,4 ,.., A-44_4.

0A,
P. P. PANAITESCU
F. P. 4.....kii,..c...
,

OCTOIHUL Lill MACARIE (1510)

SI

ORIGINELE TIPOGRAFIEI
IN TARA ROMÂNEASCA

BUCURESTI
TIPOGRAFIA CARTILOR BISERICESTI
1939

www.digibuc.ro
 Extras din revista BISERICA ORTODOXA ROMANA,
anul LVII [1939], nr. 9-10, Septemvrie-OctonTerrie 1939.

www.digibuc.ro
OCTOIHUL LUI MACARIE (1510) $1 ORIGINELE TIPOGRAFIEI
IN TARA ROMANEASCA

Starea actualá a problemei. Dintre cArtile bisericesti slavone

tipärite din porunca Í cu cheltuiala evlavio01or domni ai Tara
Românesti, cele mai vechi shut cele trei volume iesite de sub
teascurile tipografiei ieromonahului Macarie, care-si incepu truda sub
domnia lui Radu Vodd cel Mare. E vorba de Liturghierul inceput
sub Radu cel Mare si terminat sub Mihnea cel Rau la 10 Noemvrie
1508 1, apoi Octoihul din vremea lui Vlad Voda zis Vladut, la 1510 si
Tetravanghelul din 1512, tiparit in vremea inteleptului i evlaviosului
Neagoe Basarab 2, dupg care inceteazá lucrärile acestei tipografii.
Aceste trei cärti shut cea mai veche dovada a initiativei iubi-
toare de culturd a domnilor Tärii Romane§ti, inteo vreme cand
tipografia se descoperise in Apus abia de o jumätate de veac §i
cand multe yari, de Oda' Rusia Moscovitä, nu o aveau incä. De
aceia se cade sä cercetam de aproape originele acestei tipografii.
Bibliografia romemeascei veciOte a lui I. Bianu 0 N. Hodos, care cu-
prinde cel mai complet repertoriu al cartilor tipärite in Principatele
Române ph.nä la 1830, descrie pe larg cloud din aceste cärti, prima,
Liturghierul 0 a treia Tetravanghelul, dupd exemplarele afraloare
In biblioteca Academiei Române. Cât priveste Octoihul, a doua carte
ca vechime din cele tipärite in Tara Româneascä, savantii bibliografi
ai Academiei Române n'au cunoscut nici un exemplar 0 s'au multumit
cu o scurtd mentiune, dupa bibliografia cartilor slave a lui Karataev 3 :
Octoih tipärit din porunca lui Io Vlad Voevod i stdpânitor al in-
tregei täri a Ungrovlahiei si a celor de laugh' Dunare, in anul 7018
(1510), ostenindu-se infra aceasta ieromonahul Macarie, in folio".
Cel dintâi care semnalase existenta unui exemplar din aceastà
carte la mânästirea Hilandari, la muntele Athos, a fost arhimandritul
Leonid, care insä nu dä nici o descriere a acestui pretios volum 4.
1, Descrierea la Bianu i Hodo§, Bibliografia romeineascil veche, I, pp. 1-8.
2. Descriere, ibidem, I, pp. 9-21.
3. Karataev, Onncanie cnansHo-pyccxHrb Kliurb (Descrierea dirtilor slavo-
rusesti), I, St. Petersburg 1883, p. 29.
. 4. Arhimandrid Leonid, CnoneHo-cpncHa ICIMIDECHBLO. Ha CH. ropif ATOR-
CgO y maHacrnpn XnnanaapH II CB. nanny (Biblioteca slavo-seirbei de la Sf. Munte
Athos, la memeistirile Hilandari i Sf. Pavel), in ['naming cpncHor ygesor apyinTna,
.XLIV, Belgrad 1877, p. 253.

www.digibuc.ro
4 P. P. Panaiteacu

Istoricul sârb Liubomir Stojanovici a publicat in 1924, dupà exem-

planil de la Hilandari, epilogul Octoihului, in slavoneste 1.
In afará de exemplarul de la Muntele Athos, mai era cunoscut
un alt exemplar, pe care d. N. Iorga 1-a väzut in 1905 la o expo-
zitie din Sibiu si din care inseamnä numai titlul de pe prima foaie
(de fapt, a doua, caci prima lipseste) 2. Este poate tot exemplarul
de la Blaj pe care-1 vom descrie mai jos.
Necunoscându-se mai de aproape aceastä carte, s'au näscut
unele confuzii asupra ei i pe de altá parte, tot din aceastä pricind,
unele probleme foarte importante privitoare la introducerea tipo-
grafiei in Tara Româneascd au ramas deschise.
Astfel Emile Picot in studiul intitulat Coup d'oeil sur l'his-
toire de la typographie dans les pays roumains au XVI-e siècle 3,
credea cà Octoihul din 1510 cuprinde numai a doua parte, adica
cele patru din urmá glasuri 4 i identificase chiar un exemplar la
Academia Roman& care s'a dovedit insä a fi Octoihul din 1574
al lui Coressi 5. PArerea lui Picot, care este gresítá, cum vom vedea
imediat, a trecut i la alti autori 6.
Dar problema cea mai insemnatä pe care o ridicá Octoihul
slay din 1510 este in legaturà cu originea tipografiei in Tara Ro-
mâneased. Se stie cä in Muntenegrq, la Cetinje, a functionat o
tipografie slavá intemeiatä de domnitorul Gheorghe Ternojevie
condusä de mesterul tipograf Macarie. Prima carte iesitá din teascurile
asezate in oräsehll din Muntele Negru a fost un Octoih slavon
partea intal (primele patru glasuri), tipärit in anul 1494, urmat de
o Psaltirie, in anul 1495, iar de curând s'au descoperit i fragmente
din partea a doua a Octoihului si din Molitvelnic 7. Dupa ce, la
1497, Gheorghe Ternoevie e alungat din Ora i fuge peste mare
la Venetia, tipografia slavä inceteaz6 lucrul la Cetinje, dar peste
12 ani, tot un Macarie ieromonah i tipograf incepe sä raspan-
deased lumina prin cärti slavonesti in Tara Româneascä. Apro-
pierea era usor de facut : identitatea celor doi Macarie a facut-o
intâi Alexandru Odobescu 8, si a fost admisä si de cercetätorii
1. L. StojanoviC, Craps cpcxs aansca II Barium% 1V, p. 39, in 35opamc
aa acropajy, ieaux s KRIDgelia0CM tom, X, CarloyitZ 1910.
2. N. Iorga, Studii i Documente, XIII, pp. 5-6.
3. Paris 1895, Extrait du Centenaire de l'école des langues orientales vivantes.
4. Ibidem, p. 14.
5. Bianu i Hodo, op. cit., I, p. 9.
6. Al. Procopovici, Introducere la studiul literaturii vechi, Cernaufi 1922, p. 87.
7. Despre aceastä tipografie, vezi pe larg, mai jos.
8. Al. Odobescu, Despre unele manuscripte i ciirti tipärite aflate in meld&
stirea Bistrita (Válcea), in Revista Romemii, L, 1861 (capitolul intitulat : Prima

www.digibuc.ro
Octoihul lui Macarie i originele tipografiei in Tara RonAneascit 5

streini, intai de 8afarik (care pástreaz4 o oarecare indoialà) 1, apoi

de Ilarion Ruvaral, Emile Picot, Stoian Novacovie, iar la noi de
dd. N. Iorga, Sextil Puscariu, Al. Procopovici i altii 2.
Doi Macarie träincl in aceiasi epock amândoi ieromonahi
amândoi mesteri tipografi de tipografie slavonä, ar fi fost o rarä
coincide*. E mai usor sä admitem cä acelasi Macarie alungat din
Muntenegru si-a gäsit adäpost la curtea lui Radu cel Mare, unde
a continuat activitatea sa de tipograf.
Impotriva acestei päreri s'a ridicat insä savantul filolog V.
Jagie, care a observat cä taietura literelor si a frontispiciilor din
tipografia dela Cetinje nu este aceiasi ca a celor din tipografia mun-
teand, cu alte cuvinte nu este aceiasi tipografie, tipografia din
Muntenegru n'a fost adusä in Tara Româneascä. Limba textelor
nu este aceiasi, in tipografia din Cetinje este slava bisericeascä
de redactie sârbk in cea munteanä redactia este medie-bulgark
Mestesugul asezärii literelor si a rândurilor ar aräta pe alt mester.
In sarsit, observä J agie, Macarie din Cetinje îi spune pe tipgriturile
sale din Cerna Gora", cel din Muntenia nu-si adauga dupà nume
aceastä indicatie a originii, Tocmai acolo unde un om, departe de
patria sa, aducea din Apus la Räsärit, pentru a doua oark dovada
stiintei sale, ar fi trebuit sä-si afle locul o indicatie à originii sale".
Numele Macarie nu este o dovadk sau este prea putin, ca sä putem
trage o concluzie, cäci e unul din cele mai raspandite intre calugdrii
ortodocsi 3. Aceste concluzii au fost admise si de autorul acestor
rânduri intr'o comunicare tinutà la congresul slavistilor la Praga 4.
Problema este deosebit de interesantk Dacä Macarie tipo-
graful este acelasi mester care a lucrat in Muntenegru, atunci drumul
tipografie in Tara Romemeascei), pp. 809-827. Odobescu crede deasemenea cA Ma-
carie tipograful este identic cu Macarie mitropolitul lui Neagoe Basarab, ba chiar
cu ieromonahul Macarie de la Govora, care face o danie mAnAstirii de-acolo la
1495. La 1495 insA, Macarie tipograful era ilia la Cetinje, asa cA, mAcar acesta,
este sigur alt Macarie.
1. P. I. Safarik, Geschichte des Serbischen Schriftums, Praga 1865, p. 123.
2. Ruvarat, O genial:A:mu urrahumpuiu npe qempu cromue roame (Tipo-
grafia dela Cetinje daub' 400 de ani), in F./lac cpncxa KIN Axagemia. XL, Belgrad
1893, pp. 25-37; Emile Picot, op. cit., p. 13; Stoian NovacoviC, Cpncx0 =amain'
y Pymputia (Tipografii seirbi in Romemia), Belgrad 1898. extras din roulanmAge,
)CVII, pp. 333-335; N. Iorga, Istoria bisericii romeme, I, ed. II, Bucuresti 1929, pp,
129-131 si acelasi, Istoria literaturii romemefti. I, ed. IL Bucuresti 1925, pp. 137-138;
Sextil Puscariu, Istoria literaturii romeme, epoca veche, Sibiu 1930, pp. 50-52; Al.
Procopovici, op. cit., pp. 85-86; Nerva Hodos, Inceputurile tipografiei in Tara Ro-
mtineascei, in Convorbiri literare, XXXVI (1902), pp. 1053-1055.
3. V. Jagié, Der erste Cetinjer Kirchendruck von Jahre 1494, in Denkschrif-
ten der k. Akademie in Wien, XLIII (1894), p. 6.
4. P. P. Panaitescu, La litterature slavo-roumaine et son importance pour l'hi-
stoire des littératures slaves (Extras din Sbornik praci I sjezdu slovanskych filologu
Praze, II, Praga 1929, p. 10.

www.digibuc.ro
 6 P. P. Panaitescu

pe care s'a introdus la noi aceastä inovatie a vremilor moderne

este usor de urmArit : Venetia, Muntenegru si de acolo in Tara
Româneascä prin vechile legAturi politice i culturale ce le aveau
domnii români cu Slavii de Sud. DacA, dimpotrivä, avem a face
cu o simplA identitate de nume, atunci originele tipografiei in tArile
noastre rämän in intunerec i ne rämäne calea presupunerilor, färä
temei solid de fapte.
Se va recunoaste insä cA numai identitatea numelui maestrului
tipograf nu este o dovadA absolut sigurä, mai ales dupä ce s'a
observat cA materialul tipografic diferA. 0 dovadA s'ar putea trage
din comparatia textelor tipärite in cele douä tipografii. Am spus
cä tipografia de la Cetinje a tiparit un Octoih, o Psaltire i un
Molitvelnic, lar tipografia din Tara RomâneascA a tipArit pAnA la
1512 un Liturghier, un Octoih i un Tetravanghel. Prin urmare,
singura carte care apare in ambele tipografii este Octoihul slay,
intre cele douA texte se poate face o comparatie ce ne-ar da con-
cluzii mai solide asupra legAturilor dintre cele cloud tipografii. Emile
Picot arätase aceastä dorintä Inca de acum 44 de ani 1, dar exem-
plarul Octoihului muntean aflätor la Muntele Athos era greu ac-
cesibil i n'a fost descris de nimeni, asa cA o comparatie nu s'a
putut face.
Norocul insA, care incurajeazA pe cercetätori, m'a ajutat sA
aflu un exemplar al Octoihului lui Macarie din 1516 si am putut
astfel face o comparatie cu cel muntenegrean i sA trag anume
concluzii pentru originea i istoricul tipografiei in Tara Româneasc5,
Exemplarul de la Blaj. In biblioteca Mitropoliei unite si a
seminarului din Blaj, in care se pästreazA cartile bisericesti ale
vechii Mitropolii românesti de la Alba-Iulia, precum i bibliotecile
lui Timotei Cipariu si a lui Ion Micu-Moldovanu, se aflä multe
manuscrise i cArti vechi de mare pret pentru istorici i filologi.
Din nefericire, cercetärile sânt ingreunate din pricinä cA
autoritätile noastre nu acordd nici o subventie acestei institutii,
*a§a cA biblioteca nu are nici custozi, nici catalog complet, nici
un local demn de tezaurele ce le confine. Cu prilejul unei vizite
la Blaj, am gäsit din intAmplare acolo un exemplar aproape com-
plet al Octoihului slay din 1510, care, dupg ate stiu, nu fusese
mentionat niciodatä de nimeni. Dl. profesor Stefan Manciulea, care
conduce biblioteca, mi- a ingkluit sä-1 cercetez in chip amgnuntit
sä iau mai multe fotografii, ce insotesc acest articol. Fotografiile
1. Emile Picot, op. cit., p. 15.

www.digibuc.ro
Octoihul lui Macarie i originele tipografiel in Tara Ronifineascá, 7

au fost executate de d. Bar lea profesor de desemn la liceul de bdieti

din Blaj. Arnândorura le aduc pe aceastà cale mulfumirile mele,
Descrierea Octoihului slay al lui Macarie (1510). Un volum
legat cu scoarte de lemn, in 4, 198 de file, impgrtite in 25 de
caete fArá paginaturä, cu signatura cirilicg fl-KG (1-25), jos, pe
prima i pe ultima paging a fiecgrui caet. Caetele sânt toate
compuse din câte opt foi (quaterni). Din primul caet lipsesc primele
doug foi (singura lips6 din volum), asa ea' au rOmas numai 6, deci
volumul complet avea exact 200 de file. In exemplarul de la
Blaj mai sânt legate la urma si 7 file manuscrise dintr'o Evan-
ghelie slavoneascä. Cartea este tipAritä cu negru i cu rosu, cu
câte 22 de rânduri pe pagina (este deci de format mai mare deal
Liturghierul lui Radu cel Mare, care are numai 15 rânduri pe
paging si decât Tetravanghelul lui Neagoe Basarab, cu 20 de
rânduri pe pagina). Hârtia este groasã, cu diferite marci de fabrica.
Titlurile vecerniilor sânt scrise cu litere mari rosii, ale utreniilor
cu litere mici roii. Cartea cuprinde numai trei feluri de frontispicii
cu ornamente impletite (fig. 1, 2 §i 3). Cel de la figura 1 se regg-
seste i in Liturghierul din 1508 1, cele de la figura 2 si 3, numai
in Tetravanghelul din 1512 2. 0 singurg literg ornatg, un II, apare
in tot volumul, o singurg datä. In general, ca ornamentatie Octoihul
este mult mai särac decât Liturghierul i Tetravanghelul iesite
din aceiasi tipografie, Ii lipsesc toate literele ornate, cari alcAtuesc
podoaba acestor doug opere ale teascurilor muntene, precum
mai multe din frumoasele frontispicii ornate 3.
Limba este slava bisericeascg, redactie medio-bulgarg si nu
sârbeascg (cu in loc d le, pOstrarea lui x i /it, k, precum si a
celor douá iusuri distincte, '6, It si a sunetelor qi, , genetivul

masculin in ro). Ortografia nu este consecventä (na Tphfitil 0 Hsi

rrimoni, Ht IrTAIHH, 110HEA*AHHKIt. IlOWAEAHHK11). Cuvintele au
indicate accentul tonic.
In privinta cuprinsului, se stie ca un Octoih cuprinde cân-
tärile utreniei i vecerniei pe fiecare zi ca introducere la Sfânta
Liturghie (Sâmbgta doug vecernii, cea mare si cea mica), si
anume pe opt glasuri, care se urmeazg in opt sgptämâni con-
secutive (de unde i numele cgrtii). Incepe cu glasul intâiu, cu
vecernia mica de SâmbAtä, i se terming cu utrenia de Sâmbgtä,
urmeazä apoi, in aceiasi ordine, glasul al doilea, pânà la al
1. Bianu §i Hodo§, Bibliografia româneascei veche, I, p. 3, figura 1.
2. 1M:fern, I, p. 11, figura 24 i p. 15, figura 28.
3. Ibidem, I, pp. 3, 4 §i 8.

www.digibuc.ro
8 P. P. Panaitescu

optulea. Un asemenea octoih complet se numeste Octoih Mare.

Din cauza materiei bogate, un Octoih Mare poate fi impärtit in doua
volume de câte patru glasuri, in acest caz partea a doua se nu-
meste in slavoneste Octoih Petoglasnic, adicä de la glasul al cincilea.
Asa este impärtit Octoihul slavonesc al lui Coressi din 1574-75 1.
Cum insa in multe biserici nu se obisnueste o slujbä in fiece zi,
ci numai Sâmbäta i Duminica, sânt i Octoihuri cari cuprind numai
cântarile de utrenie i vecernie pe aceste douä zile, in opt glasuri,
lásand la o parte celelalte cântari pentru cinci zile ale saptämânii.
Un astfel de Octoih prescurtat se numeste Octoih Mic, de pildä
Octoihul Mic slavon al lui Coressi din 1578.
Octoihul lui Macarie din 1510 cuprinde ambele parti, adica
toate cele opt glasuri intr'un singur volum, dar numai glasul intaiu
este complet pentru toate zilele saptämânii, jar glasurile 2-8 shut
de Octoih Mic, cuprind deci numai cântärile pe zilele de Sâmbätä
Duminica, ceea ce constitue o forma mixtä, extrem de rara
de neasteptatä a acestei carti liturgice. Probabil ca domnul ¡aril
s'a &Ida sá simplifice lucrurile i cheltuiala, jar in caz când ar
fi necesare i cântari in biserica si in celelalte zile, afara de Sam-
bata i Duminica, sä se intrebuinteze pentru acestea numai can-
-Mr& de la glasul intâiu 3.
Pe prima foaie care lipseste in exemplarul de la Blaj, era pro-
babil titlul cártii 4, i vecernia mica de San:113'6th' a glasului întâiu, pe
foaia a treia a caetului intâi avem frontispiciul cu stema làrii, incon-
juratä cu vrejuri stilizate (fig, 1), apoi titlul vecerniei mari de Sâmbätä
HA KE4111.1,*1-1 BEllEpHH 114 iH IrItS114X11 eThippii ghcIcpEcnkI. 44 npksH".
Titlurile cântarilor urmeaza astfel (slujba de Duminica dimi-
neata färä titlu special, de la f. 9-r, caet 2, foaia 3) :
irk lit,e,EAt RELIEp11 Nit IN g'hagark (Duminica seara) f. 19-r (caet 3, f. 5).
LIONEA*4111-11Ch 114 yTpang (Luni dimineata) f. 20-v (caet 3, f. 6).
Ink IIONEAMHHKI1 stqFpk (Luni seara) f. 28-v (caet 4, f. 6).
KK ETWpHHICit 114 VTpHI,14 (Marti dimineata) f. 30-r (caet 4, f. 8),
11'1% ETWINIHKII KEL1011 seara) f. 39-r (caet 6, f. 1).
/111 GptA8H4 IfTpHHH4 (Miercuri dimineata) f. 40-v (caet 6, f. 2).
GAASH4 gEtiOk (Miercuri seara) f. 49-v (caet 7, f. 3),
1. Bianu i Hodo§, op. cit., I, PP. 56-68.
2. lbidem, I, p. 73.
3. Aceasta este parerea pe care mi-o comunica par. prof. Niculae M. Popescu.
4. Titlul Octoihului din Cetinje (1494), este : ll'imp CI& horom k GiennO-
N IACHKIKOIr, TgOpInfE np.knomsHero W11,4 1-14111E1'0 1W 411114 AMACKINA.
(Inceputul cu Dumnezeu a Osmoglasnicului, opera sfeintului peirintelui nostru Ion Da-
maschin), la Jagie, loc. cit.

www.digibuc.ro
Octoihul lui Macarie i originele tipografiei In Tara RonAneascit 9

Irk MOTHIITItKit 114 IfT(HIHH (Joi dimineata) f. 51-r (caet 7, f. 5).

LIETHpTrIsICh REHEA (Joi seara) f. 59-r (caet 8, f. 5).
gvk HATOKI& HA y-Tpliniii (Vineri dimineata) f. 61-r (caet 8, f. 7).
Irk IlATOlik KEtlEph. (Vineri seara) L 71-v (caet 10, f. 1).
GXKOT2h. (Sâmbata dim.) f. 76-v (caet 10, f, 6).
Glasul al doilea incepe cu un frontispiciu ornamentat (fig. 2):
E% GAM'S HMI% HA M4LVkH gEtlEPHH, 114 PH Eltsrup CTIAKAPH
KOCEHM rnac ii. (Sâmbgtd vecernia mica, f. 84-r (caet 11, f, 6).
Urmeazg apoi vecernia mare, cu tin alt frontispiciu ornamentat
(fig. 3) : Hd HEAHLI,-kH HEHOHH HA PH 111t3I4KK CTHXEpld HheliptCHW,
rAAC Íí, L 85-v (caet 11, f. 7).
Duminica farg titlu deosebit, cu canonul Sfintei Treimi, f. 87-r
(caet 12, f. 1).
Urmeazä celelalte glasuri, numai cu cele doug vecernii ale
Sâmbetei, iar pentru Duminicg fgrg titlu deosebit, frontispiciile se
repetä ca la glasurile 1 §i 2.
Glasul al treilea incepe la f. 97-r (caet 13, f. 2).
Glasul al patrulea incepe la f. 110-v (caet 14, f. 8).
Glasul al cincilea incepe la f. 126-v (caet 16, f. 8).
Glasul al §aselea incepe la f. 142-v (caet 18, f. 8).
La inceputul vecerniei mari a Sâmbetei din glasul al §aselea,
se aflg unica initialá ornamentata din volum (caet 19, f. 1) (fig. 4).
Glasul al §aptelea incepe la f. 158-r (caet 20, f. 8).
Glasul al optulea incepe la f. 163-r (caet 21, f. 5).
Titlurile utreniilor i vecerniilor de Sâmbata i Duminica sunt
la fel cu acelea de la glasul al doilea. Cu glasul al optulea se
terming Octoihul propriu zis, dar volumul mai cuprinde un adaus
cu 11 cântäri ale lui Leon Despotul cel Intelept : ,, KkTIHHM CIL
CrrilACKAMH AI CAMOrAACHIJAAH, THOpElifE Krplt 1K np-kmmAparo
mcnoTt." (f. 188-r, caet 24, f. 7), apoi alte cântari intitulate
TpoHtmH WetHOrrIelCHHKil" (f. 193-r, caet 25, f. 3) §i GH*TAHHKI
e istEAtIEKHki" (f. 195-v, caet 25, f. 5). Textul se terming cu cuvintele :
gitcla glimotr H ntrksnaromoy Horoy, Ct4&H UAW& AAR,LHOAAS Clt
H AIHHTH HitrkKO A*40 sitero, HHSE MUM% HALIHHAEMOIry TIVMS C44114
H Ap-hmatia rk stKkl EtKWM1%. MH H." (A tot väzgtorului i prea bu-
nului Dumnezeu, slavg §i mgrire, celuia care ingaduie sa se sar§easca
ofice lucru bun, ce este inceput cu Dânsul, cu slavg i stgpânire
in vecii vecilor. Amin.) (f. 198-r, jos, caet 25, f. 8).
Pe ultima paging (f. 198-v), este epilogul, in care se aratg
de cine i când s'a tipgrit aceastä carte. Dam mai jos in intregime
textul slay al acestui epilog §i traducerea româneascg :

www.digibuc.ro
10 P. P. Panaitescu

IIGHEHGE HHCE Hit TOOHLI,H 110K41H*EAlfH BOP% RAAVOH3KOAH

1143KOKIt CKOIA HCFMItHHTH p43AHtIFIHMH KHHFAMH g CAAKOCAOKii H
KOA3Mt npogirraimplim, cFro Pam H ASK, Rk Xplirra Burl% Knaro-
frkplIIIH H BONVAA AVAHHAAHH H C4A10A011TK4KHH POCKOMpk, 1w NAM
REARKH KOEKOAA H POCKOAHHIt Irian SEMAE OrrpOKA4VHCKOH H BOO-
Ha Rbo, murk KEAHKAPO H npimsparo H mtinorriiKaro rocnomma,
1IV HAW 60EKOAH, KIISPEKHOKArt, KOCFAIVIEHÏEMk OK*TAPO Asp H
41060iiia OKI Kit SONSECTItKEHHAA CK*THM IMYKKHANilt H HAMICAKII Ci /A
Male CKACEHMAt KHHVS Cx1CMOrAACHHKII, Kk HCKAMIEHii ClI4IOCAOKII0
pptiorktugHaro Kit EAHHItCTK'k 110KAAH*EMAr0 BOMECTKA. 1110ARt
I0111E ClarliSprICTHIE H cTaffie
H KliCK*KA/AIIIEH HAH
K HIHR.111E, AIOSOK-k XpliCTOrk PAAH, HC11pAHA'kTH, HACIOKE, oircpitoo
KOTiltIpAKWHK CE ria CIE AtAO, SAAPOCAOKHTH, AA OKOH CAABEIIIE CDTU,A,
H3 HEPOKE KitC*, GkIHA, NAME Ina*, ASKA GH*Tar0, WHEMME Hitt*,
SAE OVASU,HM ClIMHOEHIE H NIHAOCTIt, T4N10)KE CE CIATWM osaimm CE

H KA4P0,A1TI10. flAAHH11.
LIOREAHTEM6 POCEIOAApa kV RAW KEAHKAPO KOEKOAH, A3lt
XpiicTS ¡lank, CK.kIllEHHOHHOKIs iltAKApiE TOSAHK CE W CEAllt H Vb-
11.1HOVAlt CfE KHHI'll h A*TO ¡Sri, KOAWIt crmitu,S Hi, AS 3, HH-
AHKTHWH ì, MECt11,4 thrSCTA a Alt Kt."
Pentruca Dumnezeu cel inteo Treime venerat a binevoit sa
umple biserica sa cu deosebite cärti pentru glorificarea i folosul
cititorilor, de aceea i eu, intru Hristos Dumnezeu binecredincios
si de Dumnezeu pazit i domnitor autocrat, Io Vlad mare voevod
domn a toata tam. Ungrovlahiei si a Podunaviei, fini marelui
prea bunului i milostivului domn, Io Vlad voevod, am râvnit,
cu indemnul Sfântului Duh i pentru dragostea cea cätre dumne-
zeestile, sfintele biserici si am scris aceasta carte mântuitoare de
suflet, Osmoglasnic, pentru desavârsirea glorificärii Dumnezeirii cea
de trei ori stralucitoare, intr'Una venerata. Rog pe eel tineri i pe
cei maturi i pe cei bätrâni, cari citesc sau cântä sau scriu, pentru
dragostea lui Hristos, sa indrepte, iar pe noi, cari ne-am trudit cu
sârguintä la aceasta opera, sa ne binecuvinteze, ca impreuna sla-
vind pe Tatäl, din care sunt toate, pe Fiul, prin care sunt toate,
pe Sfântul Duh, intru care sunt toate, alci sa dobândim pace si
miluire, acolo, [in cealalta lume], sä ne luminam i sa dobândim
binefacere. Amin.
Din porunca domnitorului, Io Vlad mare voevod, eu robul
lui Dumnezeu, ieromonahul Macarie, m'am trudit pentru aceasta
si am savârsit noi aceste carti in anul 7018 (1510), crugul soarelui
18, al lunii 7, indiction 12, luna August 26 zile".

www.digibuc.ro
Octoihul lui Macarie i originele tipografiei in Tara Ronattneasett 11

Compara fie cu Octoihul din Cetinje (1494). Octoihul din Ce-

tinje (partea intgi) este cunoscut prin noug exemplare pgstrate la
Belgrad (opt la Biblioteca Nationalg, unul la Biblioteca Academiei
sârbe§ti), iar din partea a doua nu s'au pgstrat cleat §ase foi, des-
coperite mai târziu la Biblioteca Nationalg din Belgrad 1. Slavistul
V. Jagie a publicat o descriere foarte amgnuntitg a primei pgrti a
Octoihului din Cetinje, dând numeroase extrase §i facsimile, precum
o comparatie verset cu verset, cu Octoihul grecesc i cu mai
multe manuscrise ale Octoihului slay 2. Am intrebuintat deci des-
crierea lui Jagie pentru comparatia cu Octoihul nostru.
De la inceput se confirmä observatia lui Jagie in privinta mate-
rialului tipografic, cà niciunul din frontispicille §i din literele ornate
ale Octoihului de la Cetinje nu se reggsesc in cel din Tara Ro-
mâneascä. Octoihul de la Cetinje are o stemg cu figuri umane (in-
geri) 3, iar initialele ornate sunt in alb pe fond negru §i incadrate
iirtr'un dreptunghiu 4. Litera tipografiei din Cetinje este mai fing
§i mai mica, cea din Tara Româneascg mai mare $i mai groasg.
Astfel inteun format aproape egal tipografia muntenegreang are
32 de rânduri pe paging, iar cea munteang numai 22.
Este clar cg nu avem a face cu aceea§i tipografie, cg. dacg
Macarie a venit din Muntenegru in Tara Româneascg, a venit cu
mâna goalg, Mfg literele vechei sale tipografii i numai cu §-Uinta
sa de me§ter.
In privinta limbii, textul tipgrit la Cetinje este slava biseri-
ceascg de redactie sarbg., pe când cel din Tara Româneasca este
de redactie bulgarg. Iatg câteva dovezi extrase din pasaje ce se
reggsesc in ambele texte
Cetinje (apud Jagie, p. 46). Octoih 1510, f. 4-v ?i 9-v.
H0141011-I CE HUI/1611H ClA
lib
Kb. Kl&

1. L. StoianoviC, lIpanows a 6s6neorpa4ia cTapsx cpricialx un'amnannx

imam (Contributii la bibliografia vechilor cdrii tipärite in sâtrbefte), in fnac cpacme
Kpaa. ARmemaje, LXVI, Belgrad 1903, pp. 9-12, made este descrierea pärtii
a doua a Octoihului.
2. V. JagiC, op, cit. Pentru Octoihul slay cf. si K. Weber, Oktoechos For-
schungen. Oktoechos Hs. Cod. slay 46 d. National Bibliothek in Wien,I., Leipzig 1937.
3. In partea a doua a Octoihului dela Cetinje se af1á gravuri, cei patru
evanghelisti cu semnele kr, sfintii Iosif, loan Damaschin i Teofan i o bisericä
purtand sterna farniliei Ternoevici, altä gravurä. reprezentänd Invierea lui Hristos
(L. StojanoviC, op. cit., pp. 10 si 12).
4. Vezi facsimilele la sarsitul studiului citat al lui Jagie si la E. Picot,
op. cit., p. 8 (fig. 1).

www.digibuc.ro
12 P. P. Panaiteseu

HPHHAWIHE laffiHAOIHA
TIMUTAXOr TNIUTILIXAG
OltAHWAMHU OirAHRAAHU
11111A1HE MAW
lik+CKACEHiE als,CKfUCEHiE

In genere, in textul din Cetinje avem un singur ius, eel

moale k, pe cand in cel din Tara Romaneasca se face o distinctie
clarä intre ele (k i Lipsa nazalelor mai ales in desi-
nentele verbale, inlocuite cu ø sau E (pentru ia), este o caracte-
risticá a textului muntenegrean, in care adesea i k este inlocuit
cu M sau E. 16 initial in textul din Cetinje corespunde intotdeauna
cu un in textul nostru 1.
E

Dar deosebirea esentiala sta In textul insusi. Am spus mai

sus ca Octoihul din Tara Romaneascä este un Octoih Mare numai
pentru glasul intâiu, pe and celelalte sapte glasuri sant de Octal
Mic, cuprind adica numai cantarile de Sambatä i Duminica.
Octoihul dela Cetinje este impartit In douà volume de ate patru
glasuri si are la toate glasurile cantdrile complete pentru utreniile
vecerniile celor 7 zile ale saptalmanii, este deci un Octoih
Mare complet. Avem a face, asa dar, cu altä carte. Nici textul
rämas comparabil (de pilda la glasul intaiu) nu se potriveste.
Astf el Jagie observa Ca' In Octoihul dela Cetinje ordinea canoa-
nelor in fiecare slujba este diferitä de a tuturor Octoihurilor cu-
noscute, atat grecesti, cat i slavonesti 2. Astfel, la slujba de Dumi-
nica la miezul noptii in Octoihul dela Cetinje este canonul Sfintei
Treimi cu cantarea : TpoiNE KheEA*TEAHAA) Dom Hnorii Hele..." 3, care
lipseste In Octoihul nostru i e inlocuita cu cantarea Care Precista :
HOMHASH HArk HMO K TEK* 50KX141HX, Hp+,111CTAil ark HOLI1H H 1111
AKHH" 4. Cele trei canoane ale slujbei de Duminica seara se
potrivesc in ambele texte 5, dar asa numitul Theotokion din textul
de la Cetinje, care incepe cu Pormor gkeEsiterorio", lipseste in
textul nostru, precum i strofa ce incepe cu stihul Kos eTt
npurrKomikk GE...". In schimb, avem in Octoihul din Tara Roma-

1. Cf. si St. Novakovie, Atcgenni Tprostruntora Ienanregba og 1512 rogune

(Accentele evangheliei din Teirgovi$te din anul 1512), in rnacnaft cpncicor rienor
gpyinTsa, XLVII, 1879, pp. 1-77, in care analizeaz1 atent limba Tetravanghelului
lui Neagoe Basarab din 1512 si constatI. deosebiri fatà. de limba tipäriturilor sär-
belti. Ortografia i fonetica Tetravanghelului sunt tot de redactie bulgarä.
2. Jagie, op. cit., p. 12.
3. Ibidem, pp. 12-13.
4. Octoihul slay din 1510, f. 6-r.
5. Jagie, op. cit., pp. 13-14, si Octoihul din 1510, f. 10-r.

www.digibuc.ro
Octoihul lui Macarie Eg originele tipografiei In Tara Roraftneasat 13

neascA textul : E-Kca sanowkAH THOM Hp-kmEnnt, EltAith rlykrk

OKAAHmini rk.AAKK l'H". care nu se aflä in editia din Cetinje.
In genere, vecerniile din textul din Cetinje incep cu câte trei
stihuri diferite pentru fiecare zi, care insa nu se regäsesc niciodatti
in Octoihul nostru. Voiu da un singur exemplu pentru vecernia de
Marti (glasul intâiu), Editia din Cetinje dä trei stihuri: a)Gkrp*IDEHEFI
nortIHH010..., b)IIOTAIIIIMIANK ECKMk..., 0 OVIIIEMMat MKO KkINGAHTEAK I.
Nici unul din aceste stihuri nu se aflä in textul din Tara Româ-
neaseà si ele sunt inlocuite cu : a) IIonahicA-knAH Hp-kn-hipam cm,
b) TWAitiAilk FCMb. 01M11-161, c) GDTRirilla cm...2. Aceiasi deosebire
se vede la toate grupurile de câte trei stihuri, care se aflä la in-
ceputul vecerniilor tuturor zilelor. Jagie observá ca in textul de
la Cetinje aceste trei stihuri sunt asezate deosebit fata de Octoihul
grecesc, de pildd cele de Marti sânt in Octoihul grecesc Luni, cele
de Joi in Octoihul grecesc se gäsesc Marti 3. Textul nostru se potri-
veste mai mult cu Octoihul grecesc in privinta asezärii stihurilor,
de si nu in totul.
La sfärsitul glasului al patrulea din Octoihul de la Cetinje
(deci la sfArsitul volumului), se aflä un adaus cu stihirile lui Leon
Despotul : GThippki EvarrEncichi, THopnlie thou AECHOTa... in nu-
mar de 11, urmate de Gg-kwHI-11t1 SCEAHEBF11-1 (exapostilariile) si de
imnurile Treimei (HULA TpoHtnia) 4. Acest adaus se aflä si in
Octoihul nostru (de altfel ca si in Octoihul grecesc si in cel rusesc),
dar dupä glasul al optulea si intealtä ordine, anume GH*TA1114%.1
sânt la urmá si imnurile imediat dupä stihirile lui Leon, dar cu titlul
schimbat : TOOlit114H WCANOPA1CI1HK1 5. Aci textul este acelasi ca fond,
insa nu avem a face cu aceeasi traducere din greceste. De exemplu :
Cetinje : Tara Româneascä :
FOXE C10111111.1E CAMCHAAKI WT Ar- HME Kit 1114WH1liK CA4KHM1t1 ROME-
Mk... CT-10014'k WT ArrEAlt...
CHOEr0 MINA IIHAtgIll ... CROEFO Mild 'NCO KHA-k...
Cred c61 aceste dovezi, care s'ar putea inmulti foarte usor,
sänt suficiente ca sä conchidem cä Octoihul de la Cetinje din 1494
n'a fost modelul Octoihului tipeirit in Tara Romeineascei la 1510.
E vorba de cloud texte total diferite .Fi ca limbii .Fi ca cuprins. Avem
a face cu intrebuinfarea pentru tipar a altor manuscrise, aveind
1. JagiC, op. cit., p. 16.
2. Octoihul din 1510, f. 30-v.
3. Jagie, op. cit., pp. 16-19.
4. Jagie, op. cit., pp. 34-35.
5. Octoihul din 1510, f. 193-r.

www.digibuc.ro
14 P. P. Panaitescu

la bazei traduced diferite, in slavoneste, ale Octoihului grecesc.

Totu§i, spre surprinderea noastra, constaam ca exista un sin-
gur punct de legatura intre aceste doua carti i anume post-fata
(in Octoihul de la Cetinje prefata) tipografului. Dam mai jos tra-
ducerea prefetei Octoihului marelui gospodar Gheorghe Ternoevici
din Muntenegru, de la 1494. Textul slay i traducerea prefetei
Octoihului nostru se gal publicat mai sus, iar acel al prefetei Octoi-
hului din Cetinje este publicat de Jagie in facsimil (plan§a I).
Pentruca Dumnezeu cel inteo Treime venerat a binevoit
sa umple biserica sa cu diferite càri, veizeind eu cel intru Hristos
Dumnezeu binecredincios §i de Dumnezeu pazit domnitor Gheorghe
Ternoevici bisericile lipsite de sfintele cärti, pentru peicatele noastre,
prin preideiciunile i pustiirile fiilor lui Agar, am ravnit cu indemnul
Santului Duh i pentru dragostea cea catre dumnezee0i1e bise-
rici i am scris aceasta carte mantuitoare de suflet, Osmo-
glasnic, pentru desavar§irea glorificarii Dumnezeirii cea de trei
ori stralucitoare, intr'Una Venerata. Rog pe cei tineri §i pe cei
maturi i pe cei batrani, care citesc sau Cana' sau scriu, pentru
dragostea lui Hristos, sa indrepte, iar pe noi, cari ne-am trudit
cu sarguinta la aceasta opera, sa ne binecuvinteze, ca impreunà
slavind pe Taal, din care sant toate, pe Fiul, prin care sant toate,
pe Santul Duh, intru care sant toate, aid sa dobandim miluire,
acolo, in cealala lume, sa ne luminäm. Amin.
Din porunca domniei mele Gheorghe Ternoevici, eu, robul lui
Hristos, ieromonahul Macarie, am muncit cu melinile, la aceasta,
sub prea sfinfitul mitropolit al Zetei kir Vavilie, in anul 7001 (1493),
crugul soarelui 1, al lunii 9".
Precum se vede, afara de unele deosebiri, in special aluzia
la pustiirile Turcilor in Muntenegru §i pomenirea mitropolitului,
cele cloud texte coincid cuvant cu cuvant. Octoihul din Cetinje
are in plus, afara de prefata de mai sus §i o post-fata, mult mai
intinsa, pe trei pagini, cu citate din Santa Scriptura, desvoltand
aceiai ideie a folosului räspandirii cartilor biserice§ti i adaugand
data termindrii lucrarii, 4 Ianuarie 7002 (1494) 1.
Macarie de la Cetinje in Tara Romemeascei. Care este con-
cluzia pe care o putem trage din aceasta comparatie ? Mai
intaiu, este sigur ca tipografia de la Cetinje n'a fost adusa. in Tara
Romaneasca. In al doilea rand, nici textul Octoihului dela Cetinje
n'a fost folosit pentru tiparirea Octoihului lui Vodä Vadut, care
1. Jagie, op. cit., pp. 76.-78.

www.digibuc.ro
Octoihul lui Macarie i originele tipografiei n Tara Roinâneaseft 15

reprezinta editarea unui manuscris slay gasit probabil Inteo nianas-

tire din Tara Româneasca. In privinta persoanei lui Macaríe iero-
monahul típograf, cred cà identitatea prefetei de la Cetinje cu
post-fata Octoihului din Tara Romaneasca este totu0 o dovada
de ídentitate a persoaneí me0eruluí. Aceasta parte este opera
originala a tipografului, nu este copiatä dupa. un manuscrís.
N'ar avea nici un rost ca un alt Macarie sa copíeze prefata uneí
carti de care nu s'a folosit §i de care n'ar fi fost legat prin nimíc.
Daca mush' Macaríe din Tara Romaneasca este tot me§terul din
Muntenegru, atuncí aceasta reproducere se explica. Octoihul de
la Cetinje nu a fost socotit bun de domnul Tarii Romane0i,
fiind prea voluminos, in doua volume, cu cantarí folosite rar.
Se cerea probabil ceva mai ieftin §i de aceia s'a tiparit un
manuscris aflätor in Tara Romaneasca. Me0erul tipograf pas-
trat insä, ca sa zicem a§a, firma, prefata justificatíva, partea luí
originalä, inlocuínd numai numele vechiului patron Gheorghe Ter-
noevici, cu cel nou, Voda Vladuf. Acest text stereotíp, cu indi-
carea cruguluí soarelui 0 a lunei, apare deasemenea cu mid
deosebíri (fuind vorba de o alta carte a biserícii) i 'in Tetravan-
ghelul slavonesc tiparit din porunca lui Neagoe Basarab la 1512,
de acela0 Macarie
Ca 0 in cartile din Muntenegru (Psaltirea tipärita la 22 Sep-
tenwrie 7003, jar de la Hristos 1495) 2, tipografia din Tara Roma-
neasca indica inceputul anuluí la 1 Ianuarie í nu la 1 Septemvrie,
cum se obi§nuia oficial la noi pe atunci (Líturghierul poarta data
de 10 Noemvrie 7016, care corespunde cu anul 1508 0 nu cu
1507, cand domnea Inca R,adu cel Mare, jar nu Mihnea, pomenit
in post-fa-VA) 3.
Este deci probabil ca. Macaríe dín Muntenegru ca me0er
tipograf a venít in Tara Romaneasca, unde a lucrat insa la alta
1. Textul slay i traducerea la Bianu i Hodos, op. cit., I, pp. 17-19.
Unele mici deosebiri de forma din traducerea publicatá de Bianu i Hodos
datorith lui I. Bogdan, fatä de traducerea noastrai se explica numai prin deosebirea
de interpretare a aceluiasi text de care I. Bogdan si de autorul prezentului
studiu. Traducerea lui I. Bogdan e reprodusä si de A. Sacerdoteanu, Predosloviile
cdrtilor romdnesti, Bucuresti 1938, pp. 26-27. Textul slay al post-fetei Tetra-
vanghelului lui Neagoe Basarab a fost publicat si de V. Toney, Onac.E. FM caa-
Bsinciurrh phuconacu II craponegaraa IHuru frb r1.7101MHSCIMTa B116111101rega
(Descrierea manuscriselor si a tipdriturilor vechi din Biblioteca din Filipopol), Sofia
1920, pp. 247-248, (Nr. 143), dupà un exemplar fost la mänästirea Sf. Parascbiva
in Moldova, apoi la Calofer in Bulgaria.
2. L. StojanoviC, Crape cpnue =wimple, in Cpnam iMbInKeBF114
MCC, VII (1902), p. 192.
3. Bianu i Hodos, op. cit., I, p. 1. Observatia a fost fäcutà de N. Iorga,
Istoria literaturii romdne, ed. II, I, pp. 138-139.

www.digibuc.ro
16 P. P. Panaitescu

tipografie cumpärata de domnul tärii si pe temeiul manuscriselor

aflätoare in aceastä targ. Asa stând lucrurile, meritele initiativei
domnilor Tärii Românesti sânt si mai mari ; ei n'au aflat arta
tipograficä de-a gata de la mesterul venit din tári streine, ci au
trebuit sä gäseascä, de sigur cu multá trudä i cheltuialä, o tipo-
grafie i sä adune din mânästiri textele bisericesti ce urmau sä
vada lumina tiparului.
Dacsä admitem, asa dar, cà mesterul Macarie este totusi
acelasi ca cel care a lucrat la Cetinje, ne rämâne sä vedem pe
ce cale si de ce a venit in Tara Româneascä din pärtile depärtate
de lânga Marea AdriaticA.
Tipografia de la Cetinje. Se stie ea' prima carte tipäritä in
slavoneste cu litere cirilice a fost un Octoih tipärit la Cracovia
in 1491 de germanul Schweinpoldt Fiol din Frankfurt a. Mein,
ajutat de Rudolf Borsdorf. In acelasi an, apar tot acolo o Psaltire
si un Triod, se pare cä in total au fost cinci cárti, dar in curând
tipografia e inchisä din porunca autoritätilor catolice din capitala
Poloniei 1. Peste doi ani, la 1493 (Martie 13), apare la Venetia un
Ceaslov slay, din care nu s'a pästrat insä nici un exemplar, tiparit
de Andrea Torezani de Azzula. Se stie cá acest tipograf cumpd-
rase o tipografie mai veche a francezului Nicolas Janson din
Tours, fost mester monetar al regelui Carol al VIII-lea 2 Aceastä
tipografie slavä de la Venetia este apoi cumpAratä de Gheorghe
Ternoevici gospodarul Zetei sau al Muntenegrului. Familia Terno-
evici stäpânea in aceste regiuni, aproape de Marea Adriaticä,
dupä stingerea familiei Balizilor, catre anul 1420 3. Ivan Ternoevici
tafäl lui Gheorghe, avusese legäturi strânse cu Venetia, fusese
oaspetele republicii timp de mai multi ani i era nobil venetian.
La 1474, atunci când oastea turceascä a lui Soliman beglerbegul,
(cel care urma sä fie invins de Stefan cel Mare la Vaslui) ataca
cetatea Scutari in Albania, stapanitä pe atunci de Venetieni,
Ivan Ternoevici primeste bani de la republicä, inarmeazä o oaste,
coboarä din munti i mântueste orasul 4. Alungat din tara lui de
Care Turci, Ivan se adäposteste iar la Venetia si avem un hrisov
1. Ivan Ogienko, IcTopag 3ozpafacKoro gpyicapcma, (Istoria tipografiei
ucrainiene), I, Lwew 1925, pp. 7-11, unde se cla i toata bibliografia.
2. L Tomie, LIpnojesivin a Upsa ropa (Ternoevicii i Muntenegrul), in
raac cpnoze wpm. Axagemuje, LVIII (1900), p. 82 si L. Stojanovie, Orape cpncrce
urramnapilje ( Vechile tipografii stirbesh) in Cpnciat KtIbknKeBH14 VII
(1902), pp. 189-190.
3. P. Coquelle, Histoire du Montenegro et de la Bosnie depuis les origines,
Paris 1895, pp. 36-43.
4. I. Tomie, op. cit., pp. 148-158.

www.digibuc.ro
bctoihul lui Macarie 0 originele tipogratiei in Tara liomaneasca. I?
shrbesc al lui, dat din Ancona vestitei mânästiri Loretto, dar
dupä moartea sultanului Mahomet II (1481), 10 recapätä domnia.
Atunci is0 stabile0e pentru prima oarà scaunul domnesc la Cetinje,
intemeind 0 o mAnástire in acest loc.
Pe fiul 0 urmawl sAu, Gheorghe, 11 cAsätore0e cu o nobila
venetiana, Elisabeta fiica lui Antonio Erizzo I. Acestor legAturi
politice 0 de familie cu Venetia li se datore0e aducerea tiparului,
care inflorea atunci in cetatea dogilor, tocmai in muntii Muntene-
grului. Gheorghe Ternoevici urcat in scaun la moartea tatAlui sAu,
in 1492 2, cumpärä tipografia lui Torezani 0 o a§eaza la Cetinje,
unde pune pe ieromonahul Macarie sä scoatA cärti slavone0i.
CArtile tipärite la Cetinje au aceia0 literä ca cea latinA din tipo-
grafia Janson-Torezani. Literele initiale slave E, P, X, 0, sânt de
fapt literele latine introduse in tipografia slavA cu valoarea lor
din alfabetul cirilic 3.
Lucrul tipografiei incepe in anul 1493, iar in Ianuarie 1494
me§terul Macarie isprAve0e prima parte a Octoihului (patru glasuri),
fArA a indica locul aparitiei 4, La 1495 apare o Psaltire slavonA.
Afarä de aceste cloud cArti pAstrate in numeroase exemplare,
s'au mai descoperit mai tärziu 0 alte douä cärti din tipografia
de la Cetinje, Molitvelnicul (3 foi la Biblioteca Nationard din
Belgrad 0 câteva la Biblioteca Pub licä din St. Petersburg) 0 partea
a doua a Octoihului (glasurile 5-8, 8 foi la Biblioteca NationalA
din Belgrad) 5.
Din cercetarea atentä a acestor cArti rezultà cA Macarie §tia
sä tale ornamente 0 litere pentru tipar, cki, pe când sterna
domneascá §i cele mai multe litere obi§nuite sânt fäcute cu tipare
de plumb, initialele ornate sänt täiate din lemn 6.
Dar Gheorghe Ternoevici este alungat din scaun la 1496,
cad fäcuse gre§eala sA-0 pue nädejdea in cruciata proectatA impo-
triva Turcilor de regele Frantei, Carol al VIII-lea 0 sA se scoale impo-
triva pägAnilor. Neputându-se impotrivi o0irilor trimise de sultan,
1. Ibidem, pp. 160-197.
2. La 19 Iulie 1490, dupa Tomie, op. cit., p. 199, la 1492 dupa Stoja-
novie, op. cit., p. 6.
3, L. Stojanovie, op. cit., in Cpnciru KM,initeBRII r1laCHillt, VII (1902), p. 192.
4. De aceia L. Stojanovie crede ca aceasta carte a fost tiparita la Venetia
(ibidem p. 194), dar cum Psaltirea e datata din Cetinje, se admite in general CA
si Octoihul a fost tiparit tot acolo.
5. L. Stojanovie, op. cit., p. 196 si idem, IIpwroarr, in rnac cpncre xpan.
Axaxtersurje, LXVI, pp, 9-12. $i partea a doua a Octoihului are stems lui Gheorghe
Ternoevici. Vigneta din ambele parti ale acestei carti se regaseste in cartile tiparite
de Janson si Torezani.
6. L. Stojanovie, npsnonn, in Drac cpncKe xpan. Axmeroje, LXVI, p. 4.

www.digibuc.ro
Iv
18 P P. Panaitesett

el fuge la Venetia cu fratele sau Stefan i cu fili sgi Solomon,

Constantin si Joan i sotia Elisabeta, ngscuta Erizzo 1. Fostul
principe al Muntenegrului duce de acum o viata de exilat, dar
care sfarsitul vietii virtutea cresting 11 paräsise si se duce in
slujba Turcului. ti reggsim in Anatolia pana la 1503, data dupa
care i se pierde urma, pe semne ca" va fi murit. Un alt frate al
sau, Stanisa, care se turcise, e numit de Turd sangiac al Munte-
negrului la 1514 0 domneste acolo, ca musulman, pana la 1528 2.
Interesanta lui corespondentg in limba slavg cu dogele Venetiei
a fost publicata de Miklosié 3.
Odata cu fuga lui Gheorghe Ternoevici din patria sa, la
1496, inceteazg lucrgrile tipografiei lui Macarie, care-1 va fi urmat
poate in pribegie. Peste 12 ani insg, regasim pe acest mester
tipograf in Tara Romaneascg, unde publicg prima carte, Litur7
ghierul slavonesc. Se pune acum intrebarea, care erau legaturile
directe sau indirecte ale Tgrii Romanesti cu Muntenegrul i cu
stgpânitorii lui din acea vreme, ce au inggduit trecerea mesterului
tipograf alci. Nu pare a fi o simplä intamplare calatoria unui
pribeag f Ara adgpost care a adus pe Macarie la curtea lui Radu
cel Mare, ci dimpotrivg anume legaturi politice si de familie o
explicg, in parte mäcar.
Trecerea lui Macark tipograful In Tara Romtineascel. Valul
cumplit al navalirii turcesti trecea peste popoarele balcanice
ajungea 'Jana in ascunzisurile muntilor mari. Principii, despotii, voe-
vozii ca i cucernicii monahi rätäceau prin lumea toatg, cgutand un
adgpost. Ca un pribeag desrgdäcinat din patria in care-si avea
rosturile a venit Macarie la curtea bogata i evlavioasg a lui Radu
cel Mare de la Targoviste. Despoti i principese din familia domni-
toare sarbeasca îi gasiserg si ei adgpostul in aceste tad primitoare,
leggtura era de mult incheiata intre carmuitorii drept credinciosi
de pe ambele maluri ale Dunärii, uniti in fata aceleiasi primejdii.
Istoricul sarb Ilarion Ruvarat a incercat sa cerceteze mai
de aproape aceste leaturi din primii ani ai veacului al XVI-lea,
care au adus nobila artg a tipografiei la Romani si de oarece
studiul lui Ruvarat n'a fost folosit de nici un istoric roman sau
1. I. TomiC, op. cit., in I'nac cprIcxe Kra% Axanerstuje, LX, 1901, pp, 91-95.
2. Ibidem, in rnac cpncxe xpan. Axanemaje, LXII, 1901, pp. 47-112.
3. MiklosiC, Die serbischen Dynastien Crnojevie, in Sitzungsberichte der
Akademie, Wien, CXII-1, pentru genealogia familiei Ternoevici, cf. Alexa IviC,
Ponocnoarre Ta6nage cpricmax nnaacTHja Is anacrene (Tablele genealogice ale
dinastiilor i nobililor seirbi), ed. III, Novi-Sad 1928, pp. 8-9 §i Anexa 10.

www.digibuc.ro
Octoihul lul Macarte i originele tipografiel In Tara Ronifineasa 19

strein, voiu aminti pe scurt in cele urmAtoare concluziile sale /.

Poezia popularà sârbä, bogata in balade istorice, a pästrat
o amintire nesigura i tearsä, ca tot ce a trecut prin imaginatia
poporului, despre vechile legáturi ale Muntenegrului cu Tara Ro-
mâneaseä. Vuk Karagie, neobositul culegätor al cântului popular
sârbesc, spune cä in Muntenegru se cânta o veche balada intitu-
lath' Casätoria lui Radul Valahul" (2K aniAs4 SAMIllitIA PAM"),
in care e vorba de venirea in aceste pArti a lui Radul din Kara-
Vlwa 0 de nunta lui cu mare fast, cu nepoata domnitorului din
Muntenegru, pe care Karagie il identifica cu Ivan Ternoevie.
Aceasta balada n'a mai fost gäsitä in intregime 2. Compilatori ai
istoriei Muntenegrului din veacul al XVIII-lea (mitropolitul Vasile)
au pästrat traditia, poate pe temeiul cântului popular, ca Radul
domnul Valah a fost cAsätorit cu Anca, fiica lui Ivan Ternoevie,
deci sora lui Gheorghe, patronul lui Macarie 3. Istoricul francez
Coquelle, care a scris istoria Muntenegrului, introduce chiar pe
Radu cel Mare in tabla genealogica a familiei Ternoevie, anume
prin cAsätoria s; cu Ecaterina, fiica lui Gheorghe Ternoevie (acest
Gheorghe ar fi fratele lui Ivan 0 unchiul lui Gheorghe Ternoevie
intemeietorul tipografiell 4. Dar temeiurile acestei genealogii nu
sânt solid stabilite. Nu 0im cât temei putem pune pe cântecul
popular, care nu este un izvor istoric, ci ca izvoarele curgätoare
este schimbätor i nesigur 5, Radu cel Mare a fost cäsätorit cu
doamna Catalina, nu 0im din izvoarele istorice din ce neam se
trägea. Ultimul genealogist al familiilor domnitoare sârbe0i, Alexa
Ivie nu admite existenta unui frate al lui Ivan Ternoevie §i respinge
cu totul inrudirile propuse de Coquelle. tn genealogia Ternoevicilor
nu incape nici o legâturä de chsátorie cu Radu cel Mare 6.
Dar alAturi de acest argument nesigur privitor la relatiile TArii
1. I. Ruvarat, O leTullbCrioj InTamnapain npe tiempe CTOTHHe
(Despre tipografia de la Cetinje duper' 400 de ani), in fnac cpucxe Npa.n. Axaile-
mnje, XL, Belgrad 1893, pp. 1-46.
2. Ibidem, p. 34.
3. Thidem, p. 35.
4. P. Coquelle, op. cit., p. 47.
5. Dl. Al. Jordan care a consacrat un interesant studiu figurior istorice
roma.nesti in balada shrha' i bulgarbi, socoate cg Radu din balada mai sus po-
menitä, pe care o rezumg, nu este Radu cel Mare, ci Radu I din sec. XIV,
tatäl lui Mircea (Al. Jordan, Les relations culturelles entre les Roumains et les
Slaves du Sud, Bucuresti 1938, extras din revista Balcania", I, pp. 36-39).
Dar pe vremea lui Radu I, atre 1380, nu exista un stat al Muntenegrului, jar
Ivan Ternoevie (t 1492) este un domnitor din a doua jumätate a sec. XV. Al.
Odobescu, Despre unele manuscrise din meméstirea Bistrija, in Revista Romani'', I.,
p. 810, a analizat si el aceastä balaa. i crede cA priveste pe Radu cel Frumos,
6. Alexa Ivie, op. cit., tabla Nr. 10.

www.digibuc.ro
20 P. P. Panaitescu

Romane 0i cu Muntenegrul, Ruvarat aduce alte doug argumente

mult mai temeinice. Unul din ele are un caracter direct. Istoricul
venetian Marino Sanudo, contemporan cu Radu cel Mare 0 cu
Neagoe Basarab, a strâns, precum se 0ie, inteo uria0 opera toate
0iri1e istorice ce-i cadeau in mâna din corespondentele publice 0
private din Venetia. La 1521, el inseamna, dupa scrisori sosite la
Venetia din Ungaria, in luna Noemvrie : Item, il Valacho Transil-
vano essendo morto, e lassato uno fiol nominato Theodosio, qual
per il Re era stà investito dil dito dominio, unde uno fo fiol di
uno Valacho, qual il padre di questo lo cazoe con aiuto di Turchi,
6 intrato in la Transilvania e preso esso Theodosio e morto, fa-
tosi di quella signor. Item, scrive come in questa cede di Turchi
era sta morto un fiol che fu di quondam Zorzi Zernovich, nato di
una dama chá Erizo, zentil dona nostra, chiamato Solomon, zovene
di ani". (Deasemenea, Valahul din Muntenia murind, a läsat un
fiu numit Teodosie, pe care regele (Ungariei) 1-a investit ca dom-
nitor al acestei tari, dar un fiu al unui Valah, pe care tatal acestuia
'0 alungase din stapânire, 1-a alungat cu ajutorul Turcilor, a intrat
in Tara Româneascä i Teodosie fiind prins, a murit, iar el s'a
facut domn. De asemenea scrie, cum in aceasta lupta cu Turcii a
fost omorit un fiu al räposatului Ternoevie, nascut dintr'o doamnä din
casa Erizzo, nobila de-a noastra, numit Solomon, tânar ca vat-sta.) 1.
Precum se vede, este vorba de turburarile din Tara Roma-
neasca iscate la moartea lui Neagoe Basarab. Teodosie fiul san,
atacat de Turd, este alungat din scaun §i luptând alaturi de dânsul,
cazând chiar pentru domnul säu, intalnim pe Solomon Ternoevie
din Muntenegru fiul lui Gheorghe intemeietorul tipografiei din Cetinje.
Marino Sanudo noteaza cu grije scrisorile venite privitoare
la caderea in lupta in Tara Româneasca a fiului patricienei vene-
tiene, aqa cá e sigur ca. Solomon a fost in Tara Româneasca. Dar
se pare ca, impotriva ve0ilor primite, el a scapat cu viata, caci
la 1523 il gäsim iar la Venetia, unde unchiul au, turcitul sangiac
Stani§a (Schender bei) din Muntenegru ii trimite afectuoase salutari 2.
In orice caz, avem o dovada sigura ca o parte a familiei
1. Marino Sanudo, I diarii, ed. F. Stefani, G. Berchet si N. Barozzi, Ve-
netia 1892, tom. XXXII, col. 194. I. Ruvarat care a semnalat intAiu acest text
(op. cit., p. 36), it rezumA dupà o editie incompletA a lui Sanudo a Academiei
Maghiare. Am adus mai sus textul complet dupA editia criticA publicatA la Venetia.
2. F. MiklosiC, op. cit., p. 22. Ruvarat, loc. cit., crede cA Schender bei din
muntii lui nu stia cg. Solomon nu mai era intre cei vii si trimetea salutAri unui
mort. La fel si IviC, kc. cit., pune moartea lui Solomon in Tara RomAneascA la
1521. Credem mai de grabg. cA va fi scApat cu viatA si s'a intors la rudele mamei
sale la Venetia.

www.digibuc.ro
Octoihul lui Macarie çd originele tipografiei in Tara Româneasa 21

domnitoare muntenegrene se adäpostise in Tara Româneasck pe

semne incá din vremea lui Radu cel Mare. La 1508, când incepe lucrul
tipografiei acestui domn, Gheorghe Ternoevie era mort i fiul ski
intaiu näscut era acest Solomon. El era acum patronul oamenilor de
cash' ai pärintelui säu, cu el va fi venit in Tara Româneascä
Macarie tipograful,
Dar mai este un fapt istoric, de care trebue sä tinem seamä.
In timpul domniei lui Radu cel Mare era in Tara RomâneascA un
alt pribeag domnesc sârb, e vorba de mitropolitul Maxim. Maxim
era, precum se stie, din neamul despotilor sârbi Brancovici, era
fiul lui $tefan Brancovie cel Orb, ultimul despot independent al
Serbia Se numea Gheorghe si se aluggrise sub numele de Maxim,
fiind mai târziu i mitropolit de Belgrad, moare la 1516 1, Maxim
vine in Tara Româneaseä la sfarsitul domniei lui Radu cel Mare,
tocmai când se intemeiaza tipografia i izbuteste cu cuvânt cres-
tinesc sä impace pe domnul Moldovei, Bogdan al III-lea cu Radu cel
Mare, in clipa când ()stile erau sä se incaere. Se spune, ceiace
nu este sigur, ca ar fi rämas mai departe in OA ca mitropolit al
Ungrovlahiei 2. Viata lui Maxim scrisä in sârbeste arata cum a
venit in tarä cu moastele pärinjilor säi si cum a rämas la curtea
lui Radu cel Mare. Dar in vremea domniei lui Mihnea, care voia
sä vânz6 pe fostul despot sultanului, el este silit sä &each' in Ungaria 3.
De observat c'd aldturi de Maxim se afla in Tara Româneascä,
la curtea lui Radu cel Mare, si alugärita Anghelina, vaduva des-
'potului $tefan cel Orb Brancovie de la Semendria 4. D-1 N. Iorga
observase ca : Intre Maxim, intre Macarie (tipograful)... vädit trebue
sa fie o legAturd" 5. In adevär, Anghelina mama lui Maxim, care-1
insoti in Tara Româneasck era fiica mai micA a dinastului albanez
Gheorghe Arianiti Topia, care avea trei fete. Cea mai mare, An-
dronica, fusese sotia vestitului erou albanez Skander Beg de la
Kroia, a doua, Goislava, fusese sojia lui Ivan Ternoevie $i mama
lui Gheorghe intemeietorul tipografiei de la Cetinje. Asa dar, Maxim
1. Alexa Ede, op. cit., tabla 8.
2. N. lorga, Istoria bisericii romdne$11, ed. II, I, pp. 126-128.
3, Text sarbesc cu traducere romaneasca" a vietii lui Maxim, la Hasdeu
Arhiva istoricd, II, pp. 65-68, dupá DiacaRK, XI. Cf. si M. Basie, Pia cTape
cpncxe gabingeallOCTIf (Din vechea literatura seirbeascä), Belgrad 1926, pp. 240-243.
Autorul crede cA viata lui Maxim nu e scrisa de un contemporan, ci in sec. XVII.
Safarik, Geschichte des Serbischen Schriftums, Praga 1865, pp. 122-123, crede farà
temei serios, ca. Maxim s'a intors in Tara Romaneasca sub Neagoe Basarab si a
intemeiat aci douà m'anastiri in pärtile Craiovei.
4. Alexa Ivie, PicTopaja Cp6a y Bojeoruma (Istoria Sembilor in voevodind),
Novi-Sad 1929, pp. 47 si 94.
5. N. Iorga, Istoria literaturii Romcinefti, ed. H, I, p. 139.

www.digibuc.ro
22 P. P. Panaltescu

era vär primar cu Gheorghe Ternoevie i unchiul lui Solomon, cel

pe care 1-am aflat luptând cu Turcii aläturi de Teodosie in Tara
RomâneascA
Acum lucrurile se pot reconstitui astfel Maxim este acela
care a adus pe Solomon Ternoevie, nepotul sAu rAmas orfan, la
curtea din Tara RomâneascA. La 1503, in anul mortii lui Gheorghe
Ternoevie, Maxim se afla la Venetia 2. De acolo va fi luat cu sine
pe nepotul sAu minor Solomon, care se afla refugiat cu familia sa
in cetatea dogilor i pe unii din apropiatii lui, intre cari era si
Macarie tipograful. Peste patru ani, pribegii sosesc in Tara RomA-
neascA i acolo Macarie, din initiativa lui Radu cel Mare, se pune
pe lucru. Astfel, venirea lui Macarie trebue pusA in legAturä cu
marele curent istoric de emigratie a nobililor i dinastilor sârbi in
Tara RomâneascA, la inceputul sec. XVI-lea, cAci aláturi de Maxim,
Solomon Ternoevie, se pomenesc in Tara RomâneascA i membri
ai familiei Iaksie í altii.
Unde era tipografia lui Radu cel Mare. artile tipärite in tipar-
nita veche a lui Macarie in Tara Româneascä nu au indicatia locului
de tipArire, cum n'o are nici Octoihul muntenegrean de la 1494.
Se vede cA locul editArii nu interesa pe patronii acestei opere pi-
oase. Istoricii au incercat diferite hipoteze asupra locului unde
s'au tipArit aceste cArti bisericesti slavone. Odobescu bAnuia cä
s'au tipärit la Venetia, ca o comandA in streinatate fäcutä de
domnii nostri 3, dar desemnul românesc, oriental, al literelor or-
nate si al frontispiciilor, faptul eh' editorii sau tipografii vene-
tieni ar fi pomenit orasul lor, cum se obisnuia acolo, face a-
ceastA hipotezA foarte improbabilA. Este sigur cA tipografia a fost
in Tara RomâneascA, altfel s'ar fi rupt legAtura cu casa de tipo-
grafie streinä in patru domnii turburate, ce s'au perindat in cinci
ani in Tara Româneascä (Radu cel Mare, Mihnea, VlAdut, Neagoe) 4.
Mai putin sigur este locul, anume din tara noastrA, unde a. lost
asezatä cea dintâiu tipografie. Se obisnuia mai târziu in principatele
române, ca si la Cetinje si in Rusia, ca tipografiile sA fie asezate
inteo mAnAstire (Câmpu-Lung, Govora, Trei-Ierarhi, Snagov). Nu
1. I. Ruvarat, op. cit p. 36. AI. Odobescu, op. cit., pp, 822-823, bAnuia
si el cä intre Maxim si intemeierea tipografiei este o legaturä, dar spune gresit (dupa
Role) cà Anghelina era fiica lui Andrei viteazul TernoeviC, personagiu inexistent.
2. I. Ruvarat, loc. cit.
3, Al. Odobescu, op. cit., in Revista romAnd, I, 1861, p. 819.
4. Cf. N. Iorga, Istoria literaturn romeine, ed. II, I, p. 139. N. Hodos,
ceputurile tipografiei in Tara Romemeascii, in Convorbiri literare, XXXVI, (1902), pp.
1054-1055. G. Pascu, Istoria literaturii rorneine in sec. XVI, pp. 14-15.

www.digibuc.ro
Octoihul lui Macarie 1 originele tipografiel in Tara. Romitneasc4 23

va fi fost la fel si sub Radu cel Mare ? Se stie cä acest domn este
ctitorul, adicA innoitorul MânAstirii Dealului, de 1âng5 TArgoviste.
Faptul ca aceastA ctitorie era chiar lâng5 scaunul domnesc, a fAcut
pe cei mai multi cercetatori sä admitä orasul Targoviste sau Mâ-
nästirea Dealului ca sediu al primei tipografii 1. Alti cercetätori so-
vAesc intre aceastà mânästire i Bistrita din Oltenia, unde era un
centru cultural insemnat, intemeiat de boierii Craiovesti i unde
s'au gAsit mai multe exemplare, atAt din Liturghierul, cât si din
Tetravanghelul lui Macarie 2,
Trebue sA recunoastem cA in starea de azi a cercetárilor nu
putem da un räspuns temeinic asupra locului unde s'au tipärit pri-
male arti in Tara RomâneascA. Mânästirea Bistrita era in adevär
un centru de cArturari in slavoneste, era tocmai atunci in floare
vestitii frati Craiovesti, ctitorii ei, erau cei mai insemnati boieri ai
tArii, fAceau i scoteau domnii. Bistrita era cetatea lor i Mihnea
cel Räu a fost silit s'o batä cu tunurile, când a vrut sA supuie pe
mândrii boieri olteni. Dar atunci, cum se face, dacä tipografia era
acolo, cA numele boierilor Craiovesti nu este pomenit in niciuna
din tipAriturile ieromonahului Macarie, tiparituri ce s'ar fi fäcut in
casa lor, deci sub patronajul lor ? In schimb, numele lui Mihnea,
dusmanul lor, figureazA pe Liturghier in loc de cinste. De aceia,
cred cä nu putem admite Bistrita ca sediu al tipografiei.
In ce priveste MAnAstirea Dealului (Thrgoviste), cercetätorii
sträini si români cari au presupus cA tipografia era acolo, credeau
cA pe atunci TArgovistea era capitala tärii i cà domnul urma sA
aibà pe lângA sine aceastai operA evlavioasä i culturalä. In reali-
tate, lucrurile nu stau tocmai asa, scaunul domniei nu a fost tot
la TArgoviste intre anii 1508-1512, anii când s'au tipärit cele trei
cärti slavone ale lui Macarie, ci a oscilat intre TArgoviste i Bucu-
resti. Radu cel Mare, care a stat la inceputul domniei sale mai mult
la Thrgoviste, s'a asezat in 1505 in Bucuresti, orasul de scaun" 3,
in anii urmätori II intâlnim iar la Thrgoviste, unde a si murit 4.
In schimb, Mihnea cel RAu, sub care apare Liturghierul lui Macarie,
1. G. Pascu, Istoria literaturii romeme din sec. XVI, Bucuresti 1921, pp.
14-15, aduce i aoest argument pe lângh cele de mai sus: Prima carte tiparital
in Tara RomâneascA la deschiderea unei noui tipografii in 1545, poartá indicatia:
rargoviste.
2, N. Iorga, Istoria literaturii marline, ed. IL I, p. 138 si Procopovici,
op. cit., p. 87.
3. Acte din 26 si 27 Martie, 8 si 15 Iunie, 1505, Arhiv. Stat., sectia isto-
rica, serie cronologica,
4. Acte din 4 Ianuarie, 12 Aprilie, 14 Mai, 12 Septemvrie 1506, 3 Fe-
yruarie, 8 Iunle 1507, ibidem.

www.digibuc.ro
24 P. P. Panaltescu

stä in tot timpul domniei sale numai la Bucuresti 1. Vl (Vlad

cel TanAr), in vremea cAruia apare Octoihul, stä când la Bucuresti,
cand la Târgoviste 2. Neagoe Basarab stä in primii ani mai mult
la Targoviste, dar il gäsim si la Bucuresti, precum si la Arges 3.
In aceste conditiuni, tipografia putea fi asezatA tot asa de bine
intr'o mânästire din apropierea Bucurestilor, la Snagov de pildä.
AceastA mAnAstire era pe atunci cea mai mare si cea mai impor-
tantä de lâng6 Bucuresti, acolo a incäput mat tarziu o monetArie
in secolul al XVII-lea i o tipografie in vremea lui Constantin Bran-
coveanu. La Snagov träia retrasA bAtrana vAduvA a lui Vlad Vodä
CAluggrul, monahia Eupraxia, mama lui Radu cel Mare si a lui
VlAdut, cari aveau deci motive sä MIA legAturi cu aceastA mânästire,
Eupraxia care a fost mama lid Vladut voevod", îi läsase averea
acestei mânästiri, danie intäritA de Neagoe Basarab la 11 lunie
1520 4. Mânästirea Snagovului are drept ctitor pe Neagoe Basarab,
care a innoit-o i chipul säu, al sotiei i copiilor lui, se vAd zugrAviti
in locul de cinste, pe tabloul ctitoresc, in locul altor ctitori mai
bâtrani, al cäror nume i chip s'a ultat. Fireste cA aceste conside-
ratiuni nu sunt incA dovezi suficiente i problema rämâne deschisä 5.
Consideratii asupra vechii tipografii. Am väzut cA Macarie a
venit in Tara Româneascä fArà tipografie i fArA texte bisericesti,
era un simplu mester pentru o operA care se datoreste initiativei
domnesti. De unde va fi adus Radu eel Mare tipografia lui nu stim,
litera turnatA in plumb nu se putea face in tard si e posibil sA fi
fost adusä din Venetia, ca i aceia a tipografiilor sal-best'. (nu numai
a celei din Cetinje). Astfel i tipografia lui Bojidar Vucovie i alte
tipografii sarbesti cu litere cirilice din secolul al XVI-lea erau la
Venetia sau provin de acolo, tot acolo se tipáresc cele mai multe
cArti slave cirilice in aceastA epocA 6. Tipografia româneascä a
1. Acte din 16 si 26 Italia, 29 Iulie, 1 si 7 Septemvrie 1508,19 Ellie 1509, ibidem.
2. La 1 Aprilie 1510 e la Pitesti (Arhive Stat, sec. ist.,) la 24 Aprilie, la
Arges (Acad. Rom. Ms. nr. 1448, f. 133-v), la 1 Maiu la Thrgoviste (Arhiv. Stat.,
sec. ist.), la 27 Maiu, la Bucuresti (Acad. Rom., doc. CCl/2 j XXXIX13), la 18
lunie, tot acolo (Acad. Rom., doc. LVIII/1), precum i la 28 Iulie ($tefulescu,
Doc. Slavo-române, p. 68), la 5 Septemvrie, la Targoviste (Arhiv. Stat., sec. ist.),
la 12 Noemvrie, iar la Bucuresti in cétatea de scaun" (Arhive Stat, sec. ist.), in
Ianuarie 1511 este jar la rargoviste (ibid.), in Julie e la Didrih (Acad. Rom.,
doe, R. B/6).
3, Gr. Nandris, Documente dela Muntele Athos, pp. 40-42, Bucuresti, din
1514, 14 Decemvrie 1514, Bucuresti cetatea de scaun" ($tefulescu, op. cit., pp. 76-78)
si 7 Aprilie 1518 in cetatea de scaun, Bucuresti" (Acad, Rom., doc. CXXVI/204).
4. Din rargoviste, Acad. Rom., doc. XX/163.
5. Cf. Dinu Rosetti, Siipäturile arheologice dela Snagov, Bucuresti 1935.
6, L. Stojanovie, Orape cpncice urramnapie, in Cpnc, MD% rnacmix, VII
1902, pp. 282-289? 366-370, 444-453,

www.digibuc.ro
Octoihul lui Macarie i originele tipografiei in Tara RonAneasc5, 25

pästrat pe de altà parte in tot secolul al XVI-lea legaturile cu cea

sârbo-venetian6 1
In ce priveste ins'à initialele ornate i frontispiciile tipografiei
lui Macarie din Tara Româneascg, s'a observat cu drept cuvânt
cá ele n'au un caracter apusean, ca de pila in tipografia din
Cetinje, ci dimpotrivä sânt luate dupà ornamentele geometrice
stilizate in gen bizantin ale manuscriselor din mângstirile românesti 2.
1. Pentru legäturile tipografiei slave din Tara Româneascä i Ardeal in sec.
al XVI-lea, cu cele din Serbia, cf. N. Iorga, Istoria literaturii romiine, ed. II, I,
pp. 171-173 si 193-197. Tipografia slavonä se redeschide la Targoviste in 1545,
condusä de logofätul Dimitrie LiubaviC", nepotul vestitului tipograf Bojidar de la
Venetia. Cf. E. Picot, Coup d'oeil, pp. 16-21 si Dan Simonescu, Un Octoih al
lui Bojidar Vucovie la noi i legaturile acestuia cu tipografia romeineascii, in Revista
IstoriCä Romemii, III (1933), pp. 227-233. E vorba de Octoihul (partea a doua)
tipárit la Venetia de Bojidar in 1536. Autorul afirmä cà Dimitrie Liubovie nepotul
lui Bojidar a avut, inainte de a veni in Tara Româneascä, o tipografie la Goraida
in Serbia (dupä N. Cartojan, Curs de introducere in istoria literaturii romcine,
1931-1932, litografiat). E vorba insä de o confuzie, La GoraZda a fost, nu Dimi-
trie LiubaviC, ci GiuraC Liubavie cu Bojidar GoraZdanin, care lucraserä mai mntâju
si un Slujebnic slay la Venetia, la 1538-1540 (StojanoviC, op. cit., p. 444 si
8afarik, op. cit., p. 125). In schimb, Dimitrie tipograful a lucrat in tipografia shr-
beascä de la mânästirea GraCanita un Octoih la 1539, din initiativa mitropolitului
Nicanor de Novo-Brdo (Stojanovie, op. cit., pp. 447-448). Acesta si nu cel de la
Cora Zda, este tipograful care a trecut la Târgoviste. Moisi tipograful, care a lucrat
aläturi de Dimitrie Liubavie, este desigur tovaräsul lui Bojidar, acel care a lucrat
cu el la Venetia Sbornicul slay din 1538 (Simonescu, op. cit., p. 229, Safarik,
op. cit., pp. 125-126). Moisi fusese cälugär la naânästirea Deciani (Stojanovie, op.
cit., p. 288). Se stie cd Apostolul slay al lui D. Liubavie de la TArgoviste (1547)
are o editie i pentru Ilia Vodä al Moldovei. L. Stojanovie publicâ titulatura
acestuia, dupä un exemplar de la mânästirea Hilandari (lipseste la Bianu i Hodos,
op. cit., I, pp, 515-516, unde se descrie aceastä carte) : GampApiolugiihn4
focno,a,aph KKCwII SEMAH i1lWA4FICKOH,1W IMallIKW gOEROAd H MATKIH
O, RilarOtikeTHIld rocnowm emua AECHOTIIPHIRQ H CkIHOHlt1 EH, 1W
GTE*.:1111t 130EROAd, 1w KOCTAFITHEIK HOEHOM, CKIHOlif HOICOHHArJ Ili"
TIM 110EECOAltl H EMOIr ice soyiku stqwe FIAMETK" (Autocratul domn a toatä
tam Moldovei, Io Masco voevod si mama lui, binecinstitoarea doamnä Elena des-
potarita i fiii ei, Io Stefan voevod, Io Constantin voevod, fiii râposatului Petre
voevod i lui fie-i vesnica pomenire), L. StojanoviC, CTapu cprIcral uannu u
uarriumi, IV, p. 52. La biblioteca din Blaj am aflat i o Psaltire slavonä a lui
Vicento VucoviC, fiul lui Bojidar, tiparitä la Venetia si Evangheliarul slay al lui
Mardarie de la biserica Mrksina, pe Drin (1562), ambele provenind de la vechea
Mitropolie româneascá de la Alba-lulia, ceiace constitue o nouà dovadä a circu-
latiei acestor cârti sârbesti in àrile române (pentru aceste cärti cf. Stojanovie,
Grape comic. InTamnape, in Cpn. iø. rnacum, VII, p. 367). Pentru Bojidar Vu-
coviC, cf. St. NovacoviC, Bommgapa Bykonma 36opmnui (Sbornicele lui Bojidar
Vucovie), in nnacmw, XLV, 1877, pp. 129-177. Sbornicul slay tipärit la Sas-Sebes
in Ardeal, 1580 (cf. Bianu i Hodos, op. cit., I, pp. 81-85), este o reeditare a
Sbornicului lui Bojidar din Venetia, 1538 (Stojanovie, O. cit., p. 288), cum se vede
si in epilog : Slujbele sfintelor särbätori alese... care le-am &sit in izvoadele lui
Bojidar" (Bianu i Hodos, I. c.). Un exemplar al acestui Sbornic, e semnalat la
mânästirea Hilandari de arhimandritul Leonid, Caoseno-cpncxn vntoluinga, in
Fnacum, XLIX, 1877, p. 255.
2. B. P. Hasdeu, Un tezaur de tipoxilografie romcinei, in Traian, I, 1869,
p. 92 si N. Iorga, L'ornementation du vieux livre roumain. Communication faite au
congrès des bibliographes et Paris, In Bulletin de l'Institut pour l'étude de l'Europe
sud-orientale, X, 1923, pp. 51-53.

www.digibuc.ro
26 P. P. Panaitescu

Tiparele pentru aceste ornamente se fkeau din lemn, nu din metal

si de aceia se uzau mai repede. Un fapt demn de observat este
acela cà Liturghierul slav din 1508 al lui Macarie are o mare
bogâtie de vignete ornamentale, precum si de initiale ornate pentru
aproape toate literele alfabetului cirilic 1, pe când in Octoih rämân
numai trei frontispicii, iar literele ornate dispar aproape toate. Nu
putem trage altä concluzie cleat aceia cà in urma tragerii de sub
pres6 a exemplarelor Liturghierului, cele mai multe frontispicii
litere ornate, sculptate in lemn, s'au uzat si n'au mai putut fi
folosite la tipArirea celei de-a doua arti. La 1512, când sub
patronajul lui Neagoe Basarab apare a treia carte din tipografie,
Tetravanghelul, se ivesc in aceasta carte alte initiale ornate si
frontispicii, cari nu erau in cartile precedente 2, Este !impede ea'
aceste frontispicii i initiale se faceau in Ora, cki cu greu ne
putem inchipui comenzi noi in OH depArtate, numai pentru com-
pletarea tipografiei cu câteva litere i frontispicii. Ele se fâceau in tara
de mesteri tipografi, dupà pilda miniaturilor de manuscrise slavone.
O altá concluzie privitoare la vechea tipografie din Tara
Româneasca se poate trage din comparatia prefetei Octoihului din
Cetinje cu post-fata Octoihului din Tara Româneasc5. din 1510.
Am vazut mai sus cd a doua reproduce pe cea dintâi cu mici
deosebiri. Intre aceste deosebiri, e de observat ea' Macarie spune
in Octoihul muntenegrean eft' am muncit cu mâlnile" (PSICOAMH-
CAM11), ceiace a crezut de cuviint.à sä suprime in Octoihul din Tara
Româneasca, in care spune la plural am sávârsit noi" (rk gp-kuni-
xonn-k). Aceasta modificare a textului este voila si inseamnä pro-
babil Ca' se schimbaserà conditiile de lucru, Macarie nu mai era
muncitor cu mâna, ci conducAtorul tipografiei, care indrepta munca
altora. Muncitorii din tipografie vor fi fost Români sau alti arturari
slavi adusi cu tipografia de Radu cel Mare, iar Macarie urma
numai sä-i supravegheze 3.
Trebue sá mai adaug5m o altä deosebire caracteristicà intre
textul prefetei Octoihului din Cetinje si acela al post-fetei Octo-
ihului din Tara Româneascä. In cea dintâiu Macarie justifica inmul-
1. Cf. Bianu i Hodos, op. cit., I, p. 7 si Hasdeu, op. cit., p. 69 si urm.
2. De pildä sterna tärii reprodusa de Bianu i Hodos, op. cit., I, p. 12 si
literele ornate, ibidem, I, p. 20.
3. Dar in traducerea epilogului Liturghierului lui Macarie din 1508, la Bianu
Hodos, op. cit., I, p. 7, s'a strecurat o gresala, care ar putea da nastere la
.confuzii. In loc de ostenindu-se fi smeritul monah i preot Macarie", trebue
s'a ostenit la aceasta smeritul monah i preot Macarie". (T poy Atom cq
AV CEIV1k iwkpuiu MHHA" H CH*114EHHHICK deci Macarie singur.

www.digibuc.ro
Octoihul lui Macarie i originele tipografiei in Tara RomäneascA 27

tirea cartilor prin tipar cu pustiirea bisericilor de cátre Agareni

(Turd), facand aluzie la návalirea Turcilor In Muntenegru, la
sfarsitul domniei lui Ivan Ternoevie. Acest pa saj a fost suprimat
in Tara RomaneascA, des'i si aceastá (arA avusese de suferit pus-
tiiri destule din partea Otomanilor. S'a temut oare, sau nu i-a
convenit aceasta lui Vlädut Vodà, sub care s'a scris acest epilog ?
In Octoihul din Tara Romaneascal este altä justificare a nevoii
c'ärtilor bisericesti, ideia slavei legate de opera evlavioasa,
idee care a cälauzit pe un Radu cel Mare i pe un Neagoe :
pentru glorificarea i folosul cititorilor", ceiace lipseste in textul
muntenegrean. Adausul dela urma : ca aici sa dobandim pace
miluire", in textul muntean, in loc de sa dobandim miluire",
in textul muntenegrean, subliniaza mai bine ideile politico-religioase
ale domnilor romani. Ei aveau conceptia unei datorii crestine de
pace si opere evlavioase pentru mantuirea sufletelor lor. Daca
admitem cA Macarie a fost ales mitropolit al (Aril pentru meritele
sale 1, avem o alta lature a acestei conceptii. Ei socoteau, asa
dar, depe atunci, Inca' la inceputuri, ca mestesugul cärtii este asa
,de nobil si de prefios, 'Meat cei ce i se inchina merita sa fie
ridicati la cele mai inalte trepte. Dar este oare sigur ca. mitropo-
litul Macarie din vremea lui Neagoe Basarab este tot ieromonahul
tipograf ? Ca dovada avem numai numele i contemporaneitatea,
ceiace e cam putin child e vorba de un nume asa de raspandit
-in lumea monahilor crestini ortodocsi 2.

* *

Una din cele mai frumoase opere culturale ale vechilor

domni romani a fost introducerea tipografiei. Tipografia slavonà
insemna raspandirea cuvantului Bisericii pentru Romani i pentru
altii mai Macarie din Muntenegru venise adus de principii
sarbi, Maxim mitropolitul si fost despot si Solomon Ternoevie, alun-
gati din patria lor de eatre Turci. Macarie nu infiinteaza tipografia
lui Radu cel Mare, ci e angajat de acesta intr'o tipografie, pe
-care o cumparase el, in care se tiparesc texte slave copiate de
1. N. Iorga, Istoria bisericii romeine, ed. II, I, p. 132, Diac. Niculae M.
Popescu, Patriarhii Tarigradului prin färile românesti, Bucuresti 1914, pp. 23-24,
.admite data 1513 pentru ridicarea lui Macarie la rangul de mitropolit.
2. Viata lui Nifon de Gavril Protul, care aminteste de ridicarea lui Macarie
la rangul de mitropolit din voia lui Neagoe Basarab, nu spune nimic despre
meritele sale ca tipograf, nici de faptul ea. era din Muntenegru. (Viala i traiul
shintului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, Bucuresti 1937, ed. episcopului
'Tit Simedrea, pp. 19-20).

www.digibuc.ro
28 P. P Panaitescu

calugärii mânästirilor românesti. Frontispiciile, initialele ornate,

podoaba de gälealä a cärtii, sânt lucrate deosebit in Ora, dui:4
ornamentatia manuscriselor bisericesti. Numai post-fetele Octoihului
si ale Tetravanghelului reproduc pe cele din Muntenegru, dar cu
inläturarea pomenirii turburatoare a stricarii bisericilor de care
Pagani sit cu adáugirea rugäciunii pentru pace.

Résumé.
L'auteur présente pour la première fois la description de
l'Ochtoéchos imprimé en slavon en Valachie (1510) sous les aus-
pices du prince Vlad le Jeune par le moine imprimeur Makarios.
Makarios est l'ancien mare de l'imprimerie de Cetinje en Monte-
negro (1494-1496), fondée par le prince Georges Tsernojevich. En
comparant l'Ochtachos de Valachie avec l'Ochtachos imprimé par
le même Makarios à Cetinje en 1494, on peut constater que non
seulement le materiel d'imprimerie est different, mais les textes
mêmes different complétement. Il n'y a que la poste-face dédica-
toire de l'imprimeur qui soit identique dans les deux livres. Le
prince de Valachie avait donc mis sur pied une imprimerie nou-
velle et y faisait imprimer des textes tirés probablement des manus-
crits slaves copiés dans les couvents valaques. Quant à Makarios,
il était probablement venu en Valachie a. la suite de Salomon
Tsernojevich, fils de Georges, dont le chroniqueur vénitien Marino
Sanudo mentionne le séjour en pays roumain à cette époque.

www.digibuc.ro
 115

.11V,
4,rks.,..A.5743,1n
rvAT ) I
t)11/A
#19:4
\kkhil") %Nu U
.

N1t,giE:'--4# i

fl pi&OgiYHOOMO044.0i011"ilkagial6"45
1Lq4=-1-40 ° a sinAmpuaca6,au iAt 11011,131111.
MOM** pacni. TIUW nftTfintu ourys
gin'ilonttkicna NIKOC4IMLICXÓTi IIKt
3,0t1Tat ;AAA/111A Y "K,4 i
, I is., 4111-
NFc'61.iiiiaictiAttiipiacornicoric riptrsizAh
Kr.¡Ti fACTIasA . ilC141111MAIIIAUtIMOitlitil
3,1,101A
' nokAAmtiocATOAriatiok,sUre
411E1E1113* CT4t4it0 IV/0461'1i
TIE0g7136AISHTEAL itC7IL,IkittAtlitliWti HLICAi
ax4rrsacigtim , rnica.noitm TWA.
taTtat,fis'ittiLlii &flat' lit Ltri'dillutitKpirltittICHA* 11AKLIrf
7101AA CAAS.% iittlUit
Annittiilitirimccaspi
2
11,1,1, Hikti. CrstElliE rph . aico 6EAUKACO TAti nu Yi4,,(cA nponork .9
-5
un
.TE
iCH
=MA W.:L.:01TE ro
tk7
cKp7citi1e ,,, ant) uACTiTtligitillATAACAY:YL
CTM ik144HOlftiAlEw) &T1CTLIII4E0A6iptt
-

Fig.', 1. Fig. 2.
Prima pagina a exemplarului din Blaj. Inceputul glasului al 1I-lea.

www.digibuc.ro
 www.digibuc.ro
/
Ti3V,i0 v.
n.........\ ..,
s !'
-.11:--"m-
..
.. .
, ...--,..,...i.,
_...-,,,4,-:_.;,..._ i_.:___ . -...., ¡ifflhIll1NiiI
lin [FAN
14.0-:.r,;r1P.,:v%dr.,.-n**!4!'itrlf ,-
c. TiNqst:.; racKvicut , rAic
**!:9!4',,,....4:.
:4_.14
,.`1.%... 4V,4./1441 hyd,ri ,i/tE HA KM AUK DT6
--?i i,7*.t",",.i. --:.--. '-' - ' ?,*; 1 .,,47 MCIAELILR/MAXT1/A11.3 AI
-41_6_10...#"%, `Ift.yAty,-....40e.;;,;i1:1/4I4
'rlisl.SL"V"ii.S1,), .:.:...i, r
è- ,
...:. ,t,,,, : . TlisRlCKrkelAWHC16C0iR ii:RE 1.+1
\$.4..,.....n ikT/Pj'-'1'-'f''.:41"_101.S.11,4 kip a VS a CIA06W,1,6 iiCTAYAAti AAVIR(Aj
/ 4,74., s '......,,,
, ,-..../
41
Th rALCSOirOCIAATA ASICECHA E CFICEr to
to-tAtoyn HÁCIs ATILY(.: Cattprris nonp,iss, i'mco
I itil ri 1 I 17:1!1(;;111.11 2hEftve tAlCKef Ai pA,A,ANAdAtiktuStAltORM AA foOKA
Cl.;:Xi:OP: IA ACKA+N.IM 1 ,CIC RZCI1 R/31.1Esiifillti11iCHI.T.AKOOl1itkih 11 TU.)
aïlocrt Oa ...ylittrenitipri tiEnptIACOCHORitiMtiCKITE 13,7,cE
El MO isiy,Okix«;6r.o p4
&lfl qii WCcCO CIAAtif ciiounron0
&t4plc A104kTfAIOKAOi4f A
rnioeifinpiTpt:nisk,norp ESiffit011tiAtiCT6C A RICER TK,ipti rriunfititidiko0i/Gtititi/u1h tihtt
,
140CAUMASCX0 rk: MICK &km ''CoiAilhaitIKÉW1-1 IAZ,.1,1,tnontiow-0.k. 1A7,1',1eRsn
muspy-i-KA , Edit.
vat4OPCKAtA,TOitO4OTRO4K-71KO. lí TAR ná
CÁHICI11110111; ALM Kirk:0 AC W ASA iicZkAiTti,l,f I C
TtGi IllfAtITIA,leiAlIJEA.,464111A,ICA R7:Cli'pMti
`44 xatuointapitim,g'noKnorkiktoRcrpikicsno ii;kApITRIAXEs 110 AAA01(11 HÁCl RIC TAIJ Y011.
'5,I4X.1rFALIISICAlaiXiCORI
iiT6A,thTIA01-4 -t-È XRA'AtIkACA4 fitA/Cli'a-41YETROÈ
lAYHitsTi60ÉCTISISEARIATEALiid160,51A1AIHÁllIrl
110EklisHCAAKAIkik ThICOECti GINA11111.
tigacnisterfAunifitcpinyt din* flAKhillATI (1.1310TE
- GE tittoro
CA,1,11T1111,114X irOAAACZ3,0
AÁRA CFAA±TEsagti !ARID
e.
Fig. 3. Fig. 4.
Glasul IL Vecernia mare de Sambätä. Glasul VI. Vecernia mare de SAmbAt4.