Curs de PJDO 2018-2019 Drept Ifr

Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de Drept
Anul universitar 2017-2018
Semestrul I
I. Informaţii generale despre curs
Titlul disciplinei: Protecția juridică a drepturilor omului

Tipul disciplinei (impusă, opţională, facultativă): Disciplină opțională
II. Informaţii despre coordonatorul de disciplină
Nume şi titlul ştiinţific: Alina-Mirabela Gentimir, lector dr.

Contact e-mail: agentimir@yahoo.fr
Program consultaţii: vineri 18-20
III. Condiţionări şi cunoştinţe pre-rechizite
Înscrierea la curs este condiţionată de parcurgerea cursurilor de D r ep t eu r o p ea n , D r ep t

i n t er n a ț i o n a l p u b l i c
IV. Obiectivele și competențele asigurate
1. Obiective:
Obiectiv general : Recunoasterea standardelor normative si institutionale din materia drepturilor

omului la nivel regional si international
Obiective specifice:
 Descrierea sistemului juridic si judiciar specific drepturilor omului
 Formarea de rationamente juridice specifice drepturilor omului
 Aplicarea principiilor specifice drepturilor omului in cauze date
2. Competențe:
După parcurgerea materialului studentul va fi capabil să:
 Defineasca şi să explice conceptele, teoriile şi metodele de bază ale domeniului drepturilor

omului
 Utilizeze cunoştinţele de bază pentru explicarea şi interpretarea unor variate tipuri de concepte,
situaţii, procese, proiecte etc. asociate domeniului dreptului omului
 Identifice şi dezvolte avantajelor protecţiei juridice a drepturilor omului
V. Structura cursului – pe unități de învățare, cu indicarea duratei de parcurgere (identice cu

cele menționate în Fișa Disciplinei)
1
Unitatea de învăţare 1 Consideraţii introductive. Trăsăturile generale ale protecţiei juridice a
drepturilor omului – 2 ore
1.1. Introducere ...................................................................................................................
1.2. Competenţe ..................................................................................................................
1.3. Ce este disciplina Protecţia juridică a drepturilor omului?
1.4. Care sunt caracteristicile disciplinei Protecţia juridică a drepturilor omului?
1.5. Care este structura disciplinei Protecţia juridică a drepturilor omului?
1.6. Rezumat ........................................................................................................................
1.7. Test de evaluare/autoevaluare .......................................................................................
Unitatea de învăţare 2. Clasificările drepturilor omului. Generaţiile drepturilor omului – 2 ore
2.1. Introducere ....................................................................................................................
2.2. Competenţe ...................................................................................................................
2.3. Ce sunt drepturile omului?
2.4. Care sunt categoriile de drepturi ale omului?
2.4.1. Care sunt drepturile absolute?
2.4.2. Care sunt drepturile relative?
2.5. Care sunt generaţiile de drepturi?
2.5.1. Care sunt drepturile incluse prima generație de drepturi?
2.5.2. Care sunt drepturile incluse a doua generație de drepturi?
2.5.3. Care sunt drepturile incluse a treia generație de drepturi?
2.5.4. Există a patra generație de drepturi?
2.5. Rezumat
Unitatea de învăţare 3. Dreptul instituţional al drepturilor omului. Organizaţii internaţionale - 2 ore
3.1. Introducere ....................................................................................................................
2
3.2. Competenţe ...................................................................................................................
3.3. Organizaţia Națiunilor Unite
3.4. Organizația Internațională a Muncii
3.5. .Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO)
3.6. Rezumat ........................................................................................................................
Unitatea de învăţare 4 Dreptul instituţional al drepturilor omului. Organizaţii regionale - 2 ore
4.1. Introducere ....................................................................................................................
4.2. Competenţe ...................................................................................................................
4.3. Consiliul Europei
4.4. Uniunea Europeană
4.5. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
4.6. Rezumat
Unitatea de învăţare 5 Dreptul procedural al drepturilor omului. Organizaţia Naţiunilor

Unite.Organizația Internațională a Muncii .UNESCO - 2 ore
5.1. Introducere ....................................................................................................................
5.2. Competenţe ..................................................................................................................
5.3. Dreptul procedural al drepturilor omului. Organizaţia Naţiunilor Unite
5.3.1. Organe ONU specializate în material drepturilor omului
5.3.1.1. Organe ONU specializate în material drepturilor omului

reglementate de Carta Națiunilor Unite
5.3.1.2. Organe specializate în materia drepturilor omului

reglementate de trate adoptate de ONU
5.3.2. Proceduri judiciare
5.3.3.Proceduri nejudiciare
3
5.4. Dreptul procedural al drepturilor omului. Organizaţia Mondială a Muncii
5.5. Dreptul procedural al drepturilor omului. UNESCO
5.6. Rezumat ........................................................................................................................
Unitatea de învăţare 6 Dreptul procedural al drepturilor omului. Consiliul Europei şi Uniunea

Europeană - 2 ore
6.1. Introducere ...................................................................................................................
6.2. Competenţe ..................................................................................................................
6.3. Dreptul procedural al drepturilor omului. Consiliul Europei
6.4. Dreptul procedural al drepturilor omului. Uniunea Europeană
6.6. Temă de control .............................................................................................................
Unitatea de învăţare 7 Dreptul procedural al drepturilor omului. Sistemul interamerican al

drepturilor omului - 2 ore
7.1. Introducere ....................................................................................................................
7.2. Competenţe ...................................................................................................................
7.3. Proceduri judiciare
7.4. Proceduri nejudiciare
7.5. Rezumat ........................................................................................................................
Unitatea de învăţare 8 Dreptul procedural al drepturilor omului. Sistemul african al drepturilor

omului - 2 ore
8.1. Introducere ....................................................................................................................
8.2. Competenţe ...................................................................................................................
4
8.5. Rezumat ........................................................................................................................
Unitatea de învăţare 9 Sistemul judiciar penal internaţional – mecanism de garantare a drepturilor

omului - 2 ore
9.1. Introducere ........................................................................................................................
9.2. Competenţe
9.3. Tribunale internaționale penale ad hoc
9.4. Curtea Penală Internațională
9. 5. Tribunale internationale penale hibrid
9.6. Rezumat
9.7. Test de evaluare/autoevaluare ...........................................................................................
Unitatea de învăţare 10 Drepturile omului şi dreptul umanitar -- 2 ore
10.1. Introducere ..................................................................................................................
10.2. Competenţe .................................................................................................................
10.3. Elemente de drept umanitar
10.4. Comitetul Internațional al Crucii Roșii
10.5. Rezumat.......................................................................................................................
10.6 Test de evaluare/autoevaluare ......................................................................................
Unitatea de învăţare 11 Sistemul islamic al drepturilor omului - 2 ore
11.1. Introducere ..................................................................................................................
11.2. Competenţe .................................................................................................................
11.3. Acte normative în materia drepturilor omului
11.4. Mecanisme de garantare a drepturilor omului
11.5. Rezumat
11.6. Test de evaluare/autoevaluare .....................................................................................
5
Unitatea de învăţare 12 Sistemul asiatic al drepturilor omului - 2 ore
12.1. Introducere .....................................................................................................................
12.2. Competenţe ....................................................................................................................
12.3. Elemente filozofice asiatice care au rezonanță în domeniul drepturilor omului
12.4. Consiliul regional al drepturilor omului
12.5.Rezumat
12.6.Test de evaluare/autoevaluare......................................................................................
Unitatea de învăţare 13 Provocări actuale şi viitoare în domeniul drepturilor omului - 2 ore
13.1. Introducere .....................................................................................................................
13.2. Competenţe ....................................................................................................................
13.3. Ce este terorismul?
13.4. Ce sunt refugiații?
13.5. Cum poate fi realizată o eficientă protecție a datelor cu caracter personal?
13.6. Rezumat
13.7. Test de evaluare/autoevaluare ........................................................................................
Unitatea de învăţare 14 Protecţia drepturilor omului în România - 2 ore
14.1. Introducere .....................................................................................................................
14.2. Competenţe ....................................................................................................................
14.3. Care sunt acțiunile care pot fi promovate în fața instanțelor naționale în cazul încălcării
drepturilor omului?
14.4. Ce este instituția Avocatului poporului? Ce este instituția Avocatului Copilului?
VI. Numărul și formatul lucrărilor de verificare pe parcurs
Prezentarea ppt a unei teme în materia drepturilor omului
VII. Metodele și instrumentele de evaluare
- Evaluare finală – referatul temei prezentate în cadrul tutoriatelor: 50%
6
- Evaluare formativă continuă: prezentarea ppt-ului unei teme în materia drepturilor omului +
participarea la discuțiile din cadrul tutoriatelor: 50%
VIII. Bibliografie obligatorie și resurse suplimentare
Cursuri, tratate
1. Bianca Selejan-Gutan, Protecția europeană a drepturilor omului,Ed. Hamangiu, Bucuresti,

2018
2. Nicolae Voiculescu, Protectia internationala a drepturilor omului. Note de curs, Ed.
Hamangiu, București, 2017
3. Mădălina Tomescu, Drepturile omului. Tendinte si orientari contemporane. Editia a III-a
revazuta si adaugita., Ed. Pro Universitaria, București, 2017
4. Vespasian Pella, Criminalitatea colectivă a statelor și dreptul penal al viitorului, Ed.
5. Nicolae Purda, Nicoleta Diaconu, Protectia juridica a drepturilor omului. Editia a III-a, Editura
Universul juridic, Bucureşti, 2016
6. Titus Corlatean, Protecţia europeană şi internationala a drepturilor omului, Editura Universul
juridic, Bucureşti, 2015
7. Maria-Irina Grigore-Radulescu, Corina Florenta Popescu, Protecţia juridică a drepturilor
omului, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2014
8. Laura Maria Crăciunean, Drept internațional umanitar, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2014
9. Marius Bălan, Statutul minoritatilor nationale, Ed. Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”, Iasi,
2013
10. Antonio Cassese, Paola Gaeta, International Criminal Law. Third Edition, Oxford University
Press, 2013
11. Mihaela Roxana Prisacariu, Statutul juridic al minoritatilor nationale, Ed. Ch Beck, București,
2011
12. Raluca Miga Besteliu, Catrinel Brumar, Protectia internationala a drepturilor omului: note de
curs, Universul juridic, Bucuresti, 2010
13. Bianca Selejan-Gutan, Protecția europeană a drepturilor omului,Ed. CH Beck, Bucuresti, 2011
14. Jean Francois Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Ed. Hamangiu,
Bucuresti, 2009
15. Mihail Udroiu, Ovidiu Predescu, Protectia europeana a drepturilor omului si procesul penal
roman, Ed. CH Beck, București, 2008
16. Radu Chirita, CEDO. Comentarii si explicatii, ed. A 2-a, CH Beck, 2007
17. V. Duculescu, Protecţia juridică a drepturilor omului – mijloace interne şi internaţionale,
ediţie nouă revizută şi adăugită, Editura Lumina Lex, Bucureşti,2008;
18. Frederic Sudre , Droit international et droit européen des droits de l'homme (traducere în
română), Polirom, Iasi, 2006
19. Alina Gentimir, Procesul penal român în lumina jurisprudenței Curții europene a drepturilor
omului, Ed.Universității AL.I.Cuza, Iași, 2006
20. Aurora Ciuca, Protectia internationala a drepturilor omului, Ed. a 2-a rev. si adaug., Editura
Fundatiei Axis, Iaşi, 2004
Reviste
1. Revista drepturilor omului IRDO http://www.irdo.ro/sectiuni.php?sectiuni_id=6

2. Noua revistă a drepturilor omului http://www.revistadrepturileomului.ro/
7
3. Revista de drept public http://universuljuridic.ro/reviste/revista-de-drept-public
4. Revista Dreptul http://ujr.revistadreptul.ro/
Culegeri de jurisprudență CEDO
1. Jurisprudența Curții europene a drepturilor omului în cauzele împotriva României, Ed.

Hamangiu, 2012
2. Vincent Berger, Jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, IRDO, 2006
3. Radu Chiriță, Curtea europeană a drepturilor omului. Hotărâri, Ed. CH Beck, 2007
4. Corneliu Liviu Popescu, Jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, Ed. CH Beck, 2006
5. Frederic Sudre, Jan-Pierre Maguenaud, Joel Andriantsimbazovina, Michel Levinet, Marile
hotărâri ale Curții europene a drepturilor omului, Ed. Rosetti, 2001
6. Monica Macovei, Hotarari CEDO , vol. I-III, Polirom, 2000-2003
Culegeri de jurisprudență CJCE/CJUE
1. Ionita, Cosmin Flavius Costas, Fabian Gyula, Sergiu Deleanu, Curtea de Justiție europeană.
Jurisprudență.Hotărâri comentate, Ed. Editura Wolters Kluwer, 2007
2. Călin Dragoș, Georgiana Tudor, Jurisprudența CJCE. Vol. II, Ed. CH Beck, 2006
Webgrafie
www.un.org/en/rights/
www.ochr.org
www.coe.int
www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=home
fra.europa.eu/en
europa.eu/pol/rights/index_en.htm
8
www.osce.org/what/human-rights
www.oic-oci.org/oicv2/home/?lan=en
www.humanrights.asia/
www.corteidh.or.cr
www.cidh.coa.org
www.achrpr.org
www.african-cout.org
https://www.hurights.or.jp/archives/focus/section2/1997/12/regional-protection-of-human-rights-
in-asia.html
https://mythologica.ro/religiile-indiene/
file:///C:/Users/Alina/Downloads/brosura_regulament_gpd_multiplu_de_4.pdf
http://www.apador.org/wp-content/uploads/2014/02/manual-DO-proof.pdf
Introducere
Protecția juridică a drepturilor omului la nivel internațional este un concept care sa dezvoltat în
mare măsură de la sfârșitul primului război mondial II-lea. Organizația Națiunilor Unite și
organizațiile regionale, în special Consiliul Europei, au luat conducerea în asigurarea respectării
drepturilor omului prin mecanisme juridice și politice internaționale. Acest curs se concentrează pe
instituțiile, tratatele și practicile acestor organizații interguvernamentale, în plus față de
tribunalele penale internaționale, oferind o perspectivă atât a standardelor normative definesc
drepturile internaționale ale omului, cât și a mijloacelor prin care acestea sunt monitorizate și puse
în aplicare.
9
Obiectivele cursului
Obiectiv general : Recunoasterea standardelor normative si institutionale din materia

drepturilor omului la nivel regional si international
Obiective specifice:
 Descrierea sistemului juridic si judiciar specific drepturilor omului

 Formarea de rationamente juridice specifice drepturilor omului
 Aplicarea principiilor specifice drepturilor omului in cauze date
Competenţe conferite
După parcurgerea materialului studentul va fi capabil să:
 Defineasca şi să explice conceptele, teoriile şi metodele de bază ale domeniului

drepturilor omului
 Utilizeze cunoştinţele de bază pentru explicarea şi interpretarea unor variate tipuri
de concepte, situaţii, procese, proiecte etc. asociate domeniului dreptului omului
 Identifice şi dezvolte avantajelor protecţiei juridice a drepturilor omului
Resurse şi mijloace de lucru
 metode pedagogice indicate pentru parcurgerea cursului: expunerea sistematică;

conversaţia; explicația; problematizarea, invățarea prin descoperire, studiu de caz,
exercițiul, modelarea, brainstorming
 mijloace informatice necesare parcurgerii materialului şi rezolvării testelor (anumite
soft-uri utile): utilizarea software-ului Active-Inspire
Structura cursului
Trebuie să conţină:
10
– numărul de Unităţi de învăţare (UI) ce compun cursul:14.
– numărul temelor de control : 1.
următoarele Unităţile de învăţare (UI) care conţin la finalul lor câte o tema de control:
Dreptul procedural al drepturilor omului. Consiliul Europei şi Uniunea Europeană
– temelor de control şi, respectiv, rezultatele vor fi transmise către cadrul didactic
către studenţi prin încărcarea materialelelor pe Platforma ELearning
Cerinţe preliminare
Nu este necesar să fie parcurse, respectiv promovate alte discipline de

învăţământ, însă sunt utile cunoştinţele dobândite la discipline precum Drept
internaţional public.
Discipline deservite
Discipline precum Convenţia europeană a drepturilor omului, Jurisprudenţa Curţii

europene a drepturilor omului, Drepturile omului în Uniunea Europeană se pot dezvolta
pe baza cunoştinţelor dobândite in cadrul disciplinei Protecţia juridică a drepturilor
oamenilor.
Durata medie de studiu individual
Durata de studiu individual estimată este de 30 ore.
Evaluarea
Evaluare pe parcurs:
 participare activă: chestionarea orală curentă; rezolvări de
11
spețe, propuneri de subiecte de discuții:25%
 proiect personal: 25%
Evaluare finală:
 test de verificare cunoștințe teoretice:25%

 eseu – opinia personală în privința unei teme din domeniul drepturilor
omului: 25%
Cuprins
Pentru cursurile structurate doar pe UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
Introducere ...........................................................................................................................................
Chestionar evaluare prerechizite...........................................................................................................
Unitatea de învăţare 1 Consideraţii introductive. Trăsăturile generale ale protecţiei juridice a

drepturilor omului
1.1. Introducere ...................................................................................................................
1.2. Competenţe ..................................................................................................................
1.6. Rezumat ........................................................................................................................
12
Unitatea de învăţare 2. Clasificările drepturilor omului. Generaţiile drepturilor omului
2.1. Introducere ....................................................................................................................
2.2. Competenţe ...................................................................................................................
2.5. Rezumat
Unitatea de învăţare 3. Dreptul instituţional al drepturilor omului. Organizaţii internaţionale
3.1. Introducere ....................................................................................................................
3.2. Competenţe ...................................................................................................................
3.6. Rezumat ........................................................................................................................
Unitatea de învăţare 4 Dreptul instituţional al drepturilor omului. Organizaţii regionale
4.1. Introducere ....................................................................................................................
13
4.2. Competenţe ...................................................................................................................
4.6. Rezumat
Unitatea de învăţare 5 Dreptul procedural al drepturilor omului. Organizaţia Naţiunilor

Unite.Organizația Internațională a Muncii .UNESCO
5.1. Introducere ....................................................................................................................
5.2. Competenţe ..................................................................................................................


5.6. Rezumat ........................................................................................................................
5.7. Test de evaluare/autoevaluare.......................................................................................
Unitatea de învăţare 6 Dreptul procedural al drepturilor omului. Consiliul Europei şi Uniunea

Europeană
6.1. Introducere ...................................................................................................................
6.2. Competenţe ..................................................................................................................
14
6.6. Temă de control .............................................................................................................
Unitatea de învăţare 7 Dreptul procedural al drepturilor omului. Sistemul interamerican al

drepturilor omului
7.1. Introducere ....................................................................................................................
7.2. Competenţe ...................................................................................................................
7.5. Rezumat ........................................................................................................................
Unitatea de învăţare 8 Dreptul procedural al drepturilor omului. Sistemul african al drepturilor

omului
8.1. Introducere ....................................................................................................................
8.2. Competenţe ...................................................................................................................
8.5. Rezumat ........................................................................................................................
Unitatea de învăţare 9 Sistemul judiciar penal internaţional – mecanism de garantare a drepturilor

omului
9.1. Introducere ........................................................................................................................
9.2. Competenţe
15
9. 5. Tribunale internationale penale hibrid
9.6. Rezumat
9.7. Test de evaluare/autoevaluare ...........................................................................................
Unitatea de învăţare 10 Drepturile omului şi dreptul umanitar
10.1. Introducere ..................................................................................................................
10.2. Competenţe .................................................................................................................
10.5. Rezumat.......................................................................................................................
Unitatea de învăţare 11 Sistemul islamic al drepturilor omului
11.1. Introducere ..................................................................................................................
11.2. Competenţe .................................................................................................................
11.5. Rezumat
Unitatea de învăţare 12 Sistemul asiatic al drepturilor omului
12.1. Introducere .....................................................................................................................
12.2. Competenţe ....................................................................................................................
12.5.Rezumat
12.6.Test de evaluare/autoevaluare......................................................................................
Unitatea de învăţare 13 Provocări actuale şi viitoare în domeniul drepturilor omului
16
13.1. Introducere .....................................................................................................................
13.2. Competenţe ....................................................................................................................
13.6. Rezumat
Unitatea de învăţare 14 Protecţia drepturilor omului în România
14.1. Introducere .....................................................................................................................
14.2. Competenţe ....................................................................................................................
drepturilor omului?
14.4. Ce este instituția Avocatului poporului? Ce este instituția Avocatului Copilului?
14.5. Ce este Consiliul Național de Combatere a Discriminărilor?
14.6. Rezumat
Bibliografie ...........................................................................................................................................
17
Chestionar evaluare prerechizite
Ce reprezinta drepturile omului?
1. un deziderat
2. o realitate
3. un concept modern
Care sunt instrumentele normative specializate in domeniul drepturilor omului pe care le cunoasteti?
1. Conventia europeana a drepturilor omului

2. Pactul international al drepturilor civile si politice
3. Declaratia universala a drepturilor omului
Ce institutii garanteaza respectarea drepturilor omului?
1. Curtile constitutionale
2. Curtea europeana a drepturilor omului
3. Comitetul drepturilor omului
Pedeapsa cu moartea poate fi instituita
1. in caz de conflict armat

2. pe timp de pace, in circumstante exceptionale
3. este eradicata in statele semnatare a normelor de protectie a drepturilor omului
Care sunt drepturile care se incalca mai frecvent?
1. drepturile civile si politice

2. drepturile sociale, economice
3. drepturile culturale
Discriminarea poate fi calificata
1. o necesitate
2. o incalcare a unui drept care are loc frecvent
3. o modalitate de exprimare a mentalitatii in societatea contemporana
18
Unitatea de învăţare 1. Consideraţii introductive.Trăsăturile generale
ale Protecţiei juridice a drepturilor omului
Cuprins
1..1. Introducere ...................................................................................................................
1.2. Competenţe ..................................................................................................................
1.6. Rezumat ........................................................................................................................
1.1. Introducere
Drepturile omului constituie o exigență intrinsecă a societăți democratice, dar și a însuși

individului. Consacrarea și garantarea drepturilor omului trebuie să reprezinte o
preocupare constantă a statelor democratice.
Protecţia juridică a drepturilor omului este disciplina care rolul de a oferi studentului,
indiferent de specializarea sa, informațiile generale de natură instituțională, procedurală
și materială din domeniul drepturilor omului, dar și de a sublinia apartenența drepturilor
omului atât la domeniul juridic, cât și la domeniile sociologiei, filozofiei, psihologiei și
științelor politice și administrației.
19
1.2. Competenţele unităţii de învăţare
- să definească disciplina Protecția juridică a drepturilor omului în cadrul ansamblului

disciplinelor juridice
- să încadreze disciplina Protecția juridică a drepturilor omului în cadrul ansamblului

disciplinelor juridice
- să cunoască și să dezvolte principiile disciplinei Protecția juridică a drepturilor omului
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.
Ce este disciplina Protecţia juridică a drepturilor omului?
o formează un dezmembrămând al dreptului internaţional;

o cuprinde un corpus de norme juridice internaţionale de consacrare şi garantare a
drepturilor omului
Dreptul internaţional al drepturilor omului reprezintă doar ansamblul normelor juridice
internaţionale care au ca obiect de reglementare apăra rea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului în timp de pace şi, sub anumite aspecte, în timp de conflict armat.
Dreptul internaţional umanitar, calificat ca o ramură distinctă a dreptului internaţional

public, reuneşte doar normele juridice internaţionale care au ca obiect protecţia fiinţei
umane împotriva efectelor conflictelor armate, ceea ce înseamnă că este circumstanţiat
exclusiv conflictelor armate.
Exemple
Declaraţia universală a drepturilor omului şi cele două pacte care o
completează, Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi
Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale
adoptate în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite alcătuiesc substanța dreptului
20
internațional al drepturilor omului.
Convenţia pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în

campanie/Prima Convenţie de la Geneva (Geneva, 12 august 1949),Convenţia pentru
îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor din forţele armate pe mare/A
doua Convenţie de la Geneva (Geneva, 12 august 1949), Convenţia cu privire la
tratamentul prizonierilor de război/A treia Convenţie de la Geneva (Geneva, 12 august
1949), Convenţia referitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război/A patra
Convenţie de la Geneva (Geneva, 12 august 1949), Protocolul adiţional nr. 1 la
Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor
armate internaţionale (Geneva, 10 iunie 1977), Protocolul adiţional nr. 2 la Convenţiile
de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate fără
caracter internaţional (Geneva,10 iunie 1977) reprezintă nucleur dur al dreptului
internațional umanitar.
Stabilirea diferențelor dintre dreptul internațional al drepturilor omulu și

dreptului internațional umanitar.
Care sunt caracteristicile Protecţiei juridice a drepturilor omului?
o Principiul subsidiarităţii
o tratatele internaţionale – standardatul minimal în materia drepturilor omului
o dreptul intern - consacrarea drepturilor omului la nivel superior → răspundere juridică
în plan intern şi internaţional
o garantarea drepturilor omului – asigurată de state şi, în ultimă instanţă, de către
organele internaţionale→regula obligativităţii parcurgerii prealabile a căilor interne
Exemple
Raportul dintre Curtea europeană a drepturilor omului și instanța

judecătorească națională
21
Să ne reamintim...
Protecţia juridică a drepturilor omului formează un dezmembrămând al dreptului

internaţional.
Principiul subsidiarității, aplicării directe, aplicării normei favorabile sunt principii

definitorii pentru domeniul drepturilor omului.
Întotdeauna se aplică, atât la nivel internaţional, cât şi la nivel intern, norma mai
favorabilă, indiferent dacă aceasta este internaţională sau naţională.
Particularul poate fi parte în cadrul unei proceduri internaționale.
o Aplicabilitatea directă a normelor internaţionale de drepturile omului în dreptul intern

o Excepţie de la regula existentă în dreptul internaţional
o Posibilă doar în state cu sistem monist
o Condiţii:
o Norma să fie precisă şi completă (doar drepturile civile şi politice)
o Norma să fie în vigoare (să nu fe obiectul unei rezerve)
o Efecte :
o Vertical: faţă de stat şi autorităţile publice
o Orizontal: între particulari → obligaţiile statelor
o
Exemple
Aplicarea Convenției europene a drepturilor omului de către judecătorul

național
o Superioritatea normelor internaţionale de drepturile omului faţă de normele dreptului

intern
o Un act sau un fapt contrar unei norme internaţionale este sancţionat la nivel
internaţional, chiar dacă el, raportat la legislaţia naţională, este legal
o Normele internaţionale – poziţie supraconstituţională (Olanda), constituţională
(Austria), infraconstituţională supralegislativă (Belgia, Franta, Elvetia), legislativă
(Germania, Italia, Turcia)
22
o Autorităţile naţionale soluţionează conflictele între normele interne şi cele
internaţionale
o Întotdeauna se aplică, atât la nivel internaţional, cât şi la nivel intern, norma mai
favorabilă, indiferent dacă aceasta este internaţională sau naţională
o
Exemple
Prezentarea articolelor relevante din această perspectivă din cadrul Constituției

României și a Republicii Moldova
o Garantarea drepturilor omului prin intermediul unor tribunale internaţionale specializate

o Curtea Europeană a Drepturilor Omului
o Curtea Interamericană a Drepturilor Omului
o Curtea Africană a Drepturilor Omului (în organizare)
Organe internaţionale nejudiciare: Comitetul Drepturilor Omului
Exemple
Prezentarea comparativă a Convenției europene a drepturilor omului și

Constituției României
o Locul preeminent al jurisprudenţei

o Practica tuturor organelor internaţionale cu atribuţii de garantare a drepturilor
omului:
 judiciare
 parajudiciare,
 quasi-judiciare,
 nejudiciare
o Interpretează şi completează normele convenţionale → bloc de convenţionalitate
23
Să ne reamintim...
Protecţia juridică a drepturilor omului formează un dezmembrămând al dreptului

internaţional.
Principiul subsidiarității, aplicării directe, aplicării normei favorabile sunt principii

definitorii pentru domeniul drepturilor omului.
Întotdeauna se aplică, atât la nivel internaţional, cât şi la nivel intern, norma mai
favorabilă, indiferent dacă aceasta este internaţională sau naţională.
Particularul poate fi parte în cadrul unei proceduri internaționale.
Exemple
Evidențierea rolului Curții europene a drepturilor omului
o Poziţia particularului de subiect al dreptului internaţional al drepturilor omului

o Tradiţional, statele si organizaţiile internaţionale – subiecte clasice ale raporturilor
juridice internaţionale
o Normele internaţionale de drepturile omului se adresează indivizilor → titulari de
drepturi
o Sunt părţi în proceduri internaţionale
Exemple
Vizionarea unor fragmente ale ședințelor publice în fața curților internaționale

în cadrul cărora reclamantul își susține argumentele
Cautarea de exemple jurisprudențiale pentru fiecare principiu.
24
Rezumat
Protecţia juridică a drepturilor omului este o disciplină esențială a diviziunii

dreptului public, având interacțiuni fundamentale cu dreptul internațional umanitar și
drept internațional penal.
Protecţia juridică a drepturilor omului are ca principale caracteristici: principiul

subsidiarităţii, poziţia particularului de subiect al dreptului internaţional al drepturilor
omului, locul preeminent al jurisprudenţei, garantarea drepturilor omului prin
intermediul unor tribunale internaţionale specializate, superioritatea normelor
internaţionale de drepturile omului faţă de normele dreptului intern, Aplicabilitatea
directă a normelor internaţionale de drepturile omului în dreptul intern.
Test de evaluare a cunoştinţelor
1. Cărei diviziuni a dreptului aparține disciplinei Protecția juridică drepturilor

omului?
2. Care este caracteristica disciplinei Protecția juridică drepturilor omului cea
mai relevantă în opinia dumneavoastră?
Test de autoevaluare a cunoştinţelor
Diferențe sau asemănări de aplicare a principiului subsidiarității în dreptul internațional

public și în domeniul drepturilor omului.
25
Unitatea de învăţare 2. Clasificările drepturilor omului. Generațiile
drepturilor omului
Cuprins
2.1. Introducere ....................................................................................................................................
2.2. Competenţe ...................................................................................................................................
2.5. Rezumat
2.6. Test de evaluare/autoevaluare .......................................................................................................
2.1. Introducere
Drepturile omului trebuie înțelese atât ca și concept, cât și ca și aplicații în viața

reală. Pentru a fi conștientizate trebuie să fie cunoscută definiția acestora. Deosebirile și
asemănările dintre drepturi au rolul de a le recunoaște cu mai mare ușurința în situații
26
practice concrete.
- să înțeleagă apartenența multidisciplinară a conceptului de „drepturi ale omului”
- să stabilească relații dintre conceptul de „drepturi ale omului” și alte concepte juridice
- să delimiteze categoriile de drepturi
- să recunoască în viața reală generațiile de drepturi
Drepturile omului, sub aspect internaţional, sunt drepturi subiective individuale, esenţiale
pentru existenţa, demnitatea, libertatea, egalitatea, fericirea şi libera dezvoltare a fiinţei umane,
consacrate şi garantate prin normele dreptului internaţional public.
Concepte esentiale
 Nevoi
 Valori sociale
 Comportamente
Prezentarea unei situații din propria experiență care să exemplifice categoria de

drept discutată
Care sunt caracterele drepturilor omului?
27
 Drepturi subiective: prerogative ale persoanei în virtutea cărora aceasta se poate
comporta de o anumită manieră sau poate pretinde altuia un anumit comportament,
făcând apel şi la organele etatice dacă este cazul
 Drepturi universale: fiind deţinute de persoane în virtutea acestei calităţi, ceea ce
exclude considerarea unor diferenţe de rasă, sex, religie, poziţie socială
 Drepturi internaţionale: implică recunoaşterea şi aplicarea lor în întreaga comunitate
internaţională
 Presupun obligaţii corelative atât pentru alte persoane, dar mai ales pentru
guvernele statelor de apartenenţă ale persoanelor
 Tendinţa de egalitarism: protecţia împotriva tuturor formelor de discriminare şi
asigurarea egalităţii în faţa legii a tuturor oamenilor
 Unitate socială: individul ca membru al unei familii şi comunităţi
 Dreptul la viață
 Interzicerea torturii, tratamentelor degradante, inhumane
 Interzicerea sclaviei
 In bis in idem
Exemple
Prezentarea unor cazuri din jurisprudența CEDO

drept discutată
28
 Dreptul la libertatea și securitatea persoanei

 Dreptul de a fi tratat cu demnitate pe durata privării de libertate
 Interzicerea întemnițării pentru neexecutarea unor obligații contractuale
 Dreptul la liberă circulație
 Egalitatea în fața legii
 Prezumția de nevinovăție
 Garanții procesuale
 Dreptul la recunoașterea personalității juridice
 Dreptul la viață privată, domiciliu, corepondență
 Libertatea gândirii, conștiinței, religiei
 Libertatea opiniei/de exprimare
 Dreptul la întrunire pașnică
 Dreptul de asociere
 Dreptul de a se căsătări, de a întemeia o familie, pe baza consimțământului liber
exprimat al soților
 Egalitatea bărbatului cu femeia în tot ceea ce privește căsătoria
 Dreptul la ocrotire al minorilor (dreptul la nume și cetațenie)
 Dreptul de participare al cetățenilor la conducere
 Dreptul de a alege și de a fi aleși în mod liber
 Egalitatea în fața legii
 Nediscriminarea
 Drepturile minorităților (etnice, religioase, lingvistice): viață culturală, profesie, religie,
limba maternă
 etc
Exemple

drept discutată
29
Să ne reamintim...
Drepturile omului sunt valori sociale, comportamente, nevoi.
Drepturile se clasifică în drepturi absolute și drepturi relative.
Există patru generații de drepturi.
2.5. Generaţii de drepturi
 Care sunt drepturile primei generații?
Care sunt drepturile civile?
Libertăți fizice: dreptul la viață, libertatea individuală, interzicerea torturii, tratamentelor

crude, inumane, degradante, interzicerea oricăror imixtiuni în viață personală, în familie sau
domiciliu, libertatea circulației
Drepturi civile: dreptul la naționalitate, dreptul la căsătorie, dreptul de proprietate
Exemple

drept discutată
Care sunt drepturile politice?
Libertăți intelectuale și drepturi politice:libertatea de gândire, conștiință și religie, libertatea

de opinie și de exprimare, dreptul de întrunire și asociere, dreptul la vot, dreptul de a lua parte la
conducerea treburilor publice ale țării
30
Exemple

drept discutată
 Care sunt drepturile celei de a doua generații?
Care sunt drepturile sociale și economice?
Dreptul la securitate socială, dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile
și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotirea împotriva șomajului, dreptul la odihnă, recreere, la
o durată rezonabilă a zilei de muncp și la concedii periodice plătite, dreptul la un nivel de trai care sa
ii asigure sănătatea și bunăstarea, dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invalidatate, văduvie,
bătrânețe, protecție socială pentru mame și copii, dreptul la învățătură, drept la ocrotire și asistență
acordate familiei, mamelor, copiilor și adolescenților fără discriminare,dreptul la un trai suficient
pentru sine și familie fără discriminare, dreptul de a se bucura de sănătate fizică și mintală
Care sunt drepturile culturale?
Dreptul la educație, Dreptul de a participa la viața culturală, Dreptul de a beneficia de

progresul științific, Dreptul de protecție a drepturilor de autor
Exemple
Să ne reamintim...
31
 Care sunt drepturile celei de a treia generații?
Care sunt drepturile de solidaritate ?
Dreptul la pace, dreptul la bunăstare generală, dreptul la un mediu sănătos etc.
Exemple

drept discutată
 Care sunt drepturile celei de a patra generații?
Care sunt drepturile globale?
Dreptul la protectia datelor cu caracter personal, dreptul de a avea acces la tehnologie

avansată etc.
Exemple

drept discutată
32
Rezumat

Drepturile omului sunt reglementate la nivelul tuturor organizațiilor internaționale

și regionale.
Rezolvarea de spețe
Redactarea de către grupe de studenți (3-4) de teste tip grilă sau de spețe.
33
Unitatea de învăţare 3. Dreptul instituţional al drepturilor
omului. Organizaţii internaţionale
Cuprins
3.1. Introducere ....................................................................................................................
3.2. Competenţe ...................................................................................................................
3.6. Rezumat ........................................................................................................................
3.1. Introducere
La nivel internațional, statele se reunesc în cadrul organizațiilor

interguvernamentale pentru a satisface atât propriile interese, cât și pe cele ale
comunității internaționale.
- să dobândească cunoștințe elementare despre organizațiile internaționale
- să stabilească distincții între organizațiile internaționale și regionale
- să identifice elemente specifice ale fiecărei organizații internaționale
34
3.3. Organizaţia Naţiunilor Unite
 Prima organizaţie internaţională cu vocaţie universală: Societatea Naţiunilor, creată în 1919

 Carta Naţiunilor Unite (adoptată în 26 iunie1945, intrată în vigoare în 24 octombrie 1945)
 Scopul organizaţiei: realizarea cooperării internaţionale în vederea rezolvării problemelor
internaţionale de ordine economică, socială, intelectuală sau umanitară, a dezvoltării şi
încurajării respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pentru toţi, indiferent
de rasă, sex, limbă sau religie (art. 1 al Cartei ONU)
 Sistemul ONU – organe:
1. Adunarea Generală
2. Consiliul de Securitate
3. Consiliul economic si social
4. Consiliul de tutelă
5. Curtea internaţională de justiţie
6. Tribunale ad-hoc
7. Secretariatul
1. Adunarea Generală
 Compusă din reprezentanţii tuturor statelor membre ONU

 Activitate în domeniul protecţiei drepturilor omului :
 iniţiază studii
 face recomandări votate sub formă de rezoluţii (nu au forţă obligatorie, ci
doar impact politic şi moral)
 Declaraţia universală a drepturilor omului (1948)
 Principiile fundamentale privitoare la independenţa magistraturii
(1985)
 Reguli pentru egalitatea de şanse a persoanelor cu handicap (1993)
 Organe subsidiare
 UNICEF, creat în 11 decembrie 1946
 Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi (1 ianuarie 1951) – Convenţia
relativă la statutul refugiaţilor (28 iulie 1951, 22 aprilie 1954)
35
Exemple
Prezentarea de activități recente ale organizației
Găsirea de informații privind raportul dintre România și organizația

internațională
Să ne reamintim...
Organizația Națiunilor Unite este cea mai importantă organizație
internațională interguvernamentală.
2. Consiliul de Securitate
 Cel mai important organ ONU

 Compus din 15 membri:
 5 state permanente: SUA, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie;
 10 statele nepermanente în 2016: Angola (2016), Egypt (2017), Japan (2017),
Malaysia (2016), New Zealand (2016), Senegal (2017), Spain (2016), Ukraine (2017),
Uruguay (2017), Venezuela (Bolivarian Republic of) (2016)
 Principala funcţie:menţinerea păcii şi securităţii
 Ia decizii obligatorii pentru statele membre
3.Consiliul economic si social(ECOSOC)
 Compus din 54 membri aleşi la 3 ani de Adunarea generală;
Afghanistan 2018
Algeria 2018
36
Antigua and Barbuda 2016
Argentina 2017
Australia 2018
Bangladesh 2016
Belgium 2018
Botswana 2016
Brazil 2017
Burkina Faso 2017
Chile 2018
China 2016
Congo 2016
Czech Republic 2018
Democratic Republic of the Congo 2016
Estonia 2017
Finland 2016
France 2017
Georgia 2016
Germany 2017
Ghana 2017
37
Greece 2017
Guatemala 2016
Guyana 2018
Honduras 2017
India 2017
Iraq 2018
Ireland 2017
Italy 2018
Japan 2017
Kazakhstan 2016
Lebanon 2018
Mauritania 2017
Nigeria 2018
Pakistan 2017
Panama 2016
Peru 2018
Portugal 2017
Republic of Korea 2016
Republic of Moldova 2018
38
Russian Federation 2016
Rwanda 2018
Serbia 2016
Somalia 2018
South Africa 2018
Sweden 2016
Switzerland 2016
Togo 2016
Trinidad and Tobago 2017
Uganda 2017
United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland 2016
United States of America 2018
Viet Nam 2018
Zimbabwe 2017
 Principalul organ de coordonare a activităţilor economice şi sociale ONU
Exemple
39
internațională
Să ne reamintim...
4. Consiliul de tutelă
 Compus din SUA, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie

 Atribuţie principală: supravegherea administrării teritoriilor tutelate
 Nu mai funcţionează din 1 noiembrie 1994 cand Palaos şi-a câştigat independenţa
5. Curtea internaţională de justiţie
 Organul judiciar principal al ONU

 Compusă din 15 magistraţi aleşi de Adunarea generală:
 Preşedinte Ronny Abraham (France)

 Vice-Preşedinte Abdulqawi Ahmed Yusuf (Somalia)
 Judecători
 Hisashi Owada (Japan)
 Peter Tomka (Slovakia)
 Mohamed Bennouna (Morocco)
 Antônio Augusto Cançado Trindade (Brazil)
 Christopher Greenwood (United Kingdom of Great Britain and Northern
Ireland)
 Xue Hanqin (China)
 Joan E. Donoghue (United States of America)
 Giorgio Gaja (Italy)
 Julia Sebutinde (Uganda)
40
 Dalveer Bhandari (India)
 Patrick Lipton Robinson (Jamaica)
 James Richard Crawford (Australia)
 Kirill Gevorgian (Russian Federation)
 Grefier Philippe Couvreur (Belgium)
 Funcţii:
 Judiciară: sesizată doar de state
 Consultativă: sesizată de Consiliul de securitate, Adunarea generală, ECOSOC
Exemple

internațională
Să ne reamintim...
6. Secretariatul
 condus de Secretarul general

 Asistă celelalte organe ONU
41
- o agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite care se ocupă cu problemele legate de
muncă la standarde internaționale de muncă.
- a fost înființată în anul 1919 iar sediul se află în Geneva, Elveția.
Exemple

internațională
Să ne reamintim...
3.5. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO)
- a fost fondată la 16 noiembrie 1945.
- are 195 de state membre și 9 state asociate
- scopul organizației : de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea între națiuni în
educație, știință, cultură, și comunicații pentru a se reuși stabilirea unui respect față de justiție
universal, pentru corectitudinea justiției și pentru drepturile și fundamentele omului liber, indiferent
de rasă, limbă sau religie
Exemple
42
internațională
Să ne reamintim...
Rezumat
În temeiul intereselor comune, statele se asociază în organizații internaționale

interguvernamentale. În materia drepturilor omului, organizațiile internaționale cele mai
importante sunt Organizația Națiunilor Unite și agențiile sale specializate: Organizația
Mondială a Muncii și UNESCO.
Organizațiile internaționale funcționează în paralel cu organizațiile regionale pentru a

satisface mai eficient punerea în practică a obiectivelor în materia drepturilor omului și nu
numai.
1. Utilitatea actuală a sistemului ONU. Argumente.
2. Simulare şedinţă a Consiliului de securitete: cazul Kosovo; încălcări ale

drepturilor minorităţilor
Exemplificare de activități relevante ale fiecărui organ al organizațiilor

internaționale.
43
Unitatea de învăţare 4. Dreptul instituţional al drepturilor
omului. Organizaţii interguvernamentale regionale
Cuprins
4.1. Introducere ....................................................................................................................
4.2. Competenţe ...................................................................................................................
4.6. Rezumat
4.1. Introducere
Statele fiecărui continent, având particularități politice, economice, culturale

proprii, se asociază pentru a îndeplini în mod mai eficient și obiective circumscrise
domeniului drepturilor omului, indiferent de scopul general pentru care îl are stabilit
organizația regională.
- să identifice organizațiile aparținând fiecărui continent
- să facă distincție între tipurile de organizații regionale
- să aprecieze critic activitățile organizațiilor regionale
44
 Creat în 1949
 47 membri
 Organe principale:
 Comitetul de miniştri
 Adunarea parlamentară
 Secretariatul
Exemple
Găsirea de informații privind raportul dintre România și organizația regională.
Să ne reamintim...
Cele mai importante organizații europene cu atribuții în materia drepturilor
omului sunt Consiliul Europei, Uniunea Europeană, OSCE.
- 28 state membre
- Instituţii europene
 Consiliul Uniunii Europene
 Consiliul european
 Parlamentul european
 Comisia europeană
45
 CJCE
- Alte organisme :
 Comisia libertăţilor publice şi de afaceri interne

 Comisia luptei contra rasismului şi xenofobiei
 Observator european
 Mediator european
Exemple
Să ne reamintim...
Cele mai importante organizații europene cu atribuții în materia drepturilor
omului sunt Consiliul Europei, Uniunea Europeană, OSCE.
4.5. OSCE
 Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa (1975) – Actul Final al Conferinţei, Carta
de la Paris pentru o nouă Europă(1990)
 Organe nespecializate: Reuniunea şefilor de stat sau de guvern, Consiliul, Comitetul Înalţilor
Funcţionari
 Biroul insitutiţiilor democratice şi ale drepturilor omului (1991); misiuni de experţi,
raportori
 Reprezentantul OSCE pentru libertatea de informare (1997)
 Grupul de experţi pentru prevenirea torturii
46
 Înaltul Comisar pentru minorităţi naţionale
Exemple
Să ne reamintim...
Cele mai importante organizații europene în materia drepturilor omului sunt
Consiliul Europei, Uniunea Europeană, OSCE.
4.6. Organizația Statelor Americane
- este o organizație internațională, cu sediul la Washington, DC, Statele Unite ale Americii.
- cuprinde din 35 de state independente din ambele Americi
- membrii activi ai Organizației Statelor Americane sunt: Antigua și Barbuda, Argentina,

Bahamas, Barbados, Belize, Bolivia, Brazilia, Canada, Chile, Columbia, Costa Rica, Cuba,
Dominica, Ecuador, El Salvador, Grenada, Guatemala, Guyana, Haiti, Honduras, Jamaica,
Mexic, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, Republica Dominicană, SUA, Sf. Cristofor și Nevis,
Sf. Vincențiu și Grenadine, Sfânta Lucia, Surinam, Trinidad și Tobago.
- limbile oficiale sunt: franceza, spaniola, olandeza, engleza, portugheza.
- Organe OSA:
o Adunarea generală
o Consiliul permanent
47
Exemple
Să ne reamintim...
4.7. Organizația Unității Africane
- Fondată în iulie 2002
- Creată după modelul Uniunii Europene, scopurile sale sunt promovarea democrației,
drepturile omului și dezvoltarea pe continentul african
- Țările membre: Republica Algeriană Democrată și Populară, Republica Angola, Republica

Benin, Botswana, Burkina Faso, Republica Burundi, Republica Camerun, Republica Capul
Verde, Republica Centrafricană , Republica Ciad, Uniunea Comorelor, Republica Côte d'Ivoire,
Republica Democrată Congo, Republica Congo,Republica Djibouti,Republica Arabă Egipt,
Statul Eritreea, Republica Democrată Federală Etiopia, Republica Guineea Ecuatorială,
Republica Gabon, Republica Gambia, Republica Ghana, Republica Guineea,Republica
Guineea-Bissau, Republica Kenya, Regatul Lesotho, Republica Liberia, Republica Libia,
Republica Madagascar, Republica Malawi, Republica Mali, Republica Islamică Mauritania,
Republica Mauritius, Republica Mozambic, Republica Namibia, Republica Niger, Republica
Federală Nigeria, Republica Rwanda, Republica Arabă Democrată Saharawi, Republica São
Tomé și Príncipe, Republica Senegal, Republica Seychelles, Republica Sierra Leone, Republica
Somalia, Republica Africa de Sud, Sudan,Swaziland, Tanzania, Republica Togoleză, Tunisia,
Uganda, Zambia, Zimbabwe
- Organe OUA:
o Conferinţa şefilor de stat şi guvern
48
o Secretariatul general
o Consiliul miniştrilor de externe
o Parlamentul Panafrican (2004)
Exemple
Să ne reamintim...
4.8. Organizația Ligii Arabe
- organizație internațională regională a statelor arabe și a unor state cu afinitate pentru lumea
arabă, care își propune „strângerea relațiilor dintre țările membre și coordonarea colaborării
dintre ele, prezervarea independenței și a suveranității lor și, în manieră generală, apărarea
cauzelor și intereselor țărilor arabe.”
- are 22 membri: Egipt, Irak , Iordania, Liban , Arabia Saudită, Siria , Yemen , Sudan , Maroc ,
Tunisia , Kuweit , Algeria , Emiratele Arabe Unite , Bahrain , Qatar , Oman , Mauritania ,
Somalia , Statul Palestina , Djibouti , Comore , Libia
- trei state care nu sunt de limbă arabă - Somalia, de mulți ani pradă unor războaie civile și
divizată,Djibuti și Insulele Comore.
49
- Organe: Consiliu, Organizația Ligii Arabe pentru Educație, Cultură și Știință ALECSO, și Consiliul
Economic și Social al Ligii Arabe - Consiliul Unității Economice Arabe CAEU
Exemple
Găsirea de informații privind raportul dintre România și organizația regionale.
Să ne reamintim...
4.9. Asociația statelor din sud-estul Asiei
-este o organizație politică și economică a zece țări din Asia de sud-est,
-constituită la 8 august 1967 de Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore și Thailanda
Rezumat
Statele s-au asociat pe teritoriul european în cadrul Consiliului Europei, Uniunii

Europene și OSCE, dincolo de satisfacerea obiectivelor de ordin politic, și pentru a îndeplini
deziderate în materia drepturilor omului.
Cele doua Americi s-au reunit pentru a satisface obiectivele specifice drepturilor omului în
50
cadrul Organizației Statelor Americane.
În pofida dificultăților politice și economice, Africa se declară ferm în favoarea protejării

drepturilor omului prin reunirea majorității statelor sale în Organizația Unității Africane.
Statele arabe, deopotrivă, se asociază pentru a-și afirma și consolida specificitatea în

cadrul Ligii arabă.
Dincolo de existența în sine a organizațiilor, indiferent de nivelul la care acestea funcționează,

problematica fundamentală este cea arondată procedurii ce trebuie să fie urmată de
organele fiecărei organizații în vederea analizării și soluționării cazurilor în care sunt încălcate
drepturile omului.
1. Particularităţi ale organizațiilor europene.

2. Particularităţi ale organizației interamericane.
3. Particularităţi ale organizației africane.
Găsirea de activități relevante recente ale organizației regionale în materia

drepturilor omului.
51
Unitatea de învăţare 5. Dreptul procedural al drepturilor
omului. Organizaţia Naţiunilor Unite
Cuprins
5.1. Introducere ....................................................................................................................
5.2. Competenţe ..................................................................................................................


5.6. Rezumat ........................................................................................................................
5.1. Introducere
ONU, alături de agențiile sale specializate, desfășoară numeroase activități în

materia garantării respectării drepturilor omului atât prin intermediul organelor sale
generale, cât și prin intermediul ansamblului de organe specializate în domeniul
drepturilor omului.
52
- să identifice organele cu atribuții în materia drepturilor omului din cadrul ONU
- să înțeleagă procedura fiecărui organ cu atribuții în materia drepturilor omului din

cadrul ONU
- să redacteze corect plângeri către organe cu atribuții în materia drepturilor omului din
cadrul ONU
5.3.1.1. Organe ONU specializate în material drepturilor omului reglementate de

Carta Națiunilor Unite
1) CONSILIUL DREPTURILOR OMULUI

 Înlocuieşte Comisia drepturilor omului (1946-2006; rezoluţiile 1235 şi 1503 ale ECOSOC;
Subcomisia luptei contra măsurilor discriminatorii şi a protecţiei minorităţilor – 26 experţi
individuali, creată in 1947) din 19 iunie 2006
 Compus din 47 membri, aleşi direct şi individual prin vot secret – repartiţie geografică
echitabilă: 13 din statele africane, 13 din state asiatice, 6 din statele est-europene, 8 din
statele sud-americane, 7 din statele vest-europene şi alte state; mandat 3 ani
 Atribuţii:
 Examinează periodic violările sistematice şi flagrante ale drepturilor omului face
recomandări
 Promovează educaţia în domeniul drepturilor omului
 Oferă servicii consultative, asistenţă tehnică statelor membre
 Face recomandări şi prezintă anual un raport Adunării generale
53
 Asigură cooperarea cu guverne, organizaţii regionale, naţionale, societatea civilă
specialiste in drepturile omului
2) ÎNALTUL COMISARIAT AL DREPTURILOR OMULUI

 Funcţionează din 1997 în subordinea Secretariatului
 Organe componente:
 Înaltul Comisar al Drepturilor Omului – creat în 1993
 Centrul Drepturilor Omului – creat în 1975
 Atribuţii:
 Promovează cooperarea internaţională şi instaurează dialogul cu guvernele în
privinţa respectării drepturilor omului
 Ameliorează eficacitatea şi productivitatea organelor ONU relativ la drepturile
omului
3) ÎNALTUL COMISARIAT PENTRU REFUGIAŢI

 Organ subsidiar al Adunarii generale
 Activitatea umanitara si sociala, nu politica
 Inalt Comisar+adjunct+ functionari
5.3.1.2. Organe specializate în materia drepturilor omului reglementate de trate adoptate de ONU
1) Comitetul Drepturilor Omului
 Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice, Protocolul facultativ al Pactului adoptate

de Adunarea generală în 1966, intrate în vigoare în 1976; al Doilea Protocol facultativ (1989,
1991)
 Creat în 1976
Compus din 18 experţi independenţi
2) Comitetul Drepturilor Economice, Sociale şi Culturale
 Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale (adoptat în1966, intrat
în vigoare în 1976)
 Compus din 18 membri, creat în 1985 prin rezoluţia 1985/17 a ECOSOC (1986 – funcţionare)
54
3) Comitetul pentru Eliminarea Discriminării Rasiale
 Convenţia privind Eliminarea Discriminării Rasiale,

adoptată de Adunarea generală în 1965, intrată în vigoare în 1969
 Compus din 18 experţi independenţi
 Creat în 1969
4) Comitetul pentru Eliminarea Discriminării faţă de Femei

 Convenţia Eliminarea Discriminării faţă de Femei, adoptată de Adunarea generală în 1979,
intrată în vigoare în 1981, Protocolul facultativ (1999)
 Creat în 1982
5) Comitetul contra Torturii

 Convenţia contra torturii şi alte sancţiuni sau tratamente crude, inumane sau degradante,
adoptată de Adunarea generală în 1984, intrată în vigoare în 1987
 Creat în 1987
6) Comitetul Drepturilor Copilului

 Convenţia drepturilor copilului, adoptată de Adunarea generală în 1989, intrată în vigoare în
1990
 Creat în 1991
7) Comitetul Condiţiei Femeii

 Convenţia privind drepturile femeii
 Organ subsidiar al ECOSOC – infiintat prin Carta ONU
 Organ interguvernamental: 45 experti guvernamentali
55
Exemple
Rapoarte recente ale comitetelor
Găsirea de recomandări ale comitetelor aplicabile și României.
Să ne reamintim...
Organizația Națiunilor Unite, prin organele sale generale și specializate în
materia drepturilor omului, desfășoară proceduri judiciare și nejudiciare.
5.3.2.1. Chestiuni generale
 Care sunt caracteristicile generale ale recursului internaţional?
- Titularii recursurilor
o Statele – regula în dreptul internaţional public
o Indivizii – caracteristică a drepturilor omului
-Sursă
o Convenţională
o Non-convenţională
-Opozabilitate
o Recurs obligatoriu (faţă de toate statele membre ale unui tratat sau
organizaţie)
o Recurs facultativ (se aplică doar statelor care au recunoscut expres

acest recurs)
56
-Forţa juridică
o Procedură jurisdicţională : decizii obligatorii

o Procedură quasi-jurisdicţională : constatări sau recomandări
o Procedură nejurisdicţională : rapoarte
-Subsidiaritate
 Condiţiile de admisibilitate ale recursului internațional
A. Recursul să nu fie un abuz de drept
B. Organul internaţional sau regional să fie competent să soluţioneze recursul
 Competenţă ratione loci

 Competenţă ratione materiae
 Competenţă ratione temporis
 Compentenţă ratione personae
C. Recursul să nu fie nefondat în mod evident
D. Recursul să nu fie anonim
E. Să nu fie adresat un recurs similar la un alt organ internaţional sau regional
F. Să fie epuizate toate căile ordinare de atac
G. Să fie formulat într-un termen de 6 luni de la hotarărea definitivă internă
 Ce sunt măsurile provizorii?
- Recursul nu este suspensiv de executare
- Pot fi dispuse în interesul părţilor unei cauze în toate stadiile acesteia
- Poate fi solicitată prin mijloace de comunicare modern(caracter rapid) dispunerea

acestor măsuri în regim de urgenţă
- Scopul: evitarea producerii de pagube ireversibile,dar fără a afecta soluţionarea

recursului
57
- Ex: expulzări, condamnări la moarte, examen medical
- Solicitare motivată substanţial
- Statul căruia i se adresează măsurile nu este obligat să le respecte (circumstanţă

agravantă in procedura pe fond)
Exemple
Găsirea de recomandări ale comitetului aplicabile și României.
Să ne reamintim...
5.3.2.2. Proceduri judiciare specializate
1. Pactul internaţional cu privire la drepturi civile şi politice – Comitetul drepturilor

omului
a. Comunicări ale statelor
- Un stat pretinde că alt stat încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul tratatului
- Ambele state trebuie să fi recunoscut în prealabil competenţa Comitetului
- Procedura – etape:
o Statul care pretinde încălcarea se adresează statului în cauză, care, în termen de 3
luni, trebuie să îi prezinte explicaţii
o Dacă în 6 luni nu este rezolvat diferendul, deşi au fost parcurse toate căile interne de
atac, oricare dintre cele două state poate sesiza Comitetul
o Comitetul le propune statelor o soluţionare amiabilă
58
o Comitetul propune o comisie de conciliere ad hoc, care redactează un raport care
poate fi acceptat sau nu de state ca soluţie a diferendului
b. Comunicările individuale
- Acceptate în temeiul Protocolului facultativ al PIDCP
- Examinare confidenţială
- Etape:
o Admisibilitatea
o Examinarea fondului
- Procedură:
o Comunicarea e primită de Secretariatul Comitetului şi e transmisă unui membru al
Comitetului
o Se desemnează un Raportor al noii comunicări care
 verifică admisibilitatea
 poate dispune măsuri provizorii
 transmite comunicarea Grupului de lucru (5 membri)
o Grupul de lucru se pronunţă asupra admisibilităţii
o dacă comunicarea e admisibilă statul în cauză trebuie să prezinte argumente pe
fondul cauzei în termen de 6 luni
o schimb de memorii scrise între părţile diferendului
o Comitetul, în şedinţă plenară, îşi prezintă constatările
 Când constată încălcări, face recomandări
 Desemnează un Raportor însărcinat cu suprevagherea punerii în aplicare a
recomandărilor
2. Convenţia contra torturii şi altor pedepse sau tratemente crude, inumane sau
degradante – Comitetul contra torturii
a. Comunicări ale statelor: procedură similară Comitetului drepturilor omului
b. Comunicări individuale
 Etape:
1. Admisibilitatea; măsuri provizorii
2. Examinarea fondului : încălcări ale convenţiei – recomandări a căror aplicare este
supravegheată
Exemple
59
Să ne reamintim...
1. Convenţia pentru eliminarea discriminării rasiale – Comitetul pentru eliminarea

discriminării rasiale
a. Comunicări ale statelor: procedură similară Comitetului drepturilor omului
b. Comunicări individuale
 Etape:
1. Admisibilitatea; măsuri provizorii
2. Examinarea fondului : încălcări ale convenţiei – recomandări a căror aplicare este
supravegheată
3. Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor –
Comitetul pentru eliminarea discriminării femeilor
 Comitet înfiinţat în temeiul Protocolului facultativ al Convenţiei
 Comunicări individuale
1. Admibilitatea; măsuri conservatorii
2. Examinarea fondului: recomandări în caz de constatare a încălcării convenţiei
Exemple
60
Să ne reamintim...
5.3.3. Proceduri nejudiciare
5.3.3.1. Rapoarte statale
- periodicitatea rapoartelor este variabilă 2-5 ani
- pot fi cerute rapoarte complementare în situaţii de urgenţă
- forma şi conţinutul sunt determinate de fiecare comitet
- comitetele adoptă directive generale, reunite în Manualul privitor la redactarea

rapoartelor pe domeniul drepturilor omului (1992) de Centrul Naţiunilor Unite pentru drepturile
omului
- sunt furnizate şi servicii consultative privind formarea la nivel naţional de personal

administrativ care să redacteze rapoarte
structura rapoartelor:
 prima parte:
i. informaţii privind terioriul şi populaţia statului
ii. istoria statului şi structura sa executivă, legislativă şi administrativă
iii. cadrul juridic general de protecţie a drepturilor omului la nivel naţional
iv. precizări privind difuzarea de informaţii referitor la drepturile protejate

b. a doua parte: drepturile protejate de fiecare tratat
- exista frecvent întârzieri în prezentarea de rapoarte; există o listă a statelor restanţiere

publicată anual
- examinarea rapoartelor are loc în cadrul şedinţelor publice a comitetelor, cu

participarea reprezentanţilor statelor
61
- sunt făcute observaţii finale referitor la raport şi răspunsurile guvernului
- ONG-urile pot juca un rol determinant şi eficace pentru dinamizarea procedurii de

pregătire şi prezentare a rapoartelor
- obligaţia de a prezenta rapoarte poate avea sursă
a. non-convenţională: chestiuni ridicate de raportori speciali sau grupuri de lucru sau

acte normative adoptate de organe ONU (ex: Ansamblul de reguli esenţiale privitor la tratamentul
deţinuţilor – rapoarte la 5 ani)
b. convenţională
5.3.3.2. Rapoarte specializate
1)Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice

Comitetul drepturilor omului
- rapoarte periodice la 5 ani, după primul raport redactat la 1 an după ratificarea

Pactului de către stat
- posibile şi rapoartele complementare
- sunt indicate măsurile luate pentru a se da efect drepturilor consacrate în Pact +

dificultăţile întâlnite
- se stabileşte în care din cele 3 sesiuni (martie-aprilie, iulie, noiembrie-decembrie) ale

comitetului se va analiza raportul
- anterior şedinţei Comitetului, raportul e examinat de un grup de lucru (4 membri) –

Raportorul pe ţară: determinarea listei de întrebări pentru stat
- în cadrul şedinţelor reprezentanţii statelor iau cuvantul, răspund la întrebările

Comitetului
- pot participa şi ONG-urile la şedinţele publice
62
- la finalul examinării sunt adoptate observaţii finale, care, ulterior sunt publicate într-
un raport anual adresat Adunării generale
2) Pactul internaţional privitor la drepturile sociale, economice şi culturale
Comitetul drepturilor sociale, economice şi culturale
- rapoarte prezentate la fiecare 5 ani, după primul raport redactat la 2 ani după
ratificarea Pactului de către stat
- a stabilit linii directoare precise pentru întocmirea rapoartelor
- grup de lucru (5 membri): raport – Raportor pe ţară - listă de întrebări pentru stat
stabilită în baza informaţiilor furnizate de instituţii specializate precum OIM, OIS
- ONG-urile
• pot trimite rapoarte alternative (rol consultativ pe lângă ECOSOC)
• participă la şedinţele publice, putând lua cuvântul
- observaţiile finale ale Comitetului sunt publicate într-un raport anual adresat
ECOSOC
3) Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială

Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale
- rapoarte prezentate la fiecare 4 ani, după primul raport redactat la 1 an după

ratificarea Convenţiei de către stat
- rapoarte complementare
- întârzierile statelor de prezentare a rapoartelor sunt numeroase şi excesive; în

consecinţă, se analizează situaţia statului în cauză în baza celui din urmă raport prezentat de acel stat
la care se adaugă informaţii pertinente; este invitat şi statul la discuţie
- sunt adoptate principii directoare
- Raportor pe ţară – lista de întrebări pentru stat
63
- Sedinţe publice; intervenţii ale reprezentanţilor statului
- Observaţii finale publicate

Instituţiile specializate şi ONG-urile sunt excluse procedurii; neoficial, pot trimite rapoarte
alternative Comitetului, documentel Serviciului de informare despre anti-rasism, asista la şedinţele
publice, întâlni cu reprezentanţii guvernelor, membrii Comitetului, presă

Proceduri speciale:
a. Procedura de alertă rapidă:
i. Mecanism de supraveghere a realizării sugestiilor şi recomandărilor din cadrul

observaţiilor finale
ii. furnizarea de asistenţă tehnică statelor, trimiţând membrii ai Comitetului pe teren
b. Procedura de intervenţie de urgenţă:
i. raport suplimentar+ raportor special
ii. împiedicarea sau limitarea extinderii numărului de violări grave ale Convenţiei
iii. misiune de bune oficii ale membrilor Comitetului
6) Convenţia pentru eliminarea discriminării femeilor

Comitetul pentru eliminarea discriminării femeilor
- Rapoarte prezentate la fiecare 4 ani, după primul raport redactat la 1 an după

ratificarea Convenţiei de către stat
- Rapoarte suplimentare
64
- Stabilite linii directoare pentru pregătirea rapoartelor
- Întârzieri- document unic
- Grup de lucru – lista de întrebări pentru stat
- International Women’s Rights Action Watch (ONG) prezintă rapoarte alternative
- Şedinţe publice
- Sunt adoptate comentarii (Raportorul pe ţară şi înlocuitorul său) care, ulterior, sunt
publicate într-un raport anual adresat Adunării generale şi Comisiei ONU a condiţiei femeii
7) Convenţia contra torturii şi altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau
degradante Comitetul contra torturii
- prezentate la fiecare 4 ani, după primul raport redactat la 1 an după ratificarea Convenţiei
de către stat
- linii directoare
- raport examinat de raportor pe ţară şi înlocuitorul său
- ONG-urile – rapoarte alternative
- şedinţe publice – intervenţiile reprezentantului statului ; prezenţa ONG-urilor
- concluziile finale ale Raportorilor
- Comitetul adoptă concluzii şi recomandări(aspecte pozitive, preocupări, sugestii,

recomandări; transmise statului), care, ulterior, sunt publicate în raportul anual transmis Adunării
generale
8) Convenţia privind drepturile copilului

Comitetul drepturilor copilului
- Rapoarte la fiecare 5 ani, după primul raport redactat la 2 ani după ratificarea Convenţiei de către
stat
- Raport complementar
- Principii directoare privind forma şi conţinutul rapoartelor:
65
• măsuri generale de aplicare a Convenţiei
• definiţia copilului
• principii generale
• drepturi şi libertăţi fundamentale
• mediul familial
• sănătatea şi bunăstarea
• educaţia, recreerea şi cultura
• măsuri speciale de protecţie
9) Convenţia privind drepturile copilului

Comitetul drepturilor copilului
- grup de lucru: raportor pe ţară – listă de întrebări
- ONG-urile prezintă rapoarte alternative şi pot fi audiate de grupurile de lucru
- Şedinţă publică – intervenţiile statelor, asistenţa ONG-urilor
- Observaţii finale: aspecte pozitive, preocupări, sugestii, recomandări; transmise statului,

publicate în raportul anual transmis Adunării generale
Exemple
Rapoarte recente ale OIM
Găsirea de recomandări adresate României de OIM.
66
Să ne reamintim...
5.3.3.3. Anchete
 Chestiuni generale
- Scop: controlul realizat într-un anume stat în privinţa respectării efective a

drepturilor omului de către statul în cauză
= unul din mecanismele fundamentale de protecţie a drepturilor omului, alături de
recursuri
- Funcţii:
o Realizarea unei anchete şi stabilirea stării de fapt
o Analiza şi evaluarea situaţiei unui stat (probleme, gravitate)
o Stabilirea de contacte şi a unui dialog directe cu reprezentanţii statelor la
nivel naţional sau local
o Realizarea de întâlniri cu victimele, apărători locali ai drepturilor omului,
reprezentanţi ONG, parlamentari, avocati, medici etc
o Întreprinderea de acţiuni de asistenţă cu caracter umanitar
o Prevenirea încălcărilor – recomandări
o Alertarea organizaţiilor internaţionale în cazul situaţiei particulare a unui stat
- Sursă:
o Convenţională (Convenţiile de la Geneva, Convenţia europeană pentru
prevenirea torturii)
o Non-convenţională
- ONG-urile – rol activ:
o Alertează organismele internaţionale privind situaţii locale
o Furnizează experţilor indicaţii precise privind violarea drepturilor omului
o Se întâlnesc la faţa locului cu experţi ai misiunii
o Informează media naţională, parlamentarii şi responsabilii ONG-urilor şi
asociaţiilor
o Pot organiza ele însele misiuni internaţionale
 Anchete specializate
67
1. Comitetul contra torturii
- anchetă în cazul în care există informări credibile şi de bună credinţă că tortura este practicată
sistematic pe un anumit teritoriu
- ex: Turcia, Egipt
-tortura prezintă elemente de
 obişnuiţă
 generalitate
 finalitate determinată
 pe o parte considerabilă a teritoriului unui stat
-cauze:
o Dificultăţi de control ale guvernelor

o Lacună între politica centrală şi cea locală
o Legislaţie insuficientă
-informările pot fi făcute şi de ONG-uri
-aduce la cunoştinţa statului informările primite şi invită statul să coopereze în examinarea acestora;
poate solicita informări suplimentare
-unul sau mai mulţi membri ai Comitetului împreună cu experţi (medici legişti etc) poate desfăşura o
anchetă confidenţială – vizită, cu acordul statului:discuţii cu reprezentanţii statelor, membrii ONG,
parlamentari, victime
-vizitele sunt facultative, anchetele nu pot fi împiedicate de refuzul statului
-concluziile vizitei sunt transmise statului:comentarii şi sugestii
-activităţile Comitetului - caracter confidenţial
2. Comitetul pentru eliminarea discriminării femeilor
- anchetă + vizită în cazul violării grave şi sistematice a drepturilor femeilor
- caracter confidenţial
68
- statele semnatare ale Convenţiei pentru eliminarea discriminării femeilor pot refuza efectuarea
unor astfel de anchete
- aceeaşi procedură ca cea a Comitetului contra torturii
- observaţiilor + recomandărilor Comitetului se adaugă observaţiile statului
-în 6 luni statul trebuie să informeze ce măsuri de redresare a luat ca urmare a raportului; acestea
pot fi incluse şi în raportul periodic
3. Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale
- procedura de alertă rapidă: asistenţă tehnică acordată statelor
-intervenţia de urgenţă: raportor special – misiune de bune oficii
4. Comitetul drepturilor copilului
-misiuni la faţa locului
-discuţii cu reprezentanţi ai statului, organizaţiilor internaţionale + ONG
-alertarea privind anumite probleme particulare semnalate la nivel naţional sau regional
-se intervine direct pe lângă reprezentanţii statelor : recomandări
5.3.3.4. Raportorii speciali şi Grupurile de lucru
 Raportori pe ţară sau pe temă
- misiunile nu au bază convenţională – impusă negocierea misiunii cu statul anchetat
- motive ale misiunilor:
o încălcări foarte grave ale drepturilor omului
o probleme pariculare
69
o analizarea situaţiei statelor care nu sunt supuse nici unui control internaţional de origine
convenţională sau non-convenţională
o schimbarea de guvern
-faza negocierii şi pregătirii vizitei – crucială
-drepturi soliticitate de raportori şi grupurile de lucru:
o Să se întreţină liber şi în privat cu particulari, grupuri şi reprezentanţi ai asociaţiilor sau

instituţiilor, parlamentari, avocaţi, victime, familiile acestora etc
o Libertatea de circulaţie în toate părţile ţării
o Dreptul de a vizita penitenciare şi alte locuri de detenţie şi de a interoga deţinuţi
o Siguranţa raportorului şi membrilor grupului, precum şi a colaboratorilor lor
-durata vizitei:8-10 zile
-raport final
• publicat
• anexat raportului anual general de activităţi
-obiective:
o Stabilirea stării de fapt + anchetă + control
o Protecţia anumitor categorii de victime
o Contactul cu autorităţile şi componente ale societăţii civile
o Consultare + prevenire : recomandări
o Supraveghere : scrisori + vizite
5.4. Drept procedural. Organizaţia internaţională a muncii
a. Reclamaţiile organizaţiilor profesionale

 Tipuri de organizaţii:
70
1. ale angajatorilor
2. ale angajaţilor
 adresate Biroului internaţional al muncii
 etape:
1. admisibilitatea analizată de Consiliul de administraţie al Organizaţiei; reclamaţia
a. să fie formulată în formă scrisă
b. să aparţină unei organizaţii profesionale
c. să se refere expres la articolul 24 al Constituţiei OIM
d. să vizeze un membru al OIM
e. să se refere la o convenţie a căruia statul în cauză este parte
f. să descrie încălcarea
2. examinarea fondului de către un Comitet desemnat de Consiliu
a. procedură confidenţială
b. se adoptă un raport (recomandări) în urma consultării statului în cauză care
este analizat de către Consiliu
c. concluziile Consiliului sunt făcute publice
b. plângerile statelor
 titulari
1. stat semnatar
2. Consiliul de administraţie, din oficiu sau la plângerea unui delegat al Conferiţei
 Consiliul formează o Comisie de anchetă: examinarea aprofundată a plângerii; recomandări
publicate de Directorul general al BIM
 Statele, în termen de 3 luni, pot accepta sau nu recomandările ori se pot adresa Curţii
internaţionale de justiţie
c. Comitetul libertăţii sindicale

 Examinează plângeri privind încălcarea drepturilor sindicale
 Titularii plângerilor:
1. Guverne
2. Organizaţii profesionale
 Componenţa:
1. 3 membri guvernamentali
2. 3 membri ai angajatorilor
3. 3 membri ai angajaţilor
71
 Procedură:
1. Guvernul reclamat prezintă în scris poziţia sa faţă de încălcările invocate în plângere
2. Comitetul formulează observaţii şi sugestii după analizarea pieselor dosarului, pe
care le înaintează Consiliului de administraţie BIM
3. Cazuri de gravă încălcare: desemnarea unei Comisii de investigare şi conciliere
privind libertatea sindicală
Exemple
Rapoarte recente ale OIM
Găsirea de recomandări adresate României de OIM.
Să ne reamintim...
5.5. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO)
a. Procedura de conciliere şi bune oficii între state

 Comisia de concilieri şi bune oficii (Protocol Convenţiei privind lupta contra discriminării în
domeniul învăţământului)
 Procedură:
1. Înţelegere amiabilă între state – comunicări scrise
2. Admiterea sesizării este condiţionată de epuizarea căilor interne de atac
3. Comisia adoptă un raport
 Comunicările individuale
72
- Convenţia privind lupta contra discriminării în domeniul învăţământului – Comitetul
privind convenţiile şi recomandările în domeniul educaţiei
- Titulari:
a. Indivizi
b. Asociaţii
- Tipuri de sesizări:
c. Reclamaţii privind violări ale drepturilor fundamentale în domeniul educaţiei, ştiinţei,
culturii şi informaţiei
d. Comunicări privind
a. cazuri individuale
b. violări masive, sistematice sau flagrante de drepturi în domeniul educaţiei,
ştiinţei, culturii şi informaţiei
o condiţii de admibilitate:
 comunicarea să nu fie anonimă
 să nu aparţină unei persoane sau grup de persoane care se consideră a fi suferit o încălcare a
drepturilor sale
 drepturile omului invocate să fie de competenţa UNESCO
 să fie compatibilă principiilor UNESCO, Cartei ONU, dreptului internaţional al drepturilor
omului
 să nu fie nefondată în mod evident, să fie întemeiată pe probe pertinente
 să nu fie abuzivă
 să nu fie întemeiată exclusiv pe informaţii massmedia
 să fie prezentată într-un termen rezonabil
 să fie epuizate căile ordinate de atac naţionale sau să se facă dovada eforturilor de a le fi
epuizat
 să nu privească chestiuni care deja au fost examinate
 procedură
a. confidenţială
b. soluţie amiabilă
c. rapoarte confidenţiale
Exemple
Rapoarte recente ale UNESCO
73
Găsirea de recomandări adresate României de UNESCO
Rezumat
ONU, OIM și UNESCO desfășoară proceduri judiciare și nejudiciare în vederea

asigurării respectării drepturilor omului.
Alternativa în plan procedural al sistemului internațional al drepturilor omului este

constituită de procedurile din cadrul sistemului regional al drepturilor omului
1. Exemplificarea tipurilor de competenţă a unui organ jurisdicţional

2. Redactarea de petiţii individule ONU
Diferenţa între organele ONU generale şi organele ONU specializate în domeniul

drepturilor omului
74
Unitatea de învăţare 6. Dreptul procedural al drepturilor omului.
Consiliul Europei, Uniunea Europeană, OSCE
Cuprins
6.1. Introducere ....................................................................................................................
6.2. Competenţe ..................................................................................................................
6.5. Dreptul procedural al drepturilor omului. OSCE
6.7. Temă de control .............................................................................................................
6.1. Introducere
Originalitatea, complexitatea și eficiența sistemului european de protecție rezultă

din procedura desfășurată în fața unor organe judiciare regionale care oferă posibilitatea
ca un particular să se adreseze unui organ internațional pentru a solicita sancționarea
statului care i-a încălcat un drept al său.
- să identifice organele organizațiilor europene abilitate să rezolve solicitările

privind încălcarea drepturilor omului
-să înțeleagă procedura care este urmată de organele judiciare ale organizațiilor
europene
- să formuleze plângeri admisibile adresate organelor judiciare ale organizațiilor

europene
75
 Acte normative esențiale:
- Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi libertăţile fundamentale

(1950, 1953) +16 Protocoale: P1, P4, P6, P7 – protocoale adiţionale; celelalte
reformează mecanismul de aplicare a Convenţiei : Comisia europeană a drepturilor
omului (până în 1998) + Curtea europeană a drepturilor omului; plângeri statale şi
individuale
- Carta socială europeană (1961, 1965), Protocol adiţional (1988, 1992), Cartea socială
revizuită (1996, 1999), Protocol adiţional (1995, 1998): rapoarte, reclamaţii colective
– Comitetul de Experţi Independenţi, Comitetul Guvernamental
- Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi sancţiunilor sau tratamentelor
inumane sau degradante (1987, 1989) – Comitetul european pentru prevenirea
torturii, compus din experţi independenţi
- Convenţia europeană a limbilor regionale sau minoritare (1992, 1998) – Comitet de
Experţi
- Convenţia – cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (1995, 1998) – Comitet
Consultativ
- Convenţia europeană asupra exerciţiului drepturilor copilului (1996) – Comitet de
Experţi
- Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi demnităţii fiinţei umane faţă de
experimentelor biolegiei şi medicinii (1997, 1999) – Comitet Consultativ
 Organe:
a. Comisia europeană a drepturilor omului
76
 a funcţionat până în noiembrie 1998
 verifica admisibilitatea plângerilor
 soluţionare amiabilă
 în caz de eşec, emitea avize privind existenţa sau inexistenţa încălcării
 sesiza Curtea alternativ cu reclamantul sau statul parte
b. Curtea europeană a drepturilor omului

 A înlocuit sistemul anterior compus din Comisie şi Curte
 Numărul judecătorilor=numărul statelor membre ale Convenţiei=numărul statelor
membre ale Consiliului Europei
 Structură:
a. Judecatorul unic
b. Comitete de 3 judecători
c. Camera de 7 judecători
d. Marea Cameră (17 judecători)
 Tipuri de sesizare:
a. Recursuri ale statelor
b. Recursuri individuale
o Persoană fizică,
o ONG
o Grupuri de particulari
 Competenţă:
a. Judiciară
b. Consultativă (solicitări ale Consiliului de Miniştri privind interpretarea
Convenţiei şi a Protocoalelor sale)
 Reprezentarea de către un avocat în faţa Curţii nu este obligatorie decât dacă se
stabileşte audiere publică, după ce recursul a fost declarat admisibil; in general, se
procedează la schimb de corespondenţă cu grefa Curţii
c. Consiliul de Miniştri
 până în noiembrie 1998 putea lua decizii definitive şi obligatorii privind cauze care nu erau
aduse în faţa Curţii şi supraveghea executarea hotărârilor Curţii
 acum doar supraveghează executarea hotărârilor Curţii
77
 Proceduri judiciare
CONDIȚIILE DE ADMISIBILITATE ALE UNEI PLÂNGERI ADRESATE CURȚII

EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI
I. Verificarea competenţei Curţii europene a drepturilor omului
I.1. Competenţa ratione personae
I.1.1. Categorii de reclamanţi
a) Persoane fizice
- orice persoană poate cere protecţia Convenţiei împotriva unui stat parte atunci când încălcarea a
avut loc în jurisdicţia statului în cauză, conform art. 1 din Convenţie (Van der Tang împotriva Spaniei),
indiferent de naţionalitate, loc de reşedinţă, stare civilă, situaţie sau capacitate juridică. Pentru
mama decăzută din drepturile părinteşti, a se vedea Scozzari şi Giunta împotriva Italiei; pentru cazul
minorului, a se vedea A. împotriva Regatului Unit; pentru incapabilul care a sesizat Curtea fără
acordul tutorelui, a se vedea Zehentner împotriva Austriei
- o plângere nu poate fi formulată decât de persoane în viaţă sau în numele lor. O persoană decedată
nu poate formula o cerere înaintea Curţii (Aizpurua Ortiz şi alţii împotriva Spaniei, Dvořáček şi
Dvořáčková împotriva Slovaciei,), nici prin intermediul unui reprezentant (Kaya şi Polat împotriva
Turciei, Ciobanu împotriva României)
b) Persoane juridice
- o persoană juridică ce se consideră victima unei încălcări de către una din Înaltele Părţi contractante
a drepturilor recunoscute de Convenţie sau de Protocoalele sale poate formula o cerere în faţa Curţii
numai dacă este vorba despre „o organizaţie nonguvernamentală” în sensul art. 34 din Convenţie.
- sunt calificate drept „organizaţii guvernamentale”, în opoziţie cu „organizaţii nonguvernamentale”

în sensul art. 34, nu numai organele centrale ale statului, ci şi autorităţile descentralizate care
78
exercită „atribuţii de putere publică”, oricare ar fi gradul lor de autonomie în raport cu respectivele
instituţii; acest lucru este valabil şi pentru colectivităţile teritoriale (Radio France şi alţii împotriva
Franţei), pentru municipalităţi (Ayuntamiento de Mula împotriva Spaniei), sau pentru o parte a
comunei care participă la exercitarea puterii publice (Section de commune d’Antilly împotriva Franţei
(dec.), care nu au calitatea de a introduce o cerere întemeiată pe art. 34 (a se vedea şi Döşemealtı
Belediyesi împotriva Turciei).
- în categoria „organizaţiilor guvernamentale” intră persoanele juridice care participă la exercitarea

puterii publice sau care administrează un serviciu public sub controlul autorităţilor. Pentru a stabili
dacă aceasta este situaţia unei persoane juridice date, alta decât o colectivitate teritorială, este
necesar să se ia în considerare statutul juridic al acesteia şi, după caz, prerogativele pe care acesta i le
acordă, natura activităţii pe care o desfăşoară şi contextul în care se înscrie aceasta, precum şi gradul
său de independenţă faţă de autorităţile politice (Radio France şi alţii împotriva Franţei; Kotov
împotriva Rusiei) În ceea ce priveşte persoanele juridice de drept public care nu exercită atribute ale
puterii executive, a se vedea Sfintele mănăstiri împotriva Greciei, Radio France şi alţii împotriva
Franţei; Österreichischer Rundfunk împotriva Austriei . Pentru întreprinderile publice care se bucură
de independenţă instituţională şi operaţională suficientă faţă de stat, a se vedea Compania de
navigaţie a Republicii Islamice a Iranului împotriva Turciei; Ucraina-Tyumen împotriva Ucrainei;
Unédic împotriva Franţei; şi, a contrario, Zastava It Turs împotriva Serbiei, State Holding Company
Luganksvugillya împotriva Ucrainei; a se vedea şi Transpetrol, a.s., împotriva Slovaciei.
c) Orice grup de persoane particulare
- un grup de persoane particulare poate formula o cerere. Cu toate acestea, nici administraţiile
publice locale, nici celelalte organe publice nu pot formula cereri, prin intermediul persoanelor fizice
din care sunt constituite sau care le reprezintă, pentru orice act sancţionat de către statul de care
depind sau în numele căruia aceştia exercită atribute legate de puterea publică (Demirbaş şi alţii
împotriva Turciei).
Exemple
Jurisprudenta recentă a curții europene.
79
Găsirea de cauze relevante contra României ale Curții europene a drepturilor
omului
Să ne reamintim...
Curtea Europeană a Drepturilor Omului este cel mai eficient mecanism
european de garantare a drepturilor omului.
I.1.2. Calitatea de victimă
a) Noţiunea de „victimă”
- prin „victimă”, art. 34 din Convenţie desemnează victima sau victimele directe sau indirecte ale
pretinsei încălcări. Astfel, art. 34 nu se referă numai la victima sau victimele directe ale pretinsei
încălcări, ci la orice victimă indirectă căreia o încălcare i-ar pricinui un prejudiciu sau care ar avea un
interes personal ca acesta să înceteze (Vallianatos şi alţii împotriva Greciei). Noţiunea de „victimă”
este interpretată în mod autonom şi independent de normele de drept intern, precum interesul de a
acţiona sau calitatea procesuală (Gorraiz Lizarraga şi alţii împotriva Spaniei,), chiar şi în cazul în care
Curtea trebuie să ţină seama de faptul că reclamantul a fost parte în procedura internă (Aksu
împotriva Turciei; Micallef împotriva Maltei). Această noţiune nu implică existenţa unui prejudiciu
(Brumărescu împotriva României). Un act care are doar efecte juridice temporare poate fi suficient
(Monnat împotriva Elveţiei).
- noţiunea de „victimă” face obiectul unei interpretări evolutive din perspectiva condiţiilor din
societatea contemporană şi trebuie aplicată fără un formalism excesiv (Gorraiz Lizarraga şi alţii
împotriva Spaniei, Stukus şi alţii împotriva Poloniei, Ziętal împotriva Poloniei,). Curtea a considerat că
problema privind calitatea de victimă poate fi conexată cu fondul cauzei (Siliadin împotriva Franţei;
Hirsi Jamaa şi alţii împotriva Italiei).
b) Victima directă
80
- pentru a putea formula o cerere în temeiul art. 34, reclamantul trebuie să poată demonstra că i „s-a
adus atingere în mod direct” prin măsura incriminată (Tănase împotriva Moldovei; Burden împotriva
Regatului Unit). Această condiţie este indispensabilă pentru aplicarea mecanismului de protecţie al
Convenţiei (Hristozov şi alţii împotriva Bulgariei,), chiar dacă acest criteriu nu trebuie aplicat în mod
rigid, mecanic şi inflexibil în cursul procedurii (Micallef împotriva Maltei; Karner împotriva Austriei,
Aksu împotriva Turciei).
Exemple

omului
Să ne reamintim...
c) Victima indirectă
- dacă pretinsa victimă a unei încălcări a decedat înaintea introducerii cererii, o persoană care are
interesul legitim cerut în calitate de rudă a defunctului, poate depune o cerere ridicând capete de
cerere legate de deces sau de dispariţie (Varnava şi alţii împotriva Turciei). Este vorba despre o
situaţie deosebită reglementată prin natura pretinsei încălcări şi prin considerente legate de
aplicarea uneia dintre prevederile fundamentale ale sistemului Convenţiei (Fairfield împotriva
Regatului Unit).
- Curtea a admis ca rudele apropiate, precum părinţii, ale unei persoane despre al cărui deces sau
dispariţie se afirmă că angajează răspunderea statului, pot să se pretindă chiar ei victime ale încălcării
art. 2, problema identificării moştenitorilor persoanei decedate nefiind relevantă (Van Colle
împotriva Regatului Unit).
81
- ruda apropiată a persoanei decedate sau dispărute poate formula în numele acesteia şi alte capete
de cerere, de exemplu în temeiul art. 3 şi art. 5 din Convenţie, cu condiţia ca încălcarea pretinsă să fie
strâns legată de deces sau de dispariţie, dând naştere capătului de cerere întemeiat pe art. 2
- următoarele cauze prezintă interes: pentru un cuplu căsătorit, a se vedea McCann şi alţii împotriva
Regatului Unit, Salman împotriva Turciei; pentru un cuplu necăsătorit, a se vedea Velikova împotriva
Bulgariei; pentru părinţi, a se vedea Ramsahai şi alţii împotriva Ţărilor de Jos, Giuliani şi Gaggio
împotriva Italiei; pentru fraţi şi surori, a se vedea Andronicou şi Constantinou împotriva Ciprului;
pentru copii, a se vedea McKerr împotriva Regatului Unit; pentru nepoţi, a se vedea Yaşa împotriva
Turciei.
- în cazurile în care încălcarea pretinsă nu este strâns legată de decesul sau de dispariţia victimei
directe, Curtea a refuzat, în general, să recunoască unei alte persoane calitatea de victimă, decât
dacă aceasta putea, în mod excepţional, să demonstreze că avea personal un interes pentru a acţiona
(Nassau Verzekering Maatschappij N.V. împotriva Ţărilor de Jos). A se vedea, cu titlu de exemplu,
decizia Sanles Sanles împotriva Spaniei, care priveşte interdicţia sinuciderii asistate din punctul de
vedere al art. 2, art. 3, art. 5, art. 8, art. 9 şi art. 14 şi în care Curtea a decis că drepturile revendicate
de reclamantă, sora vitregă şi moştenitoarea persoanei decedate, erau drepturi netransferabile,
motiv pentru care nu putea să pretindă că este victima unei încălcări în numele fratelui său vitreg
defunct; a se vedea şi deciziile Bic şi alţii împotriva Turciei şi Fairfield împotriva Regatului Unit.
- în cazurile în care calitatea de victimă este recunoscută pentru rudele apropiate ale victimei directe,
ceea ce le permite să adreseze o cerere pentru a formula capete de cerere întemeiate, de pildă, pe
art. 5, art. 6 sau art. 8, Curtea a luat în considerare faptul că au demonstrat că aveau un interes moral
să o vadă pe persoana decedată achitată de orice acuzaţie (Nölkenbockhoff împotriva Germaniei;
Grădinar împotriva Moldovei) sau să apere reputaţia lor şi a familiei (Brudnicka şi alţii împotriva
Poloniei; Armonienė împotriva Lituaniei; Polanco Torres şi Movilla Polanco împotriva Spaniei), sau au
un interes material ca urmare a unor consecinţe directe asupra drepturilor lor patrimoniale
(Nölkenbockhoff împotriva Germaniei, Grădinar împotriva Moldovei, Micallef împotriva Maltei). A
fost luată în considerare şi existenţa unui interes general care face necesară examinarea capetelor de
cerere ( Bic şi alţii împotriva Turciei).
- Curtea a considerat că participarea reclamantului la procedura internă nu era decât unul dintre
criteriile relevante (Nölkenbockhoff împotriva Germaniei, Micallef împotriva Maltei, Polanco Torres şi
Movilla Polanco împotriva Spaniei, Grădinar împotriva Moldovei); a se vedea şi cauza Kaburov
împotriva Bulgariei, unde Curtea a considerat că, într-o cauză privind caracterul transferabil al art. 3
din Convenţie, reclamantul, neavând interes moral în cadrul procedurii şi nicio altă motivaţie
82
imperioasă, nu putea fi considerat victimă, pe motiv că dreptul intern i-a permis să participe la un
proces unde s-a invocat răspunderea civilă delictuală, în calitate de moştenitor al dl. Kabukov,
precum şi decizia Nassau Verzekering Maatschappij N.V. împotriva Olandei, în care Curtea a respins
cererea societăţii reclamante de a i se acorda calitatea de victimă, deoarece considera că un titlu de
cesiune îi conferea dreptul la formularea unui capăt de cerere în temeiul Convenţiei.
- în ceea ce priveşte capetele de cerere cu referire la societăţi, Curtea a considerat că o persoană se

poate plânge de încălcarea drepturilor sale, în cadrul unei proceduri din care nu a făcut parte, chiar
dacă este acţionară şi/sau conducătorul unei societăţi care a participat la această procedură. Dacă în
anumite circumstanţe, acţionarul unic al unei societăţi se poate pretinde „victimă” în sensul art. 34
din Convenţie, atunci când au fost luate măsuri litigioase împotriva societăţii sale, în caz contrar,
neluarea în neconsiderare a personalităţii juridice a unei societăţi nu se justifică decât în
circumstanţe excepţionale, mai ales atunci când s-a stabilit în mod clar că societatea se află în
imposibilitatea de a sesiza organele Convenţiei prin intermediul organelor sale statutare sau – în caz
de lichidare – prin lichidatorii săi (Centro Europa 7 S.r.l şi Di Stefano împotriva Italiei).
Exemple

omului
Să ne reamintim...
d) Victime potenţiale şi actio popularis
- în anumite cazuri specifice, Curtea a admis că un reclamant poate fi o victimă potenţială, de pildă,
atunci când nu este în măsură să stabilească dacă legislaţia pe care o denunţă i s-a aplicat într-
adevăr, din cauza caracterului secret al măsurilor pe care le autoriza (Klass şi alţii împotriva
Germaniei), sau în cazul în care un străin face obiectul unei decizii de expulzare care încă nu a fost
83
executată, iar din cauza acestei expulzări riscă să fie supus în ţara de destinaţie unor tratamente
contrarii art. 3 din Convenţie sau să sufere o încălcare a drepturilor garantate de art. 8 din Convenţie
(Soering împotriva Regatului Unit).
- pentru ca un reclamant să se poată declara victimă a unei astfel de situaţii, trebuie să prezinte
dovezi plauzibile şi convingătoare ale probabilităţii survenirii unei încălcări, la care ar fi supus
personal; în această privinţă, nu sunt suficiente nişte simple bănuieli sau conjuncturi (Senator Lines
GmbH împotriva a cincisprezece state membre ale Uniunii Europene). A se vedea, de exemplu,
Vijayanathan şi Pusparajah împotriva Franţei, pct. 46, pentru lipsa unui ordin formal de expulzare;
Fédération chrétienne des témoins de Jéhovah de France împotriva Franţei pentru pretinsele
consecinţe ale unui raport parlamentar; Rossi şi alţii împotriva Italiei pentru pretinsele consecinţe ale
unei hotărâri judecătoreşti cu privire la un terţ aflat în comă.
- un reclamant nu se poate pretinde victimă în cazul în care este parţial răspunzător de pretinsa
încălcare (Paşa şi Erkan Erol împotriva Turciei).
- Curtea a subliniat şi faptul că în Convenţie nu este prevăzută posibilitatea de a angaja o actio

popularis în scopul interpretării drepturilor recunoscute în Convenţie; aceasta nu autorizează nici
persoanele particulare să se plângă în legătură cu o dispoziţie de drept intern doar pentru aceştia
consideră, fără să fi suportat în mod direct efectele, că dispoziţia respectivă încalcă Convenţia (Aksu
împotriva Turciei, Burden împotriva Regatului Unit)
- o persoană poate susţine că un act normativ îi încalcă drepturile, în lipsa unei acţiuni individuale de
execuţie, dacă persoana interesată este obligată să îşi schimbe comportamentul sub ameninţarea
trimiterii în judecată sau dacă face parte dintr-o categorie de persoane care riscă să suporte direct
efectele legislaţiei (Tănase împotriva Moldovei; Michaud împotriva Franţei; Sejdić şi Finci împotriva
Bosniei şi Herţegovinei)
Exemple

omului
84
Să ne reamintim...
I.1.3. Plângerile vor fi declarate incompatibile ratione personae pentru următoarele motive:
- dacă reclamantul nu are calitate procesuală în sensul art. 34 din Convenţie (Section de
commune d’Antilly împotriva Franţei (dec.), Döşemealtı Belediyesi împotriva Turciei (dec.),
Moretti şi Benedetti împotriva Italiei];
- dacă reclamantul nu este în măsură să demonstreze că este victima pretinsei încălcări;
- dacă cererea este îndreptată împotriva unei persoane particulare (X. împotriva
Regatului Unit, decizia Comisiei din 10 decembrie 1976; Durini împotriva Italiei, decizia
Comisiei);
- dacă cererea este îndreptată împotriva unui stat care nu a ratificat Convenţia (E.S.
împotriva Germaniei, decizia Comisiei); sau direct împotriva unei organizaţii internaţionale
care nu a aderat la Convenţie (Stephens împotriva Ciprului, Turciei şi Organizaţiei Naţiunilor
Unite (dec.), ultimul pct.];
- dacă cererea are ca obiect un Protocol la Convenţie pe care statul pârât nu l-a ratificat
(Horsham împotriva Regatului Unit, decizia Comisiei; De Saedeleer împotriva Belgiei).
I.2. Competenţă ratione materiae
- Drepturi directe – CEDO, Protocoale

- Drepturi indirecte – “protecţia prin ricoşeu”: dreptul la un mediu sănătos (Guerra c. Italia),
extrădarea (Soering c. MB)
- Drepturi inadmisibile: dreptul la autodeterminare, obţinerea permisului auto
- Acte naţionale de aplicare a dreptului comunitar: Bosphorus Airways c. Irlanda
o Competenţa Curţii faţă de acte naţionale luate pentru aplicarea dreptului comunitar
o Prezumţia de compatibilitate cu CEDO a măsurilor naţionale de aplicare a dreptului
comunitar
o Protecţia echivalentă a drepturilor fundamentale
85
I.3.Competenţa ratione loci
Jurisdicţia statului este
• teritorială (Ilascu şi alţii c. Moldova, Rusia; Gillow c. MB, Py c. Franţa)

• extra-teritorială
 Acte luate intern cu efect extern: Soering c. MB
 Acte externe cu efect extern: Bancovic c. 17state NATO
 Acte faţă de alt stat membru CEDO – control efectiv: Bancovic, Cipru c. Turcia,Loizidou c.
Turcia, Ilaşcu
 Acte faţă de state nemembre CEDO
 Actele agenţilor diplomatici: X c.RFG
 Actele de la bordul navelor, aeronavelor: Xhavara şi alţii c. Italia, Albania
 Bancovic: limitarea extra-teritorialităţii: doar spaţiul juridic al statelor contractante
 Ocalan c. Turcia, Issa c. Turcia: extra-teritorialitate – art. 1 CEDO
I.4. Competenta ratione temporis
- Fapte posterioare intrării în vigoare a CEDO faţă de statul în cauză + 3 septembrie 1953
- CEDO nu se aplică retroactiv (Prinţul Hans Adam II de Liechtenstein c. Germania); excepţie:
faptele - violare continuă (Papamichalopoulos c. Cipru, Varnava c. Turcia – art. 2, 3;
Smoleanu c. România – art. 1 Prot. 1) – faptele constitutive ale ingerinţei, nu decizia de
consfinţire a ingerinţei
-
Exemple

omului
-
Să ne reamintim...
86
II. Condiţii generale – plângere introdusă la Curtea europeană a drepturilor omului
II.1. Termenul de 6 luni
- tegula termenului de 6 luni are ca scop susţinerea securităţii juridice şi asigurarea că

acele cauze care ridică probleme privitoare la Convenţie sunt examinate într-un termen
rezonabil, evitând în acelaşi timp ca autorităţile şi alte persoane implicate să rămână mult timp
în stare de incertitudine. De asemenea, această regulă acordă potenţialului reclamant o perioadă
de reflecţie suficientă pentru a-i permite să aprecieze oportunitatea de a introduce o cerere şi,
după caz, de a stabili capetele de cerere şi argumentele precise care trebuie prezentate şi
facilitează stabilirea faptelor într-o cauză, deoarece, odată cu trecerea timpului, examinarea
echitabilă a problemelor invocate devine problematică - Sabri Güneş împotriva Turciei
- termenul de 6 luni începe să curgă odată cu pronunţarea deciziei definitive în cadrul
procesului de epuizare a căilor de recurs interne -Paul şi Audrey Edwards împotriva Regatului
Unit . Persoana în cauză trebuie să fi recurs în mod normal la căile de atac interne care sunt,
după toate probabilităţile, eficiente şi suficiente, pentru soluţionarea capetelor sale de cerere -
Moreira Barbosa împotriva Portugaliei
- in cazul redeschiderii procedurii sau al reexaminării unei decizii definitive, curgerea
perioadei de şase luni în raport cu procedura iniţială sau cu decizia definitivă este întreruptă doar
în ceea ce priveşte problemele invocate în temeiul Convenţiei care au stat la baza reexaminării
sau a redeschiderii şi care au fost examinate de instanţa extraordinară de recurs
- termenul de şase luni începe să curgă de la data la care reclamantul şi/sau
reprezentantul acestuia a luat cunoştinţă de decizia internă definitivă - Koç şi Tosun împotriva
Turciei .
- sarcina de a stabili data la care reclamantul a luat cunoştinţă de decizia internă definitivă
îi revine statului care invocă nerespectarea termenului de 6 luni - Şahmo împotriva Turciei
- comunicarea către reclamant: când un reclamant are dreptul de a obţine din oficiu o
copie a deciziei interne definitive, obiectul şi scopul art. 35 § 1 din Convenţie sunt respectate
prin calcularea termenului de 6 luni de la data comunicării copiei deciziei - Worm împotriva
Austriei
87
- comunicarea către avocat: termenul de 6 luni curge de la data la care avocatul
reclamantului a luat cunoştinţă de decizia prin care s-au epuizat căile de atac interne, în pofida
faptului că reclamantul a luat cunoştinţă de aceasta ulterior - Çelik împotriva Turciei
- in cazul în care comunicarea nu este prevăzută în legislaţia internă, este necesar să se
ţină seama de data redactării deciziei, dată de la care părţile pot lua efectiv cunoştinţă de
conţinutul acesteia - Papachelas împotriva Greciei. Reclamantul sau avocatul acestuia trebuie să
dea dovadă de diligenţă în vederea obţinerii unei copii a deciziei depuse la grefă -Ölmez
împotriva Turciei
- in cazul în care este clar că reclamantul nu dispune de nicio cale de atac efectivă,
termenul de 6 luni începe să curgă de la data la care au avut loc actele sau măsurile denunţate
sau de la data la care persoana în cauză a luat cunoştinţă despre acestea sau le-a resimţit
efectele ori prejudiciul cauzat de ele - Dennis şi alţii împotriva Regatului Unit (dec.); Varnava şi
alţii împotriva Turciei
- conceptul de „situaţie continuă” desemnează o stare de lucruri rezultată în urma unor
acţiuni continue efectuate de stat sau în numele său, ale căror victime sunt reclamanţii. Faptul că
un eveniment are consecinţe importante în timp nu înseamnă că a generat o „situaţie continuă”
-Iordache împotriva României
- termenul începe să curgă în ziua următoare pronunţării publice a deciziei interne
definitive sau în ziua următoare în care reclamantul sau reprezentantul său a luat la cunoştinţă
despre acest lucru şi expiră după 6 luni calendaristice, oricare ar fi durata veritabilă a acestora -
Otto împotriva Germaniei
- respectarea termenului de 6 luni este apreciată în conformitate cu criteriile Convenţiei şi
nu în funcţie de modalităţile prevăzute de legislaţia internă a fiecărui stat pârât - Benet Praha,
spol. s r.o., împotriva Republicii Cehe. Faptul că ultima zi a termenului de şase luni era o sâmbătă,
o duminică sau o zi liberă şi că, într-un astfel de caz, în dreptul intern, termenele se prelungesc
până la următoarea zi lucrătoare nu are nicio incidenţă asupra stabilirii dies ad quem.
- deşi nu se poate stabili un punct precis în timp pentru situaţiile continue de la care să
înceapă să curgă termenul de 6 luni, Curtea a impus totuşi o obligaţie de diligenţă şi de iniţiativă
reclamanţilor care doresc să se plângă de lipsa anchetei asupra dispariţiilor survenite în
circumstanţe care pun în pericol viaţa persoanelor în cauză. Într-un astfel de caz, reclamanţii nu
pot aştepta o perioadă nedefinită pentru a sesiza Curtea. Trebuie să îşi introducă capetele de
cerere fără o întârziere excesivă - Varnava şi alţii împotriva Turciei.
88
- perioadele multiple şi consecutive de detenţie trebuie să fie privite în ansamblu, iar
termenul de 6 luni ar trebui să înceapă să curgă doar de la sfârşitul ultimei perioade de detenţie -
Solmaz împotriva Turciei
Exemple

omului
Să ne reamintim...
II.2. Epuizarea prealabilă a căilor de recurs interne
- Curtea în cauza De Wilde, Ooms şi Versyp împotriva Belgiei, statul poate renunţa la
beneficiul regulii privind epuizarea căilor de recurs interne, întrucât există o îndelungată practică
internaţională consacrată în acest sens
- Curtea este menită să joace un rol subsidiar în raport cu sistemele naţionale de protecţie
a drepturilor omului şi este de dorit ca instanţele naţionale să aibă iniţial posibilitatea de a se
pronunţa cu privire la aspectele referitoare la compatibilitatea dreptului intern cu Convenţia (A,
B şi C împotriva Irlandei)
- art. 35 § 1 nu priveşte decât recursurile interne; el nu impune folosirea căile de atac
prevăzute în cadrul organizaţiilor internaţionale. Din contra, în cazul în care reclamantul a
înaintat deja cererea unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau de reglementare, poate fi
respinsă în temeiul art. 35 § 2, lit. b) din Convenţie (a se vedea secţiunea I.E.). Este de
competenţa Curţii să stabilească natura internă sau internaţională a unei anumite instanţe,
luând în considerare toţi factorii relevanţi, şi anume natura sa juridică, instrumentul care a
89
prevăzut înfiinţarea acesteia, competenţa sa, poziţia (dacă este cazul) în sistemul judiciar
existent şi finanţarea acesteia - Jeličić împotriva Bosniei şi Herţegovinei (dec.); Peraldi împotriva
Franţei
- regula nu este absolută şi nici nu se poate aplica în mod automat - Kozacıoğlu împotriva
Turciei (MC), pct. 40]. De exemplu, Curtea a decis că ar fi prea formalist să solicite reclamanţilor
să folosească o cale de atac pe care nici măcar instanţa supremă a ţării nu îi obliga să o exercite -
D.H. şi alţii împotriva Republicii Cehe
- reclamanţii trebuie să respecte normele şi procedurile aplicabile în legislaţia internă, în
caz contrar cererea lor riscă să fie respinsă, pe motiv că nu îndeplineşte condiţia prevăzută la art.
35 - Ben Salah Adraqui şi Dhaime împotriva Spaniei (dec.), Merger şi Cros împotriva Franţei
(dec.), MPP Golub împotriva Ucrainei (dec.), Agbovi împotriva Germaniei
- dacă dreptul intern prevede mai multe căi de recurs paralele din diferite domenii de drept,
reclamantul care a încercat să obţină o reparaţie pentru o pretinsă încălcare a Convenţiei printr-una
din aceste căi de atac nu este obligat să utilizeze şi alte căi, dacă acestea urmăresc, în esenţă, acelaşi
scop (Jasinskis împotriva Letoniei)
- nu este necesar ca dreptul consacrat prin Convenţie să fie invocat în mod explicit în
procedura internă, cu condiţia ca respectivul capăt de cerere să fie invocat „cel puţin pe fond” -
Castells împotriva Spaniei, pct. 32; Ahmet Sadik împotriva Greciei, pct. 33; Fressoz şi Roire împotriva
Franţei, pct. 38; Azinas împotriva Ciprului
- pentru a stabili dacă o anumită cale de recurs îndeplineşte sau nu condiţia caracterului
accesibil şi efectiv, este necesar să se ia în considerare circumstanţele specifice ale respectivei
cauze. Potrivit „principiilor de drept internaţional general recunoscute”, pot exista anumite
circumstanţe specifice care să îl exonereze pe reclamant de obligaţia de epuizare a căilor de
recurs interne disponibile - Sejdovic împotriva Italiei.
- revine guvernului care invocă neepuizarea căilor de recurs interne sarcina de a dovedi că
reclamantul nu a utilizat o cale de recurs care era atât efectivă, cât şi disponibilă [Dalia împotriva
Franţei; McFarlane împotriva Irlandei
- odată ce guvernul s-a achitat de obligaţia sa privind sarcina probei, arătând că exista o
cale de recurs adecvată şi efectivă, accesibilă reclamantului, este sarcina acestuia din urmă să
demonstreze că:
 această cale de recurs a fost, de fapt, epuizată - Grässer împotriva Germaniei
 această cale de atac era pentru un motiv sau altul, neadecvată şi lipsită de caracter
efectiv în speţă - Selmouni împotriva Franţei– de exemplu, în cazul unei durate excesive a
desfăşurării unei anchete - Radio France şi alţii împotriva Franţei
90
 circumstanţe specifice îl scuteau de această obligaţie - Akdivar şi alţii împotriva Turciei,.;
Sejdovic împotriva Italiei; Veriter împotriva Franţei
Exemple

omului
Să ne reamintim...
III. Condiţii specifice plângerilor individuale introduse la Curtea europeană a

drepturilor omului
III.1. Cererea anonimă

- o plângere este considerată anonimă atunci când nu se menţionează în dosarul cauzei niciun
element care să permită Curţii să îl identifice pe reclamant - „Blondje” împotriva Ţărilor de Jos. Nici
formularul şi nici documentele prezentate nu conţin vreo menţiune a numelui, ci numai o referinţă şi
nume false, iar procura reprezentantului este semnată „X”: identitatea reclamantului nu este
divulgată.
- art. 35 § 2 lit. a) din Convenţie nu este aplicabil în cazul în care reclamantul a oferit elemente
de fapt şi juridice care îi permit Curţii să îl identifice şi să stabilească legături cu faptele de care se
plânge şi capătul de cerere invocat (Sindicatul Păstorul cel Bun împotriva României)
- constatând că „dincolo de tacticile de disimulare a identităţilor reale din motive uşor de
înţeles, se află persoane reale, concrete şi care pot fi identificate printr-un număr suficient de
indicii, altele decât propriile nume [...]” şi „existenţa unei legături suficient de strânse între
91
reclamanţi şi evenimentele în cauză”, Curtea nu a considerat că cererea era anonimă
(Chamaïev şi alţii împotriva Georgiei şi a Rusiei)
Exemple

omului
-
Să ne reamintim...
III.2. Cererea în mod esenţial aceeaşi
- Curtea respinge, în temeiul art. 35 § 2 lit. b) din Convenţie, orice cerere care este în mod
esenţial aceeaşi cu o cerere examinată anterior de Curte sau care a fost deja supusă spre
examinare unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau de soluţionare şi dacă nu conţine
fapte noi.
- Prima teză a art. 35 § 2 lit. b) vizează garantarea caracterului definitiv al deciziilor Curţii şi
împiedicarea reclamanţilor de a se raporta la decizii sau hotărâri precedente ale Curţii,
depunând o nouă cerere - Kafkaris împotriva Ciprului; Lowe împotriva Regatului Unit
- Curtea verifică dacă cele două cereri prin care a fost sesizată se referă la aceeaşi
persoană, la aceleaşi fapte şi la aceleaşi capete de cerere - Vojnović împotriva Croaţiei; Verein
gegen Tierfabriken Schweiz (VgT) împotriva Elveţiei
- scopul celei de-a doua teze a art. 35 § 2 lit. b) este de a evita ca mai multe organe
internaţionale să se pronunţe simultan cu privire la cereri în mod esenţial aceleaşi, ceea ce ar fi
incompatibil cu spiritul şi scopul Convenţiei, care caută să evite multitudinea de proceduri
internaţionale referitoare la aceleaşi cauze - OAO Neftyanaya Kompaniya Yukos împotriva Rusiei
92
- Curtea a subliniat faptul că nu data introducerii cererii la o altă instanţă este hotărâtoare,
ci trebuie luată în considerare existenţa prealabilă a unei hotărâri pe fond, în momentul în care
Curtea examinează cauza - Peraldi împotriva Franţei
Exemple

omului
Să ne reamintim...
III.3. Cererea abuzivă
- noţiunea de „abuz”, în sensul art. 35 § 3 lit. a), trebuie să fie înţeleasă în sensul obişnuit,
în conformitate cu teoria generală a dreptului – şi anume exercitarea unui drept de către
titularul acestuia în alte scopuri decât cele pentru care este destinat, în mod prejudiciabil. În
consecinţă, este abuziv orice comportament al unui reclamant, care este în mod vădit contrar
vocaţiei dreptului de recurs stabilit de Convenţie şi care constituie un obstacol în calea bunei
funcţionări a Curţii sau a bunei desfăşurări a procedurii în faţa sa - Miroļubovs şi alţii împotriva
Letoniei
- ipotezele în care Curtea a constatat caracterul abuziv al unei cereri pot fi repartizate în
cinci categorii tipice: dezinformarea Curţii; utilizarea unui limbaj ofensator; încălcarea obligaţiei
de confidenţialitate a soluţionării pe cale amiabilă; cererea cu caracter vădit şicanator sau lipsită
de orice miză reală; precum şi toate celelalte cazuri care nu pot face obiectul unei liste
exhaustive.
- cerere este abuzivă dacă se întemeiază în mod deliberat pe fapte inventate cu scopul de
a induce în eroare Curtea - Varbanov împotriva Bulgariei. Exemplele cel mai grave şi mai
concludente al unui asemenea abuz sunt, în primul rând, introducerea cererii sub o identitate
93
falsă - Drijfhout împotriva Ţărilor de Jos şi, în al doilea rând, falsificarea documentelor trimise
Curţii - Jian împotriva României.
- există abuz al dreptului de recurs în cazul în care reclamantul utilizează, în
corespondenţa sa cu instanţa europeană, expresii deosebit de ofensatoare, jignitoare,
ameninţătoare sau impertinente – fie împotriva guvernului pârât, a agentului acestuia, a
autorităţilor statului pârât, a Curţii înseşi, a judecătorilor acesteia, a grefei acesteia sau a
agenţilor acesteia din urmă - Řehák împotriva Republicii Cehe
- încălcare intenţionată din partea reclamantului a obligaţiei de confidenţialitate a
negocierilor în cazul soluţionării pe cale amiabilă, impusă părţilor în temeiul art. 39 § 2 din
Convenţie şi al art. 62 § 2 din Regulament, poate să fie considerată abuz al dreptului de recurs şi
să conducă la respingerea cererii - Hadrabová şi alţii împotriva Republicii Cehe (dec.); Popov
împotriva Moldovei
- este abuzivă fapta reclamantului de a formula în mod repetat, în faţa Curţii, cereri
şicanatorii şi în mod vădit nefondate, identice cu o cerere deja declarată în trecut inadmisibilă -
M. împotriva Regatului Unit şi Philis împotriva Greciei.
- cerere inspirată de o dorinţă de publicitate sau de propagandă nu este, numai din acest
motiv, abuzivă - McFeeley şi alţii împotriva Regatului Unit
- ameninţările din partea guvernului şi a organismelor sale de a iniţia o anchetă penală sau
disciplinară împotriva unui reclamant pentru o pretinsă încălcare a obligaţiilor procedurale ale
acestuia în faţa Curţii ar putea reprezenta o problemă din perspectiva art. 34 in fine din
Convenţie, care interzice orice împiedicare a exerciţiului eficace al dreptului de recurs individual
- Miroļubovs şi alţii împotriva Letoniei.
Exemple

omului
94
Să ne reamintim...
III.4. Lipsa vădită de fundament
- este „vădit nefondată” orice cerere care, în urma unei examinări preliminare a
conţinutului său material, nu indică nicio încălcare a drepturilor garantate de Convenţie, astfel
încât aceasta să poată fi declarată inadmisibilă de la început, fără a trece la stadiul formal al
examinării fondului cauzei (care duce în mod normal la pronunţarea unei hotărâri).
- majoritatea absolută a cererilor vădit nefondate sunt declarate inadmisibile de plano de
către un judecător unic sau de un comitet format din trei judecători (art. 27 şi art. 28 din
Convenţie). Totuşi, anumite cereri de acest tip sunt examinate de camere sau chiar – în cazuri
excepţionale – de Marea Cameră - Gratzinger şi Gratzingerova împotriva Republicii Cehe
- atunci când se vorbeşte despre o cerere „vădit nefondată”, poate fi vorba fie despre o
cerere în ansamblu, fie despre un anumit capăt de cerere formulat în cadrul mai larg al unei
cauze.
- categorie specială de capete de cerere formulate în faţa Curţii sunt în general numite
capete de cerere tip „a patra instanţă”. Acest concept – care nu apare în textul Convenţiei şi care
a fost introdus de jurisprudenţa organismelor Convenţiei - Kemmache împotriva Franţei (nr. 3
- este într-o oarecare măsură paradoxal, deoarece insistă asupra a ceea ce nu este Curtea:
aceasta nu este o instanţă de apel, de recurs sau de revizuire în raport cu instanţele statelor părţi
la Convenţie şi nu poate reexamina cauza în acelaşi mod în care ar face-o instanţa naţională
supremă. Astfel, cauzele de tip „a patra instanţă” provin dintr-o concepţie eronată, din partea
reclamanţilor, cu privire la rolul Curţii şi la natura meca-nismului judiciar instituit de Convenţie.
- având în vedere cele de mai sus, ca regulă generală, Curtea nu poate contesta următoarele
constatări şi concluzii la care au ajuns instanţele naţionale în ceea ce priveşte:
 stabilirea faptelor cauzei;
 interpretarea şi aplicarea dreptului intern;
 admisibilitatea şi aprecierea probelor la proces;
 echitatea substanţială a rezultatului unui litigiu civil;
 vinovăţia sau nevinovăţia a unui acuzat într-o cauză penală.
95
- există o lipsă vădită de fundament în cazul în care capătul de cerere al reclamantului care
îndeplineşte toate condiţiile formale de admisibilitate, care este compatibil cu Convenţia şi care
nu constituie un capăt de cerere tip instanţă de gradul patru de jurisdicţie, nu indică, totuşi, nicio
încălcare a drepturilor garantate de Convenţie. Într-o astfel de situaţie, demersul Curţii constă în
a examina fondul capătului de cerere, în a stabili că nu există nicio încălcare şi în a declara acest
capăt de cerere inadmisibil fără a fi nevoie să meargă mai departe. Pot fi identificate trei tipuri
de capete de cerere care necesită un astfel de demers.
a) Nicio aparenţă de arbitrar sau inechitate
Curtea poate declara vădit nefondat un capăt de cerere care a fost examinat, în esenţă, de
instanţele naţionale competente în cursul unei proceduri care îndeplineşte, a priori, următoarele
condiţii (şi în absenţa unor elemente care pot dovedi contrariul):
 procedura s-a desfăşurat în faţa organelor abilitate în acest scop de dispoziţiile
dreptului naţional;
 procedura s-a desfăşurat conform dispoziţiilor procedurale din dreptul naţional;
 partea în cauză şi-a putut prezenta argumentele şi probele, care au fost evaluate
corespunzător de autoritatea în cauză;
 organele competente au examinat şi luat în considerare toate elementele de fapt şi
de drept care sunt obiectiv relevante pentru soluţionarea echitabilă a cauzei;
 procedura s-a finalizat printr-o decizie suficient motivată
b) Nicio aparenţă de disproporţie între scopuri si mijloace
- atunci când dreptul invocat în temeiul Convenţiei nu este absolut şi impune limitări
explicite (indicate expres în Convenţie) sau implicite (definite de jurisprudenţa Curţii)
- Curtea încearcă să răspundă la trei întrebări consecutive:
 Este ingerinţa prevăzută de o „lege” suficient de accesibilă şi previzibilă?

 În cazul unui răspuns afirmativ, urmăreşte ingerinţa cel puţin unul dintre „scopurile
legitime” enumerate exhaustiv (şi al căror registru variază uşor în funcţie de articol)?
 În cazul unui răspuns afirmativ, este ingerinţa „necesară într-o societate democratică”
pentru atingerea scopului legitim urmărit? Cu alte cuvinte, există un raport de
proporţionalitate între acest scop şi restricţiile în cauză?
c) Alte aspecte de fond relativ simple
- chiar şi în afara situaţiilor descrise anterior, Curtea declară un capăt de cerere vădit
nefondat dacă este convinsă că, din motive de fond, nu există nicio încălcare a dispoziţiei
invocate din Convenţie.
- aceasta are loc doar în două situaţii:
96
 atunci când există o jurisprudenţă constantă şi abundentă a Curţii, formulată în
cauze identice sau similare şi care permite stabilirea unei neîncălcări a Convenţiei în
speţă - Galev şi alţii împotriva Bulgariei ;
 chiar şi în absenţa unei jurisprudenţe care abordează aspectul ridicat în mod direct şi
precis, elementele de jurisprudenţă existente permit stabilirea faptului că nu există
nicio încălcare a Convenţiei - Hartung împotriva Franţei
Exemple

omului
Să ne reamintim...
III.5. Absenţa unui prejudiciu important
- îi permite Curţii să respingă cauzele considerate „minore” în temeiul principiului conform

căruia judecătorii nu ar trebui să examineze astfel de cauze („de minimis non curat praetor”).
- Curtea poate ridica această nouă condiţie de admisibilitate din oficiu - Ionescu împotriva
României sau ca răspuns la o excepţie formulată de guvern - Gaglione şi alţii împotriva Italiei. În
unele cazuri, ea examinează noul criteriu înaintea celorlalte condiţii de admisibilitate - Korolev
împotriva Rusiei, Rinck împotriva Franţei, Gaftoniuc împotriva României, Burov împotriva
Moldovei, Shefer împotriva Rusiei. În celelalte cazuri, Curtea nu examinează noul criteriu decât
după ce le-a exclus pe celelalte - Ionescu împotriva României , Holub împotriva Republicii Cehe
- principalul element al acestui criteriu este întrebarea dacă reclamantul a suferit un
„prejudiciu important”. Această noţiune duce la ideea că încălcarea unui drept, indiferent de
97
realitatea sa din punct de vedere pur juridic, trebuie să atingă un nivel minim de gravitate pentru
a justifica examinarea sa de către o instanţă internaţională.
- gravitatea unei încălcări se apreciază ţinând seama concomitent de percepţia subiectivă
a reclamantului şi de miza obiectivă a unei cauze date [Korolev împotriva Rusiei
- încălcare a Convenţiei poate avea legătură cu probleme de principiu importante şi, prin
urmare, poate cauza un prejudiciu important fără a aduce totuşi atingere unui interes
patrimonial - Korolev împotriva Rusiei
- nivelul gravităţii este evaluat în raport cu impactul financiar al problemei în litigiu şi cu
importanţa cauzei pentru reclamant.
- odată ce Curtea a constatat, având abordarea expusă mai sus, lipsa unui prejudiciu
important, ea trebuie să verifice dacă una din cele două clauze de salvgardare enunţate în art. 35
§ lit. b) o obligă totuşi să examineze plângerea pe fond.
a) În ceea ce priveşte clarificarea aspectului dacă respectarea drepturilor omului impune

examinarea cererii pe fond
- aceste întrebări cu caracter general se pun, de exemplu, atunci când trebuie precizate
obligaţiile statelor în temeiul Convenţiei sau când trebuie stimulat statul pârât să rezolve o problemă
structurală care afectează şi alte persoane în aceeaşi situaţie ca şi reclamantul.
b) În ceea ce priveşte clarificarea aspectului dacă respectiva cauză a fost deja examinată în mod
corespunzător de o instanţă internă
- aceasta clauza de salvgardare are ca scop să evite o denegare de justiţie pentru reclamant -
Korolev împotriva Rusiei, Gaftoniuc împotriva României, Fedotov împotriva Moldovei
- reclamantul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi prezenta argumentele în cadrul unei
proceduri contradictorii înaintea unui grad de jurisdicţie internă, cel puţin (Ionescu împotriva
României, Stefanescu împotriva României)
Exemple
98
omului
-
Să ne reamintim...
2. Carta socială europeană(1961, 1996)
- Protocol adiţional adoptat de Consiliul de miniştri în 1995: reclamaţii colective
- titulari:
- Sindicatele europene şi organizaţiile europene a angajatorilor care participă ca

observatori la şedinţele de lucru ale Comitetului guvernamental (statele membre ale Cartei)
- alte ONG internaţionale cu statut consultativ pe lângă Consiliul Europei
- sindicate naţionale şi organizaţii naţionale ale angajaţitlor statului
- fiecare stat poate face o declaraţie către Secretarul general al Consiliului Europei
pentru a autoriza ONG-uri naţionale să depună reclamaţii colective
- examinate de Comitetul de experţi independenţi al Cartei (9membri)
- admisibilitatea
-analizarea fondului reclamaţiei ulterior obţinerii de informaţii din partea

reclamantului, statului reclamat, statelor părţi ale Cartei şi partenerilor sociali – raport
transmis Comitetului de miniştri
- Comitetul de miniştri adopă
- recomandări în caz de încălcare a Cartei
- rezoluţii în caz de neîncălcare a Cartei
- Petiţii adresate Adunării parlamentare a Consiliului Europei
99
 Obiect: chestiuni ce ţin de activităţi ale Consiliului Europei
 Admisibilitate
 Soluţionate de comisiile competente ale Adunării
 Concluziile sunt transmise Preşedintelui Adunării
Exemple
Jurisprudenta recentă a Comitetului.
Găsirea de cauze relevante contra României ale Comitetului
Să ne reamintim...
 Proceduri nejudiciare:
 Rapoarte specializate în cadrul Consiliului Europei
1. Carta socială europeană (1961)

- Protejează 19 drepturi sociale fundamentale + 4 drepturi din Protocolul adiţional (1988)
- Este impus un număr minimal de drepturi care trebuie să fie acceptat de stat:
 Dreptul la muncă
 Dreptul sindical
 Dreptul de negociere colectivă
 Dreptul la securitate socială
 Dreptul la asistenţă socială şi medicală
 Dreptul familiei la o protecţie socială, juridică şi economică
 Dreptul muncitorilor emigranţi şi a familiilor lor la protecţie şi asistenţă
100
 Carta socială revizuită a mai adăugat „nucleului dur” şi următoarele drepturi:
 Dreptul copiilor şi adolescenţilor la protecţie
 Dreptul la egalitatea de şanse şi tratament în materie de angajare şi profesie fără
discriminare pe bază de sex
- Statele
- raport bianual pe dispoziţii ale Cartei pe care le-au acceptat
- Rapoarte la intervale fixate de Comitetul de miniştri pe dispoziţii ale Carte pe care nu
le-au acceptat
- Trimit rapoarte şi organizaţiilor naţionale afiliate sindicatelor europene şi
organizaţiilor europene a muncitorilor şi angajatorilor; se răspunde cu observaţii
- Participanţii la procedură:
a. Comitetul de experţi independenţi (9) + un observator al Organizaţiei internaţionale
a Muncii: concluzii pozitive sau negative; chestiune generală în cazul necesităţii
aprofundării problematicii raportului
b. Comitetul guvernamental (reprezentanţii statului + observatorii – sindicatele
europene şi organizaţiile europene ale muncitorilor şi angajatorilor) : raport –
situaţiile problemă
c. Comitetul de miniştri : rezoluţie + recomandări
d. Adunarea parlamentară
- primeşte concluziile Comitetului de experţi independenţi
- dezbateri periodice
- începând cu 1997:
- rapoarte pe drepturi dinafara nucleului dur la fiecare 4 ani
- rapoarte pe drepturi din nucleul dur la fiecare 2 ani
2. Alte convenţii ale Consiliului Europei

1) Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale
- tipuri de rapoarte
a. rapoarte periodice către Secretariatul general al Consiliului Europei
b. rapoarte la cererea Comitetului de miniştri
- prezentate la 1 an de la intrarea în vigoare a Convenţiei pentru statul respectiv
- obiect: măsurile (legislative etc) luate de stat pentru punerea în aplicare a Convenţiei
- Comitetul consultativ al Convenţiei(18 experţi independenţi): analiză şi aviz
- Comitetul de miniştri: concluzii şi recomandări
101
2) Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare
Comitet de experţi (fiecare stat membru al Convenţiei are membru în comitet)
- Raport periodic către Secretarul general

- Conţinut:
a. Politica urmărită pentru satisfacerea obiectivelor şi principiilor consacrate în Cartă
b. Măsuri acceptate şi destinate să favorizeze folosirea limbilor regionale sau minoritate
în viaţa publică
- ONG-urile şi asociaţiile naţionale atrag atenţia asupra măsurilor statelor
- Raport:
a. propuneri ale Comitetului sau recomandări ale Comitetului de miniştri+observaţiile
statelor
b. Publicat ulterior de Comitetul de miniştri
 Anchete
Anchete ale Secretarului general al Consiliului Europei

- Art. 52 CEDO: statele trebuie să furnizeze explicaţii privind maniera în care dreptul
naţional asigură aplicarea efectivă a tuturor dispoziţiilor convenţionale
- Art. 30 al Convenţiei pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane
faţă de aplicarea biologiei şi medicinii : statele trebuie să prezinte informaţii privind
regăsirea dispoziţiilor convenţionale în legislaţia internă
 Grupuri de lucru – inspecții
1. Comitetul european pentru prevenirea torturii
- a fost creat unui mecanism non-judiciar cu caracter preventiv, bazat pe vizite
- joacă un rol complementar recursurilor internaţionale
-scop:prevenirea relelor tratament asupra persoanelor private de libertate
-compunere:jurişti, medici, foşti parlamentari, specialişti ai administraţiei penitenciarelor
102
-vizitează în orice moment toate locurile aflate sub jurisdicţia statelor unde se există persoane
private de libertate de către o autoritate publică
- locuri oficiale sau neoficiale: posturi de poliţie şi jandarmerie, spitale publice şi private, centre de
primire a străinilor, locuri disciplinare etc
-delegaţia se deplasează potrivit propriei alegeri şi în orice moment în orice loc
-discuţiile sunt private cu orice persoană care le poate furniza informaţii utile
-necesară cooperarea statelor părţi ale Convenţiei
-vizitele sunt periodice, anunţate anterior (lista locuri este anunţată cu 2 zile înainte)
-situaţiile de urgenţă: visite ad hoc
-raport:recomandări + răspunsul statului în cauză:dialog permanent între Comitet şi guvern
-raportul şi consultările cu statul sunt confidenţiale, dar, cu acordul statului, pot fi publicate
-declaraţie publică a Comitetului în cazul lipsei de cooperare a statului
-ONG-urile – rol determinant de ameliorare a mecanismului convenţional
2. Comitetul consultativ al Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale
- vizite – întâlniri cu oficiali centrali şi locali, experţi, mediatori şi ONG-uri
-statul prezintă un raport
-aviz privind adoptarea Convenţiei de către statul în cauză
 Petiţie adresată Parlamentului European

 Titulari:
 Orice persoană fizică

o Resident al unui stat membru
103
o Nerezident, dar cu documente legale
 Orice persoană juridică
 Tipuri de petiţii:
 Individuale
 Colective
 Obiect: activitatea UE
 Comisia de petiţii – rapoarte; audieri; rezoluţii
 Comisia de libertăţi publice şi afaceri interne
Exemple

omului
6.5. Dreptul procedural al drepturilor omului. OSCE
Proceduri nejudiciare din cadrul OSCE
 Mecanismul de dimensiune umana CSCE

o Proceduri interstatale :
a. schimburi de informaţii – reuniuni bilaterale
b. misiuni de experţi
c. misiuni de raportori
o sesizarea Consiliului permanent OSCE
 Reprezentantul OSCE pentru libertatea de informare
d. Nu are funcţie jurisdicţională
e. Nu poate interveni în proceduri naţionale sau internaţionale în care se discută
încălcări ale drepturilor omului
Se ocupă de încălcări ale principiilor şi drepturilor
104
 Biroul Instituţiilor Democratice şi ale Drepturilor Omului
-atribuţii:
o Efectuarea de anchete
o Furnizarea de servicii consultative
-confidenţialitatea desfăşurării vizitelor
-observaţiile misiunii de experţi şi comentariile statului sunt discutate de către Comitetul de înalţi
funcţionari OSCE
-ulterior unui schimb de informări despre nerespectarea dimensiunii umane, se solicită unui/unor
state să accepte o misiune de experţi OSCE; dacă statul/statele nu răspund, se constituie o misiune
de raportori OSCE
-întocmirea unui raport confidenţial + remarcile statului
-în caz de violare flagrantă, gravă şi persistentă a angajamentelor pe dimensiunea umană, Consiliul
OSCE sau Comitetul de înalţi funcţionari fac declaraţii politice sau iau măsuri politice
-misiuni de lungă durată + grupuri de asistenţă + programe de formare
Rezumat
Sistemul european actual de protecție a drepturilor omului este alcătuit, în

principal, de sistemul Curții europene a drepturilor omului care verifică respectarea de
statele sale membre a Convenției europene a drepturilor omului și a Protocoalelor sale
adiționale și, în secundar, de sistemul Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Sistemul european de protecție a drepturilor omului este un model pentru organizarea și

funcționarea și a celorlaltor doua sisteme de protecție regionale: interamerican și african.
Particularităţi ale sistemului european de protecţie a drepturilor omului
105
Redactarea de către grupe de studenți (3-4) de teste tip grilă.
Temă de control
Completarea unui formular de plângere introdusă la Curtea europeană a

drepturilor omului.

Sistemul interamerican al drepturilor
omului
Cuprins
7.1. Introducere ....................................................................................................................
7.2. Competenţe ...................................................................................................................
7.5. Rezumat ........................................................................................................................
106
7.1. Introducere
Sistemul interamerican de protecție a drepturilor omului este organizat conform

modelului inițial de organizare a sistemului european al drepturilor omului, respectiv din
doua organe.
- să identifice cele două organe ale sistemului interamerican de protecție a

drepturilor omului
- să înțeleagă particularitățile sistemului interamerican de protecție a drepturilor omului
- să formuleze plângere care să îndeplinească condițiile de admisibilitate în sistemul

interamerican de protecție a drepturilor omului
 Acte normative esențiale :
 Carta Organizaţia Statelor Americane, adoptată în 1948, intrată în vigoare în 1951

 Declaraţia americană a drepturilor şi obligaţiilor (1948): drepturi civile, politice, economice,
sociale şi culturale, obligaţii individuale
 Convenţia americană relativă a drepturilor omului (1969, 1978): drepturi civile, politice,
economice, culturale, sociale; Protocolul referitor la drepturile economice, sociale şi culturale
(1977), Protocolul relativ la abolirea pedepsei cu moartei (1990, 1991)
 Convenţia interamericană pentru prevenirea şi reprimarea torturii (1985, 1987)
 Convenţia internamericană privind prevenirea, sancţionarea şi reprimarea violenţelor faţă de
femei (1994, 1995)
 Convenţia interamericană privind dispariţia forţată a persoanelor (1994, 1996)
 Convenţia interamericană pentru ameliorarea tuturor formelor de discriminare faţă de
persoanele cu handicap (1999)
 4 Convenţii privind azilul (1929, 1933, 1954)
107
 Organe :
 Comisia interamericană a drepturilor omului (1959) – organ permanent al OSA; atribuţii

reglementate de Cartă şi Convenţie; 7 membri
 Curtea interamericană a drepturilor omului: 7 judecători cu mandat pe 6 ani; compentenţe
jurisdicţională şi consultativă; sesizată de Comisie sau stat membru
Exemple
Jurisprudența recentă a Comisiei/Curții
Consultarea jurisprudenței interamericane care a influențat jurisprudența

europeană în materia drepturilor omului.
Să ne reamintim...
Modelul interamerican de protecția a drepturilor omului a fost construit în
parametrii modelului european de protecție a drepturilor omului.
1. Procedura judiciară - Convenţia americană a drepturilor omului

2. Procedura judiciară - Carta Organizaţiei Statelor Americane
3. Procedura judiciară - Alte convenţii OSA
1. Procedura judiciară - Convenţia americană a drepturilor omului
- Modalităţi de sesizare a organelor Convenţiei:
a. Petiţii individuale:
108
-Titulari:
 Individ
 Grupuri de indivizi
 ONG
-Conţinut: nume, prenume, naţionalitate, profesie, adresă, semnătură reclamant sau
reprezentant reclamant, situaţia de fapt, epuizarea căilor interne de atac
b.Comunicări ale statelor
- statele în cauză trebuie să fi recunoscut expres compentenţa Comisiei
- chiar dacă nu a acceptat-o până la momentul depunerii comunicării, statul reclamat

este informat în privinţa posibilităţii de a recunoaşte compenenţa Comisiei
- Protocolul Convenţiei americane privind drepturile economice, sociale şi cultural: competenţa

ratione materiae: drepturi sindicale, dreptul la educaţie
- Etapele procedurii :
A) Comisia interamericană a drepturilor omului
- tipuri de competenţă:
I. competenţă judiciară:
a.admisibilitate – condiţii:
o Petiţia să nu fie anonimă

o Căile interne de atac să fie epuizate ; excepţie : căile nu există, petiţionarului i s-a
refuzat accesul, a fost pus în imposibilitatea de a le epuiza sau acele căi exced un
termen rezonabil
o Petiţia să fie depusă într-un termen de 6 luni de la
o ultima hotărâre internă definitivă
o violarea invocată
o nu trebuie să fie în curs de examinare sau să fi fost soluţionată pe fond de Comisie
sau alt organism internaţional
o să fie compatibilă cu Convenţia americană
o să se refere la încălcări ale drepturilor prevăzute în Convenţie
109
o să nu fie în mod evident nefondată
b. procedură contradictorie: primeşte comunicarea – o transmite guvernului pentru ca acesta să
prezinte poziţia sa – răspunsul e transmis peţionarului – acesta transmite argumentele sale
guvernului – guvernul trebuie să răspundă acestora
- dispunerea de măsuri de protecţie pentru prevenirea pagubelor ireparabile ; nu are caracter

obligatoriu
- audierea publică a părţilor
c. soluţionare
- amiabilă ; sunt informate prin intermediul unui raport statele membre ale Convenţiei şi
Secretarul general al OSA
- nicio soluţie : raport preliminar – recomandări pentru statele implicate ; statele sau
Comisia sesizează Curtea
- avize şi concluzii
- recomandări în caz de violare a Convenţiei : luarea de măsuri de remediere
II. competenţă consultativă
B) Curtea interamericană a drepturilor omului
- titularii sesizării:
o Statele părţi ale Convenţiei

o Comisia, doar dacă a constatat o încălcare a Convenţiei
- particularii nu pot sesiza Curtea
- tipuri de competenţă:
I.compentenţă judiciară:
plenitudine de jurisdicţie:
 poate revizui în întregime constatările Comisiei (în drept, în fapt)

 decide excepţii preliminare contestând compentenţa sa
 poate invoca nerespectarea de către Comisie a procedurii prevăzute de Convenţie
sau a altor dispoziţii ale acesteia ; ex : neepuizarea căilor interne de recurs
110
 poate dispune măsuri provizorii
etape :
a. exeminarea preliminară a cauzei

b. examinarea fondului cauzei
- procedura scrisă contradictorie : schimbul de memorii între părţi
- audiere publică la care participă şi Comisia
 interogarea părţilor, martorilor, reprezentanţilor Comisiei
 acceptarea de Amicus curiae
Începând cu 1997 au fost acceptaţi reprezentanţii victimelor să se asocieze procedurii ca
asistenţi ai Comisiei şi să acţioneze de o manieră autonomă în stadiul determinării
indemnizaţiei
c.soluţionare : hotărâre motivată ; repararea consecinţelor încălcării, indemnizare

pecuniară
II. competenţă consultativă :
- interpretează Convenţia americană şi orice alt instrument de protecţie a drepturilor

omului al statelor americane
- aviz consultativ solicitat de
 organele OSA
 statele OSA
 Comisia
 Un stat OSA poate să-i solicite analizarea compatibilităţii unei legi interne cu
Convenţia
Exemple
Consultarea jurisprudenței interamericane care a influențat jurisprudența

europeană în materia drepturilor omului.
111
Să ne reamintim...
2. Procedura judiciară - Carta Organizaţiei Statelor Americane
- Comisia poate primi şi petiţii individuale privind încălcarea de către un stat a dispoziţiilor
Declaraţiei americane a drepturilor şi îndatoririlor omului
- titulari:
o Individ
o Grupuri de indivizi
o ONG, asociaţii etc
-până la intrarea în vigoare a Convenţiei avea competenţă ratione materiae prioritară: dreptul la
viaţa, dreptul la libertate şi securitate, egalitatea în faţa legii, libertatea religioasă, libertatea de
expresie, dreptul de acces la justiţie, interdicţia arestării arbitrare, dreptul la un proces echitabil
- condiţiile admisibilitate sunt aceleaşi indiferent de sursa încălcărilor (Convenţie sau Declaraţie)
- procedura diferă: pentru statele care nu sunt membre ale Convenţiei sunt adopate decizii finale:
expunerea faptelor, concluzii, recomandări; statul trebuie să pună în aplicare recomandările, în caz
contrar acestea sunt publicate într-un raport anual pe care Comisia îl prezintă Adunării generale a
OSA
3. Procedura judiciară - Alte convenţii OSA

a. Convenţia interamericană privind prevenirea, sancţionarea şi reprimarea violenţei
contra femeilor
- petiţii individuale (individ, grup de indivizi, ONG) adresate Comisiei
- încălcarea art. 7 al Convenţiei
- procedura urmată este cea prevăzută în Convenţia americană a drepturilor omului, Statutul
şi Regulamentul Comisiei
112
- pot fi solicitate Curţii avize consultative de către statele membre şi Comisie
b. Convenţia interamericană privind dispariţiile forţate de persoane
- petiţii adresate Comisiei
- procedura urmată este cea prevăzută în Convenţia americană a drepturilor omului, Statutul
şi Regulamentul Comisiei, Curţii
- în cazuri speciale, Secretarul Comisiei se adresează în regim de urgenţă şi condifednţial

statului pentru realizarea unei anchete
 Raportorul special pentru libertatea de exprimare
-Biroul permanent al Raportorului (1997)
-Reţea interamericană de protecţie a libertăţii de expresie: ONG, media, jurnalişti
- obiectiv: transmiterea rapidă de informaţii privind încălcări ale libertăţii de expresie
- dublu rol:
- preventiv
- de a ajuta la soluţionarea cauzelor în care libertatea de exprimare a fost încălcată
- se verifică în prealabil sursa şi veridicitatea informaţiilor
 Rapoarte :
 Convenţia americană a drepturilor omului + Protocolul adiţional al Convenţiei americane a

drepturilor omului : rapoarte cu măsurile progresive luate;
- Comisia interamericană a drepturilor omului: informări privind măsurile luate în

materia drepturilor omului
113
- Comitetele executive ale Consiliului economic şi social interamerican: rapoarte
periodice
- Comitetul interamerican pentru educaţie, ştiinţă şi cultură: rapoarte periodice
 Convenţia interamericană pentru reprimarea şi prevenirea torturii: raport prezentat

Comisiei interamericane a drepturilor omului
 Convenţia interamericană privind prevenirea, sancţionarea şi reprimarea violenţei faţă de

femei: rapoarte către Comisia internamericană a femeilor
 Convenţia interamericană pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de

persoanele cu dizabilităţi: rapoarte către Comitetul pentru eliminarea tuturor formelor de
discriminare faţă de persoanele cu dizabilităţi
 Anchete
Comisia interamericană a drepturilor omului
-Observaţii in loco
-cu acordul sau la invitaţia statului în cauză
-factori care stabilesc necesitatea misiunii:
o Situaţia internă
o Importanţa încălcărilor drepturilor omului
o Comunicările individuale în curs de rezolvare
-Comisia specială: membrii Comisiei
-cooperarea statului + proiect de program al misiunii stabilit înaintea sosirii acesteia
- atribuţiile Comisiei speciale
o Întrevederi libere şi private cu persoane, grupuri, asociaţii, instituţii

o Deplasări libere pe tot teritoriul statului
o Acces în penitenciare sau alte locuri de deţinere sau interogare
o Discuţii cu persoane private de libertate
114
o Acces la orice document referitor la respectarea drepturilor omului
o Utilizarea oricărui mijloc pentru strângerea, înregistrarea sau reproducerea
informaţiilor necesare
o Protecţia asigurată de către statul vizitat
-raport publicat fie ca raport pe ţară , fie ca un capitol al raportului anual al Comisiei
1. Elemente specifice ale rapoartelor la nivel universal
2. Elemente specifice ale rapoartelor la nivel regional
3. Asemănări şi deosebiri ale rapoartelor la nivel universal, respectiv regional
4. Parcurgerea unor rapoarte publicate
5. Exemplificarea unui raport al statului pe un drept anume
Exemple
Să ne reamintim...
Rezumat
Sistemul interamerican de protecția a drepturilor omului s-a dovedit în timp

un succes, dovadă că jurisprudența organelor sale componente influențează
jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, dar și cea a statelor membre și
nemembre ale OSA.
Sistemul interamerican nu este singurul sistem care a fost realizat după modelul
european. Deopotrivă, sistemul african de protecție a drepturilor omului se
115
conturează în funcție de aceleași repere europene.
Redactarea de plângere în fața Curții Interamericane a Drepturilor omului.

Sistemul african al drepturilor omului
Cuprins
8.1. Introducere ....................................................................................................................
8.2. Competenţe ...................................................................................................................
8.5. Rezumat ........................................................................................................................
116
8.1. Introducere
Sistemul african de protecție a drepturilor omului este organizat conform

modelului inițial de organizare a sistemului european al drepturilor omului, respectiv din
doua organe.
- să identifice cele două organe ale sistemului african de protecție a drepturilor

omului
- să înțeleagă particularitățile sistemului african de protecție a drepturilor omului
- să formuleze plângere care să îndeplinească condițiile de admisibilitate în sistemul

african de protecție a drepturilor omului
 Acte normative :
 Carta Organizaţiei Unităţii Africane (OUA,1963)

 Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor, adoptată de Conferinţa şefilor de stat şi
guvern în 1991, intrată în vigoare în 1986; elemente specifice: drepturi şi libertăţi individuale,
drepturi economice, sociale şi culturale, drepturi colective, obligaţii ale statului şi ale
individului → Comisia africană (art. 30)
 Convenţia relativă la caracteristicile problemelor refugiaţilor din Africa (1969 – 1974)
 Carta africana a drepturilor şi bunăstării copilului (1990) nu a intrat în vigoare
 Protocol adiţional al Cartei privind drepturile femeii
 Organe:
 Comisia africană a drepturilor omului şi popoarelor; 11 membri cu mandat pe 6 ani;
rapoarte statele, comunicări statale, raportori speciali; ONG – statut de observator
 Curtea africană a drepturilor omului şi popoarelor, 11 judecători independenţi – în curs de
organizare
117
8.3. Procedure judiciare
1. Procedură jucidiară - Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor

A. Comisia africană a drepturilor omului şi popoarelor
a. Comunicări ale statelor
 Proceduri:
 Negocieri bilaterale ale statelor – forma comunicprilor scrise;
în caz de eşec, oricare stat se poate adresa Comisiei
 Sesizarea directă a Comisiei
 Etape:
 Admisibilitatea depinde de epuizarea căilor interne de atac
ori dovedirea eforturilor de a îndeplini această condiţie
 La judecarea fondului statele pot fi reprezentate şi pot
propune observaţii scrise sau orale
 Soluţionare
 Amiabilă
 Raport (recomandări) trimis:
 Statelor
 Conferinţei Şefilor de Stat şi de Guvern a OUA
b. Alte comunicări
 Titulari:
 Persoane fizice
 Grup de persoane fizice
 ONG
 Alte entităţi
 Nu este cerută lezarea directă a titularului comunicării, ci dovedirea
temeinică a încălcării drepturilor
 Etape:
 Admisibilitatea:
 Stabilită de grupuri de lucru (3 membri) a Comisiei
 Se pot dispune măsuri provizorii
 Condiţii:
118
 Comunicarea să nu fie anonimă
 Să vizeze un stat parte al Cartei
 Să vizeze un drept prevăzut în Cartă
 Să nu constituie un abuz de drept
 Să nu fie incompatibilă cu dispoziţiile Cartei
 Să nu fie formulată în termeni ultragioşi ori
jignitori
 Să nu se limiteze doar la informări publicate
ori difuzate în mass media
 Să fie ulterioară epuizării căilor naţionale de
atac
 Să fie formulată într-un termen rezonabil de
la epuizarea căilor de atac
 Să nu se refere la cazuri deja soluţionate
conform dispoziţiilor dreptului internaţional
 Să nu se afle deja în curs de soluţionare la
altă instanţă internaţională
 Comunicarea poate fi reevaluată daca încetează
ulterior motivul de inadmisibilitate
 Dacă se constată un ansamblu de violări masive sau
grave, se sesizează Conferinţa Sefilor de Stat şi de
Guvern
 Judecarea pe fond:
 Caracter contradictoriu
 Schimb de comunicări scrise între părţi
 Grupul de lucru al Comisiei face recomandări în caz
de constatare a unei violări a Cartei (repararea
prejudiciului)
 Constatările sunt trimise Conferinţei OUA, care, la
rândul său, poate redacta un raport (constatări,
recomandări)
 Procedură confidenţială sau poate fi publicat
raportul Comisiei
119
Exemple
Jurisprudența recentă a Comisiei/Curții.
Consultarea jurisprudenței africane care a influențat jurisprudența europeană în

materia drepturilor omului.

Să ne reamintim...
Modelul african de protecția a drepturilor omului a fost construit în
B. Curtea africană a drepturilor omului (2006)

- Compusă din 11 judecători aleşi de Adunarea generală a Conferinţei Şefilor de Stat şi de
Guvern
- Titulari - sesizare:
 Comisia
 Statul care a sesizat anterior Comisia
 Statul împotriva căruia a fost introdusă plângerea iniţial
 Statul parte al cărui resortisant este victima unei încălcări a drepturilor omului
 ONG africane
 Indivizi, dacă statul împotriva căruia s-a introdus plângerea a ratificat Protocolul
- Poate interveni în cadrul procedurii, la finalul intervenţiilor, şi un stat care se considra a avea
un interes în cauză
- Funcţii:
a) Funcţie judiciară:
Etape:
o Admisibilitate:
 Condiţii:
 Comunicarea să nu fie anonimă
120
 Să vizeze un stat parte al Cartei
 Să vizeze un drept consacrat de Cartă
 Să nu fie formulată în termeni ultragioşi ori jignitori
 Să nu se limiteze doar la informări publicate ori difuzate în mass media
 Să fie ulterioară epuizării căilor naţionale de atac
 Să fie formulată într-un termen rezonabil de la epuizarea căilor de atac
 Să nu se refere la cazuri deja soluţionate conform dispoziţiilor dreptului internaţional
 Înainte de a analiza admisibilitatea plângerii unui individ sau ONG, Crutea
poate solicita avizul Comisiei
 În temeiul complementarităţii dintre Curte şi Comisie, Curtea poate trimite
plângeri primite de ea să fie soluţionate de Comisie
 Soluţionarea amiabilă
o Judecarea pe fond:
 Şedinţele sunt publice
 Părţile au dreptul de a fi reprezentate sau pot bebeficia chiar de
asistenţă juridică obligatorie
 Complet de 7 judecători
 Judecătorii care au naţionalitatea statelor aflate în diferend
trebuie să se abţină de la judecarea cauzei
 Examinarea contradictorie a probelor scrise şi orale
 Dispune măsuri provizorii în cazuri grave sau urgente
 Hotărârea este luată cu majoritate; se dispun măsuri
corespunzătoare reparării pagubei; acceptate opinii separate
 Se poate revizui hotărârea în cazul în care apar noi probe
necunoscute la momentul pronunţării hotărârii
 Hotărârea este trimisă
 Părţilor
 Statelor membre OUA
 Comisiei
 Este notificat Consiliul de Miniştri pentru a fi supravegheată
executarea hotărârii
- Redactează rapoarte anuale privind situaţia hotărârilor şi executării acestora
către Conferinţă
b) Funcţie consultativă
121
- Emite avize consultative
- Titulari - solicitare:
 Stat membru al OUA
 OUA
 Organ al OUA
 O organizaţie africană
- Obiect: chestiune juridică privind Carta sau alt instrument privitor la drepturilor
omului; nu pentru cauze pendinte
- Avize motivate
Exemple

Să ne reamintim...
2. Procedură judiciară - Carta africană a drepturilor şi bunăstării copiilor (1990)

Comitetul de experţi independenţi pentru drepturile şi bunăstarea copiilor (11 experţi):
Comunicări
 Invidizi
 Grupuri de invidizi
 ONG
122
 Raportorii speciali
a. Raportorul special pentru executări extrajudiciare, sumare şi arbitrare
- Numit de Comisie
- Atribuţii:
o Crearea unui sistem care să conţină date privind executări extrajudiciare, sumare,
arbitrare; ex: registru cu informaţii despre victime
o Colaborarea cu autorităţile oficiale sau ONG-uri internaţionale, africane şi naţionale
pentru descoperirea identităţii şi stabilirea responsabilităţii autorilor sau iniţiatorilor
executărilor
o Sugerarea de modalităţi şi mijloace de informare a Comisiei privind executări
extrajudiciare, sumare şi arbitrare
o Intervenţia pe lângă state pentru judecarea şi pedepsirea autorilor executărilor şi
reabilitarea victimelor executărilor
o Examinarea modalităţilor de creare a unei despăgubiri a familiilor victimelor
execuţiilor
- Buletin distribuit Comisiei, organelor OUA, instanţelor internaţionale
- Modalităţi de lucru:
o Anchete
o Contacte directe cu familiile victimelor
o Vizite la faţa locului
- Obiectiv: crearea unui mecanism de alertă rapidă în colaborare cu ONG-uri
b. Raportorul special pentru penitenciare şi condiţii de detenţie în Africa

Atribuţii:
o Strânge informaţii de la state, indivizi, organizaţii şi instituţii naţionale şi

internaţionale sau alte organe
o Poate face recomandări privind comunicările persoanele private de libertate,
familiile acestora, ONG-urilor
o Propune acţiuni urgente de punere în funcţiune a unor mecanisme de alertă rapidă
pentru evitarea dezastrelor şi epidemiilor în locurile de detenţie
123
 Rapoarte - Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor - Comisia africană a
drepturilor omului şi popoarelor
- Rapoarte periodice (la 2 ani) :

 măsuri (legislative etc) luate pentru a face efectivă exercitarea drepturilor şi
libertăţilor prevăzute în Cartă
 eventual, factorii şi dificultăţile punerii în aplicare a Cartei
- instituţii specializate (UNESCO, OIM) pot fi informate cu privire la rapoarte şi invitate să
prezinte observaţiile lor
- analizarea rapoartelor: prezenţa reprezentanţilor statelor şi a ONG-urilor
- întârzieri în prezentarea rapoartelor + calitate deficitară
- observaţii generale ale Comisiei sunt transmise statului
- rapoartele statelor + observaţiile Comisie + comentariile statelor – transmise
Conferinţei Şefilor de State şi de Guvern
- rapoartele şi informaţii suplimentare sunt publicate
 Anchete
1.Comisia africană a drepturilor omului
-organizează misiuni de informare şi investigare
-compunere misiuni:
o Membrii ai Comisiei
o Experţi (consilieri juridici)
-întâlniri cu
o Reprezentanţi ai statului
o ONGuri
o Societatea civilă
-procedură:
o Se analizează contextul general al statului

o Se analizează comunicările+plângerile introduse contra statului respectiv
o Confruntă tezele guvernului cu cele ale ONG-urilor şi societăţii civile
-în cazul unui conflict, se realizează misiuni de bune oficii pentru soluţionări amiabile : recomandări +
constatări
124
-raport publicat în raportul anual de lucrările ale Comisiei
2.Raportorul special pe execuţii extrajudiciare, sumare şi arbitrare
- orice metodă de investigare
o ridicarea de probe materiale

o contacte directe cu victimele + ONG-uri
-sprijinul statelor + ONG-uri naţionale, africane, internaţionale
-vizite pe teren cu acordul prealabil al guvernelor
-vizite
o Independente
o În cadrul misiunilor Comisiei
3.Raportorul special pe penitenciare şi condişii de detenţie
- vizite +discuţii+ cooperarea statelor
-studiază condiţiile şi situaţiie care au contribuit la încălcarea drepturilor persoanelor private de

libertate
-raport: recomandări, publicat în raportul anual al Comisiei
Exemple

Să ne reamintim...
125
Rezumat
Sistemele principale de protecție a drepturilor omului fie că funcționează la nivel

internațional, fie că scot în evidență particularitățile regionale europene, americane sau
africane se completează în mod fericit cu sistemul instanțelor penale internaționale.
Redactarea de plângere în fața Curții Africane a Drepturilor Omului.
Unitatea de învăţare 9. Sistemul judiciar penal internaţional –

mecanism de garantare a drepturilor
omului
Cuprins
9.1. Introducere ....................................................................................................................
9.2. Competenţe
9.3. Tribunalele internaționale penale ad hoc
9. 5. Tribunalele internationale hibrid
9.6. Rezumat
9.7. Test de evaluare/autoevaluare...........................................................................................
126
9.1. Introducere
Încălcările sistematice, masive, flagrante ale drepturilor omului au adus în atenția

comunității internaționale nevoia de a se lua măsuri radicale în vederea eradicării
acestora. Constituirea de-a lungul timpului a unor instanțe internaționale penale s-a
dovedit a fi o măsură utilă.
- să identifice instanțele penale internaționale
-să înțeleagă relevanța jurisprudenței instanțelor penale în materia drepturilor omului

Tribunale ad-hoc ale ONU
 Tribunalul Internaţional pentru Fosta-Iugoslavie (Rezoluţiile 808, 827 din 1993 a Consiliului
de Securitate; sediu: Haga)
 Statutul TIFI adoptat pe 3 mai 1993
 Compus din 16 judecători permanenţi
 Biroul Procurorului – organ independent
 Tribunalul Internaţional pentru Rwanda (Rezoluţia 955 din 1994 a Consiliului de Securitate;
sediu: Arusha, Tanzania)
 Statutul TIR adoptat pe 30 noiembrie 2000
 Asemănări:
 înfiinţate de Consiliul de Securitate→organe subsidiare ale ONU
 Aplică norme de drept internaţional; Reguli de procedură şi probaţiune aproape
identice
 Au acelaşi procuror şi aceiaşi judecători ai Camerei de apel
 Deosebiri:
127
 TIFI are jurisdicţie asupra infracţiunilor săvârşite în conflicte armate interne şi
internaţionale; TIR – doar în conflicte interne
 TIFI – crime contra umanităţii doar comise în conflicte armate; TIR – săvârşite cu
intenţie discriminatorie
 TIFI – jurisdicţie ratione temporis: din 1991; TIR: 1ianuarie 1994-31 decembrie 1994
 TIR nu are judecători ad litem
Exemple
Jurisprudența recentă
Găsirea de elemente de drepturile omului în jurisprudența curților.

Să ne reamintim...
Curtea penală internațională este singura instanță penală internațională cu
activitate permanentă, fiind ea însăși o organizație și nu un organ judiciar al unei
organizații.

 1994: ILC a adoptat Proiectul Statutului CPI
 1995: Comitetul ad hoc pentru înfiinţarea CPI
 1998, 17 iulie: Adoptarea Statutului CPI Roma
 2002: Intrarea în vigoare a Statului CPI
 2007, 17 Octombrie, 105 countries, state membre: 29 state sfricane, 13 asiatice; 16 est
europene; 22 latin americane; 25 vest europene şi altele
 Instanţa internaţională permanentă
 Principiul complementarităţii
 Structură:
 Preşedinţia
 Diviziile jurisdicţionale: Divizia Urmărire penală, Divizia de Judecată, Divizia Apeluri
 Biroul Procurorului
 Grefa, Divizia Victimelor şi Martorilor
128
Exemple
Jurisprudența recentă a CPI
Găsirea de elemente de drepturile omului în jurisprudența curții.
Să ne reamintim...
organizații.
9. 5. Tribunale internationale hibrid

- Tribunalul Special pentru Sierra Leone (2002)
- Curțile Ad-Hoc pentru Timorul de Est(2002)
- Tribunalul pentru Irak (2005)
- Camerele pentru Crime de Război din Bosnia-Herzegovina (2005)
- Tribunalul Special pentru Cambodia (2006)
- Tribunalul Special pentru Liban(2007)
- Programul pentru judecători internationali din Kosovo (Curtea Crimelor de

război și etnice din Kosovo - 2000); Programul EULEX (2007)
- Camerele Extraordinare Africane (2013)
129
Exemple
Jurisprudența recentă a tribunalelor hibrid
Găsirea de elemente de drepturile omului în jurisprudența tribunalelor.
Să ne reamintim...
organizații.
Rezumat
Sistemul instanțelor penale internaționale contribuie în mod decisiv la asigurarea

protecției drepturilor omului la nivel internațional după cum și mecanismele dreptului
umanitar își demonstrează mereu utilitatea.
Prezentarea comparativă a cauzelor de pe rolul instanţelor penale

internaţionale
130
Unitatea de învăţare 10. Drepturile omului şi dreptul umanitar
Cuprins
10.1. Introducere ..................................................................................................................
10.2. Competenţe .................................................................................................................
10.5. Rezumat.......................................................................................................................
10.1. Introducere
Aplicarea normelor de drepturile omului în caz de conflict armat aduce în atenția

organelor judiciare specializate în domeniul drepturilor omului o problematizare a
soluționare a cauzelor aduse în fața lor. În consecință, apare ca firească clarificarea
asemănărilor și deosebirilor dintre dreptul internațional al drepturilor omului și dreptul
internațional umanitar.
131
- să identifice normele specifice dreptului internațional umanitar
- să stabilească distincția dintre dreptul internațional umanitar și dreptul internațional al

drepturilor omului
 Drept internaţional umanitar: ansamblul regulilor internaţionale convenţionale sau

cutumiare destinate protejării persoanelor în cazul conflictelor armate
 Acte normative
 Convenţiile de la Geneva, adaptate în 1949, intrate în vigoare în 1950:
 Convenţia pentru ameliorarea soartei răniţilor, bolnavilor din forţele armate
terestre
 Convenţia pentru ameliorare soartei răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor din
forţele armate maritime
 Convenţia referitoare la tratamentului prizonierilor de război
 Convenţia relativă la protecţia civililor pe timp de război
 Protocoale adiţionale privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale
şi protecţia victimelor conflictelor neinternaţioanale (1977, 1978)
Exemple
Jurisprudența CEDO în care se analizează oportunitatea aplicării dreptului

umanitar de către instanța de la Strasbourg
132
Determinarea asemănărilor și deosebirilor dintre dreptul internațional umanitar
și dreptul internațional al drepturilor omului.
Să ne reamintim...
Normele de drept internațional umanitar pot fi aplicate atât de instanțele
internaționale generale, cât și de instanțele specializate în domeniul drepturilor
omului.
o Fondat în 1963; sediu la Geneva, birouri în 60 de state

o Organism umanitar imparţial cu caracter privat
o Scop: Asigură protecţia şi asistenţa militarilor şi civililor, victime ale conflictelor
(război, război civil şi tensiuni interne) şi situaţiilor direct determinate de conflicte, a
situaţiilor de violenţă internă
o Modalităţi principale de acţiune:
 Controlarea şi promovarea respectării dreptului internaţional umanitar de
către statele părţi ale conflictelor, forţele armate dizidente sau grupurile
armate şi asigurarea evoluţiei acestui drept
 Asigurarea protecţiei şi asistenţei victimelor conflictelor armate şi tensiunilor
interne, în special a persoanelor private de libertate sau refugiate, a civililor
sau răniţilor
1. Acţiunea CICR în cadrul conflictelor armate
- reprezentanţii CICR se pot deplasa în orice loc unde există „persoane protejate”: spitale,
penitenciare, locuri de muncă; locuri de plecare, trecere sau sosire a persoanelor transferate
- în conflictele armate internaţionale între statele părţi ale Convenţiilor de la Geneva, au mandat să
viziteze locurile unde se găsesc prizonierii de război sau civilii reţinuţi
133
- la fel se procedează în cadrul unui război de eliberare naţională
- în cazul conflictelor armate care nu sunt internaţionale (între forţele armate şi forţele armate
dizidente sau grupuri armate organizate), se pot deplasa în locurile de detenţie doar cu acordul
părţilor în conflict
2. Acţiunea CICR în afara conflictelor armate
- poate avea iniţiative cu caracter umanitar + îşi oferă serviciile statelor afectate de
o probleme interne (o confruntare naţională care prezintă caracter de

gravitate sau de durată şi care implică acte de violenţă)
o tensiuni interne (situaţii de tensiune gravă de natură politică, religioasă,
rasială, socială, econimică etc sau sechele ale unui conflict armat sau ale
unor probleme interne)
- ex: vizitarea deţinuţilor politici sau a deţinuţilor de securitate
- statul nu are obligaţia formală de a accepta vizitele –necesitatea negocierii vizitelor
- nu există mijloace de presiune în vederea obligării statului de a respecta recomandările misiunii de

experţi
3. Vizitele CICR
- echipa formată din:
o Minim un delegat al organizaţiei

o Un medic
- se pot deplasa mai multe echipe în paralel
-procedură:
o Se solicită în prealabil autorităţilor acordul de a avea acces la toate locurile de

detenţie
o Trebuie asigurate:
 libertatea de a alege locurile de detenţie pe care le vizitează
134
 posibilitatea de a se întâlni în privat şi fără martori cu deţinuţii pe care îi aleg
membrii CICR
 stabilirea listei deţinuţilor destinaţi a satisface scopul mandatului CICR; pot
primi şi o listă propusă de autorităţile naţionale, pe care, eventual, o pot
completa
 durata şi frecvenţa vizitelor să fie nelimitate
-se intenţionează efectuarea şi de vizite neanunţate sau anunţate cu scurt timp înainte de a fi
efectuate
-pot informa părinţii, copii, partenerii deţinutului, fie că sunt şi ei încarceraţi sau în libertate, de
vizitele pe care le pot face celui apropiat de la care nu aveau veşti
-nu pot fi interzice decât din motive de imperioasă necesitate militară şi cu titlu excepţional şi
temporar
- obiective:
o Prevenirea violărilor masive ale drepturilor omului:dispariţii, torturi şi tratamente

inumane
o Constatarea şi ameliorarea condiţiilor materiale şi psihologice de detenţie şi
tratament a deţinuţilor
o Permiterea restabilirii legăturilor familiale
- derularea vizitei
o Discuţii cu responsabilii penitenciarului: organizare + funcţionare

o Evaluarea tehnică a ansamblului instalaţiilor (celule, latrine, duşuri, curţi de plimbare,
vorbitoare, bucătării, ateliere, săli de sport, biserici, infirmerie etc)
o Discuţii cu deţinuţii (formularea de plângeri şi verificarea temeiniciei acestora)
o Pot fi distribuite ajutoare, mesaje de la familie deţinuţilor
o Poate fi acordată asistenţă familiilor acestora
o Discuţii cu responsabilii penitenciarului : constatările delegaţiei CICR, care, ulterior
sunt trimise şi reprezentaţilor statului pentru a se interveni în ameliorarea
deficienţelor constatate
-desfăşurate în manieră confidenţială + rapoarte confidenţiale
-rapoartele pot fi publicate dacă există informări neadevărate
-principii fundamentale:
135
 încredere şi cooperare
 neutralitate, independenţă, imparţialitate
Exemple
Jurisprudența CEDO în care se analizează oportunitatea aplicării dreptului

umanitar de către instanța de la Strasbourg
Determinarea asemănărilor și deosebirilor dintre dreptul internațional umanitar

și dreptul internațional al drepturilor omului.
Să ne reamintim...
Normele de drept internațional umanitar pot fi aplicate atât de instanțele
internaționale generale, cât și de instanțele specializate în domeniul drepturilor
omului.
Rezumat
Dreptul internațional umanitar alături de dreptul internațional penal și dreptul

internațional al drepturilor omului constituie ramuri de drept care își evidențiază
importanța cu precădere în situația conflictelor cu caracter național sau internațional,
având ca premiză săvârșirea infracțiunilor internaționale care pot fi calificate deopotrivă și
masive, sistematice, flagrante încălcări ale drepturilor omului sau, după caz, ale
Convențiilor de la Geneva și Protocoalelor sale adiționale.
136
Unitatea de învăţare 11. Sistemul islamic al drepturilor omului
Cuprins
11.1. Introducere ..................................................................................................................................
11.2. Competenţe .................................................................................................................
11.5. Rezumat
11.1. Introducere
În pofida prejudecăților conturate de perceperea documentelor religioase

fundamentale islamice, în timp organizațiile aparținând comunității statelor cu populație
majoritară islamică au conturat un sistem islamic al drepturilor.
137
- să identifice organizațiile comunității islamice
-să stabilească elementele specifice ale sistemului islamic al drepturilor omului
- să delimiteze asemănări și deosebiri cu celelalte sisteme regionale ale drepturilor omului
Drepturile omului se întemeiază pe voinţa divină (Sharia)→se adresează indivizilor, nu

statelor

 Carta arabă a drepturilor omului (1998)
- Evidențiază traditiile islamice de egalitate si de fratie

- reglementează o categorie larga de drepturi civile, politice, precum si unele drepturi
economice si sociale, cum ar fi drepturile sindicale si dreptul la greva.
- Dispoziții controversate:
 cele privitoare la aplicarea pedepselor corporale admise de legea islamica –
Sharia – cum ar fi flagelarea, mutilarea sau lapidarea, precum
 cele privitoare la statutul de inferioritate al femeii
 absenta oricarui mecanism de control al aplicarii dispozitiilor sale. Există
referiri la un Comitet de experti in domeniul drepturilor omului, competent
sa examineze rapoartele anuale sau trianuale întocmite de acestea, fara a se
determina precis continutul lor. De retinut că nu este prevazută nicio
posibilitate de sesizare a Comitetului de catre persoane fizice sau de catre
organizatii neguvernamentale privitoare la pretinse încălcări ale drepturilor
omului reglementate de Carta.
 Declaraţia islamică universală a drepturilor omului (1981),

- este varianta islamică a Declarației Universale a Drepturilor Omului (UDHR) a ONU.
138
- redactată de Consiliului islamic pentru Europa, afiliat Ligii Mondiale Musulmane.
- prezentată la UNESCO.
- descrie drepturile omului în cauze penale, căsătorie, moștenire, divorț și activități
economice și susține libertatea religioasă bazată pe legea tradițională islamică
 Declaraţia islamică a drepturilor omului (1979),

= o imagine de ansamblu pe perspectiva islamică asupra drepturilor omului
- redactată de Organizaţia Conferinţei Islamice
- adoptată la Cairo, Egipt, la 5 august 1990
- afirmă Sharia islamică ca sursă unică. CDHRI declară că scopul său este "orientarea generală
pentru statele membre ale OIC în domeniul drepturilor omului".
- garantează multe drepturi ca Declarația Universală a Drepturilor Omului a Organizației
Națiunilor Unite
- document viu al liniilor directoare privind drepturile omului, prescrise pentru toți membrii
din OIC (Organizația de Cooperare Islamică) să le urmeze
- dispoziții controversate :
o limitează în mod explicit drepturile omului la exigențele stabilite de Sharia.
o Exemplu : femeile și membrii altor religii nu au aceleași drepturi ca bărbații sub
Sharia
o libertatea de exprimare poate fi limitată într-o perspectivă religioasă, cum ar fi de
exemplu blasfemia poate chiar și acum, să fie pedepsită cu moartea
 Proiectul Cartei Drepturilor Omului și ale Popoarelor Lumii Musulmane
- propus în 1987 de Lumea Arabă a Avocaților
 Comisia regională arabă permanentă a drepturilor omului,

- creată în 1968
- formata din reprezentanti ai tuturor statelor membre,
- activitatea sa constă, însă, în denunțarea încălcării drepturilor omului în teritoriile
ocupate de Israel.
139
Exemple
Vizionarea de filme documentare privind respectarea drepturilor omului în

lumea islamică.
Găsirea elementelor comune cu celelalte sisteme regionale de protecție a

drepturilor omului.
Să ne reamintim...
Sistemul islamic al drepturilor omului este constituit în baza Cartei arabe a
drepturilor omului și a Declarațiilor drepturilor omului
Rezumat
Sistemul islamic al drepturilor omului se alătură altor sisteme regionale ale

drepturilor omului în demersul general de a modifica mentalitatea unei societăți organizate
pe precepte religioase. Din nefericire, trebuie semnalate inadvertențele dintre intenția
redactorilor actelor normative în materia drepturilor omului aparținând sistemului islamic și
modalitatea în care acestea sunt puse în practică ori chiar neaplicarea acestora nici după o
perioadă considerabilă de la momentul adoptării respectivelor acte; deopotrivă, esențial
este și faptul că aceste acte normative nu au fost adoptate decât de puține state membre
ale organizațiilor islamice.
Precizarea unor contexte actuale care relevă importanța drepturilor în societate

islamică.
140
Unitatea de învăţare 11. Sistemul asiatic al drepturilor omului
Cuprins
12.1. Introducere .....................................................................................................................
12.2. Competenţe ....................................................................................................................
12.5.Rezumat
12.6.Test de evaluare/autoevaluare...........................................................................................
12.1. Introducere
Continentul asiatic își manifestă originalitatea în domeniul drepturilor omului.

Absența normelor regionale în materia drepturilor omului justificată pe specificitatea
mentalității asiatice se dovedește a fi având consecințe nefericite, dovadă numeroasele
încălcări ale drepturilor omului săvârșite atât de către organele statelor, cât și de
141
particulari.
- să identifice principalele curente religioase, filozofice ale Asiei
- să stabilească elemente de drepturile omului în cadrul principiilor religioase
12.3. Elemente filozofice asiatice care au rezonanță în domeniul

drepturilor omului
China
Religiile, respectiv tradiţiile chineze (daoismul, confucianismul şi budismul),

reprezintă probabil o separaţie în cadrul sistemului religios, dar în nici un caz o separaţie
în cadrul comportamentului practico-religios, fiindcă orientalii acordă doar o valoare
aproximativă formelor şi sistemelor religioase în căutarea adevărului absolut.
Inca de la inceputurile gandirii filosofice chineze au aparut elemente ale unei

filosofii strans legata de Univers si viata, nascandu-se din notiunea arhaica de unitate
originara cele doua principii antagonist-complementare,Yin si Yang. Yin, principiul de
natura feminina, analog intunericului, pamantului, lunii, recelui, umedului, completeaza
masculinul, Yang, analogul luminii, cerului, soarelui, caldurii, a uscatului. In gandirea
chineza orice lucru sau fiinta, cu exceptia pamantului (Yin pur) si a cerului (Yang pur),
este alcatuit din Yin si Yang, in diferite proportii. La fel, este considerat ca insasi ordinea
si echilibrul Universului sunt mentinute de echilibrul dintre aceste doua principii
antagonist-complementare. Alternanta dintre ele sau intreractiunea lor au ca rezultat, in
conceptul chinez, transformarile continue ale universului si ale vietii. "Ca sa pui lumea in
oranduiala, mai intai trebuie sa punem natiunea in oranduiala; ca sa punem natiunea in
oranduiala, mai intai trebuie sa punem familia in oranduiala; ca sa punem familia in
oranduiala, trebuie sa ne cultivam viata noastra personala; si ca sa cultivam viata noastra
personala, mai intai trebuie sa ne indreptam inimile noastre." Momentul aparitiei lui
Confucius (numele latinizat al lui Kong-zi, sau Kong Fu-zi, cca 551 - 479 idH) a marcat
142
inceputul traditiei filosofice dominante in cultura chineza pentru mai mult de doua mii de
ani, insa si influenta spirituala in mai toate domeniile culturii chineze, inclusiv medicina
sau stiinte exacte. Mostenirea lasata in urma sa nu a inclus opere scrise, ideile,
interpretarile, comentariile sau completarile sale asupra vechiului patrimoniu cultural
chinez (Cartea Poeziei, Cartea Schimbarilor, Cartea Ritualurilor, Cartea Muzicii, Analele
Primaverii si ale Toamnei) fiind transpuse de discipolii sai intr-o colectie de texte
cuprinzand 30 de carti . Confucius s-a remarcat prin doctrina sa etica, a elaborat codul de
norme morale privind comportamentul oamenilor fata de superiori, fata de ceilalti. Tema
fundamentala impusa inteleptului este societatea, existenta sociala a individului,
conditiile ideale dintre om si societate, scopul filosofiei sale fiind formarea omului util
societatii. Problema centrala a lui Confucius fiind sistemul de guvernare care se cerea
mereu reinnoit, acesta urmarea in permanenta ca discipolii sai, multi de origine modesta,
carora le preda lectii de istorie, literatura, diplomatie si ritualuri de curte, sa fie pregatiti
pentru a putea deveni buni functionari ai statului.In centrul doctrinei morale se afla ideea
armoniei dintre om si cosmos. O alta idee este ca omul trebuie sa tinda spre perfectiune
morala si ca fericirea depinde de perfectiune.
Exemple
Vizionarea de filme documentare despre preceptele religioase adoptate
în China.
Găsirea de situații relatate în presa chineză care pot fi calificate
drept încălcări ale drepturilor omului
Să ne reamintim...
Sistemul asiatic de protecție a drepturilor omului se bazează pe preeptele
religioase adoptate de comunitățile naționale.
143
India
Religiile indiene sunt practicate asa cum au fost fondate in subconstientul indian.
Ele sunt uneori clasificate ca religii dharmice, pentru ca toate au caracteristica dharma,
un concept de datorie divina.
Hinduismul este o sinecdoca descriind filozofiile similare din Vaishnavism,

sivaism si grupurile asociate practicante fondate pe subcontinentul indian. Majoritatea
conceptelor împartasite in comun includ karma, notiunea de casta, reincarnare, mantre,
yantras si darsana.
Jainismul, a fost invatat in primul rand prin Parsva (secolul al IX ien) si Mahavira
(sec. al VI- lea i.en), este o religie antica indiana, care prevede o cale a non-violentei
pentru toate formele de fiinte care traiesc in aceasta lume. Jainii se gasesc mai ales in
India.
Budismul a fost fondat de Siddhattha Gotama in secolul al VI-lea i.e.n. Budistii

sunt in general de acord ca Gotama a avut ca scop ajutorarea fiintelor simtitoare prin
sfarsitul suferintelor (dukkha), prin intelegerea adevaratei naturi a fenomenelor ,
scapand astfel de ciclul de suferinta si de renastere ( samsara ), care este facuta prin
atingerea Nirvanei .
Sikhism este o religie monoteista fondata pe invataturile lui Guru Nanak si zece
succesivi Guru sikh in secolul al XV-lea in Punjab. Sikh se gasesc mai ales in India.
Termenul vine din sanscrita si inseamna “unul care invata”, deci un discipol, un invatacel.
Se referă la cinci “k” sau simboluri ale credintei: kesh – parul e un simbol al credintei,
umilintei si acceptarii. Cea mai mare jignire e sa fie tuns ;khanga – un pieptene de lemn
purtat in permanenta care simbolizeaza curatenia morala ; karra – legatura de vasalitate
dintre discipol si Dumnezeu reprezentata printr-o bratara de otel, simbol al infranarii
care nu se scoate niciodata ; kachha – pantaloni scurti reprezentand retinerea ; kirpan –
pumnal ceremonial primit la botez (Ammrit sancar) reprezentand libertatea spiritului.
Este o religie a generozitatii, egalitatii, a adevarului, compasiunii si respectului.
144
Exemple
Vizionarea de filme documentare despre preceptele religioase adoptate
în India.
Găsirea de situații relatate în presa indiană care pot fi calificate
Să ne reamintim...
12. 4. Consiliul regional al drepturilor omului:

- State membre : Indonezia, Malaezia, Filipine şi Thailanda, constituit la Manila
(Filipine) în 1982
- adoptă Declaraţia obligaţiilor fundamentale ale popoarelor şi statelor asiatice
(1983)
- adoptă și difuzează o Declarație regională a drepturilor omului care să reflecte
cultura, valorile și aspirațiile oamenilor din regiune și să caute sprijinul poporului
din regiune pentru această declarație;
- promovează respectarea drepturilor omului, civile, politice, sociale, economice
și culturale individuale și colective;
-primește petiții și reclamații
-contribuie la redresarea încălcărilor acestor drepturi;
- încurajează guvernele din regiune să ratifice sau să concureze în Convențiile
145
internaționale privind drepturile omului;
- efectuează studii și cercetări.
 Declarație regională a drepturilor omului
- propune ca drepturile omului să fie privite în lumina "particularităților"

regionale și naționale.
- promovează responsabilitățile / îndatoriril umane, mai degrabă decât a

drepturilor.
- prevede o listă scurtă a drepturilor fundamentale, de ex. dreptul la viață,

libertatea de gândire, dreptul la proprietate, nediscriminarea, libertatea
de exprimare, libertatea de asociere și dreptul la dezvoltare.
- prevede posibilitatea unui mecanism privind drepturile omului.
Exemple
- traficul de droguri și spălarea banilor;
- traficul de ființe umane, inclusiv comerțul cu femei și copii în scopuri sexuale și de

muncă;
- muncitorii migranți, cel mai îngrozitor număr mare de ilegali care trec frontierele;
- refugiați și persoane strămutate;
- poluarea, defrișările și alte daune asupra mediului; și
- conflictele de resurse, în special petrolul și pescuitul.
Găsirea de situații relatate în presa asiatică care pot fi calificate
146
Să ne reamintim...
Rezumat
Este binecunoscut faptul că nu există un sistem interguvernamental
pentru protecția drepturilor omului în Asia, în pofida sugestiilor
sporadice din diverse circumstanțe de a avea un astfel de sistem.
Acest lucru este în contrast evident cu Europa, America și Africa, toate
acestea având, într-o măsură mai mare sau mai mică, o
formă de sistem interguvernamental în acest domeniu.
Precizarea unor contexte actuale care relevă importanța
drepturilor civile în societatea asiatică.
147
Unitatea de învăţare 13. Provocări actuale şi viitoare în domeniul
drepturilor omului
Cuprins
13.1. Introducere......................................................................................................................
13.2. Competenţe ....................................................................................................................
13.6. Rezumat
13.1. Introducere
Contextul politic, social și cultural actual s-a dovedit a fi pierdut multe din
reperele stabilității. Fenomene care nu sunt noi, dar care se manifestă într-o modalitate
ce ridică semne de întrebare în privința necesității găsirii unor noi metode de controlare a
evoluției lor, se evidențiază a fi terorismul, migrația populației musulmane în Europa, dar
și traficul datelor cu caracter personal.
148
- să înțeleagă fenomenul terorismului
- să interpreteze impactul venirii populației musulmane în Europa
- să cunoască regimul protecției datelor cu caracter personal
În prezent, comunitatea internațională se confruntă cu o perioadă dificilă, marcată de situații

provocatoare, cum ar fi terorismul internațional și redeschiderea războiului rece. Pentru a restabili
implementarea completă a obiectivelor consacrate de Carta ONU - menținerea păcii și securității
internaționale și cooperarea în rezolvarea problemelor internaționale de natură economică, socială,
culturală sau umanitară și promovarea și încurajarea respectării drepturilor omului și a libertățile
fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie - trebuie să identifice soluții
eficiente pentru eradicarea nu numai a efectelor unor astfel de afecțiuni critice.
Terorismul reprezintă amenințarea sau folosirea violenței împotriva civililor pentru a atrage
atenția asupra unei probleme. Cei care caută cauzele terorismului - pentru că această tactică ar fi
selectată și în ce circumstanțe - abordarea fenomenului în moduri diferite. Unii o văd ca pe un
fenomen independent, în timp ce alții îl consideră o tactică într-o strategie mai mare. Unii încearcă să
înțeleagă ce anume determină un individ să aleagă terorismul, în timp ce alții îl privesc la nivelul unui
grup.
Cauze:
1. politice
Terorismul a fost inițial teoretizat în contextul insurgenței și a războiului de gherilă, o formă

de violență politică organizată de o armată sau grup nestatal. Persoanele fizice, bombardierele din
cadrul clinicilor de avort sau grupurile, cum ar fi Vietcong în anii 1960, pot fi înțelese ca alegând
terorismul deoarece nu le place organizarea actuală a societății și doresc să o schimbe.
2. strategice
149
Spunând că un grup are o cauză strategică pentru folosirea terorismului este un alt mod de a
spune că terorismul nu este o alegere aleatorie sau nebun, ci este ales ca o tactică în serviciul unui
scop mai mare. Hamas, de exemplu, folosește tactici teroriste, dar nu dintr-o dorință aleatorie de a
lansa rachete la civilii evrei israelieni. În schimb, ei caută să folosească violența (și să înceteze
incendiile) pentru a obține concesii specifice legate de obiectivele lor față de Israel și Fatah.
Terorismul este, de obicei, descris ca o strategie a celor slabi care încearcă să câștige avantaje
împotriva armatelor mai puternice sau a puterilor politice.
3. Psihologice (individuale)
Cercetarea cauzelor psihologice care iau atenția individului a început în anii '70. A avut
rădăcinile în secolul al XIX-lea, când criminologii au început să caute cauzele psihologice ale
infractorilor. Deși acest domeniu de anchetă este formulat în termeni neutri din punct de vedere
academic, acesta poate ascunde opinia preexistentă conform căreia teroriștii sunt "devianți". Există
un corp substanțial de teorie care acum concluzionează că teroriștii individuali nu sunt mai mult sau
mai puțin susceptibili de a avea o patologie anormală.
4. Sociologice
Psihologia psihologică socială și socială a terorismului face ca grupurile, nu indivizii, să fie cel
mai bun mod de a explica fenomene sociale precum terorismul. Aceste idei, care încă câștigă
tracțiune, sunt congruente cu tendința secolului al XX-lea de a vedea societatea și organizațiile în
termeni de rețele de indivizi. Această viziune se împărtășește, de asemenea, cu studii de autoritarism
și comportament de cult, care examinează modul în care indivizii vin să identifice atât de puternic cu
un grup că pierd o agenție individuală.
Exemple
Atacurile din SUA; Franța, Spania, Germania, Rusia etc
Analizarea modus operandi în cazul atacurilor de terorsim.
150
Să ne reamintim...
Fenomenele terorismului, al migrației populației musulmane și a necesității
protecției datelor cu caracter personal au determinat numeroase controverse atât în
plan normativ, cât și în conștiința societății civile.
Migrația către și în Europa este reglementată de o combinație între dreptul național, dreptul
Uniunii Europene, Convenția europeană a drepturilor omului, Carta socială europeană și alte obligații
internaționale asumate de statele europene.
Refugiații recunoscuți și persoanele care beneficiază de protecție subsidiară
- cadru normativ :
o Convenția europeană a drepturilor omului, articolul 3 (interzicerea torturii)
o Directiva privind standardele minime (Directiva 2011/95/CE)
o Carta drepturilor fundamentale a UE, articolul 18 (dreptul de azil)
o Directiva privind standardele minime (Directiva 2011/95/CE)
o Carta drepturilor fundamentale a UE, articolul 19 (protecția în cazul

strămutării, expulzării sau extrădării
- trebuie să li se elibereze documente de identitate și de călătorie, în conformitate cu dreptul Uniunii
Exemple
Protecția subsidiară: CEJ, C-465/07, Elgafaji, 2009
Excluderea de la protecție: CJUE, cauzele conexate C-57/09 și C-101/09, B și D, 2010

Încetarea protecției: CJUE, C-175/08, Abdulla, 2010
151
Găsirea jurisprudenței CEDO relevante în materia refugiaților
Să ne reamintim...
Fenomenele terorismului, al migrației populației musulmane și a necesității
protecției datelor cu caracter personal au determinat numeroase controverse atât în
plan normativ, cât și în conștiința societății civile.
13.5. Cum poate fi realizată o eficientă protecție a datelor cu caracter

personal?
Odată cu avansarea tehnologiei şi mai ales a internetului, la nivel european, domeniul

protecţiei datelor cu caracter personal a cunoscut o dezvoltare rapidă, izvorâtă din necesitatea
de a asigura protecţia vieţii private într-un context în care circulaţia informaţiei este din ce în
ce mai greu de realizat.
Principalele instrumente legislative în materie de protecţie a datelor:
o Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
o Convenția nr.108 din 1981;
o Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO
o Directiva privind protecţia datelor (95/46/CE);
o Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului.
o Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte

prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de
abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor)
o Directiva (UE) 2016/680 referitoare la protecţia datelor personale în cadrul

activităţilor specifice desfăşurate de autorităţile de aplicare a legii.
152
Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor (AEPD) este o autoritate de
supraveghere independentă care se asigură că instituţiile şi organele UE îşi respectă obligaţiile în
materie de protecţie a datelor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 privind protecţia
datelor. Principalele atribuții ale AEPD sunt supravegherea, consultarea şi cooperarea.
Noi soluții - Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte
prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a
Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor)
R e s p o n s a b i l u l p e n t r u protecţia datelor - DPO Numirea unui responsabil pentru

protecția datelor la nivelul operatorului de date reprezintă una dintre măsurile prin care se
încearcă responsabilizarea operatorilor de date. Responsabilul pentru protecţia datelor oferă
consultanţa necesară în vederea respectării tuturor obligaţiilor operatorului de date şi
asigurării transparenţei necesare faţă de persoanele vizate. Responsabilul pentru protecţia
datelor poate oferi operatorului de date consultanţa necesară în vederea efectuării studiului de
impact asupra vieţii private. Operatorul de date trebuie să îşi desemneze un responsabil pentru
protecția datelor în următoarele situaţii: Ÿ atunci când operatorul de date este o autoritate
publică (cu excepţia instanţelor sau a a autorităţilor judiciare); Ÿ în cazul în care activitatea
principală a operatorului de date constă în operaţiuni de prelucrare care necesită o
monitorizare re gul a t ă ş i s i s t ema ti c ă a persoanelor vizate pe scară largă; Ÿ în cazul în
care activitatea principală a operatorului de date (sau a împuternicitului acestuia) constă în
prelucrarea pe scară largă de categorii speciale de date cu caracter personal şi de date privind
condamnările penale şi infracţiunile. Este recomandată numirea unui responsabil pentru
protecția datelor la nivelul operatorului de date şi în afara cazurilor de mai sus, întrucât în
acest fel poate fi asigurată respec tarea prevederilor Regulamentului în cadrul prelucrării de
date efectuată de către operatorul de date / împuternicitul acestuia.
Sancţiuni severe - până la 10 – 20 milioane de euro sau între 2% şi 4% din c ifr a de a f
a c e ri l a ni v e l internaţional, pentru operatorii din sectorul privat. Regulamentul stabileşte
criterii clare de individualizare a sancţiuni – vor fi avute în vedere în mod corespunzător
natura, gravitatea şi durata încălcării, caracterul deliberat al încălcării, acţiunile întreprinse
pentru a reduce prejudiciul cauzat, gradul de răspundere sau orice încălcări anterioare
relevante, modul în care încălcarea a fost adusă la cunoştinţa a u t o rit ă ţi i d e s u p r a v e g
h e r e , conformitatea cu măsurile adoptate împotriva operatorului sau a persoanei
împuternicite de operator, aderarea la un cod de conduită şi orice alt factor agravant sau
atenuant. Fiecare stat membru poate prevedea norme prin care să se stabilească dacă și în ce
măsură pot fi impuse amenzi autorităților publice.
153
Exemple
Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte

prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de
abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor)
Pentru persoanele vizate: Sunt garantate drepturi noi: !dreptul de a fi uitat - se poate
cere ştergerea datelor dacă acestea sunt prelucrate ilegal, fără consimţământ sau dacă
datele nu mai sunt necesare scopului în care au fost prelucrate iniţial !dreptul la
portabilitatea datelor - există mai multă libertate de alegere.
Găsirea jurisprudenței CEDO relevante în materia protecției datelor cu caracter

personal.
Rezumat
Terorismul, migrația populației musulmane în Europa și protecția datelor cu

caracter personal reprezintă teme controversate din punct de vedere conceptual, ,
instituțional, procedural.
Propuneri de eficientizare a mecanismului de protecție a drepturilor

omului în cazul producerii de atacuri teroriste, conflicte inter-religioase,
încălcării drepturilor de protecție a datelor cu caracter personal.
154
Unitatea de învăţare 14. Protecţia drepturilor omului în România
Cuprins
14.1. Introducere......................................................................................................................
14.2. Competenţe ....................................................................................................................
14.3. Acțiunile care pot fi promovate în fața instanțelor naționale în cazul încălcării
drepturilor omului
14.4. Avocatul poporului. Avocatul Copilului
14.5. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
14.6. Rezumat
14.1. Introducere
Drepturile omului sunt protejate și garantate în România atât prin consacrarea

lor în actele normative naționale, inclusiv în Constituție, cât și prin instituirea unor
mecanisme judiciare și parajudiciare care să poată limita sau, după caz, să înlăture
încălcările drepturilor omului.
155
- să identifice actele normative care prevăd drepturile omului la nivel național
- să dobândească cunoștințe privind acțiunile în justiție care pot fi introduse în cazul

încălcării drepturilor omului
-să știe să completeze formulare de plângeri la organele parajudiciare române
Articolul 11 din Constituţie : tratatele internaţionale ratificate de Parlament fac parte din
dreptul intern
Articolul 20 din Constituţie : în caz de neconcordanţă între pactele şi tratatele referitoare la

drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne au prioritate
reglementările internaţionale, afară de cazul în care prevederile Constituţiei sau ale legilor interne
sunt mai favorabile.
drepturilor omului?
 Acţiuni civile în despăgubiri
- titular : orice persoană care consideră că a suferit un prejudiciu prin încălcarea drepturilor sau
libertăţilor sale fundamentale poate solicita, în instanţă, acordarea unor despăgubiri civile prin
introducerea unei acţiuni civile împotriva persoanei responsabile de această încălcare
- competenţa teritorială de judecată aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului (respectiv de la

sediul instituţiei publice pârâte), iar în funcţie de cuantumul despăgubirilor solicitate, competenţa
materială revine judecătoriei sau tribunalului
- se formulează în scris şi este supusă taxei de timbru.
- este impusă îndeplinirea a patru condiţii: i). existenţa unei fapte ilicite, ii). săvârşite cu vinovăţie, iii).
care a produs un prejudiciu, iv). care este în raport de cauzalitate cu fapta ilicită.
156
- soluții : admite cererea, în tot sau în parte, şi acorda despăgubiri.
 Acţiuni în contencios administrativ
-titular : orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de
către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei
cereri, de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente.
- obiectul acțiunii : anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi
repararea pagubei care i-a fost cauzată.
- procedura administrativă prealabilă care să dea autorităţii publice emitente posibilitatea de a

repara vătămarea produsă, prin revocarea actului administrativ respectiv, în tot sau în parte
- termen : 6 luni de la data
1) a primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului,
considerat nejustificat, de soluţionare a cererii, fie
2) a expirării termenului legal de soluţionare a cererii
- nu este scutită de taxa de timbru
- se redactează în scris şi trebuie însoţită de o cópie a actului administrativ atacat sau de răspunsul
autorităţii administrative prin care se comunică refuzul rezolvării cererii
-competenţa teritorială a instanţei este opţională: persoana care se consideră vătămată se poate
adresa instanţei de contencios administrativ de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului :
tribunalelor administrativ-fiscale competenţa generală de jurisdicţie în primă instanţă (secţiile de
contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor), secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii
de apel.
- soluții :
- anuleze, în tot sau în parte actul administrativ litigios, să oblige autoritatea publică să emită
un act administrativ sau să elibereze un înscris (art. 18 alin.1).
- acorda despăgubiri pentru daunele materiale sau morale cauzate (art. 18 alin. 3
 Acţiuni penale
157
-atingerea adusă unor drepturi fundamentale poate fi incriminată ca infracţiune - faptele săvârşite,
cu intenţie sau din culpă, prin care s-a adus atingere vieţii (omorul în toate variantele sale, uciderea
din culpă, determinarea sau înlesnirea sinuciderii), integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane
(lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte). Codul
penal incriminează şi faptele de arestare nelegală şi cercetare abuzivă, supunere la rele tratamente,
tortură, represiune nedreaptă, libertăţii sau vieţii sexuale a unei persoane (lipsirea de libertate,
sclavia, supunerea la muncă forţată, violarea de domiciliu, violarea secretului corespondenţei, violul,
hărţuirea sexuală), patrimoniului unei persoane (furtul în toate variantele sale, tâlhăria) sau unor
activităţi de interes public (abuzul în serviciu, purtarea abuzivă) etc.
- se sesizează organul de urmărire penală printr-o plângere
- competenţă teritorială alternativă, ea putând fi determinată în funcţie de patru criterii: locul unde a
fost săvârşită infracţiunea, locul unde a fost prins făptuitorul, locul unde locuieşte făptuitorul, locul
unde locuieşte persoana vătămată.
- procurorul poate dispune neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau
încetarea urmăririi penale sau poate sesiza instanţa
- persoana vătămată căreia i s-a produs un prejudiciu, material sau moral, ca urmare a infracţiunii se
poate constitui parte civilă în procesul penal şi poate solicita acordarea unor despăgubiri ; acţiunea
civilă exercitată în cadrul procesului penal este scutită de taxa de timbru.
Exemple
Prezentarea jurisprudenței instanțelor naționale în materia drepturilor omului.
Formularea de acțiuni în justiție.
Să ne reamintim...
Modalitățile prin care se poate obține înlăturarea încălcării drepturilor omului
în Romănia sunt atât judiciare, cât și nejudiciare.
158
14.4. Avocatul poporului. Avocatul Copilului
- reglementat de Constituţie şi Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea

instituţiei Avocatului Poporului
- este garantul respectării de către autorităţile publice a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti

prevăzute de Constituţie.
- atribuţii:
- primeşte şi decide asupra cererilor făcute de persoanele lezate prin încălcarea

drepturilor sau libertăţilor cetăţeneşti de către autorităţile administraţiei publice. –
- poate cere autorităţilor sau funcţionarilor administraţiei publice încetarea încălcării

drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, repunerea în drepturi a petiţionarului şi repararea
pagubelor.
- titulari cereri: orice persoană fizică, fără deosebire de cetăţenie, vârstă, sex, apartenenţă
politică sau convingeri religioase
- cererirea este scutită de taxa de timbru
- cererea trebuie adresată Avocatului Poporului nu mai târziu de un an de la data la care

aceste încălcări s-au produs ori de la data la care persoana în cauză a luat cunoştinţă de ele
- se poate sesiza şi din oficiu.
- petiţionarul trebuie să anexeze cererii probele pertinente şi, de asemenea, să dovedească

întârzierea sau refuzul administraţiei publice de a soluţiona legal cererea
-soluţii.
- respingerea motivată cererile vădit nefondate
- se poate adresa, după caz, ministrului justiţiei, Ministerului Public sau preşedintelui
instanţei de judecată, care sunt obligaţi să comunice măsurile luate (art. 18).
-în cazul în care Avocatul Poporului constată că plângerea persoanei lezate este
întemeiată, el va cere în scris autorităţii administraţiei publice care a încălcat drepturile
acesteia să reformeze sau să revoce actul administrativ şi să repare pagubele produse,
precum şi să repună persoana lezată în situaţia anterioară
159
Exemple
Prezentarea rapoartelor Avocatului poporului.
Completarea formularului de plângere către Avocatul poporului
Model de cerere adresată Avocatului Poporului
(disponibil pe pagina de Internet a Avocatului Poporului

http://www.avp.ro/regulmt.html)
1.Numele şi prenumele (cu majuscule) ......................... domiciliat în (reşedinţa ori altă

adresă unde puteţi fi găsit) .................. str. .............. nr. ..... bl. ..... sc. ..... ap. ..... telefon
2.Data la care aţi luat cunoştintă despre încălcarea drepturilor dumneavoastră

3.Prezentarea succintă a drepturilor şi libertăţilor încălcate:
4.Autoritatea administrativă sau funcţionarul public reclamat: .........................................
5.Descrierea succintă a faptelor invocate, prin care vi s-au încălcat drepturile: ................
(puteţi continua pe o altă pagină, pe care să o anexaţi la cerere)
6.Autorităţile publice care au fost sesizate anterior: ........................................................
7.Răspunsul primit şi motivele pentru care vă consideraţi în continuare nedreptăţit:

.................
8.În dovedirea celor afirmate depun următoarele acte (în copie, nu în original):
.......................
9.Menţiunea obligatorie dacă cererea face obiectul unei cauze aflate pe rolul unei
instante judecatoreşti sau dacă a format obiectul unei judecăţi: ..............
10.Doresc ca toate informaţiile şi rezultatele acestei cereri să rămână confidenţiale:DA

NU
11.Cererea este depusă † Personal † Prin mandatar
Data ...............Semnătura .....................
160
Să ne reamintim...
14.5. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
- Ordonanţa de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de

discriminare,
- este o autoritate de stat autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar şi al
cărei rol este de a garanta respectarea şi aplicarea principiului nediscriminării, în conformitate cu
legislaţia în vigoare şi tratatele internaţionale la care România este parte.
- titulari cerere: orice persoană care apreciază că a fost victima unei discriminări, în toate formele
sale (discriminare directă, discriminare indirectă, hărţuire, victimizare) poate sesiza CNCD în termen
de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea lua cunoştinţă de săvârşirea ei (
- sesizarea trebuie însoţită de probe, cum ar fi declaraţiile victimei şi ale eventualilor martori, dovezi
materiale, înregistrări audio-video etc.
- este inversată sarcina probei în cazul faptelor de discriminare : atunci când o persoană
„demonstrează fapte din care se poate prezuma că a avut loc o discriminare directă sau indirectă,
atunci revine în sarcina celui împotriva căruia este îndreptată acţiunea să demonstreze că nu a avut
loc o încălcare a egalităţii de tratament”.
- soluţii :
- iniţierea unei proceduri de mediere de către CNCD
- adoptarea unei hotărâri a Colegiului director al CNCD ; persoana responsabilă poate fi

sancţionată contravenţional (cu amendă sau avertisment).
- hotărârea Colegiului director al CNCD este susceptibilă de control judecătoresc pe calea

contenciosului administrativ.
161
- nu poate, însă, acorda despăgubiri victimei discriminării, aceasta având deschisă calea unei acţiuni
în instanţă pentru a obţine despăgubiri. O astfel de acţiune civilă se poate iniţia şi independent de
sesizarea CNCD, sesizarea CNCD neconstituind un demers obligatoriu anterior procesului civil.
Exemple
Prezentarea rapoartelor CNCD.
Completarea formularului de plângere către Comitetul Național pentru

Combaterea discriminării.
Model de cerere adresată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării

(disponibil la adresa de Internet http://www.antidiscriminare.ro/pdf/minighid.pdf)
Către, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII DOMNULE

PREŞEDINTE, Prin prezenta, subsemnatul(a)
............................................................................................., domiciliat(ă)
în........................................................................................................................, formulez:
PLÂNGERE Împotriva fãptuitorului(oarei)/reprezentantului/institutiei/firmei
.......................................................................................................................................
domiciliat(ă)/cu sediul în ......................................................................... MOTIVELE
PLÂNGERII În fapt, La data de ..............................,în jurul orelor................., mă aflam la
………………….…………………………………………………………………… În drept, fapta constituie o
încălcare a prevederilor O.G.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor
formelor de discriminare cu toate modificările şi completările ulterioare. Ca mijloc de
probă, Dovada plângerii o fac cu declaraţiile martorilor
1.....................................................................................................................................
2.....................................................................................................................................
3.....................................................................................................................................
Alte probe (înregistrări audio,înregistrări video, documente/adrese oficiale etc.)
………………………………………………………………………………………
Data depunerii Semnătura, ............................................ .........................................
DOMNULUI PREŞEDINTE AL CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA

DISCRIMINĂRII
162
Să ne reamintim...
Rezumat
Acțiunile introduse la instanțele civile, penale sau de contencios administrativ au

rolul de a oferi titularilor drepturilor posibilitatea de a-și exercita drepturile sau
posibilitatea de a obține despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale cauzate de
încălcarea drepturilor acestora.
Organele specializate în materia drepturilor omului stabilite prin acte normative interne
sunt Avocatul poporului și Consiliul Național de Combatere a Discriminării, organe care,
deși nu pot aplica sancțiuni și acorda despăgubiri asemenea instanțelor judiciare, s-au
dovedit a fi utile în restabilirea încrederii cetățenilor în acțiunile statului.
Stabilirea unor propuneri de teme pentru acțiuni în justiție, sesizări ale CNCD
referitoare la cazuri frecvente de încălcări ale drepturilor omului în România
163
Bibliografie.
Cursuri, tratate
21. Bianca Selejan-Gutan, Protecția europeană a drepturilor omului,Ed. Hamangiu, Bucuresti,

2018
22. Nicolae Voiculescu, Protectia internationala a drepturilor omului. Note de curs, Ed.
23. Mădălina Tomescu, Drepturile omului. Tendinte si orientari contemporane. Editia a III-a
revazuta si adaugita., Ed. Pro Universitaria, București, 2017
24. Vespasian Pella, Criminalitatea colectivă a statelor și dreptul penal al viitorului, Ed.
25. Nicolae Purda, Nicoleta Diaconu, Protectia juridica a drepturilor omului. Editia a III-a, Editura
Universul juridic, Bucureşti, 2016
26. Titus Corlatean, Protecţia europeană şi internationala a drepturilor omului, Editura Universul
juridic, Bucureşti, 2015
27. Maria-Irina Grigore-Radulescu, Corina Florenta Popescu, Protecţia juridică a drepturilor
omului, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2014
28. Laura Maria Crăciunean, Drept internațional umanitar, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2014
29. Marius Bălan, Statutul minoritatilor nationale, Ed. Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”, Iasi,
2013
30. Antonio Cassese, Paola Gaeta, International Criminal Law. Third Edition, Oxford University
Press, 2013
31. Mihaela Roxana Prisacariu, Statutul juridic al minoritatilor nationale, Ed. Ch Beck, București,
2011
32. Raluca Miga Besteliu, Catrinel Brumar, Protectia internationala a drepturilor omului: note de
curs, Universul juridic, Bucuresti, 2010
33. Bianca Selejan-Gutan, Protecția europeană a drepturilor omului,Ed. CH Beck, Bucuresti, 2011
34. Jean Francois Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Ed. Hamangiu,
Bucuresti, 2009
35. Mihail Udroiu, Ovidiu Predescu, Protectia europeana a drepturilor omului si procesul penal
roman, Ed. CH Beck, București, 2008
36. Radu Chirita, CEDO. Comentarii si explicatii, ed. A 2-a, CH Beck, 2007
37. V. Duculescu, Protecţia juridică a drepturilor omului – mijloace interne şi internaţionale,
ediţie nouă revizută şi adăugită, Editura Lumina Lex, Bucureşti,2008;
38. Frederic Sudre , Droit international et droit européen des droits de l'homme (traducere în
română), Polirom, Iasi, 2006
39. Alina Gentimir, Procesul penal român în lumina jurisprudenței Curții europene a drepturilor
omului, Ed.Universității AL.I.Cuza, Iași, 2006
40. Aurora Ciuca, Protectia internationala a drepturilor omului, Ed. a 2-a rev. si adaug., Editura
Fundatiei Axis, Iaşi, 2004
Reviste
5. Revista drepturilor omului IRDO http://www.irdo.ro/sectiuni.php?sectiuni_id=6

6. Noua revistă a drepturilor omului http://www.revistadrepturileomului.ro/
164
7. Revista de drept public http://universuljuridic.ro/reviste/revista-de-drept-public
8. Revista Dreptul http://ujr.revistadreptul.ro/
Culegeri de jurisprudență CEDO
7. Jurisprudența Curții europene a drepturilor omului în cauzele împotriva României, Ed.

Hamangiu, 2012
8. Vincent Berger, Jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, IRDO, 2006
9. Radu Chiriță, Curtea europeană a drepturilor omului. Hotărâri, Ed. CH Beck, 2007
10. Corneliu Liviu Popescu, Jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, Ed. CH Beck, 2006
11. Frederic Sudre, Jan-Pierre Maguenaud, Joel Andriantsimbazovina, Michel Levinet, Marile
hotărâri ale Curții europene a drepturilor omului, Ed. Rosetti, 2001
12. Monica Macovei, Hotarari CEDO , vol. I-III, Polirom, 2000-2003
Culegeri de jurisprudență CJCE/CJUE
3. Ionita, Cosmin Flavius Costas, Fabian Gyula, Sergiu Deleanu, Curtea de Justiție europeană.
Jurisprudență.Hotărâri comentate, Ed. Editura Wolters Kluwer, 2007
4. Călin Dragoș, Georgiana Tudor, Jurisprudența CJCE. Vol. II, Ed. CH Beck, 2006
Webgrafie
www.un.org/en/rights/
www.ochr.org
www.coe.int
www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=home
fra.europa.eu/en
europa.eu/pol/rights/index_en.htm
165
www.osce.org/what/human-rights
www.oic-oci.org/oicv2/home/?lan=en
www.humanrights.asia/
www.corteidh.or.cr
www.cidh.coa.org
www.achrpr.org
www.african-cout.org
https://www.hurights.or.jp/archives/focus/section2/1997/12/regional-protection-of-human-rights-
in-asia.html
https://mythologica.ro/religiile-indiene/
file:///C:/Users/Alina/Downloads/brosura_regulament_gpd_multiplu_de_4.pdf
http://www.apador.org/wp-content/uploads/2014/02/manual-DO-proof.pdf
166

Curs de PJDO 2018-2019 Drept Ifr

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs de PJDO 2018-2019 Drept Ifr

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași

I. Informaţii generale despre curs

Titlul disciplinei: Protecția juridică a drepturilor omului

II. Informaţii despre coordonatorul de disciplină

Nume şi titlul ştiinţific: Alina-Mirabela Gentimir, lector dr.

III. Condiţionări şi cunoştinţe pre-rechizite

Înscrierea la curs este condiţionată de parcurgerea cursurilor de D r ep t eu r o p ea n , D r ep t

IV. Obiectivele și competențele asigurate

Obiectiv general : Recunoasterea standardelor normative si institutionale din materia drepturilor

După parcurgerea materialului studentul va fi capabil să:

 Defineasca şi să explice conceptele, teoriile şi metodele de bază ale domeniului drepturilor

V. Structura cursului – pe unități de învățare, cu indicarea duratei de parcurgere (identice cu

1.1. Introducere ...................................................................................................................

1.2. Competenţe ..................................................................................................................

1.3. Ce este disciplina Protecţia juridică a drepturilor omului?

1.4. Care sunt caracteristicile disciplinei Protecţia juridică a drepturilor omului?

1.5. Care este structura disciplinei Protecţia juridică a drepturilor omului?

1.6. Rezumat ........................................................................................................................

1.7. Test de evaluare/autoevaluare .......................................................................................

Unitatea de învăţare 2. Clasificările drepturilor omului. Generaţiile drepturilor omului – 2 ore

2.1. Introducere ....................................................................................................................

2.2. Competenţe ...................................................................................................................

2.3. Ce sunt drepturile omului?

2.4. Care sunt categoriile de drepturi ale omului?

2.4.1. Care sunt drepturile absolute?

2.4.2. Care sunt drepturile relative?

2.5. Care sunt generaţiile de drepturi?

2.5.1. Care sunt drepturile incluse prima generație de drepturi?

2.5.2. Care sunt drepturile incluse a doua generație de drepturi?

2.5.3. Care sunt drepturile incluse a treia generație de drepturi?

2.5.4. Există a patra generație de drepturi?

2.6. Test de evaluare/autoevaluare .......................................................................................

Unitatea de învăţare 3. Dreptul instituţional al drepturilor omului. Organizaţii internaţionale - 2 ore

3.1. Introducere ....................................................................................................................

3.3. Organizaţia Națiunilor Unite

3.4. Organizația Internațională a Muncii

3.5. .Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO)

3.6. Rezumat ........................................................................................................................

3.7. Test de evaluare/autoevaluare .......................................................................................

Unitatea de învăţare 4 Dreptul instituţional al drepturilor omului. Organizaţii regionale - 2 ore

4.1. Introducere ....................................................................................................................

4.2. Competenţe ...................................................................................................................

4.3. Consiliul Europei

4.4. Uniunea Europeană

4.5. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa

4.7. Test de evaluare/autoevaluare .......................................................................................

Unitatea de învăţare 5 Dreptul procedural al drepturilor omului. Organizaţia Naţiunilor

5.1. Introducere ....................................................................................................................

5.2. Competenţe ..................................................................................................................

5.3. Dreptul procedural al drepturilor omului. Organizaţia Naţiunilor Unite

5.3.1. Organe ONU specializate în material drepturilor omului

5.3.1.1. Organe ONU specializate în material drepturilor omului

5.3.1.2. Organe specializate în materia drepturilor omului

5.3.2. Proceduri judiciare

5.5. Dreptul procedural al drepturilor omului. UNESCO

5.6. Rezumat ........................................................................................................................

5.7. Test de evaluare/autoevaluare .......................................................................................

Unitatea de învăţare 6 Dreptul procedural al drepturilor omului. Consiliul Europei şi Uniunea

6.1. Introducere ...................................................................................................................

6.2. Competenţe ..................................................................................................................

6.3. Dreptul procedural al drepturilor omului. Consiliul Europei

6.4. Dreptul procedural al drepturilor omului. Uniunea Europeană

6.5. Test de evaluare/autoevaluare .......................................................................................