Horodincă

O ŞTIAM DIN SCRIS ŞI AVUSESEM bucu-

ria de a-i publica o extraordinară
evocare despre Bănulescu, atît de fru-
moasă încît Ana, colega mea, a excla-
mat cînd i-a dactilografiat-o: „Ce fru-
mos scrie! Îmi face poftă să-l citesc pe
Bănulescu!“ Am schimbat cu ea me-
saje pe internet, iar într-un moment
greu al vieţii mele mi-a sărit în ajutor
cu armele ei cele mai fine: inteligenţa şi
minunata ei ironie. Am întîlnit-o la
Paris, de două ori. Prea puţin pentru a
putea pretinde că am cunoscut-o bine,
destul pentru ca Georgeta Horodincă
să-mi fie într-adevăr foarte dragă. Cînd
cu turneul „Frumoaselor străine“, am
vizitat-o în unica mea dimineaţă liberă
din Paris. Ştiam că e bolnavă şi că se
luptă cu boala de aproape un an. Ştiam
că timpul ei este limitat. Şi mai ştiam
că încearcă să ducă la capăt o carte:
Duminică seara. Pe care mi-a dat-o însă
abia în decembrie. Sînt mulţumită că
i-am putut-o publica şi că ea şi-a vă-
zut-o. Nădăjduiesc, din tot sufletul nă-
dăjduiesc să-i pot împlini şi cealaltă do-
rinţă pe care mi-a spus-o, privindu-mă
calm şi pătrunzător: şi anume, să-i re-
editez Somnambulii soarelui.

MARTA PETREU

E SEISTĂ ŞI ROMANCIERĂ, CRITIC şi traducătoa-

re, ocupînd poziţii importante în sînul
periodicelor culturale celor mai citite din
Preda, toţi deja traduşi şi publicaţi în Franţa.
Primul volum de nuvele al Georgetei Horo-
dincă (Bastarzii) este premiat de Academia
maine (Ramsay), precum şi mai multe nu-
vele în volume colective, la Seghers.
Francofonă şi românofonă în acelaşi timp,
Bucureşti, şi de asemenea secretară a Uni- din Bucureşti în 1979. Doi ani mai tîrziu, publică de curînd ultima sa carte redactată
unii Scriitorilor Români în anii ’60, Geor- romanul său Somnambulii soarelui este în- în română, Duminică seara, la Bi bli oteca
geta Horodincă a murit sîmbătă, 1 iulie, la tîmpinat cu căldură. Apostrof din Cluj. În acest eseu consacrat lui
Paris, în vîrstă de 76 de ani. Dar iată că această liberalizare şchioapă André Breton şi suprarealismului este vor-
Născută într-un sat din Basarabia, pro- nu este decît o amăgire. Ceauşescu, inspirat ba şi despre incredibila explozie naţionalistă
vincie a ţării anexată în 1940 de URSS, ca de precursorii săi la conducerea principate- din timpul domniei ultimului tiran român.
urmare a pactului germano-sovietic, îşi fa- lor dunărene, uzînd de marile puteri una Un roman încă inedit, La Songeuse. Une
ce studiile universitare la Iaşi, capitală a împotriva alteia, lăsîndu-se să fie considerat affection de longue durée, povesteşte experi-
Moldovei româneşti. Angajată într-o cari- cînd apărător al Occidentului, cînd fidel al enţa bolii care a învins-o.
eră literară, crede, ca atîţia alţii care neagă Moscovei, instaurează, cu sprijinul Occiden-
astăzi cu înverşunare acest lucru, într-un vi- tului, o dictatură naţional-comunistă feroce. EDGAR REICHMANN
itor strălucitor. Cu toate acestea, ea respinge Acuzată că se înconjoară de colaboratori
deja dogmatismul reducţionist al „obsedan- evrei (oare nu era ea soţia filosofului român Text publicat în Le Monde
tului deceniu“, cel al anilor ’50, marcat de de origine evreiască Nicolae Tertulian, pro- în 6 iulie 2006
teroarea instaurată de complicii lui Stalin. fesor la Şcoala de Înalte Studii din Paris?) şi şi preluat cu acordul autorului.
La sfîrşitul acestei perioade sinistre, reu- că deschide ţara influenţelor „străine“, scri-
şeşte deja să publice o monografie despre itoarea se regăseşte fără slujbă şi marginali- Traducere de LETIŢIA ILEA
Sartre. zată. Reuşeşte cu toate acestea, datorită in-
Datorită unui fals dezgheţ provocat de tervenţiilor tenace de la Quai d’Orsay, să se
noul dictator al ţării în deceniul următor alăture soţului ei, împreună cu copilul lor.
(rare călătorii în străinătate, apariţia cîtorva La Paris, Georgeta Horodincă traduce
autori occidentali, slăbire aparentă a tero- şi face să apară cărţile a doi dintre romanci-
rii), îi traduce în româneşte pe Michel erii români cei mai aparte dintre cele două
Butor (Modificarea), pe Albert Camus (Stră- războaie: Max Blecher (Întîmplări din ire-
inul) şi pe Gaëtan Picon (Funcţia lecturii). alitatea imediată, la Maurice Nadeau) şi Gib
Încep să-i apară eseurile sale consacrate ro- Mihăescu (Rusoaica, la Jacqueline Chambon).
mancierilor nonconformişti români. Printre În 1990, publică un alt roman, scris direct
ei, Nicolae Breban, Gellu Naum, Marin în franceză, La saison morte, une histoire rou-

Anul XVII, nr. 8 (195), 2006 • 21

 Jurnal spiritual
(pe sărite)
1992 strategie de luptă, de concurenţă, de com-
petiţie şi victorie. Trebuie să dai tot timpul
în casă. Sub plapumă. Să cobor undeva în
somn, în subconştient, în substrat. E teribil
dovezi. Şi începi să oboseşti. Începi să nu de frig.
ianuarie, Paris mai poţi. Să nu mai vrei.
Şi, mai rău, ceva profund din mine nu
15-19 ianuarie
N eagră perioadă de început de an. La fel
ca în fiecare ianuarie din ultimii ani, ca
mai vrea. Nu mai poate. Sinele profund se
opune celui exterior, dă semne de nemulţu-
şi cum un ciclu s-ar repeta continuu în via-
ţa noastră, dacă suntem atenţi, ca să înţele-
mire, de anxietate. Ceva îmi frânge voinţa.
O oboseală bizară începe să mă invadeze
R evin la Paris, obosită ca întotdeauna de
sejurul în ţară. Neagră lăuntric. N-am
avut vreme, în ultimele zile, nici să stau cu
gem ceva sau ca să ni se dezvăluie ceva pro- adesea. Dorinţa de a nu mai face nimic. De H. pe îndelete de vorbă, nici să fim împre-
gresiv: gânduri recapitulative şi catastrofice, a zace. Prostraţie în faţa alegerii, în faţa de- ună. Am plecat disperată, plângând. La Pa-
alături de gânduri prospective timide, con- ciziei. Şi visuri ample, somptuoase, cu tâlc. ris, primele zile am rămas închisă în casă.
fuze, alături de rele premoniţii... Şi stranii fenomene biopsihice. Nervozitate Singură cu mine însămi. Să nu văd pe ni-
Aceeaşi cruntă bifurcare, sau dedublare, şi repezeală. Muţenie şi închidere. Bâlbâială meni. Să nu aud nimic. Să-mi rod singură
care-mi schizofrenizează eul de la bun înce- şi o sfîşiere bizară, când vorbesc în public. amărăciunea şi disperarea. Să fac bilanţul
put. Ca un fel de dat constitutiv, de destin Palpitaţii cardiace aproape continue. Etcetera. anului trecut. Dezastruos. Să mă judec pe
contradictoriu, de soartă. Două naturi în fi- Şi, în acelaşi timp, imposibilitatea de a mine însămi. Necruţător. Să mai completez
inţa mea, două direcţii, în sus şi în jos, do- ieşi, deocamdată, din acest cerc vicios. În- filele ultime ale jurnalului pe 1991. Să mai
uă tipuri de acţiune şi de ambiţie, una ex- torc pe toate feţele proiectele pe care le am revăd caietul de poezie pe anul trecut. Să
trovertită, alta introvertită. Până şi două de făcut, ţelurile spre care sunt lăuntric an- dorm. Să uit. Să dispar.
nume, până de curând, dacă pun la socotea- gajată, timpul pe care-l am la dispoziţie. Nu
lă pseudonimul la care tocmai am renunţat văd deocamdată nici o ieşire. Trebuie să fac
(cu cât chin!). H. spune că asta e înscris în în continuare teza de doctorat, pe care am 20-26 ianuarie
astrograma naşterii mele, polarizată între început s-o detest. Trebuie să fac frumos la
Capricorn şi ascendentul din Cancer. Până
şi cărţile de astrologie savantă, ca şi cele ief-
tine de altfel, îmi prezic acest lucru.
secretariatul de la EHESS, ca să încerc să ob-
ţin o prelungire de bursă. Trebuie să cultiv
profesorii necesari. Trebuie să mă ocup şi
O săptămână petrecută mai mult cu ro-
mâni. Vorbit mai mult pe româneşte.
Întâlnire cu Costin Petcu, Ron Kenley şi
Dar dincolo de predeterminare, stă to- de expoziţia cu avangarda istorică româ- Mihai Oroveanu pentru expoziţia cu avan-
tuşi nehotărârea mea profundă, neputinţa nească de anul viitor. Trebuie să fiu activă în garda. Întâlnire la Ambasada Română cu
mea de a decide, de a rupe cu unul din poli, GDS. Trebuie să întreţin şi corespondenţa în trupa Teatrului Bulandra, venită în turneu.
de a renunţa la atracţiile unuia pentru ca ţară. Trebuie să citesc neapărat cărţile nece- Miercuri seara, la Paul Barbă-Neagră, în-
energia lăuntrică să curgă într-o singură di- sare pentru teză şi pentru lucrările pe care le tr-o serată elegantă cu români pe sprâncea-
recţie. Şi parcă mai presus de voinţa mea, datorez profesorilor mei francezi. Trebuie nă (Paleologu, Caramitru, Ioana Andreescu,
care uneori se trezeşte violent şi spasmodic, să fac vizite la românii importanţi de aici. dr. Poenaru, George Banu etc.). Sâmbătă
mai presus de încercările mele care totuşi Trebuie să merg la bibliotecă. Trebuie să seara, la Teatrul Odéon, Hamletul lui To-
există, stau circumstanţele complicate, îm- văd expoziţii, piese de teatru şi librării. Tre- cilescu, destul de slab, după mine. Iar du-
prejurările care modifică imboldul iniţial şi buie să mănânc. Trebuie să dorm. Trebuie minică acasă, în „familie“, cu Anca şi Dan.
frâng începutul de gest. să supravieţuiesc. Mi-a căzut în mână o carte americană
Aşa a fost de pildă după revoluţie, după Trebuie? De ce trebuie mereu să mă gân- care-mi pică bine: E . T . W – Effectiveness
decembrie ’89. Aş fi vrut şi aş fi putut să re- desc la cu totul altceva decât mi-aş dori? De Training for Women, de Linda Adams. O
nunţ la partea mea teoretică, „ştiinţifică“, de ce trebuie să nu mai am timp pentru poezie carte de exerciţii şi sfaturi pentru femei, ca
istoric de artă, care nu mă mai mulţumeşte şi meditaţie? Şi nici pentru lecturile spiritu- să-şi depăşească complexele, timiditatea, lip-
nici profesional, nici cultural, aş fi vrut deci ale. Şi nici pentru contemplaţie. Pentru pu- sa de curaj de a refuza, de a zice „Nu“, ca
să mă retranşez numai pe literatură şi spiri- ra bucurie de a trăi. De a savura, în sine, să-şi surmonteze lipsa de forţă de a se pune
tualitate. Dar colegii de la Institut m-au ales existenţa lumii, ca pe darul lui Dumnezeu în valoare şi de a nu se sacrifica inutil pen-
director adjunct, apoi director plin. A venit cel mai de preţ. tru alţii. Să vedem dacă voi fi în stare să
episodul cu directoratul în Ministerul Cul- aplic aceste înţelepte precepte, eu, care sunt
turii, pentru câteva luni. A venit propune- o „devotată“.
rea de Muzeu de Artă Contemporană, unde 6-15 ianuarie

L
urma să fiu tot director. A venit şansa bur- a Bucureşti. Timp pierdut cu alergături- 27 ianuarie-2 februarie
sei în Franţa, unde a trebuit să propun, da- le între instituţii. După 10 zile de vacan-
te fiind condiţiile şi „titlurile“ înşirate mai
sus, o temă de doctorat tot cu profil de is-
torie de artă. Şi iată-mă la Paris, de peste un
ţă de sărbători, ţara se trezeşte încet, ca din-
tr-un somn greu, letargic. Alerg între Uniunea
Arhitecţilor, Muzeul de Artă, Ministerul
S tare foarte rea. Dezolare. Angoase ne-
gre, însoţite de palpitaţii cardiace zilni-
ce, aproape continue, anxietate şi panică.
an, în faţa aceleiaşi dileme care mă macină. Culturii pentru proiectul cu expoziţia avan- Dorm puţin şi prost. Mă scol foarte devre-
gardei artistice din anii ’20-’30. Începe să ia me şi mă frământ îngrozită ziua întreagă.

P roblema e că timpul şi energia nu-mi

ajung. Lupta dusă pe două planuri n-are
prea mulţi sorţi de izbândă pe nici unul, o
amploare, va fi o manifestare importantă.
Totul merge greu, aproape la fel de greu ca
înainte de ’89. E foarte frig, se circulă cu di-
Nu ştiu dacă starea asta ţine de vreo dere-
glare metabolică, de nemulţumirea profun-
dă de sine, de locul în care trăiesc dezrădă-
ştiu. Oamenii vor să te fixeze într-o singură ficultate, zăpada şi noroiul parcă urcă de pe cinată sau de... astrologie.
căsuţă mendeleeviană. Trebuie să cultivi me- trotuare pe ferestre şi ziduri. Alimentele s-au Ce caut eu aici? Nu mai ştiu pe ce lume
moria celorlalţi într-o singură direcţie, sub scumpit îngrozitor, totuşi nu se găseşte de- sunt. Programarea mea lăuntrică româneas-
o singură etichetă. Trebuie să frecventezi cât strictul necesar şi aceste greutăţi arhicu- că se revoltă contra constrângerilor exteri-
un anumit mediu cultural şi numai unul. noscute ale supravieţuirii îi dezolează pe toţi. oare franceze. Mintea mea configurată în
Trebuie să urmăreşti cu tenacitate o singură Inclusiv pe mine. Îmi vine să rămân închisă româneşte nu mai vrea să funcţioneze în

22 • APOSTROF
franţuzeşte. Am intrat într-o muţenie din
care cu greu fac eforturi să ies. Iar când ies,
mă bâlbâi, nu-mi termin frazele, nu am
mi-alunecă înspre un fel de mândrie că am
ajuns totuşi să cunosc această stare atât de
dorită, dar îmi simt inima bătând prea tare,
Poeme de
MIHAI IGNAT
energie să-mi sfârşesc demonstraţia începu- mi-e teamă să nu fac un stop cardiac. O for-
tă. În disperare de cauză, am luat obiceiul ţă mare vrea să mă smulgă de pe pământ,
să citesc cu voce tare în franceză câte jumă- dar eu încep să mă opun, să mă ţin cu mâi-
tate de oră – o oră pe zi. Şi-mi face cât de nile de acelaşi pământ, vreau să rămân aici,
cât bine, mă calmează, văd că are efect. jos... Apoi simt că sunt pe jumătate trezită
Nu-mi găsesc locul, nu sunt din lumea de şi percep cum energia aceea teribilă slăbeşte
aici. [...] progresiv şi mă părăseşte, ca o apă aeriană, Klein:
mă lasă. Odată trezită în întregime, îmi
simt trupul rece ca marmura, golit de sub- Pe netrăite, ca-ntr-un colţ
6 februarie stanţă, cutremurat de palpitaţii cardiace pu- de pagină. Dorinţă de seară
ternice. în mădularul pe care nu l-am numit
M i s-a întâmplat ceva straniu. M-am
sculat devreme, pe la 6, dintr-un pu-
seu de angoasă. Nemaiputând să dorm, am
După trezire m-a cuprins un fel de luci-
ditate: visul ăsta e un fel de înscenare a va-
niciodată cu voce tare pînă la
33 de ani.
nităţii mele, poate a imaginarului meu, dar Pe holul căminului Le-u
citit până pe la 8:30. Apoi, înfrigurată şi dau de-a dura mingea de volei
obosită, m-am întins din nou în pat. Mi-era şi o premoniţie a morţii. E chiar o splendi-
dă metaforă a ei. Lucrul acesta nu mă în- pînă la Mihaela. Mamă, ce buze
încontinuu frig. La un moment dat am aţi- cărnoase! În aceeaşi noapte
pit. Am avut un vis ieşit din comun: spăimântă, deşi mă simt foarte tristă. Şi cum-
va resemnată. Mi se pare un semn, un conducînd-o pe Lorelei în camera ei?
Vedeam înaintea ochilor, suspendată, o
coroană de frunze, de fapt o coroniţă ca avertisment, ba chiar un mesaj limpede din
partea subconştientului meu. Dacă îl pun Mă repet. Şi dacă nu-i
acelea ce se fac pentru elevii silitori la serbă- vorba de-o înjurătură, repetiţia
rile de sfârşit de an şcolar. Coroana, mai în legătură cu stările mele din ultimele zile,
e inutilă. Înţelepciuni de canapea?
mare decât pentru un cap de om, era făcută S-o crezi tu! Doar Lorelei, pe care
din frunze uscate de culoare cafeniu-des- Aiuraş (formula lui Mircea) n-o
chis, care mi se păreau stranii, bizare, cu merita, n-o merita, n-o merita!
lobi rotunzi şi crestate adînc. Încercam să
înţeleg ce fel de frunze sunt, de unde provin Bine, am înţeles mesajul!
şi mai ales de ce sunt moarte, uscate, când
de obicei coroanele de lauri sunt verzi. Şi Cum Doamne iartă-mă o vrăjise
cum de stătea coroana în mod impondera- Aiuraş?! Dar ştiam că ăsta-i un
bil în faţa ochilor mei? La un moment dat secret numa’ bun de dus
ridic ochii în sus şi zăresc un arbore foarte în mormînt. Aşa că o conduc pe
înalt, întins falnic până la cer, din care cade Lorelei, şi-acum şi-n urmă
încet-încet către mine o frunză uscată aido- cu unşpe ani, doar că acum am
ma frunzelor din coroană. Tocmai când mai multe carii şi faţa i-am uitat-o.
sunt pe cale să înţeleg că frunzele provin Însă e totuna: nostalgia învinge orice
din acel copac nesfârşit care-mi apăruse brusc moacă prezentă. Dacă nu la lumina
înainte, frunza solitară ajunge în dreptul înclin să-i dau crezare. Acum e amiază şi mă
simt epuizată, dar mi-e frică să dorm, pen- zilei, atunci în vis.
coroanei suspendate în aer, apoi începe să
coboare lent spre pământ; dar chiar în mo- tru că poate nu m-aş mai trezi. [...]
mentul în care înţeleg că provine din copa-
Soliter:
cul întins până la cer, frunza brusc îşi schim- 10 februarie
bă traiectoria şi o ia înapoi, în sus, ca în
Femei mişto ieşind din cotloane
filmele care se derulează în sens invers, apoi
se lipeşte firesc de coroană.
În acel moment am o revelaţie: ştiu că,
S âmbătă şi duminică am fost la Rayau-
mont: e o abaţie cisterciană la 35 km de
Paris, transformată în centru cultural de mu-
sortînd capetele tăiate

datorită faptului că am înţeles ceva impor- zică medievală, de poezie şi de traducere. – oho, şi-ncă nu sînt beat
tant, am căpătat puterea uluitoare de a în- S-a ţinut un colocviu franco-român, doi po- şi zorii-s încă departe
toarce frunza înapoi din cădere, căci frunza eţi români au fost invitaţi din ţară ca să-şi şi scrumul ţigării nu-i o scîrboasă
s-a ridicat din nou în sus datorită gândului traducă poemele împreună cu poeţi fran- metaforă –
meu, graţie puterii gândului meu. Şi în acel cezi, în franceză. A avut loc şi o discuţie în
moment mi se întâmplă o intensă, copleşi- jurul revistei Les nouveaux Cahiers de l’Est femei senzaţionale despicînd
toare identificare cu frunza, cu coroana, cu scoasă de Dumitru Ţepeneag şi în jurul lite- trepanîndu-ne învîrtind
arborele, cu toată scena: am o străfulgerare raturii estice pe care revista o propagă. Dis-
divină, parcă mă identific sau sunt egală cu cuţii cu polonezi, cehi, maghiari din Paris şi frumuseţea-n rană.
principiul divin, cu supramentalul, cu tota- din ţările lor. Echipa română a fost cea mai
litatea. Şi în acel moment mă cuprinde o numeroasă, datorită lui Ţepeneag: Ion Stra-
stranie stare energetică, care vine din interi- tan şi Alexandru Muşina, invitaţi să fie tra- (din volumul Mărturisiri, declaraţii, descrieri
orul meu şi mă cutremură, o energie uriaşă duşi, apoi Matei Vişniec, Călin Vlasie, cri- şi replici înregistrate pe ascuns cu un reporto-
care parcă mă împinge în sus, spre înalt, ticii Ion Pop, Livius Ciocârlie şi Sorin fon de către MIHAI IGNAT în timp ce-şi bea
deşi rămân jos pe sol şi am doar privirea ri- Alexandrescu. A fost plăcut, util şi aproape ginul tonic/berea brună/votca de mîna a doua
dicată spre cer. Sunt cuprinsă de o vibraţie nesperat de bine pentru psihicul meu care, în atmosfera plină de fum, rîsete şi ritmuri
atât de puternică, încât îmi dă o stare de încet-încet, s-a deschis, a reînceput să co- cardiace a café-barului „Panda“, apoi tran-
bucurie insuportabilă şi o teamă imensă. În- munice. Ar mai trebui să mai am forţa de a scrise şi selectate acasă, în momentele de singu-
cep să repet în neştire: „Doamne, Doamne, şi întreţine relaţiile făcute acolo. Ceea ce e rătate sau, uneori, în acelea în care femeia vie-
Doamne, Doamne!“. Inima îmi bate foarte altă poveste. Ceea ce nu e sigur. Căci sufăr ţii lui îi respiră alături atingîndu-i cu vîrful
puternic. Ştiu că e ceea ce aştept de multă de boala exilului. [...] degetelor pielea subţire ca hîrtia în aşa fel încît
vreme. „În sfârşit“, îmi spun în gând, „în să-i sugereze ideea de a le adăuga celor con-
sfârşit, a venit, asta e, asta e!“ Aştept din- semnate propriile confesiuni, comentarii şi tex-
tr-o clipă în alta ca această stare să atingă te legate de locul unde întotdeauna se întîmplă
paroxismul, să se întâmple ceva. 16 februarie ceva, chiar dacă numai în mintea unuia ori
Însă după o clipă de fericire intensă, vi- altuia dintre cei care îşi verifică intermitent
braţia aceea care izbucneşte din mine înce-
pe să mă înspăimânte, mă scutură prea tare,
Î ncă mă mai uimesc că n-am murit în
această perioadă lugubră.
răsuflarea nu c-o oglindă, ci c-un pahar dus la
gură ori c-o ţigară lungă, subţire şi creatoare
de basoreliefuri cu durata de cîteva clipe)
prea tare, încep să mă întreb cât o să dure-
ze, doresc să mă ia în sus, la cer, şi totuşi nu
mai doresc, am o spaimă enormă. Gândul

Anul XVII, nr. 8 (195), 2006 • 23

 Poezia
Constanţei Buzea
Paul Aretzu
tre, şi/ împreună, Tatăl nostru. Aproapele-n me, de leşin în faţa încercării prea mari, de
Duh,/ din celălalt, Fiul. Amin“ (Amin). Dis- trăire în ordinea firescului, de repetare şi de
cursul este nuanţat, uneori metaforic, ora- întoarcere. Lirică ritualizată, alternează ima-
cular, alteori de o narativitate elementară. gini de memorie cu stări extatice sau cu eve-

P oezia de azi a Constanţei Buzea, reflexi- Intenţia anagogică a autoarei este de- nimente originare ale existenţei, construind
vă, interiorizată cu discreţie, este pusă ductibilă din flexibilitatea textelor, combi- astfel o arhitectură labirintică prin care su-
sub semnul harului şi duhului, ca dar sau ca nând imagini obişnuite ale copilăriei, ale fletul se iniţiază în căutarea luminii interi-
formă de comuniune: „Şi tot mai crezi că vieţii de familie, viziuni, aşteptări ardente, oare şi transcendente.
poezia se face din nimic? Că nimeni din cer iluminaţii, urmărind meandrele unui suflet Obsesiv, apare imaginea copilului per-
nu asistă la naştere?“ (Argument). aflat pe un drum extatic. De asemenea, este petuu, timid, marcat de hipersensibilitate,
Volumul Netrăitele (Bucureşti, Editura evident aspectul de journal en miettes al ce- de un mutism analitic: „Sigur că un copil
Vinea, 2004) propune o altfel de lirică, as- lor mai multe dintre poeme în care se refa- lehămesit/ de indiferenţa celorlalţi/ se apără
censională, transcendentă, urmând un tra- ce, prin întâmplări simple, o biografie spiri- prin muţenie/ nu prin supunere./ Plin de
seu de iniţiere duhovnicească, o scară filo- tuală. Poeta este tentată să se identifice cu ghimpi pe dinăuntru,/ îndură. Ce energii
calică, mergând încet spre regăsirea de sine, mama simbolică, cea imortalizată în foto- adună în sine/ copilul care-şi reprimă/ de-
spre asceza gândurilor şi spre contemplaţie. grafii: „Era de la sine înţeles că voi ajunge/ zinvoltura!/ Nevoiaş, dezamăgit,/ cei care-l
Poeta îşi doreşte o fiinţare nemaculată de la vârsta ei din fotografii. Secretele ei/ să-mi cresc/ par a nu-i vedea nefericirea“ (Copilul
propria naştere, respinge povara trupului, aparţină fără să le fi spus. Vibram/ presim- nevorbit). Poeta crede că în sine se adună şi
îşi asumă o virtualitate incertă, (retro)pro- ţind că voi face tot ce trebuie ca să merit/ să se depozitează memoriile celorlalţi, că duce
iectivă: „maica mea fără de pântec/ şi cu co- ştiu ce ştia, ca să fiu ce era, în aceeaşi/ băta- povara unor amintiri din prenatalitate, că
păielul gol/ nu mă face, mă desface/ […]/ ie a inimii alunecând în pulsul cosmic,/ în în somnolenţele ei veghează eredităţi şi ata-
nu mă face lasă-mă/ printre cele nefăcute/ plămânul universal, lumină din lumina/ fi- visme sau au loc tainice călătorii pneumati-
printre netrăite chin/ lasă-mi-l în nefăcut/ inţei de-al cărei suflet ştiam că îmi e/ din- ce: „Ca să-mi unesc/ plângerea cu bucuria,/
lasă-mi nefăcut mult trupul/ sufletului meu totdeauna dor“ (Secretele). Pătrunderea în am stat noaptea în linişte, / somnul mi l-am
puţin“ (Alean). Discursul este incantatoriu realitatea hieratică a albumului echivalează împins/ cât am putut/ în partea otrăvită a
şi orant, în acelaşi timp, şi îşi menţine aceas- cu neprihana şi asceza religioasă. De altfel, zilei./ Şi când m-am trezit către seară,/ su-
tă caracteristică. Pe calea devoţiunii, legând dragostea pentru mamă provoacă o diflu- fletul meu de mai înainte/ rămăsese plecat/
omul de Dumnezeu, timpul capătă valori enţă sufletească, spre trecutul iniţiatic al amin- către sufletul/ cel dintotdeauna dorit“ (Noap-
insolite, iniţiatice, presupunând moarte şi tirilor, al fotografiilor, al oglinzilor efeme- te albă).
înviere. Determinată de dispariţia mamei, rului, şi spre viitorul etern, adică spre Într-un vădit demers iniţiatic, sunt par-
întreaga carte este pusă sub semnul re-naş- Dumnezeu, care este vistiernicul sufletelor. curse stadii de iluminare, mai întâi o des-
terii. Şi, deşi elegiacă, în esenţa sa exultă Mama este spiritul care conduce spre cunoaş- prindere din materialitate prin întoarcerea
bucuria trăirii în curăţenie. Moartea pre- terea cea bună, spre împăcarea cu sine. în timp, apoi recuperarea copilăriei, care es-
schimbă universul empiric, îi dă noi dimen- Prin retrospecţie/introspecţie, autoarea te o vârstă a sufletului, urmată de evocarea
siuni, iar poetei îi provoacă, prin ipostazierea pune în funcţiune o mitologie a memoriei vieţii curate de familie după tipicul tradiţiei
în arhetipalitate şi prin smerenie, restaurarea antropologice, a arhetipalităţii. Demersul creştine, pentru ca, în final, imaginea ma-
sufletească. Prin travaliu spiritual, viaţa, moar- poetei nu are motive sentimentale, de recu- mei dispărute să aducă împăcare şi lumină.
tea se confundă, tinereţea, bătrâneţea devin perare a unui trecut afectiv, ci dimpotrivă, Are loc astfel o convertire a morţii în bucu-
contigue, trecerea şi eternitatea sunt rever- de ştergere a acestuia, de împingere înapoi ria vieţii.
sibile. Poeta monologhează/dialoghează cu a timpului, anihilându-şi, paradoxal, pro- Poezia pare nespectaculoasă, dar dove-
divinitatea/cu mama, deplângându-şi condi- pria naştere, decontaminându-se astfel de deşte o cunoaştere în esenţă a lumii, rafina-
moarte. Ludicul temporalităţilor, neostoi- ment lingvistic şi stilistic, notându-se sensibil
ţia osmotică, încropitura de nefăcut şi făcut,
tele combinaţii textuale, cursorul memoriei emotivităţi sau gesturi simple, atingându-se
suflet şi trup.
şi imuabilitatea fotografiilor dau cărţii ima- profunzimi ale umanului: „Bunica şi mătu-
Despărţirea de mamă este resimţită ca o
ginea unei construcţii multiple, cu expansi- şile întruchipează blajinătatea./ Într-una din
rupere de naştere, dar şi ca o aflare a propri-
une în lumea celestă şi cu recul în tărâmul zile întâmplarea face s-o descopăr/ într-o
ei identităţi: „lasă-mă Doamne să-mi fie po-
morţilor. Mesagerul dintre acestea este po- odăiţă pe Bâta Stana, străbunica mea,/ cu
vestea în clar/ copil fără naştere sunt la pi-
eta-copil care navetează prin valurile tim- un acon în mână, încercând să-şi petreacă/
cioarele Tale/ jilţul Tău izvorăşte azur printre
pului: „Ţie amintirile îţi rămân libere. În firul de aţă ca să-şi coasă o ruptură,/ şi nere-
buzele mele/ goale de plânsul cuvintelor ca-
transparenţe/ însângerate un plâns inspi- uşind“ (Bâta Stana). Autoarea caută arheti-
re s-ar naşte/ cu mine dacă iertându-mă Tu
rându-ţi murmurul lor,/ să-l transmiţi ca pe palităţi, tradiţii, mitologia casei, etnografie
vei întări/ sub mine locul mie cea fără folos
un avertisment. Că ele există,/ în vreme ce şi religiozitate. Se recuperează un paradis al
înainte/ de fapta pornirii“ (Păcatul făcutu-
tu, unealta lor, pieri. Că timp şi loc/ nu mai existenţei armonioase, al moralităţii vechi,
lui). Poeta se află pe o mejdină a transcen-
ai, deşi ţi s-au dat din belşug. Îţi alunecă/ al trăirii cuvioase, al purităţii, al vieţuirii fi-
dentului, într-un orizont în care se întâlnesc
în sus, ca un nisip aburind din metafore“ reşti: „Cineva prinde o pasăre,/ altcineva o
cele văzute cu cele nevăzute, trăitele cu cele
(Avertismentul). taie, mătuşa o jumuleşte, fără ca eu/ să prind
netrăite, iar poezia se deduce din efortul de
Pentru a anula păcatul originar, a se cu- de veste ce se întâmplă. Pentru mine/ nu
a-şi lepăda, ca o crisalidă, materialitatea. Ea
răţa de trecere şi a recâştiga divinul, poeta există nici o legătură între găina porumba-
consemnează stări, senzaţii, intuiţii care pun
se întoarce pe scara timpului, spre alte ge- că/ şi fiertura gustoasă în care moi cu mâ-
spirit în realitate, proiectând în lume pro-
neraţii de dinaintea naşterii sale. Este o so- na/ boţul de mămăligă fierbinte“ (Apă de
pria identitate. Calea aleasă pentru purifica-
re este a rememorării, a smereniei şi a asce- luţie paradoxală, de recuperare a spirituali- nebăut).
zei, pentru a afla „Pietros bob de rouă în tăţii prin smerirea timpului, prin anihilarea Treptat, copilăria, apoi vremurile şi bă-
valea uscată,/ răscolită spre a fi găsit. Găsit istoriei, prin redobândirea castităţii mirilor. trânii de odinioară, care apar ca o primeni-
şi suit pe/ cămile. Arat, băut nisipul în apo- Sfinţenia, pe care o caută, se concretizează re, o ajută pe poetă să acceadă la experienţa
caliptică/ evaporare. Dumnezeu lângă, şi că- într-un amestec de mirare, de senzaţii pri- (Continuare în pagina 27)

24 • APOSTROF
 Natura gândirii filosofice
C u Discurs despre filosofie (Cluj-Napoca,
Ed. Grinta, 2006), profesorul Vasile
Muscă păşeşte într-o etapă a carierei filoso-
tă a spiritului impune un primat din per-
spectiva căruia o întreagă cultură poate fi
citită şi, în calitatea ei de fondatoare a unei
destinului creator al
omului făcut de
Blaga (drept dovadă a
fului în care gândirea se autolegitimează in- tradiţii care ne implică, admirată fără rezer- absenţei nihilismului
vocând, pe de o parte, cele mai importante ve. Toate aceste studii eleniste ne produc în filosofia sa), se
repere ale sale şi, pe de altă parte, conferin- un prim-plan al elogiului tacit al unei cul- simte tema comună
du-le un context. Astfel, cartea este o medi- turi a cărei putere a constat într-o imensă şi a voinţei de a produ-
taţie asupra naturii gândirii filosofice doar treptată depăşire a plasticităţii mitului şi o ce concept şi de a
în primele două studii ale sale (Filosofia în- achiziţie a universalităţii abstracte a concep- marca traseul gândi-
tre criză şi provocările viitorului şi Filosofia în tului. Cheie pentru gândirea adevărului, sur- rii filosofice prin-
schimbare într-o lume a schimbării), pentru să a eliberării individului sau a constituirii tr-un exerciţiu care
ca întreg restul volumului să fie dedicat fi- comunităţii politice, raţiunea depăşeşte mi- lipsea în sens expli-
losofiei antice greceşti şi filosofiei româ- tul când sufletul plotinian realizează „fuga cit unui mediu co-
neşti. Constituit din studii edite sau inedi- din lume“, când omul lui Aristotel devine mun celor doi gânditori. Un caz de excep-
te, întreg volumul pare să ridice o întrebare cetăţean depăşind raporturile sângelui sau ţie este Caragiale: prezentat într-un studiu
pasionantă: există, oare, în contextul cultu- când omul lui Platon iese din peşteră. Ima- care îl recuperează de partea filosofiei ro-
ral românesc, o deschidere spirituală şi pro- ginea, trebuie să o recunoaştem, este im- mâneşti, ca pe un autor care a dat o medi-
fesională suficient de largă către universali- pregnată de un raţionalism atât de puternic taţie critică şi cinică la adresa unui spirit
tatea culturii filosofice (de pildă, antice) şi de optimist, încât nu putem să nu ne amin- local peren, Caragiale pare să dea o solu-
pentru ca acest context local să poată expri- tim concluzia lui E. R. Dodds, din celebra ţie întrebării puse de noi la început. Dacă
ma onorabil şi competent universalitatea sa Grecii şi iraţionalul, unde marea descope- ştim deja că avem în Caragiale un bun
invocată? Întrebarea nu este un program rire a conceptului era rezultatul temporar al reper pentru exasperarea cotidiană pe ca-
declarat al cărţii, ci mai degrabă un subtext unei persuasiuni a elitei greceşti asupra unei re o dă mediul steril al cuvintelor care nu
al ei: urmărindu-i formularea treptată şi mase informe şi înspăimântate de libertate, spun nimic, spuse de oamenii care nu cred
eventualul răspuns, cititorul poate parcurge o elită pentru care victoria a durat puţin şi în ele, mai putem acum, citind studiul po-
însă cu folos studiile reunite în acest volum. a devenit valoroasă mai degrabă prin me- menit, afla că tot în Caragiale (poate, mai
El poate descoperi, urmând acest itinerar, o moria şi forţa ei de exemplu. ales, O scrisoare pierdută) găsim şi replica ro-
gândire în plină desfăşurare, ale cărei între- Amănuntul merita, probabil, reamintit, mânească la efortul grec al cuceririi concep-
bări interioare se contextualizează în teme pentru a ne putea întreba acum cu sens da- tului: puterea găştii. Fenomen peren (pen-
care elogiază descoperirea vieţii conceptu- că frumoasele studii eleniste ale profesoru- tru autorul cărţii discutate), gaşca pare să
lui în gândirea greacă şi, pe de altă parte, lui permit o interpretare comună cu a doua pretindă nelegitim în tradiţia românească
efortul mai mult sau mai puţin complet al secţiune a cărţii, dedicată filosofiei româ- să înfăptuiască ceea ce stă sub puterea con-
culturii româneşti de a se transfigura într-o neşti. Nimic din volum nu declară această ceptului dincolo: sumă a indivizilor care
autentică viaţă a conceptului. intenţie comparatistă, însă simpla alăturare depăşeşte propriul fiecăruia, ea invocă pre-
Astfel, cele două secţiuni distincte tema- a secţiunilor ne invită la o meditaţie reunită tenţia nelegitimă a oligarhiei substituite
tic ale cărţii abordează teme cu un anume asupra lor: chiar dacă el nu este orizontul conceptului. Fie că este vorba de o viaţă
paralelism discret. Studii dedicate lui So- declarat al cărţii, îi poate institui planul de politică sau filosofică, fenomenul este re-
crate, Platon, Aristotel sau Plotin elogiază receptare. Din această perspectivă, am pu- cognoscibil, pentru profesorul Vasile
puterea gândirii de a descoperi şi de a im- tea citi mesajul cărţii drept o raportare reci- Muscă, drept un eveniment destinal al tra-
pune unei culturi comune, fie ea strict indi- procă a celor două culturi, mutatis mutan- diţiei româneşti.
viduală sau chiar una politică, valoarea şi dis, trecute prin grila aceleiaşi idei: ceea ce Fără a reduce vreo clipă diversitatea stu-
natura vieţii abstracte: ea este necesară des- pentru cultura greacă a fost o achiziţie difi- diilor cărţii la o cheie unică de lectură, ne
coperirii receptivităţii absolute a sinelui în cilă, soldată cu texte memorabile şi, uneori, putem totuşi apropia după acest parcurs al
cazul lui Socrate; ea este necesară înţelege- cu eşecuri istorice, devine pentru cultura volumului de primele două studii, dedicate
rii lumii ca o proiecţie a unui substrat cu română o succesiune de personalităţi persu- exclusiv gândirii filosofice. Ele ne vorbesc
adevărat real pentru Platon; ea este obliga- asive sau pur şi simplu critice, care conferă despre istoria filosofiei văzută drept centru,
torie pentru constituirea comunităţii politi- diagnoze spirituale în cheie proprie şi care după Hegel, al gândirii filosofice şi despre
ce ca sumă a raporturilor abstracte între conduc spre o temă comună: absenţa unei rezistenţa gândirii critice în faţa unor ipos-
prietenii ce au înţeles viaţa comună ca pe o convertiri spre concept a unei societăţi mar- taze variate ale unei gândiri mitice, care du-
depăşire a raporturilor de sânge, în cazul lui ginale, mimetice, cu un fond autentic slab ceau invariabil la violenţă, la prostie, la inau-
Aristotel; în fine, ea este cerută de elibera- exploatat şi dominat de o recurenţă a igno- tenticitate. La fel, studiile ne vorbesc despre
rea sufletului dintr-o lume în care el se des- ranţei şi a uitării unor idealuri care animă crizele filosofiei şi despre naturalitatea ori-
coperă singur şi alterat de căderea în mate- câte o generaţie. Astfel, de la evocarea de- cărei crize în filosofie, pentru ca formula fi-
rie, pentru Plotin. Există, fără îndoială, o zolării cu care Titu Maiorescu constată, la nală a celor două studii să aibă în vedere o
formaţie hegeliană solidă a autorului unor revenirea sa în ţară de la studiile vieneze, ab- perspectivă contemporană asupra filosofiei:
asemenea legături, pentru care viaţa abstrac- senţa unei civilizaţii visate şi până la elogiul ea poate rezista în domeniul ştiinţelor spiri-
tului printr-o alianţă fie cu politica, fie cu
teologia. Fără a dezvolta direct aceste su-
gestii, autorul cărţii le formulează ca o des-
chidere la cele două secţiuni al lucrării sale.
Cărţi primite

În sens universal, deplasarea centrului de

greutate al studiilor umaniste spre gândirea
politică poate confirma această intuiţie. În
sensul ei local, intuiţia apare, am îndrăzni
să credem, răsturnată: o alianţă unde gân-
direa filosofică ar trebui mai degrabă să ri-
dice la concept şi să profesionalizeze lumea
• Andrei Marga, • Mihaï Dinu Gheorghiu (éd.) en • Livius Ciocârlie, politicului şi religiosului local.
Speranţa raţiunii, collaboration avec Lucia Drago- Pornind de la Valéry,
Cluj, Ed. EFES, 2006. mir, Littérature et pouvoir Bucureşti, Ed. Humani-
symbolique, Ed. Paralela 45, 2006. tas, 2006

Anul XVII, nr. 8 (195), 2006 • 25

 BASARAB NICOLESCU
noastră. În acest do-
meniu, noţiunile de
„exterior“ şi „interi-
or“ îşi pierd total
pertinenţa. Trezia vi-
ne din punerea în
contact a universului
exterior şi a univer-
sului interior. Un al
treilea univers, inde-
pendent de primele
două, este astfel ne-
Horia Bădescu: Iubite Basarab Nicolescu, în- cesar pentru declan-
tr-una dintre minunatele cărţi ale tale, acea şarea Treziei, prin ar-
admirabilă convorbire cu regretatul nostru monizarea celor trei
prieten Michel Camus, Rădăcinile libertăţii, universuri. Tot mis-
apărută la Curtea Veche, spuneai la un mo- terul formulei „şti-
ment dat: „Cei care cred că au găsit Adevărul inţă şi conştiinţă“
n-au descoperit decât un cadavru“. Numai că constă în descoperi-
a crede că ai găsit Adevărul înseamnă a-l că- rea sensului conjunc-
uta şi, mai mult, înseamnă a şti ce este Ade- ţiei „şi“, care nu es-
vărul. Mai căutăm noi astăzi Adevărul, Ba- te, cu siguranţă, nici
sarab? Ce Adevăr căutăm noi astăzi? ştiinţă, nici conşti-
inţă. Nu este deci
Basarab Nicolescu: Într-adevăr, după vorba de o juxtapu-
Auschwitz, după lagărele sovietice, după mi- nere, ci de un dans
lioanele şi milioanele de morţi din secolul în trei: ştiinţă, con-
trecut în urma unor conflicte iraţionale, du- ş t i i n ţ ă ş i Te r ţ u l
pă imensele suferinţe inutile, ne putem în- As cuns. Cred deci
treba ce mai poate însemna Adevărul astăzi. î n t r- o c a p a c i t a t e
Moda filosofică este de a afirma că Ade- umană infinit supe-
vărul nu există. Nu ar exista decât adevăruri rioară celei exercita-
schimbătoare pe care noi le fabricăm con- te în viaţa de fiecare
form voinţei şi puterii noastre. Această ati- zi, o inteligenţă su-
tudine mi se pare nu numai extrem de noci- perioară care nu se
vă, dar şi prostească, nejustificată. poate manifesta de- • Basarab Nicolescu. Foto: M. P.
Îmi permit să subliniez că veritabilul om cât în momentul armonizării între mintal, Terţul Ascuns este ontologic. El apare
de ştiinţă face ceea ce face pentru că este con- sentimente şi corp. Este exact această ar- în zona de transparenţă absolută care sepa-
vins că Adevărul există. În absenţa Adevă- monizare pe care o denumesc „stare de ră universul interior (Subiectul) de univer-
rului, ştiinţa ar fi o activitate absurdă. Dar veghe“. sul exterior (Obiectul). În această zonă nu
acest fapt nu înseamnă că omul de ştiinţă Există o mare diferenţă între Trezie şi există niciun nivel de Realitate. Terţul As-
găseşte Adevărul. El nu găseşte decât scli- veghe. Trezia nu poate fi o stare permanen- cuns se refuză oricărei analize logice, orică-
piri ale acestei lumini neîmpărţite care este tă, atâta vreme cât suntem încă înlănţuiţi de rei teoretizări, oricărei raţionalizări, rămâ-
Adevărul. veşmântul corpului nostru fizic. Trezia nu nând totuşi perfect raţional: raţiunea ne
Greşeala modernităţii a consistat în cre- poate fi trăită decât prin străfulgerări ale lu- impune să postulăm existenţa sa.
dinţa că Adevărul poate fi găsit şi astfel ar minii neîmpărţite. Veghea însă poate deve- Există totuşi o legătură între terţul in-
putea fi utilizat ca un instrument de putere. ni, după o îndelungă practică, o stare per- clus şi Terţul Ascuns. Terţul inclus poate fi
Şi naziştii, şi comuniştii, şi scientiştii au fost manentă. integrat unei veritabile practici spirituale,
convinşi că au găsit Adevărul. Dar, istoria a Destinul nostru este să veghem. Şi dacă în sensul că cel sau cea care se află în faţa in-
dovedit-o, ceea ce au găsit ei nu a fost decât veghem, putem fi găsiţi. finitului număr de contradicţii ale vieţii noas-
un cadavru. tre, cea de toate zilele, găseşte resursele in-
Eu sunt convins că Adevărul a existat din- H. B.: Este Terţul, trinitatea, expresia mate- terioare de depăşire a acestor contradicţii,
totdeauna şi va continua să existe până la matică şi logică a naturii ascunse a lucrurilor? prin saltul în vid spre un alt nivel de Rea-
sfârşitul timpului şi chiar dincolo de acest litate. O adevărată „scară“ evolutivă poate
sfârşit. Dar secretul este că Adevărul nu poa- B. N.: Terţul Ascuns nu poate fi confundat fi astfel parcursă în drumul spre marea în-
te fi găsit: el ne poate găsi pe noi. În fond, cu terţul logic, pe care logicienii îl numesc tâlnire, cea cu Terţul Ascuns. De altfel, ci-
el ne caută pe noi în fiecare clipă a existen- „terţul inclus“. tesc acum „Scara Raiului“ a Sfântului Ioan
ţei noastre, dar mintea noastră îl refuză, pre- Terţul inclus, aflat pe un anumit nivel Scărarul, pentru a vedea cum abordează cei
ocupată cum este ea de a-şi fabrica proprii- de Realitate, rezolvă contradicţiile care apar vechi acest gen de probleme.
le adevăruri. Aceasta este veritabila tragedie fără încetare pe alt nivel de Realitate. Terţul
metafizică a somnului. Un adormit nu ve- inclus se află în centrul mecanicii cuantice: H. B.: Este iubirea expresia exemplară a
de, în locul luminii neîmpărţite, decât ceaţă superpoziţia a două stări mutual exclusive, Terţului?
şi întuneric. să spunem „da“ şi „nu“, este o nouă stare
acceptabilă. Terţul inclus induce o veritabi- B. N.: Depinde despre ce „iubire“ vorbim.
H. B.: Întreaga ta operă, întreaga-ţi filosofie, lă revoluţie epistemologică, ceea ce explică Iubirea prin corpul fizic, prin sentimente
îşi asumă drept cheie de acces către adevăr fascinaţia pe care au avut-o faţă de această sau prin minte nu are nimic de a face cu
Trezia/Deşteptarea (l’Eveil), deşteptarea ace- noţiune fizicieni ca Wolfgang Pauli sau Wer- Terţul Ascuns. Ea depinde de o func-
lui ochi aflat înlăuntrul nostru, a cărui ner Heisenberg, filosofi ca Ştefan Lupaşcu ţionare mai mult sau mai puţin mecanică a
pleoapă reuşim să o ridicăm atât de rar… Este şi scriitori ca Vintilă Horia. Pauli propunea materiei noastre fizice, biologice şi psihice
acesta sensul pe care-l acorzi Treziei şi cum se chiar ca fizica cuantică să fie numită „fizica din care suntem constituiţi. Există deci ni-
acordă ea, Trezia, cu starea de veghe? complementarităţii“ (în sensul terţului in- veluri de iubire, aşa cum există niveluri de
clus), spre a o deosebi astfel de „fizica clasi- Realitate. Nenorocirea vine atunci când
B. N.: Este greu de spus dacă ochiul ma- că“. Dar terţul inclus este un terţ logic, şi aceste niveluri – şi energiile care le sunt aso-
gic se află înlăuntrul nostru sau în afara nu ontologic. ciate – sunt confundate între ele. De aici vin

26 • APOSTROF
nenumăratele conflicte care dau din ce în ce În contextul lumii actuale, atât de tulbu- B. N.: Desigur. Spiritualitatea românească
mai mult de lucru psihiatrilor şi psihanaliş- rate, cred că ortodoxia are un mare mesaj implică o transgresivitate care nu este agre-
tilor în societatea noastră numită, printr-un de transmis. Am impresia că ortodoxia ro- sivă, ci constructivă. O transgresivitate care
abuz de limbaj, „civilizată“. mânească este o ortodoxie deschisă dialo- nu este impertinentă, ci respectuoasă faţă
Terţul Ascuns nu se poate manifesta de- gului cu celelalte religii şi altor cunoaşteri de tradiţie. Ea este fundată pe anti-
cât printr-un nou tip de funcţionare a noas- decât cea religioasă, condiţie indispensabilă nomiile transfigurate despre care vorbea
tră, care armonizează corpul fizic, sentimen- de transmitere a mesajului său. Şi am şansa Lucian Blaga.
tele şi mintalul, sprijinindu-se pe ceea ce se de a putea implica în acest program autori-
poate numi „conştiinţă“. Nu conştiinţa mea, tăţi religioase şi intelectuale de cel mai înalt H. B.: Trăim în lumea lui homo politicus.
care nu este decât o „luare Ce loc şi ce rost mai poate avea Trezia în aceas-
de cunoştinţă“, ci conşti- tă lume? Dar veghea?
inţa care mă traversează.
În acest sens, ar fi prefera- B. N.: Homo politicus, homo oeconomicus sau
bil să vorbim de „comuni- omul recent (despre care a scris Horia-Roman
une“, şi nu de iubire, cu- Patapievici) menţin şi adâncesc fragmenta-
vânt prea ambiguu. O rea fiinţei umane, printr-o totală absenţă a
comuniune cu celelalte fi- unei viziuni globale a sensului vieţii noas-
inţe umane, cu natura, cu tre pe această planetă. Aceste expresii de-
universul întreg. Doar semnează figuri de tranziţie spre un om
atunci iubirea adevărată se nefragmentat, pe care l-am putea numi ho-
poate manifesta şi sursa sa mo transdisciplinarus, care va integra homo
este, într-adevăr, Terţul As- politicus, homo oeconomicus, homo poeticus şi
cuns. În particular, sexua- homo religiosus. Veghea ar trebui să fie cu-
litatea conştientă este fun- vântul de ordine într-o democraţie demnă
dată pe comuniune, pe de acest nume. O veghe poetică de fiecare
Terţul Ascuns. Fără aceas- zi. Întreaga noastră viaţă ar putea deveni
tă sexualitate conştientă, o astfel o operă estetică. Iar biata noastră pla-
societate nu poate fi civili- netă ar putea, în sfârşit, să respire, să trăias-
zată. Libertatea sexuală, slo- că, să-şi împlinească destinul.
gan de mare circulaţie, nu
este decât o tristă caricatu- Interviu realizat de HORIA BĂDESCU
ră a iubirii.

H. B.: În cartea amintită afirmai tranşant: nivel, dar şi tineri străluciţi, mai ales în do-
„Sfidarea zilei de astăzi este de a reuni înţe- meniul teologiei, unii dintre ei având chiar
lepciunea Orientului cu ştiinţa Occidentului două doctorate – unul în ştiinţă şi unul în
şi numai în acest fel să încerci să descoperi mo- teologie. În sfârşit, destinul a făcut ca în 1993,
dul în care poate fi căutat Adevărul, să te cu ocazia revenirii mele în ţară după 25 de
«trezeşti»!“ Este programul Templeton – „Şti- ani de absenţă, să o cunosc pe doamna Mag-
inţă şi Religie în România“, pe care l-ai cre- dalena Stavinschi, astronom de calitate, ca-
at aici, urmarea acestui crez privind cerceta- re conduce acest program, „Ştiinţă şi Religie
rea Adevărului? în România“, cu mare abnegaţie, fidelitate
şi dăruire de sine.
B. N.: Bineînţeles. Să-ţi fac, de altfel, o
confidenţă: n-am făcut nimic în viaţa mea H. B.: Ar putea fi natura transgresivă a spi-
care să nu fie legat de cercetarea Adevărului. ritului românesc, care, după cum spuneai, îl
Nu este un merit al meu: pur şi simplu aşa face pe acesta disponibil, deschis şi creator în
m-am născut. Chiar şi greşelile mele – şi ele orizontul transcendentului, o justificare în plus
au fost numeroase – din această atitudine pentru acest program aici şi acum?
au izvorât.

(Urmare din pagina 24) nei, despre Naştere şi naşteri,/ şi despre Moar- alb ies uşoară din aşternut/ şi plec. Alunec
tea care nu este decât un somn./ Despre Viaţă într-o lume unde şi câinii sunt albi/ ca zăpa-
duhovnicească, să facă pelerinajul invers, şi despre vieţile simple care/ se petrec între da. Uite o sanie! Uite-l pe Moş Crăciun!/
spre viitor, ţintind, prin rigorile ascezei, prin iluzorii limite/ numite început şi sfârşit. Mă Unde? Unde? Strada-n ninsoare vine din
credinţă, plenitudinea divinităţii: „Căinţa-i simt suma lor,/ în armonie cu lumea, în li- cer/ şi se întoarce cu mine în cer“ (Scufundare
botez/ şi e punte la cer/ când plâng în adân- nişte“ (Spiritul sărbătorilor). În ziua de Cră- în alb).
cul prăpastiei./ Cald bobul de lacrimă, unul ciun, a bucuriei genezei, a restaurării copi- Constanţa Buzea scrie o poezie cu mare
singur de este,/ el umple tot hăul şi mă ridi- lăriei, a împlinirii Bunei-Vestiri, când masa încărcătură spirituală, însumând meditaţii
că pe sărătură,/ şi merg ca Petru pe mare, şi de sărbătoare a fost pregătită după dati- despre fiinţă, elegii pe tema morţii, recupe-
nu mă cufund,/ şi nu mă pierd“ (Pe sărătu- nă, cel mai mult este resimţită lipsa mamei rări ale simbolisticii cutumiare şi ale tradiţi-
ră, ca Petru). plecate. ilor religioase, atitudini devoţionale, toate
După chenoza pe care şi-o impune, po- Cartea întreagă, urmând un traseu iniţi- urzite cu delicateţe într-un scenariu iniţia-
eta se îmbracă în virtuţile creştine, credinţa, atic, de reconstituiri, de purificări, de recu- tic, al trecerii şi al iluminării, cu o finalitate
speranţa, compasiunea pentru nevoiaşi, iu- perări ale sacralităţii timpului, este, în esen- psihanodică, de înălţare a sufletului.
birea pentru aproapele. Lumea familiei, în ţă, una a despărţirii, a pierderii mamei ca
care se încadrează, este constituită în duh, principiu procreator, dar totodată a elogie-
plină de simplitate şi de bunătate, evlavioa- rii izvorului vieţii, a Crăciunului. Practicând
să, spiritualizată, neieşind din rânduieli. În şi evocând firescul, smerirea cuvântului, po-
centrul acestui univers, ca principiu matri- eta ţinteşte limpezimea sufletului şi domo-
ceal, organizator, este femeia, văzută pro- lirea minţii, mântuirea: „Toate se-ntâmplă,/
babil şi dintr-o perspectivă mariologică, în bune sau rele, sub icoana de pe perete. Din
sensul Născătoarei Cuvântului, dar şi ca ini- locul/ acela înalt vine un murmur de alina-
ţiată, perpetuând tradiţia: „Femei cu care re. Ştiu că/ mă vede şi mă apără. Aud prin
semăn la chip,/ şi nu numai la chip. Femei somn un glas/ rugându-se, cuvânt după cu-
de la care/ moştenesc şi păstrez, sau de la vânt, până la/ misteriosul Amin. Ca un oftat
care am învăţat/ tot ce ştiu. Tot ce ştiu des- sufletul mamei/ şi umbra mâinii ei pe frun-
pre întreţinerea Casei/ şi despre facerea Hra- tea mea. Curând,/ ca-ntr-o scufundare în

Anul XVII, nr. 8 (195), 2006 • 27

 În jurul lui
Cristian Popescu
Ioana Drăgan
seară lungă, la un pahar de vin toţi trei, în- cum privim acum în urmă spectacolele din
tr-un februarie geros şi cu multă zăpadă, în anii ’90 de la Teatrul Odeon, La ţigănci du-
localul familial „Roata Vieţii“. Nu mai ţin pă Mircea Eliade, şi Au pus cătuşe florilor de
minte nimic din ceea ce am vorbit atunci, Fernando Arrabal, la care, alături de regizo-
bârfe literare, nimic esenţial, nimic despre rul Alexander Hausvater şi trupa de actori,
el, în afara unei informaţii că scrie în conti- şi Cristian Popescu şi-a adus o însemnată
nuare la ceva început demult într-unul din contribuţie. Pentru Graţiela Popescu, poe-
caietele sale. Şi pentru că nu ştiam absolut tul rămâne un model asumat de care nu se
nimic din biografia lui, nimic nu mi-a dat va dezice niciodată, cu toate că îi place să
de bănuit că este un om atât de iremediabil creadă că s-a despărţit de acesta în creaţie.
bolnav. Voi ţine însă minte mereu râsul lui „Relaţia mea cu Cristian Popescu“ – spune
absolut fantastic, debordant, în cascadă, lu- tânăra poetă – „este una de arbore genealo-
mina de pe chip şi impresia, pe care nu au gic, în sensul că jumătate din această ţară
reuşit să mi-o altereze poemele lui citite ul- poartă numele ăsta. Popescu este un nume
„Există în ţara noastră terior, că mă aflu în faţa celei mai vitale şi generic al felului de a te pierde în mulţime,
codri şi păduri întregi de arbori genealogici luminoase persoane cu putinţă. Un îndră- de a fi necunoscut.“ Pentru Mugur Arvu-
ai familiei Popescu.“ gostit de viaţă, o fiinţă solară, debordând nescu, numele lui Cristian Popescu a fost ca
CRISTIAN POPESCU de veselie şi bună dispoziţie. Aşa îl va păs- o cheie care i-a deschis orice relaţie. Actorul
tra memoria mea pe Cristian Popescu, lide- este convins că spectacolul şi textul La ţi-

N iciodată nu mi-au plăcut legendele din

jurul oamenilor care nu mai sunt prin-
tre noi. Amintirile, dezvăluirile despre viaţa
rul neîntrecut al generaţiei sale, cel care a
trăit atât de intens şi de creativ întru moar-
te, pe parcursul scurtei şi convulsionatei sa-
gănci au păstrat vie curiozitatea publicului
pentru a citi poezia lui Popescu şi că anul
2003, cu aniversarea de la Teatrul Odeon,
intimă, povestirile familiei sau ale foştilor le vieţi pământeşti. va fi într-un fel anul Cristian Popescu. Pen-
companioni, mărturiile prietenilor care i-au Pe 1 iunie 2003, data la care am realizat tru că nu este frumos să contrazici visele fru-
cunoscut, mai cu seamă ale celor care se de- o emisiune TV avându-l subiect principal, moase ale oamenilor buni, fie şi numai din
clară post-mortem amicii cei mai buni..., tot ar fi împlinit, dacă ar mai fi trăit, 44 de ani. superstiţia că poate-poate ele se vor trans-
aerul dulceag-sentimental, încărcat de o pseu- S-a stins când nu împlinise încă 36 de ani, forma în realitate, nu mi-am exprimat atunci
dodurere în fapt, mă dezgustă. Chestiune în martie 1995, lăsând în urmă o operă ca- în cadrul dezbaterii televizate dubiul cu pri-
de gust, mi se poate reproşa, pe bună drep- re a izbutit, într-un context deloc propice vire la acest deziderat. Am invitat telespec-
tate. Cunosc foarte bine argumentele celor pentru poezie, să se impună, profilându-l tatorii să îl vadă şi să îl audă pe acest scrii-
care ridică statui sau care împroaşcă noroi pe autorul Artei Popescu ca pe o voce ab- tor fantastic, care ne-a lăsat moştenire Arta
asupra celor care dispar, întotdeauna tragic, solut inconfundabilă, cu o viziune profund lui, aşa cum îl păstrează pelicula realizată în
absurd, prematur, după o lungă şi grea su- originală şi memorabilă. 1990 de Cătălin Ţîrlea, singurul film în ca-
ferinţă... Dacă nu ar exista aceste, să le spu- Pretextul aducerii lui în actualitate a fost re există Popescu, citind cu vocea lui mol-
nem, confesiuni ale contemporanilor, mul- coincidenţa unor evenimente create în jurul comă şi cu o dicţie impecabilă tulburătorul
te dintre aspectele vieţii şi ale laboratorului numelui său, aşa cum mai tot timpul s-a în- său Necrolog de plictiseală. „Stai în poem
de creaţie al unui scriitor ar rămâne necu- tâmplat în anii scurşi de la moartea lui. Edi- ca-n pământ/Ca puroiul în bubă“, zice Po-
noscute posterităţii. Ca şi când boala, iubi- tura Vinea publicase jurnalul lui Popescu – pescu şi realitatea din film e de mult ficţiu-
ta sau tabieturile unui autor ar conta atunci Caiet de citire şi de caligrafie, apăruse nu cu ne: doi foarte tineri scriitori bând o bere de
când citim sau judecăm opera acestuia. O mult timp în urmă şi prima monografie 6 lei, ITB-ul la capăt de depou, sticla de Ci-
veche discuţie în jurul raporturilor între bi- Cristian Popescu, semnată de Horia Poenar, co, banii vechi, ţigările Carpaţi, un copil
ografie şi valoarea creaţiei pe care o purtăm din care reţin o afirmaţie definitorie pentru muşcând dintr-un pepene şi ţărâna în care
şi noi azi, de exemplu, despre generaţia şai- receptarea lui în aceşti ani: „Nu l-am cunos- scurmă raţele într-o curte la margine de
zeci, încă nouă contemporană, despre „co- cut pe Cristian Popescu, dar nu l-am uitat şi Bucureşti...
laboratorii“ cu Securitatea, despre scriitorii îl pot recunoaşte“. În aceeaşi serie „Resti- În 2005 s-au împlinit zece ani de la moar-
care au făcut greşeala de a-i da lui Ceauşescu tutio“, actorul Mugur Arvunescu de la Tea- tea lui. Niciunul dintre volumele sale antu-
volume cu dedicaţie, etcetera, etcetera. Dar trul Odeon, unul dintre invitaţii mei, tocmai me nu a fost reeditat, multe dintre scrierile
şi despre unii autori charismatici decedaţi, a publicase volumul La ţigănci... Cu Popescu sale sunt încă nepublicate şi nici nu a apărut
căror moarte, aidoma vieţii, ne-a şocat şi ne-a (10 ani de la premieră). Actriţa Silvia Co- o ediţie critică, absolut necesară în noianul
tulburat. Este şi cazul scriitorului Cristian dreanu cucerea publicul prin one-women- de mărturii, opinii, comentarii de tot soiul,
Popescu, în jurul căruia cresc, încet, dar vi- show-ul propriu cu spectacolul Te aştept în care se adună şi îi recompun perpetuu por-
guros, atât legenda, cât şi epigonii. Aidoma orice tramvai 26, din care avea să interprete- tretul.
lui Eminescu, cu care nu încetez să îl com- ze în direct pentru telespectatorii progra- Este poate încă prea devreme.
par, de zece ani încoace, din multe unghiuri mului Ex-libris. Şi, nu în ultimul rând, tână-
de vedere, fără să am în niciun fel sentimen- ra poetă Graţiela Popescu, prezentă la rândul Din volumul în pregătire
tul că aduc vreo impietate. ei în platou, publicase cel de-al doilea vo- Ex-libris de scriitor
Cad şi eu pradă damnatei tentaţii de a lum de versuri, cu titlul Cronograful Popescu,
împărtăşi fulguranta amintire pe care i-o port după ce, în urmă cu trei ani, debutase cu
scriitorului pe care l-am cunoscut cu doar Domnişoara Popescu, un volum „dedicat pri-
trei luni înainte să devină el însuşi o amintire. etenului meu pe care nu l-am cunoscut“.
Nu ştiam nimic despre el în iarna anului Nici actorul Mugur Arvunescu nu se întâl-
1995 şi nici nu îi citisem opera atunci când nise mai mult de două minute cu Cristian
Cătălin Ţîrlea m-a prezentat celui mai bun Popescu, dar asta nu l-a împiedicat să alcă-
prieten al lui ca viitoare soţie. O întâlnire la tuiască un volum din mărturiile celor care
o cafea, un revelion împreună, ultima sa l-au cunoscut pe scriitor şi în ipostaza lui de
trecere între ani pe tărâmul vieţii şi încă o om de teatru, înnoitor şi revoluţionar, aşa

28 • APOSTROF
 Poeme de
IDA BÖRJEL
(fragmente)
predau. Totul e trup şi soare. Totul e inimă o iotă din ce se întâmplă dincolo de graniţa
şi soare şi sânge. Luxemburgului. Eu fac exerciţii să devin o
mamă germană. Învăţ unde este locul fiecă-
rui obiect din bucătărie şi din hol. Copiii
O istorie germani au nevoie de mame germane fer-

T otul are un rost pe lume. Nu ne dăm me, solide şi binevoitoare, care să-i înveţe
totdeauna seama, dar se cade să facem să îndure. Bărbaţilor germani le trebuie car-
tot ce putem ca oamenii şi lucrurile să func- ne compactă, musculoasă şi abundentă, ca
ţioneze aşa cum trebuie. Eu sunt ţăran sue- să nu devină agitaţi în casă. Mamele germa-
Scriitoarea suedeză Ida Börjel s-a născut ne nu au nevoie să vorbească unele cu alte-
dez şi treburile de peste zi nu-mi dau o cli-
în anul 1975. A debutat în anul 2004 cu vo- le. Ele veghează în hol fără cea mai mică
pă de răgaz din zori şi până în seară. Am de
lumul de versuri Sond (Sondă), o carte care ezitare. Mamele germane nu obişnuiesc să
i-a entuziasmat pe criticii literari suedezi şi lucru până peste cap. Femeia suedeză este
frumoasă şi pe trup are păr blond şi moale tragă o duşcă cu care să clătească ziua înain-
care a fost răsplătită cu două premii literare: te de venirea nopţii. Ele au tot timpul mâi-
premiul ziarului de Borås şi premiul Katapult asemeni unui lan de grâu. Are ochii albaş-
tri, care fac să-ţi dai uşor seama când minte, nile pline şi nu trebuie să plângă sau să în-
al Uniunii Scriitorilor din Suedia, pentru cea ţeleagă toate câte se întâmplă pe lume.
mai bună operă de debut a anului. Despre vo- şi ea o ştie. Toate lucrurile îşi văd de mersul
lumul de versuri al Idei Börjel s-a spus că pune lor. Seara nevasta mea suedeză pune mân-
sub semnul întrebării lectura şi scrisul, venind carea pe masă şi în dreptul meu aşază o be- O istorie unică
cu noi modalităţi de a vedea şi gândi literatu- re. Nu folosim mirodenii şi nu stăm la ta-
ra. Forma şi conţinutul versurilor se amalga-
mează, cititorul aflându-se tot timpul pe pozi-
clale. Italienii, spaniolii folosesc prea multe
mirodenii, ceea ce nu-i bine pentru sânge.
Mâncarea picantă urcă sângele la cap, aşa că
M ândria mea grecească mă face să rezist
şi să nu explodez. Ies pe bucata mea
de pământ grecesc, şi ea este acolo. Din so-
ţii nesigure.
mai bine nu te ţii d-astea. Mai bine e să vezi lul grecesc a crescut lumea. Eu cultiv măs-
de soarta ta pe lume, să nu devii povară şi lini pe pământul pe care odată au călcat
Măsuri europene greutate. Eu îmi lucrez pământul, sap şi răs-
torn bolovanii, aştept vitele când se-ntorc şi
geniile greceşti. Capre greceşti drăgălaşe
aleargă de jur împrejur şi îşi lasă urmele.
îi spun nevestei că, dacă are chef, n-are de- Capra grecească neagră se suie pe acoperi-
O istorie cât să lucreze goală-puşcă în stratul cu flori. şul restaurantului şi cu căpşorul ei care răs-
cu carne şi sentimente Cosmosul e acolo, de jur împrejurul nostru. punde afirmativ la toate azvârle obiecte în
Liniştea. Omul trebuie să aibă grijă de el, să paşnicul sat grecesc. Aşa cum italienii sus-

T otul e trup şi soare. Spaniolii se întâl-

nesc seara în pieţe doar de dragul de-a
se întâlni. În ei pulsează un sânge cald şi
nu se lase doborât. Câteodată însă, simt sub
picioare oboseala pământului şi semănătura
ţin că au o istorie, tot aşa şi germanii şi fin-
landezii îşi apără dreptul la istoria lor. Gre-
coaicele cu glas scăzut merg împreună,
nu mai prinde rădăcini în glie. Atunci se în-
sunt plini de sentimente puternice, bine le- tâmplă să mă duc la vaci în miez de noapte. îmbrăcate în negru, şi ele nu uită niciodată.
gate între ele. Italienii se trec repede. Ei Merg prin respiraţia lor grea. Pe viţei îi las Alţii continuă să uite. Belgienii uită, dane-
sunt puternici doar două-trei ore, nu rezis- să-mi sugă sarea de pe mâini. Şi atunci văd zii nu-şi amintesc. Luxemburghezilor nu le
tă până la capăt. Spaniolii rezistă cât timp e dacă s-a ales ceva din truda mea pe acest dă nimic în minte de care să-şi poată amin-
nevoie. Finlandezii rezistă fără comentarii. pământ. ti. Eu merg cu spatele îndoit pe sub frunzi-
Rezistă, dar nu merită să-ţi pierzi vremea şul grecesc şi-mi adun măslinele. Caprele
cu ei, stând de vorbă sau să încerci să-i cu- greceşti vin în fugă. Ele scot aceleaşi sunete
noşti. Şed tăcuţi şi nu încep să se mişte de- O istorie în desfăşurare nearticulate, aşa cum au făcut-o întotdeau-
cât la auzul tangoului finlandez. Spaniolii na, de la bun început, dar cine-şi mai aduce
se mişcă tot timpul şi dansează cu toţi din
jur. Mişcarea spaniolă este obârşia mişcării.
Trupul spaniol este un trup care dansează.
M ama germană e mamă la toate. Mama
germană ştie când trebuie să intervină
şi când trebuie să lase lucrurile în voia lor.
aminte? Eu stau lângă copacii mei şi ăsta
este începutul tuturor lucrurilor, dar cine
mai plasează mândria acolo unde-i este lo-
Soarele spaniol este soarele de deasupra râ- Mama engleză se teme de fiii şi fiicele ei. cul? Sângele italienesc se înfierbântă, cel fran-
sului. Inima spaniolă e inima care bate fără Mama daneză nu pleacă niciodată de acasă ţuzesc explodează din te miri ce. Stau în
încetare, iar ura spaniolă şi dragostea spani- fără un trabuc. Mama germană alege întot- apusul de soare grecesc, aşa cum ei au fă-
olă înseamnă realitatea noastră spaniolă. Dan- deauna hainele pe care le poartă membrii cut-o cândva, înaintea mea. Grecoaice în
săm totul împreună, eu dansez şi mă-nvârt familiei, pentru ca să-i recunoască uşor în negru trec pe drum cocoţate pe măgari şi
sub soare. Francezii se dau în spectacol, gre- mulţime. Eu sunt pe cale să devin o adevă- dau din cap una la alta.
cii joacă cu adevărat. Felul de mâncare spa- rată mamă germană, fermă şi hotărâtă. Sunt
niol e felul de mâncare complet, siesta spa- pe cale să pot face diferenţa dintre un lucru Traducere din limba suedeză
niolă e un somn adânc, sănătos. Femeia şi altul. Mama germană se propteşte hotă- şi prezentare de
spaniolă se trezeşte din somn ca să danseze râtă în pragul bucătăriei. Mama germană DAN SHAFRAN
un pic de flamenco. Bărbatul spaniol se tre- ştie deosebirea dintre bine şi rău, cunoaşte
zeşte din somn ca să aleagă viţelul de jertfă. forma şi limita. Mama germană ştie ce se
Sângele din carnea spaniolă se usucă sub cade, în ce loc anume, şi nu trebuie s-o spu-
soarele spaniol. Soarele spaniol arde tot ce-i nă cu voce tare. Eu fac exerciţii să devin ma-
iese în cale şi nu lasă nimic jilav peste noap- ma tuturor intenţiilor. Exersez să pot să se-
te. Soarele englez lasă totul umed. Englezii par un sentiment anume dintr-un noian de
sunt oameni penitenţi şi anemici care poar- sentimente. Mama suedeză pune întotdeau-
tă umbrelă. Spaniolii se întâlnesc seara unii na suflet în toate şi nu poate să deosebească
cu alţii, pielea lor e brună şi caldă, gata să ia durerea de bucurie. Mama franceză confun-
foc. Spaniolii stau noaptea târziu şi nu se dă totul. Mama luxemburgheză nu pricepe

Anul XVII, nr. 8 (195), 2006 • 29

C
A • Andrei Marga, Dorli Blaga şi Nicolae Bocşan, dezvelind bustul lui Lucian
Blaga. 19 iunie 2006, UBB.
F
É

A P O S T R O F

• Cornel Ţăranu în mediateca Centrului Cultural Francez, intervievat de Daniel Sârbu

Cãtre cititorii din þarã Cãtre cititorii din strãinãtate

Circulara Uniunii ai revistei Apostrof ai revistei Apostrof
Scriitorilor din România Pentru anul 2006, vã rugãm sã vã abonaþi direct la Pentru anul 2006, vã rugãm sã vã abonaþi direct la
redacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava- redacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-
Conform prevederilor Statutu- loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa: tr-un cec (money order) în contul:
lui, Uniunea Scriitorilor din Româ- Lukács Iosif Fundaþia Culturalã Apostrof
nia nu este responsabilã pentru po- Fundaþia Culturalã Apostrof Cont euro: RO73BRDE130SV06534401300
litica editorialã a publicaþiei ºi nici Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brătianu, nr. 22 Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300
pentru conþinutul materialelor pu- Preþul abonamentului este: Banca Românã pentru Dezvoltare – Group Société
blicate. pentru 3 luni: 9 lei Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.
pentru 6 luni: 18 lei 81-83, SWIFT BRDEROBU
pentru 1 an: 36 lei Costul abonamentului este:
Comitetul Director
Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã. pentru 3 luni: 13$
al Uniunii Scriitorilor
Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate, pentru 6 luni: 26$
5 iunie 2003
asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care se pentru 1 an: 52$
abo neazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-
preþ provocate de inflaþie. pediere par avion.

Cuprins
• CAFÉ APOSTROF • POEM
Praetextatus 2, 30 Ioana Scoruş 20
• PUNCTE DE REPER • IN MEMORIAM GEORGETA HORODINCĂ
Avangardistul perpetuu Daiana Felecan 3 Marta Petreu 21
Edgar Reichmann
• CRONICA LITERARĂ
Un ornic scriitor candriu Irina Petraş 6 •
Antologiile avangardei Ştefan Borbély 6 Jurnal spiritual (pe sărite) Magda Cârneci 22

• POEME • POEME
Ştefan Bolea 9 Mihai Ignat 23

• CONVERSAŢII CU... • CU OCHIUL LIBER

Aura Christi: „Tortura care te salvează“ 10 Poezia Constanţei Buzea Paul Aretzu 24
(interviu realizat de Dora Pavel) Natura gândirii filosofice Alexander Baumgarten 25
• POEME • CONVERSAŢII CU...
Andrei Fischof 12 Basarab Nicolescu 26
Claudiu Komartin 13 (interviu realizat de Horia Bădescu)

• PUNCTE DE REPER • ESEU

Eginald Schlattner şi mănuşile sale roşii Gelu Ionescu 14 În jurul lui Cristian Popescu Ioana Drăgan 28

• DOSAR • BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

totul, aproape tot despre tati Mihai Vakulovski 15 Poeme Ida Börjel 29
(traducere şi prezentare de Dan Shafran)
Vali Denisov: Spre mare Dumitru Crudu 17
Şcoala Iulian Ciocan 18

30 • APOSTROF
 CARTEA DE CARE AI NEVOIE
Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele titluri încã disponibile:
• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervã • În lumea taþilor, carte gînditã ºi alcãtuitã de
poezie, 2000, 88 p. 5 lei MARTA PETREU, 2004, 236 p. 12 lei REDACÞIA:
• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llici
Colecþia „Filosofie contemporanã“ traducere de JANINA IANOŞI, prefaþã de ION VARTIC, MARTA PETREU
2003, 96 p. 7,50 lei (redactor-ºef)
• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea
traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei • LUKÁCS JóZSEF, Povestea „oraşului-comoară“.
Scurtă istorie a Clujului
şi a monumentelor sale, volum ilustrat ANA CORNEA
Colecþia „Filosofie modernã“ cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei IRINA PETRAŞ
• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul, 2003, • GEORGETA HORODINCĂ, Duminică seara, ADRIANA POP
128 p. 10 lei 2006, 231 p. 20 lei HORVÁTH SÁNDOR
• ALEXANDRU VONA, Să mai fiu o dată VIRGIL LEON
Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“ îndrăgostit, carte gîndită şi alcătuită LUKÁCS JÓZSEF
• VLADIMIR JANKÉLÉVITCH, Sã iertãm? de MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei ANA POP
traducere de JANINA IANOŞI, postfaþã de ION IANOŞI, • ŞTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mann (contabilitate)
1998, 82 p. 3 lei şi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei
• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER, • MARTA PETREU, Conversaţii cu..., vol. II,
Dialectica secularizării. Despre raţiune 2006, 132 p. 20 lei Tehnoredactare:
şi religie, traducere de DELIA MARGA, NICOLAE TURCAN
prefaţă de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei • RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,
CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,
OVIDIU PECICAN, ION VARTIC,
Colecþia „Filosofie medievalã“ Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei EDITORI:
• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,
Monologion despre esenþa divinitãþii Colecþia „Scrinul negru“ Uniunea Scriitorilor
traducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei din România
• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii
asupra miºcãrii legionare Fundaþia Culturalã Apostrof
Colecþia „Filosofia religiei“ prefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã de Cont la BRD Cluj:
• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului MARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de în lei: SV7853701300
traducere de JANINA IANOŞI, 1997, 216 p. 4 lei MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei în euro: SV6534401300
• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei
Colecþia „Filosofie româneascã“ • Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã Revista apare cu sprijinul:
de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei Ministerului Culturii ºi Cultelor
• ION IANOŞI, O istorie a filosofiei româneºti,
din România
1996, 392 p. 10 lei • I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeu
ediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei Consiliului Local Cluj-Napoca
• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,
2003, 146 p. 10 lei • LUDOVICA REBREANU,
• N. STEINHARDT, Adio pînã la a doua Venire.
Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note ADRESA REDACÞIEI:
Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de
ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei
Cluj-Napoca
• D. D. ROŞCA, • ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalul
unui psihiatru). Aforisme, prefeþe de Str. I. C. Brătianu, nr. 22,
Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utilului
traducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie cod 400079
de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei Tel., fax: 0264/432.444
• RADU PETRESCU, Corespondenþã • Sinucide- e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro
• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþiei
ediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, rea din Grãdina Botanicã (varianta întîi în
2000, 132 p. 5 lei facsimil), ediþie de MARTA PETREU ºi ANA CORNEA, • Revista APOSTROF figureazã
prefaþã de MARTA PETREU, 188 p. 5 lei în Lista-catalog a publicaþiilor
Colecþia „Ianus“ • RADU STANCA, Aquarium interne, editatã de RODIPET S.A.,
selecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, la poziþia 4251.
• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale: ediþie de MARTA PETREU, 202 p. 5 lei
recitiri, 2003, 162 p. 8 lei
• ALEXANDRU VONA, Misterioasa dispariþie
• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau a oraºului din cîmpie, prozã, postfeþe de Manuscrisele primite la redacþie
despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei MARTA PETREU ºi ION VARTIC, 2002, 152 p. 6,90 lei nu se înapoiazã.
• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga, • DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.
2004, 380 p. 20 lei ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia),
• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei 2001, 144 p. 6,30 lei ISSN 1220-3122
Revista este înregistratã la OSIM
• NORMAN MANEA, Despre clovni • IRINA PETRAŞ, Teoria literaturii.
Dicþionar-Antologie, 2002, 288 p. 16 lei cu nr. 45630/22.05.1996.
eseuri, 1997, 230 p. 4 lei
• NORMAN MANEA, Octombrie, ora opt • ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar
prozã, 1997, 186 p. 4 lei de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, Vignetele revistei reprezintã
2003, 112 p. 7,50 lei variaþiuni grafice de Mihai Barbu
• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorie
prozã, 1999, 192 p. 5 lei dupã desene de Franz Kafka.
• FLORIN SICOIE, Sîmbãta englezã ºi alte Colecþia „Mica bibliotecã criticã“
povestiri, 1998, 130 p. 2 lei • IRINA PETRAŞ, Camil Petrescu. Schiþe Tiparul:
pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei Centrul de Presã Reformat
• RAMIRO DE MAEZTU, Don Quijote, Don Juan
ºi Celestina, traducere de MARIANA VARTIC, • IRINA PETRAŞ, Ion Creangã, povestitorul
prefaþã de ION VARTIC, 1999, 264 p. 6 lei 2004, 146 p. 10 lei
Unica responsabilitate a revis-
• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunar
roman, 2001, 128 p. 5 lei Colecþia „Istoria filosofiei“ tei Apostrof este de a gãzdui
• PHILIP ROTH, Animal pe moarte • CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU, opiniile, oricît de diverse, ale
roman, 2001, 132 p. 9,90 lei F. W. Nietzsche. Viaþa ºi filosofia sa colaboratorilor noºtri. Respon-
2003, 128 p. 10 lei sabilitatea pentru conþinutul fi-
• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui
Koroviev. Interpretare figuralã la ecãrui text aparþine, în exclusi-
Maestrul ºi Margareta, 2004, 125 p. 10 lei Colecþia „Poeme“ vitate, autorului.
• SANDA CORDOŞ, Literatura între revoluþie • TRISTAN JANCO, Memoriile Şoahului, Apostrof
ºi reacþiune, ediþia a II-a adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei 2006, 84 p. 15 lei
Adresa redacþiei: 400079, Cluj-Napoca, Str. I. C. Brătianu, nr. 22, tel. 0264/432.444

Anul XVII, nr. 8 (195), 2006 • 31