Sunteți pe pagina 1din 3

Care sunt afectiunile asociate glandei tiroide - cauze, diagnostic si tratament

Problemele de sanatate care pot aparea atunci cand exista dereglari ale glandei tiroide
sunt urmatoarele:

Hipertiroidismul

Este o afectiune cauzata de secretia exagerata de hormoni tiroidieni, insa este o


afectiune mai rar intalnita spre deosebire de hipotiroidism. Simptomele pot include
pierderi bruste in greutate, tahicardie (batai rapide ale inimii), apetit crescut, stari de
nervozitate si iritabilitate, transpiratie excesiva, schimbari in fluxul menstrual,
sensibilitate la caldura, subtierea firelor de par, oboseala, dureri musculare, tremurul
mainilor.

Cauzele aparitiei hipertiroidismului sunt urmatoarele:

 Boala Graves - este o afectiune de natura autoimuna care afecteaza glanda tiroida, fiind una
dintre cele mai comune cauza ale hipertiroidismului. Aceasta afectiune este insotita de obicei si de
marirea tiroidei, care produce aparitia gusei tiroidiene. Simptomele includ slabirea muschilor, tahicaride,
iritabiliate crescuta si tulburarea somnului

 Boala Plummer - cunoscuta si ca gusa toxica nodulara, este provocata de noduli autonomi care
produc hormoni tiroidieni in exces. Este cea de-a doua cauza a hipertiroidismului, dupa Boala Graves
 Tiroidita - reprezinta inflamarea glandei tiroide. Desi initial aceasta este asociata cu secretia
excesiva de hormoni tiroidieni, aceasta poate progresa si poate provoca disfunctii la nivelul tiroidei,
implicit si deficienta hormonala sau hipotiroidism
 Tiroidita subacuta - reprezinta o inflamatie la nivelul parenchimului, care favorizeaza producerea
excesiva de hormoni tiroidieni. Aceasta este o afectiune temporara (hipertiroidism temporar) care poate
dura cateva saptamani sau luni
 Nodulul toxic tiroidian - acest nodul este o tumora benigna a tiroidei, care poate fi nefunctionala
sau poate produce hormoni tiroidieni in exces
 Adenoame tiroidiene - sunt noduli care apar la nivelul parenchimului glandular tiroidian si care
pot sa produca hormoni tiroidieni. Acesti noduli produc dezechilibre hormonale in organism. Exista unele
gusi tiroidiene care pot sa contina si astfel de noduli

Adultii pot avea unul, mai multe sau niciun simptom al hipertiroidismului, mai ales
daca este vorba de un caz mai usor al bolii. Unele medicamente care sunt folosite
pentru a trata hipertensiunea, numite beta-blocante, pot ascunde unele simptome ale
hipertiroidismului.

Diagnosticarea hipertiroidismului

Hipertiroidismul este diagnostic prin urmatoarele investigatii:

 istoric medical si examinare fizica - in timpul investigatiei, doctorul poate verifica daca exista un
tremur al mainilor, piele umeda, schimbari la nivelul ochiului, puls marit sau semne de hiperactivitate. De
asemenea, medicul va examina daca glanda tiroida este marita sau daca prezinta noduli
 teste de sange - diagnosticul de hipertiroidism poate fi confirmat si in urma unui test de sange
care verifica nivelurile de tiroxina si tirotropina (TSH). Un nivel marit de tiroxina si unul scazut sau
inexistent de tirotropina indica o glanda tiroida hiperactiva.

Daca testele de sange indica hipertiroidism, medicul poate recomanda si urmatoarele


investigatii:

 test cu iod radioactiv - presupune inghitirea unei doze de iod radioactiv care va fi colectata in
glanda tiroida. Verificarea se face dupa 24 de ore sau mai tarziu, astfel incat sa fie determinata cantitatea
de iod absorbit de tiroida. Daca este o cantitate mare, inseamna ca tiroida produce prea multa tiroxina.
Daca absorbtia de iod este scazuta, inseamna ca tiroxina din glanda tiroida se scurge in sange si poate
indica prezenta tiroiditei
 scanarea tiroidei - presupune injectarea unui izotop radioactiv in vena, iar apoi, in timp ce
pacientul sta intins pe o masa, un dispozitiv special, plasat in zona gatului, va transmite imagini ale
tiroidei catre un computer. Timpul necesar poate sa varieze in functie de cat de repede ajunge izotopul
radioactiv la glanda tiroida. In timpul testului poate fi resimtit un disconfort la nivelului gatului. Scanarea
tiroidei poate fi facuta si dupa administrarea iodului radioactiv, pentru a verifica aspectul glandei tiroide
Tratamentul pentru hipertiroidism

Exista numeroase tratamente pentru hipertiroidism, in functie de varsta pacientului,


conditia fizica si stadiul bolii:

 iod radioactiv - administrat oral, acesta este absorbit de glanda tiroida si provoaca micsorarea
acesteia, dar si diminuarea simptomelor, in decurs de trei pana la sase luni. Deoarece acest tratament
poate incetini functionarea tiroidei si creste riscul de aparitie a hipotiroidismului, poate fi necesara
administrarea si a altor medicamente care sa inlocuiasca tiroxina. Tratamentul cu iod radioactiv este
folosit de peste 60 de ani si este considerat eficient
 medicamente anti-tiroidiene - acestea reduc treptat simptomele hipertiroidismului, stopand
glanda tiroida sa mai produca hormoni in exces. Starea de sanatate incepe sa se imbunatateasca de obicei
dupa 6 spre 12 luni. Desi la unele persoane aceste medicamente vindeca boala pentru toata viata, exista
cazuri in care boala poate regresa
 interventie chirurgicala (tiroidectomie) - este efectuata in cazul femeilor insarcinate sau
persoanelor care sunt alergice la substantele celorlalte medicamente sau tratamente pentru hipertiroidism.
In timpul operatiei este indepartata o mare parte din glanda tiroida. Riscul operatiei este afectarea corzilor
vocale sau a glandelor paratiroide. In plus, va fi necesar un tratament cu levotiroxina pe durata intregii
vieti pentru a suplimenta nivelul scazut de hormoni tiroidieni

S-ar putea să vă placă și