Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sunt gustoase, îți dau energie și te protejează de mai multe afecțiuni, de aceea
o cură cu prune uscate este binevenită. Iată de ce nu ar trebui să lipsească din
dieta ta în această iarnă!
ARTICOLE SIMILARE:
Tot ce trebuie să știi despre bacteria ulcerului
Cât timp îţi laşi copilul în faţa televizorului?
De ajutor în anemie
Prunele uscate păstrează vitaminele și mineralele, fiind bogate în vitamina C și fier. Astfel, sunt
indicate în prevenirea și în tratarea anemiei feriprive, a cărei cauză este lipsa de fier din organism.
Și cei care au probleme cu imunitatea pot consuma câte 100 de grame de prune uscate pe zi.
Scad colesterolul rău
O sută de grame de prune conțin 210 mg de potasiu, un mineral esențial pentru o bună
funcționarea inimii. Mai multe studii au arătat că potasiul previne hipertensiunea arterială și scade
riscul de infract.
Totodată, datorită acidului propanoic pe care îl conțin fibrele insolubile din prune, acestea ajută și
la scăderea colesterolului „rău“ din sânge, responsabil pentru unele afecțiuni ale inimii.
Previn apariția osteoporozei
Prunele ajută la întărirea oaselor, datorită conținutului ridicat de vitamina K, cupru și de bor
organic. De aceea, nu ar trebui să lipsească din dieta femeilor, mai ales după ce trec de
menopauză, când densitatea osoasă începe să scadă.
Este ideală o cură de o lună de zile, perioadă în care femeile trebuie să mănânce aproximativ 10
prune pe zi.
Protejează vederea
Conținutul mare de vitamina A face ca aceste fructe delicioase să aibă un rol important în
prevenirea apariției unor afecțiuni oculare. Este vorba mai ales de degenerescența maculară
(boală care afecează retina și care, în timp, duce la orbire).
Ajută digestia
Prunele sunt și o sursă importantă de fibre, așadar au rolul de a îmbunătăți digestia. Mai mult,
aceste fructe conțin și sorbitol, care, pe lângă efectul laxativ, reduce și riscul apariției cancerului de
colon, datorită efectului de curățare pe care îl au asupra acestuia.
Foarte eficient este și compotul de prune, băut pe stomacul gol, dimineața.
A A A
Scorțișoara aromează prăjiturile, dar și mâncărurile și este folosită destul de mult în dietele de slăbire. Dar este foarte sănătoasă și
are mult mai multe beneficii pentru sănătatea ta. Află care sunt:
Ceaiul de scorțișoară este bun pentru calmarea stomacului, pentru că reduce balonarea, așadar și durerile resimțite din cauza acesteia.
Scorțișoara este și un dezinfectant natural, astfel că îndepărtează bacteriile din intestine, pentru o digestie sănătoasă. Unele studii au arătat
că ceaiul de scorțișoară ar putea preveni apariția cancerului de colon, datorită proprietăților sale dezinfectante.
Scorțișoara este bună și atunci când vrei să ai un control mai bun asupra zahărului din sânge. Multe persoane care suferă de diabet
consumă ceaiul de scorțișoară atunci când vor să scadă glicemia.
Studiile au arătat că doar mirosul de scorțișoară poate stimula funcționarea creierului, astfel că ceaiul de scorțișoară are un astfel de efect
benefic mai pronunțat. Este mai ales bun pentru a îmbunătăți memoria de scurtă durată și pentru a crește puterea de concentrare.
Unii cercetători sunt de părere că un consum regulat de scorțișoară (sub orice formă) poate reduce efectele negative ale radicalilor liberi din
fumul de țigară. Este bogată în anti-oxidanți încât poate menține sănătatea pielii, dacă este consumată în mod regulat.
Scorțișoara este bună și pentru stimularea circulației sângelui, astfel că dacă îți dorești un sistem cardiovascular sănătos, dar și o circulație
periferică mai bună, aceasta este soluția naturală. Scorțișoara conține capsaicină, ca și ardeiul iute, și grăbește circulația sângelui în
organism.
Deoarece grăbește metabolismul, dar stimulează și arderea grăsimilor, ceaiul de scorțișoară este bun în curele de slăbire. Dacă vrei să
slăbești ușor, fără efort, trebuie să bei ceai de scorțișoară neîndulcit de două ori pe zi, timp de patru luni.
Poți prepara ceaiul de scorțișoară fie prin infuzarea bețișoarelor de scorțișoară (rupte în bucățele) timp de 10 minute în apă fierbinte, fie din
pulberea de scorțișoară ținută tot 10 minute în apă fierbinte. La o cană adaugă 2 lingurițe de pulbere de scorțișoară sau jumătate de bețișor.
Foto: Shutterstock
5 persoane apreciază asta.
Лекарство от рака
Как это ни странно звучит, но факт остаётся фактом – этим экстрактом лечат рак в Болгарии. И более того
– дают 100% гарантию, что рак им можно излечить как до операции, так и после. Рецепт на удивление
прост. Кстати, в России есть люди, которые утверждают, что именно этим рецептом они излечились от
рака. Возможно совместно с приёмом медицинских препаратов. Утверждать что либо не могу, поэтому
просто выдаю рецепт.
Собрать ягоды бузины черной и пересыпать их сахаром в стеклянной посуде – слой с палец ягод, затем
такой же слой сахара и так далее до самого верха посуды. Настаивать от полумесяца до месяца. Затем
полученный экстракт процедить. Принимать 3 раза в день сразу после еды по 1 ст ложке. За 10 минут до
еды выпивать по 150 г дистиллированной воды. Курс лечения 1,5 месяца, через месяц повторить. Три
таких сеанса – и рак излечивается.
Для профилактики достаточно одного курса в год. Это лекарство придаёт бодрость и энергию.
Îmi place · · Distribuie · 20
Îmi place · · Distribuie ·
1 ст. ложку измельченного сухого сбора заливают стаканом кипятка, настаивают 1 ч, кипятят 3 мин,
процеживают.
Можно также использовать в теплом виде для промывания в носу при насморке и для полоскания зева
при ангине.
Сухой сбор измельчают и перемалывают в мелкий порошок. Используют для нюхания при насморке. Курс
лечения – неделя.
Сухие компоненты сбора размалывают и 1 ст. ложку порошка заливают стаканом кипятка. Используют для
полоскания горла при ларингите 3-4 раза в день.
1 ст. ложку сбора заливают стаканом кипятка, настаивают 20 мин. Используют теплым для полоскания
горла при ларингите и фарингите.
Сбор перемалывают в тонкий порошок. 1 ч. ложку порошка заливают стаканом холодной воды,
настаивают 5 ч, кипятят 5 мин, процеживают. Используют в теплом виде для полоскания горла при
ларингите.
Курс лечения 3-4 дня.
Сбор перемалывают в тонкий порошок. Полную чайную ложку сбора заливают стаканом кипятка и
настаивают 2 ч. Процеживают и в теплом виде используют для полоскания горла при ларингите и ангине.
Сухой измельченный сбор размалывают в порошок. 1 ст. ложку порошка заливают 300 мл холодной воды,
настаивают 2 ч, кипятят 7 мин, процеживают. Употребляют теплым в несколько приемов в течение дня
при кашле, трахеобронхите, хроническом бронхите, сухом бронхите.
Сухой измельченный сбор размалывают в порошок. 1 ст. ложку порошка заливают 300 мл холодной воды,
настаивают 2 ч, кипятят 7 мин, процеживают. Употребляют теплым в несколько приемов в течение дня
при кашле, трахеобронхите, хроническом бронхите, сухом бронхите.
Сухой измельченный сбор размалывают в порошок. 1 ст. ложку порошка заливают 300 мл холодной воды,
настаивают 2 ч, кипятят 7 мин, процеживают. Употребляют теплым в несколько приемов в течение дня
при кашле, трахеобронхите, хроническом бронхите, сухом бронхите.
Сухое сырье смешивают и измельчают в тонкий порошок. Десертную ложку порошка заливают 300 мл
воды, настаивают 3 ч, кипятят 5 мин, процеживают. Принимают на протяжении дня в 4-5 приемов до еды
при бронхитах.
Сухое сырье смешивают и измельчают в тонкий порошок. Десертную ложку порошка заливают 300 мл
воды, настаивают 3 ч, кипятят 5 мин, процеживают: Принимают на протяжении дня в 4-5 приемов до еды
при бронхитах.
Натирание с маслом льна посевного для больных с трахеитом, бронхитом, пневмонией:
Масла смешивают, перед употреблением взбалтывают и втирают в кожные покровы грудной клетки
(межлопаточная область, область грудины, боковые поверхности грудной клетки) до ощущения тепла и
легкого покалывания кожи. После натирания укутывают грудную клетку сухой согретой простыней,
укладывают больного под одеялом. Выдерживают в постели 6-8 ч, одновременно принимая теплое питье
с медом и настоем цветков липы.
Процедуру лучше проводить на ночь, повторно в течение 3-4 дней до разрешения процесса при остром
бронхите.
Зададим себе вопрос: льняное масло – это что, панацея? Неужели возможно утверждать, что пользуясь
этим маслом, возможно излечивать все болезни?
Увы, медицина не знает панацеи. Другое дело – согласиться, что аспекты применения препаратов
льняного масла и семян льна, особенно в сочетании с другими растительными средствами, достаточно
широки и разнообразны.
Мы призываем Вас разумно и осмотрительно относиться к рекламе всех новых препаратов, в том числе
тщательно взвесить свои возможности применения тех же препаратов льна посевного.
Только врач должен решать, как и в каком сочетании использовать и льняное масло, и сборы с семенами
льна посевного, и препараты, в том числе масла растительного происхождения.
Избегайте самолечения и бесконтрольного приема даже самых простых и, как считают, безвредных
лекарств!
Pătrunjelul este o remediu al cărui suc este foarte puternic, prin urmare, nu ar trebui să beți mai mult de 30-60 de
grame in formă pură.
Amestecand sucul de patrunjel cu suc de morcov, de telina sau de spanac se obtin efecte
terapeutice dintre cele mai puternice. Sucul de patrunjel crud are proprietati care ajuta la
functionarea naturala a tiroidei si glandelor suprarenale dar este si excelent pentru bolile
sistemului ocular, în special pentru cele de la nervul optic.
În farmacie rǎdǎcina de pǎtrunjel este folositǎ ca diuretic, consumatǎ sub formǎ de infuzie, iar
frunzele sunt folosite ca stimulent digestiv, diuretic şi circulator. Din pǎtrunjel se extrage esenţa
numitǎ apiol.
Pǎtrunjelul poate combate icterul, este eficace în blocajul funcţiei hepatice, al plǎmânilor şi
rinichilor. Frunzele sale vindecǎ tǎieturile adânci, vânǎtǎile, pot duce la resorbirea unor
tumori.Frunzele proaspete de pǎtrunjel sunt foarte eficiente în tulburǎrile menstruale, în special
în dismenoree, prin efectul sau analgezic, calmând spasmele dureroase ale uterului.
Pǎtrunjelul poate fi folosit si în apa din acvariile cu peşti bolnavi,redându-le sǎnǎtatea.
Sǎ nu uitǎm cǎ pǎtrunjelul este indispensabil în asezonarea multor feluri de mâncare. El
aromatizeazǎ dar este şi o comoarǎ de binefaceri. Este bogat în vitaminele A şi C. Se cunosc
douǎ tipuri de pǎtrunjel: cel cu frunza simplǎ şi cel cu frunza creaţǎ. Fructul este mic şi dur şi
conţine o cantitate mai mare de uleiuri aromate decât frunzele. Rǎdǎcina de patrunjel este partea
cea mai utilizatǎ în tratamentul funcţiei renale, fiind un foarte bun diuretic, precum şi în
afecţiunile ca edeme, ascitǎ, calculi renali reumatism, artrita, erupţii cutanate.
Sucul de pătrunjel s-a dovedit eficace și pentru o serie de boli ale sistemului ocular, în special
pentru cele de la nervul optic. Vizibilitate redusă, probleme ale corneei, cataracta, conjunctivita,
oftalmie (în toate etapele sale) sau oboseala ochilor, toate acestea pot fi cu succes tratate cu
combinația dintre suc de morcov, pătrunjel, țelină și cicoare.
Este important ca sucul de pătrunjel să nu se bea singur, deoarece aceasta poate provoca tulburări
la nivelul sistemului nervos. Prin urmare, acesta trebuie să fie combinat cu alte legume. împreună
cu suc de sfeclă, de morcovi sau de castraveți, sucul de pătrunjelul amelioreazp problemele de
menstruație.
Pentru a se prepara suc de patrunjel se pun frunzele in storcator si apa cat sa le cuprinda. Se
preseaza compozitia pana devine o pasta ce se poate bea ca atare sau filtrata. Este recomandat ca
sucul sa se bea imediat ce a fost preparat si in nici un caz nu se tine in frigider mai mult de cinci
ore. Se bea zilnic sucul obtinut dintr-o legatura de patrunjel preferabil inainte de masa principala.
Cura cu suc de patrunjel dureaza doua saptamani.
Pentru combaterea menstrelor dureroase si pentru reglarea ciclului menstrual se bea cu cateva
zile inainte de menstruatie cate 100 ml suc de frunze pe zi in doza unica.
Sucul de patrunjel este fextrem puternic si din acest motiv el se consuma in cantitati mici
(cantitatile mari pot produce tulburari ale sistemului nervos) sau in amestec cu alte sucuri de
legume.
Amestecand sucul de patrunjel cu suc de morcov, de telina sau de spanac se obtin efecte
terapeutice dintre cele mai puternice.
Sursa: frunza-verde.ro
Amestecand sucul de patrunjel cu suc de morcov, de telina sau de spanac se obtin efecte
terapeutice dintre cele mai puternice. Sucul de patrunjel crud are proprietati care ajuta la
functionarea naturala a tiroidei si glandelor suprarenale dar este si excelent pentru bolile
sistemului ocular, în special pentru cele de la nervul optic.
În farmacie rǎdǎcina de pǎtrunjel este folositǎ ca diuretic, consumatǎ sub formǎ de infuzie, iar
frunzele sunt folosite ca stimulent digestiv, diuretic şi circulator. Din pǎtrunjel se extrage esenţa
numitǎ apiol.
Pǎtrunjelul poate combate icterul, este eficace în blocajul funcţiei hepatice, al plǎmânilor şi
rinichilor. Frunzele sale vindecǎ tǎieturile adânci, vânǎtǎile, pot duce la resorbirea unor
tumori.Frunzele proaspete de pǎtrunjel sunt foarte eficiente în tulburǎrile menstruale, în
special în dismenoree, prin efectul sau analgezic, calmând spasmele dureroase ale
uterului.Pǎtrunjelul poate fi folosit si în apa din acvariile cu peşti bolnavi,redându-le
sǎnǎtatea.
Sucul de pătrunjel s-a dovedit eficace și pentru o serie de boli ale sistemului ocular, în special
pentru cele de la nervul optic. Vizibilitate redusă, probleme ale corneei, cataracta, conjunctivita,
oftalmie (în toate etapele sale) sau oboseala ochilor, toate acestea pot fi cu succes tratate cu
combinația dintre suc de morcov, pătrunjel, țelină și cicoare.
Este important ca sucul de pătrunjel să nu se bea singur, deoarece aceasta poate provoca tulburări
la nivelul sistemului nervos. Prin urmare, acesta trebuie să fie combinat cu alte legume. împreună
cu suc de sfeclă, de morcovi sau de castraveți, sucul de pătrunjelul amelioreazp problemele de
menstruație.
Pentru a se prepara suc de patrunjel se pun frunzele in storcator si apa cat sa le cuprinda. Se
preseaza compozitia pana devine o pasta ce se poate bea ca atare sau filtrata. Este recomandat ca
sucul sa se bea imediat ce a fost preparat si in nici un caz nu se tine in frigider mai mult de cinci
ore. Se bea zilnic sucul obtinut dintr-o legatura de patrunjel preferabil inainte de masa
principala.Cura cu suc de patrunjel dureaza doua saptamani.
Pentru combaterea menstrelor dureroase si pentru reglarea ciclului menstrual se bea cu cateva
zile inainte de menstruatie cate 100 ml suc de frunze pe zi in doza unica.
Sucul de patrunjel este fextrem puternic si din acest motiv el se consuma in cantitati mici
(cantitatile mari pot produce tulburari ale sistemului nervos) sau in amestec cu alte sucuri de
legume.Amestecand sucul de patrunjel cu suc de morcov, de telina sau de spanac se obtin efecte
terapeutice dintre cele mai puternice.
Te-ai gandit vreodata la cana ta zilnica de cafea ca la un elixir de sanatate si nu doar ca la
osursa de placere si energie?
Probabil ca nu o data ti-
a trecut prin cap sa te lasi de acest „viciu” care iti creste tensiuneaarteriala, favorizeaza aparitia celulitei si, pe de
asupra, iti mai si ingalbeneste dintii, asa cum nis-a spus.
Vesti bune: cafeaua este un aliat pentru sanatatea ta.
1. Cafeaua previne diabetul de tip 2
Un studiu realizat de catre un grup de cercetatori din Canada arata ca
un consum moderat decafea (adica o cana,
maximum doua pe zi) este absolut inofensiv in orice etapa a cicluluireproductiv, inclusiv sarcina sau alaptare.
Dar, evident, nu aceasta este cea mai grozavadescoperire dintre toate. In ultimele luni,
prima pagina a ziarelor de medicina din intreaga lumea fost tinuta de
o stire senzationala: dupa ce au analizat datele a 126.000 de oameni, timp de 18 ani, cercetatorii de la Harvard
au calculat ca, in comparatie cu cei care
nu consuma cafea,bautorii de cafea sunt mult mai putin expusi riscului de a se imbolnavi de diabet de tip 2.
PUBLICITATE
2. Cafeaua scade riscul afectiunilor cardiovasculare
Alte studii (unul facut la Iowa Women’s Health, pe un esantion de 27.000 de femei, pe operioada de
15 ani, altul facut de Nestlé Research Center si al treilea publicat recent
inNorvegia) arata cum, datorita consumului de cafea (decofeinizata sau nu), scade si risculafectiunilor cardiovasc
ulare, in special la femei. Mai exact, daca bem trei cani pe zi, sansele de a ne imbolnavi de inima scad cu 24%.
Din pacate, beneficiile cafelei scad invers proportional cunumarul de portii consumate zilnic,
in ceea ce priveste afectiunile cardiovasculare.
Read more: http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/sanatate-fizica-si-mentala/iti-place-cafeaua-iata-15-
beneficii-pentru-sanatatea-ta/#ixzz3LbnR7uOV
4. Cafeaua calmeaza durerile de cap
De asemenea, exista dovezi ca o doza moderata de cafea poate scoate un pacient dintr-
o criza acuta de astm, atunci cand nu are medicatia la indemana, calmeaza durerile de
cap mai eficient decat pilulele obisnuite, imbunatateste performantele
atletice (stimuland musculatura sa produca contractii mai puternice), ajuta la mentinerea greutatii si previne apariți
a cariilor dentare.
5. Antioxidantii din cafea fac minuni
Exista studii care leaga anumite beneficii (protectia anti-Parkinson, performantele atletice, cresterea capacitatilor i
ntelectuale) de continutul ridicat de cofeina, dar altele se datoreaza antioxidantilor din compozitie,
care protejeaza celulele si au un efect antiinflamator puternic.
De asemenea, cafeaua contine substante ce reduc concentratia de glucoza din sange, protejeaza celulelesi au efect
antiinflamator si antireumatic.
PUBLICITATE
Cercetatorii incurajeaza consumatorii de cafea sa nu
se simta vinovati pentru mica lor placere, dar nici sa nu exagereze. (dr. Tomas De Paulis, cercetator la Vanderbilt
University’s Institute for Cofee Studies).
Ce nu stiai despre cafea:
6. Cafeaua are mai multe fibre si mai multi antioxidanti decat sucul de portocale
Nutritionistii ne
spun mereu ca fibrele sunt absolut necesare sanatatii noastre si ca antioxidantii ne ajuta sa ne mentinem mereu tine
ri si ne feresc de boli. Un studiu facut de un grup de savanti din Spania a dovedit ca “o cana de cafea neagra are
un continut de fibre si polifenoli mai ridicat decat orice alta bautura de pe planeta.”
Read more: http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/sanatate-fizica-si-mentala/iti-place-cafeaua-iata-15-beneficii-
pentru-sanatatea-ta/2/#ixzz3LbnCmhq5
7. Cafeaua stimuleaza glandele salivare
Simti ca uneori ti se usuca gura (termenul medical pentru acest sindrom este xerostomie),
ca si cand ai fi vorbit prea mult sau ai fi luat un antibiotic amar? Ei bine,
ca sa scapi de acest necaz, cercetatorii polonezi te sfatuiesc sa bei un cappuccino! “Dupa cinci minute de
la ingerarea a
150 gramede cappuccino, este stimulata secretia salivara si sunt imbunatatite dictia si functiilevorbirii. Acest efect
benefic se mentine intre 30 de minute si patru ore”, spun cercetatorii.
8. Cafeaua imbunatateste scrisul de mana
Un studiu independent facut de un grup de medici din Germania a demonstrat ca abilitatile de
a scrie de mana pot fi mult imbunatatite consumand cofeina. Dupa ce au consumat doua cani de cafea, voluntarii
participanti la studiu au scris mai repede, mai fluent si mai frumos decat inainte.
PUBLICITATE
Read more: http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/sanatate-fizica-si-mentala/iti-place-cafeaua-iata-15-beneficii-
pentru-sanatatea-ta/3/#ixzz3Lbmxgf00
10. Cafeaua iti imbunatateste starea de spirit
O cana de cafea bauta la micul dejun iti poate face ziua mai buna, spun cercetatorii de la University of Wales,
College of Cardiff, din Marea Britanie. Cercetatori britanici explica: “Cafeaua completeaza beneficiile evidente
asupra functionarii creierului (imbunatatirea capacitatii de concentrare, a memoriei si a gandirii logice).
11. Cafeaua nu ne impiedica sa visam
Multi oameni spun ca, daca beau cafea seara, nu reusesc sa doarma. Totusi, potrivit ultimelor studii, se pare ca, in
ciuda faptului ca o cana de cafea consumata seara, inainte de culcare, ne face sa adormim mai greu, acest obicei nu
afecteaza cu nimic faza de visare si nici cea de somn profund. Nici macar un consum ridicat de 7 cani pe zi nu
afecteaza calitatea somnului.
12. Cafeaua nu provoaca aciditate
Aciditatea gastrica este una dintre cele mai neplacute afectiuni si are o multime de cauze, de la consumul de
alimente picante la stres. Din fericire, contrar credintei populare, nu exista nici o legatura intre consumul
de cafea si aceasta enervanta problema, oricat de tare si de amara ar fi fost cafeaua consumata, arata un studiu din
Marea Britanie, la care au participat 394 de pacienti cu stomacul sensibil. De asemenea, nu s-a putut stabili nici o
legatura intre consumul de cafea si ulcerul gastric sau duodenal.
PUBLICITATE
13. Cafeaua vindeca herpesul
Da, cafeaua are proprietati antivirale, spun cercetatorii japonezi, care au testat (in vitro) 15 tipuri
de cafea (8 obisnuite si 7 instant), adaugand o solutie slaba de cafea peste anumite culturi de celule infectate cu
virusul herpetic. Au descoperit astfel ca in extractul de cafea (indiferent de tipul folosit – macinata,
instant sau decofeinizata – sau de locul in care a fost cultivata) existaun ingredient care distruge virusul prin contact
direct si impiedica raspandirea lui la celelalte celule invecinate.
Read more: http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/sanatate-fizica-si-mentala/iti-place-cafeaua-iata-15-
beneficii-pentru-sanatatea-ta/4/#ixzz3LbmjnYjg
Pentru a putea trai, sangele si celulele noastre trebuie sa fie usor alcaline (sangele are pH-ul
de 7,35). Pentru a-si pastra alcalinitatea, organismul nostru face o mica “scamatorie” , prin
care converteste reziduurile acide in reziduuri acide solide Daca corpul poate mentine aceste
reziduuri nediluate, le poate stoca pe o perioada nedeterminata, neafectand pH-ul in restul
corpului. Asa ca le stocheaza intr-o gramada de locuri si moduri, inclusive in grasime.
Ingrasarea poate fi rezultatul necesitatii reziduurilor acide de a avea un mediu de stocare.
Acumularea acestor reziduuri acide reprezinta procesul imbatranirii. Formula chimica pentru
colesterol si acizii grasi este arderea incompleta a carbohidratilor. Colesterolul si acizii grasi
sunt rezultatul consumului de paste si paine. Acidul uric si amoniacul provin de la toate
tipurile de carne.
Acidul sulfuric provine de la galbenusul de ou. Acizii sulfuric si fosforic sunt otravitori. Ei
trebuie neutralizati de minerale alcaline, inainte sa devina ceva benign. In absenta unei
cantitati suficiente de minerale alcaline in dieta noastra, corpul nu are de ales si va fura
calciul din oase,neutralizand acesti acizi,transformandu- i in sulfati, fosfati si urati; asa apare
in timp osteoporoza. Una dintre marile probleme ale reziduurilor acide este ca ingroasa
sangele si blocheaza capilarele. Din aceasta cauza, multe persoane sufera de hipertensiune
arteriala. In functie de locul in organism unde sunt stocate reziduurile acide, circulatia
sangelui in acea zona este slaba si este posibil ca un organ vital sa primeasca insuficient
sange, devenind disfunctional. Multe boli degenerative sunt rezultatul proastei circulatii. Un
exemplu tipic este diabetul, care este cauzat de acumularile acide in jurul pancreasului.
Celulele canceroase sunt acide, in timp ce celulele sanatoase sunt alcaline. Celulele normale
nu pot supravietui in apropierea zonelor cu acumulari de reziduuri acide. Oricum, anumite
persoane au gene puternice, care sufera mutatii pentru a supravietui in mediu acid.
Asa se dezvolta celulele canceroase. Atata timp cat mediul ramane acid, cancerul va reapare
dupa o operatie de extirpare a celulelor canceroase. Oncologistii cu experienta cresc
alcalinitatea pacientilor, inainte de operatie.
Reziduurile acide din interiorul vaselor de sange sunt foarte periculoase, putand duce la
infundarea capilarelor din zona creierului. Corpul nostru lipeste aceste reziduuri de peretii
vaselor de sange, dar in cazul unor eforturi mari, cand presiunea creste, aceste reziduuri se pot
dezlipi si bloca vasele capilare din zona creerului provocand accidente cerebrale.
Alcalinul neutralizeaza acidul. Apa alcalina ionizata neutralizeaza reziduurile acide din
corpul omenesc si le lichefiaza pentru a fi eliminate de catre rinichi.Un exemplu care ne ajuta
sa intelegem acest lucru ar fi grasimea de pe maini, dupa ce spalam carnea. Aceasta grasime
nu poate fi indepartata cu apa de la robinet. Avem nevoie de un sapun pentru a lichefia
grasimea si a ne curata pielea. Grasimea este acida si sapunul este alcalin. Ne spalam corpul
la exterior, indepartand murdaria, dar neglijam complet murdaria din interior.
Deci ne conducem dupa dictonul “Ceea ce ochii nu vad, nu exista”. In functie de fiecare
organism, noi stocam reziduurile acide in mod diferit. Simptomele bolilor se manifesta in
functie de locul unde sunt stocate reziduurile. Cand vom intelege ca bolile degenerative ale
adultilor sunt cauzate de acumularile de deseuri acide, nu va mai fi nici un mister ca utilizarea
apei alcaline ionizate ne imbunatateste sanatatea. Pentru a duce o viata lunga si sanatoasa,
mai intai trebuie sa eliminam deseurile acide din corpul nostru. Cel mai bun si usor mod de a
scapa de aceste deseuri acide este sa le lichefiem si sa le neutralizam cu apa alcalina ionizata.
Prin eliminarea particulelor reziduriloracide din sange, eliminam riscul imbolnavirilor care
pot duce la moarte subita. Apa alcalina ionizata nu are valoare nutritionala sau de
medicament, dar are uimitoarea capacitate de a neutraliza si lichefia deseurile acide, pentru a
putea fi eliminate din organism, pastrand alcalinitatea acestuia – deci sanatatea si starea de
bine.
BETI APA PE STOMACUL GOL: In Japonia zilelor nostre este foarte popular obiceiul de a
bea apa imediat dupa trezire in fiecare dimineata. Mai mult, testele cercatatorilor au
demonstrat valoarea acestui obicei. Publicam mai jos o descriere a folosirii apei pentru
cititorii nostri. Pentru cei in varsta si pentru bolile grave ca si pentru bolile moderne,
tratamentul cu apa a fost considerat de succes de catre o societate medicala japoneza, ca
tratament sigur 100% pentru urmatoarele boli: Dureri de cap, dureri ale corpului,sistemul
circulator, artrita, batai puternice ale inimii, epilepsie,grasimi in exces, astm bronsic,
tuberculoza, meningita, boli de ficat si urina, voma, gastrita, diaree, hemoroizi, diabet,
constipatie, toate bolile de ochi, cancer la organelle genitale si dereglari menstruale, boli ale
urechilor, nasului si gatului.
METODA DE TRATAMENT:
1. Dimineata, imediat dupa trezire, inainte de a va spala pe dinti, beti 4x 160 ml apa
aproximativ o jumatate de litru in total
2. Spalati-va pe dinti dar nu mancati si nu beti nimic 45 minute.
3. Dupa 45 minute puteti bea si manca normal.
4. Dupa 15 minute de la micul dejun, pranz sau cina nu mancati si nu beti nimic 2 ore.
5. Cei care sunt batrani sau bolnavi si nu pot bea 4 pahare cu apa la inceput pot incepe prin a
bea apa mai putina si sa creasca gradual pana la 4 pahare pe zi.
6. Metoda de mai sus va vindeca boli si toata lumea se poate bucura de o viata sanatoasa.
Urmatoarea lista da numarul de zile de tratament necesar pentru vindecarea/ controlul/
reducerea principalelor boli:
Pentru cei carora le place sa bea apa rece, aceste randuri sunt pentru voi!
Este placut sa bei o ceasca cu o bautura rece dupa o masa. Apa rece va solidifica mancarurile
uleioase pe care tocmai le-ati consumat. Va va incetini digestia. Odata ce acest noroi
reactioneaza cu acidul, va fi absorbit mai repede decat hrana solida. Va depune un strat pe
intestine. Foarte curand,acesta se va transforma in grasime si va duce la cancer. Este cel mai
indicat sa beti supa fierbinte sau apa calda dupa masa. O nota importanta despre atacurile de
inima: Femeile ar trebui sa stie ca nu fiecare simptom de atac de inima va fi durerea in mana
stanga. Fiti atente la durerile intense in maxilar. S-ar putea sa nu ai niciodata prima data
durere in piept, in timpul unui atac de inima. Greata si transpiratul intens sunt si ele simptome
obisnuite. 60% din persoanele care au atac de inima in timp ce dorm, nu se trezesc. Durerea
in maxilar va poate trezi dintr-un somn adanc. Fiti cu grija si atente Cu cat stim mai multe, cu
atat sansele de a supravietui sunt mai mari.
In urma unui studiu efectuat de oamenii de
stiinta americani pe 11 persoane cu diabet tip II,
carora li s-au administrat seara doua tablete de
otet de mere, s-a constatat ca acestea aveau,
dimineata, glicemia mai scazuta cu pana la 6%.
Sursa:Ziarulring.ro
In urma unui studiu efectuat de oamenii de
stiinta americani pe 11 persoane cu diabet tip II,
carora li s-au administrat seara doua tablete de otet de mere, s-a constatat ca acestea aveau,
dimineata, glicemia mai scazuta cu pana la 6%.
Ce se întâmplă dacă aplici usturoi tocat pe tălpile picioarelor? Efectul este incredibil!
Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur. In
prezenta sucului sau, germenii de raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa.
O cataplasma cu usturoi pusa pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si
alungarea racelilor. Se face tocând câtiva catei de usturoi, amestecându-i cu putin untdelemn
de masline si aplicând mixtura pe talpi.
Oameni bolnavi de plamâni – ajunsi în pragul mortii – suferind de tot felul de maladii
respiratorii (astma, emfizem si oribilele bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au vindecat si
au laudat aceasta planta miraculoasa.
In 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat, în sfârsit cu fermitate,
“puterea de penicilina” a usturoiului, izolând diversele substante din el. Alliina, prima
substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza intoxicatia cu salmonella,
dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile purulente ale pielii”
La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria, erizipelul,
inflamarea învelisului inimii (febra reumatica). Allicina, un alt ingredient, înfrunta
conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mâncarii în alimente si în
intestine), febra tifoida, holera si TBC.-ul. De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante
importante. Germaniul nutritiv, cu efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt,
usturoiul este una dintre cele mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital în
prevenirea bolilor de inima si a multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care
“dilueaza” sângele, astfel prevenind cheagurile potential periculoase. Când animalele de
laborator au fost hranite cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de
sânge s-au redus cu suta la suta, timp de douazeci si patru de ore.
Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au aratat ca
radacina cu aroma întepatoare are “o actiune protectoare foarte semnificativa” în limitarea
efectelor coagularii sângelui gras, conform doctorilor Arun Bordia si H.C. Bansal de la
R.N .T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista medicala britanica The
Lancet, aparut în 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sângele a zece pacienti s-a coagulat
mai încet, când acestia au mâncat usturoi cu alimente grase, decât atunci când le-au mâncat
fara usturoi. Dupa parerea lor, aceasta însemna ca usturoiul putea încetini acumularea
depunerilor de grasime pe peretii arterelor si ajuta la prevenirea colmatarii acestora. Concret,
o suta de grame de unt s-au adaugat la o masa consumata de pacientii testati. Peste trei ore,
acestia au prezentat un nivel mediu al colesterolului de 237,4 miligrame la suta. Când, dupa
trei ore, mâncarii identice i s-a adaugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de
usturoi, colesterolul a ajuns doar la 212,7 miligrame la suta. S-a descoperit ca uleiul de
usturoi are si singur acest efect – fie ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul
integral. In plus, uleiul de usturoi a redus nivelul de fibrinogen (un factor coagulant din
sânge). O masa care continea unt a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame
la suta – în trei ore. Când în mâncare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge, trei
ore mai târziu, era de 256,4 miligrame la suta. In ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv
nivelurile de colesterol sl fibrogen sub valorile normale.
Coboară hipertensiunea
Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind cel mai sigur si mai de nadejde mod de
a coborî hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca usturoiul
dilata (deschide) arterele, usurând presiunea. Altii citeaza puterea sa de a înlatura infectiile de
diverse feluri si, prin urmare, de a reduce tensiunea crescuta. Totusi, e clar ca tensiunea scade.
Medicii sustin ca simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului, tiuitul
din urechi, durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile
sau furnicaturile, dispar toate, rapid si usor.
Daca tusesti din orice motiv, amesteca 5 lingurite de otet de mere cu cinci lingurite de miere.
Astfel vei obtine un sirop din care este bine sa iei cate o lingurita la interval de tri ore. Dupa
doua zile, tusea ar trebui sa dispara complet. In caz contrariu, viziteaza un medic,
scrie BZI.ro.
Avand in vedere ca este de fapt un acid, otetul are o actiune incredibila asupra majoritatii
tipurilor de micoze. Cel mai bine ataca micozele picioarelor, care trebuie muiate in otet de
cate 4-5 ori pe zi.
Daca ai nasul infundat si dureri insuportabile de cap si de gat, poti scapa de ele cu otet.
Foloseste otet de mere din care aduagi trei lingri mari intr-un litru de apa fiarta. Apoi este de
ajuns sa faci inhalatii timp de cinci minute, deasupra oalei cu amestecul respectiv, cu capul
acoperit cu un prosop. Inspira pe nas, expira pe gura si tine ochii inchisi. Aburii iti vor
desfunda caile nazale, vei scapa de dureri si va fi imbunatatita circulatia sangelui.
Contine microelemente si saruri minerale: fier, potasiu, calciu, fosfor, cupru, magneziu, zinc
si brom. De asemenea, regasim viraminele B1, B2 si C. Sfecla este si o sursa buna de
antioxidanti, fibre, asparagina, betaina si acid glutamic.
Consumul de sfecla rosie este recomandat in caz de anemie, lipsa de fier, colita, enterita,
tuberculoza, edeme, gripa, boala canceroasa.
Fibrele din sfecla rosie cresc nivelul enzimelor antioxidante din corp si numarul de celule
albe din sange, responsabile cu detectarea si eliminarea celulelor anormale.
Sucul de sfecla rosie are proprietati antioxidante, detoxifiante, depurative si diuretice. Este
mult mai puternic in asociere cu suc de morcov si de castrevete.
Sucul ajuta la scaderea tensiunii arteriale si te ajuta sa supravietuiesti in cadrul unui atac de
cord. De asemenea, protejeaza celulele, proteinele si enzimele de stresul de mediu, lupta
impotriva inflamatiilor, protejeaza organele interne, imbunatatesti functia vasculara si previne
numeroase boli cronice.
Sfecla rosie poate tine la distanta cancerul, reducand formarea de tumori multi-organice.
Bolnavii de cancer si de boli cronice trebuie sa bea suc de sfecla rosie, amestecat cu morocov
sau miere, cate 100 - 150ml dimineata.
Suucul de sfecla ajuta la purificarea sangelui si la curatarea ficatului.
Sursa: laaifas.ro
Contine microelemente si saruri minerale: fier, potasiu, calciu, fosfor, cupru, magneziu,
zinc si brom. De asemenea, regasim viraminele B1, B2 si C. Sfecla este si o sursa buna de
antioxidanti, fibre, asparagina, betaina si acid glutamic.
Consumul de sfecla rosie este recomandat in caz de anemie, lipsa de fier, colita, enterita,
tuberculoza, edeme, gripa, boala canceroasa.
Fibrele din sfecla rosie cresc nivelul enzimelor antioxidante din corp si numarul de celule
albe din sange, responsabile cu detectarea si eliminarea celulelor anormale.
MURĂTURILE
- Sunt o specialitate românească, despre a cărei valoare
vindecătoare se ştia, până de curând, prea puţin. Cercetări de ultimă oră au arătat că varza,
gogonelele, pepenele sau castraveţii muraţi, sunt medicamente redutabile, în prevenirea şi
vindecarea unor boli, altfel extrem de greu de tratat -
Aparent banalul proces de murare a legumelor este, în realitate, un lanţ de zeci de reacţii
biochimice, în urma cărora rezultă substanţe cu un potenţial terapeutic extraordinar. Multă
vreme, oamenii de ştiinţă au ignorat aceste alimente tradiţionale, deşi erau obţinute printr-o
succesiune de procese care pot rivaliza cu cele mai sofisticate sinteze ale medicamentelor
alopate.
Pentru prima oară, murăturile au atras atenţia în urmă cu aproape două
decenii, când un studiu făcut în Polonia a arătat că femeile din zonele rurale ale ţării au o
adevărată imunitate la cancerul de sân şi de col uterin. Prin comparaţie, polonezele care trăiau
în alte colţuri ale lumii, renunţând la dieta tradiţională, erau la fel de vulnerabile la cancer ca
media înregistrată în Europa. Secretul: femeile care trăiesc în Polonia consumă, în medie, câte
30 de kilograme de varză acră pe an - un record mondial, care se traduce şi în reducerea cu
peste 50% a incidenţei cancerului la sân, dar şi a altor cancere cu determinare hormonală.
Pornind de la aceste prime observaţii, studiile s-au extins şi, rând pe rând,
s-a descoperit că gogonelele murate atacă viruşii hepatitici, conopida
murată împiedică anumite mutaţii celulare şi stopează procesele de
îmbătrânire, în timp ce castraveţii muraţi combat diabetul şi reglează valorile colesterolului.
Fiecare tip de legumă murată conţine virtuţi terapeutice extraordinare, pe care acum, în
sezonul rece care tocmai începe, e bine să le ştim.
Scurt istoric
În Europa, destul de puţine ţări (între care la loc de frunte se află România) au o tradiţie
străveche şi bogată în prepararea şi consumul murăturilor. În schimb, pe alte meridiane, acest
proces de conservare şi de sporire a valorilor nutritive ale diferitelor vegetale a fost descoperit
şi folosit neîntrerupt, vreme de milenii. Aproape toate civilizaţiile importante au cunoscut
aceste super-alimente:
* China - se pretinde a fi descoperitoarea procesului de murare, iar
dovezile arheologice arată că, într-adevăr, de mai bine de trei milenii, pe
acest teritoriu se fabrică murături. Cel mai frecvent sunt consumate:
ridichea neagră, ardeiul iute, seminţele de muştar chinezesc şi varza chinezească.
* India - şi aici, procesul de murare este folosit de milenii în multe zone. Indienii folosesc la
murături şi în prezent ghimbirul, ardeiul iute, usturoiul şi fructele de mango.
* Mesopotamia - este o ţară antică,
care îngloba actualele teritorii ale Turciei, Siriei şi Irakului. Aici au fost găsite cele mai vechi
vestigii care atestă folosirea procesului de murare, încă de acum 4000 de ani. De aici ne vin
tradiţia folosirii castraveţilor în murături, dar şi sistemul de condimentare cu cimbru, foi de
dafin şi usturoi.
* Tracii - de la ei se păstrează până astăzi tradiţia verzei, a castraveţilor şi morcovilor muraţi,
folosite atât ca remedii interne, cât şi externe.
* Arabii - au moştenit, se pare, de la mesopotamieni meşteşugul preparării castraveţilor şi a
sfeclei murate. În prezent, ei folosesc ca murături: pepenii, vinetele, castraveţii, dar şi prunele
crude sau migdalele verzi.
Pornind de la aceste tradiţii, murăturile au intrat în vizorul oamenilor de
ştiinţă care au vrut să vadă ce se ascunde dincolo de gustul şi aromele lor
plăcute.
Motive ştiinţifice pentru a consuma murături Multă vreme s-a crezut că prin murare, legumele
şi fructele îşi pierd proprietăţile, devenind nişte alimente moarte, total lipsite de proprietăţi
terapeutice. Ei bine, în realitate, lucrurile stau exact invers: prin murare, anumite calităţi
vindecătoare ale vegetalelor sunt amplificate şi chiar apar substanţe active noi, foarte
puternice.
* Păstrează vitaminele originare - chiar şi vitaminele foarte sensibile, cum ar fi vitamina C
sau cele din complexul B, sunt păstrate în proporţie de peste 50% în murăturile preparate cas-
nic.
* Păstrează întreaga cantitate de minerale şi oligoelemente - fie că vorbim de potasiu, de si-
liciu, de seleniu sau calciu, aceste substanţe importante
pentru organism sunt păstrate intacte şi, mai mult decât atât, devin mai uşor asimilabile.
* Sunt foarte sărace în calorii - microorganismele care produc procesul de fermentare (acrire)
a murăturilor consumă multe din zaharurile legumelor şi fructelor, făcându-le printre cele mai
puternice alimente anti-obezitate.
* Conţin probiotice naturale - aşa-numitele bacterii prietenoase se dezvoltă din belşug în
procesul de murare, iar odată ajunse în organism, vindecă infecţiile, previn tulburările
digestive, întăresc imunitatea.
* Au efect antibiotic şi antiviral - frunzele de ţelină, seminţele de mărar şi muştar, rădăcina de
hrean şi usturoiul folosite în prepararea murăturilor conţin substanţe volatile care nu doar că
dau aroma specifică, dar luptă activ împotriva microbilor invadatori, protejează sistemul
nervos şi cel endocrin.
Care murături au valoare terapeutică?
De la bun început trebuie spus că efecte terapeutice au doar murăturile
clasice, adică cele făcute în saramură şi, într-o măsură mult mai mică, cele
puse în oţet. Apoi, murăturile eficiente sunt cele făcute în casă, fără preparare termică, fără
aditivi artificiali, aşa cum au de cele mai multe ori
cele produse industrial. Este foarte important şi ca sarea folosită să fie neiodată, aşa încât
iodul adăugat artificial să nu interacţioneze negativ cu
ingredientele naturale. Nu în ultimul rând, este important ca legumele sau
fructele puse la murat să fie proaspete, de bună calitate, obţinute din agricultura tradiţională şi
nu din cea chimizată.
Unii specialişti consideră că murăturile puse toamna târziu, îşi păstrează
mai bine calităţile curative, dar mai mult contează calitatea şi felul de combinare al
ingredientelor decât acest detaliu. Acrirea murăturilor apare printr-un proces natural de
fermentaţie care are loc în butoiul sau borcanul cu murături, culturile de bacterii transformând
zaharurile din legume şi producând nenumărate substanţe nutritive şi aromate. Murarea fiind
un proces intens de fermentaţie, este total contraindicată folosirea recipientelor de plastic în
locul celor de sticlă, ceramică sau lemn, deoarece acizii naturali formaţi pot extrage cu uşu-
rinţă substanţe toxice din masele plastice, rezultând murături mai degrabă toxice decât cu
efecte terapeutice.
Tratamente cu murături Secretul eficienţei acestei categorii de alimente nu este doar calitatea
lor, incontestabilă prin prisma studiilor ştiinţifice, ci şi
cantitatea. Fiind un aliment care poate fi consumat zilnic, cu foarte multe
feluri de mâncare, murăturile sunt unul dintre medicamentele cel mai uşor de administrat. O
cantitate de murături suficientă pentru întreţinerea sănătăţii este de 300 de grame pe zi, consu-
mate în timpul meselor principale. În timpul curelor cu murături, se vor consuma minimum
doi litri de apă pe zi, aşa încât rinichii să nu fie deloc afectaţi de surplusul de sare pe care
trebuie să-l elimine.
Castraveţii muraţi - antidiabetici şi digestivi
Dintre toate murăturile, castraveţii muraţi au cele mai puţine zaharuri, motiv pentru care sunt
un extraordinar remediu pentru cei care au abuzat de dulciuri, de alimente supra-rafinate,
bogate în amidon. Mai mult decât atât, coaja lor conţine substanţe care stimulează puternic
digestia şi metabolismul, ajutând la procesarea mai uşoară a proteinelor şi a grăsimilor, chiar
şi a celor cu potenţial toxic ridicat. Acesta este şi motivul pentru care organismul
consumatorilor de carne sau prăjeli cere aceste murături ca adaos pe lângă fripturi şi alte
alimente bogate în proteine sau grăsimi. Dar să vedem câteva afecţiuni în care aceste legume
murate au un efect terapeutic puternic:
* Digestie dificilă, dispepsie - tripsina, , o enzimă conţinută în coaja castraveţilor muraţi,
ajută organismul să digere şi să asimileze cu uşurinţă proteinele. Apoi, bacteriile prietenoase
din aceste murături normalizează flora tubului digestiv, prevenind indigestiile, balonarea,
disconfortul abdominal după masă. Persoanele care întâmpină probleme în asimilarea mâncă-
rurilor bogate în proteine sau grăsimi, precum şi cele care au frecvent indigestii ori probleme
biliare, ar trebui să consume la mesele principale castraveţi muraţi.
* Diabet zaharat - castraveţii muraţi în apă cu sare conţin o cantitate infimă de zaharuri, dar în
schimb au în componenţă substanţe stimulatoare ale activităţii pancreasului, precum şi din
cele care măresc receptivitatea organismului la insulină. Consumul lor este un adevărat
tratament pentru prevenirea şi tratarea diabetului, ei putând fi mâncaţi fără niciun fel de
restricţie cantitativă.
* Colesterol şi trigliceride mărite - fibrele alimentare şi stimulatorii activităţii hepatice din
castraveţii muraţi sunt adevăraţi inamici ai grăsimilor şi colesterolului în exces din sânge.
Consumaţi constant vreme de măcar trei luni (minimum 300 de grame pe zi), ei vor scădea
valorile trigliceridelor şi ale colesterolului şi vor proteja
vasele de sânge de depunerea acestora.
Gogonelele murate - hepatoprotectoare şi anticancerigene
Consumate verzi, tomatele proaspete sunt toxice pentru organism, o substanţă pe care o con-
ţin afectând ficatul şi sistemul nostru nervos. În schimb, atunci când sunt murate, o adevărată
alchimie se petrece cu gogonelele, substanţele toxice fiind inactivate, iar cele cu valoare
terapeutică fiind potenţate. Studii făcute în ultimii ani au arătat că există principii active cu un
potenţial fantastic de vindecare în coaja şi pulpa gogonelelor, substanţe fără echivalent în
lumea plantelor medicinale sau a medicamentelor.
* Hepatită virală - un studiu german a demonstrat că în gogonele sunt secretate substanţe (nu-
mite alcaloizi) care împiedică replicarea viruşilor hepatitici, blocând în special proliferarea
virusului C. Gogonelele sunt atât de active terapeutic încât, în combinaţie cu frunzele de vâsc,
sunt administrate cu succes persoanelor care nu au răspuns la cele mai avansate tratamente pe
bază de interferon.
* Boală canceroasă - o cercetare făcută în anul 2010, în Coreea de Sud, a arătat că tomatele
verzi conţin citostatice naturale, care determină auto-distrugerea anumitor formaţiuni tu-
morale. Cele mai receptive la acest tratament s-au dovedit a fi cancerele pulmonare, precum
şi cancerul de col uterin.
* Efort fizic - gogonelele sunt printre cei mai buni susţinători de efort. Ele cresc rezistenţa la
mişcare fizică prelungită, dar ajută şi la creşterea masei musculare, fiind mult mai sănătoase
şi eficiente pe termen lung decât steroizii (substanţe hormonale toxice) folosiţi de amatorii de
culturism. Ele sunt utile şi pentru copiii sau adolescenţii cu o dezvoltare
fizică întârziată, cu o constituţie firavă.
Conopida murată - reglator hormonal şi protector nervos
Conopida conţine o categorie de substanţe cu un efect antioxidant foarte
puternic, numite sulforafani. Din fericire, aceste substanţe nu se degradează decât în foarte
mică măsură în procesul murării, calităţile terapeutice fiind menţinute la cote extrem de ridi-
cate. Adăugaţi apoi faptul că această legumă conţine mari cantităţi de vitamina C, vitamina
B6 şi potasiu, şi veţi obţine o imagine mai exactă a virtuţilor sale de medicament, în
următoarele boli:
* Chisturi ovariene, dismenoree, tulburări de menopauză - conopida murată este un excelent
reglator al activităţii ovarelor, fiind din acest punct
de vedere un ajutor natural mult mai eficient decât multe din edicamentele
hormonale de sinteză. Se consumă în cure de lungă durată, alternativ cu varza murată, cu care
este înrudită şi care are proprietăţi terapeutice similare.
Consumul acestor două legume din familia cruciferelor înlătură durerile
menstruale, previne fenomenele extreme de la intrarea în menopauză şi
protejează organismul în timpul menopauzei.
* Prevenire Alzheimer, Parkinson, boli nervoase degenerative - principiile
active din conopidă sunt un veritabil protector al sistemului nervos în faţa
proceselor degenerative. Persoanele care consumă mari cantităţi de conopidă sau broccoli
murat se bucură, la vârsta a treia, de o memorie şi de o coordonare neuromotorie mai bună.
De asemenea, ele au un tonus psihic mai bun, putând rămâne active mental şi fizic până la
vârste foarte înaintate.
* Boli cardiovasculare - conopida conţine mari cantităţi de potasiu, mineral care reglează rit-
mul cardiac şi tensiunea arterială. Pe urmă, această legumă murată împiedică oxidarea
grăsimilor şi colesterolului pe artere, prevenind ischemia cardiacă şi tulburările circulatorii
cerebrale. Nu în ultimul rând, conopida murată previne formarea şi migrarea cheagurilor de
sânge (trombilor), fiind un fluidifiant sanguin.
Varza murată - imunoreglator, remediu anti-obezitate
Este un fel de regină a murăturilor, efectele sale vindecătoare fiind atât de numeroase şi de
complexe, încât ar trebui să-i acordăm un articol separat, pentru a le putea enumera. Secretul
verzei murate este cantiatea foarte mare de antioxidanţi pe care îi conţine, corelată cu un
conţinut enorm de fibre şi cu un număr incredibil de mic de calorii. Frunzele sale sunt folosite
intern şi extern în peste o sută de afecţiuni, dintre care am selectat, în continuare, doar câteva:
* Infecţii respiratorii, tratamente cu antibiotice - un studiu făcut în Coreea de Sud a arătat că
animalele de experienţă hrănite cu varză murată, după ce au fost infectate cu celebrul şi te-
mutul virus al gripei aviare (alias H5N1), au supravieţuit într-o proporţie mult mai mare decât
cele tratate prin metode alopate. Cum este posibil acest lucru? Prin calităţile
imunostimulatoare ale verzei, date de conţinutul de vitamina C şi complexul B, dar şi de
bacteriile prietenoase pe care le conţine. Acestea din urmă sunt un ajutor preţios şi în timpul
tratamentelor cu antibiotice, deoarece previn instalarea candida şi deficienţele imunitare care
apar frecvent după această terapie medicamentoasă.
* Astm, alergii cutanate - persoanelor cu sensibilitate alergică puternică, tradusă prin astm
bronşic sau urticarie, li se recomandă zilnic salata din varză murată, preparată cu ceapă şi
hrean. În curele de lungă durată, varza murată reglează reacţiile sistemului imunitar,
diminuând intensitatea proceselor alergice şi ameliorând, gradat, bolile produse sau potenţate
de acestea.
* Supragreutate, obezitate - două castroane mari cu salată de varză acră conţin mai puţine
calorii decât o felie de pâine cu unt sau câteva pătrăţele de ciocolată. Mai mult, varza are o
cantitate impresionantă de fibre alimentare - substanţe nedigerabile, care constituie o
adevărată capcană pentru grăsimile şi zaharurile din alimente. Nicio persoană cu
supragreutate sau obezitate nu ar trebui să ignore varza murată în timpul sezonului rece, când
hrana este mai bogată în calorii şi săracă în legume şi fructe proaspete. Pentru cei care nu
suportă varza murată sau care vor o variaţie în dietă se recomandă şi folosirea castraveţilor,
gogonelelor şi a pepenelui murat.
Varza roşie murată - vitaminizant şi anticancerigen
Diferenţa de culoare dintre varza albă şi cea roşie este dată de o categorie de substanţe numite
pigmenţi antocianici, care sunt printre cele
mai puternice anticancerigene cunoscute până în prezent. Apoi, varza roşie conţine de
aproximativ opt ori mai multă vitamina C decât cea albă, fiind cea mai bună sursă naturală
din această vitamină, în timpul iernii. Ca atare, această murătură are câteva calităţi terapeutice
inegalabile, care o recomandă în afecţiuni altfel foarte greu tratabile:
* Boală canceoasă - varza roşie murată este o adevărată pavăză contra cancerului pentru
întreg traiectul digestiv. Ea previne şi ajută în tratamentul cancerului bucal, esofagian, de
colon şi de rect. Zeama sa (moarea de varză roşie) este un adjuvant în cazul cancerului
hepatic, pulmonar şi de prostată. Trebuie ştiut şi faptul că antioxidanţii pe care îi conţine ajută
la neutralizarea, chiar şi la mai mult timp după ingerare, a unor agenţi cancerigeni puternici,
cum ar fi aditivii sintetici din mezeluri, pesticidele din legume şi din apă, ori gudroanele din
fumul de ţigară.
* Boli autoimune - pot fi ameliorate prin cure de minimum trei luni cu varză roşie murată.
Conţinutul uriaş de vitamina C şi pigmenţii din această legumă ajută sistemul imunitar să se
auto-regleze, diminuând intensitatea proceselor auto-distructive.
* Parodontoză - se tratează cu salată de varză roşie murată, tăiată foarte fin, aşa încât să nu
solicite suplimentar dentiţia. De asemenea, se fac clătiri ale gurii, de trei ori pe zi, cu moare
de varză roşie. Clătirea se va face vreme de câteva minute, plimbând cu presiune moarea prin
toată gura, după care zeama de varză se înghite. Tratamentul durează 6-12 luni, iar efectele
sale sunt de multe ori surprinzător de puternice în această afecţiune, altfel, aproape imposibil
de tratat.
Precauţii şi contraindicaţii
Toate studiile făcute până în prezent arată că efectele adverse la consumul de murături sunt
foarte rare şi reduse ca intensitate, fiind cel mai adesea deranjamente digestive: diaree,
balonare, uşoare colici abdominale. Pentru cei care au contraindicat aportul de sare, din cauza
hipertensiunii sau a anumitor afecţiuni renale, se recomandă desărarea prealabilă, în multă
apă, a murăturilor.
Помидор + Морковь + Яблоко – Улучшает цвет кожи и устраняет запах изо рта.
Ананас + Яблоко + Арбуз – Выводит лишние соли, питает мочевой пузырь и почки.
Ананас + Яблоко + Арбуз – Выводит лишние соли, питает мочевой пузырь и почки.
Tinctura de sunatoare
Лечимся орехами!
1. Кедровые орехи - Приготовьте настойку из скорлупы кедровых орехов и вы забудете
о миоме, мастопатии, воспалении придатков, кистах, да еще и иммунитет повысите! -
1,5 стакана скорлупок заливаем 0,5 л водки. Настаиваем 10-12 дней в темном месте.
Процеживаем и принимаем 2 месяца: 1 ст. ложку настойки растворяем в стакане
кипяченой воды за 20 ми. до еды. Месяц пьем,
месяц перерыв и опять месяц пьем. От 2 до 5
курсов в год. 2. Грецкий орех - Лечим сахарный
диабет: берем бутылку, наполняем ее на 1/3
перегородками от грецких орехов. Бутылку до
верха заливаем водкой. 2 недели настаиваем,
процеживаем. Принимаем по 1 ст. ложке 3 раза в
день за 15 мин. до еды. Эта же настойка поможет
при воспалении щитовидной железы, и болях в
суставах. 3. Арахис. - Лечим язву желудка и
двенадцатиперстной кишки: горсть арахиса измельчаем в кофемолке. Разводим
кипяченой водой 1:3. Принимаем по 2-3 ст. ложки смеси 2-3 раза в день за 20 мин. до
еды. 4. Миндаль. - Снижаем холестерин, и улучшаем работу мозга: за день съедать
горсть миндаля; при мигрени, неврозе, бессоннице съедайте 50 г миндаля в день. 5.
Фисташки. - Болезни печени, гастрит и колит: измельчаем в ступке фисташки.
Принимаем перед едой по 1 ч. ложке 3 раза в день между приемами пищи. 6. Кешью. -
Кешью известно в народных средствах, как профилактика простудных заболеваний,
астмы, бронхита, сахарного диабета: ежедневно съедайте по 2-3 ореха кешью. При
сердечнососудистых заболеваниях, гиповитаминозе и малокровии: съедайте 2-3 раза в
день по 2 ореха кешью. 7. Бразильские орехи. - При лечении бесплодия, для улучшения
зрения, профилактики катаракты: 2 раза в день съедайте по 1 ореху. Для профилактики
аденомы простаты и при снижении потенции: 2 недели употребляйте по 2 ореха 2 раза
в день между приемами пищи. Сделайте перерыв в 10 дней и повторите лечение. 7.
Орехи пекан. - Лечим детей и ослабленных больных: 0,5 стакана ядер пекана
растираем, разбавляем 1 стаканом кипячёной воды. Перемешиваем. Детям даем по 2 ст.
ложки смеси 2-3 раза в день. Взрослому по 1/4 стакана, также 2-3 раза в день. - Пекан
для профилактики бесплодия, хронической усталости, простуды, после тяжелой
болезни: съедаем по 1/4стакана орехов пекан и не болеем! Любые орехи нежелательны
для детей до 3-х лет. Почему столь ценный продукт нельзя детям? В детском организме
еще нет ферментов, позволяющих усваивать этот вид пищи. Кроме того они могут у
малышек вызвать аллергию.
Cereale integrale
Studiile in nutritie arată că o alimentaţie echilibrată şi sănătoasă, care include un consum
regulat de cereale integrale poate ajuta la preventia sănătăţii organismului cu rol esential in
mentinerea greutatii corporale corespunzatoare, protejand inima si ajutand la mentinerea unui
nivel normal al glicemiei.
În prepararea cerealelor integrale se foloseşte întregul bob, păstrându-se astfel intacte
elementele esenţiale pe care le conţin cele trei părţi ale sale:
MEMBRANA EXTERIOARA- bogata in fibre, complexul de vitamine B, minerale, proteine,
si fitonutrienţi (elemente care se găsesc în mod natural în plante şi sunt benefice pentru
sănătate);
MEMBRANA INTERIOARA-ce contine amidon, carbohidranti, proteine si cantităţi mici de
vitamine B;
GERMENUL(embrionul din care răsare planta )-partea interna bogata in substante nutritive
esentiale: minerale, complexul de vitamine B, vitamina E si fitonutrienţi.
Toate aceste elemente nutritive vă vor da energie şi putere de muncă în fiecare zi.
Când boabele sunt măcinate sau rafinate, coaja şi germenul sunt înlăturate, rămânând doar
membrana interioară. Astfel, mare parte a valorii nutritive a bobului dispare, deoarece din
toate cele trei straturi ale sale, membrana exterioară şi germenul conţin cantităţile cele mai
mari de elemente nutritive.
În cazul cerealelor integrale, sunt păstrate toate cele trei părţi ale bobului, tocmai pentru a nu
se pierde nimic din beneficiile sale. Fiecare parte a bobului integral are valori nutritive
specifice, însă tocmai combinaţia celor trei părţi stă la baza beneficiilor unice şi eficiente
pentru sănătate ale cerealelor integrale. Aşadar, consumul de alimente pe bază de cereale
integrale aduce toate beneficiile suplimentare ale elementelor nutritive care nu pot fi asigurate
numai de fibre.
O alimentaţie sănătoasă este singura sursă de minerale pentru organismul uman, deoarece
acesta nu le poate produce. Fără minerale, nici o fiinţă de pe pământ nu ar putea supravieţui.
Aceste elemente esenţiale reprezintă aproximativ 5% din greutatea corpului uman.
Cerealele sunt bogate în minerale precum calciu, fier, magneziu, fosfor sau zinc. Calciul
important pentru sistemul osos şi dantură. El previne apariţia osteoporozei şi a multor
probleme cardiovasculare. Alimente bogate în calciu sunt susanul, cerealele integrale, mierea
de mana, amaranthul,.
Fierul măreşte capacitatea de efort a organismului şi întăreşte sistemul imunitar. Consumul de
fier ameliorează semnele de oboseală şi reduce riscul apariţiei anemiei. Surse recunoscute de
fier sunt: cereale integrale, pâine integrala, mazăre verde, spanac, linte neagra sau linte verde,
mierea de zmeura, fasolea mung.
Magneziul are un rol foarte important în creşterea rezistenţei corpului la infecţii şi
îmbunătăţirea randamentului intelectual. Împreună cu calciul, magneziul combate stresul şi
stările depresive. De asemenea, este un element important în buna funcţionare a sistemului
cardiovascular. Vă puteţi procura magneziul din cereale integrale, legume, nuci, miere de
mana sau nuci caju.
Fosforul însoţit de calciu, ajută la menţinerea sănătăţii danturii şi a oaselor. Surse importante
de fosfor sunt cerealele integrale sau fructele uscate.
Zincul măreşte capacitatea de rezistenţă a organismului în faţa infecţiilor. Totodată, are un rol
important în accelerarea vindecării rănilor şi în reducerea substanţială a nivelului de
colesterol din organism. Mazărea, cerealele integrale, fasolea sunt bogate în zinc.
Fără vitamine organismul nu poate funcţiona normal. Ele au rolul de a vă da putere şi energie
în fiecare zi şi lipsa oricărei vitamine vă poate deregla întregul organism. Puteţi găsi vitamine
în foarte multe produse de origine vegetală precum fructele, legumele,leguminoase,crucifere,
produsele cerealiere.
Vitaminele au un rol esenţial în buna funcţionare a sistemului nervos, a sistemului imunitar şi
a vederii. Este important însă de ştiut că vitaminele nu-şi pot îndeplini rolul în organism în
lipsa celorlalte substanţe nutritive, mai ales a mineralelor.
Vitaminele din cereale sunt însă special dozate in portia zilnică recomandată exact cât are
nevoie organismul dumneavoastră. O porţie de cereale este bogată în vitaminele C, B1, B2,
B3, B5, B6, B12 şi acid folic.
Principalele vitamine prezente în conţinutul cerealelor:
Vitamina B1: - Rol în creştere, funcţionarea sistemului nervos, metabolismul glucidelor. Se
mai găseşte şi în drojdie de bere, alune, legume, orez ndecorticat, polen crud.
Vitamina B2: - Rol în creştere, reproducere, metabolismul glucidelor, grăsimilor şi
proteinelor. În afara cerealelor, mai conţin vitamina B2 şi legumele de culoare verde, drojdia
de bere, polen crud.
Vitamina B3: - Rol esenţial în sinteza hormonilor sexuali, a cortizonului, tiroxinei şi
insulinei. Surse de vitamina B3 sunt şi curmalele, prunele, alunele , drojdie de bere, hefe,
polen crud.
Vitamina B5: - Rol important în metabolismul energetic al celulelor, participă la formarea
anumitor hormoni. Se găseşte în majoritea alimentelor, cele mai bogate alimente fiind drojdia
de bere, legumele uscate, polen crud.
Vitamina B6: - Rol în metabolismul proteic (producerea de anticorpi şi hematii). Organismul
dumneavoastră poate obţine această vitamină din soia, pepene galben, varză, orez
nedecorticat, alune, nuci, drojdie de bere, polen crud.
Vitamina B12: - Rol în formarea şi regenerarea hematiilor, stimularea funcţionării sistemul
nervos şi în metabolismul proteic, glucidic şi lipidic. Aceasta vitamina o regasim in cereal
inegrale, gutui, nuci braziliene, polen crud.
Vitamina C: - Rol principal în formarea colagenului, factor de creştere şi refacere a celulelor,
ajută la absorbţia fierului, stimulează sistemul imunitar. O mai puteţi avea consumând
macese, catina, citrice, afine, mure, zmeură, legume de culoare verde, roşii, cartofi dulci,
coacăze.
Acidul folic: - Rol esenţial în formarea hematiilor, în metabolismul proteic. Se găseşte în
legumele cu frunze de culoare verde închis, morcovi, drojdie de bere, gălbenuş de ou, pepene
galben, caise, dovleac, făină de secară.
Iata ce ar putea contine masa sanatoasa a unei persoane pe parcursul unei zile:
- Mic dejun - fructe si seminte in coaja, alaturi de cereale;
- Pranz - salata de legume crude (rosii, salata, ardei, ceapa, morcovi, varza, etc.), la care se
va adauga mazare sau fasole fiarta. Sandwichurile sau painea consumata la masa vor fi din
cereale integrale. Iar ca desert se poate consuma un iaurt sau un fruct;
- Gustare - fructe si legume proaspete consumate din belsug: mere, banane, morcovi,
castraveti, ardei, etc. Un amestec sau mix de nuci, seminte si fructe uscate este foarte sanatos
si poate fi un desert gustos;
- Cina - se vor asocia legume proaspete sau congelate la paste sau orez fiert. Un cartof copt
cu broccoli si iaurt sau sote-ul de legume pot fi alte alternative. Sosurile cremoase pot fi
inlocuite cu sosul de rosii care este foarte sanatos combinat cu putin ulei de masline;
- Desert - se pot manca fructe sau o salata de fructe, ori o singura tableta de ciocolata neagra.
Accentul pe consumul de fibre
Un alt beneficiu pentru organismul uman al fructelor si legumelor este ca acestea cresc
aportul de fibre. Fibrele au un rol estential in curatarea sistemului digestiv si mentine
sanatatea acestuia. Acestea imbunatatesc digestia si regleaza peristaltismul si tranzitul
intestinal. Fibrele se gasesc in fructe, legume si cereale integrale. In general, cu cat alimentele
se consuma in stare mai naturala si neprocesate, cu atat este mai ridicat continutul lor de fibre.
Carnea, lactatele, zaharul, fainoasele si produsele de patiserie nu contin fibre.
Iata cateva modalitati simple prin care orice persoana poate adauga cat mai multe fibre
in dieta:
- se va prefera orezul brun in locul celui alb;
- se va alege painea integrala in locul painii albe;
- se va inlocui orice produs de patiserie sau croissant cu o briosa din tarate;
- se vor manca floricele din porumb in loc de chips-uri;
- in fiecare zi se vor consuma fructe proaspete: pere, banane, mar (acesta din urma, cu coaja);
- mai degraba este recomandat cartoful copt decat piureul de cartofi;
- fiecare persoana trebuie sa se bucure de beneficiile morcovilor proaspeti, a telinei, ardeiului
gras, castravetilor in loc de multe chips-uri si dulciuri;
- carnea din musaca sau chiar burgeri poate fi inlocuita cu fasole uscata fiarta.
Printre alimentele bogate in fibre care lupta impotriva cancerului sunt:
- Cerealele integrale de grau, tarate, orz, fulgi de ovaz, briosele cu tarate de ovaz, painea
integrala, floricele de porumb, stafidele, orezul brun;
- Fructele de padure (mure, afine, zmeura), merele, perele, capsunile, bananele, mango,
citrice, fructele uscate (prune, stafide, etc.);
- Linte, fasole uscata, mazare, fasole lima, naut;
- Broccoli, spanac, legume cu frunze verzi, porumb, morcovi, varza de bruxelles, cartofi.
Diminuarea consumului de carne
Studiile au demonstrat ca vegetarienii au cu aproximativ 50% mai putine sanse sa
dezvolte cancer decat cei care consuma carne. Care este legatura dintre carne si riscul
aparitiei cancerului? In primul rand, carnea nu are fibre si alti nutrienti care sa protejeze
organismul impotriva cancerului. Iar in plus, contine si un nivel destul de ridicat de grasimi
saturate, deosebit de periculoase. Si deseori s-a demonstrat legatura dintre dietele bogate in
grasimi si declansarea cancerului. Iar in functie de modul in care este preparata, carnea poate
dezvolta substante cancerigene.
Totusi nu trebuie sa se elimine complet din dieta carnea, daca nu se dorest acest lucru.
Majoritatea oamenilor consuma mai multa carne decat este sanatos. Se poate reduce riscul
declansarii cancerului in mod substantial prin diminuarea cantitatii de carne animala si prin
atentia acordata modului in care aceasta va fi gatita.
- Consumul de carne va fi minim, iar cantitatea totala de carne din dieta nu va depasi mai
mult de 10-15% din totalul de calorii;
- Se va manca doar ocazional carne rosie. Carnea rosie este bogata in grasimi saturate, de
aceea se va consuma cu moderatie;
- O portie de carne nu trebuie sa depaseasca marimea unei palme (sau chiar mai putin);
- Carnea ar trebui folosita pentru a oferi gust mai bun mesei, in general, nu ca un fel principal
de mancare;
- Daca in meniu este inclusa carnea, se vor adauga alaturi de aceasta fasolea si alte legume
bogate in proteine;
- Se va alege carnea mai putin bogata in grasimi, cum este cea de peste, pui, curcan. Daca este
posibil, carnea va fi bio (ecologica);
- Se vor evita carnurile procesate: cremvusti, carnati, mezeluri.
Grasimi alese cu intelepciune
Un beneficiu major a diminuarii cantitatii de carne este faptul ca in mod automat se va
diminua nivelul de grasimi nesanatoase din organism. O dieta bogata in lipide creste riscul
aparitiei a multor tipuri de cancer. Totusi, solutia nu este renuntarea la grasimi, intrucat unele
tipuri chiar pot oferi protectie impotriva acestei boli nemiloase. Secretul este ca acestea sa fie
alese cu intelepciune si sa fie consumate cu moderatie.
- Grasimile care cresc riscul declansarii cancerului - Cele doua tipuri de grasimi
daunatoare pentru organism suntgrasimile saturate si grasimile trans. Cele saturate se afla in
principal in componenta produselor de origine animala cum ar fi carnea rosie, produsele
lactate si oua. Grasimile trans, numite si uleiuri partial hidrogenate sunt create prin adaugarea
de hidrogen la uleiurile vegetale pentru a le face mai solide si mai rezistente la temperaturi
inalte (atribute pozitive pentru producatorii de alimente dar nesanatoase pentru cei care le
consuma).
- Anumite tipuri de grasimi scad riscul formarii cancerelor - Pentru organism, cele mai
bune grasimi sunt cele nesaturate care provin din surse vegetale si la temperatura camerei
sunt lichide. Printre acestea se enumerea uleiul de masline, canola, nuci si avocado. De
asemenea, acestea au o concentratie ridicata de acizi grasi omega3 care lupta impotriva
inflamatiei si sustin sanatatea inimii si a creierului. Cele mai bune surse de astfel de grasimi
sunt: somonul, tonul si semintele de in.
Iata cateva sfaturi care ar putea ajuta pe oricine sa obtina cat mai multe rezultate
pozitive in aceasta directie:
- Se vor consuma cat mai multe fructe si legume crude: acestea au cea mai mare cantitate
de vitamine si minerale. Totusi, in cazul anumitor legume vitaminele vor fi mai usor de
asimilat daca sunt consumate gatite.
- Indicat este ca legumele sa fie gatite la abur (se va evita fierberea lor in mod excesiv),
folosind doar o cantitate mica de apa. In acest fel acestea isi pastreaza un nivel ridicat de
vitamine pe care organismul le poate utiliza pentru buna sa functionare.
- Se va spala sau se va inlatura coaja la majoritatea fructelor si legumelor pentru a se evita
consumul de pesticide (care in compozitia multora dintre alimente se gasesc substante care
cauzeaza cancerul). Substantele cancerigene se pot forma atat in timpul procesului de gatit cat
si in cazul conservarii si pastrarii necorespunzatoare a alimentelor (mai ales in cazul carnii).
Astfel de alimente care contin substante cancerigene sunt: slanina, carnatii, carnea gatita la
temperaturi foarte mari, carnea afumata, orice produs alimentar mucegait.
Iata cateva modalitati prin care se poate scade nivelul de substante cancerigene din
preparatele culinare:
- pieptul de pui va fi dezosat, fara piele si va fi pregatit pe gratar;
- carnea de porc si de vita va fi gatita pe gratar;
- in cazul somonului se va indeparta pielea si va fi preparat pe gratar;
Nu se vor gati feluri de mancare ce presupun incingerea uleiului: ideal ar fi ca alimentele sa
se coaca sau sa se fiarba, nu sa se prajeasca. Produsele alimentare nu se vor arde si nu se vor
gati la temperaturi inalte perioade indelungate de timp;
- uleiurile se vor depozita si pastra in locuri racoroase, ferite de lumina, in recipiente inchise
ermetic, intrucat acestea se altereaza cu rapiditate atunci cand sunt expuse la caldura, lumina
si aer;
- se va consuma carnea proaspata in loc de carnea uscata, conservata sau afumata;
- se va evita consumul de alimente care sunt mucegaite sau miros a mucegai, intrucat pot
contine aflatoxina (o substanta puternic cancerigena), intalnita cel mai frecvent in cazul
arahidelor mucegaite. Nucile si alte fructe cu coaja lemnoasa isi vor pastra prospetimea daca
sunt pastrate in frigider sau congelator;
- desi nu este foarte indicat sa se utilizeze cuptorul cu microunde, este important sa se
utilizeze mai degraba hartie cerata, de copt decat folie de plastic pentru a se acoperi
alimentele in timpul utilizarii acestuia.
Aţi auzit de topinambur? Este o plantă al cărei rizom seamănă cu un cartof, are gust de gulie
şi virtuţi de medicament. Foarte valoros în medicina naturistă si foarte apreciat în Europa si
America, topinamburul are întrebuinţări diverse, de la ingredient culinar, pînă la leac pentru
diabet şi afecţiuni digestive. Una din calitatile topinamburului este că ne ţine în frîu apetitul.
În ţările vestice, această plantă-legumă este o adevărată senzaţie, deoarece tot mai multe
persoane care o folosesc în curele de slăbire au obţinut rezultate evidente şi durabile.
Aşadar, puteţi ţine post slăbind sănătos cu preparate pe bază de topinambur.
Cel mai mare depozit de inulină din natură
Helianthus tuberosus sau topinambur este o plantă medicinală şi un aliment gustos. Are
tuberculii asemănători cu ai cartofului, dar cu contur neregulat, ca ghimbirul. Ca plantă, arată
ca floarea-soarelui, cu care este rudă apropiată. Rizomii, partea preţioasă a plantei, sînt
folosiţi ca aliment, dar şi ca medicament, substanţele active din topinambur avînd rol în
reglarea glicemiei, a colesterolului şi a microflorei digestive.
Tuberculii de topinambur conţin o cantitate de pînă la 20% substanţă uscată, în care se
găseşte din belşug un polimer al fructozei numit inulină. Mai conţin fier, calciu, magneziu,
mangan, potasiu, sodiu, siliciu, zinc, proteine, pectine, aminoacizi, vitaminele B1, B2 şi C.
Inulina este un polizaharid natural unic, cu 95% fructoză. În afară de topinambur, inulina se
găseşte în rădăcinile de cicoare, păpădie şi ale altor plante, dar în cantităţi mai mici.
Inulina are acţiune benefică de la nivelul stomacului pînă la tractul gastro-intestinal, unde se
absoarbe în sînge. Leagă o mare cantitate de substanţe care nu sînt necesare organismului,
ajutînd astfel la eliminarea metalelor grele, a radionuclizilor, a colesterolului, a acizilor graşi,
a diferiţilor compuşi chimici toxici. Inulina stimulează capacitatea de contractare a pereţilor
intestinali, ceea ce accelerează curăţarea organismului de toxine şi reziduuri.
Leguma ideală în diabet
La magazinele naturiste găsim tablete, capsule şi tinctură de topinambur, iar în hipermarket-
uri, putem cumpăra tuberculi. Tratamentele se administrează în doze destul de mici, dar
efectele sînt surprinzător de puternice. Prima afecţiune în care este indicat topinamburul este
diabetul. Reglează secreţia de insulină şi previne accesele de hipoglicemie, care preced boala.
Cercetările au arătat că administrarea de topinambur duce la o scădere a valorilor glicemiei,
dar şi la o stabilizare a acestora, atît la persoanele sănătoase, cît şi la cele care deja suferă de
diabet de tip II. Curele cu comprimate se urmează conform instrucţiunilor şi durează o lună
de zile. O cură ceva mai lungă, de trei luni, este necesară în caz de diabet de tip I, pentru
reducerea progresivă a dozelor de insulină. Tratamentul are şi rolul de a preveni afecţiunile
cardiovasculare grave, care sînt principalul pericol în cazul bolii diabetice.
Topinamburul reduce şi stabilizează tensiunea arterială, fiind de folos hipertensivilor.
Totodată, scade valorile colesterolului rău. Astfel, sînt diminuaţi mult factorii de risc ai
aterosclerozei. Această proprietate face ca topinamburul să fie ideal în profilaxia infarctului şi
a accidentului vascular cerebral. Unul dintre efectele terapiei cu extracte de topinambur este
şi reducerea procentului de trigliceride din sînge.
Stimulează imunitatea
Răcelile şi alte infecţii pot fi tratate tot cu produse din topinambur. În paralel, se consumă
iaurturi naturale. Administrarea topinamburului favorizează dezvoltarea în intestin a aşa-
numitelor bacterii prietenoase, care stimulează sistemul imunitar. Astfel, organismul devine
mai rezistent la infecţii respiratorii şi de alt tip. Infecţia cu Candida albicans nu rezistă în faţa
acestei plante medicinale. Un studiu american a arătat că principiile active din topinambur,
administrate intern, sînt un stimulator extraordinar al dezvoltării lacto-bacteriilor în tubul
digestiv. Aceste bacterii inhibă dezvoltarea Candida albicans şi a altor ciuperci parazite. Pe de
altă parte, aceeaşi plantă facilitează schimbarea pH-ului, de la unul acid, care favorizează
dezvoltarea fungilor, spre unul alcalin, ostil acestor microorganisme. Pentru candidoza
vaginală se aplică acelaşi tratament, iar suplimentar, se fac spălături vaginale, de 3-5 ori pe
săptămînă, cu infuzie călduţă de pelin. Tratamentul extern are rolul de a echilibra rapid flora
locală, în timp ce cura internă cu topinambur stabilizează rezultatele şi previne recidivele.
Acţiune antitumorală şi hepatoprotectoare
Topinamburul are efect uşor laxativ, facilitează procesele digestive, permiţînd echilibrarea
florei intestinale. Asigură necesarul zilnic de fibre, fiind benefic în special persoanelor cu
probleme digestive, vîrstnici, diabetici, persoane obeze, cardiace. Planta luptă cu constipaţia,
dacă se ţin cure de 2-3 săptămîni. Inulina din compoziţia topinamburului normalizează flora
intestinală, stimulează peristaltismul intestinal, fiind un remediu blînd şi totodată puternic.
Are efecte excepţionale în cancerul la colon, stopînd stazele, prevenind inflamaţiile
intestinului şi chiar avînd o acţiune antitumorală directă. Indigestia şi dispepsia se tratează tot
prin administrarea de topinambur, care sporeşte uşor secreţia de bilă şi de sucuri gastrice şi
stimulează peristaltismul digestiv. Fiind bogat în calciu, rizomul acestei plante este
recomandat persoanelor cu osteoporoză. Favorizează asimilarea acestui mineral din alte
alimente, cum ar fi lactatele, migdalele, nucile, soia, broccoli, spanac, dacă este administrat
înainte de fiecare masă. Topinamburul este recomandat şi în perioadele de efort fizic. Prin
conţinutul de vitamine A, B, C, iod şi cupru, topinamburul contribuie la stabilizarea
sistemului nervos. Măreşte debitul de urină. Atunci cînd e consumat crud, constituie un
adjuvant excelent în tratarea acneei şi a unor eczeme. Planta are şi acţiune hepatoprotectoare.
Impreuna cu tatal sau, Costi Junior (33 de ani) a pornit aceasta afacere in urma cu doi ani,
dupa ce anterior incercase diferite culturi clasice – de la rosii, pepeni pana la porumb special
pentru fiert. Pentru inceput a cultivat jumatate de hectar si in prezent plantatia se intinde pe
trei hectare situate langa Alexandria, judetul Teleorman.
“Despre topinambur stiam de mic copil. Aveam in curte la tara cateva plante si mancam cu
placere. Tatal meu se ocupa de agricultura (legumicultura) de foarte mult timp, i-am propus
acest tip de cultura cand a aparut pe piata dulceata de topinambur de Topoloveni, apoi am
vazut cateva articole despre beneficiile acestei plante asupra sananatatii si felul in care este
apreciata in tarile nordice”, a explicat Costi Junior pentru Wall-Street.ro.
Investitia initiala se ridica la aproximativ 2.000 de lei pentru realizarea materialului saditor
(1/4 hectare).”Daca vorbim de timpul in care am realizat acest material atunci poate ca suma
ar trebui cel putin triplata”, adauga producatorul.
Astfel, din cateva sute de plante proprii Junior a dezvoltat pe parcursul a trei ani rasad necesar
pentru cateva hectare.
Anul trecut recolta a fost in jurul a 10 tone, iar pentru acest an agricultorul estimeaza ca va
obtine circa 100 de tone.
“Piata din Romania pentru acest tip de cultura nu este foarte dezvoltata, insa in tarile nordice
planta se foloseste foarte mult in salate. La noi abia acum a fost listat pe cateva
hipermarketuri. Se vinde en-gros, am deja stabilite contactele, mare parte cred ca pleaca si
catre export. Fiind producator nu va pot spune decat ca exista un intermediar care se ocupa de
vanzare”, spune Costi Junior.
Un kilogram de topinambur poate fi comercializat cu un pret cuprins intre 3 si 3,5 lei.
Топинамбур
Топинамбур (Heliantnus tuberosus)
Топинамбур – это овощная культура семейства Астровые, многолетнее клубневое
растение. По виду напоминает подсолнечник, но цветочные головки у топинамбура
намного мельче и бледнее. В народе топинамбур известен как «земляная груша» или
«волжская репа».
История и распространение
Впервые о свойствах топинамбура узнали жители Южной Америки. По одной из
версий, название современной земляной груши произошло от племени тупинамбус. В
начале XVII века топинамбур привозят в Европу вместе с американскими индейцами –
рабами. Топинамбур благодаря высокой урожайности и неприхотливости в довольно
быстрые сроки распространился в Европе, но из-за неумения его правильно готовить
многие хозяйки не включали его в меню.
По достоинству топинамбур оценили в Бельгии и Голландии – из него готовили
изысканные блюда, отваривая в вине. В России топинамбур появится только в XVIII
веке. Вначале его применяли знахари в лечении сердечных заболеваний, но вскоре
блюда из топинамбура стали появляться на столах в богатых домах.
Известно, что именно в этот период сократилось потребление картофеля.
Применение
Самое важное в топинамбуре – это клубни, именно их и употребляют в пищу. Клубни
отличаются друг от друга размером (от 10 г до 150 г), формой, цветом (фиолетовые,
желтые, красные). Употреблять топинамбур можно в сыром виде и после
термообработки. Сырой топинамбур по вкусу похож на кочерыжку капусты, а в
жареном – на сладкий картофель.
Важно знать, что выкопанный топинамбур, в отличие от картофеля, хранится недолго.
Полезнее всего топинамбур в сыром виде. Его добавляют в салаты, супы-пюре, как
изысканную приправу к различным блюдам из мяса, рыбы, из него готовят квасы.
Топинамбур универсален – его можно жарить, варить, мариновать, солить, тушить.
Полезны не только корнеплоды, но и другие части топинамбура. При перерабатывании
стебля получают сладкий сок, необходимый для изготовления патоки. Топинамбур –
хороший медонос и кормовое растение, повышающее надои и жирность молока.
Интересные факты
В США, Японии, Голландии топинамбур является диетическим продуктом. Из него
даже готовят кофе.
Топинамбур – эффективное средство от морщин. Накладывая тертый топинамбур на
лицо 1 раз в 3–4 дня, можно будет заметить результат уже через 10 процедур.
Состав
Клубни топинамбура богаты железом в большей степени, чем многие другие овощи,
такие как морковь, картофель, свекла. В состав топинамбура входят кальций, калий,
клетчатка, пектин, аминокислоты. Клубни топинамбура богаты витаминами В1, В2, В6.
Свойства
Сок топинамбура употребляют при изжоге для снижения уровня кислотности желудка.
Его применяют для нормализации желудочно-кишечных процессов, он помогает при
запорах. Соком лечат и полиартриты. Врачи советуют включать в свой рацион
топинамбур людям с повышенным давлением и с пониженным гемоглобином.
Топинамбур способен выводить из организма различные токсины, избыток
холестерина и соли тяжелых металлов.
4. Fructele de padure
murele, zmeura si chiar capsunile ajuta la indepartarea stresului prin cresterea nivelului de
magneziu si vitamina C din organism. Scaderea acestora slabeste sistemul imunitar si
provoaca o stare generala de stres si epuizare.
5. Semintele de susan
Semintele de susan reduc stresul prin compozitia sa bogata in zinc. Zincul imbunatateste
metabolismul acizilor grasi si producerea de serotonina care au un rol important in reducerea
stresului.
6. Usturoiul
contine o substanta detoxifianta numita alicina care ajuta la disparitia starilor de epuizare
fizica si psihica, are proprietati antivirale si antifungice, scade colesterolul si tensiunea
arteriala asociata cu stresul si ajuta la cresterea bunei dispozitii.
7. Semintele de floarea-soarelui
contin potasiu, complexul de vitamine B12 (mai ales B6 si acid pantotenic) si zinc, substante
a caror nivel scade mult in timpul perioadelor de stres.
8. Sparanghelul
contine multe elemente regeneratoare pentru ficat, rinichi, piele, ligamente, oase si pentru
formarea invelisului globulelor rosii, toate acestea avand efect pozitiv asupra bunei
functionari a organismului si asupra puterii acestuia de a face fata stresului.
9. Migdalele
sunt foarte bogate in magneziu, element ce ajuta metabolizarea acizilor grasi esentiali.
Consumul de migdale reduce starile de tensiune, anxietate, irascibilitate si insomnie tocmai
prin aportul de magneziu.
10. Algele marine
au efect energizant asupra ficatului faciliteaza eliminarea toxinelor, scazand astfel nivelul de
stres din organism. Algele contin toate substantele nutritive cunoscute inclusiv pe acelea care
au efect pozitiv asupra sistemului nervos. Ele contin 60% proteine plus aminoacizi esentiali
din care se obtin hormonii care creeaza starea de bine a organismului, serotonina si
norepinefrina.
11. Castravetii
au efect calmant asupra sangelui si ficatului. Cand ficatul este hranit adecvat si nu este
suprasolicitat el ajuta la echilibrarea hormonala, creste buna dispozitie si elimina stresul.
12. Fructele de avocado
contin 14 minerale, toate avand rol in reglarea functiilor organismului. Concentratia mare de
fier si cupru ajuta la regenerarea globulelor rosii si prevenirea anemiei, una din cele mai des
intalnite cauze ale incapacitatii de a face fata stresului.
Trei metode eficiente prin care se pot scoate chimicalele din legume şi fructe
Запретный плод?
Как часто вы стоите перед выбором, что приготовить на гарнир: макароны или
картофель? Мы знаем, что и то, и другое считается не слишком здоровым продуктом
питания. Многие из нас отказываются от употребления той или иной пищи, едва
услышав об их вредности. Но ведь они не только вредны, но и полезны. Вот 5
продуктов, которые были незаслуженно оклеветаны:
1. Макароны Обвинение: высокое содержание углеводов. Оправдание: При недостатке
основного источника энергии – макронутриентов мы ощущаем упадок сил и слабость,
нехватка клетчатки вызывает чувство голода и обжорство, а фолиевой кислоты –
грозит нарушениями усвоения железа и репродуктивных функций. А все эти вещества
содержатся в макаронах.
Что делать: употребляйте стандартные порции макарон – не более 1 стакана, чтобы
ваш вес был в норме. Старайтесь слегка их недоваривать, а также смешивать с
овощами для улучшения вкуса.
2. Картофель Обвинение: высокая калорийность и высокий гликемический индекс
(резкий скачок в крови уровня сахара без чувства насыщения, потому что вскоре
возникает чувство голода). Оправдание: для нашего веса опасна только картошка
жареная либо приправленная масляным, сметанным, сырным или другим жирным
соусом. Значит, опасен способ приготовления. При этом сам картофель не вреден, а
даже полезен. В нем содержатся калий, витамин С, антиоксидант (особенно в
запеченном или сваренном в мундире), клетчатка (3 г на среднюю картофелину).
Что делать: запомнить, что картофелина величиной с кулак имеет калорийность 100
ккал. Готовьте картофель с овощами: в виде сложного парного гарнира или в составе
рагу. Если любите ее заправлять соусами, то замените сметанный соус несладким
обезжиренным йогуртом (2 ст.л.).
3. Яйца Обвинение: высокое содержание «вредного» холестерина, вызывающего
сердечно-сосудистые заболевания и закупорку артерий. Оправдание: в яйцах находится
большая концентрация белка (на 1 крупного размера приходится при 75 ккал 6 г
белка), содержатся витамины Е, В1, В6, А. Желток богат витамином К, железом,
фолатом и холином, который способствует выведению из печени жиров. Диетологами
доказано, что «вредный» холестерин из яиц усваивается лишь на 30%, потому
здоровью сердечно-сосудистой системы не угрожает. Что делать: есть яйца.
4. Кофе Обвинение: кофеин способен вызывать зависимость. С этим не поспоришь.
Оправдание: стимулируя работу центральной нервной системы, кофеин полезен перед
тренировками, ведь он улучшает координацию движений и ускоряет реакцию. Кофе
ускоряет процесс сжигания жировых отложений. При головных болях отказ от
употребления кофе может ослабить приступы, однако медицинским путем доказано,
что кофеин способен повысить эффективность лекарств от мигрени до 40%. Риск
заболеть диабетом второго типа при употреблении 6 чашек кофе в сутки сокращается
на 30%, но при этом возникает опасность разрушения костей и появления тревожности
без видимых причин. Что делать: Перед спортивными занятиями за 45 минут выпивать
одну среднюю чашку кофе, в которой содержится 100-150 мг кофеина (оптимально
необходимо от 100 до 200 мг кофеина). Не добавлять в кофе сахар и жирные сливки.
При добавлении сгущенки в 45 г кофе его калорийность вырастает до 47 ккал, а
жирность – до 21 г. При этом 12 г жиров являются насыщенными.
5. Орехи Обвинение: высокое содержание калорий и жиров. Оправдание: Жиры,
которые содержатся в орехах, полинасыщенные и мононасыщенные, потому
способствуют выведению «плохого» холестерина из клеток. Самым полезным является
миндаль, горсть которого снижает его уровень на 4 позиции. Кроме того, в миндале
содержатся витамин Е, медь, магний и жирные кислоты, а грецкие орехи богаты медью
и марганцем. Что делать: Благодаря большому содержанию жиров орехами можно
утолить голод. Перекусывайте перед приемом пищи орехами и во время еды вы
съедите намного меньше. Из-за большой калорийности орехами следует заменять
высококалорийные компоненты блюд (в салатах – сыр), но не дополнять их. Для
усиления вкуса орехи необходимо обжаривать без добавления жиров на сильно
разогретой сковороде несколько минут.
Tratamente interne
o Adjuvant în cancer - studii de laborator au arătat că există nu mai puţin de opt substanţe cu
efecte citostatice în rădăcina ţelinei. De pildă, aşa-numiţii compuşi acetilenici stopează
creşterea tumorilor. Alte substanţe din rădăcina acestei legume, care între altele dau ţelinei
mirosul specific, au un important rol în prevenirea proceselor de malignizare. Ca atare, se
recomandă, atât pentru prevenire cât şi ca adjuvant contra bolilor tumorale, consumul de suc
de ţelină, câte 50-100 ml pe zi.
o Cancerul gastric - se recomandă administrarea unui amestec de suc de ţelină şi suc de
cartofi, combinate în proporţia 1:2. Se consumă câte 300 ml de suc pe zi, în reprize. Cura
durează timp de 1 lună, după care se face o pauză de 15 zile (timp în care se administrează
suc de varză), apoi se reia. Cumarinele, o categorie de substanţe conţinute de rădăcina de ţeli-
nă, blochează dezvoltarea tumorilor pe tubul digestiv, în timp ce sucul de cartofi cruzi conţine
la rândul său substanţe citostatice naturale, care împiedică metastazarea tumorilor.
o Cancerul intestinal - pentru prevenirea formării tumorilor în colon se recomandă curele
îndelungate cu salată de ţelină. În tratamentul cancerului de colon deja instalat, se face o cură
cu suc de rădăcină de ţelină. Se beau 100 ml suc zilnic, în combinaţie cu suc de morcovi.
Studii făcute în New Jersey, Statele Unite, au arătat că mai multe principii active din ţelină
stopează dezvoltarea formaţiunilor tumorale din colon.
o Leucemie - se consumă sucul obţinut din rădăcini şi frunze de ţelină, câte 100 ml, de două
ori pe zi, combinat în proporţii egale cu suc de morcovi. Sucul se bea foarte proaspăt, pentru a
împiedica deteriorarea unor substanţe conţinute de frunzele de ţelină, o speranţă în
tratamentul acestei afecţiuni. Studii de medicină experimentală au arătat că două categorii de
principii active conţinute de ţelină (luteolina şi ftalidele) au un efect citostatic, provocând aşa-
numita moarte programată a celulelor mutante.
o Colesterol şi trigliceride mărite - un studiu făcut de un institut al Departamentului
Guvernamental pentru Agricultură al Statelor Unite a arătat că o porţie de doar 100 de grame
de salată de ţelină consumată zilnic ajută la scăderea valorilor colesterolului negativ (LDL) cu
10-20 %. Aceasta, deoarece ţelina stimulează secreţia de acizi biliari şi este foarte bogată în
fibre alimentare, blocând, atunci când este consumată împreună cu alte alimente, punerea în
circulaţia sanguină a trigliceridelor în exces şi a colesterolului. Efectul celulozei şi a altor
fibre alimentare conţinute de ţelină asupra nivelului trigliceridelor din sânge este extraordinar,
studii de medicină experimentală arătând o scădere a valorii acestora cu 17,3-33,5% după
doar treizeci de zile de tratament.
o Diabet - se consumă zilnic minimum 50 de grame de rădăcină de ţelină, sub formă de
salată, care poate fi amestecată cu morcovi, varză, pătrunjel. Toate aceste legume sunt bogate
în fibre alimentare şi în principii active cu efect hipoglicemiant. Consumată zilnic, salata
ajută, de asemenea, organismul să devină mai receptiv la acţiunea insulinei.
o Obezitate - cura cu suc de ţelină, din care se consumă 50 ml înainte de fiecare masă, este un
adevărat elixir în tratarea supragreutăţii. Această plantă are efecte diuretice, ajutându-ne să
eliminăm excesul de apă din ţesuturi şi ajutându-ne la controlul apetitului alimentar
(substanţele din coaja ţelinei reduc apetitul pe termen lung). De asemenea, ţelina rădăcină şi
cea verde, consumate zilnic (40-70 de grame), reduc reactivitatea la stres, fiind de mare ajutor
pentru combaterea aşa-numitelor "accese de foame”, care apar frecvent la obezi, mai ales în
condiţii de tensiune emoţională, de gol sufletesc, de frustrare afectivă.
o Cistită - combinaţia de suc de ţelină şi de morcov este un ajutor foarte puternic în
tratamentul cistitei. Coaja ţelinei este bogată în substanţe antibiotice cu spectru larg, substanţe
care fac - între altele - ca rădăcina de ţelină să reziste fără să se strice un timp mult mai
îndelungat decât alte legume. Dar cea mai importantă proprietate a acestei legume este cea de
alcalinizare a urinei, ceea ce va face mult mai eficient tratamentul cu plante medicinale sau cu
antibiotice de sinteză.
o Calculi renali - sărurile de potasiu şi magneziu conţinute de rădăcina fac din ţelină un
excelent diuretic, eficient pentru eliminarea calculilor renali, mai ales a celor de mici
dimensiuni. Mai mult, frunzele şi rădăcina de ţelină conţin principii antiinflamatoare renale,
contribuind astfel la prevenirea formării calculilor. Se recomandă curele de 2 săptămâni, timp
în care se administrează în fiecare zi câte 100 ml de suc de rădăcină şi frunze (obţinut prin
centrifugare).
o Calculi biliari - se recomandă, în mod special, consumul rădăcinii şi al frunzelor de ţelină
crude, sub formă de salată. Datorită conţinutului de fibre alimentare, a efectelor sale de
stimulare a evacuării bilei din colecist (colecistochinetice), ţelina este un remediu excelent
pentru prevenirea litiazei biliare. De asemenea, poate fi folosită pentru eliminarea "mâlului”
(microcalculilor) din vezica biliară.
o Bronşită cronică (inclusiv tabagică), tuberculoză pulmonară, pneumonii recidivante -
având proprietăţi antispastice bronşice, antibiotice, emoliente şi expectorante, rădăcina de
ţelină este folosită în medicina tradiţională europeană şi asiatică contra afecţiunilor bronşice
şi pulmonare. Ţelina crudă nu trebuie să lipsească de la masa celor cu tuberculoză pulmonară
sau cu pneumonie, deoarece stimulează imunitatea, inhibă înmulţirea bacteriilor, reduce
transpiraţiile nocturne şi calmează tusea.
o Aritmie cardiacă - datorită conţinutului foarte ridicat de potasiu şi magneziu (de 4 ori mai
mare decât la alte plante), ţelina are calităţi puternice de stabilizare a ritmului cardiac. De
altfel, această plantă este recomandată în toate afecţiunile inimii, având efecte uşor coronaro-
dilatatoare, prevenind depunerile de aterom pe vasele de sânge care alimentează inima,
ajutând la reducerea edemelor celor cu insuficienţă renală.
o Hipertensiune - cercetătorii de la Universitatea Chicago au descoperit recent în ţelină un
compus (3-butilftalidă) care scade puternic tensiunea arterială prin dilatarea şi relaxarea
vaselor sanguine. Acest medicament hipotensor natural se găseşte în sucul de rădăcină de
ţelină şi are efecte pe termen lung. Oamenii de ştiinţă consideră că o cură de scurtă durată
(şapte zile), în care se consumă 100 ml pe zi, are efecte care pot dura şi trei săptămâni,
producând o scădere a tensiunii arteriale.
o Reumatism - rădăcina de ţelină merită cu prisosinţă să fie supranumită "mătura
reumatismelor”, deoarece are efecte de ameliorare evidente în mai toate formele de
reumatism, de la cel infecţios, la cel cu fenomene degenerative. Aceasta, deoarece sucul şi
salata din această legumă catalizează eliminarea substanţelor toxice, au efecte
antiinflamatoare şi calmante în durerile articulare, mai ales la persoanele în vârstă. Se reco-
mandă o cură de 3-4 săptămâni cu suc din rădăcină (100-150 ml pe zi), consumat pe stomacul
gol, în combinaţie cu suc de morcovi. Este eficace şi salata de ţelină crudă.
o Gută - puţine remedii se pot lăuda cu un asemenea efect de eliminare a excesului de săruri
ale acidului uric, ca ţelina. Se administrează sucul sau fiertura de ţelină, în cure de 2
săptămâni, timp în care se ţine un regim exclusiv vegetarian. Cura cu ţelină elimină rapid
crizele dureroase, acţionează direct la nivelul articulaţiilor afectate de gută, ajută la
îmbunătăţirea metabolismului proteinelor.
Tratamente externe
o Leziuni canceroase pe piele - rădăcina şi frunzele proaspete de ţelină se toacă fin sau se
pasează prin mixer, iar pasta rezultată se pune în tifon şi se aplică pe locul afectat, unde se
ţine vreme de 4 ore. Toate părţile plantei conţin substanţe care distrug celulele canceroase şi
stimulează refacerea ţesuturilor sănătoase. Cura externă cu ţelină va fi dublată şi de
administrarea internă a acestei legume, precum şi de un regim vegetarian cu multe crudităţi.
o Degerături - medicul francez Jean Valnet şi-a vindecat un prieten în doar trei zile, de nişte
degerături destul de grave la picioare, cu ajutorul unei reţete foarte simple: se pune un sfert de
kilogram de rădăcină de ţelină într-un litru de apă şi se fierbe vreme de 45 de minute. După ce
se răceşte, ajungând la temperatura camerei, se strecoară şi se pune într-un lighean. Se cu-
fundă mâinile şi picioarele în acest decoct concentrat, ţinându-le vreme de 10-20 minute, de 3
ori pe zi.
o Vitiligo - pe locurile afectate se pun cataplasme cu frunze de ţelină opărite cu apă clocotită
şi apoi lăsate să se răcească puţin. Aplicaţia se ţine timp de 2 ore, frunzele (se pun cât de
calde putem suporta) fiind acoperite cu celofan şi cu ţesături din lână. Intern, se administrează
sucul din rădăcină (cu tot cu coajă) şi din frunze (obţinut prin centrifugare), din care se iau
câte 6 linguri, pe stomacul gol, înaintea fiecărei mese. Se pare că efectul favorabil în această
tulburare de pigmentare a pielii s-ar datora în principal conţinutului ridicat în bergapten (o
substanţă conţinută în mari cantităţi de către coaja rădăcinii) al acestei plante.
o Inflamaţii oculare - cu sucul de rădăcini şi frunze de ţelină se umezeşte o bucată de tifon
curat, care se pune pe pleoapele închise. Aplicaţia se lasă minimum 30 de minute şi are efecte
antiinflamatoare oculare şi antiinfecţioase.
o Placă bacteriană, carii, tartru - consumul de salată de ţelină crudă este o completare foarte
necesară spălării dinţilor cu periuţa şi pasta de dinţi. Rădăcina acestei legume are efecte
antibiotice la nivelul gurii, iar în procesul masticaţiei va curăţa foarte bine dinţii şi întreaga
cavitate bucală.
Ţelina şi potenţa
Salată de ţelină
Contrar credinţelor populare, cel mai puternic efect de stimulare a potenţei nu îl are sucul de
ţelină, ci pulberea obţinută din seminţele acestei legume. Ele conţin într-o proporţie mult mai
mare decât rădăcina nişte substanţe aromatice care stimulează hipofiza să producă aşa-numiţii
hormoni gonadotropi, care stimulează nu doar apetitul amoros, ci şi fertilitatea masculină.
Seminţele şi rădăcina de ţelină au efecte vasodilatatoare genitale, lucru care explică faima
acestei legume, de afrodiziac rapid. Pentru combaterea infertilităţii şi a impotenţei masculine,
se fac tratamente cu o durată de 30 de zile, timp în care se administrează câte 5 grame de
pulbere de seminţe de ţelină pe zi. În paralel, se consumă sucul de ţelină, câte 100 ml pe zi,
administrat dimineaţa. Ambele părţi ale plantei au un efect reîntineritor general asupra
bărbaţilor, redându-le vigoarea.
Precauţii şi contraindicaţii la folosirea ţelinei
În timpul sarcinii, rădăcina de ţelină nu va fi consumată crudă, ci doar fiartă. Frunzele de
ţelină se vor consuma cu moderaţie (maximum 5 grame pe zi), în perioada sarcinii, în timp ce
seminţele de ţelină sunt total contraindicate în această perioadă. Curele de ţelină pot conduce
la apariţia fotodermatitelor (sensibilitate exagerată a pielii la radiaţia solară), de aceea,
persoanele ce consumă ţelină în cure intensive nu trebuie să se expună la soare puternic, fără
să folosească creme cu rol de filtrare sau de blocare a radiaţiilor ultraviolete. În cazul
aplicaţiilor externe cu ţelină, expunerea la soare e strict interzisă, vreme de minimum 24ore.
În foarte rare cazuri, ţelina poate produce alergii sau deranjamente digestive, caz în care
tratamentul va fi întrerupt.
Sfecla rosie
Despre sfecla putem spune ca isi pastreaza proprietatile
indiferent de modul de gatire. Sfecla rosie stimuleaza sistemul
imunitar imbunatatind respiratia celulelor si oxigenarea
tesuturilor. Aceasta deoarece incurajeaza productia de globule
rosii noi - proces numit eritropoieza.
Consumul de sfecla rosie este asociat si cu revenirea la
normal a celulelor canceroase, deoarece altereaza rata lor de
respiratie. Acest lucru nu vindeca neaparat boala insa poate
contribui la prelungirea vietii si a calitatii acesteia. Sfecla rosie contribuie la stabilizarea PH-
ului (echilibrul acid-alcalin) din corp, fapt important pentru imunitate, deoarece bacteriile
infloresc atunci cand echilibrul PH-ului din organism se strica.
Sfecla rosie se foloseste in tratarea cancerului (in special a leucemiei), a problemelor de
piele, infectiilor cronice, bolile intestinului inflamat, bolilor de ficat si in prevenirea si
tratamentul bolilor de inima si artritei reumatoide. Contribuie la metabolismul grasimilor,
nu are efecte adverse si este bine tolerata de majoritatea oamenilor. Trebuie consumata pe o
perioada lunga de timp pentru imbunatatirea starii generale de sanatate si a vitalitatii.
Sfecla rosie este la fel de eficienta atat gatita cat si cruda sau sub forma de suc natural.
Sfecla rosie nu ingrasa, chiar daca e dulce, are putine calorii - o cana (170 gr) contine numai
75 calorii.
Sfecla rosie este de ajutor in nenumarate probleme de sanatate, inclusiv pentru detoxifierea
ficatului. Printre substantele care impiedica buna functionare a ficatului se numara cofeina,
alcoolul, medicamentele, anticonceptionalele, tigarile, carnea fripta la gratar, grasimile
saturate, gazele de esapament, vaporii de vopsea, dietele bogate in proteine. Se intelege de la
sine ca va recomandam sa evitati aceste lucruri dar daca doriti sa restabiliti buna functionarea
a ficatului si este nevoie de detoxifierea acestuia va recomandam printre altele si sfecla rosie.
Sfecla rosie contine in primul rand potasiu si acid folic (Vitamina B9) cu ajutor in reglarea
tensiunii arteriale si protectie cardiaca. Acidul folic este foarte util si necesar si in alimentatia
gravidelor scazand semnificativ riscul aparitiilor malformatiilor congenitale.
Continutul de potasiu este mai mare decat la drojdia de bere iar proprietatile benefice ale
sfeclei se pastreaza indiferent daca este servita cruda sau preparata. Proprietatile benefice
ale sfeclei rosii nu se pierd prin fierbere sau gatire la cuptor.
Sucul de sfecla rosie are foarte multe vitamine, imbunatateste metabolismul, combate anemia
si are efect de detoxifiere a ficatului ajutandu-l să distrugă grăsimile depozitate. In sfecla
rosie se gaseste o combinatie unica de sodiu si calciu (10:1), ceea ce contribuie la dizolvarea
calciului si eliminarea excesului lui din organism. Sfecla roşie are un intens efect de
energizare şi de remineralizare a organismului avand in vedere ca are foarte multe glucide,
oligoelemente (magneziu, fosfor, potasiu, fier) şi vitamine (A, B, C şi PP).
Pigmentul care dă sfeclei acea culoare intensa mov-rosiatica este un agent anticangerigen
foarte puternic! Cercetarile in domeniu arata ca sfecla rosie este de un real ajutor in
lupta contra cancerului de colon.
Sfecla rosie activeaza doua enzime antioxidante din ficat glutation peroxidaza şi glutation-s-
transferaza. Aceste enzime pot fi privite ca fiind niste adevarate garzi de corp ale celulelor
ficatului, protejandu-le impotriva radicalilor liberi pentru ca astfel sa ne poata proteja
organismul. Ficatul este principalul organ de detoxifiere din organismul nostru, unde
substanţele toxice sunt defalcate şi eliminate, proces care generează o mulţime de radicali
liberi.
Este contraindicată pentru diabetici, intrucat păstreaza un continut mare de zahar. Zaharul din
compozitia sfeclei se absoarbe foarte repede in organism.
… prin continutul de iod, sfecla ocupa unul
dintre primele locuri printre legume
…daca nu rupeti coditele sfeclei rosii aceasta
isi va mentine mai mult din gust si culoare.
… sfeclele mici sunt mai dulci decat cele mari
TARATELE DE GRAU
Taratele de grau sunt folosite de sute de ani, sunt un
tratament ieftin si eficient, pentru o multime de boli.
Tarata de grau este coaja bobului de grau, care rezulta din
macinarea graului pentru a se obtine faina de grau. Ieftine
si la indemana oricui, taratele de grau, sunt unul dintre
cele mai importante "medicamente" ale naturii, cu
rezultate surprinzatoare intr-o multime de boli.
In urma cercetarilor s-a stabilit ca cerealele integrale si
inclusiv taratele din grau contin inhibitori de proteaze si
antioxidanti, care au un rol foarte important in inactivarea substantelor carcinogene. Virtutile
terapeutice ale taratelor de grau sunt multiple.
Proprietatile medicinale
Bogate in grupul de vitamine B (B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9), in aminoacizi si minerale
(sodiu, potasiu, magneziu, calciu etc.), taratele de grau au numeroase proprietati medicinale:
regleaza digestia, sunt emoliente, in special pentru stomac si intestine, laxative, nutritive,
reconfortante, remineralizante, tonic general.
Sunt indicate in urmatoarele afectiuni: afectiuni endocrine, afectiuni ale ovarelor, afectiunile
prostatei, adenopatii, anemie, cancer, dermatoze diferite, diabet zaharat, epilepsie, obezitate,
afectiuni neuro-musculare, afectiuni neurologice, afectiuni ale sistemului neuro-vegetativ,
afectiuni cardiace, ateroscleroza, afectiuni digestive, ale ficatului, constipatie cronica, dureri
epigastrice, hemoroizi, adenom de prostata, fibrom uterin, impotenta sexuala, sterilitate,
afectiuni renale, cistita, retentie urinara, laringita, rahitism, depresie nervoasa, nevroze,
rheumatism, majoritatea afectiunilor care sunt denumite cu "hipo" sau "hiper", pentru ca
taratele contribuie la reglarea intregului organism.
Tratamente cu tarate de grau
Laringita, faringita - apa de tarate cu miere, daca nu exista contraindicatii. Rezolva foarte
rapid aceasta afectiune.
Cancer de colon - se pun 5 linguri de tarate de grau la un litru de apa, se lasa pentru 8-12 ore
(de seara pana dimineata), cand se strecoara si se consuma indulcit cu miere (daca nu exista
contraindicatii).
Dureri abdominale sau reumatice, dureri sciatice - se pun tarate intr-un saculet de panza, se
incalzesc si se aplica calde pe locul dureros. Remediul e bun si la dismenoree(durerea
menstruala) sau fibroame uterine. Taratele se pot incalzi cu apa calda sau cu ceaiuri calde, cu
care se umezeste saculetul inainte de aplicare. Se tine cat timp este cald. Se pune apoi din nou
apa calda (ceai) si se aplica pe locul bolnav.
Boli de piele cronice (inclusiv cancer) - se fac bai cu tarate: 500 g tarate se pun in cada, intr-
un saculet, peste care se toarna apa fierbinte. Apoi se completeaza cu apa rece, pana se ajunge
la temperatura dorita(preferabil temperatura corpului) si se sta in cada 20-30 de minute. Baile
se fac zilnic. Intern, se consuma tarate de grau cu plante medicinale specifice bolii, in una din
formele de mai sus. Are rol cicatrizant, emolient si este indicat si in psoriazis sau ihtioza.
Constipatie cronica - se pun la 1 litru de apa 5-8 linguri de tarate de grau si 4 lingurite de
stafide maruntite. Se lasa de seara pana dimineata, cand se strecoara prin tifon. Se consuma
lichidul in cursul zilei. Este un tratament simplu, foarte eficient si care se poate lua perioade
lungi de timp.
Prostata - apa de tarate facuta cu ceai de seminte de bostan. Se iau 8 linguri de seminte si se
maruntesc cu coaja cu tot (neprajite si nesarate). Se pun intr-un litru de apa si se fierb 15
minute. Se lasa sa se raceasca. Se scurge numai apa de la suprafata, care contine ulei de
bostan, si se pune deoparte pana a doua zi. Restul de lichid se va turna nestrecurat peste 5
linguri de tarate de grau. Se lasa de seara pana dimineata, apoi se strecoara. Se combina cu
apa care contine uleiul. Se pot adauga sucul de la doua lamai si, eventual, miere, daca nu
aveti diabet, obezitate sau nu sunteti alergici.
TARATELE DE GRAU
Taratele de grau sunt folosite de sute de ani, sunt
un tratament ieftin si eficient, pentru o multime de
boli.
Tarata de grau este coaja bobului de grau, care rezulta
din macinarea graului pentru a se obtine faina de grau.
Ieftine si la indemana oricui, taratele de grau, sunt unul
dintre cele mai importante "medicamente" ale naturii,
cu rezultate surprinzatoare intr-o multime de boli.
In urma cercetarilor s-a stabilit ca cerealele integrale si
inclusiv taratele din grau contin inhibitori de proteaze
si antioxidanti, care au un rol foarte important in
inactivarea substantelor carcinogene. Virtutile
terapeutice ale taratelor de grau sunt multiple.
Proprietatile medicinale
Bogate in grupul de vitamine B (B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9), in aminoacizi si minerale
(sodiu, potasiu, magneziu, calciu etc.), taratele de grau au numeroase proprietati medicinale:
regleaza digestia, sunt emoliente, in special pentru stomac si intestine, laxative, nutritive,
reconfortante, remineralizante, tonic general.
Sunt indicate in urmatoarele afectiuni: afectiuni endocrine, afectiuni ale ovarelor, afectiunile
prostatei, adenopatii, anemie, cancer, dermatoze diferite, diabet zaharat, epilepsie, obezitate,
afectiuni neuro-musculare, afectiuni neurologice, afectiuni ale sistemului neuro-vegetativ,
afectiuni cardiace, ateroscleroza, afectiuni digestive, ale ficatului, constipatie cronica, dureri
epigastrice, hemoroizi, adenom de prostata, fibrom uterin, impotenta sexuala, sterilitate,
afectiuni renale, cistita, retentie urinara, laringita, rahitism, depresie nervoasa, nevroze,
rheumatism, majoritatea afectiunilor care sunt denumite cu "hipo" sau "hiper", pentru ca
taratele contribuie la reglarea intregului organism.
Ingrediente
- 1 ou
- 6 linguri de tarate de ovaz
- 4 linguri iaurt simplu
- chimen dupa gust
- 2 linguri tarate de grau
- praf de chilli
Ingredientele se amesteca impreuna si se lasa deoparte aproximativ 30 de minute sau pana ce
taratele s-au inmuiat. Amestecul obtinut se intinde uniform pe o tava cu hartie de copt si se
coace pret de 5 minute in cuptorul preincalzit. Tava se scoate, iar aluatul se taie in fasii de
circa 1 cm grosime. Se distanteaza saratelele, apoi se coc din nou aproximativ 15 minute.
Сестра здоровья
Pe lângă faptul că este gustos şi zemos, pepenele verde este o sursă excelentă de hidratare,
în special, pe timp de vară. Iar o cură de câteva zile cu acest minunat fruct te scapă de multe
probleme ale tractului urinar.
Compus în proporţie din 90% apă, pepenele verde este un excelent remediu natural împotriva
multor probleme de sănătate şi un izvor de hidratare perfect.
Graţie efectului diuretic pe care îl are, acesta elimină toxinele din organism, curăţă ficatul şi
intestinul subţire, stimulează digestia şi combate colesterolul. Dacă suferi de afecţiuni ale
tractului urinar, cu unele excepţii (vezi contraindicaţiile mai jos), nu rata cura cu pepene
verde. Trebuie doar să consumi cel puţin zece zile pe lună în perioada de vară – toamnă acest
fruct. Cea mai cunoscută reţetă în acest caz este: fă timp de o săptămână în fiecare seară (în
jurul orei 20.00) baie cu apă caldă, se relaxează muşchii şi se dilată căile urinare, după care
consumă pepene verde.
Atenţie, însă, cura cu pepene verde este contraindicată persoanelor care suferă de: pietre la
rinichi, insuficienţă renală, pielonefrită, diabet zaharat, boli ale pancreasului, gastrită cronică,
ulcer gastric, colită.
În plus, are o valoare nutritivă foarte importantă, conţine vitamine, fibre, calciu, acid folic,
magneziu şi potasiu, acizi organici şi enzime. Iar vitaminele A, C şi B6 prezente în pepenele
verde au o importanţă deosebită pentru sănătatea ochilor, întărirea sistemului imunitar şi
combaterea anxietăţii. Deoarece conţine mai mult licopen decât oricare alt fruct sau legumă
este un antioxidant eficient în prevenirea cancerului de prostată, uterin şi esofagian.
Slăbeşte sănătos cu pepene verde
Şi dacă tot faci o cură cu pepene verde, află că vei rezolva problemaconstipaţiei (consumă
dimineaţa 1-2 felii de pepene roşu şi nu mânca nimic timp de câteva ore). Acest fapt ajută şi
la purificarea organismului, astfel vei scăpa de kilograme în plus. Iar pe lângă o siluetă
perfectă vei observa îmbunătăţiri ale aspectului pielii tale. Pentru că luptă cu celulita, face
tenul mai frumos şi mai strălucitor, datorită dezintoxicării organismului, or, se ştie că
problemele pielii încep din interior.
Important -pepenele verde se consumă proaspăt, nu ţinut la frigider şi nu se face suc din
el, pentru că se oxidează foarte repede. Nu arunca coaja deoarece partea albă a
fructului conţine clorofilă, enzime, acizi organici cu rol de acţiune antibacteriană şi
antifungică.
Găseşte « frumuseţea » în pepenele verde :
1. Cubuleţe de gheaţă din pepene verde. Îngheaţă sucul de pepene verde în congelator. Ia
un cubuleţ pregătit de gheaţă şi masează pielea feţei. Lasă sucul pe faţă timp de 15-20 de
minute, apoi clăteşte faţa cu apă rece şi aplică o cremă hrănitoare. Această mască îţi va tonifia
şi împrospăta perfect faţa.
2. Loţiunea din pepene verde combinat cu suc de piersici, preparată în condiţii casnice
este benefică pentru orice tip de ten.
3. Loţiunea din suc de pepene verde şi castravete este indicată în cazul arsurilor şi
cuperozei, iar dacă adaugi în această loţiune alcool vei obţine un compus excelent împotriva
acneii purulente.
4. Loţiune hidratantă – la 400 ml suc de pepene verde adaugă o lingură de miere şi o
linguriţă de sare de bucătărie. Amestecă până la dizolvare, apoi stoarce compoziţia şi adaugă
200 ml de alcool. Cu loţiunea obţinută şterge faţa în prealabil curăţată şi lăs-o timp de 1- 2
ore să acţioneze. Ea se păstrează în frigider mult timp (pînă la un an de zile).
5. Mască din pepene verde cu argilă curăţă şi hrăneşte tenul. Aplică pe faţă un amestec
obţinut dintr-un pahar de suc de pepene verde cu o lingură de argilă şi lasă-l timp de 15
minute să-şi facă efectul, apoi îndepărtează-l cu apă călduţă.
Să avem sănătate!!!
Самый освежающий напиток лета - арбузный!
Вот очень легкий способ его приготовить: Вам понадобится: ● Сок 1 лимона; ● 2
чашки мякоти арбуза; ● 1 чайная ложка меда; ● 0, 5 чайной ложки ванильного сахара;
Приготовление: ● Все ингредиенты для коктейля взбейте с помощью блендера. ●
Полученный арбузный коктейл охладить (в холодильнике или добавить кубики люда),
украсить мятой, кусочком арбуза или долькой лимона и подавать к столу ● Если
добавить в напиток немного рома, получится арбузный мохито
Castravetele pentru o siluetă perfectă!
Castravetele este leguma care conține majoritatea vitaminelor de care ai nevoie într-o zi.
Acesta este cel mai indicat pe timp de caniculă datorită conținutului mare de apă, dar și de
vitamine, săruri minerale și enzime.
Trebuie să-l consumi pentru că…
echilibrează glicemia;
reduce tensiunea arterială;
ajută în buna func ționare a ficatului și pancreasului;
este un diuretic natural, ajută în buna func
ți onare a
rinichilor și a vezicii urinare;
previne exfolierea;
este un aliat de nădejde în tratamentele de înfrumusețare.
Castravetele- pentru o siluetă perfectă!
Fiind ușor de digerat și cu puține calorii, castraveții te ajută să slăbești foarte ușor. O cură cu
această legumă este extrem de indicată deoarece este un bun depurativ, ajutând la eliminarea
surplusului de lichide din organism și a toxinelor acumulate.
Scade tensiunea arterială
Combinația de potasiu, magneziu și fibre alimentare din castraveți s-a dovedit a fi foarte
eficientă în scăderea tensiunii arteriale. Consumând regulat această legumă, vei reuși să-ți
echilibrezi tensiunea.
Combate cancerul
Castravetele reduce efectul toxic asupra aparatului digestiv al anumitor compuși cancerigeni,
care favorizează apariția cancerului de colon. Acesta combate și efectele cancerigene ale
substanțelor conținute în uleiurile prăjite.
Pentru frumusețea ochilor tăi!
Datorită conținutului mare de apă, castravetele acționează ca o compresă rece. Pentru a scăpa
de cearcăne, ai nevoie de o lingură de gel de aloe vera, o lingură de suc de castravete,
jumătate de lingură de amidon de porumb și o lingură de praf de salvie.
Amestecă sucul de castravete cu aloe și amidon. Încălzește compoziția timp de un minut în
cuptorul cu microunde. Adaugă lingura de salvie, amestecă bine și lasă mixtura să se
răcească. Vei obține o cremă transparentă. Aplică o cantitate mică sub ochi și lasă să
acționeze timp de 15-20 de minute. După procedură, clătește fața cu apă călduță.
Cremă anti-rid din castravete
Pentru crema anti-rid vei avea nevoie de jumătate de castravete, un
albuș de ou și jumătate de lingură de ulei de măsline. Mărunțește
castravetele cu un blender și amestecă-l cu restul ingredientelor. Aplică
crema dimineața și seara.
Mască împotriva petelor
Pentru această mască vei avea nevoie de un castravete și o lămâie.
Mărunțește castravetele până când obții o pastă omogenă. Amestecă
loțiunea obținută cu sucul unei lămâi. Aplică acestă pasta pe față și las-
o să se usuce. După procedură, clătește fața cu apă caldă.
Să avem sănătate!
Varza te scapă de obezitat
În Evul Mediu varza era numită ”medicamentul săracilor”, astăzi este considerată leguma
cu puteri curative și miraculoase care
previne, în special, cancerul de colon. Acest
fapt se datorează conținutului mărit de fibre
și minerale, după cum știi fibrele sporesc
tranzitul intestinal, de aceea este numită și
”mătura” colonului.
Samburi de Caise
Putini stiu ca samburii din mijlocul unui fruct au calitati curative.
Samburele este nucleul fructului, forta lui. El contine oligoelemente si macroelemente,
grasimi si proteine, toate vitaminele posibile, variind de la sambure la sambure de fruct. in
afara de acestea, intr-un sambure se mai gaseste elementul de baza al cromozomilor care
asigura cresterea pe specie. Noile cercetari de laborator au gasit in samburi un factor X care
poate fi imunitar si antineoplazic, samburii de caisa se incadreaza intre cele mai bogate surse
de vitamina B17 Amigdalina.
In medicina chineza, semintele amarui de cais, cu mirosul lor caracteristic, de migdala, sunt
un remediu redutabil pentru bolnavii cu probleme respiratorii, precum astmul, bronsita,
emfizemul sau tusea cronica.
De asemenea, este folosit pentru mentinerea tineretii biologice. Se spunea ca cinci samburi
administrati zilnic adauga tot atatea zile de sanatate si fericire la viata celui care ii consuma.
Studiile moderne, la randul lor, confirma extraordinarele proprietati medicinale ale
samburilor de caisa, care se pare ca le intrec si pe cele ale caisei propriu-zise.
Samburii de caise constituie o sursa importanta de vitamina B17, care este un ajutor foarte
important in lupta impotriva principalului inamic al sanatatii omului, cancerul, deoarece
distruge celulele cancerigene si ajuta, in acest mod, la prevenirea acestei boli. Produsul
reprezinta un prim ajutor pentru organism in lupta impotriva bacteriilor si infectiilor, in
remediul tesuturilor bolnave, in dezvoltarea unei danturi si structuri osoase solide. Acest
produs ne tonifica stomacul, ficatul, inima si vederea prin suplimentarea, la nivelul
organismului, a rezervei de vitamine si minerale. Datorita continutului de celuloza si pectina,
samburii de caise sunt foarte des folositi ca laxativ usor in problemele de constipatie. Cu un
continut bogat in fier, produsul este recomandat in cazuri de anemie, ajutand totodata la
cresterea cantitatii de hemoglobina produsa de corpul nostru.
Dupa ani de cercetari, biochimistul dr. Ernest Krebs a izolat, in 1950, o noua vitamina pe care
a denumit-o B17 - cunoscuta si sub numele de Amigdalina (sau Laetrile).
Se face din ce in ce mai auzita opinia conform careia cancerul ar fi o boala cauzata de o
deficienta nutritionala. Nu ar fi vorba despre o bacterie, un virus sau o toxina misterioasa, ci
pur si simplu despre absenta unei substante pe care omul modern a eliminat-o din dieta sa:
vitamina B17.
Samburii de caise - pe care ii mancam cu mare placere cand eram copii - sunt cea mai bogata
sursa naturala de vitamina B17. In general, semintele fructelor (mai putin citricele) contin
aceasta substanta, care le confera un gust amarui, specific. Conform studiilor dr. Krebs,
consumul zilnic a 7-10 samburi de caise previne aparitia cancerului.