LIPIDE COMPLEXE

Lipidele, numite și grăsimi, fac parte din clasa macronutrienților, împreună cu proteinele și
glucidele. Lipidele alcătuiesc categoria de substanțe organice naturale și eterogene ca structură și
proprietăți fizico-chimice.

Lipidele se găsesc în alimente

sub formă de trigliceride, colesterol și
fosfolipide. De asemenea, le întâlnim
în toate organismele vii, astfel având o
mare însemnătate biologică.

Diferența dintre lipide, proteine

și glucide ne duce cu gândul la
solubilitatea lipidelor în solvenți
organici (benzen, acetonă, cloroform) și insolubilitatea acestora în apă și soluții de săruri
minerale. Această trăsătură a lipidelor se datorează dimensiunii catenei hidrocarburate, care nu
permite formarea legăturilor de hidrogen. Acizii grași din compoziția lipidelor au tendința de a se
asocia cu alți acizi grași sau cu alte substanțe hidrofobe. Grăsimile, fiind incluse în categoria
substanțelor hidrofobe, sunt importante în formarea structurilor celulare, dar și în
compartimentarea sediilor unor căi metabolice distincte.

Functiile lipidelor:

1. Energetica

Grasimile si uleiurile – sunt formele principale de stocare a energiei in multe organisme;

2. Structurala

Fosfolipidele si colesterolul – intra in compozitia membranelor celulare;

3. Hormonala si vitaminica

Hormonii steroizi – sexuali, glucocorticoizi si mineralocorticoizi, vitaminele liposolubile

vitaminele A, D, E si K;

4. Alte functii – izolatori mecanici, termici, electrici;

Clasificarea generală a lipidelor:

Din punctul de vedere al structurii și al

complexității moleculei, putem observa
trei categorii de lipide:

1. Lipide simple

- sunt formate numai din carbon,

hidrogen și oxigen;

- se împart în gliceride (cele mai

răspândite în natură) și ceride.

2. Lipide complexe

- pe lângă carbon, hidrogen și oxigen, ele mai conțin azot și/sau fostor ori azot sau sulf;

- se subdivid în glicerofosfolipide și sfingolipide.

3. Lipide derivate

- cuprind produșii care rezultă prin hidroliza lipidelor simple și complexe și care prezintă
proprietățiile de solubilitate ale lipidelor;

- acestea includ: vitaminele liposolubile, compușii steranici, carotenoizii, alcoolii grași și alcoolii
alifatici superiori.
 Lipidele complexe sunt o clasa de lipide cu larga raspandire in toate celulele animale
si vegetale. In constitutia lor intra pe langa carbon, hidrogen, oxigen si alte elemente, cum ar fi
fosfor, azot sau sulf. Datorita faptului ca majoritatea contin fosfor sub forma radicalului acidului
ortofosforic (H3PO4) se mai numesc fosfatide sau fosfolipide. Ele prezinta o structura complexa,
deoarece pe langa acizi grasi si alcooli, mai contin si alte componente, cum sunt acidul fosforic,
aminoalcooli, aminoacizi, inozitol sau glucide.

Lipidele complexe intra in categoria lipidelor de constitutie, intrucat participa la formarea unor
structuri celulare si au rol in permeabilitatea biomembranelor.

Spre deosebire de gliceride, compozitia lipidelor complexe nu este dependenta de alimentatie, iar
organismul animal are capacitatea sa si le sintetizeze din metaboliti relativ simpli.

Lipidele complexe se gasesc raspandite in special in creier (30%), in ficat (10%), inima (7%) si
galbenus de ou (20%). In regnul vegetal apar in cantitati mai mari in semintele plantelor
oleaginoase (soia 2,5%) si in semintele cerealelor (grau 2%).

In organismele animale si vegetale lipidele complexe se gasesc asociate cu substante proteice sub
forma de lipoproteide.

Lipide complexe( lipide membranare)

1. Fosfolipidele

1.1. Glicerofosfolipidele: sunt compuse din

glicerol, acizi grasi si acid fosforic unit cu un
amino sau polialcool.

1.2. Sfingofosfolipidele (sfingomielinele):

sunt compuse din sfingozina, acid gras, acid
fosforic si colina; nu contin glicerol.

2. Glicolipidele (Sfingoglicolipidele)
 2.1. Cerebrozidele: sunt compuse din sfingozina, acid gras si un monozaharid ( glucoza sau
galactoza).

2.2. Gangliozidele: sunt compuse din sfingozina, acid gras si un oligozaharid.

2.3. Sulfolipidele: glicolipide ce contin rest sulfat.

1. Fosfolipidele sunt lipide complexe, care reprezintă componenta principală a membranelor

celulare. Fosfolipida reprezintă o moleculă de glicerol, esterificată cu 2 acizi grași și o grupă
fosfat. Majoritatea fosfolipidelor au un acid gras saturat pe o catenă, și unul nesaturat pe cealaltă.
Fosfolipidele astfel pot fi caracterizate ca trigliceride, în care un acid gras este înlocuit de o
grupă fosfat. De grupa fosfat se mai poate atașa alte grupe chimice, precum cele azotate.
Fosfolipidele au un caracter amfipatic, adică conțin o parte hidrofilă și o parte hidrofobă.

Fosfolipidele sunt vitale pentru stabilitatea și fluiditatea membranelor celulare și

influențează direct chimia creierului care ajută la reglarea stării de bine, a memoriei, a
concentrării și a clarităţii.
Fosfolipidele, împreună cu alți nutrienți, cum ar fi vitaminele B, sunt esențiale pentru
funcționarea creierului. Cu puțin sprijin din partea acestor acizi grași esențiali și co-factori,
creierul poate funcționa la cel mai înalt nivel până la vârste avansate.
   Toate lipidele (grăsimile) care conțin fosfor sunt numite fosfolipide și posedă proprietăți
„amfifile”, care le permit să se aranjeze în straturi paralele, formând o structură fosfolipidică care
se înfășoară în jurul celulei creând o membrană celulară care funcționează în mod optim. Acest
strat conține acizi grași, cum ar fi fosfatidilcolina și fosfatidilserina și acționează ca o barieră
semi-poroasă între conținutul celulelor și mediul exterior, protejand-o de agentii patogeni.

1.1. Glicerofosfolipide

Glicerofosfolipidele sunt lipide complexe, care deriva de la glicerol si contin in molecula fosfor.
Unele contin in molecula si azot.

Ele sunt esteri ai glicerolului cu acizi grasi saturati si nesaturati si cu acid fosforic. In cele mai
multe glicerofosfolipide, de acidul fosforic se leaga esteric un alcool (cu sau fara azot) sau un
aminoacid. Structura generala a unei fosfolipide este urmatoarea:
Dintre acizii grasi care intra in alcatuirea fosfolipidelor, cei saturati (palmitic sau stearic)
esterifica hidroxilul de la C1, iar cei nesaturati (oleic sau arahidonic) esterifica hidroxilul de la C2.

Glicerofosfolipidele sunt prezente in toate celulele organismului animal si au rol structural

formand membranele celulare si intracelulare. Cantitati mari din aceste lipide se gasesc in tesutul
cerebral, maduva, ficat, eritrocite si galbenusul de ou.

Glicerofosfolipidele contribuie la transportul gliceridelor pe cale sanguina sau limfatica.

1.2. Sfingomieline

Sfingomielinele sunt cele mai importante sfingolipide si cele mai abundente cantitativ. Ele se
gasesc in special in tesutul nervos si participa la structura tecilor de mielina din axoni,
indeplinind un rol izolator, datorita caracterului lor hidrofob.

Sfingomielinele se prezinta sub forma unei mase cristaline de culoare alba, solubile in cloroform
si insolubile in acetona si eter etilic. Sunt optic active. In anumite maladii (sfingomielinoze),
sfingomielinele apar in anumite organe (splina, ficat) in cantitati mai mari, datorita lipsei unei
enzime, care participa la catabolizarea acestora.

2. Glicolipide
Glicolipidele sunt sfingolipide care nu contin fosfor in molecula. Prin hidroliza totala ele dau
nastere la sfingozina, acid gras si glucide sau derivati ai acestora.

2.1. Cerebrozide

Sunt glicolipide ce se gasesc in creier, ficat, rinichi, splina, eritrocite si care difera prin natura
glucidei prezente in molecula lor. In molecula intra sfingozina, acid gras si hexoze. Glucidele se
leaga glicozidic de gruparea hidroxilica primara a sfingozinei, iar acidul gras prin legatura
amidica de gruparea – NH2 a acesteia. Monoglucidele identificate in structura glicolipidelor
animale sunt de cele mai multe ori D – glucoza, D – galactoza, N – acetilglucozamina, N –
acetilgalactozamina, L – fucoza, acidul neuraminic. Acizii grasi identificati in cerebrozide contin
24 atomi de carbon si sunt: acidul lignoceric, nervonic, cerebronic si hidroxinervonic.

Dupa natura acidului gras component se disting urmatoarele cerebrozide: kerasina (acid
lignoceric), nervona (acid nervonic), cerebrona (acid cerebronic), hidroxinervona (acid
hidroxinervonic).

Cerebrozidele sunt substante albe, cristaline, usor solubile in cloroform si insolubile in eter etilic
si eter de petrol. Sunt substante optic active si neutre din punct de vedere chimic. O cerebrozida
cotinand doar glucida (nu si acid gras) se numeste psihozina.

2.2. Sulfatide

Se gasesc in tesutul nervos. In molecula lor apar resturi de acid sulfuric, care esterifica gruparea
– OH din pozitia 2 sau 3 a hexozei. Acizii grasi sunt de obicei acidul cerebronic sau lignoceric.

Se pare ca cerebrozidele din creier se gasesc sub forma de sulfatide. Ele apar in substanta alba a
creierului, in sinapse, microzomi, mitocondrii si in unele membrane specializate.

2.3. Gangliozide

Sunt glicolipide in constitutia carora intra sfingozina, acid gras (stearic), o oligoglucida sau acid
neuraminic. Ele difera deci prin natura si marimea oligoglucidei constituente, care poate contine
glucoza, galactoza, glucozamina, galactozamina, acid neuraminic sau acid sialic.

Gangliozidele sunt raspandite in substanta cenusie a creierului, ganglionii nervosi, splina si

eritrocite. Intra in constitutia membranelor celulare, in special a celor nervoase, fiind situate la
suprafata externa a acestora. Ele se prezinta sub forma unei mase albe, cristaline, usor solubile in
cloroform si piridina, insolubile in eter si acetona.
COLESTEROLUL

Colesterolul este un tip de grasime (molecula lipidica)

de care organismul uman are nevoie pentru a functiona

in mod normal. Acesta substanta are o consistenta

ceroasa, este produsa de ficat, si se regaseste in sange. In mod normal, ficatul produce intre 1 si
2 doua grame de colesterol, insa colesterolul in exces din sange poate creste riscul de afectiuni
cardiac. Colesterolul nu se dizolva in sange, este transportat in organism cu ajutorul
lipoproteinelor si se imparte in doua categorii:

HDL (High Density Lipoprotein) sau „colesterolul bun“ - este produs de

organism, iar lipoproteinele cu densitate mare transporta excesul de colesterol inapoi

catre ficat, care il proceseaza si il elimina din organism.

LDL (Low Density Lipoprotein) sau „colesterolul rau“ - provine din dieta

alimentara, iar lipoproteinele cu densitatea mica transporta colesterolul catre tesuturi,

in principal in sistemul arterial, unde se depune pe peretii vaselor de sange si poate

provoca afectiuni cardiace. Una dintre cele mai intalnite cauze care cresc nivelul colesterolului
LDL sunt grasimile trans (hidrogenate).

Atunci cand valorile colesterolului sunt optime, acesta are numeroase beneficii pentru sanatatea
organismului:

 producerea unor hormoni - una dintre functiile importante ale colesterolului este
sinteza hormonilor sexuali. Daca apar dereglari la nivelul secretiei de hormoni
reproducatori, apar si probleme cu greutatea, cu digestia sau cu sanatatea psihica
 protejarea celulelor - colesterolul este o componenta vitala a celulelor, avand rolul unei
bariere protectoare. Cand nivelul de colesterol creste sau scade, celulele isi pierd
capacitatea de a metaboliza si de a produce energie
  ajuta digestia - colesterolul sprijina procesul de digestie si contribuie la producerea bilei,
acesta fiind lichidul secretat de ficat si folosit apoi pentru digerarea alimentelor bogate in
grasimi. In plus, bila usureaza si procesul de absorbtie a nutrientilor din alimente
 are efect antioxidant - colesterolul are in acelasi timp rolul unui antioxidant si ajuta
organismul sa lupte impotriva radicalilor liberi (substante poluante, radiatii, fum de
tigara) si a efectelor negative pe care le au acestia
 ajuta sistemul imunitar - coleresterolul are un rol esential in buna functionarea a
sistemului imunitar pentru ca ajuta organismul sa lupte cu infectiile si sa se vindece dupa
o boala sau o interventie chirurgicala. In aceste situatii, ficatul produce colesterol si il
raspandeste in organism pentru a accelera procesul de vindecare.

Cum masuram colesterolul si care sunt valorile optime

Nivelul crescut de colesterol este asimptomatic, asa ca nu putem sti daca nivelul de

colesterol este prea ridicat. De aceea, este recomandat sa facem analize de sange in

mod regulat sau cel putin o data la 5 ani pentru a tine sub control nivelul colesterolului. Testele
de sange ne vor arata care este nivelul grasimilor care circula in organism, care se numesc lipide.

Grupul de analize care evalueaza metabolismul grasimilor si ajuta la masurarea nivelului de

colesterol se numeste profil lipidic. Acesta trebuie facut pe nemancate, la cel putin 9 sau 12 ore
de la ultima masa, astfel incat alimentele sa nu influenteze rezultatele testului.

Colesterolul total:

 valoare normala - pana la 200 miligrame pe decilitru

 valoare la limita - intre 201 - 240 mg/dcl
 valoare de risc - peste 240 mg/dcl

Colesterolul HDL „colesterol bun”:

 valoare normala - peste 60 mg/dcl

 valore la limita - intre 40 - 59 mg/dcl
 valoare de risc - mai putin de 40 mg/dcl (riscul de aparitie a afectiunilor inimii este
ridicat pentru ca nu mai este protejata de „colesterol bun”)
Colesterolul LDL „colesterolul rau”:

 valoare normala - sub 100 mg/dcl

 valoare buna - intre 100 - 129 mg/dcl
 valoare la limita - 130 - 159 mg/dcl
 valoare de risc - intre 160 - 189 mg/dcl
 valoare de risc crescut - nivelul colesterolului trece de 190 mg/dcl

Totodata, nivelul optim al LDL depinde si de riscul pe care o persoana il are pentru a dezvolta o
afectiune cardiaca:

 persoane cu risc crescut de a dezvolta o afectiune cardiaca sau care sufera deja de o
boala cardiaca - este indicata o valoare de cel mult 100 mg/dcl, iar in cazuri cu risc
crescut, nivelul maxim recomandat poate fi de 70 mg/dcl
 persoane cu risc moderat de afectiuni cardiace - valoarea maxima de colesterol LDL
este de 130 mg/dcl
 persoane cu risc scazut de afectiuni cardiace - valoarea optima pentru colesterolul
LDL este de 160 mg/dcl

Care sunt cauzele care determina cresterea colesterolului

Valorile crescute ale colesterolului sunt influentate de factori precum:

 consumul de grasimi hidrogenate - cunoscute si ca grasimi trans, sunt folosite in

alimentele procesate, margarina si mancarurile fast-food. Acestea trebuie evitate deoarece
reduc nivelul de HDL (colesterol bun) si cresc nivelul de LDL (colesterol rau),
favorizand dezvoltarea de boli cardiac.
 dieta necorespunzatoare - nivelul colesterolului creste atunci cand consumam alimente
cu un continut ridicat de grasimi saturate (unt, slanina, grasimile din lactatele integrale
precum iaurt sau branza), carbohidrati si zaharuri. In schimb, cresterea cantitatii de fibre
poate ajuta la scaderea colesterolului LDL. Fibrele se gasesc in alimente precum porumb,
grau, ovaz, seminte de in, fructe oleaginoase, fasole, dovlecei, portocale, pere sau banana.
 lipsa activitatii fizice - pentru un nivel optim al colesterolului, trebuie sa facem miscare
cel putin 30 de minute, pe zi. Daca practicam exercitii fizice in mod regulat, nivelul de
LDL va scadea, iar de HDL va creste.
  greutatea - obezitatea este in acelasi timp si un factor de risc pentru aparitia bolilor
cardiace. Mentinerea unei greutati potrivite sau pierderea in greutate ne poate ajuta sa
scadem nivelul de LDL din sange.
 fumatul - provoaca ingrosarea vaselor de sange si le predispune la acumularea de
grasime. Studiile au aratat ca fumatul scade nivelul colesterolului HDL si, in acelasi timp,
creste nivelul colesterolului LDL (colesterolul rau). In cazul persoanelor care au
colesterolul marit, fumatul creste sansele de aparitie a bolilor cardiovasculare, diabetului
si hipertensiune arterial.
 varsta si sexul - pe masura ce imbatranim, nivelul colesterolului va creste. Inainte de
menopauza, femeile au de obicei un nivel mai scazut al colesterolului total in comparatie
cu barbatii de aceeasi varsta. Totusi, dupa menopauza, nivelul de colesterol LDL tinde sa
creasca la femei.
 ereditatea - cantitatea de colesterol din sange este determinata partial si de gene, iar un
nivelul crescut de colesterol poate fi mostenit din familie.
 afectiuni medicale - exista si unele boli care pot provoca o crestere a nivelului de
colesterol din sange. Acestea sunt bolile de ficat, de rinichi, hipotiroidismul, boli ale
vezicii biliare si afectiuni ale pancreasului.

Ce afectiuni pot sa apara din cauza colesterolului marit.

Nivelul ridicat al colesterolului LDL (colesterolul rau) este daunator organismului si poate
provoca aparitia bolilor cardiovasculare:

 cardiopatie ischemica - bolile inimii sunt strans legate de un nivel marit al colesterolului.
Atunci cand nivelul colesterolului „rau“ este ridicat, grasimile se depun pe peretii
arterelor, formand o placa de aterom (ateroscleroza), care ingreuneaza circulatia sangelui
catre inima. Astfel, pot sa apara durerile in piept (angina pectorala) sau chiar infarctul
miocardic, in cazul in care circulatia sangelui este blocata complet.
 boala arteriala periferica - reprezinta blocarea circulatiei sangelui in vasele de sange
periferice, in special la nivelul mainilor si picioarelor. De asemenea, mai pot fi afectate si
arterele ficatului.
 hipertensiune - atunci cand grasimea este acumulata in artere, pe peretii vaselor de sange
se depune o placa de aterom care ingreuneaza circulatia sangelui, iar inima va pompa
 mult mai greu sange in organism. Rezultatul este cresterea anormala a presiunii sangelui,
adica aparitia hipertensiunii.

Factori de risc pentru un colesterol crescut.

Nivelul ridicat de colesterol in organism poate duce la aparitia bolilor cardiace, iar acest risc este
stabilit in functie de factori precum:

 diabetul de tip 2;
 cel putin un accident vascular cerebral sau infarct miocardic in istoricul medical;
 stenoza carotidiana - existenta blocajelor arteriale la nivelul gatului, principalele vase de
sange care asigura fluxul sangvin catre creier;
 boala arteriala periferica - existenta unui blocaj al fluxului de sange la nivelul membrelor.

Totodata, factorii de risc includ:

 ereditatea
 fumatul
 hipertensiunea arteriala
 o valoarea a HDL mai mica de 40 mg/dcl
 varsta (barbatii cu varsta peste 45 de ani si femeile peste 55 de ani au un risc mai mare de
a avea o valoarea ridicata a colesterolului)

Cum putem preveni cresterea colesterolului

Nivelul colesterolului poate fi mentinut la o valoare optima daca se tine cont de cateva reguli:

 evitarea grasimilor trans (hidrogenate) - acestea cresc nivelul colesterolului rau si scad
nivelul colesterolului bun din organism, crescand riscul de aparitie a atatcurilor de cord.
Grasimile trans se gasesc in prajeli, in alimentele de tip fast-food si in dulciurile din
comert, biscuiti sau torturi. De asemenea, ar trebuie sa evitam produsele care contin
uleiuri hidrogenate.
 o dieta specifica - este indicat sa introducem in alimentatia zilnica alimente bogate in
fibre. Nivelul colesterolului rau LDL poate fi redus consumand alimente precum orzul,
ovazul, fasolea, perele, prunele sau merele. Fructele oleaginoase nesarate si neindulcite
 au un nivel redus de colesterol contribuind si ele la mentinerea sub control a
colesterolului din organism. Putem consuma nuci, alune de padure, migdale, nuci pecan
sau fistic. Legumele si fructele proaspete sunt recomandate si ele in dieta pentru
prevenirea cresterii colesterolului.
 consumul alimentelor bogate in acizi Omega-3 - acestia reduc nivelul trigliceridelor si
cresc nivelul colesterolului HDL (colesterol bun). Omega-3 il gasim in somon, macrou si
hering, dar si in nuci, migdale si semintele de in.
 renuntarea la fumat - ajuta la imbunatatirea nivelului colesterolului HDL (colesterolul
bun).
 mai multa miscare - daca practicam exercitii fizice timp de 30 de minute in fiecare zi,
putem reduce nivelului colesterolului din organism. Sportul are beneficii nu doar asupra
sanatatii inimii, ci ne ajuta sa ne mentinem greutatea sub control, factor care influenteaza
nivelul colesterolului.

Solutii naturale pentru reducerea colesterolului „rau“

In afara de o alimentatie echilibrata si de un stil de viata

sanatos, nivelului colesterolului poate fi redus si cu ajutorul

unor solutii naturale:

 germeni de grau - uleiul de germeni de grau este un tratament de ajutor pentru reducerea
colesterolului. Acesta trebuie sa fie folosit in stare naturala, prin fierbere sau prajire isi
pierde proprietatile curative. Il putem folosi la salate sau la mancaruri gatite, insa trebuie
adaugat la final, dupa prepararea lor.
 anghinare - aceasta planta scade colesterolul in exces si poate fi folosita ca tratament si
de persoanele care au probleme cu functia biliara. Aceasta trebuie folosita cu moderatie,
doar o jumatate de lingurita la o cana, o data la doua saptamani.
 rostopasca - este buna atat pentru colesterol, cat si ca protectie hepatica. Este indicat sa
consumam trei sferturi de lingurita la o cana, o data la 3-4 saptamani.
 boabe de mustar - putem sa inghitim cate o lingurita de boabe de mustar, cu 30 de
minute inainte de masa, de trei ori pe zi. Boabele de mustar ajuta la reglarea nivelului de
colesterol, dar si al nivelului de lipide din sange.
  seminte de in - acestea sunt o sursa bogata de Omega 3 si de fibre solubile. Pentru a-si
elibera continutul, le putem da prin rasnita de cafea pentru a le sfaramita cat mai bine si
apoi le putem servi cu putin iaurt si cu cereale la micul dejun.
 laptele de soia - proteinele din soia scad nivelul colesterolului rau (LDL) si ridica
nivelului colesterolului bun (HDL).

Tratamente alopate pentru colesterolul marit

Tratarea colesterolului ridicat are scopul de a

reduce nivelul de LDL si a riscului de aparitie

a bolilor cardiovasculare. Tratamentul alopat

este prescris doar de medic, in urma unor

investigatii amanuntite. Medicamentele care

ajuta la scaderea colesterolului sunt statinele, fibratii, acidul nicotic si niacina.

Un stil de viata sanatos si o dieta echilibrata sunt primul pas pentru a mentine sub control nivelul
colesterolului. Valorile ridicate nu inseamna neaparat ca putem suferi si de afectiuni
cardiovasculare, insa este important sa stim din timp care este nivelul colesterolului, pentru a
putea preveni alte afectiuni serioase. Colesterolul trebuie sa fie mentinut in parametri normali
pentru o buna functionare a organismului.

Acizii grasi

Acizii grasi Omega 9 fac parte din

categoria grasimilor nesaturate. Acestia
sunt acizi mononesaturati si sunt produsi in
mod natural de organism, insa se regasesc
si in unele alimente de origine vegetala si
animala.

Omega 9 sunt acizi grasi pe care

organismul si-i poate produce de unul singur, insa pe care ii poate prelua si prin alimentatie.
Consumul de Omega 9 are o serie de efecte benefice pentru sanatate, incepand de la reducerea
riscului cardiovascular si pana la prevenirea bolii Alzheimer.

Tipuri de Omega 9

Exista o serie de acizi grasi Omega 9, insa

cel mai comun este acidul oleic.
Majoritatea studiilor facute in domeniu au
avut acidul oleic in centrul atentiei.

Acidul oleic

Acidul oleic este o grasime

mononesaturata care se regaseste in alimente precum uleiul de masline, uleiul de Macadamia,
grasimea de pasare. Oamenii de stiinta banuiesc ca efectele benefice ale uleiului de masline se
datoreaza, de fapt, acidului oleic, insa nu exista studii care sa confirme acest fapt.

Acidul erucic este o grasime mononesaturata care se regaseste in uleiul de canola si in uleiul de
mustar. O serie de studii facute pe animale i-au facut pe cercetatori sa se gandeasca ca acesta
poate reprezenta un pericol pentru sanatatea oamenilor, insa niciun studiu nu a confirmat aceasta
banuiala.

Acidul elaidic  este un acid gras trans; se

gaseste in uleiurile vegetale hidrogenate,
margarina, carne de vita, oaie si capra, lapte,
durian

Acidul nervonic  este un acid gras

mononesaturat, esential pentru dezvoltarea si
mentinerea sanatatii creierului; se gaseste in
ulei de rapita, seminte de susan, nuci de Macadamia, somon, ulei de peste

Studiile arata ca o cantitate prea mica sau prea mare de acid oleic creste riscul de boli de inima si
deces, provoaca deficiente in cantitatea de acizi grasi esentiali Omega-3 si Omega-6 si afecteaza
sistemul reproductiv (perioade de gestatie mai mici, pui mai putini). Dietele bogate in acid
elaidic sunt asociate cu un risc crescut de preeclampsia, iar un exces de acid erucic este daunator
persoanelor care fac chimioterapie si poate provoca leziuni si degenerari miocardice (grasimile
se acumuleaza in tesutul muscular, care isi pierde contractilitatea) si vanatai persistente in timp
(ani de zile), simptom al trombocitopeniei (boala care se manifesta prin tulburari de coagulare
sangvina).

Acizii grași omega-3 fac parte

din familia acizilor grași
polinesaturați cu lanț lung de
atomi de carbon și  sunt
reprezentați de acidul alfa
linoleic (ALA), acidul
eicosapentanoic (EPA) și acidul
docohexanoic (DHA). Acidul
alfa linoleic este considerat
esențial deoarece nu poate fi sintetizat de către organism, principala sursă de obținere fiind
alimentele. ALA poate fi convertit în organism în EPA și DHA dar cantitățile nu sunt
semnificative (mai puțin de 5%).

Peștele gras (hering, somon, macrou, ton) și uleiul de pește sunt principalele surse directe de
acizi grași omega-3, mai ales de EPA și DHA. Uleiul de pește brut conține 18 % EPA și 12 %
DHA, dar prin prelucrări speciale poate fi concentrat, obținându-se un ulei cu 33 % EPA și 22 %
DHA.

ALA se găseșe în concentrații mari în semințele de in, rapiță, nuci și boabe de soia. În general,
plantele conțin ALA și nu EPA sau DHA ca atare. O altă sursă importantă de acizi grași omega-3
o constituie în prezent și algele marine (microalgele Crypthecodinium cohnii și Schizochytrium).

Acizii grași omega-3 sunt recunoscuți în primul rând prin efectul lor benefic asupra afecțiunilor
cardiovasculare: reduc nivelul trigliceridelor (mecanisme propuse: scăderea sintezei hepatice a
particulelor VLDL, creșterea activității lipoprotein lipazei), scad inflamația și agregarea
plachetară, stabilizează probabil placa de aterom, previn aritmiile și prin urmare pot contribui la
scăderea riscului de apariție a evenimentelor coronariene 1;3. Specialiștii susțin că o creștere cu
doar 1% a cantității de omega-3 în alimentație reduce cu 40% riscurile de infarct. Conform
recomandărilor AHA (American Heart Association) persoanele diagnosticate cu boală
coronariană trebuie să primească zilnic 1 g EPA/DHA.
Ample cercetări sugerează însă faptul că omega-3 dețin un rol important și în alte domenii ale
patologiei, cum ar fi
reducerea riscului de
dezvoltare a anumitor tipuri
de tumori maligne, tulburări
neurologice sau complicații
legate de diabetul zaharat și
sindromul metabolic. De
asemenea anumite studii au
constatat asocierea acestora
cu evoluția favorabilă a
sarcinii, integritatea
sistemului osos la vârstnici,
acuitate vizuală bună și dezvoltare cognitivă adecvată în perioada infantilă 1. Potrivit studiilor,
consumul unei porții de pește gras (bogat în omega-3), cel puțin o dată pe săptămână, reduce
riscul apariției maladiei Alzheimer. Simptomele deficitului de acizi grași omega-3 includ:
oboseală extremă, afectări ale memoriei, piele uscată, modificări ale dispoziției până la depresie
și tulburări cardiovasculare.

Omega-6 reprezintă o altă clasă de acizi grași polinesaturați care cuprinde acidul acidul linoleic
(LA), acidul gamma-linoleic (GLA) și acidul arahidonic (ARA). LA reprezintă principalul
omega-6 din alimente, uleiul de porumb și floarea soarelui având conținutul cel mai ridicat; este
considerat tot un acid gras esențial deoarece nu poate fi sintetizat în organism. Cu excepția
laptelui uman, majoritatea alimentelor conțin foarte puțin GLA activ. ARA este prezent în carne
și ouă. În corpul uman, acizii grași omega-6, în mod special acidul linoleic, sunt transformați în
acid arahidonic, care este încorporat în membranele celulare.

Au existat mai multe dezbateri în rândul specialiștilor în nutriție cu privire la efectele dăunătoare
ale acizilor grași omega-6, pornind de la ipoteza că aceștia ar promova inflamația (prin faptul că
acidul arahidonic este implicat în stadiile precoce ale inflamației) și implicit ar crește riscul
cardiovascular. Totuși acidul linoleic generează și molecule antiinflamatorii. Astfel, la nivelul
endoteliului vascular, acizii grași omega-6 au proprietăți antiinflamatorii, suprimând producția de
molecule de adeziune, chemokine și interleukine, care sunt mediatorii cheie ai procesului de
ateroscleroză6.

Pentru administrarea corectă de suplimente nutriționale este important să se cunoască căile

metabolice de transformare a acizilor grași esențiali în forme bioactive . Există 2 enzime – delta-
6 desaturaza și delta-5-desaturaza – implicate în cascada acestor reacții metabolice, ale cărora
deficite au fost înregistrate în anumite condiții.