, ,

ACADEMIA ROMANA

MEMORIILE
SECTIUNII ISTORICE
SERIA III, TOMUL II

3 .

.
CVLTVRA NATIONALA
BUCURE$T1
192,4
(

www.digibuc.ro
\
10
 ACADEMIA ROMANA

MEMORIILE
SECTIUNII ISTORICE
SERIA III, TOMUL II

CVLT VR A NATIONALA
BUCUREVTI
1924

www.digibuc.ro
 CUPRINSUL
Vasile Peirvan, Histria VII pag. I
Andrei Rddulescu, Publicitatea drepturilor reale imobiliare si regi-
strele de proprietate pag. 133
Teofil Sauduc-Sdveanu, Un fragment de AHK YOOT funerar atic
de marmorg pag. 185
Silviu Dragomir, Originea coloniilor romfine din Istria . . pag. 201
Ion I. Nistor, Pomenirea lui Dimitrie Cantemir Voevod . pag. 221
C. Marinescu, Infiintarea Mitropoliilor in Tara Româneased si in
Moldova pag. 247
Dr. Andrei Veress, Pribegia lui Grigorascu Voda prin Ungaria si
aiurea pag. 269
N. Iorga, Comemoratia lui Jules Michelet pag. 337
N. lorga, Un cioban dascal din epoca de transitie a culturii
noastre Pg. 349
Teofil Sauciuc-Sdveanu, Memnon, titularul decretului de onoare
atenian I. G. II2, I, 356 pag. 359
N. Iorga, Note polone . . . pag. 379

www.digibuc.ro
 HISTRIA
DE

VASILE PARVAN
MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE

VII
INSCRIPTII GASITE IN 1916, 1921 SI 1922
,edin(a dela 30 Martie 1923

RAsboiul a trecut peste vechea noastrA colonie milesianA cu

aceeas furie oarbA ca peste asezArile contemporanilor. Nävä-
litorii n'au avut nici o crutare fatA de ruinele singuratice. Gin-
dul cA fiece marmorA mutilata e un simbol tocmai al nimicniciei
oricArei glorii sau biruinte omenesti, nu i-a atins. In frumu-
seta melancolicA a acestor memoriale rAnite, ei n'au vAzut de-
ck incA o bogAtie, bunA de rApit i dus la ei. Acolo unde zidul
tineh, Inca dintru inceput, strâns legat intre pietrele lui, mo-
numentul antic, ei au dArâmat zidul, adicA au ucis viata rui-
nelor, si au luat cu ei .rara relicvie and au putiit s'o ia,
cAci in multe locuri, piatra scrisA s'a arAtat apoi a fi prea grea
si profanatorii au pArAsit-o neputinciosi i grAbiti, alAturea de
zidul sasiat.
Dintre inscriptiile nouA, pe care vi le voiu infAti.sh azi, mai
toate cele gAsite in 1916 au fost in exil la Bulgari, si nu s'au
intors inapoi la Cetate deck acum doi ani. Alte tovarlse ale
lor, din 1916, luate fie de Germani fie de Bulgari, n'au mai
fost regAsite1). Pot totus sA vi le comunic, pentrucA indatA
1) Aà curn s'au risipit fAri urma, monumentele ce alcituiau Muzeul din Tomi
ai cel din Callatis, cum si un mare numAr din cele dela Ulmetum, Histria, Carsiurn, etc.

i A. R. Memoriile Seegunii Istorice. Seria III. Tom. II. Mem. z .

www.digibuc.ro
2 VASILE PARVAN 2

dupa descoperirea lor ele fusesera copiate, fotografiate si

estampate.
Ordinea in care urmeaza toate aceste monumente e, ca si
in comunicarea noastra precedenta despre Histria (din Fe-
bruarie 1916) pe cat posibil cea cronologica, i anume
dela cele mai vechi inspre cele mai noua.
1. Co 1%111 de sus din stanga al unei stele de marmora alba,
frumos taiata si scrisä. Crasit in ruinele curtinei a (vezi planul
schematic al Cetatii Histria, anexat la p. 704 a comunicarii
noastre, Histria IV ). halt, la fata scrisä, de c. 0.20 m., lat
de 0.37 m., gros (e o aschie numai) de 0.22 m. Profilul stelei
e vechiu grecesc (sec. VIV). Literele, deasemenea, pot fi
atribuite chiar secolului al V-lea, spre sfarsit, in nici un caz
nu sunt mai tarzii ca inceputul secolului al IV-lea. Inältimea
lor e de 0.035. 0 e numai de 0.03.
Putem ceti:
A

A-

wo 6
.
...C.-I': 75'....-:51 ..// :::,,,

6-- 0 09
3 - 44-. h.:_t TL-!,___
-0

. n0
6
:.

Desi nu mai avem deck trei litere din randul i i doua din
fandul 2, intelesul inscriptiei nu e indoelnic_ Avem inaintea
noastra un fragment de stela funerara, analoaga celor desco-
perite la Apollonia (Kalinka, Antike Denkmeiler in Bulgarien,
nr. 235 ci urm.), de prin a. 400 a. Chr. In afara de cele douà
randuri din cari avem resturi, monumentul n'a mai cuprins
cleat cel mult un al treilea, pentru cazul cä cel pomenit ar
fi fost, nu un barbat, ci o femeie, si in care caz r. 3 a cuprins,

www.digibuc.ro
3 HISTMA VII . 3

exclusiv, cuvântul 7vvij. (V. 0 nr. 2 al comunichrii de

fath). Literele phstrate sunt deci a se completh in douh nume
proprii, intaiul la nominativ, al doilea la genetiv. Exempli
gratia:
lloAMovo0 11-alvathon]
EqxQdrovg], sau:
Ek[edrovg]
&mil
Profilul superior al stelei se reghseste el insus la Apollonia
(Kalinka, o. c., nr. 235).
2. Partea superioarä a unei stele de piatrá nisipoash, destul
de ordinarà, de coloare verzue. Gäsitä in clArâmäturile curd-
nei a. Inalta, pe fata scrish, de 0.36, lath de 0.41 si groash de
0.12. Sub inscriptie a fost shpath o adânciturä patratä, spre
a servi, probabil, la prinderea penei care fixh stela in baza ei.
Literele sunt din aceeas epoch sec. VIV a. Chr. ca si
cele ale stelei de sub nr. 1, 0 au inaltimea de 0.035
m. 0, ca de obiceiu, in aceastä vreme, e ceva mai mic.
Desi ränith pe stinga, prin ruperea muchei stelei, inscriptia se
ceteste intreagh (vezi si plansa I, fig. 1):
t- *o.11 )t-
k
o

l
I
1

4:.

I
-W--..........."......
Adica :
Y.Aertg
71riaayó (Qec o )
rtnn).

Dacä luhm in considerare faptul, a aceasth inscriptie e con-

temporanä cu cele douh, cu caH am inceput trecuta comuni-
Is

www.digibuc.ro
4 VASILE PARVAN 4

care despre Histria (Histria IV, p. 534 si 536-538) si caH ne

ficeau cunoscuta o serie intreagh de membri ai familiei preo-
tilor eponymi ai Histriei, nu putem evith necesitatea de a ex-
prima ipoteza, ca am aveh aici pomenit un al optulea membru
al acelei familii, si anume, pe cea dintai femeie, fall de cei
sapte barbati, cunoscuti pinä acum. In adevar, nimic nu
impiedeca, nici chiar modestia ash de austera a pietrei de
mormânt, ca in Hegesagores al inscriptiei noastre sä vedem pe
preotul lui Apollon Iatros, de prin a. 360 a. Chr., Hegesagores,
fiul lui Theodotos si fratele mai Canal- al lui Hippolochos,
caruia ii urmase in sacerdotiul eponym al Histriei. Numele
sotiei lui Hegesagores, e extrem de rar. Pape (Wdrterb. d.
griech. Eigenn.) nu-1 cunoaste deck dela Strabo, ca vechiul
nume (femenin) al orasului ionian Lebedos dela NV de
Ephesos. In inscriptii, el se inthlneste, precit am putut noi
urmarl, acum inthia data.
3. Bloc paralelipipedic de marmora vanata, calcinat, crapat
si ros, aflator in randul cel mai de jos al placajului curtinei k,
langa turnul K, imediat deasupra soclului ; scos apoi, spre a
puteh fi cetit (caci inscriptia se aflà pe partea superioara a
pietrei, astupata de zid) si conservat mai bine in muzeul Cetatii.
Blocul e lung de 0.67, lat de 0.40 si gros de 0.34. Pe fata ante-
rioara poarta o inscriptie, in litere vechi grecesti, de pe la in-
ceputul sec. IV, astazi aproape illisibile (inaltimea lor, de 0.026
m.), iar in cele doug fete, de sus si de jos, are practicate adanci-
turi si jghiaburi, in care erau fixate penele de fier ori de bronz,
cu care blocul fusese legat de altele intr'o constructie : fie ea
simpla baza a unui monument onorific (eventual cu o statue),
fie chiar o clädire mai mare.
ha cum se infatiseaza cele trei laturi lucrate ale pietrei :
(Vezi desemnul pe pagina urmAtoare).
In privinta textului inscriptiei, avem de observat urma-
toarele. Legenda a cuprins numai doua randuri. Aceasta e
sigur. Tot sigur e, a avem pe blocul ce ni s'a pastrat inceputul
textului, oricht de lung ar fi fost el spre dreapta, pe alte blocuri,
ce ar fi continuat constructia si totodata inscriptia. In adevar

www.digibuc.ro
5 HISTRIA VII.

literele prime ale textului incep la o bunA distantà de margi-

nea stfingl a fetei scrise, ceeace n'ar fi fost cazul, dad ele ar
fi continuat un text inceput pe un alt bloc dinspre stinga.
Din rfindul 1 avem perfect lizibile primele patru litere ;
urmeazA un spa tiu k
Tharte stricat pentru
alte trei litere, din
care ultima pare a fi ti
:
1

)
fost un H; apoi, cu ils,
,,,...../ ;i .
foarte mare greutate
1-C3

ni s'a pArut cA am
puteh reconstitul li-
terele 20E0; apoi un
,
4 " '

/ ori un T, un N sau
G 6e
un /; in sfirsit, Inca IE-
4
mai nesigur, eventual, I

/
: it ,
un H sau un Msi un T T ONY,
I

sau un H. Din ran- h

dul 2 avem iarAs per- ,
6
fect dare primele ,,
1
et
patru litere; apoi un 7 14

spatiu pentru C. 5 %,,

i 2 ,K..- v
litere, din care nu K- - 6F A-

distingem deck bara iF

verticala a celeidinai ; 1

in sffirsit, destul de ,,,,,. 1

dare, literele OAADN,

dupa care iara foarte
:4, a 1.-
t
1

roase, probabile, lite-

rele 10 si, poate, un N.
AY
lilii I
itsk_l

lie
1
t°

Lectura acestei in- .4---

Irinili
1

icriptii e quasi des- Wil', rf--- -

1

peratA. CAci dad cu

literele din rândul 2 se poate reconstitul ceva logic, cu cele
pe care credem a le ceti in r. 1, dAm de o greutate esentiala
in admiterea unui cuvfint ca OE0FNHT02 on OEOTIMIITO2:
onp,o[g .n]s4so[yvyr...(s. iho[nator...)
rovv[tovan]oAho[tov. ...

www.digibuc.ro
6 VASILE PARVAN 6

In adevAr, spre a le luh ca nume proprii, ceeace ar fi oare-

cum admisibil (cf. Pape, o. c., s. v.), ar trebui ca si cele opt
litere dinainte sA alcAtueascA tot un nume propriu, ceeace este
foarte greu, cAci acolo nu se poate ceti altceva cleat cuvantul
on/wg.ng, ceeace nu dä un nume convenabil. ExistA, e drept,
numele Anizo aiWzg, pe care il cetim intr'o inscriptie din Aezani
in Phrygia (CIG. (Boeckh) III 3846 v, p. 1072) dar el nu ne
este, pe cat am putut urmAri,nicäeri documentat in forma An/w-
aft. i piatra ne cere un H, nepermitandu-ne a admite un A.
Propunem deci ca simplA ipotezA lectura :
Anico[craij (?)]g Osobnr4rov)
rim v[lOv 'Arr]ollthvt[ov],,
0 atare onorare a fiului de cAtre tatA cere ca justificare publicA
un act eroic al tanArului, sau o moarte prematurA tot pentru
binele comun, ca de pildA cea a cavalerului atenian, mort
in varstA de abih dougzeci de ani la Corint, Dexileos
al lui Lysanias (IG. II, 4, 2084 = Dittenberger, Syll.3, 130).
4. Coltul de sus din stanga al unei frumoase stele de mar-
morA albAstrie, inalt de c. 0.32 m., lat de 0.13, gros de o.o8,
iar la profil de 0.09. GAsit in dAramAturile de dinaintea curti-
nei c; a fost intrebuintat ca material de constructie in zidul
cetAtii, ceeace inseamnA cA, Ina din a. 238-250 p. Chr.,
fragmentul nostru tot a0 era rupt §i. anmcat printre ruinile
cetatii de curand prAdate, distruse si arse de Carpi §i Goti,
qi apoi, and actualele intArituri furl ridicate (238-250), intrA
§i el in zid, cum au intrat atatea din splendidele coloane qi ar-
chitrave de marmorA ale vechilor temple din vremea elenicA
si greco-romanA. Literele, inalte de 1 cm., fiind foarte frumoase
ar apartine dupA duct epocei de transitie dela sec. IV la III a.
Chr., dar fund mai ornamentate decat se cuvine pentru
sec. IV, le vom data, cred mai prudent, ca apartinand
sec. III.
Se poate sigur ceti pe piatth, ce urmeazä:
(Vezi desemnul de pe pagina urmätoare 0, la urrnä, pl. I fig. z)
Inceputurile randurilor, pe stanga, sunt toate dare, afarA

www.digibuc.ro
7 HISTRIA VII. 7

de r. 16, unde credem a restabill un 1 i r. 17, unde, poate

ca a doua literä va fi fost un E. Pe dreapta avem in r. 4
probabil un r; in r. 8 probabil un II; in r. 17, poate, un E.

--....... oi

,marreesswthw 0 01
1-
CAO=_E'ETHIRoy
AGOKAEOYst
NH TOYEIVEy
TPOZANHFAt
AHMON HM.c)-4
CYXPHZTO('
IFIZTHI\MOTL
E1ZTHN :// g
Oa'AEIOY
Er1ToAHrr
P4ENoz-TI
TroAAoM
THZZ
.1XMA/Y
TOMEP
11.NA
j,__

Din putinul ce ni s'a pAstrat putem numai intelege cat de

mult am pierdut. Caci daca in randurile de sus ale documen-
tului putem, cu ajutorul formulelor traditionale, creste la trans-
criere aspectul fragmentului nostru, dimpotriva in randurile
de jos, unde erau povestite faptele precise, care au dus la ono-
rarea respectivului cetätean, nimic nu ne poate fi de ajutor,
spre a le intregl cu preciziune.
N.E6os eit flov[4. xal 're& cHiccot
vai7oxAgov[g
yvirrov elas[v. &radii
roog dvim ciy[aNg
5 &fumy iiptii[v

www.digibuc.ro
 8 VASILE PARVAN 8

eiinnaro[v graesxdp,svog
pimp now Nuevog
sig iv aldAtv
alstovg
10 esat ,r6 6np,[dawy
favog z-[
groaoig
%fig aco[rnp.lag
alyttaA[oiraw
15 Tog& [
[6] law al"
1-81v1-8

D-1 Adolf Wilhelm, pornind dela exemplul nameroaselor

stele cu inscriptii oficiale, cari au in mijlociu cam treizeci
de litere In fiecare rand, a avut amicitia de a se ocuph si d-sa
de documentul nostru si de a ne propune in aceastä ipoteza
a lätimei lui, urmatoarea reconstructie:
7Edos rfit flov[kijc eattznyteziovvog 'A-
yaz,oxAiovg poi) dava, 6 6siva, d. p. 61Eo-
yvi)rov thrs[v. &radii ne6reo6y rs .Zoigra-
rpog dvim dyra46g yevótavog arsQl 'coy
5 ofjpoy illicb[v OcarsriAsx6v kavrOv
elinnavo[y 7rag.ex6p,evog dor666412, Zip et-
Qtazny nowNuevog Au ;card xacQ(.7m, rijg
stg Thy ar[61ty dvoiag, arsol thy ;sal
arAsiovg [aim& d.Tropx/wQrvEl)xaatv
.ro Sari r6 6n[p4awy xal vim di arQoatQati-
p,Evog r[fic ar62,st zesias aaegxsOcti,
grOloig pueby ociv airwg eyavsvo
rfig aco[rnQiag dvaathwag(?) ativoi,g x Wig
ainza2.(coalag, aleeasig dg :weaflevri)c
15 Toicia [ . . . . . . . ix rebv 1-
[6] icov ". . . .
EV8

Pentru azo,usizameiixaacv din r. 9, d-1 Wilhelm citeaza OGI

1176 si ii8, iar pentru krt iO anizdawv, propus de noi si
acceptat si de d-sa, Euripides, Hik., io66: cri, 14 Wov 1./ri a0.-
Xoitg 4sig; si Herodot III 82: acyjyro av pas/SA(1:m igri, vas-
va dvdeag oirrco /lama. In r. 13, aläturi de dvaathwag, d-I

www.digibuc.ro
 9 HISTRIA VII. 9

Wilhelm mai propune )orocoad,usvog, dar acest cuvant creste

numarul literelor din r. 13 pana la 34.
Din putinul pastrat se intelege in orice caz a e vorba
de meritele pe care si le-a castigat un cetatean necunoscut
(din Histria, ori din Tomi) fata de Statul Histrianilor, cu pri-
lejul unui rasboiu, in care acestia au pierdut la dusman (poate
chiar Tomi), un numar de prizonieri, pentru liberarea carora
cel onorat a adus servicii destul de insemnate, spre a fi come-
morate printr'un decret special al sfatului si poporului
Histriei.
De ce rasboiu ar puteh fi vorba, e greu de banuit. Caci claca
de pilcla forma literelor ne impiedeca intr'o mare masura sä ne
gandim la rasboiul de libertate al Histrienilor impotriva lui
Lysimachos, in a. 313 si urm., sau chiar la rasboiul lui Lysi-
machos impotriva lui Dromichaites al Getilor, prin a. 292 (cu
care prilej vor fi ramas in mainile Getilor eventual si destui
prizonieri greci din orasele Pontului Stang, ridicate de Lisimah,
ca tributare lui, impotriva Getilor : cf. Gerusia din Callatis,
p. 51 si urm.), nimic nu ne stä in cale de a pune inscriptia
noastra in legatura cu rasboiul Callatianilor aliati cu Histrianii,
prin a. 26o si urm., impotriva Tomitanilor, cari, cu ajutorul
Byzantiilor, reusesc totus O. scape cu bine din aceasta incer-
care si devin chiar, de aici inainte, cei mai de seama
reprezentanti ai vietii elenice in Pontul Stang (cf. Zidul
cetertii Tomi, p. 425 si urm.). Totus nenumarate alte con-
flicte neprecizate cronologic, dar existente istoric cu
Elenii ca si cu barbarii, ar putea fi deasemenea avute in
vedere.
5. Fragment dintr'o stela de marmora alba, inalt de 0.21,
lat de 0.25 si gros de 0.115 m., gasit ca material de constructie
in zidurile byzantino-barbare ale Histriei, la apus de basilica
crestina de pe zidul de SE al cetatii. Literele, tot de prin a.
320 250 a. Chr., au o inaltime de 0.012-0.015 si, prin. carac-
terul lor, ne indeamnä sä atribuim documentul mai de graba
epocei Diadochilor deck, cumva, secolului al III-lea tarziu.
Se poate ceti ce urmeaza :
(Vezi desemnul pe pagina urmItoare ci plan§a I, fig. 3).

www.digibuc.ro
 10 VASILE PARVAN 10

La incep. r. 2 e mai probabil un 2 i un K, cleat un EK ;

la sfarsit un r, dupa care partea de jos a unei bare tot verticale
(11, KT)T, etc.). La inceputul randului 7 pare sigur un P, la
---4-
qb In? .1,10
a .!r- 1E

A1AN A
7({oYZTEciDANOT N 4

A
) (:)1A1-.0.1XPY-ai 1
/.
.,

ENEkENf<AIEYNO1 AiT.,
MG aTol(K AEU< ;

DA loYAN&To cDE h-1

, Ty t
,1 ,pljvloYZElo oY r
..,,
- 4-4 I

IN %
I

lo 015 - -

tit

sfarsit urme incurcate i sgarieturi, care permit totus desci-

frarea unui A indata dupa E. La inceputul randului 8, sigur
bara orizontalä a unui T, la sfarsit 1IA
2 olats[t? .
g] xal dvayfr
p Joy cvsspavaapaat . . .
. . ktsoig dy-that av[c] o[vspdvon . .

5 . . . . doecijg] gvsxev xal eivo/ag vrirs sig. . .

. . dvaarfacrat 6' arra, xa/ slx[6va xalxéav. .
. iv yip, civo]61c, m5 ?iv avOg ,19..e2.[nt
TY) Movasiov v6 Sir' a[
. . . . o .....
D-1 Wilhelm crede cä si aceastà stela onorifica a trebuit sä
aibä cam 32-35 litere in fiecare rand i propune pentru r.

www.digibuc.ro
II HISTRIA VII. xi

3 6o intregire pe intreaga lätime a placii, precum

urmeaza:
va 64A]ov ? crvsTavotla[iMc ak ant, ata iiiot,
iv newt] nig dyebac zevath[t avsTdron plo-
w/lag] `ivsxsv xat 6-6volag v[fig sig .6v 61j-
p,ov ori]crai a' cr6voi; xal elx(óva xa)xijv iv

La sfarsitul r. 8, d-1 Wilhelm propune, cu semn de intre-

bare : TO 73:C2 aninii ?
Des1 total mutilat, fragmentul nostru de decret onorific e
de cel mai mare pret pentru istoria culturii grecesti in Pontul
Stang. Nu insistam nici asupra documentarii agonelor, cu in-
coronarile ce se faceau atunci, cu coroane de aur, ale cetAte-
nilor cari binemeritase dela patrie lueru asteptat si firesc
in orice oras elen, nici asupra citArii ina a unei statui (pro-
babil de bronz), care impodobise piata publicä a Histriei
lucre iaräs obicinuit, ci ne oprim asupra informatiei absolut
noui, ce ne clArueste acest fragment: rO Movaetoy v6 ivy' al...
( ?)] din Histria. In afarä de colina Muselor: rO Movadov,, dela
Atena (v. inscriptiile din a. 28o a. Chr., privitoare la luptele
ce s'au dat pentru acest punct strategic, la Dittenberger, Syl1.3,
386, 14 si 385, x2), r. de Movadov-ul lui Theophrastos, si
de Movadov-ul dela Thespiae (pe Helicon), ori de cunoscutul
Movadov din Alexandria, inscriptiile si autorii antici nu vor-
besc deck rar de Movasia in orasele grecesti: la Stagei-
ros, la Tarent 1), la Lindos (IG. XII 1, 859) ori la Thera
(IG. XII 3, 330). Insfarsit mai putem cith si pe Procopius
(de aed. IV 4 ed. Haury, p. 118, 52), care cunoaste un castel
in Macedonia numit Movasiov, de sigur dupä vreun vechiu
templu al Muselor, ramas cunoscut in acel loc. De aka parte
atat inscriptiile agonale, privitoare la intrecerile teatrale si mu-
zicale dela Thespiae (Ditt., Syll.3 457), cat si inscriptiile scolare
dela Milet (ibid., 577: foarte importanta) si dela Teos (ibid.,
578), si nu mai putin inscriptiile colegiale, ca aceea dela Thespiae
(ibid.,1117), ne arata cA in timpurile elenistice cultul Muselor,
in legatura cu arta si educatia, luase un avant exceptional.
1) Cf. Michon, art. Museum, la Daremberg-Saglio, III 2, S. V.

www.digibuc.ro
 r2 VASILE PARVAN 12

Ori, dacä stim, in general, cA, pe vremile elenistice, un Movasiov

poate fi, in afarl de templu al Muselor, cu cultul si preotul
respectiv, Inca si o universitate si academie, in sensul actual
al acestor cuvinte, inscriptiile nu ne spun mai nimic cu privire
la organizarea si functionarea acestor mavdata ale rnintii,
in vreme ce pentru respectivele povasia ale trupului, care
sunt acestea din urmä, avem arnAnunte nenumArate. Chiar in-
scriptia dela Thera (IG. XII 3, 330) de prin a. 200 a. Chr.,
unde vedem legatura dintre cultul mortilor, ingrijit de colegii
de avnevsig, si un Movasiov-templu, nu ne lAmureste mai de
aproape, ce fel de acoacxxaleta erau aceste Movasisc (cf. Aeschines,
Timarch., 9 sqq.). Cum insA in inscriptia noastrA dela
Histria e vorba de risplatirea cu statui si coroane la agone
a unui cetAtean viu, nu mort, cAci documentul spune cl
singur isi va alege locul din piatA unde sA i se aseze statua,
suntem inclinati a crede, cA pomenirea templuhii Muselor nu
putea fi fAcutA cleat tot in sensul unei asezari acolo a sunei
statui ori comemorAri pentru cel onorat. Dar in acest caz e
evident cA meritele lui erau de caracter spiritual, si ,th Movaeiov
centrul intelectual al Histriei, dci altfel, si pomenirea si
locul de intAlnire al celor ce se ocupau cu artele gymnice si
sAnAtatea trupului era gymnasiul din Histria, de a carui exi-
stenta acolo avem stire e drept, mai tArzie Inca dintr'o
precedenta campanie de sApAturi (Histria IV, 691)1). Singurul
lucru ciudat in inscriptia actualA e determinarea mai de aproape a
Museului, ca «de sub A[...]» (fie un loc, fie o persoanA),ceeace
ar indica. atunci eventual existenta 'Inca si a unui al doilea
Movagov. In a cest caz strAlucirea Histriei prin anii 320-260 a. Chr.
s 'ar dovedi a fi Inca mai neasteptata deck tot cene puteam noi gAndi
panI acum despre acest centru elen pierdut in Nordul thracic. Si
totus douà monumente sculpturale, dintre cele gAsite pan5 acum
la Histria, ne indeamnA a admite cele mai favorabile ipoteze
cu privire la civilizatia histriana in vremea elenisticA : deoparte

1) Caracteristia pentru zeii cari prezidau la educatia fizicA ai moralfi a tineretului

elen, e inscriptia din Teos, din sec. II a. Chr., cuprinzAnd o lege asupra intrebuin-
tArii unei sume destinate la educatia copiilor din Teos (Dittenb., Sy11.3 578 ai
Michel, Recueil, 498: r. 57: leedu 'Emoe ;eat `Heax2ioug mat Movairw ): Hermes,
Heracles ai Muzele.

www.digibuc.ro
13 HISTRIA VII. x3

e capul de marmorA al unui Helios colosal, de c. 4 m. inAltime,

puternica lucrare de influentA rhodianA (v. Incep. vietii rom.
la gurile Dundrii, p. 187, fig. 89), document de bogAtie si
splendoare a vietii sit artei din Histria, de alta relieful apol-
linic, ash de fin modelat si de adânc simtit (pentru inthia data
avem intr'un astfel de relief reprezentarea rugaciunii in ge-
nunchi a adorantului), document hotaritor pentru insemnAtatea
agonelor muzicale la Histria1), si care, acum and stim ca Hi-
strienii aveau si un Movasiov,va fi luat, poate, loc mai de graba
aici, deat in templul lui Apollon (care, la Histria, era inainte
de toate latros, iar acum, in vremea elenisticA, era Helios).
6. Fragment dintr'o placa de marmorA albA de cea mai buna
calitate, inalt de c. 0.11 si lat la bazA de c. 0.15 m., gAsit in
acelas loc ca si nr. 5. Litere frumoase, de pe la jurnätatea
sec. III a. Chr., inalte de o.008 0.015 m. Fragmentul e corn-
plet jos, avind dedesubt insas fata lucratä pe care placa odih-
neh in legAtura ei cu restul monumentului. De altA parte, si
sus, avem pastrat chiar primul rand al epigrafei, cAcit se vede

4 ZTAT
KAI ZTE
x oiXA
olzrip 0TEPo
I.AHN),Y "It
0-145 - - - - - - -*.
loc mult liber deasupra. Deci avem o inscriptie comrnemo-
rativA de o forma foarte prelungitA in directia orizontalA,
având in inAltime numai cinci rfinduri de text. Architectonic
ni se impune deci admiterea unui epistyl, sau, eventual, al
unui relief, pe cari, inscriptia lila loc in lAtimea lor. PosibilA,
deasemenea, o origine pe placajul peretelui din fund al unui
porticus ori stoa. (Vezi si plansa II, fig. r).
1) Publicat de mine in 19 i 5 in jahrb. d. deutsch. arch. Inst., Arch. Anz., 1915, p. 268.

www.digibuc.ro
 14 VASILE PARVAN 14

Pentru interpretare nu ne e permis a adaugh nimic, dad

nu vrem sa cadem in ipoteze gratuite:
. . . opgravo[ .
. . . ]ot xal avyy[sveig . . .
. . Hz] duovaav[
. . Jrag zpvicm[tg . . .
5- . . . ZE ran ösjp.f. . . .

Din r, 2 se intelege ch e vorba de niste cethteni eleni de

acelas neam cu Histrienii (amenig), cari vor fi fost, even-
tual, onorati, in totalitatea Mr, ca Stat (d-1 Wilhelm ne sugge-
reazh la incep. r. 2 obssi jot,iar in r. 3 crede ca aläturea de
imtldexovaav ne-am putea gandi si la un apovaduovaav : cf.
mai jos, nr. 15, r. i I). Cf. d. p. ce zic Magnetii de Epidamnii:
1.7rsu5i) Mdmveg oi &cl Maccivdeov, crvymsig &rag nai pilot riov
'Ezuktp.vlow... (Dittenb., Syll.3 560,3), oH de Macedoneni :.
Magnetii dela Meandru, oF, ovneveig limn MazuRivow Oovaav
ren, dycova... (ibid., 561, 4), sau Lampsacenii despre Romani:
avvcov ill.tdiv avyysvcbv rthv Towalow (ibid., 591, 22), oH Theraeii
despre Cnidieni: 6 (36 xopgtov v6 vdptap,a v6 :vac?' ditoiv =tea-
xaekco KvIdlog ovyysvsig Ovvag xai pan... (I G. XII 3, 322), etc.
R. 4 va fi vorbit de relatiile excelente si in vremea mai
veche: nig grEl orieocg nóvocg. Insfarsit r. 5 va fi continut
hothrirea luatä de sfatul si poporul Histrienilor, de a pune
aceastä pomenire: 6e6Oxaat rip &alit xal zoit (37)pcot. Totus
de fiecare cuvant phstrat se mai pot face inca o suma de
alte completari, ash incat oHce insistare e zadarnica. Nil
liquet.

7. Fragment de epistyl de marmora alba, de foarte bunä

calitate, inalt de 6.16, lat la faia scrisä de 0.12 m., in spate
de 6.26, si gros de 0,40 m., gäsit in däramäturile curtinei a.
E indoelnic dad avem a atribui fragmentul acesta unei con-
structii architectonice deschise, sau numai unei simple sub-
structii de ex-voto: statue, relief, tripod, etc. Atat duph carac-
terul literelor, cat si dupa profilul fin al epistylului, ne aflam
Inca in sec. III a. Chr. Inaltimea literelor, deosebit de ele-
gante, ca si la nr. ce urmeazh indata, e de 2 cm. (0 numai de

www.digibuc.ro
z5 HISTRIA VII. 15

0.015, spatiul dintre r Anduri la fel). Fata superioara a epistylului

e perfect lustruitä, cea de jos e lucrata numai din cuiu. Cetim :

r--..12---t---0.14?---t

La inceputul rindului 1 avem sigur un T, iar la sfarsitul

randului 2 un 11 sau un F. (Vezi i plan§a II, fig. 2).
Am aveh deci in r. I : voii 41.4. Dar cu aQ incep mai multe
cuvinte care A se potriveasca la aceastä inscriptie de monu-
ment public; inainte de toate putem aveh: [un nume propriu,
(fiul) lui 1 TO 'Ageoraydpv, 'AQ [caroxláovg, etc., etc.; apoi,
poate fi vorba de un dQ[xcov ; in sfirsit putem aveh in 'toy
finalul unui nume la genetiv (Osop*ov, etc.), in 41 ince-
putul altui nume tot la genetiv (vezi mai sus), iar totul
servind ca datare: fiind preot al lui Apollon Iatros, cutare,
etc., etc. Cu r. 2 nu se poate incepe nimic,
8. Fragment din partea dreapta a unei stele de marmora
alba, fink inalt de 0.19, lat de 0.17, gros de o.o8 m., gasit in
darknaturile din afara ale curtinei d. Profilul stelei, inalt de
numai 0.015, e sobru, in maniera clasica : un simplu brau ne-
ted. Literele. inalte de c. 0.02 M. (0 numai de 0.012) sunt de
o rail eleganta. Ele apartin primei epoce a sec. III. Dupä spa-
tiul liber, ramas sub ultimele litere, intelegem cà avem aici,
sau sffir§itul unui alineat (cap de inscriptie), sau chiar sfir§itul
inscriptiei. Cetim:
(Vezi desemnul pe pagina unatoare ci planca II, fig. 3).
Par a fi douà dative plurale (onorifice, ori dedicatorii): e. g.,
rag 7:1)13otg, 'rag vám,g, Osoig, etc., etc. Ceeace trebuie
sä retinem ca fapt pozitiv e, nu atfit amanuntul, aici indesci-

www.digibuc.ro
 16 VASILE PARVAN 16

frabil, cat genericul, culturalul: cu fiecare fragment data-

bil in plus cuno§tintele noastre cresc; §i cu fiecare fragment

- - - - . 1,,-- - ---,-...,-t_3_ _, _ +pos.6.4

! /I '----,---SZ

i'''
"
.

,
; .

"
.

/4 '
;
I 'I

oI t
I
g
I
I

elenic §i elenistic in plus strAlucirea si bogatia civilizatiei Hi-

strienilor .ne apare intr'o luminA mai nouà si favorabilA.
9. Din marmora scrisA, care, prin sec. III a. Chr., fusese un
monument §i care apoi, in vremea de sArAcie, fusese tAiatA in
bucAti ci fkutA cornica de placaj a unei camere, alcAtuind
linia ornamentalA imediat sub plafond, am publicat in 1916

os4--* A-0 OS-- * *---onVe

un fragment (Histria IV, p. 552, nr. I I). AstAzi yin cu un al

doilea, lung de 0.097 §i gAsit cu totul in alt loc, pe laturea a
a cetAtii. Singurul lucru nou, pe care-1 aduce acest fragment,
in care deasemenea inscriptia e, fire§te, total mutilatA, e ve-

www.digibuc.ro
17 HISTRIA VII. 17

chimea mult mai bine asiguratg a documentului originar, in-

truck acum avem pe A, pe N, pe 2, caracteristice secol. III
a. Chr., astfel in cat putem corecta afirmarea noastrg din 1916,
cg ar fi vorba de un document din sec. III, in sensul cg
trebuie sg ne gandim tot la splendidul secol III, din care
apoi epigonii s'au hrgnit chiar material, folosind pang si
vechile monumente, pe care le-au distrus, ca sg-si impodo-
beascg viata bor. (V. si pl. II, fig. 4).
to. Aschie din profilul de bazg al unui frumos altar de mar-
mot% albg, ggsitg in dgramAturile bgilor romane, in partea de
S a camerei lungi de SE. Fragmentul e inalt de 0.19, lat de
c. 0.15, si are litere inalte de o.008, dupg forma lor, probabil
incg tot din sec. III a. Chr.

14
frk A./X.:VTIA
11111111111111 11111 111111111111 /11111111 11

,
I 111

11 I 11111 Ill
)

7°:411' 7);

Cele cateva litere pAstrate ne aratg a este vorba de un mo-

nument onorific ori comemorativ, ridicat pe cheltuiala Statului
histrian (e. g.): . ro ó vditsvov dvJacotta óoiva z[bv =-
play axe) raw apoadaow . ca in inscriptia Delienilor pentru
Philocles regele Sidonului (Michel, Recueil, nr. 387, c. a.
280 a. Chr.; la Dittenb., Syl1.3 nr. 391), etc.
1. Coltul de sus din dreapta al unei stele de marmorg,
dupg litere, de prin sec. II a. Chr., ggsit inteun zid byzantino-
2 A. R. Mernorille Secliunii Istorke. Soria III. Tont. II. Morn. z.

www.digibuc.ro
28 VASILE PARVAN 18

barbar dela NE basilicei byzantine de pe laturea de SE a

Cetatii, pe partea stânga a strazii, care urea spre acropole, pe
lAriga basilica. Fragmentul e inalt de c. 0.35 (fata scrisä de o.26),
lat de 0.29 si.gros de 0.12. Literele, inalte de 0.012, suntfoarte
citete, dar grabit sapate i neelegante. In câmpul frontonului
nu se vede a fi fost nici un relief, afara poate de mijloc, unde
va fi fost sterna Histriei. Fragmentul e ciocanit i ros asà de
rau, inat nici macar aceea ce avem salvat din stela nu putem
ceti complet. Se descifreaza (vezi i plansa III, fig. 1) :

crm

$ moilnY111F1111:110,1,,,ePAI
for,AgEt:rdi 1ff r
a

t,,,IHNIEYONTOAPITOMENI
'IUMOE OrNHTOYEITTENETTE1
10YVPOEON RN EYEPFE TRW'
\n7N.TrANT.P, NO E SINKAW'
12141 V "'A GESI$SI N ,4
n..THNAYTH fi
(.21/1E ,...AYT.C11\14) 44
O'/1,1I5ti\fia
0 ' ZIT
I

TO N
'VA 1 r N 4.AN
fl 'XAAKA
VVAOTI fq\C) YME
11,KAT,ATr J-3EAYI
!Z TA 4. A
LANkt 1 Af

k- 0. R9 -- 0 115

La inceputul r. 2, urme dintr'un A. La incep. r. 3, urme de

M. Incep. r. 4 un D. Cu r. 5 incepe partea mutilath a inscrip-
tiei : orice analiza in amänunte a textului pastrat e de prisos,
dupl ce am dat in desemn copia cat mai exacta a epigrafei.
Singurul lucru pe care tinem sh-1 mai notam acurn, e a in r.
it lectura XAAKAI e sigura ; deci nu putem completh inainte

www.digibuc.ro
19 HISTRIA VII. 19

EIKON1, ci numai El Kall. Din inscriptia originala lipseste

ash de mult, incat pentru a nu umpleh zadarnic pagina
cu puncte voiu da pe dreapta, la sfarsitul fiecarui rand,
completärile strict necesare, care ar fi trebuit sA alcatueasca
inceputul randurilor inscriptiei pe partea stanga :

.g..xt],unvteoorrog 'AQtarop,evo[vg]/ . . .
. .
?;ca]Qtg Osoyv4vov thrsv. gzst 1[6i) . . .
. . .

6 &Iva . . ?64],aov areorivaw e6eQ7,8r6v ye/[2,ovOraw . .

. xal leonp,év]ow acivrow 're& 4sayv xal a[]1PrOg
5 . . . Jorci[vvow vicii[v] 4eciiv cTiv 75/[ . .

. ]atetg [. .1 cog njv crOvil[v] 1 .

. . .

. . . ],a8v . . . aretiv (pa 1 . .

. . ..]ta . . .vaw ;tall . . .

. . . apircb[v throoTaJalam[g] 1 . . .
io . . . ]xa[ . . . ]vacov x[ev]a . . .

. . . ] ;sal [Bizóaq zaAxaligll . . .

. . TicAor[titio?5,14,sv[og] I [ . .

. . . ja) zazzi v[ipq gav[rofill[&ovatav ? . . .

. . . Jtcru6[. . ajav[v . . .
15 P671 f 11

Intregirile date de noi mai sus primelor patru randuri sunt

acceptate si de d-1 Wilhelm, care pentru r. 2 s'a gandit la un
nume ca ?Ei4a]ecc, iar in r. 3 a observat cu dreptate, cä am
puteh aveh si un nume sfarsind cu vq,uov. Deasemenea
ne-a sugerat d-1 Wilhelm si pe Iegrog9a]alcrvcog din r. 9.
Osteneala ce §i-a dat insa si d-sa de a obtine ceva mai mult
deck ce am dat noi mai sus, astfel inch sh putem impreuna
oferi Inca dela prima publicare un text ceva mai bogat, s'a
lovit de starea lamentabilä a pietrei, care nu ne permite de a
face decat ipoteze absolut nesigure.
Cu toate cA documentul e ash de rat' mutilat, sensul lui ge-
neral ne e perfect clar. Avem un decret onorific, in felul celuia,
vestit, al lui Aristagoras al lui Apaturios, dat de sfatuIi poporul
Histrianilor (['E6gs zfit 13ovylMt al ôi Nitco)]) sub presidentia
de adunare (gat,unvteliorrog, subinteles : rrig gxxlnalag) a lui
Aristomenes i dupa propunerea unui fiu al lui Theognetos.
Cel onorat se trageh dintr'un neam de cel mai bun nume,
de binefachtori ai Cetatii. Se pare chiar ea, printre alte
2*

www.digibuc.ro
20 VASILE PARVAN 20

demnitati, inaintasii sai ocupasera pe rand, ca si Aristagoras,

marile preotii ale tuturor zeilor Histriei ( IQ? 1 gévow arcivraw
v 178Cov ). El insus se arata deasemenea a fi contribuit cu
ravna si averea sa inainte de toate la stralucirea cultului
zeilor care se stie ca cereh enorme jertfe celor antici,
pentru pranzurile in comun, särbatorile si jocurile, cu intre-
ceri de tot felul, oranduite pe cheltuiala particularilor, cari ocu-
pau demnitätile onorifice de inalti magistrati ori marl preoti.
Risplata sa a fost, ca de obiceiu in lumea greaca, incoronarea
cu o coroana de aur (ash pare a rezulth din r. 10 al inscriptiei)
la sarbatorile cele mari anuale, cu agone, si onorarea cu, cel
putin, doua (inscriptia zice : sixoat xa)calg, nu sizon xcax0
statui de arama, care i-au fost -puse in locurile ce si le va fi
ales singur, potrivit cu obicinuitul privilegiu acordat de antici,
in aceastä privinta (v. si mai sus nr. 5).
12. Aschie dinteun bloc de marmora (inalt de 0.25 si gros
in adancimea zidului de 0.35), lath' de numai o.o8 si nici
atata complet peste toata fata scrisä, gäsitä in zidul byzantino-
barbar dintre curtina e si santul cu apa, la adapostul turnului.
E si al turnurilor portii. Litere inalte de 0.03 m., din sec.
THH a. Chr. Cetim (v. si plansa V, fig. 4) :
- - - - - -,-..35 - - - - -- -- -1. I
1

1
. 11.1, 4111 I 1
ii
1
4. 1

\ rII.,.. 1.
4i. i 1

----- - ,a
,-E- iI 14 . /7 :',
.
i
I I

1111-..
: .7, It I

) ; t ' ./1r. I

I
(I '1/ L

4'

Nu se poate face nici-o ipoteza convenabila asupra cuprinsului.

13. Fragment dintr'o stela de marmora alba, inalt de 0.15,

lat de o.i 6, gros de o.o8, gäsit printre daramaturile dela basilica

www.digibuc.ro
21 HISTRIA VII. 21

byzantinA, la SE cetAtii. Litere destul de frumoase, inalte de

0.011, apartinAnd dupA caracter secolului I a. Chr. (Cf. pl. II , f. 5).

T
I

Ov.7'T
4 ;

Eq 4
, o I

rr/I
a-7V Øfrirvi
Fireste, nici cu aceste citeva litere nu se poate incerch nimic
serios. CaracteristicA e insä vorba VECOCIZT et care a trebuit sA
apartinA unei povestiri istorice (politice on militare) mai lungi,
in genul celeia pe care o gasim la Dionysopolis despre Byre-
bista regele Dacilor (Kalinka, Ant. Denkm. in Bulg., nr. 95).
14. Fragment din partea stinga a aceleias stele de marmorA,
din care am mai publicat, in Histria IV, p. 553, nr. 13, o altA
bucatA, gasit tot in dArAmAturile din fata contrafortului drept
fr -- 06 5- - - 1142 u231

extern al portii celei man a cetAtii. Noul fragment e inalt

de 0.085, lat de 0.090 i gros, la profil, de C. 0.085. Literele

www.digibuc.ro
22 VASILE PARVAN 22

inalte de c. o.or, din sec. I a. Chr. sec. I p. Chr. Nu avem

din cele cinci rAnduri cari incepeau pe bucata noastrA nici ma-
car cite o literA intreagl.
Is. Fragment din partea dreaptA a unei stele de marmorA,
gAsit intr'un zid byzantino-barbar la N basilicei byzantine de
pe laturea de SE a cetatii. Inalt i lat de c. 0.20 m., gros de
0.075. Literele, de prin sec. I a. Chr., au obicinuita inaltime
din decretele grecesti ale acestei vremi, de 0.01 m.
Se poate ceti ce urmeazA (cf. si pl. III, fig. 2):

urr.Q.N ' 11.___"14t ,

SgIT
1-fil

rrA NT51
ME NOZKATANEYEP r EV
//rITPOTEPONTETTOA
Erti.A.OZEIETTETTO
(Al TAM.ANOsINIWTov
fifAHENEIKCYZITEX /).

1040\10 ).A1A..10110EASIN
0A0Y0 0 ZcIDAI NEZOA
0Y-1-11111) ETTANTA
I WYW

-31

In r. i sigure MEN. In r. 2, la inceput un minuscul frag-

ment de barA, poate dela un A, la sarsit, se pare, un E. La
incep. r. 3 sigur un N. La inceputul r. 5, vizibil 01; a fost poate
OY, precum e incinat a crede d-1 Wilhelm. La sarsitul r. 6,
dui:a 0 un I. Litera dela inceputul r. ii, inainte de 0, se
aratA a fi fost un I i d-1 Wilhelm a completat cu ea cuvântul
avoiinae hcovant. R. 12 e foarte stricat a§h cl s'au strecurat in
desemn citeva linii gresite, pe care, la revizuirea finalA dupa
original, le corecam precum urmeaza : credem a recunoaste

www.digibuc.ro
23 HISTRIA VII. 23

partile de sus ale literelor : A sau A (nil 0), apoi 21-TOLZTAYB

(sau P, sau 12), T.
D-1 Wilhelm s'a ocupat foarte de aproape si. de aceastä in-
scriptie, al cArei formular permite o reconstituire aproape sigurA
a randurilor 6-11, iar pentru r. 3-5 d-1 Wilhelm ple-
and dela completarea ce am dat r. 3 si 4 din inscriptia nr.
II de mai sus, acceptatA si de d-sa ..- a propus completAri
cari, des1 nesigure, sunt foarte suggestive.

. . . adpurcov [dsoyeritiv ?
xat lEon,u,kvoVv advrow 'reiiv Oscin,
xat air* iso)licsvog xal e6v sOsergl
5 vng rob- Hip,o]v Irvine& vs awl-
Ang xal Asydklag ..TrtOehletg negro[1]-
nrat nig aroJAiratg, dm,' 6v ain-O[v]
6 dijpog kr]ip,naev stxóat vs ;cal-
xaig xat ars]qxivolg d'idlotg. -061cov
_to dg xat vim dpcaotrOug Taivsmaat
Dip neoVgrauJoVant greôg advrag
dvolat . . . v . . . ];
. Jat r[otgr . .

E, iarls, un decret onorific, pentru un cetAtean care si-a

implinit in chip exemplar indatoririle sale fata de Statul Histria-
nilor, aducand pe cheltuiala lui jertfe zeilor, pe cat se vede
chiar ca preot (r. 4), fAcand apoi si multe si mari binefaceri
precum si tot felul de dArnicii concetAtenilor sAi (r. 5-7),
pentru care, toate, poporul 1-a onorat cu statui de bronz
(r. 7-8) si cu coroane vecinice (r. 9). Ca urmare la aceste
semne de recunostintA, acel binefAcAtor a voit mai departe
sA arate a e consecvent cu sine insus, adAogand incl si alte
fapte de bine . . . (r. 9-12).
16. Fragment din partea stinga a unei frumoase stele de
marmorA, gAsit in dAramAturile dinaintea curtinei e. Inalt de
o.n, lat de 0.17, gros de 0.15 m. Litere asemAnAtoare celor
de pe stela lui Aristagoras al lui Apaturios, de prin a. so
a. Chr., inalte de 0.01 m.
Se ceteste ce urmeazA :
(Vezi desemnul pe pagina urmitoare 0 pimp V, fig. x).

www.digibuc.ro
24 VASILE PARVAN 24

In r. i clar AO. In r. 3 la urml Q. La sfir§itul r. 4, se

pare, un fragm. din bara de sus a unui T. La sfirqitul r. 5

44.,44

TEA)
:Polo
ZINYTTEP \
0111:15.117E),C.,
ayzs.ENzaEni
PEZJEKTENHEA
NOYZ FTJ.A.EKA1cv,1
IEMXYNI-INIE131-1Zk
.7T.ONT.HZIEECIZYN
NETTIFENHOENT
TOY,AHMOYTE1

LiAlY a.
01?

un N. La inceputul r. 2 resturi dintr'un ATiar-lar:sffirgit din-

tr'un M. Incep. r. 13, un M i incep. r. 14 un H.

IIIHIll
[.]do[ . . .

['A]erep,[tdco9 . . .
avoyewcorv eineyer6v. . . ipcvs-
aw baser . . .

5 ov xal asiv . . .
oix3gv otacrasv . . .
eEat ixrEvi) garvrov . . . AO-
vovg, kt ók xal 191 . . .
izocoativnv Isena[citavog . . . 'caw Xot-
zo ;raw rijg ispcocriwn[g . . . ow,
paw Igrwerly0i-vv[cov dvaxacov?
[.a] roi5 64,1cov zstip. . . .

www.digibuc.ro
25 HISTRIA VII. 25

[. . . pprag xai aa[ . . .

[. . . . .]atg x[ . . .
15
In r. 1 ne-am puteh gandi la 7E]dogs, inceputul obicinuit
al decretelor; totus, duph urmele de pe piatrh, e posibil sh fi
mai fost inch cel putin un rand inaintea celor phstrate si deci
literele do au flcut parte din alt cuvant. Pentru inceputul r.
4 d-1 Wilhelm crede a ne-am puteh gandl la o expresie
ca nig &avow ips.locv din inscriptia lui Aristagoras ( Syll.3
708,6), iar pentru imreQ- din acelas rand, ca inceput de cu-
vint, d-sa citeazh ale sale Neue Beitrage zur griechisclzen In-
schriftenkunde , IV, Wien 1915, p. 59 : imrsotregétavog, 15greprOevo.
In r. 7 ccrtrrov s'ar legh fireste cu un cuvant ca naeezdttsvog,
iar in r. 8 vovg dela inceput poate fi un sfarsit dela -Adfrovg,
ori altceva similar. Pentru now dela incep. r. 10, d-1 Wilhelm
propune roil, locprthy; cf. pentru o expresie analoagh r. 40
din citata inscriptie a lui Aristagoras. Din aceeas inscriptie,
r. 31, ne putem inspirà pentru incep. r. II : xcu]ethy, duph
care d-1 Wilhelm completeazh cu semn de" intrebare aTaMni-
Vivr [coy dvax62,cov, duph exemplul din Syll.3 409, 33: =pc-
ardvrcov ver gra& xaceciiv dvaxdAtov, ori 434,15: xaceciiv xaOsan-
pdvcov dmicov rip Tad& neiaav. In r. 14 am aveh 4clig in
Mc de elatg, potrivit uzului constant si in inscriptia lui Ari-
stagoras.
Sensul documentului e limpede. Avem iarls un decret ono-
rific pentru unul din ceatenii Istriei, can in vremile grele
din sec. I a. Chr., si-a luat asupra sa, intocmai ca Aristagoras
al lui Apaturios (Dittenberger, Syll.3 708), grija foarte aphsh-
toare pentru cultul zeilor. In adevär, cum se vede amänuntit
din decretul pentru Aristagoras, nimeni nu mai voia acum sh
ocupe sarcina onorifich de preot, in special eponym al lui
Apollon, din cauza cheltuelilor man ce erau legate de o atare dem-
nitate (sacrificii, ospete, impodobiri cu flori, danii de tot felul),
ash incat erh o mare jertfh din partea cuiva sA fach aceea ce 0.
acest Artemidoros (on fiu al lui Artemidoros) se arath a fi flcut
la Histria: a ingrijit probabil de cultul lui Apollon Iatros si in
general de toate cele sacre ale Statului histrian (r. 9--I I). Ono-
rarea lui Artemidor a fost de sigur cea obicinuitä: coroane

www.digibuc.ro
16 VASILE PARVAN 26

de aur i statui de bronz: cite una, sau cum e obiceiul in

vremile acestea mai tirzii chiar rnai multe.
17. Salp frumos de marmora albästrie gasit in vara anului
1916 in darknaturile curtinei a. Furat de Germano-Bulgari in
1917-1918. La intoarcerea din Bulgaria a antichitatilor do-
brogene luate de vecinii nvri in vremea rasboiului, acest mo-

TIATI)01.AP1 TAM/FEN OX'AY HZOIITAXE: rtH 01

HAn IX A JAHNTIATP1-1.1 g Y.6.0 E AEY XOMENON
A PT1 FAPE Yz YN ET'OY MiAAHMOXYNTAZAE'OE TI/ON T
n' Z. KOYH N ET-10 8 1"X rHAAX E.NsikMO PON
M E1,61 AHlo Et)) EME4-rArrl'+OnZffI-AlOiziiN
T1A 'Z I NA NE IAQNKAAAFFE Z011< TPONAX0E
.MYPONTA LAE roNE 1EVFTAA r E Z INE mrr-roal 1-1N rA P
EEZXEMMOYNH N+ rONTEI A 1HP01. orAON
OYAEFIINYM+1&01x(aAAAmE \V. AZ AA .e.AZ'ANA+Al
E*GA ital A Ta fuN E./A 17 In" nHNE'M
t0 r
ZHACI'Tbm'AA E41-01Z IKAIMAO Tr0IX27-rE4'H Ka X
THNA PETHNZ.O.r.ANI(Ala*:MMENOWN 5X D 2

nument n'a fost regasit. Ca §i capul zeului Helios, opera ori-

ginala greaca de pe la 300 a. Chr., monumentul de care vom
vorbi acum fiind foarte rar, un cunoscator 1-a pus bine in
Germania ori Bulgaria, dad nu cumva s'a intamplat altceva:

www.digibuc.ro
27 HISTRIA VII. 27

un bun burghez din aceleasi natiuni va fi luat marmora ca

simplu material pretios si a intrebuintat-o ori vandut-o ca
atare, documentul istoric ffind distrus. Cum noi luasem insA
indatA dupA descoperire o burl estampA dupl inscriNia de pe
acest stAlp, suntem totus in mIsurA de a o comunich acum.
Literele inalte de o.oIoo.oI2, se aratA a fi de pe la sarsitul sec.
I a. Chr., credem din vremea de reinflorire a Histriei sub protec-
tia regilor daci: dupl impAcarea cu Burebista, resp. din timpul
lui Augustus. Forma nedibace a lui Z' (vezi desemnul), ala-
turea de formele elegante ale celorlalte litere, ne dovedeste
cä noua modA de a face aceasta lite/1 (dupl cele cursive) erh
Inca proaspAtA la Histria, deci nu e nevoie pentru aceastA sin-
gurA lite/I sA datAm inscriptia mai thrziu de cum am fAcut-o.
Des1 piatra a fost putin tocitä cAtre mijlocul fetei scrise, in-
scriptia este in intregime perfect clara (v. si plansa IV):
Ilaivag 'AQtaraiov revoc a Haavva a' in' 4oi:
4)...ztadpriv advent xiMog gAavadiusvar
ciQvc yet@ ativverovg ag 6antwativag 120ga-corm
KvMxov ijv AgrOsig rij Acizev dmop000v
5 Mata iii/Ogotg 6g guerazQsphig gvd[Q]otacv
arelatv kvstdcov xdameg (xari)tasg) oltro6v cixog.
Ilizieovrat dg yoveigg ba' 11.717]saar sic anatim yet@
gVzsav iuothniv peovzióct [y]nox6pav
(AP int. vvitgudiotg Oalatteeitzaat(v) Ocidag avdipac
ro gOaaav ci z-gxvow azig lignivgluog
NlayrOg 6' davoiat xai 621o6anoin zsgmviog
rip ciGssrip Cthaav xal iv Ottavounv gotg.

In privinta textului avem de observat urmAtoarele. La sar-

situl r. 1 literele EEITHOI trebuiesc transcrise, dupa cum ne-a
suggerat d-1 Wilhelm cu a ke ilot, intelegand cuvântul 4cbg
ca duminA a vietii*, resp. oviatA», ash cum se gAseste la
Quintus Smyrnaeus X 431. R. 5, izavaap.sphig, dela item-
aogato (d-1 Wilhelm comparl irpgOnv dela robra)). In r. 6
xdatzeg e in Mc de xargAtzsg. In r. 7 literele sterse dela mijlo-
cul rindului trebuesc intregite spre a da, cum citeste si d-1
Wilhelm, imr'-atly]satv,iar la sfirsitul r. 8 fypmoxdiwv. In r.
Io noi cetisem dvgxvaw, dela binecunoscutul irsxvog, care aici
mergeh si ca sens foarte bine. D-1 Wilhelm insA ne-a propus

www.digibuc.ro
28 VASILE PARVAN 28

lectura pe care o credem foarte fericia, si in stilul acestei

elegii funebre cl, Tbsvcov Davi; tianvgfuog, ca o intercalare cu
interjectia cl la inceput, in mijlocul reflexiilor triste ce corn-.
pun epigramma.
Nu este aici locul de a analizi in arnAnunte, prin comparatia
cu diferitele epitafe in versuri, foarte numeroase, strfinse de
Georg Kaibel, in colectia sa de Epigrammata Graeca, Berlin 1878,
sau in Anthologia Graeca (epigr. funer.), inspiratia diferitelor
inflorituri de stil, pe care le contine poema noastrA. Destul sl
notArn cA e una din cele mai bune din cite s'au gAsit pfinA acurn
la noi (rocilescu-Gomperz, AEM. VI, p. 6 si urm.), adicA in
Tomi, Callatis si Dionysopolis. La Histria este cea dintil in
genul ei. Fireste, epigrama noastrA e, ca adâncime de gindire,
mai slabA ca de pildA cea gAsita la Constanta si publicatA de
Tocilescu si Gomperz in AEM. VI p. 30, n. 6o ; de altA parte
insA ea e plinA de sentiment simplu si firesc si emotioneazA
tocmai prin aceastA lipsA de eruditie filosoficA ori de preten-
tie stilisticA.
Din cuprinsul inscriptiei se vede cA Aristaios isi trimisese
pe fiul sAu Meidias la studii la Cyzic, si cA abii incepuse acesta a
se distinge acolo la invAtatura si moartea il rApise. Parintii isi
pling soarta nenorocia, care Ii lag si pe ei sArmani si le stinge
si tot neamul, fiul lor murind inainte de a se fi cAsAtorit.
Rolul Cyzicului marele emporiu al negotului de scrum-
bii fatA de Histria celnalt mare tirg pescAresc, ca oras, in
aceeas vreme, de culturA superioarl, acadernicA, unde tinerii
din Nordul pontic mergeau sl capete eii-vvivovg aantwativag
#invAtAturi temeinice*, nu e decit foarte firesc, dacA ne gfindim
la insemnAtatea cu totul exceptionala a acestei strAvechi colo-
nii milesiene in Propontis, interneiatA Inca din prima jumAtate
a sec. al WII-lea si care, in special pe vremea lui Herodot, juch
rolul de escalA importana pentru cei ce cAlatoreau din Sud
spre Pont, ori din Pont spre MeazAzi (Herod. IV 14 si 76).
Herodot atribuie chiar nenorocirea lui Anacharsis de a fi fost
ucis de Scythii sAi, pentru introducerea de obiceiuri si credinte
grecesti in tara lui, impresiei puternice pe care i-o fAcuserä la
Cyzic sArbAtorile splendide ale Grecilor de aici pentru Mama
Zeilor : <el a fAcut juruire zfinei, cA, de s'o intoarce intreg si

www.digibuc.ro
29 HISTRIA VII. 29

sanatos in patrie, ii va aduce jertfe cu aceleasi rituri si ceremonii,

ca acelea pe care le vazuse implinite de Cyziceni si-i va inte-
meià o sarbatoare de noapto (IV 76). Intreaga lume greceasca
fusese plina, inainte de Filip si Alexandru, de staterii de elec-
tron cyziceni. Stralucirea portului si cetatii era absolut excep-
tionalä Inca in vremea romana si byzantina1). Pentru rapor-
turile oraselor elene din Pont cu Sudul grecesc inscriptia noa-
stra e cu atat mai insemnata, cu cat ea confirma intr'un mod
mult mai precis, legaturile dintre Cyzic si Istria, cari ne erau
cunoscute si mai inainte, dar numai indirect, prin inscriptii
ca aceea a lui Theocles, feciorul lui Satyros, onorat la Olbia
de cele optsprezece cetati elene, care faceau comert aici: Ni-
comedia, Nicaea, Heraclea Pontica, Byzantul, Amastris, Tiana,
Prusa, Odessus, Tomis, Istria, Callatis, Miletul, Cyzicul,
Apameia, Chersonesul, Bosporul, Tyra si Sinope (Latyschev
IOSPE. I 22, la Minns, Scythians and Greeks, p. 644).
Pentru comparatia cu imprejurarile culturale din Apusul
peninsulei balcanice, nu va fi färä interes O. citam acum, in
intregime, epigrama funerara latina pusä pe sarcofagul tana-
rului Principius dela Scardona in Dalmatia (CIL. III 6414),
mort la Roma, ca Meidias al nostru la Cyzic, pe and isi faceh
studiile acolo. Desi mult mai tarzie deck inscriptia noastra
dela Histria, poema dalmatina meritä a fi pusa alaturea de cea
histrianä, chiar din punctul de vedere al formei artistice:
Conditus infelix in ista sede perenni
Principius habitat. Huic vit(a)e finis in ipsis
ter senis misero et quattuor paene peractis
annis acerva fuit. Nam studiis iam Rom(a)e laetantem
invida fortuna repenti funere mersit.
Cuiusque reversum crudeli funere corpus
exequitur genitor iniquo cum honore sepulcri.
Jam securi suo [g]audete munere, Manes
Elysios per campos et dulcia prata vagantes.
*

Inainte de a trece acum la inscriptiile din epoca romana a

Histriei, sA examinam, in cadrul cronologic elenic si elenistic,
1) Pentru istoria Cyzicului vezi monografia lui Has luck, Cyzicus, 1 91 0.

www.digibuc.ro
30 VASILE PARVAN 30

in care am urmarit inscriptiile lapidare, inscriptiile ceramice,

adica graffiti-i de pe vasele importate, mai ales vase attice
din sec. VIIV, iar apoi stampilele de pe -amforele aduse
aici cu vin din MeazAzi.

18. Duplu graffito pe un ciob de vas attic, probabil cu figuri

negre, gasit in stratul arhaic de sub basilica byzantinA de SE; un
fund de oenochoe, olpe sau lekythos. Pe partea de jos a pere-
telui vasului era o inscriptie, iar pe fund alta. Dacal inscrip-
pile au fost sgariate pe vasul incA intreg, ori pe un ostrakon,
nu puteni fixa. Cetim, in litere din sec. VIV, ce se vede in
desemn (fig. A, a).

Cdt

r4 E
tt
Ae\o\
(9)
Fig. A.

Daca in literele AIMH de pe fund avem a cauth, scrig

deandoasele o insemnare de proprietar ca : Atli 'A... (cf.
Walters, Ancient Pottery, II 241), e greu de hotarit.

19. Fund de oenochoe, attica, probabil din sec. V, gasit

ca ci nr. 18, sub basilica byzantina de SE. Pe fundul vasului,
sgfiriat alfabetul, dela A la E (fig. A, b).
Cazurile cu astfel .de graffiti sunt prea numeroase, spre a

www.digibuc.ro
31 HISTRIA VII. 31

trimite la altceva, deck la exemplele si bibliografia din Minns,

Scythians and Greeks, P. 361.

20. Fund de hydria attica, din sec. V (mara ordinara, pro-

vincialA), gAsitä ca si nr. preced. (v. fig. A, c: mai sus, p. 30).
E cu neputintA de hotärit, dacI in literele t1H avem inceputul
unui nume de persoanA, Arip,t)qcog, ori inceputul numelui
zeitei dnidim (cf. si Minns, I. c.).

21. Fund de lekythos, kantharos ofi de kylix attic (de formA

mai tArzie), easit ca si nr. prec. Dintr'o vreme mai recentA
ca nr. 20, dar probabil tot sec. V. Aceeas inscriptie, dar cu o
literA in plus (v. fig. A, d: mai sus, p. 30).
Aceeas interpretare ca la nr. 20.

22. Fund de oenochoe attica, din aceeas epocA si gAsita in

acelas loc ca nr. prec. Inscriptie pe dos (v. fig. A, e: mai sus,
p. 3o).
Ames§ nedumerire ca mai sus: e "Aerqug zeita, sau e un
'Aersiciaovog oarecare ?

23. Fund de pinax attic din sec. V, gasit ca si nr. preced.

(v. fig. A, f: mai sus, p. 30).
Cu TI se incep sute de nume proprii grecesti. E de prisos
deci a incerch vreo ipotezA asupra cuvântului ce a fost inteles
cu aceste douä litere.

24. Fund de oenochoe attica din sec. V, gasit ca si nr. preced.

(v. fig. A, g: mai sus, p. 30).
Cred ca de data aceasta nu avem a ne gindi la un nume,
ci la un pronume, tinfind loc de inscriptie de proprietar, in
formä glumeatl: in loc de a spune chiar numele, autorul graf-
fitului zice ((imi apartine) ink*: jzoi! (9) imcdocovad /101, olvozdn 0.

Acesti graffiti, descrisi mai sus, sunt in cea mai mare parte
documente pedagogic-culturale: ei sunt, fie exercitii de coph
care invata a scrie, fie, in general, documente de raspindire a

www.digibuc.ro
32 VASILE PARVAN 32

scrisului 0 cetitului in cetAtile grecesti ale secolului VI 0

V a. Chr.
DimpotrivA toate mAnu9ile de amfore ce urmeazA acum, sunt
exclusiv documente comerciale. Ele ne confirmA importul de
yin de Thasos, Rhodos si Cnidos la Histria, in sec. IVI
a. Chr.

25. MAnu§A disproportionat de lath ; pastA rAu frAm'antatA,

pAmfint cu bobul mare, multe aschioare de micA, dupA ardere
foarte ro01. Deci.(cf. Dumont, Inscriptions cdramiques de Grace,
p.17), indiferent 'de inscriptie, Thasos.

+-
1

i
.13
.1
o
?
I I
I I

I I I
i I i

StampilA rotundA cu doul bare incrucipte (v. un exemplu

similar dela Thasos la Dumont, pl. V, fig. 27). In cele patru
sectoare ate o literA.
Sigur e, cA initiala e e de completat 9 (aaiow). Celelalte
litere sunt probabil initiale de nume proprii (cf. Dumont,
p. 15, n. 3). DupA litere, poate fi 0 din sec. IV.
26. MAnu0 de culoare brunA, negligent modelatA. Poate fi
nu numai din Thasos, ci 0 din Cnidos (Dumont, p. 9 0 urm.) .
Ar milith insA pentru Thasos atributul de sub legendA, analog
celuia, bine cunoscut, reprodus i de Walters, History of ancient
pottery, I p. 158. De altA parte, cum stim cA Cnidos intrA in
concurentä cu Thasos 0 Rhodos mai ales de prin sec. I a. Chr.
(cf. Walters, I p. 159), iar literele legendei noastre sunt destul

www.digibuc.ro
33 HISTRIA VII. 33

de ingrijite, aq fi inclinat sa atribui aceastA mAnu§A de amforl

Thasienilor i anume pentru secolul IIIII :

. 7k
T1.! .4.i..4 ,(Aay,,s1
,,,,*
(
,
,,p t
17;

1 ;----:----,----- , ,

-y

--
,
,
o o43 -- _ _

Cred cA putem completà cu oarecare sigurantà [Ma]ncidov,

ca nume de magistrat.

27. MänusA de tip clasic thasian. Inscriptia e veche, poate fi

chiar din sec. IVIII. Se sue cà atributele de pe stampilele ce-
* Olt-_---t

fz

j-7/ z.."

ramice din Thasos sunt nenumarate : aproape fiecare amforA are

un atribut deosebit (Dumont, p. 6o); aici, unul rar : o kylix.
Osó Tao (g)
41A
eacre (ow)

3 A R. Memotiile Sectiunii !notice. Seria III. Tom. II. Mem. r.

www.digibuc.ro
 34 VASILE PARVAN 34

Theophilos, de sigur nume de magistrat (archonte). Literele

OA, pentru prezenta carora vezi numeroase analogii la Du-
mont, o. c. (p. 61, nr. 9; 65, nr. 32; 66, nr. 36; 68, nr. 43, etc.)
sunt poate initialele altui sau altor nume, de negustori.
28. Manusa rhodiana: tipul bine cunoscut de pasta finA rozl

-
albicioasa (Dumont, p. 8):

All 0Y

Un exemplar identic cu al nostru s'a gAsit la Atena i e pu-

blicat de Dumont, o. c., p. 91, nr. 107:
diov
Poate fi chiar din sec. IVIII.
29. Stampila rhodiana, foarte turtita, se pare chiar dela ori-
gine, pe lutul 'Inca ud al amforei. Putem distinge numai atat:

_ -L t-
(g)
14.)

1E1

R. I pare a fi de cetit OE[231]0[0]0[PIOY],T din r. 2

si 3 nu se poate scoate nimic. Punerea lunei, OsaitoToetov
(Octomvrie al Rhodienilor), inaintea numelui propriu (de obi-
ceiu al preotului Soarelui) e destul de comuna pe stampilele
rhodiene (v. d. p. Dumont, o. c., p. 76 i urm.). Sec. III ori
poate chiar II a. Chr. Greu de hotarit precis data din cauza
turtirei literelor.

www.digibuc.ro
35 HISTRIA VII. 35

30. Manusä rhodiana cu o frumoasa stampilä din sec. III.

II a. Chr.

'Egri .110oyélv8vg 1 daAtov

Fiind preot al Soarelui n-v19,024vng1 In luna AciAwg (No-

emvrie). 0 stampilr identica s'a gasit la Syracusae §i e
publicatä in CIG. (Boeckh) III 5383. Stampile cu acela§
eponym, dar din luni deosebite, a cetit Dumont la Atena (o.
c., p. io8, nr. 234, din Bakipcog (Iunie), cu citatele de acolo
pentru. alte luni).
31. Stampila rhodiana de prin sec. III a. Chr.

(44

'Egri KAzIcovópov

0 stampila identica s'a gasit la Atena: publicata de Du-

mont, o. c., p. 99, nr. 169. Pentru alte stampile rhodiene ana-
loage, fàrà numele lunei, cf. Dumont, p. 77 i urm., nr. 4, 5,
10; 12, 13, 24, 25, etc.

32. Stampila cnidiana de prin sec. IIIII a. Chr., cu atri-

but : un cap, spre stfinga.
3*

www.digibuc.ro
36 VASILE PARVAN 3

crov

/41,5 A Liiii t.
,1
"
LI
-`

441-1-!KJ u. clay

[ciajvvvósuov / jApitonlov

De obiceiu stampilele din Cnidos au indicatia Kvtdiov,

totus legende de felul celei Osite la Histria nu sunt necunoscute ;
v. d. p. cea de pe stampila gäsitä la Atena : Dumont, o. c., p.
141, nr. 1. Cat priveste legendele fara Kvidiov, dar cu simpla
indicatie a magistraturei si numelui magistratului, ele sunt
foarte multe, ing nu cu ciarvvdp,ot, ci cu oavauot (v. sirul
de exemple la Dumont, p, 126-138).
33. Manusa subtire i destul de rustica dela o amfora, dupa
felul pastei, poate cnidiana. Nu cetim deck:

r 4, 4
ei9P

Probabil sec. I a. Chr. Exemple de astfel de stampile cnidiene

cu un singur nume propriu, fara nici o alta indicatie, v. la
Dumont, o. c.
34. Manusa subtire cu o stampila circulara, rau imprimata.

www.digibuc.ro
37 HISTRIA VII. 37

Se ceteste clar KaLlovcivng. Atat forma circularg a pecetii

cat si numele izolat se intamping la Cnidos, curent. Pentru
nume, cf. mAnusa dela Atena, la Dumont, p. 318, nr. 133.
35. MAnusä cnidiang, räu imprimatg. Atribut : erou in luptg
cu un centaur.
-k- 0.046
>I

(IC)
i
1
+
,
A.I6 g, .10;177
,, ; ,

q c.-)- d ;46-r-7 o& .

1
b)

I
,
I

\-\\X''_____+ ,

[E]vOttov
MAdovrog
&r.1[ t] v lov
[d]av[v]v ( op,ov)
dopiag ar fi un nume nou; cunoscut e numai Atvdg, ca nume
feminin (Pape, o. c.) i dopiOtog (IG. XIV 779: Neapole).
Argtarea intaiu a negustorului i pe urmg a magistratului e
destul de comung la Cnidos (cf. Dumont, p. 251Si urm.). Cum
inscriptiile cu davvvo Aot in formula din stampila noastrA par
a fi cu totul rare (noi nu cunoastem inc5 pang' acum una
identicg), exemplarul nostru devine foarte pretios. Dupg
forma literelor avem mai probabil sec. II deck I a. Chr.
36. MAnusg de culoare galbeng ; pasta poroasg, cu bobul
mare. Poate cnidiang. Litere tarzii, probabil din epoca romang

i; t
L; ,?

(sec. I p. Chk., mai de grabg ca I a. Chr.). Ruptg la mijlocul

legendei.

www.digibuc.ro
38 VASILE PARVAN 38

Ror[catov], sau 'Easr[Qd,rov], etc.

KAsac['vbrov], sau lag d[uov], etc.

Fiind prea multe posibiliati de completare, am dat pe cele

de mai sus numai exempli gratia. Pentru r. i 'Eav[Qdvov],
foarte rar, dar constatat la Cnidos, v. Dumont, o. c., p. 313,
nr. 96
Trecem acum la inscriptiile din era crestinä.
37. Fragment din partea dreaptä de sus a unei plAci subtiri
de marmorà albä, inalt de 0.19, lat de c. 0.18, gros de c. 0.03
m., gAsit in dArâmäturile dinaintea curtinei d. Litere foarte
ornamentate de prin sec. I p. Chr., inalte -de 0.015-0.020 m.
Rândurile pästrate pe aceasta placsa sunt probabil o continuare,
dupä un spatiu liber, a unei serii de astfel de inscriptii scurte,
de ate doud-trei randuri, caci deasupra epigrafei se cunoaste
perfect liniatura anticipat pregAtitá pentru rândurile ce au tre-
buit sä fie mai sus de cele conservate. Cetim foarte limpede:
o

YTE 1;0
TNI-IA
X:

AdicA, foarte Probabil (vezi i plansa V, fig. 2):

( ) sJiisov
yvvil 6g
. . og

www.digibuc.ro
39 HISTRIA VII. 39

Credem ea nu ne inseläm atribuind fragmentul nostru largei

categorii de docurnente rnanumissionale eleno-romane. In spe-
cial trimitem la analcgiile ce ne sunt oferite, chiar ca text, de
inscriptiile de acest gen din ternplul lui Apollon din Calyrnna
(la Dittenberger, Sy ll.2 864-869; Sy ll.3, I 209-1 2 1 I ) : cf. d.
p. inscr. din Calyrrna la Ditt2. nr. 864 ---Ditt3. 1210 = Michel,
142s, r. 10 si urm.: (data, in cele mai mici arranunte), cutari
proprietari dvsx7jovav 0.81579spov pe cutare xarei vag oare26-06-
onuoiig vótcovg; iar, adai gam noi acum pentru cazul nostru
dela Histria, cutare... yvvil U... a lui, va aveà situatia
cutare (cf. d. p. inscriptiile dela Calymna la Ditt.2, s.
n. 868).
In ce priveste reconstituirea nexului monumental, in care
avem de inteles frrgnrentul nostru, e destul sä notam ca grosi-
mea placii de marmora e de C. 0.03 m., adica grosimea clasica
pentru tablele de placaj, cu care se captusiau intern, resp. in
portice, peretii de piatra brutä, ori caramida, ai claclirilor greco-
romane. In special, se stie ca pridvoarele templelor cu peretii
cellae-lor erau, de obiceiu, adevaratele arhive ale cetatilor gre-
cesti ca si romane, pastrand sapate pe placajele lor frumoase
de marmora, in originale ori in cOpii, diferitele acte, decrete,
legi, etc., date, fie de popor, fie, mai tarziu, de suveranii ele-
nistico-romani. Astfel darn si la Histria trebuie sa admitem a
in pridvorul unui ternplu, ori al altei cladiri publice de caracter
sacru, au fost gravate si actele de liberare din sclavie a diferi-
tilor robi, cad erau apoi treptat primiti in comunitatea cetä-
tenilor.

38. Fragment din partea de mijloc a unei mari stele de mar-

mora alba, lata de o.6o si groasa de 0.13, pastrata pe numai
0.50 m. din inaltimea totala ce o va fi avut. Gäsit in piateta
din fata basilicei byzantine de SE, ca simplu pavaj de .strada,
asezat, din nenorocire, cu fata scrisa in sus, astfel a inscriptia
a fost aproape total roasa si numai cu mare greutate am putut
cetl ceeace urmeaza; litere destul de ingrijite de prin anii
ioo p. Chr. sau cei urrnatori (inalte de 0.015 m. afara
de 0 care e pe alocurea foarte mic, ca un simplu
ornament).

www.digibuc.ro
40 VASILE _PARVAN 40-

RenuntAm de a mai face ipoteze asupra diferitelor litere du-

bioase i trecem deadreptul la descifrarea textului, redand nu-

-'119"11; jj ----,..-----7--°%-. *
T ELI A 11 AEITo
, 1 \1(7CINNI- if/ f_Vf r: :I :itt10Y
NOT j
I,- AA "
FAY _ 4
I C,
TT I 2 0
r _
'
_
1

1. TITToNe
,A.TONe
El N !Ylo
ICI- I ?AC:2 r! ! SA, EIQNE
A!IMOZ.3 ,J* 17. . I ', .NOY. PIE
M NM- ITitAO lOt
-410Y/ :c.r.
r
80frl! I I
I
OYaNN MAP K 0
-r
= 1 El MI-1.11
7A V ' T allrPAQP0
1:01M
M11
I N TOEV'OINTOY
' AT TT EI El OEOY
HA 1E 1 f.1 . '. : . - 0: PATI-1E0EA1EN.
I
i 2- !0ZHP2KAA2
C '; , i I 70 \ / II AEPIOZ OYA A H
T1ATTA ' '$ 1 OYAP 102A EK MOE
7 f7 TT1A Al AP EZ1,3Er A PTEM I,-
LI ! Al 1 i xPYZIn 71--07./e
:Ott<7 i fr II/Trr. ", ,x,,,eti---,---, E'
. -' n) 1/ -
z'.!...40,,, 4, !

o.Go -- -- - -7

mai cuvintele care ni s'au pärut a ree§i destul de evident din

urmele pästrate:
A fa. a . 'A[990],zIstrog
[11]%owo [v] I'
Nov WI) [v] to fg 6 Riprov
KaA [ Ail avg a [rog atv? 6]1,16g
5 IV Dtcov] Hia P tI o [v 1..Turov
re [vv] vA lo] g Ifovai[owog ? . . g X[Qty]alcovog
Anp,oa ['Ugly tra g[ voy . . otg
M. AU. Ntyl-Ovog ? . . [? ? 712t66coQog (?) ]
dogts-t[og ] ovA [o)] v M4tov
10 'Ioatog [ ] `IsEl [co./2)1514,ov
Mo[ prig
. . a), ng MvrQ[o]6civov
Ifótv[rog ? Kót]vrog Kohrrov
Ma , 2 `11@a0..] clg lIstavOgov
1-5 '11).w ,. JoxQdvng Osaygvov (sic!)
pog `HQa0.eig
0131.7r(tog) lio).[ . .] II. [ Otia]gQtog (Mang

www.digibuc.ro
 41 HISTRIA VII. 41

Haard[c 0,6dQwg dextcog

.. ill . . (!sic) 'Eov]iesarog.A . EvrEfitttoliV011.1
20 . As X@vcrian. ,
wg K a
a

Multimea numelor din prezenta lista (numai pe fragmentul

nostru au fost patruzeci i patrii) si mai ales multimea cetate-
nilor romani cari fac parte din colegiul al carui album il avem
inaintea noastra, ne face, in chip firesc, sa ne gandim la sin-
gurul colegiu , in adevar important, ce ne este p aria acum cunoscut
din Histria in vremea imperiala, i anume la gerusia (2,coovaia)
din Histria. In adevar lista osenatorilon Histriei din anul 138,
gasità de noi in poarta cetatii Inca din a. 1914 i publicata in
Histria IV p. 596 si urm., spunea lamurit cä nu cuprinde
deck pe gerusiastii de <dupa a doua intemeiero a ei: Nov-
v 6ardoccv xviatv, care, afatam atunci,
aiag g9t2Ovelp,o1 ol iaevet
a trebuit sa aiba loc cam intre a. 124 si 138 (Histria
IV, p. 6o2). Ori, lista acum descoperita pare a fi ceva
mai veche, si, in afara de doua nume eventual imperiale
pe care le vom discuth numaidecat, ea ar puteà sa, fie chiar
din ultimele decenii ale secolului I d. Chr. Dar in acest caz ea
ar fi cu atat mai de pret, cu cat, in afara de stirile insemnate
ce ni le dà asupra alcatuirii populatiei Histriei prin a. Ioo p.
Chr., ea ne-ar procurh, macar in parte, si lista primei gerusii a
Histriei, inainte de reforma Si revizuirea cadrelor ei, facuta de
Hadrian.
, Din cele 44 de nume de pe fragmentul nostru de album,
am putut descifra in parte ori in intregime 32. Doua dintre
aceste nume prezinta in compozitia Mr gentiliciile Ulpius (ar fi,
dupa Traian: col. I, r. 17) si Aelius (ar fi, dupa Hadrian: col.
I, r. 8). Totus, cum cetateanul cu numele Aelius se arata roman
de origine, iar nu grec, M. Aelius Nig[rinus?] , el era venit in
Histria din alta parte, si, in acest caz, el nu a trebuit sä astepte
pe Hadrian, sa-i dea numele, ci puteà sa-1 aiba cu mult inainte,
Aelius fiind un nomen gentile foarte vechiu i raspandit in
imperiul roman. Cat priveste pe cetäteanul cu numele Ulpius,
nefiindu-ne'posibil a-i descifrh i cognumele complet, ramane
posibilitatea ca el sa-si fi luat numele sau abia din gratia lui

www.digibuc.ro
42 VASILE PARVAN 42

Traian. Chiar in acest caz insä documentul nostru nu se de-

pArteazA de anul lac), de and avem la Histria conferirea de
cAtre Traian a acelei magna clzarta de drepturi i privilegii,
descoperitä de noi in 1914, i cu ocazia cAreia o sumä de cetà-
teni ai Histriei vor fi fost distinsi de impärat cu cetätenia
romanä.
SA examinAm acum compozitia listei noastre din punct de
vedere etnografic-cultural.
Din cele 32 de mime cetite, avem, ca sigure si complete
romane, numai 4, ca nume de cetäteni greci distinsi cu cetà-
tenia romanä, probabile, vreo 8, apoi, poate un thrac, si
in fine, restul de 19, nume de simpli cetäteni greci, adicA
membri ai (crepubliceio histriene, precum urmeazä :
I. Romani
1. M. ,Ael(ius) Nig[rinus ?](I 8)
2. Dornitius (I 9)
3. P. Valerius Vale(n)s (II 17)
4. Varius Dec(i)mus (II 18)
II. Greci (ceteiteni) romani
1. Iulius [.. ?] (I IO)
2. Quintus [ . . ?] (I 13)
3. Ulpius Pol[ . . ?] (I 17)
4.. . . ius K[. ..] (I 21)
(poate fi i grec)
5.. . .ulo MdQxov (II 9)
6. Quintus Kotvvov (II 13)
7.. . .ius HeaxAtic (II 16)
(poate fi si grec)
8.... vov . Qtg
(poate Ianuaris ?) (II 7)
III. Greci
I. rkoZOW (I 2)
2. A/Ovp,Otog (I 3)

www.digibuc.ro
43 HISTRIA VII. 43

3. KaAliovearog (I 4)
4. nintcov Hicirov (I 5)
5. AngoalMvng (I 7)
6. '111w... (I 15)
7. Ranci[g . . j (I 18)
8. 14.990Osurog (II I)
9. . . . Mrov (II 3)
O. . . ô . vibg (II 4)
II. . . . &MOT) (II 5)

12. . . g XgvakAwog (II 6)

13. CHAtOocoog] (II 8)
14. . . . eNcovogov (II io)

15. . "toócivov (II 12)

. .

16. T`HQaxAjcig fietat/9,gov (II 14)

17. . . pucidng esayávov(!) (II 15)
18. (sic) 'Eovp-iveavog . A . vcsitc[ócivoq (II 19)
19. XQvalcov . . . (II 20)
In plus, poate (IV), un thrac
i. Pg[vv1vA,og Xpai[000g?] (I 6)
Acest tablou cere cAteva lhmuriri. Primele trei nurne din
lista a II-a ar fi putut la rigoare sh fie trecute in lista I, cele trei
nume gentile fiind vechi i bune romane i Grecii dela Histria
purtând de obiceiu gentilicii mai tarzii, imperiale (cf. d. p.
si Histria IV, p. 604). Dar exemplul cu Kótvrog Kamm,
care nu s'ar fi numit astfel, cu nominativul i genitivul unui ace-
luias praenomen, servind de cognomen, daca era roman de bas-
tinä, ne aratà cä e mai prudent sä trecem cele trei nume pomenite
in lista II. Al patrulea si al saptelea nume din lista II pot fi
si grecesti pure, dach admitem in -fog finala unor nume ca
'Azoactivwg, etc. Tot ash al cincilea, terminat in -oacov
ar puteh fi, eventual, si un nume barbar. Al optulea nume din
lista II, intr'o eventualh ortografie Ianuaris (in loc de Ianua-
rius) nu e necunoscut in partile noastre (v. d. p. lista de vete-
rani ai leg. V Macedonica, liberati la Troesmis prin a. 134:
CIL. III 6178, 2, 10: Val(erius) lanuaris, ca de altfel i orto-
grafia Vales p. Valens, in acelas loc, r. 9 si II, intocmai ca
in lista noastrà, P. Valerius Vales: II 17) i anume chiar la

www.digibuc.ro
44 VASILE PARVAN 44

Histria, unde mai intalnim i pe un Titinius lamuaris (sic !)

(Histria IV 676 si 677).
Dintre numele grecesti sunt de notat numai douà : genetivul
esayévov in loc de esayávovg, dela un esayevng, cunoscut
(cf. Dittenberger, Sy ll.2 III p. 53 II), dar mult mai rar ca
obicinuitul esoygIns (ibid., p. 54 I-II), i 'EovdQeavog, scris
astfel, fonetic, in loc de Ncik.eavog.
Ceva mai mult trebuie sä ne oprim la numele pe care-I IA-
nuim ca thrac, re[vv]vAog XQvai[owoc?]. In adevar in lista
senatorilor histrieni din a. 138, descoperitä in 1914, din 157,
de ysQovataavat n'am putut identifich nici pe unul cu
siguranta 1 ca thrac, desi, cum am aratat amanuntit in ata-
tea studii precedente 2), si vom demonstrh incaodata mai jos,
la inscriptiile din vicus Quintionis, tinutul e phn de Thraci,
pana la portile orasului insus. Cu toate ca piatra e ash de stri-
cata, lectura e sigurl: avem doi N in ligatura de numai trei
bare verticale, iar la urma, dupa controlul repetat ce 1-am facut
pe piatra, un 0 iar nu un A, deci revvaog iar nu Rvvaccg,
ash cum ne-am astepth la acest nume, in forma lui thraca,
anume, bessica.
Este clar cà atat dublul N cat i sufixul romano-grec, -lus=
-Aog sunt o adaptare analoaga celeia intampinate tot la Hi-
stria,in numele bessice Mucatra si Seuthes, romanizate ca Mu-
catrio, -onis si Seutho, -onis (v. Hi`stria IV, p. 685 si urm.),
sau in numele Bevan dela Procopius (b. Got. IV 9) pentru
Venula (Tomaschek, Die alten Thraker, II 2, II), sau in forma
TdovAog, TcUovAog, in loc de Taeoaag (ibid. II 2, 37), sau
in Idp,vAn din rad. sam-, sam-u (ibid. 44
Thracic, numele a trebuit sa sune Gen-u-la, dela rad. yev-
(intrebarea, daca aceastä radacina e identica cu cea intalnita la
gurile Dunarii in numele cetatii lui Zyraxes, regele Dacilor,
Ge7pcla, formata ca Brucla [cf. Tomaschek, o. c., II 2, p. 63],
cred ca trebuie resolvatä negativ). Nume thrace, si in special
bessice, de felul lui Gen-u-la ne sunt cunoscute chiar dela
Histria: Cut-i-la (elenizat ionic in Kotycars: cf. Histria IV,
'4Histria IV, p. 603, cu discutia asupra numelui Apullus.
2) Vezi acum, in special, Inceputurile vietii romane la Gurile Dundrii, Bucureqti
1923, tabla numelor.

www.digibuc.ro
45 HISTRIA VII. 45

p. 595 si urm.), dar in numär mai mare din Dacia §i Thra-

cia: Art-i-la (Tomaschek, II, 2, 7), Epta-la (ibid., 8), Ven-u-la
(grecizat Venilos: Tomaschek, 1. c., II), Per-u-la (ibid., 2o),
Pol-u-la (ibid.), Rheb-u-la (p. 28), Reg-u-la (ibid.), Len-u-la (p.
29), Dans-a-la (Dens-o-la fern., p. 30), Der-u-lo (ibid.) , Diz-a-da
(p. 32), Did-i-la (p. 33), Taru-la ( --=-- Tarulos, grecizat: p. 37),
Zanti-a-la (p. 39), Sad-a-la (p.4r), Sam-y-los (ibid.), Scerulo,
Scorulo , Coryllur (p.45), Cerz-u-la (47 si urm.), Cus- a-la (49) ,
Koth-e-la, Gud-i-la, Kut-i-la, Kot-e-la, Cuti-u-la (50-51). Toate
aceste nume thrace sunt diminutive dela rädAcinile respective.
Credern darä a fi castigat Inca un nume thrac, §i anume
bessic, Genn-u-la, grecizat rgvvvlog, ca Tdvaog, Tdp,v).og,
BETblog. Tatäl lui, Gennula poartà numele grecesc de XQVGICOV,
dar aceasta nu ne poate Ine1à asupra superficialiatii elenizärii
acestor Bessi (cf. cazuri analoage de romanizare superficial',
prin care strAbate din nou la suprafatI thracismul, in cartea
mea, Incep. viefli rom. la gurile Dundrii, p. 202 Si urm.).

39. Fragment de stelä funerarà de marmorä albä, gasita in

däramäturile dinaintea curtinei e; fusese intrebuintatá in zidul
A- -P-1115

100e1

:ATI OAA.C1N I
`.0 Z.6.A\TErz.E1
X/0.(1' XAIPE
0.1 YTTP.P86E1
-rto,

o 265

cetätii ca simplu material de constructie. Subt actuala inscrip-

www.digibuc.ro
46 VASILE PARVAN

tie a fost o alta (tot funerarA, mai veche greceasca)., din care se
pAstreaz5 cfite-o urrnA de literal la inceputul rAndurilor I i 2 (a
doua clar un A, prima nesigurA). Dimensiunile fragmentului
sunt : inAltimea c. 0.37 lätirnea la fronton 0.29, iar jos C. 0.27;
grosimea 0.09-0.105 m. Literele, neingrijite, de prin anii Ioo
d. Hr., sunt inalte de 0.015-0.020 m. Cetim:

'Arroadwilog darEist 1 xaios, xaks / xal o arapósi/ra.

IarAs o familie de Thraci, cu un nume p Ana acum necunoscut.

SA cercAm a-I fixà inlAuntrul onornasticei thrace. Natural, no-
minativul e da,r8iNg (ca IlOaang, Hdaastg, Mug, gen. lEaust, etc.).
Dar vocalizarea -zes, -zis, e secundarA, cea primarA, thracicA
e -zas, adicA -za: ca in Tata-za (Tomaschek, II, 2, 36:
rAd. tata-), Kcior-ov-a (II, 2, 46: rAd. q'ert), I146c-a (II,
2, 19: rAd. pgd-). Spre. deosebire de numele proprii thrace,
formate ca i cele grecesti din douà notiuni concrete,
luate din viata de toate zilele: Aaov-xguig, ca elmro-igdz-ng,
Aulu-centus, ca 7azd-9912n, Aulu-renus, ca 7.7aro-xd@mg, etc.
(Tomaschek, II, 2, p. 5 i urm.), sau de numele terminate in
-la, de cari am vorbit mai inainte, si care sunt diminutive,
suntem de pArere, cã numele formate cu -za derivA dela
nume de localitAti, indichnd originea, ca cele formate cu -cog
in greceste, cu -nus in latineste, cu -kii in slave, etc. In adevär,
Itha-zis dela Ulmetum (Ulmetum I, p. 565) e format din Ita-
si Ira-13eclieg, Tra-663a, localitAti in Dacia Mediterranea
(Tomaschek, II, 2, 56); Tata-zos, Tata-za (ibid., II, 2, 36)
vine dela Tara-, sau Tdrca- (Taraxnanj, nume iranian de tarä,
Tdvra, nume phrygian de lac: Pape, Wörterb. d. gr. Eigenn.,
II, 1494), iar nu cumva, cum crede Tomaschek, dela tata
dAtucul»! ; Dura-zis (Tomaschek, II, 2, 35), r. Durze i Dorses
(ibid., p. 34 0 35), dela prea bine cunoscuta rAdAcinA (SovQ-o,
dov0-t, dela care derivA si alte nume ca dacicul davag
(ibid., p. 73 cu 35); tot ash Dria-zis (cf. Dri(l)gisa) (p. 35) cu
Aci-c5/4-a (p. 73); 1101,--ag (p. 19) cu Hadt-ad@cc (p. 64), Pota-
zis (si Hordatog: p. 20), cu Potela, nay-rata (p. 63), dar nu
cu Potula ori Potaissa (p. 65); TOcin-N (p. 29), cu Rusi-dava

www.digibuc.ro
 47 HISTRIA VII. 47

(p. 69); Dardi-sa (p. 30), cu daQda-YrciEla (p. 70); Kcierov-a

(p. 46)1), cu Kown-axcioa (rad. kert-, p. 87); BQcvxd-stg (trei
persoane cu acest nume la Kalinka, Ant. Denkm. in Bulg., nr.
34, I 56, II 68 si I 55), cu Brunga (Tomaschek, II, 2, 63);
Zov0-4-stc2) (Kalinka, nr. 34, I 26), cu ZovQ0-134a, KovQvov-00Qa,
etc. (Tomaschek, II, 2, 78).
Credem dara, a derivà cu dreptate numele dav8I-Ng (--stg)
din inscriptia noastra, dela numele de localitate Adrog, tidnv,
aflator in celalalt tinut bessic, al minelor de aur de langa
Philippi (Tomaschek, II, 2, 71), unde gasim i tribul edonic
21aro-2.87rvot (id., I, 38 si II, 2, 54), care tocmai era proprietarul
minelor dela Datos.
Inca o legatura intre Bessii din Scythia Minor si cei din Rho-
dope e astfel stabilita prin istoria numelui intalnit in inscriptia
noastra funerara dela Histria.
40. Aschie din 145 scrisa a unui stAlp de calcar fin, gasitä
in ruinele din coltul de N al cetatii, la Räsarit de poarta lui
Anastasius (pe dinlauntrul curtinei a), lath' de O.125 i inalta
de 0.103 m. Litere inalte de c. 0.015 identice cu cele
de pe stalpii publicati in Histria IV, nr. 15 si 16, continand
granitele i privilegiile Histrienilor, reconfirrnate la 25 Octom-
vrie anul rco de Imparatul Traian, prin guvernatorul sail in
Moesia de Jos, Marius Laberius Maximus. Piatra a fost scrisä
de acelas mester ca Si cele douà mai sus citate si la prima
vedere am socotit chiar cal avem inaintea noastra numai un
fragment din vreunul din celelalte douà exemplare, care, am-
bele, sunt mutilate. Din fericire textul pastrat e la un punct
hotaritor al docurnentului : trecerea dela expunerea latina la
-cea greaca ; iar aceasta trecere fiind total diferità de cele din
exerrplarele precedente ale privilegiilor Histrienilor, evident
avem inaintea noastral un al treilea text; din nenorocire acest
nou text e doar o biata mina de simple 28 de litere, din cari

1) Numele de localitate Kcirrov!:a la Tomaschek II, 2, 84 si apelativul xdr-

70t)COZ cred cA trebuie interpretate in sensul nostru, EdrrouCa fiind nume pritni-
tiv de persoanA.
2) Credem cA numele regelui dacic dela Genucla, Zvocing (Tomaschek, II,
2, 45) e de fapt tot un ZovodCelg sul-thracic.

www.digibuc.ro
48 VASILE PARVAN 48

nu putem trage deck doarä concluzia melancolicä a marei pier-

deri ce o suferim prin distrugerea acestui monument.
Cetim:

Prima literä din r. i pare mai de grabA un H cleat un A,

a doua poate un I, desi nimic nu impiedica sä fie un T. Prima
literä din r. z un poate fi cleat un S. In ce priveste litera dela
urma rândului, pAstratä numai in prima ei bail verticalà, cum
ea nu aratà sä fi avut nici-o legaturà jos si la mijlocul ei spre
dreapta, ea nu poate fi nici un E nici un F; natural ar fi sa
ne gândim la un I un M sau un N; deasemenea pentru cazul,
intalnit pe stAlpii cu privilegiile Histrienilor, a R si P nu au
atingere a arcurilor de pe dreapta cu bara verticalä la mijlocul
ei, am puteh, ca ultimA posibilitate, sä ne gAndim si la un P
sau R. La inceputul r. 4 e un B, iar la inceputul rfindului 5 un 0.
. . . . ] (?) his[t? . .

. . .]slael[i?
'Aeovv]rkp Mi-pp,(11)
. ] flovin 671111. . .
5 ?an] ovSim L. . . .

1) Cf. Adolf Wilhelm in Anzeiger d. phil. hist, K1. d. Wiener Akad. d. Wissensch.,
1922, XVXVIII, p. 37.

www.digibuc.ro
49 HISTRIA VII. 49

Daca in r. i e vorba de [fines] His[trianorum], e greu de

hotarit. Ce nume propriu avem a cauth in r. 2, i deci cum
avem a desparti literele de acolo _Ts Lael [i, ori . . . s L. Ael[i,
ori . . . s L. Ael.M... (r. N, r. I, r. P, r. R?)? Tot ash nu stim,
daca in r. 4 avem &Wit) Rha[og, ori 16'ov4 (Kul* aci in
s adscris nu se pune. In sfarsit
textele privilegiilor histriene
r. 5 e mai mult exempli gratia gandit, ca avand o expresie
analoaga cu agrovóip gxscv, dzov6iiv arotsiOac, Ogrcog.
Singurul lucru sigur si care da tot pretul acestei biete aschii
de piatrà e numele din r. 3, care poate fi, cu multa probabili-
tate, reconstituit complet i ne aduce din nou in discutie pe
Aruntius Flamma (cetit intaiu de mine Flavianus), cunoscut
noua din exemplarele precedente ale privilegiilor Histrienilor,
ca praefectus orae maritimae, i anume, precum am stabilit
atunci, in anul 49, ultimul petrecut de Flavius Sabinus, guver-
natorul Moesiei si binefacatorul Histrienilor, aid la gurile Du-
narii (v. Histria IV, p. 563, 567, 571 i urm., 573 i urm., si cf.
pentru lectura documentului Wilhelm, 1. c. mai sus, p. 48, n. 1).
Scrisoarea de atunci a lui Sabinus catre Histrieni ziceh: (sa-
lutarea, apoi:) rO grsQl 118,6)am paw dixat o [v Ogrcog J cbat2awv
dtavriovan, garac entgc Avovvvicp [plug] ti rdow, oih-cog
yetQ 7réavet2a, adica ventru ca dreptul vostru asupra
airrci)
Peucei sä và fie pastrat neatins, va aveh grija Aruntius
Fla[mma], prefectul: caci ash i-am poruncib) (Histria, IV, p.
563 cu Wilhelm, 1. c.).
In ambele exemplare mai vechi ultimul rand latin nu cu-
prindeh nimie ce sä poatà fi redat prin lite'rele din noul exem-
plar SLAELI. Si de asemenea ambele exemplare aveau numele
lui Aruntius Fla[mma] abih in r. 4 al textului grecesc, iar nu
in r. 1, imediat sub textul latin. In sfarsit nimic in textele
cele doug mai vechi nu admite prezenta cuvintelor 13ovli) &jaoç
in r. imediat urmator celui pomenind pe prefectul Aruntius,
precum iara nimica nu indica in textele precedente putinta
grupei de litere din r. 5, restaurand ipotetic cuvantul o.or]ov60.
Avem deci, indubitabil, o redactie absolut deosebità de cele doua
precedente i cari erau quasi-identice, doar cà nr. 15 nu continea
la urma textul latin al scrisorii lui Marius Laberius Maximus din
a. Ioo. Ce a putut cuprinde redactia aceasta nou descoperita ?
4 A. R. Memoriile Secgunii Istorice. Snit: III. Tom. II. Mem. r.

www.digibuc.ro
50 VASILE PARVAN 50

d3oninca# de care vorbeste Flavius Sabinus in scrisoarea sa

din a. 49 catre Histrieni, ca ar fi dat-o lui Aruntius Fla[mma],
in sensul ca drepturile Histrienilor sä fie mentinute intacte,
trebuie sä fi continut, in obicinuita forma de scrisoare, a lui
Sabinus catre Flamma, o serie de indicatii si instructii precise,
al caror text le era Histrienilor 'Inca si mai pretios cleat for-
mulele generale cu care guvernatorii le tot reconfirmau mereu
drepturile lor (v. textele in Histria, IV, p. 563 si urm). Ade-
varata Ovihaia, dupa care se va fi facut si cea din a.
roo, a lui Laberius Maximus, trebuie sa fi fost continuta
in aceh scrisoare arnanuntita a guvernatorului Sabinus catre
prefectul Aruntius Fla[mma]. E firesc dard, ca atunci and
cetatenii Histriei au pus sa transcrie pe mai multi stalpi in
a. roo drepturile lor stravechi, reconfirmate de impäratul
Traian, actul pretios, pe care-I constituià in dosarul Cetatii scri-
soarea lui Sabinus catre Fla[mma], sA fi avut eventual onoarea
unei transcrieri speciale, ca piesa explicativa la sirul de scrisori
mai mult vagi ale guvernatorilor Moesiei catre Histrieni.
N'ar fi dara o ipoteza gratuita sa admitem, in sensul celor de
mai sus, urmatoarea restaurare fireste numai paradigmatica --
a cuprinsului stMpului scris al lui Aruntius Fla[mma].
R. I : [fines Hlis[trianorum] , ca si in exemplarele mai vechi
ale privilegiilor.
R. 2. [ex commentarii]s L. Ael[ ..., adica indicatia izvo-
rului autoritätii de pe vremea lui Traian (eventual un procu-
rator, ori un legatus legionis, ori macar un tribunus sau prae-
fectus, L. Ael,. . ), dupg indicatiile cAreia, in urma ordinului
dat de guvernatorul Marius Laberius Maximus, se facuse gra-
nituirea tinutului, peste care se intindeau drepturile si privi-
legiile Histrienilor. Firesc lucru, este absolut zadarnic sa in-
cercam a propune vreo identificare pentru necunoscutul L.
Ael . . . , ori, cine sue, poate chiar [ .. . . Ts Laeli [anus] , ori cum
se va fi chemat. Destul Ca la o opera de granituire a unui teri-
toriu erau ocupate foarte multe persoane oficiale, care apoi
erau trecute in documentul scris pe piatra : d. p. la granituirea
cetatii Ausdecensilor avem citate pe nume urmatoarele fete : un
actor civitatis, Vexarus, dui:4 indicatiile caruia se pun sealpii
de hotar ; asezarea lor solemna se face de un M. Salvius P [ .47-or ;

www.digibuc.ro
51 HISTRIA VII. 51

porunca a fost data de Helvius Pertinax, guvernatorul Moe-

siei, iar executarea s'a facut subt privegherea lui Anternius
Antoninus, tribunus cohortis (CIL. III, 144372, cu lamuririle
ce am dat in Cetatea Tropaeum, p. 25 i urm.).
R. 3. Incepe, ca si in sfalpii cei doi, cu celalalt dosar, insi-
rarea pieselor justificative. Prima, indata dupa titulatura latina
a epigrafei, ar fi scrisoarea lui Sabinus catre Fla[mma] :
[OAciptog 2a136vog avosaflavvis (xal dvrtar9dvnyog Tti3(eQlov) KAuv-
diov Kalaacwg ei3(aavo3) FEQ/Lamoi))1) 'Avvv]vicp 0;41"g, "rip
krcimp xaketv. J. R. 4 si 5, faceau in acest caz parte din
insäs scrisoarea lui Sabinus catre Flamma.
41. a-b. a. Aschie dinteun ornament architectonic, gasità in
daramaturile dinaintea porta celei mari, inaltà de o.18, lata
de c. 0.17, purtand pe ea douà litere de 0.04 m. din vremea
buna a imperiului (sec. II).
4 *-
-1 4
,

Fireste nu se poate face nici-o presupunere asupra textului

din care au facut parte.
b. Fragment dintr'o stela, probabil funerara, de piatra de
nisip, inalt de c. 0.15, lat de C. 0.20, gasit in acelas loc ca si
cel precedent, si continAnd numai trei litere, de c.o.o8 m. inal-
time, dintre cari una, B in legatura cu F. Se pare, Inca sec. II.
(Vezi desemnul pe pagina urmatoare).

1) Cuvintele cuprinse intre parentezele rotunde nu credem cl puteau aveh loc

toate in r. r, inainte de numele lui Flattma, deci presupunem ca Sabinus a luat forma
cea .scurta.

4*

www.digibuc.ro
52 VAS ILE PARVAN 5

B legat cu F e, fireste, beneficiarius. Ce cauth el la Histria,

stim din piatra lui Aelius Victor, celälalt beneficiarius, pe care-1
mai cunoastem aici. Histria aveà o mare statio a postei imperiale,

--.,-

condusä de beneficiarii consularis, detasati de pe la legiunile

Moesiei :1 Italica, XI Claudia, ori V Macedonica. Micul nostru
fragment, fail a ne da indicatii mai precise asupra numelui,
originei, legiunei noului sef de stalk, constitue totus Inca o
marturie pentru seria de fapte de care am vorbit mai pe larg
in Histria IV, p. 669 i urm.
42. Fragment de marmora alba, calcinatl, gasit in darama-
turile dinaintea curtinei e. Inalt de c. 0.15, lat de 0.12; grosi-
mea de 0.15 m. e necompletä, fragmentul fiind o aschie. Litere
ingrijite, inalte de 0.015 m., din secolul II p. Chr.
Cetim (vezi si plansa V, fig. 5) :

'AY 4,H
NY El
01(AHE
TAIOE
PI c?..N
OZ
- -01z- -4

In r. 1, desigur un H. Primele douà litere din r. 2 ar puteà

fi un / i un T. Fragmentul de litera dela incep. r. 7 e oblic, deci
dela un X ori Y. In ultimul rand nu se mai distinge cleat un T.

www.digibuc.ro
53 HISTRIA VII, 53

Aycr0 n [Tem]
. . cug
[Ho] Uma[og
[ At] ovtiat[og
5 [117,s] vox4 g Or
rExafraiog A [
[Alax] elm) A[
.
.
.
.
.
.
.
Ocs
r ..
Restaurarile de nume din r. 3-7 sunt sigure. Dimpotriva e
numai ipotetica restaurarea primului rand, desi nu e nepro-
babila. Daca in r. 2 avem a ne gandi la un cuvant in dativ plural
ca Viccakatgl), e greu de hotarit, desi dupà sens o atare comple-
tare e foarte posibila.
Inca una din numeroasele liste, pe care le gäsim in arhiva
oricarui colegiu antic. Diferitele 'flaao Ii revizuiau mereu
listele de membri, pe care le sapau de obiceiu pe stele de mar-
mora oH de piatra, si le asezau n cladirea clubului respectiv
(Agan, schola), oH daca nu o aveau, in incinta sacrà a
templului, sau in Wile de adunare ale gymnasiilor, unde erau
admisi sa-si tina intrunirile. Album gasit acum nu prezinta
deck nume vechi grecesti, bine cunoscute la Histria, din listele
si documentele de tot felul ce am descoperit pana acum (in
special vezi Histria IV, nr. 15-16, nr. 20 si nr. 55). Firesc
intr'un oras milesian, dar Inca neintaln it, era. p aria acum Mcaraiog.

43. Fragment dintr'o placa de marmora de numai 2 cm.

- 012 - - - - - - -31-1 Yovit131-

grosime, deci foastä placaj de zid inlauntrul unei cladiri,

Desi mai rat% c; forma 6taaiii rat, forma 6"taatrat se intrimpinä totu§ destul
de frecvent in inscriptii (cf. Dittenberger, Syl1.3 iio8, x, 12, id).

www.digibuc.ro
54 VASILE PARVAN 54

inalt de 0.075, lat de 0.12, si mai pastrand doara douà litere

(de 0.035 m. inaltime) dela sfarsitul unui rand. Gasit in &gra-
maturile dinaintea portii celei mari; sec, II p. Chr. (vezi
plansa V, fig. 3).
Dativul unei dedicatii: dupa stilul literelor, pentru un An-
toninus mai vechiu (Pius ori Marcus): [Avrwvet]vcp.

44. Fragment dinteo placa de marmora de C. 0.025 m. gro-

sime, care a servit ca placaj, gasit in ruinele zwinger-ului portii
celei mari. Ina lt de 0.12, lat de 0.16 m. Sec. II, mai de graba
prima cleat a doua jumatate. Cetim:

cst

---r
4---o.16 ---4

Din r. I nu se mai distinge nimic, In r. 2 avem evident un

numär, LIX, iar apoi un fragment neprecis de litera. In r. 3
de sigur un E i un X. Un cuvant care se ofera dela sine e,
pentru aceste litere, insas prepositia ex, in expresii ca ex de-
curione, ex beneficiario, etc. Totus nu putem afirmh nimic,
putand fi Si cuvinte ca vexillatio, ori perfecte cu .finalul in
-exi, care pot deasemenea luà loc aici.
Inscriptia pare a fi fost dupa material si stil mai de
graba de caracter monumental public cleat utilitar privat.

45. Placa subtire de os, lunga de 0.072, lucratä ca o plasea

de cutit i prevalzutä la cele douä capete cu doua gauri largi,
spre a fi prinsä sau at'arnata, cu o sfoara mai groasa. Pe una
din fete, placa are o inscriptie alcatuità ornamental din cer-
culete cu cate un punct la mijloc, grupate astfel inch alca-
tuesc litere foarte corecte si bine stilizate, Obiectul a fost gasit
in sapaturile dela baile romane, in sala cea mare (tepidarium).

www.digibuc.ro
55 HISTRIA VII. 55

Dupa stil e cam secolul al II-lea, desi astfel de lucruri sunt

prea conservativ lucrate, spre a varia mult dela un secol la altul:

0.0ez

Chiar fard invocarea zeitei sanätätii, `Yy la (e ortografia

obisnuità in epoca imperialä, aläturea de YyEia, in Mc
de Tyista), numai dupä cerculetele cu care e impodo-
bitä aceasta placä, am fi bänuit ca ea e un amulet, purtat la
gat, sub tunicä, spre a apära de duhurile rele, care aduc boalele.
Astfel de obiecte de os, fie in forma de piramidà cu patru
laturi (Ulmetum, I, p. 574, cu pl. XXIV, 2, nr. II), fie chiar
in forMA absolut asemenea celei dela Histria (Ulmetum, II,
1, p. 314, cu pl. XXXII, I, nr. 19; cf. si nr. 16, reproduse si
in Inceputurile yield romane la gurile Dullard, p. 163, fig. 79),
impodobite cu cerculetele concentrice de caracter apotropaeic,
am gäsit si in sApAturile dela Ulmetum. Ornamentarea aceasta
e curentä in asezärile romane de pretutindeni (v. literatura
data in Ulmetum, I, p. 574, n. i i 2), atat pe amulete, cat
si la obiectele de intrebuiatare zilnicA.
46. Altar de calcar compact, inalt de 1.13, lat (la profile)
de 0.535 (sus)o.565 (jos), gros (la profile) de o. 38 (sus)-0.415
(jos), gäsit in därarndturile exterioare ale curtinei a, in care a
servit ca piatrA de placaj. Lucrat exact in acelas stil ca piatra
comemorativä pentru auditorium din vicus Quintionis, publicata
in Histria, IV, p. 617 i urm. si scris se pare de acelas mester.
Literele de pe attica profilului superior sunt inalte de 0.055
o.o6o, iar cele de pe trunchiul altarului de 0.030 0.040 m.
Usoare negligente ale lapicidului nu turburä cu nimic sensul
documentului.

www.digibuc.ro
56 VASILE PARVAN 56

Cetim (y. i planp. VI, fig. 1):

0.535 -----

-siv 1 0 M 014

Avi,w z
0 4Z.

SA c PROSI\ IYTEIMIDcAES ,

TITIAELAN ION
AVOLEMAARELIVER IC ;

AES VEltIETCRETBEs s ;

c oNSISTENTESVIco ;

cl_VIN IS CVkAA GEN', si;

TIBVSAA c cLA CAI a
VSEEDVR SSF B ITH
I ;

IDIB VSIVN ISO 2r-s

ITo ET PRI SCO.CoS ;

ET a\A C50 RE SERVI

LIOPKIMICENIO
c412

A II
II A
r-\\ fil 0.111

0.565

QVINIS este absolut clar. Nu existá nicio ligaturä, care sA

dovedeasa intentia lapicidului de a transcrie mai bogat acest
cuv Ant.
I (ovi) 0 (ptimo ) M ( aximo ) sac (rum) pro salute Imp (e-
ratoris ) Caes aris ) Titi Ael (i ) Antonini Had (r )ian (i) ( I )
Aug (usti ) Pu et Aureli Veri Caes ( aris ) , vet ( erani ) et c (i-
ves ) R(omani) et Bessi consistentes vico Quinis (sic ! , pen-
tru Quintionis ) cura agentibus mag (istris ) Cla (udio ) Gaius ( ! )
et Durisse Bithi, idibus Iunis, Orfito et Prisco co (n)s (ulibus ) ,
et quaestore Servilio Primigenio.
Consulii dupä cari se dateazä, ne india anul 49.
Interesantä e grqala fAcutà in citarea numelui lui Antoninus
Pius : ea este la fel si in dedicatia pusA de sätenii din vicus

www.digibuc.ro
57 HISTRIA VII. 57

Quintionis pentru pomenirea reparkii primkiei lor (audito-

rium), prin ingrijirea tehnica a aceluias !nester, dar intealt an,
caci avem primari (magistrati!) qi perceptor (quaestor ) pe alti
trei cetäteni deck cei din inscriptia de fata (Histria IV , p.
617). Desi, prin urmare, sätenii din vicus Quintionis puteau
vedea, cand veneau la Virg la Histria, pe atatea monumente
de aici scris exact numele imparatului (vezi in Histria IV , p.
6r 1 si urm., nr. 21, nr. 22 qi nr.. 23, iar in comunicarea de fata
nr. 47), ei totus lasau pe lapicidul lor nil odata, ci ani la rand
sä scrie pe monumentele lor Antoninus Hadrianus, iar nu, cum
trebuia, Hadrianus Antoninus. Aceasta inseamnä a autoritatea
centralä, civil, din Histria, ori militara, dela Dunke, nu se
amesteca in viata interioara a satelor thraco-romane, spre a
controla activitatea lor publica, ci le lash deplina libertate de
manifestare.
Altarul e pus, cum vom gasi mai jos Inca patru tot din acest
sat, fará nici-o aka motivare, la idele lui Iunie, adica in ziva
de 13 Iunie. Am al-kat in repetate randuri 1) ca inchinkile
facute parintelui zeilor si oamenilor intre sfarsitul lui Maiu si
mijlocul lui Iunie in satele Scitiei Mici, sunt toate in legatura
cu skbatoarea cea mare a verii, in cinstea mortilor si pentru
buna sporire a roadelor celor noua ale ampului, la Rosalia.
Sätenii din vicus Quintionis alesesera, cum se vede din cele nu
mai putin de cinci altare ce publicam acumtoate puse cu
acelas gand ca zi a marelui praznic al viilor cu mortii, ziva
idelor lui Iunie, a rd-a dupa calendarul solar al lui Iulius
Caesar.
Populatia satului lui Quintio (asupra numelui satului, v.
Histria IV, p. 618) e alcatuitä din veterani si cetäteni romani
de o parte si Bessi de alta. Unul dintre magistri e totdeauna
un bess, iar at priveste pc quaestor-ul satului el e, and roman,
and bess (vezi mai jos, celelalte inscriptii din vicus Quintionis).
Transcrierea numelui satului in forma vico Quinis nu are nici un
sens mai adanc ; e un simplu capriciu ori o negligentä de lapi-

1) Vezi acum in special cartes mea, Incep. vigil ram. la gut% Dundrii, p. 98-102
0 174-177.

www.digibuc.ro
58 VASILE PARVAN 58

cid. Nici pe de parte nu trebuie sä ne gAndim la o pro-

nuntare reall Quinis, ori cumva la alt nume de sat, deosebit
de Quintionis; avem intr'un alt document de mai tfirziu scris
numele complet, deci ash cum se ziceh real, iar identitatea
monumentului de fatà, in ce priveste originea lui, cu cele-
lalte din vicus Quintionis, se demonstreazA pfinà si prin iden-
titatea scrisului si greselilor ortografice ale lapicidului si, in-
direct, ale fruntasilor cari-1 controlau, in cele douä documente
diferite ca data, din Histria IV, 617 si din comunicarea
de fatà.
La cura agentibus n'am completat cura(m), de oarece ca-
zurile in latina rusticA nu mai sunt deck un pur lux, de care
oamenii se dispenseazA cu multä plAcere. Dovada iat-o imediat
chiar aici :
Având ablativul cura agentibus magistris, ar trebul ca cele doul
nume ce urmeazI sä fie in ablativ; ori, Oa. Gaius, cetit de noi
Claudius Gaius si pus la ablativ in prima jumätate a numelui,
Claudio, nu poate fi, cu toatà bunavointa, in a doua parte,
Gaius, deck un nominativ, care fireste, gramatical, e o absur-
ditate intre celelalte ablative, care urmeazä, aproximativ con-
secvent, phnä la sarsitul inscriptiei : et quaestore Servilio
Primigenio.
Cat priveste numele ash de original, Claudius Gaius, primul
praenomen-nomen, al doilea cognomen ( !), onomastica pro-
vincialà a Illyricului ne oferä exemple numeroase, unde Gaius
e folosit drept cognomen (CIL. III, p. 2393, col. I). E drept cä
originea servilä a respectivilor cetäteni transpare adesea mai
mult deck ar fi convenabil pentru vanitatea urmasilor lor. Dar
in secolul al II-lea lumea romanA, mai ales la tara si aaturea
cu barbarii, cari joacà roluri egale, a devenit foarte putin
susceptibila la astfel de za'clArnicii, ca originea ingenuä a
cuiva.
Dar sA examin5m numele mult mai interesant si absolut
nou al primarului bess din satul lui Quintio. Din DVRIS SE-
BITHI cu un punct pus de lapicid, de sigur, din gre-
seala, intre cei doi S, ca mai sus in r. 5, intre cei doi S
dela BES SI, s'ar fi putut eventual scoate numele Duris
§i. Sebithus; cum insA Sebithus ar fi fost ceva cu totul ex-

www.digibuc.ro
59 HISTRIA VII. 59

ceptional 1) ca onomasticA thracä, iar Duris ar fi rAmas

deasemenea cu totul izolat (cf. cel mult dacicul davag), am
desfAcut intAiu pe arhicunoscutul Bithus, numele cel mai
banal thracic 2), rAmânând sä cäuthm o lámurire pentru re-
stul Durisse, socotit ca fiind la ablativ. Ori, e limpede, in
Durisse, al cärui nominativ ar fi Durisses (ori ev. Durissis)
avem räclAcina bine cunoscutà dur-o (dela dis-, os. dor, dur
viaträ*), comunä multor nume de localitäti (v. Toma-
schek, II 2, 73) si, dela acestea (v. mai sus, p. 46), numelor
de persoane, ca davag, Durazis, Durze (Tomaschek, II
2, 35), i, zicem noi (v. sit p. 46), si Dorses. Dar iatà, in ultimul
nume regAsim si sufixul -ses din noul nume bessic dela Histria.
Ca intre Durisses si Dorses e acelas raport strans ca d. p. intre
deesg-svtg siDerzenus (v. Histria, IV, p. 62o), cred ca'
nu are nevoie de prea lunga demonstrare : e un i cAzut prin
mutarea accentului de pe silaba a doua pe intiia, si intr'un
caz si intr'altul. Nu mai discutAm acum, daca. Durisses-Dorses
propriu zis nu e cleat cunoscutul Dura-zis (v. si mai sus, p.
46), ceeace ar familiarizh Inca mai mult cu prezenta lui in pärtile
Dunärii de Jos. Destul, cä aparitia sa in legAturä cu Bithus ne
mai e documentatä si prin inscriptia funerarä dela Roma, din
care cunoastem pe thracul Dorses: doi camarazi si compatrioti
T. Aur (elius) Dorses si T. Aur (elius) Vitus, poate chiar frati3),
pun prietenului lor T. Aur (elius) Longinus piatra de mor-
mant (CIL. VI 3209 : vezi in inscriptiile vecine o sumä de
alti Thraci, Daci, Mysi si alti provinciali indigeni, recrutati
in cavaleria Orzii imperiale din Roma). Dar Dorses si Vitus
dela Roma, ne impun, oarecum, lectura : Durisses al lui
Bithus, la Histria.
In ce priveste numele perceptorului (quaestor) ales in acest
an, 149, de sätenii din vicus Quintionis, vedem cä e de originä

1) Am fi avut doarl cel mult pe Sua-vithus ori Trai-bithus de luat ca analogii la o

atare compunere, destul de grea de explicat. Cfici nu cunoastem nici o ridAcingt thra-
cia Se-, pur si simplu.
2) Vezi Tomaschek, o. c.,II a, p. 13 sq. si Kalinka, o. c., incl., precum si Dumont,
Melanges, culese de Homolle, Paris, 1892, p. 540.
3) Nu dupl T. Aurelius zicem a0., cAci aceste nume romane au fost date, cum
se vede din inscriptii, cu grAmada la fel nouilor recruti inscrisi in liste deodati cu
cei doi Thraci, la Roma.

www.digibuc.ro
6o VASILE PARVAN 6o

bunA romana, atat in nomen gentile cat si in cognomen: Ser-

vilius Primigenius.

47. Printre monumentele epigrafice incastrate in zidurile

Histriei si läsate de noi acolo, ca intr'un muzeu de aer liber,
se aflau si niste mari monolite cu inscriptii dedicatorii foarte
frumos sApate publicate de noi in Histria IV si pe cari
vecinii nostri bulgari in vremea rasboiului celui mare voiau sä
le dud. in Tara lor, desi pretindeau cA si Dobrogea era tot tara
lor, si ar fi putut ca atare sä nu le mai turbure din linistea lor
strAveche. Ca oameni de gust ce sunt, simpaticii nostri vecini
au dAramat frumuseta de zid a cetAtii in locurile unde erau
prinse monumentele, si le-au scos din placaj. Dar and sä le
care, fie greutatea respectabia a pietrelor (monolitul pe care-I
vom descrie acum, are 3.40 m. lungime, pe o.58 latime si 0.43
grosime), fie alte accidente de neputinta, au renuntat. Cu
rapacitatea lor naivA ne-au fAcut insA si un serviciu : mono-
litul din curtina f, cu inscriptia publicatä in Histria IV, nr.
21, p. 61 1 si urm., aveh pe partea opusä celei du inscriptia
latinA cunoscuta o ala inscriptie, greaca ascunsA in
zid färä putinta de a fi cetita, cleat dacA ar fi fost arâmate
trei randuri de blocuri maH de placaj, care se ridicau deasupra
(vezi pag. 38, fig. 19 din cartea noastra, Inceputurile yield
rom.), ceeace tocmai au fAcut prietenii bulgari, desl, tin sä
adaug, nu pentru a descoperl o nouA inscriptie, ci pentru a
fura una veche, descoperia de altii.
Noua inscriptie e numai un dublet pe greceste al celei vechi,
latinesti. Literele, inalte ca si la cea latineascA de o.o6o
0.070 m., sunt foarte ingrijit si ornamental sapate. Cuvintele
sunt despArtite prin palmete, iar bubele pietrei sunt sAte, chiar
cu primejdia de a lhà spatii foarte man goale inläuntrul
aceluias cuvant. (Vezi desemnul de pe pag. 61).
Cetim:
Airroxpetroot Kaioavt Thco Ablico 'A6Qtavio 'Avroostvw 20(a-
arai) E6a0(si), dutsosi Asyianco, navel araneidog, 'Iavetavaiv 6 6i)-
!tog, Tkov Ilopacoviov IIQ6xlvv 06tqaolov lkoAAkovog, Rea(sv-
voi) 2ef9(aavoi9 zal dvutareanjyov, apovolpaidvov ysviat,ac.

www.digibuc.ro
6x HISTRIA VH. 6x

AfarA de paralela interesantA intre titlul

latin, Histrianorum civitas, si cel grec
Taqtaviov 6 6fip,og, al republicei histriene,
singurul lucru nou, ce ne oferA redactia
greacA a dedicatiei Histrienilor cAtre Anto- - -4
ninus Pius, e (v. Histria IV, p. 612) ceva 4-
mai multA luminA asupra clAdirei din care
piatra noastrA a fAcut parte. Fiind scrisA pe
ambele fete este limpede cA ea trebuià sA fie
suspendatA liber, ca epistyl, pe niste coloane.
Ea puteh fi cetitA de trecAtori de ambele
pärti. Deci nu puteh sl fie cu o fatA la intu-
neric, ci ambele trebuiau sA fie la luminA.
Firesc ni se oferA ideea suspendArii ei trans-
versal pe o stradA : sustinuta de cele douA
margini ale strAzii de coloane, piatra noastrA,
cu o alta sau altele deasupra, va fi alcAtuit
in aceastA ipotezA un portic deschis in felul
unui mic arc de triumf: cu legendele pe
attica lui, repetate la fel de ambele pArti ale
trecerei pe subt el, intruck ambele fatade
aveau o insemnAtate egala.
Ca elemente de datare, nimic nou. Deci
tot C. 139-151 d. Hr.
48. Fragment de marmorA albA, bunA,
inegrita tare de foc, gAsit in därfimAturile
dinaintea curtinei e. E o bucatA de epistyl de
0.23 grosime complet pAstratA, cu fata de
sus bine netezitä, spre a prinde exact alte
blocuri deasupra. Partea de jos, care nu stim
la ce inaltime totalä ridich architravul, e
rupta. Ce ni s'a pAstrat din fata seri* o
biatA aschie de 0.135 m. inAltime si 0.20
lAtime, nu contine decAt douA litere si jumA-
tate, cu 'Inca sapte frAnturi aproape disparente
din alte case litere. InAltimea literelor e de
0.04 m. Ductul lor e foarte ingrijit; in acord

www.digibuc.ro
oz VASILE PARVAN 62

cu scumpetea materialului si cu ingrijirea prelucrarii lui. A

Ocut de sigur parte dintr'o frumoasa cladire, nu tocmai mare,
dar foarte luxoasà, a secolului al II-lea.
Cetim (v. si plansa VI, fig. 2):

Cu toata mutilarea quasi-desperata a acestui epistyl, se poate

totus reconstitui destul din inscriptia ce a purtat pe el, ca sä
ne dam seama de rostul monumentului din care a facut parte.
E clar a OAN reprezinta sarsitul unui cuvânt, cu 0, si ince-
putul unuia cu AN. Dar având un epistyl, avem o dedicatie:
ori, inainte de 0 e capatul de jos al unei bare verticale si Inca
mai departe o parte din bara ingustä orizontalä a uneia din
singurele doul litere ce o presupun: E sau L. Deci EIO sau
LIOAN. Nu mai insist: avem . . .lio An... Dar cum Aej-
lio An[tonino nu se poate admite pe un monument ash de in-
grijit, ridicat chiar in Histria (v. cele observate mai sus, p. 57,
asupra greselii facute de cei din vicus Quintionis cu numele lui
Antoninus Pius, gresala exclusa in oras), ramâne A. ne gandim
la cealaltä, singura posibilitate AureJlio An[tonino. Care insä
dintre cei trei Aurelii Antonini, dela Marcu Aureliu inainte,
'Ana la Heliogabal ? Credem a stilul sobru al literelor indica
mai de graba pe Marcu Aureliu insus, cleat pe Caracalla,
spre a nu mai vorbi de fel de cel de al treilea Aurelius Anto-
ninus, Elagabal.
Din frânturile randului al doilea nu indrasnim a reface
nimic, posibilitatile fiind prea numeroase si nesigure.
Ramâne dar chstigata cunostinta despre o constructie in mar-
moil, ridicata de Histriani intre a. 16i si i8o in onoarea impa-
ratului celui prea intelept, si biruitor impotriva barbarilor ger-
mani dela granita de Meazanoapte, Marcus Aurelius Antoninus.
49. Altar de calcar compact, gasit in ruinile curtinei a, unde

www.digibuc.ro
63 HISTRIA VII. 63

fusese intrebuintat ca material in placajul zidului ; rupt Inca

din antichitate In doua bucati : prima, partea de sus, mai mica,
arsä de foc, a doua, trunchiul altarului, cazuta inca de atunci

SA L IXATA-Ve,
"VETETCuKoET°,'
BESSICONVIc:
0.°CVRcAvAM
IV LIO G EMIAt '
ETGENICICr
BRINPETO_VS
COCCE IOUR
MOIDI WSW
NISo I3RESCO
ETAPOLLONA
RE cos
o!1+5

AIIMML
fr

in apa marii, care inconjura de jur imprejur cetatedHistriei.

E permis sa ne gandim la ultimul asalt barbar asupraplistriei,
si care a daramat aproape in intregime curtinele de N ale cetatii?
In acest caz partea de sus a altarului, ramasa sus in zid, ar fi
fost i arsa de foc, in vreme ce partea de jos, cazutä, ar fi

www.digibuc.ro
64 VASILE PARVAN 64

limas neating de flacAri. Caci in ce priveste actiunea MArii,

ea a fost Inca mai radicalA ca a barbarilor, dar nu pe aceastA
lature; ea a desfiintat fundamental zidul de NE si E al
Histriei.
Oricum ar fi, altarul e relativ bine pAstrat si inscriptia lui
dedicatorie se poate ceti intreagA, aschia care lipseste intre
cele doua fragmente ffind usor restaurabilA. Inaltimea acestei
ara, ingrijit profilatA, in special la coronament, unde cele patru
colturi sunt elegant stilizate in formA de acroterii, e de 1.50
m.; lAtimea la profile e de o.55o.58, la trunchiu de 0.44
0.46; grosimea la profile de c. 0.50. Litere dare, desi cam
rustice in ductul lor, inalte de 0.050-0.055 m., afarA de
rfindul ultim, unde sunt de numai 0.040-0.045 m. (Cf. pl.
VI, fig. 3). .

PrescurtArile foarte arbitrare ale cuvintelor ne pun in oare

care incurcAturA la lectura numelor proprii din r. 7 si. 9. Ligatura
dela finele randului 7 nu poate fi normal cetitA deck ca NI:
s'a sfArsit insA numele astfel, adicA in forma greacA a indicarii
filiatiei, ori avem cumva a mai subintelege 'Inca si un 0, ne-
scris ? Tot ash in r. 9, avem a admite un nume simplu, BRIN,
ori trebuie sA ne gandim la o prescurtare cu totul ciudatA a
cunoscutului nume thracic BRINCAZERES ?
I (ovi) 0 (ptimo) [M ( aximo ) sa] cr [um pro] sal (ute ) Imp-
( eratoris ) Aug (usti) , vet (erani) et c (ives ) R(omani) et
Bessi con( sistentes ) vic ( o ) 0 (uintionis) cur (am) a ( gentibus )
ma (gistris ) Julio Gemini et Genicio Brin (i) et qu( a )es (tore )
Cocceio Firmo, idibus Iunis, Prisco et Apollonare (sic) co (n) -
s (ulibus ) .

Deci, 13 Iunie 169 p. Chr.

Prescurtarea path' la simpla initialA, a numelui satului lui
Quintio, nu poate sA mire, atunci and ne gAndim, cA, in fie-
care an, un nou altar era consacrat la idele lui Iunie (vezi mai
jos cele trei altare din trei ani consecutivi 175, 176 si 177 d.
Hr.)si deci pomenirea numelui satului nu mai erh o necesitate
de determinare localA, devenitä arhi-banalA, ci numai un sim-
plu atribut de drept civil, pe lAnga titlul de consistentes, pe care-I

www.digibuc.ro
65 HISTRIA VII. 65

luau, deopotrivA, i cetAtenii Romani si Bessii, colonizati de

autoritAtile romane in satele cu drept de comune rurale, in
nucleu, vici-i, cu magistri, quaestor si ordo (decurionum).
Am transcris in r. 6 CV R * A * tot prin douA cuvinte,
ca i in inscr. din a. 149 (mai sus, p. 56), curam agentibus,
iar nu prin unul singur, curagentibus, pentru cA interpunctia
fAcutA prin palmete ne cereh aceastA separare.
Numele primarului (magister), care reprezenth pe Romani,
Julius Gemini, trebuie de sigur cetit astfel, dui:a maniera greacA,
ash ca d. p. la Ulmetum Aemilius Postumini (Ulmetum I, p.
544), iar nu, cumva, Julio Gemini(o). In adevAr Geminius nu
se intilneste afarl de un caz cu totul dubios niciodatA
in tot CIL. III, altfel deck ca nomen gentile. Cognumele res-
pectiv e, totdeauna, Geminus. Deci ori ar trebui sA avem
Iulio Gemino, ceeace piatra refuzA, ori Julio, Gemini(filio),
adicA ash cum e pe piatrA. Retinem deci acest grecism inlA-
untrul romanismului din vieus Quintionis.
Cat priveste acum numele primarului (magister), care re-
prezenth pe Bessi, el e Inca mai ciudat. In adevAr numele sAu
personal, spre deosebire de al tatAlui sAu, e bun si comun
roman: Genicius. E drept, vocalizarea cu i e mai rarA in in-
scriptii : Genicius (neconstatat Inca la DunAre) in Mc de obici-
nuitul Genucius (in Illyricum o multime: v. CIL. III, ind.),
dar ea nu e de fel streina tendintelor latinei vulgare, care
schimbA bucuros pe u cu i, ca d. p. in contibernalis in loc de
contubernalis, monimentum in Mc de monumentum (extrem de
des), reciperandum in Mc de recuperandum, etc. (v. CIL. III,
p. 2572, I), si numele se intâlneste astfel pronuntat chiar
in Italia : un Genicius la Nuceria Alfaterna (CIL. X, 1084) si
douA Geniciae la Ostia (CIL. XIV, 1090) 1). DimpotrivA,
numele tatAlui lui Genicius e absolut neasteptat: Brin. DacA
e o prescurtare ceeace ar fi neconsecvent, cAci e singura la
cele trei nume proprii din inscriptia noastrA, 9i cu atit mai
supArAtoare, cu cat ar fi la un nume greu, dacà nu chiar impo-
sibil, de completat atunci avem incurcAtura alegerei intre :

Un Genicius, zice editorul Zangemelater, dubios, eisim si la Pompeii, CIL.

IV, 2072.

5 A. R. Memoriile Sectiunii Istorice. Seria III. Tom. II. Mem. I.

www.digibuc.ro
 66 VASILE PARVAN 66

Becvxa-Yeng (Tomaschek, II, 2, 17 si Dumont, Merlanges, p.

352), BewxgEelg (opt: la Kalinka, o. c., nr. 34 I, 70; II,
29, 47, 67; III, 28, SI ; IV, 94 i nr. 161), Brinursius (To-
maschek, II, 2, 17), Brincasus (CIL. III, iiiii, Car-
nuntum) i Becvxgag (trei: la Kalinka, o. c., nr. 34 I,
56; II, 68 si I, 55)1). Dacà ni e o prescurtare, i numele
a fost scris in adevar intreg pe piatra noastra, atunci el e total
nou si exceptional. Singurele rädacini thracice cunoscute, din
cari 1-am putea deriva, ar fi: P brea, bri, ((burg*, (Icetate), ((sat*
(cf. Tomaschek, o. c., II, 2, p. 101 cu 62 si 63 si II, 1, p. 6,
glossa WI) si IP bhri, ((a tunde*, ((a rade* (id., ibid., H, I, p. 7,
glossa 6, din aceast rAdAcinà deriva Tomaschek numele
thracic Brilo, cf.. II, 2, 17): am avea i intr'un caz i in cell-.
lalt un Bri-n, in forma latina Bri-nus, deci in inscriptia noastra:
Genicius Brin (i) , adica de completat o simpla ligatura ca la
primul nume, Iulius Gemini, uitata ori neglijata de lapicid.
Cum e greu de admis cà nume ash de lungi, ca acelea citate
mai sus impreuna Cu BenwaYpng, ar fi fost prescurtate
ash de arbitrar, inteun simplu Brin, atunci and aláturi toate
celelalte nume sunt scrise complet, credem ca a doua expli-
catie ce am dat acestui nume nou, trebuie sä fie cea
adevarata.
Cat priveste numele casierului comunal (quaestor), el e un
roman deplin, Cocceius Firmus. Numele Cocceius e comun in
Scythia Minor (cf. Incep. viegi rom. la gurile Dundrii, p. 103,
125-126, 159, 161) si chiar la Histria (ibid., . 103 si I25) si in
insas satul lui Quintio (Histria IV, 617). Cognumele Firmus
mai e folosit chiar in vicus Quintionis, cum vom vedea mai jos,
pe altarul din a. 176, tot de unroman adevarat, Tiberius Firmus,
primarul din acel an.
0 ultima observare: Apollonare in loc de Apollinare, in pen-
ultimul rand al inscriptiei, e o interesand elenizare a cognu-
melui roman, occidental, in imediatul contact cu o cetate greaca
ash de insemnata ca Histria, unde Apollon era zeul eponym
al republicei. In tot CIL. III nu se intampinase Inca aceasta

Bri9 Brincasus i BotvxdCetg sunt numki transcrieri diferite ale aceluia0 nume:
Brincastis.

www.digibuc.ro
67 HI STRIA VII. 67

formA grecizantA a cognumelui roman. i din acest punct de

vedere inscriptia noastrA aduce dar ceva nou.

50. Altar de calcar compact, gAsit in ruinele curtinei a, cu

baza aproape cu totul ruptA si de asemenea cu lipsuri insemnate
la profilul superior. Inalt, atAt cat e pAstrat, de 1.15 m., lat
de 0.615 la profilul superior i de 0.465 m. la trunchiu,

1 0 M. ,z3
ShCRW\AFRO
SALINT oVET
ETCiVESRTBE
SSI CONNICD
aV11\1-10 Nlsv
C VRAAAC A E
DO BELL1coli,
AAV CATRALO
0 OIcETOMESD0
Tvz IN EBT) IDIq
WSW N IS i'ISO
NE ET1V LlAN

,74 5

gros de 0.58 la profilul superior 0 de 0.44 la trunchiu. Ca de

obiceiu, coronamentul e stilizat la cele patru colturi in formA
de acroterii. Inscriptia e gravatà pe fata ingustA (a grosimei)
altarului. Literele, dare, dar rustice i ca forme 0 ca
gravare, sunt inalte in primul rand de 0.035-0.040, iar
in toate celelalte de 0.045-0.050 m. Ligaturi i prescurtAri
naive. (Vezi plansa VII, fig. 1).
5°

www.digibuc.ro
 68 VASILE PARVAN 68

Litera dela inceputul r. ii este, dupa comparatia cu toate

celelalte ale inscriptiei, sigur un T. Cat priveste semnul de
sub palmeta, in r. Po, el pare a fi un I, adaogat dupa ce inscrip-
tia era gata, din motivele ce vom arata mai jos.
I(ovi) 0(ptimo) M(aximo) sacrum pro sal(ute) Imp(era-
tons), vet(erani) et cives R(omani) et Bessi con(sistentes) vico
Quintionis cur (agentibu5) mag(istris) Aelio Bellico e[t] Mu-
catralo Doli et qu(a)es (tore) Dotu Zinebti,idibus lunis, Pisone
et luliano co(n)[s(ulibus).] .
Deci iaras ziva consacrata de 13 Iunie, a anului 175.
La aceasta data Marcu Aureliu era de fapt singur, ca impa-
rat, deci Imperator la singular e in ordine.
Numele primarului roman, Aelius Bellicus, e comun (cf. ind.
la CIL. III); in special cognumele Bellicus e destul de frecvent
chiar ca nume de sclavi (CIL. III, p. 2383).
Tot ash numele primarului bess, Mucatralus Doli e comun
thracic. Asupra formei Mucatralus trebuie insa sa insistam,
caci constitue un fenomen de latinizare, interesant, si in acest
aspect numele nu era mai inainte cunoscut, ci regulat in forma
Mucatralis, atat pe greceste, cat i pe latineste (Tomaschek,
Dumont, Kalinka, CIL. III). In tinutul rural al Histriei acest
proces de latinizare a numelor thrace e, se pare, general : am
examinat altadata pe Mucatrio i pe Seuto (Histria IV, p.
686 si urm.); am cercetat in inscriptia precedenta pe Brinus;
vom analiza numaidecat pe Dolus i pe Zinebtus, toate forme
specific romanizate, intru cat desinentele greco-thrace sunt fun-
damental schimbate.
Numele tatalui lui Mucatralus, e Dolus, iar nu, cum ne-am
astepta, Doles (dang, gen. dobjovg, ori, eventual, Dolentis,
cum il vom gasi in afara de exemplele mai vechi
Inca si mai la vale, intr'o inscriptie funerara, probabil tot din
vicus Quintionis). Radacina dol- e foarte bogata in formatii ono-
mastice (cf. Tomaschek, o. c., II, 2, p. 34; Dumont, p. 541 ;
Kalinka, p. 419) Si formele latine ale numelor thrace compuse
cu dansa trebuiesc acum crescute cu Inca una Dolus, -i, ala-
turi de Doles, -entis 0 de Doleus, -ei,---pentru a nu vorbi aici
deck de formele scurte, iar nu si de cele lungi, ca Dolanus.

www.digibuc.ro
 69 HISTRIA VII. 69

Preat de clar i usor de explicat e Mucatralus Do li, pe atfita

de incurcat e numele DOTVZINEBTI, pe care noi 1-am des-
pArtit in Dotu i Zinebti.
La prima vedere, mai ales prin suggestia latinizantA de a
intelege unul din nume ca o poreclA, se poate aveh tentatia de
a desparti Doha Si Inebti. In acest caz, evident, Inebtus, fund
latinul ineptus, e destul sA reflecam un moment numai asupra
sensului injurios, pe care-1 confine, spre a-1 respinge numai-
deck. De altà parte thracic, Inebtus nu-si poate gAsi nici-o
exphcare, cel putin preat suntem pAnA acum inarmati in
chestiuni de onomasticA thracA.
Dimpotriva, etimologic thracic suntem oarecum obligati sA
despArtim cele douA nume, ash cum am fAcut-o : Dotu, fiul, si
Zinebtus, tatAl. SA le cercetAm pe rand.
Numele Dotu, se comportä credem in thracicA intoc-
mai ca i Cotu, Cosu, Dolu: and sunt simple, pAstreaz5 pe o
in prima silabA, and se compun cu alte rAdAcini ori particule,
schimbA, potrivit legii binecunoscute de vocalism thracic, pe
a in it (cf. Kretschmer, Einl. in d. Gesch. d. griech. Sprache,
p. 221, 223, 225 Si 226): astfel Ktivvg da KovriAag, Liam,
(xiosun) (IA Cusala, MAng (dacov) dä dov244-ellug (pentru toate
v. exern ple la Tomaschek, o. c., s. v .); tot ash Dotu dA Llartov (Du-
mont-Homolle, Mélanges, p. 553), durozigroetg, dvrot5wAcc (Ka-
linka, p.420). DacA aceastA observape a noastrà e justA, numele
casierului comunal din vicus Quintionis nu numai cA ne procurA
un radical interesant si nou pentru o intreagA serie de nume
thrace, dar el se prezintA, ca si in cazul numelui dareiNg, ca
vechiu si conservativ bess;c, poate chiar incA nedeclinabil pe
latineste. CAci finalul -u, in Dotu, e mult mai natural un
ablativ thracic, cleat eventual unul latin de declinarea a IV-a,
absolut neadmisibil, in cazul unei romanizAri a numelui, care,
fireste, ar fi intrebuintat oH declinarea a II-a, Dotus, ca
mai sus, Brinus, Dolus, sau pe a treia, Doto, -onis. In
adevAr, finale de nume thracice in -u mai cunoastem 'Inca
satisfacator de multe: Sicus (Sicu) (Tomaschek, II, 2, p. 49
si 43), Sucu (p. 30 si 44), Sisus, gen. Sisu (p. 43), Sulu (p. 44),
Susu (p. 44), Rescu- (ePcuaxov-j in nenunnArate compuse (p. 27
si urm.), Muscus (p. 27), Aulu- (AUov-) in foarte multe corn-

www.digibuc.ro
 VASILE PARVAN 70

puse (p. 3 6), Ucus (p. J1), Vitu (Vitu-paus) (ibid.), Bitus
(.131,0vg, Baavg simplu sau in compuse : p. 13 i urm.), Burus
(v. si compusele, p. 16 si urm), Pistus, Pistu (p. 2o), Mau-
( Maupus, cf. insAs Paus, Pus: p. 22 C11 8, cu 25), Renus (p. 28),
`Pni3ov--, Regu- (p. 28), Dentu- (p. 3o), Dinus (p. 33), Tiatus
(p. 36) si OtcrOlofig (ibid.), Taru- (p. 37), Samus (p. 41).
In ce priveste numele tatAlui lui Dotu, credem cA Zinebtus
are a fi desfAcut in : rAd. zin-, destul de cunoscuta in thracicA,
si rAd. -ebt- (dublet la -ept-), deasemenea constatabilA in forme
numeroase i sigure.
RadAcina zin- o mai cunoastem din Zinama (Zinima) (To-
maschek, II, 2, 4o), Zinenis (Kalinka, nr. i6o, cu CIL. III,
7470, 14210), Zina (fatA : CIL. III, D. CVIII), Zsivng
(Kalinka, nr. 306), poate si in Ziptg, genit. Zv (ibid.
nr. 298) si in acest caz toate formatiile cu -zenus (cf. Tomaschek,
II, 2, p. 39) ori Zeni- (cf. Dumont, o. c., p. 542). Dad.
Tomaschek nu greseste, and explicA thracicul Z4v-ang cu
armen. cin- «nativitas» si -di wonens», deci, <genus s. vitam
praebens» (1. c., p. 39), atunci am avek si in Zin-ama Zin-enis,
Zin-ebtus, sensuri analoage, in legAturA cu. ideea de nastere ,
origine, viatA. Asupra terminatiei -enis vom reveni la cercetarea
numelor din inscriptiile imediat urmAtoare, din anii 176 si 177.
SA ne oprim acum asupra cuvântului ebtus, desigur identic cu
eptus i latinizat din eptis, epte. Acest cuvânt ne este de o parte
cunoscut din numele de localitAti Bovpd-iarco, Burd-ipta (To-
maschek, II, 2, 61) Tilez-ypta (Pkvan, Bull. de l'Inst. p.
l'Europe s. o., 1914, p. 127 i urm.), in cari partea a doua, ar fi
eventual in legAturA cu rAd. ap-, ip- a la., a castigb:
Tomaschek (II 2, p. 61), cf. grec. darn), ca legh, a alcAtui»,
drvog #pipAibil» (in acest caz numele Zineptus, degat cu viata»,
ar fi echivalentul thrac al grecescului Maxwiog), de altA
parte insA avem bogata serie a numelor thrace formate cu Epta,
Epte, 'Envy), Tam, 'Ezra (Tomaschek, II, 2, p. 8 si urm.,
fArA insä etymologia thracicului eptci din scr. sApti #Gespann,
Zugross», adicA echipaj, pereche de cai inhamati la carul de
luptA, care mi se pare mai putin convingAtoare deck prima).
Astfel darl Zin-epte (Zin-ebte), latinizat popular Zinebtus,
reiese ca un foarte corect i firesc nume thrac, alcAtuit dupA

www.digibuc.ro
71 HISTRIA VII. 71

modelul obicinuit al numelor duple thrace : Epte-centes, Aulu-

tralis, Aulu-zenis, etc., din numele Zin-i, Zin-a i numele
Ept-e, Ept-a.
Inca o observatie, de caracter epigrafic : am completat in r. 7
cur (agentibus), iar nu cur (antibus), pentruca toate celelalte
cinci monumente din vicus Quintionis ne confirmau prima for-
mula, indiferent de prescurtare.
5i. Altar de calcar bun, dar calcinat i apoi putrezit in apA,
gasit in ruinele curtinei a, la o mare adancime sub daramaturi,
zacand intreg subt nivelul apei Marii, care-I acoperea complet.
La ridicarea lui s'a constatat cA era aproape cu totul sfaramat.
Cu mare greutate s'au putut aduna din apa murdara, de carac-
teristicul nomol negru al lagunelor mArii, multele fragmente
in care se risipise acest monument. Rezultatul a fost foarte
multumitor, caci desi ii mai lipsesc ici si colo bucati din fata
scrisA, lectura inscriptiei a putut fi totus perfect asigurata. E
inalt, in reconstituire, de c. 1.40 m., lat la profile de 0.55, iar
la trunchiu de 0.44 m. Litere dare, dar rustic trasate i gravate,
inalte de 0.045-0.055 m., afara de ultimul rand, unde sunt
numai de 0.035 m. La sfarsitul r. 5 si io cite un N i 0 foarte
mici, iar la sfarsitul r. ii un I foarte lung. F are o forma carac-
teristica imitata dui:A cursiv. Ligaturi: E cu T i V cu A.
(Vezi deseninul pe pagina urnatoare ci planca VII, fig. z).
I (ovi) 0 (ptimo) M (aximo) sac (rum), pro [ sal (ute ) ] Imp (e-
ratoris),vet(e)r(ani) eft] c (ives) R(omani) et Bes(si) c[o]n-
(sistentes) vic (o ) Quin (tionis ), curag (entibus ) mag(istris)
Tib (erio) Firmo et Val(erio) Cutiunis et qu(a)esto[re] Fl(a-
vi o ) Secundo, idibus Iuni(s) Apro II et Po(1)1[1] one II co (n )-
s (ulibus ).

Deci, iara i iara, 13 Iunie, acum al anului 176. Numele con-

sulului Pollio pare de fapt a fi fost scris cu un singur 1, pe
piatra nefiind loc in spartura cleat pentru o &era., afara,
evident, de cazul ca. I ar fi fost subtilizat pana la dimensiunile
ce le are pe altarul din a. 175, mai sus examinat, in numele
Doli,

www.digibuc.ro
72 VASILE PARVAN 72

Unul din primari i perceptorul au nume romane foarte

obicinuite: Tiberius Firmus si Flavius Secundus. Afara doar de
faptul, cà gasim cognumele Firmus i pe altarul din a. 169, nu
cred oportun a mai observh cevh asupra acestor nume.

- o 55

I 0
\aSACdP RD
IMRVETR
tETB ,.
NiiVJCQV
cm
TIB 1

\A LCVT
ETC/VEST!)
IcL.,SE O. ND
IDIBVSe, N
APR.01-1 E '4'
QUEIICS s'
-1
,
0.125

Dimpotriva numele primarului bess merita o mai de aproape

cercetare, intrucat iar mai facem cunostinta cu un nume thrac
Inca necunoscut pang la noi.
Inainte de toate o mica incurcatura : Valerius Cutiunis re-
prezinta o persoana, sau doua ? Cáci avand numele gentil
Valerius ar trebui sa continuam cu cognumele Cutiunis de dat
aceluias Valerius, spre a-i completh numele roman. Totus cred

www.digibuc.ro
73 HISTIUA VII . 73

a am gresi total, de am face a§h. Valerius aici e cognomen, al

unui bess, care, in loc sl fie numit de pArinti cu un nume
thracic, a fost chemat cu acest nume roman, foarte iubit de
barbari, ca si Valens, Valerianus, etc., ca fiind de bun augur
(v. p. Valerius, cognomen,, in Illyricum si Orient, CIL. III,
ind., s. v.). Valerius e deci un nume barbar, ca i Cutiunis. Iar
Cutiunis e numele tatAlui lui Valerius, care, fireste, Ii scrie
numele dup. maniera greco-thracica : N., fiul lui N. Vale-
rius Cutiunis cetAtean roman, numit, el singur, cu ambele nume,
dupA maniera romanA, nici nu ar fi putut sA fie ales ca primar
din partea Bessilor, ash incit chestiunea se pune cu totul
simplu : ori e barbar i e primar, ori e roman si nu e
primar.
Numele Cutiunis e un dublet la Cutiula, nume bessic cunoscut
(Tomaschek, II, 2, 51). AlAturi de aceste douA forme mai
avem Cuta i Cutie (gen. Cuties, fem.), Koti&tv, gi, na-
tural, Kovraag (v. mai sus p. 69 cele observate cu privire la
Cotu, Kong, Kovraag si cf. Tomaschek, p. 51 cu CIL. VI,
2353). tim cà sufixuI -la e un diminutiv thracic. Ce rost are
sufixul -nis?
Mai gAsim : Bu[rtJsitsinis (dela Burzi-tzi-nis: v. mai departe
nr. 52); Notgevtg (si Beov44vng ?), dela .13004-og (Dumont-
Homolle, Mélanges, p. 551), Zinenis (CIL. III, 14210) alAturi
de Zines, Zina (Kalinka, nr. 306 si CIL. III, D. CVIII i vezi
mai sus, p. 70 si urm.), Eptenis dela Epte, Eita (Kalinka, nr.
34 I, 35 si I, 38), 'Alxevig (fern.) [dela YAbrog: Tottorrazng, etc.]
(Dumont-Homolle, p. 325 si 558). E un sufix destul de rar
(Dumont-Homolle nu 1-au observat : Mélanges, p. 559), dar
foarte caracteristic i, ceeace e mai interesant, de constatat
chiar in paralell cu -ipta, -epta, d. p. la toponimicul Bur-
dipta, alAturea de care gasim Burdenis, pe Hebrus, la 24 m.
p. de Hadrianopolis (Tomaschek, II, 2, p. 61). (Pentru -na
in loc de -nis (cf. Dizala alaturi de Dizana): Dumont-Homolle,
Mélanges, p. 552).
Filologic comparativ el corespunde sufixului general indo-
germanic -nus, -vos, cu o vocalizare specificA, thracicA -nis
dEvg-evtg =Derzenus (-noets.-porus, etc.), care preferA in
finalA pe i lui o sau u.

www.digibuc.ro
74 VASILE PARVAN 74

Retinem deci prin inscriptia noastri --un nou nume

stabilim Inca un sufix thracic.
52. Altar de calcar compact, spart in doui, diagonal pe fata
scrisi, gisit in ruinele curtinei a. Aschia desficuti din piatri
intre cele doui buciti nu s'a putut gasi in dirimaturi, cu toate
ostenelile noastre. Din aceastä cauzi s'a pierdut cam cite o
literi din fiecare rind, dela Ibo. Regretabili e pierderea mai
ales in r. 9, unde este iar un nume thracic cu totul neasteptat,
si, tocmai aici fiind stricate douà litere, restaurarea cuvintului
nou thracic rimine, pentru aceste doui litere, discutabili.
Inàllimea altarului e de 1.35 m., litimea la profile de 0.46 r.
0.50, la trunchiu de 0.4o-0.41 ; grosimea la fel. Literele dare,
dar rustice, inalte in primele doui rinduri de 0.035, iar in
restul inscriptiei de 0.045o.o5o m. Corecturi dupa sfirsitul
sipirii, in r. 7, unde un L uitat in cuv. FLORO a fost adiogat,
mic de tot, intre F i 0. Alte litere mici, pentru cistigare de
spatiu, in r. 4, 8 0 14. M omat. Ligatura doar in r. 9, N cu
T. Traditionala impodobire cu acroterii i rozete a profilului
superior e, in parte, martelati.
(Vezi desemnul pe pagina urnatoare i plansa VII, fig. 3).
In r. 2 la inceput SA; in r. 3, cam steins, SAL si I, apoi
M, care e aproape tot pistrat. In r. 4 CR, In. r.. 6 nu
putem hotAri de a fost in spArturA un G, pentru CVRAG,
oH un A, pentru CVRA-A. In r. 7 sigur un 0 si in r. 8 ET.
In r. 9 la urmi pare sA fi fost un T. In spartura a avut loc o
singuri literi : ce anume, vom propune mai jos, la examinarea
numelui nou, thrac, ce ni-1 aduce aceasti inscriptie. Restul, lirn-
pede.
I (ovi) 0 (ptimo) M (aximo ) [ sa] c (rum) pro [ sal (ute ) 1 ] m-
p (eratoris ), vet (e )r (ani ) et [ c (ives ) R ( omani ) ] et Bes ( si)
con (sistentes ) v[i]c (o ) Quin (tionis ) cura[g (entibus ) ] mag-
(istris ) Iul (io ) Flo?" o ] et Derz (eno ) Bit (i) [ et] qu(aestore )
Front (one ) Bu[r ?t] sitsinis, id [i] bus Iunis Imp (eratore ) Corn-
modo et Quintillo co (n )s (ulibus ).
Deci, iaräs 13 Iunie, anul 177.

www.digibuc.ro
75 HISTRIA VII. 75

PrescurtArile sunt fAcute identic ca in inscriptia din a. 176

(nr. prec.); de aceea, in r. 6 am admis, fIrA semn de intrebare,
curag (entibus ), iar nu cura (m) a (gentibus ). Poar la urmA
lunis intreg, in loc. de Iuni (s ) .

7E= b
-4

P R-0
P V ETK
ETBESC?
'T4Q.VI '
CV )\?\
1VP FLO 6 -;ETD
EK2d B ,71
O 1\TL? 3
,gIT SIN I I

By SIVNIS4
I XA P-4C OAA
MO DO ETQ
V I NTILLO C0.5
4', ._
o:o8
-k

0(.15

-050

Transcrierea VETR, atat aici cat i pe monumentul prece-

dent, ar da de bAnuit scA se §i citeh vetr (ani) , iar nu vet (e )-
r (ani) Totuq poate fi i simplA abreviaturA capricioasA de la-
picid dela Tara.
Interesant, cA de0 erau doi Imperatores Augusti, redactorul
inscriptiei nu a pus IMPP AVGG, cum se obicinue§te mai

www.digibuc.ro
 76 VASILE PARVAN 76

tarziu, and lumea se deprinde a cunoaste mai multi impgrati

In unul i acelas imperiu roman indivizibil, ci a lAsat sA se
inteleagg, prin indicarea unui singur impArat,cg fiul lui Marcus
joacg numai un rol secundar, oarecum de simplu Caesar,
in felul cum, pe vremea lui Antoninus Pius, provincialii ro-
mani pomeniserg toatä vremea in dedicatiile lor i pe <Ce-
sarul* Marcu Aureliu, desl, evident, nu-1 confundaserA ca
autoritate cu tatAl sgu, adoptiv, augustul Pius, care era sin-
gurul impArat al lumii romane. Inovatia lui Marcu Aureliu,
de a impArti sarcinele domniei unice intre doi impArati egal
indreptAtiti, era prea metafizicA spre a fi inteleasA de popor.
Intai lumea s'a luptat, cat a crezut cA impArAtia poate fi
tinutA indivizibilg, pentru restabilirea si a unui .singur
impgrat: pad la Constantin, Iulian, Teodosiu. and s'au
convins apoi Mediteraneenii romanizati, cA totus Orientul e
o lume diferia de Occident, au recunoscut doi irnpArati,
dar i in cloud impArAtii. i de-atunci cele cloud impgrAtii
se luptA sl refacg pe cea unicd, prin cucerirea celeilalte!
AdicA, ash cum fusese pad la Alexandru cel Mare, si cum a
fost, dupg uciderea gandului lui le slAbAnogii cari voiau sA-1
finite, panà la cel care-a putut iar sA invieze, vechia unitate
mediteraneang, Octavianus Augustus.
Chestiunea atinsA aici in privinta ünitàii impArAtiei ro-
mane, se pune, de altfel, si la inscriptia ce urmeazg, din
vicus Celeris: formula de loaialitate Amine: pro salute Im-
peratoris, chiar dad sunt doi impgrati. Cf. de altfel i cele ce
vom observa mai jos, la nr. 53.
Numele celor doi primari din acest an, 177, sunt deopotrivA
comune: Julius Florus, ca i femininul Julia Flora, sunt bine
cunoscute in Illyricum (v. CIL. III, incl. s. v.); iar Derzenus
Bid e, iarg.s, un fel de donescu# ori d'opescio thracic. Chiar
aici, in vicus Quintionis am mai intalnit un primar Derzenus
(acela insA feciorul unui Auluporus: Histria IV, p. 617 si in
special p. 62o, unde se face analiza numelui), iar tatAl prima-
rului Durisses din a: 149, mai sus cercetat (p. 59) se cheard
tot Bithus, ca c tatAl primarului de acum, din a. 177.
Nou si caracteristic e numele casierului comunal: personal,
purtand, ca c i primarul Genicius Brini din a. 169, ori prirnarul

www.digibuc.ro
 77 HISTRIA VII. 77

Valerius Cutiunis din a. 176, un nume roman, el ne da insg,

ca i ceilalti doi, prin numele tatAlui snu, ocazia de a cunoaste
un nume nou thracic.
Numele roman al acestui primar thrac, cetit de noi Front (o ) ,
ar puteh, eventual, sA fie si Front(inus). Credem totus, cä fatA
de frecventa enormA in cercurile de jos (servi, barbari, soldati,
liberti : cf. d. p., numai pentru Illyricum si Orient, CIL.
III, ind. p. 2392 IV, si 2632 III), de unde se inspirau indi-
genii in imitarea obiceiurilor noun, romane, e mai mult ca
probabil, cà numele primarului nostru e Fronto, si de aceea
la descifrare nici nu i-am mai pus obicinuitul semn dubitativ
intre parentcze.
SA analiznm acum numele thracic Bu[r?t]sitsinis. Infniu de
toate, pentru ce restaurAm In spArturA literele R i T ? Proce-
&And etimologic, observAm, dela sfirsitul spre inceputul nu-
melui, intniu sufixul binecunoscut -nis (v. si mai sus, p. 72
si urm.); recunoastem apoi grupa -tsi- care, evident, nu poate
fi alta deck rAdAcina tzi-, cunoscutA noun din numele thrace
Tzi-ta, resp. Tzi-n-ta, cu nazalizarea asianicA (bithyno-phry-
gicA : Saga-ris, Sanga-ris!): Tomaschek, II, 2, p. 39.
SA ne intoarcem la inceputul numelui. RadAcini thracice
(fie in onomasticA, fie in toponimie) incepAnd cu Bu- avem in
prirnul rand, sau grupa celor cu Bur- (Tomaschek, II, 2, i6
si 61 urm.), sau grupa celor cu Buz- (id., ibid., 16 si 17, 6i
0 95). Apoi, un But- (p. 16 si 62), un Bul- (p. 61) i, cu greu,
un Bug- (p. 62). Deci: Bu[r.]si, Bu[z.]si, Bu[t.]si, Bu[L]si
sau ev. Bufg.Jsi. Prezenta sigurA a lui s imediat dupä lacuna si
necesitatea Inca a unei litere intre s i cele trei dela inceput,
exclud, thracic vorbind, toate combinatiile citate afarl de
prima : Bu[r.Jsi. Dintre diferitele rAdAcini incepfind cu Bur-
nu avem deck una singurA continind pe si, Bovgcciaw,
Burziavo, cetate getica de pe lânga Sumla (Tomaschek, p. 62).
Dar piatra pare ea insAs a indich in urma de literA conservatA
Inca la, finele r. 9, un T: Am avek deci BufrtJsi- pentru Burzi-.
AceastA egalizare de sunete lie este permisA pe baza : Tsierna
Zerna (CIL. III, p. 2546 si 2547) cu ortografiarea in plus
Dierna (p. 2533) i Cerna (in lupiter Cernenus, divinitate dacicA
dela Alburnus [Abrud : CIL. III, p. 924-927], cu numele

www.digibuc.ro
 78 VASILE PARVAN 78

akkuit din toponimicul Cerna, dupá exemplul binecunoscut

al numelor de divinitati thrace, locale [Parvan, Gdnd. d. lume
viald la Gr.-Rom. din P. S., p. 91: gresit explicat de
.Steuding la Roscher, Myth. Lex., I., p. 866, ca zeu celtic):
iarAs vre-un sunet specific thracic, g, c', sau care va fi
fost.DacA aceasti reconstituire a noastrA se admite, atunci
avem iarAs un nume compus, dupA felul obicinuit thracic,
din douA rAdAcini: Burzi-, Burtsi-, dela <burn, (bereza* (dnAl-
time>, <deal») i -tzi-, -tsi-, dela <gvi», sgi-* trAh) (cf.
Tomaschek, p. 62 cu 39). Deci Burtsi-tsi-nis (Burzi-tzi-nis),
#cel care trAeste pe inAltime)>, 4Munteanub>.
SA examinAm insfarsit succesiunea quaestorilor in vicus Quin-
tionis In cele cinci documente noul pe care le comunicAm acum.
In a. 149 e un roman, Servilius Primigenius; in a. 169 e tot
un roman Cocceius Firmus; in a. 175 e un thrac Dotu Zinebti;
in a. 176 e un roman Flavius Secundus; in a. 177 e iarAs un
thrac Fronto Bu[rt]sitsinis. In ultimii trei ani alternarea e
strictl: odatA un thrac, odatA un roman. Dar, in general, se
pare eel n'a fost ash de consecventl. D. p. in a. 169, sOcotind
inapoi dela 177 incolo, ar fi trebuit sA gAsim quaestor pe un
thrac, i totus gAsim un roman. Precat posibil, se pare insA cä
se tineh seamA de aceastA dorinla de egalitate, ca, acolo unde
nu exista colegialitate, ca la magistri, demnitatea respectivA sA
treacA pe rand dela Romani la Bessi i inapoi.Cfind vedem
insA ca fie primarii, fie perceptorii din vicus Quintionis, chiar
and sunt bessi, incep, din ce in ce mai des, sl poarte nume
romane, Genicius, Valerius, Fronto, intelegem cl nu e departe
timpul, and Romani si Bessi, top vor fi o apA, i greu se va
mai putea distinge romanul de origine vesticA de romanul de
origine indigenA (cf. d. p. cazul dacului Valerius Marcus dela
Durostorum in Incep. yield rom. la gur.. Dundrii, p. 202 i urm.).

53. Altar de calcar alb, destul de bine conservat, gAsit in

clArimAturile curtinei a. Inalt de 1.24, lat de 0.54-0.55 (la
profile) si de 0.47 la trunchiu, gros de o45-0.50 la profile
si de 0.42-0.46 m. la trunchiu. Lucrare destul de nedibace.
Literele foarte mari, de o.o55o.o65, afarA de ultitnele douà
rfinduri, unde au numai 0.035-0.040, sunt- desemnate i sA-

www.digibuc.ro
79 HISTRIA VII. 79

pate foarte stfingaciu. Desi pus in acelas an cu altarul de sub

nr. 52, totul diferl aici de monumentele din vicus Quintionis,
material, lucru, mestesug, obiceiuri i cunostinte cum vom
arAtà in amAnunte la analiza continutului acestui document.
N i S sunt regulat culcate sPre dreapta. A e cu bara orizon-
talA frantA. G e prelungit in formA cursivA. T aproape nu se
deosebeste de I. 0 singurA ligatura, in r. 5: E cu T, dui:4
care, incA odatA fAcut degeaba un T ! ! Literele dela sfirsitul
randului 7, desi ciocAnite, sunt perfectilisibile.
Cetim (vezi i plansa VIII, fig. 1):
o 5st

11
1
-- i009
1

II ,4,-,
i ..`-... --c I/ 1
--
1 I.
:; i 1, ,
kt it ...s:
i, 1.....

I AA.
.E 1 1 VIVO
N I K.,,C1
:.110 SAU
VELV ICFC
L ERISCY 13",9 0

A iN CIN,v
vl, vAic 1

VLNANV,
AAA Cl MO
VERO CAVA 4
/E1QvIN11110.c.0,pc oc,z
i,,.
Iii t) T. 0.;10
I 1
o 55

I (ovi) 0 (ptimo ) M( aximo ) et lunoni Regin ( a )e, pro sa-

1 (ute ) Imp (eratoris ) et vici Celeris, cura (m) agente Ulpium
Ulpianu(m ) mag (istro ) , Imp (eratore ) Vero Caesa (re )!, et
Quintillo co (n)s (ulibus ) ; d (e ) s (uo ) p (osuit).

www.digibuc.ro
 80 VASILE PARVAN 80

Alta lume decal in vicus Quintionis. Un singur primar, nici

un perceptor ; numai Romani si totus limba phi-a de greseli
ori negligente; dedicatia facuta nu numai lui Jupiter, ci §i to-
varasei lui divine luno Regina; in sfarsit perfecth ignorantä
in trebile politice: lui Commodus, luat de Marcu Aureliu ca
tovarls de domnie dela 27 Noemvrie 176, satenii din vicus
Celeris ii zic inca in in, Verus,dupa numele fratelui lui
Marcus, mort inca din a. 169. SI analizam pe rand toate aceste
particularitati ale inscriptiei noastre.
Majoritatea dedicatiilor oficiale acute prin satele Scitiei
Mici e catre zeii uniti Iupiter si Iunona (cf. Incep. v. rom. la
gur. Dundrii, p. 190-193), iar nu catre Iupiter singur. Pri-
marul Ulpianus e deci in acest punct de acord )cu traditia ro-
maul localä. Inchinarea sa «pentru sanatatea Imparatului*, iar
nu a «Imparatilor*, corespunde iaras obiceiului pe care 1-am
constatat si mai sus, in vicus Quintionis, iar unirea satului cu
imparatul intr'o singura dorinta de sal-Mate nu e nici ea afara
din obiceiu; v. d. p. la Ulmetum (Ulmetum, II, 2, p. 366):
inchinare facuta lui Jupiter si Iunonei, de cetatenii Romani si
Bessii asezati in Ulmetum, pro salutem (!) Marci Aureli Veri
et Lucii Veri Augusti et sua, in ziva de 25 Iunie 163; tot la
Ulmetum, dedicatie lui Iupiter si Silvan, la 5 Iunie 191, pro
salute Imperatoris et salute consacranorum (Ulmetum, II, 2, p.
375), etc.
In ce priveste numele satului, precum se poate vedeà si din foto-
grafie (v. plansa VIII, fig. I), nu e nici-o indoiall, cä trebuie cetit
vicus Celeris . Aceasta e important, pentruca astfel se corecteaza si
lectura gresita a inscriptiei gasite de Tocilescu la Karaharman si
in care lapicidul Oran uitase o litera, scriind numai CEERIS,
ceeace facuse pe Tocilescu sa ceteasca Ce (r )eris, lucru admis
apoi si de editorii Corpului dela Berlin 1), in CIL. III, 7526
si de noi toti, panä la gäsirea documentului sigur de acum.
Numirea satului dupa un om, iar nu dupa un zeu, e cu atat
mai mult in ordine, cu cat azi suntem in masura de a mai avea,

2) Cari de altfel au mai fficut o gresala ce le apartine complet: atat vicus Cereris
(sic) cat si vicus Clementinus (sic), vicus turris Muca, vicus Sc....ia,sunt socotite ca vici
intramurani, primul in Histria, celelalte in Tomi( I I), iar vicus Vero [b]rittianus e mutat
in Bithynia: incl. la CIL. III, p. 2547.

www.digibuc.ro
 SI HISTRIA VII,

numai din pnutul Histriei i Tomilor Inca patru exemple, de

sate numite la fel, numiri 'descoperite la scurta vreme una
dupa alta, in ultimele noastre sapaturi: vicus Quintionis (cu
cele sease inscriptii dela Histria), vicus Casianus (douä: Descop.
noud 'in Scythia Minor, p. 534 si urm.), vicus Secundini (mai
jos, nr. 61) i vicus Narcisianus (Incep. vietii rom. la gurile
Dundrii, p. 147), iar din alte parti Inca: vicus Clementianus,
intre Caramurat qi Pantelimon (Ulmetum, II, 2, p. 37o), si
vicus Vero [b] rittianus langa Harsova (CIL. III, 12479).
Am aratat in repetate randuri (v. in special expunerea din
Incep. vietii rom. la gurile Dundrii, p. 142-148) rolul hotaritor
al singuratecilor pionieri romani in intemeierea de asezari
romane la Dunärea de jos, si, prin aceasta, in romanizarea
indigenilor de aici. Voiu adaogh, cu prilejul descoperirei Inca
a unui colonizator de acestia, Celer din inscriptia noastra,numai
urrnatoarele consideraPuni.
Once sat nou, cu nume dupa un roman, inseamna o biruinta
a civilizatiei romane impotriva tenacitätii indigene. In adevar,
asezarile romane de pretutindeni in Imperiu se fac in, si langa,
satele indigene: indigenii sunt acasa la ei, iar Romanii venetici.
Acolo insä, unde, in camp deschis si pana atunci nelocuit,
romanul cumparand un praedium infiinteaza o villa, cu cla-
dirile, gospodaria, oarnenii de corvada, ai lui, romani, toti cei
can mai yin sa se aseze, alcatuind dintr'un conac singuratec,
un sat intreg, se aseaza pe pamant roman, in forme romane.
Multimea vici-lor din Scythia Minor, cu nume luate dupa
diferiti pionieri romani, e Inca o dovada de seriozitatea si trai-
nicia operei de colonizare cu Romani, a tinutului daco-thracic
dela Dunairea-de-jos.
Numele primarului din vicus Celeris e cam suspect din punctul
de vedere al ingenuitatii personagiului: ne vine sä credem, ca
el e fostul sclav, thrac on oriental, al unui U/pius veritabil,
si de aceea nu ii e nici urechea ränitä de ablativul absolut pe
care si-1 construeste... cu acuzativul ! Potrivit obiceiului con-
sacrat, primhrul plateste, and satul vreà sa cinsteasca pe zei
ori pe imparat, deci si aici, de suo posuit.
Datarea e dublu gresita: I° ca e pus Verus in loc de Corn-
modus, si 2° pentruca e Verus Caesar, numele de principe
6 A. R. Memorii le Sectiunii Istorice. Seria RI. Tom. II. Mem. I-.

www.digibuc.ro
82 VASILE PARVAN 82

mwenitor al lui Marcus Aurelius (care n'a primit ca Caesar

numele de Imperator), iar .nu Verus Augustus, spre a fi
Verus i cum s'ar fi cerut chiar i numai prin Imperator,
care il preceda (nume care fusese de fapt primit de Commodus
Inca dela 27 Noemvrie 176). Noroc de Quintillus, cel de-al
doilea consul, al carui nume s'a pastrat pe piatra, ca altfel
trebuià sä construim o multime de ipoteze asupra adevaratei
date a acestei inscriptii: pentru a. 161, ori pentru a. 167, care
amandoul .ar fi fost false.
54. ase fragmente dintr'o placa de marmora alba, groasä
de 0.025 m., gasite ca simple pietricele de mortar, sfärmate
Inca din antichitate i aruncate ca umplutura in temeliile portii
celei mari a Histriei, subt contrafortul interior drept, de unde
au fost scoase unul ate unul, cu prilejul curatirei terenului
si scoaterei, spre conservare in Muzeu, a coloanelor .dorice de
marmora alba, cari erau puse ca ni§te busteni culcati la temelia
zidului. Literele inalte de 0.05 m., foarte ingrijit sapate, indica,
in stilul lor monumental, a doua jurnatate a secolului II, sau
prima jumatate a secolului al III-lea.
Cetim (vezi si plansa IX, fig. 1):

La incep. r. 1, partea de jos a unui I, iar la sar§it IO sau IC.

La incep. r. 2 un X, la sfarsit un V, ceeace e foarte important,

www.digibuc.ro
83 IIISTRIA VII. 83

caci impreuna cu X fixeaza cazul in care avem a pune intregul

nume si titlu din primele trei randuri ale inscriptiei. La incep.
r. 4, fragment din bara orizontala de jos a unui E. La sfarsit
un L, un E, sau un B, cad bara dela mijloc pare mai mult o
spat-tura intamplätoare (leek o gravare a lapicidului. In r. 6,
si apoi r. 7, tot ce a mai fost ca text, a fost martelat Inca din
antichitate, inainte de a se fi aruncat placa sparta in zeci de
bucati in betonul zidurilor Histriei. Am aveh deci :
.Pius Felix] Invic[tus Augustus....
...pontife]x maximu[s,..
(Imp. sau) trib. pot.] III, cos. 1...
...be]llum ul[tra...
5. ...]absum[psit?..
...a]vit. fill
IMII/I
Inscriptia fiind gravata pe o placa de marmora, aceasta a ser-
vit de sigur ca placaj la un zid sau monument, pe care, potrivit
obiceiului, a fost eternizata pomenirea sarbatoreasca a eveni-
mentului sau persoanei. Aici, se pare ea le avem pe amandoua.
Persoana e un imparat care foloseste supranumele de Invictus,
deci nu poate fi mai vechiu deck Caracalla,caci Septimius
Severus si Commodus nu poarta acest atribut cleat cu totul
intamplator si in afara de regula. Evenimentul pare a fi o mare
biruinta impotriva barbarilor de peste granitä : [be]llum ul-
[tra] si absum[psit] sunt resturi din formula de celebrare a
victoriei. Dui:4 tribunicia potestas III 0 un singur consulat
(caci pe piatra nu pare a fi urmat o cifra pentru consulat) in-
scriptia s'ar potrivi atat pentru Severus Alexander cat i pentru
Maximinus. Totu§, avand in vedere räsboaele de care e vorba
in inscriptie, Maximinus ar fi mai indicat. In acest caz insa
inscriptia ar mai puteh fi completata pe socoteala lui Maxi-
minus si altfel, cu imperator III, inainte de cos., dupa CIL.
III, io649.
Imp. Caesar C. Jul. Verus Maximinus
Pius Felix] invic[tus Augustus
pontifqx maximu[s trib. pot.
II, imp.]Ill, cos. [procos. p. p.
6*

www.digibuc.ro
84 VASILE PARVAN 84

5. . . . befllum ul[tra . . .
. . . ] absum[psit? . . .
. . . a]vit . .

adicA din a. 236 d. Chr.

Totus, cum foarte bine se poate, ca in r. 3 (4), dupä cos.,
sä mai fi urmat i o cifrd, atunci inscriptia (pästrand tot
imp(erator) III) se potriveste i lui Caracalla, ori, cu dife-
rite alte posibilitäi i exceptii (Invictus), chiar lui Septi-
mius 'Severus (de data aceasta putand aveh cifra III, fie pe
lânga trib. pot., fie- pe langa imp.).
De aceca am cercetat acest monument comemorativ Inca de
acum, inainte de a fi trecut cu totul la inscriptiile secolului al
III-lea d. Hr.
55. Fragment dintr'un altar ori stelä de piatrà ordinaril, nisi-
poasä, gäsit in daramaturile dinaintea curtinci e. Inalt de 0.30
lat de 0.40, gros de numai 0.125 m. (e o aschie); litere din
vreme Inca bunA, poate chiar dinainte de vremea lui Severus,
dar rustic sapate, inalte de 0.055-0.060 m.
Cetim (vezi si plansa VIII, fig. 2):
vOC) 0 31- - - - - - - it5- -
- 4

.11/C 1ANO

In primul rand, spre sfarsit, se pare, resturi din LLO

sau ELO sau LEO. La sfarsitul r. 2 i 3 Cate un S, iar la
sfarsitul r. 4 un N sau un M.
. . . [l 1 o] . . .
dianos[ . .

magis [
c on [

www.digibuc.ro
85 HISTRIA VII. 85

Avem, probabil, in r. I, z §i 4 nume proprii, d. p.: Clau]-

diano, iar in r. 3, se pare, cuvantul magis[tratis] la abl., ca in
inscriptia din vicus Quintionis, Histria IV, p. 617 furagen-
tibus Sulpicio Narcisso et Derzeno Aulupori magistratis et
Cocceio Phoebo quaestore. Completez in r. 3 magistratis, iar nu
magistris, pentru ca magister nu se abreviaza in aproape
totalitatea cazurilor cu mai mult de trei litere : MAG, adesea
nurnai MA : vezi mai sus, cele sase altare din vicus Quintionis
qi vicus Celeris.
Potrivit acestor premize, fragmentul nostru a facut deci
parte dintr'o ara, inchinata de vicani-i dintr'un sat dimpre-
jurul Histriei, de sigur la Rosalia, Iovi Optimo Maximo,
eventual si Iunoni Reginae, pentru sanätatea unuia din impa-
ratii celei de a doua jumatati a secolului al II-lea, sau, tot a§à
de posibil, din primele decenii ale sec. III-lea.
56. Altar de piatra de nisip, foarte friabila, prins ca mate-
rial de constructie in contrafortul interior stang al turnului
celui mare, G, cu inscriptia la aer, pe fata contrafortului de
catre intrarea in turn. Inalt de 0.90, lat la profile de o.44, iar
la trunchiu de 0.40, gros (la baza : singura care se poate ma-
sura formand cu fata scrisä colt de zid) de c. 0.30. Litere destul
de regulate, dar cu tendinta de inclinare spre dreapta, inalte
de 0.045-0.050 m. Sec. IIIII. Cetim :
(Vezi desemnul pe pagina unnätoare si pl. X, fig. 3).
Lectura e quasi desperata. La inceputul r. i sigur un H in
ligatura cu E. Apoi un R foarte aplecat spre dreapta.
Apoi lacuna mare. La sfar§it un S, ori, poate, un 0. Catre in-
ceputul r. 2, cam a doua litera,un 0; spre sfarsit, dare CLID.
In r. 3, dela jumatate inainte, pare, ONIS. R. 4-6 sunt
dare.
Her[culi sau Her[oni Sancto]
. Q... aclid
g... ioni[sJ
arcinam
[e]x vot[o]
p (osuit)

www.digibuc.ro
86 VASILE PARVAN 86

Sensul general al inscriptiei e limpede : o dedicatie fácutä de

un particular, fie lui Hercules (cum mai avem d. p. si inchinarea
din vicus Quintionis: Histria IV, p. 617), fie lui Heros, zeul
thracic bine cunoscut (ash cum avem destule din Scythia Minor
§i mai ales in tinutul Tomilor : cf. in special pe cea mai carac-
teristicä in CIL. III, 7532 ; V. si 7530, 7531, etc.; incl. p.
2512).

Ao 4111
4VIV
A INAW
X\707-

wr/

Lucrul nou si in aceeas vreme foarte greu de lämurit, e ter-

menul arcina, cu care e designat obiectul pus ex voto.
Thesaurus linguae Latinae nu cunoaste acest cuvânt. In tex-
tele medievale (v. Du Cange, Glossarium med. et inf. lat.) il
gäsim, dar tArziu, ash cà ne lipseste legAtura cu limba clasicä ;

www.digibuc.ro
87 H ISTRIA VII.

trebuie deci sa cautam o explicare pur antica, las and cuvintul

medieval sä vie abia in urma, numai ca o confirmare.
Fiind un ex voto pentru un zeu, trebuie, inainte de toate, sä
excludem mice sens funerar : arca in sens de sarcofag (foarte
des in inscriptii) e exclus. Totus derivatul arcina nu poate veni
cleat dela o arca având sens religios. De altä parte dedicatia
priveste un obiect concret. Deci arca va trebul inteleasa in
sensul ei primar : <dada», odulap#, #cufar#, iar nu in cel secundar :
tsarcofag#, ori in cel simbolic : #casierie*. On singurul loc in
care gasim pomenità arca in inscriptiile din Illyricum i Rasarit,
la Antiochia Pisidiae (CIL. III, 6839 si 6840), priveste o arca
sanctuaria, in sensul de #casierie* a unui templu : e vorba de
un curator al acestei area.
Dar arca in sensul propriu poate fi i cassa de bani insäs ;
darul necunoscutului dela Histria (poate un [Her]aclid[es] )
ar aveh perfect rost sa fie tocmai o danie ex voto a unei «lddito,
pentru uzul, nu al zeului insus, ci al unui collegium funbraticium
având ca patron pe Heros Sanctus (mai de graba decht pe Hercules ,
desi, in sensul syncretistic de zeu salvator, si Hercules poate
foarte bine patronh o societate de asigurare pentru caz de moarte)
si al carui magister, respective quaestor, ori chiar arcarius, sa
ADA in ce sa-si inchida banii, pe cari membrii colegiului dhu
drept cotizatii, adica in ce- sa-si gina cassa#.
Totus arcina, ca derivat dela arca, rämâne Inca nedocumentat :
aici credem cà trebuie sa intervina textele medievale. Du
Cange cunoaste sub termenul arcina, resp. arsina, intre altele
(arsina,-z) un fel de mobila, pe care in actele sinodului dela
Nimes din a. 1284, la cap. de veneratione Ecclesiae, o gäsim
indicata, destul de vag, precum urmeaza : Quia quidam clerici
ecclesias sic exponunt supellectilibus, et arsinis ipsius, et etiam
alienis ut potius domus laicorum, quam Dei basilicae videantur:
idcirco firmiter prohibemus,ne eiusmodi supellectilia seu arsinae
in ecclesiis admittantur, nisi propter,bellum, aut incendia repen-
tina, seu alias necessitates urgentes...
Daca prin aceste arcinae (sau arsinae) din sec. XIII
sunt de inteles cassele de bani particulare, ash cum ne reieseh
din considerapile noastre de mai sus pentru arcina dela
Histria, e o intrebare. Fapt e, eh un arcarius collegii e

www.digibuc.ro
88 VASILE PARVAN 88

lucrul cel mai firesc (vezi un atare demnitar collegial in CIL.

III, 7437 r. 6, din Nicopolis ad Istrum), iar un arcarius are,
evident, nevoie de o arca, sau fie si numai de o arcina.
57. In randul de jos al marilor blocuri, cu care e placata
curtina g, in apropierea turnului G, indatä deasupra soclului,
se afla o mare bazä de calcar compact, cu toate profilele cioca-
niter. Cum piatra n'o puteam scoate fail a darama zidul, ne-am
cercat norocul cu mici sondagii la fetele ei de sus si de jos.
Fortuna a fost binevoitoare. Inscriptia se alla pe fata de jos.
Am largit sondajul astfel ca la lumina artificiala sà putem ceti tot,
u63

TONeE1 4
,

AYT.O.KPAT<> !
I
EAPAbi E EFTTI ,

EE .0.YHP<>NEYEEB I
1

TT EPTINAKAA\TO <
,,.
iTairtAr%1RW'' N AA
)7.-" BOW

,/,,,,
'71/14r*Iiivilifoi/7-4.-L;
ult1t4,,/ ///,1,1,'kt11;1)Ifir'

färá a strica pietrele inconjurätoare si am putut descifra intreaga

inscriptie. Baza e inalta de c. 2 m., lata de 0.69 i groasä de
0.63. Inscriptia a fost gravata pe grosimea iar nu pe lAtimea
pietrei. Litere ingrijite, inalte, in primul rand de 0.037, iar
in celelalte de 0.040-0.045 m. Coltul de sus din dreapta, al
bazei, a fost rupt, probabil la asezarea in zid; partea care lipseste
din inscriptie, e Insä foarte usor de completat. De asemenea sfar-
situl inscriptiei este ciodnit. II putem insa reconstitui cu ajutorul
celorlalte inscriptii de acest fel, destul de numeroase la Histria.

www.digibuc.ro
89 HISTRIA VII. $9

Tew ihtó[varov ] AirroxQdroo[ a KaiJoacla A. 261m44i-ow] Za-

ovijeov Masfli) Ilsevivaza Atilov 1- a prov 'AQaffiosOv 'Ad[cafininxbv),
povAN Ofjpog 'Iovcopiaiv J.

Septimius Severus poartä numele de Pius, Adiabenicus si

Arabicus, dar inca nu pe acela de Tarthicus. Deci inscriptia
e de dupa a. 195, cand a luat el cele doua nume triumfale si
dinnainte de a. 198, and a acceptat i pe cel de Parthicus, oferit
Inca din a. 195, dar refuzat de impärat (Schiller, Gesch. der röm.
Kaiserz., I, 712, 5 si 720, 2; cf. Liebenam, Fasti, p. no).
De obiceiu dedicatiile facute de provinciali imparatilor in-
cep cu 'AyaOsijc Tiwit (cf. si Histria IV, p. 638 658),
desi sunt i cazuri, and inscriptia incepe direct cu numele
imparatului onorat (cf. Cagnat, IGARRP.. I, 683, 697,
713, 788), dar destul de rare. Pe piatra noastra, inscriptia in-
cepand imediat subt profil, se pare el invocarea Bunului Noroc
a lipsit.
Asezarea numelor imparatului e, ca de obiceiu, arbitrara.
Dar si bietii provinciali au dreptate. In fiecare an numele im-
paratului mai cresteh cu ate un atribut: nu mai stiau nici ei,
unde sä le aseze. Aici Pertinax este pus dupa Pius, care e luat
mai tarziu (194 sau 195: Liebenam, o. c., p. no).
Caracteristic si nu prea des (cf. Cagnat, IGARRP. I, 750,
697, 689) e numele latinesc /1h/ow:rms. (p. imparätese Miyof)crva)
intrebuintat in mijlocul celorlalte nume imperiale pe greceste,
in locul obicinuitului Iepaark (r. apacroj).
Am completat in r. 7 si 8: flovAli Wog 'Iaretriveliv (nu
'Ioreta)aiv ) potrivit uzului constatat in multele dedicatii ana-
loage, gasite in anii trecuti la Histria (Histria IV, nr. 33, 35,
36, 37, 39) si, de alta parte, nu am. pus complet numele so-
lemn al Histriei : Actpareordn Tarptnviiiv milts, pentruca nu
l'am gäsit pana acum comun deck abia. dela Caracalla inainte
(cf. Histria IV, nr. 34 si urm. p. 645 si urm.).
58. Baza constatata in randul de jos al pietrelor de placaj
din curtina i, in apropierea turnului I, indata deasupra soclului.
Cercetata i desemnata in situ, fara a strica zidul, printeun
sondaj modest si cu lumina artificiala. Acelas noroc ca la nr,

www.digibuc.ro
go VASII E PARVAN go

precedent : inscriptia pe partea de jos a pietrei, iar nu, cumva,

la perete (opusä fetei dela aer), ceeace ar fi zädarnicit
orice cunoastere i publicare a ei, afara de cazul daramarei
zidului. Inaltimea bazei care are toate profilele stricate e
de c. 2 m., latimea (pe care e i inscriptia) de o.68, iar grosimea
de 0.58. Litere ingrijite, inalte de 0.04 in r. i si de 0.05 in
celelalte. Nici-o lacuna.
Cetim :
0 68

lik
4 I,. 1,1

6
4.,
. .4- '1101;
...r% =*., . 4

AT-A.O.H I TYXH1
THNICEBALTHNI.OY
A1AR2<>MNANNY
AFILEM.00IETPIA2 (TN

NIAIN let

'Ayaft. Want,. Tv 20aarip lotAiav ,e1 6,avav, ovAri 6fittoc

7avelawbv.

Inscriptie de o conciziune caracteristica, pe care as fi in-

clinat sa o cred deaproape inruditä cu cea a inscriptiei prece-
dente, intr'un sens Inca mai strict, facându-le chiar
contemporane. Dimensiunile, ca i identice, ale celor cloud
baze, grafia identica, conciziunea asemanatoare ar milith
in favoarea acestei datari. Am avea adica iaras, c. a.
195-198.
Dela Histria mai avem inca o baza pentru Iulia Domna, dar
dinteo epoca mai tarzie (Histria IV, p. 645 sq.): a. 212-217,
si prezentand fenomene caracteristice din punctul de vedere
al cultului imperial in imperiul roman, in special in ce priveste
syncretismul dintre cultul pentru divinitäi1e tutelare ale dife-

www.digibuc.ro
91 HISTRIA VH. 91

ritelor 3-rang i cultul pentru impäratesele efectiv domni-

toare, ca acestea orientale, dela Iulia Domna inainte (cf. Histria
IV, p. 646 si 654).
Forma 'Icmplaveov dupä xocv?), iar nu larQqvcio, dupà
traditia ionica a Histriei, se mai intfilneste in inscrip-
tii analoage (Histria IV, nr. 32 si 34), dar e mai
putin simpatizata ca acea de-a doua. Cf. mai sus, sub
nr. 57.

59. Placa de marmora alba, foarte fina, luatä dela vreun

placaj de lux si utilizata prin sec. III (poate i sarsit II) ca
material de scris, pentru a face lista unui /9ictaos. Inalta de
c. 0.29, latä de c. o.26, groasa de 0.02, placa e complet pas-
trata pe trei parti si e rupta numai pe dreapta. Literele nu sunt
sapate, ci zgariate, aproape cursiv, cu un cuiu. Nu poate fi
vorba de o inaltime fixa a literelor, ele fiind foarte neregulat
aruncate din fuga... cuiului:, in mijlocie sunt de c. 0.015
0.020 m.
Cetim:
(Vezi desemnul de pe pagina urmätoare si pl. IX, fig. 2).

La sfArsitul r. i lipseste / adscris. Litera dela sfarsitul

r. 2 este, precis, un E. In r. 3 o incurcaturä de linii
la sfarsitul numelui, pe care trebuie s'o intelegem ca
o abreviare paleografica sui generis. Litera dela sarsittil
r. 5 pare a fi un Dupa locul pe care-1 ocupa in-
vocatia catre Bunul Noroc, tabla n'a continuat mult pe
dreapta, ci e aproape completä. Ideea de a fi con-
tinut o a doua coloana de nume pe dreapta, este absolut
exclusa.
'A yco9Tit (palmetà) Ton (t) (palmetä)
'A A.gavdQog is [Q (ez5g) .1
'Aoroacov ( to) g 991,A(Ovattog)
'AA.gav600g 8'1.3,0v (vog)
KoOtoivag 99 (1161-811tog)
Mglitiva Etat
0860..og

www.digibuc.ro
92 VAS I L E PION kN 9;

De sigur, un album collegii. Foarte ciudat e nurrarulrestrâns?

de numai sase, pe care dupà lista hoastrA, l'ar fi cuprins acel
Viacros. Cu atAt mai putin e de admis acest lucrul), cu cat

I= .
4
A re,\ V0
11,

-* i.t.
I

i
i
t tlt
I

li H C,-) 7ir \ri '4%-41

Vr
s', I

,
I
#
", <4/ at-Alb I

AA k,. A ,J,../ -4 0 t-f

il,
,

i Tv ,, . )71" 44) riAL1/4. P '''I 1... ,

sr, . ,.

iAt
1 ,%,.,..-r,,..,.?,
irs ,
,

\I
,

I:- r

r1A k1/4
.., \
1 0-vz, p ,
,
r\ 0 )(", .)
r
I.,
,
,
a 1

114,-A :,:r t ,

AE
1

,
,
ikf ,
,/,1
I I
1

c'4)E:Q4
, I

ICI 7 ,

\? ,, ,-,....____..._ . _ ,
,
,

. ,

t'''
1

: '11"9-77-;
1
/4 :
(/e -,'
I ,

.,,/715------r-t_i_zr:: .i_tiiiii'll 7. tr.7,7i, , .

,

tild I l'Is ....;jiW ll'ri , (.T.', ,

..PIIIII: ___,:,
1

dlk
*
4

primii patru membri sunt, toti, demnitari ai colegiului, i nu

rAn-iân atunci cleat doi simpli membri: o femeie §i un bärbat.
1) La un iquaog de sclavi ai unei singure familii bogate din Histria (cf. pentru
vremea imperiului Grum, Kulturg. d. roam. Kaiserzeit, I, p. 289 §i 309 urm.), cred ci
nu ne putem gandl in cazul de fall.

www.digibuc.ro
 93 HISTRIA VII. 93

Explicatia credem sa fie urmatoarea : toti membrii colegiului

nu poartä decat un singur nume: deci, ei sunt,toti, foarte pro-
babil, sclavi; primitivitatea placii capata si ea astfel lamurire
deplina. Ca atare au fost, de sigur, trecuti in album, numai
conducatorii si, eventual, donatorii. In chiliuta saraca unde se
vor fi adunat pentru scopurile lor de asigurare a unei inmor-
mantari omenesti, i pentru rugaciunile i petrecerile la zilele
de sarbatoare ale patronului divin al colegiului (a fost
probabil tot Heros Domnus ) sau la Rosalia, ei au asezat
aceastä placä, eventual subt insas icoana Eroului Domn, ori
pe vreun alt ex-voto, facut cu cheltuiala fruntasilor cole-
giului funeraticiu, insemnati fiecare cu fungiunea ce o avea.
in.. &twos.
Pentru larnurirea documentului nostru cel mai pretios text
e dedicatia unui /Nang analog, dar mult mai numeros
si mai bogat, de cetäteni, nu de sclavi, si cu mult mai multe
functiuni colegiale, din Tomi ( Arch.-epigr Mitt. aus Oest.-Ung .
VI, 19, 39: Tocilescu-Lowy). In collegiul dela Tomi gasim in loc
de isQe0g, 0 ikea1), si in loc de sii4vvos un gxótxos (ca potrivire
de atributii numai aproximativa, Cad la Tomi mai e, deosebit,
si un voitorag, precum i un yKubtavas i un isocntv, in
afara de o suma de g9/16recitot si de insasi presedintii : avvayaloi
[cf. la ysp,ova la din Histria avvaywysic ca presedinti: Histria,
IV, p. 602 sq.], cari impreuna, ori prin delegatie,vor fiexercitat
activitatea de eii4vvot, adica de censori, cari sa revizuiasca
socotelile colegiului).
Titlul de oa( Orstp,os) acordat unui sclav nu e nimic
exceptional (cf. si AEM. VI, 25, 50), si nu e nici deosebit de
pretios, atunci and, in colegiile religioase, sclavii pot ocuph
chiar demnitätile mai inalte, de preoti, presedinti, ori cassieri
ai colegiilor.
In ce priveste numele de persoane din lista noastra, avem
patru grecesti, douà thracice i unul roman: am !mica sputie,
un adevarat simbol statistic, pentru populatia din orasul
Histria (la tara, fireste, proportia e alta). La numele gre-

9 Vezi Ins in collegiul bacchic din Nicopolis ad. Istrum r(a. 227) un sacerdos
(CIL. III, 7437, r. 5).

www.digibuc.ro
94 VASILE PARVAN 94

cesti nu avem nimic de observat. La cel roman si la cele

thrace insä da.
M4cictva Oat e fiica, sau sotia, de nume roman, a thracului
210%, pe latineste Sisus (cf. Tomaschek, II, 2, p. 43). Intregul
nume e in ortografia latina, scris insä cu litere grecesti. Aceasta
e important pentru caracterul roman al civilizarii Thracilor
in Scythia Minor: chiar atunci and sunt impreunä cu Grecii,
in collegii grecesti, ei ii pastreaza deprinderile i aspectul
roman.
In ce priveste pe #onorabilub Kovatmieas, el ne procura
a treia forma, originalà, a numelor thrace derivate dela rada-
cina Cutiu-; la Cutiula (dinainte cunoscut : Tomaschek, II, 2,
51), am aclaugat mai sus pe Cutiunis (p. 73), iar acum pe
Cuthiuras (j). forma cu in loc de v, cf. KmVetv i -wog*
q9.

la Tomaschek, P. 51). Sufixul onomastic -ras nu e necunoscut.

Mai avem pe BtaiTas (probabil din BrOv-eas): Tomaschek II,
2,15; Ildvavs, (dela pat-, adi..pataro-) cu vocalizarea greaca a
sufixului ibid., 19; AElcroos (681,6- ?): 30; dal' mai ales, ho-
taritor, Ta.ov,pg, TcamiEla, in loc de Ta.ov2,og (dela Tdov)oc),
(ibid. p. 37), unde -Qos, -Qa nu e deck o variatie a lui Aos, -Act,
intocmai ca in cazul nostru : Cutiula si Cutiura.
6o. Altar de piatra ordinara nisipoasa, gasit in daramaturile
curtinei a, subt nivelul apei, aproape putrezit de umezeala ai
gata-gata sa se desfaca intreg in aschii, care sä se risipeasca
in praf. Scos cu prudenta i uscat, monumentul a scapat ne-
distnis si in special partea scrisä e intacta. Inalt de 1.23 m.,
lat (la profile) de 0.59-0.61 si (la trunchiu) de 0.45-0.48 m.,
gros (la profile) de 0.56-0.57 si (la trunchiu) de 0.42-0.44.
Literele sunt inalte de 0.052, afara de primul rand si de literele
0 si I, pe alocurea foarte marunte, variind intre 0.025 i 0.040
m. (probabir din primele decenii ale sec. III). Literele sunt
mai mult sgkiate deck sapate. T si I se confunda unul cu
altul. In general barele orizontale sunt aproape desfiintate: la
A din r. 2 lipseste chiar cu totul. Ligaturi frecvente: A cu N,
E cu N, V cu A, in fine N cu T (r. 3). Foarte caracteristica
e forma lui L, ca A in cuvantul SAAVIA, desi abiturea e peste
tot L obicinuit.

www.digibuc.ro
95 HISTRIA VII. 95

Cetim (v. si p1ansa VIII, fig. 3): -

4!_

vms,
li i .,.
/
1.!111511.
15\1-Y1)70k' 114*
A NToilIVS DO
LINTJSVIXTTc5
XVIII6AkVIARI Oi
f BNEM pRDS
IT \At KRISCINSC

N7)
s,
rtAji
1=V.
4
ifA i; I,

f=--4

D (is ) M (anibus ) . Antonius Dolentis vixit ann (os ) XVIII .

Salvia Anicii filio bene m ( erenti ) pos (uit ) et Val (erius )
Crescens.
Antonius Dolentis e un thrac. Dolens e forma latina a thra-
cicului 40,71s, genit. .40.4ovs (Tomaschek, II, 2, p. 34;
Dumont-Homolle, p. 553; Kalinka, pc 419, II; CIL. III,
6255: Potaissa; 8745: Salonae; 14507 ant. a. 26 Si b . 45: doi,
de origine din Ratiaria), pe care noi intr'o inscriptie din vicus
Ouintionis (mai sus, p. 68) l'am intalnit si in forma latinizata
Dolus, -1. Pentru cei necunoscatori, tin sa notez ca Dolens (sau
chiar Dolanus: Tomaschek, II,, 2, 34) nu are nimic de-aface
cu Dalenus (CIL. III, 13743), pe care-1 gasim in vicus Amlaidina,

www.digibuc.ro
 96 VASILE PARVAN 96

si care trebuie pus in legatura cu radacina total deosebit5 dale-

si dala- (Tomaschek, II, z, p. 30).
Numele mamei lui Do lens e perfect roman, insa exprimat
dupa felul grecesc, cu genitivul: Salvia Anicii. Salvia e un
cognomen bine cunoscut in Illyricum i Rasarit (CIL. III,
ind.). Dimpotriva Anicius apare frecvent numai ca nomen,
in vreme ce printre cognomina e extrem de rar : un Aur (elius)
Anici[us] intr'o lista de soldati romani, dela Potaissa (CIL. III
7688). Cu tot numele ei roman, 'ilupa genitivul numelui tatalui
ei, Salvia poate sä fi fost si ea thraca ori greaca. Sigur e, ea
tatal raposatului Antonius a fost thracul-bess Dolens.
In ce priveste pe Valerius Crescens, cu numele sale comun
romane i provinciale, nu putem presupune nimic plausibil
nici asupra originei sale nationale, nici asupra inrudirei in care
se afla cu Antonius Dolentis ori cu Salvia Anicii.
Altarul funerar al lui Antonius fiind gasit in zidul Histriei
la un loc cu toate cele cinci altare votive din vicus Quintionis,
satul Bessilor, iar Antonius ffind el insus un bess, se poate ex-
prima ipoteza ca Antonius ar fi fost, si el, din vicus Quintionis.

61. Altar de calcar bun, cu profilul inferior rupt, impreunä

cu o parte chiar din inscriptie, gäsit in valul de dinaintea
portii celei marl dela Histria : paräsit de sigur aici de oamenii
de prin satele actuale, cari, inainte de a luà noi in cercetare
Histria si de a pune gardieni acolo, veneau .de furau piatra
si caramidä dela cetate. Probabil altarul a fost, ca atatea alte
monumente, intrebuintat in placajul turnurilor portii princi-
pale (cf. Histria IV, planul. dela pag. 623). Partea pastrata
e inaltä 0.96, lath.' la profilul superior de 0.56, iar la trunchiu
de 0.50 si groasa la profilul superior de 0.52 (pe fata posteri-
oara nu existä profil, altarul fluid aplicat la zid), iar la trun-
chiu de 0.46. Litere inalte de 0.03-0.04, acara de 0, care e
de diferite marimi, dar mai ales de 0.02 ril. A e facut in primele
randuri a un A grecesc, fara bard la mijloc. Dedicatia catre
zei i numele imparatului, resp. al mostenitorului sau, sunt
martelate. Forma literelor e destul de rustica. Mara de r. 2
si 6, nu e nici o ligatura. La urma nu pare a lipsi deck un rand,
cel mult dona (vezi explicatiile mai jos).

www.digibuc.ro
'97 HISTRIA VII. 97

Cetim (vezi i plansa Ells, fig. z)

- - o 56 -

\ fs,,
/ 0

;
4

4-1-Afeaar
'V.k,110'..% \\.N1LO:r ,

clv E S RoAmN 1 ETLA1 ,

,

CONSISTENTESVIC. ,
,

SECUNDINIPOSVEP
a P RO S hLVTE 1 N Pg4
;
1

,-
'V Mt agii,S4va,,fAkTat-, F 1 i1 ,
4.
,

ET V E R I PAM* ,

ntainlgtASZ:ii' 1

CvRAA cENITIBVs ,
,

MA aAVR F o KTVN A ,
,
,

TOE Tistf LI 0 IT ERCV L17 ,

,

,ANOPERLETVoETcoR ;
- At

- 0.495 -A

Urmele din primul rand si literele foarte clar descifrabile

In martelarea r. 2, mai ales spre sfarsit, ne permit a restabili
complet textul dedicapei. Martelarea din r. 7 a fost, dease-
menea, pupn aclanca, ash ca putem distinge mai multe litere
din cuvantul MAXIMINI ; tot ash din cuvantul MAXIMI in
r. 8. Dimpotrivl r. 9 a fost total distrus i nu putem descifrà ab-
solut nimic. TJltimul rand conservat, cuprinzand numele consu-
lilor din a. 237, ne permite a restaurh i randul urmator distrus.
[ (ovi) 0 (ptimo) M (aximo)]
[ et Iunoni Regin ( a ) e
7 A.R. Memoriile Sectiuna Istorice. Seria III. Tom. II. Mem. r.

www.digibuc.ro
98 VAS1LE PARVAN 9g

cives Romani et Lai

consistentes vico
5. Secundini posueru-
nt pro salute Inp(eratoris) [C. Iul(i)]
Veri [Maximini] Pii Au-
g(usti) et [C. Iul(i)] Veri [Maximi]
[nobilissimi Caesaris],
10. cura agentibus
mag (isiris) Aur(elio) Fortuna-
to et Aelio gercula-
no, Perpetuo et Cor-
[ neliano co (n)s (Ulibus ) ] .

Avand precis indicata §i data de an: 237, iar primarii fiind

doi provinciali cu nume indiferente romane, n'am aveh nimic
special de comentat la aceastä inscriptie, In afara doar de no-
tarea cu multArnire a incä unui nume de sat, dat dupa un ins
singuratec. *i am adäogh cä rolul acestui pionier va fi fost ca
de obiceiu de a pune prima piatra, prinintemeerea unei villa
acolo. Numele lui de roman bun, Secundinus, a devenit si
numele satului.
Cum ing In r. 3 al inscriptiei avem alkurea de cives Romani
o natie ciudatà, cu un nume necunoscut, suntem datori sA in-
ceram explicarea prezentei ei aici, dupa Caracalla. Caci drep-
tul de cetatenie a fost a§a de extins de acest impArat, incat
contemporanii au avut impresia cA toti locuitorii imperiului
au devenit ceateni Romani. Ce natiune era dar aceasta, care,
fireste, nu ar mai puteh aveh nimic comun cu Bessii, obicinuitii
consistentes impreunä cu veterani et cives Romani, prin satele
Scythiei Minore, deveniti acum, toti, cetäteni romani ?
In anul 1882 Tocilescu a publicat in AEM. VI, p. II, nr. 19,
un altar Osit la Anadolchioi langa Constanta §i care, comentat
in aceleasi AEM. de Alfred von Domaszewski, rev5zut si publi-
cat tot de acesta in CIL. III, 7533, se prezina de fapt ca un
simplu duplicat la altarul nostru din vicus Secundini: [I. 0.
M. e]tlunone(! )Reg(inae) [dives Roman[i e]t Lae consi[st]-
entes vico [T?]urre Muca posuerunt [pro] salutem (l ) [Im]-
perator (um) ...martelat . ii Au[g(ustorum) p]er magistrob-

www.digibuc.ro
99 HISTRIA VII. 99

.Jumianum e [ t ] Herculan[ um . (urmau cel putin Inca doua

. .
randuri: datarea, cu numele consulilor ! v. plansa X, fig. I).
Ash de aproape inrudità e aceastä inscriptie de langa Tomi cu
a noastra, incat 'Ana si A in forma de A e la fel in amandouä.
Ceeace insa mi se pare absolut ciudat e cä si Tocilescu si Do-
maszewski ziceau in 1882: osehr schlechte Schrift des dritten
Jahrhunderts* si Domaszewski repetà Inca odata in CIL. III,
p. 1359, olitteris saeculi tertii exeuntis*, dupa ce declara : ocontuli
ad lapidem et ad ectypum*. Nimic mai fals. Literele inscriptiei
dela Anadolchioi sunt foarte ingrijite, mult mai elegante ca
acelea din vicus Secundini si inscriptia se potriveste perfect
cu epoca lui Maximinus. Tocilescu cetise in.r. io al inscriptiei
dela Anadolchioi 1), in razura, un GI la inceput : ceeace II
facea. pe Domaszewski in AEM. VI, p. 12 sä se gandeasca la
G . 1 ulius Verus Maximinus]; in CIL. III, Domaszewski declara
ea GI cetit de Tocilescu mon est in lapide*. De fapt, nu se
mai poate distinge azi nimic clar pe piatra.
Ce sunt dara LAE ori LAI din cele douà inscriptii ? In Zidul
cetdjii Tomi, p. 432 i urm., am incercat sa-i explic in sensul
ca ar fi un neam thracic Lae [ ssi] sau Lae [pH] . Cred azi ca am
gresit i cà pentru ambele inscriptii i cea veche i cea noua
deopotriva. (desi una are LAE alta LAI) explicatia trebuie cau-
tata cu totul in altä directie.
In adevar azi, cand avem in ajutorul nostru o dublä or-
tografie a cuvantului, nu ne mai este ash de greu sä ghicim de
ce e vorba : este cuvfintul grec AAOI, care putea fi deopo-
triva de bine transcris pe latineste §i cu LAE si cu LAI.
Dar 2aol e pentru noi, in istoria colonatului roman, un cuvant
cu o rezonanta imensä (vezi mai ales Rostowzew, Studien
zur Geschichte des riimischen Kolonates, Leipzig 1910, passim :
cp. ind. p. 413). Regii elenistici incercasera atat in Egipt,
cat si in Siria si Asia Mica, sa-si creeze o stare sociala de
muncitori cu palmele (fie Ca aveau si mica lor proprietate
intr'un sat, fie cä erau cu totul lipsiti de pamfint), de pac-
2czoi, yecoffol, pentru exploatarea intensiva a domeniilor regale
1) Evit de a zice: (+din vicus Turris MucaD, Pentruca incep sa cred ca e mai degraba
de completat un nume propriu thracic [D]urremuca, ori a§à ceva: cum insrt momentan
acest lucru nu intereseaza, lasam discutiunea pentru aka data.

7*

www.digibuc.ro
zoo VASILE PARVAN I00

(r) ilaatloo)), direct dependenta de rege si ca atare, privi-

legiata. Dar acesti tarani regali, Elacamoi laol, mici arendasi
ai domeniilor coroanei i cari erau, in marea lor majoritate,
straveche populatie indigena de tarani lipsiti de pArnant,
nu pot rezista grelelor dan i impirarilor functionarilor. Ei
incep sa fuga de pe pamanturile pe care fusesera asezoti, ash
incat, pentru a nu lash domeniile nelucrate, regii sunt nevoiti
sa le aplice acel principiu ash de fatal pentru viata social-
economica a antichitatii, de iota, pe care si Romanii ii vor
adopta, complet in aceea ce "ei au numit origo. Legati, ca serbi,
de pamantul lor, acesti Aaoi devin din ce in ce mai neno-
rociti si mai inutili din punctul de vedere fiscal. Principiul
arendarii in mare, atat a pAmanturilor cat si a darilor,
favorizarea marilor firoprietari-functionari, responsabili in
chip palpabil fatA de Stat cu averea lor, duce la crearea
latifundiilor si a serbiei. Romanii, cari, la randul lor, dupa
cucerirea intregii Mediterane, incearca sA apere .mica pro-
prietate, i, pe domeniile imperiale, cauta sà alcatueasca o
clasa de coloni liberi, repeta aceeas infrangere, pe care o su-
feriserA monarchii elenistici. Cand Caracalla dadu dreptul
de cetatenie duturon locuitorilor imperiului, el excluse pe
bieçii bp,Caoyot, ai Egiptului, cari nu mai erau numai acei
laot, cunoscuti nouà ca 637miatot 76copyol, otarani de Stat, legati
de pamantul lois, ci aproape intreaga populatie contribuabilA
a Egiptului. Respectivii Opaoyoc fura tratati ca dediticli, adicA
necetAteni (cf. Gaius I 14 si, in general, izvoarele si expu-
nerea lui Rostowzew, o. c., p. 222 §1 urm.). Codicele theodo-
sian, vorbind de coloni homologi, Ii determinA astfel : ii sane,
qui vicis quibus adscribti hint derelictis, et qui homologi more
gentilicio nuncupantur,... (XI 24, 6, 3 cu interpretarea noud a
lui Rostowzew, o. c., p. 223).
Dar dacä noi cunosteam Accoi in tot Räsaritul elenistic,
niciodata acest termen nu apAruse panA la inscriptiile noastre
in partea europeana a imperiului roman. Mai mult decat
atat Thracia i provinciile dunarene nu au acceptat usor
sistemul colonatului egiptean si oriental aici avem de-a face
cu o proprietate mica si mijlocie, foarte prospera, care a re-
zistat cu succes atat sistemului latifundiilor africane, cat si

www.digibuc.ro
xoi HISTRIA VII. IOI

sistemului arendArii fortate la tarani lc gati de parn ant. Precum

vom arath inteun studiu special, Scythia Minor este o tara
clasica a proprietatii libere : tarani si mosieri, deopotriva in-
dependenti de institutia arendarii fortate si a controlului
central in viata lor economica.
Ce cauta insa atunci sistemul de flacultxol Allot in Scythia,
Minor ? Raspunsul e simplu diferitii dediticii,Barbari asezati in
Imperiu, sunt organizati ca lucrdtori de Stat ai domeniilor
pe cari erau colonizati. Sunt acei gentiles din provinciile rasa-
ritene, laeti din provinciile apusene, cari incepand dela
sarsitul veacului al III-lea, Germani si Galli in. Apus, Sar-
matisi Taifali la Dunarea-de-Jos, sunt colonizati in Imperiu, fiind
legati ca plugari i soldati de parr antul pe care-I lucreaza 3).
Textele de legi din Codex Theodosianus, prin anii 400 ne
dau numeroase indicaii despre situatia din acest timp a Lae-
tilor i Gentililor si a parnanturilor caracterizate cu termenul
tehnic de terrae laeticae.
La 5 Aprilie 399 Arcadius i Honorius scriu lui Messala,
praefectus praetorio: Quoniam ex multis gentibus sequentes Ro-
manam felicitatem se ad nostrum imperium contulerunt, quibus
terrae laeticae administrandae sunt, nullus ex his agris aliquid
nisi ex nostra adnotatione mereatur. Et quoniam aliquanti aut
amplius quam meruerant occuparunt aut conludio principalium
vel defensorum vel subrepticiis rescribtis maiorem, quam ratio
poscebat, terrarum modum sunt consecuti, inspector idoneus diri-
gatur, qui ea revocet, quae aut male sunt tradita aut inprobe ab
aliquibus occupata 2).
Nu s'ar puteh exprimh mai limpede si mai concis procesul de
infiltrare a barbarilor in imperiu. Nu prin navaliri turbate,
ci prin insinuari pacifice, cu concarsul localnicilor, cu ceva
bacsisuri i coruptie quasi-contemporana, ei se furisau in im-
periu, capatau pam ant de lucru si se adaptau la datinele locale,
cautand sä ocupe mosli cat mai intinse.

Vezi Schiller, ram. Kaiserz., II, P. 89,441 §i 439 urm.; E. Kuhn, Die statische
und burgerliche Verfassung des ram. Reiches I, p. 26o i urm. (excelent), §i Robert
Grosse, Ramische Militdrgeschichte von Gallienus bis zum Beginn der byzantinischen
Themenverfassurg, 1920 (foarte serioasà).
2
Cod. Theodosianus, ed. Mommsen-Meyer, XIII, is, so.

www.digibuc.ro
102 VASILE PARVAN Ica

Justificarea pentru admiterea in imperiu a acestor cete de

barbari si-o gAsiau guvernatorii i comandantii provinciilor de
granite in reforma militarä inceputä de Septimius Severus
ci completatä de Severus Alexander, cari prefkuserä trupele
dela hotar in corpuri de gräniceri teritoriali, lAsandu-i sà se
insoare si dându-le pàmânt si unelte de muncä. La rândul Mr,
acesti gräniceri trebuiau, obligator, sa-si deà copiii tot la grà-
niceri. Astfel deci, diferitii duces limitanei erau siliti sA se in-
grijeascä de a aveh acum multi plugari asezati si legati de
Smântul lor, pentru a aveh eo ipso gi garnizoanele fixe
de apArare a granitei 1). Dar de unde sä ia acesti noui colonisti
decfit din regiunea de dincolo de granità ?
Iatä un document autentic, din 29 Aprilie 409, care descrie
imprejurärile cele vechi, din secolele precedente, iaras intr'un
chip absolut clar: Honorius si Theodosius scriu lui Gauden-
tius, vicarius Africae: Terrarum spatia, quae gentilibus propter
curam munitionemque limitis atque fossati antiquorum humana
fuerant provisione concessa, quoniam conperimus aliquos retinere,
si eorum cupiditate vel desiderio retinentur, circa curam fossati
tuitionemquelimitis studio vel labore noverint serviendum ut
quos huic operi antiquitas deputarat.Alioquinsciant
haec spatia vel ad gentiles, si potuerint inveniri, vel certe ad
veteranos esse non inmerito transferenda, ut hac provisione servata
fossati limitisque nulla in parte timoris esse possit suspicio. (Cod.
Theod., ed. Mommsen-Meyer, VII, 15, 1; cf. si VII, 15, 2).
Grosse, o. c., p. 207 sqq., rezumfind stadiul actual al
chestiunii, zice: (Este cunoscut cat de puternic erau pgrunse
de colonisti germani Virile de Vest ale Mediteranei. Imensa
lor majoritate erau asezati ca inquilini intr'o situatie juridicA
analoagä celeia a colonilor romani. Erau insä si exceptii, and
ei erau asezati in formä de corporatii fixe. Dela Diocletian
(cea mai veche pomenire, a. 296), gdsim mai ales in Gallia,
dar si in Italia, un sir de colonii militare barbare, laeti-i si
gentiles. Organizarea lor ne aminteste in multe puncte pe
milites limitanei, grAnicerii sedentari, si putem admite cu si-

Vezi literatura Ong la 1906 la mine in Salsovia, pag. x6 i urm., iar acum
cartea lui Robert Grosse, citata mai sus, p. ioi, n. I.

www.digibuc.ro
103 HISTRIA VII. 103

guranta, cà i laeti-i si gentiles au fast oranduiti dupa aceasta

analogie. Laeti-i erau asezari compacte de Germani de peste
Rin, care de sigur fusesera alcatuite pe urma primelor bi-
ruinte romane asupra Francilor. Ei gateau destul de nea-
tarnati, dar fat% libertate de mi5care, cu constitutie corpo-
rativä i probabil drept indigen, pe moiile statului, acele terrae
laeticae, ereditare i inalienabile. Aceste pamanturi le-au fost
date prin annotatio imperiala... De posesiunea lor era legatä
datoria personald a serviciului militar. Fiecare asezare statea
subt un praefectus sau praepositus; totalitatea lor sub ma-
gister militum. Ca atare .«ei fura calificati cu denumirea de
dediticii, care exprimh pe langI supusenia lor, Inca i lipsa
lor de organizatie comunala» (Mommsen). Erau douasprezece
prefecturi laeti-ce (,..le Inirà, dupa. Not. Dign. Occ.)... Cu-
vantul laeti este germanic (leto, lito, let, laet, lat); inseamnä
[la Germanii de Vest], «asezati pe pamant strein», deci <Ha-
rige», «semi-liberi»; la Germanii de Sus si de Est cuvantul
nu e acasd la el...». In ce priveste pe gentiles, ii cunoastem
mai putin. Notitia insirl 22 de prefecturi sarmatice in Gallia
si Italia. «Sunt dara popoare dela Dunare, la care numele
de laeti nu era familiar. Situatia lor juridica e nesigura.
Pentruca in Notitia sunt mereu in locul al doilea, erau mai jos
in rang ca laeti-i. Sunt pomeniti abia in anul 400 i cu greu
au fost organizati cu mult mai inainte, pentruca Ammian nu-i
pomeneste niciodata»...
Inscriptia noastra ne arata insä, ca sub numele de Aaoi
diferitii gentiles asezati in Imperiu au fost totus organizati si
clasificali, si anume ca dediticii liberi.
Aceasta ne dovedeste cá imparatii romani cearca mereu, si
in sec. III, sa sustina i sa intäreasca aceà clasä de grani de
Stat, privilegiati, pe care ei o opuneau marilor arendasi si
latifundiari, liberà pe paIr antul ei, iar nu redusa in serbie,
sf ca se lupta sa dea coloni-lor acestora o ocrotire cat mai
eficace impotriva abuzurilor fiscale i functionaresti (cp.
pentru toate acestea i Rostowzew, o. c., p. 396 i urm.).
Credem ca chiar termenul de Aaoi, pe care-I intalnim la
237 in tinutul Histriei, tradeaza aceasta intentie de a con-
sidera pe gentiles ca pe niste coloni in sensul elenistic : tarani

www.digibuc.ro
104 VASILE PARVAN 10¢

liberi lucrand pe domeniile imperiale deavahr a cu cetatenii

Romani, mici proprietari, cari arendau i ei, bucuros, ca si
azi, si cate o bucata din mosiile Statului.
In adevar pretioasa descoperire dela Histria ne introduce in
mijlocul insus al procesului de asezare pacifica de barbari in
prOvinciile de granita. Ash cum inainte de Caracalla erau cives-
Romani et Bessi consistentes prin satele Scythiei Mici, cu drep-
turi i datorii egale, marturisind egal o conceptie si forme reli-
gios politice si culturale romane, exact la fel, vedem pe dyes
Romani et Lai (Lae) consistentes in satele aceluias tinut, in
prima jumatate a secolului al III-lea, marturisind egal o con-
ceptie si forme religios-politice, culturale si administrative, pur
romane.
Intreg Illyricul nu ne mai procurà deck un singur boc, unde
sä gäsim barbari asezati (Gentiles consistentes) in mijlocul Ro-
manilor c desi diferiti de acestia, ducand o viata profund ro-
manä :e Virunum in Noricum (CIL. III, 4779, cu 4777 si
4778): adanc in Imperiu, aproape de granita Italiei, vedem
aici gentiles qui consistunt (in Manila) facand dedicatii Genia
Augusti iuventutis Manliensium i contribuind cu bani la ridi-
carea de monumente, impreunä cu aceastà iuventus Manli-
ensium, constituita in collegium (care mai inchina si zeitei
illyrice Epona, ori Fortunae Augusti, monumente), tocmai in
calitatea de apärätori comuni ai Imperiului : pe piatra, de cele
doua parti ale epigrafei, avem aceste doua reprezentari sirn-
bolice : in stanga o femeie cu coif Orland un scut sau poate
o lance, iar alaturea pe stanga, pe cat se pare, o pas'are pe un
tripod; in dreapta o femeie sacrificand pe altar.
Desi inscriptiile dela Virunum nu au nici o indicatie in ce
priveste epoca (bunul obiceiu de a spune ceva asupra caracterului
literelor e foarte rar aplicat in CIL.), dupa continutul lor ele
nu par a fi mai tarzii de secolul al III-lea, adica de vremea
inscriptiilor noastre din Scythia Minor. Ca i acestea de aici
pentru Lai, documentele din Virunum am-CA pentru Gentiles,
o gituatie libera, egal indreptatitä cu a Romanilor, cum era_
de altfel Si firesc, atunci and ei, prin recrutii ce-i dadeau
armatei romane, erau de fapt cetäteni tot ash de buni si pretiosi
ca si cei vechi romani.

www.digibuc.ro
"pa5 HISTRIA VII. to5-

In adevar nici nu se puteh sä fie altfel, and ne gandim cà

procesul de colonizare al barbarilor in Imperiu incepe Inca
dela Augustus si Nero (Kuhn, o. c., I, p. z6o), i and de pilda
la noi, in Dacia Superior, ori in Moesia Superior, avem Mauri
Gentiles facand de paza in cutare castru din Ardeal ori din
Serbia si apoi, dupà liberarea ca veterani, cultivand pamântul
dacic, in Ardeal, ori la Racari in Oltenia, ei, fiii Africei berbere
(CIL. III, dipl. LXVH, din a. 158 si Parvan, Arch. Anzeiger,
Yalzrb. d. deutsch. arch. Inst., 1913, p. 373i urm.), i and Dacia
lui Traian (ca i Moesiile si Pannoniile) e continuu colonizata
cu barbari : Daci, Carpi, Sarrnati, Germani, etc., cari toti evi-
dent in primele timpuri, cdnd incd nu existd obiceiul de a leg
pe colon de pdmdntul pe care-1 lucreazd, erau populatie libera,
amestecata dela egal la egal cu cea romana i repede romani-
zata de acgasta, pe calea pe care ne-o aratd inscriptia din vicus
Secundini Si cea dela Anadolchioi.
Credem dara, pe baza examinarii amanuntite de mai sus
a chestiunii laeti-lor, ca Lai, ori Lae, din Scythia Minor
nu ar puteh fi intelesi ca laeti in sensul germanic, adoptat
apoi si de Romani, de Liten (vezi mai sus, p. 103), ci in sen-
sul de gentes libere, cu dreptul de civitas proprie, ash cum
intAlnim d. p. pe acei cives Cotini, pretoriani la Roma, in
a. 223 (Seeck, Untergang der antiken Welt, I Anh. 380, 33
si cp. Schulten, Die peregrinen Gaugemeinden des rdm. Reichs, in
Rhein. Mus . N. F., 5o (1895), p. 543 si urm.; cf. Grosse, o. c.
ind. s. v. gentes, gentiles, laeti, etc.).
Dar noi avem in Scythia Minor cel putin un exernplu de
gens barbara asezata intr'un vicus al ei, cu organizatie dupa
modelul roman, ca inainte vreme diferitii vici de Bessi: e vicus
Carporum (Amm. Marc. XXVII, 5). Nu mai vorbim de Sar-
matii si Gotii, cari in sec. III si IV se infiltreaza pretutindeni
in Scythia, lucru asupra caruia am insistat cu aniAnunte aka
data.De ce neam vor fi fost Lai din vicus Secundini i Lae-
de lângà Tomi, e greu de hotarit. Pe la a. 237 insA bar-
barii cari faceau cel mai mare necaz Romanilor la gurile Dunarii,
erau tocmai Carpii i Gotii, cari au distrus i Histria in a. 23&
(S. H. A., XXI (vita Maximi et Balb.), 16, 3).
In cazul cä vor fi fost Carpi, cari erau Daci din Moldova

www.digibuc.ro
io6 VASILE PARVAN 1 o6

de Meazanoapte, coboriti treptat in Basarabia de Meazazi,

atunci a fost si in Dobrogea, ca si in Ardeal, la nävälirile Da-
cilor liberi, o situatie foarte ciudata : navalitorii se puteau in-
telege in limba lor cu fratii Inca necomplet romanizati, pe cari-i
gasiau in Dacia si in Moesia (Scythia Minor), astfel ca intelegerea,
si, in cazul conlocuirei, ca Lai consistentes, impartirea si lucrarea
ogoarelor, ca si apararea granitei impotriva altor barbari proas-
peti, se Ikeà intr'un spirit nu numai amical, ci chiar fratesc.
Astfel un punct foarte important din istoria inceputurilor
evului mediu (chestiunea infiltrarilor barbare in imperiu si
originea nouei lumi romane) capata o neasteptata lumina
din descoperirea pietrei Lailor dela Histria, iar procesul absor-
bitipi atkor barbari de populatia romana. a Imperiului se cla-
rincä prin douà exemple aproape clasice asupra metodei de
romanizare a barbarilor de pestt granite, adusi in imperiu spre
colonizare a tinuturilor limitanee.
Dar chestiunea Lai-lor dela Histria este prea vasta si corn-
plicata, pentru a putea fi adâncita aici, intr'un simplu co-
inentar de caracter epigrafic. De aceea in curând vom revenl
asupra ei intr'un studiu special, cu toate izvoarele antice si
literatura moderna necesare lamurirei ei.

www.digibuc.ro
 RÉ S UMÉ
Histria VII. Inscriptions trouvees
e n 1916, 1921 e t 1922
Le mur d'enceinte ainsi que les petites constructions de basse
,Zpoque de la vine d'Histria ont continue a nous fournir de nombreux
documents epigraphiques d'un inter& remarquable, aussi bien pour
l'epoque hellenique et hellenistique, que pour les temps romains de
la cite.
Comme pour le passe (v. Histria IV, p. 707 et suiv.) nous ne decri-
vons dans ce resume que les inscriptions dont le texte presente une
plus grande importance; pour les fragments de moindre valeur nous
renvoyons aux dessins et descriptions donnees ci-dessus. L'ordre
autant que possible chronologique de l'exposition du materiel
nous a paru etre toujours le meilleur.
Pour la restitution des documents nos. 4, 5, 6, II, 15, 16, et 17 nous
avons eu la faveur de jouir des savants conseils de M. Adolf Wil-
helm, ce dont nous lui exprimons encore ici notre gratitude.
1. Fragment de stele funeraire en marbre blanc, trouve dans les
mines de la courtine a (voir le plan donne a la page 704 de notre pré-
cedente communication, Histria IV), haut de 0.20, large de 0.37,
epais (c'est un éclat) de 0.22. Hauteur des lettres, 0.035. Les profils
de la stele et les lettres conviennent meme au V-e s. ay. J.-Chr., en
tout cas ne pourraient depasser le commencement du IV-e. Ii n'y a
pas eu, comme texte, que deux noms propres (v. ci-dessus, p. 3 et cp.
Kalinka, Antike Denkmdler in Bulgarien, no. 235 et suiv.).
2. Partie superieure d'une stele funeraire en gres veratre, trouvee
dans les mines de la courtine a. Hauteur, 0.36, largeur 0.45, épaisseur
0.12. Lettres hautes de 0.035-0.040 m., de la même époque que le
no. x. L'inscription est complete: D'Aertg I lino- ard ( ow)) I yvv7).
<V. planche I, fig. i et le dessin ci-dessus, p. 3). Si nous prenons
en consideration le fait que cette inscription est contemporaine avec
les deux autres qui faisaient le commencement de notre Histria IV
<p. 534, 536-538 et 707 sq.) et qui nous renseignaient sur toute une

www.digibuc.ro
io8 VASILE P ARVAN log

serie de membres de la famille des pretres eponymes d'Istria, nous

ne pouvons pas eviter la necessite d'exprimer l'hypothese, que nous
aurions ici la mention d'un huitieme membre de cette famille, voire
la premiere femme, apres les sept hommes jusqu'a present connus.
En effet, rien ne s'oppose, pas meme la modestie si austere de la stele,
it ce que Hegesagores de notre inscription soit le fils de Theodotos
et le frere cadet d'Hippolochos et en meme temps le successeur de
ce dernier comme pretre eponyme d'Apollon Iatros vers 360 ay. J.-
Chr. (voir Histria IV, p. 708). Le nom de la femme d'Hegesagores
parait etre extrémement rare. Nous ne le connaissons que par Strabon
(ap. Pape, Worterbuch d. griech. Eigenn.), comme ancien nom (feminin),
de la ville ionienne de Lébedos, au NO d'Ephese.
3. Bloc parallelépipedique de marbre bleuâtre, calcine et brise, le dote
ecrit presque efface, retrouve dans le parement de la courtine k, pres
de la tour K; detache et remplace par un bloc de pierre quelconque,
pou; etre conserve dans le Musee des Fouilles. Longteur de 0.67,
largeur de 0.40, epaisseur de 0.34. Lettres du commencement du IV-e
s. ay. J.-Chr., hautes de 0.026 m. La face anterieure a porte l'epi-
graphe. Les faces superieure et inferieure sont travaillees en creux
pour etre puissamment reliees par des tenons en metal aux autres
blocs avec lesquels le notre avait constitue soit toute une construc-
tion, soit la base d'un monument honorifique (v. le dessin ci-dessus,,
p. 5). La lecture de l'inscription est presque desesperee ; j 'en ai toutefois.
donne ci-dessus, p. 6, a titre d'hypothese, la reconstitution : Anito [a612)( ?)Jc-
Oso[yv4vov].../ win/ v[liw joadrin[ov] Ii n'y a de stir que
le fait d'avoir sur la gauche le commencement même de l'epigraphe
et, poursuivies a meme la pierre, les traces que j'ai soigneusement
relevées dans mon dessin, ci-dessus, p. 5. Pour la dedicace d'une
statue, elevee par un pere a son fils, cp. aussi l'inscr. d'Olbie publiee
par von Stern dans les Zapiski &Odessa, XXIII 1901, p. 6: rAQt-
aródn],uog dwvvalov yvAvaataorijaag //WI) vpOv. Acovtiatov 'Ewa
xai ©HciaxAst: probablement a l'occasion d'une victoire aux jeux.
4. Fragment de la partie superieure gauche d'une belle stele en mar-
bre, haut de 0.32, large de 0.13, epais de 0.08-0.09, trouvé dans
les decombres de la courtine c. Lettres plutôt du III-e que du IV-e-
s. ay. J.-Chr., hautes de 0.01 m. (voir ci-dessus, p. 7, le dessin, et
plus loin, pl. I, fig. 2, la photographic du fragment). La lecture de
la partie conservee de ce document est assez aisee (v. ci-dessus p.
7-8): du peu qui nous en est parvenu nous voyons combien
grande est la perte du reste. Des que les formules traditionelles ces-
sent et que l'on arrive a l'argument propre a ce decret des Istriens,,
tout essai de reconstruction devient vain. Dans l'hypothese que la
stele comme tant d'autres, analogues n'aurait contenu dans chaque
ligne que C. 30 lettres, M. Wilhelm propose la restitution que l'on
voit ci-dessus, p. 8. Pour cigrotap,amvijnaatv de la 1. 9, M. W. cite
OGI x176 et ii8. Pour bri re, OThwiawv, propose par nous et accepte

www.digibuc.ro
*109 HISTRIA VH. 109

par M. W. aussi, M. W. cite Eurip. Hik., io66 et Herod. III 82

(cp. ci-dessus, p. 8). Dans la ligne 13, outre dvaathwag, M. W. pro-
pose encore kuromidttsvog, mais cette parole accroit le nombre des
lettres de cette ligne jusqu'à 34. L'information nouvelle et précieuse
dont ce decret honorifique devait accroitre nos connaissances sur les
villes grecques du Pont Thrace commence a peine vers la fin du frag-
ment: de quelle guerre et de quels prisonniers se traite-t-il ? Sera-ce
celle entre les Istriens allies aux Callatiens et les Tomitains allies aux
Byzantins, vers l'an 26o, et dont nous park Memnon ? Nous n'en
savons rien. (Cp. ci-dessus, p. 9).
5. Fragment d'une stele en marbre, haut de 0.21, large de 0.25,
,epais de 0.115 m., trouve comme materiel de construction dans l'un
des murs byzantino-barbares a l'O de la basilique chretienne du cate
SE de la vine d'Istria. Lettres de l'epoque 320-250 ay. J.-Chr.,
hautes de o.o12o.o15 m., placant par leur caractere notre document
plutôt au temps des Diadoques que dans la seconde moitie du III-e
s. (voir le dessin et notre transcription ci-dessus p. io et la planche I,
fig. 3). Des lignes i et a nous ne pouvons pas tirer grand parti. Pour
les lignes 3-6, M. Wilhelm propose, dans l'hypothese que cette stele
aussi n'aurait eu que 32-35 lettres dans chaque ligne, la reconstitu-
tion que l'on voit ci-dessus, p. xi. Pour la ligne 7 nous n'avons pas
de doute sur lie T.* dvoecit, parce que les restes d'un P au commence-
ment de cette ligne sont stirs. Ni M. Wilhelm ni nous-meme n'a-
vons pu trouver quelque chose ae satisfaisant pour la fin de la ligne 8:
sera-ce z6 inv'a[zivoi 3, et qu'est-ce que ça voudrait dire ? Les ren-
seignements que les inscriptions et les auteurs anciens nous fournis-
sent sur les Movasia des villes grecques ne sont pas excessivement
nombreux (v. ci-dessus, p. r); les fouilles de l'hieron des Muses de
l'Helicon, faites par l'Ecole francaise d'Athenes, sont les seules qui
constituent jusqu'à present une base plus large pour la connaissance
des rapports .existants entre le culte des Muses et l'éducation de la
jeunesse grecque (cp. dernièrement BCH., XLVI, 1922, p. 217 et suiv.).
Pour la vie grecque dans le Nord thrace notre nouvelle inscription
d'Histria est de la plus grande importance, parce que c'est la premiere
qui nous parrat jusqu'à present d'un Movasiov dans ces parages. Et
ce n'est pas par pur hasard que cette preuve de civilisation intense
hellenique nous vient tout d'abord d'Istrie, quoique, malgre les foliates,
le nombre des inscriptions de cette ville soit encore inferieur a celui
des inscriptions trouvées a Tomi. En effet, le nombre et la qualité
des vestiges architectoniques et glyptiques de repoque hellenique et
hellenistique retrouvés jusqu'à present a Histria, sont convainquants
pour l'excellence de la civilisation grecque de cette ville. Toujours
vers 300 ay. J.-Chr. s'elevait p. e. a Istrie le grand temple d'Hélios,
dont nous avons retrouve, outre des fragments architectoniques, aussi
la tete en marbre, de grandeur colossale, de la statue du Dieu (v.
notre livre roum. sur les Origines de la vie romaine aux bouches du Da-

www.digibuc.ro
110 VASILE PARVAN 110

nube, p. 187 et fig. 89 et notre memoire francais sur la Penetration

hellinique et hellenistique dans la vallée du Danube dans le Bulletin-
(francais) de la Section historique de l' Acad. Roum., tome X, p. 31). De la
meme époque (III-e siecle) est aussi le beau relief agonal appollinien,
que nous avons publie dans le yahrb. d. D. arch. Inst., Arch. Anz.,
1915, p. 2.68, et tant d'autres vestiges qui sont maintenant a retude-
et paraitront dans notre Histria III.
6. Fragment d'une plaque en marbre blanc, tres beau, haut de o.i t,
large de 0.15, trouve a la méme place que le no. prec. Lettres du
III-e S. ay. J.-Chr., hautes de 0.008-0.015 (voir le dessin ci-dessus,
p. 13 et la planche II, fig. I). En haut et en bas l'epigraphe est corn-
plet. A droite et a gauche il a dñ s'etendre sur un espace tres large,
sur quelque epistyle, ou base d'un monument dedicatoire. Tout essai
de reconstitution du texte est vain, la partie conservee &ant trop
insuffisante. M. Wilhelm nous suggere au commencement de la deu-
xième ligne olzsgoe et croit dans la troisieme a cOte d'imriciuovoav
tres possible aussi un amijarduovaav (v. ci-dessous, no. 15, 1. I I)._
Nous soupconnons, du ovn[eveig de la deuxieme ligne, qu'il a
dii s'agir dans notre inscription aussi, de quelque cite hellenique
apparentee a Istrie et dont les citoyens etaient proclames solennelle-
ment comme avneveig, de meme que les Thereens a Cnide, les Ro--
mains a Lampsaque, etc. (v. ci-dessus, p. 14).
7-10. Fragments de monuments en marbre, toujours du III-e s.
ay. J.-Chr., trop mutiles pour nous fournir quelque renseignement
plus precis sur leur contenu (en v. ci-dessus, p. 15-17 la description
et les dessins, et cp. la planche II, fig. 2, 3 et 4).
1. Fraginent de la partie superieure droite d'une stele en marbre,
d'apres les lettres, du II-e s. ay. J.-Chr., trouve dans un mur de tres .
basse époque au NE de la basilique chretienne du cOte SE de la
vine. Hauteur de 0.35, largeur de 0.29, epaisseur de 0.12 m. Lettres.
peu élegantes, hautes de 0.012 m. Tres mal conserve (v. le dessin ci-
dessus, p. 18 et pl. III, fig. I). La restauration que nous avons don--
nee du texte (ci-dessus p. 19), est partagee par M. Wilhelm aussi,
qui pense, dans la 1. 2, a un nom comme Eiiza JQcg et remarque, dans
la 3-ienie, avec raison, que nous pourrions avoir au commencement
de la fracture quelque nom finissant aussi par vti]gov. Nous devons
aussi a M. Wilhelm l'are099aJoicsvcok de la 9-ieme ligne, et d'utiles.
suggestions pour la 12-e et 13-e ligne. Quoique le document soit
si muffle, son sens general nous est clair. Ii s'agit d'un decret hono-
rifique analogue a celui, celebre, d'Aristagoras, le fils d'Apatourios,
donne par le conseil et le peuple d'Istrie, sous la presidence d'assem-
blee ( ortgrivt81.5ovrog, sous entendu: vijg gxxkrialag) d'Aristomenes, et
d'apres la proposition faite par un fils de Theognetos. Le citoyen
honore descendait d'une illustre famille de bienfaiteurs de la cite. Il
paralt meme que, parmi d'autres dignites, ses antecesseurs avaient
occupe tour a tour les grands sacerdoces de tous les dieux d'Istrie-

www.digibuc.ro
I1I HISTRIA VII. II x

(Isonttivow advi-cov raw 19'seov). Lui-meme, il a continue la tradition

patriotique et pieuse de sa famille, ce qui lui a apporte en echange
des couronnes d'or et des statues d'airain.
I2-4. Trois fragments de monuments en marbre, trop muffles
pour rendre encore quelque service au point de vue historique. Voir
leur description et les dessins ci-dessus, p. 20-22 et cp. la planche
II fig. 5 et pl. V fig. 4.
is. Fragment de la partie droite d'une stele en marbre, trouve .dans
un mur delabre de tres basse époque au N de la basilique chre-
tienne du coke SE de la ville. Haut et large de 0.20, epais de 0.075
m. Lettres du premier siecle ay. J.-Chr., hautes de 0.01 m. En ce
qui concerne le texte, la derniere ligne est tres difficile a dechiffrer.
Le dessin que j'ai donne ci-dessus p. 22, revu sur les epreuves
encore une fois, d'apres l'original, m'a donne quelques petites varia-
tions de lecture qui completent ainsi la derniere ligne: A ou A (et
non 0, comme dans le dessin), puis apres IITOLZTAIT (ou P,
ou D) enfin un T (essayer de controler tout ca sur la pl. III fig. 2,
oi le monument se trouve reproduit en photographie). Au commen-
cement de la 2-e ligne un minuscule fragment de bare oblique, peut-
etre d'un A, -a la fin, parait-il, un E. Au commencement de la
5-e ligne, a ce qu'il semble (voir aussi pl. III fig. 2) OY, avec quoi
M. Wilhelm a restitue (34,ao Jv. La premiere lettre de la i-e ligne
est un X, avec lequel M. Wilhelm a restitue le mot areoikraQjzozionc.
La restitution que M. Wilhelm et moi avons donne de ce docu-
ment s'est inspiree du texte que j'avais ci-dessus propose pour le mo-
nument no. ix (p. 19); les complements des lignes 2, 4, 5 et II sont
dim en entier a M. Wilhelm. Le sens du document est tres clair:
un bienfaiteur de la cite, lequel, comme Aristagoras et l'inconnu du
no. II, a ete prêtre de tous les dieux d'Istrie et de ses propres moyens
a eu soin de tout ce qui etait necessaire pour conserver au culte des
dieux tout son eclat et sa magnificence, se montrant toujours un vrai
philanthrope pour ses concitoyens, est honore par ceux-ci slmicu vs
xaacag xai any9dvotg dediocg,ce qui stimule encore plus son Me
et le fait accroitre le nombre de ses bienfaits ... (1. 9-12).
16. Fragment de la pirtie gauche d'une belle stele en marbre, trouve
dans les decombres de la courtine e. Haut de 0..27, large de 0.17,
epais de 0.15 m. Lettres semblables a celle de la stele d'Aristagoras,
le fils d'Apatourios, hautes de 0.01. Vers 50 ay. J.-Chr. Voir le dessin
ci-dessus, p. 24 et pl. V fig. 1. En ce qui concerne le texte, nous
pourrions penser, dans la premiere ligne a un gpo[s, le commence-
ment habituel des decrets; il y a toutefois quelque trace d'ecriture
au-dessus de cette ligne, ce qui nous contraint a attribuer les lettres
do a -un autre mot. Pour le commencement de la 4-e ligne M. Wil-
helm croit que nous pourrions prendre en consideration quelque ex-
pression comme p. e. woEg xelvoyv Fxve]atv de l'inscription d'Arista-
goras (Syll.3 7086) et pour l'iJarsQ- de la meme ligne, M. W. cite ses.

www.digibuc.ro
 1I2 VASILE PARVAN 1.12

Neue Beitrage zur grieclz. Inschrzftenkunde IV, Vienne 1915, p. 59 :

9.5asectiNtevog, intse[Ono. Pour ran, Aocpccim propose par M. W.
dans la ro-e ligne, cp. 1. 40 de l'inscription d'Aristagoras. Voir de
Theme pour xcu]dov de notre ligne i r, l. 31 de la-dite inscription. M.
Wilhelm complete nal] Qthv par ketysvirOgyr [cow dvam5A.ow d'apres Syl1.3
4o938, ou 43415. Dans la 14-e ligne tjacg pour eicug, comme dans l'inscrip-
tion d'Aristagoras. Quant au sens du document, toujours le meme de-
vouement d'un riche bienfaiteur pour le culte des dieux d'Istrie, recompense
par de beaux clarets honorifiques, des statues d'airain et ainsi de suite.
17. Beau cippe en marbre bleuatre, disparu pendant l'invasion des
armées des Centraux en Dobrogea, en 1917-1918. Ces messieurs
d'Allemagne qui venaient de déeouvrir une seconde fois Istria et pu-
bliaient des textes découverts et en partie deja publies par moi, n'ont
pas eu la bonne inspiration de mettre aussi un frein a la destruction et
au pillage, auquel se sont adonnés tous les reservistes dilettantes en
archéologie, accourus ici d'Allemagne et de Bulgarie, pour faire de
nouvelles fouilles a leur propre compte, rnais volant aussi les choses
découvertes par nous-memes, comme p. e. la tete d'Helios dont je
parlais ci-dessus, aussi bien que tel epistyle a frise hellenistique, et
tant d'autres choses encore, parmi lesquelles le cippe dont nous allons
parler maintenant. Tine bonne estampe que nous avions prise en
1916 tout de suite aprés la decouverte du monument, nous a servi
apres la guerre pour faire faire la photographic que nous reprodui-
sons ici dans la planche IV. Lettres hautes de o.proo.o12 de la fin
du I s. ay. J.-Chr. Le texte est parfaitement clair (voir ci-dessus p.
26 et 27 le dessin et la transcription du document). Les lettres YEIIHOI
de la fin de la premiere ligne doivent etre lues comme a 'kr' 7W, 4thg,
ayant ici, comme chez Quintus Smyrnaeus X 431 le sens de «lumiere
de la vie», resp. «vie» (W.). Ligne 6: xdatnag, pour xavatresg (P.).
Ligne 7: iwed[27Jraiv (W.). Dans la ro-e ligne nous avions lu dthcvcov,
ce qui allait assez bien. M. Wilhelm nous a propose, toutefois, de se-,
parer le a du reste, en lisant d, zgwycov Rads. ?5,7rvattcog, comme
une triste reflexion au milieu de l'exposition melancolique qui constitue
le texte de l'epigramme, ce qui nous a paru encore mieux. Nous
voyons du contenu de cette élégie funebre le role de metropole hue-
raire et artistique, joue par Cyzique, a regard des villes grecques du
Pont Euxin. C'est une situation qui etait vieille d'au moins cinq sle-
eks, si nous considerons les récits d'Herodote (IV 14 et 76) sur l'hel-
lénisation des Scythes des alentours d'Olbia, leur famille royale a. la
tete. Pour l'orientation différente des deux cOtes opposes de la Penin-
sule des Balkans a ce temps-là, le cOte 0 vers Rome, le côte E vers
Cyzique, Athenes, etc., j'ai cite ci-dessus p. 29 en entier le touchant
poeme funebre du jeune etudiant Principius de Scardona en Dalma-
tie (CIL. III 6414), comme pendant parfait a notre poeme d'Istrie.
18-24. Graffiti sur des tessons de vases attiques de l'epoque clas-
.sique (VIV-e siecles), retrouves presque tous dans les alentours de

www.digibuc.ro
113 HISTRIA VII. 113

la basilique chretienne du côte SE de la vine, a une profondeur de

2-4 m., la oil la couche de civilisation purement hellenique nous a
iourni aussi 'de beaux fragments de vases peints attiques, du VI-e et
V-e s. ay. J.-Chr. Pour les graffiti analogues trouves dans la Russie
Meridionale cp. l'oeuvre de Minns, Scythians and Greeks, p. 361.
(V. le dessin ci-dessus, p. 30 et les descriptions detainees, p. 30
et 31).
25-36. Sceaux d'anses thasiennes, rhodiennes et cnidiennes. Le
nombre des anses d'amphores grecques qu'on trouve en territoire
gete, non seulement sur les bords du Pont, mais aussi tres loin en Mol-
davie et en Valachie, dans la vallee du Danube et de ses affluents, est
trés grand et temoigne de l'intensite du commerce des vMs que les
Grecs faisaient ici a commencer dep. du IV-e s. ay. J.-Chr. (Voir mon
memoire ci-dessus cite sur la Pénétr. hell. et hellénist.). Et chaque
jour le nombre de ces restes s'accroft de nouvelles trouvailles, de ma-
niere que, par exemple pour Istria elle-meme, un nombre d'inedits
aussi grand que celui des sceaux que je communique a present, est
venu au jour seulement dans les six mois depuis que ce memoire at-
tend son tour de paraitre. Je ne repeterai ici, inutilement, la de-
scription detainee que j'ai donne ci-dessus, p. 32-38, de chaque
sceau; en voir la-haut les dessins et les transcriptions.
37. Fragment de la partie superieure droite d'ime plaque de marbre,
haut de 0.19, large de o.18, epais de 0.03 m., trouve dans les de-
combres de la courtine d. Lettres tres ornementees du I s. apr. J.-
Chr., hautes de o.o15o.o2o m. Les lignes conservees sur la plaque
constituent a ce qu'il parait une continuation, apres un espace
libre, d'une serie de petites inscriptions tres courtes, de deux a trois
lignes, car on reconnait au-dessus de l'epigraphe conservee la linea-
ture gravee d'avance pour les textes qui ont dü etre transcrits au-
dessus du notre. Voir la planche V, fig. 2, et le dessin avec la trans-
scription ci-dessus, p. 38. Nous sommes d'avis que notre fragment
appartient a la riche serie des documents greco-romains de manumission.
Nous renvoyons specialement aux analogies que nous offrent, meme
comme redaction, les inscriptions de ce genre retrouvees dans le temple
d'Apollon a Calymne (Dittenb. Syll.3864-869; Syll.3 i2o9-1210: cp.
p. e. l'inscr. de Calymne chez Ditt.2 no. 864 ,--- Ditt.3 1210 -,--
Michel, Recueil, 1425, 1. io et suiv.: (la date, tres circonstanciee),
tels propriétaires dvevccv 0,et5lhOov untel xasà rub g dzsAvrasocormoi)g
vóyovg; en ce qui concerne une telle . . . yvvii OC. .., elle aura telle
situation (cp. p. e. les inscriptions de. Calymne chez Dittenb.2 no.
868). Le fait que notre document est grave sur une plaque de l'epais-
seur presque classique des parements en marbre des parois interieures
et aussi exterieures des edifices greco-romains, nous inspire l'hypo-
these que, de même qu'ailleurs, a Istrie aussi, les inscriptions ma-
numissionales auraient ete 0-avees sur les parois de la cella de quel-
que temple.
8 A. R. Memoriile Sectiunii Istorice. Seria IlL Tont. II. Mem. I.

www.digibuc.ro
114 VASILE PARVAN 114

38. Fragment de la partie centrale d'une grande stele en marbre,

epaisse de 0.13, large de o.6o et conservee sur une hauteur d'h peine
0.50 m. Trouve dans la petite place libre au devant de la basilique
chrétienne du côte SE de la ville; en fonction de pavement de la rue,
la face ecrite en haut: l'epigraphe etait done presque totalement ef-
facée et ce n'est qu'à grande peine que nous avons pu dechiffrer ce que
l'on voit ci-dessus, p. 40, dans le dessin et la transcription. Lettres
hautes de 0.015 m., indiquant la fin du I ou le commencement du II
s. apr. J.-Chr. Nous avons devant nous la liste tres longue des
membres d'un thiase: on voit sur notre fragment seul quarantequatre
noms ; or, d'apres les dimensions que la stele ccmplete a chi avoir,
elle devait en contenir au moins trois fois autant. Il est done tres
logique que nous pensions tout d'abord pour cette époque = a la
ywovaia d'Istrie. En effet la liste des «senateurs» d'Istria de l'année
138, publiee dans notre Histria IV, p. 596 et suiv., enoncait expres-
sement qu'elle ne contient que les movalag 991Mvecsuoc ol turd rip
eisirréQav xviacv, c'est-h-dire, comme nous avons essaye alors de le de-
montrer (p. 6oz) les membres reps entre 124 et 138. La liste nou-
vellement decouverte parait etre plus ancienne et a l'exception de
deux noms qui pourraient etre imperiaux, elle pourrait remonter aux der-
nieres annees memes de Domitien. Dans ce cas elle gagnerait encore
en importance, car elle nous livrerait Falb= de la premare gerusie
d'Istria, avant la reforme de ces cadres faite par Hadrien. Des 44
noms de notre fragment nous avons pu dechiffrer partiellement ou
en entier 32. Deux de ces noms presentent dans leur composition
les gentilices Ulpius (ce serait d'apres Trajan : col. I, 1. 57) et Aelius
(d'apres Hadrien, col. I, 1. 8). L'Aelius se trouvant etre un citoyen ro-
main de vieille souche, M. Aelius Nig [rinus?] , et non pas un grec
ou un oriental, il est tres probable qu'il n'a pas dii attendre Hadrien
pour acquerir son bon vieux nom romain d'Aelius. Quant a rupius
nous ne pouvons rien avancer contre sa parente avec la serie des «fil-
leuls» de Trajan, mais meme dans ce cas nous n'avons pas besoin
de dater notre document a une date posterieure a l'an Ioo, duquel
nous possedons a Istrie la magna charta des droits et privileges de la
ville (publiee dans notre Histria IV) et a l'occasion de Poctroyement
de laquelle bon nombre de citoyens grecs d'Istrie auront obtenu
aussi le droit de cite romain. Des 32 noms lus sur notre fragment,
nous pouvons classer comme romains authentiques seulement 4; en-
suite, tres probables, quelques 8 grecs distingues avec la cite romaine;
aussi tres probable, un thrace, enfin le reste, 19 noms de simples
citoyens histriotes. (Voir ci-dessus, p. 42 et suiv. les quatre series de
..aems). Je passe outre l'examen en detail des norns les plus caracté-
ristiques, fait ci-dessus P. 43-44, et je m'arrete seulement au nom
vv]vilA)g XErvailoyvog?] que je considere dans sa premiere partie
comme thrace. Les traces bien visibles sur le marbre (cp. notre
dessin, ci-dessus, p. 40) indiquent apres le FE (la bare horizontale

www.digibuc.ro
115 HISTRIA VII. "5

du r n'est plus conservee que sous forme de tache lineaire presque

imperceptible) deux N en ligature; le reste, YA02 est clair. Nous
avons done la forrne greco-romanisee Thrvaog au lieu de la forme
thrace fsvvaag, comme Td0ovAog au lieu de Ta0975Aag (Tomaschek, Die
alten Thraker, II 2, 37), Ou Bevaog (chez Procope, b. Got. IV, 9) au
lieu de Venula (Tomaschek, II 2, 11). A Istria cette adaptation n'est
d'ailleurs que tres naturelle: n'avons nous pas ici meme un Mucatrio,,
-onis, au lieu de Mucatra et un Seuto, -onis au lieu de Seethes?
Le nom Genn-u-la (dont les diminutifs analogues thraces en -la sont
legion : cp. la liste ci-dessus, p. 44-45) est, en espece, besse. Or les
Besses etaient fres nombreux dans le territoire d'Istrie. Voir ci-des-
sous les nombreux monuments votifs du vicus Quintionis. Le pere de
Gennula porte le nom grec de Xperk09), mais ce fait ne peut pas nous
induire en erreur sur la superficialite de l'hellenisation de ces Besses
(cp. des cas analogues de romanisation superficielle dans mes Pri-
mordi della civiltd Romana alle foci del Danubio, Ausoniah, tome X,
P. 204).
39. Partie superieure d'une stele funebre en marbre, trouvee dans
les decombres de la courtine e. L'actuelle inscription a pris la place
d'une autre plus ancienne, dont il nous reste quelque trace au com-
mencement de la r-ere et de la z-erne ligne (v. le dessin ci-dessus P. 45).
Les dimensions du fragment : hauteur 0.37 ; largeur 0.29, r. 0.27 ;
epaisseur o.o9-0.1o5. Lettres rustiques du commencement du II-e
s. apr. J.-Chr., hautes de o.o15o.ozo. De nouveau une famille
thrace. Le pere s'appelait AaveiNg (comme 116aarig, 1lóaaaç, 116atg,
gen. Hoaaet). Mais la vocalisation -zes, -zis, est secondaire ; en thrace
elle était -zas, c'est-h-dire -za, comme dans Tata-za, KdQv-ov-Ca,
Mjót-a. Nous sommes d'avis que ces noms thraces en -za sont de-
rives des noms de localites, et qu'ils indiquent l'origine du person-
nage, comme les noms grecs en -tog, les noms latins en -nus, ou les
noms slaves en -kii. En effet ; Itha-zis (notre Ulmetum, I, p. 565)
vient de Ita-, que nous retrouvons dans les noms de localites 'Irct-,8sQieg
et 'Iva-643a de la Dacie Mediterranee (Tomaschek II 2, 56); Tata-zos,
Tata-za (ibid. II 2, 36) vient de Tcz,z-ct-, ou Tdvva- (cp. Tarcocriv4
nom iranien d'un pays, Tdvva, nom phrygien d'un lac: Pape, Wör-
terb. d. gr. Eigenn., II 1494) et non de tata Tetit-pere», comme To-
maschek est enclin a le croire; Dura-zis, r. Durze, Dorses, de Oov,o-o,
6011Q-G (v. Duro-storunz, etc.), comme d'ailleurs le dace Elo/jQag aussi ;
cp. de meme Dria-zis avec AQd-dta, 11,116k-ag avec Hadt-adqa, --
Pota-zis avec Potela,llavvaia, Tó avec Rusi-dava,Dardi-sa avec
,e1a0a-a4a; Kdrov-a avec K azdQa (racine kert-), BQtintd-etg
avec Brunga, ZovQd-stg avec ZovQo-pdcla et Koverov4r5Qa, etc. (v. ci-
dessus, p. 46, 47 et les notes). Nous nous croyons done en droit de
deriver dowel-Ng de notre inscription du nom de localite ddrog,
Advov, du pays besse des mines d'or dans le voisinage de Philippes,
oil nous retrouvons encore le tribe edonien des dav6-2,szvot, qui etait
8*

www.digibuc.ro
116 VAS ILE PARVAN ir6

le proprietaire des mines de Datos. Voici donc encore un lien entre

les Besses de Scythie Mineure et le pays du Rhodope, leur ancienne
patrie.
40. Eclat de la face gravee d'un cippe en pierre calcaire tres fine,
trouve dans les ruines du coin N de la vine, h l'E de la porte de
l'empereur Anastase (v . Histria, IV, p. 732) h l'interieur de la cour-
tine a, haut de 0.103 et large de 0.125 m. Lettres hautes de 0.015
m. identiques h celles des deux cippes publiees dans notre Histria
IV, no. 15 et 16, contenant les frontières et les privileges des Istriens,
reconfirmes par Trajan le 25 octobre de l'an too, par la lettre adres-
see h son gouverneur de la Mesie Inferieure, Marius Laberius Ma-
ximus. L'identite de l'ecriture de notre fragment et des deux cippes
de l'an too nous a fait croire, au premier moment, que nous n'au-
rions retrouve que quelque reste du cippe no. 16 ou, aussi bien, du
no. 15 de notre Histria IV, qui nous sont parvenus tous les deux assez
endommages. Mais l'examen du texte nous en a tout de suite dissua-
des : nous y voyons la fin d'un texte latin et le commencement d'un
text grec, qui n'ont aucune ressemblance avec la teneur des deux
cippes (18.0. connus. (Voir ci-dessus, p. 48, le dessin et la transcrip-
tion de l'epigraphe). Les lignes i, 2, 4 et 5 ne donnent aucune lec-
ture suffisamment suggestive. Mais nous trouvons dans la 3-e ligne
un nom, qui peut etre reconstitue en entier et qui acquiert une va-
leur exceptionnelle h notre fragment : 'Aoovviricp 1,2cifp,Act. C'est le
praefectus orae maritimae, Aruntius Flamma (j'avais d'abord lu Fig-
vianus), bien connu par les deux exemplaires precedents des privi-
leges d'Istrie, lequel recevait en 49, la derniere armee d'activite dans
cette region de Flavius Sabinus, le gouverneur de la Mesie et le bien-
faiteur des Histriens, l'ordre de celui-ci de veiller sur les interets de
cette cite protegee : comme disait Sabinus aux Histriens : rô n9i, Haixnv
iwaiv 6ixaco [v iisro)g ] eUfgQat011 dtcurrim9i), gam eartissA.eg 'Af2ovrckp
mucc] rep krdcwp- ofircog yet.g. c5 reP6-récrvetAa (voir mon Histria IV, p.
563, 567, 571 suiv., 573 adv. et 7 to suiv., pour le texte et son interpreta-
tion historique, et cp. Adolf Wilhelm dans l'Anzeiger d. phil.-hist. Kl.
d. Wiener Akad. d. Wiss., 1922, XVXVIII, p. 37, pour les emen-
dations apportees h la lecture du document). II s'agit donc, dans
notre fragment aussi des memes faits que dans les deux dossiers de-
couverts en 1914 et 1915, mais d'une autre 'maniere. Car rien dans
le texte latin des deux anciens documents ne laissait prevoir dans la
derniere ligne les lettres SLAELI du nouvel exemplaire. Et de meme,
le nom d' Aruntius Mamma n'apparaissait qu'à peine dans la 4:.e ligne
du texte grec, et non pas Ojà dans la premiere. Enfin le contexte
des exemplaires precedents n'admet pas la presence des mots flov4
Fhaog déjà dans la ligne qui suit immediatement h celle oa le nom
d'Aruntius apparait et le groupe des lettres de notre ligne 5, ? on] ovóip,
est introuvable dans les deux autres textes. Nous avons donc, in-
dubitablement, devant nous, une nouvelle redaction des droits des

www.digibuc.ro
117 HISTRIA VII. Ir7

Histriens. Quel le en a ete la teneur ? L'oordre* dont parle Flavius

Sabinus dans sa lettre aux Histriens de Pan 49, ci-dessus citee, a du
contenir, dans la forme habituelle d'une lettre de Sabinus a Flamma,
une serie d'indications et d'instructions precises, dont le texte etait
aux Histriens encore plus precieux que les formules assez vagues,
dont les gouverneurs se servaient pour leur reconfirmer les droits,
chaque fois qu'un nouveau representant de l'empereur prenait les
renes du. gouvernement de la Mésie (v. les textes dans mon Histria
IV, p. 563 et suiv.). La premiere (5Qo'1Jeala, d'apres laquelle aura eté
calquee celle de l'an Too aussi, parait avoir ete celle-ci, de l'an 49,
ou, plus prudemment exprime, l'bowaeala contenue dans une lettre de
Sabinus a Flamma. Dans cette hypothese nous nous imaginons notre
fragment restaure exempli gratia de la maniere suivante. Dans
la premiere ligne, comme clans les deux autres textes de l'an ioo:
[fines H]is[trianorum] ; dans la deuxieme ligne [ex commentarii] s L.
Ael[..., c'est-h-dire l'indication de l'autorite qui, d'apres l'ordre de
Marius Laberius Maximus, avait fait la delimitation sur le terrain;
dans la troisieme ligne: [049cog 2aPeivog apeofievris 'AElovvprkp
41.AciLuitcq rip &duct) xaketv] . Les lignes 4 et 5 faisaient partie de
la lettre meme de Sabinus a Flamma.
41. a et b. Petits fragments sans importance, dont le deuxieme pa-.
rait avoir fait partie de la stele funeraire d'un beneficiarius consularis.
Nous connaissions déjà la statio de Histria par le monument d'un
autre beneficiarius, Aelius Victor, detache ici de la legio I Italica de
Novae: Histria IV, p. 729. (Voir les dessins ci-dessus p. 51 et 52).
42. Fragment d'une stele en marbre, tres calcine, trouve dans les
decombres de la courtine e. H. de 0.15, 1. de 0.12, é. (incomplete) de
0.15 m. Lettres soignees du II-e s. apr. J.-Chr., hautes de 0.015 m.
(voir le dessin ci-dessus p. 52 et pl. V, fig. 5). Album d'un /nacrog,
contenant exclusivement des noms grecs, parmi lesquels un `Exavalog,
tres naturel clans une colonie milesienne..mais pas encore rencontre
jusqu'à la trouvaille de ce fragment. (Voir le texte reconstitue, ci-dessus
P. 53).
43. Fragment d'une plaque de marbre epaisse de o.o2 m. (ayant
donc appartenu au parement d'un edifice), haut de 0.075, large de 0.12
et conservant encore deux seules lettres de la fin d'une ligne, hautes
de 0.035 m. Trouve dans les decombres au devant de la grande porte
de la ville. II-e s. apr. J.-Chr. (Voir le dessin ci-dessus p. 53 et pl. V,
fig. 3). Datif d'un nom dans la formule d'une dedicace: rAvrcovellpcp.
D'apres le style des lettres c'est d'Antonin le Pieux ou de Marc-Aurele
qu'il s'agit, plutôt que d'un Antonin plus recent.
44. Autre fragment de pavement en marbre. Rien de precis. Voir
le dessin et la description ci-dessus p. 54.
45. Plaque mince en os, longue de 0.072, ayant servi comme amu-
lette, trouvee dans le tepidarium des thermes romains d'Histria. Apparem-
ment du II-e s. apr. J.-Chr. Voir le dessin ci-dessus, p. 55. En lettres

www.digibuc.ro
118 VASILE PARVAN 18

formees par le groupement de petits cercles.avec un point au milieu,

du caractere bien connu apotropeique, le nom de la déesse Yyta
(c'est l'ortographe de repoque imperiale, h cOte. de Yysta, au lieu
du classique 'Yy ism). D'amulettes semblables nous avons trouvees
encore h Ulmetum, de la- même époque (cp. ci-dessus, p. 55).
46. Autel votif en pierre calcaire de ran 149, haut de 1.13, large
de o.535-0.565, epais de 0.380-0415, trouve dans les decombres de
la courtine a, dont il avait fait partie comme pierre de parement.Travaille
et grave dans la même maniere, peut-être aussi par le même lapicide,
qui a fait la plaque commemorative pour l'auditorium du vicus Quin-
horns (Histria IV, p. 617 suiv. et 722 suiv.): il y a même des fautes de
redaction qui sont identiques dans les deux inscriptions. Lettres hautes
de o.030o.040, sauf sur l'attique du profil superieur, ot elles ont une
hauteur de o.o55o.o6o m. (V. le dessin ci-dessus p. 56 et pl. VI, fig.
1, h côte du dessin p. 617 et pl. VI, de notre Histria IV). Sur le texte
nous avons h noter ce qui suit (en voir la transcription ci-dessus, p.
56). Le nom d'Antonin le Pieux est cite egalement mal dans ce docu-
ment et dans celui pour l'auditorium comme Antoninus Hadrianus
au lieu de Hadrianus Antoninus: d'oa la supposition que c'est le même
lapicide qui les a graves. Le jour de la dedicace est le 13 Juin: idibus
lacier ce sera toujours le même, plus loin aussi, dans les quatre autres
nouvelles inscriptions votives du vicus Quintionis. II faut en tirer la con-
clusion que c'etait h ce jour que la grande fete rurale des Rosalia
l'occasion de laquelle on erigeait partout dans les villages de Scythie
Mineure des autels au Pere des Dieux etait celebree le 13 juin dans
ce village. Sur le nom du village (transcrit ici negligeamment Quinis
au lieu de Quintionis) j'ai déjà parle dans Histria IV p. 618. Sa popula-
tion est formee par des veterans et des civils romains d'une part, par
des Besses, de l'autre. L'un des deux magistri est,toujours un Besse.
Quant au quaestor, qui n'a pas de collegue, il semble qu'on essayait de
les faire elire chaque armee h tour de role, Romain ou Besse (voir ci-
dessous, les autres inscriptions du vicus Quintionis). Sur les fautes de
grammaire cura agentibus (car il ne faut pas completer curam) ma-
g (istris) Cla (udio) Gaius ( ) , je n'insiste pas. Gaius comme cognomen
est tres connu (CIL. III, p. 2393, col. I). C'est juste que l'origine servile
des citoyens respectifs transparait tres souvent beauboup plus qu'il ne
le serait desirable pour la vanité des descendants. Mais au II-e siecle
le monde fomain qui, specialement h la campagne, est tout penetre par
les intrus barbares, dont le role social est egal au leur, est devenu assez
peu susceptible a de telles bagatelles, comme l'origine ingenue de
quelq'un. Tres interessant est le nom du maire besse de notre village.
Ii s'appelle h l'ablatif Durisse Bithi. Le nom du pere, Bithus, est banal.
Le nom personnel du fils, Durisses (possible aussi Durissis) est au con-
traire nouveau. Non pas comme racine, qui est bien connue dur-o
(commune h plusieurs noms de localite et, par ceux-ci, a des noms
de personnes : cp. ci-dessus p. 46, 59 et 15),mais comme desinence:

www.digibuc.ro
119 HISTRIA VII. 1 19

i-sses. Nous sommes toutefois d'avis que le nom Durisses n'est autre
que le nom Dorses, dep. connu (CIL. VI, 3209): il se comporte comme
.davg-evtg vis-à-vis de Derzenus (cp. Histria IV, p. 620) : dans les deux
cas l'i a ete perdu par suite de la mutation de l'accent tonique sur la
premiere syllabe. Mais Durisses-Dorses a son tour doit etre le meme
nom que Dura-zis, c'est-h-dire, en thrace Dur-a-za (cp. ci-dessus, p.
46 et 115).
47. Parmi les monuments epigraphiques encastres dans le mur d'en-
ceinte de la ville, l'inscription a l'air, et comme tels laisses dans la meme
situation, comme dans un musee hypethral, ii y avait aussi un grand
monolithe, long de 3.40 m., haut de 0.58 et epais de 0.43, portant une
dedicace des Istriens pour Antonin le Pieux, publiee dans notre Histria
IV, no. 21, p. 6ii et suiv. Pendant la grande guerre nos amis les Bul-
gares, en hommes prudents, qui n'etaient pas trop siirs de leurs
droits sur la Dobrogea, ont pille tous les petits musees que nous
avions organises aupres de nos chantiers de fouilles : a Ulmetum, h
Tomi, a Callatis, a Histria, a Tropaeum, et ont porte le materiel hi-
storique a Varna, dans la Bulgarie propre. A cette occasion ils ont demon
aussi d'imp ortantes parties du mur d'enceinte d'Histria pour en tirer les mo-
numents que nous avions laisse it leur place. Soit le grand poids de quelques
blocs tres grands, soit quelque autre accident d'impuissance, tel monument
tire du mur est reste sur place, pres du mur maltraitel), jusqu'à notre retour.
Notre monolithe a ete parmi eux. Nous avons constate alors qu'il avait
une autre epigraphe en grec sur la face opposee it celle deja publiée,
qui est en latin. Le texte grec (en voir ci-dessus p. 61 et 6o le dessin
et la transcription) n'est que le double du texte latin. Nous n'avons
donc rien it ajouter a notre commentaire d'Histria IV, p. 612, sauf le
detail, sur la destination du monolithe, qu'il a dñ faire part d'un
portique, comme epistyle, egalement a l'air libre sur les deux faces,
et comme tel chevauchant peut-être quelque bivium ou quadrivium
d'Istrie.
48. Fragment d'un epistyle en marbre blanc de tres bonne qualite,
noirci par le feu, trouve dans les decombres de la courtine e. La hauteur
totale de l'epistyle reste inconnue, le fragment n'etant qu'un eclat, haut
de 0.135 et large de 0.20 ; l'epaisseur de l'epistyle est complete : 0.23
m. Lettres hautes de 0.04, encore de bonne époque. D'apres le soin
avec lequel le marbre a ete travaille et la valeur meme du materiel,
le fragment a dü appartenir it un monument pas trop grand, mais assez
luxueux et beau, du II-e siècle. Je n'insiste pas ici sur les details de la lec-
ture que je retablis, pour la premiere ligne, par Aurellio An[tonino,
attribuant le monument a Pepoque de Marc-Aurele plutôt qu'a celle
de Caracalla ou d'Heliogabale. La deuxieme ligne ne nous a suggere

1) Nous avons publie dans notre livre rournain, Ineeputurile vietii romane la Gurile
Dundrii, p. 38, fig. 19, une photographie montrant l'aspect du mur d'enceinte
cette place, antérieurement A la devastation bulgare.

www.digibuc.ro
120 VASILE PARVAN 120

rien de satisfaisant. (Voir ci-dessus, p. 62 le dessin et la description

et cp. planche VI, fig. z).
49. Autel en pierre calcaire, trouvé dans les mines de la courtine a,
on ii avait ete encastre dans le parement du mur, haut de 1.50, large
de 0.55-0.58 r. de 0.44-0.46, épais de C. 0.50 m. Lettres, un peu
rustiques, hautes de 0.050-0.055, sauf dans la clerniere ligne, oi elles
n'ont qu'une hauteur de 0.040-0.045 m. L'autel a ete brise en deux
morceaux deja depuis la derniere catastrophe de la ville (probablement
au VII-e siecle apr. J.-Chr.): la partie superieure est restee dans le
mur, oil elle a eté calcinee par l'incendie qui detruisait la \Tulle; le tronc
est tombe dans la mer qui battait les murs meme d'Istrie et n'a pas
ete touché par le feu. Deux -abbreviations assez intempestives, dans
la 7-erne et la 9-eme ligne, nous causent quelques difficultes pour
la lecture des noms propres ; toutefois elles ne sont pas insurmontables.
(Voir ci-dessus p. 63 et 64 le dessin et la transcription du texte et cp.
pl. VI, fig. 3). Toujours le 13 juin (voir ci-desus p. 118), cette fois
de l'an 169. Le nom du village est note par la simple initiale, Q.
Le nom du maire qui representait les Romains du village ne peut
etre lu qu'à la grecque: Julius Gemini: N en ligature avec I (comme
Ulmetum, Aemilius Postumini: notre Ulmetum I, p. 544), et non Gemi-
ni(o) qui n'est pas employe comme cognomen, ou Gemino qui est refuse-
par Pepigraphe. Quant au maire qui representait les Besses, son propre
nom est romain: Genicius (comme en Italie: CIL. X 1084; XIV 1090:
cp. ci-dessus, p. 65, et non Genucius comme en Illyricum: CIL.
III, ind.), mais le nom de son pere est thrace. L'abbreviation Brin nous
laisserait d'abord croire que nous avons affaire a un des noms bien con-
nus: BGILmaVoig, BQtvzgew,g, Brinursius, Brincasus ou Bpcmgetg
(les deux derniers, transcriptions variees d'un meme nom, Brin-
cazis): v. ci-dessus, p. 66. Toutefois rien dans la maniere du lapicide d'ab-
brevier les mots et rien dans la maniere d'ecrire les noms dans les
inscriptions du vicus Quintionis ne nous permet d'accepter l'abbreviation
de noms si longs par les quatre seules lettres de leur commencement.
Au contrsire, comme ii y a aussi des noms tres courts comme Brila
(cp. ci-dessus, p. 66) derives des racines brea, bri (bourg, village) ou
bhri (tondre, raser), ii n'est que tres naturel de penser ici aussi tout
simplement a un nom comme Bri-n, latinise (comme c'est la coutume
dans le village de Quintio:voir ci-dessous les Mucatralus, Dolus, Zine-
btus) en Bri-nus, voire, dans notre texte: Genicius Brin(i), oii la lettre I
aura ete oubliee par le lapicide qui avait eu l'intention de la graver
en ligature avec N, tout comme dans le nom de la ligne 7, Gemini. Le
nom du caissier communal (quaestor), Cocceius Firmus est commun
en Scythie Mineure, et meme a Histria et dans le vicus Quintionis (ci-
dessus, p. 66). Apollonare au lieu d'Apollinare, dans la 13-e ligne,
est un grecisme tres naturel a Istrie, la ville d'Apollon Iatros.
50. Autel en pierre calcaire trouve toujours dans les decombres
de la courtine a, oà il avait ete primitivement encastre dans le pare-

www.digibuc.ro
121 HISTRIA VII. 121

ment. Assez endommage a la base et au profil superieur. Haut de

1:15 m., large de 0.615 r. 0465 m., epais de 0.58 r. 0.44. L'inscrip-
tion est gravée sur l'une des faces de l'epaisseur. Lettres assez rusti-
ques, hautes de 0.045-0.050, sauf dans la premiere hole on elles
n'ont que 0.035-0.040 m. Au commencement de la ligne ii nous
avons un T. Quant au signe au-dessous de la palmette de la ligne
10, c'est un minuscule I ajoute apres coup par le lapicide, qui s'est
resaisi et n'a pas voulu nous laisser dans le doute comme dans le cas
de Brinus du no. precedent. (Voir le dessin et la transcription ci-dessus,
p. 67 et suiv. et cp. pl. VII, fig. 1). L'autel a ete dedie la 13 juin
de Pan- 175. Le nom du maire romain est commun : Aelius Bellicus
(le cognomen, tres frequent comme nom d'esclaves). Le nom du maire
besse Mucatralus Doll n'est pas non plus inconnu. Caracteristique
est seulement la latinisation : Mucatralus et Dolus ; mais a Istrie ce
phenomene est presque la regle generale (cp. Histria IV, p. 686 et
suiv. pour Mucatrio et Seuto). Nous avons deja connu le sire Brinus;
nous connaitrons encore messire Zinebtus. Si toutefois Mucatralus au
lieu de Mucatralis ne presente pas une transformation trop impor-
tante, Dolus est de beaucoup plus interessant. Nous devrions ren-
contrer soit un Dole(n)s, gen. -entis (comme ci-dessous no. 6o, cp. le
commentaire p. 95), soit un Doleus, gen. -ei (au lieu de Aang, gen.
dokr)ovg: cp. ci-dessus, p. 68). Voici donc une troisMme forme latine,
et la plus simple: Dolus, -1, comme Brinus, -i.Mais ce qui fait
l'importance de notre inscription, est le nom du caissier: Dotu Zi-
nebti. Le nom Dotu se comporte en thrace comme Cotu, Cosu, Dolu;
lorsqu'ils sont simples, ils gardent leur o dans la premiere syllabe,
lorsqu'ils sont composes avec d'autre racines ou desinences, ils chan-
gent, conformement a la loi de vocalisme thrace bien connue (cp.
Kretschmer, Einl., p. 221, 223, 225 et 226) leur o en u. C'est ainsi que
Kóvvg donne Kovvaccg, Kóaoyv donne Cusala, MA% (Aacov) donne
zlovA?gsAtug et notre Dotu donne zlativiov (Dumont-Homolle, Mélanges,
p. 553), LlvvoliaroQcg, dvroOveaAtg (Kalinka, p.4.20). Si notre remarque
est juste, le nom du caissier du vicus Quintionis non seulement nous
fournit une racine interessante et nouvelle pour toute une serie de
noms thraces, mais, comme dans le cas du nom ClarsION (ci-dessus,
p. 115), nous rend une forme besse tres vieille et authentique,
encore indeclinable en latin. En effet la desinence -u dans Dotu parait
etre tout sirnplement un ablatif thrace (possible aussi un datif pour
le datif absolu comme dans le slave), et non un ablatif latin de la IV-e
declinaison: car un Dotu, latinise, serait devenn u bien Dotus,
comme Dolus, Brinus, ou encore Doto, -onis, comme Seuto, Mu-
catrio. La desinence u dans les noms thraces est d'ailleurs assez fre-
quente: j'en ai donne une liste ci-dessus, p. 69 et suiv., que je ne
repete plus ici. En ce qui concerne le nom du pere de Dotu, le
besse Zinebtus, nous sommes d'avis qu'il doit etre considere comme
un compose tres correcte et naturel de Zin-i, Zin-a et d'Ept-e, Ept-a,

www.digibuc.ro
122 VASILE PARVAN 122

forme d'apres le modele habituel des noms thraces : Epte-centes, Aulu-

tralis, Aulu-zenis. Je ne reprend plus ici la liste des noms derives des
racines zin- et ept-e que l'on peut contrôler ci-dessus, p. 70; je vou-
drais seulement insister sur le sens du nom Zinebtus. Si Tomaschek
ne se trompe pas, lorsqu'il explique le thrace Z4v.ông par Parmen.
cin- «nativitas» et -di «ponens», c'est-a-dire «genus s. vitam praebens»
et si, d'autre part, la racine thrace ap-, ip- n'est pas differente du
grec darco «lier», dmrdg «palpable», alors Zineptus voudrait dire «lie a
la vie», ou bien, en grec, MazOiltog.
51. Autel en pierre calcaire, calcine d'abord et puis presque
emiette dans l'eau de la mer, oü ii s'etait ecroule deja depuis le dernier
sac de la ville au VII-e siècle. Trouve dans les mines de la courtine
a, a une grande profondeur sous les decombres. Ce West qu'à grande
peine que nous avons pu recueillir dans l'eau noirâtre de la lagune
les nombreux fragments qui le composaient. Nous avons retrouve
presque tout et le texte de Pepigraphe a ete parfaitement assure. Haut
(dans la reconstitution) de C. 1.40 et large de 0.55 r. o.. Lettres
rustiques, hautes de 0.045-0.055, sauf dans la derniere ligne, oi elles
sont plus petites: 0.035 m. (Voir le dessin et la transcription ci-des-
sus, p. 71 et suiv. et cp. pl. VII, fig. 2). Les deux noms, du maire
romain -et du caissier, Tiberius Firmus et Flavius Secundus, sont corn-
muns. Au contraire le nom du maire besse est de nouveau tres inte-
ressant: Valerius Cutiunis. Le fils est deja romanise, mais le pere s'ap-
pelle d'un bon vieux nom besse, Cutiunis. (Ce serait une grande er-
reur de voir dans Valerius un nomen gentile et dans Cutiunis un cog-
nomen du meme personnage: nous avons ici affaire a un barbare, qui,
naturellement, epelle son nom a la grecque : un tel, fils d'un tel ; cp.
d'ailleurs la maniere de s'appeler de tous les besses de Histria:, His-
tria IV et le present memoire). Le nom Cutiunis est un pendant
a Cutiula: tous les deux sont derive de Cotu (cp. ci-dessus, p. r2r).
Nous savons que le suffixe -la est diminutif; mais quelle est la na-
ture du suffixe -nis, qui est assez rare et auquel Dumont-Homolle,
Mélanges, p. 559, n'ont accorde aucune attention ? Nous le retrou-
vons dans Bcotievtg de BQofiog, Zinenis de Zines (Zina), Eptenis de
Epte (Epta), Burzi-tzi-nis (v. ci-dessous, no. 52, et cp. aussi Burdenis
a côte de Burdipta, comme noms de localites). Nous Asommes d'avis
d'apres l'exemple de Asoag'svtg (Agge-vtg, cp. dege-ldris: le nom
du «grand Dieu» thraco-hellene d'Odessos : Kalinka, no. i 54) = Der-
zenus (-3roptc = -porus, etc.), que le suffixe thrace -vtg correspond
aux suffixes greco-latins -vog, -nus, avec une vocalisation specifique,
thrace, qui prefere le i h l'o et a ru.
52. Autel en pierre calcaire, brise en trois morceaux, en diagonale
(voir pl. VII, fig. 3), trouve parmi les decombres de la courtine a.
L'eclat de pierre entre les deux gros fragments du monument n'a pas
pu etre retrouve, ce qui nous donne beaucoup d'ennui dans la ligne
9 de Pepigraphe, ou nous retrouvons un nouveau nom thrace, assez

www.digibuc.ro
123 HISTRIA VII. 123

inattendu et dont la restitution est tres delicate. La perte de cet eclat

nous fait regretter zz lettres dans chaque ligne depuis la premiere
jusqu'à la dixieme. La lecture de l'epigraphe est toutefois parfaitement
assuree,Hauteur de l'autel, 1.35 m., largeur 0.46 et 0.50, r. o.4oo.4.1;
epaisseur identique a la largeur. Lettres rustiques hautes de o.045o.050,
sauf dans les deux premieres lignes, oil elles n'ont que 0.035 m.
Dans la 7-erne ligne le lapicide avait oublié un L; ii l'a grave, trés
petit, apres coup. Voir le dessin et la transcription ci-dessus, p. 74
et 75. Le monument a ete dedie le 13 juin de l'an 177. Les abbre-
viations sont les memes que dans l'inscription precedente de l'an 176:
nous avons donc transcrit, sans plus, curag(entibus) et non cura(m)
a( gentibus) . En ce qui concerne le mot vetr ( ani) , nous avons trans-
crit vet(e)r (ani); mais nous sommes enclins a croire que sa repe-
tition en 176 et 177 pourrait bien indiquer une prononciation reelle
vetr (ani): l'anciennete du mot roumain be"trdn serait alors reculee dans
cette region jusqu'en 176. Interessante est aussi la dedicace pour un
seul Imp (erator ) , quoiqu'il y en avait deux: IMPP AVGG; c'est
d'ailleurs une resistance a l'innovation introduite par Marc-Aurele,
qui est generale et que nous retrouverons aussi dans le village voisin
de Celer (ci-dessous, no. 53); le monde mediterraneen n'a pas voulu
reconnaitre une pluralite de l'idee imperiale; meme lorsqu'on a defi-
nitivement partage l'empire entre plusieurs empereurs, les differents
empires ont continuellement lutte (comme les grands etats hellenisti-
ques) pour se reintegrer dans l'empire unique et indivisible; d'ailleurs
la lutte dure encore, meme ajourd'hui, lorsque tous les empires sont
tombes. Les noms des deux magistri de l'an 177 sont egalement
communs: car Derzenus Biti chez les Thraces n'est pas plus rare que
Julius Florus chez les Romains. Tout-a-fait nouveau est au con-
traire le nom du quaestor. Portant personnellement un nom romain,
Front(o) (et non Front(inus ) , qui est plus rare), comme le maire Ge-
nicius Brini de l'an 169, ou le maire Valerius Cutiunis de l'an 176, il
nous revele dans le nom de son pere un nom thrace encore inconnu:
Bu (r?t) sitsinis . Justifions d'abord, pourquoi nous lisons dans la lacune
les lettres R et T. Nous avon procede etymologiquement, partant
de la fin du mot vers son commencement: il y a d'abord le suffixe
-nis, bien connu (v. ci-dessus, p. 73 et 122); nous reconnaissons ensuite
le groupe -tsi- , qui ne peut etre different de la racine thrace tzt-,
connue par des noms comme Tzi-ta, Tzi-n-ta (cp. Saga-ris et Sanga-
ris ) . Reste donc a completer: Bu??si. Parmi les racines thraces qui
commencent par un Bu- nous distinguons d'abord celles qui con-
tiennent un r : Bur- , ou un z: Buz. Ensuite, But- , Bul- et, difficilement,
Bug-. Nous aurions donc: Bur ?si, Buz ?si, But ?si, Bul ?si, enfin
ev. Bug ?si. La presence bien sure d'un s apres la lacune et la necessite
de la sixième. lettre entre les trois du commencement et les deux de
la fin, n'admettent, du point de vue thrace, que la combinaison Bur?si.
Parmi les racines thraces qui commencent par Bur- , nous ne connais-

www.digibuc.ro
124 VASILE PARVAN 124

sons que le seul nom Bovetdcov, Burziavo, de forteresse gete, pres

de Shoumla, contenant aussi le groupe -si-. Mais notre monument
parait indiquer lui-meme dans les traces de lettre a la fin de la 9-eme
ligne, un T. Nous aurions donc un Bul-rtpi- pour Burzi-. Or, cette
equivalence nous est directement recommandee par l'autre, bien connue,
Tsierna. Zerna, avec, en plus, l'orthographe Dierna et Cerna (le der-
nier dans le nom de Iupiter Cernenus1), divinite epichorique d'Al-
burnus dans la Dacie, et dont le nom est forme d'apres la maniere
tres connue de donner aux dieux thraces locaux le nom de la loca-
lite en forme adjectivale: Aularcenus, Cadrenus, Rhaniscelenus, Sice-
renus, etc.: cp, Kalinka, ind. p. 409 et Parvan, Gdnduri despre lume ci
vicild, etc., p. 9; Steuding ap. Roscher, Myth. Lex., I, p. 866, explique
Cernenus comme un dieu celtique, mais /sans en donner des raisons
suffisantes). Si notre restitution est adthise, nous pouvons compter
avec un nouveau nom thrace compose, d'apres la coutume thrace bien
connue, de deux mots ayant un sens concret: Burzi-, Burtsi, de (iburz»,
«bereza» («hauteur*, «colline») et -tzi-, -tsi-, de «gvi», «ki-» («vivre»)
(cp. Tomaschek, p. 62 et 39). Par consequent Burtsi-tsi-nis (Burzi-
tzi-nis) «celui qui vit sur les collines», «le Montagnard». Exami-
nons enfin du point de vue ethnique la succession des questeurs du
vicus Quintionis, dans les cinq documents nouveaux que nous presen-
tons maintenant au public. Le questeur de l'an 149 est un romain,
Servilius Primigenius; de méme celui de l'an 169: Cocceius Firmus;
en 175 nous trouvons un thrace Dotu Zinebti; en 176 de nouveau un
romain: Flavius Secundus; en 177 de nouveau un thrace Fronto Bu[r-
t]sitsinis. Dans les dernieres trois annees l'alternation est strictement
appliquee. Mais ii parait qu'en general elle n'ait pas ete si exactement
suivie. Remontant l'alternation des annees 175-177 jusqu'en 169,
l'annee 169 aurait d, p. e., nous faire connaitre un thrace, ce qui
n'est pas le cas. II semble, toutefois, que sous tel nom romain se
cache tres souvent un thrace: en effet, les fils des Genicius, Valerius,
Fronto, qui etaient, comme nous l'avons constate, des Besses, ont di
paraitre, si eux aussi ont ete appeles par leurs peres par des noms
romains, des romains authentiques, comme ce Valerius Marcus de
Durostorum (CIL. III 7477), dont nous savons qu'il a ete un dace,
seulement par le hasard qui nous a transmis les noms de ses enfants
et qui sont daces.
53. Autel en pierre calcaire, bien conserve, trouve dans les ruines
de la courtine a. Haut de 1.24, large de 0.54-0.55, r. 0.47, epais de
o.45-0.50, r. 042-046 m. Travail rural. Lettres tres grandes, hautes
de o.o55o.o65, sauf dans les deux dernieres lignes (o.o35o.o4o)
tracees et gravees assez maladroitement (voir la pl. VIII, fig. I et
le dessin avec la transcription ci-dessus, p. 79). Quoique dedie la meme

1) Depuis longtemps c suirvi d'un e ou i n'était plus prononcé en latin comme

k, mais, soit comme ts, soit comme tch.

www.digibuc.ro
125 HISTRIA VII. 125

armee, 177, que le dernier autel du vicus Quintionis, ce monument

du vicus Celeris nous fait connaitre un tout autre milieu : un seul
maire; pas de caissier communal ; pas de Besses consistentes, seulement
des Romains et toutefois un latin tres approximatif ; dedicace faite
aussi a Iuno Regina et non seulement a Jupiter; enfin l'ignorance la
plus parfaite des choses politiques : Commode s'appelle chez ces vil-
lageois Verus Caesar! Le nom du village est parfaitement stir : vicus
Celeris (voir pl. VIII, fig. 1). Ceci nous permet de corriger la lecture
de l'inscription trouvee par Tocilesco a Karaharman dans le terri-
toire rural d'Istria, portant seulement CEERIS et completee par
Ce(r)eris, chose admise ensuite par les editeurs du CIL. aussil):
III 7526. L'appellation du village d'apres un homme et non d'apres
un dieu nous parait aujourd'hui d'autant plus naturelle, que nous
sommes en mesure de donner seulement des deux territoires voisins,
d'Istrie et de Tomes, encore quatre autres exemples de villages de-
nomines d'apres la meme habitude : vicus Quintionis (six inscriptions :
ci-dessus et Histria IV, p. 722), vicus Casianus (deux: nos Nouv. di-
couv. en Scythie Mineure, p. 534 et suiv.), vicus Secundini (ci-
dessous, no. 61) et vicus Narcisianus (nos Incep. vietii rom. la gur.
Dundrii, p. 147), et deux autres exemples des regions voisines :
vicus Clementianus, pres d'Ulmetum (notre Ulmetum, II 2, p. 370)
et vicus Vero[b]rittianus pres de Carsium (CIL. III 12479). Nous
avons dejà maintes fois insiste (cp. Incep. vietii rom. la gur. ,Dundrii,
p. 142-148) sur le role decisif des pioniers romains solitaires clans
la fondation des etablissements romains au Bas-Danube et, par suite,
dans la romanisation des indigenes. Ii suffit a present d'ajouter seule-
ment les considerations suivantes. Tout village nouveau portant un
nom romain signifie une victoire de la civilisation romaine contre la
tenacite allogene. En effet les colonies romaines de l'Empire sont in-
stituees dans la plupart des cas soit aupres, soit dans un village indi-
gene, dont elles prennent le nom : les indigenes sont chez eux, les
romains des intrus. Là au contraire, oU, en pleine solitude le romain
achetant un praedium fonde une villa, avec les batiments, les outils,
les serfs, a lui, romains, tous ceux qui viennent s'aggreger a ce premier
noyau, transformant la ferme solitaire en tout un village, s'etablissent
en terre deja romaine, dans des formes romaines : la villa devient un
vicus a organisation quasi-municipale romaine. La multitude des vici
de la Scythie Mineure, portant des noms de pioniers romains est une
preuve de plus pour la seriosite et la vivacite de l'oeuvre colonisatrice
romaine dans le territoire daco-thrace du Bas-Danube. Le nom
du maire du vicus Celeris, Ulpius Ulpianus est assez suspecte au point

1) Lesquels ont commis d'ailleurs d'autres erreurs aussi: vicus Cereris (sic) aussi
bien que vicus Clementinus (sic), vicus turris Muca, vicus Sc.. ia sont considéres dans
le CIL. III, P. 2547, comme des vici intramurani, le premier d'Istrie, les autres de
Tomes (!),quant au vicus Vero[b]rittianus, il est localisé en Bithynie (!).

www.digibuc.ro
126 VASILE PARVAN 126

de vue de ringenuite du personnage: nous sommes enclins a le pren-

dre pour un ancien esclave thrace ou oriental d'un Ulpius veritable ;
raison suffisante aussi pour la construction de rablatif absolu de sa
dedicace, avec . l'accusatif.
54. Six fragments d'une plaque en marbre blanc, epaisse de 0.025
m., trouves comme materiel de construction dans le mortier qui rem-
plissait les gros interstices entre les flits des colonnes en marbre, jetes
de travers sur la. direction du mur dans les fondements de la grande
porte d'Istrie. A l'occasion du sondage fait pour determiner et ensuite
degager les belles colonnes doriques (remplacees ensuite par du mate-
riel de moindre qualite), nous avons decouvert les-dits fragments aussi.
Lettres hautes de 0.05 m., de la fin du II-e, ou du commencement
du III-e s. apr. J.-Chr. (Voir pl. IX, fig. x et le dessin avec la transcrip-
tion ci-dessus, p. 8z et 83). Inscription commemorative en rhormeur
d'un empereur qui portait deja le surnom d'Invictus, c'est-h-dire pas
plus ancienne que le temps de Caracalla (chez Septime Severe et
Commode ce nom n'est que tout-h-fait exceptionnel). L'evenement
celebre parait avoir ete une victoire contre les Transdanuviani: [be]l-
lum ul[tra limitem ou fines]. D'apres la tribunicia potestas III et un
seul consulat (car le texte ne parait pas avoir contenu un nombre d'or-
dre pour le consulat) l'inscription conviendrait encore a Severe Ale-
xandre et a Maximin. Tenant compte des guerres de Maximin au
Bas-Danube, nous pourrions reconstituer repigraphe sur le nom de
cet empereur, comme nous l'avons fait ci-dessus p. 83 et suiv. Ce
n'est toutefois qu'une simple hypothese, que nous proposons par cette
reconstruction aussi.
55. Fragment d'un autel ou d'une stele en pierre calcaire, trouve
dans les decombres de la courtine e. Haut de 0.30, large de 0.40,
epais de 0.125 m. (c'est un eclat); lettres rustiques d'epoque encore
assez bonne (fin du II-e s.), hautes de 0.055-0.060 m. (Voir pl. VIII,
fig. a et le dessin avec la transcription ci-dessus, p. 84). Ii s'agit, tres
probablement, d'une ara dediee a Jupiter par les vicani de quelque
village des alentours d'Istrie. Dans la deuxieme ligne c'est la fin d'un
nom propre, tel Clau]diano, et dans la troisieme la fonction: magis-
[tratis] , comme dans l'inscription de vicus Quintionis (Histria IV,
p. 617): curagentibus Sulpicio Narcisso et Derzeno Aulupori magistratis.
Nous restituons magistratis et non magistris, parce que magister s'ab-
brevie, dans la presque totalite des cas, par mag., ou même ma., et
non par magis...
56. Autel en pierre calcaire, tres friable, fixe dans le parement
du contrefort interieur gauche de la grande tour G, l'inscription a
l'air, sur la face du contrefort qui regarde rentree de la tour. Haut
de 0.90, large de 0.44, r. 0.40. Lettres assez soignees du IIIII s.
(Voir pl. X, fig. 3 et le dessin avec la transcription, ci-dessus, p. 85
et 86). Lecture quasi desesperee. Le sens general de repigraphe, tres
clair : dedicace a Hercule ou a Heros Sanctus. Les trois dernieres

www.digibuc.ro
127 HISTRIA VII. 127

lignes, parfaitement lisibles: arcinam [e]x- vot[o] p (osuit) . Le mot

arcina etait jusqu'à present inconnu: le Thesaurus 1. L. ne le connait
pas. Dans le Glossarium med. et inf. Lat. de Du Cange nous le ren-
controns sous la forme de arsina h côte d'arcina, mais dans des textes
tres tards, du XIII-e s. Et meme chez Du Cange le sens du mot n'est
pas trop clair. Nous sommes d'avis qu'il faut penser dans notre docu-
ment h un diminutif d'arca: en effet, comme ii s'agit d'un collegium
funeraticium, dont l'arcarius, qui gardait les contributions des mem-.
bres, avait besoin d'une caisse, d'une petite arca, rien de plus na-
ture! que la dedicace d'un tel objet (cp. pour la fonction d'arcarius
collegii CIL: III 7437, 1. 6, de Nicopolis ad Istrum).
57. Base en pierre calcaire constatee dans la rangee inferieure des
blocs de parement de la courtine g, pres de la tour G, immediatement
au-dessus des fondations. L'inscription se trouve sur la face d'en bas.
Nous avons decrit le monument et lu l'epigraphe sans rien detruire
du mur, h l'aide d'un petit sondage pratique entre les blocs du pare-
ment et h. la lumiere artificielle. Les profils et une partie de la face
gravee sont marteles. L'angle superieur droit de la base a ete brise,
probablement h l'occasion de la mise en place de ce bloc du parement.
Hauteur du monument, 2 m., largeur 0.69, epaisseur 0.63. L'inscrip-
tion, gravee sur une des faces etroites du cippe. Lettres soignees,
hautes de o.o4oo.o45. (Voir le dessin et la transcription ci-dessus,
p. 88 et 89). D'apres les surnoms que porte ici Septime Severe, l'in-
scription a eté dediee entre 195 et 198. Ii parait que l'invocation de
l'Aya4ii Tian n'a pas ete employee a cette occasion: voir d'autres
exemples chez Cagnat IGR. I 683, 697, 713, 788. L'ordre des noms
de l'empereur est, comme d'habitude, assez arbitraire: Pius avant
Pertinax. Interessant l'AZyovorog au lieu de Agan-Og. Pour les resti-
tutions des deux dernieres lignes cp. Histria IV, nos. 33, 35, 36, 37, 39.
58. Base en pierre calcaire constatee dans la rangee inferieure des
blocs du parement de la courtine i pres la tour I, immediatement au-
dessus des fondations. L'inscription sur la face d'en bas. Monument
decrit et lu comme le precedent. Dimensions presque identiques h
celles du no. precedent. Hauteur 2 m., largeur o.68, epaisseur 0.58.
Profils detruits. Lettres soignees, hautes de 0.04 dans la premiere et
de 0.05 m. dans les autres lignes. Pas de lacune. (Voir le dessin et
la transcription ci-dessus, p. 90). La même concision du texte de l'e-
pigraphe qu'au no. precedent. Ce fait et l'identite des dimensions nous
fait croire que les deux bases, pour Severe et Domna, ont éte dediees
en meme temps: 195-198. Nous possedons d'Istrie une autre base
encore pour Julia Domna (Histria IV, p. 645 et suiv.), mais du temps
de Caracalla : c. a. 212-217.
59. Plaque en marbre blanc, tres fin, enlevee h quelque parement
de luxe, deteriore a la suite d'une de ces vicissitudes dramatiques,
dont la vie des cites du Pont Gauche fut remplie h partir du II-e sie-
cle, et utilisee vers la fin du II-e ou dans la premiere moitie du III-e s.,

www.digibuc.ro
128 VASILE PARVAN 128

comme table dedicatoire pour l'album d'un tres pauvre Oiaaog. Haute de
0.29, large de 0.26, épaisse de 0.02, la plaque est complete sur trois cOtes et
n'est que peu endommagee sur le elite droit. Les lettres ne sont pas
gravees, mais grattees, tres irregulierement, et presque cursivement, avec
un don. (Voir la pl. IX, fig. 2 et le dessin avec la transcription ci-
dessus, p. 91 et 92). L'inscription est complete. Le nombre tres
restreint des membres du Olaaog, six seulement, dont quatre occu-
pent des dignites dans le collegium, est curieux, mais non inexplicable.
En effet, nous voyons que les membres du thiase ne portent qu'un
seul nom : ils sont, tres probablement, des esclaves. Pour economiser
l'espace et le materiel on n'a inscrit que les chefs et les donateurs.
Dans la petite chambre oU l'on se reunissait, l'album a dü etre place
pres de l'image de Heros Domnus ou de tel autre dieu des petites gens,
comme Hercule, Cybele, les Cabires ou Mithras. Outre l'isee/5g et
l'eij4vvoc du thiase, ii y avait encore deux yotAóretlaot, que nous devons
interpreter comme des presidents ou secretaires du college (des
owaycoyag, commeils s'appellaient a Istrie). Le titre de 921,AOvet,aog donne
a un esclave ne peut pas nous surprendre : cp. encore AEM. VI 25, so..
En ce qui concerne les noms de notre liste, quatre sont grecs, deux
thraces et un seul romain : presque un symbole statistique pour la
composition ethnique de la ville d'Istrie (a la campagne la propor-
tion etait, naturellement, differente). Les noms grecs sont communs
et ne nous disent rien de particulier. Le nom romain et les noms
thraces meritent au contraire d'etre consideres de plus pres. Mgt-
Itiva 2iat, esf la fille ou l'epouse, de nom romain, du thrace 2lang
en latin Sisus: quoique ecrit en grec, le nom est prononce a la ro-
maine : par consequent un exemple de plus pour la profonde romani-
sation des Thraces du territoire histrien (cp. ci-dessus, p. 120-121).
Quant a l'«honorable* Kov6to5ag, il nous fournit la troisieme forme,
originale, des noms thraces derives de la racine Cutiu; a Cutiula (deja
chez Tomaschek II 2, 51), nous avons ajoute ci-dessus, p. 122 et 121,
la forme Cutiunis et a present la forme Cuthiuras (pour la forme avec
1, au lieu de r, cp. Koinhtv et -xtiiNg chez Tomaschek p. 51). Le suf-
fixe onomastique -ras est deja. connu. Nous connaissons encore 11(1'15-
gag (probablement le meme que BtIM-Qag),Ildraeog et Asieoclog (a de-
sinence grecisee) et, avant tout, TdilovQog, TaAava, au lieu de TdAovAog
(de Tdc,ovAog), oil -en, -Qa n'est qu'une variante pour -Aog,-Aa, exacte-
ment comme dans notre cas : Cutiula et Cutiura (cp. ci-dessus, p. 94).
6o. Autel en pierre calcaire, trouve sous les decombres de la cour-
tine a, haut de 1.23, large de 0.59-0.61, r. 0.45-0.48, epais de
0.56-0.57, r. Lettres tres rustiques, hautes de 0.052 sauf le
D et le M de la premiere ligne et quelques 0 et I dans les lignes
suivantes. Premiere moitie du III-e siecle. Un L comme le A grec,
dans le mot SAAVIA. (Voir pl. VIII, fig. 3 et le dessin avec la trans-
cription, ci-dessus, p. 95). Antonius Dolentis est un thrace. Dolens
est la forme latine du thrace Jaw, genit. AoAiovc (voir ci-dessus,

www.digibuc.ro
129 HISTRIA VII. 129

p. 95 toutes les references), que nous avons rencontre dans le vicus

Quintionis aussi, mais dans l'autre forme latinisee Dolus, -i (v. ci-dessus,
p. i2i). Le nom de la mere de Dolens est romain, mais exprimé is
la grecque, avec le genitif: Salvia Anicii. Salvia est un cognomen assez
repandu en Illyricum et en Orient (CIL. III ind.). Anicius est au con-
traire extremement rare dans cette fonction (a peine un exemple, de
Potaissa : CIL. III 7688, un Aur( elius) Anici[us , dans une liste de
soldats). Malgre son nom romain, Salvia a pu tres bien etre d'origine
thrace ou grecque, vu que la coutume grecque de s'appeler apparait
aussi dans la composition de son nom. L'autel funeraire d'Anto-
nius a ete trouve a la même place que les cinq autels votifs du vicus
Quintionis, le village des Besses (ci-dessus, nos. 46, 49, 50, 51 et 52).
Comme Antonius aussi se trouve etre un besse, on peut exprimer
l'hypothese qu'il a ete originaire de ce village.
61. Autel en pierre calcaire ayant perdu sa base avec une partie
du tronc meme, trouve devant la grande parte d'Istria. A fait pro-
bablement partie du parement de l'une des tours du Zzoinger (cp.
Histria IV, le plan de la page 623). La partie conservee est haute de
0.96, large de 0.56, r. 0.50 et epaisse de 0.52, r. 0.46. Lettres hautes
de o.o3o.o4 sauf 1'0 qui varie. A sans bare horizontale, comme
un A grec, mais seulement dans les premieres lignes. La dedicace
aux dieux et les noms de l'empereur et de son coregent sont marteles.
Lettres assez laides.On peut restituer tout le texte sans aucune la-
cune. (Voir pl. X, fig. z et le dessin avec la transcription ci-dessus,
p. 97 et suiv.). Dedicace a Jupiter et Junone faite en 237 par les cives
Romani et Lai du vicus Secundini (nouveau), par les soins des deux
magistri du village Aurelius Fortunatus et Aelius Herculanus. Sauf le
nom de la population qui cohabite avec les Romains, rien d'excep-
tionnel. Qui etaient donc les Lai? On connaissait deja. depuis 1882
une autre inscription d'un village voisin, du territoire rural de To-
mes, mico [ ?T]urre Mucco (AEM. VI II, 19 =-- CIL. III 7533), oil
l'on avait egalement rencontre des [ciJves Roman[i eJ t Lae consi-
[st] entes. Mais personne n'avait pu donner une explication de ce
nom. Examinee de plus pres cette derniere inscription se trouve
etre un parfait pendant a la notre, aussi comme époque (v. pl. X,
fig. 1): nous avons même une graphie analogue de l'A comme A; la
date din du III-e siecle» que Domaszewski lui avait assignee, se trouve
reculee de plus d'un demi siecle par l'exemplaire date de notre nou-
velle inscription. Voici donc a di-Le des LAE de Tomes les LAI
d'Istrie. Ii n'est pas trop difficile, a l'aide de ce double orthographe
de deviner de quoi ii s'agit: c'est le mot grec AAOI qui pouvait etre
egalement bien transcrit en latin avec LAE et avec LAI. Mais Aaoi
est un terme qui a eu dans l'histoire du colonat romain un immense
echo (cp. surtout Rostowzew, Studien zur Geschichte des römischen
Kolonates, Leipzig 1910). Les rois hellenistiqueg ont essaye, en Egypte
comme en Syrie et en Asie Mineure, de creer une clase sociale-eco-
9 A. R. Memoriile Secgunii Istorice. S'eria III. Tom. II. Mem. .r.

www.digibuc.ro
130 VASILE PARVAN 130

nomique d'ouvriers agricoles (petits proprietaires on non) directement

dependants du roi et auxquels etaient affermes par petits lots les
grands domaines du roi et de l'etat: ces Paaamoi yeconol ou Aczoi,
petits fermiers, privilegies et defendus par tous les moyens contre
les abus des grands fonctionnaires fiscaux et des grands proprietaires
ou fermiers, etaient pour la plupart des indigenes, des dellachs*, et
non des colons étrangers. Toutefois ils commencent tres tot a
s'enfuir des terres qui leur avaient ete assignees ne pouvant pas
supporter ni les lourds impOts ni les innombrables prestations en
Main d'oeuvre et autres travaux forces. C'est alors qu'on leur applique
le principe de Pliia (adopte aussi par les Romains sous le norn de
origo), en les liant a leur lopin de terre : ils deviennent donc presque
des serfs et leur etat du servage. Les empereurs romains- reprennent
l'essai des rois hellenistiques, mais sans plus de succes. Caracalla se
voit done oblige d'exclure du droit de cite romain tous les (5,u4Aoyot
de l'Egypte, en les considerant sur le meme pied que les dediticii (cp.
Rostowzew, o. c., p. 222 et suiv.). A cette époque les Aaol et les
coloni lzomologi («qui homologi more gentilicio nuncupanturs: Cod. Theod .,
XI 24, 6, 3) sont pratiquement une et la meme chose. Mais si nous
connaissions jusqu'à present des Aaol dans tout l'Orient hellenistique,
etablis en toutes sortes de terrespubliques, meme des cites autonomes,
les inscriptions des provinces europeennes et latines de l'Empire
n'avaient nulle part documente ce terme. En ce qui concerne la Thrace
et surtout les provinces danubiennes, le regime a graire qu'on recontre
ici, est celui de la moyenne et petite propriete appartenant a des ci-
toyens et veterans romains ou a des indigenes, tous libres, et organises
par communes rurales tres florissantes. Le systeme du fermage force
parait y etre presque inconnu jusqu'a l'epoque qui nous preoccupe,
le III-e siècle. Mais qu'est-ce que vont alors chercher ces parlotoi
Agoi en Scythre Mineure ? Nous sommes d'avis qu'il n'y a qu'une
seule reponse: les divers dediticii, Barbares recus dans l'Empire, sont
organises comme ouvriers agricoles officiels sur les domaines de l'Etat .
Ils sont ces gentiles des provinces latines orientales, ou laeti des pro-
vinces latines occidentales, qui a partir de la fin du II1-e siecle de-
viennent les colons xav'goxim des terrae laeticae. (Voir ci-dessus p.
ror et suiv. . les textes et la litterature de la question). Toutefois on
ne connaissait pas, même chez Ammien, aucune organisation des gen-
tiles en Orient jusqu'à la fin du IV-e siècle, tandisque notre inscrip-
tion du vicus Secundini nous montre que sous le nom de Aaol les
divers gentiles ont ete organises deja en 237 comme des colons li-
bres et que, malgre leur qualite de dediticii, ils sont plutOt assimiles
aux gentes libres de l'empire, vivant dans une presque egalite de droit
prive avec les cives Romani, dont ils deviennent le complement agraire
dans les vici de la Romania danubienne. En effet, le document
d'Istrie nous introduit au milieu meme du proces d'infiltration
pacifique et de romanisation des barbares qui habitaient aux confins

www.digibuc.ro
131 HISTRIA VII. 131

de l'Empire. De meme qu'avant Caracalla nous retrouvons si

souvent dans les villages de la Scythie Mineure des cives Romani
et Bessi consistentes, egalement pourvus de droits civiques, mais
vivant d'une vie uniquement romaine, de la même maniere voyons
nous apres Caracalla apparaitre les Lai (Lae) dans ces memes villages
comme habitants de langue, de moeurs et d'organisation romaine,
quoique du point de vue purement ethnique on tient encore A
affirmer leur personnalite differente. De tout l'Illyricum nous ne pos-
sedons qu'un seul autre exemple de Gentiles consistentes au milieu des
Romains et, quoique differents de ces derniers, menant une vie pro-
fondement romaine: a Virunum en Norique (CIL. III 4779 avec 4777
et 4778), pres de la frontiere italienne, nous rencontrons les gentiles
qui consistunt (in Man lia) faisant des dedicaces Genio Augusti iuven-
tutis Manliensium, et contribuant de leur argent a l'erection des monu-
ments, ensemble avec cette iuventus Manliensium, constituee en colle-
glum (qui dedie encore des monuments a la deesse illyre Epona ou A
Fortuna Augusti), tres probablement en camarades d'armes, egale-
merit obliges de veiller a la garde du limes imperial conire les bar-
bares et par suite beneficiant d'un traitement civil absolument egal.
Quoique les inscriptions de Virunum ne soient pourvues d'aucune
indication editoriale a propos de l'epoque d'oii elles datent (notre pro-
teste contre la mauvaise habitude de publier des inscriptions en sim-
ples caracteres typographiques, sans aucun detail sur l'epoque a la-
quelle elles appartiennent, n'a pu provoquer dans la commission des
Complements du CIL et des IG, pres l'Union Académique Interna-
tionale, en avril, c. a., qu'un voeu officiel assez incomplet) nous sommes
enclins, d'apres leur contenu, a. les attribuer toujours au III-e siecle,
c'est-a-dire a la mane époque, dont relevent nos documents d'Istrie
et de Tomes. L'egalite de situation civile, religieuse et sociale des
cives Romani .et des gentes apparait comme indubitable dans ces trois
cas et implique une evolution contemporaine. En effet, si nous re-
flechissons au fait que le proces de colonisation des barbares dans
l'Empire commence deja sous Auguste et Neron et que par exemple,
chez nous dans la Dacie Superieure ou dans la Mesie Superieure,
nous retrouvons meme des Mauri Gentiles qui vers le milieu du II-e
siecle cultivent la terre, comme veterans en Transylvanie ou dans la
Petite Valachie (CIL. III, d. LXVII a. 158 et PArvan, Arch. Anzeiger,
1913, p. 373 et suiv.), tandis que la Dacie de Trajan (d'ailleurs comme
les deux Mesies et les deux Pannonies) est continuellement colonisee
avec des barbares immigres: Daces libres, Carpes, Sarrnates, Ger-
mains, etc., il est evident que toutes ces gentes, analogues aux na-
tions libres -comprises dans l'Empire merne, etaient mélangées d'égal
a egal aux provinciaux romanises, et, vu que la coutume de lier les
colons a la terre qu'ils travaillaient, n'etait pas encore la regle, ces bar-
bares etaient tres vite romanises, par la voie que les dedicaces romaines
des territoires ruraux d'Istrie, de Tomes, ou de Virunum nous illus-
9*

www.digibuc.ro
 132 VASILE PARVAN 132

trent d'une maniere si suggestive. Nous croyons donc, partant de

l'examen de ces faits, que les Lai (Lae) de Scythie Mineure ne peu-
vent pas etre des laeti dans le sens germanique du mot, adopte par
la suite aussi chez les Romains, de Liten, mais comme des gentes li-
bres, a propre civitas, comme p. e. ces cives Cotini, que nous rencon-
trons en 223 a -Rome dans la garde pretorienne. .11 n'est donc pas
necessaire d'admettre dejà du temps de Maximin des laeti en Scythie
Mineure, mais seulement des Lai [ Aaol], Lae (Laoe, de Aaol, Gentes);
les cives Romani et Lai consistentes vico Secundini sont tout simple-
ment des Romains et des Peregrins qui vivent ensemble, a la Romaine,
exactement comme quelques dizaines d'annees auparavant les cives
Romani et Bessi. Nous savons que beaucoup de Daces libres (Cos-
toboques, Carpes), de Sarmates et de Goths s'infiltrent en Scythie
au cours du II-e, III-e et IV-e siecle. A quelles nations auront appartenu
les Lai (Lae) des territoires d'Istrie et de Tomes, c'est tres difficile
de preciser. Mais vers 237 les barbares qui battaient avec le plus de
violence dans cette region aux portes de l'empire, c'etaient les Carpes
et les Goths qui detruisirent Istrie aussi, en 238 (vita Max. et Ball).
16, 3). -- Ii suffit, en tout cas, d'attirer maintenant l'attention sur la
situation extrêmement interessante qui a dü se creer dans le cas oü
les gentes du vicus Secundini ont ete d'origine dace: des Daces libres
(Costoboques et Carpes), descendus des collines de la Moldavie Sep-
tentrionale et Orientale, absolument de la même maniere dont les
Daces fibres du Nord de la Transylvanie descendaient dans la Dacie
de Trajan au II-e et au III-e siecle. Ces immigrants s'infiltraient dans
le territoire daco-romain de la Scythie Mineure oi, dans les diverses
davae daces (cp. le vicus Buteridavensis constate dans le territoire même
d'Istrie: Histria IV, p. 725), ils retrouvaient des freres dans l'accep-
tion la plus litterale du mot: vers 237 il etait encore tres possible
de rencontrer ici de vieilles gens qui parlaient toujours l'ancien
patois et constituaient ainsi le trait d'union entre les nouveaux venus
et les anciens colons, presque totalement romanises. (Cp, maintenant
pour les Daces de la Scythie Mineure notre livre roumain sur les Ori-
gines de la vie romaine aux Bouches du Danube, Bucarest 1923, ou bien
notre memoire italien, I primordi della civiltd romana alle foci del Da-
nubio, dans l'Ausania X, Rome, 1921).
Mais la question des Lai et des Laeti et Gentiles dans l'Empire
romain est trop vaste et compliquee pour pouvoir etre meme effleurée
ici, clans un simple commentaire epigraphique. 11 nous faudra done
revenir sur tous ces problemes dans une etude a part.

www.digibuc.ro
 ERRATA
La p. 6 (no. 3) trebue aciaogata inscr. dela Olbia, citata la p. io8, no. 3.
La p. 107-132 s'au strecurat in rezumatul francez, alaturea de diferite asperitati
de limba, de care ne dam bine seama, fara Insa a le putea intotdeauna evith, Inca
si urmatoarele greseli de tipar, pe care o graba independenta de vointa noastra ne-a
fdcut sä le comitem:
P. 109, r. 6 de jos: convainquants, in loc de convaincants.
P. III, r. 2: apporté, in loc de rapporté.
P. III, r. x6: controler, in loc de contraer.
P. III, r. 18: bare, in loc de barre.
P. 113, r. 17 de jos: notre, in loc de ndtre.
P. 114, r. x de jos: bare, in loc de barre.
P. 115, r. I de jos: le tribe édonien, in loc de la tribu idonienne.
P. 116, r. 18: text, in loc de texte.
P. 116, r. 4 de jos: d trebue suprimat.
P. 118, r. 18 de jos: les, in loc de le.
P. 118, r. 6 de jos: quelq'un, in loc de quelqu'un.
P. 121, r. I de jos: correcte, In loc de correct.
P. 125, r. 16: dénominis, in loc de denomntés.
P. 125, r. x de jos: suspecte, in loc de suspect.
P. 129, r. I de jos: clase, in loc de classe.
P. 131, r. 2I : proteste, in loc de protestation.

www.digibuc.ro
Vasile Phrvan, Histria VII.

1.,. -It,' .'.

IA ' .", t
''._ 1 N.,',

.' l

.i. 7A611/41}) A 5' civ .

.q' '1-117A

t: .t.... I,. .,: ..1,4-, (

I'l 14' .1,1"ift '

J-!I r
Fig. 1.
Inscriptie funerafa din sec. VIV a. Chr.
I ie,
4 i'l iic 141--.
,,.
1.6

I'M l'Aila'- 1
(Vezi mai sus, p. 3). .,Tc: OA. WV.;
Sale funtraireldu VIV s. ay. J.-Chr. (Ci-dessus, :!. 11' kiA.4
p. 107, no. 2). '.;:ir.,\;Nivy
-rebmii..
,, tg...i.,' 4
Fig. 2.
Decret onorific din sec. III
a. Chr. (Vezi mai sus, p. 7).
Decret honorifique du III-e s. ay.
J.-Chr. (Ci-dessus, p. to8, no. 4).

Fig. 3.
Decret onorific din sec. III a. Chr. vorbind de
un Movadov la Histria (Vezi mai sus, p. 10).
Décret honorifique du III-e s. ay. J.-Chr. rnentionnant le
Movadov d'Istrie (Ci-dessus, p. tog).

Mesnoriile Sectiunii Istorice, Seria III. Tom. II Mem. i.

www.digibuc.ro
Vasile Parvan, Histria VII. II
Or,

Fig. x .
Fragment de decret din sec.
III a. Chr. (Vezi mai sus.
D. I3)
Fragment d'un decret du III-e s.
ay. J.-Chr. (Ci-dessus, p. rIo,
no. 6).
Fig. 2.
Fragment de epistil din sec. III a. Chr.
(Vezi mai sus, p. x5).
Fragment d'epistyle du III-e s. ay. J.-Chr. (Ci-
dessus. D. 15).

'
, .1
-
.
.
, fr
4
'

Fig. 3. Fig. 5.
Fragment de stela din sec. III a. Chr. Fragment dintr'o stela din sec. I a.
(Vezi mai sus, p. 6). Chr. (Vezi mai sus, p. 21).
Fragment d'une stele du III-e s. ay. J.-Chr. Fragment d'une stele en marbre du I-er s. ay.
(Ci-dessus, p. 16). J.-Chr. (Ci-dessus, p. al).

Fig. 4.
Fragment de inscr.
din sec. III a. Chr.
(Vezi mai sus, p. 6).
Fragment d'inscription du
III-e a. ay. J.-Chr. (Ci-
dessus, p. 16).

A. R. Memoriile Sectiunji Istorice, Sepia III, Tom. II, Mem. i.

www.digibuc.ro
Vasile Pares, Histria VII. III

Fig. 1.
Fragment de decret onorific din sec. II a. Chr. (Vezi mai
sus, p. 18).
Fragment d'un décret honorifique du II-e s. ay. J.-Chr. (Ci-dessus, p.
tro, no. III.

Fig. 2.
Fragment de decret onorific din sec. I
a. Chr. (Vezi mai sus, p. 22)
Fragment d'un décret honorifique du I-er s. ay.
J.-Chr. (Ci-dessus, p.111, no. t51.
A. R. Memorine Sectiunii Istorice, Seria III, Tom. II, Mem. 2..

www.digibuc.ro
Vasile Pkvan, Histria VII. IV

Poemä funebra urea. din vremea lui Augustus in amintirea unui student
din Histria mort la Cyzic. (Vezi mai sus, p. 26).
Epigramme funebre en l'honneur d'un étudiant grec d'Istrie mort A Cyzique vers la fin
du I-er s. ay. J.-Chr. (Ci-dessus, p. 112, no. 17).

A. R. Memoriile Seqiunii Istorice, Seria III, Tom. II, Mem. r.

www.digibuc.ro
Vasile Pirvan, Histrin VII. V

1 ',E,i',7,-,:!:::: -, IH ye

''..1:M...).-,:
i,. ',IE:.-..1!.;
'rf..0.Ntt f !: f,C.,'
*ki ! :, ,
.0Y/V16,
*kt
!,5\1,70,Ltr
Fig. 2.
Fragment de inscriptie manumissionalá
Fig. x . din sec. I p. Chr. (V. mai sus, p. 3 8).
Fragment de decret onorific de Fragment d'un document manumissional du 1-er
pe la 50 a. Chr. (Vezi mai sus, s. apr. J.-Chr. (Ci-dessus, p. 113, no. 37).
p. 24).
Fragment d'un decret honorifique,-de la
monie du I-er siecle ay. J.-Chr. (Ci-
dessus, p. iii no. 16)

Pig. 3.
Fragment de inscrip-
tie dedicatorie din
vremea Antoninilor.
(V. mai sus, p. 53).
Fragment d'une dddicace
du temps des Antonins.
(Ci-dessus, p. 17 , no. 43).
Fig. 5.
Rest dintr'o listá de mem-
bri ai unui colegiu: sec. II
p. Chr. (Mai sus, p. 52).
Fragment de Palbunt d'un Oiciaog
Fig. 4. du II-e s. apr. J.-Chr. (Ci-
dessus, p. 117, no. 42).
Fragment de inscr. gr.
din sec. IIIII a. Chr.
(Mai sus, p. zo).
Fragment d'inscr. gr. du
IIIII s. ay. J.-Chr. (Ci-
dessus, p. 2o).

A. R. Mona ille Sectiunii Istorice, Scria III, Tom. II, Mem. I.

www.digibuc.ro
Vasile Pirvan, Histria VH. VI

Fig. 1.
Altar vctiv pus la 13 Iunie 149 de satenii din vicus Quintionis.
(Mai sus, p. 56).
Autel votif deckle le 13 juin 149 par les Romains et les Besses du vicus
Quintionis. (Ci-dessus p. lb).

Fig. a.
Fragment de epistil cu o dedicatie unui
Anton:n..(Mai sus, p. 62).
Fragment d'un epistyle en marbre d'un edifice
dedid a un empereur de la famille des Antonins.
(Ci-dessus, p. 119. no. 48).

..1d. .
zr,

t4:xY-

Fig. 3.
Altar Notiv pus 1 a 53 Iunie 169 de sátenii din vicus Quintionis. (Mai sus, p. 63).
Autel votif &die le 13 juin 169 par les Romains et les Besses du vicus Quintionis. (Ci-dessus, p. Tao).

A. R. Memoriile Secfiunii Istorice, Seria Ill, Tom. II, Mem, I.

www.digibuc.ro
Vasile Pirvan, Histria VII. VII

..,,
;.c.';-:-".
i:,, .. 1 ti-7,-Erki-r .-7, '.:., -7.' '?"4-",rr-7-1:4/- -7-7?: .,.
,.......1 ,..,."-1
. nr°,-..i. "` ;If -....-4-..,-4.1:0).
'W--,_:- -:7';:: 4- ---,---. ' ; ......, .-.. -_'".f.:_:, ' ' 2 '
1
' k.
' i.-!:; - -:t A
' ,
%''' '''.7..
- ;
"..'....-
_./ ''''
'---- ( /1
--'.,-,:,.;':----4
' Pi-- .'; j. .-t-f *4 '

'. s V -'.1 ......... ..,. i .....,1-.." j 1.1:::"

- " ...- J
'-'1.
-le it";" -";
"..
,
..". ---f2e. 'r.:;.491.1-)( j L1-1,.2.J7-

4 itTr "11

2i,1.- . C., , LLs

. .
A .....-:.. (-
-1,1.1 ...... c l -1--1 .,,----;,.....;--1----,p,
,f.

,
-,-...... i -., -J-4,--- r I -,
1

Fig. 1.
Altar votiv pus la 13 Iunie 175 de satenii din vials Quintionis. (Mai
sus, p. 67).
Autel votif dean le 13 juin 175 par les Romains et les Besses du vicus Quintionis.
(Ci-dessus, p. 121).

Fig. 2.
Idem, dela 13 Iunie 176 (mai sus, p. 71).
Idem, du 13 juin 176 (ci-dessus, p. 122).

Fig. 3.
Idem, dela 13 Iunie 177 (mai sus, P. 74).
Idem, du 13 juin 177 (ci-dessus, no, 52, p. 122 et suiV.).

A. R. Memoriile Sectiunii Istorke, Seria III, Tom. II, Mem. r.

www.digibuc.ro
Vasile Pirvan, Histria VII. VIII

4.,.

' .

Fig. 1.
Altar votiv pus in anul 177 de primarul din vicus Celeris. (Mai sus,
P. 79).
Aute votif cl6cliá en 177 par le maire du vicus Celeris. (Ci-dessus, no. 53, p,
124 ft silly .).

Fig. 2.
Fragment de altar votiv rural din sec.
IIIII (mai sus, p. 84).
Fragment d'un a utel votif paysan du
(Ci-dessus, p. 126, no. 55).
IIIll s.

Fig. 3 .
Monument funerar al unui bess romanizat. (Mai sus, p. 95)
Monument funéraire d'un besse romanisé. (Ci-dessus, p. 128, no. 6o).

A. R. Memeriile Secfluvii Istorke, Seria III, Tom. II, MGM r.

www.digibuc.ro
Vasile Farm", Histria Vii. IX

Nk:

r ...1/44tref4'11.

Fig. 1.
Fragment de inscriptie comemorativk poate
dela impAratul Maximinus. (Mai sus, p. 82).
Fragment d'inscription commemorative, dedide, ev.,
par l'empereur Maximin. (Ci-dessus, p. 126, no. 54).

1 fef., \f
: r .). (:4) i 0.,, :. C..1 4 s.
/, ?..,,..t.....
-..,. .

,'..s.,iiiricH.s.,,,,111 .._ i IN) r t. '.-4;,:'.

'C';'''
. . .
44-...s-1
; /14\ - -1+
r ,
IN 0
4-.-4* ... . &
1 ,7t; f is, 7
-A.61

Fig. 2.
Lista membrilor unui colegiu funeraticiu dela
Histria. (Mai sus, p. 91 si urm.).
Album d'un thiase d'Istrie. (Ci-dessus, p. 128).

A. R. Memoriile Sectiunii Istoria, Seria III, Tom. II, Mem. r,

www.digibuc.ro
Vasile Parvan, Histria VII. X

Fig. 1.
Altar votiv pus de Romanii si de LAE (AA0.0 dintr'un sat de
langä Tomi. (Mai sus, p. 98-99).
Autel votif dédit par les c. R. et les LAE (AA0.0 d'un village du territoire de
Tomes. Ci-dessus, p. 129).

, Fig. 2.
Altar votiv pus in anul 237 de Romanii si de LAI (AAOI)
din satul lui Secundinus de laugh' Histria. (Mai sus,
p. 97 si urm.).
Autel votif &did en 237 par les c. R. et les LAI (AAOI) duvicus
Secundini. (Ci-dessus, p. 12.9 et suiv.).

Fig. 3.
Inscriptie votiva push' pentru un colegiu funera-
ticiu. (Mai sus, p. 85 0 urm.).
Dtdicace d'une arcina (!) a l'usage d'un college
funeratice. (Ci-dessus, p. 126, no. 56).

Memoriile Secfiunii Istorice, Seria III Tont. II, Mem. r.

www.digibuc.ro
 PUBLICITATEA DREPTURILOR
REALE IMOBILIARE SI REGIS-
TRELE DE PROPRIETATE
COMUNICARE
DE
ANDREI RADULESCU
MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE

xFedinta dela 2 2 lunie 1923

Incerc sA \TA infAti§ez o problernA de naturä juridia, care

insA este de interes general §i are o insemnAtate deosebitA
pentru vieata economicA.
FatA de complexitatea acestei probleme comunicarea de azi
nu este deck o restrAng contributiune pentru luminarea si
rezolvarea ei, menitA sä atragA si atentia celor cari nu sunt
specialisti.
I
Este stiut a drepturile reale, al cAror tip este dreptul de
proprietate, sunt, prin natura lor, opozabile erga omnes. Ca
sA poatA fi opuse persoanelor streine de actul juridic, din
care derivA asemenea drepturi, s'a simtit nevoia sA fie aduse
la cunostinta Mr. Aducerea la cuno§tinta acelor persoane, de-
numite cu expresia : cei de al treilea, s'a fAcut fie prin inde-
plinirea unor formalitAti solemne, fie printr'o anumitA publi-
citate. Nevoia s'a simtit in special pentru drepturile reale
asupra imobilelor.
In dreptul roman, unde vAnzarea ereà numai obligatiuni,
-strAmutarea proprietAtii aveh loc, chiar pentru pArtile contrac-
tante, prin mancipatiune, sAvArsitA fata de martori, prin cessio
3 A. R. Menwrille Segiunii Isporice. Stria III. Tom. II. Mem. 2.

www.digibuc.ro
2 ANDREI RADULESCU 134

in jure, in prezenta magistratului, formalitati disparute in

dreptul lui Iustinian, sau prin predarea lucrului, prin tradi-
tiune1).
S'a intamplat uneori a nici acest mijloc de publicitate sa
nu mai existe and formele traditiunii erau prea simple sau
and nu mai erh necesara, de pilda in caz de constitut posesor.
In decursul vremii s'au intrebuintat i alte mijloace de pu-
blicitate. Se anunth de mai multe ori la anumite zile, de obi-
ceiu la zile de thrg, incheierea actului juridic pentru ca acei
cari se credeau loviti sa-si formuleze pretentiile, sub sanctiunea
de a nu le mai puteh invoch; sau se treceau asemenea acte
in registrele publice2).
Pentru a se inlAturh neajunsurile isvorite din lipsa de pu-
blicitate sau dintr'o publicitate rea si a se da mai multA si-
guranta transmisiunilor imobiliare si constituirilor de ipoteci,
in Franta, a carei legislatie ne intereseaza in deosebi in
timpul marei revolutiuni, prin legea din ii Brumar anul VII
(1 Noemvrie 1798), care aveh de scop sa organizeze regimul
ipotecar, s'a introdus transcriptiunea tuturor actelor de trans-
miterea proprietatii.
Principiul acestei legi erh a numai prin transcriere se trans-
mite proprietatea nemiscatoarelor, fata de cei de al treilea.
NIA in momentul transcriptiunii, fata de acectia, ramane pro-
prietar tot vanzatorul.
Lipsa transcrierii o puteh invoch oricine a contractat cu
proprietarul ; deci si creditorii hirografari.
C and s'a intocmit Codul Napoleon nu s'a mai pastrat acest
principiu, cu toate ca s'au inscris unele texte, in cari se vor-
beste de transcriptie. S'a pus principiul, contrar dreptului
roman si la care se ajunsese printeo evolutie indelungata, a
proprietatea se transmite numai prin efectul consinitimAntului
partilor. In ce priveste transcriptia Ina., desi a prevazut-o pentru
donatiuni, s'a hotarit ca rezolvarea chestiunii in general sa
aiba loc la vanzare §i apoi la ipoteci dar acolo s'a inlaturat,
astfel ca s'a revenit la vechiul drept francez and nu se cereh_

1) Cod. De pactis. cart. II rit. 3 1. 20.

2) Planiol. Droit civil I, No. 2603 §i urm.

www.digibuc.ro
135 PCBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 3

transcriptia. 0 vAnzare dar sub regimul codului Napo-

leon erh valabilA fatà de cei de al treilea, fArA aceastA forma-
litate ; destul ca actul O. fi avut data certA. Cei de al treilea,
ing, nu puteau sti de existenta vfinzarii fiinda actul cu
toatA data lui certA erh in mfiinile partilor. Vinzatorul
puteh vinde altuia, puteh ipotech altuia, puteh face diverse
acte juridice asupra imobilului säu fArA ca tertii A stie de
asemenea acte, intrucht nu existh vreo formA de publicitate.
Se pArAsise asfel bunul sistem din timpul revolutiei si se
reinviase trecutul cu nesiguranta lui.
N'a trecut prea mult timp si vAzhndu-se neajunsurile s'a
cAutat sA se indrepte rAul. In parte s'a ajuns la aceasta, dupa
multe amirari, deabià prin legea din 23 Martie 1855, prin
care s'a restabilit transcriptia.
Si aceasta lege are destule defecte. DupA ea sunt supuse
transcriptiunii actele, prin cari se produce o transmitere intre
vii, renuntarile la drepturile castigate asupra imobilelor, ho-
tAririle prin cari se constatI conventiunile verbale de trans-
miterea proprietatii sau earl pronunta o adjudecare. Nu se
transcriu transmiterile prin moarte; nu se transcriu nici ho-
tAririle, prin cari se admite rezolutia, nulitatea sau resciziunea
unui act transcris, dar despre acestea se face mentiune pe
marginea registrului uncle e transcris actul in chestiune. Nu
se transcriu, deasemenea, actele declarative, prin cari se con-
firma nulitatea relativA a unui act translativ si nici renuntà-
rile inainte de acceptare.
Pentru ca o persoanA sA poatA invoch lipsa transcriptiei,
trebuie sA ail3ä asupra imobilului un drept, fie real, fie per-
sonal, care sl fie supus publiciatii si pe care OA fi conservat
conform legii.
Sunt dar exclusi, aproape totdeauna, creditorii hirografari
si locatarii cu termen mai scurt de 18 ani.
Cu chtiva ani mai inainte de legea francezA din 1855, s'a
facut o imbunatatire mai mare in Belgia, guvernatA tot de
codul civil francez. Prin legea din 16 Decemvrie 1851, prin
care s'a modificat codul Napoleon cu privire la ipoteci si
privilegii, s'a reglementat si publicitatea transmiterilor de pro-
prietate si a drepturilor reale.
i

www.digibuc.ro
4 ANDREI RA D ULES CU 136

Prin acea lege s'a stabilit, intre altele, ea trebuiesc tran-

scrise in intregime toate actele intre vii, cu titlu gratuit sau
oneros, translative sau declarative, de drepturi reale imobiliare.
Deasemenea sunt supuse transcrierii : hotaririle definitive,
cari tin loc de conventiuni sau de titluri pentru transmiterea
unor astfel de drepturi, actele de renuntare la ele si locatiunile
mai mari de 9 ani sau cari cuprind chitanta pentru cel putin
3 ani de chink sau arena..
Fang la transcriere aceste drepturi nu pot fi opuse celor
de al treilea, care ar fi contractat cu frau&
Transcrierea se poate face in baza de hotariri, acte auten-
tice si acte sub semnatura privata dar acestea din urma tre-
buiesc recunoscute in justitie sau inaintea notarului.
Tot pentru publicitate s'a prevazut el orice cerere de anu-
lare sau revocare a drepturilor, care rezulta din actele supuse
transcriptiei nu va fi primita inaintea instantelor deck dupa
ce a fost inscrisä in marginea transcriptiei. Dupa ce s'a pro-
nuntat hotarirea se inscrie si ea, mai exact se face mentiune,
tot pe marginea registrului in urma mentiunei facuta despre
actiune astfel ca tertiul aflä care a fost soarta acestei actiuni.
Sanctiunea este cä asemenea actiuni si hotariri daca nu sunt
inscrise, n'au nici-un efect fall de cei de al treilea.
Pentru privilegii si ipoteci s'a pastrat formalitatea inscrip-
tiunii din dreptul francez, afarä de unele exceptii, dar s'a
introdus, ca regula generalä, publicitatea si specialitatea, des-
fiintandu-se astfel ash de criticatele ipoteci oculte si generale.
S'a prevazut ea subrogarile si cesiunile de creante privi-
legiate si ipotecare nu pot fi opuse tertiilor daca nu sunt a-
cute prin aceleasi feluri de acte, admise pentru transcriptiune
si dacà nu se face mentiune pe marginea inscriptiei.
Din punctul de vedere al opozabilitätii legea belgiana este
mai larga deck cea franceza. Lipsa de publicitate poate fi
invocata nu numai de anumite persoane, ca la francezi, ci
de oricine ar fi contractat fara. frau& ; deci si de creditorii
hirografari si de locatari pentru mice timp.
* * *
Alcatuitorii codului nostru civil si de procedurd civild au

www.digibuc.ro
237 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 5

cunoscut si utilizat aceste izvoare. Ei au gäsit oarecare ince-

puturi de publicitate si in dreptul nostru anterior si s'au in-
spirat de unele din randuelile lui.
In dreptul vechiu romdnesc, independent de intarirea dom-
neasca, proprietatea nu se transmitea numai prin consimti-
mant, ca in sistemul codului Napoleon, ci potrivit dreptului
roman, prin traditie, prin predarea lucrului; and existau si
titluri, acte, sineturi trebuiau predate si acestea. Posesiunea
sineturilor aveh o mare importanta ; ea serveh ca dovada a pro-
prietatii, chiar and se pierduse posesiunea lucrului. Ash se
explica grija mare, pe care o aveau de a nu pierde zapisele
de movie; ash se explica incercarile de a rapi pamantul prin
rapirea ori distrugerea actelor; ash se explica desele plangeri
contra cotropitorilor de mosii, invinuiti ca ei, uneori si oa-
menii stapanirii chemati O. cerceteze, <de-au spart sineturilo.
Mai tarziu s'a inceput a se trece sineturile in condici; multi
boieri, multe manastiri isi scriau zapisele mosiilor in condi-
cile bor. Pare-se a prin sec. XVIII au existat pe la unele
targuri si ispravnicii unele condici, pentru trecerea sineturilor
de vanzari si alte acte, de sigur sub influenta tarilor vecine
dinspre Apus.
In epoca Reg. organice s'a instituit in amandoua Princi-
patele un fel de publicitate pentru zalogirile de lucruri ne-
miscatoare si foile de zestre, pentru cari s'au instituit 2 con-
dici, pecetluite cu pecetea domneasca.
Locuitorii din Bucuresti trebuiau sä se adreseze Marelui
Logofat iar cei din judete la judecatoria judetului, unde par-
tile locuiau sau unde se afla zalogul nemiscator ori dat de
zestre.
Trecerea in condica se faceh in urma prezentarii partilor
si dupà o cercetare a Marelui Logofat, cu privire la varsta
legiuitä a partilor si daca nu era vreo pravilnica impiedicare
pentru incheierea imprumutarii. Mara de aceasta Marele Lo-
gofat porunceh judecatoriei locului, unde se aflà zalogul, sa
cerceteze, sub raspunderea ei, daca lucrul este cu adevarat
al datornicului si sä instiinteze despre aceasta.
Dupa aceste cercetari se treceh in condica numele si po-
recla partilor, termenul de plata, suma imprumutata, felul za-

www.digibuc.ro
6 ANDREI RADULESCU 138

logului si zapisul intocmit. PArtile semnau foaia respectivä

din condica. Urmh apoi acolo adeverirea de cgtre Mare le Lo-
goat, care inareh si zapisul si-1 dAdee. imprumutätorului.
Aceeas procedura se intrebuinth de judeatoriile dela judge
pentru actele de competinta bor. Ele erau insä datoare sä tri-
meatä in termen de 3 zile, la Logofetia cea mare, copie ade-
yenta a oricarei foi de zestre sau zalogire trecutä in condicile
cancelariei lor spre a fi trecute si in condicile dela Logofetia
mare. Aceastä indatorire o aveh si Logofetia fall de judeatorii
pentru toate actele de zalogire sau de zestre a nemisatoa-
relor aflate in judge I).
Cu chipul acesta se puteh sti din condicele Logofetiei za-
logirile de nemisatoare si inzestrArile cu asemenea bunuri
din intreaga tarä.
In Moldova erau aproape aceleasi dispozitiuni. Locuitorii
din Capita 11 trebuiau sä se adreseze Divanului de apelatie iar
cei de prin tinuturi tribunalelor tinuturilor. Instanta compe-
tenth, pe lânga celelalte formalitati arätate, flea si <<dreapta
preteluiro a nemischtorului, pe care o treceh si in condia.
Trebuiau apoi trecute toate alatuirile de zestre cari treceau
peste L000 lei 2).
Sanctiunea neinscrierii in condici erh cl actul nu se tineh
in seamä, n'aveh thrie.
Regulele acestea de publicitate nu erau impuse locuitorilor
de prin sate, pe motiv ch asemenea ingrijiri nu numai cä le
sunt de prisos (pentru acum# ci le pot fi si sarcinä, ingreuiere
si-i strâmtoreazh in tocmelile lor.
Sistemul, introdus de Reg. organice, a fost imbunätätit,
treptat, treptat, pe cale de circuläri si ofise si meritä a fi cer-
cetat mai cu amanuntime.
In el predominai ideea c5, judecAtorul, care ordona trecerea
in condicA nu este un organ de inregistrare ci este indrep-
thtit sä constate si temeinicia dreptului, ce se cere a fi
inscris.
Legiuitorul dela 1864 n'a fost, in aceastä materie, un simplu
1) Reg. Organic al Tärei-RomAne§ti, art. 332 §i urm.
2) Reg. Organic. Anexa litera T. Aici se preväd dispozitii §i pentru adeverirea
altor acte §i. a côpiilor.

www.digibuc.ro
139 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 7

reproducator al legei franceza si belgiana ci a incercat sh creeze

ceva deosebit, macar in parte.
Mai intaiu, paräsind dreptul anterior, a inscris principiul
ca proprietatea se transmite prin simplul efect al consimti-
mantului (971 c. civ.). In al doilea rand a introdus transcriptia
nu numai la donatii, cum erh 0 la francezi, (art. 818-819
c. civ.) ci, in regula generala, inscriind un aliniat nou in art.
1295 prin care prevede ca., in materie de vanzare de imobile,
drepturile care rezultä pentru parti nu pot fi opuse, inainte
de transcriptiune, unei a treia persoana, care ar aveh si ar fi
conservat, dupa lege, oarecare drepturi asupra imobilului
vandut. A inscris apoi un nou articol 18o2 0 a dat art. 1803
altä redactie cleat a textului francez, ash cä la noi, nu mai
poate fi discutia care a existat in Franta pana la legea din
1855, de oarece chiar codul civil a introdus transcrierea ca ne-
cesara pentru a face opozabila tertiilor stramutarea proprie-
tätii.
Tot atunci a prevazut acelas principiu si in procedura ci-
via, unde a reglementat aplicarea lui.
Pentru publicitatea ipotecilor si privilegiilor a admis sistemul
inscriptiei dar pentru luarea ei s'a inspirat 0 din dreptul an-
terior. Creditorul 0 debitorul trebuie sh se adreseze presedin-
telui tribunalului, care observa dacä actul e investit cu toate
formele cemte de lege, dispune sa se cerceteze daca exista
si alte sarcini sau drepturi asupra imobilului si examineaza
titlurile de proprietate sau posesiunea linistitä asupra acestuia.
Spre a se puteh indeplini aceste formalitati de publicitate
s'a instituit la fiecare tribunal de judet registre pentru tran-
scriptiuni 0 inscriptiuni.
In baza textelor din procedura dela 1864 trebuiau transcrise
toate actele de instreinarea proprietatii sau a drepturilor reale,
ce se pot ipotech, toate actele prin caH se renunta la ele, toate
actele prin cari se constitue o antihreza, un drept de uzufruct,
de uz sau de abitatiune precum si toate actele prin can l. se re-
nunta la aceste drèpturi. Se mai transcriu, in extract, con-
tractele de arendare si inchiriere pe timp mai lung de 3 ani.
Erau supuse publicitatii si conventiunile matrimoniale.
In ce priveste opozabilitatea legiuitorul nostru se vede a

www.digibuc.ro
 8 ANDREI RADULESCU r4o.

n'a avut o norma bine stabilitA ; redactia textelor se resimte

de diversitatea izvoarelor.
Pentru donatiuni, pAstrand textul francez, netranscrierea
poate fi opusA, ca si acolo, de orice persoanA, care are interes,
exceptfindu-se numai persoanele, cari sunt obligate sl stA-
ruiasa a se face transcrierea sau reprezentantii lor precum
si donatorul.
Child a introdus transcrierea in alin. II al art. 1295 a pre-
scris cA actul netranscris nu este opozabil celor de al treilea,
cari ar aveh §i ar fi conservat dupA lege oarecari drepturi
asupra imobilului vândut, deci a urmat sistemul legii franceze
din 1855, a§h a sunt exclu§i creditorii hirografari.
Mai departe in art. 1802 vorbeste de cei de al treilea, fArA
de a se mai adaugh altA conditiune; ceva analog, dar, cu regula
dela donatiuni si mai larg si decht textul belgian; oricine,
prin urmare, poate invoch netranscrierea.
In procedura civilä s'a inscris alt text (723), in care se dA
dreptul de a invoch netranscrierea nu, pur §i simplu, celor
de al treilea, ci acelora care au drepturi asupra imobilului.
DupA acest text, deci, creditorii hirografari, nu pot invoch
lipsa de transcriere.
Jurisprudenta a dat precadere mai ales acestui text din
procedurA, care cuprinde sediul materiei.
Sistemul de publicitate, intocmit la 1864, influentat de legea
belgiana, de§i superior celui francez, erh totu cum se vede
.tior destul de imperfect.
La 1900, and s'a modificat procedura civilA s'a modificat,,
in parte, §i textele referitoare la transcriptiuni si inscriptiuni.
In textele, in vigoare astAzi, s'a pAstrat sistemul dela 1864,
imburatAtindu-se prin mArirea numarului actelor cari tre-
buiesc transcrise, fie in intregime, fie in extract. S'a adaugat,
astfel, transactiile asupra drepturilor reale, ordonantele de ad-
judecare, declaratiile relative la drepturile copiilor asupra averii
pArintilor, in caz de divort prin consimtimfint mutual, hotA-
ririle date in materie de expropriere pentru utilitate publicA,,
ceziunile de venituri pe timp mai mare de 2 ani; iar in extract
pe Ifinga contractele de inchiriere mai lungi de 3 ani, coman-
damentele si urmAririle de venituri. S'a mai introdus tran-

www.digibuc.ro
 141 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 4'

scrierea in extract pentru actele cari sunt autentificate la tri-

bunalul judettilui, unde trebuie O. se fad. transcrierea.
Pentru inscrimiuni nu se mai cere deck cautarea sarcinilor
nu 0 a titlurilor de proprietate ori a posesiunii lin4tite.
Cu privire la opozabilitatea fall de tertii s'a pastrat dispo-
zitiile dela 1864. Pot invoch, dar, lipsa de transcriptie numai
cei ce au drepturi asupra imobilului, cu aclaugire cà se pot
folosl de netranscriere chiar dad au cunostinta de existenta
actului netranscris, exceptandu-se dela aceasta favoare numai
cei care s'ar gasi in cazuri de viclenie.
Mai tarziu, in 1904, au fost supuse publicitatii, printeo
transcriere speciala, in extract, concesiunile petrolifere, din
care legea a facut drepturi reale mobiliare.
In 1906 modificandu-se Codul civil in privinta divortului
pentru cauza deterrninata, prin art. 285 s'a dispus sa se tran-
scrie si drepturile copiilor asupra treimei ce li se cuvine in
imobilele parintilor dupä prevederile acelui articol.
In legatura cu publicitatea, de care ne ocupam, trebuie
mentionata §i legea judecdtoriilor de ocoale din 1907, care a
hotarit O. se Onà la fiecare judecatorie un registru al proprie-
atii. Art. 48 prevede sä se faca mentiun; cat mai precise
pentru orice trecere de proprietate precum 0 pentru orice
constituire de drept real asupra pamantului, prin hotariri ju-
decatoresti, acte autentificate, legalizate sau numai infat4ate
spre executare judecatorului de ocol.
Scopul acestui registru nu este insä, ca al transcrierii dela
tribunal, O. faca opozabile tertiilor astfel de acte ci numai de
a individualiza, pe cat e cu putintä, parnantul, care a format
obiectul actului, pfinä cand se vor gag mijloace indestulatoare
A. se faca 0 pe harta topografica a comunei sau a judetului 1)..
Acest registru se tine, ca 0 cel de transcriptiuni, tot pe
nume de persoane, iar nu pe imobile. Se pare, dealtfel, ca
n'au fost tinute in mod regulat 0 continuu.
Prin toate mijloacele arAtate s'a imbunatatit inteo ma-
surä apreciabila sistemul nostru de publicitate. El este, in
multe privinte, cu mult mai bun deck cel francez, dar a rämas.

1) Expunerea de motive.

www.digibuc.ro
 10 ANDREI RADULESCU 142

tot inferior celui belgian. Si e de neinteles de ce, macar la

1900, legiuitorul n'a introdus in totul sistemul belgian.
*
* *
Sistemul nostru de azi prezintd incd multe defecte pe cari
incerc sl le enumAr.
Nu se transcriu toate actele translative de drepturi mak intre
-vii; de ex. uzufructul legal, cu exceptia din art. 285 C. civ.
Las de o parte dob Andirile prin prescriptiune, ocupatiune,
etc., cani taus reprezintA strAmutAri sau constituiri de drepturi.
Nu se transcriu actele translative prin moarte. Nu se tran-
scriu testamentele cu toate d textul art. 722 pr. civia vorbeste
in genere de instreinAri1).
Nu se trece, in registrele generale de transcriere, nimic cu pri-
-vire la succesiunile netestamentare. Nu se face nici o mentiune,
in aceste registre despre acceptarea succesiunilor sau despre
renuntarea la ele. Acceptärile sub beneficiu de inventar si renun-
-tdrile au o oarecare formá de publicitate prin trecerea intr'un
registru dar acela e un registru special; si aceste operatiuni
au loc numai la tribunalul domiciliului succesiunei nu la fie-
care imobil al succesiunei.
Poti mosteni, dar, imobile sau drepturi reale imobiliare si,
netrecandu-se nimic in registre, tertii nu pot sti de aceasti
transmitere. Este adevArat ca transcrierea n'ar aveh nici un
efect pentru mostenitorii sezinari, cari dobandesc si proprie-
tatea si posesiunea, fArl a fi nevoie de vreo formalitate dar
o astfel de dob Andire are loc in ce priveste proprietatea si la
transmiterea prin conventiune si totus transcrierea este nece-
sara pentru a incunostiinth pe tertii. Se stie apoi cl la noi
nu toti erezii sunt sezinari ; afarA de descendenti si ascen-
denti ceilalti trebuie sä cearA posesiunea dela justitie; acestia
mai ales au nevoie sà fie cunoscutA starea lor de dire tertii.
Interesul cel mare, insA, este in special pentru acestia care
contracteazA cu mostenitorii. Ei nu pot sti dacä pretinsii
mostenitori sunt sau nu mostenitori reali ori numai aparenti
si cfiti sunt. Aceasta a contribuit ca jurisprudenta sA. recu-
1) Cpr. Alexandresco D., Dr. civil roman, ed. II, torn. III, partea I, pag. 406-409.

www.digibuc.ro
143 PUBLIC1TATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 11

noascA valabilitatea instreinärilor fAcute de eredele aparent

fiindcà persoana, care a contractat cu el n'a avut posibilitatea
sA stie cine este mostenitor.
De altA parte, nefgandu-se nici macar o mentiune in re-
gistre despre mostenitori, nu poti sti pe numele cui sl cauti
registrele, dupA ce ai aflat c'a murit proprietarul unui imobil.
Trebuie sä te duci la domiciliul succesiunei, sä intrebi in toate
pal-tile, sA afli mostenitorii, sA descoperi ati sunt, drepturile
fiecAruia, etc. si tows sA fii in mare indoiall clacA ai cApatat
informatiuni exacte ofi ai cAzut victiml a vreunui inte-
resat.
Nu se transcriu toate actele declarative de drepturi. S'a in-
trodus la 1900 transcrierea pentru transactiunile asupra drep-
turilor reale dar au rAmas toate celelalte acte declarative ne-
.supuse transcrierii. Astfel nu se transcriu hotdririle judecdto-
reiti, privitoare la imobile pe motiv cà prin ele, nu se atribuie
un drept ci numai se constatA. Aceastä consideratiune este
temeinicA and reclamantul a pierdut procesul si imobilul a
rAmas tot piritului, care-1 aveh transcris. Ea nu mai este exactA
and s'a admis actiunea reclamantului si a fost obligat phritul
sA-i lase imobilul. HotArirea a constatat dreptul reclaman-
tului, 1-a declarat dar cei de al treilea n'au stiut de acest
lucru. In registru este si rAmine trecut ca proprietar tot
piritul. Acesta poate greva imobilul, poate dispune de el ;
actele lui, dacA respectA normele de publicitate sunt opoza-
bile si reclamantului, care a astigat si care se vede redus la
posesia hotAririi.
Acelas lucru se va petrece cu hotAririle, prin cafi se con-
statà cl s'a vAndut un imobil sau s'a constituit un drept real.
In lipsa unui text formal ca la Belgieni se pot gas! instante,
cari sä refuze transcrierea pentrucl se va zice el hotAririle
sunt numai declarative, desi in fond, in aceste cazuri, coprind
o transmitere de drepturi.
Ad inträ si impdrtelile, fie voluntare, fie judeatoresti, cari,
in dreptul nostru, printr'o fictiune, nu sunt translative ci de-
clarative. Chiar clack' as sti cine sunt mostenitorii cuiva tot
nu stiu, registrele n'o spun, daca si cum s'au impärtit ash
ea sä afla drepturile fiecAruia.

www.digibuc.ro
12 ANDREI RADULESCU 144-

Se va transcrie imparteala facuta de ascendenti prin acte

intre vii pentruca transmite drepturi.
S'ar puteh discuth, insa, daca trebuie sä se transcrie actul,
prin care un coparta§ dobAndind drepturile celorlalti fie in
chip gratuit, fie oneros, face O. inceteze starea de indiviziune,
operatiune socotita in dreptul civil tot ca imparteala spre deo-
sebire de legea timbrului, care o socote§te ca translativa pentru
partile celorlalti.
In cazurile de imparteala se zice ca tertiul n'are cleat O.
cearà actul respectiv spre a aflà drepturile aceluia cu care tra-
teaza. Dar daca va pretinde cä este singur mostenitor sau ca
nu s'au impärtit ? Cum vei aflà ? Legea dä creditorului dreptul
O. intervie inteun partaj insa dacä s'a terminat nu-I mai poate
atach decat pe calea actiunei pauliane. Cum sà uzeze de aceste
drepturi and nu i se da mijlocul de publicitate spre a afla.?-
In practica, se transcriu deseori actele de imparteala §i bine
fac cei ce admit transcrierea ; dar din moment ce legea nu
o prevede tertii nu-s obligati sä cerceteze registrele.
Chiar cu privire la transcrierea actelor translative legea noa-
strd n' a intrebuintat cea mai bund redactie. In loc de a prevedeh
transcrierea pentru toate drepturile reale in general a vorbit
de drepturile reale, care se pot ipotech si a facut o enumerare;
din aceastä cauzl s'ar puteh ivi discutie daca si emfiteoza
trebuie transcrisa. Sunt apoi si alte acte tot cu caracter trans-
lativ, care totu§ nu sunt supuse transcrierii; de pilda : retractul
litigios, trimiterea in posesia bunurilor unui absent, redoban-
direa unui drept in baza pactului de rascumparare.
Nu s'a urmat in totul, in privinta inscriptiunii privilegiilor
si ipotecilor, dispozitiunile legii belgiene; de exemplu cu pri-
vire la privilegiul copärtasului, al coschimbistului, al sepa-
ratiei de patrimonii sau cu privire la creantele din art. 1729,
cari se pot exercith si asupra imobilelor.
Nu existd, afard de o redusd excepliune, nici o publicitate in
registre pentru actiunile introduse, cum e actiunea in revendicare
actiunea pentru cauzele de nulitate, rezolutiune, revocare, re
ductiune, pentru vitii ale actului rezultând dintr'o stare de
incapacitate a persoanelor contractante: minoritate, interdictie,
consiliu judiciar, faliment sau pentru atingeri eventuale ale

www.digibuc.ro
-145 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 13

dreptului, de ex. expropriere eventuall sau cel putin cea ho-

aria de autoritatea in drept.
AfarA de publicitatea actiunii in revocare pentru ingratitu-
dine si de rezolutiune a vânzArii pentru neplata pretului, care
este strins legata de conservarea privilegiului, nu se mai pre-
vede nimic.
Si ce este mai gray, aceste actiuni, odatA cfistigate, opereazA
cu efect retroactiv; ca atare pier drepturile tuturor cari au
contractat cu phritul asupra imobilului. i totu tertiul n'a
putut §ti.
La noi nu este nici indatorirea de a se face, ca la Belgieni,
mentiune despre introducerea actiunei §i despre hotArire.
Se poate inthmplà dar sä te judeci cu privire la proprietatea
unui imobil i detinAtorul, simtind cä va pierde, instreineazA
imobilul; and vei procedh la executare cumpArAtorul va sus-
tine cl hotArirea nu-i e opozabilI. DupA unii i-se va ad-
mite sustinerea §i va trebui sA incepi un nou proces ; i ce-1
opreste sä fac i acesta e o instreinare i a0 mai departe.
Chiar dui:A pArerea cea mai favorabilA reclamantului i-se va
admite sustinerea dad este de bunA credintA. Si cum vei
dovedi reaua credintA and cu drept cuvânt va arAth cä
n'a gAsit in registre izvorul legal de informatii nici urmA
-de vreo actiune.
In aceastA ipotezA reclamantul tot mai are mijlocul de a
aflà de instreinare, din registrul de transcriptii desi va fi
foarte greu sl le cerceteze mereu spre aji dirijh pro-
cesul.
Este insA mai grea situatia celui care dobinde§te un ase-
menea imobil in litigiu. A cercetat registrele, a vAzut cA nu-i
nicio sarcinA, n'aveh mijloc legal sA afle altceva despre si-
tuatia lui si a cumpArat. Se pomeneste peste chtva timp chemat
in procesul, care existh cu autorul sAu, ori amenintat cu exe-
cutarea. Si nu i-se poate repro§h nimic, fiindcä a luat toate
precautiunile, pe care i le pune legea la dispozitie spre a aflà
situatia imobilului. Nu i se puteh pretinde sA cerceteze toate
-dosarele instantelor judecatore§ti de unde se aflA imobilul.
Si chiar de ar fi vrut s'o facA, pe câli ani ? FiindcA s'a putut sA
fie un proces foarte vechiu, rAmas in suspensie si a cArui peri-

www.digibuc.ro
 14 ANDREI RADULESCU 146'

mare nu se ceruse; sau din cauza conve0ei pArtilor sa

fi fost la alte instante I).
Asemenea situatii de sigur cA prejudiciazA mult si nu sunt
indemnuri pentru diverse transactii.
Legea noastrA nu prevede nici o formalitate de publicitate
pentru ceziunile fi subrogdrile in materie ipotecard.. Este intre-
buintat in practicA sistemul mentiunilor pe marginea regi-
strelor dar acesta nu este prevAzut de lege ci este o creatie
introdusA in grefe de cei care stiau sistemul belgian si i-au
inteles necesitatea.
AfarA de acestea la noi este admisd transcrierea Isi pe bract
actelor sub semndturd privatd. Ori, asemenea acte se pot plAs-
mui usor si, cu jertfa plAtii taxelor, se poate ajunge la tran-
scriere. Titularul dreptului va trebui sh porneascA un proces
lung si costisitor, pentru a se desfiinth transcrierea ; iar pAnA
atunci, nu va puteh dispune de imobil fiinda fata de tertii
proprietar e cel care a transcris. i acesta, indrAznet, s'ar puteh.
sA nu se multumeascA cu atit ci sA-1 vAnzA altuia, de perfectA
bura credintA, care nu stie nimic despre toate acestea si nici.
de procesul pornit. Pedeapsa inchisorii la care se expune fal-
sificatorul nu multumeste pe cel pAgubit, care mai totdeauna.
nu va aveh de unde sA-si repare prejudiciul incercat.
Cu privire la opozabilitatea f atd de tertii, sistemul legei noastre
este cum am vAzut deasemenea imperfect. Lipsa de transcriere
nu poate fi opush de oricine ci numai de aceea care au drep-
turi asupra imobilului.
In dreptul nostru transcrierea nu este obligatorie. Din acesta
i se face legii o criticA intrucht nu toti se grabesc sA tran-
scrie, fie din neglijentA, fie din ignorarea legei, ash ch rAmAn
necunoscute chiar multe din actele, pentru cari este infiintata
transcrierea. Este adevArat cA poti sh nu transcrii, fiinda nici
un text nu ordonA transcrierea dar din moment ce se prevede
a dreptul nu e opozabil fatA de cei de al treilea, pentru a-ti
valorifich acel drept trebuie sA satisfaci prevederea legii si sA
transcrii. In chip indirect esti astfel obligat sA te supui re-
1) Numai din necunoasterea shtemului nostru de publicitate unele tribunale att
cerut pentru liberarea tidurilor de rend proprietarior sii probeze ci nu existA asupra
terenului expropriat nici 0 actiune.

www.digibuc.ro
 147 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE xy

gulei de transcriere. Nu este dar pericol a din neglijenta ar

ramane foarte multe acte netranscrise. Din practicä se poate
spune a foarte putine nu sunt transcrise, mai ales cà aproape
totalitatea actelor supuse acestei formalitäti se autentificä la
judecatorii si tribunale si sunt facute de juristi.
Un mare neajuns al sistemului nostru de publicitate este,
insä, ca nu garanteazd legalitatea, validitatea, tdria dreptuluf
publicat. Ce reprezinta transcrierea in spec;a1? 0 trecere in
registru ordonata de grefier, la cererea oricui are interes. Nu
constatä nimeni, cat de sumar, cä persoana care a obtinut
transcrierea este titularul legal al dreptului. Cu toata publi-
citatea transcrierii ori inscrierii cel de al treilea, cel interesat,
trebuie O. cerceteze prin alte mijloace soliditatea dreptului.
Un alt defect, de sigur cel mai mare, este cä registrele sunt
tinute pe nume de persoane, nu pe imobile; avem dar o publi-
citate personald. Ca sä afli situatia unui bun imobiliar trebuie
sä stii intaiu cine poseda acum si daca numele acestuia este
trecut in registru. Dupa aceasta trebuie O. stii dela cine-1
are ; in urrna trebuie sä afli pe autorul aceluia si ash mai de-
parte Ora ajunge sä insumeze o trecere de timp, care de
obiceiu este 30 de ani.
*i trebuie O. stii, cu toata exactitatea, numele si pronumele
diferitilor proprietari, caci o greseala cat de mica poate sà fie
dezastroasa. De exemplu ai cautat pe numele : Georgescu Du-
mitru si in realitate trebuia clutat pe numele Georgescu I..
D-tru. Sau ai cautat pe numele Christescu and trebuià sa
cauti pe numele Hristescu, scris astfel fiindca ash semneaza
partea sau pentruca ash 1-a trecut functionarul in registru.
Sau unul din fostii proprietari ai imobilului a murit si nu
stii cine sunt mostenitori ; ori o femeie dintre ei s'a casatorit
si nu stii numele barbatului.
Cercetarea registrelor se face, de obiceiu, pe 30 de ani, ter-
menul celei mai lungi prescriptii, crezandu-se cà peste acest
termen nu mai pot fi motive de ingrijorare. Daca insa, in acest
timp, unul dintre acei cari aveau sau care pretinde a fi avut
drepturi asupra imobilului a fost minor, interzis si s'a suspendat
astfel prescriptia sau a introdus vreo actiune, care a intrerupt-o,.
ce valoare mai are märginirea cercetarii registrelor numai la.

www.digibuc.ro
 76 ANDREI RADULESCU 148

30 de ani ? Si de unde poti aflà toate acestea and nu se face

nicio publicitate ?
Se crede, de multi, cl odatl ce ai certificat dela grefier
despre sarcini esti la adApost de ofice risc. Se inealä amarnic,
pentrucä grefa face cercearile pe numele si timpul ce-i arati;
ci and nu vrei sä dai sau nu stii un nume, grefierul nu este
tinut sä se ocupe de el ori sA 1i-1 caute. De altä parte, dacä
sunt sarcini desi nu-s trecute in acest certificat ele nu dispar
ci rAmAn si sunt in totul opozabile celor de al treilea. Cel
care s 'a increzut in certificatul grefierului, are actiune si contra
acestuia, dar actiunea nu totdeauna-i va fi folositoare (art. 1817
1818 C. civ.) pentru repararea pagubelor.
Trebuie reamintit apoi cl nu oricine poate cerceta registrele
si nu se pot cerceth deck cu multi pierdere de vreme. Aproape
toti au nevoie de un om priceput la aceastA operatiune ; si
pentru a aveh mai mula siguranta este nevoie nu numai de
un functionar, care sä rAsfoiascl repertoriile mult timp, ci
de un om de legi, care sä cerceteze ci actele in sine. Or, o bund
publicitate cere ca sd fie posibil oricdrui cetdtean sd vazd starea
imobilului 'in cel mai scurt timp spre a-si puteh incheiti afacerile
repede.
La tribunale existä un registru repertoriu, in care se fac cer-
cetArile. Putini stiu a un asemenea registru nu intrA in sistemul
Codului civil si al procedurii. Inscrierile si mentiunile din el
n'au putere legala ci servesc numai pentru a inlesni cerce-
tArile in registrele de transcriptiuni si inscriptiuni. Pentru a
aflà situatia legala a imobilului trebuie sA nu te multumesti
numai cu cele ce &esti in repertoriu ci sä cauti registrele
arAtate. 0 lipsA, o greseala din registrul-repertoriu nu te pune
la adApost de consecintele legale.
Pe lAngA toate aceste defecte nu trebuie uitat faptul cA in
multe Orli registrele sunt tinute foarte rAu ; sunt rupte, rAu
legate, rAu scrise. Si aceastA stare a devenit si mai rea din
cauza rAsboiului, in care multe au fost distruse.
Din cele arAtate se vede cu usurintA cat de defectuos este
sistemul nostru. DacA pArtile, cari trateazä o afacere privitoare
la un imobil, nu trAesc in localitate, nu cunosc pe cine stäpinqte
acum, neamurile, mostenirile, procesele, etc., aproape n'au curaj

www.digibuc.ro
149 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 17

sA cumpere, sA dea cu imprumut, etc., chiar cand apeleazA la un

jurist ; iar dacA fac o asemenea operatiune au totdeauna mult risc.
In aceste conditiuni se intelege usor cat sufera creditul si
vieata economicA in genere.
DacA creditul este rig' de scump in tara la noi, asta se dato-
reste, de sigur, in buil parte si putinei sigurante, pe care o
oferA sistemul de publicitate. Cel ce (II cu imprumut nu stie
totdeauna de pe registre, care este realitatea din punct de vedere
juridic asupra imobilului debitorului. Cu ipoteca, fArA ipoted
este aproape aceeas nesigurantA, care nu indeamnä la asemenea
afaceri sau indritueste cereri de procente mari pentru even-
tuale riscuri. Proprietarii cari aveau mosii, si in genere, imobile
la Creditele funciare se bucurA de mai mult si mai eftin credit
tocmai fiinda se stie a acolo s'a studiat foarte serios starea
imobilului si s'a gasit atat cat se poate aflà in sistemul
nostru cA este o proprietate, un drept sigur. Top se bu-
curl sI dea cu imprumut dupl Credit si pIrintii tin sä in-
scrie mai totdeauna in actele dotale clauza plasArii fondu-
rilor numai in urma Creditului.
AceastA stare de nesigurantA a drepturilor reale a iesit la
ivealA mai mult ca oriunde in afacerile de petrol. Se concedh
terenul de cAtre un individ pe care-1 socoteai proprietar in
baza posesiei si uneori a registrului de transcriptii. Peste catva
timp se iveh altul, care pretindeh c5. el este proprietar, cl a
fAcut de mult o actiune in revendicare ; ori cA este frate, sorA
a concedentului si nu s'au impArtit ; ori mama, ori tatAl cari
sustineau si dovedeau a ei sunt proprietari si ca fiul lor, care
a concedat, erh numai tolerat. Concesionarul, care investise ca-
pital enorm, era silit O. plece ori sä satisfacI toate cererile.
Si, cine-i garanth cA in curand nu se ivesc altii ?
Pentru a se indrepth lucrurile 0 a se da mai multa sigu-
rantA capitalului s'a creiat procedura consoliddrii. Justitia era
chematA, in urma cercearilor si judecAtei urmate, sA Ina-
_masa dreptul concesionarului rAmanand ca adevAratii proprie-
tari saili valorifice in urmA drepturile.
Consolidarea, dobandia uneori cu multe dificultati, nu in-
semnh mare garantie. Concedentul puteh concedh acelas teren
.altei persoane, micsorand ori mArind suprafata, schimb and
zz A. R. Memoriik Secliunii Istorke. Seria III. Torn. II. Mem. 2.

www.digibuc.ro
 18 ANDREI RADULESCU 150

denumirea punctului unde era situat, ceeace nu era greu fata

de diversele denumiri date la tara, schimbh vecinii, ori intre-
buinta alte mijloace. In baza nouei concesiuni se puteh obtine
o noua consolidare, de care primul concesionar putea sä nu
stie. Si acest lucru se putea repeth de cel dintaiu concedent.
Cu atat mai lesne se puteh face noui concesiuni de catre altii,
can aveau pretentii asupra terenului. Se rezolvä pe cale judeca-
toreasca astfel de conflicte intre hotarki dar ceeace ne inte-
reseaza ad este a s'au putut ivl asemenea situatii, a sunt
terenuri, cari au fost consolidate de mai multe ori. Justitia
tarii intarise concesiunea; concesionarul, mai ales strein, in-
crezator in aceastä hotleire se credeh definitiv stapan al te-
renului, adusese capital foarte mare, and se pomeneste intr'o
zi cä altul erh proprietarul indreptatit O. concesioneze, altul
consolidase inaintea sa, in fine cu o sum:I de dificultati de
acest fel. Si cu drept cuvant se putea intrebh: ce mai este sigur
din toate aceste operatiuni si cum se mai pot investl capita-
luri in asemenea imprejurari, in care aleatorul are ash de
mare parte ? Aceasta nesiguranta, face au Orli, increderei ce
trebuie sa inspire justitia ei si descurajeaza pe intreprinzatori.
Din cauza sistemului de publicitate se ivesc in genere si
?nuke procese. Dar ceeace face si mai mare acest numar este
in special lipsa unei individualizäri mai exacte a terenurilor
in registre si planuri.
Posesia si proprietatea trebuie s'o dovedesti mai totdeauna cu
martori sau cu alte mijloace nesigure. Fiecare trebuie sa aiba
mereu grijh de a-si manifesth posesia si de a-si pad hotarele.
Se stie ce inseamnä aceastä nesiguranta la sate, unde parcelele
de pamant sunt foarte numeroase si mici. Raul se observa
mai ales in regiunile de deal si munte, in regiunile mosne-
nesti, unde drepturile sunt ash de contestate si unde turbu-
raffle de posesie sunt vesnice. Asta a si desvoltat atat de mult
si intretine pofta de judecata in aceste regiuni.
Dupa 1864 raul s'a intins si la clacasii improprietariti ca-
rora li s'a dat pamant fail masuratori exacte, färä hotare bine
determinate, fara inscrieri in registre, in cari sä se arate precis
parcela fiecaruia.
De sigur a aceasta stare se va intinde foarte curand si mai

www.digibuc.ro
151 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE i9

mult in urma improprietäririi, dach nu se vor Mà masurile

potrivite. Acum au inceput sä se certe si sä se bata satele pe
parcele mai maH; in curand vor incepe indivizii pe bucati
mai mici, pe razoare, pentru o brazda, pentru un porn.
numarul proceselor va creste si starea de nesiguranta va fi
probabil si mai mare pentruca in locul catorva mii de pro-
prietari, care aveau planuri, acte, hotare pazite, acurn sunt
sute de mii de tarani ale caror tranzactiuni, neintelegeri, ju-
decati, nu se vor puteh compara ca nutriar cu ale fostilor
proprietari.
* * *
In fata sistemului publicitatii personale, pe care le-am cer-
cetat avern sistemul publicitertii reale.
In acest sistem baza publicitatii nu este persoana ci imo-
bilul. Cercetatorul &este de o parte situatia topografica a
imobilului, aratatä intr'un plan, intocmit cu toata exactitatea,
suprafata, vecinatatile si alte indicatiuni, care ajuta pentru in-
dividualizarea deplina iar de altä parte situatia juridica, nu-
mele proprietarului, transmiterile, desmembrarile, sarcinile,
inteun cuvant un fel de stare civila a imobilului. Inscrierea
in registre se face numai dupa ce actele au fost cercetate de
un functionar pregatit pentru aceasta. Ea serveste nu numai
pentru a aduce la cunostinta tertiilor situatia imobilului ci
0 pentru a dovedi taria dreptului celui inscris. Cine este in-
scris in registre este si titular al dreptului fata de oricine.
In genere inscrierea are nu numai caracterul probator ci si
atributiv de drepturi.
Intrebuintarea registrelor pentru dobandirea proprietatii prin
inscriere o gasirn pentru prima data in Moravia si Bohemia,
Inca de acum cateva secole. In sec. XIV se vorbeh de ea ca
de un obiceiu care exista din timpuri imemoriale.
Astazi sistemul este intrebuintat in foarte multe OH mai
numeroase decat se crede si prezinta variatii numai asupra
unor puncte. Dintre acestea meritä sà fie mentionate cele prin-
cipale, in jurul carora pot fi grupate celelalte.
In priniul rand trebuie semnalat sistemul german, coprins
in forma cea mai buna, in legea din 1897, rnodificata la 19os
no

www.digibuc.ro
20 ANDREI RADULESCU 152

si inspirata mai ales de legea prusianä din 1872. Publicitatea

este pur realh si se intemeiazA pe cadastru. In principiu fie-
care parcelä are o foae in registru ; totus mai multe parcele,
situate in circumscriptia aceluias birou funciar si apartinand
aceluias proprietar pot fi reunite intr'o foae comunä.
Caracterele esentiale ale sistemului sunt :
1. Obligativitatea inscrierii pentru toate drepturile reale spre
a fi consolidate nu numai fatá de tertii ci si fatä de partile
contractante. Proprietatea nu se transmite, ca in dreptul no-
stru, nici intre pArti prin simplul efect al consimtimântului
acestora ci numai prin inscriptia in registre. Inscriptia, dar,
nu este necesarä numai pentru instiintarea tertiilor ci si pentru
a da vieall dreptului si a-1 face valabil. nth ea dreptul nu
existä.
2. Legalitatea. Inainte de inscriere trebuie O. se cerceteze
de atre judeator drepturile celui care cere inscrierea si numai
dach se dovedesc legale i se admite cererea.
3. Puterea probanth a registrelor, validitatea drepturilor in-
scrise. Odath ce dreptul a fost inscris nu mai poate fi discu-
tata thria lui. Poti aveh alte cäi pentru repararea prejudiciului
dar ce este inscris acolo nu mai poate fi atacat oricuM.
4. Specialitatea. Fiecare parcelä trebuie sä aibä o foae di-
stinctä, cu exceppa arItath mai sus.
Acest sistem, cu oarecari deosebiri, se gäseste si in alte
tari ; in multe a fost intocmit sub influenta lui. Astfel il gäsirn
in Austria, in Dalmatia, Polonia, Rusia, Suedra, Portugalia,
Ungaria 1).
Alt sistem este sistemul australian numit Torrens. Mai inainte,
coloniile engleze din Australia phstrau regimul din Anglia. Pro-
prietatea funciarä se intemeih pe ash zisele deeds, acte de trans-
fert, cari se treceau intr'un registru färä a da insh multä si-
gurantä. Fata de aceastä stare Robert Richard Torrens con-
cepu un nou sistem, care a fost primit mai inthiu in Australia
de sud la 1858, apoi mai thrziu in toath Australia, iar in urmh
si in alte colonii.
Ceeace caracterizeazI sistemul este tot inscrierea, inrnatricu-

1) Em. Besson. Les Byres fanciers et la réforme hypothécaire, p. 248 §i urm.

www.digibuc.ro
153 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 21

larea in registre. La inceput, autorul reformei, pentru a in-

vinge unele rezistente, s'a multumit ca inmatricularea sä fie
facultativä. Cine voik se folosik de noua rânduiala, cine nu,
rämâneh cu imobilele sale sub regimul dreptului comun.
Dupl introducerea reformei s'a prevazut insä ea pentru
imobilele dobandite dela Coroana, concesionate de Stat, in-
matricularea va fi obligatorie si se va face din oficiu, astfel
ca de atunci inainte pentru o bunä parte din imobile sistemul
e obligatoriu. Tendinta este sä devina obligatoriu pentru toate
imobilele. Sub influenta rezultatelor reforma a fost introdusa
Si cu caracter obligatoriu in coloniile engleze din Malaca,
Singapur si altele.
Inmatricularea nu se obtine cu usurinta ci numai dui:a cer-
cetari foarte riguroase. Acel care cere inscrierea trebuie sa-si
depunà toate actele, alaturind când e nevoie si o schita de
plan facutä de un inginer brevetat. Se verifid situatia pe teren
de catre un geometru oficial, in special spre a se vedea dad
nu sunt incalcari. Urmeaza apoi o verificare triplä a situatiei
juridice sub conducerea unui magistrat. Dad cererea partii
este admisibila se fac publicatiuni, prin instiintari indivi-
duale pentru vecini si prin gazetä pentru oricine spre a-si
arath. pretentiile. .
Dad. nu se iveste nicio opozitie sau sunt respmse, magi-
stratul, registrar general, constatfind aceasta dispune sa se ope-
reze inmatricularea. In acest scop el alcatueste un certificat
in dublu exemplar, in care se cuprinde situatia pe teren a
imobilului, figuratä intr'un plan, impreunä cu situatia juri-
did. Un exemplar se libereazä proprietarului, altul ramfine
la biroul funciar, inserat in registru unde formeaza o foaie.
Deaci inainte titlul definitiv al dreptului este ceeace se pre-
vede in acest certificat ; aceasta este dovada definitiva a pro-
prietätii; deaci inainte orice transferare si orice act juridic
referitor la drepturile reale asupra imobilului nu e valabilä
dacà nu e inscrisa in certificat.
Un caracter special al sistemului si care-1 deosebeste si de
sistemul german este cä acest certificat, constatator al drep-
tului de proprietate este absolut inatacabil si. irevocabil, fata
si de pärtile contractante si fall de toata lumea, afara de ca-

www.digibuc.ro
22 ANDREI RiiDULESCU 154

teva exceptiuni prevAzute de lege si nici in acest caz dacA a

fost buna credinta. Cine contracteazA de burg credintA in
baza unui asemenea certificat este absolut sigur cä nimeni
nu-1 va putek evinge.
Se pot intAmplà uneori greseli. Cel lezat are o actiune in
daune, pe care le plAteste administratia dintr'un fond de asi-
gurare general.
In acest sistem s'a ajuns i la mobilizarea solului. Transmi-
terile de drepturi nu se mai fac prin noui acte. Vinzatorul,
de pildA, ia dela biroul respectiv un formular tiparit pe care-1
completeazA iar cumpAratorul se prezina cu acest formular
Si cu certificatul dat de vAnzAtor la birou, unde se face men-
tiune in ambele exemplare ale certificatului despre vanzarea
facutI i astfel se stabileste in chip definitiv dreptul cumpa-
rAtorului1).
Un sistem, inspirat in mare parte de sistemul australian,
este cel din Tunisia, introdus prin legea din i Iulie 1885.
Inscrierea in registre este facultativa. Cel care vrea sa-si in-
scrie proprietatea in registre trebuie sa prezinte o cerere, de-
punAnd si taxele pentru cheltuelile necesare. Se face ma-
surarea terenului apoi publicatiuni destul de intinse. Cerce-
tarea opozitiunilor se face de un tribunal mixt, dupà care se
procedeaza la inmatriculare de catre conservatorul registrelor.
Inmatricularea are putere probatorie fall de toti. Spre deo-
sebire de sistemul Torrens drepturile intre parti se dobindesc,
nu prin inscriptie, ci prin singurul efect al consimtimântului.
Inscriptia este absolut necesarI dar numai pentru a face opo-
zabil dreptul fall de tertii. Cei lezati pot fi despagubiti
dintr'un fond de asigurare. Ceeace este interesant in acest
sistem este a s'a cAutat a se combinh sistemul australian cu
principiile codului civil francez2).
In ultimul timp s'a intocmit sistemul din Elvetia.
Codul civil elvetian a pus numai principiile pentru regi-
strele funciare si a lAsat Consiliului federal dreptul de a re-
Em. Besson, o. cit. p. 339 i urm. M. W. E. Maxwell. Exposé theorique et
pratique du systeme Torrens. Tradus din englezeste de Tersant.
2) Beason, o. c. p. 379 i urm. Le systèma Torrens et son applicaton en Tunisie
et en Algérie. Raport de A. Dain. Marcel Nast.: L'act Torrens et son application en
Tunisie in Bulletin mensuel de la Societe de legislation comparée. No. 4, 5 §i 6 din 1923.

www.digibuc.ro
 155 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 23

glement a. pe cale de ordonante aplicarea, ceeace s'a si facut,

intre altele prm ordonanta din 22 Februarie 1910.
Ad s'a adoptat in mare parte principiile germane. La bazA
stA cadastrul. Registrul este tinut tot pe imobile nu pe pro-
prietari. El este format din mai multe parti: a) Cartea mare,
registrul propriu zis ; b) documentele de completare, adicA pla-
nuri sau acte, in cari se arata situatia si limitele imobilului si cari
inlocuesc planurile când nu este facuta masuratoarea ; c) actele
justificative : vânzari, donatiuni, gajuri, etc.; d) starea descrip-
tiva, in care se da explicatiuni asupra stArii imobilului ; e) jurna-
lul, in care se trece in ordine cronologica cererile de inscrieri.
In regula generalà nu se inmatriculeaza cleat imobilele,
cari sunt proprietate privatA. In mod exceptional sunt inma-
triculate si acelea cari nu sunt proprietate privata, dacA existA
fata de ele drepturi reale, cari trebuiesc inmatriculate sau
daca inmatricularea este prevazuta de legea cantonalA.
Registrele servesc nu numai pentru inscrierea drepturilor
reale ci si pentru unele drepturi personale sau pentru a face
cunoscute contestatiile relative la imobile.
Efectele inscriptiunii sunt urmatoarele : Un drept real nu
exista dna nu este inscris. Nu inseamna insa cä existA numai
pentru cA este inscris, ceeace reprezinta o diferenta fatA de
dreptul german. Dreptul real trebuie sl existe valabil in
temeiul altui act juridic, vanzare, schimb, etc. El poate sa aibI
fiinta si totus sa nu existe fata de tertii, dacI s'a neglijat in-
scrierea ; deci din acest punct de vedere se apropie intrucAtva
de dreptul francez.
Inscriptia serveste dar nu numai pentru instiintarea tertiilor
ci este o conditie esentiala pentru existenta dreptului real.
OdatA ce este inscris dreptul este opozabil fata de toata
lumea. Oricine se poate increde, in mod absolut, in continutul
registrelor fiindca nu i-se pot opune alte drepturi decat cele
Inscrise, afara de cazul de rea credinta.
Pentru greselile facute in tinerea registrelor raspunde can-
tonul, cu drept de recurs contra functionarilor1).
*
* *
1) V. Rossel et F. Mentha. Droit civil suisse tom, II p. 361 gi unn. L. Bor-
deaux. Les nouvelles legislations immobilieres et hypothecaires.

www.digibuc.ro
 24 ANDREI RADULESCU i 54

Interesant pentru noi este faptul a sistemul registrelor

funciare existd in provinciile desrobite. 0 expunere sumarl
a stArii de drept de acolo se impune.
In Bucovina avem sistemul austriac. Acesta a fost stabilit
prin legea din 1872. In aceastA lege au fost puse principiile
generale iar amAnuntele au fost lAsate pe seama dietelor pro-
vinciale sau a Reichsratului. Sunt infiintate 3 registre: Grund-
buch in care figureazA toate imobijele din comert, excluzan-
du-se bunurile de domeniu public ; Eisenbahnbuch, afectate in-
scriptiunii imobilelor dependinte de dile ferate; Bergbuch, re-
gistru pentru mine. ExistA apoi un registru de documente.
Toate proprietAtile sunt trecute in ordinea cadastrului. Imo-
bilele aceluia§ proprietar, aflate in aceeaq circumscriptie pot
fi trecute la un loc. Partea destinatA fiecArei propriet4i, de-
numitA fascicol, este formatA din 3 sectiurii :
t. Foaia de descriere, in care se aratA starea materiall a
imobilului, numele, intinderea, compunerea, numarul de ca-
dastru, cresterile, scAderile.
2. Foaia proprietatii. Ad se aflA lista proprietarilor succesivi,.
drepturile lor, timpul and au fost inscrisi, marginirile la cari e
supusä persoana unui proprietar pentru administratia averii lui.
3. Foaia sarcinilor de tot felul: ipoteci, servituti, uzufruct,
rente, drept de preemtiune, pact de rAscumpArare, inchirieri,,
restrictiuni la dreptul de a dispune.
Pentru inscrierea in registru este o instanta specialA, Grund-
buchsgericht, nu un singur judecAtor ca in Prusia. Cererea
trebuie depusA la grefA, unde este imediat inscrisà in jurnaL
Tribunalul verificA dad pArtile sunt capabile, dad titlurile
sunt autentice §i. dacA drepturile sunt valabile §i. bine stabi-
lite. Dad cererea este resping se face totu§ o prenotatie, un
fel de inscriere conditionalA.
In ceeace prive§te efectul inscriptiei §i legea austriad a pre-
vazut cA proprietatea nu se dobfindeste, in chip valabil, decit
prin inscriptie dar e mai putin increzAtoare in perfectiunea
registrelor. Inscriptia poate fi atacatä intr'un anumit termen
inaintea tribunalului special §i, in caz de a fi anulatA, efectul
se resfrange si asupra tertiilor cari cbntractaserA in acest timp.
Ea mai poate fi atacatA §i pe cale de actiune principalA, -care

www.digibuc.ro
 157 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 25

uneori poate fi exercitata in tot timpul prescriptiunii ordinare.

Titlul dar nu este valabil deck daca a trecut termenul
de atac.
Cu toata inscriptia legea austriaca pastreaza si prescriptia
achizitiva, uzucapiunea, insä cu 2 conditiuni: a) cel ce doban-
deste prin acest mod trebuie sä se inscrie in registru, b) pre-
scriptia dobandita contra celui inscris nu vatama pe tertii de
burl credinta, cari au dobfindit imobilul cu titlu oneros.
In Bucovina sistemul austriac a fost introdus prm legea din
8 Martie 1873, modificatä in parte in 1906 si. unele completari
in 1916. La infiintarea registrelor, operatiunile au fost date
in sarcina judecatoriei de ocol afara de cele referitoare la bu-
nurile domeniale si cele situate in raza orasului Cernauti, cari
au fost date Tribunalului din Cernauti. Judecatoriile lucrau,.
insä, sub supravegherea unei comisiuni provinciale infiintatä
la Trib. din Cernauti1).
In Basarabia avem sistemul rusesc, mai incomplet dar tot-us.
intrucatva mai bun dear cel din vechiul regat.
Aici nu existä cadastru ; existä insa registre pentru daraveri
de imobile. Inscrierea nu este obligatorie pentru toate imo-
bilele ci numai pentru acelea, cari fac obiectul unei transac-
tiuni. Registrele sunt tinute de primul notar sau de instantele
pe langa cari existä sectie de intarituri. Aceste organe jude-
catoresti fac inscrierea dui:a verificarea titlurilor si o pot res-
pinge daca nu se stabileste dreptul.
Pentru fiecare imobil este rezervata o parte din registru,
care este impArtitA in 4 sectii. In prima se trec inforinatiuni
cari sunt menite sä individualizeze proprietatea, aratand strada,,
numärul, ori comuna, valea, sau observatiuni dela agrimensor,,
etc. In a doua sectie sunt aratate: profesiunea, cinul, numele,
familia, modul de dobandirea proprietatii, prevl, starea de in-
solvabilitate. Daca trece imobilul la aka persoana se face men-
tiune despre noul proprietar. Ad se mentioneazd si and a
fost pus in stapanire.
A treia sectie cuprinde: marginirile dreptului de proprie-
2) Legile traduse in romineste de Aureliu Cipitani, Consilier la Curtea de
Apel din Cerniuti, si publiczte de Ministerul de Justitie sub titlul: Legi de orga-
nizare.

www.digibuc.ro
 26 ANDREI RADULESCU 158

tate, cedarea folosintei pe vieata, rente, servituti, arendari,

popriri in caz de reclamatiuni privitoare la dreptul asupra
imobilului, de contestatii contra testamentului i in caz de im-
parteli inaintea justitiei.
A patra sectiune este rezervata zalogirilor i popririlor pentru
diversele feluri de pretentiuni banesti.
Fiecare sectiune cuprinde 3 coloane: intaia pentru nume-
rele curente, a doua pentru insemnärile sectiei, a treia pentru
note.
Anularile sau desfiintarile de drepturi se mentioneaza pe
marginea registrului1).
In Ardeal si in toate tinuturile desrobite de stapanirea un-
gureasca exista deasemenea sistemul publicitätii reale, inte-
meiat pe registre numite cdrti funduare.
Inceputuri de asemenea registre au existat mai de mult dar
primele randueli legale sunt dela 1840. Prin diferite ordonante
si legi si in special prin ordonanta din 1855 s'a reglementat
materia in chip amanuntit.
Pentru introducerea acestor registre s'a facut intaiu ash zisa
-docalizaro care era fixarea situatiei de fapt. Pe baza lo-
calizarii s'au intocmit protocoalele provizorii ale cartilor fun-
duare Si deabia mai tarziu coalele definitive ale acestor
carti.
Introducerea lor nu s'a facut dinteodatä ci treptat. Pana
la desrobire nu se ajunsese Inca sä existe in tot Ardealul cal-0
funduare definitive. In unele parti nici n'a fost inceputa re-
dactarea coalelor definitive. .

Este de observat a nu existä o lege simpla privitoare la

aceasta materie ci o suma de legi, regulamente, ordonante, in-
structiuni, alcatuite intr'o forma greoae, complicata, ash ca
nu pot fi intelese usor. Socot cä nu le putem extinde in
aceastä forma in tot cuprinsul tarii.
Dupä parerea cunoscatorilor s'au facut multe greseli cu pri-
lejul localizarii; iar cadastrul ar lash de dorit in unele locuri.
Nu se poate, apoi, afirmh cá sunt tinute foarte regulat.

1) Legea notarilor tradusA de I. NAdejde publicatA de Ministerul de Justitie

p. 327 si urm.

www.digibuc.ro
 159 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 27

Si aici registrele sunt intocmite pe parcele. Pentru fiecare

este in registru o foaie de posesie, unde se indica starea de
fapt, o foaie de proprietate, unde se trece numele proprieta-
rilor, transmiterile, etc. si o foaie de sarcini. Sunt apoi pre-
notari si notäri. Cartile funduare sunt tinute la judecatorii
(le un magistrat.
Principiile fundamentale ale acestor registre sunt aproape
aceleasi ca in Austria si Germania: veracitate, legalitate, spe-
cialitate, prioritate, publicitate1).
Din cele expuse panä ad se vede superioritatea publi-
citatii reale asupra celei personale. Publicitatea reala da sigu-
ranta dreptului, inlesneste transactiunile si desvoltarea credi-
tului. Titularul dreptului stie cä nu poate fi atacat oricum
si nu e tinut sa-si apere si sa-si afirme in tot momentul acest
drept. Tertii stiu cà tratand cu cel inscris in registre trateaza
cu adevaratul titular al dreptului.
Prin acest sistem de publicitate se impiedica, se previn de-
sele si nesfarsitele conflicte de drept si se inlesneste rezol-
varea lor. El face cat mai usoara cercetarea starei unui imobil.
In 20-30 minute oricine poate afla aceastä stare si fail aju-
torul neaparat al unui om de legi; este fara indoiall o inlesnire
pentru cei nepriceputi cu asemenea cercetari, este, cum s'a
zis, o masura democratica.
Cu toate astea nu trebuie nici sä exageram calitatile siste-
mului, cum se face uneori, de admiratorii lui. Nu trebuie sä
credem ca este absolut cu neputinta vreo eroare, vreo indoiala,
vreun abuz sau cä tot ce este scris in registre este exactitatea
matematicd, perfectiunea.
Ca orice lucru omenesc este susceptibil de greseli. Valoarea
registrelor depinde de baza tehnica a alcatuirii lor, de pri-
ceperea si cinstea functionarilor, de regula cu care sunt ti-
nute si de modul cum sunt pästrate. Intemeiate pe masurätori
gresite, tinute neregulat si cu forme prea complicate, lasate
in seama unor functionari nu destul de priceputi, registrele
Tor fi departe de a da roadele asteptate.
9 Papp 0 Bala§iu: Cartes funduaril. 1922. Cluj.
Dr. Avramescu: Sistemul cArtilor funduare. igzz. Bucure§ti.
$t. Laday: Despre cartile funduare in Ardealul juridic an. I ai II.

www.digibuc.ro
28 ANDREI RADULESCU 16a.

II
Sd cdutdm, acum, ce mdsuri trebuiesc luate la noi # cari anume
pot fi realizate. RAspunsul desigur a nu poate fi deck sä
introducem sistemul registrelor funciare. Cum vom vedek, insa,
aceasta nu se poate a§à de repede. Ce se poate face, pang
atunci, pentru imbunatatirea sistemului actual ? In primul rand
va trebui sd se ia masuri pentru a indrepta starea materiald a
registrelor, legandu-le, completandu-le, refAcandu-le. Lasate
in starea de azi vor fi peste putin timp de neintrebuintat,
in foarte multe Orli. Orice sacrificii nu sunt de prisos ; la
nevoie se pot infiinth taxe pentru cercetarea kr sau pentru
certificate. Cei interesati vor pläti bucuros cAd inteleg in
semnatatea unor registre bine tinute.
Este necesar, apoi, sa se formeze anumiti functionari pentru
aceste registre, pentru cercetarea carora se cere anumitA pre
gatire §i indemanare.
Ca mijloc de imbunatatire s'a propus ca in kc de inscrierea
in registre sä se intocmeasa fife pe nume de proprietar, tinute
in ordine alfabetia in dulapuri speciale. In kc de a rasfoi
atfitea registre-repertorii pe 30 de ani §i mai mult, cercetatorul,
avand numele proprietarului, cauta la litera respectiva unde
va gas! mult mai repede nu numai fi§a imobilului in chestiune
ci ale tuturor imobilelor, asupra caror proprietarul a fAcut acte
juridice supuse publicitatii. In urma, de simte nevoie, va
cerceth registrele de inscriptiuni si transcriptiuni.
Mijlocul este, fall indoialA, mai lesnicios cleat cel de astazi...
Are insa marele neajuns a fi§ele fiind de carton, foarte u§or se
poate sustrage una farä sä i-se poata observh disparitia ; §i.
atunci ce siguranta pentru cercetari mai prezintA fi§ele? Se pot
rupe si azi foi din repertorii dar se observa mult mai u§or"§i
se iau masuri de reconstituire.
Aceste lucrari de refacerea ori de imbunatatirea registrelor
nu sunt fara folos chiar daa s'ar introduce cat de curand
registrele funciare pentrua ele vor servi pentru intocmirea
acestora.
In al doilea rand trebuiesc imbundtdtiri legislative.
Trebuie sd fie supuse transcrierii toate actele translative si

www.digibuc.ro
a frz PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 29

ileclarative, cu titlu oneros sau gratuit, fie intre vii, fie prin
.moarte, cari au de obiect drepturi reale imobiliare. Masura va
fi, deci, absolut generall.
Vor fi transcrise intre altele testamentele, in cafi se cu-
prind si drepturi reale imobiliare. Legatarii nu vor puteh
opune celor de al treilea drepturile lor deck din momentul
transcrierii. Testamentele autentice si mistice, oferind destul a
incredere pina ce vor fi desfiintate prin judecath pot fi
transcrise in urma cererii celor interesati.
Pentru testamentele olografe chestiunea este mai delicath. E
posibil sh se aureasch usor asemenea testamente, cafi tran-
scrise ar lovi gray in drepturile adevAratilor mostenitori pinä
ce vor izbuti, prin judecath, sh dovedeasch falsitatea si sh in-
läture efectele transcriptiei. Este adevärat ch, in sistemul de
azi, acest pericol existä si pentru alte acte, intrucht este ad-
mish transcrierea si in baza actelor sub semnätura privata.
Totus pericolul e mai mic deck la testamente, pentruch la alte
acte, pretinsul semnatar al actului este in vieath, poate pro-
testh, verifichrile se fac mai usor.
Deaceea pentru testamentele olografe se poate admite tran-
scrierea numai duph ce s'a dispus de instanta judecatoreasd
punerea in posesie.
Se va face in registre mentiuni despre succesiunile netesta-
mentare. Cum se va procedh ? Dad va interveni impärteala
voluntarä sau judechtoreasch, se va transcri actul sau hoth-
rirea respectivh. Pinä atunci insä, si acest timp este deseori
lung, averea succesoralä este sthpanita, insträinath, etc., färä
a se sti ceva de chtre cei de al treilea. Publicitatea se poate face
mentionându-se pe marginea registrelor, unde sunt trecute
imobilele, cine sunt mostenitori. Calitatea acestora cel putin
a celor care n'au sezina se va stabili inaintea instantei, unde
s'a deschis succesiunea. In baza jurnalului, care ar stabili
aceasta, se va puteh face mentiunea. Pentru sezinari ar puteh
fi suficienth cercetarea sumarä a calitatii lor, in baza actelor
de stare civilä, de chtre Presedintele Tribunalului unde e tran-
scris imobilul.
Ph'nä la efectuarea transcrierii sau facerea mentiunii, succe-
sorii nu vor puteh opune tertiilor drepturile bor.

www.digibuc.ro
 30 ANDREI RADULESCU x62

Transcrierea poate fi flcutA obligatorie pentru toate actele

supuse acestei formalitAti dar am arAtat CA nu este ab-
solut necesarA obligativitatea expresA din momentul ce publi-
citatea este indispensabilA pentru ca aceste acte O. fie opuse
tertiilor.
A o declara obligatorie, cum s'a propus in Franta 1), pentru
ca actele O. ail:a fiintA chiar intre partile contractante ar in-
semnh sA modificAm pe aceastA cale un principiu fundamental
de drept civil, si poate cà nu este bine sA facem acum aceasta
inovatiune, asupra cAreia se pot ivi numeroase discutii.
0 dispozitie care poate fi introdusA este sA se cearA pentru
transcriere acte autentice sau, in tot cazul, acte a cAror semnä-
turá sA fie cel putin legalizatA. S'ar inaturà astfel multe con-
testatii.
In privinta publiciatii privilegiilor §i ipotecilor trebuie in
primul rand sl se introducl, in regulA generalA, principiul
specialitAtii, nerespectat uneori de ex. la privilegiul copär-
ta§ilor 2).
SA se prevada transcrierea, ca mijloc de conservare §i pentru
privilegiile: donatorului, coschimbistului, copArtasului.
SA se reglementeze mai bine dreptul creditorilor decurgand
din separatia de patrimonii.
Inscriptiunea in genere sA nu ailDI efect retroactiv.
SA se introducl publicitatea oricarei creante privilegiate, care
se exercitA asupra imobilelor.
SA se prevadA, ca in Belgia, in chip expres dispozitiuni
pentru publicitatea ceziunilor §i subrogArilor de drepturi ipo-
tecare.
Se impune, apoi, in chip neapArat O. se introducA sistemul
de a se mentiona pe marginea registrelor diversele actiuni,
referitoare la imobile, fall de cari mentiuni botaririle sA n'aibA
efect fatA de tertii. Deasemenea O. se mentioneze §i hotAririle.
Este adevArat ca., pentru a lovi in proprietar sau in titularul
unui alt drept transcris, cineva de rea credintA poate formula
o actiune, cu totul nefondatA, care mentionatA in registru lo-
1) Fr. Roger: Réforme des régistres fonciers en France. Dare de seami de Ca-
pitant in Relue trim. 1922, No. 4, pag. 848 ci urm.
a) Andrei RAdulescu: Studii de Dr. civil, vol. II, No. 25.

www.digibuc.ro
163 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 3 I.

veste in creditul celui inscris acolo si-1 impiedica sau ii in-

greuneaza exercitiul dreptului. Totus nu-i mai putin grava
situatia tertiului, care nu stie nimic de asemenea procese si
trateaza in aceste conditiuni, ramanand expus la pagube
mari sau la un proces la care nu s'astepth. Pentra siguranta
creditului si a transactiunilor este neaparatä nevoie sä pro-
tejam pe cei din urma.
Pentru a aparh, atat cat este posibil, si pe cel dintaiu s'ar
puteh prevede ca facerea mentiunilor despre astfel de actiuni
sä fie admisä numai de Prezidentul Tribunalului, care, dui:4
aprecierea sa, intemeiata pe actele ce i-s'ar inatish, sä alba
dreptul de a obligh pe reclamant O. depunä o cautiune, menita
a despagubi pe cel prejudiciat printr'o asemenea mentiune.
De mare folos ar fi sa se mentioneze anumite evenimenter
cari ating capacitatea titularului unui drept transcris ori in-
scris ca : interdictia, punerea sub consiliu judiciar, declararea
in stare de faliment, etc. In baza hotaririlor definitive s'ar
face mentiune pe marginea registrelor, unde sunt transcrierile
sau inscriptiile. Asemenea mentiuni s'ar puteh face si pentru
minoritate, ceeace n'ar fi prea greu, daca se introduce men-
tiunea pentru succesiuni ; cu aceh ocazie s'ar puteh arath si
cari mostenitori sunt minori. Dificultätile ar fi prea mici fall
de foloasele aduse.
In privinta opozabilitatii trebuie sä se introduca dispozitia
a lipsa de publicitate poate fi invocata de oricine are interes
fara de a se mai face vreo distinctie, fie cà a contractat cu par-
tile, fie ca are vreun drept asupra imobilului.
*
* *
Aceste imbunätätiri vor fi de mare folos. Ele, insä, tot nu
vor alcatui sistemul cel mai bun ; ele vor fi un fel de provi-
zorat si un pas inainte spre ceva si mai bun. Acest sistem este
al registrelor funciare.
Nevoia lor devine din ce in ce mai simtitä pe mäsura ce
vieata economica si transformarile proprietatii imobiliare iau
o desvoltare tot mai mare. Registrele vor inlaturh aproape
toate neajunsurile publicitätii de azi. Cu ajutorul lor vei puta
aveh icoana fidela a situatiei unui imobil, atat din punct de

www.digibuc.ro
32 ANDREI RADULESCU 164

vedere material cat 0 juridic. Va fi destul sä stii unde se afla

situat imobilul ca sa-1 poti gag in registru 0, in timp foarte
scurt, O. poti vedeh care este starea de fapt, cine este pro-
prietar, de unde are dreptul sail, ce restrictiuni are acest drept,
ce desmembrari, sarcini, ce procese exista asupra lui.
Sistemul registrelor, intemeiat pe cadastni, va contribui
mult la siguranta transactiunilor 0 la reducerea nuinarului
proceselor intr'o masura neobipuita.
El va inlesni, ford indoiald, creditul proprietarilor de imobik.
Din acest punct de vedere problema capdtd azi la noi o deo-
sebitd importantd. NIA acum proprietatea rurall apartineh in
cea mai mare parte unui numar redus de proprietari, cari
aveau Creditul Rural. Astazi aproape toatä aceasta proprie-
tate apartine sätenilor, fie ca sunt improprieariti, fie a sunt
mosneni. Sätenii, pe langa imensul folos ce-1 vor aveh din
imputinarea proceselor 0 certurilor, au 0 vor aveh nevoie de
credit pentru imbunatatiri, pentru a face o culturä mai siste-
matica 0 in genere pentru desvoltarea lor economica.
i nevoile lor vor fi satisfacute nu printeun credit cama-
taresc ci printr'un credit pe termen lung, cu dobanzi mici,
cu posibilitate de amortizare. Cine le va procurh acest credit ?
Bancile maH nu se vor grabl; pare a nici nu vor sä auda de
plasamente intr'o proprietate farainitata 0 a0 de nesigura,
necum de plasamente pe termene lungi 0 cu dobanzi mici
ca la Creditul Rural. Nici bancile populare, cu toate ca sunt
mai in contact cu satenii nu vor puteh satisface nevoile ta-
rAnimei cat timp starea proprietätii 0 a sarcinelor rezervá
totdeauna surprize periculoase. .
Trebuie dar introdus noul sistem al cadastrului §i registrelor,
care va inlesni foarte mult creditul micilor proprietari rurali,
contribuind astfel la un real progres al thränimei. Fara pu-
tinta unui astfel de credit sa nu ne facem iluzii de o grabnica
inaintare a acestei päturi, pentru care s 'a facut atata in timpul
din tirma. Trebuie sä desavarsim cat mai curand reforma
agrara prin asigurarea mijloacelor necesare taranului pentru
ali cultivh intens bucata de pamant, a-i face imbunätätirile
trebuincioase, a o pune in adevarata valoare.
Reforma va contribui 0 la rezolvarea unor dificultäti ce

www.digibuc.ro
 /65 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 33
t

se pot ivi la exploatarea subsolului. Daca subsolul apartine

Statului de acum inainte, proprietarii de suprafete au anu-
mite drepturi pentru stricaciunile aduse suprafetei ori pentru
redeventa ce li se va stabili. Cat timp nu se 0e precis cine sunt
acei proprietari se vor ivi numeroase dificultati, certuri, scanda-
luri, consemnare de redeventA, etc. Este, dar, i in interesul
Statului sà aiba cat mai putine discutii, in aceasta privinta.
Afara de acestea introducerea registrelor funciare se im-
pune la noi si pentru motivul ca acest sistem exista in pro-
vinciile desrobite. Pentru unificarea dreptului nu putem in-
troduce acolo sistemul nostru defectuos ci din contra sa adu-
cem i aici sistemul de acolo, bine inteles imbunatatindu-1
si facandu-1 cat mai potrivit dreptului nostru.
Pentru toate aceste consideratiuni trebuie sa ne gandim
foarte serios sä introducem sistemul publicitatii reale.
Se obiecteaza obiectiuni dealtfel se gasesc destule and
mai ales nu exista incredere in ceva se obiecteaza ca acest
sistem va reclamh cheltueli foarte mari, in special cadastrul
pe care multi ii socotesc irealizabil, cä necesita timp foarte
indelungat, ca n'avem destul personal pregatit, etc.
Fara indoiala c. lucrurile nu vor merge usor dar greuta-
-tile nu sunt din acelea, cari nu pot fi invinse 1). SA ne gandim
ca in toate tarile, in care se aflä aceasta organizare au fost ase-
menea dificultati, poate chiar mai mari din cauza mijloacelor
de masurare, de comunicatie, de constatare ; i totus incetul
cu incetul au fost inlaturate. Oricate piedici vom intampinh
ele pot fi biruite daca ne convingem pe deplin de insemna-
tatea reformei, de absoluta ei necesitate i urgenta, daca se va
fixh limpede tinta de urmarit si se va lucrà in chip metodic.
Trebuie sa intelegem ca este o reforma, asupra realizarii
careia nu mai incape multa discutie ; sa pricepem cä trebuie inde-
plinita, cu mice pret, chiar daca vom intampinh greutati, cafi ne
impiedica de a o infaptui ash de usor i ash de repede cum
am dolt Orice intdrziere nu face decdt sd agraveze dificultdtile.
Dealtminteri daca nu ne-am fi speriat mereu de dificul-
-tali prilej vesnic de inactiune daca ne-am fi gandit din

Vezi in Franta. Guillouard: Livre du centenaire du code civil I., p. 428.

3 A. R. Memoriile Seegunii Istorice. Seria III. Tom. II. Mem. 2

www.digibuc.ro
 34 ANDREI RADULESCU ifif,

vrerne s'ar fi putut infAptui uncle lucruri, cari astAzi ne-ar

fi usurat mult sarcina. Nu mai vorbesc de ceeace nu s'a
fAcut la 1864. Am avut mug in anii din urma ocazia sa
facem o parte din lucrarea de care vorbim, in regiunile pe-
trolifere. S'a mAsurat o insemnatA parte a unor judete, s'a
cercetat situatia materiala si juridica a parcelelor, justitia s'a
ocupat deseori de ele si a dat hotariri. Ce erh mai simplu
decht sä fi profitat de aceasta imprejurare si sA fi inceput a
organizh cadastru 0 registre ? i lucrul ar fi fost posibil, fail
prea multe greutati si cheltueli pentru Stat.
IndatA ce incepeau concesiunile intr'o comunä Statul puteh
rândui mAsurarea intregei proprietAti din aceh localitate. MA-
surarea si ridicarea in plan era sa se facä cu toatA exacti-
tatea, nu cum s'a facut de atitea ori, in aceasta materie a con-
cesiunilor petrolifere, de oameni nepregAtiti ori interesati. In
planuri s'ar fi trecut acei can erau gasiti in posesia terenu-
rilor; aceastä operatic aveh O. se efectueze sub controlul unei
comisiuni, din care faceh parte judecatorul de ocol. Planul,
cuprinzAnd astfel sipatia topografica a terenului si un regi-
stru, in care se treceh numele sap Anitorilor de fapt, alcatuite
in cite z exemplare erau depuse: unul la primAria comunei,
altut la tribunal. and o persoana cereh consolidarea erh sä
fie obligat sa alAture copie de pe planul oficial, plAtind o taxa,
pe care de sigur ar fi plAtit-o bucuros fiinda nu erh sA fie
mai mare deck ceeace cheltuieste de obiceiu cu mAsurArile
fAcute pe socoteala kr. DupA ce se terminh consolidarea tre-
buih sa se mentioneze acest lucru si in registre si pe planuri.
Cu chipul acesta s'ar fi stiut de oricine care este situatia tere-
nurilor. Daca, in urnal, ar fi vrut cineva indemnat de nu-
merosi samsari, care misunau in toate partile sa ia in con-
cesiune un teren in aceh localitate, n'aveh nevoie sl intrebe
in dreapta si in stânga, O. mearga la fata locului, unde mare
lucru nu puteh aflà, mai ales chnd cAzuse in mrejele unora
de rea credinta, ci sa se duca la tribunal sau la primAria co-
munoi, sa arunce o privire asupra planului si registrului, sA
vada care e terenul, al .cui este si dacä este ofi nu consolidat.
Se mai puteau ivi pretentii din partea proprietarilor adevarati,
dar legea consolidarilor a reglementat dreptul kr. Sistemul

www.digibuc.ro
167 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 35

nu era, de sigur, perfect dar era superior sistemului de azi

§i s'ar fi imbunAtatit treptat, treptat. In tot cazul nu s'ar mai
fi intamplat ca acela§ teren sA fie nu numai concesionat ci
chiar consolidat de 2-3 on.
Increderea ar fi crescut, hotAririle justitiei noastre ar fi fost
garantia cea mai bunA pentru intreprinderi, creditul tarii ar
fi prosperat.
i cheltuelile fAcute n'ar fi cAzut in sarcina Statului ci in
a concesionarilor cari aveau nevoie de planuri. Din taxele per-
cepute pentru acestea 0 pentru consolidari Statul ci-ar fi
putut acoperi toate cheltuelile, de sigur fArA protestarea cuiva
§i spre multumirea 0 a concesionarilor.
In modul acesta, schitat aci in treacAt, ne-am fi gAsit la
un moment dat dacA nu cu registre complete dar cu inceput
foarte serios de- aplicare a sistemului §i cu o parte insem-
natA din suprafata tarii, mAsuratA 0 ridicatA in planuri exacte,
fArA mare cheltuialA.
DacA nu s'a fAcut nirnic p aril acum in aceastA directie, astAzi
ar fi de neiertat a mai continua sA stAm pe loc, mai ales cA tre-
cem prin imprejurdri, cari impun categoric sd incepem a lucra.
AstAzi, din cauza exproprierii se mAsoarA toatA marea pro-
prietate ruralA. Se vor mAsura 0 aproape toate padurile ; se
va mAsurà ceeace mai au satenii spre a §ti cat trebuie sal li
se mai dea pentru compIetare ; se va mAsura. 0 ceeace au aceia
pe care-i vor mosteni; se va mAsura lotul ce se clA fiecAruia.
Se va mai masurk catva timp 0 terenurile petrolifere in ve-
derea consolidArii concesiunilor fAcute ; se va inAsura, uneori
0 dupA ce Statul va incepe el exploatArile pentru diferite ne-
intelegeri intre proprietari. Se va mAsura, iara§ uneori, 0 pro-
prietAtile mocnenecti. Se va mAsura in unele pArti §i cursul
apelor in vederea utilizArii lor ori pentru scAderi la expro-
priere ; se mAsoarl locurile expropriate pentru cli ferate sau
alte motive ; se mAsoarA locurile din orase.
Aproape tot pdmdntul Romdniei mari va fi mdsurat. In
baza acestor mAsurAtori se vor intocmi planuri cu indicatiuni
mai mult sau mai putin amAnuntite.
De altA parte operatiuni insemnate vor fi facute si in regis-
tre. Toate improprietAririle vor fi transcrise in registrele din
3.

www.digibuc.ro
36 ANDREI RADULESCU 168

vechiul regat sau trecute in registrele funciare acolo unde

exista. Putini s'au Ondit la marele numar al acestor operatiuni,
la proportiile ce vor luh registrele, la munca ce trebuie depusa .
Se petrece dar, in timpul de fag, o transformare radicald
in fapt si in drept a proprietdtii imobiliare.
Trebuie sd profitdm de aceastd situatie f i sd incepem cu
stdruinta alcdtuirea cadastrului si a registrelor funciare. Toate
obiectiunile si piedicile n'au nici o valoare in fata oamenilor,
caH stiu ce vor si sunt hotariti sä lucreze. Nu trebuie, sub
nici un motiv, O. pierdem acest prilej, pentru a face o intoc-
mire sanatoasä, solida, pentru a taih sau cel putin micsorh
sirul nesfarOt de procese, pentru a impiedich populatia satelor
de a-si pierde zilele pe drumuri si pe Wile tribunalelor,
pentru a da neamului o institutie juridica buna. Daca cei de
pana acum n'au facut nimic in aceastä directie, desi se On-
diau la ea Inca de mult, cei de astazi nu vor puteh in-
voch nici o scuza, pierzAnd si acest moment favorabil si de
sigur ca., fata de noi, judecata posteritätii va fi foarte severa.
*
* *
Cum trebuie sd proceddm pentru indepljnirea acestei reforme ?
Trebuie aratat dela inceput cä nu se poate da ad toate atria-
nuntele ci numai principiile generale. La timp se va alcatui
legea, care ea insas nu va puteh cuprinde toate detaliile. Trebuie
sa se lase multà libertate de a se fin prin regulamente si chiar
prin decizii ministeriale modalitatile de aplicare, dupl impre-
jurarile si nevoile ce se vor ivi. Ash s'a procedat aproape in
toate tarile pentruca nu se pot cunoaste in amanunt dela in-
ceput toate greutatile de aplicare.
Nu trebuie sä se creada cä aceasta reforma se poate rea-
lizh in graba si in chip desavarsit. Ea cere timp, destul de
lung, cere observatiune, experientä, indreptari treptat, treptat
pe masura ce neajunsurile se ivesc. Chiar unde gasim acest
sistem sub forma cea mai buna, nu s'a ajuns ad deck incetul
cu incetul si dupa lungi incercari. Opera ce ni se prezinta
ash cum este in Germania nu este a uniai om nici a unei epoci
ci produsul mai multor secole1).
1) Besson, o. c. p. 248.

www.digibuc.ro
169 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 37

Din acest punct de vedere nu trebuie A credem el se im-

pune sä introducem cel mai bun sistem strein sau sä primim
in totul sistemul din nouile provincii. Trebuie§te cercetata
legislatia a cat mai multor tari, dar inainte de orice trebuiesc
cunoscute starile dela noi, dreptul in vigoare §i luate dispo-
zitiuni cari sä se potriveasca cu acestea, chiar dad., pentru
moment, nu s'ar realizh cel mai bun sistem.
Geeace trebuie sd ne preocupe, mai ales, este introducerea
acestui sistem in Vechiul Regat fi in Basarabia, ramanand ca
apoi sä se aplice un sistem unitar in toata tara.
De sigur ea ar fi de dorit sä putem infaptui dela inceput
normele cele mai bune in tot cuprinsul %Aril. Trebuie insà sa
fim si oameni practici; juri§tii mai ales au aceasta. clatorie.
Nu cele mai desavarsite randueli peste nu §tiu cat timp, ci
acelea, cari sunt mai potrivite si care se pot infaptui acum.
Trebuie O. vedem ce se poate §i cum se poate, in situatia noas-
trä de azi. Deaceea, in cele ce urmeaza, ma voiu ocuph in spe-
cial de modul cum trebuiesc intacmite la inceput registrele, cum
sd se facd introducerea lor.
Din acest punct de vedere s'ar puteh propune ca inscrierea
in registre sd nu fie obligatorie. Cine vrea sä ceara inscrierea,
cine nu, sa ramana sub regimul de azi.
S'ar mai puteh propune ca inscrierea O. fie obligatorie numai
pentru imobilele, cari fac obiectul unei tranzactii, cum este
in Basarabia.
S'a vazut insä, cä proprietarii nu se prea grabesc A re-
curga la procedura inscrierii. In Tunis, unde s'a intrebuintat
aceastä norma, s'au inscris foarte putini. Dela 1885-189o,
s'au inmatriculat deabih 1 19 proprietati. In Australia chiar,
s'a admis numai la inceput aceste caracter facandu-se o con-
cesiune. S'a constatat apoi cä cheltUelile cari se fac
pentru masurare, inscriere, sunt de 4-5 ori mai marl deck
daca s'ar aplich la toate imobilele1).
Sistemul acesta are un alt mare defect. and unele parcele
vor fi trecute in registre iar altele nu, cercetatorul nu va sti
cari sunt din prima §i care din a doua categorie. Pentru a-I
1) Guillouard: Livre du centenaire. I. 429.

www.digibuc.ro
38 ANDREI RADULESCU 170

instiinth va trebui sä faci alt registru, in care sa se arate acest

lucru, ceeace inseamnä o complicatie a cercetarilor, o agra-
vare a starii de azi.
Deci, dacd urmdrim o reformd bund trebuie sd fie introdusd
cu caracter obligator.
Trebuie legato reforma de existenta radastrului? De sigur ca
s'ar puteh intocmi registre si fara cadastru, individualizindu-se
imobilele prin aratarea localitatii, punctului unde e situat, prin
aratarea vecinilor, etc., and n'ai si planul kr, ceva cum este
in Basarabia. Oricite indicatiuni se vor trece, insä, in registre
pentru individualizare ele tot nu vor inlaturh greselile, con-
fuziile intre imobile, ele nu vor da irnaginea fidela a situatiei
terenului, ash de necesara sistemului registrelor. Pentru o buna
reforma este absolut necesar cadastrul.
Dar atunci se pune altä intrebare : Este cu putintd sel
avem cadastru? Multi spun si mai ales s'a spus a nu
este posibil ; si in tot cazul cadastrul va fi intocmit foarte
incet si in mod incomplet.
Am. aratat ca, de voie de nevoie, am ajuns sä masuram tot
pamintul cel putin al Vechiului Regat si al Basarabiei
si sä revedem si aproape toate masuratorile din restul Orli.
Masuratoarea dupä cite stiu nu va durh zeci de ani si
gratie metoadelor de lucru, va fi foarte precisä. Dealtfel ter-
minarea ei depinde de mijloacele, ce vom pune la dispozipe
celor insarcinati, de dragostea ce avem pentru efectuarea ei.
In Savoia, la inceputul sec. XVIII s'a masurat, cu mijloa-
cele de atunci tot teritoriul in 5 ani, ceeace erh destul de re-
pedel).
Si la noi, in ultimii ani, s'a masurat de catre Directiunea
Cadastrului suprafete foarte maxi. La inceputul campaniei
anului 1923 erau masurate, in Vechiul Regat, 2.218 mosii cu
o suprafata de 2.150.000 hectare. Din acestea se masurase ca
loturi la t5A-ani aproape 140.000 hectare. In Basarabia se ma-
surase, pinta la aceeas epoca, 350.000 hectare din caH pentru
loturile sätenilor mom hectare2). Aproape pentru toate aceste
suprafete erau terminate si planurile.
2) Bordeaux o. cit., p. 1/6 ci MM., No. 399-400.
2) Cifre procurate de d4 A. Nasta, dir, general al cadastrului.

www.digibuc.ro
x71 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 39

Ceeace treceh in fata predecesorilor nostri ca o imposibi-

litate incepe a deveni posibilitate. Daca se va intelege insem-
nätatea Cadastrului si se vor face toate sfortarile pentru o or-
ganizatie cat mai mare dandu-se fondurile necesare lucrarea
s'ar puteh terminh mai repede deck bänuim.
Nu trebuie O. pretindem ca dela inceput Cadastrul sä ne
procure toate foloasele, pe caH le poate da o asemenea
lucrare si pentru alte materii ci trebuie sä avem in vedere,
in primul rand, numai ceeace este absolut de trebuinta pentru
alchtuirea registrelor de proprietate; ramane ca mai pe urma
sà se completeze si cu alte date, caH ar servi din punct de
vedere fiscal sau din oricare altul.
Nu este nevoie cum se crede de obiceiu ca luctirile
cadastrului sa fie terminate in toata tara si deabià atunci sä
fie introduse registrele funciare. Daca se pune aceasta Cori-
ditiune este putin probabil ca. se va introduce noul sistem
de publicitate vreodatä fiindch este stiut cä inainte chiar de
a fi terminate lucrarile cadastrale in intreaga tarh, ele vor
trebui refacute, indreptate in multe phrti. .
Pentru problema noastrd se poate mdrgini alcdtuirea cada-
strului fi intocmirea registrelor numai la o regiune, la un judet,
la o plasd, la o comund chiar. Pe masura ce cadastrul va fi ter-
minat si in altele sistemul registrelor va fi intins si la aceste
noui tinuturi.
Se va obiectd cä acest fel de a lucrà va produce aceleasi
neajunsuri ca si and sistemul ar fi facultativ; unele imobile
vor fi inscrise, altele nu; unele vor fi supuse noului regim,
altele celui vechiu ash a nu va fi unitate de legislatie. ,

Obiectiunea nu este in totul fondata. Inteun sistem facul-

tativ, in aceeas comunl, unii cetäteni inscriu, altii nu, iar cer-
cetkorul registrelor nu poate sti, care-i felul de publicitate
al fiecarui imobil, deck rasfoind un alt registru foarte mare,
dna s'ar puteh tine. Cand insä registrele sunt alcatuite chiar
numai pentru anumite comune, cercetatorul poate sh le uti-
lizeze usor. El stie a in anumite comune sunt trecute toate
parcelele in registre si va cerceth numai cari sunt acele co-
mune. Aceasta i se va puteh arath foarte lesne la instanta linde
se pastreazI registrele, fie prin aficare, fie prin trecerea intr'un

www.digibuc.ro
40 ANDREI RADULESCU v72.

registru. Cum numarul comunelor, din circumscriptia unei

instante este neasemanat de mic fata de al parcelelor chiar
numai dintr'o comunA se vede numai deck a nu poate fi nici
o greutate sä afli cari sunt comunele supuse sistemului re-
gistrelor.
Cu atfit mai usor va fi cand sistemul s'ar introduce intr'o
intreaga plasä on intr'un judet sau mai multe.
Dealtminteri procedind astfel se va face si experienta ne-
cesara spre a vedeh foloasele si defectele noului sistem.
Este drept, ca nu va fi o legislatie unitara, ca o parte a Orli
va ramfine, o bucata de vreme, sub sistemul vechiu al publi-
citAtii personale.
Este insa o imposibilitate cum am aratat ca sa avem
cadastrul terminat in scurt timp in toata tara si O. introducem
dinteodata noul sistem in tot cuprinsul ei. Si in fata acestei
imprejurari cred ca tot mai bine este sä incerci a aplich, chiar
numai partial, un sistem mai bun decfit cel de azi; tot mai
bine este sa faci ceva, in masura posibill, deck sa nu faci
nimic pentruca nu poti realizh perfectiunea.
La noi s'ar puteh incepe cu judetele unde a fost mai multa
proprietate mare, care acum s'a imbucatatit si masurat prin
expropriere.
Se va mai obiecth ca si in alte parti cä nu se poate
infaptui reforma din cauza incertitudinei proprietatii la noi,
ash ca rareori se va sti fara lungi procese pe cine inscrim;
apoi cà stapfinirea, posesie ori proprietate, este ash de ma--
runta, sunt ash de multe parcele, incfit ar trebui A se formeze
niste registre, peste masura de voluminoase, can cu greu
s'ar intretine si in cari mai cu greu s'ar conduce cerce-
tatorul.
La aceste obiectiuni rAspundem ca dui:A cum se va vedeà .
mai jos se poate luh pentru inscriere cel putin la inceput
si alt criteriu decfit proprietatea. Falä de numarul 0 micimea
parcelelor se va intrebuinth reunirea pe aceeas foaie a parce-
lelor unui proprietar din aceeas comuna, adica foi colective;,
iar cu vremea, daca nu de acum, ne vom puteh gandi la
micsorarea cirtumscriptiunilor pentru can se tin regi-
strele.

www.digibuc.ro
173 PUBLICITATEA DREPTUR1LOR REALE IMOBILIARE 41

In legaturA cu aceste chestiuni trebuie sä amintim ca tot

in vederea scopului urmArit prin infiintarea registrelor dar mai
ales in interesul unei bune exploatAri se simte i la noi nevoia
sA se facA, ceeace s'a i fAcut in alte pArti, comasarea par-
celelor.
Se va spune cä ar fi bine sA se amfine introducerea siste-
mului registrelor phnä se va face 0 comasarea. De sigur cA
ar fi nemerit O. se facI inthiu comasarea 0 in urmA sA se in-
scrie in registre, ceeace a rArnas definitiv stabilit prin acea
lucrare. Dar cornasarea reclamA 0 mai mult timp fiindcA va
trebul nu numai O. se constate starea de fapt 0 de drept, ci
sA se stabileascA valoarea terenurilor, sä se facI schimburi,
operatiuni cari vor provoch procese §i vor durh. E adevArat
cA ar fi trebuit ca aceastA. operatie sA se facä neapArat acum
and se impart pAmAnturile la sateni; nu s'a fAcut ing i cine
tie cand se va mai puteh face i cu ce greutati.
Nu putem dar subordonh instituirea registrelor funciare co-
masArii. Cu atAt mai bine dacI comasarea va puteh fi fAcutA
odatA cu intocmirea registrelor, ceeace n'ar fi prea greu mai
ales dacA acestea vor fi alatuite treptat, treptat, dup. nor-
mele ce aratAm mai jos. Nu trebuie, insä, sä pierdem ocazia de
a incepe formarea registrelor din cauza unei eventuale comasAri..
DeocamdatA vom intocmi registrele dupA starea de azi a pro-
prietatii 0 dacä se va face candva comasarea se vor aduce
modificArile necesare.
* * *
OdatA ce vom aveh cadastrul terenurilor unde voim sä in
troducem noul sistem ce registre vor trebui tinute? Cu alte
vorbe din ce se vor compune registrele de proprietate?
Socotesc cä alcAtuirea lor trebuie sA cuprinth :
r. Registrul de proprietate, propriu zis, in care sA fie tre-
cute, in ordinea cadastrului, fiecare imobil, individualizat prin
numArul din planuri, vecinatAti, alte ; se va trece apoi
numele proprietarului, origina dreptului ski i transmisiunile,,
restrictiunile, servitutile, sarcinile, diferite mentiuni.
2. Un dosar, in care s5 se pAstreze actele justificative. Dacà
actele sunt autentificate de instanta, unde este registrul, ar

www.digibuc.ro
42 ANDREI RADULESCU 174

fi suficient sl se facA numai o trimitere la locul respectiv.

DacA este autentificat altundeva, sl fie pAstrat in acest dosar
in copie legalizata si mai bine poate cl ar trebui sA fie si
transcrise intr'un registru.
3. Registru in care O. se treaca zilnic cererile de inscriere.
Data inscrierii va stabili prioritatea.
4. Pe lfingA acestea va trebui O. se mai tie un registru in
care sl se treacà proprietarii, in ordine alfabeticA si in dreptul
fiecAruia sI se arate ce imobile are si numerile, la cari sunt
inscrise in registrul de proprietate. Acest registru va servi
pentru usurarea cercetarilor pentrucl pop aflh foarte lesne ce
proprietAti are cineva si in unnA vei cerceth registrele res-
pective. Cu chipul acesta vom aveh pe lingä publicitatea realA
cu toate avantagiile ei si o publicitate personall, care va fi
-de mult toles.
Ce operatiuni se vor face in registre? AfarA de inscriptiuni,
inscrieri termen mai potrivit cleat intabulAri cari vor
formh partea principall a registrelor, se vor mai face adnotAri
si menPuni.
Inscriptiunile vor fi obligatorii pentru toate drepturile reale,
cari au de obiect imobile. Vor fi inscrise, dar, toate imobilele
cu toate drepturile reale existente asupra Mr. Vor fi inscrise
-si minele si bunurile caller ferate, fie in acelas registru, fie
mai bine in registre separate. Nu vor fi inscrise imobilele de
domeniu public.
Se vor face adnotdri pentru unele drepturi personale, cari
se referà la imobil, cum este cazul cu locatiunile, sau dreptul
de preempune, de rAscumpArare, pentru urmAriri asupra imo-
bilului sau altele similare.
Se vor mentiona apoi actiunile intentate cu privire la acest
imobil si hotAririle pronuntate. Deasemenea evenimentele cari
modificA starea civilA : minoritatea, interdictia, consiliu judiciar,
dotalitate, faliment, etc., precum si sari speciale ca eventuala
expropriere sau mice alte fapte, cari ar schimbh intruceva si-
tuatia de fapt ori de drept a imobilului.
Ce trebuie so se ia ca bazd pentru inscrierea in registre? FArA
indoialA cA este de dorit sA se ia dreptul de proprietate si cu
-vremea de sigur cA nu se va luh in considerare deck acest

www.digibuc.ro
175 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 43

drept. Pentru a fi inscris in registru, va trebul sI dovede§ti

cA qti proprietar sau titularul dreptului de inscris.
A cere ing, acum, la introducerea registrelor ca sI se do-
vedeasa de fiecare staphnitor de teren dreptul sAu de pro-
prietate, inseanmA a condamnh reforma in chip aproape de-
finitiv. In majoritatea cazurilor este foarte greu sA se faca dovada
proprietatii, sau stApinitorul nu mai pose& actele, sau actele
sunt contestate, sau, de cele mai multe on, n'au avut niciodata
acte §i au stAphnit astfel din neam in neam. Pentru marea pro-
prietate se mai gAsesc acte, dar este proprietatea mo§neneascA,
care ocupA un loc a§h de insemnat, 0 la care sau nu mai sunt
acte sau sunt acte pentru intreaga mo0e, cari nu ajutä pentru
stabilirea dreptului fiecAruia. Sunt proprietari fiindcA a§h au
pomenit. Si dacà altii nu pot contesth stApanirea cetei, ei intre
ei, se ceartA 0 se judeca mereu 0 rareori ar puteh stabill a
pe bucatile lor sunt proprietari deplini. A le pretinde sA facA
dovada drepturilor lor, dupa regulele codurilor in vigoare,
inseamn1 aproape a le tagadui dreptul. Dealtfel chiar astazi la
lark de athtea on se stabilesc 0 se urmeazI stApaniri, fArA a face
acte. Taal dA in folosinta copiilor fArA acte de danie on act dotal,
mostenitorii se impart fArA acte, intervin schimburi, consti-
tuiri de servituti, etc., farA multe forme. Dovedirea lor, dupà
principiile codului, este aproape imposibilà. Trebuie dar sA
se ia alt criteriu pentni inscrierea in registre. Acest criteriu
este posesiunea, care de foarte multe ori corespunde cu pro-
prietatea, si care nu e a§à de greu de dovedit. In dreptul no-.
stru avem o notiune, care s'a intemeiat tocmai pe starea de
lucruri dela noi ; avem notiunea proprietarului aparent, care
constA in a socoti proprietar pe acel care pose& 0 &I astfel
toate aparentele cl este proprietar. Notiunea a fost intrebuin-
tatA in materia consolidArilor tocmai pentru a da sigurantà
intreprinderilor. Nu ne preocupArn de eine este adevAratul
proprietar pentruca e greu a se stabill aceasta ci de cine este
stApAnul de fapt, posesorul, cine trece, in fata lumei, de pro-.
prietar ; intarim concesiunea fAcutä de acesta, rezervându-i
proprietarului real putinta sali reclame mai thrziu drepturile
si sa 0 le valorifice intr'o redeventA din productie.
Dealtminteri posesiunea a fost luatA ca bazA §i pentru cAr-

www.digibuc.ro
44 ANDREI RADULESCU 176

tile funduare din Ardeall) si Bucovina2); deasemenea in Al-

sacia si in Virile renane. Ash s'a propus si in Franta8) si de
sigur ca ash s'a procedat peste tot la inceput.
Va trebui, dar, sa inscrim in registru pe acela care pose&
in momentul intocmirii cadastrului, luand toate masurile sä
se stabileasca in fata unei comisii cat mai exact aceastä po
sesie. Cu vremea dreptul celor inscrisi va puteh fi socotit
drept de proprietate.
Practic, lucrurile se vor petrece cam in chipul urmator :.
Cand se va face cadastrul, se va trece in el starea de fapt a
stapanirii terenului. Planurile intocmite vor fi depuse, la pri-
'Tana comunii, un timp anumit in care cei nemultumiti pot
adresh toate intampinarile organelor instituite pentru a con-
stath aceastä stare de fapt, un fel de comisiuni de localizare
din Ardeal. Dupa expirarea acelui termen sau dupa rezolvarea
contestatiunilor in chip definitiv vor fi socotiti ca posesori
cei gäsiti ca atare, pentru terenurile trecute in plan. Pe baza
acestor constatari de posesie se va procedh la inscriere in
registrul de proprietate. Dupa aceastä inscriere se va lash un
termen de atac, inaintea unei instante, tribunal de exemplu.
Dupa trecerea termenului sau dupa judecarea contestatiunilor,
inscrierea este definitiva. Se poate rezervh si o cale de atac dui:4
dreptul comun dar ea nu va puteh atinge drepturiletertiilor,,
anterioare mentiunei unei astfel de actiuni.
In chipul aratat se va ajunge la inscrierea in registre pe baza
posesiunii.
Pentru a consoliclh, insä, proprietatea, pentru ca registrele
sa dea toate foloasele si sa nu se tot iveasca vesnice discutii
asupra proprietatii se va fixh un termen de cativa ani pang
cand acei caH se pretind proprietari ai parcelelor inscrise sau
titulari ai drepturilor sä si le valorifice in justitie.
Termenul nu trebuie sä fie prea scurt fiindca n'ar puteh,
mai ales satenii, luh cunostinta ash de iute de continutul re-

1) Papp ai Balaaiu: Cartea funduarä, p. 7 ai 12.

2) Legea pentru infiintarea registrelor fonciare in Bucovina.
2) Besson, o. c., p. 225 ai urm.
Rapport général par Massigli in luctirile comisiunii extraparlamentare a Ca
dastrului in Franta. Fasc. 9, p. 82-83.

www.digibuc.ro
177 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 45

gistrelor §i, de alta parte, ar fi pericol sA fie inabusite in-

-stantele judecatore§ti de procesele numeroase, can s'ar pro-
voch pentru reclamarea drepturilor.
Nu trebuie sa fie insa nici prea lung caci se indepArteaza
realizarea efectului reformei.
Termenul de 5 ani cred ca ar fi potrivit; poate §i. mai mic,
de 2 ani de pilda, dacä registrele s'ar institui la inceput pe un
numär mic de comune. Chiar daca s'ar fixh un termen mai
mare de 5 ani tot ar reprezenth un pas inainte Eta de starea
de azi.
Sanctiunea nearAtArii pretentiilor in acest termen sa fie de-
cAderea din mice drept. De ad inainte proprietarii imobilelor
vor fi numai cei definitiv inscrili in registru.
Astfel am izbuti O. avem registre unde drepturile sunt de-
finitiv stabilite.
Este cert ca vor fi regiuni, unde procese se vor ivi din
belsug ; in frunte vor fi regiunile minene§ti. Cu procedura
de mai sus nici drepturile nu vor fi primejduite, nici aka-
tuirea registrelor impiedicata. Dad., in special monenii, se
'vor multiimi cu inscrierea fAcutA in temeiul posesiunii, care
clupà trecerea termenului fixat pentru atac va fi socotitá ca
proprietate, se va ajunge in realitate la imparteala lor, la
iesirea din indiviziune, printr'un mijloc mult mai simplu deck
dacA s'ar judech dupa dreptul actual, dupA care este extrem
de greu a se terminh o imparteala intre o ceatA de moqneni.
Dacä ei ar manifesth pretentii contra inscrierii intemeiatA
pe posesiune, atunci se vor judech, mult e adevArat, nu se va
puteh stabill proprietatea prin aceh trecere de timp, dar re-
gistrul tot va fi intocmit §i. va cuprinde pe acela dintre ei care
stApfineste de fapt, iar tertii vor puteh aflh cine este posesorul.
PresupunAnd o ipoteza qi mai rea, dacä va fi discutie intre
ei chiar pentru posesie, va fi inscrisl pentru parcelele in che-
stiune, ceata ori grupul §i tertii vor aveh posibilitatea sa cu-
noascA realitatea §i. sa qtie cum pot trath.
In orice ipoteza s'ar luh, tot vom izbuti sa avem o icoaria
a stärii de fapt qi de drept, ceeace reprezintA un mare progres
fatA de starea actuall.
*
* *

www.digibuc.ro
 46 ANDREI RADDLESCU i7g

Registrele alcatuite astfel vor aveh la inceput putere pro-

batorie. Ele vor aduce la cunostinta generala eine sunt po-
sesorii imobilelor, iar dupä termenul ce s'ar prevede, cine
sunt proprietarii. Deatunci ele vor puteil fi si constitutive de
drepturi. Pentru a deveni proprietar sau titular al unui drept
real imobiliar, ar trebui sä fie inscris in registru. Nu insa
orice inscriere va constitul dreptul, ci numai aceea ordonaa in
baza unui act valabil.
Dar si intre partile contractante, proprietatea se va trans-
mite numai prin inscriere, ca in dreptul german, sau intre
ele numai prin consimtimfint ? Inc lin a crede cä este mai
bine sa nu ne del:gram de sistemul codului nostru, cel putin
phna se va unifich legislatia civill. Dealtfel, intrucht publici-
tatea intereseaza pe tertii si fall de ei transmiterea proprie-
atii se opereaza numai prin inscriere, nu se vede de ce intre
partile contractante aceasa transmitere nu s'ar face prin simplu
consimtimfint, cum admite si noul cod elvetian, mai ales a
acest mod de transmitere are anumite foloase.
Intre altele se va impiedich transmiatorul de a creih difi-
culati dobfinditorului din cine stie ce motive, dupä ce con-
venisera definitiv si incheiasera contractul. Desi te-ai invoit,
nu va veni la autentificare sau dupl aceasta, nu va merge la
inscriere. *i. azi se intAmpla ash ceva la uncle acte, de ipoteca
mai ales; dar and va fi regula generalä, ce va fi cu oamenii
necorecti ?
In tot cazul cred cä trebuie sä se admità cererea inscrierii
facua numai de dobanditor spre a nu-1 lash la discretia celei-
lalte Orli, odata ce ambele au format un act autentic.
In legatura cu acest efect al inscriptiunii trebuie sä men-
tionez ca prescriptia, uzucapiunea, n'ar trebui desfiintatä, ash
cum s'a fAcut in codul german. Ea poate fi Inca utila, mai
ales phnä se va consolidh cat mai bine noul sistem; de exemplu
and s'au pierdut registrele, dud nu s'au tinut in regula,
ceeace ar trebui sä se dovedeasca, intocmai ca la registrele
de stare civilä, inainte de a se admite dovedirea prescriptiei;
sau and nu s'ar fi trecut anumite imobile in registre, ceeace
se va intAmplà mai ales la inceput. Dealtminteri afara de leg.
austriaca si Elvetienii au mentinut prescriptia, cu toate ca. au

www.digibuc.ro
 179 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 47

sistemul registrelor. Fata ing de imprejurarile de azi vor trebui

micsorate termenele din codul civil ca fiind prea lungi; poate
cA termenul de l0 ani ar-fi suficient pentru cea mai lung-A
prescriptie.
AfarA de aceste consideratiuni, registrele vor aveh aceleasi
caractere ca si in alte tari: publicitate, legalitate, stabilitä de
magistratul sau instanta care va ordonh inscrierea, prioritatea
stabilitA prin registrul in care se inscriu cererile, specialitatea,.
fiecare imobil avand foaia lui, afarA de exceptiuni, cerute de
proprietar sau impuse de alte imprejurari.
In baza cdror acte se va admite inscrierea?
In unele tari, in Germania de exemplu, se poate si in baza
unui act sub semnaturA privatA, legalizat de judecatorie. In
altele se cere act autentic.
La noi chiar acum nu se poate aduce la cunostinta tertiilor
unele acte cleat in forma* autenticA, cum sunt ipotecile.
FatA de efectul ce au inscrierile in noul sistenr si pentru
a inlAturh cat mai mult eventuale discutii, ar fi bine sä nu
se admitA la inscrieri deck acte autentice.
Adev Arat este cl astAzi la noi se pot transcri i actele sub
sernnAturA privata ; deseori operatiuni importante sunt con-
statate prin asemenea acte. AdevArat este ca prin autentifi-
care se intarziazA multe afaceri si oamenii sunt siliti sä stra-
batA distante 'Ana la judecatorie.
Este stiut insa cl majoritatea populatiunii and incheie con-
tracte de transmiterea proprietAtii sau pentru constituirea de
drepturi reale face aproape totdeauna acte autentice deoarece
are mai multA incredere in ele. De altà parte pentru tran-
scrierea de azi tot merge cel putin una din parti 'Ana la capi-
tala judetului. Mara de acestea partile se vor puteh multumi
si cu act sub semnAturA privatA, p Ana la autentificare; in baza
unui asemenea act se va puteh face o mentiune pe registru
ash cl intrucatva dreptul partii tot ar fi aparat ; cine vrea
insa toate foloasele unei inscriptii trebuie sä ia osteneala de
a autentifich. Greutatea de a aveh act autentic nu este ash
de mare fiinda judecatoriile nu sunt ca altAdatA foarte rare;
se mai pot inmulti sau poate se va reintroduce sistemul de
a merge in comunA.

www.digibuc.ro
_48 ANDREI RADULESCU 18o

Totul dar pledeaza in favoarea actelor autentice, mai cu

searna daca avem in vedere insemnatele efecte ale registrelor
pentru existenta drepturilor.
Este bine inteles a vor fi primite nu numai actele auten-
tice propriu zise, ci orice act, hotarire, constatare, decla-
ratie, care a fost facuta inaintea instantei judecatoresti.
Inscrierea in baza testamentelor olografe se va admite numai
-dupa trimiterea in posesie; Ora atunci se poate incuviinth
o mentiune in baza lui.
In cazul succesiunilor netestamentare se va admite inscrierea
numai in baza unei constatari judecatoresti a calitätii moste-
nitorilor si a drepturilor lor; 'Ana atunci deasemenea se vor
puteh face mentiuni. Mostenitorii nu vor puteh dispune in
chip valabil sau, mai exact, actele lor de dispozitie nu vor
puteh aduce vreo modificare in starea inscriptiei autorului
lor 'Ana nu-si vor stabili drepturile. Este o modificare a sis-
temului codului civil dar e impusä in interesul nouei forme
de publicitate; e o stfinjenire dar e ceruta de interesul general.
Mentiuni si adnotari se pot admite si in baza actelor sub
semnaturä privata.
Cine va lzotdri asupra operatiunilor de fdcut in registre?
Astazi la noi transcrierea in regula generala, afara de ex-
ceptia in materie de regim dotal, se cere grefierului tribuna-
lului, care o efectueaza prin functionari anume insarcinati. In
Franta 0 Belgia aceastä operatiune apartine conservatorului de
ipoteci. In alte tali unui magistrat; ash este 0 in Ardeal si
Bucovina unde un magistrat, judecator de ocol, hotäräste asu-
pra acestor chestiuni ; in Basarabia, primul notar.
In ce priveste inscriptiunile de privilegii si ipoteci, in sis-
temul nostru actual, nu mai sunt lasate grefierului ci sunt
date prezidentului tribunalului sau judecatorului, care-i tine
locul. Dispozitia e luata din Reg. Organic si este foarte bunä
pentruca magistratul este mai indicat pentru a cerceth vala-
bilitatea actului de ipoteca.
Radierile se fac cu mai multd solemnitate fiind ordonate
de tribunal, nu de un singur magistrat.
In sistemul de care ne ocupam, pentruca se acordä ash de
mare efect inscrierii in registru si intrucht, spre a admite in-

www.digibuc.ro
181 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE 49

scrierea, trebuie a se cerceth valabilitatea actelor, intruat se

face o adevarata judecatà asupra actelor, care servesc de te-
meiu inscriptiei, fara indoealä cä trebuie data aceastä atribu-
tiune numai magistratilor ; cel putin pâra and si toti gre-
fierii vor fi titrati si cu toata experienta necesara unei insär-
cinari ash de delicate.
Dealtfel aceastä masura este in legatura si cu trecutul nostru,
la care ne Wandim rar de tot, precum si cu conceptia poporului
despre valoarea unor acte. In treacat, am aratat a magistratul,
care inscrià sineturile sau care le adevereh, cerceth valoarea
lor, titlurile de proprietate ; si asta se vede chiar pfina arziu,
'Ana la legea autentificarii actelor. De altà parte poporul are
convingerea a odata ce un act a fost infatisat pentru intarire
judecatorului sau a fost trecut in condicile tribunalului, el
este cu adevärat tare, nimic nu-1 poate strich ; multimea crede
ca magistratul il controleaza, judeca si nu stie ca., dupa dreptul
in vigoare, are o putere mult mai mica.
Dispozitia ca actele, supuse inscrierii, O. fie cercetate si
inscrise numai in urma hotaririi magistratilor intareste, deci
o idee a poporului nostru si este foarte buna. Dealtminteri
contra greselilor vor fi di de atac si o responsabilitate.
Cine va raspunde de greseli ? Care va fi garantia pdrtilor?
Azi avem oarecare garantie dar nu este suficienta. In Aus-
tralia am vazut ca existä un fel de garantie mutuala, formfin-
du-se un fond de asigurare din care se despagubesc cei lezati.
In Elvetia exista raspunderea functionarului si a cantonului.
La noi va trebul sä raspunda Statul, cu drept de recurs
contra functionarului vinovat de culpä mare sau dol. Dar
pentru a nii vätämh prea mult Statul s'ar puteh introduce
si o garantie mutuala. Din taxele percepute dela cei inscrisi,
nu prea mari dealtfel, sa se alcatuiasca un fond de asigurare,
din care A se acorde despagubiri si numai in caz de insufi-
cienta sä completeze Statul.
Unde sd se find registrele? In unele taxi sunt tinute la jude-
catorii, cum este si in nouile teritorii ; in altele la tribunale.
Fara indoiala ea . ar puteh fi tinute si la judecatoriile de
ocoale ; ar fi chiar o mare inlesnire pentru cei din ocol, caci
n'ar mai merge pfina la tribunal pentru aceste chestiuni. Noi
4 A. R. Memoriile Seqiunii Istorice. Seria III. Tom. If. Mem. 2.

www.digibuc.ro
50 ANDREI RADULESCU i82

n'avem apoi a ne ingriji cum faceau in Franta I), ca

judecatorii de ocol n'ar fi pregatiti. Acestia la noi sunt recru-
tali dui:4 aceleasi norme ca si cei dela tribunale, au acelas
grad uneori superior aceeas pregatire si s'a dovedit ca,
in genere, sunt la inältimea misiunii ; unii au fost o adevarata
binefacere pentru ocol.
In starea de azi insä n'avem la judecatorii personalul inferior
destul de pregatit, n'avem localuri potrivite, n'avem paza ne-
cesara ; nu pot fi läsate registrele in orice local si la discretia
oricarui räufacator.
De alta parte azi transcrierile se fac la tribunal, lumea e
deprinsä cu aceasta randuiala si nu s'ar puteh plange dacà se
continua sistemul.
Se mai poate obiecth ca dad. s'ar tine registrele la judeca-
torie ar fi grea cercetarea lor in cazul unui proprietar, care
ar aveh mai multe imobile in diverse circumscriptii. In aceasta.
situatie nu sunt prea multi si nu de cei putini ne vom ocuph.
Se mai zice contra pastrarii la tribunale ca se vor gramadi
prea multe registre acolo si cercetarile vor fi facute cu mare
greutate. i cu sistemul de azi sunt destule registre; si vor
fi si mai multe prin transcrierea loturilor de improprie-
tame.
Obiectiunile dar nu sunt temeinice.
Deaceea as fi de parere ca registrele sä fie tinute la tribunale,
unde sunt mai multe garantii de bunä intocmire si conservare.
In orice caz, pang ce se va alcatui acelas regim in toatä tara,
este bine sä se pastreze la tribunale. Mai thrziu, poate, and
si judecatoriile vor fi si mai bine organizate, vor puteh fi re-
partizate acolo spre a fi aceeas regula ca si in Ardeal si Buco-
vina, sau se vor aduce si in acele regiuni tot la tribunale.
Pentru usurinta cercetarilor si pentru a inlaturh neajunsurile
unei distrugeri, cred ca ar fi bine ca registrele sä fie intoc,
mite in 3 exemplare : ate unul la tribunal, judecatorie si co-
muna, sau cel putin z : la tribunal si comuna. Va fi o chel-
tuiala mai mare, dar foloasele vor fi si mai maH. Dintre aceste
exemplare acel care va aveh precadere, care va stabili drep-
1) Massigli in Raportul citat.

www.digibuc.ro
183 PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE SI

turile va fi cel dela tribunal. Dupa ce se va opera o inscriere

in el, grefierul va instiinth de urgenta pe notatul comunei
si pe judecatorul de ocol daca va fi si acolo un exemplar
sa inscrie operatia si in registrul de acolo. Vor fi unele operatii
neinscrise in aceste 2 exemplare de registre intre data inscrierii
la tribunal si a inscrierii in acestea din urmA, dar diferentele
nu vor fi mari. Aceste exemplare vor fi, in tot cazul de un
folos incalculabil când cel dela tribunal s'ar distruge.
0 chestiune, care se pune, este daca trebuie sä mergem,
odata registrele infiintate, ph`na la mobilizarea subsolului ca
in Australia. Nu de asta se simte nevoie acum, ci de siguranta
proprietatii. Nici nu trebuie O. inlesnim proprietarilor posi-
bilitatea de a dispune cu atka usurinta de imobilele bor. Pa-
mântul este cea mai bunä legatura si noi nu trebuie s'o slabim
and nimeni nu cere, cind masele taranesti acum se leaga,
prin improrpietarire, mai mult ca oricând de mosie si de tad.
Lasind multe chestiuni pentru a fi desvoltate poate
altädatä, am aratat, in chip sumar, cum cred cä s'ar puteh in-
troduce si la noi registrele, pe care le-as numi de proprie-
tate dad. nu chiar : cdrti de mosie expresie discutabila
dar care mi se pare mai potrivitä deck : carti funduare, ta-
bulare si chiar deck registre funciare.
Avem imprejurari prielnice, avem material in legislatiunile
streine, acum si in cuprinsul Orli ; trebuie sä avem dorinta,
curajul si energia pentru a incepe infaptuirea.
Reforma va fi de un nepretuit folos pentru unificarea le-
gislatiei, pentru linistea satelor, spre a a impiedich certurile
pentru hotare si drepturi, spre a infrfinh pornirile la judecati,
pentru a da siguranta necesara tranzactiunilor, pentru a asi-
gurh cat mai mult desvoltarea creditului, propäsirea econo-
mica a Orli si puterea dreptului.

40

www.digibuc.ro
UN FRAGMENT DE AHKY002 FUNERAR ATIC
DE MARMORA
DE
TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU
Prezentat in $edinta dela 5 Octomvrie 1923,
de d-1 V. Pdrvan, M. A. R.

In proprietate particulara se afla la Cernauti un fragment

de vas funerar in forma de AlizOog de 26 cm. inaltime, de
marmorä alba., compusä din boabe mijlocii de marimea o.5I
mm., probabil marmora de Pentelicon din partea rasariteana
a AticeP). Acest monument funerar, care a fost cumparat in
anul 1912 la un negustor de antichitäti din strada Pandrosos din
Atena, e impodobit pe partea din fail cu un baso-relief si cu
o inscriptie greceasca deasupra figurilor din relief. Pe partea
opusa a fragmentului se vede o dunga de muscovit de Ic cm.
lungime si 3 cm. largime. Partea de jos a vasului funerar
lipseste. Frantura de pe partea de dinainte a fragmentului ajunge
la dreapta ceva peste linia, unde incepe relieful, farä ca acesta
sä fi suferit din cauza ei. Pe partea de dinapoi frântura
merge oblic dela mijlocul vasului spre capatul fragmentului,
care s'a pastrat mai mult la stanga de pe partea de dinainte a
fragmentului. Circumferenta trunchiului de vas e in partea
de sus de 45 cm., de unde reese ca nu s'a pierdut mult din
inaltimea completä pe care a avut-o la inceput. Piciorul vasului
funerar lipseste cu totul2). (Vezi fig. 1 si plansa).
Fata franta de pe partea dinapoi are, inafara de o dunga de
3 cm. largime la capatul de jos, aceeasi coloare ca si cealalta
1) Lepsius, Griechische Marmorstudien. Abhandlungen der Berl. Akad. der
Wiss. 1891 si Geologie von Attika, Berlin 1893, p. 151 sq.; Rinne, Gesteinskunde,
ed. 6 qi 7, 1921, p. 299.
2) Raportul masurilor ce-1 au intre ele pärtile unui vas funerar numit lecythos,
se poate bine constati la Reinach, Repertoire des reliefs Grecs et Romains, II, 409
no. x.

14 A. R. Memoriile Seetiunhi Istorice. Seria III. Tom. II.

www.digibuc.ro
2 TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU 186

parte de dinapoi a fragmentului, coloare care ne face sa banuim

o actiune a focului.
Monumentul acesta, despre care anticarul atenian nu a stiut
sa spuna nici unde, nici cum s'a aflat, a stat in pamant
multd vreme, cu o parte a reversului in sus la aer liber, cum
dovedesc urmele de licheni constatati pe partea dinapoi a frag-
mentului 1), pfinl a fi descoperit, nu tocmai mult inainte de
1912, ceeace s'ar puteh conchide din ramasitele lichenului negru.
Fiind partea de dinapoi a fragmentului de lecythos expusä influ-
entei atmosferice si altor imprejurari, s'ar putea crede a e dim-
dins netezita sau neglijent cioplita. Partea cea mai mare a vasului
a zacut in pamant, de unde si are pe partea aceasta o co-
loare brunä rosietica. Aceastä coloare iese la iveala mai
bine in dunga de 5 cm. largime la dreapta si de 3 cm. la stanga
de coloarea intunecata a lichenilor de pe partea de dinapoi a frag-
mentului de marmora, dar mai ales in dunga amintità mai
sus de 3 cm. de pe fata franturii de dinapoi. Din partea de sus
a vasului ni s'a pAstrat trecerea dela trunchiu la grumaz
si numai o parte minimala a inceputului de grumaz si ureche
a vasului, care are in partea de dinapoi tot atat de putin ca si
intreaga parte de dinapoi a monumentului cioplitura si netezisul
original.
Pana la constatarea urmelor vegetale de pe partea de dinapoi
a fragmentului, urme cari au stabilit definitiv felul cum a
zAcut monumentul acesta in pärnfint pfinA a fi descoperit, se
puteà crede ca partea de dinapoi prea putin sau neglijent cio-
plita ar da de banuit, a monumentul acesta funerar neinsemnat
nu era sa stee liber, pentru sine, pe morm ant, ci razimat cu partea
de dinapoi de alt monument mai maret si ca din cauza aceasta
nu e lucrat pe partea de dinapoi cu aceeas solicitudine ca si pe
partea de dinainte. Acum, dupa constatarea lichenilor, e fara in-
doiala a felul cum ni s'a Ostrat partea de dinapoi e de pus pe
seama actiunii atmosferice si altor factori externi.
Relieful de pe partea de dinainte a vasului funerar ni s'a pas-

1) D-nul prof. Gusuleac a avut amabilitatea sA constate, cA pe partea dinapoi a

vasului funerar se afla trei feluri de licheni: i) Speta cea gAlbie e Placodium ; 2) sp.
cea surie cu puncte negre e Pertusaria ; 3) sp. cea neagrA, fiind foarte tanarA, nu se poate
determinis cu certitudine.

www.digibuc.ro
187 UN FRAGMENT DE LECYTHOS.FUNERAR ATIC DE MARMORA 3

trat in intregime, dar a pierdut mult din inaltimea sa, mai-

intai, probabil Inca inainte de a veni cu partea reliefata In
pamant, din cauza tulburarilor atmosferice, i apoi in pamant,
mai ales pe partea dreapta, unde figura omeneasca e foarte
roasä, iar inscriptia deasupra ei abia se mai deslusqte.
La 7.5 cm. dela capatul de jos al fragmentului de lecy-
thos se cunoa§te pe partea dinainte o linie ridicata de
12 mm. §i lunga de io cm., pe care se desfa§oarà scena
ce ni s'a pastrat in basorelief.

La dreapta vedem in profil o persoana femenina, care cade

pe un scaun, asemenea celor din saloanele noastre, cu picioare
incovoiate putin in afara inteo curba eleganta, cu o perna destul de
inalta pe el, si cu speteaza dreapta 1) Femeia din relieful nostru
sade maiestos i usor totodata, cu picioarele incruci§ate, cel drept

9 Despre astfel de scaune ivv, ,aco,uoc sau xhain vezi Guhl-Kohner, Das
Leben der Griechen und Römer, ed. 5, Berlin x882, p. 169 si urm. unde se asea-.
máni mult fig. 587 f cu scaunul reliefului nostru, numai cä spetea4 scaunului de
pe relieful nostru nu e incovoiata in forna de semicerc, ci e drept.

14*

www.digibuc.ro
4 TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU x88

peste cel sting, intoarsA spre stinga, lAsind sA spinzure mina

dreaptA peste speteazi scaunului1). PArul ei bogat e &it intr'o
coafuri plin12), cu cocul caracteristic grecesc pe partea de dinapoi
a capului i cu o panglici pe cap. Ea e imbrAcatA inteo hainA
lungl, Incinsä. Mina ei dreaptA stA in mina dreaptA a unui
birbat de staturA mijlocie, cu barbA, care se aflA in fata ei.
BArbatul ni se prezinti in profil 9i e imbricat intr'un hiton,
afar:A de partea dreapta pani spre §olcl, care e goali; hitonul e
lung 0 ajunge pinA la glezne. El stA inaintea femeii de pe
scaun, cu piciorul sting pus inaintea celui drept, in-
dreptat intrucitva spre spectator3). Cu mina stânga, care se des-
prinde de trup, birbatul tine stransi mantaua al carei capit
cade peste umirul sting 0 al cirei fald ne apare ca un baston
sau o lance pe care s'ar sprijini e14).
La stinga de figura bärbAteasci, care e de 8.9 cm. inAltime,
se remarca o ridicatura de ro cm. lungime, care e sus de 2
cm. litime 0 se ingusteazi spre cipAtul de jos. Am wepth
la spatele figurii birbAtesti pe planul al doilea o persoanA cum
se aflA adese pe reliefuri sepulcrale, sau alt fond neutral, am
astepti sA fie indicati vreo stina sau ceva similar, ceva ce
se tine de mormânt 0 de cel riposat, o stelA sau mormântul
insus (n5j43og)5).

1) Vezi femeia de pe vasul (lecythos) de argili colorat din Atena la Studniczka,

Die griech. Kunst an Kriegergrabern, Neue Jahrbucher 19'5, XXXV, tab. XI, n. 19.
Ea cute pe un scaun ce se aseamara cu al nostru, tinand mans dreaptA peste spe-
teaza scaunului.
2) Vezi Steininger, la Pauly-Wissowa-Kroll, R. E. s.v. Haartracht u. Haarschmuck,
VII, 2127, unde e vorba de oMelonenfrisurs.
3) Despre felul incaltrimintelor birbatului si ale femeii nu putem zice nimic,
partea aceasta a reliefului fiind foarte roasA. Probabil era sandala obignuita. Vezi
disertatia de doctor a lui Erbacher, Griechisches Schuhwerk. Eine antiq. Untersu-
chung, Wiirzburg 1914.
4) DacA privim figurile de pe vase, vedem cA lancea intrece mArimea de om,
e aproape de a m. de lung& Vezi ci De 1bl-tick, Geschichte der Kriegskunst, I, ed.
3, p. 171. In cazul nostru lances nu se vede peste capul bArbatului de staturA mij-
locie. Despre motivul ci originea purtAtorilor de lance, eventual de baston, in ronde-bosse
si in relief, vezi Wenz, Studien zu attischen Kriegergrabern. Dissert. Munster
1913, p. 68 si urm. Vezi si lancea, care in vremea de mai tarziu e singurul semn
al echipamentului cavaleresc, de pe stela lui Aristion, reconstruitl dupA Lucken-
bach, Abbildungen zur alten Geschichte 4, fig. 147, la Studniczka, 1. c. Neue Jahrb.
XXXV, 291, fig. 3. Despre aceasta vezi si Smith, Dict. of Gr. and rom. antiq., ed.
2, p. 587 §i urm.
5) Cf. Wolters, Eine Darstellung des athen. Staatsfriedhofes, Sitzungsberichte
der k. bayer. Akad. d. Wiss. philos.-philol. u. histor. Kl., 19x3, 5, pag. II.

www.digibuc.ro
189 UN FRAGMENT DE LECYTHOS FUNERAR ATIC DE MARMORA 5

A pune ridicatura aceasta in legatura cu linia de jos pe

care se ridica relieful, pentru a o interpreta ca o parte a cadru-
lui, care ar inconjura scena reprezentata, este exclus, fiindca
lipseste orice urrna de asemenea ridicaturä pe partea dreapta
la spatele figurii femenine care seade, precum i orice urma
de incadrare pe partea de sus. Lipsa acestor urme nu se poate
explich prin influente atmosferice, oricat de mult am aprecia
inraurinta lor acupra marmorei acestui monument. Oricat am
dori sa vedem incadrata scena reprezentata pe marmora, pentru
a o patrunde sufleteste si a ne transpune mai bine), chesti-
unea interpretarii obiectului care se afla la spatele figurii bar-
batesti ramâne deocamdata deschisa2).
Monumentele arheologice militeaza pentru sec. 4 a. Chr.
caruia Ii apartine relieful acestui monument sepulcral. In secolul
acesta s'au i facut cele mai numeroase3) monumente sepul-
crale din cele pastrate.La finea sec. 4 a. Chr. plastica sepul-
crala cu formele ei variate i splendoarea admirabila inceteaza
Irma dinteodata si anume din ordinul tiranului atenian De-
metrios din Faleron, care voià sä puna stavila luxului parti-
cular si cheltuelelor enorme ce se faceau cu sumptuoasele
monumente sepulcrale. Ordonanta lui Demetrios din Faleron
taie i pentru lecythos orice posibilitate de desvoltare4).
Deasupra capatului de sus al obiectului enigmatic dindaratul
figurii barbatesti incepe inscriptia ale cilrei 3 litere dela in-
ceput se par a fi gravate la un nivel mai adanc deck cele-
lalte litere5). Literele au forme neregulate i rnarimea lor va-

1) Un naiscos e, prin faptul cA e incadrat, inchis, cadrul arhitectonic cel mai po-
trivit pentru indicarea unei scene intime, pline de sentiment si se va fi format poate
mai degrabe din reliefuri incadrate.
2) Am putee se ne gandim si la o herme, la Hermes Psihopompos. Cf.
lecythos-ul Mirinei la Sal. Reinach, Repertoire des reliefs gr. et Rom., II,
407, n. 3. Pe pietre sepulcrale se afle in relief herme, si se intrebuinteazii hermele
chiar ca stele sepulcrale. Acest obicei 11 aflem in Tesalia. Vezi Loch, De titulis
graecis sepulcralibus. Dis. Konigsberg ago, p. 6o. Chiar dace am putee constate
cA se afle ceva similar pe piatra noastrfi, ince nu putem stabill patria tesalice a celor
numiti pe monumentul acesta. Dace nu se aft ceva la fel si in Atica, nu pot con-
state, lipsindu-rni materialul iconografic necesar.
3) Monumentele descrise de Conze, Attische Grabreliefs, apartin in partea cea
mai mare sec. IV a. Chr.
4) Cicero, De legibus, C. 64-66; Ferguson, Hellenistic Athens, 1911, p. 42.
5) S'ar putee crede, ce cele trei litere dela inceputul inscriptiei s'ar gni intr'o
razura 8i ce ductul neregulat al literelor, atilt ale numelui berbitesc cat si ale celui

www.digibuc.ro
6 TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU 190

riaza. Pe langa forma curioasä a unui M cu 5 liniute, care nu

poate sa fie cleat o sgarietura accidentala sau din gre§ala
lapicidului 1), pe langa litera E, de II mm. inaltime, se afla
forma mica a lui 12 (5 mm.) caracteristica pentru sec. 4 a. Chr.
Inaltimea celorlalte litere variaza intre 9-11 mm.
Judecand dupa forma literei 0 inscriptia aceasta este din
secolul 4 a. Chr. dintr'o vreme inainte de a fi aparut ordonanta
lui Demetrios din Faleron. Literele din dreapta marmorei
fiind aproape §terse, fac impresia a fi sapate cu mai putina
ingrijire. Inscriptia cuprinde z nume, unul barbatesc si altul
femeiesc, care se gasesc deasupra figuriibarbatesti si
femeigti si care arata ca relieful e proprietatea comunä a bar-
batului si a femeii. Amandoua numele avanduli rostul in
legatura cu figurile sculptate, au forma care prevaleaza
din jumatatea intaia a secolului 5 a. Chr., incoace chiar la simpli
tituli sepulcrales, forma nominativalä, ceeace nu se afla la tituli
sepulcrales din epoca mai veche arhaica, unde gasim numele
in genetiv. Forma nominativului se mentine apoi pana in
epoca romana, cand reapare numele in genetiv2).
Noi cetim numele barbatului Menon .si al femeii Meneia,
numai numelelorsimplu3), fara orice alta indicatiune de stare
si origine, daca-s Atenieni sau straini, fara patronymicon.

femeiesc, s'ar explicit prin sAparea ulterioarA, fugitivA, a literelor, deci a monumentul
nostru a purtat mai intaiu alti inscriptie, care a fost stearsA si inlocuitA prin cea
prezenta. Dar nivelul mai adancit al celor 3 litere dela inceputul inscriptiei e dupli
mine numai aparent, din cauza nivelului mai inalt al obiectului enigmatic discutat
mai sus. Urme sigure de o inscriptie anterioarA nu se pot stabil, oricat de seducA-
toare ar fi la prima vedere sgarieturile de pe suprafata marmorei.
1) Liters M, care mai intaiu era compusA din 5 hastae, se simplificA §i amuse cu
4 hastae. Larfeld, Handbuch der griech. Epigraphik, I, 355 §i urin., 405. Dar linia
a 5 oblicA dela M nu pot sl o consider deck ca o gre§ali a lapicidului, cAd M cu
5 liniute nu se anti in inscriptii grecesti nici in epoca arhaicA, nici in cea arha-
isticA.
3) Gutscher Hans, Die attischen Grabschriften, I, Jahresbericht des Landes-
obergymnasiurns zu Leoben, 5889, pa 4, x x si ibidem II, 1890, p. 8. Larfeld, Hand-
buch der griech. Epigraphik, I, 1907, 550 si urm. Pentru explicarea genetivului vezi
Ed. Loch, De titulis graecis sepulcralibus. Dis. Konigsberg, 1890, p. 7 si urm.; des-
pre nominativ ibidem, p. 25.
3) DacA ne uitAm la acele rnonumente sepulcrale din IG II 3, cari au forma de
lecythos, vedem cA cele mai multe lecytoi (31) poartA numai un singur nume, un
nume de bArbat, 21 au 2 nume de bArbati, 21 un nume de bArbat §i unul de femeie,
r6 au numai un nume de femeie, 1 x au 2 nume de femeie, tot atatea au I nurne de
femeie ci 2 de barbati-; 5 lecytoi au 1 nume de bArbat ci 2 de femei; 3 au 3 nurne
de bilrbati, 3 au x nume de femeie si 3 de bArbati, 2 au 3 nume de femei, 2 au 2

www.digibuc.ro
191 UN FRAGMENT DE LECYTHOS FUNERAR ATIC DE MARMORA
7

TinAndu-se numele Menon si Meneia de relief, in care ni

se prezintA cu simplitate, dar totodatA cu solenmitate si
oarecare maiestate, bArbatul in mantaua sa lunga civica si
femeia in hitonul sAu lung, nu avem nici un motiv de a ne rosti
in contra dreptului de cetAteni al acestor soti, cari, cunos-
cuti in patria lor, nu aveau trebuintA de a adauga pe langA
numele lor si vreo altA indicatiune.
Menon e un nume uzitat in Grecia '), in Atica aproape co-
mun2). Numele femeiesc Meneia si numele participial al bk.-
batului Menon sunt formate dela rAdAcina din care derivA
cuvintele ftevog resp. lam 3), numele femeiesc prin legarea
sufixului femenin-Eca de p, ev Eg .
Numele Meneia nu se afld tocmai des in Grecia4).
Ne surprinde numArul mare al acelor nume de pe felul acesta
de monumente5),cari stau IArä patronymicon, fail demoticon5).
nume de bArbati §i 2 de femei, §i x lechytos are un nume de bArbat §i 3 de femei.
In nici un caz nu avem mai mult de 4 nume pe vasul numit lecythos §i niciodati
nu avem numai 4 nurne de bArbati sau numai 4 de femei.
1) Pape-Benseler, Wörterbuch der griech. Eigennamen, ed. 3, p. 902; Poralla,
Prosopographie der Lakedaimonier bis auf die Zeit Alexander des Grossen, Breslau
1913, p. 93; Fr. Bechtel, Die historischen Personennamen des Griechischen bis
zur Kaiserzeit, Halle a. S., 1917, p. 312.
2) Kirchner, Prosopographia Attica II, xi. 1o064-10085; IG. II 2442, Kaibel 75;
Sundwall, Nachtrage zur Prosopographia Attica, p. 127.
3) Bechtel-Fick, Die griech. Personennamen nach ihrer Bildung erklärt und sys-
tematisch geordnet, ed. 2, Gottingen 1894, n. 3! §i urm., zoz §i urm, 400; Debrun-
ner, Griech. Wortbildungslehre (Indogerm. Bibl. 2 Abt., torn VIII), Heidelberg,
1917, 82. Bechtel, Dig attischen Frauennamen nach ihrem System dargestellt, Got-
tingen, 1902, p. 26.
6) La nume pline cu -giveta aflfim la Bechtel, I. c., numele Meneia reprodus
din 2 inscriptiuni atice IG II 837, 1. 22 §i IG II 3659. Problematia e Meneia care
se aflA la Pape-Benseler, Worterbuch d. griech. Eigennamen, ed. 3, p. 902 dintr'o
inscriptie din Hermione. In Hermione IG IV t, 728 se aflA numele Meneia ffirit pa-
tronymicon la fines unei liste de 28 de nume de bArbati §i to de femei. Daa nu-
mele celor fArA patronymicon este de sclavi sau liberti, nu se poate stabill.
6) Evident este a vasele, fie de argila sau de marmorA, au un raport oarecare cu
cultul mortilor. La fiecare dintre tituli sepulcrales ai secol. IV a. Chr. cari se afli in
numAr mare in IG 113, ni se india forma purtAtorului de inscriptie §i vasul pe care
se aflä inscriptia e numit de regulA (izo ori) hydria §i anume mai mult smarmoris
Pentelici*, in IG II, de 18 ori, de doul ori IG II, 2130 §i 4130 este notat pe monu-
mentul sepulcral relieful unei hydrii, odatri IG II, 2459 aflAm calificativul lias de
marmorb, de 2 ori 3611, 3998 *vas sepulcral*, odata 1944 avas atticum* ci odatA x85o
amforA sepulcralk in IG II,, 3652 b se afli pe stela sepulcralA o =fora in relief. Nu-
mai de 4 ori (IG II, 3438, 3524, 3761, 4156) se aflii calificativul de lecythos. Forma
vasului pe care Kumanudis, 'Art-mix insyeaTat bur6g8iot o numecte IMelas '4

xdkrat areeeal este identia cu cea de lecythos, dupa Loch, De titul. sepulcr. graec.,
49. A pus oare editorul inscriptiunilor din IG totdeauna cuvAntul hydria in loc de lecytos ?
6) Daa frunarim IG II, §i II, constatAm, ca numai 47 de tituli sepulcrales cu

www.digibuc.ro
 8 TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU 192

Fragmentul acesta de lecythos ne prezintA unul din acele

monumente sepulcrale mici, cari impodobite cu un baso relief
ni s'au phistrat in numAr destul de mare. Aceste lecythoi se
fabricau cu duzinile, erau executate de profesionisti modesti,
fArA pretentie, astfel cä puteau fi cumpArate si de cei mai
putin avuti si mai putin nobili, cari voiau sA transmitA con-
temporanilor si posteritatii, odatA cunumele kr, si stirea despre
intimitatea, cAldura, armonia unui traiu conjugal si de familie.
In relieful descris mai sus avem motivul foarte rAspfindit
mn Atica : Asezarea intr'un grup a unei persoane, care sade; si
a alteia, care stA in picioare inaintea celeilalte.
Relieful de pe lecythos-ul sepulcral ne aratà o scenA, care era
agreatA pentru lecythoi de argilA colorate i apoi pentru pla-
stica sepulcralA profesionall de Atenienii secolului 5 si 4
a. Chr., o scenA care, desi persoanele reprezentate nu trAdeazA
nici un semn de durere aprinsA, totus Ii inspirl sentimente
de o duiosie nespusà: Starea sufleteascA a celor 2 persoane
reprezentate prin relief, fArA indoealA sot si sotie, se re.veleazA
in mod cumpAtat, dar hotArit prin strângerea de manA a celor
douà persoane, prin ash zisa dexiosis in forma ei caracteristicA
pentru aceastA clasA de monumente i pentru vremea cAreia Ii
apartine acest relief. Linistea i fermitatea ce respirl din ati-
tudinea acestor persoane este in conformitate cu conceptia
greceascA despre heirnarmene, este explicabi1 i naturalA din
partea Grecilor cari se pleacA fArA sovAire sau rezistentA in
fata Moirei, este evidentA la soti, cari, uniti fiind prin
sentimente trainice de prietenie, dragoste i credintA reciprocA,
nu se sperie de nimic, ci, in convingerea lor ferma de ne-
putinta chiar a nemiloasei morti de a desface legaturile, de a
disolva comunitatea lor, stiu sA-si pAstreze intotdeauna calmul.
Atmosfera, ce domneste in scena aceasta, e apAsatA, grea si
forma de lecythos sau alt vas releveaza cetatenia aticl a celor rAposati. Numai 5 hy-
drii poarta nume de peregrini (IG II 3124 numeste doi cetàleni din Cos, 3141 unul
din Locrida, 3239 din Naucratis, 3278 din Proconesos i IG 115 3109 b din Chizi-
cos). IG II, are 86 de lecythoi cu tituli sepulcrales hominum incertae originis; IG II,
are 13 intre 19. Ar fi interesantà de a cerceti din punct de vedere arheologic
nunarul cel mare de tituli sepulcrales hominum incertae originis. Poate cA s'ar
reduce numärul lor in folosul cetátenilor din Atica. Despre inscriptiuni sepulcrale
de ale celor rAposati incertae originis, fdra privire la felul monumentului sepulcral,
vezi Larfeld, Handbuch der griech. Epigraphik, 11k, p. 236 si urrn.

www.digibuc.ro
 193 UN FRAGMENT DE LECYTHOS FUNERAR ATIC DE MARMORA
9

prin dexiosis1) se face sä ne gandim la implorarea i confir-

marea, la reinoirea armoniei sufletesti trainice2) a ambilor soli
In momentul cel mai hotaritor al vietii, sä ni se sugereze idea
unei despartiri, luarea unui rams bun, prin care se eterni-
zeaza pentru posteritate amintirea celor uniti In dragoste
nestramutata.
Furtwangler3) nu admite interpretareastrangerii de mana ca
semn al luarii de ramas bun, ci vede In dexiozis un semn de
acord intim si inviolabil al membrilor unei familii4); dar el nu
poate sa nu conceada ca umbra mortii se manifesteazä in unele
gesturi pline de melancolie si tristeta cari s'ar constath, desi
numai la figurile din planul al doilea, din fund. Interpretarea
aceasta a acordului, a intimitatii, a intalnirii armonioase a
membrilor familiei este o formula care nu solutioneaza deck
un numar mic de scene de dexiosis,si aceasta nu färä man difi-
cultAti si nu fail ca sä apara si umbra mortii, daca nu in primul
rand, atunci cel putin pe planul al doilea. Insa formula aceasta
nu se atinge de mult discutata chestiune daca scenele se petrec
in lumea aceasta sau In cealalta. Rezolvirea chestiunilor ce se
leaga de interpretarea unei ash zise scene de ramas bun, de
adio, chestiuni ca: cine este cel ce ia ramas bun, cine rämane,
cine este cel raposat, cine este cel ramas in vieata, daca cel
ce sade5) sau cel ce stà In picioare s. a., e foarte dificila si in-
1) Studniczka, Die griech. Kunst an Kriegergrabern, Neue Jahrb. f. d. klass.
Altertum, 1915, XXXV, p. 296, face observarea cA strangerea de mAnA insainnA pen-
tru locuitorii tarilor de sud o cAldurA de sentimente diferia de cea dela noi. La aceasta
asertiune avem numai de obiectat cl ori i unde, in pArtile nordice sau sudice, depinde
cAldura strangerii de mitnA de situatia, de imprejurarile cari o cauzeaza si conditio-
neazA.
2) Foarte justA e observarea lui Furtwangler Ulrichs), DenkmAler der griech.
u. röm. Skulptur, Handausgabe, Munchen, 1898, P. 90, cl arta sepulcralA nu repro-
duce nici cand numai un singur moment intamplator din vieata omeneascA, ci ne
educe imaginea unei stAr i, care caracterizeazA mai bine natura sa generalA. E vorba
doar de un mnema, o retinere a aducerii aminte. Despre sema i mnema in inscrip-
tiile grecesti mai vechi, vezi Fritz Eichler, Athen. Mitteil. XXXIX, 138 si urm.
3) Furtwangler si Ulrichs, Denkmaler der griech. u. r6m. Skulptur, Handausgabe,
Munchen, 1898, p. 94.
4) La fel si Weisshaupl, Die Grabgedichte der griech. Anthologie, Abhandlungen
des arch. epigr. Seminars, Wien, VII, 1889, P. too.
5) Cf. disertatia de doctorat (in manuscris) a lui Hans Moebius, Die Darstellung des
sitzenden Menschen in der antiken Kunst, I, bis zum Ende der archaischen Kunst, Mar-
burg 5921. (Referent Prof. Dr. Jacobsthal), despre care suntein informati din Ar-
chaelog. Anzeiger, Beiblatt zum Jahrbuch des archaeolog. Inst. 1921, XXXVI, 1/2
P. 266 i urm. Se pune intrebarea: in cari cazuri se prezintA omul sezand in arta

www.digibuc.ro
I0 TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU z94

scriptiile de nume suprapuse figurilor nu numai ca nu con-

tribue cum am dori la rezolvirea chestiunilor Si amAnuntelor
lor, ci immultesc greutAtile punând alte chestiuni pe tapet fArA
sI le rezolve, ca d. p. chestiunea : care este ordinea cronologicA
in care au trecut din vieata acei ale cAror nume se aflA puse pe
un monument sau altul s. a.1).
Bi cu toata multimea mare de greutati cu privire la inter-
pretarea detaliilor din scene de felul acesta, rAmane nealte-
ratA impresia general ce provoacA in aceste scene strângerea
de manA numita dexiosis, impresia intimitAtii i solidaritatii
din vieata conjugalA, familiarA, asupra cAreia se revarsA o
undA de duiosie si melancolie, caracteristicA scenelor de adio,
mai ales acelor, In cari se vAd sotul i sotia pAtrunsi de adânci
sentimente, ca in altorrelieful din Berlin, Antike Denkmä-
ler des archaeolog. Inst. II, tab. 362).
DacA reliefurile ateniene reproduc scene din vieata zilnica,
de aici, in care ni se prezintA cei morti cu un aer mai luminos,
cu trAsAturi mai ideale, dacA reliefurile aterliene reproduc vizita
celor rAposati la cei rAmasi in vie* dintre ai lor sau vizita celor
ramasi in vieatA la mormantul unui mort, nu se poate
stabiili afirmh cu una, cu douà. Cu astfel de reliefuri, cu astfel
de scene ne gasim pe linia ingustA, care separA vieata de aici
de vieata de dincolo. E o linie de trecere necontrolabilA in
aceste reliefuri si ne gasim aici i pe limita intre animism si
anticA ? Raspunsul la intrebarea aceasta ocupAndu-se de epoca clasica i cea de apoi
ar putea sit ne aducA Ifimuriri importante cu privire la reliefurile vaselor numite le-
cythos i chestiunile amintite sus. Lucrarea dactilografiata a lui Wrede, Kriegers Ab-
schied und Heimkehr in der griech. Kunst, I, nu am putut-o gAsi.
Despre raportul intre inscriptie si relief resp. cei raposati, vezi expunerile
lui Seb. Wenz, Studien zu attischen Kriegergrabern, Diss. Miinster 1913, p. 97 si
urm. si A. Briickner, Der Friedhof am Eridanos, p. 70 si urrn.
9 IntrucAtva se gandeste la rAmas bun la astfel de reliefuri i Pervanoglu, Die
Grabsteine der alten Griechen nach den in Athen erhaltenen Resten derselben be-
sonders untersucht, Leipzig 1863, care accentueazi totodati car dialitatea.
intirnitatea, ce se remarca in cercul familiar al acestor scene. Loch, De tit,
graec. sepulcr. Diss. Konigsberg, 1890, P- 54 i urm. aprobl pArerea, care ar mijloci
intre cele doul extreme si pe care o reprezintii A. Bruckner, Von den griech. Grab-
reliefs, Sitzberichte Kais. Akad. Wiss. Wien, i888, CXVI, 523 i urm. i 531. Bruck-
ner vede in dexiosis intAmpinarea si salutarea membrilor unei familii in infern. Vezi Insä
pi parerea aceluial Bruckner exprimatft in studiile care se ocupl de Cerameicos, in
Athen. Mitt, din anul 1910, p. 183 si urm., cu privire la scopul reprezentatiilor din
reliefurile ateniene. Vezi i Seb. Wenz, Studien zu attischen Kriegergrabern Diss.
Munster 1913, p. 104 ci Studniczka, Die griech. Kunst an Kriegergrabern, Neue
Jahrbiicher 1915, XXXV, p. 295 nom 4-

www.digibuc.ro
295 UN FRAGMENT DE LECYTHOS FUNERAR ATIC DE MARMORA II

preanimism1),cel putin o reminiscenta de preanimism va fi

ad 0 deaceea e larg deschisa calea pentru posibilitati de
interpretari cari se vor reinnoi mereu.
Un fapt ne pare a fi incontestabil, a in aceste scene de
dexiosis ni se arata momentele caracteristice pentru o des-
partire, ea domnqte o atmosfera de ramas bun2).
Ca ramas bun interpreteaza Studniczka 3) scenele in cari se
vede un osta§ in fata unei persoane care ade. Ostasul ar fi
fat-a indoeala cel raposat. Scenele acestea ar insenona ceeace
ne indica in Laconia cuvintele : 6 &Eva iv arolli1Ucp4).
Era un obiceiu la Greci de a da mortului la immormantare
pe langa alte obiecte votive, obiecte cari i-au fost scumpe si
dragi in vieata, 0 flacoane dra'galase de argila, colorate in
diferite colori pe fondul alb6), cu scene cari reprezentau mai
intai scene de toaletä, scene din vieata zilnica, apoi pe la
460 a. Chr., cu scene sepulcrale cari se tineau de mort 0 de
cultul mortilor 6).

1) Vezi Finsler, Homer', P. 473

2) Unii se feresc de a interpret& grupul intim de soti si copii ca scene simple
din vieata celor raposati si recurg la expedientul de a vede& in astfel de scene o
vizita a celor ram* in vieata la mormantul celor raposati, cari ne par idealizati,
cari ni se prezinta in arta atica rnai intaiu mai putin flexibili, asezati teapAn si solemn
pe tron, mai tarziu insi pierd rigiditatea si intrA ca oameni simpli in relatiuni cu cei
ram* in vieata, ba se contopesc in cercul familiilor. Dara nici cu acest expedient
nu pot ei sa nu afirme ca cei ramasi in vie* ar fi cuprinsi de sentimente melan-
colice, stiind ci vad pentru ultima data pe cel mort sau pe cea moartfi, nu pot sa nu se
gandeasca la luarea de dimes bun de pe scenele acestea. Vezi Archaeolog. Anzeiger,
Beiblatt zum Jahrbuch des k. deutschen archaeologischen Instituts 2924, 4, P.
513-514-
2) Die griech. Kunst an Kriegergrabern, Neue Jahrb. 1915, XXXV, 296.
4) Nu aprobl aceastä parere Seb. Wenz, Studien zu attischen Kriegergrabern,
Diss. Munster 1913, p. 94. Ostasii din reliefurile atice cu cetAteni sunt adunati la
Wenz, 1. c., p. 90 si urm.
Regret de a nu pute& utiliz& lucrarea lui Walter Wrede, prerniata de facultatea de
filozofie din Marburg: Kriegers-Abschied und Heimkehr in der griechischen
Kunst, I, lucrare care a fost dupa informatiile ce le am din Archaeol. Anzeiger, Bei-
blatt zum Jahrbuch des archaeol. Instit. 1921, p. 265, aprobata de prof. Jacobstahl
ca disertatie de doctorat (in manuscris, 170 pagini text si 74 pag. note) in 1921.
Aici atinge Wrede si scenele cu dexiosis.
2) Despre lecythoi cu fondul alb din Atena vezi Fairbanks, Athenian white
Lekythoi 1907 si W. Riezler, Weissgrundige attische Lekythen, 1914--
9 Vezi Alfred BrUckner, Athen Mitt. 2907, p. to2 si urm. si Kerameikosstudien,
Athen Mitt. 1910, p. 183 si urm. p. zoo si urm. De alta parere este Seb. Wenz, Studien
zu attischen Kriegergrabern, Diss. Munster 1913, p. 1o9. Cf. Hermann Schneider,
Untersuchungen iiber die Staatsbegrabnisse und den Aufbau der offentlichea
Leichenreden bei den Athenern in der klassischen Zeit. Diss. Bern, 1912, p. I si urm.

www.digibuc.ro
 12 TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU -196

Aceste flacoane, in cari se puma mai intaiu i cu predilectie

uleiu, apoi parfum i altele de felul acesta, se asezau in zile
aniversare, de importantä din vieata raposatilor pe morman-
tul lor, unde-0 aveau rostul determinat prin cult. Din aceste
datine va fi izvorit timpuriu tendirrta, de a intrebuinta aceste
vase de uleiu, fiole de parfum cunoscute chiar lui Horn er2) sub
numele de lecythoi3) i agreate de publicul atic din cauza
formei kr gratioase, ca epitemata i monumente sepulcrale.
Luandu-se deci marmora de coloare alba lucitoare in locul
argilei, i impodobindu-se cu ornamente de sculptura, care
nu ma indoesc ca erau decorate cu diferite colori4), se crea
un monument sepulcral mai putin costisitor pe care si-1 puteau
comandà Si oameni fara de avere mare. Astfel de monumente
s'au tinut destul de multä vreme i ni s'au pastrat din cauza
aceasta in numar mare. Dar odata cu naiscoi cei variati ci im-
pozanti, odatà cu reliefurile multe i marete ale bogatilor dis-
Orli in Atica in urma ordonantei lui Demetrios din Faleron,
tiranul Atenei din 317-307 a. Chr., §I monumentul sepulcral
in forma de lecythos, spre a face loc celor 3 feluri de mo-

1) Duph W. Loch, De titulis graec. sepulcralibus. Diss. Konigsberg 1890, p. 49

la finele secol. V a. Chr. Vezi Rud. Weisshaupl, Die Anfange der attischen Grab-
lekythos, Festschrift fiir Benndorf zu seineni 6o. Geburtstag 1898, p. 89 i urm., care
opineazi pentru trecerea scenelor de toaletA de pe lecythoi cu fond alb la cele
sepulcrale pentru vremea intre 460-45o a chr.
2) Pottier la Daremberg-Saglio, Dictionnaire des antiquites grecques et romaines
d'apres les textes, III, p. 1023 i urm.
3) Cu privire la cuvantul lecythos avem in timpul din urmit doul etimologii re-
marcabile : E. Boisarque, Dictionnaire éthymologique de la langue grecque, 1916,
p. 577, pune lecythos in legAturfi cu indoeurop. * (t) lieq- «ployers i ne indreaptii spre
cuvinte ca 42axdrn p. 318 i urm. 2a, dlexcivri, 2o4óg. etc.
DupA Wahrmann la Streitberg-Walde, Indogermanisches Jahrbuch, torn. VI,
1918, p. 94 i urm. produce M. Kuzmiö, Etymologica (serb.-croat.), Nastavni Vjes-
nik, 24, 1915-1916, p. 241-257, 320-339, 400-418 sub n. 75 pentru lecythos eti-
mologia de * IE qudho explicand*Ae prin* ere-, *eta (ilcuov) si qudho prin
* sqeu dh din MelSOCO. AceastA etimologie e foarte seducAtoare, daca nu preferim
sA considerArn cuvantul care exprimd vasul de forma obisnuitA pentru lichide ca uleiu
si parfum de origine neelinA. Cf. observarile generale ale lui Theander, in contributia
sa lingvisticl-analiticA la istoria culturii egeo-eline, din Eranos, XXI, 1921.
4) Coloarea didea vieatA i vioiciune plasticei antice. Despre pictura monumen-
telor sepulcrale vezi Rudolf Pagenstecher, Unteritalische Grabdenkmaler, Strass-
burg 19i2 (Zur Kunstgeschichte des Auslandes, fasc. 94) p. 79 si urm. Despre poli-
cromia epocei clasice dine i colorile pline de vieatA de pe un fragment de relief votiv
din Eleusis vezi G. Rodenwaldt, Jahrbuch des deutschen archaeol. Institute, XXXVI,
1921, 11. 4 si urzn.

www.digibuc.ro
397 UN FRAGMENT DE LECYTHOS FUNERAR ATIC DE MARMORA 13

numente impuse Atenienilor de acel tiran 1), si a se tine cu

mare greutate si inteo stare destul de mizerA, fatA de epoca
de inflorire la care ajunsese in Atica in deceniul penultim
al secolului 4 a. Chr., in apusul extrem al lumii grecesti2).
Fragmentul nostru de lecythos este de importantA, fiindcA
nu cunoastem un numAr mare de lecythoi sepulcrale de n-15.-
rimea lui3). Inscriptia lui numeste apoi 2 soti ale cAror
nume se deosebesc numai prin sufixele care exprirnA cele
2 genuri diferite.
Monumentul de fatA asteaptA sA fie incorporat muzeului
national din CernAuti, a clrui infiintare se impune ca o nece-
sitate imperioasA : E vreme sA se adune intr'un muzeu national
al Bucovinei toate obiectele de importantA pentru trecutul si
istoria acestui colt al Moldovei de Nord, incepand cu rAmAsi-
tele preistorice descoperite in *ipenitul Bucovinei, cu re-
sturile vechiului muzeu industrial din CernAuti, obiectele an-
tice bisericesti stranse fArA sistem si catalog in muzeul arhi-
diecezan de aci, adaugandu-se orice obiecte de insemnAtate
stiintificA aflate in Bucovina. Acest muzeu sl fie pus sub con-
ducerea competentA a unui specialist de valoare.
Cernauti, August 1922.

9 Cicero, De legibus, II, 64-66; Ferguson, Hellenistic Athens, an historical

essay, London 1911, p. 41 si urm.; cf. si Kunst, Griech. Bestattungsbrauche, Wiener
Bldtter für die Freunde der Antike, I, 4-5, P. 37 si urm.
2) Despre aseminarea mare, care ajunge un grad oarecare chiar de identitate, intre
arta sepulcrala din Atica si cea din Italia de jos, ne inforrneaz1 R. Pagenstecher,
Unteritalische Grabdenkmaler, Strassburg 1912 (Zur Kunstgeschichte des Auslandes
fasc. 94), 13 42, 77 si mai ales 95 §i urm. Despre lecythoi de marmot-1 asezate pe baze
de piatrá in Italia de jos, unde aveau vasele mai mult forme indigene, vezi Pagenste-
cher, 1. c. p. 31.
3) Lecythos-ul de marmot% a hii Timanax are o märime de 0.32 m... Vezi Stud-
niczka, Die griech. Kunst an Kriegergrilbern, Neue Jahrbb. 1915, XXXV, p. 300,
fig. 5. Regret de a nu puteh servl si cu alte exemple. Dar ad nu avem nici macar
colectia de reliefuri sepulcrale a lui Conze, indispensabill pentru apreciarea relie-
fului nostru si pe care am putut-o utilizA indirect prin d-nul Dr. Praschniker din
Viena, care a binevoit a-mi trimite unele informatii scoase din colectia lui Conze si
carui ml grAbesc de a-i multuml ad pentru gestul ski colegial.

www.digibuc.ro
 RES UMÉ
Im Privatbesitz befindet sich in CernIuti ein bei einem Antikenhandler
in der Pandrososstrasse in Athen im Jahre 1912 erstandenes, 0,26 m hohes
Fragment einer attischen Grablekythos mit Relief und Inschrift, aus weissem
Marmor. Der untere Teil der Lekythos ist abgebrochen; vom Fuss fehlt
jedwede Spur ; vom oberen Teil der Lekythos ist nur ein ganz geringer Teil
des Hals- und Henkelansatzes erhalten. Die Lekythos, über deren Fundort
und Fundurnstande der Antikenhandler nichts anzugeben wusste, hat, nach
den auf der Rückseite festgestellten Lichenesresten zu schliessen, mit einem
Teil der Riickseite nach oben frei gelegen und hat auf dieser Seite unter den
WitterungseinflUssen und anderen in Betracht kommenden Urnstanden
derart gelitten, dass sie auf der Rückseite abgeplattet, wie nachlassig behauen
erscheint.
Das Relief der Vorderseite ist vollstandig erhalten, hat aber einiges von
der Höhe, besonders auf der rechten Seite eingebusst, so dass die Figur rechts
stark, die darüber befindliche Inschrift fast bis zur Unkenntlichkeit
abgerieben ist.
Auf einer Lange von to cm sieht man auf der Vorderseite eine Erhohung,
die den Boden fiir die in sehr flachem Relief erhaltene Szene abgibt.
Wir sehen rechts in Seitenansicht eine weibliche Person, die mit voller
Frisur, im langen gegUrteten Gewand wurdevoll und zugleich gelassen, mit
Ubergeschlagenen Beinen auf einem Sessel, mit iiber die Sessellehne herab-
hangender linker Hand sitzt. Ihre rechte Hand ruht in der Rechten eines
gegentiberstehenden bartigen Mannes, der, die rechte Seite bis auf die HUfte
unbedeckt, mit einem umgeschlagenen, bis auf die Knöchel reichenden Chiton
bekleidet ist. Hinter der minnlichen Figur bemerkt man eine Erhohung,
deren Deutung vorlaufig offen bleiben muss. Die archaologischen Momente
der Lekythos sprechen für das vierte Jahrhundert v. Chr., dem auch die Mehr-
zahl der attischen Grabdenkmaler angehort.
Oberhalb der männlichen Figur ist der Name des Mannes Menon, ober-
halb der weiblichen Figur, ein wenig schief nach unten, lasst sich mit einigen
Schwierigkeiten der Name Meneia feststellen. Nach der Form des 12 in
Menon zu schliessen, gehort die Inschrift in das vierte Jahrhundert v. Chr.
Die Namen Menon und Meneia gehoren als Bei-bzw. Ueberschriften zu dem
Relief, in dem schlicht und doch mit einer gewissen Feierlichkeit und Wiirde
der Mann im langen Burgermantel und die Frau im langen gegiirteten Chiton
dargestellt sind. Die beiden Eheleute bedurften als athenische Burger auf
ihrem Grabdenkmal keiner naheren Bezeichnung. Menon ist ein in Griechen-

www.digibuc.ro
199 RESUME IS

land haufiger, in Attika sehr gelaufiger Name, und auch Meneia ist in Attika
und Griechenland bekannt.
Wir haben in dem vorliegenden Lekythosfragment eines jener vielen kleinen
Grabdenkmaler mit flachem Relief, die als Dutzendarbeit, in ihrer Aus-
fiihrung handwerklich bescheiden, sich selbst die wenig Vermogenden und die
wenig Vornehmen leisten konnten, urn durch sie ausser ihrem Namen auch
die Wärme eines gliicklichen Ehe- und Familienlebens der Mit- und Nach-
welt mitzuteilen.
Wir haben in dem Relief des vorliegenden Lekythosfragmentes das in
Attika haufigste Motiv, die Vereinigung einer sitzenden und stehenden Person
in einer Gruppe, eine Szene, in der sich der seelische Zustand der beiden dar-
gestellten Personen, Mann und Frau, massvoll aber entschieden in der fiir die
Zeit, der das Relief angehort, gelaufigen Form des Handschlages, in der De-
xiosis ausdriickt. Bei der Stimmung, die die Dexiosis-Szenen durchweht,
wird der Gedanke an das im entscheidendsten Augenblick des Lebens erfol-
gende Beschwören und Besiege ln der dauernden seelischen Harmonie der
beiden Gatten, der Gedanke an den Abschied sehr nahegelegt und dadurch
für die Nachwelt das Gedächtnis an die in Liebe innig verbundenen fest-
gehalten. Wie auch immer wir es versuchten, dem Gedanken an den Abschied
können wir doch nicht aus dem Wege gehen.
Mit solchen Darstellungen sind wir an der engen Grenze zwischen
Jen- und Diesseits, dazu auch zwischen Animismus und Prdanimismus und
daher der weite Raurn Mr unaufhörliche Interpretationsmoglichkeiten.
Aus dem Brauch, die auf weissern Grund buntbemalten Oelflaschen aus
Ton mit auf den Toten wie auch auf den Totenkult bezuglichen Darstel-
lungen dem Toten nebst anderen Weihgaben beim Begrabnis mitzugeben
und an Gedenktagen aufs Grab zu stellen, wird sich friihzeitig das Bestreben
gebildet haben, die schon bei Homer bekannten Oelbehälter ihrer anmutigen
Form wegen als Grabdenkmäler zu verwenden. Und indem man an Ste lle
des Tons den glanzendweissen Marmor, an Ste lle der bunten Malerei das
Relief setzte, das ohne Zweifel auch mit Farbschmuck versehen war, hatte
man ein weniger kostspieliges, für die breite Masse des Volkes leicht zu er-
stehendes Grabdenkmal, das sich deswegen auch in grosser Zahl und genug
lange erhalten hat, bis es durch die Bestimmungen des Demetrios von Pha-
leron (317-307 v. Chr.) aus Athen und Attika gebannt wurde, um nur noch
im äussersten Westen der Griechenwelt ein kiimmerliches Dasein zu fristen.

www.digibuc.ro
Sauciuc-SAI eanu, Frngment de AH ICY 002:

.
r

..g4i1 6

A. R Wetnornle Se ti I on Istorice. Seria III. Toon. II.

www.digibuc.ro
 ORIGINEA COLONIILOR
ROMANE DIN ISTRIA
DE
SILVIU DRAGOMIR
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANE

.Fedinta dela 7 Decemvrie 1923

Originea coloniilor romane din Istria preocupa stiinta noa-

stra abia. de cateva decenii. Acest Vlastar indepartat, care s'a
rupt din puternicul trunchiu al romanismului balcanic, nu-1
cunoastem tocmai de mult çi deaceea explicatiunile, ce s'au
dat, cu privire la originea sa, sunt, de o parte gresite, iar de
altä parte, lipsite de informatie istorica suficienta. Caci cer-
cetarile mai noui ne silesc s abandonam cu desavfirsire pa-
rerea unor invatati de ai nostri, cari credeau odinioara, ca
Romanii din Istria sunt autohtoni in Valdarsa si sub Monte
Maggiore. Dar deasemenea trebuie sa corectarn i concluziile,
pe cari le-au pus cativa savanti italieni cu privire la Romanii
din Istria, deoarece acesti frati ai nostri mutati in cete mai
mari, de pe litoralul croato-dalmatin, in cursul sec. XVI,
nu erau bastinasi nici in Dalmatia si nici in Croatia, unde
au staruit totus cateva veacuri.
Materialul istoric pe care il avem la indemfina din surse
bosniace, croate, dalmatine si venetiene, studiat cu deama-
runtul ne lamureste atat epoca, in care s'au stabilit Romfinii
in Istria, cat si drumul, pe care 1-au facut aceste colonii,
dela obarsia kr pana pe malul Marii Adriatice.
Jiraek aratase inteo lucrare scrisa in tineretea sa (Die
Wlachen und Maurowlachen in den Denkmalein von Ra-
guza, Sitzber. der k. böhm. Akad. 1879) cat de raspandit
era elementul romfinesc in Montenegro, in hinterlandul Ra-
guzei si in Hercegovina, incepand cu sec. XIII si pfina prin
14 A. R. Memoriile Seefittnii Istorice. Seria III. Tom. II.

www.digibuc.ro
2 SILVIO DRAGOMIR 202

sec. XVI. Dar, in aceastä epocä, era deja plin de Vlahi si

in spre Nord de apa Narentei, in Bosnia si in Croatia, unde
joacä un rol cu mult mai insemnat, cleat pAstorii, chirigiii
si mercenarii vlahi atat de bine cunoscuti republicii ra-
guzane.
Deja in conventia, pe care o incheil Raguza cu tefan
Uros, in anul 1357, pentru a asigurà vânzarea si a organizh
transportul Aril in läuntrul peninsulei, se pomenesc si Vlahii
din Bosnia 1). In anul 1336 Consilium Rogatorum instiinta 2)
pe trimisii sai de pe langA Banul Bosniei cä Vlahii, cari vor
sä vinA la Raguza, pot veni §i se pot intoarce de tot sigur.
In 1344 deasemenea se mentioneazA un Vlah din Bosnia (ex
relatione unius Vlachi de terra Bossine) 3). In 1361 Vlahii
si oamenii banului din Bosnia furl indrumati sä vira prin
Slano, un port intre Stagno si Malfi, pentru a lua sare 4).
In anul 1376 aduc plumb la Raguza 5) <Nlachi et Bosgnani*.
In 1378 regele Tvrtko al Bosniei oferä Raguzei un ajutor
de 300 soldati si tot atatia Morovlahi 6). La 1406 solii repu-
blicei raguzane Mihael de Resti si Aloise de Gozze au plecat
la voevodul Sandalj din Bosnia pentru a-1 rugh sä revoace
ordinul, ce-1 dase Vlahilor sAi de a duce pe negustorii ra-
guzani spre Serbia nu pe drumul muntos peste Nikk6 (Ono-
gost), ci pe soseaua obisnuità prin Gacko si Prepolje 7).
Intr'o scrisoare a Raguzanilor, tot din anul 1406, atre Re-
gele Bosniei se pomeneste, cum au ingAduit, la interventia
regelui, Vlahilor din Kujavidi si celorlalti Vlahi din Bosnia,
sä ierneze in acel an pe teritoriu raguzan. Vlahii insã au fkut
mari pagube Raguzanilor si au omorit un om, din care cauzA
orAsenii nu le-au mai permis sg ierneze pe teritorul lor 6).
Frontiera Bosniei, in aceastä vreme, pornià spre Sudest de
Srebrenica si traversAnd vAile Drinei, precum si Zagorje
1) Monumenta spectantia historiarn Slavorum meridionalium (Mon. SI. Mer.)
XIII, p. 584.
2) Mon. SI. Mer. XIII, p. 366.
3) Mon. SI. Mer. X, p. 158.
5) Mon. SI. Mer. XXVII, p. roz.
5) 0. c. XXVIII, p. 150-151.
°) Jirdek, Die Wlachen und Maurowlachen..., p. 123.
7) 0. c. p. 122. Cfr. Iorga N., Notes et extraits... II, p. xrx.
5) Novakovié, Selo, p. 38.

www.digibuc.ro
203 ORIGINEA COLONIILOR ROMANE DIN ISTRIA 3

atingea marea in dreptul Raguzei, de unde ocoleà apoi orasul

si se apropia din nou de mare, ceva mai spre Nord de Stagno 1).
Deci Vlahii pomeniti in Bosnia vor fi fost asezati in partea
sudica, in vecinatatea Raguzei, uncle va trebui s plasam
pe Vlahii KRuriei, supusii regelui Tvrtko Tvrtkovió, cari
au invadat teritoriul republicii, in anul 1407, facând mari
pagube 2). Dar de sigur satele de Vlahi Voihniei, Pribinoviei
si Hardomiliei mentionate intr'un hrisov al voevodului Iuraj
(1434) erau situate mai spre Nordul Bosniei 3), Deaceea un
document al Consiliului Mic din Raguza numeste aceasta
parte a Bosniei: partes Vlachie in 1397 4) 9i deaceea, cu un
secol mai arziu, i se da3) i lui Nicolae de Ujlak (Ilok) ti-
tlul de #rege al Bosniei i Valahieih. Insus regele Matia amin-
teste de acesti Vlahi inteo icrisoare catre Papa (1480) 6): su-
peruenerunt ad nos plures Volachi e diversis partibus et
provinciis regno Bozne finitimis et fluVio Narende conti-
guis Fireste, ca efemerul regat ungaro-bosniac, nu mai
aveà deck o mica parte din teritoriul de odinioara al Bos-
niei, pe care il cucerisera deja Turcii.
Din Bosnia populatia vlaha se raspfindi si in vechea Croatie
si in spatele oraselot dalmatine, unde urme siguie despre
existenta lor apar cu mult inainte de documentele, cari vor-
besc despre vieata lor. Astfel Negulus dela Zara Vecchia e
cunoscut din anul 1070, iar Draculus, Dedulus i Chudulus
se mentioneaza inteun document din anul io8o, lfinga Spa-
lato. In sec. XIII cunoastem pe un Vitule Iadrensis (1289) si
pe un Domincul (1289) din imprejurimile Zarei, unde apare
si un Pervosclavus Draguli (1277) 1). Dar documentar sunt
mentionati Vlahii din Croatia abia in sec. XIV, in cro-
nica lui Miha Madii de Barbazanis, cu prilejul luptelor,
ce s'au dat impotriva puternicului Ban Mladen Subió de
Bribir. Acest magnat rebel fu ajutat sa lupte in contra
1) St. Stanojevió, Istorija Bosne i Hercegovine, Belgrad 1909, P. 42-3.
2) Mon. SI. Mer. XXIII, p. 85.
3) Novakovió, Zakonski Spomenici, p. 338
41 Iorga, Notes et extraits II, p. 69.
6 Iorga, Notes et extraits H, p. 524.
3) jirgek, Die Romanen in den Sadten Dalmatiens vahrend des Mittelalters I,
p. 38-41.
ss A. R. Memoriile Seetiunii Istorice. Seria III. Tom. II.

www.digibuc.ro
4 SILVIU DRAGOMIR 204

regelui ungar mai ales de catre Vlahii din valea Cetinei,

cari totus suferira o infrangere considerabilä: item Ioannes
Banus Babonié cum suis sequacibus persecutus est Mlade-
num us que Bliscam, ibi pugnam fecit magnam cum Vlacis,
non modicam quantitatem bestialium hominum et jumento-
rum accipiens 1). Se pare, cà inamicul cucerise dela banul
Mladen tocmai teritoriul de bastina al Vlahilor. Si intr'a-
devar valea Cetinei, dela izvoarele acestui rau i pana in
muntii Mosor, era locuita de o numeroasä populatie vlaha.
Deaceea Ii gasim de atatea ori in documentele familiei Nelipié,
care a luat in posesiune acest teritoriu dupa infrangerea ba-
nului Mladen2). Ei se numesc aici mai ales Vlahi in documen-
tele latine, sau Vlasi in cele croate, dar se intrebtiinteaza
pentru ei si termenul cancelariei angevine Olahi, sau Cate-
odata i denumirea Morlad. Un rol deosebit joaca Vlahii
din Cetina pe liremea Banului Ivanig Ne1ipi6 si a ginerelui
säu Hani Frankapan, in jumatatea prima a sec. XV. Vlahii
furl credinciosi si de astädatä Banului croat Si and Fran-
kapanul ridica armele impotriva regelui pentru a-si apara
mosia, Vlahii Ii detera ajutor. De sigur, cà impotrivirea Vla-
hilor fu victorioasä, caci noul Ban, Ivan Talovac, nu izbufi
sa cucereasca valea Cetinei, deck dupa moartea subita si
misterioasä a lui Han't' Frankapan 2). Gratie acestor impre-
jurari ni s'a pastrat unul din cele mai importante documente
privitoare la Romanii din Croatia : hrisovul prin care Hanti
Frankapan confirma. (1435) vechile privilegii ale Vlahilor din
valea Cetinei. Iata in traducere romaneasca textul complet
al acestui interesant document:
tin numele tatalui i fiului si al sfantului duh, amin. Noi
cnezul Hani Frankapan, cnez al Vegliei i Modrusei, al Ce-
tinei i Clissei, etc. ban al Dalmatiei i Croatilor dam de
stire, prin acest hrisov deschis al nostru, fiecarui om, caruia
i-se cuvine, ca au venit in fata noastra, cinstitii i bunii bar-
1) Schwandtner, Scriptores rerum Hungaricarum, Dalmaticarum, Croaticarum et
Slavonicarum veteres et genuini III (Viena, 5748), p. 647-8.
2) Smi6iklas, Codex Diplomaticus XI, p. 249-52 0 XIII, P. 441. Cfr. Mon. Hung.
Hist. 35, p. 205-2, 250-51, 254, 255-56.
3) Klai6 Vjekoslav, Kr6ki knezovi Frankapani I (Zagreb, rpor) p. 224 i urm.
Cfr. Turul (19o7), p. 80-84 0 MOLL hist. jur. SI. Mer V , p. 3 0 MM.

www.digibuc.ro
205 ORIGINEA COLONIILOR ROMANE DIN ISTRIA s

bati, fosti supusi credinciosi si drepti ai banului Ivanis Iva-

novici, toti Vlahi buni: Vigan Dubravei6, Ninoe Sankovi6,
Tomas Rodjevi6, Matias Vukei6, Mi 1i6 Ostoji6, Dragi6 Pro-
danovi6, Blai Ko6i6, Hrela Go1ekvi6, Vukat Vojnovi6, Ivanis
Groba 6i 6, Budan Grub Ai. 6, Bilosav Dra ieVi 6, Elovac Dra E..
Vojevi6, Radivoj Vitkovi6, Bulat Kustraii6, Ivan Poznanovio,
si toti ceilalti Vlahi buni, rugandu-se si cerand dela noi
bunele si cinstitele lor legi obisnuite pe cari le-au avut supt
fostul lor domn, banul Ivanis Ivanovi6 si supt tatal acestuia,
cnezul Ivan. Iar noi cumpanind si vazand dreapta si cu-
viincioasa kr rugare si cerere, am primit pe bunii barbati
mai sus amintiti, fostii supusi credinciosi ai banului Ivanis,
de supusi pentru noi si erezii nostri si le facuram, deteram
si confirrnaram obisnuitele lor legi cinstite si bune si drepte,
cari le-au avut prea drepte si prea bune supt fostul kr domn,
banul IVanis si supt tatal acestuia cnezul Ivan si supt cari
legi s'au servit ei si. batranii lor. Iata si acelea bune legi:
«I. Mai intaiu sa nu fie peste ei vreun cnez cu forta. Daca
vreun cnez le-ar fi urit, au sa se sfatuiasca cu noi, sa aibe
voie a-I schimbh.
4(2. Care Vlah are sat sa slujeasca cu uncia, iar care n'are sat
(sa serveasca) calare cu scut si cu sabie ori cu sageti si cu
sabie.
43. Cine poruncindu-i-se ( ?) nu merge la rasboiu, are sA
plateasca sase libre, din cari a zecea parte se cuvine voevo-
dului vlah...
44. Calul ostasesc sä nu i-se ia in zalog pentru nici o villa.
45. SA nu se Ina in rastimpul dela San-5tefan, pana la
San-Martin,
«6. Jar and pleaca la rasboiu douà parti sa fie soldati,
iar a treia parte sä se ingrijeasca de raffia si iepe.
47. Si sä nu fie peste ei voevod nici un Croat, ci unul
dintre ei sa le fie voevod, care le va porunci si se va sfatui
cu cnezul nostru.
«8. 5i judecata sA le fie sub Sinj si la judecata lor sa nu
sada nici un Croat, ci cnezul si juzii lor.
«9. 5i cnezul si juzii lor sa aiba a descinde de doul ori
pe an intre Vlahi, intre toti cei insirati mai sus Cate unul.
5.

www.digibuc.ro
6 SILVIU DRAGOMIR zo6

no. i sa nu fie intre ei pedepsiti cu forta, ci pe fiecare

sA-1 judece cu judecata dreapta.
oz 1. i din fiecare gloaba sä le ramânä o treime, iar ju-
zilor li se (la a zecea parte de gloabe, iar din venitul nostru
a zecea parte de gloabe cnezului.
412. Iar daca ar cadeh asupra cuiva gloaba, sä i-se ia o
oaie pentru o libra i o vaca pentru sase libre. i sa i-se dea
termin pana in ziva a douazecea, iar daca n'o räscumpara
pina atunci, 85 o piarda.
n3. Fiecare casä are sä dea la Sfântu Gheorghe un ber-
bece sau o oaie i un tap (ovan prihodnik) i un cas, iar cine-i
ash de shrac ea nu are cas, o sä dea un veronez, apoi un galben
dupa fum dui:4 legea lor 74 de bolantia, eine are cai si
treizeci de oi, iar cine-i... sä dea i doi galbeni sau imbri.
<a4. Toamna de ziva Sf.-Martin sa OA a da dupa legea
kr, cite un dinar de fiecare cal, in afara de catunari i dvornici.
415. Iar in Cetina O. nu dea tergovina nicaeri.
416. i sä nu fie spinzurat nimeni dintre ei pentru nici
o vina.
417. i mai sus amintitii barbati toti buni catunari, sa-si
retina pentru sine jumatate din venitul de galbeni dela oa-
menii lor, cum a fost sub fostul lor domn banul Ivanis.
n8. i sa nu fie silit Vlahul, care insus nu are o suta de
libre a-i da altui Vlah o suta de libre.
419. i sa nu fie dator a da domnului slugi naimite nici
slugi de cai.
20. <§i Sarbul sa nu fie dator a da Vlahului, nici Vlahul
Sfirbului.
21. qi O. nu fie intre ei (aici textul e deteriorat), nici
martor nici jurator i nimeni dintre ei sä nu fie oficial, nici
sa nu fie jurat in afara de 4 bolantia.
(422. i sä nu dea ierbärit la munte, nici in iernatice, nici
aiurea, unde n'au dat nici pe vremea banului
423. i Croatii sa nu tina Vlahi in afara de un pastor.,

1) In textul lui jagié, care are altä interpunctie, pasajul acesta s'ar traduce astfel:
4apoi un galben dupl fum, ryo dupl legea lor i patru bolantia cine are cai i 30 de oi,
iar cine e in Boiica i doi ducati sau un imbri, toarnna, de San-MArtino. Evident tran-
scrierea lui Iagió cu interpunctia greitA, schimbh inIelesul textului.

www.digibuc.ro
207 ORIGINEA COLONIILOR ROMANE DIN ISTRIA t
41110 aceasta cnezul vlah si toti bunii barbati scrisi mai
sus, toti catunarii, s'au rugat de noi si s'au legat cu credinta
si sufletul lor, ea ne vor servi credincios noua si urmasilor
nostri, iar noi ne-am fagaduit si am dat la aceasta cu-
vfintul nostru domnesc, el vrem sa ii confirmam in toate
legile lor mai sus scrise si sa le tinem legile in vecii vecilor,
pe ei si ramäsita lor, phnä cand ne slujesc drept si credincios.
Drept ceeace am dat acest hrisov deschis al nostru, caci toti
acesti mai sus scrisi barbati buni, catunari, cu fratii si ca-
tunele si comunele lor s'au fagaduit, au primit si s'au legat,
cu credinta si cu sufletele lor, a ne vor sluji, ei si urmasii
lor, pe noi si rämäsitele noastre, drept si credincios cu Ca-
petele, cu averea si cu toatä puterea lor si nu ne vor pAräsi
pe noi si pe urmasii nostri, impotriVa nici unui om. Scris
in Clissa, luna Martie 18 in anul dela nasterea lui Cristos 1436.
Si la toate cele zise mai sus ne-am legat tare pentru ca sa
fie cu sfatul si cu buna lor voie*1).
Importanta acestui act consistä nu numai in faptul, el
ne-a pastrat o veche (liege)> a Vlahilor din Croatia impreuna
cu organizatia lor, ci mai alei imprejurarea, el ne desveleste
modul, in care au luptat aceste resturi de populatie roma-
neasca, pentru a-si mentine nationalitatea. Acesti <<Vlahi buni#,
viteji in rasboaie si supusi credinciosi ai magnatilor croati
se stiau ingradi in chip cuminte, pentru a se aparh, in dosul
autonomiei lor. In anul 1476 confirma 2) si banul Lacko de
Talovac pe #cnezul vlah al tinutului Vlah dupa legea vlaha,
in ash chip cum 1-au ales Vlahii, ash il confirmam si 1-am
confirmat, cat va trai ca, vrem sä-1 tinem si nu-1 vom co-
bori la mai putin in vieata sa#, asigura apoi pe noul cnez,
a nu va prim! nici o pâra impotriva sa, care nu i s'ar spune
in fatà i nu s'ar gasi cu dreptate #si ca-1 primim si 1-am
primit de dreapta si credincioasä sluga a noastra, pentru a
ne servi drept si credincios dupa legea vlahb. Iata de ce,
la inceputul sec. XVI dieta croata vorbind despre Vlahii din
Cetina spuneh: Wolahi de Cetina ... inter ceteros by sunt

1) Mon. hist. jur. SI. Mer. V1, pp. 8ri.

2) 0. c. pp. x I-12.

www.digibuc.ro
8 SILVIU DRAGOMIR zo8

si de fapt, ei erau mai de searna, deoarece

insigniores 1),
dispuneau de mai multe drepturi si scutinti, decit ceilalti
Vlahi din Croatia. In fruntea celor 15 catunari stetei atunci,
in jurnatatea prima a sec. XV, Vigan Dubrav4d, care im-
preunA cu fratele sau Grigorie si cu nepotul sail Miclaus,
furl rasplatiti de catre banul Hani, pentru serviciile kr, si
cu o donatie speciala. Ei obtinura o mosie, in Cetina, sub
cetatea Sinj, in satul Socha 6a si Inca una tot sub Sinj, cii
tot pamfintul, yule, gradinile si finatele, ce le apartin 2). Se
pare, ca dupa moartea banului Hang Vlahii servira bine si
pe urmasii sai, caci in 1443 Vigan Dubrav6i6 si nepotul sat'
obtinura si dela banul Petru de Talovac o donatiune, pentru
serviciile lor credincioase si anume iernaticul Koprivno, un
munte Prvedrina si o cimpie S6irna 3). In 1471 regele Matia
darul Vlahului sat' (Walacho nostro) Martin Dehonijevi6 din
Koprivno si neamului säu intreg silistea Lovazi6i din ju-
pania Cetinei 4).
Astfel, in cursul sec. XV Vlahii din Cetina se estind
tot mai mult si aici si vedem,_ca prin vrednicia fruntasilor
proprietatile lor sporesc neincetat si in afara de cele 16
catune, cite aveau pe vremea banului Ivani§ Nelipi6. Ceeace
regretam e ca aceste atune nu se mentioneazA cu nu-
mde, ci numai dupa catunarii, cari steteau in frun-
tea kr.
Cam in aceeas vreme, jumatatea prima a sec. XIV, se
amintesc si Vlahii din ((banatub croat al Kninului (Tinnin).
Dar aceasta cetate de resedinta impreuna cu celelalte cetati,
ce-i apartineau, nu formau o posesiune particulara, ci erau
ale regelui, care exercith asupra kr jurisdictiune prin banul
croat. Deaceea se numesc Vlahii de acl: volahi regni nostri
Croatie, olahus regalis, kraljevski Vlasi. Pentru prima data
i-am gasit mentionati cu prilejul luptelor, pe cari le-a avut
regele Ludovic cu Venetia si orasele dalmatine. Vlahii, cari
se numesc si Morlaci, se facusera iaras vinovati de rebeliune

1) Mon. SI. Mer. 38, P. 43.

3) Mon. hist. jur. SI. Mer. VII, p. 138.
3) 0. c. p. 156.
4) 0. c. VI, P. 3

www.digibuc.ro
209 ORIGINEA COLONIILOR ROMANE DIN ISTRIA 9

impotriva regelui ungar si se refugiasera apoi sub protec-

tiunea orasului Trail I) (1348).
Dar, desl in cuprinsul banatului de Knin Vlahii dispuneau
iaras de multe privilegii si de o organizatie proprie, ceeace
se vede si din imprejurarea ca li se da un loc de frunte in ban-
deriul condus de catre banul croat, totus ei nu puteau sa-si
aleaga singuri pe cnezul bor. De regula vicebanul croat, care
era si comite de Knin, purth titlul de cnez al Vlahilor (comes
Volachorum) si tot el descindea impreunä cu juzii vlahi,
pentru a tine obisnuitul scaun de judecata. Deaceea se in-
titula. Petar Marti& in anul 1376 comes Tininii et Ho-.
tachorum 2). Totus catunarii vlahi joaca si aici un rol
insemnat. Banul Matko Talovac se adreseaza in 1436:
universis et singulis catonariis sceu capitaneis Volacorum im-
perialium et regalium in dicto regno Croacie existentium et
eisdem Volachis presentem noticiam habituris salutem cum
dilectione, cand ii instiinteaza, ca s'a incheiat armistitiu intre
regefe Sigismund si republica Venetiei, invitandu-i sa respec-
teze strict acest armistitiu3). In fine tot catre ei se indreapta
si scrisoarea iegelui Matia din 18 Octomvrie 1468: Dalmatie
et Croatie banis et necnon katunariis et comitibus valaho-
rum 4), din care apare limpede importanta elementului vlah.
Intre Valahii regali cunoactem pe Ioan Tranicich, care
impreunä cu catunul sat' fu atacat de catre Brayk Merucich
0399), iaras un Vlah al comitelui din Krbava 9. Neamul
Vlahilor Tulle e mentionat in anul 1463 in preajma cetatii
Vrhrika 6), iar istoria unei farnilii distinse de Vlahi, fii lui
Silan : Priban, Ratko, Dudan, Vojihna si Mladen, asezati
intre Kegal si Zrmanja (1365), in satul Vid6eselo, se poate
urmarl foarte exact din cele 19 documente, cari ni s'au pa-
strat in arhiva contilor de Keglevich, vecini si dusmani cu ei 7).
In fine, o lista, in care s'au consemnat niste dari in Croatia
1) Smi6iklas, Codex Diplomaticus XI, p. 442.
2) Thallóczy, Illyr. Alb. Forschungen I, p. 497-
3) Mon. SI. Mer. XXI, p. 89.
4) Mon Hung Hist. 38, p. XXX.
6) Mon. SI. Mer. 42, pp 109-111.
6) Mon. hist. jur. SL Mer. VI, p. 3.
7) Mon. SI. Mer. 42, p. 3 ci urm.

www.digibuc.ro
Co SILVIU DRAGOMIR 210

la inceputul sec. XVI ne aratA, a in Knin Vlahii numArau

patru sute de fumuri, in Obrovac 311 fumuri, apoi la fron-
lien! (in finibus) aveau 16 fumuri, iar in cetatea Nychak
40 de fumuri 1).
Dar si pe proprietAtile magnatilor croati din Krbava
Lika se gAsiau Vlahi. Pe cei din Krbava ii cunoastem nu
numai din documentul pomenit adineaori, ci mai ales din
desele reclamatiuni, pe can le fAceau orasele maritime la
contii din Krbava, ai cAror Vlahi, foarte violenti, incAlcau
necontenit hotarul acestor orase. Vlahii din Lika se men-
tioneazA in cursul sec. XV inteo serie intreagl de documente
si anume langA cetatea Ostrovica, unde ei erau asezati pe
posesiunile familiei Mogorovich. Inteun document din anul
1420 se amintesc Vlahii numiti Sugari, ce stau in locul
sIgrischyao (et wolachos sugari nuncupatos in loco Igrischya
commorantes) 2). ObservAm cA un Sugari mai existA si azi
lfinga Karlobag, iar ate un Sugari in Istria si Veglia. Numele de
familie Sugarcil-am gAsit in Margance, un sat in SArbia, intr'un
teritor, pe care, in evul mediu, sigur a au existat Vlahi 3).
Vlahii din Lika aveau i ei organizatia lor, care aici se
numeste oph'ina, strana, dar aveau, in fruntea lor cnezi
voievozi, iar in scaunul de judecatA tot juzi i pristavi de ai
lor, cum apare aceasta dintr'un document, prin care acesti
Vlahi fac o donatiune bisericii Sf. Ioan din muntii Velebi-
tului, aproape de Medak (1433) 4).
Tinutul situat spre Vest de Velebit i numit Podgorje era
in sec. XV #plin de Vlahio cum spune Lopagi 6. Dela acesti
Vlahi numiti de Venetieni si Morlaci derivA in sec. XVI
pentru tinutul Velebitului denumirea de Morlacca, iar pentru
sinul mArii <<canale dela Morlaccao. Deci in Podgorje i pe
litoralul adriatic, care se intinde dela Senj pAnA la Fiume
si care se numeste de Croati Vinodol (Valdevino) gAsim Vlahi
la Karlobag (Carlopago), Novigrad, Nona si Starigrad, unde
regele Ludovic se adreseazA (1521) astfel cAtre Vlahi: judi-
1) Mon. Hung. Hist. XXI, pp. 16-19.
2) Mon. Hung. Hist. 35, p. z88.
2) Vezi Dacoromania II, 712 ai Cvijit, Naselja II, 1781
a) Mon. hist. jur. S. Mer. VII, pp. 132-133.

www.digibuc.ro
211 ORIGINEA COLONIILOR ROMANE DIN ISTRIA II

cibus et toti universitati Walachorum sub castro nostro Ztha-

rigrad, and trimite in capitänatul din Senj pe Ieronim Pe-
teleni6 si pe Grigorie Orlo-i6i6: qui vos regant et vobis preesse
debeant 2).
Vlahii din Ledenica se pomenesc in anii 1453 si 1465 2).
Conte le Martin Frankapan clarui in II April 1468 bisericii
Sf. Marii din Crkvenica pe un Vlah cu numele Mikulu 3)
si intemeind in acelas an manastirea franciscana din Ter-
satto (Trst) ii darul patru Vlahi din preajma cetatii Buccari
si doi Vlahi de langa Novi 4). Langa Novi mai dona Martin
Frankapan bisericii Sf. Marii din Ospa un Vlah, care sa-i
fie cmet si pastor si sa-i serveasca cu toata casa lui 1).
Astfel vedem, cum in jumatatea a doua a sec. XV Vlahii
se apropie tot mai mult de Carst, ceeace ne-o putem explicà
in doua chipuri: fie ca o consecinta a expansiunei lor firesti,
fie ca un val pornit din marea fluctuatie a populatiei, care
se refugia dinaintea Turcilor. Pana in primele decenii ale
sec. XVI a existat, far:A indoialä, un insemnat contingent de
Vlahi pe un teritoriu destul de intins, incepand dela Ce-
tina si frontiera Bosniei pana la ramificatiile Alpilor din
nordul Marii Adriatice.
Aceasta populatie vlaha insa era populatie romaneasca, desi
astazi nici terminul Vlah si nici cel de Morovlah, nu mai
pastreaza vechiul inteles, pe care 1-au avut cam pana in pri-
mele decenii ale veacului al XVI. Studiul detailat al docu-
mentelor croate, dalmatine, venetiene si raguzane, ne con-
vinge pe deplin, cA in epoca despre care vorbim nationali-
tatea Vlahilor nu poate fi contestata. Invatatii croati Raèki,
LopaAi6 si Klai6, desi recunosc originea romaneasca a Vla-
hilor din Croatia, totus cred, ca ei nu mai vorbiau roma-
neste ci erau slavizati, cel putin din sec. XIV. Numitii in-
vatati nu aduc alt argument in favorul parerii lor, decat a
la majoritatea covarsitoare a Vlahilor intampinam nume slave.

1) Mon. hist. jur. SI. Mer. V p. 2. Starine V, 13. 195

2) 0. c. p. 2.
3) 0. C. VI p. 253. Vlaha po imeni IVIikulu...
4) 0. c. V p. 3.

www.digibuc.ro
12 SILVIU DRAGOMIR 212

Dar acesta e un fenomen general la Romani, si indeosebi

la Romanii din peninsula balcanica. E doara firesc a inde-
lungata comunitate de vieatä, pe care am dus-o cu Slavii
sä fi lasat urme nesterse nu numai in limba noastra, ci si
in onomastica. Dar aceasta imprejurare nu dovedeste, a
Vlahii din Croatia -nu si-au pastrat nationalitatea pana in
sec. XVI.
Documentele raguzane intrebuinteaza din sec. XIII-XV
permanent numele de Vlah pentru populatia romfineasca, cu
care veniau in legatura. Asa numesc ei pe Petrus filius Per-
vosclavi, Blacus monasterij de la Moraca (1278) o mare ma-
nästire sarbeasca, cum numiau pe toti vlahii din intreg hin-
terlandul muntos, care era presarat cu catune de ale popu-
latiei romfinesti. Dar tot ash numiau si pe Romanii din Tara
Romaneasca: Vlachi voivode Mirce (1416) 1).
Statutele orasului Cattaro vorbesc intr'un articol de po-
pulatia dimprejurul cetatii si fac distinctie clara intre Alba-
nezi, Slavi si Vlahi: Et si aliquis forensis seu Arbanensis,
Sclavus vel Vlachus interfecerit aliquem civem Catharen-
sem... si intr'alt loc: comes et judices habentes Deum pro
oculis possunt ipsum arbanensem, Sclavum vel Vlachum
poni facere ad tormentum...*2).
Deosebirea aceasta apare si din documentul regelui Lu-
dovic (i345), prin care doneaza familiei Nelipió cetatea Sinj
si districtul Cetinei: cum eorum incolis seu populis, Croatis
et Olachis 3). Ea apare si din epistola Raguzanilor (6 Aug.
1426) catre regele Sigismund: Qui Teucri bis Crohatie fines
hostiliter invaserunt, predatique fuerunt ibidem magnam pre-
dam Crohatorum videlicet et Vlacorum ibidem permanen-
tium 4).
Deja Jirdek a relevat imprejurarea, ca de cateva ori aceiasi
Vlahi se numesc si in documentele raguzane Morlaci. Astfel
in anul 1367 and fu trimis un Raguzan cad Morovlachos*
pentru a aduna mercenari si in 1378, cand regele Tvrtko
11 Jireeek, Die Wlachen, p. x iz, 113, 125.
3) Novakovió, Zakonski Spomenici, p. 3.
3) Smi6ik1as, Cod. Dipl. XI, p. 249-52.
4) Jireeek, Die Wlachen.. , p r x7.

www.digibuc.ro
213 OR1GINEA COLONIILOR ROMANE DIN ISTRIA .3

oferi Raguzei 300 soldati si tot atâtia Morovlahi. Acest termen

de origine bizantina (Mavpoi Raxog = Vlah negru) s'a ince-
tätenit mai ales in cancelaria venetiana, unde s'a pronuntat
mai intaiu Maurovldco, dela care s'a format apoi Morovlaco
(Statutul din Senj 1388) si Morolaco (1344, M. Sl. M. II, 219)
si in fine Mor laco sau Murlaco. Sub influenta signoriei ter-
minul Morlac a fost adoptat si de catre orasele dalmatine,
cad totus nu-1 intrebuinteaza in mod consecuent, ci schim-
bandu-1 cu terminul Vlah sau Olacus din cancelaria ange-
villa. Fireste, ea aceasta regula generala se poate urmärl numai
'Danä catre finea sec. XV, caci dela data aceasta imprastiin-
du-se elementul romanesc de pe locurile, unde a staruit a-
teva sute de ani, si-a pierdut, odata cu nationalitatea, si nu-
mele, pe care-1 purtase mai inainte.
Deci in Croatia aceleias populatii romanesti i-se cla de
unii numele de Vlah, iar de altii Morlac. Intr'un document
din anul 1405 se vorbeste de Morolaci sau Olahi (morolakis
seu olakonibus) 1), iar in 1437 se identifica cei doi termeni :
aliquis Vlachus seu Morlachus 2). Interesant e, ca in 1422,
and se prezenta la Venetia o delegatie din Zara, documentul
cancelitriei de acolo inregistrand in dialectul venetian plan-
genie trimisilor, foloseste terminul Morlachi, iar and in-
seamna latineste räspunsul signoriei foloseste termenul de
Vlah3).
In documentele scrise in limba croata numai o singura
data se intrebuinteaza si terminul Murlac, intr'un document
al cnezului Ivan Frankapan din anul 1468 de pe insula Ve-
glia, dar si atunci se explica : Vlasi al Murlaki 4). In fine
trebuie A. amintim, a mai ales din privilegiul banului Hank
Frankapan se vede clar, a sub Vlahi avem sä intelegem o
nationalitate deosebitä, caci ei se clisting foarte clar atat de
Croati, cat si de Sarbi.
Scriitorii croati din aceastä epoca (sec. XVI) considerau
pe Vlahi sau Morlaci, de aceeas nationalitate, ca si pe Ro-
I) Mon. Hung. Hist. 35, p. 138-9.
2) Mon. SI. Mer. XXI p. 96-7.
2) Mon. SI. Mer. XVII, p. 249.
4) Mon. hist. jur. SI. Mer. VII, p. 255.

www.digibuc.ro
44 SILVIU DRAG0114112 214

minii din Dacia Traiang. Astfel episcopul Simun Kai Zit din
Modrussa zice intr'o scriere a sa: 4invingind Traian acea
tarà (Dacia), o colonizA cu Romani, din care pricinä Moro-
vlahii (= Românii) afirmä si acum cl sunt Romani 1).
Ivan Pergail, care a tradus in limba croatà Tripartitul lui
Verböczy (1574) traduce deasemenea pe Vulachi autorului
ungur cu Morovlasi, ca si celebrul lexicograf lacob Mikaglia,
Dacia = morovlaka zemlja 2).
Am adus aceste argumente pentru a confirmh pe deplin
teza noasträ, care se poate sustine si cu probe sigure din
limba Vlahilor sau Morlacilor. Ce-i drept nu ni s'au pästrat
texte vechi, iar cuvintele singuratice sunt foarte putine: Sman-
tare, Sarebire si capii (a se kapi ot Murlakov) 3), dar cu atat
mai numeroase sunt numele caracteristice românesti, Ursul,
Bucur, Dan 6ul, Stan 6ul, Radul, Micul, Dranul, Matul, etc.
Cel mai puternic argument in favorul romaniatii elemen-
tului vlah si morlac il formeaz5 limba, pe care au vorbit-o
descendentii lor din Veglia pinA atre inceputul sec. XIX
si pe care cei din Istria o vorbesc incA si azi.
Deja in sec. XV Vlahii din Croatia se rAspAndesc, din di-
ferite motive, atfit pe insula Veglia, cat §i in teritoriile inve-
cinate ale oraselor dalmatine Spalato, Sebenico, Zara si Trail.
Pe insula Veglia, care forma mosia de bastinA a Franka-
panilor urme de Romani int âmpinäm deja in veacul XIV.
In veacul urmätor insä Frankapanii au colonizat sistematic
Vlahi la Castelrnuschio, Dubabica si Poljica 4). Numärul lor
n'a fost redus, cum se vede, deoarece au putut rezisth sla-
vizArii panä in sec. XIX.
Miscarea populatiei vlahe in spre Dalmatia se poate ur-
marl foarte precis, atat in sec. XIV, cat qi in sec. XV. Pa-
storii vlahi formau o adevIratä plagA pentru Dalmatini. Ei
incAlcau in fiecare an teritoriul acestor orase si desele in-
terventiuni la banii croati si la regii Ungariei rämfineau färl
de nici un rezultat. Extrasele documentare ale cunoscutului
') Rje6nik Iugosl. Akad. s. v. Morovlah, rnorovIdki.
2) Kadlec, Stefana Verbecija Tripartitum III, 25, p. 211.
3) Mon. hist. jur. SI. Mer. Vit. 99, 102, ro6, 121, 124 9i Rad I p. 157. Cfr. Mon
hist. jur. VII, p. 254-55.
9 0. c. VI p. ir7, 241 244 9i Cod. Dipl. XIII, P. 347, XIV, p. 315.

www.digibuc.ro
215 ORIGINEA COLONIILOR ROMANE DIN ISTRIA 15

scriitor dalmatin Lucius ne dau pentru anii 1361-1406 foarte

interesante date cu privire la ciobanii romani, cari se coborau,
in fiecare toamna, din Alpi ori din Velebit, pentru a ierna
in Dalmatia, uncle gäsiau pasuni bogate. Dela o vreme insa
Vlahii s'au impacat cu Dalmatinii si mai ales dupa 1437 au
inceput a se muth pe teritoriul oraselor supuse acum Ve-
netiei. Numarul Vlahilor, cari s'au urnit nu a fost neinsemnat,
de vreme ce Croatii se prang de marea paguba, ce o sufär
din cauza darilor neplatite de ei. Din discutiile urmate intre
Venetia si banii croati cunoastem si motivul, pentru care
plecau Vlahii din Croatia : agravarea contributiilor, dar si
restrangerea libertatii 1).
E sigur, a o miscare a populatiei viahe a avut loc foarte
curand nu numai spre insula Veglia si spre Dalmatia, ci si
in spre Istria. Aceleas motive, cari determinau pe unii Mor-
laci sä se coboare pe teritoriul oraselor signoriei, au impins
alte grupe dintre ei catre Novi si Buccari si in fine catre
Istria. Dar si aici trebuie sa deosebim, mai intaiu, penetra-
tiunea lenta a migratiunilor pastoresti atestate oat de frumos
in statutele orasului Segna, la sfarsitul sec. XIV 2): dtem
quod quando Morovlachi exeunt de monte et vadunt ver-
sus Gaccham, debent stare per dies duos et totidem noctes
super pascuis Senie, et totidem tempore quando revertuntur
ad monteno. De sigur, a acest omunte* nu era Kapela apro-
piata, unde n'au lasat nici o urma, ci mai probabil muntii
din nordul Istriei. Deaceea a gasit Thalloczy in Tagliamento,
deja in jurnatatea a doua a sec. XII pe un Radul3), iar Ta-
maro in 1329 pe un Pasculus Ozichio (Pinguent) si in 1420
pe Andruzul intre gastaldi de Pinguente 2).
In jumatatea a doua a sec. XV epidemia de ciuma, care
bantui furios de cateva ori, rani populatia Istriei si rasa pustii
multe din pan) anturile sale. Deacum erau deci bineveniti si
Morlacii sau Vlahii, caH cautau adaposturi mai sigure di-
naintea invaziilor turcesti, tot mai amenintatoare. Deja in
2) Materialul intreg in lucrarea, ce ra apärelt in curând Vlahii 0 Morlacii, p 33
Si urm.
2) Archly za povjestnicu jugoslavensku III, p. xv.
21 Illyr.-Alb. Forschungen I, p. 61.
g) Tamaro, La Venetie Julienne.. L P. 343.

www.digibuc.ro
16 SILVIU DRAGOMIR 2i6

1449 se asezarA astfel de Morlaci la Bibali,langa Buie, iar in 1490

Venetienii primirA Morraci refugiati langa Castelnuovo 1).
Dar si alte imprejurAri contribuirA O. atragA populatia vlala
cAtre Istria. 0 informatie precisA si de mare importantA, din
sursA venetianA, ne spune, in anul 1458, a pe litoralul din-
spre munti, urcAndu-se &rile, acum de cur And, dela 20 la
32 ducati, cea mai mare parte a Morlacilor, incepAnd dela
Clissa si Segna pfinA la Fiume, s'au pornit Ia drum cAtre
Istria. Deaceea ar fi bine a se reduce dArile la 20 ducati,
cum a fost si mai inainte, iar impozitul pe sare sA fie acelas,
ca si in Istria, pentru ca sl nu mai aibA nici un motiv de-a
merge acolo 2).
0 cercetare amanuntia a arhivelor istriane ne-ar da, de
sigur, lAmuriri si mai exacte. Attilio Tamaro a incercat deja
o asemenea lucrare si a izbutit a ne da, pe temeiul materia-
lului publicat, informatii destul de precise. Pentru a recon-
stitui tabloul miscArii populatiei morlace spre Istria in sec.
XVI, vom extrage in cele urmAtoare datele cronologice re-
dactate de invAtatul italian 2), observfind ing, cA in aceeas
vreme si poate cA in grupuri si mai mari curgek cAtre locurile
scutite ale Istriei si populatia serbo-croatA din Bosnia, Croatia
si Dalmatia.
1510-1525. Cristofor Frankapan aseazA in Mune si Seiane
Morlaci refugiati.
1517. Morlaci refugiati intrA pe teritoriul Triestului.
1530. Refugiati Morlaci, albanezi si greci cal:4a adApost
pe teritoriile dela Buia si Cittanova.
1532. Ferdinand I porunceste, ca Uscocii si Cicii, cari yin
din Bosnia, sà fie asezati langa Pisino.
1538. Aloisiu Badoer transportA in Istria din banatul Kni-
nului (Banadego) 5.000 de Morlaci. (Ei nu rAm An insA acolo).
1539. Ferdinand I distribuie Cicilor teritorii intinse in re-
giunea Carstului si a litoralului istrian.
1539. DouA mii de familii de MorlaFi cer voie sA intre
in Istria. Venetia le usureazA transportul.
1) Tamaro, o. C. /, PI- 453-4.
2) Mon. SI. Mer. XXII, p. in.
2) Tamaro, La Venetie Julienne. 1, PP. 453-459.

www.digibuc.ro
217 ORIGINEA COLONIILOR ROMANE DIN ISTRIA 17

1540. Colonii de Morlaci trec de pe litoralul de langA

Zara pe teritoriile dela Cittanova, Umago i Parenzo.
1540. Pe Carstul dela Pinguente i pe sesul dela Montona
furl asezati Mor laci.
1541. Morlacii intemeiazA colonii (Radmani, Delich, Pro-
danich, Rodolovich etc.) langA Parenzo.
1556. Familii morlace din Dalmatia se fixeazA pe campia
dela Po la.
1558. 0 colonie de refugiati morlaci se stramutA dela Za-
ravechia la Torre in Istria.
1558. Morlaci dalmatini intemeiazA in Istria Villanova pe
tArmul canalului de Leme.
1560. Morlaci veniti dinspre sud reimpopuleazA Torre,
Abrega i Fratta.
1570. Giovanni Filippini din Zemonico (1. Zara) aduce 40
familii de Morlaci la Sbandati (Parenzo).
1570. Cateva famiIii de Morlaci se a§eazl pe teritoriul de
langa Valle.
1580. Refugiatii din Zvonigrad furA adusi la Promontore.
Alti Morlaci, de langa Zara, se aseazA la Marzana, Pomer
si Monticchino (toate langa Po Ia).
1581. Morlacului Zuanne Mina, din Dalmatia, i se 6-
durA cateva teritorii la Maderno (Po la).
1583. AIi Morlaci la Pomer, Monticchio si Marzana.
1585. Un numAr de 271 Greci, Morlaci i Croati se wag
la Po la si in imprejurimi.
1585. AIti Morlaci sunt adusi la Promontore.
1586. Imigratiuni de Morlaci in Istria ; ei se aseazA la Mar-
zana, Monticchio, Sissano i Lisignano (1. Pola).
1586-37. Proveditorul Salomon instaleazA Greci i Mor-
laci in orasul Pola.
1589. Morlaci sosesc si se aseazA pe Polesan, in Valle si
Cittanova.
1590. Proveditorul Memo aduce 25 familii de Morlaci la
Fratta.
1595. Morlaci colonizati pe muntele dela Arche (Rovigno).
1599. CApitanul de Raspo aduce Morlaci pe pArnanturile
pustn dela Buie si Momiano.

www.digibuc.ro
i8 SILV IU DRAGOMIR 218

La acest tablou, foarte instructiv, trebuie sA adaugAm ing

o observatie: a in jumkatea a doua a sec. XVI Morlacii
din Dalmatia nu se mai disting ca o nationalitate proprie,
iar Vlahii din Croatia, imprastiati de viforul turcesc, 4i pierd
deasemenea caracterul national. Totu aceasta afirmatiune nu
are nici ea o valoare absoluta pentru Morlacii din Istria,
unde o seama din urmasii lor vorbesc si azi limba proprie §i
unde marturii pretioase, din sec. XVII, atesteazA latinitatea
Morlacilor si Cicilor, pe un teritoriu mai intins, deck al
Istro-Romanilor de azi. Evident, cA multi dintre ei s'au sla-
vizat numai in Istria.
Alte informatii ne vorbesc despre Morlacii din Rovigno,
cari cerura, in anul 1526, dela orasul Triest, pe al cArui te-
ritoriu stAteau, un jupan piopriu. Ei se luptara mai in urma
pentru a-1 pastra cu orice pret 1). Cand, in anul 1524, Po-
desta din Mentone imtiinta pe capitanul din Pisino despre
iminenta primejdie turceasca, el banuia, ca Turcii sunt in-
telesi cu Morlacii din Istria 2). Mu ltä vreme avura sa su-
fere asemenea banuiala si in alte regiuni, ceeace, in timp de
rasboiu, e lesne explicabil. Dar ei isi atrasera ura Istrienilor
i prin violentele, cari le savarseau §i prin vie* kr putin
obisnuita cu ordinea, ce domneh in noua patrie3).
Incepand cu sec. XVI Morlacii din Istria apar si sub de-
numirea de Cid. Astfel deja in anul 1500 intknpinam pe
un Ciccio da S. Michele di Leme (in districtul Parenzo),
alkuri de un Ciccio da Segna 4). Deja Bidermann a aratat,
ca prima mentiune a Cicilor, cu inteles de populatie deose-
bita, se gasqte intr'un zapis al preotului Petru FraHió din
anul 1463, care poveste§te, ca tocmai atunci oameni de ai
contelui Ivan Frankapan facand o expeditie pe litoralul istrian
au pradat acolo, dar in batalia, care s'a angajat au cazut si.
Cici de ai contelui Ivan (a 6i6 kneza Ivana 204 . .) 5). Ace§ti
Cici se mentioneaza apoi adeseori, mai ales in ordonantele
orasului Triest. Intr'o scrisoare pe care Podesta din Capo-
') Bidermann, Die Romanen..., p. 89 n.
') Mon. Hung. Hist. 31, p. 286.
3) Tamaro, La Venetie Iulienne I, p. 446 si urnis
4) Bidermann, Neue Siedlungen,.., p. 366.
) Bidermann, Die Romanen..., p. 86.

www.digibuc.ro
219 ORIGINEA COLONIILOR ROMANE DIN ISTRIA 19

&stria o adreseaza catre Triestini se vorbeste si de Cicii

detti Murlachh, ceeace ne serveste ca dovadk ca erau con-
siderati identici cu Morlacii 1).
Dar in cele dintaiu decenii ale sec. XVI avem o marturie
clasica i despre originea Cicilor, pe cari insas Curtea din
Viena ii identifica cu Vlahii. Astfel and la 22 Oct. 1538
Nicolae Iurigió sera. regelui Ferdinand despre imigrarile nouk
el vorbià in special <de Vlahii, cari la noi se chiama vechi
Romani (Walachen, welche bei uns allt Römer genennt sein",
iar regele tinea sa-i raspunda i sä faca distinctie intre 4Ras-
ciani sive Serviani atque Valachi, quos vulgo Zytschy vo-
cant ...* E limpede, cà Cicii, dupa parerea oficiala erau
Vlahi, iar acestia, dupa opinia generala descendenti ai ve-
chilor Romani 2).
Un martor bine informat, Iacob Unnest, capitan in Ca-
rintia, spune in Cronica Ungariei, pe care a conipus-o in
limba germana ca #tara Cicilor e situata intre Croatia si Bosnia
<Czyschnlandt lig zwischn Wossen und Krabaten) 8), deci
in regiunea Cetinei si a Kninului.
Imprejurarea, cà documentele Frankapanilor, cari in ju-
matatea a doua a sec. XV mentioneaza de atatea ori pe Vlahi
si pe Morlaci, nu cunosc totus pe Cici, ne face sa credern,
et si aceasta denumire, ca j cea de Morlac ori chiar Vlah,
a fost data de cercurile oficiale, triestine i austriace, popu-
latiei, care s'a refugiat, in Istria, Krajna i Gorica. Din aceeas
sursa. s'a incetatenit apoi i termenul «Tsclzitschenbodem, cum
cu un secol mai inainte cancelaria venetiana introdusese ter-
minul Morlachia pentru teritoriul locuit de Morlacii din
Croatia 4). In sec. XVII episcopul Tommasini identifica iaras
termenii Cici cu Morlaclzi, iar Carmelitul Fra Ireneo della
Croce spune larnurit, ca. Cicii se numesc in limba lor Ru-
meri, adica Romani, cum se numesc pretutindeni i astazi
1) Vassilich, Sull' origine dei Cici, p. 6o.
2) Mon. SI. Mer. 38 pp. 410-411.
3) Klaió, Povjest Hrvata III, p. 18.
4) Numele Cicilor se reduce probabil la un nume de persoanii (Cfr. Pasculus Chi-
chio), §eful vreunei semintii de Vlahi. Cfr. numele Cuce in Montenegro (Cvijié, Na-
selja IX, 22!). Un nume Cili6 in Mon. hist. jur. SI. Mer VI, pp. 6o si 66. In Donje
Dragaeevo denumirea Caavica (Naselja I, 95, 194), In Ibar Wino Brdo (Nos. III).

www.digibuc.ro
20 S ILV IU DRAGOMIR 220

toti coboritorii vechei populatii romanice din dreapta si din

stfinga Dunärii. De sigur, cä tot ash se vor fi numit ei
and stAteau in Cetina, Velebit ori in Bosnia. Numele Vlah,
Morlac, Cici sunt, cum am mai spus, numele date de ofi-
cialitatea slavä, venetian5 sau austriaa, intocmai ash cum
Ungurii, secoli intregi, ne-au numit Olah, Olahok, Valahi,
fArä sA pAstreze in documentele lor din sec. XIII-XVI nici-
odatä numele nostru adevArat.
In fine o ultimä observatie cu privire la pgrerea, pe care
au formulat-o doi invAtati italieni, Vassilichsi Tamaro, cu pri-
vire la originea Românilor din Croatia si Dalmatia. Ei sustin cà
fratii nostri de acolo ar fi descendentii Vechei populatii iii-
rice din Dalmatia, care a fost romanizatà, in r5stimpu1 stà-
pfinirii romane. Ce-i drept, nu existà nici o mArturie isto-
rica evidentä, care s'a" infirme o asemenea pärere. Totus ea
contrazice rezultatelor sigure la care a ajuns filologia noasträ,
deoarece dialectul istro-român se apropie atfit de mult de
cel daco-român, incfit trebuie sä presupunem nasterea sa in
apropierea Dunk-H. Dar mai este o imprejurare, care nu ne
permite sA ne inchipuim in Croatia patria de bastina a Istro-
Romanilor : pAn4 au stat in Croatia, ei erau crestini ortodocsi,
ceeace ar fi imposibil de admis, in preajma atkor puternice
centre catolice.
Cercetärile noastre au putut astfel stabili urma Vlahilor dela
Cetina, prin Bosnia, pan5 la Drina, unde, de fapt toponi-
mia tinutului situat in dreapta acestui eau, ne atesteazA exis-
tenta unei numeroase populatii românesti, in evul mediu..

www.digibuc.ro
 POMENIREA LUI DIMITRIE
CANTEMIR VOEVOD
DOMNITORUL MOLDOVEI, LA
200 ANI DE LA MOARTEA LUI
DE

ION I. NISTOR
MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE

$edinta sclemmi dela 21 Decemvrie 1923

MAIESTATEA SA REGELE este intampinat la sosire cu urml-

toarele cuvinte rostite de d-1 Presedinte I. C. NEGRUZZI:

Sire,

Salut respectos pe Maiestatea Voastrd SiI exprim recu-

nostinta Academiei Romdne cd a binevoit sd vie fi sd prezideze
aceastd sedint,d a ei.
Astdzi colegul nostru d-1 Nistor ne va vorbi despre Domni-
torul Dimitrie Cantemir care cu mai bine de cloud secole in urmd
a fost predecesorul Maiestdtii Voastre pe scaunul Moldovei.
Dupd un rdstimp atdt de lung in care tdrile noastre, despdrtite
Ina, au avut un afa de mare numdr de suverani, a trebuit ca
Romdnii sd se bucure de ilustra dinastie actuald pentru ca pe
tronul patriei sd se tie in mdnd pe ldngd sceptrul domnesc fi
pana de scriitor. Dela nemuritorul Rege Carol ne-au rdmas Me-
moriile sale, pe cdt de frumos scrise ssi de interesante, pe atdt
de necesare pentrzi cunoasterea Romdniei moderne. Regretata Re-
gind Elisabeta aved cea mai intinsd celebritate ca autoare si
in prozd si in versuri. Succesoarea ei M. S. Regina Maria
z7 A. R. Memoriile Seciiunii Istoriee. Seria III. Tom. II.

www.digibuc.ro
2 ION I. NISTOR 222

incdntd publicul cetitor in lard # in strdindtate cu incompara-

bilele ei povestiri, # ca sd se vadd cdt tine familia noastrd
regald la miscarea intelectuald a poporului n'am decdt s'aduc
aminte de activitatea cu care A. S. R. Principe le Mostenitor
lucreazd la desvoltarea culturii la Romdni.
Exprim incd odatd vide multumiri ale instituliunii noastre
Prezidentului # membrului ei de onoare i exclam din toatd inima:
Trdiascd Maiestatea Voastrd # Maiestatea Sa Regina, Trdiascd
Altetele Lor Regale Principele # PrinciPesa .Mostenitoare # in-
treaga Familie Regald!

www.digibuc.ro
 MA1ESTATEA SA REGELE binevoe§te a laspunde urmätoarele:

Simt totdeauna o vie pldcere cdnd pot veni in mijlocul

D-voastrd, dar azi bucuria mea este deosebit de mare, Ccdnd
ne-am intrunit spre a comemora pe Dimitrie Cantemir, cel mai
invdtat voivod al nostru, care, dacd a fost lipsit de noroc in
politica sa nationald de pe vremea lui, a rdmas insd nemuritor
prin neasemdnata sa eruditie si prin uriasa sa muncd stiintificd
pentru timpurile in cari a trdit.
Dimitrie Cantemir este printre cei dintdi Romdni la care a
rdsdrit ideea unitdtii neamului romdnesc peste hotarele vremel-
nice cari l-au impdrlit in cele cloud Principate fi sub atdtea std-
pdniri strdine. A inceput Cronicul vechimii Româno-Moldo-
Vlahilor cu marele gad de a scrie toatd istoria intregului popor
romdn, de a ardta mdreata noastrd origind romand fi de a do-
vedi stdruinta noastrd pe aceste pdmdnturi dela intdiul descdlecat
al Impdratului Traian.
Pe ldngd celelalte insemnate opere istorice ale lui Dimitrie
Cantemir, pe temeiul cdrora a avut marea cinste sd fie ales
mzmbru al Academiei din Berlin, el ne-a ldsat acea minunatd
Descriere a Moldovei, din care avem atdtea ftiri despre vechia
vieatd a poporului romdn. Cu vie pldcere am aflat cd printeo
fericitd coincidentd, colegul nostru, distinsul geograf G. Fagan,
a descoperit tocmai in acest an al comemordrii lui Cantemir,
adevdrata hartd a Moldovei gravatd si tipdritd in Olanda,
dupd manuscrisul original al lui Cantemir.
Printr'o coincidentd si mai fericitd, noi facem pomenirea de
200 de ani a lui Cantemir intr'o Romdnie intregitd, la care de
sigur cd a visat fi el, cdnd 4i scri4 in pribegia prin strdini, opera
sa despre unitatea Romdnilor, suspindnd in cuvintele atdt de
duioase din Cronicul sdu: Oulce iaste dragostea mosiei#.
17*

www.digibuc.ro
4 ION I. NISTOR 224

Ca intdiul Rege al Romdniei intregite, ii aduc aici prinosul

de recunostintd, zicdnd din tot sufletul impreund cu Domniile
Voastre: Scumpo sd ne fie in veci fericita-i amintire !

Dupl rostirea acestor frumoase cuvinte, primite de Academie cu

vii si entuziaste aplauze, M. S. Regele acordä cuvintul d-lui Ion I.
Nistor, Membru al Academiei, care ceteste urmItorul discurs festiv:

www.digibuc.ro
 S i r e,
Domnule Prefedinte,
Domnilor Colegi,
Istoria inregistreaza, asemenea unui receptor urias, vibra-
tiunile si framântarile societatii omenesti. Dar nu intreg
materialul inregistrat intra in patrimoniul istoriei, ci numai
faptele cad s'a sAvarsit in mod constient si cad au la baza kr
o ideie. Gindul imbrAtiseaza idea, iar ideile, la rfindul kr, manA
la fapte concrete si constiente.
Aceluias triaj, sever si irnpecabil, este supusA si activitatea
oamenilor cu rol determinat si cu rAspundere in societate si
in viata publicA. Istoria inseamnä numele numai acelora, cad,
in sbuciumata Mr viata, au avut o convingere, au nutrit o
credintA si s'au caläuzit de idei, si cad, in clipele hotaririlor
supreme, au avut Oda de a trece dela idee la fapta, aruncând
in cumpanA insAs situatiunea Mr, oricare ar fi fost ea.
Unul dintre cei alesi, care si-a pierdut tronul de dragul unei
idei, si la care nu stim ce sA admiram mai mult, indrasneala
conceptiunilor politice, sau variatia si temeinicia operilor literare,
a fost Dumitrascu-VodA-Cantemir, a carui comemorare bicen-
tenarA o sarbatorim astazi.
Din zilele bAtrane ale lui Neagoe Basarab, grijile domniei
n'au brazdat o frunte mai indragostita de stiinta, ca cea a lui
Dimitrie Cantemir, a carui profuncla invatatura pusese in
uimire nu numai lumea cultA din vastul cuprins al Imperiului
Otoman, ci si Rusia lui Petru-cel-Mare si insas Prusia primului
ei rege Frederic intaiul.
Dimitrie Cantemir isi trageh obarsia din randurile mândrei
si nebiruitei razäsimi tighecene, de unde se ridicase legendarul
Codreanu, care winele-si strangea si plumb din el scotea#, si

www.digibuc.ro
 6 ION I. NISTOR 226

unde amintirea luptelor seculare contra Tatarilor s'a pastrat

in admirabilele balade : Grue Grozaveanu, Novae si Ghelea,
care «multe hotare au calcat, multe täri au treerat, dela Nistru
pang la Cram si din Buceag pana la Mare, sunt tocmai 4
hotare : multi 'Mari au omorit, multi crestini au slobozit
de amara strainatate, din plean si dela moarte».
Familia Cantemirestilor nu era una din cele mai vechi si
mai celebre din Moldova. Bunicul ski Teodor fusese Capitan
de Tigheciu si cazit in lupta contra Tatarilor. Despre tatal sail
Constantin, sustine cronicarul Ion Neculce, «ca a fost de
oameni prosti din tinutul Falciului»; iar Nicolae Costin spune,
a era «om de tara, 1VIoldovan drept, fiind dela Tobac de locul
lui ; si foarte viteaz bun, necarturar, dara la toate priceput si
la raspunsuri gata era.»
Dimitrie Cantemir era incredintat de originea tatareasca a
familiei sale, pe care el o punea in directa legatura cu Han-Timur,
faimosul cuceritor al Asiei. Voltaire ii atribue o obarsie gre-
ceasca, iar Sulzer, recurgand la naivitatea etimologiei populare,
deduce numele Cantemir dela «cantä mire»!
Dar, ori care ar fi originea numelui Cantemir, un lucru ramane
cert, a purtatorii acestui numeindentic cu cel al faimoasei
capetenii tataresti Cantemir-Bei, ce se rasvrätise contra hanului
si care era «fartat» cu Barnovschi-Voda, pe care'l vizita adese
in Toporautii Bucovinei erau neaosi Moldoveni si Inca dintre
cei mai darzi si mai rasboinici din preajma codrului dela Ti-
gheciu. Constantin Cantemir, tatal lui Dimitrie, ramanand
orfan, trecu in Polonia, unde servi multi vreme ca ostean
roman in armata leseasca, luand parte la luptele Polonilor
contra Svedezilor si Cazacilor. In 1657 el se intoarse in tail
si aici i-se incredinta capitania codrului, iar mai tarziu serdaria
Lapusnei. Duca-Voda il ridica la demnitatea de Clucer-Mare.
Constantin Serdarul era casatorit cu Ana Bantos, o femeie
foarte instruita si priceputa in trebile gospodariei: «literis opti-
mis instructa, rei economicae peritissima et prudentissima»,
dupa insas marturia fiului ei Dimitrie.
Din aceasta a treia casatorie se nasal in 26 Octomvrie
1673, probabil la mosia parinteasca Silistea din Falciu, al
doilea fiu al Serdarului Constantin, care la botez primi nu-

www.digibuc.ro
227 POMENIREA WI DIMITRIE CANTEMIR VOEVOD 7

mele nasului sAu Dimitrie VociA-Cantacuzino. Ca si despre

Goethe, se poate sustine si despre Dimitrie Cantemir, ca a
mostenit dela tatAl sail firea rasboinica si neinduplecatA de
codrean, iar dela maica sa gingasia simtirii, seninAtatea cu-
getarii si dragostea pentru indeletnicirile artistice si literare.
Rar cand gasim unite in sufletul unui om o mai armonioasa
imperechiere intre dorul de a se instrui si nerabdarea de a
actionA si a se afirmi, pe care o surprindem in gandul lui
Dimitrie Cantemir. CAci sa se stie un lucru, ca actiunile
politice ale lui Dumitrascu-Vocla nu stau cu nimic mai prejos
fatA de meritele literare ale istoricului Cantemir. El este
deopotriva de mare ca domn si ca savant.
Sclipitoarea desteptaciune a copilului fad' sa tresalte de
bucurie inima pArintilor si sA-i indemne a-i da cea mai in-
grijita educatie. Pe langA frumoasele indemnuri ale parintilor,
natura incantAtoare a patriei sale ii fusese cea mai bunA si
mai priincioasa invatAtoare. Haulind prin codrii Bacului si
Tigheciului, sufletul ski gingas de copil pArei ca desluseste
din freamAtul frunzelor glasul tainic al bunicului sat',
care-1 chemh la lupta rAsbunAtoare contra paganilor cotro-
pitori.
In amintirea acestor vremuri de copilarie, Dimitrie Can-
temir sera mai tarziu cl #Tigeciul este pieptul cel mai tare
intre Prut si Basarabia* si cA Codrenii, adica aparAtorii acestui
codru, eintrec in vitejia kr pe toti ceilalti Moldoveni, incfit
obisnuià a se face pentru dansii acest proverb : Cinci TA-
tari de Cram, platesc mai mult deck zece de Buceag, si
cinci Moldoveni biruesc pe zece TAtari de Cram; dar cinci
Codreni, adica tigheceni, bat pe zece Moldoveni*. IatA o
pada de patriotism local care dovedeste cat de strans legat
era sufletul lui Cantemir de locul sail natal si de aprigii
apAratori de hotar din randurile neinfrante ale carora se ri-
dicase neamul sau.
Cantemir atinsese varsta de 12 ani, and tatal sAu ajunse
domn al Moldovei, Iunie 1685. Drumul spre tron i-1 nete-
zise Serban-Voda Cantacuzino, care atrase atentiunea sulta-
nului Mohamed IV-lea asupra aleselor calitati ale fostei ca-
lauze a armatelor turcesti spre Camenita si asupra devota-

www.digibuc.ro
s ION I. NISTOR 208

mentului pe care Constantin Cantemir il dovedise cu ocazia

salvarii haremului imparätesc din mainile Polonilor.
Urcarea pe tron a tatalui ski inlesni foarte mult opera
de educatie a tânärului principe. Pentru desavarsirea acestei
opere, OW ski chema in tail pe eruditul ieromonah Ere-
mia Cacavela, Cretan de felul sail, caruia ii incredinta edu-
catia fiului mult iubit. Invatatura era in plina desfasurare,
and beizadeaua Dumitrascu fu trimis de domn la Tarigrad;
ca sa inlocueasca acolo pe fratele sau Antioh, in chip de
zalog, pentru credinta parintelui sau fata de Poarta. Si se
intampla aceasta in 1688, and Dimitrie Cantemir nu avea
deck 15 ani. Deatunci incoace beizadeaua Dimitrie petrecea
mai mult la Constantinopol, de unde se intorceh numai
pentru scurtà vreme in tara, ash in 1691, child Amasese
in Iasi pinA la moartea tatalui sail (1693); apoi in 1696, and
se logodi si in 1699 and se casatorl cu Casandra, fiica lui
Serban Cantacuzino, fostul Domn al Munteniei.
In capitala imperiului otoman, o lume nouä, necunoscuta
se deschise tanarului principe. Ispite de tot felul ii surideau
din toate partile. Dar el nu se lash ademenit, ca mintea
usoara a acelui nenorocit Ilias, fiul lui Petru Rares, care,
trimis la Constantinopol ca ostatec de tatal sail, prinsese dra-
goste pentru felul de traiu al Turcilor si trecii la legea mo-
hamedana, un caz izolat dealtfel in istoria Romanilor.
Dimpotriva, Dimitrie Cantemir era un thnar asezat, serios,
cu o minte coaptä §i cu o judecata limpede, care placea
mult marelui vizir si fleeà cea mai buna impresie in inalta
societate turceasca. Inclinatiunile sale spre indeletnicirile in-
telectuale il ferira de ademenirile inselatoare ale orasului mare
si-1 indrumara spre desavirsirea educatiunii sale. Mare le pre-
dicator si pedagog Cacavela il introduse in tainele culturii
clasice greco-latine, care deschise desteptului tank- moldovean,
orizonturi noui necunoscute si nebanuite pana atunci de
dansul. Dela vestitul filozof si matematician Saadi-Effendi,
el invata limba tura, araba si persana. Interesul pentru filo-
logie i-1 destepta eruditul Iacomiu, iar filozofia o deprinse
dela calugarul Meletie. Dela muzicianii Angeli si Kiemani
Achmed invatä muzica, pentru care aveh aptitudini deosehite

www.digibuc.ro
229 POMEN1REA LUI DIMITRIE CANTEMIR VOEVOD 9

si in care ajunse la o adevaratä virtuositate. El compusese

un manual de muzica turceasca, inventand un metod nou
pentru a exprimà cantecele si doinele prin note. Ca om de
societate, el era foarte apreciat de Turci si invitat adesea la
ospetele kr. Prin studii asidue si staruitoare, Cantemir reu-
sise astfel sali adune cunostinte bogate si sa ajunga, in
scurta vreme, unul dintre oamenii cei mai culti si mai instruiti ai
timpului sat'. Dar el nu intelegeh numai sä adune si sa in-
magazineze cunostinte, ci el via sa le asimileze, fiinda era
un talent real, eminamente productiv, exuberant si creator.
*
* *

Astfel pregatit si inarmat cu cunostinte vaste, s'ar puteà

zice chiar enciclopedice, el se simti ademenit spre cerce,
tali stiintifice si creatiuni literare; el simtia in sufletul sau
nevoia de a se afirmh si. de a pune in valoare cunovintele
si aptitudinile sale.
Manat de acest indemn sufletesc, el incerca mai intaiu sä
se afirme pe terenul social-filozofic, asa de ademenitor
pentru talentele tinere. Incercari juvenile de acest fel
#pentru slava si folosinta moldovenescului neam » fusese
«Divanul sau gdlceava inteleptului cu lumea, sau giudeful sufle-
tului cu trupul».
Lucrarea aceasta de incepator, aparuta in Iasi in 1698,
este o compilatie filozofico-teologica, in care autorul in-
cearca sà demonstreze superioritatea sufletului ( inteleptul)
asupra trupului (lumea), o teza bine cunoscuta si tratatá
adesea si de altii, poate cu mai mult succes si cu mai mare
compententl ca cea a tanarului principe moldovean. Alte
doua incercari de acest gen sunt: «Compendiolum universae
Logices institutionis», prima incercare de logica din pana
unui cugetator roman, si «Lauda lui Van Helmolt», in care
Cantemir exprima admiratia sa pentru mangaitoarea filo-
zofie religioasá a eruditului belgian Jean Baptist Van
Helmolt, pe care-1 compara cu Ion Botezatorul.
Dar scrierile acestea, cu toata eruditiunea, care se dega-
jeaza din ele, n'au .fost gustate niciodata de cetitori din

www.digibuc.ro
io ION I. NISTOR 230

cauza limbii intortochiate si a imaginatiunilor complicate si

obscure, de care Cantemir se folosia intentionat pentru a
fi in nota savantA a timpului sAu.
DarA nu pe scrieri de acest gen si-a intemeiat Cantemir
reputatiunea sa europeanA de om de litere. Obiectul ade-
vArat al preocupArilor sale stiintifice era istoria si indeosebi
trecutul neamului sAu. Pentru deslegarea acestei probleme,
Cantemir a fAcut studiile cele mai constiincioase. Cunostinta
de limbi ii inlesnià utilizarea literaturii istorice bizantine,
turcesti, slavone, latine si române. El cetise in greceste
colectia scriitorilor bizantini, cunostea in originalul turcesc
pe Seadeddin, Iacut, Mizhond si Hezerfeu, studiase leto-
pisetele rusesti, cozmografiile sarbesti, precum si eronicile
bulgare si polone. El cunostea. pe Bonfiniu si Toppeltin,
cu un cuvânt, el stAp Ana. literatura istoricA strAing precum
si analele si cronicile indigene, muntene si moldovene, mai
bine ca oricine altul. Astfel inarmat cu toate cunostintele
de cari un istoric are nevoie, si inzestrat de fire cu un
spirit pAtrunzator, critic si pricepAtor al evolutiunii si des-
voltArii istorice, el, credincios vechilor traditiuni ale familii
sale, se hotAri sa-si pura talentul in serviciul cauzei natiunii
sale, pe care tatAl si bunicul sAu o apArase cu spada, ca
mari viteji si rasboinici ce erau.
Cetind cronicile indigene si vazand acolo insuficienta in-
formatiunilor si greselile conceptiunii istorice, firea lui aprigA
de codrean se revoltA peste mAsurA si atunci talentul sat' de
mare polemist se manifestA cu toata puterea. Epitetele ca
amincinos#, tholercar*, dead de minciuni* etc., aruncate in
socoteala nepriceputilor autori de cronice, aratA cu cata pa-
timA si inversunare se ridicA Cantemir contra acelora cari,
prin scrierile lor nechibzuite, inceara sI intunece originea
latinA, unitatea etnicA si persistenta neamului romanesc pe
pAmantul bAteanei Dacii.
#Sufletul odihnA nu poate afla,zice Cantemir panA nu
&este adevArul, care il cearcA oriat de departe si oricat cu
trudA i-ar fi a-I aflah.
Pentru constatarea acestui adevAr, el se hotari sl cuprindA,
intr'o intinsA operA de eruditie, toatA istoria poporului ro-

www.digibuc.ro
231 POMENIREA LUI DIMITRIE CANTEMIR VOEVOD II

man, conceput ca o unitate etnica, fara oprire la granitele

trecatoare sau la despartirile vremelnice. Opera aceasta de
sinteza ni se infatisaza in di.ronicul Ronzano-Moldo-nahilon,
care era sä cuprincla intreg trecutul neamului nostru, dela
origina sa Ora in zilele autorului. Din nenorocire insa, lu-
crarea aceasta a ramas neispravitä, aparand numai partea in-
taia dela origina pana la fundarea principatelor, si capitole
izolate din partea a doua, precum sunt : «Vita Costantini
Cantemyri* si ((Evenimentele Cantacuzinilor si Brancoveni-
lop>.
Intemeindu-se pe un bogat material istoric, Cantemir sus-
tine unitatea de rassa si origina latina a poporului roman,
in opozitie cu teza slava, qi se mandreste de latinitatea purl
a neamului sail fata cu popoarele barbarogenete din vecinatate.
In urma studiilor si cercetarilor sale, el ajunge la urma.-
toarea concluzie istorica : «Romanii din Dacia, cari sunt
moldovenii, muntenii si ardelenii, sunt din neamul kr hi-
resi romani dela Italia, de Traian imparatul adusi. i ro-
manii au locuit necurmat in Dacia, precum pana astazi lo-
cuiesc. Iar ale noastre tad, cu ajutorul lui Dumnezeu, macar
ca supuse si ascultatoare sub monarhii tuxcesti, insa nici
stapanirea nici libertatea kr n'au läsat, ca dupa multe sange-
roase si romanesti rasboaie, niciodatá piciorul din hotarele kr
nu si-au scos, ci infipti si nesmulsi au ramas ; ca., desi im-
paratiei turcului bath a da obligati sunt, insä bisericile, legea
judecatile, obiceiele nesmintite si nebetegite si le-au pAzitA.
La acest rezultat ajunge Cantemir in urma studiilor si
cercetarilor sale istorice. Uncle pana la dansul analistii si
cronicarii nostri insemnau simplu evenimentele an cu an,
domnie cu domnie, inregistrand faptele una dupa alta, fará
privire la conexul kr cauzal si la motivele cari determinasera
savarsirea lor, Cantemir este primul invatat roman, care
sintetizeaza, intr'o lucrare unitara, trecutul intregului neam
romanesc, in toate manifestatiunile lui. Deaceea el incheie
epoca cronicarilor si deschide in modul cel mai stralucit
epoca istoricilor. Iar in istoria culturii noastre, Cantemir face
puntea de trecere dela inraurirea culturii bizantino-slave la
cea latino-occidentalà.

www.digibuc.ro
 12 ION I. NISTOR 232

Curind faima eruditiunii sale ajunse departe peste ho-

tarele imperiului otoman. Academia din Berlin, creata numai
atunci de Leibnitz, se grAbi sa-1 aleaga membru la ei. Si
pentru aceasta Academie, si la indemnul membrilor ei, Can-
temir scrisese celebra #Descriere a Moldoveio, in care gasim
o adevarata comoara de stiri si informatiuni privitoare la vieata
politica, economica, culturala i sociala din Moldova. Cartea
aceasta a fost tradusa si in limbi straine si ea a contribuit
foarte mult la cunoasterea Rom anilor in strainatate ; Dimitrie
Cantemir a inceput cel dinthiu opera de propaganda roma-
neasca in strainatate.
Dar cunostintele lui Cantemir erau prea vaste i prea
cuprinzatoare, ca ele sa se margineasca numai la trecutul Orli
sale. TrAind in capitala imperiului otoman si cunoscand limbile
orientale, el se simti ispitit de a patrunde si in misterele istoriei
turcesti, ash de putin cunoscuta in Europa papa la dansul.
Rezultatele studiilor i cercetArilor sale in aceasta privinta,
dans ul le aduna intr'o impozanta opera istorica, scrisa in latineste :
#11istoria incrementorum et decrementorum Aulae Othomanicaeo,
adeca ilstoria crefterii i descrefterii Imperiului Otomanc Lu-
crarea aceasta remarcabila trece drept una din cele mai bune
carti asupra istoriei turcesti. Ea a fost tradusa in englezeste
dupa originalul latin de N. Tindal si a ajuns la a doua
editie (1734 si 1756). Dupa editia engleza s'a facut cea franceza
prin ingrijirea lui De Joncquieres (1753). Traducerea germana
este facuta de Schmidt (1745).
Cresterea imperiului o considera Cantemir pana la 1672,
cand Mohamed IV-lea, in baza tratatului de pace dela Buceaci,
obtinii dela Poloni cetatea Camenita cu intreaga provincie a
Podoliei, pe care sultanul se grabi sa o prefaca in raia turceasca.
#Aceasta a fost zice Cantemir cea de pe urrna izbanda ,
prin care se aduse imparatiei otomane vreun folos sau prin
care se aduse vechilor margini ale imparatiei vreun oras sau
vreo taxi. Dupa aceasta , si mai ales in timpul imparatului
Leopold al Germaniei, urmeaza batalii infricosate, pe cari
urmacii cu greu le-ar putea crede, daca nu ar fi adeverite
prin autoritatea unor documente oficiale. i puterea otoma-
nilor a slabit tare prin pierderea mai multor regate, prin

www.digibuc.ro
233 POMENIREA LUI DIMITRIE CANTEMIR VOEVOD 13

peirea unor ostiri intregi, precum si prin lupte si certuri

launtrice*. Cantemir insus luase parte la batälia dela Zenta
in 1697 si ramase adanc impresionat de inspäimantatoarea
infrangere pe care o suferira acolo victorioasele trupe de
odinioara ale sultanului.
Din insus observatiunile si constatarile sale, se vede ca
Cantemir era adanc convins ca imperiul otoman depasise culmea
puterii si influentei sale, si ca se gäsià in vadit declin, in
plina descompunere, descrestere si decadere. *i deaceea el si
intitula partea a doua a istoriei turcesti, istoria descresterii
imparatiei otomane.
In convingerea aceasta, &mä si hotarita, trebue sa cautam
explicatia pentru atitudinea sa politica de mai tarziu. Cantemir
era incredintat ca imperiul otoman se gasia in declin si a
prin urmare soarta neamului romanesc nu mai puteh rarnane
legata de aceagtä organizatiune politica, in plina descompunere,
ci trebuià sa-si caute, de cu bunä vreme o nouà orientare.
In multe carti Dimitrie Cantemir este infatisat intr'o lumina
cu totul gresita. El n'a fost numai un mare savant, un spirit
stiintific si un desavarsit istoric, ci el a fost si un om politic
cu concemiuni inalte, cu planuri indraznete si un curajos
carmuitor de stat.
Dar laturea aceasta a activitatii lui Cantemir a fost sau
neglijata, sau fals 0 tendentios interpretata. In lucrari de
searna se vorbeste de pretinsa «tradare* a lui Dimitrie Cantemir,
ca si cum acest mare si luminat patriot ar fi fost o simpla
sluga a sultanului si nu un domnitor roman, intrupätor al dorin-
telor 0 aspiratiunilor neamului ski, stapan suveran pe hota-
ririle sale si liber de a indrumk soarta natiunii sale spre o
noua directie, pe care el o considera singura bunä si mantuitoare.
Indeletnicirile stiintifice n'au impiedecat nicicand pe Cante-
mir de a urmari cu atentiune, daca nu chiar cu pasiune, des-
fasurarea evenimentelor politice. Caci in definitiv, din ce este
urzita istoria, daca nu din firele actiunilor politice si sociale ?
Dela varsta de 15 ani, cfind tatal sail ajunse domn al Moldovei,
Cantemir traià in centrul främantarilor politice si respira adanc
aceasta ademmitoare atmosfera. In acest mediu el a conceput
planul romanului sau istoric-social : astoria hieroglific4, o

www.digibuc.ro
14 ION I. NISTOR 234

incercare de a introduce si in literatura romana acel gen de

epopee, ca #Le Roman du Renard» si #Reineke-Fuchs», in care
persoanele sunt travestite in animate, pentru a le puteh lash
sä vorbeasca liber si fara nici o restrictiune. In lista (ammerelor
sit cuvintelor hieroglificesti si tfilcuitoare» aflam a boul, lupul,
vulpea, bursucul, camila, maimuta, privighetoarea, etc., repre-
zentau oameni politici si carturari de seamA, boieri cu trecere
in trebile publice din Moldova, pe cari Cantemir ii travesti in
animate, pentru a-i caracteriza liber si a le pune in gm/a cu-
vinte cu talc. Leul si vulturul infatiseaza apriga lupta de
rivalitate intre Cantemiresti si Constantin Brancoveanu si intre
ambele OH pe care ei le reprezentau: Moldova si Muntenia.
Lupul reprezinta rolul hatmanului Bogdan, vulpea pe cel al
stolnicului Ilie, camila pe cel al lui Mihalache Racovita, iar
dascalul sail Cacavela este simbolizat prin o privighetoare. In
chipul acesta Cantemir a inteles sà dea curs liber sentimen-
telor sale de repulsiune sau preferinta pentru lumea politica
si pentru persoanele can o alcatuiau. Printre aluziunile poli-
tice descoperim pe alocurea si observatiuni de inalta intelepciune
morala ca bunaoara aceasta : «Caci praful casei dupa maturat,
desi se ridica si in razele soarelui gioaca, insa nici razele
soarelui a nu lovi opreste, nici pasii celui ce prin casa umbla
conteneste».
D'apoi situatiunea sa de ostatec si de capuchihaia la Tan-
grad, nu era si ea oare o emanatiune a vietii politice ? Dupa
trei ani de sedere la Constantinopol, unde se concentrau
toate firele intrigilor politice, el se intoarse in 1688 in tali
si ramase aici trei ani de zile, alaturi de tatal sau, care-I
.

initia in toate tainele politice, ingaduindu-i chiar oarecare in-

riurinta si asupra trebilor publice. El contribuise la desco-
perirea complotului contra tatalui ski si asista la executarea
complotistilor intre can se gaseau cronicarul Miron Costin
si fratele acestuia Velicico. c§i au statut acolo de fata, pentru
credinta zice Nicolae CostinDumitrascu Beizadea, pana
ce i-au taiat capul». Dupa moartea tatalui sau el fu ridicat
de boieri in scaunul Moldovei si miruit de catre doui pa-
triarhi ; dupa cateva saptamani insa, el parasi domnia fiindca
Poarta, cedind intrigilor contra Cantemirestitor, facuse nu-

www.digibuc.ro
235 POMENIREA LUI DIMITRIE CANTEMIR VOEVOD 15

mirea altui domn pentru tronul Moldovei in persoana lui

Constantin VodA, fiul lui Duca-VodA si ginerele lui Constantin
Br fincoveanul.
DupA acest nesucces, Dimitrie Cantemir se reintoarse la
Constantinopol, unde indeplina mai thrziu functiunea de
capuchihaia al fratelui sgu, Antioh-VodA. In calitatea aceasta
el intelegeh sA paralizeze necontenitele intrigi ce se teseau
la PoartA contra Cantemirestilor. In Tarigrad el se bucurh
de mare trecere pretutindeni si aveh posibilitatea de a ur-
mAri din depArtare cursul evenimentelor politice din Europa.

*
* *

Si in adevAr, Dimitrie Cantemir trAià intr'o epocA de mari

frAmfintAri si prefaceri in politica europearl. Numai bine se
incheiase pacea dela CarlovAt, prin care Poarta pierduse po-
sesiunile ei din Ungaria si Podolia, and in 1701 izbucni
rdsboiul pentru succesiunea spaniold, care atrase in distrugg-
toarele sale mreje toatA Europa centralA si occidentalA. IarA
pentru ca conflagratiunea sA fie generalà, izbucni in acelas
timp §i. rdsboiul nordic, care atrase in hora sa macabrA Polonia,
Svedia lui Carol al XII-lea si Rusia desteptatA numai atunci
la o nouA vieatA politicA prin priceperea si energia Tarului
Petru-cel-Mare, introducAtorul Rusilor in istoria mondialA.
Dimitrie Cantemir privià cu ochiul sAu scolit si pAtrun-
zAtor convulsiunea aceasta generalA si se &Ida la soarta
neamului sAu, pe care el il infatisase, in lucrArile sale istorice,
in intregimea lui, ca o unitate etnicA si nationalA, fArA nici
o privire la hotarele vremelnice si nelegiuite care-1 sfasiau,
cu toate necazurile si suferintele lui si cu toate nAdejdile si
aspiratiunile lui in viitor.
El vedeh in gandul sAu Turcia, bAtutA la Zenta si impu-
tinata si umilitA la CarlovAt, in plinA descornpunere, si prin
urmare incapabilA de a mai exercith vreo inrhurintA politicA
asupra Principatelor, si mai putin asupra Ardealului, care se
desfkuse de sub suzeranitatea Portii pentru a ajunge sub
stOpfinirea directA a Habsburgilor. Deaceea neamul sAu tre-

www.digibuc.ro
3[6 ION I. NISTOR 236

buià sali caute o noua orientare politica, pentru o mai buna

asigurare si salvgardare a intereselor sale nationale.
Plecand dela aceastä convingere, el examina situatia poli-
ticei europene deatunci pentru a gAsi noul punet de razim
pentru noua orientare a tarii sale. i, fireste, gandul sail se
opri mai intaiu asupra vecinilor din apus, cari erau Habsburgii.
Acestia dusesera cu succes lupta contra paganilor si-i arun-
cara peste Dunare si Sava. Ungaria fu liberata de Turci si
cu ea impreunA si Ardealul. Mai ramasese semiluna numai
in Banat.
Inteles-au ing prin aceasta Habsburgii sä rasplateasca ser-
viciile socrului sau erban Cantacuzino, savarsite de Munteni
cu ocazia asedierii Vienei ? Sigur ca. nu! Caci socrul sail
pierdü tronul iar soacra-sa trAià in pribegie la Brasov. NA-
zuinta Austriei spre rasArit se evidentiase prin desfiintarea
voivodatului Ardealului, in loc de a se asezh acolo un domn
roman, precum nadajduise erban Cantacuzino. Toate acestea
le stia si le cumpanià cu socoteala Dimitrie Cantemir, si el,
ca bun cunoscator al evolutiunii istorice, isi dadeà bine seama
ea Habsburgii nu erau dispusi sa se opreascA, in drumul nä-
zuintelor lor politice spre rAsarit, la bariera Carpatilor, ci ca
ei tindeau sa ajunga la Iasi si la Bucuresti, ba chiar pana
la Crimea, daca se va put& i in adevAr, presupunerea
aceasta s'a si adeverit mai tarziu prin ocuparea vremelnicA a
Olteniei si prin rApirea Bucovinei de catre Habsburgi..
Din aceste vajnice consideratiuni, Dimitrie Cantemir
ajunse la convingerea, ca nu spre Austria habsburgica puteh
sa se indrepte noua orientare politica a neamului sAu.
RamAsese insa Polonia la Nora, spre care se indreptau
adesea privirile boierilor moldoveni. Cantemir stia Ina din
istorie, cu ce s'a pricopsit Moldova pe urma politicei sale
polonofile. Sperantele pe cari mitropolitul Dosofteiu si Miron
Costin le pusese in regele Sobieski, se dovedira zadarnice
si inselatoare, lAsand mari si amare deceptiuni in urma Mr.
Unde mai pui, cA Polonii, chiar pe timpul tatalui sal, cu-
prinzand o buna parte din Moldova, asezara in Cernauti,
in Campulung si Suceava pe vahmistrii Mr. Iar cu podghia-
zurile lor ajunsera panA la Neamt sit Soroca si adusera tara

www.digibuc.ro
237 POMENIREA LUI DIMITRIg CANTEMIR VOEVOD 17

6 la mare saracie si pustietate». Planurile lor vechi de a-si

deschide prin Moldova drumul la Marea Neagra, le cu-
nostea. Cantemir foarte bine din cele doua incercari
neizbutite ale craiului Ion Sobieski. Dealtfel Cantemir
aflase rnulte despre starile din Polonia din gura tatalui sau,
care petrecuse multa vreme acolo. Nu-i ramasese necnnoscute
poate nici versurile cu cari regele Sobieski luit in ris pe
tatal sau, and il izgonise din Iasi zicandu-i:
«Constantine, fugi bine!
N'ai nici casa, n'ai nici masa,
Nici frumoasa jupfineasa!»
Mama lui Dimitrie Cantemir murise si tatal sat' ramilsese
vaduv.
Consideratiunile acestea nu-1 indemnau deloc la o legatua
cu Polonia, a carei situatie de mare putere era dealtfel pe
atunci gray amenintata de Rusia, care revendich pentru sine
egemonia in nordestul Europei, pe care o detinea. Polonia
dela unirea ei cu Lituania in zilele batanului Vladislav
Jagiello.
Când la atita ajunsese lucrurile, «de se domna Tara Mol-
dovei in trei Orli», cum zice Nicolae Costin, and tara de
sus era cuprinsa de Poloni, iar Basarabia de Mari, si pu-
terea domnului redusä numai la tara de jos, rämasese pentru
noua orientare politica a Românilor o singura putere cre-
stina, Rusia, pe urma careia Românii nu suferise 'Ana atunci
Inca nici o desamagire, fiindcà nici nu venisera in atingere
directä cu Muscalii §i fiinda chestia Basarabiei nu inasprise
Inca raporturile normale dintre aceste doua neamuri. Era
deci firesc ca privirile cercetatoare ale lui Cantemir sa se
indrepte asupra acestui vecin, si indeosebi asupra tarului
Petru-cel-Mare, un fost invatacel al eruditului Nicolae Mi-
lescu Spätarul, care prin stralucita sa biruinta dela Pultava
asupra «leului nebiruit », isi castigase nimbul si reputatia de
mare viteaz si cuceritor invincibil.
Nimbul acesta lua proportii fantastice in inchipuirea orto-
docsilor din Balcani, cari asteptau dela acest nou arhan-
ghel rasbunátor al crestinitatii, desrobirea kr de sub jugul
:8 A. R. Memoriile Sectiunii Istorice. Seria III. Tom. II.

www.digibuc.ro
18 ION I. NISTOR 238

turcesc si reasezarea crucii pe catedrala Sf. Sofii din Tani-

grad, de unde fusese coborita de mfiinile necurate ale paga-
nilor cu doua veacuri si jumatate in urrna.
Petru-cel-Mare a fost primul tar al Rusiei care a inteles
sh exploateze aceastä dispozitiune sufletcasca, creand din ea
o platforma politica pentru cuceririle moscovite in Balcani.
Aceastd idee formeazd sustratul real pentru pretinsul testament
politic al lui Petru-cel-Mare.
Acelas scop il urmariau de altfel si cruciatii apuseni; dara
actiunea lor n'a prins niciodata la crestinii ortodoc si, fiinda
ea pormh dela popoare catolice, cari, in iperzelul lor con-
fesional, nu faceau adese nici o deosebire intre musulmani
si schismatici. Dar indata ce Petru-cel-Mare, ca crestin ortodox,
veni sä reih aceastä idee, ea trezi o puternica repercusiune
in sufletul populatiunilor ortodoxe din imperiul otoman, o
repercusiune, de care n'a ramas nesguduit nici sufletul, ash
de cumpanit si echilibrat dealtfel, al lui Dimitrie Canterrir.
Deaceea, cand tarul tuturor rusilor, in ziva de 21 Fe-
bruarie 1711, proclarra, in soborul din Moscova, rdsboiul
sfdnt contra paganitatii, impartind trupelor sale steaguri rosii
cu inscriptia: ((In numele Mdntuitorului si al Crestindtdlii>> si
impodobite cu o cruce in raze de foc cu legenda: an acest
semn vei invinge#, si cand in cuvantarea sa catre ostasi, tarul
aminti ca doreste sal fie irnrrormfintat in patriarhia din Tani-
grad, un fior cucernic si sant sgudul Rusia intreaga, care
se repercuth puternic asupra sufletelor crestine din imparatia
turceasca, rapind cu sine pe Greci, dar mai ales pe Slavii din
Balcani, dornici de mangaiere, lumina si libertate, pe care
emisarii tarului li-o infatisau in cel mai ademenitor spectru.
Privirile si nadejdiile tuturor ortodocsilor, ce gemeau sub
jugul paganatatii, erau indreptate asupra tarului mantuitor,
care venih cu biciul de foc sal räsbune crestinitatea si sä
alunge pe Turci din Europa in deserturile Asiei de unde
venisera.
Nadejdea si insufletirea aceasta generala atrase in vartejul
ei si pe Dimitrie Cantemir, cu atata mai usor, cu cat el,
pentru alte consideratiuni si pe alta cale, ajunsese la ne-
stramutata convingere ca Imperiul Otoman se gasih in plinä

www.digibuc.ro
239 POMENIREA LUI DIMITRIE CANTEMIR VOEVOD 19

descompunere, §i ca din partea Austriei sau Poloniei neamul

sau nu se puteh astepth la nici un ajutor real, sincer §i
desinteresat. In conditiunile deatunci el nu gag deci akä
cale mai bunä pentru solutionarea problemei rom kiwi, deck
abandonarea cauzei turcesti §i imbrati§area cauzei cre§tine
prin aliantä cu Rusia.
Hotärirea aceasta, a§à de gravä in urrnarile ei, fu luata de
cu buna vreme, dar Cantemir §tiuse sa o pastreze in taini-
tele cele mai ascunse ale inimii sale, pentru a nu o corn-
promite prin banueala Portii si prin diabolnicile intrigi ale
numero§ilor sai du§mani din Constantinopol. i aceastä dis-
cretie 1-a ajutat foarte mult la executarea prompta a planu-
rilor sale, cari izvorau dintr'o matura judecata si dinteo
profunda si indrazneatä convingere politica.
Adapostirea regelui pribeag Carol al XII-lea pe teritoriul
turcesc, ci sala§luirea lui langa Tighina, provoca izbucnirea
conflictului armat intre Ruci si Turd. Apropierea tarului
de hotarele Moldovei determinh pe sultan sa inlocueasca pe
batrânul Nicolae Voda Mavrocordat, prin un domn activ,
energic §i priceput, care sa fie de folos Turcilor in räsboiul
ce izbucnise.
i atunci marele vizir, nebanuind nimic despre cele ce
se petreceau in gandul lui Dimitrie Cantemir, nu gasi un
om mai priceput si mai destoinic pentru aceasta grea mi-
siune, ca pe Dimitrie Cantemir. Poarta aveh cuvhnt sä
creada a acesta, in urma indelungatei sale petreceri in Con-
stantinopol, a avut timp suficient sa se asimileze complet
cu interesele si aspiratiunile turcesti.
i in adevar, Canternir isi dada la inceput toata silinta
pentru a justifich increderea pe care Turcii o aveau intr'insul.
Mare le Vizir scrih <cal scarba# la pa§a de Tighina zicând:
keiul de Moldova este un ghiaur §i §tie toate ce se fac la
Mosc §i la Lesi, de le scrie toate adevarat la Poarta ; iar tu,
vezi Doamne, ecti buzurman §i nu sti nimic ce se lucreazb.
Acum, and Turcii aveau nevoie de ((ghiaur», ei nu-i mai
cerura bani pentru obtinerea tronului,ci-1 trimisera in Moldova
cu toate onorurile ci cu asigurari cä va sta in scaun toatà
vieata ci ea nu i se va cere nici tribut, nici pecchq cat
I8

www.digibuc.ro
20 ION I. NISTOR 240

timp va fi domn in Moldova, pentru ca, duph inlhturarea

primejdii, sh se poarte din nou arogant si necuviincios cu
el, precurn se purtaserh, la randul shu, cu Antioh-Voda,
pe care-I silitä th lucreze deavalma cu salahorii la santurile
cetatii Bender. Dealtfel, Cantemir se convinse indath duph
instalarea sa in Iasi, ch. Turcii nu erau deloc dispusi de a
respecth fhgAcluelile si angajamentele lor fath de dansul. Unde
mai pui, eh el stih ch, cu cativa ani in urmh, si Constantin
Brancoveanul primise astfel de asigurari, si. indeosebi domna
pe vieath, si cu toate acestea acum sultanul clhduse ordin, ea
domnul muntean sh fie prins si trimis wort sau viu la
Constantinopol. Constatand deci cat de putinh credinth se
poate astepth dela cei necredinciosi, el se hothri definitiv de
a rupe leghturile cu Turcii, socotind ch oeste mai bine a
phtimi cu Hristos, cleat a-si pune nAdejdea in comorile
inselAtoare ale Egipetului# precum mArturiseste el insus in
istoria Imperiului Otoman.
Cantemir primise domnia, dar nu pentru a ajunge un
instrument orb in mainile asupritorilor de veacuri, cari de-
strhmarh si stirbirh hotarele Moldovei prin lantul de raiale,
scobite adanc in trupul Orli, si cari, de curand, infipserh prin
raializarea Camenitei, o nouh sulith in coasta Moldovei, ci
pentru a servi. cauza sfanth a neamului romanesc, care se
ghsià la o grea cotiturh a destinului shu.
In Noemvrie 1710 el porni spre Moldova pentru a luh in
sthpanire tronul phrintesc, dar cu hothrirea fermh de a se
pune in serviciul cauzei trestine. Aceasta erh dealtfel si
gandul ascuns al contemporanului shu Constantin Branco-
veal-1u din Tara Romaneasch. In io Decemvrie 1710 el sosi la Iasi,
uncle i s'a cetit omolifth de domnic» in biserica Sf. Nicolae.
Co Om cistep si oslovednic* ce erh, el fhea cea mai bunA
imptesie asupta boierilor, sfhtuindu-i sh fie unii chtre altii
inteo dragoste, poftind pe cei bhtrani ca pe niste parinti,
pe cei de varsta sa ca pe niste frati, pe cei mai tineri ca
pe niste fii, sh trheasch in unire si armonim Boierii <ince-
purh cii totii a se lepire si a-I Ihudh, cad erh om invAtat,
nurnai la judethti nu puteh lui seara. bine; Ihcomie nu aveh
inare, lucrurile lui poftia Irish sh fie raudatm

www.digibuc.ro
241 POMENIREA WI DIMITRIE CANTEMIR VOEVOD 21

AjungAnd la domnie intr'o vrerne, când orizontul poso-

morit al tarii sale era luminat de flack-He rasboiului nordic,
Cantemir examina situatia si gas! momentul oportun pentru
a se #ajunge cu crestinii», desfacându-se de Turci si intele-
gandu-se cu Rusii. In primavara anului 1711, Luca Vister-
nicul, solul domnului, se prezenta tarului la Iaroslav, pentru
a stipula conditiunile aliantei. Intelegerea s'a facut usor, in-
trucfit tarul in <cucazul* sau mniversalub ski din Luck ac-
cept:4 conditiunile cerute de Cantemir ca #1\Tistrul sä ilmaria
hotar intre ambele OH si Bugeacul cu toate cetatile tot al
Moldovei sa fie*, si domnia Moldovei sa fie ereditarl in fa-
milia Cantemir. Muscalii sa nu se amestece in trebile interne
ale Moldovei ; tribut sa nu plateasca nici un ban, iar domnul
sa gäseasca refugiu in Rusia in caz de restriste. In urma
acestei intelegeri, Cantemir semna. <Demetrius Cantemir, Dei
gratia advitam Palatinus Terarum Moldaviae* sau <Dux va-
lahicus*.
lndata ce conventia a fost semnata, Cantemir tang tin
manifest catre tara, in care arata a Turcii, nesocotind capi-
tulatiunile incheiate cu ei, continua sa asupreasca si sä stoarca
tara pana la maduva. Ei au darimat sau ocupat cetatile si
au invoit pe 'Mari sä prade si O. ia in robie pe fii si so-
tiile locuitorilor, spre a-si bate joc de ele. Din aceste 0
multe alte pricini si consideratiuni, dânsul s'a hotarit «sA se
uneasca cu imparatul milostiv si credincios al Rusiei, Petru
Alexievici, care a ridicat arma spre #a mdntui pe creftini
de jugul robiei mohamedano.
Preparativele de rasboiu se ficeau cu mare graba. In ziva
de II Iunie tarul, Petru Alexievici, sosi la Iasi, insotit de
imparkeasa si de multi curteni, cari, ca cruciferi adevarati
ce erau, umblara pe la toate bisericile si manastirile din
oras, pentru a se inchinh 0 a implora harul ceresc asupra
cauzei crestinatatii. Atitudinea aceasta placu mult iesenilor,
credinciosi si cucernici.
La banchetul de infrätire ce s'a dat, boierii gustara pentru
intiia oara winul frantozesc» adicl sampanie, care se do-
vedi a fi mai tare deck dânsii, doborindu-i foarte curand
la pAnnânt.

www.digibuc.ro
22 ION I. NISTOR 242

Intre timp Turcii inaintara cu forte superioare impotriva

tarului si a domnului hain. La Stanilesti pe Prut, s'a dat
bätalia decisiva in toiul verii 1711, si ea se sfarsi, dupa o
lupta inversunata de trei zile, cu infrangerea crestinilor.
La Nadul Husulub> s'a asezat indata pacea in conditiuni
destul de grele pentru crestini. Extradarea lui Cantemir ce-
ruta de Turci, fn refuzata net de tar, cu toate cä multi
dintre curteni il indemnau sa nu pericliteze o armata atat
de numeroasä de dragul unui singur om. Petru-cel-Mare
declara delegatilor sultanului cari cereau aceasta, ((Ca mai cu-
rand le-ar puteh ceda toatà tara pfina la Cursc, pentru ca-i
rärnâne nadejdea de a o recuceri, dara nu poate in nici un
caz sä franga credinta si sa extradeze pe un principe, care
pentru dansul si-a pärAsit tara; cAci este cu neputintä de a
repara onoarea ce odata s'a patao.
Dupa asezarea pacii, tarul trecn Nistrul, insotit de Can-
temir si de tovarasii sail de pribegie, vreo mie de toti. La
Movilau, pe celalt mal al Nistrului, tarul semna, la i Au-
gust, ucazul prin care Cantemir cu tovarasii al primira
azil liber si sigur in Rusio, precum si cuvenita despggubire
pentru averile pierdute. Tot atunci tarul ridica pe Cantemir
la rangul de principe sau cneaz al imperiului rusesc. In si-
tuatiunea aceasta el era supus direct tarului si exercitä
singur si exclusiv dreptul de judecata asupra Moldovenilor
pribegi. Inaintand in interiorul Rusiei si scapand teferi de
urmaririle Tatarilor si Cazacilor zaporojeni, ei se asezarà
in regiunile Harcovului, unde Moldovenii primira dreispre-
zece sate, pline de paine si de helestee cu peste si cu mori,
si bucate, vaci, boi, oi, stupi cdoare, ce fusese confiscate
generalului Sidlovski, care cazuse inteo gresealb. Una dintre
asezarile acestea era Dimitrovca, numità probabil in cinstea
lui Dimitrie Cantemir.
Intre insotitorii nefericitului donm in exil, se gasià sr
cronicarul Ion Neculce, care ne-a Msat pagini duioase despre
suferintele Moldovenilor in pribegie. Mare si coplesitor era
dorul lor de tall, dar intoarcerea asteptata intarzia mereu
si multi din ei au murit acolo de nostalgie, intre care si
Casandra, doamna lui Dimitrie Cantemir.

www.digibuc.ro
243 POMENIREA LUI DIMITRIE CANTEMIR VOEVOD 23

Cantemir insus nutria nklejdea ch se va puteh intoarce

curând in Moldova sa iubith si deaceea, la plecare el luase
cu sine si «toiagul de argint al !drib, sceptrul Moldovei. 0
nouà complicatie politica i-ar fi putut da posibilitatea de
a-si redobandi tronul. Dar Europa obosità si surmenatä de
indelungatul zanganit de arme, doria pacea, care se asezh
pretutindeni. Complicatiunile politice se ivird numai pe
timpul impärätesii Ana si indeosebi pe timpul Caterinei
a II-a and Cantemir nu mai era in vie*. Atunci planu-
rile hii Petru-cel-Mare furl reluate sub o alta forma. Im-
pAräteasa Caterina se purtä cu gandul de a reface vechiul
imperiu bizantin, cuprinzAnd si regatul Daciei, darà nu
pentru Cantemir si nici pentru urmasii sAi, cari se stall-
seserä, ci pentru nepotul ei Constantin, pe care-I doria ur-
mas al ultimului Paleolog Constantin Dragazes. Apoi Cate-
rina s'ar fi multumit si numai cu restaurarea Daciei
pentru crudul cuceritor al Crimeei, cneazul Potiomkin, favo-
ritul imparatesei.
VkAnd a realizarea visurilor sale inthrzie mereu, incepl.
O. i se urascä la tara, uncle-0 petreceh timpul cu revizuirea,
intregirea si traducerea operelor sale, care fiind thlmAcite
in mai multe limbi europene, devenirà un bun comun al
tuturor neamuirlor civilizate. In 1722 el infiintä Academia
ruseascä din Petrograd. Numele ski figureaza intre marii
eruditi ai lumei pe paretii bibliotecii Sainte Genevieve
din Paris. Lordul Byron face mentiune de Cantemir.
In cele din urmä el se mutä la Petrograd, unde fu primit
cu mari onoruri de tar si de societatea inalta. Acolo el
incepu sh' se dea dupà moda francezh, razindu-si barba si
mustAtile si schimbandu-si portul moldovenesc prin costu-
mul francez. In Petrograd Cantemir se cäskori a doua oarl
cu Nastasia, fiica principelui Trubetkoi, având de nas pe
insus tarul.
In 1720 Cantemir insotea pe tar ca thlmaci pentru lirn-
bile orientale in Caucaz, impreura cu principii Apraxin si
Tolstoi, cari chte-si trei formau consiliul intim al Impära-
tului. AjungAnd la Astrahan, Cantemir se imbolnhvi de
friguri, ash ca el numai cu mare dificultate putii insoti pe

www.digibuc.ro
24 ION I. NISTOR 244

tar pe uscat pang la Derbend; bagajele fura trimise pe

mare, dar vasul se impotmoll pe o banca de nisip; mari-
narii scaparä, iar bagajele principelui intre cari se gäsiau
si mai multe manuscripte pretioaseintre altele: De statu
politico Aulae Othonnanicae se innecarä. In calatoria aceasta
Cantemir intocml o mica tipografie cu litere turcesti pentru
tiparirea proclamatiunilor pe cari tarul le dadea in limba
populatiunilor caucaziene.
Intre timp boala sa se agravase si el numai cu anevoie
ajunse la Astrahan si deacolo cu mari greutati la Dimi-
trovca, unde se restaurase nitel dupa strapatele unei call-
torii ash de grele. Curand insä boala se ivi din nou, si de
astadatä necrutatoare : in 22 August 1723 Dimitrie Cante-
mir se stanse in varsta de 49 de ani, 7 luni si 5 zile. Di-
ploma prin care fusese numit principe al imperiului german,
nu'l mai gasi printre cei vii.

* * *

Doul sute de ani au trecut deatunci, si amintirea suve-

ranului poliglot, istoric si filosof a ramas si va ramanea
pururea vie. Cantemir este si ramane nemuritor prin sclipi-
toarea sa inteligenta, prin neobisnuita sa putere de munca,
prin talentul sau neintrecut si prin operile sale istorice,
prin care a facut cunoscut numele de Roman in lumea in-
treaga, precum si prin indraznetele sale planuri politice.
Dar, oricat, istoria se repetà. Au trebuit A. treaca douà
sute de ani, pentru ca Europa sä ajunga din nou in flacari
si pentru ca generatia noastra, in conditiuni politice simi-
lare, sä revina la planurile lui Cantemir, sä calce hotaritä
pe urma lui, pentru a ajunge la realizarea maretei idei pe
care el a preconizat-o si a incercat sä o intrupeze cu
jertfa tronului sau domnesc.
Desrobirea si intregirea neamului era singurul scop, pentru
care Dimitrie Cantemir pärasi toate onorurile si indem Ana-
rile, trepand cu toata oastea sa de partea crestinilororelictis
propter unum cunctis honoribus et commodis, cum ad Chris-

www.digibuc.ro
iNFIINTAREA MITROPOLIILOR
iN TARA ROMANEASCA I IN MOLDOVA
DE
C. MARINESCU
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI REGALE DIN BARCELONA
CONFERENTIAR LA FACULTATEA DE LITERE DIN BUCURESTI

,Fedinta dela 14 Martie 1924

Scumpei amintiri a lui

Dimitre Onciul.

MITROPOLIILE DIN TARA ROMANEASCA

In repetate randuri, Alexandru, Domnul Tarii Romanesti,
ceruse patriarhului Calixt din Constantinopole sä acorde
demnitatea de mitropolit al Statului consolidat in ultima
vreme, unui anume Iachint, care pastorea deja ca mitropolit
la Vicina I). Inaltul prelat grec indemnase el insusi pe
Doran a se adresh patriarhiei in acest sens. La un moment
dat, Iachint se stramutase chiar, dupä cererea lui Alexandru,
din eparhia lui, de sigur saracitä i scazuta ca insemnatate,
in Tara Romaneasca 2).
Era un bun prilej pentru patriarhie de a-si asigura stä-
panirea religioasa asupra noului Stat dunarean, desi staruinta
repetata a Domnului muntean, inainte de a hotari pe Calixt
1) Localitate pe DunAre, nu departe de punctul unde se desfac cele trei guH. Pentru
istoricul ei, vezi Vicina, de Gh. Brfitianu. (Acad6mie Roumaine, Bulletin de la section
historique, X, Bucuresti, 1923).
2) H. Gelzer crede (Unqedruckte und ungeniigend veroffentlichte Texte der No-
titiae episcopatuum (Abhandl. d. philosoph.-philolog. Classe d. koniglich bayerischen
Akad. d. Wissenschaften, t. XXI, sectia III [Munchen 1899-1901] p. 611), c Ia-
chint venise in Tara Romftneascg sä strângA pomeni.

19 A.R. Memoriile Secgunii Istorice. Sala III. Tom. II.

www.digibuc.ro
 2 C. MAR I NESCU 248

a-i recunoaste ca mitropolit pe Iachint, arata o ezitare care se

va lamuri usor prin cele ce u,rmeazà.
Abia. in Mai 1359, patriarhul numeste pe subordonatul
sat' mitropolit al Tarii Romanesti, aceasta insä numai dui:A
ce Alexandru jurase ca biserica Orli va ramane totdeauna
sub jurisdictiunea Constantinopolei. Ba chiar Calixt cerea
voevodului sa se lege din nou in scris, si el si copiii lui, ca
dupa moartea lui Iachint se va cere tot patriarhiei sä de-
signeze pe mitropolitul succesorl).
Aceasta stäruiata a lui Calixt, in vremea caruia se ajun-
sese a se supune Constantinopolei si. scaunul patriarhiei din
Tarnova 2), este cu totul fireasca, dat flind a orice creare de
mitropolie noua, insemna, pe de o parte, si o consacrare po-
litica a Statului in care se infiinta, iar, pe de alta, cuprinded
si o tendintd spre autonomia religioasd, dupd cum se va ldmuri
din cele urmdtoare.
In orice caz, din examinarea imprejurthilor politice si. re-
ligioase in Bulgaria si in Serbia contemporana reiese a Domnul
Tarii Românesti nu se putea adresh in acel moment pentru de-
signarea unui mitropolit decat patriarhiei din Constanti-
nopol 3).
Trebuie totusi accentuat dela inceput ea nu Calixt din
proprie initiativä numise, impusese un mitropolit in tara lui
Alexandru, ci cä acesta ceruse aceastä favoare dn repetate rdn-
duri» 4). Ea nu i-a fost acordatà cleat dupa ce voevodul se
angajase formal el Tara Romaneascä va ramane sub depen-
denta religioasa a Constantinopolei.
Dupä cum se va vedea din cele urmAtoare, patriarhia nu
recunosteh o noua mitropolie cleat sau silitä, sau numai
dupa ce luase toate mäsurile care-i puteau asigurk suprematia
asupra acelei mitropolii.

1) In scrisoarea de nurnire a lui Iachint si intr'alta adresatä cu acest ptilej lui Ale-
zandru se revine de patru ori asupra acestei obligatiuni si se accentueaz1 el in nici un
caz tara nu va priml un oarhiereu de aiureao. Amândouä aceste importante acte in Hur-
muzaki-Iorga, vol. XIV, partea I, pp. 1-6. Vezi ibid. si p. 8, no. 6.
2) W. N. Slatarski, Geschichte der Bulgaren, Leipzig, 1918, pp. 171-2.
2) Vezi analizarea acestor imprejurAri in N. Dobrescu, Intemeierea Mitropoliilor
§i a celor dintdiu mdndstiri din (urd, Bucuresti, 1906, pp. 36-9.
4) Vezi mai sus p. 247.

www.digibuc.ro
249 INFIINTAREA M1TROPOLIILOR IN TARA ROMANEASCA $1 IN MOLDOVA 3

De sigur, Iachint asezat scaunul la Arges aláturi de

Domn1).
tiri asupra pastoririi primului mitropolit al Tarii Roma-
nesti, lipsesc pana in preajma anului 1370. In vremea aceasta,
cativa dusmani personali 11 parisera la patriarhie pentru niste
fapte cari nu reies deck partial din izvoare.
Anume, Iachint ajunsese a fi considerat la Constantino-
pole ca un #calcator i despretuitor* al Bisericii 2).
Pe la 1370 Iachint se plangeh patriarhului Filoteu
(1354-1355, 1364-1376) cà s'a lasat inraurit de *Wile
dusmanilor sai si se scuzà cà n'a putut veni la Constantino-
pole, impiedecat fiind de batranete si de boalä. Ba chiar,
Domnul Tarii Romanesti (acum era in scaun Vladislav-
Vlaicu) ii oprise de a pleca spre indepartata capitala, te-
mandu-se de lungimea drumului si de ciuma.
Voevodul i boierii trimit la Constantinopol pe dikaio-
phylax-ul Daniil Kritopulos, pe care Iachint se declara gata
a-I recunoaste ca mitropolit al tärii in cazul ca patriarhul
voià sa-i acorde aceasta calitate 3).
In August 1370, trimisul lui Vladislav apare ca mitropolit
al unei jumiitdti din Tara Romaneasca. Fiinda sinodul se
1) V. DrAghiceanu, Curtea Domneascd din Argq (Buletinul Comisiunii Monumen-
telor Istorice, anii XXVI, [1917-1923], Bucure§ti, 1923, p. 27 i no. 4) crede CA
Iachint s'a instalat in biserica aflAtoare pe locul actualei manAstiri din Curtea-de-Argea.
In darea de seamA pe care i-o face in Revista Istoricd, a. IX (1923), n-le 10-12, (Oct.,
Decemvrie), p. 293, N. Iorga crede dimpotrivA cl in 1359 nu s'a putut face o mitro-
polie nouA, dat fiind cA In 1351 se lucra incA la Biserica DomneascA. Totu§i in anul nu-
mirii lui Iachint aceasta din urmA trebuie sA fi fost de mult isprAvitA. Pe de altA parte,
nimic nu impiedecA ridicarea unei alte biserici pentru mitropolie in preajma sau imediat
duph anul i359.
2) N. Iorga, Condifiile de politied generald in cari s'au intemeiat Bisericile romdnesti
in veacurile XIVXV, (Analele Ac. Rom., seria II, t. XXXV, [1912-1913], Mem.
Sect. ist.), p. 399, afirmA CA Iachint era tbanuit de slAbiciune fatA de Latini, de trAdare
chiara.
3) Hurrnuzald-Iorga, XIV, partea I, pp. 7-8, no. 6. Din aceastfi scrisoare a lui
Iachint reiese cA relatiunile lui cu Domnul erau foarte bune. Aceasta infirm.). credinta
lui Dobrescu (Mitropoliile), P. 54) potrivit cAreia dela Vladislav ar fi pornit cererea
ca Iachint sA fie inlocuit. Dealtfel din cele ce urmeazA (vezi mai departe p. ) reiese dt
Tara Romaneasca cerei incd un mitropolit nu a/t mitropolit. Analiza pusfi de Iorga in
fruntea scrisorii lui Iachint vorbeste de tsuferintele... i pariles ce indurase mitropolitul
dela Domn. Iachint nu pomeneste nimic de acestea In spitacub sIn, ci numai de acu-
zatiunile ce i se aduseser6 la patriarhie. Pe de altA parte, Dobrescu, Mitropoliile, p.
51, interpreteazA gre§it un pasaj din aceastA scrisoare atunci and spune CA vrAjma§ii
lui Iachint atrAseserA lui Vladislav favoarea patriarhului. Iachint aminte§te in pitac CA
lui se datora aceastA apropiere.

19.

www.digibuc.ro
4 C. MARINESCU 230

ternea ca nu cumva Daniil sä tin& a inlocui pe Iachint si

in restul %Aril sau sa-i faca acestuià vreun alt neajuns, noul
mitropolit se lega printr'un act solemn ca nu va tinde la acea-
sta si a se va conforma in purtarea lui fata de celalalt mitro-
polit al Orli atitudinii pe care va lua-o fall de el sinodul in
fata caruia Iachint urma sa se prezinte.
Numirea aceasta a lui Daniil ca mitropolit este infatisata ca
hind ceruta de «boierii si supusii» din Tara Romaneasca al carei
popor «numeros*, cerea Inca un sef eclesiastic pe langa cel
din Arges. Noul mitropolit, care era si loctiitor al Melitenei,
isi ha numele de Antim. El rämanea totusi subordonat lui
Iachint 1).
Ce determinase aceasta curioasa numire a unui nou mitro-
polit in Tara Romaneasca ?
Mai toti cercetätorii, cad s'au ocupat cu chestiunea infiin-
Orli mitropoliilor in tärile noastre au fost izbiti de aceasta
onoare acordata lui Daniil Kritopulos si au cautat sa-i ga-
seasca motivele.
Pentru Golubinskii 2) si Xenopol 3) numirea a doi mitro-
politi ar fi avut de scop impiedecarea desfacerii de patriarhie.
Primul autor credea a exemplul patriarhiei din Tarnova si
al celei din Ohrida era hotaritor in aceasta privinta, asa incat
era firesc ca la Constantinopole sä se ia masuri pentru ca
neplacuta surpriza a autonomiei religioase sä nu se mai re-
pete si in Tara Romaneasca. Iorga 4) crede ca ridicarea lui
1) Hurmuzaki-Iorga, pp. 6-7, 8-9, n-le 5 si 7. Fiindod in scrisoarea sa
cAtre patriarh Iachint numeste pe Daniil citrate*, s'a introdus inteo parte a istorio-
grafiei romftnesti o gresealgt care dAinueste de prea muld vreme. Anume, s'a interpretat
aceasta literal si s'a dat, fAril a se observft cA Iachint designa pe Danill ca 44rate intru
Domnub), primului mitropolit numele de Iachint Kritopulos. Greseala pleacA dela E.
Golubinskii, (Scurtd privire asupra istoriei Biseridlor ortodoxe din Bulgaria, Serbia fi
Romdnia sau Moldo-Vlahia, Moscova, 1871, (in ruseste), pp. 350r, 355; cf. si tradu-
cerea capitolelor privitoare la tArile noastre de I. Caracicoveanu. Privire scurtd asupra
historiei Bisericei Romdno-ortodoxd, Iasi, 1879, pp. r8-21). Ea trece la Xenopol, Is-
toria Romdnilor din Dacia Traiand, III (ed. II), Bucuresti, 1914. pp. 253, 257 (totusi
la p. 254, n. 4, Xenopol arad pe Daniil ca frate intru Hristos al lui Iachint), la C.
Auner, Cdteva momente din inceputurile Bisericei Romdne, Blaj, 1902, p. 103, la Do-
brescu, Mitropoliile, pp. 50-1. Acesta din urmA insA nu numeste pe Iachint, Krito-
pulos. Tot astfel Jireéek, Geschichte der Bulgaren, Prag, 1876, p. 327.
2) Op. cit., p. 351 (in traducerea lui Caracicoveanu, p. 19).
3) Op. cit., In, p. 254.
4) Conditiile, PP. 399, 404; Vezi mai sus P. 249-

www.digibuc.ro
251 INFIINTAREA MITROPOLIILOR IN TARA ROMANEASCA SI IN MOLDOVA 5

Daniil la demnitatea de mitropolit urmarea combaterea cato-

licismului fall de care Iachint fusese prea tolerant. El n'ar fi
fost cleat un prelat sufragan, care urma sa supravegheze pe
mitropolitul invinuit.
Daca acesta ar fi fost motivul real, se pare ea inlocuirea
lui Iachint printr'o persoana mai sigura s'ar fi impus dela
sine, fat% a se mai recurge la aceasta mäsura aproape inutila.
Dobrescu 1), vedea in aceastä dublare a mitropoliei muntene
dorinta patriarhului de a mentine pe Iachint in scaun cu toate
ca Domnul ii ceruse inlocuirea ( !) 2). La aceasta se mai adlogh
märirea Orli sub Vladislav, in urma alipirii la stapanirea lui
a Amlasului, Fagarasului si a Banatului de Severin.
Ultima presupunere a lui Dobrescu mi se pare a se apropia
de adevar.
Pentru a-I lumina pe deplin, este nevoie O. amintim intre
altele ca Daniil, plea. la Constantinopole insotit de mitropo-
litul Vidinului, care urma sa confirme si el a Iachint era in-
teadevar oprit de boala a se infatish inaintea sinodului 3).
Invocarea marturiei prelatului din cetatea dunäreana, arata
ca acesta plea., irnpreunä cu trimisul lui Vladislav, din Tara
Romdneascd. Daca se tine socoteala de timpul cat a trebuit O.
dureze calatoria pana la departata capitala imperiala si cel
scurs acolo OM' la numirea lui Daniil (cel mai tarziu in Au-
gust 1370 4), trebuie sa presupunem ca plecarea celor doi clerici
coincide cu sfarsitul anului 1369 sau cu inceputul lui 1370.
Dar aceasta ne obliga sa ne gandim numai de cat la ames-
tecul lui Vladislav in luptele pentru stapanirea Vidinului5).

Ludovic-cel-Mare, regele Ungariei, cucerise in 1365 orasul

si tinutul respectiv dela tarul Sracimir, cumnatul Domnului
muntean. El ar fi voit sä Lea' din acest teritoriu o marca de
aparare impotriva Turcilor, un focar de catolicism si un post
1) Mitropoliile, PP. 54) 55-6.
2) Pentru interpretarea gresit.4 a lui Dobrescu, vezi mai sus p. 249.
3) Hurmuzaki-Iorga, XIV, partea I, p. 7, no. 6.
4) Vezi mai sus p. 249.
3) Vezi pentru aceasta N. Iorga, Lupta pentru stelpdnirea Vidinului In 1365-9 #
politica lui Vladislav-Vodcr fata de Unguri, (Convorbiri Literare t. XXXIV [Inoo],
PP 962-999)

www.digibuc.ro
6 C. MAR INES CU 25 2

de observatie fata de Vladislav. Propaganda Minoritilor,

cari ar fi ajuns la convertiri in massä in putine zile in acest
tinut al Vidinuluil), nemultumi in curând pe locuitorii de
credinta räsariteana. <Cu voia unora dintre cetateni» Vladi-
slay, care ajutase p'ana acum pe regele ungar, lua in stapanire
Vidinul spre sfIrsitul lui 1368.
In Februarie 1369, misionarii catolici indurau martiriul in
orasul cucerit, din porunca Domnului muntean2). Aceastä
tradare sileste pe Ludovic la o dubla expeditie: In fruntea
unei armate, el merge sä recucereasca cetatea pierduta. Sfor-
tarile-i sunt zadarnice. 0 aka oaste condusa de Nicolae, voe-
vodul Ardealului, int% in Tara Romaneasca, unde este ba-
tuta cornandantul este omorit de pircalabul Drago-
mir. In fata acestor insuccese, Ludovic se vazii silit la o in-
telegere cu Vladislav.
Vidinul este cedat Ungurilor, cu conditiunea ca acestia sä-1
redeh cumnatului voevodului Tarii Românesti, lui Sracimir.
Cu acest prilej Vladislav devine iarasi vasalul regelui Lu-
dovic, insä numai dupa ce obtine compensatiuni considera-
bile. Anume, i se confirma bania Severinului, careia i se
adaoga si ducatul Fagarasului 3).
Prezenta mitropolitului Vidinului in tail trebuie pusä in
legatura necesara cu ocuparea orasului de catre Vladislav si
cu relatiunile de rudenie si de prietenie ale acestuia cu tarul
bulgar de pe Dunare 4). Trimiterea lui Daniil la Constanti-
1) Se credea a opt Dominicani, adusi de regele Ungariei, ar fi decis sä treacA la
catoficism douà sute de mfi de ortodocsi si de Bogomili, numai in fastimp de cincizeci
de zile.
2) Iorga, Vidinul, pp. 968-9, 984-6; Jire6ek, Gesch. d. Bulgaren, p. 327-8.
2) Iorga, Vidinul, pp- 986-7, 989.
4) Iorga presupune (Conditiile, p. 397) ca mitropofia de Vidin kr fi luat nastere
pe la 2370, tocmai datoria ocupatiunii orasului de care Vladislav. Dar el crede ca ju-
risdictiunea ei se intindeit si asupra banatului de Severin. In oHce caz, aceasta era im-
posibil dupA intrarea acestui teritoriu in mainile lui Vladislav. $i dupa cAlAtoria la
Constantinopol impreunA cu Daniil, mitropolitul Vidinului rAmâne tot in Tara Ro-
m Aneasca .
In 1373 el era arAtat ca refugiat in Ungrovlahia. Domnul ceruse sinodului ca sA-i
permitA sA facA slujbi de arhiereu in tara, rugaminte care fu implinitA. Stoica Ni-
colaescu , Domnia lui Alexandru Vodd Aldea, fiul lui Mircea Vodd cel Bdtrcin (r 431-1435).
Bucuresti, 1922, p. 17. (Atentiunea asupra acestei monografii mi-a fost atrasA de PA-
rintele N. Popescu, profesor universitar). FArA nici o indoialA, refugiul mitropolitului
Vidinului trebue pus in legatura cu ocuparea orasului de catre Alexandru in 1368,
cand el va fi primit cu bucurie pe Domnitorul ortodox.

www.digibuc.ro
253 INFIINTAREA MITROPOLIILOR IN TARA ROMANEASCA $1 IN MOLDOVA 7

nopole cu rugamintea din partea voevodului si a boierilor ca

sä se mai numeasca un mitropolit in tara a carei populatie
era «numeroasb I), coincide perfect cu intinderea stapânirii
lui Vladislav in urma path incheiate cu regele angevin.
*
* *
De sigur, resedinta lui Antim a fost Severinul 2) unde i se
vor gasl urmasi in curanda vreme. El inlocul insa repede in
scaunul din Arges pe Iachint, care murise probabil inainte
de 1373. Inteadevar, intr'un act slavon, pastrat in arhiva
manastirii Cutlumus, din Iu lie 1373 (trebue citit indictionul XI
nu I), se vorbeste de alegerea ca mitropolit al unei pärti din
Ungrovlahia a protos-ului acestui locas, Hariton. Innainte de
aceasta, din indemnul acestui cleric, Domnul 'rani Romftnesti
devenise ctitorul mânästirii careia-i facuse daruri 3). In actele
patriarhiei Hariton apare in 1378 4). In iy79 si 1380 Inca,
noul prelat este pomenit ca facand parte din sinodul constan-
tinopolitan impreuna cu Antim, designat tot ca mitropolit al
Tarii Romanesti 5).
De sigur, acesta din urma succedase lui Iachint ; Hariton,
trebuie sa-i fi urmat in pal-tile Severinului 6), dupa cum se
va vedeh din titlul celui ce-1 va mostenl in aceasta demnitate 7).
Din 1380 (Iunie) incolo, acest nou mitropolit nu mai apare
in actele patriarhiei. Intre 1381 (Martie), si 1389 (Aprilie),
1) Vezi mai SUS p. 249 §i n 3 si p. 250.
2) Iorga, (Vidinul, p. 989) admite ca si mine si Dobrescu (Mitropoliile, p. 53) di noul
mitropolit se instaleazii la Severin. Dar mai xftrziu (Conditiile, pP. 399-400) I. revine
si afirml a Antim n'a pAstorit la Severin. El n'ar fi avut o resedintd, dat fiind ca nu
exist& in tatA eaproape... resedintA domneascA#, si cu atftt mai putin scaune de mitro-
polie sau de episcopie. Cf. pArerea lui Iorga in aceastA privintA in Istoria Bisericii romdne
fi a vie(ii religioase a Romdnilor, I, VAlenii-de-Munte, 2908, p. 22. (Iachint n'ar fi fost
cleat un delegat, un exarh al plaiurilor al-A un scaun metropolitan in Tara-RomaneascA.
Cu numirea lui nu s'ar fi creat o noua diocezA).
5) Nicolaescu, op. cit., pp. 26-17.
5) Hurmuzaki-Iorga, p. 20, n-rile 9x x .
5) Ibid., pp. sois, n-rile 22x5.
5) Dobrescu, (Mitropollile, p. 47), il considerl ca urmas al lui Iachint. Nici succesiunea
si cronologia indicatä de Xenopol, (op. cit., III, p. 257, n. 14) Hariton succesor al lui
Iachint in 1380, Antim urma§ al lui Hariton dela 1381 pank la 2389 nu se pot sustine.
N. Iorga, Histoire des Roumains, Paris, 1920, p. 135, se inseald and spune a
Hariton a fost succesorul lui Iachint si al lui Antim. Acesta din urmA trAeste mult mai
mult ca el.
7) Vezi mai departe p. 254-

www.digibuc.ro
8 C. MARINESCU 254

Antim, care intr'un moment dat este aratat si ca loctiitor al

Nicomediei, este singur designat cu oarecari intreruperi da-
torite, de sigur, lipsei actelor ca fiind de fata in Constan-
tinopole.
In Iulie 1389, apare l'angl el un al doilea mitropolit al Un-
gro-Vlahiei, Atanasie 1).
Din cauza golurilor pe cari le lag actele patriarhiei, este
imposibil de spus and inlocuqte acest nou prelat pe Hariton.
Este sigur insä el el era mitropolit de Severin. El apare cu
acest titlu, alaturi de primatul tarii, Antim, si de un egumen
Vladislav, intr'un act din 13942). Dui:4 aceastä data in
1396, 1397? 1400, 1401 acest mitropolit al #Ungro-V1a-
hiei de spre Severin* este pomenit §i. el ca fAcând parte din
sinodul constantinopolitan3).
Antim, apare Inca in calitate de mitropolit al Tarii-Roma-
nesti in 1401 4).
In orice caz, in aceasta vreme Statul lui Mircea-cel-Ba-
tram avea doua mitropolii, semn de consolidare §i de intin-
dere teritoriala considerabila.

1) Hurmuzaki-Iorga, kc. cit., pp. 11-13, n-rile 16-19.

2) B. P. Hasdeu, Istoria criticd a Romdnilor, I, Bucuresti, 1874, p. 126, n. rz.
3) Este adevarat insil ca, desl in 1400 si 1401 se mentioneaza acest mitropolit in
sinod, numele nu-i este dat. Atanasie este designat precis pana in Martie 1397. Soco-
tesc insä cfi tot despre el este vorba si in 1400-1401. Hurmuzaki-Iorga, PP. 24, 28, 29,
30, 31, n-rile 48-49, 54-57, 59-62, 64-65, 67-68.
4) Hurmuzaki-lorga, pp. 30r, no. 66. Dobrescu se insealfi deci (Mitropoliile,
P. 47). cand afirmä ca Antim este pomenit ultima data in 1394. (D admite totusi ca
el a pastorit pana dui:A 1400).

www.digibuc.ro
 II
INTEMEIEREA MITROPOLIEI MOLDOVEI

In principatul infiintat in vremea and Tara Romaneasca

capath o mitropolie proprie, intemeierea unui scaun ecle-
siastic superior aduce dupa sine intamplari diferite de cele
din tara vecina.
La inceput, Moldova apare ca atarnand din punct de
vedere religios de dioceza ortodoxa din Halici. Lucrul se
explica nu numai printr'o consideratiune de vecinatate ci si
mai ales prin faptul ca. Maramurqul de unde veneau des-
calecatorii pare a fi atarnat de acel4. scaun 1).
In vremea and Minoritii roiau in misiunea lor de con-
vertire si prin partile Vidinului 2), doi Frati germani din or-
dinul Sfantului Francisc, Nicolae de Mehlsack 3) §i. Paul de
Schweidnitz, patrunsesera pana la Siret, capitala lui Latco.
C4tigat de propaganda lor, voevodul cern papei Urban V
un episcop catolic, care urmà sa fie a§ezat in Siretul ridicat
pentru el la rangul de resedintä episcopala (civitas). La 24
Julie 1370, papa insarcinà pe arhiepiscopul de Praga si pe
episcopii din Bratislava si din Cracovia sa cerceteze sinceri-
tatea intentiunilor <ducelui* moldovean si sa vada daca. in-
teadevar Fratele franciscan Andrei de Cracovia, pe care
Latco il ceruse pentru scaunul ce urrna. A se infiinteze, era
potrivit pentru aceasta 4). Cercetarea fu favorabila i voevodului
si Minoritului polon. La 9 Martie 1371, Florian,episcopul de
Cracovia, vestek cä sfintise pe Andrei episcop de Siret, ora§
1) Hurmuzaki-Densusianu, I, partea II, p. x6o; Hurmuzaki-Iorga, pp. 15-16,
no. 31; cf. G. Popovici, Anul dela Martie in Moldova, (Convorbiri Literare, t. 39
[1905], p. 207, nota; Dobrescu, Mitropolide, pp. 73, 88-9.
2) Vezi mai sus p. 252.
3) El petrecuse multà vreme in aceste pärti ale diusiei, Lituaniei si Valahieic La
4 August 1370, Papa ii acordit permisiunea s'a intrebuinteze 25 de Minoriti pentru pro-
pagarea catolicismului in aceste tinuturi. Hurmuzaki-Densusianu, p. 163, no. x26.
4) Hurmuzaki-Densusianu, pp. 160-3.

www.digibuc.ro
To C. MARINESCU 256

ridicat acum la rangul de resedinta 1). Peste douà luni noul cap
religios trimiteh din Cracovia la Roma juramântul depus cu
ocazia consacrarii 2). Ofensiva catolica in aceste parti se corn-
pieta in Septernvrie al aceluiasi an prin numirea de catre
Grigore XI a lui Nicolae de Buda ca episcop al Milcoviei al
carei scaun era vacant de atva timp 3).
Este sigur insa ca gestul lui Latco era dictat de considera-
tiuni de oportunitate. Este greu sa se spunä dacà inteadevar
el se adresase papei ca sa i se dea un episcop polon de tearna
Ungurilor 4), dat fiind ea' dui:4 moartea lui Cazimir (3 Noernvrie
1370) si Polonia i Ungaria sunt intrunite in aceiasi mana vigu-
roasa a lui Ludovic-cel-Mare, ash inat, in momentul and
Andrei de Cracovia era sfintit episcop de Siret, regatul din
Nordul Moldovei aveh acelasi rege ca i cel din Apus.
Este sigur insa a propaganda catolica n'a mai inregistrat
vreun succes notabil in afara de aceastä asezare a unui epi-
scop in Siret. Sotia liii Latco ea insasi rämäsese ortodoxa 5).
Episcopatul vegeteaza Ong pe la inceputul veacului XV,
and dispare 6).
* * *
In vremea, când Latco urmarea desfacerea Moldovei de
Halici, regele Poloniei, Cazimir, ispräveh cucerirea Gali-
tiei. Indata dupa aceasta, pentru a inlatura pretentiunile du-
cilor lituani si ale principilor rusi din Moscova asupra noului
teritoriu 7), el se gandi la reinfiintarea vechei mitropolii or-
todoxe de 1-lalici, redusa acum la rangul de episcopat.
Inteadevar, se interneiase aici o mitropolie pe la 1303 sau
1305. Suprimatä, ea renaste, cu toata opunerea mitropoli-
tului de Kiev, intre 1341 si 13478). Cazimir, caruia se
') Hurmuzaki-Densusianu, pp. 168-171.
2) Ibid., pp. 171-4.
3) Noul numit era originar din aceste parti. Ibid., pp. 174-5.
4) Aceasta-i parerea lui Iorga, (1st. Bis. romdne, I, p. 33). El crede chiar ca viitorul
episcop ii fusese recomandat de Cazimir (ibid., p. 34).
6) Hurmuzaki-Densusianu, kc. cit., p. 197, no. 146; cf. Iorga, Condigile, p. 405.
°) Vezi amanunte in Iorga, Studii ci documente cu privire la Istoria Romdnilor, III,
pp. XXIXXXX, XLVIIXLVIII; cf. acelasi, 1st. Bis. romdme, I, pp. 6or.
7) J.Pelesz, Geschichte der Union der ruthenischen Kirche mit Rom, I, Wien, 1878 P. 343
s) H. Gelzer, Beitrege zur Kirchengeschichte aus grzechischen Quellen, (Zeitschrift fur
Kirchengeschichte, t. 13, [1892]), pp. 254-5, 259; cf. Pelesz, op. cit., I, 383_4, 385, n. 84-

www.digibuc.ro
257 INFIINTAREA MITROPOLIILOR IN TARA ROMANEASCA $1 IN MOLDOVA II

datorea si infiintarea intre 1366 si 1370 a unui arhiepiscopat

catolic, recunoscut ca atare si in 1375, in acelasi oras gali-
tian 1), cere in 1370 patriarhului din Constantinopole, Filoteu
(1354-1355, 1364-1376) sa sfinteasca ca mitropolit de Ha lici
pe episcopul ortodox deja existent, Antonie. Regele ameninta
pe patriarh, in caz de refuz, cu trecerea Rutenilor la catolicism2).
In Mai 1371, sinodul constantinopolitan satisfacu cererea
stapânitorului catolic prezentata atAt de energic si reinfiiata
mitropolia de Halici, dându-i drept pastor pe protejatul lui
Cazimir. In actul de numire se fixeaza si episcopiile sufragane
ale noului scaun si anume : Chelm, Peremyschl, Wladimir si
Turov. Nu se pomeneste nimic de Moldova, desi ar fi fost firesc
ca dupà gestul lui Latco sa se afirme si mai mult pretentiu-
nile patriarhiei asupra Orli de curand intemeiate.
Aceasta insemneaza ca in tam vecina nu exista Inca o
eparhie; cfind in actele pontificale din 1370 se pomeneste
de atArnarea religioasa a stäpfinirii lui Latco de episcopia or-
todoxa din Halici 3), se invelege, de sigur, ca tara faceà parte
integranta din teritoriul de jurisdictie al acesteia4). Dar, chiar
din actul de numire al lui Antonie rezulta cä in Moldova nu
exista la aceastä data vreo episcopie ortodoxa. Inteadevar, se
specifica intr'insul cä noul mitropolit putea sä consacre episcopi,
in caz ca in provincia sa n'ar fi gäsit un sufragan ca sa-1 se-
cundeze, impreuna cu mitropolitul Ungrovlahiei 5).

4) J. Caro, Geschiclite Polens, Gotha, 1863, pp. 612-613; cf. Gelzer, Beardge, p.
262. Arhiepiscopatul catolic deci coexistd cu episcopatul si mai apoi cu mitropolia orto-
doxa, datoriti initiativei aceluiasi rege. Iorga, (Condi(iile, p. 406) crede ca in 1375
scaunul ortodox de Halici ar fi fost inlocuit printr'un episcopat catolic de catre Lu-
dovic-cel-Mare.
3) Fr. Miklosich si Ios. Muller, (Acta patriarchatus constantinopolitani (1315-1402),
I, Vindobonae, 1870, pp. 577-8, 110. 318.
3) VeZi mai sus p. 255.
4) D. Onciul, Teoria lui Roesler, (Convorbiri Literate, t. 29 [1885]), p. 338; cf. G.
Popovici, Anul dela Martie in Moldova, p. 207, nota.
5) Actul de nurnire al lui Antonie in Acta patriarchatus, I, pp. 578-580, no. 319;
-cf. Hurmuzaki-Iorga, XIV, partea I, p. 10, no. 8.
Gelzer, (Beitrage, p. 263, n. i) trage concluzia, din mentiunea mitiopolitului
TArii Românesti in legitura cu sfintirea de episcopi, ca. acesta trebuie sa mai fi avut
vreun sufiagan, filndca altfel ordinatiunea facuta numai de doi episcOpi ar fi fost
necanonica. De fapt, Iachint aveh in acest moment ca subordonat pe noul mitropolit
Arnim. Cat priveste sfintirea de episcopi, trebuie notat ca ea se poate face de trei dar
si de doi colegi de grad. N. Milal. Das Kirchenrecht der morgenldndischen Kirche
(trad. A. v. Pessic) Zara, 1897, p. 237.

www.digibuc.ro
12 C. MARINESCU 258

Aceasta arata ca in Moldova Antonie n'ar fi avut la eine

sa se adreseze.
Indeplinirea cererii regelui Cazimir insä are o altA latura
mai intgresanta. Anume, ea ne lumineaza atitudinea patriar-
hiei atunci and era vorba de infiintari de mitropolii.
Ridicarea Haliciului la vechiul rang insemnh desfacerea din
teritoriul de jurisdictie al mitropoliei din Moscova a unei
bucati considerabile i, in acelasi timp, crearea in coasta
acesteia a unui scaun de concurenta. Dealtfel chiar aceasta
fusese si intentiunea lui Cazimir.
Tocmai din aceasta pricina, patriarhul cauta sa se desvi-
novateasca fata de mitropolitul moscovit, Alexie, arata ca
nu se puteh opune cererii lui Cazimir, mai ales cl el Ale-
xie nu se mai ingrijeà de crestinii din Rusia-Mica. Patriar-
hul mai adauga i urmatoarea motivare lamuritoare a proce-
deelor intrebnintate la Constantinopole and se cereh o in-
fiintare de mitropolie : #Altfel ar fi stat lucrurile, dacd stapd-
nitorul acelei tdri [Cazimir] ar fi fost ortodox §i de credinta
noastrd; atunci poate l-am fi infrdnat noi si nu i-am fi indeplinit
dorinta, chiar dacd n'ar fi fost prea bine aceasta; cum el insdnu-i
dintre ai no;stri, ci un Latin, puteam noi sd ne impotrivim lui
cumva?
Mai ales a aved de gdnd sd creeze o mitropolie latind deo-
sebitd fi sd facd pe Ruteni sd treacd la credinta catolicd. Gdn-
defte-te ci tu dacd ar fi fost bine ca aceasta so se intdmple! Eu
multumesc lui Dumnezeu cO n'a fdcut aceasta, ci a cerut un mi-
tropolit dela noi 1)». Din acest text este de retinut, in folosul
demonstratiunii ce va urmh, ca patriarhul marturiseste cg.
s'ar fi opus la cererea lui Cazimir, dacd acesta ar fi fost un or-
todox i ca, daca n'a facut-o, cauza era catolicismul suvera-
nului polon.
* * *
1) ...1111tog re mai, el rIv ô aihiverx rag rOnov dchaotoc ;sal rijc. 4p,erioac.n1-
orecog, law; 4.zWoltev neoaxaereprjaetv roiho ,cai naeanerciastv, scalrotys ot.36e r7iiro
r)v th' xclA6v, &a oh 6g lowg bwtoilpev rof TO. inei 5i ox 1aetv 4pgreeog', dad Aa-
rIvog, Inpeitev, Iva et.nortimpcopev ctiaav xevOv, xal k'pene notimety nagavrIxa /vivo-
aonrriv Aarivov, xaOcbc Veye, xal flaAr1Cetv rot); Pc6aovç el; rr)v retort,' rein,
Aarlvani, &WEI 6tassplvotg' at% 6..re xa.A6v 3v, el gyivero ; iytb orolla eyaeurrth
Oetii , Thuoc otix inolnas rofiro, 64' lyeave ;sal iCrjrrias ;we' 4/A051, prireonalrriv".
Acta patriarchatus, I, p. 583.

www.digibuc.ro
259 INFIINTAREA MITROPOLIILOR IN TARA ROMANEASCA $1 IN MOLDOVA '3

Pentru a explich pe deplin motivele conflictului religios care

va izbucni peste un deceniu in Moldova, este necesar sä exa-
minarn si felul in care s'au intemeiat alte mitropolii vecine.
Reusita lui Cazimir cu prilejul cererii in favoarea scaunului
din Halici, determira si pe ducele Lituaniei, Olgierd, sä re-
pete o cerere anterioara si sa pretincla si el un mitropolit
dela Constantinopole, aceluiasi patriarh Filoteu.
Dar infiintarea unei mitropolii lituane insemnà iarasi o
reducere a teritoriului de jurisdictie al sefului bisericii din
Moscova, Alexie. Acesta avusese grija, dealtfel, sä se opunl
la aceasta cerere. In situatia grea in care se &eh patriarhul,
el recurse la un procedeu pe care-1 vom intalni peste pirtinA
vreme aplicat si Moldovei. Un <<syncellus>> al bisericii con-
stantinopolitane, Ioan, insotit de un calugar sarb, Ciprian,
erau trirnisi sä examineze reclamatiunile ducelui lituan si ale
mitropolitului Alexie.
Ciprian insä, un arnbitios, inlaturä pe tovarasul de cerce-
tare, atrage de parte-i mai intaiu pe Alexie,. pleacä apoi in
Lituania unde reuseste sä capete simpatia lui Olgierd si a
altor printi lituani. Deaici acuzä pe mitropolitul Moscovei pe
care ar fi voit sä-1 inlocueasca si trimise patriarhului scrisori
ca din partea priatilor lituani, cuprinzand cererea ca Ci-
prian sä fie numit mitropolit. Ca si Cazimir cu cativa ani
inainte, ei amenintau, in caz de refuz, cä se vor adresh Pape4
Era cel ma\i bun mijloc pentru a convinge pe patriarh. Intea-
devar, in 1376, Filoteu recunoaste pe Ciprian ca mitropolit al
Kievului si al Lituaniei si-i acorda si dreptul de succesiune
in scaunul din Moscova la moartea lui Alexie. In 1389 el
ajunge chiar, dupà multe incidente, si mitropolit ca toata
Rusia* 1).
Patriarhul il recunoscuse cu atat mai usor, cu cat el il puteà
considerà ca pe un om al sdu, trimis din Constantinopole.
Dar si incidentele petrecute putin dupa acca.sta in Biserica
halicianä sunt foarte instructive in privinta politicei patriar-
hale in partile acestea.

1) Pelesz, op. cit., I, pp. 345-6, 354; cf. Gelzer, Beitrake, P. 273-

www.digibuc.ro
14, C. MARINESCU 26o

Nu se stie and va fi murit mitropolitul Antonie. Se pare

insä ca a avut un urmas. In 1391 patriarhul insarcinh pe un
calugar Simeon sä administreze Biserica din Halici pang, i se
va dà un nou sef. Ciprian ar fi voit sà supunä jurisdictiei sale
acest teritoriu, desfgcut cu dougzeci de ani inainte din mi-
tropolia Moscovei in fruntea careia se aflh el acum. Bine in-
teles, regele Poloniei, din motive politice lesne de inteles, se
opuneh acestei incercari a mitropolitului moscovit 1). In 1393,
episcopul Ioan de Luck apareh la Constantinopole cu o seri-
soare a lui Vladislav, care cereh patriarhiei scaunul Haliciului
pentru trimisul lui.
Dar Ioan cel ocrotit de rege fusese reclamat mai inainte
patriarhului pentru o vinä fatä de episcopul de Wladimir.
De aceea seful Bisericii din Constantinopole trimite in Iu lie
1393 pe Mihail, arhiepiscopul de Betleem, in #Rusia* ca sä
cerceteze. Fiindca Ioan de Luck nu voià sg apara in fata
sinodului dupa porunca patriarhului, acesta ordona lui Ci-
prian sa-1 scoata din scaun i sä numeasca la Luck pe un
anume Teodor. Regele Poloniei insa considerh pe Than ca
mitropolit de Halici. Urmeaza o serie de neintelegeri intre
patriarhie i suveranul polon.
In 1397, arhiepiscopul de Betleem, cunoscator al obiceiu-
rilor si la limbii Orli, este trimis din nou in cercetare in Ga-
litia si in Moldova unde se iscase un conflict exact asema-
ngtor 2). Patriarhul cereh regelui Poloniei ca &à determine pe
Ioan sä paraseasca scaunul halician la sosirea trimisului sau
9i sa se infatiseze lui Ciprian, #mitropolitul saw, ca sä-lierte.
Numai dupa aceasta puteh sä se prezinte la Constantinopole unde
dorinta regelui urrr.à sa fie satisfacuta. Daca insa Ciprian nu voih
sä-1 ierte i patriarhul era de sigur convins de aceasta
regele erh indemnat sa trimita pe altcineva la patriarhie impre-
unl cu arhiepiscopul de Betleem ca sa fie pus in scaunul din
Halici. Iar daca nu aveh pe eine sä designeze, patriarhul se
ardtd gata sd-i trimitd un mitropolit dela Constantinopole 3).
3.) Pelesz, op. cit., I, p. 354; cf. pp. 392,396. (P. se inseal6 chnd spune cA regele Ca-
zimir se opuneh tendintelor liii Ciprian. De fapt, acum domnih Vladislav Iagello).
2) Vezi mai departe pp. 264 urm.
3) Acta patriarchatus, II, 171-2, no. 338; Hurmuzaki-Iorga, XIV, partea I, pp.
24-8, n-rile 50-3; Pelesz, op. cit., I, PP. 393-5; Gelzer, Beitrelge, p. 265.

www.digibuc.ro
261 INFIINTAREA MITROPOLDLOR IN TARA ROMANEASCA $1 IN MOLDOVA 15

Cazul acesta al lui Ioan de Luck este foarte instructiv. El

arata etapele prin cari treceh obisnuit patriarhia pentru a se
opune crehrii sau mentinerii unei mitropolii, care contineh
in sine tendinta fireasch spre autonomie.
La inceput, impotrivire; in caz eh suveranul Orli respec-
tive nu cedh, un delegat sau mai multi trimisi dela Constan-
tinopol pentru cercetare. Aceastä cercetare ing urrnäreh, cum
se va vedeh si din cazul Moldovei, inlaturarea cererii formu-
late sau, dach nu se puteh, impunerea ca mitropolit a trimi-
sului patriarhal (cazul lui Ciprian). Când nici aceastà solutie
nu erh primitä, patriarhul se arhth gata sh. trimitä pe altcineva
din Constantinopole, evident, o persoanä supusä, «din chilia
lui», a chrei prezenth pe scaunul mitropolitan puteh sä fie o
garantie a taxa respectivh nu se va desface de patriarhie.
In privinta aceasta exemplul scaunului metropolitan al
Moscovei, ocupat obisnuit de Greci ceeace aveh drept ur-
mare mentinerea bisericii rusesti sub Constantinopole este
cu deshvhrsire tipic1).
La Halici insä, incercarea Constantinopolei nu reuseste. In
1398 Ioan este instalat de rege ca mitropolit in orasul
galitian 2).
*
* *
Tot atht de putin succes va aveh patriarhul si in Moldova
unde un conflict religios asemhnator cu cel provocat la Halici
se desfAsurh exact in aceeas, vreme, exact din aceleasi mo-
tive. Cu cele ce cunoastem acum din diocezele vecine asupra
procedeelor patriarhale, vom intelege foarte bine criza care a
precedat infiintarea scaunului metropolitan moldovean.
De o mitropolie infiintath in Moldova sub Iurg Coriatovici,
având in frunte un prelat sfintit de patriarhul din Ohrida,
nici nu poate fi vorba. Existenta acestei mitropolii, acceptath
numai pe baza unui pasaj din cronica lui Ureche, dovedit a fi el
insusi o interpolatie thrzie 3), trebuie hothit si definitiv in-
1) Gelzer, Beitrcige, p. 270.
2) Pelesz, O. cit., I, p. 396.
3) Pasajul respectiv in C. Giurescu, Letopise(ul Tdrii Moldovei pawl la Aron Vodd
(1359-1595), intocmit dupd Grigorie Ureche Vornicul, Istratie Logofdtul fi allii, de
Simion Dascdlul, Bucure§ti, 1916, pp. 19-20 (in aparat).

www.digibuc.ro
x6 C. MARINESCU 26z

laturatä din istoriografia noastra, cu tot numärul impresio-

nant al cercetatorilor cari au admis-o pana acum 1).
Innainte de 1393, un trimis al patriarhiei, Teodosie, venea
intr'o misiune de cercetare in Moldova. Färà teama de gre-
seala putem afirmh ca era vorba de o cerere a Orli, incurajata
de exemplele vecine, de a i se recunoaste un mitropolit. Ob-
%inerea unui asemenea prelat insemna i consacrarea reli-
gioasä a independentii Statului i, in acelasi timp, evitarea
preterrtiunilor Poloniei asupra Moldovei, care altfel de-
pindeh, sub raportul eclesiastic, de Halici.
Primirea facuta lui Teodosie, care de sigur dupa procedeul
cunoscut din alte parti ar fi voit O. se impuna el ca mitro-
polit daca nu puteh sa impiedece crearea unui scaun in Mol-
dova, a fost rea. Trimisul patriarhal trebui sä paräseasca tara.
In cazul acesta, era insa vorba de un stapanitor ortodox,
fata de care patriarhia nu mai trebuià sà intrebuinteze tactica
mladioasä cunoscutä din cazurile precedente.
De aceea se trimise direct din Constantinopol un mitropolit
grec tArii, Ull anume Ieremia. Daca patriarhul nu puteh sa
impiedece infiintarea unei mitropolii in Moldova, el incerch
cel putin sa ridice pe scaun un prelat grec, un om de incre-
dere, cu atat mai mult cu cat in Haliciul vecin el nu reusise
aceasta.
Dar Ieremia fu isgonit fàrä intarziere. Trimisul patriar-
hiei afurisi pe voevod i poporul moldovenesc si caterisi
pe mitropolitul voit de tara, Iosif, i pe un episcop Meletie.
Iosif, fusese sfintit ca episcop de mitropolitul Antonie de
Halici la o data necunoscuta, in orice caz inainte de 1391,
1) D. Onciul, Teoria lui Roesler, loc. cit., pp. 337-9; acelasi, Geschichte der Bu-
kowina, Wien, 1899, pp. x8 si 20; Xenopol, op. cit., t. III; pp. 150 si 256; Dobrescu,
Mitropoliile, 76-87. (Argumentatia lui D., care totusi crede cA mitropolitul lui Iurg
Coriatovici n'ar fi fost sfintit la Ohrida, ci la Tirnova, este deadreptul naivA. In ma-
nualul de Istoria Bisericii Romdne, (ed. II-a, Bucuresti, 1923), al aceluiasi, nu se mai
pomeneste insA de acest mitropofit; C. Auner, Cdteva momente din inceputurile Bise-
ricei Romane, Blaj, 1902, pp. 1o5-6, 107; Iorga, istoria Bisericii, I, pp. 36-7 se pro-
nuntA cu bunA dreptate hotArit impotriva existentei acestei mitropolii; cf. H. Gelzer,
Das Patriarchat von Achrida, Leipzig, 1902, p. 23. PArerea lui D. Dan, (Cronica Epi-
scopiei de Rddduti, Viena, 1912, pp. 57-21, 27) conform careia, inainte chiar de mi-
tropolitul Teoctist (!), sfintit sub Iurg, i chiar mai inainte de intemeierea Moldovei
(sic) ar fi existat in aceste pArti 0 mitropolie, nu poate fi luati in consideratiune.

www.digibuc.ro
263 INFIINTAREA MITROPOLIILOR IN TARA ROMANEASCA SI IN MOLDOVA 17

and scaunul oraplui galitian erh vacant, poate chiar inainte

de 1387 1).
Faptul a in acest ultim an Petru Mtiat facuse juramantul
de credinä fata de regele Poloniei inaintea mitropolitului
Ciprian al Kievului §i al Lituaniei nu implica numai cleat
lipsa unui episcop in Moldova 2). Erh firesc ca jurämantul
Domnului moldovean sä se faca in mainile unui prelat or-
todox din tam suzeranului. Iosif erh un om de tara 3) i toc-
mai de aceea fusese cerut patriarhiei ca mitropolit. In orice
caz, contrariu parerii unanim admise in istoriografia noastra
ph'nä acum, el nu fusese niciodatal episcop de Cetatea-Alba 4).
De sigur eI rezidase dela inceput in Suceava ; undeli va fi
avut scaunul Meletie nu se stie6).
In decursul anului 1393, si timp de cateva luni in 1394,
Ieremia figureaza in sinodul constantinopolitan cu titlul de
mitropolit al dVlaurovlahiei*.
El este numit in scaunul de Tarnova, in August 1394,
de§i se pare ca mai ramhne Inca la Constantinopole 6), poate
in a§teptarea desfa§urarii lucrurilor in Moldova.
3) Vezi mai sus p. 260; cf. Popovici, Anul dela Martie, loc. cit., p. 207, nota;
Dobrescu (Mitropoliile, p. 91, n. 2), crede CA Iosif fusese hirotonisit intre 2378 si
1387; vezi acelasi, ibid., p. 89, n. 2.
3) Dobrescu, loc. cit., vede in prezenta lui Ciprian la juramantul prestat de Petru
Musat regelui Poloniei in 1387 (Hurmuzaki-Densusianu, I, partea II, pp. 295-6,
no. 235) o proba a in Moldova si la Halici scaunele metropolitane erau vacante;
cf. pentru aceiasi parere, Ioiga, Condi(ille, p. 407.
3) 41...da beacv ebv sonoek xal cronevitc ro-yv TOO rdnov Onciul
(Teoria lui Roesler, p. 339) i Dobrescu, (op. cit., p. 90) inteleg din acesti ter-
meni cl Iosif era rucla cu Domnii. Tot astfel Iorga (Geschichte des Rumdnischen
Volkes, I, p. 295). Dar acelasi revine in Conditiile p. 409 si in n. 5 dela p. 32
din Hurmuzaki-Iorga, loc. cit., §i socoteste ca. aceasta insemneazii mai de grabl cA Iosif
era un Moldovean, un localnic, traducere care mi se pare mult mai probabila.
4) Scrisoarea patriarhall din 26 Iulie 1401, (Hurmuzaki-Iorga, kc. cit., pp. 32-3,
34-5) spune numai cA Antonie de Halici avusese voie stt hirotoniseasca episcopi pentru
eparhiile Rusiei-Mici, intre cari se socotek i Cetatea-AlbA. Se arAth prin aceasta numai
intinderea jurisdictiei rnitropoliei de Halici. Cat despre Iosif, se spune tot acolo, a el
fusese dela fnceput numit in Moldova. El nu venise de aiurea in tarit. DacA el s'ar fi
strAmutat dela Cetatea-AlbA, care nu apartinek in aceastA vreme Moldovei (Iorga, Stu-
dii istorice asupra Chiliei i Cetd(ii-Albe, Bucuresti, 1899, pp. 57-8), atunci de sigur
ca nu s'ar mai fi putut spune a nu venise din altA parte. De altfel in n. 5, dela p. 32
lorga observA crt din textul scrisorii nu reiese ca Iosif ar fi rezidat vreodati la Cetatea Alba.
6) Onciul, Gesch. d. Bucowina, p. 28, crede ca el rezidii la Suceava. In n. I dela
p. 21 din Hurmuzaki, XIV, partea I, Iorga presupune ca Iosif i Meletie pAstoreau
la Rficlauti si Roman sau in manastirile dela Neamt si din RaclAuti; cf. acelasi Gesch.
d. rum. Volkes, I, Gotha, 1905, p. 296 pentru Meletie.
6) Hurmuzaki-Iorga, pp. 26-28, 32, 34, n-rile 32, 34-5, 37-9, 69 si 70.
20 A. R. Memoriile Seefiunii Istorke. Seria III. Tont. II.

www.digibuc.ro
18 C. MAR INESCU 264

Un protopop moldovean, Petru, se infatish in orasul

imperial in 1395, trimis de noul Domn Stefan, care se
rugh de patriarhul Antonie sa recunoasca pe cei doi epis-
copi. Acesta insä, socotindu-i drept thoti, stricati si pra-
datori# cereh voevodului sa-i isgoneasca din Biserica Mol-
dovei. Numai in cazul acesta blestemul aruncat asupra
lui i a Orli de cAtre Ieremia puteh fi ridicat. Tot atunci
se puteh sperh in trimiterea unui mitropolic care in rnintea
patriarhului trebuià sa fie prelatul isgonit cu cfitiva ani
innainte.
In asteptarea acestor masuri din partea lui Stefan, seful
Bisericii constantinopolitane numeh #dichiu# al mitropoliei
moldovenesti pe solul domnesc, care, bine inteles, nu primise
aceasta dedât dupl opunerea obisnuita in asemenea circum-
stante si numai dupa ce patriarhul ii amenintase cu luarea
darului. I se acordau lui Petru depline puteri in conducerea
Bisericii din Moldova. Preotii i diaconii insä,urmau sä fie
hirotonisiti, dupä recomandarea lui, de catre episcopi din
tarile vecine. Totusi, misiunea lui cea mai de seama erh
isgonirea episcopilor anincinosi# din Biserica Orli. Un
indemn in acest sens se trimiteh i clerului, boierilor si
poporului din Moldova. In acelasi timp patriarhul invith
pe cei doi episcopi sä vinh sh se desvinovateasa in fata
sinodului. In caz de nesupunere el ii ameninth cu o nouh
afurisenie 1).
Pentru a indrunah lucrurile pe un drum bun, Antonie tri-
mita in Septembrie al aceluiasi an pe mitropolitul de Miti-
lene in Tara Româneasca, unde trebuià sä ia anumite ma'suri
dictate de patriarhie, si in Moldova. El ii dà voie sà ri-
dice blestemul aruncat de Ieremia asupra ärii, excluzAndu-se
insh cei doi episcopi dela aceasta favoare.2).

Dar toate masurile patriarhiei ramasera färä rezultat. Un

an si cAteva luni mai thrziu, in Ianuarie 1397, arhiepiscopul
de Betleem, Mihail, care mai fusese in partile galitiene prin

1) Hurmuzaki- I orga, pp . 8-2 r , 22-3, n-rile 42-6.

2) Ibidetn, pp. 23-4, 11.2. 47.

www.digibuc.ro
265 INFIINTAREA MITROPOLIILOR IN TARA ROMANEASCA $1 IN MOLDOVA 19

1393-1394, cu prilejul incidentelor provocate de numirea lui

Than de Luck 1), era insärcinat cu o noul incercare de a
impgch lucrurile in Moldova si la Halici, mai ales cg el era
un cunoscgtor al limbii, al stgpanitorilor si al popoarelor din
cele doug täri2). El era numit exarh patriarhal si la Halici si
in Moldova unde adevgratul mitropolit era considerat tot
Ieremia. Bine inteles, i se recomanda iarali sä inlAture pe cei
doi episcopi moldoveni si in acelas timp pe Ioan de Luck.
Arhiepiscopul de Betleem era insärcinat in acelasi timp cu o
misiune din partea impgratului bizantin fatä de regele Po-
loniei3).
Aceastg ultimg misiune s'ar explich si prin situatia grea
in care se afla imperiul in aceastg vreme, amenintat de aproape
de Baiazet4).
*
* *
Nici misiunea arhiepiscopului de Betleem nu pare a fi
avut vreun succes deosebit. Totusi, la un moment dat,
sinodul ridicase, in imprejurgri pe cari nici un izvor cu-
noscut nu le precizeazg, afurisenia de deasupra poporului
si a preotilor. Rgmäseserg sub blestem numai boierii <(ca
vinovati de nentpunero si episcopii. Odatg cu venirea la
tron a lui Alexandru-cel-Bun trebuià sg se lgmureascg si
acest conflict, care durase prea mult si pentru targ si pentru
patriarhie.
Din insgsi ridicarea afuriseniei de deasupra poporului si a
preotilor se vede cg patriarhul incepuse O. cedeze. Menti-
nerea ei asupra boierilor arata" insä dorinta hotgrità a acestora
de a aveà mitropolit un Roman.
De sigur, numai in fata acestei hotäriri, patriarhul
Matei (1397-1410) s'a vgzut silit sg faca ceeace se obisnuia
totdeauna la Constantinopole in cazuri extreme: Sa recu-
noascg pe prelatul sustinut de tug sau de suveran. Dealtfel
1) Vezi mai sus p. 26o; cf. Hurmuzaki-Iorga, pp. 16-17, n-rile 33 si 36.
2) De sigur mitropolitul stià slavoneste. Cf. mai departe p. 266 trimiterea in
Moldova in 1401 a lui Grigore Tamblac pentru acelasi motiv.
3) Hunnuzaki-Iorga, pp. 28, n-rile 50-3.
4) Vezi pentru detalii Iorga, Condiliile, pp. 410-411.

20*

www.digibuc.ro
 20 C. MARINESCU 266

Alexandru insusi trimisese indatà dupa luarea domniei o

delegatie de boieri si de ieromonahi la patriarhie pentru a
obtine iertarea lui Iosif. Meletie probabil murise.
Sinodul lul din nou in cercetare cele sustinute de voe-
vod si anume a Iosif fusese sfintit de Antonie al Haliciului,
a era un localnic si a deci nu venise din alth parte ca un
«aseflosniaxonog> (adic1 sfintit la Ohrida) 1).
Pentru salvarea aparentelor, se trimite in Iu lie 1401 in
Moldova, conform obiceiului cunoscut, o delegatie compug
din chluglrul Grigore Tamblac si din daschlul Manuil Ar-
chon. Primul era un Bulgar din scoala patriarhului Eftimie
dela Thrnova. CunoscAtor al limbii bisericesti din Moldova,
el putea fi primit mai bine 2) blnuia patriarhia cleat un
prelat grec. El putea chiar spera la un rang in .biserica mol-
. doveneasch in care putea Ozi interesele patriarhului. El rl-
mase chiar in tam lui Alexandru, unde apare la un moment
dat cu titlul de <deromonah al bisericii moldovenesti* 3).
Cei doi trimisi urmau sh cerceteze adevärul celor spuse
de solia moldoveneasch si sh confirme pe Iosif ca mitropolit,
in cazul eh lucrurile se inatisau ash cum se conamicase in
urrna la Constantinopole 4).

Aceasta insemna recunoasterea mitropolitului moldovean.

Statul se consolidh acum pe deplin prin asezarea in Suceava
a unui cap bisericesc recunoscut si de patriarhie. Pentru a
se consacra si mai mult caracterul de resedinth metropoliranA
a Capita lei lui Alexandru-cel-Bun, dupa sfatul lui Iosif chiar,

1) Iorga, Gesch. d. rum. Volker, I, p. 296, crede di acest termen ar aria ci Iosif
si Meletie erau din Foals lui Nicodim; Onciul, Teoria lui Roesler, Pp 340-1, admite
chiar a Iosif ar fi fost sfintit la Ohrida. Actele patriarhiei insti afirmli categoric a el
fusese consacrat la Halici. Acuzarea ridicatti la Constantinopole nu era, bine inteles,
cleat un simplu pretext pentru a se impiedecti infiintarea unei mitropolii in Moldova,
sau pentru a se impune in fruntea ei un prelat grec.
2) Cf. consideratiunile similare cafi au determinat in 1397 trimiterea arhiepisco-
pului de Betleem, mai sus p. 265 si n. 2.
3) In 1416 el ajunse mitropolit al Kievului, prin vointa lui Witold, duce al Litua-
niei, tot impotriva dorintei patriarhului. Pelesz, 1, PP. 359, 360, n.70, 363-4 si nota;
Gelzer, Beiträge, pp. 275-6. Vezi bibliografia privitoare la Tamblac in Icorga,
1st. Bisericii romdne, I, p. 62, n. 4 si in Dobrescu, Contributiuni la istoria Bisericii ro-
mane, (Convorbiri Literare, t. 40 [igo6], p. 1045, n. 3).
4) Hurmuzaki-Iorga, pp. 31-6, n-rile 69-7o; Iorga, op. cit., pp. 62-3.

www.digibuc.ro
267 INFIINTAREA MITROPOLIILOR IN TARA ROMANEASCA $1 IN MOLDOVA 21

se aduc la Suceava in 1402 moastele Sfântului Ioan-cel-Nou

din Cetatea-Alba. Cu acest prilej, Iosif este designat ca «ar-
hiepiscop# al tärii, deci ca mitropolit 1).
Daca intr'un document din 3 Ianuarie 1403 Alexandru
vorbeste de ksfanta noastra episcopie din tara aceasta a
Moldovei# careia-i darueste doua sate langa Suceava,
aceasta nu insemneaza, cum s'a crezut, ca n'ar fi existat
mitropolie in tara la aceasta data si a in toata Moldova
n'ar fi fost decat un episcop 2). Chiar faptul, ca cele doua
sate däruite (Averestii Si Greatca - Hreatca) se aflau
lânga Suceava, arata ea erh vorba de mitropolia Orli,
designata färä altä precizare inutila dealtfel ca #sfanta
episcopie a Moldovei>>. Se zicea insa episcopie pentru
mitropolie adesea, dat fiind cà i mitropolitul nu erh deck
tot un episcop. De altfel, de vreme ce in 1402 Iosif era
arhiepiscop, nu se putea ca in anul urmator sa fie numai
episcop 3).
Instalat alaturi de Domn in Suceava, mitropolitul va fi
rezidat in biserica Miräutilor 4). In 1407 el este mentionat
inteun act privitor la manästirile Neamtu i Bistrita, care-i
apartineau 5). Pentru ultima data el este pomenit in anul
urmator, intr'un act din 16 Septemvrie 6).
Chnd va fi murit primul mitropolit al Moldovei, nu se poate
spune in actualul stadiu al izvoarelor 7).

1) Episcopul Melhisedec, Viata Sf. Ioan-cel-Nou dela Suceava, scrisd in limba

slavond de Mitropolitul Grigorie Tamblac. (Revista pentru ist., arheol. i filologie, III
[1884], PP 173-4
2) I. Bogdan, Un document dela Alexandru-cel-Bun, (Convorbiri Literare, t. 35
[1901], PP. '356, 358, 364-5; cf. n. I, p. 36 in Hurmuzaki-Iorga.
3) Dobrescu, (Contributiuni, p. 984) si Dan (Rddduti, pp. 21-3) admit interpre-
tarea mea.
5) Dobrescu, Mitropoliile, pp. ro9x to; cf. acelasi, Contribu(iuni, pp. 978-980.
5) B. P. Hasdeu, Arhiva istoricc1z Romdniei, I, partea I, Bucuresti, x865, pp. 140I.
3) Episcopul Melhisedec, Cronat Romanului, I, pp. roz (resp. 104).
7) Intre 1416 si 1418 un mitropolit al Moldovei numele nu i se &à nu putea
obline perrnisiunea dela patriarh de a intrit in Constantinopole. Hurmuzaki-Iorga,
p. 37. Nu putem stl daca era vorba de Iosif sau mai probabil de un urmas
al sat' in scaun. Dobrescu, (Contributiuni, pia. 985, n. 5 §/ 1043) nu vrea sä acorde lui
Iosif decat 15-20 de ani de viata dupfi 1395, data la care el era aratat intr'o scrisoare
patriarhala ca fiind batrfin. Deaceea el crede ca mitropolitul care era in conflict cu
patriarhul intre 1416 si 1418, era un anume Macarie, care insa nu-i amintit in
izvoare deck in 1429. Concluziunile i argumentarea lui D. insa sunt cu clesavarsire
a rbitrare .

www.digibuc.ro
22 C. MARINESCU 268

Astfel, inceputul veacului XV &este amandoua tank ro-

manesti inzestrate si cu intregirea fireasca a neatarnarii Sta-
tului, adica cu mitropohi proprii.
Spre deosebire Ina. de Tara Romaneasca, unde patriarhia
reusise sa-si asigure in oarecare masura jurisdictiunea prin
trimiterea unor prelati greci, Moldova se infatiseaza, dupa
exemplul apropiat al Haliciului, cu o mitropolie ocupata de
un episcop roman dorit de Domn si de tat% si impus Con-
stantinopolei dupa un conflict destul de indelungat.

BuCurefti, 2 Martie 1924.

www.digibuc.ro
 ERRATA
p. 249, h. 3. randul 4 a se completh: vezi mai departe p. 249.
p. 250 passim a se cetI: Golubinskii, in loc de Golubinskii.
p. 252 andul :E a se ceti: Propaganda Fre-4i lor catolici, in loc de Propaganda
Minorifilor.
p. 257, n. 5, randulultirn a se ceti: Pessid, in loc de Pessic.
p. 259 randul 20 a se cetI: De aid, in loc de Deaid.
p. 26o randul 23 a se ceti: al limbii tdrii, in loc de la limba fdrii.

A. R. Memoriile Seciunji Istorice. Seria III. Tom. II. Mem. 6.

www.digibuc.ro
 PRIBEGIA LUI GLIGORA*CU VODA
PRIN UNGARIA I AIUREA
(1664-1672)
DE

D r. ANDREI VERESS
PROFESOR

,Fedinta dela 21 Martie 1924

Tronul vacant al Moldovei reu0se sa si-1 castige in primavara anului

658 un albanez romanizat, Gheorghe Ghica 1). Boierul, de 6o de ani,
sirutase mana sultanului la Constantinopol in ziva de 18 Martie 2) 0
dupa aceea a 0 plecat ca sa fie pus in scaunul domnesc de solul pu-
ternicului imparat 3). Tinandu-se seaml, insa, de varsta lui inaintata,
i s'a dat ca ajutor fiul SäU Grigorie, chemat de contemporani Gli-

1) Despre originea familiei Ghica, vezi Dora d'Istria: Gli Albanesi in Rurnenia
Storia dei principi Ghika. Firenze, 1873. Obiectul studiului nostru e tratat pe pag.
50-75, insa afara de istoria lui Ion Bethlen nu prea cunoa.5te ai nu citeaza alte izvoare
contemporane.
2) Relatiunea rezidentului imperiului german dela Poarta, Reniger, din 19 Martie
1658 despre Gheorghe Ghica, care zice sbei etlich sechzig Jahrens bätran; Viena.
Staatsarchiv. Turcica.
2) Trauschenfels: Deutsche Fundgruben zur Geschichte SiebenbUrgens (Kron-
stadt, 186o) p. 345. Dupa cronicarul contemporau Stefan Enycdi, $tefan-Vodä fü gonit
din Moldova de Ghica-Voda ; Erdélyi Tort6nelini Adatok IV, p. 262.

r A. R. Memoriite Seetiunii Istorke. Seria III. Tom. II.

www.digibuc.ro
 2 ANDREI VERESS 270

gorascu sau Grigorascu 1), nume care i-a ramas pfina la moarte 2).
Acesta fusese nascut in Moldova, avand de mama pe Maria Sturza,
insä in urma, prin educatiune sau poate mai mult prin aplecarile sale,
a fost grecizat 3), sprijinind pe Greci toata vieata sa 4).
In domnia sa, castigata cu mare greutate, noul Voevod nu s'a simtit
insä nici o clipa in siguranta, deoarece a trebuit sl ramana unealta in-
demanatica a vointei i capriciilor Inaltei Porti. Caci predecesorul ski
direct, Gheorghita tefan, a putut stà aproape cinci ani in scaunul
domnese, dar vecinul ski din Muntenia Radu Mihaiu (Mihnea)
Voevod numit odata cu dânsul de Poarta 5), la sffirsitul anului ur-
mätor, a fost nevoit sa-i predeà lui insus tronul. Prilejul acestor corn-
plicatiuni fusese ca Turcii voiau sa se rasbune pe principele Ardea-
lului, Gheorghe RakOczy II, pentruca pornise in anul 1657 fara ti-
rea, ba chiar contra planurilor lor, rasboiu contra Poloniei, care insa se
sfarsise pentru acel principe cu mare pierdere i umilinça. Ardelenii se
asteptau Inca din primavara la aceastä rasbunare si and principele
la svonul stirilor rele in vara anului 1658 se stramuta in partile Un-
gariei apartinatoare Ardealului, ei s'au strâns Inca dela inceputuf Iunii
lune in tabära din strâmtoarea Buzaului pentru apärarea Orli. AO-
1) Cronicarii moldoveni ii numesc Grigorasco, Miron Costin amestecat i Gli-
gorasco, iar Ion Bethlen cancelarul Ardealului, Gligorascho, in opera sa intitulata Rerurn
Transylvanicarum libri quatuor, continentes res gestas principum ejusdem ab anno
1629 usque ad annum 1663 [Cibinii], 1664. CitAnn editia vienea dela 1779 care a apArut
sub titlul de 4loannis Corn. de Bethlen Commentarii de rebus Tran silvanicis* in doui
volume. Ambasadorul Frantei dela PoartA, Delacroix ii nurneste asemenea Grego-
rasco (Iorga: Acte i fragmente II, p. 737) iar un document moldovean din anul 7170
Grigorasco; Iorga: Studii i docurnente cu privire la istoria Rornfinilor III,p. 279.
2) Giacomo Querini, bailul Venetiei la PoartA, 11 numeste asemenea consecvent
Gligorasco; Hurmuzaki: Documente V/z, p. 125-131. Dar tot ash il numeste i ro-
mfinul Nacul Stolnicul in porunca sa dela 1664; ibidem XV, p. 1322 si mai inainte Ia
Iorga: Documente romftne din arhivele Bistritei II, p. 12. Afara de acestea avem
o carte de juamfint din 1660 a lui Gligorasco Giks Voevod, in Magazinu istoric
pentru Dacia I, p. 394 precum i un document din 1660 al lui Gligorasco Voevod,
iar unul din 1661 incepe astfel: Gligorie Ghica-Vochi; Iorga: Studii i documente
VI p. 479.
2) Del Chiaro: Istoria delle moderne rivuloziuni della Valachia (Venezia, 1718) 123.
4) N. Iorga in Socotelile Brasovului (p. 213) il nurneste ((un Grec foarte siret si
nestatornio iar in Geschichte des rumAnischen Volkes II. (Gotha, 1905) p. 58 si 124
zice de el a e 4ein halbromanisierter Griecho.
6) Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt IV, p. 245 in cronica lui Nekesch-
Schuller.

www.digibuc.ro
2,71 PRIBEGIA LUI GLIGORA$CU VODI PRIN UNGAR1A $1 AlUREA 3

rarea acestei stramtori fusese incredintatä lui Clement Mikes, care

insA, neputind rezista marelui numar al paganilor cari se apropiau,
s'a retras in Brasovul intärit cu ziduri, lasand strthntoarea fara paza.
Asà s'a intimplat ca Turcii au putut navali in Ardeal fara nici o rezis-
tenta la castelul Buzaului in ziva de 7 August 1). Cand pe urma, ostile
kr au intrat mai inläuntru in tara, Mikes d'achi navala peste ele cu
Secuii sài la 19 August, insa fu invins i numai cu multe tocmeli si
plocoane izbuti sà constranga pe inimici A. se retraga de sub Brasov si
si nu atace i sa nu prade orasul 2). Cu atat mai mult au jefuit insa
sara o lunà intreaga, pang. la Alba-Iulia, in urma carui jaf locui-
torii au ajuns la sapa de Iemn 3).
Cu pasa turcesc venise hanul Tatarilor impreunä cu o ceata de Ca-
zaci, precum i Mihnea-Voda, din Muntenia in persoanä i capitanul
lui Gligorascu Vodá, cari au pustiit tam deopotriva cu necredinciosii 4).
Iesind insl din Ardeal, Domnii romani au avut incurcaturi in pro-
pria kr tara? cu predecesorii kr. Anume, Gligorascu Voda trecfind
Dunk-ea cu pasa dela Silistra, a dat peste Mihnea-Voda 6), care cu
tovarasii sai de soarte se silia st-si recapete scaunul domnesc cu aju-
torul principelui Ardealului. RalcOczy era doritor sa-1 ajute chiar i cu
oaste, nu numai fiindca Ii cereau intereseIe, ca vecinii sái romini sa-i
fie prieteni credinciosi, ci i fiinda printeinsii nadajduia a sine si pe
Turci departe de tara sa. Astfel principele Ardealului primise vizita
ambikr sad vecini, adica a lui Constantin Serban (Basarab) Voevodul
Munteniei si a lui Gheorghe Stefan al Moldovei, aproape de hotarul
Ardealului, la Rucar, unde plecase la 15 Octomvrie 1659 in intfimpi-
narea lor 6). Astepta ad l pe Mihnea-Voda, pe care principele 1-a cu-
noscut de om bun si priceput, cu care a facut bucuros pace 7). Atfit dela
7) Dupà relatiunile i ziarul lui Andrei Frank (dintre anii r657-6i) in Mkt&
nelmi Tar 1888, p. 37.
2) Notita lui Ion Nernes de Hidveg in Történelmi Tar 19o2, p. 250.
3) Cfr. cu datele scoase din registrele din Cohalm dela anul 658 la lorga: Studii
al documente IV, p 249.
4) Quellen IV, p. 247/8. Dupä ziarul lui Frank (1. C. 39) fu de fatft in persoaná
numai Mihnea-Voda.
6) Sziltigyi Sandor: Erdély és az eszakkeleti habord, II (Budapest, 1891) p. 547
0 554.
3) Nota lui Ion Nernes in Tortenelmi Tar 1902, p. 255.
7) Deutsche Fundgruben 347 1 scrisoarea lui Gheorghe Itilidczy in Corn, lose
phus Kernény, Apparatus epistolaris ad historiam Transylvaniae, vol. X, p. i21. (Ma-
nuscript in arhiva Muzeului National din Cluj).
21*

www.digibuc.ro
4 ANDREI VERESS 272

acestia, cat si dela boierii lor a luat act solemn de credinta 1). raga-
duind chiar i oaste lui Constantin, acela cu ostile primite dela prin-
cipe a si intrat peste zece zile in Moldova, ca sä ia inapoi. Aceasta
a putut-o face destul de usor, deoarece primise in ajutor i 6000 de
Cazaci 2), asa ca oastea de Turci si 'Mari a lui Ghica-Voda n'a putut
rezista atacului sàu si acesta, fiMd i urit de popor 3), a fugit cu boierii
ski la Cazaci si
Constantin-Voda biruitor a putut sedeh astfel patru saptamani in
scaunul domnesc din Iasi, ramas vacant, insa Ghica-Voda, intorcandu-se
la inceputul Iunii Noemvrie cu ostile sale de Tdtari si de Cazaci, Con-
stantin a fost batut intr'o lupta sangeroasa, si Ghica si-a luat din nou
tronul. Constantin a fugit in ArdeaI, dar si-a recastigat iar domnia
Moldovei pe la sfarsitul anului. Turcii au alungat pe Mihnea la in-
ceputul Iui Decemvrie, pentruca facea cruzimi cu boierii si, si au che-
mat in locul lui pe Ghica-Voda, care la Poarta otomana era tinut de
om de incredere. Acesta era gata aji schimbh scaunul domnesc din
Moldova cu al Tarii Romanesti si in locul sau se pare ea' el singur re-
comandase pe fiul sau Gligorascu. Mare Ie vizir era insa de parere, at
nu e bine pentru imperiul turcesc ca amandoua OH le sa fie Mcredin-
tate unui singur om 4) i astfel Voevodul batran ocupandu-si la 18
Decemvrie scaunul domnesc din Bucuresti, ai-a tMut pe fiul sat' numai
ca sfetnic, aducand deocamdata linite asupra Munteniei 5). Cu toate
acestea domnia lui n'a fost binitit, caci Constantin a stat numai doug
luni de zile pe tronul Moldovei, unde fu inlocuit de Turci prin tefa-
nità. Dinaintea acestuia, Constantin a fugit in taxa lui Rakóczy, iernand
in Bihor, precum iernh i Gheorghita tefan in Maramures 9, iar cand
in primavara s'a deschis vremea, la 4 Maiu 166o, a trecut prin Turnu
Rosu cu haiducii primiti dela Rikóczy, Iu'andu-si indarat Muntenia.

1) Data acestor documente este Datum penes fluvium Dumbravicza, die 15. Oc-
tobris 1659 in Monurnenta Comitialia regni Transylvaniae, vol. XII, p. 411-415.
2) Scrisoarea lui Italróczy in Kemény, 1. c. X, p. 235.
3) Declaratia calugárului Franciscan Gregorio in relatiunea ambasadorului Ve-
netiei dela Pozsony, 32 Octomvrie si 21 Noemvrie 1659; Venetianische Depeschen
vom Kaiserhofe, vol. II, Abt. I, p. 320 si 338.
4) Karácson-Szekfii: Tarok torténetira III. (Budapest, 1916) p. 230.
5) Quellen IV, p. 252.
6) Vezi cele doua Scrisori ale kr (Ex Sziget, 3. Octobris 1659 si in Elesd, ro. Fe-
bruarii 166o) in Monumenta Historiae Hungarige Diplomataria, vol. 23, p. 656 si 661.

www.digibuc.ro
 273 PRIDEGIA LUI GLIGORAKU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA s

Constantin a cazut pe neasteptate asupra lui Ghica-Voda, peste

care trimisese dela podul Tomesdi, in ziva de 3 Maiu, 300 de oameni
la Bucuresti 1). El fugi la Turci dinaintea rivalului sau cu familia si
b ogatiile sale trecand Dunarea. Peste cateva saptamani (ia 21 Maiu)
iar s'a intors insa cu oaste de 2000 Turci si 6000 'Mari, cu care si-a
recucerit Tara, iar Constantin a fost nevoit sa fuga in tara Bfirsei 9.
Dar Ghica-Voda, impreunä cu boierii lui, a fost atacat si jefuit de 'Mari
in ziva de 1 i Iunie in resedinta din Targoviste, din pricina ca acestia
nu erau multumiti cu simbria capatata pentru isgonirea lui Constantin
Voda 3) Si numai cu greu ii putii potoIi, dandu-Ie 15.000 de taleri 4).
Tot in acest timp se bate si Gheorghe Rákóczy cu Turcii in lupta dela
Gilan, dupl care, peste putin, moare in urma ranilor primite. Astfel
Ghica, deocamdata n'avea de cine sä ling din spre Ardeal. Insa pe and
reusi sa indeparteze pe 'Mari de Ardeal, unde voiau sä intre 5), el sin-
gur deveni victima Turcilor, dela cari prirnise mai inainte tronul si
fata de caH se purtase si dansul cu credinta cuvenità. Anume, acestia
au navalit in ziva de 16 Septemvrie cu vreo 1300 de 'Mari peste el
si 1-au dus impreunä cu familia si comorile sale la Stambul 6). Batrfinul
Voevod a fost dus acolo in fiare, cu toate ca lumea stia Ca este nevinovat.
Insl se spuneh, Ca lucrul acesta a fost facut numai pentru ca sä i se
poata stoarce cu atat mai multi bani pentru slobozirea lui. El intea-
devar nici n'a crutat banii, a cerut insä sa i se numeasci de succesor
fiuI sail 7).
Tara Romaneasca, astfel scurtä vreme n'a avut Domn si a fost gu-
vernata de un vasal turc 8). Dar fiul lui Ghica, Gligorascu a oferit si
platit Portii 200.000 de taleri pentru tali, cu cari scapand pe tatäl sau,
care s'a retras in vieata privatä, plea la 24 Noemvrie 9), lu and in stäpfinire

1) Sctisoarea lui Constantin Voila la Kemeny, I. c. X, p. 191.

2) Quellen IV, p. 255.
3) Deutsche Fundgruben 406.
4) Ziarul lui Frank, 1. C. 43.
6) Quellen IV, p. 257.
6) Quellen IV, p. 259. Deutsche Fundgruben 41 1 . Ziarul lui Frank, I. C. 45.
Cfr. §i Mironis Costini Chronicon terrae Moldavicae (Bucur sti, 1912) p. 2o6.
7) Relatiune din Constantinopol, dela 8 Octomvrie 166o : Fu condom qua in fieri il
vaivoda di Valachia, benchè innocente, per farlo sudare danari se vorrà liberarsi et otte-
ner il prencipato per il figho. (Arch. Vaticano, Roma. Nunziatura di Germania, vol. 167).
6) Deutsche Fundgruben 412.
4) Reniger din Constantinopol, 29 Noernvrie x66o. (Viena, Staatsarchiv. Turcica).

www.digibuc.ro
6 ANDREI VERESS 274

la 15 Decemvrie scaunul domnesc al tatalui shu1), care in principiu ii era dat

Inca de un an, pe and (in luna Noemvrie 1659) se aflà la Adrianopol 2).
Tara si-a putut-o tine de astadath mai linistit cleat tatäl ski 3), timp de
aproape patru ani. Aceasta se datorh pe de o parte sumei maxi ce plätise
pentru scaunul domnesc, iar pe de alta darurlior cari le trimiteh nein-
cetat la Poartä, precum si purthrii sale iscusite si, in slarsit, imprejurá-
rii, a acum si Ardealul caPatase un principe in persoana lui Mihaiu Apafi,
cu care Ghica träind in bune relatiuni, rivalii sli intrigau in zadar contra
sa. Pe amfindoi i-a napastuit insä o mare nenorocire si tristetà ill vara
anului 1663, and Poarta i-a silit sa lupte contra crestinilor. Marele
Vizir, tinlrul Köprilizade Ahmed, doritor de rasboiu si cuceriri, va-
zAnd a contele Nicolau Zrinyi a inceput &Ali zideasch noua cetate
Zrinyivir, iar impäratul Leopold I, a trimis garnizoanä nemteascl in
cfiteva cetáti din Ardeal, a &sit pricinä si prilej pentru inceperea as-
boiului preghtit de muIt. La inceputul lunii Iunie se gh'sià deja in ta-
barà sub Belgrad cu o armata de peste ioo.000, dupl cum se spuneh
exagerat, si se aflh pe drum si fiul hanului taTAresc dela Crimeea. De-
spre aceste stiri Apafi fusese avizat de repetite ori de atre Gligorascu,
precuit de ardeleni ca bun crestin, care poartä cauza crestinl la inima. 4).
Teatrul räsboiului trebuii sh' fie evident partea de dincoIo de Du-
rare si Ungaria de Sus, iar telul principal, luarea ceatii Ersekujv Ai.,
asediul cireia 1-a si inceput marele vizir la mijlocul lunii August. La
acest lucru care cereh o desasurare mare de puteri, au trebuit sä se all-
tune si vasalii Portii, cari isi taganau plecarea. Cel mai indemânatic
1) Quellen IV, p. 26x.
2) Szilágyi: Erdély és az eszakkeleti hábord, II, p. 552.
) Cea rnai arnanuntitä descriere a domniei sale e pada' in ziva de asta'zi aceea a
lui Christian von Engel, Geschichte der Moldau und Walachei, vol. I. (Halle, 1804),
p. 309-313 §i 317-320, pe and A. D. Xenopol in Istoria Romanilor din Dacia
Traiani scrie despre el in vol. IV, p. 222-229 citand relativ la fuga lui Gligorascu
din tat% (la 1664) Hurmuzaki, Fragmente zur Geschichte der RurnSnen III, p. 262.
Despre pribegia Dornnului, Hurmuzaki ne da altfel in aceste fragmente vol. III, p.
260-263 §i 280-283 (§i editia romftra vol. III, p. 326-329 §i 349-353) bune ama-
nunte pe baza relatiunilor rezidentilor germani la Poartä.
4) Despre aceasta, Dionisie Blinffi scrie (la 13 Iunie 1663) astfel lui Mihail Teleki:
Adfuertint etiam Ilic apud principem utriusque Valachiae legati, praecipue principis
Transalpinae Valachiae, qui est valde bonus Christianus rebusque christianitatis bene
propensus... et roget, ut ego principem Valachiae Transalpinae apud Suarn Maie-
statem commendarem tanquam horninern proburn et Christianum. (Mon. corn. r. Trans.
XIII, p. 237-9).

www.digibuc.ro
275 PRIBEGIA LUI GLIGORA5CU VODA PRIN UNGARIA SI AIUREA 7

dintre ei fu Gligorascu Voda. El stiit sa-si ascunda sentimentele cre-

stine i sä nu dea Turcilor prilej de banuealä, mai cu seama cä senti-
mentele i simpatiile lui erau bine cunoscute si de ardeleni 1), la cari
sentimente se mai addugi ca «erà foarte cu buna inima spre Casa Austriei*2),
care, cu luptele ei permanente contra Turcilor, fusese cel mai aprig
aparator al cauzei crestine. Astfel Voevodul, pornind cu o oaste de 5000
callrasi i 600 pedestri, sosi la it Iulie prin stramtoarea Bu zaului 3),
in tara Barsei, prin care a trecut linitit, fat% sä faca pradäciuni, ba
inca carutele lui au fost atacate in padure de niste talhari vagabonzi 4).
Gligorascu si-a tinut asadar cu cinste cuvantul dat solilor lui Apafi,
cancelarului Ion Bethlen si diacului Petru Budai, ajunsi pana la Buzau
cu rugaminte ca la venirea sa sä crute tMuturile ardelene 5). Sosit la
Prejmer, Gligorascu primi in tablra sa pe Pavel Beldi si Ion Nemes
de Hidveg 6), i pe trimiii orasului Brasov caH i-au venit inainte cu mied,
Vick' si turd dulce. Aceasta crutare o fagadui Voevodul bucuros, de-
clarand totdeodata cat ii doare, ca e constrans a inainth impotriva
vointei sale contra crestinilor. Astfel tinandu-se de fagadueala data, a
crutat pretutindeni semanaturile si a interzis jaful 7). Peste o sapta-
mina gasim pe Istrate Dabija din Moldova in tabara dela Prejmer cu
oastea sa de 'Mari si Cazaci 8). Acestia insä, n'au fost ash. de Iinistiti,
ci au calcat semanaturile de grau si au dat foc stupinilor aflate, din
care cauza au si fost atacati de brasoveni, caH au fost bucurosi &A a treia
zi s'au dus mai departe prin padurea *ercaiei spre Fagaras 9).
Dabija inainth in urmele lui Gligorascu, intrucat acela sosise in zo
Julie la Flgaras si in 22 la Sibiiu, unde a facut tat:4ra la o mill depar-
tare de oras. Salutand dead prin sal sâi pe principele Apafi, care

') Vezi declaratia lui Dionisie Bariffi de mai sus.

6) Dupa Cronica Balaceneandi la Sineai, Cronica Rornanilor (editia II), vol. III,
p. 15o.
3) Quellen IV, P. 345. Ioannis cora. de Bethlen Commentarii II, p. zio. Ziarul
lui Ion Nettles, Történehni Tar 1902, p. 383.
4) Quellen IV, p. 278.
5) Bethlen: Historia rerum Trans. II, p. 210-2ri i p. 229.
6) Torténelmi Tar 5902, P. 383.
7) Georg Kraus: SiebenbUrgische Chronik (Wien, z862) II, p. 317.
5) In ziarul lui Frank (Mon. corn. r. Trans. XIII, p. 266) publicat gresit astfel:
unacum Moldaviae strata Gyischa wajvoda, la care s'a pus observatia urrratoare ase-
menea gresiti: strate=staroste.
5) Quellen IV, p. 278.

www.digibuc.ro
8 ANDREI VERESS 276

peste cateva zile sosi in oras, pIeca in pace spre SebesuI-Sasesc, ca sl

se uneasca cu ostile lui Cuciuc pasa. A treia zi sosi sub Sibiiu si fiul
hanului tdtar cu oastea sa de 10.000 de oameni si impreuna cu dansul
Domnul Moldovei cu moo de pedestri l 3000 calareti 1). Apafi s'a
scuzat prin solii sài ea' fiMd bolnav si din multe alte cauze 'n'a putut
merge in intampinarea fiului hanului tatar 2), dar on si cat se co-
dea, la ordinul vizirului, totusi a fost nevoit sa plece spre Tara Un-
gureasca, cum i s'a poruncit.
De sub Sebesul-Sasesc, din oastea mare si amestecata, a pornit fiecare
deosebit in ajutorul Turcilor. Astfel, plea intaiu Gligorascu Voda spre
miazanoapte, pe 1a Cetatea de Baltà i Sanpetru, jefuind toata «Campia»,
iar de sub Cluj luand-o spre Apus tree& Mesesul ca sa ajunga in Salaj
si prin Satmar 3), sosi in 12 August cu cele 163 de steaguri ale sale la
Debretin, de unde a doua zi porni spre Szolnok, ca sa se uneasca cu ma-
rele vizir. Voevodul Moldovei dormise la 16 August in Sächeihid cu
oastea sa de 4000 oameni, intre can mai avea j 600 de soldati cu pusri
lungi i 250 de Cazaci4). Se vede insa, ca pe drum s'au lasat unul pe altul
indarät, caci ajungand (in ziva de 26 August) sub Ersekujvár, acolo
se infatisa marelui vizir intaiu Domnul Moldovei, fiind caftanit cu vreo
io-15 «slugi» ale sale si numai dupa dansul fu primit si Domnul Mun-
teniei, capatand si el caftan cu vreo 20 de oameni ai sai 5).
Apafi aflase Inca la inceputul lunii Iunie din gura solilor lor in Iernot
ca Domnii moldo-romani sunt siliti sa plece din porunca Turcilor.
Acestia 1-au instiintat insa, ca si el trebuie sa mearga. Intrand pe urma
in Alba-Iulia, in ziva de 17 Iunie sosise acolo si Abdi aga cu porun-
cik sultanului si ale vizirului i astfel principele trebuia neaparat sa se
pregateasca de drum. Asadar, peste o saptamana a descalecat si el in
tabara de pe campul dela Vintul de Jos, unde se strangeau trupele.
Afland insa de intrarea in tara a Domnilor romfini, s'a dus prin SebesuI-
1) Numgrul ostilor II giisim bine la Bethlen (in Cornmentarii II, 228) pe cand cro-
nicarii vorbesc de 6000 pedestri.
2) E interesant ca Apafi si-a comunicat in sapte puncte scuzele di nu putii merge
in ajutorul Turcilor; in Ortelius redivivus et continuatus partea II. (Frankfurt am
Mayn, 1665) p. 256.
3) Kraus, I. C. 343.
4) Ortelius redivivus p. II, 270. Iorga: Acte i fragmente I, p. 263/6. 0 aka de-
scriere nemteascg asemankoare cu cea de st s, Iorga: Studii i documente IX, p.135/6.
9 Dupä martorul ocular David Rozsnyai, care insemna ceremonia acestei caf-
tanari pe ziva de 30 August. (Rozsnyai David naphija p. 270).

www.digibuc.ro
277 PRIBEGIA LUI GLIGORASCU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 9

Sasesc pana la Sibiiu i deacolo a privit plecarea lui Gligorascu Vodil

in ziva de 27 Iunie spre Ungaria, iar peste alte douà zile piecarea lui
Dabija-Voda. La inceputul lui August i s'a inmânat lui Apafi de catre
Capuci-pasa un nou ordin, dupa care plea i dânsul cu oastea sa. Era
vadit ca Apafi Ii arnâna plecarea. Insä and a fost somat si a treia oara
din partea mareIui vizir la inceputul lui Septemvrie, in ziva de 2o a
acelei luni porni in sarsit si el din castelul sau dela Iernot 1). Urma
cursul MuresuIui prin Deva i Lipova, iar deacolo prin Arad pe mar-
ginea raului Tisa in sus si trecând podul la Szolnok, urmä drumul
pe sub Buda-Veche pana la rsekujvár, unde ajunse tocmai dupa o
Tuna, la 18 Octomvrie 2). Ad comandantul suprem al Turcilor trimise
pe Gligorascu Voda in intampinarea lui cu muzicantii, trâmbicasii,
tobosarii sai i cu trei cimpoiasi turci, trimitandu-i i fermanul iscalit
de tot divanul turcesc 3). Batrânul Dabija-Voda s'a scuzat cu o boala
trimise numai oastea cu generalul sau inaintea lui Apafi, i duandu-1
si un cal turcesc minunat, impodobit cu hamuri aurite, principele Ar-
dealului incalecandu-1, fu condus in sunetul trambitelor Si a tobeIor
ostasilor unguri si români in fata marelui vizir 4).
Acesta-1 astepth cu tot alaiul sau in cort aurit, unde primi cu mare
cinste pe principe, care sarufandu-i marginea caftanului de ateva
ori, a inceput sa vorbeasca cu dânsul. Mult uimi insa pe cei de Falk', cà pe
and lui Apafi Ii era pregatit un scaun in fat.a marelui vizir, pe care
dandu-i maim. s'a i asezat, Gligorascu Voda impreunä cu suita lui
Apafi a trebuit sä asculte ceremonia salutarii in picioare lângl cana-
1) Astfel scrisoarea lui Apafi <cm castris Turcicis ad arcem Novarn positis 8. Sep-
tembris r663)) (in istoria lui Ion Bethlen I, p. 65-67) este plasmuita sau rau copiati,
caci in ziva datei scrisorii el nici nu se miscase Inca de acasd.
2) Ziarul lui Mihail Apafi dintre anii 1664-72 e publicat in 4Erdélyi Muzeumo
din Cluj Ic000 p. 88-93 si 243-252. Datele intrebuintate de noi se gasesc pe p. 87-88.
Cfr. Ortelius redivivus II, p. 288. Ziarul lui Rozsnyai p. 272.
3) Mentionat de Rasid efendi in dladtorténelmi Kozlemények* 1890, p. 500 si
1896, p. 94
4) Descrierea mergerii principelui Mihail Apafi la Ersekujvár din anul 1663 a
publicat-o *tefan Czegledi in prefata cartii sale tiparite la 1670 in Cluj sub titlul (Az
Ur frigyszekrénye eltitt Dagon ledüléseD. Dead fu retiparita de Alexandru Szilágyi
in aUj Magyar Muzeurro 1859, vol. II, p. 52-64 si de *tefan Sziligyi tot acolo, in
anul 186o, vol. I, p. 97-112 insa mai putin bine. A doua descriere conteMporana
ne-a lasat-o martorul ocular Rozsnyai in ziarul sau deja citat in Mon. Hung. Hist.
Scriptores vol. VIII, p. 361-385, care descriere aparii intaia oara in revista din Cluj
dlon és Külfölch anul 1842 nurnerile 8ro.

www.digibuc.ro
io ANDREI VERESS 278

peaua vizirului, care ceremonie terminindu-se, tori primira dupi obi-

ceiul oriental cite un caftan, iar principele Ardealului o blani de samur
cusuta cu fir de aur. Dupa aceastä primire, Apafi fu condus in acelasi
chip in cortul sau, care nu era departe de corturile Domnilor români
si and principele si-a luat ramas bun dela Gligorascu, acesta i-a spus,
ca el impreuna cu Domnul Moldovei e insarcinat sa-i dea lemnele,
finul i vinul ce-i va trebui 1).
Ostirea ardeleana o socoteau Turcii de 20.000 oameni, i i-a surprins
pe toti, ca ea a fost cea mai bine imbracata si orânduità, caci fiecare
ostas mai purta in mAini pe brate 5-6 pusti si ate o carabina italiang 2).
Acei cari primisera pe Apafi cu aceasta solemnitate se aflau aproape
de doul Iuni in tabara din &sekujvar. Aci sosise si tinarul fiu abia
de 15 ani al hanului tataresc, sultanul Ahmed Gherai, in ziva de 25 Au-
gust, fiind primit cu cinste de serdarul Ali pasa. In suita fiului hanului
tatäresc, veni i oastea moldoveara i munteana, in care batea la ochi
mai ales Ghica-Voda in mantaua sa cu blana si in cap cu calpac, ca-
Wind pe frumosul sau cal cuirasat, in capul celor 200 de aprozi ai sai,
in sunetul muzicii orchestrei turcesti, primitä dela Osmani 3). Oas-
tea aceasta dubla era formata din 5000 de calareti i Imo pedestri
munteni i 4000 moldoveni. Cete mici de ate 6o-8o de oameni erau
conduse de cite un capitan boier, fiecare cu cite un cal sau doi de la-
turas, ceeace a surprins pe straini. I-au surprins Insà i faptul, ca ostasii,
niste tärani cu opinci, erau imbracari rau, tinând cite o sulitä, frinta
prin paclurile prin cari trecusera, pe and pedestrii aveau pusti. Fie-
care ceata aveà cite doi tamburi, iar steagurile Mr erau flcute de panza
rosie si alba, zugravite cu cruci i icoane. Alaiul Domnilor se com-
punea din 15 boieri, iar garda Mr din zoo de ostasi turci i crestini ame-
stecati, purtind inaintea Mr stindardele ambelor tad zugravite cu pa-
jurile tarilor Mr. Oastea impreund cu imbracamintea ei i felul de a-
lai-it al oamenilor semana foarte mult cu al Tatarilor, doar cä era ceva
mai bine prevazuta cu arme 4).

1) Ziarul lui Rozsnyai p. 331 §i 363-4. Comunicarea lui Rasid efendi in Hadtör-
ténelmi Kozlemények 1890, p. 500.
2) Descrierea lui Evlia Cselebi, care e gresiti insfi când zice, crt Apafi s'ar fi pre-
zentat deodatä cu fiul hanului Thar i cu voivozii moldo-români.
9 Evlia Cselebi magyarországi utazisai vol. III. (Budapest, 1904) p. 325/6.
9 Descrierea contemporanä a lui Andrei Holtzel la Iorga: Acte i fragmente I,
p 259-260 ci Hurrnuzaki: Documente IX/r, p. azo/2.

www.digibuc.ro
279 PRIBEGIA LUI GLIGORASCU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 1r

Din alaiul Domnilor cunoastem pe multi boieri amintiti prin cro-

nicele contemporane, la cari putem adaugh acurna i numele spatarului
Negoita Vacarescu1). Dealtfel, Domnul Munteniei e descris ca un
barbat mândru, in varsta de peste 40 de ani, iar acela al Moldovei ca
un batrân carunt de vreo 60-70 de ani 2).
La sosirea acestei osti mixte de ajutor, asediul cetatii Ersekujvár
incepuse de o saptamâna. Privelistea oastei ce venià a demoralizat
dupà insemnarile turcesti foarte mult pe ceice aparau cetatea 3).
Garda cetatii, de sub conducerea contelui Adam Forgich a respins fie-
,care asalt al Turcilor cu vitejie, insa child acestia au condus apa san-
-tului cetatii i astfel s'au putut apropià mai bine de ziduriIe ei, dupa
un asediu de sase saptamfini inziva de 25 Septemvrie -- au fost
constrânsi s'o predeh sub conditia ca garda sà paräseasca cetatea farl
nici o vatamare 4), deoarece zidurile se aflau deja in stare asà de rea,
incht cetatea nu s'ar mai fi putut tine mult. Acum marele vizir punând
o paza buna sub conducerea a doi pasi in cetate, ale clrei santuri au fost
curatite de ()stile moldovene i muntene 5), a plecat la iernat. 0 sap-
tamânä a stat i Apafi in tabara marelui vizir, cu care duchndu-se pang.
la Pesta, fu concediat impreunä cu Domnii MoIdovei si Munteniei,
poruncindu-li-se energic Ia top trei, Ca Ia primavara anului viitor sa
villa din nou cu cea mai mare oaste a lor 6). In imbulzeala de pe p odul
dela Pesta, Apafi a avut sa sufere mult din cauza mojiciei Maribor,
lush' principele tot a trecut bine pe caluI lui Joan, diacul ungur al lui

1) Aceasta o stim din zapisul ski scris la 27 Ghenarie leat 7172 (1664) prin care
vanzand fratelui sau Tudoran Paharnicul snä Jani Paharnicul ot Anindsa un copil
de tigan in pret za ughi 16 bath gata, zice ca: acei bath i-am luat toti deplin in mai-
nile mele in Tara Ungureasca la cetatea la Uivar, cand am fost la 6ste cu Domnul
nostru Io Gligorie vodg, ca sa-i fie dumne-lui -tigan de mosie in veci... si pentru
mai adeverata credinta ... am scris i eu Nan Logofatul Berevoescul. (Originalul in
Arhivele Statului din Bucuresti, intre documentele Mitropoliei Bucuresti, in pachetul
346/165 netrebnic sub No. 45 al inventarului. Prin bunavointa D-lui Ialiu Tuducescu).
2) Despre aceasta scrie Ortelius redivivus U, p. 279-280. Cfr. o altà cronica nem-
teasca la Iorga: Studii i documente XX, p. 165.
3) Observatia lui Rasid efendi in Hadtorténelmi Kozlemenyek 1896, P. 88.
4) Datele precise ale asediului i luarea cetatii Ersekujvár le gasim in ziartil
lui Rozsnyai (1. c. p. 270/3) pe and descrierea ei turceasca ne-o dá aproape contenapo-
ranul Rasid efehdi, in Hadtorténelmi Kozlemények 1890, p. 378-382 si 3896, p.
94 i urrnatoarele.
6) Observatia lui Rasid efendi 1. c. 1896, 13. 94.
3) Rasid efendi 1. C. 1896, p. 97.

www.digibuc.ro
12 ANDREI VERES$ 28o

Gligorascu Voda 1). Apoi urmand drumul pe care au venit, la ince-

putul lui Decemvrie au ajuns cu bine iaras la resedinta sa din Alba-
Iu lia 2). Aci ambii Domni romani luandu-si rämas bun dela dansul,
fiecare din ei s'a retras in tam sa 3).
Insa Gligorascu Voda peste putin a fäcut din nou sa se auda despre
dansul, cAci dupa anul nou (la 5 Ianuarie 1664) a pus sa prinza pe ma-
rele postelnic Constantin Cantacuzenu i dupa ce 1-a omorit 4) $i a
pus sä se taie nasul unuia din fiii lui, erban, ceilaiçi boieri ai ski inspai-
mantati au fugit ori s'au rascumparat cu bani 5).
Domnul s'a cait de fapta sa crud'a, sfatuità de altii, cu toate acestea
n'a incetat cu totul cruzimile fata de supusii sai, dintre caH multi in
anul trecut isi varsasera sangele in rasboiul din tara ungureascl i su-
feriau greu din partea acestui Domn lacom. Se mai temeau si de altele si
astfel se simtiau fericiti, and, cu prilejul reinnoirii räsboiului turcesc-
unguresc din Ungaria, marele vizir a chemat din nou pe cei doi Domni
romani in Tara Ungureasca. Acestia au trecut la inceputul lunii Iunie
1664 pe Ianga. Brasov cu oastea hanului tataresc 6), grabindu-se in aju-
torul Turcilor din Ungaria de Sus. Gligorascu Voda sosi acolo cu cloud
saptamani mai curand, cleat era asteptat, ash ca a si fost laudat de
Turci. Au bltut avangarda imperialilor la Galgó, pe and treceau raul
Vagului 7). Scopul campaniei fusese de astadata ins/ luarea cetatii
Leva, care dui:4 capitulatia cetatii Ersekujvár, pe la mijlocul lunii Oc-
tomvrie 1663, cazuse in mana Turcilor. Dupä aceasta generalul De
Souches (sau Zuza, cum II numeau contemporanii) o asaltä la in-
ceputul lui Maiu 1664, dupa luarea cetatii Nyitra, insa n'a izbutit,
pana nu s'a unit cu oastea generalului Heister. Astfel cetatea s'a
predat dupà o rezistentä de patru zile la 14 Iunie i ()stile crestine, in-
trand in cetate, au gasit 20 de tunuri inteinsa. Fortareata aceasta im-

1) Rozsnyai 1. C. 337 si 372.

2) Data din Quellen IV. p. 281 de 6 Decemvrie 1663 e astfel gresid, caci atunci
se afli la Targul-Muresului, iar nu la Brasov.
8) Quellen IV, p. 281.
6) Del Chiaro zice (o-. c. p. 123) cà Gligorascu Vodä si-a procurat scaunul domnesc
nu pentru rivna de a domni, ci mai cu searni pentru a se putei rusbunli pe familia
Cantacuzenilor urita de dansul- Insfi aceastä afirmatie nu se poate primi, cAci räsbu-
narea s'a fAcut numai peste patru ani dupä ce s'a suit pe tron.
6) Quellen IV, p. 282/3.
6) Quellen IV, p. 285 si 288.
1) Gligorascu Vodà dela SzAdvár, so Iulie 1664, Hurmuzaki: Documente V/2, p. 96.

www.digibuc.ro
281 PRIBEGIA LUI GLIGORA$CU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 13

portanta doriau Turcii sa o ia acum indarat cu orice pret, stiind mai

cu searna ca nu aveh o garnizoana mare. In ajutorul acestei garnizoane
De Souches pleca cu trei regimente primite din Viena si trecand la
15 Julie raul Nyitra isi intinse tabara pe dealul dela Garamszentbenedek,
de unde se puteau vedeà usor pozitiunile Turcilor. A doua zi a trecut
in doua ore '1'11 Garam, luand loc pe platoul aceluia. Vazand Turcii
aceastl manevrá au parasit proiectul asedierii cetätii Leva si in schimb
si-au insirat ostile pe campia care se intindea sub cetate, mai favo-
rabila pentru o lupta deschisa.
Oastea Turcilor de sub conducerea lui Husain pasa din Buda se
poate socoti la 16zo de mii 1), din care 9000 era armata Domnilor
moldo-romani, pe and ostirea generalului De Souches, dui:4 notita
unui martor moldovean, d'abia treceh peste poo de oameni 2).
La apropierea paganilor, crestinii au atras cu o retragere prefacuta
mai aproape pe Turci, cari au aflat dela ostasii prizonieri scopul ini-
micilor !or, cum ca doresc batalia in ziva de 19 Iulie. Cand s'au ivit zo-
rile in ziva aceea, se puteh vedea cum se insira crestinii pe doul flancuri,
cu ate 3000 de calareti, iu timp ce Ia mijloc se aranja pedestrimea bine
inarmata. In fata acestora, de partea Turcilor, flancul drept era condus
de Voevodul Moldovei, cel stang de cel al Munteniei, iar inaintea_ lor
s'au oranduit ostile Turcilor si ale Tltarilor. Toti acestia erau caldreti,
afara de vreo 2-3 mii de ieniceri, veniti dela Ersekujvár si Strigoniu
in ajutorul pasei din Buda. Intre cele doua ostiri, cari isi incrucisau
privirile incruntate, se intindea o mocirla, peste care Turcii trecura
dupä indemnul comandantului lor suprem. Aceasta o privirä crestinii
flea sa faca ceva contra lor, asteptand sa treaca norii ca soarde de amiazi
sa Wel apoi in ochii inimicului. Pe la amiazi, De Souches adresa o cu-
vantare de insufletire ostasilor sal, aträgandu-le atentia si la faptul
ca Romanii si Moldovenii din wile din fata se bat numai de sill in
contra crestinilor, nu de bunlvoie. Husain pasa insufleti pe oamenii
sli, pe de alta parte, zicand sa se gandeascl la ocuparea cetatilor Er-

1) Cronicarul ungur zice ca oastea turceasca era de 25.000 de oameni, ambasa-

dorul Venetiei Sagredo dela Viena aminteste 16.000, pe cand insu§ De Souches vor-
beste de 20.000, iar prizonierii turci vorbesc de 30-40.000. (Relatiunea lai De Sou-
ches, Lobentzii, 20 Iulii 1664 in colectiunea Turcica a arhivei de Stat din
Viena).
9 Dupa cronica lui Nicolae Castin, Kogalniceanui Cronicele Romaniei II. (Bu-
curesti, 1872) p. 4.

www.digibuc.ro
 54 ANDREI VERESS 282

sekujvár i Zerinvir, cari au fost luate cu vitejie, luptandu-se curajiosi

in contra acelora, can au fost invinsi de atatea ori in trecut.
Un bubuit de tun vestia spre amiazi inceputul atacului, insä soarele
n'a iesit dintre nori ash incat sä strice Turcilor. Crestinii s'au asvarlit
cu bucurie nespusä asupra inimicilor, cari au tinut doua ore intregi
focul. Insä marcgrafuI de Brandenburg si oamenii regimentului Ca-
pram nal/Mind asupra Turcilor au produs o desordine ash de mare
in randul lor, incat au fugit faiä a mai intarzià pe campul de lupta.
In urma lor fugeau fireste si Romanii cu Moldovenii, cari dupl
izvoare turcesti au declarat Turcilor in fata el, deoarece ei platesc
dajdii, nu se bat cu inimicii 1).
In tot cazul, batalia a fost determinata in favoarea crestinilor, prin
faptul cä oastea cuirasatä a lui De Souches a impins flancul stang al
Turcilor spre pfiraul Csejk6, iar mijlocul a fost incovoiat de sergentul-
major Kniege sit in urma acestora Tatarii i ostile romane fiind despartite
una de alta s'au imprastiat 2). Pe de aka parte victoria o atribuih Gligorascu
Voda in raportul sau (din 14 August) adresat imparatuIui Leopold pro-
priei sale retrageri 3), relevata 4) si observata si de sciiitorii contemporani 5).
In bätalia importanta dela Léva au rämas vreo miie de Turci morti,
cu toate ca acest numar fu exagerat de crestinii invingatori la 4-8
mii 6), iar soo de ieniceri au fost macelariti (dupa batalie) pe

1) Adnotmia lui Rasid efendi, in Hadtörténelmi Kozlemények 1890, p. 521.

2) Raportul lui De Souches despre bAtalia dela Léva (Lewentz, den 20. julii
1664) in Ortelius redivivus II, p. 352. Cfr. Conte Gualdo Priorato: Historia di Leo-
poldo Cesare, vol. II. (Vienna, 1670) p. 435-440.
3) Raportul lui Gligorascu mentionat la ii Septemvrie 1664. Declaratia analoagl
a lui Gligorascu Vodä vezi in Memoires de Montecuculi (Strasbourg, 1740) P. 436-7.
4) Asa de pildl, P. Ioannes Kéry in cartea sa intitulati <Wards Turcici ferocia*
tipAritli la Pozsony in anul 1672 descrind bätklia dela Léva scrie astfel, pe pagina
z a cartii sale: Quibus in praeliis dignus cui elogium dicamus Moldaviae regulus Gre-
gorius Gika insigniori congressu cogitata opera studioque turbatus, tubisque nostris
occinentibus, et tympanis praeliaretn in modum constrepentibus, fuga cum suis ablatus,
et ut cordibus Barbarorum trepidantibus pedes salirent, exemplo efficiens.
6) AO si arnbasadorul Venetiei dela Viena Sagredo, in relatiunea sa din 27 Julie
1664, zicând : Furono i primi i Vallacchi e Moldavi non solo a retrocedere, ma prendere
la fuga; Hurmuzaki: Documente IX/r, p. 212.
8) Izvorul nostru zice crt au fost omoriti peste 8000 de Turci, alte izvoare vor-
besc de 4000-6000 oameni, dar eu reprodusei ad marturia pircrilabukti dela Ga-
ramszentbenedek (de langl cftippul de bfitaie) acutA a doua zi dui:A Mane, adici
la 20 Iulie 1664; Hadttirténelmi Kozlemenyek 1893, p. 543.

www.digibuc.ro
283 PRIBEGIA LU1 GLIGORASCU VbDA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 15

drum1). Din contra, crestinii n'au pierdut cleat 130-150 de oameni,

ceeace pare prea putin si intre acestia pe colonelul erou tefan Kohary, care
conducea ostile Ungurilor 2) si a pierit tocmai in prima ciocnire 3),
pe cand in batalia principala s'a distins prin minunata sa vitejie contele
Valentin Balassa in fruntea oastei sale de Unguri 4).
Prada crestinilor a fost in tabara devastata a Turcilor aproape 100
de steaguri, 1000-1200 de care pline de merinde, 12 tunuri, o mul-
time de arm; 7000 de vite, moo de cai si catari, 140 de camile si o
multime de corturi, haine si scumpeturi 5), daca aceste date numerice
nu sunt cu dinadinsul exagerate 6). Iar ca sä se rasbune pentru cruzimea
de mai inainte a marelui vizir, au spanzurat sub Esztergom dintre
prizonieri 700 de munteni si moldoveni, dacl se poate crede rapor-
torului contemporan, care cauth sensatii 7).
In batalia descrisä dela Leva, s'a nimicit aproape de tot sau s'a im-
prästiat oastea lui Gligorascu Voda, fiind omoriti si 22 boieri de pe
langa dansul 8), iar multi dintre ai sai au cazut prizonieri 2). Despre
Vodä se zvonia dealtfel chiar si pe campul de bataie, el nu s'a purtat
destul de bine si purtarea aceasta ar fi pricinuit pierderea cea mare
a Turcilor, sau altfel a retragerea repede facuta de Vodl ar fi asigurat
crestinilor victoria avuta "). Aceasta fusese o judecatä dreapta, susti-
nuta de insus \To& spre gloria sa si a crestinismului, pentru a reIevi
importanta serviciului ski adus cauzei crestine. Fata de aceasta Ni-

') Dupri relatiunea citatä a lui De Souches.

3) Pe baza relatiunii citate a lui Sagredo.
3) Despre moartea lui scrie päralabul dela Garamszentbenedek in scrisoarea sa
citati.
4) Relatiunea citatä a lui De Souches in Ortelius redivivus II, p. 351/3.
6) Aceste date le-am confrun tat cu datele ambasadorului Sagredo si ale Ora-
labului dela Garamszentbenedek, intregindu-le cu altele; dar si ash par exagerate.
1) 0 parte a acestor date sunt luate din tip5ritu-a contemporani *Extract-Schreiben,
scoasi afirmativ pe baza rap ortului original din 20 Iulie 1664 a generalului De
Souches citat, insfi pentru demonstrarea faptului cum se redactau aceste 4gazetea si
tipárituri trebuie sfi stim ca datele numerice nu se cuprind in relatiunea citatà a lui
De Souches, nici ingcar in originalul aceleia, care se aflA si am cetit-o in colectiunea
Turcica a arhivei de Stat din Viena.
7) Dupri citatul Extra-Schreiben. (Anexat).
l) Quellen IV, p. 288.
9) Aceasta a fost scrisrt si sustinutrt de insusi Vodä in scrisoarea sa din 14 August
1664. Cfr. relatiunea lui Cob din 30 August 1664 in arhiva de Stat din Viena, Turcica.
11) Quellen IV, p. 288.

www.digibuc.ro
x6 ANDRE I VERES S 284

culae Costin cronicarul moldovean zice ca aceà navalä flea so-

coteall a lui Gligorascu Vodlo a pricinuit moartea boierilor pica-0 1).
Pe de aka parte, fata de Turci, pentru pierderea bataliei, Voevodul
invinui pe Husain pasa din Buda 2) justificandu-se prin faptul, ca d'abia
scapa din batalie cu 30 de oameni, iar Domnul Moldovei cu 15 ini 3).
Aceste afirmari nu sunt decat niste exagerari binevoitoare. Cu toate
acestea e sigur, ea amandoi Domnii au sc5pat cu ostile nimicite
din batalie, la care au trebuit sa ia parte contra crestinilor si contra
convingerii kr intime. Domnii romani au avut insá i alte neajunsuri,
dupà ce parasirl campuI de lupta cu ostile kr flämanzite, fail per-
misiunea comandantului suprem, ca sä evite atacurile talharilor de
drumul mare Nici n'au suferit nimica pana la Tisa, unde o ceata mica de
Turci nu voia sa-i lase sa treaca raul. Domnii romani insa i-au im-
prastiat, si de acolo s'au putut intoarce cu pace bunä in t'arile lor pa-
rasite de mult 4).
Turcii erau maniosi pe Domnii romani si mai cu searna pe Gligo-
rascu Voda, pentrucl plecasera flea sa-si ia Camas bun dela ei i asteptau
numai buna ocazie ca sa-i faca sä simta mania lor. Aceasta ocazie s'a
prilejuit cu fiul hanului tatlresc, care voind a ierna cu oastea sa in Mun-
tenia, ceruse dela Voda provizie i nutret, iar and acela nu-1 putit
satisface nici indupleca cu daruri scumpe, pe la culesul strugurilor
(in 24 Octomvrie) Tatarii au nlvalit in tail. Gligorascu, ca sa scape,
mai intaiu, se retrase la Campulung si de acolo fugi pana la Dunare 5).
Se mai spuneà ca soarta aceasta trista a Domnului era pricinuitä de
tradarea propriului ski vistier. Dupg intoarcerea sa, marele vizir, prin
solul salt special, cerii socoteala dela Gligorascu Voda pentru purtarea
sa aratata dupa batalia dela Leva, fagaduindu-i insa iertare, dacà ii
va veni din nou in ajutor 6). Domnul se scuzl zicand el supusii sai
erau nemultumiti si nu-1 vor urma, iar oaste nouà anevoie ar puteh
scoate din poporul sat' prapadit, mai cu seama ca se apropie vremea
iernii, and Ii fixase ca teI sa stranga dajdia anualà ce datora Inaltei
1) Cronicarul Nicolae Costin 1. c., II, p. 4.
2) Historia lui Ion Bethlen I, p. 195.
3) Dupa un raport contemporan olandez la Iorga: Studii i doc. XXIII, p. 236.
4) Que1len IV, p. 288.
6) Dupl Quellen IV, p. 289 si cronica lui Kraus.
°) Despre amanuntele biltáliei dela Léva se gasesc date foatte detaliate i intere-
sante in Ricaut: Histoire des trois derniers empereurs des Turcs (Paris, 1685) p.
87-108. (Cartea aceasta rat% se afla in biblioteca Universitâtii din Cluj).

www.digibuc.ro
285 PRIBEGIA LUI GLIGORABCU VODA PRIN UNGARIA SI AIUREA 17

Porti. Insä marele vizir n'a primit scuzele sale si isi repeta din nou po-
runca. La aceasta ambii Domni trimisera cite 1500 de oameni, iar
pentru ca sa induplece inima vizirilor turci, Gligorascu a pornit pe
vistierul ski de origina greaca, Dimitrie Cantacuzenu cu 40.000 cechini
la Poarta. Dar acesta, cu toate ca ii jurase credintl inaintea altaruIui,
in loc sa mearga la Strigoniu, unde se afla vizirul in tabära, a fugit la
Constantinopol si, pentru ca sa-si poata capata scaunul domnesc pe
seama sa, a raspfindit acolo minciuna cä stapinul ski e tradator ris-
vratit.
Nu se poate dovedi indeajuns ce e adevarat din aceastä istorioara.
E cert inst ca dintre cei doi Domni, chemati a säruta poala caftanului*
marelui vizir, Dabija a si plecat de fapt si gasindu-1 la 12, Noemvrie
1664 tocmai la podul dela Belgrad, vizirul I-a iertat si dându-i un caftan
l-a lasat si mai departe in domnie. Gligorascu Voda insa, dupai ce n'a
venit, fu mazilit, iar solii sai numai cu mare greutate isbutirl sl-i scape
capul, cu multi bani. Insä, pe and acesti soli au fost lasati a treia zi,
diacul unguresc-turcesc David Rozsnyai fu trimis de urgentä la Apafi
cu porunca sä prinzl pe Voda si sa-1 porneasca la marele vizir 1).

II
Afland aceasta Gligorascu si stiind di deacuma nu va mai putea
trait in liniste cu marele vizir, a fugit din tará ca sa-si scape vieata sa
si a familiei sale.
Asa se fad' Gligorascu Voda pribeag, iar pe nevasta sa Domnul
fugar o trimise impreunä cu scumpeturile sale pentru mai mare si-
guranta in ziva de 2 Noemvrie prin strimtoarea dela Bran, in Ardeal,
unde s'a retras in tara Barsei la ZArnesti cu oamenii casei sale, pentru
paza careia aduse si citiva ostasi. Peste putin sosi insa diacul Petru
Budai, care a dus-o din porunca principeIui Apafi la Veresrnort intr'o
locuinta mai spatioasä, de unde, dind drumul ostasilor ei, a dus-o pe
urma in curtea sa de nobil dela RacosuI de Jos 2), lasand-o acolo cu
cateva femei, din suita Doamnei 3). Aci petrecii apoi timp de 18 sap-

1) In ziarul lui Rozsnyai 1. c., p. 277.

2) Astfel trebue sA rectific pe d-1 lorga cand crede (in Hurmuzaki : Documente XV,
p. 1322 nota 2) el acest loc ar fi kle sigur cel din Secuime, in Ciuc, Csikrikos)) unde
Doamna pribeaga nici n'a umblat.
3) Quellen IV, p. 290.
22 A. R. Vemoriile Segiunii Istorice. Seria III. Tom. II.

www.digibuc.ro
18 ANDREI VERES S 286

tamfini intretinutà cu hrana din ordinuI principelui, de catre scaunul

sasesc din Cohalm 1).
Doamna pribeaga avii mare nevoie de ajutorul principelui si al fe-
meilor de pe langa dinsa, caci peste putin a nascut un prunc 2), care
primi la botez numele de Mateiu 3). Särmanul ei sot, Gligorascu Voda,
aflä aceasta imbucuratoare veste Inca in castelul ski din TArgoviste 4),
dar nici nu se puteh gandi saii poata vedeh in curând copilul, fiindca
trecând necazul Turcului, el se reintoarse Ia Bucuresti si se aseza din
nou in scaunul domnesc; dar fu citat la Poartä sub motivul cä se va
numi in locul Iui un alt Voda 5) ceeace s'a si intAmplat pe la mijIocul
lui Decemvrie 6). Gligorascu Voda insä nici nu asteptä aceasta, ci ne-
putându-si luh ramas bun nici dela sopa sa, päräsi tara la 20 Noem-
vrie 1664 de frica Turcilor 7), fugind prin Moldova spre Polo nia 8).
In fuga sa erh indenmat si de dorul de rlsbunare, ca sä gäseasca pe
Dabija Voda si sa-1 tragä la raspundere pentru trldarea sa. Negäsindu-I
frig nici panA la Suceava, vazAnd ca din oaste nu-i mai raman cleat
5o de oameni, fugi in timp de noapte spre Botosani si de acolo peste
Nistru la Movilau, mai departe fall popas, caci aveh teama chiar si de
aceea, ca oamenii sal nemultumiti se revoltà contra lui si-1 prind sau II
predau Turcilor.
Astfel se apropià Voda de imparatul Leopold 9), la care nadajdua
sa &easel un adapost sau cel putin un sprijin. Si nici nu s'a inseIat
in socoteala sa, caci imparatul s'a aratat milos fatä de Domnul pribeag,
pe care, in ordinul trimis ambasadorului ski dela Poarta, lui Simion
1) Extras din registrele comunei Racosul de Jos la Iorga: Studii 0 documente
IV, p. 251.
2) Cronica lui Kraus 401/2. Ion Bethlen op. cit., I, p. 194.
2) Dupli Ion Bethlen priml numele de Matei. Cfr. relatiunea lui Cob din 22 Oc-
tomvrie 1664. (Anexat). Cum cA numele copilului fu intr'adevir Matei (0 nu altul) se
dovedeste si prin cronica greceasca a lui Daponte, care il merit oneazA de doul ori,
cu prilejul nuntii si mai tfirziu al exilArii sale; Erbiceanu: Cronicarii Greci (Bucu-
resti, 1888), p. 46 si 56.
9 Relatiunea lui Cob din 22 Octomvrie 1664. (Anexat).
5) Relatiunile lui Reniger din 14 Decemvrie 1664 si 2 Ianuarie 1665. (Anexat).
6) Reniger din 2 Ianuarie z665. (Anexat).
7) Ziva plecarii lui o Fasim mentionatà la Pejacevich, p. 42o. Iar dupl o pera lui
Engel la Sincai: Chronica Românilor III, p. 153.
s) Apafi lui Teleki din 14 Decemvrie 1664; Teleki Mihály levelease III, p. 312
9) Dupl cronies lui Ion Neculce: KogAlniceanu, Letopisete II, p. 193. Cfr
Letopisetul Tarii Moldovei, publicat de C. Giurescu (Bucuresti, 1923) p. 55.

www.digibuc.ro
287 PRIBEGIA LUI GLIGORAKU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 19

Reniger, pentru ca sa faca tot posibilul in favoarea Domnului fugit,

il numia vechiul sau prieten. Ambasadorul rezident insa, care privia
cursul evenimentelor dela Belgrad, n'a prea cutezat sa sprijine cauza
justa a sarmanului pribeag, ca nu cumva 81 dea prilej de vreo banueala
mareIui vizir, care la vestea ca. Gligorascu s'a retras sub aripile impa-
ratului a facut observatia amaracioasä, ea' acum cel putin va iesi la ivealä,
intrucat isi va tine imparatul cuvantul dat si articolele tratatului de
pace incheiat cu dansul 1).
Pentru fuga Voevodul pribeag nici nu putii aveh alt drum, cleat
numai prin tara leseascä, caci in Ungaria ocupata de Turci ar fi putut
scaph numai ascunzandu-se ne'ncetat, ceeace era greu de savarsit.
Pe de altä parte Apafi dupä un cronicar sasesc era manios pe
dansul pentru fatarnicia lui de anul trecut sub Sibiiu, and, in trecerea
sa, Gligorascu sfatuise pe Apafi prin cei doi soli ai lui (Stefan Petki
si Gheorghe Kapi) sa fuga din Sibiiu la Cluj si sa treaca la credinta
impâratului, daca.-i e scumpl vieata, pe care Turcii vreau sa i-o ia,
iar a treia zi I-a calomniat el insus Ia Cuciuc pasa si la hanul Tatarilor 2).
Dealtfel Apafi ar fi starnit neaparat supararea Portii asupra sa, daca
primià in tara pe Domnul mazil al Munteniei, pentru prinderea caruia
primise de mult poruncl 3). Domnul fugar credeh dealtfel, cä s'ar putea
retrage pana in Polonia pe marginea Orli in siguranta si farl ca
sä fie observat, insa. sfetnicul principelui, Mihaiu Teleki capitanul ti-
nutului Chioarul, era contra acestei opiniuni, temandu-se ea' daca s'ar
afla, Turcii se vor rasbunh, tocmai acuma, and se tratau negotierile
privitoare la hotarul tarii si la dajdiile de pIatit. Astfel principele insusi
sfatuise pe Gligorascu sa fuga prin Polonia si sa astepte acolo sfarsitul
cauzei sale, incredintandu-1 ca. 1-ar fi ajutat bucuros pentru «rnarele
zel crestin aratat in imprejurärile deabia trecuteo de catre Voda, a carui
soarte grea a amarit si pe Apafi 4). Bunavointa sa o arata insa princi-
pele ArdeaIului cu ata.t mai bine fata de Doamna ocrotita de dansul
in tara sa. Pe la Craciun venise stire dela solul tarii dela Poarta, cl se
pornise o solie la principele cu porunca sultanului, ca sä predeh pe

1) Din relatiunea lui Reniger, in care mentioneaz1 §i ordinul impäratului Leo-

pold din 13 Noemvrie 1664 in care vorbind de 4entflohener Gregor Ghicao zice de
el: weillen er sunst mein alter Freund gewest.
2) Cronica lui Kraus p. 321/4 §i 401.
3) Publicati in Torok-magyarkori államokmánytár IV, p. 169.
2) Teleki lui Apafi din z Decemvrie 1664; Mon. Corn. r. Trans. XIV, p. 69-7o.

10

www.digibuc.ro
20 ANDREI VERESS 288

Doamna impreunä cu comoara sa de bogatii, trimitand-o fara ragaz

la Stambul 1). Dealtfel marele vizir linisfi pe Apafi, cum cä aceastä
porunca s'a dat numai pentru ca SI pung credinta sa la proba i ca sä
poata raporth aceea sultanului, caci altmintrelea a flcut o fapta placuta
lui Dumnezeu, primind o sat-mama femeie in tara sa 2). Pe de aka parte,
Doamna s'ar predh la Poarta tatalui lui Gligorascu Voda, pe care il
vor ierth deasemenea, dacl nu va incerch ceva contra Portii, ba chiar
si Doamna e cerutä numai ca sä se afle ate scumpeturi au trecut in
Ardeal boierii pribegi din Muntenia 3). Despre aceasta &Ansa n'a fost
in stare sa dea searnl, insa a jurat cu suflet curat in fata episcopului
roman si a solului turc, cä venise cu 4000 de poli imperiali in ArdeaI,
din care jumatate s'a mantuit pan' acum cu traiul ei de toate zilele 4).
Cauza ca Doamna pribeaga n'a fost luatä de Turci se datora fap-
tului norocos, ca zaceh Inca lanza si Ii alapth copilul. Astfel solii tre-
buil% sa plece cu mainile goale 5), insa Apafi primi peste putin la
inceputul anului 1665 un alt ordin, ca sä trimeata pe Dounna la
Belgrad 6). In interesul ei principele intervenise dealtfel i prin capi-
tanul dela Satmar Ion Rotthal 1). Straduintele sale au fost chiar rau
interpretate de niste boieri unguri, cari au raspandit zvonul, cà prin-
cipele se intereseaza numai de scumpeturile sotiei lui Gligorascu ArodA
si nu-i pasä, dacä ajunge pe mana Turcilor 8). Calomnia aceasta neru-
sinata a fost respinsl in mod energic de catre nobiluI principe Apafi,
referindu-se la Doamna, dela <care n'a vazut nici o lescaies i nici nu
cere nimica, numai sä o poata retine in targt i sl nu fie indepartata
in ciuda lurnii crestine. Dorinta aceasta Ii erh intr'adevar sincera si
desi n'ar fi putut impiedech sl nu fie dusä din tara sa, tows a retinut
pe trimisul marelui vizir cu fel de fel de fagadueli douà saptamani de

') Cronica lui Kraus 404 si Rot/hal din 22 Ianuarie /665. (Anexat).
") Scrisoarea nedatata a marelui vizir catre Apafi din Belgrad, traducerea ei con-
temporana latinä in Mon. Corn. r. Trans. XIV, p. 78.
3) Banffi lui Teleki din 30 Decemvrie 1664; Teleki Mihaly levelezese III, P. 342.
4) Ioannes Bethlen: Historia rerurn Trans. I, p. 2or.
6) Cronica lui Kraus 404 si Rotthal din 22 Ianuarie 1665. (Anexat).
6) Reniger din 30 Ianuarie r665 dela Belgrad, unde tot nu se stilt 'Inca pe unde
a putut fugl Gligorascu VocIA, inaintea Cazacilor, cu teama ca Tatarii vor cere extra-
darea lui. (Viena, Staatsarchiv. Turcica).
7) Apafi lui Teleki din 4 Decemvrie 1664; Teleki Mihaly levelezése III, p. 313.
8) Teleki lui Apafi din 10 Ianuarie 1665; Mon. Com. r. Trans. XIV, p. 83 i Te-
leki Mihaly levelezese III, p. 378.

www.digibuc.ro
289 PRIBEGIA LUI GLIGORASCU VOW, PRIN UNGARIA I AIUREA 21

zile, pang ce va trimite pe cineva in interesul Doamnei la Poarta 1).

Doamna insas facü tot ce puteh sa feel sin starea ei deplorabila
nenorocita* cerand protectiunea atotputernicului Mihaiu Teleki i prin
dansul ajutorul capitanului din Satmar 2). Aceasta protectiune i-a fost
fagaduita bueuros i data chiar de insus Apafi i sotia sa, cand au auzit,
ea Doamna se adresase pana 1i pasei din Belgrad, rugandu-1 s pri-
veasca soarta sa tristä s:i s o lase si mai departe in Ardeal 3). Silintele
acestea multiple in sfarsit tot n'au rams fara rezultat, cad la inceputul
lui Martie ajunse i ordinul imparatesc la Alba-Iulia, ca Doamna pri-
beagl poate sa rarnang in tara, insa numai daca va predh scumpeturile
sotului sail 4). De toate acestea n'aveh cunostintä Gligorascu Voda
and falai i dansul pasii cuveniti la curtea imparateasca, ca sotia sa
sä villa in imperiuI imparatului Leopold 5) si sa scape de grijile con-
tinue din cauza Turcilor, cari cereau extradarea ei. Extradarea aceasta
ameninth si cu primejdia ca Doamna scare era frurnoasa» sa caza in
bratele vestitului dragoman Panaiot, care cu toate Ca erh casatorit
voia sa o ia de nevasta, ca astfel sa nu fie din intamplare silita de
Turci ca sa-si lase legea 6).
Cererea aceasta a lui Gligorascu Voda a adus curtea irnperialä intr'o
situatie foarte neplacutä, deoarece nu prea doria nici ea ca Domnul
pribeag sa vina la curte 7), ternandu-se ca Turcii vor considerh acest
eveniment ca o violare a articolelor de paces), flcute dupà batalia dela
Sanct-Gothard. Despre aceasta opiniune a curtii Gligorascu Voda fu
infonnat confidential de cave Rotthal, capitanul suprem din Satmar,
la care venise pe neasteptate la mijIocul lunii Fevruarie 1665. Cu pri-
lejul acesta ii dada capitanul probabil i serviciul acela de aur, pe care
II primise nu de mult pe seama 1i dela camera imperiala 9). Cu toate

1) Apaft lui Teleki din 14 Ianuarie 1665 ; Teleki Mihály levelezése III, p. 389-390.
8) Scrisoarea Doamnei <Maria Sturzo lui Teleki din 24 Ianuarie 1665 dela Also-
Rikos, ungureste; Teleki Mihály levelezése III, p. 405.
8) Relatiunile lui R eniger din 7 si 12 Fevruarie 1665. (Anexat).
4) Apafi i Naláczy lui Teleki din 3 si 25 Martie 1665, precum i Teleki lui Apafi
din 2 Aprilie 1665; Teleki Mihily levelezése III, P. 435, 441 0. 443.
5) Vezi insernnarea: Waiwoda Anfang Februarii 1665. (Anexat).
6) Relatiunea din 8 Martie x665. (Anexat).
7) Decretul Hofkriegsrath vorn 4 Februar 1665. (Anexat).
8) Relatiunea lui Reniger din 3 Noemvrie 1664. (Anexat).
9) Despre primirea acestui lucru, contele Rotthal raporteazä la 30 Noemvrie 1664
Citat in raportul din to Decemvrie 1664. (Anexat).

www.digibuc.ro
22 ANDREI VERESS 290

acestea nu i-a refuzat sfatul sincer s1 meargA in Po Ionia si sa se adA-

posteascA acolo. FatA de aceasta Gligorascu era de pgrere, cg dupg ce
nici acolo nu s'ar simti in sigurantg, se va retrage mai bine la contele
Lubomirski in Scepuzia polonl. InsA fiindcl tocmai sosise o capuchi-
hail turceascA la cApitanul din SAtmar, acesta i-a dat de stire ca sl
plece imediat in Po Ionia 1). DomnuI pribeag desperat de atat nenoroc
cl nu putea sA meargA nici mgcar &Ali vadl sotia, dupg cum spera sl
ajungl la &Ansa in taing, a trebuit sä se multumeascA, el a putut sl scrie
din drum, dela Somes-Ulleac, cancelarului Teleki, multumindu-i
pentru bunAvointa si protectiunea arAtata fata de sArmana sa sotie 2).
In urrna sfatului binevoitor al lui Rotthal, Gligorascu VocIA se duse
inteadevAr in tara leseascA, insg vru sA nu zAboveasca mult acolo si nu
s'a astampArat, pang and nu i s'a hotArit in imperiul german, ca re-
cunoasterea meritelor sale, un loc de adgpost, oricat de neplAcutA a
fost prezenta sa oamenilor curtii impArAtesti. Astfel dupg puting odihng
a plecat deadreptul la impgratul Leopold la Viena, unde sosi pe ne-
asteptate la inceputul lui Martie. RAmase incognito si retras intr'o ma-
hala afarg din oras, cu suita sa de 30 de oameni. Prezentandu-se insA
in audienta, n'a fost primit, pentru motivul cu care-1 purtau de nas,
el nu putea aveh audienta pang and ciausul se aflA la curte 3). Gli-
gorascu nu tu insa chemat nici and plea acela, dar el nu se lAs1 si
dupg douA luni intregi de asteptare cu rAbdare i-a reusit in sfarsit sä
ajungg Ia Laxenburg in fata gIoriosului impArat pentru ca sd-i mul-
tumeascA de ingrijirea gratioasA ce i-a argtat 4). CAci cu stAruinta sa
neinfrAntA taus a ajuns intr'o Iung la atata, ca cancelaria imperialg
sA-i orandueascA la Budweis in Moravia sAlas, iar pe seama celor 30
oameni ai sAi si cai hranA si nutret cu o rentA oarecare). Dupg aceea
a si pornit spre Moravia6). Aci intr'una din zilele de plictiseall Gligo-
rascu scrise si Iui Apafi, cand a aflat cg i-a reusit sA scape pe sotia sa,
Doamna, de primejdia extrAdArii, rugandu-1 sl o trimeatA cu un con-
') Rotthal din 24 Fevruarie '665. (Anexat).
2) Scrisoarea lui VodA semnatA Io. Gligorie Voevod mpr. (lui Teleki din 15 (Fe-
vruarie) 1665 in ungureste; Teleki MihAly levelezese III, P. 414.
8) Ambasadorul Cornaro din is si 22 Martie 1665 dela Viena; Hurmuzaki: Do-
cumente V/2, p. 102/3 si din 5 Aprilie i665 Hurmuzaki: Documente IX/r, p. 225/6.
8) Relatiunea ambasadorului Venetiei Cornaro din to Maiu 1665; Hurmuzaki:
Documente V/2, p. 104 si IX/r, p. 227.
5) Hofkriegsrath din 14 Aprilie 1665. (Anexat).
Relatiunea ambasadorului Cornaro de mai sus.

www.digibuc.ro
291 PRIBEGIA LUI GLIGORA$CU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 23

voiu indestulltor cel putin pang: la hotarul Ardealului, la marginea

imperiului imparatesc 1). La aceastä rugaminte principele porni la mij-
locul lunii Maiu 1665 pe Doamna 2), care in ziva de 13 fa condusa
cu 66 cai din locuinta ei din Racosul de Jos, prin Sighisoara 3) la Bi-
strita, de unde pled: cu careta si calaretii armati ai orasului aceluia
spre Polonia 4), in care, trecand prin Lemberg si Cracovia, ajunse la
sotul sàu, pe care nu-1 vazuse de aproape un an intreg.
Satisluirea din Budweis a Domnului muntean pribeag ajuns la ads-
post n'a fost insä prea linistità i fax% de griji. Caci din renta ce i s'a
oranduit de &lire Camera imperialä puteà teal foarte stramtorat 9),
mai cu seama cl o primià neregulat si in mod neglijent. Astfel, dui:4
staruintele sale necontenite iesi la inceputul lunii Septemvrie decretul
prin care i s'a fixat renta anuall de 3000 fiorini in contul Camerei
din Boemia 6). Dupa experientele sale de pang: acuma, Gligorascu insä
nu astepta mult dela aceasta rental. Astfel in situatia sa materiala grea
pe Ia sfarsitul Iunii Septemviie, fad' o petitie care dogele din Venetia,
clruia ii oferi serviciile sale, cad si pan' acum luptase cu entuziasm
pentru cauza cresting contra inimicilor crestinilor, carei purtari se da-
toreste acuma pribegia sa, departe de patrie 7). Insä Domnul, picat
acolo cu alaiul sail nu prea placea dealtfel nici locuitorilor dela Budweis.
Se pare ca oamenii säi grasau prin oras sau cel putin flceau datorii
neplacute, deoarece in primavara anului 1666 consiliul orasului ceril
dela cancelaria imperiala din Boemia mutarea voevodului si a alaiului
sau in alt loc 9). Cererea fiind satisfacuta, s'a hotarit sa i se &ea' sglas
langg Olmütz i ca Domnului pribeag sa i se mareasca i renta 9), desi
Gligora.lcu Voc15. lui Apafi ungure§te din Viena (§i nu Vermiae, dupA cum e
publicat gre§it) la 2 Apriie 1665; Torok-magyarkori Allam-okmAnytAr IV, p. 226.
2) Ioannes Bethlen: Historia I, p. 201.
3) Pe baza protocolului din Cohalm la Iorga: Studii i documente IV, p. 251.
4) Scrisoarea lui Apafi catre ora§ul Bistrita din 15 Maiu 1665; Harmuzaki: Do-
cumente XV, p. 1327.
5) Relatiunea ambasadorului Cornaro din 5 Iulie 1665; Hurmuzaki: Documente
V/2, p. io5 si IX/1, p. 223.
5) Insemnarea din 9 Septemvrie 1665. (Anexat).
7) Petitiunea latineascA a lui Gligora.gcu VodA (Budovicii in Bohemia, 24. Sep-
tembris 1665) in Hurmuzaki: Documente IX/r, p 230. Iorga gre§e§te, cand (in
Studii i clocumente IV, p. 252) crede, ca scrisoarea aceasta e datatä din 2 §i nu
24 Septemvrie.
8) Insemnarea: Anfang April 1666. (Anexat).
9) Copia vom 26. Mai 1666. (Anexat).

www.digibuc.ro
24 ANDREI VERESS 292

nu cu o miie de fiorini, dupl cum ceruse Domnul 1). InsA nici la atata
n'ar fi ajuns Gligorascu VodA, dacA nu venia la mijlocul Iunii Maiu
la Viena si nu se interesa in persoanA de afacerile sale prin oficiile im-
pArAtesti. Cu acest prilej fAcit vizitä si ambasadorului Venetiei Cor-
naro, cAruia i s'a plans cat de mult s'a inselat in impArat, care ii plA-
teste marile sale servicii cu agAdueli desarte. Deaceea se oferi din nou
republicei Venetiene, fAcand declaratia, el usor si-ar puteh intregi
oastea sa de Ioo cAlArasi la 400--soo cu care e hotArit a lupta oriunde
contra Turcilor. Ambasadorul descrie pe Domnul muntean de un
ostas talentat si un crestin zelos, care vorbeste insufletit de succesele
republicei si de victoriile ei, 1a cari e gata a se asocia bucuros si dansul 2).
Despre aceasta insä nu putea fi vorbä si ambasadorul fu nevoit a con-
cedia pe sArmanul Domnitor cu declaratiuni de simplA curtoazie, care
la inceputul lui Julie sosi din nou la Viena, pentru a da zor ca stare.
sa sl fie imbunätätita 3). Astfel, fu strAmutat in sfarsit la Neustadt,
in Moravia; dar in urma stramtorArii sale bAneascA si aci se iscarA tot
aceleasi plangeri fata de dansul si alaiul ski 4) ca si la Budweis, ceeace
ascii nemultumiri generale.
Ca sA scape din mizeria sa, Gligorascu VodA, pe la sfarsituI anului,
solicitä din nou la ambasadorul Venetiei transarea ofertei sale, insä
acela nu o gAsi executabill 5). Dupl acest refuz isi incercA norocul la
regele Frantei, declarandu-se in memoriul slu gata ca SA' adune in
Italia 2000 de Albanezi pedestri si moo de Croati cAlAri, in fruntea
cArora ar trece in Franta (impreunA cu sotia si familia sa), pentru a servi
contra oricärui inimic al ei 6).
In timpul petrecerii sale din Viena, Gligorascu vizitA totdeodatA si
pe nunciul papal, care fAcand raport despre dansul, Papa Alexandru
VII ii oferi ajutorul cu cuvinte frumoase de politeca; atat mai mult
1) Insemnarea din 4 Iunie x666. (Anexat).
9 Relatiunea ambasadorului Cornaro din 23 Maiu i666; Hurmuzaki: Documente
IX/r, p. 240.
3) Relatiunea ambasadorului Cornaro din 4 Julie 1666; Hurmuzaki: Documente
V/2, p. 112.
4) Insemnarea din 9 Decemvrie 1666. (Anexat).
9 Relatiunea ambasadorului Cornaro din 14 Noemvrie x666; Hurmuzaki: Do-
cumente V/2, p. 115 si IX/r, p. 244.
9 Memoriul lui Gligorascu Vodii nedatat si pus la anul x671 in Hurmuzaki: Do-
cumente Supl. I/x, p. 256, unde Ina% in loc de 2000 fanti (adia pedestri) e tipárit
gresit si consecvent santi adial sfinti.

www.digibuc.ro
293 PRIBEGIA LUI GLIGORA$CU 1/013A PRIN UNGARIA $1 AIUREA 25

a aflase cu bucurie despre simpatia pe care el, ca greco-oriental, o aratA

fatA de religiunea catolicA 1), in sanul cAreia doria sl intre 2). Simpatia
aceasta erh veche si dupA cum amintisem cunoscutA si de arde-
leni si se manifesth in toate actiunile Domnului, ba erh adancid atat
prin influenta mediului catolic, in care ajunsese, cat si prin impreju-
rani intamplAtoare. Ash de pikia, pe and se afla in tabAra de sub Er-
sekujvar (Inca la anul 1663) TAtarii aduseserl cu ei un prizonier Iezuit
cu numele de Ion Lingoi prins sub orasul Tirnava, pe care Gligorascu
Vodà si I-a eascumparat cu 4 galbeni unguresti si acela cazut in ge-
nunchi i-a vorbit ash de convingAtor despre datoria pe care Vodà o are
fata de cauza crestinA, incat prin mijlocirea duhovnicului numit se
puse in relatiuni cu generalii impAratului Leopold, ba comunicA chiar
contelui Niculae Zrinyi felul cum si and sà dea peste Turci, care,
ascultandu-I, bAtii pe pAgani, dui:4 ce se zice inainte de bAtaie
s'ar fi si intalnit cu Domnul pribeag 3). Acest Iezuit Lingoi pare
altfel s'a fi fost Roman sau cel putin sä fi avut o culturA romaneascl,
cAci limas in slujba impArAteascA, se indeletnicea si cu descifrarea si
traducerea scrisorilor romanesti primite sau prinse de oficiile curtii 4).
Ca rezultat al acestor aplecari evlavioase si al zelului nunciului se
datoreste si faptul important, cA Gligorascu Voda semna la 10 Aprilie
1667 (adicA in ziva sfintelor Pasti) chiar si actul de trecere la confe-
siunea catolicA 5). Documentul pretios poate ca primul rezultat al
activitatii sale din Viena fu trimis de noul nunciu, cardinalul Spi-
nola ca mare victorie conducatorilor Congregatiunii Propagandei Cul-
tului din Roma. Insl acesti conducAtori gAsirA o gresega de formali-
tate in acel document, care se remise din nou nunciului in cursul
verii, cu observatia ca acela sA primeascA profesiunea (adicA juramantul

1) Scrisoarea papei Alexandru VII din Roma, 19 Fevruarie 1667. (Roma. Arch.
Vaticanului. Litterae ad principes Alex. VII. annus XII, fol. 177). Insemnarea din
Ende Martii 1667. (Anexat).
2) Scrisoarea Sfantului Scaun dare nunciul Spinola din Roma, 9 Aprilie 1667.
Un extras al ei la Iorga: Studii si documente III, p. 427.
r.) Gualdo Priorato op. c. II, p. 244/5 (cu numele Iezuitului scris gresit Ligoe)
si dupa el $incai, Chronica Romanilor III, p. 149.
4) Cfr. insemnarea din 6 Septemvrie 1664. (Anexat).
5) Un exemplar al formularului tiparit, intregit de catre Gligorascu Voda cu ti-
tlul orms iuramenti professionis fidei a cathedralibus et superioribus ecclesiis vel
beneficiis curam animarum habentibus et locis regularium ac militarum praeficiendis
observando se afla si in Biblioteca Academiei Romane.

www.digibuc.ro
26 ANDREI VERESS 294

de credinta) dela Voda dupl prescrierile existente pentru greco-orto-

docsi 1). Acestei conditii se si conformA bucuros Domnul pribeag
dupa cum se vede in toamnA i deatunci nu se mai Okà un aderent
mai insufletit al religiunii catolice ca dansul, care mentinh i urrnA
cu evlavie toate ceremoniile religiunii, iar in petitiile sale nu uitä nici-
odatA a-si declara (conform formulei prescrise) sArutArile de picior
pentru Santul PArinte, asigurAndu-1, cá Ii va tine toate fAgAduelile
date privitoare la inflorirea religiunii catolice 2). IatA cum simteh
deodati Domnul crescut in legea rAsariteank care judecat de un
cronicar postum se lepAdA de pravoslavnica credinfl si se fIcii
papistas 13)
tirea trecerii Ia religiunea catolicA a Domnului Munteniei pribeag,
a pricinuit la Roma si in curtea imparAteascA din Viena mare senzatie,
iar in cercul pAmAntenilor sal evlaviosi cu atat mai mare desgust ai
surprindere. Ash se intelege poate indeajuns cronicarul Ion Neculce,
care in convertirea lui Gligorascu VodA vede inlIturarea i despretuirea
propriei sale religii ortodoxe i astfel nAscoceste un basm intreg pentru
a face sA se inteleagA sau sA se scuze fapta lui VodA. Dupa aceastä de-
scriere a cronicarului, Stolnicul Constantin Cantacuzenu auzind cA Gli-
gorascu Vodà se afla la «Beciuo porni si el la curtea impArAteasck unde
fAcii jalobA la impgratul nemtesc contra lui Grigorie-Vodk cA ar fi omorit
pe tatAl ski nevinovat in mangstirea Snagov. Spre mai mare dovadfi
Cantacuzenu introduse o slugA a lui Grigorie-Vodà in divanul impà-
rAtesc, care flea mArturie despre cele predate. Iar Grigorie-Vodä
nemai putAnd negh lucrul, a rAmas vinovat inaintea divanului si a fost
inchis, dar sfAtuindu-se cu un prieten s'a fAcut catolic, càci intr'un alt
chip nu ar puteh scAph de moarte, ba a dat si un copil al slu la impl-
ratul de 1-a botezat i i-au pus si nume copilului, dupl numele impl-
ratului Leopold 4).
1) Originalul trimis al actului ((Forma iuramenti professionis fideih cu data de ro
Aprilie 1667 se afli in Arhiva Propagandei din Roma, Scritture non riferite vol. I.
p. 49. Pe dosul actului e scris: xi Agosto 1667. Con il Signor Cardinal Spinola per
disporre ii Prencipe a far la professione conforme alla solita formula prescritta per i
Gr eci.
2) In scrisoarea lui Gligorascu VodA din Venezia, 14 Septemvrie 1671 cAtre car-
dinalul Spinola; Iorga: Studii i documente III, p. 429.
3) Letopisetul TArii RomAnesti in Revista pentru Istorie, archeologie §i filologie
vol. XI. ig10 p. 172.
4) Ion Neculce, KogAlniceanu- Letopisete II, p. 294-

www.digibuc.ro
295 PRIBEGIA LUI GLIGORASCU VODA PAIN UNGARIA $1 AIUREA 27

Astfel de basme se nAscoceau in jurul persoanei Iui Gligorascu \roc%

in care numai duhovnicul ski mai tineh sufletul, in starea de mi-
zerie, in care lancezih. Din istorioara plAcutl, nici mAcar partea despre
botezul copilului nu e adevAratà, cAci altfel acest eveniment si-ar aveh
urma in relatiunile ambasadorilor italieni dibaci. Fall de aceste nAsco-
ciri faptul curat este, cl starea deplorabilA si aproape insuportabill
a Domnului pribeag erh pricinuitA si de trandAvia traditionalä a Ca-
merei imperiale; dar afarl de aceasta Voevodul aveh multä bAtaie de
cap si cu oamenii sAi färà ocupatie si fArA bani. Dupa cum se puteh
presupune, si dela orasul Neustadt sosi la curte jalbA contra dalhari-
lor de Romani» cari trliau in sanul lor dupl care «ordinele* boeme
i-au fixat Voevodului pribeag pe teritoriuI dintre Kojetik si Tobi6ov
un nou loc de adApost 1).
Gligorascu VodA singur reusise A.' obtinä aceastA noug hotArire la
mijlocul lui Septemvrie la curtea impArAteascA din Viena. Nu erh mul-
tumit insA nici cu dispozitia aceasta, cAci acuma ii veni dorul sI scape
de ospitalitatea impAratului si sl meargA la Stambul, unde nAdaj-,
duih sä obtinA iertare si in tot cazul sä afle o vie.* mai linistità, p Alfa
and cu banii si prietenii ce-i aveh acolo isi va recastigh chiar si scaunul
domnesc, Ia ceeace primise chiar oarecare indemn. Iar ca sä fie mai
aproape de PoartA si de rudenia sa, si-a exprimat dorinta sä se poatA
retrage in Ungaria de Sus 2).
HotArirea de plecare si proiectul sAu, Domnul I-a comunicat im-
pAratului intr'o audientA specialä, plAngandu-se pe fatA de purtarea
proastA si nevrednick de care a avut parte, de and se afll in imperiul
ski, unde dupA marile sale servicii n'a putut cApAth nici mAcar un sAlas
cum se cade. Iesind dela audientl, a povestit aceste lucruri pretutindeni,
si la altii pe cari ii intalnih 3) si astfel cererea sa a fost in sfarsit rezolvitA
in mod favorabil de cAtre Consiliul de rAsboiu, numai sA scape de el.
Ba la interventiunea Cancelariei ungare i s'a %sat panA si sub-
ventia din Moravia <ye acei putini anb> cat va sta departe.
Pentru ca sA treacl in deplinl sigurantA, se dAdit ordin in interesul
Domnului pribeag, contelui Francisc Cs aky, cApitanului Ungariei de
Sus, ca sA ajute pe oprincipeIeo care trece pe acolo in spre Constanti-
1) Insemnarea din Ende August 1667. (Anexat).
2) Relatiunea ambasadorului Bernardo din i8 Septemvrie 2667; Hurmuzaki: Do-
cumente IX/i p. 248.
3) Tot Bernardo din 16 Octomvrie 1667; ibidem p. 248.

www.digibuc.ro
28 ANDREI VERESS 296

nopol 1). Insä phil ce cApAtl bani §i prilej de plecare a trecut multà
vreme §i §i-a §i format un alt plan. In starea sa ail mijloace banesti
qi multele sale mizerii religia i-a rAmas singura mingEere §i tArie, care
i-a umplut toatA fiinta. In atari conditiuni suflete§ti trimise Colegiului
Propagandei la Roma, acea scrisoare importanta, in care isi declarl
dorinta sa fierbinte ca sà-§i asigure pozitia familiei sale duand-o in
Ungaria de Sus §i apoi sA pIece la Roma, ca, cunoscând deja adevArata
credinta din invAtAturile cardinalului Spinola si ale arhiepiscopului din
Marcianopol, sA-si arate omagiul loctiitorului lui Hristos, sI viziteze
bisericile §i moa§tele din ele §i sA se spovedeasca de cateva ori inainte
de a plech la Poartl. Dore§te sl pIece la Roma, la inceputul anului viitor
(pe la Conversiunea Sfântului Pavel) in societatea duhovnicului sAu,
a arhiepiscopului numit, dela care insä spre durerea sa sufleteascA
aflA ca farA permisiunea mai mariIor sad nu-I poate insoti. Astfel se roagl
cu plecAciune sl fie llsat pe langa el acel om evlavios, cici nu poate,
dar nici nu vrea, sl se spovedeascA altuia, ba chiar §i proiectele sale
celelalte le va putea efectua pe langA ajutorul lui Dumnezeu
numai cu sprijinul sail, de care nu se poate lipsi nicidecum 2). BAr-
batul acesta insemnat era Petru Parcevich, arhiepiscop titular de Mar-
cianopol, pe care VodA it cuno§teh incA din Moldova, unde acela trAise
mai inainte cu cinci ani ca misionar al catolicilor unguri de pe acolo,
intalnindu-se pe urmA cu el aci, când in pribegia sa ajunse la Viena 3).
Framantarea unui suflet nelini§tit devenit pios, rAsbate din scrisoarea
italianA frumoasA a Domnului pribeag, care InsA n'a avut nici un rA-
sunet §i astfel nici Domnul nu avit vreo indestulare, zadarnic a§tepth
§i panda venirea curierului dela Roma. Asa fiind, cucernicul VodA
ascultA §i mai departe lini§tit invAtAturile duhovnicului salt pios timp
de ateva luni. InsA iarna ce se apropia nu mai voia sa o petreacI la
Viena, ci fAcându-§i vizitele cuvenite a pornit pe Ia fineIe anului §i in
1) Paria litterarum 22. Septembris et r. Octobris 1667. (Anexat).
2) Scrisoarea aceasta importantA din Viena, 16 Octomvrie 1667 si semnatA astfel
goannes Gregorius Gika utriusque Valachie Princeps mprs se afil in arhiva Pro-
pagandei din Roma, Scritture riferite nei congressi vol. I, p. 21. Se easeste publicatA
de d-1 Ion Bianu in ((Columns lui Traians 1883, p. 285/7; Hunnuzaki: Documente
V/2, p. 113/4 si IX/r, p. 250; de G. Cantacuzino in arhiva* din Iasi 2894, p.-'548.
UtilizatA de A. D. Xenopol in Istoria Rorranilor IV, p 245.
3) Despre activitatea lui Parcevich vezi Julian Graf Pejacevich: Peter Freiherr
von Parcevich, Erzbischof von Martianopol (vol. 59 din Archiv filr osterreichische
Geschichte. Wien, 1880) p. 373-377.

www.digibuc.ro
297 PRIBEGIA LUI GLIGORASCU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 29

ziva de 5 Ianuarie 1668 inträ in orasul LOcse din Ungaria de Sus, unde
avea de gand sa se stabileasca. Consiliul municipal al orasuIui primi
cu sill pe oaspele sail neasteptat, cu toate ca avuse in interesul lui
Inca din toamna trecuta porunca imparatului Leopold ca sl fie primit
cu dragoste 1). Neplacerea era marita poate si prin faptul, ca Domnul
pribeag ocupa aproape toata casa de oaspeti; dar altfel, I-au gäsit de
un om «fain si boieresc» dupa cum 1-au si. trecut in cronica orasului 2)
Astfel Gligorascu Voda petrecii aci in pace zilele de iarna, insa pe la
Pasti il gasim iar la Viena, ca saii realizeze in sfarsit planul calatoriei
sale Ia Tarigrad. Acolo aflà si noutatea ca. fostul Domn al Moldovei
(Gheorghe Stefan) murise la sfarsitul anului ca exilat in Stettin si dupa
ce secretarul ungur al aceluia Jacob Nagy Harsanyi cunoscuse pe
tatal ski bine Inca din Moldova, Gligorascu s'a folosit acuma de pri-
lejul acesta ca sa-si capete lucrurile mobile ale decedatului Vodl. In
scrisoarea sa i-a adus aminte ca dupa legile Moldovei si Munteniei,
averea mobila a vreunui Voevod dececlat se cuvine urmasului direct,
iar nu rudeniei defunctului. Pe urma i-a atras atentiunea asupra fap-
tului, bine cunoscut si de dansul, a vaduva ramasa dupa Domn nu
era sotia sa Iegitima si astfel nici nu poate sä-1 mosteneasca, precum
0 a sotia sa Doamna este verisoara raposatului, in curtea caruia
a trait si a fost crescuta 'Jana ce-a luat-o el de nevasta. De sigur va fi
auzind si el (secretaruI) de multe ori din gura decedatului, ca i-a tinut
de copiii sai proprii. Averea mobil*/ a defunctului Voda se cuvine deci
numai lor si acest fapt nu s'a contestat nici chiar de fratele deceda-
tului, multumindu-se cu imobilele mostenite dela dansul. II roaga dar,
si il insarcineaza chiar, sa sechestreze aceIe lucruri si sä convinga pe
vaduva decedatului Voevod despre dreptatea cauzei sale, induplecand-o
totdeod.ata sä duel corpul Voevodului mort acasä ; iar daca dansa n'ar
vrea sa trleasca in Moldova, sa vina aci in curtea sa, unde Doamna o
va primi ca pe o sora a ei sau, dacl doreste, o si Maria cum se cade3).
Trimisul lui Gligorascu a si procedat cu zor in cauza ce i s'a incre-
dintat 4), al carui sfalit Domnul pribeag nu I-a mai putut astepth la
1) Ordinul impAratului Leopold catre orasul Mese, din ri Octomvrie 1667 in ar-
hiva orasului L6cse H, fasc. IV, No. z Ia.
2) Vezi cronica orasului L6cse din 5 lanuarie x668. (Anexat).
3) Scrisoarea lui Gligorascu Vodri din Viena, 12 Aprilie 1668 (probabil citre Har-
stinyi) in Papiu-Ilarianu: Tesaur de monumente istorice III, p. to1/4 i'mpreunri cu
traducerea româneascA si Iorga: Acte si fragmente I, p. 28618.
4) Iorga: Acte si fragmente I, p. 289-291.

www.digibuc.ro
30 ANDREI VERESS 298

Viena, cad la mijlocul lunii Iunie 1) s'a intors repede la familia sa din
LOcse. De ad porni o corespondenta foarte agila cu clpitanul suprem
contele Francisc Csalcy, care se afla. la Casovia sau petreceh Ia mosia
sa din imprejurimi, dela care prima noutäti de rasboiu i cateodati
chiar merinde 2), pentru cari Ii multumia intotdeauna #cu iubire fra-
teasca» nadajduind ca va veni vremea, and ii va puteh arkh recuno-
stinta pentru bunatatea avuta. Toate scrisorile lui Gligorascu Voda 3)
sunt in latineste i pe una din ele gasim chiar i un (postscript# al ski
de cinci randuri, ceeace arata cá aveh o crestere latineasca de diaci,
lucru foarte rar la Domnii moldo-romani din timpul acesta. Conti-
nutul propriu al scrisorilor face marturie de inima recunosckoare, gin-
direa nobill, conceptia crestinä de aproapele ski i despre buna cuno-
stinta ale imprejurarilor räsboinice i politice ale Europei ale autorului
acelor scrisori, ramase dupa dansul in stare perfectä Oa in ziva de
astazi.
Toate aceste lucruri insa n'au fost recunoscute si pretuite de boierii
unguri din tinutul Sepesului. Ei vedeau intr'insul, numai pe pri-
beagul strain care traeste se poate zice in spinarea orasului si
astfel 1111 faceau prietesug cu Voda. Intr'una din scrisorile sale a si
spus-o odata lui Csaky, ca daca n'ar fi el, ar WI ad, ca intr'o pustie,
neavand pe nimeni cu eine sa vorbeasca confidential 4). In atari impre-
jurari erh o adevarata recreatie pentru \roc% cand pe la sfarsitul anului
putii merge la Viena, unde sosi la 10 Decemvrie. Scopul venirii sale
erh ca sa i se dea vreo mosie ungureascfi ca rasplata pentru serviciile
sale de pan' acuma 5), despre care lucru avuse deja fagaduiala Maie-
statii Sale. Nu si-a ajuns acest scop, dar cel putin I s'a mai crescut ve-

1) De astadatA cApAtase (in Viena, la 17 Iunie 1668) scrisoare de recomandatie

catre consiliul orasului LOcse dela Francisc Szegedy episcopul de VAcz ; in arhiva ora-
sului LOcse II, fasc. IV, No. 113.
2) Scrisoarea lui Gligorascu Arca din LOcse, 23 Julie 1668 in arhiva familiei con-
tilor Csáky; L6cse.
5) In arhiva susnumitA gAsisem in vara anului 1898 un numAr de 16 scrisori
originale ale lui Gligorascu VodA dela 23 Julie x668 si pftni la 6 August 5670, pe
cari ad le citez nurnai, dorind s le public in intregimea lor in publicatiunea care va
cuprinde colectiunea mea de docurnente si scrisori domnesti.
5) Gligorascu din L6cse, x Octomvrie 1668. (Arh. fam. CsAky).
5) Gligorascu din LOcse, 14 Noemvrie r668 si din Viena, 13 Decemvrie 1668.
(Arh. fern. CsAky).

www.digibuc.ro
299 PRIBEGIA LUI GLIGORASCU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 31

nitul cu ceva, intrucfit fu inrolat intre ofiterii reformati din Silezia

si sambria ce va lua de acolo Ii va marl renta sa saracut5.1).
Dealtfel e minune ca a putut stoarce i atata, caci ministrii din curte
nu-1 iubiau, nu dadeau mult pe declaratiunile sale si cu toate ca despre
intentiunile Turcilor intotdeauna le spuneh ate ceva nou, prezicerile
si comunicarile sale le gaseau exagerate, ba chiar inspaimantatoare si
bune doar sä infricoseze lumea 2).
Ispravindu-si afacerile in Viena, gasim pe Gligorascu Voda pe la
sfarsitul Iunii Maiu din nou Ia LOcse 3), unde era foarte asteptat de
sotia sa Doamna, caci peste putin nasal o fata, care a fost botezata la
23 Iunie de gheorghe Barsony prepozitul Sepesului si episcop titular
de Oradea-Mare. La dorinta Domnului pribeag s'au oferit de nasi
contele Stefan Csaky cu sotia sa si mama contelui, despre care s'a grabit
a informa pe fratele contelui la Casovia, impreung cu descrierea fe-
stivitatii botezului 4). Gligorascu doria sa se strämute chiar el acolo,
in orasul acela mai vioiu si mai aproape de Viena, dupl ce dorinta i-a
fost satisfacuta din partea imparatului, dandu-se ordin municipiului
orasuIui Casovia sa ingrijeasca de un salas cum se cade pe seama voe-
vodului i casniciIor sai 5). Domnul pribeag afland de acest ordin deja
la mijlocul Iunii Octomvrie, de iarna s'a i stramutat la Casovia. Acolo
insa s'a amagit rau, caci orasul nu i-a dat cleat o singura odae de locuit,
in care ar fi trebuit sa ierneze cu intreaga familie, din care cauzl
Domnul s'a plans deadreptul impäratului 6).
Gligorascu pati ad i alte neajunsuri, cad stand in corespondenta
vie cu agentul &au din Viena, mai cu searna in afacerea asemnarii sa-
lariului restant de ofiter si vazand ca acel salar tot intarzie, probabil
s'a folosit de oarecare criticl cu gura, ceeace ajungand la urechile vre-

1) Insemnarea din MartieAprilie 1669. (Anexat).

2) Relatiunea arnbasadorului Venetiei din 12 Ianuarie 1669 in Hurmuzaki: Do-
cumente IX/x, p. 254. Scrisoarea fiind insi datatA smore Veneto aceea este din anul
1670, ceeace nu s'a bAgat de seamA si nu s'a luat in consideratie in editiunea Hurmuzaki.
2) Gligorascu din L6cse, 3 Iunie 1669. (Arh. fam. Cs Aky).
4) Gligorascu tot din LOcse, 25 Iunie 1669. (Arh. fam. Csáky).
5) Imparatul Leopold (din Ebersdorf, 24 Septemvrie 1669) cAtre consiliul ora-
sului Casovia pentru primirea ofilustrissimum Ioannem Gregorium Gicca Valachiae
Transalpinae vaivodo care va merge acolo. (Arhiva orasului Casovia No. 9058).
4) Ordinul lui Leopold (din Viena, 5 Fevruarie 1670) cAtre orasul Casovia despre
plangerea lui Gligorascu Vodl, 4cut in uno ferme cubii seu hypocausto esse intelli-
guntur# sà-i faca un sfilas cum se cade. (Arhiva orasului Casovia No. 9090).

www.digibuc.ro
32 ANDREI VERESS 3oo

unuia dintre oficialii din Carvia, fu parit in primavara anului 1670

la Curte 1). Acolo insa raportul functionarului iperzelos nu s'a luat
in consideratie, caci corespondenta afirmativ suspectä a Domnului pri-
beag se referia numai la plecarea sa, ca tocmai cu ajutorul curtii
imparatesti sl mearga inainte in afacerile sale. AstfeI la inceputul
lui Aprilie a si primit permisul de plecare si dui:a ce primise dela el-
pitanul suprem 20 de cai si 6 carute cu ate rase cai pentru transportul
sal' si al bagajelor sale, porni in ziva de 22 cu suita sa cuvenita din Ca-
rvia 2), unde suferise atata umilire. Isi Iul drumul spre Szepesváralja,
ca sa-si ia ramas bun dela episcopul Barsony. I-a phut insa foarte
eau ca nu gasi pe conteIe Csiky acolo 3) si plecand mai departe ajunse
la 26 Aprilie in Ls5cse. Adi consiIiul orarlui il primi de astädata cu
placere 4) ca pe un cunoscut vechiu. Domnul pribeag isi continua chiar
a doua zi drumul spre Viena, unde il gäsim la sfarsitul lunii Maiu
din nou 5).
Faptul ca dela LOcse pana la Viena Domnul pribeag facii o 1=ä
intreaga nu se poate altfel explici, decat ca pe semne isi dusese familia
si suita sa mai intaiu in principatul Sileziei, unde capatase poate chiar
acuma un maierus, de care e vorba mai tarziu prin documente 6) sau
ea eventual a condus-o la vechiul ski adapost din Moravia, de unde isi
trageh mereu renta sa anuala de aproape 4.000 fiorini. Cert e ca nu era
asteptat de loc la curtea vieneza si and RI intrebat acolo de motivele
venirii sale, raporta imparatului pe larg, ca rasculatii din Ungaria de
Sus voiau sa-1 fad, cu deasiIa general al lor, el insa voind a-si tine ju-
ramfintul dat imparatuIui a refuzat. La aceasta incepura cu fel de fel
de amenintari si el temandu-se sa nu ajungl la inchisoare, plea din
cercul lor pe furis si veni pe drumuri tainice la Viena pentru ca säli
arate credinta si devotamentul catre impärat, dela care asteaptl ea's-
plata 7).
Vazufam ca. Voda nu parasise Carvia si Löcse deloc in taina, unde
stim el el nu aveh cu neaosii unguri nici un fel de relatiuni si afara de
1) Insemnarea din 25 Martie 1670. (Anexat).
2) Gligorascu din Casovia, 8 Aprilie 1670. (Arh. farn. Csáky).
) Aceasta o aminteste in scrisoarea sa din Viena, x Iunie 1670. (Arhiva fam. Csiky).
5) Cronica orasului Lticse, din 26-27 Aprilie 1670. (Anexat).
5) Relatiunea ambasadorului Zorzi din 3! Maiu 1670; Hurmuzaki : Documente
IX/i, p. 257.
') Insemnarea din 17 Iunie 1671. (Anexat).
7) Relatiunea lui Zorzi din 14 Iunie 167o. (Anexat).

www.digibuc.ro
301 PRIBEGIA LUI GLIGORA$CU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 33

familia Csaky nu se intretinea aproape cu nimeni. Raportul acesta

al lui Gligorascu Voda nu era deci altceva, decat un act de fudulie
pentru marirea importairtei persoanei sale, ceeace insä n'a miscat de-
loc curtea imparateasca, care cunosteà de aproape toate detailurile ras-
coalei neaosilor din Ungaria de Sus si. nu se influenth de astfel de na-
ratiuni desarte, asternute ei de Domnul pribeag. Astfel nici nu se ocupau
de Voda si and acela tot nu se astampara cu propozitiunile si preten-
-tiunile sale, peste cateva saptamani i s'a comunicat sä-si prezinte do-
rintele in scris.
In petitiunea sa predata impAratului asterna aceluia rugarnintea sa
dubla si alternativa, ca oH sa-i dea vreo mosie din acele confiscate dela
rebelii din Ungaria de Sus, ori sa-1 lase sa plece la Turci, caH i-au fA-
gaduit ca-1 vor pune din nou in scaunul domnesc pierdut. Afirmarea
aceasta a sa o adeveri si cu scrisori primite dela Poarta si astfel o parte
dintre aderentii sai din Curte erau de idee sa fie ajutorat, zicand, ca
nu e oportun a lasà indarat in serviciul Turcilor un astfel de rasboinic
iscusit cum e Voda, care pe de aka parte in timpul locuintei sale pe
aci si-a straw cunostinte temeinice si despre imprejurarile din Ungaria.
Nici imparatului nu-i placea sa plece, cu toate ca in calea sAvarsirii
cerintelor sale zaceau prea multe obstacole 1). Acestea fiMd cunoscute
chiar de Voda, se trudià in primul rand ca sa i se asemneze solda de
ofiter restanta, alergand dela un oficiu imperial la altul. In aceastA
cauzà s'a adresat pana si Papei printr'o petitiune a sa, in urma careia
Papa recomanda cu un «breve* special protectiunii imparatului cauza
si persoana Domnului 2).
Pe uncle s'a putut, in Viena Gligorascu Voda nu uith a spune cate
o vorba buna si in interesul binevoitorului &au dela Casovia, al contelui
Francisc CsAky, al carui nume era cam compromis de turburarile ivite
in Ungaria de Sus in prirnAvara acelui an 3). Domnul pribeag ca
martor ocular aflase si stià multe amanunte despre aceasta miscare
a neaosilor unguri nemukumiti, insà tacea despre ele, caci si petrecerea
sa dela Viena o considera provizorie, cu toate ca multi doriau pentru
bunele sale insusiri sä-I vada in serviciul curtii. Pe de alta parte oameni
de rea vointa n'aveau credintl in el, zicand el e Ungur, Croat, Neamt,
1) Zorzi din 12 Iulie 1670; Hurmuzaki: Documente IX/r, p. 258.
2) Din räspunsul secretarului de Stat al Sfântului Scaun din is, Iulie 1670 la Iorga:
3tudii si documente III, p. 428.
3) Gligorascu Vodà din Viena, i lunie 2670. (Arh. fam. Csáky).

23 A. R. Me, oriile Sec innii Istorice. Seria. III. TO711. II .

www.digibuc.ro
 34 ANDREI VERESS 302

ba i Turc, dupà interesul sat' si al bor. Insa pismuitorii acestia mult

nu-I vatämau, poate chiar i prin motivul, ca Gligorascu aveh confi-
dent in Curte pe renumitul Iezuit ungur P. Matia Sambir 1), care-1
apari energic fall de orice bänuial i pe care-1 iubià ash de mult, incat
doria sa.-1 ia cu sine in calatoria sa proiectata la Roma.
Dealtfel Gligorascu Voda se Nicepeh bine sl faca lumea sa vorbeasca
de el si ca persoana sa sa fie permanent la ordinea zilei la Curte. In
urma legaturilor sale excelente primia dela Poarta mereu rapoarte in-
teresante i pretioase, de cari aveh grija sl ajunga la cunostinta Con-
siliului de Räsboiu. i tocmai acuma, la mijlocul lunii August, venin-
du-i o scrisoare facuta cu cifre, care pe langà scopurile marelui vizir
aduceh veste i despre porunca ce se daduse dela Poarta ambilor Domni
din Moldova si Muntenia sa stea necontenit in arme 2), Consiliul de
Rasboiu dora sä induplece pe Voda, sä trimeata in taina pe unul dintre
oamenii sai la prietenii sai din Stambul spre a aflà prin acela care e
proiectul adevarat al Turcilor i intentiunea lor de activitate cea mai
apropiata. I s'a relevat lui Voda serviciul extraordinar ce-1 va aduce
prin zelul ski impäratului i intregii cauze crestine, pentru care va
puteh conth pe recunostinta Curtii imperiale si astfel Gligorascu pri-
mind insarcinarea de mare cinste 3), pornl peste putin un credincios
al Iui la Adrianopol, unde se aflà curtea sultanului 4).
Asteptand intoarcerea trimisului sàu, Gligorascu Voda se intre-
Ouch adeseori cu sfetnicii imparatesti i ministrii din Curte, cu prese-
dintele Consiliului de Rasboiu, renumitul general Montecuccoli, ba
ajunse de cateva ori si in fata imparatului, repetand mereu cu tarie,
ca daca nu va fi indestulit si el va trebul sà cerseasca si mai departe
pentru painea sa de toate zilele, sl nu se mire nimeni, daca va fi ne-
voit a se gandi la plecare i declara sincer, ca la Turci va aveh o pri-
mire mai bunä decat a affat-o la crestini, mai cu seama aci la Curte5),
unde oamenii de stat neavand nici o bizuiala in el si ofertele sale, il
tineau cu vorbe goale 6).

1) In scrisoarea lui Gligorascu din Viena, 6 August 1670. (Arh. fam. Csaky).
2) Relatiunea ambasadorului Zorzi dtn Viena, 23 August 1670. (Anexat).
3) Relatiunea lui Zorzi de mai sus, al cArei sfirsit a apärut in Hurmuzaki: Docu-
mente IX/r, p. 258.
4) Relatiunea lui Zorzi din 20 Septemvrie 1670; Hurmuzaki: Doc. IX/r, p. 259.
5) Zorzi din 4 Octomvrie 5670. (Anexat).
4) Memoires de Montecuculi p. 406-7.

www.digibuc.ro
303 PRIBEGIA LUI GLIGORA$CU NTODA PRIN UNGARIA $1 MUREA 35

In atari imprejurari Gligorascu Voda astepta si pandi procesul de

desvoltare al evenimentelor, trudindu-se a se folosi de orice bunä ocazie,
prin care isi putea imbunatati soartea sa mizerabila. Ash de pilda, and
prietenul sal, contele Francisc Csaky capitanul dela Casovia, muri la
17 Noemvrie 1670, Gligorascu Voda aveh de gand sa-si asigure ca-
pitania supremä a Ungariei de Sus 1). Faptul el era strain nu putea
fi vreun obstacol, caci oficiul acela important fusese dat de Curtea din
Viena de multe ori si strainilor, cu tot protestul ordinelor ungare. Insa
petitiunea sa a ramas desconsiderata si oferta sa nu s'a luat in serios,
cu toate ca, se referise cu tot dreptul si Ia ajutorul pontificelui nou,
Clemente al X-lea 2). Domnului pribeag nu-i pash insa mult si el singur
doria mai bine ca ori cine sä scape din anturajul acesta al sat' inca
tgt strain, in care manca deja de sase ani painea exilului. Ravnia de
mult la ce nadajduià sä ajunga acuma, dupa ce scrisorile primite in
taina dela Poarta 1-au incredintat, Ca a sosit momentul cand si-ar puteà
castiga din nou scaunuI domnesc. Acest lucru fireste nu era voie sa
fie vadit si astfel face declaratiunea, ca doreste O. meargä cu familia
sa in pelerinaj la Loreto si Roma 3). Ash fiind, primi curand pasaport,
ba se pare cà i s'a achitat si o parte a salarului ce-i datora vistieria 4),
numai ca sä scape de Voda devenit deja prea peste mana si nesuferit.
III
Dupä cateva zile de pregatire, Gligorascu Voda «sätul de binele Nemti-
lot> dupa cum se exprima un cronicar, foarte nemerit5) zise ramas bun
in ziva de io Iulie 1671 orasuIui Viena, intr'o dispozitiune sufleteasca
rea si nemultumita. Avea hotarirea neclintita, ca va merge la Roma cu
recomandatia calda a noului nunciu 6) si pe drum sa viziteze si pe dogele
1) Insemnarea din 25 Noemvrie 1670. (Anexat).
2) Scrisoarea papei Clemente X dare Gligorascu Vocla din Roma, a a Decemvrie
1670; Hurmuzaki: Docurnente V/z, p. 117 si IX/r, p. 259. Iar raspunsul secretarului
de Stat papal din 5 Decemvrie 1670 la lorga: Studii si documente III, p. 428.
6) Insemnarea din Anfangs Juni 1671. (Anexat). Este dar cu totul nefondati aser-
tiunea lui Pejacevich (probabil dupi Demetre Cantemir, respective Engel I, 327),
pe pag. 42o cum ca: linter dem Vorwande sich durch den Papst von seiner Gemahlin
scheiden zu lassen und eine Katholikin (aus der venezianischen Familie Giustiniani)
heirathen zu wollen, ging Furst Ghika nach Rom (?) und von da mit Empfehlungen
des Papstes ( ?) nach Venedig.
4) Insemnarea din 4. Iulie 1671. (Anexat).
6) Nicolae M iste; Kogiilniceanu: Letopisete III, P 4.
6) Relatiunea nunciului Albrizi din Viena, 22 Iulie 1671. (Anexat).

236

www.digibuc.ro
36 ANDREI VERESS 304

Venetiei '). Inainta insa foarte incetinel, asà c t numai la inceputul

Iui August ajunse la Padua, unde conform votului facut Inca Ia Viena,
s'a dus la mormantul Sfantului Antonie. De aci aveà de gand sa mearga
dupl planul sail original prin Loreto la Roma, insä din cauza unei in-
dispozitiuni, cum si a unei calomnii ce o zvonise in contra sa unul
dintre secretarii sai concediati, trebui sa mai zaboveasca ceva. Acel ne-
trebnic daduse anume in vileag, cä Gligorascu Vocla vrea sa-si rupa
Iegaturile cu imparatul i cauza crestina i pleaca in Turcia numai ca
sa-si ofere acolo serviciile sale Turcilor i apoi sa se intoarca in Ungaria
luptand contra imperiului. Astfel s'a i trimis o stafetà la curtea impa-
rateasca ca sä i se retina' acei 4000 de fiorini, cu care Camera ii rama-
sese datoare. Gligorascu Voda era mahnit tare de aceastä procedura
perfida, cu atat mai mult, cu cat dui:4 propria sa maxturisire
serviciile sale Acute in imperiul german cauzei sfinte a crestinismului,
nu fusesera nici and apreciate sau raspratite de catre imparat. Dupà
aceste intamplari insa, ca nu cumva sa-si piarda pe langa domnie si
averea i casa, pe la mijlocul lunii Septemvrie hotari sä se intoarcl cat
mai de graba in tara sa cu ajutorul Portii otomane, pentru ca sà poata
servi acolo cat mai bine cauza crestina 2). Domnuf pribeag ajunse la
aceasta rezolutie in Venetia, unde mersese dela Padua 3) pentru ca sl
se poata pregati linistit la calatoria sa spre Poarta, i ca sa se justifice
inaintea Senatului republicii fat,1 de calomniile, aduse acolo de insus
ambasadorul austriac in persoana, dar fara nici un rezultat 4).
Neplacerile suferite le uità insa printre petrecerile in zilele placute
ale acelor cateva saptamani, cari le-a petrecut in frumoasa Venetic,
asteptand invitatia marelui vizir, care spre fericirea sa, era tot de vita
albaneza. Primind pe urma i fagaduiala senatului in privinta unei
corabii, Gligorascu Voda se imbarca i atingand Durazzo ajunse Ia
sfarsitul lui Noemvrie la Constantinopol, convins ca va gasi acolo prie-
tenii, gari i-ar oferi bath, daca va reusi sa aiba din nou scaunul dom-
nesc al Munteniei 5).

5) Relatiunea lui Zorzi din it Iulie 2671; Hurmuzaki: Documente IX/1, p. 261.
2) Dupá scrisoarea hti Gligorascu Voda scrisa in Venezia, la z4. Septemvrie 1672 ;
Iorga: Studii i documente p. 428/9-
3) Insemnarea din zi si 29 August 1671. (Anexat).
4) Vezi despre aceste lucruri Dora d'Istria op. c, 65-66,
6) Relatiunea bailului din Constantinopol, 29 Noemvrie 1671-, Hurmuzaki: Do-
cumente V/2, p. 125.

www.digibuc.ro
305 PRIBEGIA LUI GLIGORAWU VODA PRIN UNGARIA SI AIUREA 37

Sosit la Stambul Gligorascu Vocla aflä situatiunea in putin timp

si la 3 Decemvrie 11 gasim deja la Adrianopol, tratand i cu marele
vizir 1). Prezentandu-se apoi sultanului, fu primit in mod amabil, dan-
du-i-se speranta a in scurt timp ii va pune iar in scaunul domnesc 2).
Astfel, peste putin i s'a dat «iertare» pentru cele ce facuse in trecut,
cu ordinul ca SA mearga la Constantinopol 2) si sa' astepte Ora ce i se
va rezolvi cauza. Acolo locuià intaiu in casa dragomanului imparatesc
Panaiot, om de mare influentà, de Craciun i se daduse insa casa sa
veche, in care de obiceiu sedeh, and venia la Poarta. Pe langa fun-
ctionarii turci, facuse vizit i bailului republicei Venetiei, caruia i-a
vorbit cu inimä recunoscatoare de marinimia cu care i-a imbrätisat
dogele cauza, facandu-i posibil, ca sà poata veni aci 4).
BaiIu Ii exercità influenta in interesul scopului Domnului pribeag,
care insa si-a ajuns acest scop si mai bine prin banii impärtiti si fa-
gaduelile largi date slujbasiIor Inaltei Porti. Ii veni Ia 'ndemân i solla
boierilor din Muntenia, chemata ad i sosità la inceputuI Iunii Fevruarie
1672 care jeluindu-se de cruzimile facute timp de trei ani de Antonie
Vocla, ruga' sa li se imbunatateasca starea lor mizerabila. Patru dintre
boierii veniti au fost insa prinsi intr'o noapte la salasul lor, dupà ce
s'a aflat, ca i ei insisi au comis cruzirni. Deoarece insa boierii veniti
nu erau intelesi intre dansii, Gligorascu Voda fz chemat de urge*"
la Adrianopol 5). Domnul pribeag se retrasese aci in casa mardui vizir,
ca membrii soliei din Muntenia sl nu afle de darsul. Ba and aceia
incepusera sa trateze cu mareIe vizir si sa se planga chiar si contra lui
Gligorascu Voda, vizirul ii indreptatise ca sa-si aleaga pe unul dintre
dansii de Voda, pe care el a doua zi pe urma II va intAri, toate aceste lu-
cruri Gligorascu le ascuItà de dupa o perdea si and dimineata boierii
facusera declaratia, Ca doresc a avea de Domn al lor pe fratele lui Serban
Voda, Draghici Cantacuzino, marele vizir tragand perdeaua la o parte
scoase de acolo pe Gligorascu si-I Wit lor de Voda. Boierii d'abia
isi credeau ochilor, vazand dupa atatia ani pe fostul lor Domn

1) Valentin Szilvisi din Adrianopol, 3 Decemvrie 1671; Teleki Mihály levelezese

V, p. 659.
2) Nunciul Albrizi din Viena, 23 Ianuarie I672.e(Anexat).
3) Insemnarea din 24 Decemvrie 1671. (Anexat).
3) Relatiunea bailului din Constantinopol, dela 25 Decemvrie 1671; Hurmuzaki:
Documente V/2, p. 125.
5) Insemnarea din 9 Fevruarie 1672. (Anexat).

www.digibuc.ro
 38 ANDREI VERESS 306

de mai 'nainte in fata Mr, clruia s'au i predat fár nici o opunere.
Vestea acestor evenimente a ajuns deja pe la mijlocul lunii Fevruarie
in Ardeal impreunä cu stirea, el odata cu Gligorascu Voda fU numit de
Donin al Moldovei din nou Duca Voda 1), Poarta insa nu prea aveh
incredere in el, asa. ca Gligorascu Vodä fii numit totdeodatä serdar
peste ostile moldovenesti, primind ca semn al demnitatii sale trei cozi
de cal, ca vizirii, lucru de care ardelenii nu s'au putut mirà indestul.
S'au mit i de faptul, cä Gligorascu pornise pc boieri dela Poarta
legati in fiare i cu toate cä nu omori pe nici unul dinteinsii 2), mai
pe urrna ajungand acasa i-a aruncat in temfiite i i-a batut, iar
pe Draghici 1-a i omorit 3), cu toate câ principele Apafi isi trimisese
solul säu Ia dansul pentru scaparea Mr.
Astfel Gligorascu Voda ajunse jails la demnitatea sa de odinioark
pe care i-o rapise napasta soartei sale, acum opt ani de zile. Cand, pe
urma in fata divanului la Demotica, primi caftanul i caciula cu pe-
nele de vultur, Ii facii i pregatirile de plecare 4). El era hotärit sä
se intoarca pe uscat in lark läsandu-si insa sotia la Venetia, trimise
la inceputul lunii Martie pe fratele ei, Teodor Sturza (adica cumnatul
sau) dupa ea la doge, rugandu-1 sa-i dea paná Ia Spalato o galera cu
oameni de ajuns pentru ca sä poata trece marea sigura i sa plece acasa
in tara 5). Sturza insa a insotit probabil pe Domn la Bucuresti, caci
s'a facut luna lui Maiu pana ajunse Ia Venetia, unde predand cererea
omnului sau senatului 8), acela puse cu placere o mica gaIera la dis-
pozitia Doamnei 7), cu care ta i trecii repede marea 8), inaintand in-
1) Ladislau Székely &titre Teleki din FIgaras, 19 Fevruarie 1672; Teleki Mihaly
levelezése VI, p. 77.
3) Instiintarea lui Dionisie Binffi din 5 Aprilie 1672; Teleki Mihaly levelezése
VI, p. 152.
3) Dupa Ion Neculce (KoggIniceanu: Letopisete II, p. 194/5) Si Niculae Muste
(ibidem III, p. 4-5) i Cronica Ralaceneancii in Sincai, op. c. III, p. 169-172.
4) Relatiunea bailului din Constantinopol, dela 22 Fevruarie 1672; Hurmuzaki:
Documente V/z, p. x26 i rezidentul Casanova din Constantinopol, 26 Februarie 1672;
Dora d'Istria op. c. p. 70.
5) Gligorascu Vodl catre dogele Venetiei din Adrianopol, 26 Fevruarie (stil vechiu)
adica. 6 Martie 1672; Hurmuzaki: Documente V/z, p. 127.
6) Relatiunea nunciului dela Venetia (Monsignor Varese) din 24 Maiu 167.2.
(Anexat).
7) Scrisoarea dogelui Venetiei din 24 Maiu 1672; Hurmuzaki: Doc. VA, p. 134.
8) In relatiunea nunciului dela Venetia (Varese) cetim despre aceasta urmatoarele:
11.4 di Giugno la principessa di Valachia con il principe suo fratello, era già partita

www.digibuc.ro
 307 PRIBEGIA LUI GLIGORA$CU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 39

cetinel spre tam ei 1). Cererea a doua insa a lui Gligorascu Voda ca &Ili
poata cumpari din arsenalul Venetiei woo de pusti si doul obuze
nici n'a fost raportata de bailul republicei, ca nu cumva aceste arme
sa ajunga. dupl spusa lui din intamplare pe maim Turcilor si
sal fie pe urrna folosite impotriva crestiniIor 2).
Zvonul nouei schimbari a ajuns curand la ardeleni si nu se mantuise
luna Martie, and se stiii si la Fagaras ea Gligorascu se afla deja in scaunul
domnesc. Aceasta stire nu trebuie Iuata insa verbal, ci numai in inte-
lesul ca primise domnia, caci 'Dana ce isi putit aranjh treburile si fadi
si ceva bani de drum pe Ia prietenii sai, treca multa vreme. Noul Domn
inainte sa piece dela Adrianopol, flea vizità de adio ambasadorului
Venetiei, fära sä se fi dus si la rezidentul Austriei, care erh uimit de
acest lucru si observa chiar si in raportul sail catre curtea imperiala, ca
insemneaza o Iipsa de recunostinta fata de imparat, pe care mai'nainte
pana ce cäpata caIpacul domnesc il pomenià cu bune cuvinte 3).
Land Teste de succesul Domnului pribeag cancelarul Teleki zise,
ca «Gligorascu a reusit, numai de ar fi vecin bun» 4) si acesta abih sosit
la Bucuresti s'a grabit a asigurh pe principele Apafi de buna sa prie-
tenie de vecin 5).
Astfel se sfarsi pribegia de aproape opt ani a lui Gligorascu Vodl,
din care cea mai mare parte a petrecut-o pe pamantul Ungariei.
*
* *

et questi Signori gl 'hanno concesso un brigantino sino a loro confini della Dalmazia.
(Roma. Arch. Vat. Nunz. di Venezia vol. 13E2).
1) Despre sosirea Doamnei la Bucuresti vezi Cronica BAlIceneancrt la Sincai, op. c.
III, p. 373.
2) Relatiunea bailului dela Constantinopol, din 4 0 ro Martie 1672; Hurmuzaki:
Documente V/2, p. 128.
3) Dupa relatiunea rezidentului austriac Casanova dela Adrianopol, din 5 Aprilie
1672, citat de Hurrnuzaki: Fragmente III, p. 352. Pe baza acestui raport Hurmuzaki
zice to deodatA cA Gligorascu Vodà a plecat din Adrianopol la 2 Aprilie; greseste
insa, cAci vAzand singur acest raport, trebuie sa constat cl acela nu cuprinde data
citata a plecArii lui, care treb a sa fi fost mult mai anterioark cLoarece vim dela
doi cronicari români, cA Gligorascu infra la Bucuresti in ziva de 20 Martie 1672
si pre:upunAnd chiar ca data aceasta e dupa leatul vechiu, Voevoitil Bog deja
1 a 30 Martie la Bucuresti.
4) Dionisie BAnffi cAtre Teleki din 26 Martie 1672 si rAspunsul acestuia din i
Aprilie 1672; Teleki Mihdly levelezése VI, p. 128 V 148.
5) Scrisoarea lui Gligorascu VodA din 16 Aprilie 1672 catre Apafi; Tortik-ma-
gyarkori Allarn-okmányttir VII, p. 539.

www.digibuc.ro
40 ANDREI VERESS 3o3

Faptul ca, dupl mazilirea sa, Gligorascu Vodä li calla i gäsi pe

seama sa si a sotiei sale adlpost in Ardeal, se bazà pe traditia veche
si se poate zice pe obiceiul juridic, cl Domnii din Moldova 0 Tara
Romaneasca la caz de primejdie se retrageau dinaintea Turcilor in Ar-
deal, unde timp indelungat aveau chiar i mosii 1). Acest lucru pe
vremurile vechi era obisnuit i aproape firesc, ash cà Ardealul vecin
servia inteadevar de o fortareata sigura Domnilor ajunsi in pericol
si familiilor lor. N'a modificat acest obiceiu omenesc nici imprejurarea,
cà ordinele Orli pe timpul puternicului calugar Gheorghe Marti-
nuzzi au luat moiile Domnilor Moldovei i Munteniei, adica Ci-
ceul i Cetatea de Balta.', cari de fapt se intepenisera in trupul Orli,
jignind chiar suveranitatea ei. Cu toate acestea Domnii exilati sau boierii
fugiti de cruzimea Domnilor lor se adapostiau si mai departe in Ar-
deal, unde gásiau intotdeauna un acoperis ocrotitor p Ana' ce furtuna
trecea peste capul lor. Acest lucru era foarte firesc, eaci dintre cele
trei tari avizate una la alta, cele mai ordinate imprejurlri se gäsiau in
Ardeal, unde nici mana Turcilor nu ajungea ash de usor. Insä de and
principele Apafi ajunsese si el o simpra unealta a Turcilor, ospita-
litatea sa aratata Eta de pribeagul Domn roman a pricinuit Ia contempo-
rani o surprindere generalä, deoarece prin marinimia sa principele
primejiduia tronul &du propriu, expunandu-si sara rasbunarii Turcului
temut.
In atari conditiuni in Ardeal se stia de toata lumea, ea sclparea fe-
ricita a Doamnei a mijlocit-o principele Apafi i acest fapt era stimat
de contemporani in ash mare grad, incat «ploconul crestinesc si senti-
mentul bun» aratat de Apafi lui Gligorascu Vodä ii pomeneste i dupà
un sfert de veac erban Cantacuzeno, Domnul Munteniei, devenit
si el mazil 2). Pomeni de dansul i Domnul Moldovei, invatatul Di-
mitrie Cantemir, care insa probabil dupa niste clevetiri proaste ras-
pandite prin Moldova inveleste toata pribegia Iui Gligorascu Voda
intr'o istorioara nascocita. In aceasta confundand evenimente si ani

1) Documentele privitoare la aceste cetfiti i proprietäti parki la 1540, le-arn pu-

blicat in volumul meu <Acte i scrisori privitoare la relatiunile Ardealului i Ungariei
cu Moldova §i Tara RomâneascA) care a apArut la 1914 ca volumul IV al publicatiunii
Dr. Andreas Veress: Fontes Rerum Transylvanicarum.
2) *erban Cantacuzeno Voclä scrie astfel (pe la mijlocul lunii Noeinvrie 1684
and se facu pribeag, cerilnd adApost dela Apafi; Torok-magyarkori Allam-okmánytár
VII, p 364.

www.digibuc.ro
309 PRIBEGIA LUI GLIGORA$CU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 4'

Si amestecand date gresite zice, cà Grigorie Voda care si-a luat domnia
viclenind pe tatäl sàu ( ?) s'a refugiat la imparatul Germaniei, care 1-a
facut principe imperial ( ?) iar dupl aceea mergand Ia Roma ( ?) a de-
clarat Papei, ca fiindca muierea sa e roaba la Turci ( ?) e silit sl se ca-
satoreasca din nou si Papa tinand consistoriu ( ?) s'au judecat, ca sit
i-se ingaduie cererea ( ?) ca sä atraga in sanul bisericii pe un schismatic
dar altmintrelea prea ilustru principe, care pe urml scornind ca vrea
sa ia de sotie o cocoana venetiana renumità ( ?) plea cu recomandatia
Sfantului Parinte ( ?) la Venetia si de acolo la Constantinopol, asa in-
seIand el dupa vorbele cronicarului pe impäratul si pe Papa ( ?)
unde-si dobandi iarài scaunul domnesc, clara a murit dupl 4o de zile
( ?) au din curgerea sangelui, au din otrava 1).
Cu cat mai simpla i fireasca este comemorarea contemporanului
al treilea al lui Gligorascu Vodl, a invätatului cancelar al Ardealului,
Ion Bethlen 2), descrierea caruia fragmentara, insa vioae a miscat atat
de mult fantazia celui mai mare romancier ungur Mauriciu Jókai
incat primul volum al romanului ski intitulat Arieata turceasca in Un-
garia» aparut Ia 1852 1-a consacrat aproape de tot pribegiei Doamnei
Maria Sturza in Ardeal si faptelor sotului sat', presarate cu fel de fel
de evenimente si aventuri nlscocite de dansul 3). Aceasta opera fru-
moasä de frunte era cetitä de bunicile noastre ungare si romane
la fel pretutindeni cu ochi lacrimati i cu mare mangaiere sufle-
teasca, caci Doamna din Muntenia refugiata insarcinata prin plaiurile
Ardealului, a fost recondusa la sotuI ei chiar si dupl Jókai de
bunul Dumnezeu. Dar in timpul exilului de multi ani al Domnului
pribeag, i Gligorascu Voda insusi rabda si nadajdui cu credinta
tare in Dumnezeu, el Atotputernicul ii va restitui demnitatea de mai

1) Dupa Cantemir in Historia Osmanici regni la Sincai III, p. 18o/x si in Istoth

imperiului otoman (Bucure§ti, 1876), P. 427/9. Cantemir nareaza aceste lucruri ne-
gre§it dupa textul grecesc al cronicei lui Daponte, pe care insa nu 1-a inteles destul
de bine in toate locurile sale; Erbiceanu: Cronicari grece§ti p. 9-10 §i 13 14.
2) Datele din Ion Bethlen le-am intrebuintat §i citat la locurile respective ale stu-
diului nostru. Mai observ ad ca o editie germana a cartii acesteia a e§it sub titlul:
Johann Bethlen, Das bedrangte Dacia. Vertetnschet durch Iohannem Troester. Nurn-
berg, 1666.
8) Romanul acesta al lui Jdkai, al carui I volum cuprinde 263 pagini se ocupa in
toate ale sale 21 de capitole cu Maria Sturza, a carei vieata. o coloreaza cu fel de fel
de lucruri neintamplate, facand §i gre§eli grosolane, a* de pilda, ca Gligora§cu Voda
lua parte in batilia dela Sanct-Gothard §i nu dela Léva §. a. multe.

www.digibuc.ro
42 ANDREI VERESS 310

inainte, pe care o pierduse in slujba adusa cu jertfe cauzei sfinte a cre-

stinatatii. Iar azi pe baza nenumaratelor date noui, pe caH am avut
norocul a le culege prin arhivele Iumii poate tot mai putem crede,
el zelul Domnului roman pentru aceasta cauza si religia catolica, la
care a trecut, tot n'a fost de tot o simpla fatarnicie, prietesuguI lui catre
cei doi duhovnici ai sli numai o miselle, iar devotamentul sau catre
imparatul imperiului roman si Papa numai o gm.% lingusire si vicIesug,
dupa cum se crede despre el in genere chiar p 'Ana in ziva de astazi 1).
E pacat si dureros insa, ca invataturile religiei adoptate cu atata milo-
stenie si influenta nobill a anturajului sail religios din timpul lungei
sale pribegii n'au fost asà de adanci, ca cel putin in vieata sa de mai
departe sl-i fi smuls din sufletul sau putin imblanzit ceva din in-
susirile blestemate ale Domnului mult incercat 2).

1) Cea mai noui caracterizare a lui Gligorascu Vocla se Oseste in Iorga: Geschichte
des rumAnischen Volkes vol. II. (Gotha, 1905) p. 73 astfel: So handelte jener Gregor
Ghica, der immer Heuchelreden im Munde fiihrte und unsicher urnherblickte...
am Hofe Kaiser Leopolds spielte er den christlichen Schwärmer, in Rom erschien
er als ein im Innern seiner heuchlerischen Seele bekehrter Katholik.
2) Faptul nerusinat al lui Gligorascu Voclä, a murind unul dintre boieri in tern-
nitti, 11 smulse din cortejul funebru, care-1 duceh la groapà si 11 spAnzuril se gäseste
descris dupti un rnartor ocular in scrisoarea lui Ladislau Székely din 8 Maiu 1672 in
Teleki Mihály levelezese VI, p. 199.

www.digibuc.ro
 ANEXE DOCUMENTARE
(1664-1672)

28. Marzo 1664. Linz. Giovan Sagredo ambasadorul Venetiei asitre doge. Anco
il Moldavo et il Valacco ha persone secretamente a quei prencipi expedite,
et assicurano, che se l'imperatore 1) havetà forze per esimerli dal giogo tur-
chesco, vi serà in loro perfetta dispositione di scuoterlo; ma che il dichia-
rarsi per il piu debole, essendo un perdersi, non possono, se non variano
gl 'accidenti scioglersi da' legami co' quali i Turchi li tengono al loro partito
violentemente attacati.
(Venezia. Arch. di Stato. Dispacci di Germania vol. 124).
1) Imparatul Leopold I, dela 1658 'Ana la 1705.
Der ungarische Palatin1) berichtet vom 24. Aprilis 1664 dass es verläute,
die Moldauer und Wallachen stunden in Bereitschaft; wiirden sich ehe-
istens moviren.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 2) 328. Pag. 2o1).
1) Palatinul Ungariei contele Francisc Wessiényi.
2) Tot ce public ad din aceste protocoluri ale Arhivei de Rasboiu din Viena, sunt
inregistrdri contemporane, Acute pe baza actelor si relatiunilor intrate in Consiliul de
Rasboiu imperial din Viena. Aceste inregistrari au azi o insemnatate deosebita si din
motivul, ca actele originale indicate in felul de sus (adica mai pe larg sau mai pe scurt,
dupa importanta actului sau inteligenta functionarului dela registratura) azi nu mai
exista, flind nimicite cu dinadinsul si vandute fabricilor de hartie dupa rasboiul dintre
anii 1848/49 chiar de catre Directiunea Arhivei de Rasboiu, cu scopul de a face loc in
arhiva altor colectiuni; nimicire savarsitä in modul cel mai barbar, de niste militari
(rAniti si pensionari) far% nici o cultura istorica si simt pentru atari monumente pre-
tioase ale trecutului. Dearandul acestei elucraris s'au pastrat numai foarte putine acte,
cari pe urrni s'au semnat in protocolurile respective cu o liter% a scrisa cu creion rosu.
Graf von Rotthal 1) berizhtet vom 4. Iuni 1664 dass er in Wien habe
negotirt... für den Waywoda in der Wallachey umb ein goldenes Geschirr.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 279).
1) Contele Ioan Rotthal (Rottall) capitanul cetatii Satmar.

www.digibuc.ro
44 ANDREI VERESS 31z

Cob 1) et Kaszonyi 2) melden vom 8 . luni 1664, wie die Moldauer und
Wallachen zum Feldzug sollicitiert werden.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 308).
1) Generalul Wolfgang Friederic Cob L. Baro de Neuding.
2) Ofiterul Martin Kiszonyi din SAtmar de pe lâned Cob.

Cob General-Wachtmeister berichtet vom 14-18 . luni 1664, den Anzug

des Apafi 1), Moldauer, Wallachen, Zekler und der 3 Gespannschaften Do-
boka, Colosvar und Solnok nach Klausenburg. Wisse nit ob diese Völker
zum Kutschy-Bap stossen werden.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 304).
1) Scris gresit: Abaffi; principele Ardealului Mihaiu Apafi dintre 1660-90.
Graf von Rotthal gibt vom 19. Iuni1664, Avisen der Tartern und Wal-
lachen-Versamblung. Die Tiirken batten sich bei Gran 1) in die 6 ni. 2)
schen lassen, deswegen sich der Kohary 3) nit zu ihme begeben können.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 344),
Ungureste Esztergom, latineste Strigonium pe malul drept al Durarii.
2) m.= mill, o miie. 3) 5tefan Koháry, cápitan.
De Souches meldet vom 22 . Iuni 1664, der Tartern, Wallachen, Mol-
dauer Versamblung umb Parkány.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 305),
1) Contele Ludovic Rattuit de Souches, general francez in serviciul irnpäratului
Leopold.
Graf von Pucheimb 1) meldet vom 24. Iuni 1664, dass in Meinung Le-
wentz 2) zu entsetzen, die Moldauer, Wallachen und Siebenburger in die
4 m. Pferdt stark nach Gran angelangt, als sie aber zur Stadt ankommen,
und wie sie sich selbige gegen Comorn 3) in einen Feld gesetzt, klaget class
ihnen alles Volk genommen worden, dass er dem Feind nit resistirn kann.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 302).
1) Comandantul conte Pucheimb.
2) Pe ungureste Léva, cetate in Ungaria de Sus, comitatul Bars.
3) Orasul Komérom, pe malul stâng al Durarii.
Graf von Rotthal unterm 27 . Iuni 1664, beantwortet aus Neusohl 1) Ih.
Maiestat Handbriefl vom 17. eiusdem . . . er habe den Hofkammer Prasi-
denten ersuchet wegen des goldenen Geschirr vor den Wallachischen Waiwodar
Mien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 3691.
1) Pe ungureste BesztercebAnya, oras in Ungaria de Sus.
Graf von Rotthal meldet unterm 12 Jai 1664, vom wallachischen Waiwoda
ware noch keine Antwort kommen; wolle verlauten, er ware strangulirt worden.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 396).

www.digibuc.ro
313 PRIBEGIA LUI GLIGORA$CU VODA PRIN UNGARIA $1 AILTREA 45

Extract - Schreiben ^von Ihr Excellentz Herrn General Feld - Marschall

Grafen de Souches, aus Leventz, vom 20. lulu [1664].
Leventz haben wir gestern von der Belägerung erlediget, ilber 23.000
Tiirken, Tartarn, Wallachen, Moldawern allda angetroffen, deren ilber 8.000
niedergemacht; indem wir ihnen in ihr Lager eingefallen; die Stuck, un-
zahlich viel Ross und Cameel, iiber roo Fahnen, Pauken und bei r000
mit Proviant und Munition beladene Wagen, sambt alien zu den Wagen
gehörigen Ochsen, neben andern kostbaren Waaren und Kkidungen bekom-
men, dass wir also den Feind vollig in die Flucht geschlagen; far welche
grosse Gnad wir heut neben dreimal Lossbrennung aller gross und kleinen
Geschiltzen das Te Deum Laudamus in der Tiirken Lager gesungen 1).
(Wien. Kriegsarchiv. Bibliothek).
1) TipAritufa foaie-volantS contemporani.
General-Wachmeister Cob aus Szatmar vom 30. Augusti 1664, referirt
sich auf des Grafen Rotthal Bericht, über diejenige Schreiben, so der Fiirst
aus der Wallachey auf sein, des Cobs und des Kaszonyi Schreiben einge-
schickt und sie Ihme, Grafen von Rotthal zuegeschickt.
Der Fürst aus der Wallachey habe sich sonsten verlauten lassen, nimmer
mehr etwas wider die Christenheit zu tentiren; er müsste dann zum Legat
gezwungen werden. Ziehet an seines Generals bei dem Treffen zu Lewentz,
auch sonsten ihrer aller und der Moldauer Verlust und Niederlak, und wie
der Fiirst in der Moldau nachher Haus kommen. 20 Es seie ein Misstrauen
zwischen Ihne Vaivoda und den Filrsten Apafi entstanden.
In P. S. schliesst er bei ein Schreiben vom Vaivoda, in welchem er gern
zu Wissen verlanget, was von seinen Leuten bei Lewentz geblieben und
gefangen worden.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 472).
Graf von Rotthal meldet vom 6. September 1664, dass nachdeme der
wallachische Abgeordnete alldort angelangt, habe er die Schreiben des Vai-
voda und Cob unterm 30. Augusti ernpfangen und selbige dem P. Than
Lingoi (weilen sie in wallachischer Sprach) zum decifferiren geben. Ware
gleichwohl daraus zu schliessen, dass beide Vaivoda Ihr Maiestat getreu
sein wollen.
Legt bei eine Specification, was der Vaivoda in der Moldau bei dem
Treffen bei Lewentz für Subiecta verloren, und suchet deren Eliberation.
Umb Befiirderung der Geschirr fur bedeuten Vaivoda.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 455).

www.digibuc.ro
46 ANDREI VERESS 314-

Graf von Rotthal aus Kaschau 1) vom Io. und LT. September 1664, schicket
ein zwei Translationes von dem Vaivoda aus Wallachey de dato 14.. Au-
gusti an Ihr Kaiserliche Maiestat. Er, Graf von Rotthal habe durch diesen
Abgeschickten, neben Andern, Animirung aller benothigter Assistenz ver-
sichern lassen. 20 Wie die Correspondenz mit Ihme einzurichten. 30 Dam
den Wallachischen Inviato sendet, den SiebenbUrgischen und deren Diener
wohl und in Allem frei tractirt. Der Vailmda attribuirt die Victoria bei Le-
wentz seiner Retirada, vermeinet dahero, es waren die Gefangenen nachher
Kaschau zu lassen, also mit Ihme, Vaivoda sub praetextu der Eliberation
der Gefangenen, die Correspondenz desto sicherer zu fiihren. Urgirt die
Ueberschickung des Geschirrs vor demselben. 60 Legt er, Graf von Rotthal
ferers bei ein Schreiben vom P. reanne Lingoi, in welchem dieser fiber-
schickt, was der Furst aus der Wallachey an Ihr Maiestat und an Ihne schreibet.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag, 457/8).
1) Pe ungureste Kassa, latineste Cassovia i româneste Casovia, resedinta guverni-
mfintului din Ungaria de Sus.
Cob aus Szatmár vom 30. Septembris 1664, erinnert einige angelangte
Schreiben in Ziffer vom Vaivoda in der Wallachey, so er wegen Mangl der
Ziffer den Grafen von Rotthal zuegeschickt; verlangt anhero die Commu-
nicirung der Ziffer. Schliesst bei, was ein Curier in den siebenburgischen
Sachen gebracht, auch was sonsten dem Kaszonyi von dem Joanne Szenipili
derentwegen geschrieben worden.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 474).
De Souches berichtet [vom letzten] September 1664, auf des Hofkriegs-
Raths Rescript, in causa der bei Lewentz im Treffen gebliebenen wallachi-
schen Officiere 1).
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 470).
1) Pe margine: Gefangene Wallachen.
General-Wachtmeister Cob aus Szatmar vom 8. Octobris 1664, legt bei,
was er an den wallachischen Fiirsten gelangen lassen.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 507).
Kaszonyi aus Szatmár den 9. und ii. Octobris 1664, referirt sich in causa
der Abfertigung des Fiirsten in der Wallachey Bedienten.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 550.
Graf von Rotthal vom 20. Octobris 1664 urgirt fiber einige Galanterien
von Uhren vor den Fiirsten Apafi, und das destinirte Geschürre vor den
Vaivoda.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. sog).

www.digibuc.ro
315 PRIBEGIA LUI GLIGORA$CU VODA PR1N UNGARIA $1 AIUREA 47

Cob aus Szatmár vom 22. Octobris 1664. Erindert, dass der Grossvezier
den Vaivoda in der Wallachey, wie auch den Ffirsten in der Moldau zu Ihm
zu kommen erindern lassen. Der Furst solle r000 Säcke Geld, in einem
jeden 500 Rhfl bringen, und ungehindert der Panaioti ihn versichert, dass
er nichts zu befahren, nichts destoweniger seie der Furst nicht dahin zu
gehen gesinnet, sondern durch Verlassung Land und Leut, der TUrken
Joch zu entgehen; bittet Ihr Kais. Mt. einige Völker Ihme entgegen zu
schicken; im Fall er sich mit den seinigen mit Ihr Maiestäts Corpo bei
Szamosujvár nit conjungiren könnte. Ziehet an mit mehrern, wie dass nach
der Wallachey geschickte Patent in der TUrken Hand kommen möge; ver-
meinet es könnte durch den Fiirsten in Siebenbilrgen fileglich geschehen,
da er, Waivoda ungehindert dieses, zum Gross-Vezier gehen müsste, ver-
hoffet Ihr Mt. werden es Ihme in keine Ungnad. vermerken. Der aus der
Moldau seie eben des, was er, Fürst zu thuen resolvirt. Legt bei, was er J n
die wallachischen Ständt geschrieben.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 513).
Graf von Rotthal vom 28. bctobris .r664, aus Tokaj, schliesst bei des wal-
lachischen Fürsten und der dortigen Stände Creditiv an Ihr Kais. Mt. vor
ihren Abgesandten, Nicolai Spatar 1) und zweierlei Instructionen, in sel-
bigen gesuchten Protection, in causa, dass der Gross-Vezier Ihne, Fürsten,
berufen, er aber, Furst bittet zu seiner Retirada, und zu dessen sichern
Ueberbringung ein 3/rn Mann entgegen zu schicken. 20 Bittet er umb
Interposition bei der Porten, damit er bei seinem Fiirstenthumb entweder
unperturbirt gelassen, oder Ihme von Ihrer Mt. Sicherheit verschaffet
werde.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 515).
1) Scris gresit astfel: Spaderii.
Hof-Cammer vom 4. Novembris 1664 communicirt das guldene Geschirr
fur den wallachischen Waivoda.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 548).
Graf von Rotthal vom 7. Novembris 1664. Wie es mit der Waivoda Re-
tiriren gegen Siebenbürgen beschaffen, gebe die Zeit.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 550).
Conferenz den .ro. Decembris 1664,. .. allwo beiliegt... was der Graf
von Rotthal unterm letzten Novembris, wegen des guldenen nachgeschickten
Geschirr vor den wallachischen Vaivoda... und wegen abbemelten Vai-
voda Retirada in Poln, überschrieben.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 328. Pag. 604/5),

www.digibuc.ro
48- ANDREI VERESS 316

14. Decembris 1664. Griechisch-Weissenburg. Simon Reniger1) an Kaiser

Leopold. Der Vesir hat beide Vayvoda aus der Wallachey und Moldau
nach dem Treffen bei Lewenz citiert, von welchen aber allein der aus der
Moldau erschienen, und weilen Er sich gehorsamb erzeigt, gleich wiederumb
entlassen worden, jedoch mit dessem Gedinge, dass er den Tribut fleissig
liefere, und alle dfej jahr selbst an die Porten komme. Der aus der Wallachey
hat sich nicht getraut, dahero man Ihn abgesetzt und dem Land vor dies-
mal frei gelassen, dass sie unter ihnen eine Person funden und vorschlagen
haben m6gen; massen sie einen Boiaren, oder Wallachen von Adel dem
Vesier allhier vorgestellt, welcher bereits fort nach Adrianopel, allwo Er
sich dem Sultan praesentiren, und hierauf zum Fürsten erklRrt soll
werden 2).
(Wien. Staatsirchiv. Turcica).
1) Simion Reniger von Reningen, nobilitat pentru serviciile sale in anul 1666.
2) Extrasul italienesc la Iorga: Studii §i documente IV, p. 258-9.
8. Ianuarii 1665. Griechisch-Weissenburg. Reniger an Kaiser Leopold. Der
Vesir hat (laut meiner jiingsten allergehorsanitisten Relation vom 14. De-
cembris) einen wallachischen Bojaren, oder von Adel, nach Adrianopl ge-
schickt, welcher Wayvoda in der Wallachev werden sollen; der Sultan hat
aber unterdessen einen Griechen. von Constantinopel (Demetrius Stridie
gennant, dessen Vater vor Jahren auch allda gewest, aber vom Land in einer
Sullevation erwiirgt worden) das Fiirstenthumb verliehen, warob der Vesir
ein grosses Missfallen tragt. Der vorige Wayvoda Gregorius Gika hat die
Flucht durch die Moldau nach Pohlen genomben, seine Frau, welche bel
modo in Siebenburgen gelockt worden, schickt der Abafi allhero, sein Vater,
ein alter betagter Mann, welcher vorhin Wayvoda in der Wallachey und
Moldau gewest, war mit einer Furi von gonstantinopel nach Adrianopl
conduciert worden, der Vesir hat aber von hier in sein favorem geschrieben,
also dass Er wiederumb entlassen, und anderst nit iibel tractirt worden.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
Graf von Rotthal und Kiszonyi vom 22. Ianuarii 1665. Der wallachische
Secretari Baron Spatar habe ihne, von Rotthal umb Rath gebeten, ob er nicht
an Ihr Maiestäts Hof sollte fill. den Waivoda zu bitten, damit er sich unter
Ihr Maiestits Protection begeben thate, und er ihne hinwider beantwortet.
Die Waivodin seie noch in Siebenbiirgen, zu Abholung derselben seie ein
Eigener von der Porten ankommen. Riimbt des Teleki Eifer und guete In-
tention.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 329. Pag. 75).

www.digibuc.ro
317 PRIBEGIA LUI GLIGORA$CU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 49

Der Waivoda oder Fürst der Wallachey bittet Anfong Februarii] 1665,
seine Gemahlin in Ihr Maiestäts Land kommen zu lassen.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 329. Pag. 132).
Antwort der Hofkriegsrat-Kanzlei vom 4. Februarii 1665, an Graren von
Rotthal. Solle der wallachischen Waivoda anher Reis ferners divertiern.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 33o. Pag. 25).
Graf von Rotthal berichtet vom 7. Februarii 1665 aus Szatmir, dass
die Waivodin in der Wallachey bitte, sich ihrer anzunehmen, damit sie nicht
in [die] Tiirkei diirfe.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 329. Pag. 144).
12. .Februarii 1665. Griechisch-Weissenburg. Reniger an Kaiser Leopold.
Der Siebenbiirgische Gesandte, von welchem ich jiingst unterm 30. Ianuarii
allergehorsambst gemelt, ist allhero kommen... und hat Er der Wayvodin
in der Wallachey Memorial und Schreiben eingehandiget, in welchen Sie
bitt, man woll Sie in Siebenbargen lassen, und nit allhero bemiihen, bevorab
weilen Sie interim ein Kindl-Betterin worden. Abaffin 1) intercedirt selbst
fiir Sie. Ihr Mann, der geweste Wayvoda soll sich in Polen befinden. In der
Moldau hat man wiederumb Jemand aus seinen Leuten mit etwas Geld und
Briefen intercipirt, worunter ein Schreiben, so Euer Kais. Maiestät noch
in Monat Mai an Ihn abgehen lassen, und zwei andere von Herrn Grafen
von Rotthal gewest, welche allhero geschickt worden, der Panaioti hat sie
aber nit weisen lassen.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
1) Sotia principelui Apafi, nAscutá Ana Bornemisza, o doamna foarte infeleapta
§i mare gospodarl, care conduce& toate finantele curtii din Alba-fulia, ba chiar i
fermele OHL despre care se tine& o contabilitate intreaga.
Graf von Rotthal berichtet aus Tokaj vom 24. Februarii 1665, die An-
kunft des wallachischen Waivoda bei Szatmar in der Nähendt, und dass
er ihm abermals obgemahnet, nit an Ihr Kais. Mt. Hof zu ziehen; darauf
der Waivoda vermeint, weilen es in Polen gefahrlich, wenn er zum Lubo-
mirsky gehen, und an Ihr Mt. Hof seinen Secretarium Spatari schicken
th5te. Entzwischen seie des Hussan Bassa Ober-Tihaia bei ihme, Grafen
angelangt, dahero er den Waivoda warnen lassen, sich ungesaumbt gegen
Polen zu wenden.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 329. Pag. 145).
3. Martii 1665. Griechisch-Weissenburg . Reniger an Kaiser Leopold. Aus der
Wallachey laufen allbereit so erhebliche Klagen wider den neuen Wayvoda
ein, dass sie die unerträgliche Exactiones nicht ertragen können, und das Land
verlassen wollen, im Fall kein Mittel und Temperament verschafft wird .
14 A. R. Memoriile Secflunii Istorice. Seria III. Tom. II.

www.digibuc.ro
 so ANDREI VERESS 318

Die neue Wayvodin hat auch als eine Fürstin mit sonderlicher Pompa nach
der Wallachey reisen wollen, als sie aber nach Adrianopl kommen, und das
Seraglio erfahren, mit was Hoffahrt sie reise, hat man Sie wiederumb zuriick
nach Constantinopl geschickt.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
8. Martii 1665. Wien. Marco Manicato aus Macedonia, griechischer Na-
tion und Religion, Hauptmann zu Griechisch-Weissenburg, derzeit in Wien
sich aufhaltend dem Hofkriegsrathe. Der Gross-Vesir habe umb des
Fursten in der Wallachey, Gregorasko Waivoda Gemahlin geschickt. Dieser
Fürst sei entflohen aus Forcht des bei Lewentz, vergangenen Sommer fill--
gangenen Treffens erlittenen Niederlage. Die Gemahlin aber wird eheister
Tagen auf Griechisch-Weissenburg kommen, und weilen Sie schön und
des Panajoto befreundet, gibt er, Panajoto vor, Er wolle Sie heurathen, un-
gehindert er vorhero schon ein Weib hat; zu dem und damit Sie nicht etwan
mochte von denen Tiirken angestrengt werden, ihr dlauben anzunehmen.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
Fiirst der Wallachey bittet [Anfang Aprilis] 1665, dass der Potschafter 1)
mit den Reniger und Panaioti correspondirn solle.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 329. Pag. zoo).
1) Generalul conte Walter de Leslie.
Hofkriegsrath-Canzlei vom 14. Aprilis 1665, an Hohenfeld et BiThmischen
Hofkanzler, dass dem wallachischen Waivoda 30 Mund- und 30 Pferdt-Por-
tionen in Böheimb zu reichen, und nacher Budweis abzufiihren verwilligt
worden.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 330. Pag. 94),
2. Mai 1665. Kaiserliche Hofkammer an die Rentamtsleute in Mähren
wegen Reichung der Gelder fill- die getreue aufgenombene Wallachen
wider die rebellische Wallachen... etliche Ioo Gulden, wenn es des Lands
Interesse betrifft. Der K. Bohmischen Hofkanzlei zur Nachricht zu kom-
munizieren.
(Wien. Hoffinanzarchiv. Rep. Bd. 877. fol. 330b).
12. Mai 1665. Griechisch-Weissenburg. Reniger an Kaiser Leopold. Man
sagt, class der geweste Wayvoda in der Wallachey zu Wien sich befinde. Der
Tiirkische Potschafter kombt anjeczo dahin, es ware besser, Er thite Bich
ein Zeitlang anderwerts, und ausser Wien aufhalten; man mochte es gegen
Euer Kais. Maiestäts Potschafter vielleicht ahnden.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).

www.digibuc.ro
319 PRIBEGIA LUI GLIGORA$CU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 3I

Johann Georg Gyka Furst in der Wallachey bittet [Anfang Septembris]

1665, umb einen Aufenthalt seinem Standt gem ass; wobei ein Specification
liegt, wie Niel die Ihme angewiesene Portiones in Böheimb austragen.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 329. Pag. 436).
Copia decreti 9. Septembris 1665,an die Konigliche Böheimbische Hof-
kanzlei, dass dem Herrn Vaivoda aus der Wallachei zu seinem Underhalt
in Allem so viel Mundportionen im Konigreich Böheimb assignirt werden,
dass er darvon jährlich 3.000 fl. erheben könne.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 329. Pag. 429).
Böheimbische Hofkanzlei gibt [Anfang Aprilis] x666 heriiber, was der
Rath der Stadt Budweis wegen Delogirung des daselbst einquartierten Mol-
dauischen und Wallachischen Fiirsten [mitteilt].
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 329. Pag. 292).
Gika wallachischer Fiirst bittet [Anfang Aprilis] 1666, Ihme zu seinem
Unterhalt ein Dorf oder Schloss zu schenken, oder sonsten in einer Stadt
in Mähren sein Quartier zu assigniren. 20 Verlangt er Satisfaction seiner
habenden Praetensionen vom Apafi. 30 Umb die Sachen, so er zu Constan-
tinopel zum Aufheben gelassen.
(Wien. Kriegsarchtv. Protokoll 329. Pag. 376).
13. April 1666. Wien. Walter Grafen von Leslie an Kaiser Leopold. Also
bin ich den 7. Septembris zu Constantinopl mit fliegenden Fahnen, Trom-
peten mid Paukenschall eingezogen, mid gar stattlich logirt worden, in des
Lupulo, gewesenen Filrsten von Moldau Behausung.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
Hofkriegsrath-Canzlei vom 15. Aprilis x666 an die Böheimbische Hof-
kanzlei. Intimatur Kais. Resolution auf der Stadt Budweis Anbringen, dass
der wallachische Flirst Iohann Gregorii Ghika von Budweis hinweg
und umb die Stadt Olmlitz einlogirt werden solle, je doch class demselben
die angewiesene 40 Mund- und 30 Pferdt-Portionen nachgeschickt werden.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 331. Pag. 78).
Copia decreti auf die löbliche Bohmische Hofkanzlei vom 15. Aprilis
x666 auf beschehene Intimation wegen der Stadt Budweis, damit der wal-
lachische Fürst von da in Mahren umb die Stadt Olmiitz dislogiret werden
möchte, und damit seine angewiesene Portiones aus Böhmen Ihme richtig
geliefert werden möchten.
Beschluss der Röm. Kais. Mt. Cammerern, Hof-Cammer Vice-Praesidenten
etc., Herrn Ferdinand, Herrn von Hohenfeld Freiherrn etc. zur Nachricht
und umb Bericht und Guetachten zu communiciem, ob nit einige Auswechs-

24*

www.digibuc.ro
 52 ANDREI VERESS 320

lung mit Theils, so die Portiones in Mähren geniessen, gegen diesen in Bö-
heimb geschehen möchte. Dorsch 1) 26. Maii 1666.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 329 , Pag. 229).
1) Christof Dorsch, un functionar al Consiliului de RAsboiu.
25. Mai 1666. Adrianopel. Johann Baptista Casanova an Kaiser Leopold.
Die Ottomanische Porten hat den Fiirsten von Moldau wegen gehabter Cor-
respondenz mit denen Tartarn abgesetzt, unbewusst wohin er sich reti-
riert. An seiner statt ist anieczo derjenige Griech, so vor wenig Monat das
Fiirstenthumb libel tractiert, zum Fiirsten gemacht worden.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica. Chiffre).
Ioannes Gregorius Gika, Valachiae princeps wegen der Permutation seines
Quartiers thue er sich bedanken, bittet aber Ihme noch zu seiner Pension
ein Tausend zu assignirn, damit er sich ehrlich durchbringen könne.
Beschluss der Röm. Kais. Mt. Cammerern . . . mit Erinderung zuzustellen,
dass Ihr Kais. Mt. diesem wallachischen Waivoda zu denen vorigen noch
zehen Mund-, und zehen Pferdt-Portiones verwilliget haben; wirdet also
er, Herr General Feldkriegs Commissarius iiber die bereits eingerichte, eine
neuere Repartition solcher Praetension halber zu machen wissen. Dorsch
4. lunii 1666.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 329. Pag. 263 et 266).
30. lunii r666. Adrianopel. Casanova an Kaiser Leopold. Der alte Fiirst
von Moldau, aus Befelch zwar des Gross-Vezier, dem alten Tartarhan, dessen
Intent zu erforschen, geschrieben, in Brief aber selbigen seinen Kaiser ge-
nannt, und derselbige vom Bassa zu Silistria intercipirt, dem Sultan sei zu-
geschickt worden, der Ober den ergrimbt, hätte ihn abgesetzt, so unlangst
von sich selbst kommend, fiinfzehnhundert Taller erlegt, und frei nach
Constantinopel erlassen worden, der neuist anheut mit grossem Pracht nach
Moldau, macht sehr viel Uncosten, die das arme Land herschwitzen mues.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
31. Iulii 1666. Adrianopel. Casanova an Kaiser Leopold. Es hat die Otto-
manische Porten vom wallachischen Fiirsten bei Ambts-Ersetzung zwei Hun-
derttausend Taller begehrt, von welchem noch kein Antwort erfolgt.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
Hofkriegsrath-Kanzlei vom 9. September 1666 an die Böhaimbische Hof-
Kanzlei. Includitur des Waivoda aus der Walachei Memorial, umb demselben
zum Unterhalt in Böhaimb so viel Mundportiones zu assigniern, dass es
jährlichen darvon 3 m erheben könne.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 330. Pag. 225).

www.digibuc.ro
321 PRIBEGIA LUI GLIGORA$CU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 53

14. Novembre 1666. Vienna. Giorgio Cornaro ambasador cdtre dogele Ve-
nefiei. Li principati di Moldavia et Valacchia sono caduti sotto maggior ri-
gore de Turchi, mentre si e tuolta la liberth dell' elettione ai prencipati,
et si espediscono dalla Porta Greci, che tengono base et poteri nella città
di Costantinopoli.
(Venezia. Arch. di Stato. Dispacci di Germania vol. 130, No. 403).
21.. Novembris 1666. Adrianopel. Casanova an Kaiser Leopold. Der neue
Fiirst in Moldau, aus Forcht bald abgesetzt zu werden, habe dem Favorito
Cologl durch seine Agenten entbieten lassen, ihme monatlich fiinftausend
Taller zu bezahlen, damit er ihn schützen sollte ; auch hinfiiro seine vor-
fallende Nothen mit ihm allein zu tractieren.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
Hohenfeld schliesst bei unterm 9. Decembris z666 was von der Mahri-
schen Neustadt den 22. Novembris vor Gravamina wider den wallachischen
Waivoda an den mahrischen Lands-Unter-Cammerern Jakartovsky ergangen.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 332. Pag. 33).
Ghika Fiirst der Wallachei bittet [Mitte Februarii 1667] umb Pass und
Recommendation zu den Residenten an der Ottomanischen Porten zu He-
rausbringung aus Constantinopel des daselbsten bei einem Baron von sei-
nem Vetter depositirten Mobilieh.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 332. Pag. 136).
Papstliche Heiligkeit intercedirn [Ende Mardi] 1667 fiir Fiirsten in
der Wallachei.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 332. Pag. 197).
15. Aprilis 1667. Adrianopel. Casanova an Kaiser Leopold. Einer von den
zween moldauischen Agenten, welche, wie Euer Kais. Mt. unterm zr. No-
vembris nachsthin ich allergnadigst berichtet, übel tractirter von der Otto-
manischen Porten geschaft worden, hatte sich wiederumb anhero begeben
gehabt, und tentirt durch Zuethuen des Favoriten Cologl zum Fiirsten-
thumb Wallachey zu gelangen; welches der Caimecam erfahren, denselben
einbeziehen, und bei einem Tschiausz in Verhaft setzen lassen, darvon er
sich heimbricherweis gemacht und in des Favoriten Haus retirirt, so aber
der Caimecam durch den Tschiausz-Bassa bei Nacht anholen lassen, alsobald
auf die Galleren condemnirt und nach Constantinopl geschicket.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
Hof kriegsrath vom 27 . Maii 1667, pro Assistirung der Landshauptmannschaft
in Mahren mit ihrer unterhabenden militia wider die rauberische Wallachen.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 333. Pag. 91).

www.digibuc.ro
54 ANDREI VERESS 322

Böheimbische Hof-Canzlei vom 19. Iu lii 1667, pro Lassung den Fürsten
aus der Wallachey in seinem Quartier zur Neustadt in Mähren.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 333. Pag. 132).
Hohenfeld reicht ein [Anfang Augusti] 1667 wie sich die Stadt Neustadt
wider den moldauischen Ftirsten beklagt.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 332. Pag. 444).
Böhmische Hof-Canzlei remittirt [Ende Augusti] 1667 die Intimation
wegen des wallachischen Ftirsten, dass die Ständt eine andere Quartie'r-
Repartition gemacht, und demselben das Quartier zu Kogetein und Tobit-
schau assignirt hatten, mit Ersuchen den Ftirsten dahin anzumahnen, die
Kanzlei erbietet sich wann der Fiirst kein genugsames Unterkommen haben
sollte, wollte sie bedacht sein zu remedirn.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 332. Pag. 437).
Hungarische Hof-Canzlei vom 1. Septembris 1667 umb dass dem Fürsten
oder Waivoda aus der Wallachey, Georgen Gika, ungehindert seiner Ab-
senz, seine in Böheimb angewiesene Portiones gereichet werden mochten.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 332. Pag. 526).
Gika Ftirst der Wallachey [Anfang Septembris] 1667, umb Licenz und
Pass nacher Haus zu reisen.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 332. Pag. 489).
Paria litterarum Kaiser lichen Schreibens an Grafen Franciscum Chiaki,
Genera len in Ober-Hungarn, dass er dem wallachis-zhen Fürsten Johann
Georgen Gika durch die oberhungarische Granizen auf seiner Reis nacher
Constantinopl, allen sichern Pass, auch die nothwendige Assistenz leisten
solle.
B. Ad inclytam cancellariam regiam Hungariae aulicam pro notitia, et
si forte aliqua expeditio adhuc superinde requireretur, amice remittendum.
Dorsch 22. Septembris 1667.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 332. Pag. 478).
Hofkriegsrath vom 22. Septembris 1667 dem Franciscum Chiaki, dass
dem Fursten aus der Wallachey, Iohann Gregorio Gika, sambt seiner Frauen
und Familia verwilligt worden, sich in Ober-Hungarn und folgendts nach
Constantinopl zu begeben.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 333. Pag. 178).
Hungarische Canzlei communicirt unterm I. Octobris 1667 dem Hof-
kriegsrath die Kaiserliche Resolution, dass dem Georgio Gika, Fiirsten in
der Wallachey, ungehindert seiner Abwesenheit von hier, seine assignirte
Portiones auf ein oder anders Jahr gleichwohlen gereicht werden sollen.

www.digibuc.ro
323 PRIBEGIA LUI GLIGORASCU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 55

B. Der löblichen koniglichen Böheimbischen Hof-Canzlei zu communi-

ciren, zu weiterer unbeschwerten Verordnung, damit dem Fiirsten in der
Wallachei, ungeachtet er Licenz erhalten nach Ober-Hungarn zu gehen,
auf innenbestimmte Zeit die angewiesene Portiones in Mahren continuirt
werden. Dorsch 8. Octobris 1667.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 332. Pag. 516 et 519).
i. Octobris 1667. Adrianopel. Casanova an Kaiser Leopold. Die Ottoma-
nische Porten begehrt vom wallachischen Fiirsten, so jetzt drei Jahr ist,
dreimalhundert Tausend, und vom moldauischen, so sechszehn Monat hat,
hundert Tausend Thaler, wann sie in ihren Fiirstenthiimben verbleiben
wollen, zu erlegen. Der Wallachische wird in wenig Tagen kommen, sich
der Ottomanischen Porten, so wohl Gehorsamb zu erzeigen, als auch zu
sehen, ob er umb ein Geringeres bestattigt werden könnte.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
14. Octobris 1667. Adrianopel. Casanova an Kaiser Leopold. Den Dritten
ist auch vom Moldauischen Fiirsten ein Currier mit Bericht an die Ottoma-
nische Porten kommen, dass der polnische General mit einer starken Ar-
mada nur zwei Stund von den moldauischen Graniczen ankommen, wie
auch der Moskoviter gar stark im Feld stehe, und sein Armada an den tar-
tarischen Graniczen in ftinf Theil getheilt habe, und dass die Tartern her-
gegen in der Kosaken Land auch sehr stark zu Feld seien, woriiber sich der
Caimecam etwas entsetzt.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
6. Novembris 1667. Adrianopel. Casanova an Kaiser Leopold. Die walla-
chischen und moldauischen Fiirsten seindt durch Erlegung der von ihnen
begehrten Summen von der Porten in ihren Fiirstenthiimben bestattigt
worden. Der Wallachische befindet sich all hier sein Theil Geld darzue
zu versamblen. Er hat sich dem Sultan, als selbiger von der Jagd kame, im
Hieherweg mit grossem Pracht praesentirt, dessen Gehorsamb der Sultan
gelobet, ihn ermahnet also weither fort zu fahren, und ein Caftan verehret,
mit diesen so machenden Veranderungen der Fiirsten, und deswegen so
oftmaligen Geldforderungen, werden diese beide Fiirstenthiimber noth-
wendig gar ruiniert werden.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
23. Decembris 1667. Adrianopel. Casanova an Kaiser Leopold. Der wal-
lachische Fiirst, mit welchem ich bei seiner Ankunft, denen Tiirken allen
Argwohn zu benehmen, nur per tertiam Personam complementiret, hatte
sich unterdessen, dass der Sultan abwesend, nach Constantinopl begeben,
nach seiner Zuriickkunft aber, als die Pest in der Stadt noch sehr grassirte,

www.digibuc.ro
56 ANDREI VERESS 324

bat er mich umb meinem Quartier . . . im Dorf ansprechen, welches ihm

hab einraumben lassen. Hierauf erst hat er mich mit seinem ganzen Hof-
staat, und ich ihn wider besuecht, hernach mich mit einem Zoblpelz, den
ich hergegen mit andern gleichgeltenden Sachen regalirt. Hab ihm auch
dieser Occasion unsere Kaufleut recommendirt, und hat versprochen, sie
wegen Euer Kais. Maiestät zu schützen, auch sonst andere Offerten gethan,
weiter mit mir zu correspondiren.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
5. Ianuarii 1668 [Leutschau] ist Herr Johann Georgius Gika Princeps
et Wajvoda Transalpinae Walachiae von Wien hier ankommen, in Willens
bei uns sich ein ganzes Jahr, oder mehr, als ein Exul aufzuhalten, deme die
Stadt mit ihrem hochsten Schaden, das Stadt- oder Gasthaus fast vollig ein-
räumen miissen 1). 1st sonst ein feiner stiller Herr, welcher beim vergan-
genen Tiirkenkrieg, vom Tiirken abgesetzet und sich hiegegen zu den unsri-
gen gewendet ; darum er auch um Land und Leute kommen.
(Din ash numita #Zipserische Leutschauerische Chronicao a lui Gaspar Hain,
pe pagina 646 a manuscriptului original din arhiva bisericii Luterane din Matheócz
in Ungaria, comitatul Sepesului).
1) Plat ad se aflà publicat rlu in Wagner: Analecta Scepusii sacri et profani
(Vienne, 1774), vol. II, pag. 31. Cfr. Iorga: Studii si documente IV, p. 252.
Gika Fiirst in Wallachey, der Obrist Vogel, und die in Schlesien ange-
wiesene gesambte Officier [Ende Marta] 1669, umb ihren Ausstand.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 335. Pag. 224)-
Böheinnische Hof-Canzlei vom 1. Aprilis 1669, pro Ergehlassung mitNach-
druck-Befelch, die in Schlesien angewiesene Officier, den Fiirsten in
Wallachey und Obristen Vogel ihre Verpflegung erfolgen zu lassen.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 336. Pag. 98.
Bohmische Hof-Canzlei erinnert unterm 7. Iulii 1669, dass die Standt
in Schlesien die reformirte Officier 1) vom 19. Martii bis ultimo Maii be-
zahlt, und noch 4 Monat dariiber ihnen reichen wollten lassen, worunter
auch der wallachische Waivoda verstanden.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 335. Pag. 394).
1) Reformiren nannte man friiher: ein Regiment auf einen geringeren Stand setzen;
reformirte Officiere diejenigen, welche durch das Reformiren ihre Stellung verloren,
aber ihre Charge behielten, und mit geringerem Gehalte bis zur Neuanstellung an-
deren Regirnentern angeschlossen worden. (B. Poten, Handworteibuch der gesamten
Milittirwissenschaften, VIII. p. rot).
Gika Fürst in Wallachey [Anfang Augusti] 1669 umb seine Pension in
Schlesien.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 335. Pag. 447).

www.digibuc.ro
325 PRIBEGIA LUI GL1GORA$CU VODA PAIN UNGARIA $1 AIUREA 57

Bohmischer Hofkanzlei includitur vom ig. Augusti 1669 des Ffirsten in

der Wallachey Iohann Gregor Gika Memorial wegen Abfiihrung seiner,
auch der andern reformirten Officier Verpflegung nicht nur bis End Sep-
tembris, sondern weiters.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 336. Pag. 207).
Gika Fürst in Wallachey [Mitte Octobris] 1669, pro Assignirung seiner
ausstandigen Portionen in Mahren.
(Wien. Kiiegsarchiv. Protokoll 335. Pag. 519).
Böhmischer Hofkanzlei Antwort vom 25. Octobris 1669, auf des Ober-
ambts in Schlesien Rep liken über die Verpflegung der reformirten Of-
ficier, des wallachischen Fürsten, Nachschickung des Unterhalts für die nach
Hungern destinirte 2 Compagnien zu Ross und Bezahlung der Fortifica-
tions-Gelder.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 336. Pag. 262).
Gika Furst in Wallachey [Anfang Decembris] 1669 pro Verordnung damit
Ihme seine ausstandige Portiones sollen bezahlt und ins kiinftig, darmit
ordentlich continuirt werden.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 335. Pag. fuo).
Boheimbische Hofkanzlei vom 20. Decembris 1669, pro Ausfertigung Be-
felch an das Oberamt in Schlesien dem Fiirsten in der Wallachey Johann
Gregor Gika seine Pension richtig erfolgen zu lassen.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 336. Pag. 314)
Ioannes Georgius Gika Vallachiae princeps, bittet umb seine rilckstandige
Pensions-Bezahlung in Schlesien.
B. Der löblichen koniglichen Boheimischen Hof-Canzlei abermal zu re-
commandirn, ob sie den Herrn Fürsten beeder Wallachey zu seinen assig-
nirten Portionen in Schlesien verhillflich erscheinen, auch dem Hofkriegsrath
von dem Erfolg unbeschwerte Nachricht ankommen lassen wollte.Dorsch
12. Februarii 1670.
(Wien. Kriegsarchiv. Piotokoll 337. Pag. 54).
Ottendorf aus Kaschau vom 25. Marti:: 1670. Im P. S. legt er bei, was
vom wallachischen Waivoda und seinen Correspondenten, einen Kaiser&
chen Hof-Caplan und seiner iiblen Intention berichtet, auch was er sonsten
von Insolentien angefangen, und wes er sich verlauten lassen.
(Wien. Kiiegsarchiv. Protokoll 337. Pag. 186).
26. Aprilis 1670. Leutschau. Kam Georgius Gika Princeps Wallachiae
Transalpinae wieder allhier an, welcher seine Liebe gegen diese Stadt aber-
mal contestiret, und versprochen: Sobald Er nacher Wien kame, vor Ihro
R. K. Majestat vermelden wolle, tlass wir getreue, obwohl auch arme Leute

www.digibuc.ro
 58 ANDREI VERESS 326

waren. Es hat dem guten Herrn dieses des Herrn Rakoczy Ferentz Beginnen
gar nicht gefallen wollen, vorgebende, dass er hinter das Licht ware ge-
fiihrt worden, und dass die Tiirken ihme zu diesmal nicht beistehen werden.
Darum er es in die Lange nicht treiben wiirde; sondern musste unterliegen,
weil all sein Intent, Sach und Vornehmen auf schlechten Fundament be.,
stunde; den 27. April reiste der Fürst fort, und gab Gem. Stadt Ihme ein
Schreiben mit, an Ihro Konigliche Majestat de nostra fidelitate, welches er
selbsten zu iiberliefern nebens einer guten Recommendation versprochen.
(Wagner: Analecta Scepusii II, pag. 33).
Ioannes Georgius Gika Ffirsten in Wallachey wegen der in Schlesien
Ihme assignirten Portionen.
B. Auf die löbliche konigliche Böheimische Hof-Canzlei mit dieser fer-
neren Recommendation zu geben, ob dieselbe ingebetene ferner nachdrUck-
fiche Verordnung gehoriger Orten ohnmassgebig zu thuen Ihro belieben
lassen wollte, damit der Effect darauf erfolge.Hoffmann 5. Maii 1670.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 337. Pag. 214).
Ioannes Georgius Gika Fiirst in Wallachey [Anfang Mali] 1670 wegen
der Ihme in Schlesien angewiesenen Portionen.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 337. Pag. 248).
General-Commissarius von Hohenfeld vom 9. Maii 1670, wegen des
Vaivoda Gika.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 337. Pag. 257).
Hofkriegsraths Antwort vom ii. Maii 1670 an Hohenfeld, auf sein
Memorial vom 9. dies: 2° konne die Eintheilung der Reformirten sus-
pendirt werden. 20 Habe es bei des wallachischen Waivoda Pension sein
Verbleiben.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 338. Pag. 256).
Gregorius Gika wallachischer Furst [Anfang Iunii] 1670, pro Resolution
ob Ihr Maiestat Ihme in dero Diensten behalten oder in Tiirkei [zu gehen]
erlauben wollen.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 337. Pag. 332).
Boheimbische Hofkanzlei includitur am zo. Iunii 1670, des wallachi-
schen Fiirsten Gika Anbringen umb Bezahlung der Ihme ausstandigen 25
Monat in Schlesien, und Reichung hinfüro seine Pension aus Mahren vom
2. Iunii demselben richtig.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 338. Pag. 208).
Fürst in Wallachey [Mitte Iu lii] 1670 pro Anschaffung seiner Portionen.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 337. Pag. 407).
14. Giugno 1670. Vienna. Maria Zorzi ambasador cdtre dogele Vencriei.
Ha rappresentato in udienza il prencipe di Valachia li motivi della sua ye-

www.digibuc.ro
327 PRIBEGIA LUI GLIGORASCU VODA PRIN UNGARIA I AIUREA 59

nuta alla Corte. Volevano ii ribelli destinarlo per Generale suo contro l'im-
peratore. Conoscendo ii coraggio et esperienza che tiene della professione
militare, confidavano di migliorare grandemente con un capo di grido et
d'autorita. Da hli precedendosi con fede incontaminata et pura intentione,
negb d'assumere impresa contraria alla sua obbligatione et giuramento con-
tratto, et alla giustitia. Essi non acquietandosi cominciavano a passare dalle
preghiere alle minaccie, et a protestarli in vece del comando la prigionia.
Conobbe impossibile rendere capace quella gente cieca alla ragione et fre-
netica per li vantaggi vani et inutili. Per questo s'absent6 occultamente
con ritirata onorevole et di riputatione; facendo ii viaggio per strade occulte,
si condusse con sicurezza a Vienna. Supplica l'imperatore rimirare con ef-
fetti di benigniti la sua devotione costante nell' havere perduto oltre ii prin-
cipato di Valachia, anco l'occasione presente, che li risultava a rilevante pro-
fitto. Qui riconoscono ii ministri la convenienza di consolarlo. Li cimenti
della sua ottima volonta comprobati da tante esperienze, meritano al pari
l'aggradimento et le mercedi. Non 6 dubbio che se li ribelli da un capo di conto
havessero preso la direttione et gli auspicii, si sosteneva ii partito con so-
dezza et speranza d'avvenimenti felici.
(Venezia. Arch. di Stato. Dispacci di Germania v 1. 135. No. 268).
Böheimbische Hofkanzlei includitur am 21 . Rill 1670) des Fürsten
von der Wallachey Iohann Gregorii Gika Anbringen wegen seiner ausstän-
digen Pension in Schlesien.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 338. Pag. 276).
Pabstliche Heiligkeit intercedirn [Mitte Augusti] 1670, für den Fürsten
aus der Wallachey.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 337. Pag. 460).
23. Agosto 1670. Vienna. Maria Zorzi ambasador cdtre dogele Veneliei.
Ii prencipe di Valachia, se ben lontano da quella provincia, tiene ad ogni
modo corrispondenze ottime et §icure. Molte lettere li sono capitate in tempi
diversi, considerate particolarmente per le vere notitie che vengono dalla
Porta. Hanno questi ministri desiderato di godere la communicatione con-
fidente. Egli con pontualith mirando in materia si curiosa et importante a
rimostrare la sua rassegnatione alli comandi Cesarei, ha sempre fatto ve-
dere ogn' avviso. Ultimamente li 6 pervenuta una lettera, scritta da suo in-
trinseco in zifra, con ragguagli rilevanti et molesti. Contiene che il primo
visir, pentito d'havere lasciato progredire l'armi imperiali con feliciti nell'
Ungheria, pensi a fermar ii corso alli fortunati successi. Vorebbe non solo

www.digibuc.ro
6o ANDREI VERE SS 328

opponer perch6 non s'avanzassero nell' avvenire, ma sturbare con le pos-

sibili arti ii benefitio già riportato. Subito gionto appresso ii Sultano rimirara
con riflesso profondo a mover una macchina grande, che colpisca la christia-
nita in parte si delicata et gelosa; haveva spedito ordini per tutto l'imperio
a fine di ricavare li mezzi necessarii per l'unione d'armata poderosa et ga-
gliarda. In Valachia et Moldavia gia essere corse l'intimationi, che in confor-
mita degl' obblighi ordinarii allestischino la militia et le forze; che siino attenti
alle commissioni per esseguirle con la celeriti necessaria, non mene che ras-
segnatione fedele ; che subito haveranno quelli principi ridotta la Consulti
per risponder all' Ordine Regio ; attestorono d'obbedire prontamente, nel
tempo medesimo, significando gl' incomodi per la stagion avanzata, l'an-
gustie che afflissero li populi per le guerre passate et l'impossibilith per la
corrente stagione di rendere fruttuoso et degno servitio. Cosi riespidirono
subito in Andrinopoli un cornier 1).
(Venezia. Arch. di Stato. Dispacci di Germania vol. 135. No. 296).
1) Urmarea 61:Aria in Hurmuzaki: Documente DC/1 p. 258/9.
First Gika in der Wallachei erbietet sich [Mitte Septembris] 1670, ein
Regiment Reuter in Tiirkei «Farige* genannt zu werben.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 337. Pag. 529).
4. Ottobre 1670. Cimerino. Maria Zorzi ambasador cdtre dogele Venetiei.
Spedi ii prencipe di Valachia in Andrinopoli ii suo gentilhuomo con secrete
commissioni, per procurar ii proprio vantaggio. Non riport' in questa Corte
le soddisfattioni pretese, ne le ricompense promesseli per gl'ottimi servitii
ch'afferma haver reso nella guerra passata; si duole del stat' infelice, per
essere concorso con l'opera sua al benefitio della Christianiti et alle glorie
Cesaree. Haveri pers' il suo prencipato, che lo costituiva in prospera for-
tuna opulente et stimato. Hora mendicare quasi li necessarii alimenti, per
sostenere se stesso in condition angustiata et afflitta. All' imperatore in molte
udienze ha presentato suppliche per ricever provvisioni et assistenze; in caso
che non s'inclini a somministrare li mezzi di stabilire la sua casa con asseg-
namenti proportionati et sicuri, dimanda licenza per diriger secondo le vio-
lenze della necessità le sue necessarie deliberationi. Con li ministri replicb
simigliant' espressioni, con il general Montecuccoli particolarmente, essendo
presidente di guerra, li pare che doverebbe assumere con maggior premura
la sua protettione. Lui adesso non riceve effetti, ma sole parole. Il tempo
6 lungo et si consuma nelli dispendii et negl' incomodi. Li va per la mente
di ritrovare tra Turchi di nuovo accoglimento, che non rincontra ne' Chri-
stiani. Da suoi confidenti, che tien press' il Visir vien avvisato che si conservi

www.digibuc.ro
329 PRIBEGIA LUI GLIGORA$CU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 61

da quel supremo ministro memoria, non meno della sua persona, che della
sua habilith et sufficienza; anzi molte volte ne' discorsi havere mostrato dis-
piacere d'havere perduto soggetto, che nella direttione dell' armi et nell'
occasione di mossa de' Vallachi et Moldavi si teneva in consideration di
sodo fondamento, per l'esperienza et valore. Egli dunque onendo alli dis-
gusti che dalla Corte riceve, grallettamente che ii vengono dalla Porta
sta disposto al ritorno, quando non sia accomodato convenientemente. Quest'
6 il negotio, che lo ha indotto alla speditione. Li ministri, come non appro-
vano la corrispondenza et l'inclinatione, cosi vorebbero divertirlo da riso-
lutioni troppo pericolose. Certo è che a Sua Maesta non comple lasciarlo
partir liberamente. Pub essere che si rifletta meglio nella conseguenza di
lasciarlo content' o mortificato. Questo governo non opera che riducendosi
agl' ultimi periodi, et agl' estremi partiti de difficolth o de travagli. Per forza
bisogna estorquer, ingannandosi, chi suppone ricevere con soavità et cortesia.
(Venezia. Arch. di Stato. Dispacci di Germania vol. 136. No. 318).
Georgius Gika Furst in Wallachey kombt ein [circa 25. Novembris] 1670,
umb das Generalat in Ober-Hungarn... weil eben nach dem Bericht des
von Spankau aus Kaschau vom 19. Novembris an den Herrn Hofkriegsraths-
Prisidenten, dass den 27-ten der General in Ober-Hungarn Chiaki 1) gestorben.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 337. Pag. 666).
1) Conte le Francise Chiaky.
4. Gennaio 1671 1). Vienna. Maria Zorzi ambasador cdtre dogele Veneliei.
Ad un ambasciatore del prencipe di Valachia haveva il Re 2) concessa l'u-
dienza. Espose rofficiosith per l'elettione alla corona, il desiderio d'un ottima
corrispondenza, et richied6 insieme che 11 fossero destinati comrnissarii per
trattar alcuni negotii. Questi si riducono a differenze per li confini et ad estrat-
tione di varie merci del regno, come hanno sempre concesso li Re preces-
sori. La, risposta fu benigna portata dal cancellier di Lituania, riservandosi
a proponere nel Conseglio l'istanza per risolverla intieramente.
(Venezia. Arch. di Stato. Dispacci di Gerrnania vol. 134. fol. 652).
1) E scris 1670 ceeace (More Veneto) inseamni 1671.
2) Se intelege regele Poloniei, adic Mihaiu Korybut Wisnowiecki.
General Commissarius von Hohenfeld vom 9. Martii 1671, wegen der
2 Schmidtischen Compagnien, des wallachischen Vaivoda, und des Obristlieu-
tenants Gneiss, deren Verpflegung das Land Mahren depreciret.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 339. Pag. rzg).
Copiae zwei an die löbliche konigliche Böheimbische Hof-Canzlei ergan-
genen Decreten. i0 Die Mährische Ständt wegen fernern Verpflegung der
2 Schmidtischen Compagnien, des wallachischen Fürsten und Obristlieu-

www.digibuc.ro
6z ANDREI VERESS 33 0

tenanten Gneissen capace zu machen. 20 Wfirdet ein Lista beigeschlossen,

der vom z . Iunii 1670 bis Februarii 1671 in Schlesien angewiesenen Par-
teien, deren Praetension 7180 fl austrägt.
B. Der Rom. Kais. Mt. etc. Herrn von Hohenfeld etc. zur Nachricht zu
communicirn. Dorsch xo. Martii 1671.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 339. Pag. 99 0 340. Pag. 97).
Boheimbische Hof-Canzlei vom 23. MaTtii 1671 Ober den wallachischen
Waivoda.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 339. Pag. 124).
Extract [eines Briefes] vom wallachischen Fursten Gika vom 2. Aprilis
1671. Haltet er sich, wes Ihme der Martiano, Littauischer Bischof vor Zei-
tungen von denen TOrken und sonsten geschrieben.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 339. Pag. 255).
Gregorius Gika Fürst in Wallachey [Anfang Aprilis] 1671 wegen seiner
4 monatlichen Pension in Schlesien.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 339. Pag. zoo).
Boheimbische Hof-Canzlei am 20. Aprilis 1671 pro Bezahlung den Far-
sten in der Wallachey Iohann Gregor Gika, seine in Schlesien ausstdndige
4 monatliche Verpflegung.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 340. Pag. 170).
Gika Ffirst in Wallachey bittet [Anfangs lunii] 1671 umb Licenz und
Passbrief nach Loreto und Rom mit seiner Gemahlin und Leuten.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 339. Pag. 332).
Wallachischer Waivoda Gikoua im FOrstenthumb Teschen, bittet umb
ein Salvaguardia auf seinen Hof in der Trzenegg.
B. Der löblichen koniglichen Böheimbischen. Hof-Canzlei umb dero un-
beschwerten Bericht und Gemiieths-Meinung, zumalen dem Kaiserlichen
Hof-Kriegsrath von des Supplicenten Person nichts bewusst, in Freundschaft
zu communiciern. Hoffmann 17. Iunii 1671.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 339. Pag. 306 0 337).
Gika Fürst in Wallachey pro Anschaffung der Ihme ausstandigen 4 Monat
in Schlesien und 4 Monat in Mähren, zu seiner Reis nacher Rom.
B. Per löblichen koniglichen Boheimischen Hof-Canzlei in Freundschaft
zu recommendiren, ob sie dem Herrn Supplicenten zu schleiniger Abfuhrung
innermelten Restantien, auf dessen vorhabende Reis, unmassgebig verhilf-
lich sein woilte. Dorsch 4. lit& 1671.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 339. Pag. 349 0 373).
12. Luglio 1671. Vienna. Monsignor Albrtzio nunciu catre cardinalul Altieri
la Roma. Fin dall' altro giorno s'incammin6 verso costa il principe di Va-

www.digibuc.ro
33 I PRIBEGIA LUI GLIGORA$CU VODA PRIN UNGARIA $1 AIUREA 63

lachia e di Moldavia, e bench6 io stimi superfluo di avvisare le sue qualitk

che suppongo costl ben note, nondimeno per abbondanza in cautela accenno
esser questo Signore il vero principe di quelle provincie, e quello appunto
che nell' ultima guerra ch'hebbe Sua Maesth Cesarea col Turco, si uni colle
sue truppe alle Cesaree, e cooperb molto con esse alla vittoria ch'hebbe la
Maesth Cesarea, e che per questa causa fu poi egli privato della Porta Otto-
mana de' suoi stati; onde si 6 poi trattenuto in Vienna con un tal assegna-
mento da questa Maesta.
(Roma. Arch. Vat. Nunz. di Germania vol. 189).
2%. Agosto 1671. Venezia. Si ritrova qui il prencipe di Valachia, già
scacciato dal Turco, venuto di Germania, dove s'era ricovrato, qual pensa
ora portarsi in Constantinopoli per tentare se li pub riuscire d'esser riposto
in possesso.
(Colectiune prival. Budapest. Avvisi).
29. Agosto 1671. Roma. Di Venetia scrivono, che vi era gionto ii principe
di Valachia gii cacciato dal Turco e ricoverato in Germania.
(Roma. Arch. Vat. Avvisi vol. u6).
r. Novembre1671.Vienna. Nunciul Albrizio cdtre cardinalul Altieri la Roma.
Subito ricovrato in questa Corte, doppo che fu scacciato dal suo principato
ii principe di Valachia, gl'era stato fatto da Sua Maesth un assegnamento
di 4 o 5 mila fiorini; ma che del resto poteva egli procurare i suoi vantaggi,
senza queste cautele.
(Roma. Arch. Vat. Nunz. di Germania vol. 189).
24. Decembris 1671. Adrianopel. Casanova an Kaiser Leopold. Der walla-
chische FUrst, der sich lange Zeit zu Wien aufgehalten, ist zu Adrianopel
angelangt, hat Perdon erhalten mit dem Geding aber, bei der Hofstadt nicht,
sondern zu Constantinopl sich aufzuhalten. Hatte kein Audienz bei Gross-
Vezir haben konnen;. man meinet, er werde in kurzer Zeit wieder Fürst
werden. Bishero hab es nichts gespiihrt, dass er etwas iibles von Draussen
geredt hätte.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
23. Gennaio 1672. Vienna. M-r Albrizio nunciu cdtre cardinalul Altieri la
Roma. Oltre quelle notizie che portano le lettere capitate ultimamente del
sopradetto corriere, s'e poi inteso pib precisamente esser vero che ii Gika,
già principe di Valachia, quale nell' estate passata si parti poco soddisfatto
di questa Corte, sia giunto in Adrianopoli et introdottosi alla presenza del
Gran Sultano, sia stato amorevolmente accolto e datale sicurezza d'esser
fra poco rimesso al suo principato, e che di pin ii dicesse ii primo vizir, che
ii comando dell' armi ottomani in quelk parti li sarebbe stato conferito;

www.digibuc.ro
64 ANDREI VERESS 332

e perche si conferma con lettere di Transylvania esser insorta una solleva-

tione de' villani nella Valachia contro quel moderno principe, per il peso
delle contribuzioni intolerabili, si va discorrendo esser questa una mentione
e pratica secreta de' medesimi Turchi per haver un pretesto di rimuoverlo
dal governo e rimettervi il predetto principe Gika, conformemente l'inten-
tione datagli.
(Roma. Arch. Vat. Nunz. di Germania vol. 191).
Hof-Expedition vom .r. Februarii 1672, wegen gueter Verwachtung durch
die hiesige Stadtguardi oder sonsten, des von Graz nacher Schottwien ge-
brachten wallachischen Bischofs Gabrielen Miakich 1).
B. Der Röm. Kais. Mt. etc. Herrn Ugarde Freiherrn etc. zuzustellen,
welcher so wiel Mannschaft, nebenst darzue gehorigen Officier, als er zu ge-
nuegsamber Verwacht- und Verwahrung invermelten arrestirten wallachi-
schen Bischofens zu Schottwien für nothig befindet, dahin zu commandiren,
wissen wiirdet, massen auch wegen des gewohnlichen Reis- und Zehrungs-
Unkostens fiir bedeute Mannschaft, an die löbliche Kaiserliche Hof-Cammer
die behorige Erinderung beschieht.Hoffmann 5. Februarii 1672.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 341. Pag. 99 ci 124, 134).
1) AceastA notitA nu priveste pe Gligorascu Vocla, fiind insA de interes romanesc
am gasit de cuviintA a o copia impreuni cu celelalte cari mai urmeaza asupra aresthrii
acestui episcop roman, poate de prin Istria sau Croatia, care pare A fi necunoscut
in ierarhia romana.
3. Februarii 1672. Adrianopel. Casanova an Kaiser Leopold. Der moldau-
ische Fiirst, umb daselbst confirmirt zu werden, ist bereit auf der Reis ge-
wesen, aber mit der Confirmation wieder zuriickbefehlcht worden; man
vernimmt aber, dass selbige Rebellen ihn nit wollen einlassen. Der Walla-
chische seie auch wegen der Confirmation alldort, so man vermeinet, dass
er's erhalten wiirde; wiewohl sich etliche stark bemilhen den Gregorasco,
so durch Venedig dahin kommen, und Perdon erhalten, zum Furstenthumb
wieder zu verhelfen.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
Hofkriegsrath an die Hof-Cammer, am 5. Februarii 1672. Intimatur,
dass ein gewisse Mannschaft sambt darzue gehorigen Officier zur Verwach-
tung des wallachischen Bischofens Gabriel Miakich von hiesiger [Wiener-
Stadtguardi nacher Schottwien geschickt werde, pro Verschaffung denen]
selben der Reis- und Zehrungs-Unkosten.
(Wien. Kriegsarchiv. Prwokoll 342. Pag. so).
9. Februarii 1672. Adrianopel. Casanova an Kaiser Leopold. Der Gre-
zorasco, so unlangst durch Venedig dahier kommen, wurde anieczo von Con-

www.digibuc.ro
333 PRIBEGIA LU1 GLIG0RA5CU VODA PRIN UNGARIA 51 AIUREA 65

stantinopl beruefen, wiederumb Fürst in Wallachey zu werden; wiewohl

man vor wenig Tagen noch andere Meinung gefart. Die Ursach seie, dass
die Wallachen unter sich selbst uneinig gewesen, ihren Ffirsten, und die
zu dessen Zeit tyrannisirt, verklagt haben, wie von den Vornembsten waxen
damals vor zwei Tagen bei der Nacht gefangen genomben worden, wurden
Ubel tractirt; der Spatar oder General seie entrunnen. Ob dieser Fürst seine
Dankbarkeit vergessen wird, seie mit der Zeit zu sehen.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
Hofkriegsrath an die Hof-Cammer, am 17. Februarii 1672. Pro Verschaf-
fung Unkosten zur Abfiihrung des zu Schottwien verhaften wallachischen
Bischof, Gabriel Miakich nacher Glatz.
Dann wird ihr des Ugards Bericht beigeschlossen, dass der nacher Schott-
wien commandierten Mannschaft bis dato nicht ein Stuck Brod gereicht
worden, wie sonsten gebrauchig, dass einem Caporalen des Tags 30, einen
Gefreiten 24 und einem Musquetierer 15 Kr. gereicht werde, umb derselben
solche zureichen.
Ugard solle den zu Schottwien verhaften wallachischen Bischof Gabriel
Miakich von dannen bis nacher Znämb convoyren, und dem alldorten commen-
dierenden Souches'ischen Officier tiberliefern lassen.
Souches' Oberstlieutenant intimatur, ass der Ugard Befelch [hat] den
zu Schottwien arrestierten wallachischen Bischof Gabrielen Miakich nacher
Znimb zu convoyren, welchen derselbe zu übernehmen und nacher Glatz
zu Uberbringen.
Hauptmann zu Glatz solle den zu Schottwien gefangenen wallachischen
Bischof Gabriel Miakich, so nacher Glatz gefiihrt werde, abernehmen und
wohl verwahren lassen hat.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 342. Pag. 74 75).
26. Februarii.r672. Adrianopel. Casanova an Kaiser Leopold. Der Grego-
rasko, so von Wien durch Venedig dahier komben, seie widerumb Fürst
in Wallachey, und ihme befohlen worden, sich zum Krieg fertig zu machen.
Bishero höre man nicht, dass er etwas ales von heraussen geredet hätte,
sondern wie er sich gegen den Ianaki verlauten lassen, dass er die Teutsch
gekonnet, denenselben geneigt gewesen, und nunmehr nach empfangenen
Guetthaten, noch mehr geneigt sein werde. Die in Verhaft genombene
Wallachische Boiaren oder Barones liegen noch gefangen, und man meinet,
dass sie der neue Fürst mit sich fiihren, und weilen sie das Land sehr tyran-
nisirt haben sollen, die Reitung von ihnen nehmben werde.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).

25 A. R. Memoriile Secliunii Istorice. Serio III. Tom. II.

www.digibuc.ro
66 ANDREI VERESS 334

Graf de Souches, wegen der Zehr- und Unterhaltungsmittel den nacher

Glatz fiihrenden wallachischen Bischofen, Gabrielen Miakich.
B. Auf die lobliche Kais. Hof-Canuner umb ohnbeschwerte behorige Verord-
nung allermassen Ingebeten, und nicht mehrers den billich ist, in Freund-
schaft zu remittiren. Hoffmann 3. Martii 1672.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 341. Pag. 156).
Boheimbische Hof-Canzlei vom 26. Martii 1672. Pro Wissen der Lands-
hauptmann [schaft] zu Glatz, wegen Tractirung des wallachischen Bi-
schofs und anderer dahin gebrachten Arrestanten zu verbescheiden; auch
in causa desselbigen Commando halber.
(Wien. Kriegsarchiv. Piotokoll 341. Pag. 205).
Hofkriegsrath an die Böheimbische Hof-Canzlei am 24. Martii 167.2.
Wird beantwortet auf den 16. Martii, wegen des wallachischen Bischofs und
4 andern gefangenen Ungarn zu Glatz, und des Landhauptmanns allda
vermeinten zustandigen militarischen Commando.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 342. Pag. 130).
Hofkriegsrath an Casanova am 28. Martii 1672. Antwort auf sein Re-
lation vom 9-ten Februarii, dass die TOrken ihre Kriegspraeparatorien con-
tinuiren, und der Fürst in der Wallachey Gregorius Gika von der Porten
wieder restituirt werden solle, mit Erindenmg was diesseits fiirgegen Ver-
fassungen gemacht werden. Solle ermelten Fiirsten in guter Devotion er-
halten, deme sein Pension, jährlich pro 3840 fl. in Mahren noch dato fortlaufe.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 342. Pag. 143).
5. Aprilis 1672. Adrianopel. Casanova an Kaiser Leopold. Die moldawische
Rebellen hatten dem confirmirten Fiirsten gewichen ; dieser seie in der Re-
sidenz Iasche angelangt und ihne in Polen entflohen.
Von den Wallachen, so sich in Vechiai niedergelassen 1), in der Remon-
stranz Meldung zu thuen, hab er, Resident, nit far gut gehalten, dardurch
kein Kleinmiithigkeit zu erzeigen, als wann Euer Kais. Mt. nit machtig
waren diejenige aus ihren Landt zu vertreiben, so sich wider deroselben
Willen darin gesetzt haben. Bei vorstehenden Krieg, in welchem der Bassa
in Bosna mit allen Völkern erscheinen muss, wiirdt sich gute Coniunctur
ereignen, diese Leut, wofern sie sich Euer Kais. Mt. nit unterwerfen, zu
vertreiben. Es ware aber gar gut, diese Leut mit der Giiete zur Untertha-
nigkeit zu bringen und ihnen ein Stiieck Landts einzuraumen, in Ansehung
sie gar gute Soldaten seint.
(Wien. Staatsarchiv. Turcica).
1) Poate sa fie niste Romani, stabiliti prin Bosnia si veniti acolo de cine stie
unde, izgoniti poste de vrajmasi de pe la vetrele lor stramosesti.

www.digibuc.ro
335 PRIBEGIA LUI GLIGORMCU VODA PRIN UNGARIA I AIUREA 67

Copia decreti an die löbliche Böheimbische Hof-Canzlei in causa, dass

dem wallachischen Vaivoda, ungeachtet er von der Ottomanischen Porten in
ein Fiirstenthumb wieder eingesetzt worden, seine Pension noch gleich-
wohlen langer continuirt, doch anbei Achtung gegeben werden solle, damit
nit etwa Unrecht erheben werde.
B. Der Röm. Kais. Mt. etc. Herrn Grafen von Hohenfeld etc. zur Nach-
richt zu communiciren. Dorsch 18. Maii 1672.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 341. Pag. 345 §i 342 pag. 220).
Böheirnbische Hof-Canzlei vom 21. Maii 1672, berichtet, dass des Wai-
voda in der Wallachey Pension aus Mähren erhoben und anderwärts assig-
nirt worden.
B. Der Röm. Kais. Mt. etc. Herrn Grafen von Hohenfeld etc. zu commu-
niciren, weilen in der letzten, auf dieses Jahr gemachte Repartition, die zwo
in der N. 6. Rubrik allegirte Beilagen und Specificationes der Pensionisten
nicht mit eingereicht worden, ob demnach er, Herr General Commandant
selbige noch wollte eingeben lassen. Dorsch 27. Maii 1672.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 341. Pag. 353)-
24. Maggio 1672. Venezia. M-r Varese arcivescovo d'Adrianopoli nunciu cdtre
cardinalul Altieri la Roma. Il fratello della principessa di Valachia (la quale
esso principe vi lasci6 gravida) comparse qui pochi giorni sono, per condurla
al consorte con tutta la famiglia, havendo lasciato a' confini della Bossina cin-
quanti cavalli per scortarviela.
(Roma. Arch. Vat. Nunz. di Venezia vol. x12).
Von Spankau erinnert vom 15. lunii 1672 des wallachischen Fürstens
Werbung, etc.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 341_ Pag. 448).
Von Spankau vom 17. Septembris 1672, aus Kaschau. Rabbata schliesst
bei von Barsony Schreiben iii causa, wie er sich wegen der Rebellen und
der Pauren, so die Catholische sehr verfolgen, zu verhalten. Pressburger
Cammer legt bei, was die Zipser Cammer und der Bischof zu Erlau erindern
von bemelten Treffen, was in selbigen geblieben, worunter ein vornehmer
Rebell; auch dass der Gika zu ihnen gehen thue.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 341. Pag. 712).
Hofkriegsrath an Stephan Chiaki am 25. Septembris 1672. Solle den vor-
nehmbsten Praedicanten zu Leutsch zu si:h fordern, und von demselben
die vom Fürsten in der Wallachey, Gregorio Gika empfangene Brief begeh-
ren, oder wenigist derselben contenta sagen und anhero berichten.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 342. Pag. 4/78).

25*

www.digibuc.ro
68 ANDREI VERESS 336

Copia Gutachtens gen B. H. C. in causa, dass dem Herrn Baron von An-
drimont an des Gika wallachischen Farsten Pension 320 fl. monatlich, 1200
fl. angewiesen worden.
Beschluss. Der Röm. Kais. Mt. etc. Herrn Grafen von Hohenfeld zur
Nachricht zu communiciren. Dorsch 28. Decembris 1672.
(Wien. Kriegsarchiv. Protokoll 341. Pag. 823).

Stampe contemporane referitoare, de interes romdn:

Giovanni Gregorio Gika Principe di Valacchia 2° Anno 1663. A. Bloem
del. Corr. Meyssens, fec. Viennae. (Format 152X181 mm.). Reprodus In
Angyal David: Kesmarki Tho koly Imre vol. 1. (Budapest, 1888) p. 57.
Gregorio Sika ( !) Principe di Moldavia etc. Anno 1.664. I. Toorenvliet
del. G. Bouttats Univers. Viennens. sculp. fe. (Format i5X19 cm. cu flori
in colturile portretului).
Costantind Serbano Principe di Valacchia etc. A. Blouem del. Il Bianchi
fec. (Format acela).
Ambele in opera lui Gaaldo Priorato: Historia di Leopoldo Cesare vol. I.
(Vienna, 1670) p. 482. (Anexa).
Kurtzer Bericht fiber die Entsatzung Lewentz, und darbey erfolgten
harten Feldt-Schlacht zwischen Ihr Excel. Herm Feldt-Marschalln Grafen
de Souches, und Gregorii Gika ( !) Flasten ausz Zer Moldaw, den Vesier
von Offen, den Bassa von Erla, Zolnock, Newhausel, und Aly Bassa von
Gran, geschehen den 19. Tag Monats Julii 1664. Zu Augsburg, bey Elias
Wellhöfer Brieffmaler, bey unser lieben Frawen Thor. (4-0 2 foi cu text).
Biblioteca Contelui Alexandra Apponyi No. 9".
Abbildung des Treffens und Entsetzung der Stadt Levens. (Folio, langa
parau doul cete cu insemnarea: Tartaren und Moldauer).

www.digibuc.ro
 COMEMORATIA
LUI

JULES MICHELET
DE

N. IORGA
MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE

.Fedinta dela 30 Maiu 1924

I
In anul and Franca comemoreaza pe marele visionar
care a fost Jules Michelet e pentru noi o datorie speciall
sa ne gandim la dansul.
In adevar, in momentele cand, precum spune un alt Francez
a carui vieata a fost mult timp strans legata de renasterea
noastra nationala si care a crezut ca are datoria de a nu uith
niciodatä ceasurile de multumire gustate in Moldova lui Gri-
gore-Voda Ghica, poetul Edouard Grenier, soarta tärilor noa-
stre era in discutia «areopagului de regi#, gloriosul scriitor
prindeh un amanunt din framantarile anului 1848, incidentul
de eroism femeiesc al doamnei Rosetti alergand in ajutorul
sotului ei prins si trirnis in exil, pentru a infatisà lumii care-1
cetia cu pasiune drepturile noastre la simpatia ei miscata.
Aria inteligenta a acestui popor ash de näpastuit# castigase
simpatia acelui care a urmarit in lungul curs al vremurilor,
dela Romani pang la Revolutia franceza, scanteierile sufle-
tului popoarelor. El se simtise cuprins de compatimire la
povestirea incidentelor din care se alcatue§te «marea execulie
a Romaniei, aplicata din cand in cand, dupl bunul plac sau

26 4. R. Memoriik Sectitodi Istorice. Seria III. Tom. II.

www.digibuc.ro
2 N. IORGA 338

interesul cotropitorilor dela Nord*, prefacand in «robi albi*,

manati la robote si la carat de provizii, milioanele de tarani,
de nobila rassä, cari locuesc väile si sesurile noastre. El ur-
marise desbaterile adunarii taranesti din Bucurestii revolu-
tiei taranesti neizbutite si despre simtul politic si social al
acestor desproprietdriti cAci aceasta a fost de fapt situatia
majoritatii taranimii noastre timp de trei veacuri el se
rostia astfel: #acesti tarani daclura atunci cele mai frumoase
dovezi de bunä judecatä, de vorbire frumoasä si de aleasa
simtire. Indráznesc a spune ea' poate in nici o tara nu s'ar fi
putut gasi la locuitorii satelor un mai puternic bun simt
stramosesc si in acelas timp o dreapta si patrunzatoare ju-
decata, insusiri pe care cei de sus isi inchipuie ca le au
numai ei# I). Parere deosebit de pretioasà, din partea aceluia
care mai tarziu, in ragazul batranetelor, era sä incerce aceh
admirabila explicare a sufletului popular, acea «Volkerpsycho-
logie* fag categorii artificiale si metafizice imbacsite de cu-
vinte tehnice, care e «Le peuplec
Ridicandu-se mai sus insa de aceastä pretuire a stratelor
fundamentale dela noi, cugetätorul istoric, care intelesese dela
inceput ca orice studiu istoric pleacä dela istoria universala
pentru a intelege si se intoarce pentru a verifich tot la
istoria universala, se inchinä inaintea sfortarilor indelungate
ale unui neam dusmanit vesnic de toti vecinii sai fara sa
aiba si adaug: chiar si pana astazi, and stau sub apa-
sarea aceluias vechiu blestem macar mângaierea Ungurilor
si Polonilor Ca' se cunoaste pretutindeni «gloria suferintilor
sale». <Copt milioane de oameni de aceeas limba, de aceeas
obArsie, unul din marile popoare ale lumii, traiau neluati in
searna.* Gâceste, marele Ocitor, ca, neavand «furia Ungu-
rului*, acest popor de o latinitate al cárii adevarat caracter,
de emigratie rurala, nu-1 puteà banui, se tine prin «douà in-
susiri care 1-au facut sä se ridice de ate ori a fost doborit:
rlbdarea si mladiereah. Intuitia lui minunata il face sa desco-
pere pretul pe care-1 are in cantec si artä produsul, nesarsit
de variat si incantator de simplu in mijloace, al imaginatiei si

1 Traducerea d-lui profesor D. Munteanu-Rimnic.

www.digibuc.ro
339 COMEMORATIA LUI JULES MICHELET 3

simtirii romanesti creatoare : cuvintele lui sunt, cred, cea dintaiu

apreciere a acelei contributii a noastre la elaborarea frumo-
sului in omenire pentru care abia astazi incepe a se deschide
intelegerea marilor natiuni. Pasionatul de fenomene etice
a cules din spuse despre o tara pe care n'a vazut-o, poate
si pentrucl n'am tinut sä i-o al-A*01m, recunoscatoare, mora-
litatea färä carja de legi si sulità de supraveghere a maselor
täränesti si acea ospitalitate imparkeasca, in cele mai umile
conditii, pe care o descrie ca si cum el insus, calatorul prin
imaginatie peste täri si peste secole, s'ar fi impartasit de
zambetul ei neprefacrit. Pasarea de sub strasina, barza de
pe coperis, spune el, intra si ele in randul oaspetilor pentru
cari nimic nu se cruta dintr'o agonisità saraca.
Din Alecsandri, din incercarile lui Rosetti, pe care nu
trebuie sa-1 sac:km de hatarul teoriilor de rassa, ci, critical-id
caracterul difuz al frazei sale de romantic, sa recunoastem
vibratia byroniana a versurilor tineretei sale, din cantecul
popular acomodat si completat de cel dintaiu, curiosul de
orice manifestare sufleteasca a cules cat ii trebuià pentru a
spune ca avem si noi o literatura prin care, farä atentia
universala pentru a ne adresh ei, natia noastra tisi-a vorbit
siesi, inimii ei, despre durerile si bucuriile ei». #Nimic nu
m'a interesat mai mult», declara el, ocu privire la sufletul
acestui tanar popor deck datinile, cantecele din care acest
copil care pima* (dupa contrafacerea lui Alecsandri, pe
care, ca si M &in: ee intr'un foileton contemporan a simtit-o)
#ca nu stie deck &à iubeasca, sä culeaga flori si sä suspine,
se ridica deodata ca sa vorbeasca barbateste, lasand sä iasa
la iveala ceeace-i meneste viitorul.
Poetul interpretarilor istorice, care era de mult un profet
al vremilor sale, nu e indiferent fata de ursitele noastre si
cauta a le fixà liniile principale. Cunoscand boierimea numai
in faza ei de atunci si numai dupai caracterizarea adversarilor
ei, el o inlatura din iubirea lui si la dansa se gandeste, de si-
gur, ca si atatia alti scriitori francezi and vorbeste
de anoravurile cam usoare, cel putin la orase, uncle», adauge
el, #populatia e foarte mult amestecatä cu straini». Viitorul
nostru nu-1 vede asigurat deck dupà improprietarirea Ora-
26*

www.digibuc.ro
4 N. IORGA 340

nului. Pentru dânsul, pentru acest «popon, el cere «o bu-

cath de phmânt, din care, prin munch, sh-si poath agonisi
traiul, sh-si poath hrhni sotia si copiib. Dar totdeodath acel
care vorbeste despre «poporul de opt milioanu absolut omo-
gen intelege eh trebuie sh i se dea o tail unich pentru un
popor perfect unitar.
Vorbind de nephsarea, care nu puteh fi evitath in ash de
grele imprejurhri, a guvernului revolutionar din 1848 fatà de
revolutia româneasch, fäcutd, poate chiar prea mult, pe baza
singurelor idei franceze, el observä eh Franta nu poate da
cleat «lacrimi pentru cei ce au crezut in ea si ea nu i-a ajutatc
In curând Franta era sh dee si acest ajutor, fie si printr'un re-
gim pe care inveteratul democrat sentimental nu-1 puteh ad-
mite, acela al unui Imphrat totus cu aceleasi conceptii ca
acest crainic al drepturilor populare si nationale. Dar ceeace
dela o natie sorà ni e mai scump chiar cleat acest ajutor e
intelegerea simpatich. In aceasth privinth nimeni nu 1-a in-
trecut pe Michelet si-mi ingaduiu a comite o indiscretie, o
gravh, dar dulce indiscretie, redând dintr'o admirabild scri-
soare a acelui care in athtea privinte ii calch pe urme, marele
istoric al strAbunei sale Galii, d-1 Camille Jullian, rândurile
in care vorbeste de «aceh Romhnie in care a fost odath, in jurul
acelei Albe astAzi inviate, un Stat celtic, unde a fost aceh
sfânth regalitate dacich, una din adevAratele minuni ale an-
tichiatii, unde au trait acele colonii romane pe care suntem
obisnuiti a le admirà si in care s'a petrecut, de o suth douh-
zeci de ani, aceh prodigioasa ridicare a poporului care e una
din gloriile umanitatii moderne* 1).

II
Spiritul lui Michelet, si in ce ne priveste pe noi, ca si in ce
priveste esenta lui nobilä si fecundh, n'a dispärut deci, din
1) 4Cette Roumanie oil il y eut jadis, autour d'Albe aujourd'hui ressuscitée, un
Etat celtique; ou il y eut cette sainte royauté dace qui est une des justes merveilles
de l'antiquite; oU il y eut ces colonies romaines qu'il est convenu d'admirer, oil
il s'est passé, depuis cent-vingt ans, ca prodigieux redressement de peuple qui est
une des gloires de l'humanité moderne; oU il y a tant d'amities francaisess;
scrisoare din 20 Aprilie 1924.

www.digibuc.ro
34' COMEMORATIA LUI JULES MICHELET s

Franca, un4 1-a atacat adesea o critica, ce se inspira din

rationalismul german, de milli incapabil de sintesa lui Ranke
si putin respectuos de aceea, mai rece, a lui Lamprecht, si
din acele practice de seminarii erudite, care pregatesc stiinta,
dar n'o reprezintä, cum n'o reprezintä nici o anumitä pa-
trundere a filozofiei de termeni.
A-1 defini e o indrazneala pe care totti mi-o impune mo-
me ntul.

Aparitia lui Michelet in literatura istorica franceza ar para.

Ca' poate fi pusä in legatura cu triumfatoarea revelatie de
trecut a lui Chateaubriand, care n'a lasat numai invierile
uimitoare din operele sale de imaginatie, ci a dat, in acelas
stil de un neimitabil farmec al coloarei, de un maret rasunet,
si tablouri de vieata adevarata in «Etudes historiques». S'a
vorbit si de Vico, genialul comentator italian al istoriei, ale
cArui formule 1-ar fi fermecat.
Scoala de istorie germanl 1-a reclamat pentru &Ansa si
acest visator de infrätiri universale a iubit pe Germani pentru
marele avant de idei dela inceputul secolului al XIX-lea
ca si pentru o vieata patriarhala care exista si domina pe
vremea lui , atribuind interpretatiilor filozofice ale trecu-
tului, revelatiilor ei de filozofie istorica conceptia primordiall
a operei lui Michelet.
De sigur ca nimeni dintre aceia cari si-au trait tineretea
in vremea and sunau trambitele de aur ale marelui romantic
francez n'au putut scaph de influenta lui. In «Studiile isto-
rice» ale lui Chateaubriand, care nu trecuse prin ceeace mai
tarziu s'a numit pregatirea de specialitate, ci gäsia de atatea
ori din genial instinct adevärul, nu este insä nici dorinta
macar, cu atat mai putin putinta de realizare a marilor si n-
teze in care o explicatie se leaga de alta si din multimea lor
oranduitä se desface o intreaga opera, in liniile ei princi-
pale, cu elementele ei generatoare si fortele ei de impulsie,
ceeace formeazl meritul de capetenie al lui Michelet.
Vico cla cadre mai interesante pentru el cleat continutul :
pe scriitorul francez insä o nesfarsità iubire il apropie de
ace st continut insu§.

www.digibuc.ro
6 N. IORGA 342
I

Iar, daca orizontul istoric s'a largit imens printr'o cuge-

tare indrazneata al carei focar a fost in Universitatile germane
de acum o suta de ani, nimic din caracterul abstract, din
reducerea la tema de ideologie, din violentarea adevarului con-
statat pentru a se ajunge la rezultate cu atat mai seducatoare,
cu cat erau mai false, n'a rdsbatut in mentalitatea romanica,
setoasä de senzatii, lacoma de experiente, capabild de a creh
fiinte vii si scene in miscare, Idea O. piarda firul care singur
permite intelegerea, a scriitorului franca.
Antagonismul e, pe de alta parte, desavarsit intre aceasta
conceptie organica, biologica si psihologica, a vietii trecute,
intre aceastä necontenita punere in legatura a vietii care a
fost cu vieata care este si chiar cu vieata care se poate pre-
vedeh, cu aceea care trebuie sa fie, si intre aceh prelungire a
conceptiei creatorilor de constitutii dela capätul filozofiei se-
colului al XVIII-lea, a revolutionarilor indragiti de noi
oranduiri mecanice, bune pentru oricine, sau macar intre spi-
ritul aplecat spre deslusirea si discutarea asezamintelor de
ieri pentru folosul tendinflor politice actuale, care se intru-
peaza in Guizot protestantul, pe care Michelet 1-a inlocuit
un timp in invatamant farä cea mai mica dorinta de a i se
asimilh.
E o greseala aceea de a infätish in domeniul spiritului uman
generatii spontanee, una fara raport cu alta, izbucniri de in-
dividualitäti misterioase, fara derivatie din materia rassei sau
din curentul gandirii. Dar e o greseala tot ash de mare, facuta
prea adeseori in domeniul istoriei literare, chiar and del:4-
seste m2rginile mai inguste ale filologiei aplicate la productii
primitive, de a crede chi orice nouà manifestare sufleteasca
poate fi urmaritä in toate elementele ei de imprumut, ash
incat, odata gasite elementele de aditionat, nu räman decat
amanuntele, adesea banale sau chiar triviale, ale unei bio-
grafii cercetate critic.
Sangele lui Michelet, tara originii sale au avut de sigur
asupra lui o influenta care nu se poate atinge mai de aproape.
Din ele i-a venit aceh violenta in a atach problemele, acea
furie In a le brusch, acel avant luptätor fata de greutatile
explicatiei, sa zicem chiar aceh lipsä de discretie, de delica-

www.digibuc.ro
343 COMEMORATIA LUI JULES MICHELET 7

teta, de simt al complexitätii nesfarsite a lucrurilor umane

care e in instinctul aristocratiilor. E interesant de considerat,
din punct de vedere al sufletului de clasä si de educatie, deo-
sebirea de infätisare in domeniul istoriei universale intre
sinteza de amvon a episcopului Bossuet, intre procesul-ver-
bal inviorat de patima frondei al nobilului de t(robb Voltaire
si intre poezia cuceritoare, intre sgomotoasa navalire in idei si
stil a acestui plebeian, care trateaza faptele i amanuntele
istorice ca un soldat al Republicei campul de lupta al Europei
invadate i supuse prin farmecul increderii in sine. i in por-
nirea contra unora, buni de (Estrus, in larga fratie, in calda
imbratisare a altora, e acelas suflet al masselor, fanatic si gene-
ros, imbatandu-se din insesi manifestatiile lui spontane si sincere.
E si, cu toata copilaria lui inchisä intr'o casa de muncitor
sarac, un om al naturii. Chiar and gustarea ei e refuzata
unei generatii, ea aduce la nastere ca un fel de misterioasa
mostenire a ei ; simti ca ea a vazut-o cu alti odi deck ai ei,
cari-si transmit senzatia peste hazardul nasterilor, ce nu nip
firul unitatii de rassä si de familie. Cu viziunea aceasta ereditara
Michelet se va simti intre lucrurile din jurul umanitatii ca
si in mijlocul zbuciumului, muncii i suferintii, infrangerilor si
izbanzilor acestei umanitäti Inseci. i cevà din intelegerea fratea-
sea a Sfântului Francisc se va revarsh asupra celor ce trebuie
insufletite prin noi and, la bateanetea fost el vreodata bà-
trân.? , a atins acele teme grandioase, de loc indiferente in
desvoltarea spiritului sau, care sunt Pasarea, Insecte, Muntele.
El e un om de pe lumea aceasta intre produsele artificiale
ale bunei educatii, ale instructiei ingrijite, ale metodei i dre-
sajului. Vrea sa inteleaga si da intelegere celorlalti; are nevoie
sà simtl si face sa simta ceilalti; ii arde de luptä, de amestecul
in luptele pe cari le-ar fi luptat # anume de cutare parte #,
sub cutare ef, si pe cetitorii mai putin inarmati ca sa reziste,
ba momentan i pe cei mai tan, Ii târaste cu dansul sub stea-
gul pe care la un semn din bagheta lui de mag ii prind, iaras
vii, mânile cari au putrezit de mult.
LäsAnd la o parte negura de dimineata din Introduction
a l'histoire universelle dela 1831, plina de cultul simbolelor,

www.digibuc.ro
8 N. IORGA 344

imi aduc aminte de vibratia de comprehensiune si de sim-

patie cu care am strabatut, foarte tânär profesor, acel Précis
de l'histoire moderne, care e una dintre cele mai maH din car-
tile mici. Patru secole traiau cu o intensitate extraordinara :
straniul vräjitor stiuse sa atinga totdeauna punctul precis de
unde pleaca fibrele capabile de a trezi din morti. Este acolo
o absoluta intelegere integrala si unitara si anume prin su-
flet, nu ca in alte incercari, cari niciodata nu duc la altceva
cleat la iluzii, prin definirea institutiilor, prin aruncarea in
bloc a fenomenelor sociale si economice. Cunosteam pre-
lucrarea in ceva mai vast a acestei interpreari in cartile de
scoala ale lui Victor Duruy, ash de mult influentat de ansul ;
contactul cu originalul insus avea insa cu totul altä putere,
Am inaintea mea editia din Bruxelles dela 1840 a acelei
dstorii a Romanilon> care insemnh pentru acest om al in-
tuitiei fulgeratoare, cu tendinte spre scaparari trecatoare de spi-
rit, spre comunicari imediate de splendide impresii, o dis-
ciplina. Dela inceput el se ridica impotriva «disertatiilon> de
moda academia, a expozitiei de substructii critice; ceeace
cuteaz a a infatish, spune el, e istorie.
0 revelatie a naturii romane, ash cum era atunci, incepe.
Ii trebuie sä stie ce zice pamântul, ii trebuie sa vada forma
actuala a eternitatii rassei. Chiar daca n'a fost acolo, ii capätä
notiunea exacta' prin acea transfuzie tainica de care sunt ca-
pabili numai marii instinctivi. Datinile de azi sunt psiho-
logie istorica acumulatl. Un gest al Cesarilor e in manifesta-
rile de oHce cliph ale cui le are sangele si cerintile sufletesti.
Istoria inthrzie fiindca vadit istoricul e fermecat si retinut
de o geografie in care rezida cele dint hiu explicatii. Mai thrziu,
in «Tabloul Franciei>>, acest ignorant al stiintei parnântului
ne da cea mai admirabila gâcire a sensului pe care Whim
patriei sale o are in toate locurile, peste toate tesaturile läun-
trice si sub toate aspectele exterioare.
De aici inainte el traeste intre oamenii pe caH i-a chemat,
i-a convocat. Ii judecä dupà normele neschimbate ale sufle-
tului omenesc, dar cauta in nevoile lor de vieata perspectiva
exacta din care trebuie sa fie priviti: adevärul istoric nu e alta
dec At aceasta.

www.digibuc.ro
345 COMEMORATIA LUI JULES MICHELET 9

Acest adevar de impresie, spune el dela inceput, nu e o

simpla *ire profetica. D e fapt stiinta germana contem-
poranl nu putea da mai mult cleat in notele si excursiunile
lui. Dar nu pentru ele e facuta cartea; prin ele se apara
numai impotriva criticei de detaliu, si, chiar cand se insira
fragmentele de text, spiritul scapa adesea pentru un nou sbor,
alaturi si mai sus.
Contactul continuu cu realitatea, intelegerea unitätii ce se
ascunde sub jocul ametitor de variat, dar intelepteste co-
herent al aparentelor, recursul la ceeace este pentru a in-
telege ce a fost ar fi putut sa adauge si scapararea de lu-
mina a acelor paralelisme, care jignesc numai spiritele
inguste , iata noua vadire de metoda pe care o aduce.
Inca din 1835, un subiect strain il aträsese: vieata lui
Luther. Nu e o carte de luptä, cum s'a zis. Acest catolic in
lupta cu dervisii credintd sale respecth nesfarsit Biserica sa,
#biata maica batrana a lumii moderne, batuta de fiul ei>>.
Cum din istoria Romei nu se desface, ca pentru altii, admiratia
formei republicane sau respectul puterii Cesarilor pretu-
tindeni fiind numai necesitäti istorice, dar mai ales oameni
si obiceiuri , ash si aici, in vremea marilor ciocniri poli-
tice, a revolutiilor al caror rezultat e totdeauna supus ble-
stemului celor caH le-au facut, povestirea, extrase de text
care sunä ca o veche spovedanie venità peste veacuri, se tine
pios linistità. Visa de o istorie a crestinismului insus, unde ar
fi introdus prin cotloanele dogmelor si coridoarele inguste
unde se sugrumä divergentele o notä ce ar fi readus la om,
la omul singur, o religie care n'a fost, de sigur, facuta pentru
teologii de mane, cand lova ash de simplu si de minunat in
teologii de ieri.
Dar de mult Inca el incepuse istoria Franciei sale.
E superioarä aceastä opera acelor dela inceput ? Nu cred.
*i data aceasta o informatie de o extraordinara bogatie o
sustine; niciodata un director de arhive n'a fost mai incantat
de sarcina sa si nu s'a bucurat mai mult de nesfarsitul pito-
resc al marturiilor contemporane, al inganarilor seculare, al
recunoasterilor solitare. Din aceastä imensl cunostinta a ama-

www.digibuc.ro
To N. IORGA 346

nuntelor, din marea iubire pentru caracteristicul pe care-1

cuprind iese insa in stil o sacada continua, un amestec al
icoanelor fugare care nu se pot suprapune. Dar mai este ceva
care inlatura seninätatea constructiilor in adevar slnatoase in
care intensitatea vietii in interior nu sguduie soliditatea sub-
structiilor, nu turbura desfasurarea linistità a linilor dominante.
Conceputa fiind, cum zice el insusi, «la fulgerul revolutiei
din Iulio, and «o mare lumina s'a facut si a descoperit
Frantah, el poate afirma cu dreptate ca" <(a vazut Franca cel
dint Aiu ca un suflet si o fiinta», ca vieata ei cere intregime, ca
«organele ei sunt toate solidare si nu lucreazl cleat in an-
samblu», ca «functiunile ei se leagb, ca «totul influenteaza
asupra totului», ca e o miscare «sinteticl de provocat, fArà care
nu poate fi istoria, definitä ca dnvierea vietii integrale». I se
pare ea' dela al treilea volum, care incepe cu restauratia ideilor
romane sub Filip-cel-Frumos, a devenit mai «uman», mai
istoric, si, sub influent a, crede el, a operei, despre psihologia
populara, a lui Grimm.
De fapt, aceste schimbari, din afara, se introdusesera in
spiritul lui, deviindu-1. Se credeh la inceput mai mult scriitor
decat istoric, cum a ajuns mai tArziu. E tocmai contrariul.
Scrise cu calm, int aiele volume corespund, cu mai putina
vigoare si caldura, Istoriei Romei, dat dela o vreme pasiunea
politica strabate: povestitorul trecutului regal se aruncil la
1848 el zice aiurea ea a pornit inca din 1845 , in izbuc-*
nire 'n plin a urilor celor mai nebune, care se poate in-
telege numai and cineva scapa de sub stap Anirea sistemelor
care au produs-o ca si a indignarii pe care o trezeste insard-
tatea cruzimilor ei. E un strigat de pe baricade, cu incohe-
renta lui, cu stridenta accentelor ei de furie. Profetismul lui
Victor Hugo, biblismul fulgerator de anateme al lui Lamen-
nais e in aier, paradoxul negativ al lui Proudhon molipseste.
Viziuni de friguri trezesc fantome in locul piosului omagiu
care desteapta mortii. Revolutionarul de contagiune devine
apoi exilatul in provincie al regimului cesarian al lui Na-
poleon al III-lea. Departe de o lume pe care o despretueste
si care 1-a lovit, in vuietul valurilor de pe coasta atlantica,
el se trudeste a gasl vagi formule de viitor.

www.digibuc.ro
347 COMEMORATIA LUI JULES MICHELET II

Se interupe pentru a urmh cu istoria modernA a Franciei,

in care duce acelas spirit de neliniste si nervozitate, ca s'a"
revie la Revolutie sub un regim fatä de care n'a avut neindu-
plecata protestare a prietenului salt Quinet. In aceastä \raga'
ideologie un singur lucru a rämas statornic: ideea nationali-
teitii sacre.
Pe aceasta o salutä oriunde, cu ignorarea primejdiilor ce
poate aduce Orli sale realizarea ei in vecinaatea imediatà.
Ea I-a apropiat de noi. Pentru proclamarea in folosul ei ii
siintem recunoscltori. Dar aceastä pästrare a ideii nationale
cäläuzitoare atunci când totul se stange si se amestecä, il
face scump si cugethii severe intr'o vreme ca a noasträ, and
iaräs visiunile ideologiei si-au pgräsit mormintele blestemate.
CAci credinta lui nestrAmutatä a fost Ca', de cfite ori intrebi prin
trecutul ei umanitatea, ea-ti afirmA nevoia formelor orga-
nice, de inceatà desfäsurare, si nu prin lkomia satisfacerilor
materiale, nici sub biciul improvizatiilor revolutionare, si ca'
aceste forme organice, pornite din suflet si dominate de el,
eterne ca eternitatea lui, se chianal natiuni.

www.digibuc.ro
 UN CIOBAN DASCAL
DIN EPOCA DE TRANSITIE
A CULTURII NOASTRE
DE
N. IORGA
MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE

.Fedinta dela 6 lunie 1924

Nu e nevoie s'a mai spunem cd suntem tara cea mai säraca

in memorii, cä din aceastä cauzA pentru epoce si lucruri
insemnate din trecutul nostru suntem siliti a infätish numai
draparea conventionall din actele oficiale sau caricaturi pa-
sionate din ziare, cä tot ce e vieatä adancA a masselor, gandire
si sentiment a deosebitelor strate sociale, care au trait si ele doar
ca si conducatorii de merit sau de usurpatie ni rArnane ascuns.
Si totusi o asemenea informatie exista, numai cat e ash
de uitatà, ea se prezintä adesea in forme ash de inselätoare
asupra cuprinsului, stilul e asà de pretentios, de naiv, de
haotic, respingand la prima vedere, asà de grea e gasirea,
farA o istorie literarä arnhinuntita oH macar o bunä bibliografie,
a acestor modeste produse, incat nimeni, dar nimeni nu s'a
ocupat de ele, fie si numai pentru a le semnalh folosul.
Nici nu e de nevoie sä fie publicatii prea vechi. Cine po-
vesteste prin 187o-8o inceputurile vietii sale e adus sh' atingl
atatea fapte si situatii care apartin unui vechiu regim de
care am pareh depärtati cu sute de ani.
Am fost uimit cand, acum cativa ani, am gäsit memo-
riile unui «om de ranch; plecat de pe malurile Siretului-de-
sus ca sa ispraveasa la Bucuresti. Cunosteam o singurà editie
din ele ; deunäzi am gäsit o a doua, mai intinsä. Dupl India
am alcatuit cu mici eliminäri si schimbäri de form/ aceh
«Vieatä a unui baiat dela orb ce poate sta cu cinste alaturi
de memoriile Basarabeanului boierinas, care prin scrisul lui
27 A. R. Memoriile Seegunii Istoriee. Seria III. Tomul II.

www.digibuc.ro
2 N. IORGA 350

de ton patriarhal lumineaza atfita din, vieata de provincie,

din datinile negustoresti ale tarilor noastre la inceputul
veacului trecut 1).
Acuma tot hazardul care i-a dat d-lui Gorovei si mie pla-
cerea de a fi gasit astfel de märturisiri sincere si pitoresti
imi scoate inainte «omul si norocul, sau memoriile si aventu-
rile unui infortunat (sic) de M. A.», adica Marin Alexan-
drescu , «vechiu profesore, etc.», Bucuresti 1882.
E un haotic amestec de zadarnicii umflate si absolut
proaste si de note de vieata in care autodidactul imbatat de
carte neinteleasä uità de sine si spune frumos pe sleau ce
a vazut, ce a trait 2).
SA incerc a desface, in asteptarea unei editii, atata din
aceasta parte incAt sà lumineze epoca si sä atraga atentia
asupra operei insesi.
Dupai introducerea asupra rautatii omului, doveditä si prin
felul cum se taie bivolii la Colintina, asupra greutatii, pe care
o cunoaste fostul «prefesoreo, de a invalà pe «puiul de omo,
mai putin inteligent, in socotinta lui, cleat «puiul de pasareo,
asupra deosebirii, ce i se pare fara sens, a graiurilor, intre
care al «Ebreului, Thrtanului sau Turculuio cari «blodogoresc
tot ca un fel de pasário, asupra diplomatiei «cu obrazele ca
teletinul, ca coaja copaciuluio, asupra copiilor rau crescuti cari
«urlä ca surliclieleo, pentru paza carora parintii ar aveh nevoie
de «ate un dorobant sau vataselo, dupa consideratii asupra no-
rocului, el infra, la pagina 30, in materia care ne intereseaza,
prezintand vieata lui ca a unui «narator», «infortunato, fireste,
care vorbeste «domnilor, doamnelor si domnisoarelor».
Näscut la 1837-8, data aproximativa, la Gura Sal-Atli din
Buzau. Parinti tärani, dar «avuti, posedând bun cuprins de
vie si mai cu samä vite, boi, cai, oi, si de cele märunte in
abundentao. Taal se chiama Lixandru Sobam. Urit la nastere
1) Teodor V ftrnav Istoria trietii mele" . Ramnicul-Slrat, 1893, ed. Artur Gorovei ;
a doua editie in volum in colectia Minerva".
2) Citeath italieneste asa :
Ne se poco io vidie quem potere somo.
Que quanto io pos tuto videno.
Totusi a cetit Gerusalernme liberata" (p. 9), de bunä seami in traducerea lui
Pftcleanu, frumos ilustratä. 0 citatie francezä tot asa, p. 278.

www.digibuc.ro
351 UN CIOBAN DASCAL 3

sau indatA dupA nastere, incrucisat. La sapte-opt ani e dat la

scoalà in comuna Izvorul dulce sau SArata, «peste un deal si
niste hArtopi urite», in seama «respectatului dascAl Stanciu», ca
sa invete a canth Sfinte Dumnezeule, Pre Tat& si sa zicA
Crezul, dar, doria tatAl pAmAntesc, nu pe nas. Drum greu
pe la Istrita, prin via «Domnicei», pe la LutAria cu stafii.
Nu-s mai multi de cinci, vase elevi, unii de trei, patru ani.
Nestiind Crezul, Marin e «croft» de autorul zilelor sale chiar in
bisericA. Un frate mai mare e luat inapoi la plug, «cu cuvant
cA, dacA are unul la scoalA, e plait». 0 vreme de suferintä
copilareasca. Adesea colegii nu yin, fiind «zapezi maH, viscole,
ploi, noroiu si zloate, calci atunci in adevAr par'cA era altA
lume : iarna era iarnA, cu zapezi maH, gheturi, geruri, iar vara
era varA, apoi primavara». 0 primAvarA, primAvarà b> Vara
altfel, nu se invatd.
Copilul a deprins acolo cetitul, scrisul, «cele patru operatii
simple din aritmetica a mare, se ce numia si biblioteck o carte
care cuptindeà si. din geografie si din astronomie si din naturale
si mai multe cunostinti frumoase si folositoare, apoi din
ceaslov, antece bisericesti» «ca pentru «ghersub> lui. HArti nu
erau. Un Nenciulescu, «cam logofat, cam mosnean, cam mazil»,
imbracat cu fermeneà si negru la fatal, il bate pentru o po-
reclA : deci refuzA a merge la scoala ; de unde corectiune acasa.
«MA legA si mA duse legat la scoald, care se mutase dela domnul
dascAl la scoala zisai domneascA.» InvatA pe cale tabla immul-
tirii, «de s'auzià din sap. i iatà deodatA gratia pArinteascA :
«m'a pus dupA oi», in locul ciobanului Dobre.
*aptezeci, optzeci de oi ii sunt in seamA, cu mieii «negri,
oachesi, Mani, galbiori, bucallAi». Vremea cea mai plAcutA
din vieata lui, si. o descrie cum poate, neuitAnd sA insemne
acolo, pe BArAgan, paza cocorilor instiintati sA nu mAnAnce
porumb de caraule care ar fi intrebuintAnd o pietricicA in
ghiare, läsatA sA cadA jos, ca sA nu adoarmA. «lama se stran-
geau vitele prin adApoastele lor ; aducere de lemne cu sania,
cu tArlia, veselie si bucurie casnicA, iar noi, tinerei copii, la
sezAtoare sau clAci, unde fetele si femeile cAntai doine, spun
basme, gacitori si färà a sta din mAni se inveselesc
in glume». Pe langl multumirea de a prinde cu latul
27.

www.digibuc.ro
4 N. IORGA 352

«presuri frumoase, pobArci mai maricei, tinteze, altele

rosioare si vrabii».
Ajunge regele ciobanilor, un Cir, poruncind sä se aducl
de acasa «oul., starling, muschiu, nuci, cate-odata o gaina
sau o rata», judecand si pedepsind. di trantiam pe toti si chiar
pe cei mai mari de varsta mea ; eu fugiam mai tare cleat toti
la jocuri, mulgeam oile mai bine si mai iute, incat singur si
fárá povata tata-mieu am infiintat o stana in curtea noastrà...
Aveam vacari, porcari si berbecari, in unire si cu alti doi,
trei sateni, darg tatg-mieu era cel mai mare; la el cereau de
mancare, imbracaminte, incaltaminte si adapost.* Regele
scoate insa apa din put, dragand de giumanari». Dar e si
artist : «nu stiu de unde si cum invatasem sä cant si cu fluierul ;
ma chemau fetele la furci, mai spre toamnä, cu focuri pe bg-
taturä si eu le cantam cu fluierul : hori, biruri, rate, braul si
alteled> Dealtfel, inainte de toate cioban, hränind oile cu orz
si ovas, dandu-le sare, umbland cu ele si noaptea, «caci tre-
buie sa umbli si noaptea dacd vrei sä ai oile frumoase». Ba
«vara si toamna mai le bagam printre porumburi, razoare si
pe la troscot, astupand clopotele».
Casa era o bucurie. Deschisa drumetilor flamanzi si inghe-
tati, «aveh douä camere de locuit si o tinda sau celar, plina
cu saci cu fling, cu malaiu, släninä, muschiu si coaste de
ramatori, iar pestele il aduceau locuitorii... Era ca la casa
lui Avram.» *i cei mai ingrijiti erau copiii, carora mama le dadea
«lapte dulce cu pasat, cu colgrezi, cu foi de fling' turtite sub-
tiri numai sdrente, ceeace nu vom mai manch poate in veci».
In casa patriarhului patima de a darui trezeste insa dihonie.
Fratii mai mari protestä. Batranul ii face sä fie inchisi si ba-
tuti, dupg sistemul «cioclovinismului».
Dar lipsa de nutret il muta pe tânarul de paisprezece ori
cincisprezece ani in Baragan, pe valea Ciochinei, la «Ungurea-
nub> Ion Sighireanul. Un fel de «straingtate». Duceh o turma
de «vreo suta douazeci de capete, toate frumoase si mai toate
cu coadele scurte, astfel cà in mersul lor se leganau si clopotele
si clopoteii», cu calul roib «foarte destept si bun, doara ca nu
vorbia», capabil de a se intoarce acasä dela un caplt de tara
la altul, cu «iapa deresa ce parea trasä prin inel». Cearta iz-

www.digibuc.ro
353 UN CIOBAN DASCAL 5

bucneste intre dansul si ciobanul lui Sighireanu. «Ma On-

deam acasä, la furca, la mama, la alde soru-mea». Incaltat
usor, cu «niste ciupici de aceia cu urechi sau cu opinci», imbra-
cat «cu o ghebulita blänitä, dar la mineci nu*, pleaca pe crivat
spre Ialomita. Trecerea apei in brânci, «taris ca serpii», e de
tot farmecul. Tot drumul ar fi dealtfel vrednic de .reprodus.
Acasä o «bobareasa» ii prevestise sosirea. Trebui sa se in-
toarca insl pe Ialomita si sa manance o iarnä intreaga «mämä-
HO de meiu inghetata si cu bfanza rosie, de veche ce era,
caci d'a buna nu-mi da». Face cunostinta si cu slupul care
fuge, prins la oi, «sub vant, ca dracub. Vede si turma imprä-
stiata si decimata de lighioana sau divioana», cum scrie el.
Atunci aude «cochilul» Mocanilor ea' «harnic si cu cap e baiatul
Ala, dar n'are triste». Dalacul desavArseste ce facuse fiara.
Il mangaie spre toamnä, and «se muta hurdumele prin
mijlocul Baraganulub>, pe Mostiste, la Ulmu, batranul «boa-
ghen», badiul Ion, care-i explica astronomia, cu «pacte» cu
tot, din ceaslov si-1 invatä a socoti sarbatorile. Profesorul era
impiedecat numai and era vorba, cum spunea el, «sa-si
faca lazdretul» de libatiuni terminate cu o cola de apa intreaga.
«D'aci», ne asigura povestitorul, <dara s'a pus pe seriozitate».
Altfel, nicio religie : «Ma inchinam la toate buruienile,
cum se zice : la soare, and räsaria, and apunea, la luna,
and se ivia». Dar era undeva un «schitulet» unde mergeh
sa se spovedeascl.
Isprävind, toamna, la «räväsit», cu Sighireanu, isi cauta
alt tovaras si abia afla un Cojean, Bratu, cu o suta cincizeci
de oi, «cu avere de vite, de bucate si altele», indigen cu parul
rosu si cu salvari. Invoiala: «patru oi pe an si ajutor cu baietii
miei si cu argatul, de mâncare, opinci si o gluga». Cere insa
cisme, si tot le capatä. Tovaras ii era unul care ajunse apoi,
la Bucuresti, «malaier, orzar cu caruta cu cai a lui, cu casa
si cu copii». Lucra. si «bice de curele in saisprezece, douazeci
de impletituri ce semanh cu sarpele, apoi cojoace mici si piep-
tare cusute cu fel de fel de flori cu ILIA, arnici si cu fasii mici
de piele colorate».
Ramase in aceasta tovaräsie, dar i se pierd oile odata si,
dupg credinta poporului, turma, lipsind cateva, «piscate»

www.digibuc.ro
6 N. IORGA 354-

astfel, se prapadeste. Dupa un nou rasboiu cu lupii, iatA-1

acasa, la «satuc», 0 anume prin 1851.2. Afla pe fratii do-
robanti «huituiti», instrainati de cask, mama «ocrotind intre
unul 0 altul», tata «ciudat», in lupta cu odraslele. «Huituit»
§i el, fostul cioban pleca la Buzau, sa se intoarca la carte.
Sta in oras la un var al mamei, cavaf, care-1 &A la dascalul
Joan, apoi preot, unde sta jumatate de an. «Aveh multe trebi
cu dascalia bisericeasca.» Nu e primit la seminar. Un pro-
fesor G. P., care nu e «ciocloava», dar joaca rolul lui Putifar,
il ia in gazda, pentru muncA in casA. Merge si la targ §i cum-
Ora pane dela «jupan Chiru brutarul», la care se bat oamenii
pe jimbla pana «le da cu lopata in cap». Invata «verburile §i
geografia» in clasele a III-a 0 a IV-a impreuna, apoi 0
franceza, istoria generala 0 istoria naturala.
Mai tarziu patania cu sotia profesorului il facii «sa seada
pe la vecini 0 pe la biserica, adica qtiam sa toc 0 sa cant,
sa cetesc pe ceaslov 0 pe din afara».
Alt popas e la Bucuresti, la sora tatalui, «in valea de sub
Dealul Spirei», unde vin apoi 0 «Turd la cvartir». Un profesor
il imbraca, 0 noaptea cu un frate al acestuia tanarul invata
gramatica, geografia, istoria Romanilor 0 Romanilor. «Prima-
vara alergam prin recreatii, pe unde auziam trompetele milita-
rilor, prin gropile de pe la Icoana, pe la Popa-Rusu, pe la
Herastrau 0 dulapurile Brazlei.» Dar lipsa de bani il aduce
inapoi la Buzau.
Intrarea Turcilor in Buzau la 1854-5 e materia unui ca-
pitol suplimentar. «Turcii alergau dupa Rusi strigand: Allah,
Hallah, iar Rusii: io, io, bohol, sdranganind armele, frangand
sabiile 0 suliti... Turcii din urma, mai in repaus, zisera oame-
nilor romani O. nu aiba nicio grijd, ca ei nu au venit a face
niciun rail la Romani... Ne-am luat cu lumea dupa urma
Turcilor pe unde intrasera: vazuiu vreo trei Cazaci tineri taiati
0 imbolditi in coaste 0 in pantece, la mani, la cap cu sulitile.»
Ordia Pasei soseste. «Au inceput a veni Turcii prin oras,
sa cumpere ce le trebuia, cu burduse pe cai 0 catari, pentru
apa. Seara, pe nebagate de seama, s'au retras de aici dincolo
de o padurice frumoasa, aproape de ora, Frasinul. Dimineata
nu se mai vedeau nici Turci, nici Rusi.» A treia zi, din turnul

www.digibuc.ro
355 UN CIOBAN DASCAL 7

dela Sfintii Ingeri el vedea langa padurice pe Turci si dincoace

de apa. Cazaci «alipiti pe langa cai, cu sulitile si. sabiile ame-
rintatoare si gata, pare-ca, de räsbunare». Lumea din Buzau
fuge la deal. Apoi vin «cinstitii Nemti, nu cei cu coada».
Cu cat stia., deschide scoala la Buzau si preda si la un pen-
sion de fete», condus de o Po lona si. de fetele ei, in 1855-6.
Se prezinta la concursul pentru «revizori de scoale comunale»,
si. in ce imprejurari, venind in tail pe o zapada cumplità ca
sa afle amanarea examenului. «Mai petitionaito, scrie bietul om,
«si mai asteptaiu vreo douà saptamani: rabdarea si asteptarea
se zice cd este intelepciune, dar se vede cà filozoful a uitat
ea este si amaraciune si mizerie goala». Cu trei lei vechi dela
o calla de pravalie pe podul Targului-de-afara se intoarce
pe «niste care ce plecau cu buti goale catre Buzau la Pietroasa#,
locuind chiar intr'o bute si hränit cu peste sal-at si mamaliga.
Inchisese scoala si pierduse lectiile. Un nou termen de con-
curs e tinut, si candidatul buzoian reuseste. 0 inspectie a re-
vizorului general la scoala lui, redeschisä, il face revizor pe
singurele «patru scoale comunalo din judet : «trei la munte
si una la baltà», si. profesor de clasa I-iu si a II-a din oras.
(Ash se faceau lucrurile pe acest timp : iti vedeau meritele,
te numiau curand.#
Merge tot judetul, vorbind sätenilor despre scoala. Cerce-
teazal in vara pe «candidatii de invatatori» : «unii abia puteau
sa. ceteasca sau sa silabiseasca, apoi cu numeratia era grozav»;
nu puteau face cifrele bine. In trei parà la cinci luni se fac
cincizeci de scoli cu ei. Vacantele-i reluau la pregatire. «Spre
iarna plecam iaras in executarea si cu propagarea : urea si co-
boarä, pe jos si calare, noaptea si ziva... Mai erau cani cari
ne si impiedecau.# Adaugandu-se si sub-revizori de plaiu , va-
taseii, dorobantii aduceau pe parinti cu copii, imediat tunsi, dar
«nu voià niciodatä ca sa-si taie bietul %Aran gaina din batatura
pentru dansub> , el are, la 186o-2, 16o de scoli rurale.
0 calatorie in 186o il duce la Calarasi si de acolo la Silistra
pe o <<luntre turceascb. Se cunosteau urmele räsboiului abia.
trecut. «Locuitorii turci, lucratorii erau seriosi si se uitau la
noi in tacere; ei lucrau mult, se vedeh, la pantofarie, cäväfie,
la hileri de aceia cu coada ca copaia sau ca luntrea, cizme

www.digibuc.ro
8 N. IORGA 356

si alte, ocupandu-se si cu intinderea sacazuriloro. Fiul Pasei,

absent acesta, e «un fel de ciutac necioplito, stà ointr'un fel
de pridvor afara din palat, intr'o mica plata, cu niste salcii
imprejur i un fel de cismeho; vice-Pasa e pe trepte cu nar-
ghileaua. Calätorul gazdueste la Bulgari, cu prispe interioare
de pamant. La portite intre dealuri privesc crestine, i Ro-
mance, cu flori in par. La geamii mai erau marmure cu in-
scriptii aurite. La Rusciuc pe urma vede lucru de sosele,
hagii pe strazi, munitii la conacul Pasii, multi soldati.
Episcopul Dionisie Romanul intrebuinteaza pe Alexan-
drescu, pentru a-i cerceth clerul. Anume petreceri indulcesc
o vieata de munca: pacat ca descrierea vietii sentimentale e
absolut ridicula!
Mutat in Prahova dupa reducerea pe jumatate a inspec-
torilor, carora li se cere gimnaziul, nu-i place la Ploiesti.
Lumea-i prea aspra. 0 femeie-i arata drumul ash: oIa pe
Ala, nu vezi?o. La vama targului de catre Barcanesti e apos-
trofat cu oStai acolo, ma! Da' tu nu vezi ?o. Ash mojicie
proasta incapatanare n'am vazut.» Locuitorii dela Tarsor,
dela Filipesti, onu sunt nici muncitori de camp propriu-zisi,
nici negustori, ci olari, rogojinari, fumari, rächitari, cari fac
cosuri de rachità si la carute, varari». Nu-i place orasul,
mutat de la vechea asezare pe Teleajen, la Ploiestiori. Ii su-
Ora numele: oStelian, Banciu, Raiciu, Iofcea, Sfetea, Petcu,
Gospodin, Baraitul, Parpai la, Slepcia, Clupitulo. Banuieste
tot straini panä la aceia «carora muntenii sau podgorenii le
zic: Turlaci, marzaci i aka expresie mai grew>. Il supärä
vorba: onu este bani, nu e parale, nu-i lemne, este covrigi,
am fostära, am mancatarb. aptesprezece ani sta in ce i se pare
o ourata amestecaturao.
Noile amintiri sentimentale sunt povestite ash incat in-
;elegem de unde luat Caragiale, atunci elev la Ploesti,
modelele tipurilor i discursurilor sale. Sunt insa cuvinte si
impresii de cules. Amestecul in politica anului orepublican»
1870 e tot ash infatisat.
0 mutare la Ocnele-Mari intervine. Oräselul Ocnele-Mari
e asemanat cu «un oras din Asia Micao, fiind oclarapanat
sarac», avand ca locuitori mai mult «ciocanasi, portari, ma-

www.digibuc.ro
357 UN CIOBAN DASCAL 9

glasi, ceausi, cantaragii». «Targ se facea Vinerea ca la Turci:

aici veniau bietele tarance cu banitele pe cap, cu ouä, lapte,
unt, branzg si legume, ca la patriarhi, apoi oale, urcioare si
ceva came». Se dau si probe de limba: «Se chitula, o tulit-o,
la chit (sic), cincoiu». Se dal si tabloul vechii exploatari a
salinelor. Prezenta-i acolo ingaduie sa ne schiteze vieata localä,
in 1870. «Pe la ei porumbul intre niste santuri de-1 pazia cate-o
baba; aici pe loc ate o jumatate sau sfert de pogon tineau
gastile si oile cu jujau». Doi-trei copii la scoall. Avem si
privelistea unei alegeri in Valcea. «Am fäcut alegerea cu vreo
cincisprezece indivizi din vatasei, argati, tigani dupe drum
adica ; Cum te chiamd ma. In fine se zisera ca au izbutit ca
din urciorul vaduvii, cu vreo doul sute si mai bine de voturi
din vreo cincisprezece, douazeci de vatasei, dorobanti, etc.»
La Bucuresti in 1876: «Duhul necurat se bucura de marea
criza de saracie si ticalosie, birjele, cociille, harabalele si h z-
nalele bubuiau si dardaiau pamantul ; se tineau sir sute, pare cä
era nunta Satanei». Nu aflä locuinta, mai räu ca in Baragan,
unde «puteai, la obosealà, sa te culci pe covorul lui Dumnezeu».
Se intoarce la Ploesti «profesore», advocat, jurnalist, la
«Aquila», intaia foaie de acolo dupa una bulgareasca. E pus sä
faca recensamantul si zugraveste alte serii de patanii. Are
conflict cu Muscalii pentru ea' nu läsase pe läutarul Dobrica
sa le ante si lor si refuza intaia provocare la duel din vieata
lui. «Era sä fie cu sabia sau revolverul ?», intreaba el si se declara
multumit de scuze, caci «atata asteptam si eu ; altfel ma retezah.
Ajunge profesor la scoala de arte si meserii, unde «trebuià
sa fiu profesor si negustor, cumpärätor, vanzator sau chelar,
iconom sau vataf de curte». Face ordine : «bate fail sfiald
pe cei ce se impotrivirb. Elevi, ((gojgoge galigani, p Ana la
douazeci si doidouazeci si patru de ani».
Iatä-1 insa indata la Mizil, unde avem iards in stilul fostului
cioban un tablou de moravuri. Fetita-i moare ; Zaharia Anti-
nescu o pomeneste cum ne putem inchipui. Numit la Valenii-
de-Munte, nenorocitul batran admira (pozitia cea mai fru-
moasä din Cate am putut vedeh, mai frumos decat la Ocnele-
Mari». El recunoaste usurinta cu care se poate apara aceastä
gura de munte. E primit bine de negustori si functionari.

www.digibuc.ro
TO N. IORGA 358

«Cei din prejur insa, laturasii, apoi sunt incapatânati, semeti,

lenesi, neprimitori de instructie ; fug de adevarata munca
onestä; vor sa fie pisicheri si hoti: aici insl se mai pastreaza
vorbe de ocucoane si cuconule.» <Arechea manastiro a lui Hagi
Stoian il inc ânta : vede inca in launtru «in acest mic cuprins
niste ziduri ruine, ca niste incaperi de palate, in asemanare
cu acele dela Afumati». Nu uità ocismeaua-chiosc» cu «ca-
fenea-bufet», apa curgand «prin mai multe ciuciure». Afla
elevi ot âmpiti» de un profesor odascaliciu», care «bate cu lem-
nele dela foc in cap». oMi-au scos vreo douasprezece mii de
peri albi». Copiii nu-si dadeau sama cà oun substantiv are
douazeci si mai bine de intrebari».
Calatorli de bai il duc la Lacul-Sarat, la Braila si Galati.
Sunt note hazlii despre Wile de atunci cu ootel Bertemberg,
Strazberg, etc., izmeniri straine dupa nume târtanesti», despre
overzisorii limonii» de copii ai cutarui cofetar grec. Alte note
de drum n'au interes.
Daca n'ar fi fost amestecat in pospäiala unei vremi de tran-
zitie, falsa in vorba, falsificata in simtire, viul ciobanel
dela 1840 ar fi putut da o carte. Ash culegem dela dânsul
insemnari de vieata trecuta care nu sunt fara valoare. El insus,
ca tip, merità un moment de atentie.

www.digibuc.ro
 MEMNON,
TITULARUL DECRETULUI DE ONOARE ATENIAN
I. G. II2, I, 356
DE

TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU
Memoriu prezentat in fedinta dela 7 Iunie 1924
de d-1 V. Pdrvan, M. A. R.

In decretul de onoare din Atena I. G. 112 1, n. 356, call-

ficat ca «Memnonis (Rhodii) honores* ne pun pe ganduri
indicatiile din linia 24 si urm. Dui:4 ce au fost scoase in re-
lief in 1. 1 1 si urm. meritele personale cari au provocat dis-
tinctiile si decretul, se reveleazä in 1. 24 si urm. meritele ce le
au pentru Atena 2 progonoi, apoi si meritele lui Mentor, pa-
rintele lui Timondas. Despre Timondas nu auzim altfel
nimic in decretul de fata, darä despre el trebue sa fi fost
vorba in partea ilegibila a inscriptiei I. G. 112 I, n. 356.
Din felul cum este vorba de 2 progonoi, apoi de tatäl lui Ti-
mondas, dintr'un fel de paralelism care se trädea2à prin 1.
24 si urm. si 1. 30, am fi dispusi sI bAnuim ca.' decretul de onoare
I. G. 112 1, 356 are 2 titulari. Darä acestei ipoteze se opune
in mod irefutabil singularul cdmiv din 1. 35 care forma' este
asigurata dupa cum imi comunicl Dr. Otto Walter, directorul
inst. arh. austriac din Atena si consul gen. austriac 1).
Din linia 24 Si urm. a inscriptiei rezultä cä inaintasii, evi-
dent ai celui distins 2), al cärui nume ni s'a pästrat, ai lui

1) D-ba a binevoit sa revizueasca pentru mine in Wit 1923 inscriptia de mai sus
ci deaceea ma grabesc sa-i multumesc ci pe calea aceasta.
2) Aceasta a accentuat-o, dupfi cum vad,numai Beloch, Gr. Gesch.2 III, 13.147 in
tomul aparut in 1923 0 Beloch, Ianus I Festschrift zu Lehmann-Haupts 6o. Geburts-
tag, 1921, p. ii..
28 A. R. Mernmille Sequnit Istorke. Seria III. Ton% II.

www.digibuc.ro
2 TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU 360

Memnon, au binemeritat dela poporul atenian i s'au aratat

folositori poporului atenian in cursul rasboaelor i ca parin-
tele lui Timondas cu numele Mentor a salvat pe acei Greci
cari serviau ca mercenari in Egipet pe vremea cuceririi Egi-
petului de catre Persi.
Cuvintele 'sal 6 ora* evtuov6ov Mévrov, felul nu-
mirii lui Timondas, ne surprinde dna nu admitem cä In li-
terele fragmentare ale 1. 12-23 se ascunde numele lui Ti-
mondas, ca era vorba de meritele lui Timondas in legatura
cu cele ale lui Memnon, dupa al carui nume in 1. ii nu se
gasesc urme certe, dupà cum imi afirma Dr. Otto Walter.
Piatra este atat de rAu Ostratà incAt e de admirat cat de mult
au putut descifra editorii. Dr. Otto Walter nu a putut ceti
mai mult nici chiar intrebuintand pulbere de carbune, pe
alocurea nici ceeace au cetit editorii I. G. II2 I, n. 356.
Despre Timondas1) fiul lui Mentor avem stire, la Arian
II 2, 1 ; Curt. Ruf. III, 3, r, ca a fost trimis de Dareios la
Tripolis 2) pentru a lua mercenarii dela Farnabazos i a-i
aduce lui Dareios.
Dupa lupta dela Isos dezerteaza Timondas fiul lui Mentor
cu ca. 8000 soldati Si cu alti comandanti ai lui Dareios 3)
si, trecand muntii, ajung la Tripolis in Fenicia, de unde o
apucara cu vasele, cu cari sosisera din Lesbos, la Cipros cele
can nu le erau de trebuinta le incendiara si deacolo in
Egipet, locul de intalnire pentru aventurieri politici, condo-
tieri i mercenari (Ar. II, 13, 2 §1 3) unde-si va fi gasit moartea
din partea populatiei pornite in contra Persilor 4).
Imprejurarile in cari a ajuns Timondas 5) in contact cu
Atenienii i le-a adus servicii inainte sau dupà lupta dela
Isos se sustrag cunostintei noastre. Din 1. 30 a inscriptiei
se poate conchide numai ca pe la a. 327/6 a. Ch. Timondas
era in vie* Si activ.
1) Thymodes, la Curt. Ruf. III 3, I, impiger iuvenis.
2) Vezi i Droysen, Geschichte des Hellenismus P p. 240.
3) Arnintas al lui Antioh, Aristomedes din Terai i Bianor din Acarnania, ktvrdv-
reg OtVOL cuirdizobi, Ar. II 13, 2 si urm.
6) Van Gelder, Geschichte der alten Rhodier 1900 p. 98.
6) La van Gelder p. 97 Timondas este numit din eroare fiul lui Memnon. Vezi
Arian II, 2, i 5 i Curt. Ruf. III, 3, 1.

www.digibuc.ro
 ,
361 MEMNON, TITULARUL DECRETULUI DE ONOARE ATENIAN 3

Expressis verbis este vorba in 1. 30 si urm. ale inscriptiei

I. G. 112 I, n. 356 de meritele lui Mentor, pArintele lui Ti-
mondas, pentru Grecii din Egipet. Mentor din Rodos spri-
jinind pe rebelul Artabazos in contra regelui Artaxerxes
III Ohos, este nevoit a fugi in Egipet la Nectanebos II
(ca. 352 a. Ch.) si ajunse comandantul mercenarilor Greci din
Egipet, 4000 1) la numär, pe care-i luà in serviciul sAu Tenes,
regele Sidonului, care se rAsboià cu Artaxerxes III Ohos, regele
Persilor dupä moartea lui Artaxerxes II, intAmplatà i'n a. 359
a. Ch.2). Ajungand Tenes la o intelegere cu Artaxerxes, Mentor
este tinut la curent de Tenes despre rezultatele tratativelor si
predA orasu1 Sidon lui Artaxerxes (Diod. XVI, 42, 45, 47).
Mentor conduse apoi in serviciul lui Artaxerxes II o parte
a armatei persane in contra Egipetului si in contra regelui
Nectanebos si cuceri Egipetul in anii 345-343 (van Gelder,
Gesch. d. alten Rhodier, 1900 p. 96). Cu ocazia cuceririi de cAtre
Persi a orasului Bubastis din delta Egipetului dela gura pe-
luziacä a Nilului, izbucnirä intre mercenarii Greci si indi-
geni neintelegerile cari mocniau de lungä vreme. Indigenii se
inteleserä pe furis cu comandantul persan Bagoas si Grecii
simtind interventia indigenilor pe langà eunuhul Bagoas, se
adresará cAtre Rodianul Mentor, care le dete instructiile ne-
cesare pentru a pune mâna pe Bagoas. Bagoas este prins de
Greci si sap And numai la interventia lui Mentor se simte
obligat si recunoscAtor fatä de Mentor, si acesti doi fAcând
o aliantä avurà cea mai mare trecere la Artaxerxes.
Despre Mentor ne informeazä Diodor, XVI, 50 : 6 p,kv yeT
Merrov ev vac gaQaDtaarriotg p,EQ8Crt rilg 'Acilag 1)ys1ibv
geywrog evro6etesig 'up 9acriA81 p,sycilag aaQE1x6ro naceg,
ix p,kv eig Eaci6og jucr1I'og96Qovg d'hoQov xal zeturow
avog 'AQvaVgriv, ;card 6k rdg apcistg dv6Qthog gal Irtor6ig
&myna Otootaiv.
Regele persan il face pe Mentor aavvthrnv rijg zavec rip
'Adav zacmyliag 0, in luptele lui Artaxerxes in contra re-
belilor, airrozodroQa aroarriy6v (Diod. XVI, 52). In si-
tuatia aceasta distingandu-se Mentor in mod excelent, reu-
1) Diodor XVI 42; cf. PrAgek, Gesch. di Meder u. Perser II p. 223.
2) Prigek, 1. c. II p. 216.

28*

www.digibuc.ro
4 TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU 362

seste 0 impace pe fratele si pe cumnatul sau cu regele

Persilor si sä asigure membrilor familiilor acestora functiuni
inalte in armata lui Artaxerxes III Ohos, pe cari acestia le
mentin §i sub Arses §i Dareios III, succesorii lui Ohos.
Despre anii din urm5 ai lui Mentor nu avem vire. El va
fi murit, dupA van Gelder, Geschichte der alten Rhodier
1900 p. 97, pe la k-.nul 338 a. Chr.
In vremea expedipei lui Alexandru cel Mare in Asia
auzim doar de familia lui Mentor: Dup5 lupta dela Isos au
fost prinse in Damascus 3 fiice ale lui Mentor, sotia §i nepoata
sa Barsine 1), care rAmAsese vAduvA si dupA Memnon, a cArei
cunostint5 o fAcuse Alexandru mai intliu in Asia si de care
singurA se atinsese el in 332 a. Chr.2). i din anul 324 a. Chr.
avem stirea cA in Susa se cAsAtori fiica lui Mentor si a Barsinei
cu Nearhos 3) din Creta, comandantul flotei lui Alexandru.
Fratele lui Mentor este Memnon, care, contrariAnd in
alianIA cu Artabazos pe Artaxerxes, este nevoit si se refu-
giere impreunA cu Artabazos in Macedonia, unde ajunserA sl
fie gAzduiti de Filip din Macedonia (Curt. Ruf. V, 9, I ; VI,
5, 3; Diod. XVI, 52; cf. Ateneus VI, 256 d, e).
Nu se poate vi. cArei vremi apartine conflictul lui Memnon
cu Leucon, regele Bosforului cimeric (387-347 a. Chr.)
despre care ne vorbeve Polyainos V, 44, 1 si urm.4)
Amnestiat fiind Memnon se intoarce in Asia unde ajunge
unul din cei mai vestiti generali ai lui Dareios III prin
calitAtile si aptitudinele sale extraordinare. Diodor XVII,
7, 13 si urm., ni-1 caracterizeazA: dtag9gocov dPdeeia xai ay-
yea& ar,oarnytxfj. Memnon fu numit de Dareios comandantul
intregii flote persane si al tuturor regiunilor maritime: roi3
') Curt. Ruf. III, 13, 13 si urm.
2) Plut. Alex. 21, 4; Plut. Eumen, I, 3. Tarn, J. H. St. i 92r p. 18 si urm. militeaz.1,
in urma unei analize minutioase a izvoarelor, in contra legendei despre asAtoria lui
Alexandru cu Barsine si despre pretentiile la tronul Macedoniei ale unui fiu al lor cu
numele Heracles din Pergamon. In captivitatea tnacedoneanft au ajuns in Damascus
sotia lui Artabazos si fiul acestuia Ilioneus, sotia lui Farnabazos si fiul ei, apoi si fiul
lui Memnon. Curt. Ruf. III 53, 13 si urm.
8) Artacama si Artonis, fiicele lui Artabazos, (dupá Plut. Eum. I, 3 Apama si Bar-
sine ; cf. si Strabo 578 si Plut. Demetr. 3z) au fost logodite in Susa cu Ptolemaios (so-
matofilax, apoi rege al Egipetului) si Eumenes, nap Pan* pacravedg (Arian. VII 41
6). Vezi si Beloch, Griech Gesell.' III 2, p. 549.
4) Vezi si Minns, Scythians and Greeks 1913 p. 556, 576, 626.

www.digibuc.ro
363 MEMNON, TITULARUL DECRETULUI DE ONOARE ATENIAN 5

rs vavrixofi navrk iiye4u6v xal zijg zagalov Nturciang

(Arian, anab. II, 1, I). i fiind ritiv vl #a2.cirry daQelov
arQavnyci)v &ridoog (Plut. Alex. 18, 3) Dareios Ii numi in
ra'zboiul shu cu Alexandru voi3 zoilg,uov gavvôg . . . nom-
ydv (Diodor XVII, 29).
Acest Memnon, care cauza lui Alexandru zoiLla apcintara
xal itvQtag dvrt4vetg zed dazoAlag (Plut. Al. 18, 3), pe
care Alexandru voià sh-1 discrediteze in ochii lui Dareios
&and ordinul Macedonenilor, cari aveau grija furajului, sa
nu se atinga de teritoriul lui Memnon (dakcsaut vótiv vol.)
111-gtwovog X&1wv Polyainos IV, 3, 15) 1) organiza: räsboiul
in Marea Egeich in contra lui Alexandru i, duph lupta dela
Granicus, in care comandl Memnon impreunh cu Arsamenes
aripa stanga (Diodor XVII, iv), dupl fuga sa la Milet
(Diodor XVII, 22) si dupà capitularea Halicarnasului trimitfind
sotia sa si copiii sài la Dareios (ap i.e yvvaiZa zal và
vézva. Diod. XVII, 23) si plecând la Cos, primi dela Da-
reios rip vaiv 62cov in18,aoviav.
Memnon fad' ca elementele antimacedonene din Marea
Egeich i Grecia sa-si puna' toate sperantele in actiunea ma-
ritimä si in planul lui Memnon de a transporth raisboiul din
Asia in Europa, de a muth teatrul operatiunilor rhsboinice
in Macedonia Memnon plecase cu 300 triere si mare pu-
tere armath si se vestise ch va pleca in contra insulei Euboia
(Diodor XVII, 31) si de a-1 consteange pe Alexandru de
a abandonh ideea cuceririi Asiei. Erau critice imprejurhrile,
in cari se gAsea Alexandru, din cauza situatiei tulbure din
Grecia 2).
*i nu stim ce se intamplà daca' Memnon, care cucerise
Hios, nu era cuprins de o boalã pe and asedia orasul Miti-
lene din Lesbos si daca' nu-1 rhpia moartea in a. 333 a. Chr.,
in vremea in care intrà Alexandru in Paflagonia i Capadocia 3).
Memnon predase pe patul mortii viv a'broii duip phnä
la hotarirea definitiva prin Dareios lui Farnabazos, fiul lui
') Vezi 1114Avovog viva la Arian. I, 57, 8 si Beloch, Ianus I p. to.
2) 0 (5g Milocov zeilltaas Otaq96eleaw naLlok zeo" v HA1.4vcov brews xotwovelv
riov ffeeauc6v bialowv (Diodor XVII 29).
2) Plut. Alex. 18, 3. 0 apreciere a importantei acestui Memnon se gaseste la Mil-
deke, Aufsätze zur persischen Geschichte 1887, p. 8z.

www.digibuc.ro
6 TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU 364

Artabazos, ec(582190(ii ain-ofi tvi (Ar. anab. II, I, 3), care

Farnabazos ajutat de Autofradates ajunge la o intelegere cu
Mitilineii i pune mina pe orasul Mitilene (Ar. II, 1, 4-5).
Ca progonoi ai lui Memnon din I. G. 112 1, 356 apar Farna-
bazos i Artabazos. La prima vedere s'ar pareh dificil de
a stabili ordinea cronologica a acestor 2 progonoi, clack' Far-
nabazos e tag sau fiul lui Artabazos ; s'ar pareh ca Farna-
bazos nu poate fi altul deck Occovcifig"og ô 'Aqrafigov
care joaca un rol imediat dupa moartea unchiului sau Memnon
din Rodos.
Acest Farnabazos aveh sa domneasca in cadrele latitudinii
lui Memnon din Rodos, si Timondas, fiul lui Mentor, aveh sä
aduca in numele lui Dareios hotarirea aceasta la cunostinta
lui Farnabazos (Ar. II, 2, ; Curt. Ruf. III, 3, I). Farnabazos
pleaca spre Licia cu mercenarii pe care-i preda lui Timondas
si se prezinta apoi la Autofradates la flota. Unindu-se cu
Autofradates trimite Farnabazos io vase spre insulele Ci-
dade sub comanda persanului Datames, ei insisi navigheaza
cu ioo vase la Tenedos, pe care o aduc pe partea lor mai mult
de frica deck cu asentimentul populatiei (Ar., anab. II, 2,
2-3).
Farnabazos si Autofradates petrecura apoi in Hios i lasind
ad o garnizoana i trimitând un detasament de vase la Cos
Halicarnas ajung cu ioo vase, cele mai mobile, la Sifnos,
unde soseste i Agis, regele Spartanilor pentru a cere sub-
sidii pentru rasboiu. Sosind ad stirea despre infrangerea lui
Dareios la Isos, Farnabazos pleaca indarät la Hios (Ar., an.
II, 13, 4-6).
In Hios Farnabazos ajunge in captivitate macedoneana si
aveh sa fie condus de Hegelohos la Alexandru, care se gäsia
in Egipet.
In Cos reuseste Farnabazos sä scape (Ar. III, 1, 7), si de
ad perdem orice stire despre Farnabazos parch' la a. 321 a. Chr.,
cfind 11 gasim in serviciul lui Eumenes (Plut. Eumen. 7).
Dara acest Farnabazos, fiul, probabil cel mai mare al lui
Artabazos si numit dupa bunul sau, tatal lui Artabazos 1),
nu poate fi tatal lui Memnon din T. G. 112 I, 356.
1) Noldeke, Gott. Gel. Anz. 1884 p. 295.

www.digibuc.ro
365 MEMNON,TITULARUL DECRETULUI DE ONOARE ATENIAN 7

Sub raportul varstei este imposibil ca acest Farnabazos sä

fie tatal lui Memnon, care la 327/6 a. Chr. puteh sa aiba merite
pentru Atenieni in urma unei functiuni politice, militare.
Clci Farnabazos, bunul nepotului lui Memnon din Rodos
dela o sofa' a lui Memnon din Rodos, casatorindu-se pe vremea
pacii lui Antalcidas sau scurt inainte de aceasta pace (Xen.
V, 1, 28) nu putek sä aiba pe la a. 327/6 a. Chr. un stränepot
in varsta ce trebuie sa o atribuim lui Memnon din I. G.
112 I, 356.
Despre Farnabazos, d6sAg9tO6g al lui Memnon din Rodos,
nu avem stire cä ar fi ajuns in contact amical cu Atenienii.
Dara nici ordinea numirii celor 2 progonoi in I. G. 112 1,
356 nu admite ca sa opinam ca cel distins ar fi fiul lui Far-
nabazos. E greu sa presupunem ca in I. G. 112 I, 356 nu vor
fi numiti progonoi-i celui distins in mod cronologic, astfel
ca ramane cert ca Farnabazos a fost bunul, Artabazos tatal
celui distins in I. G. 112 1, 356.
$i acesti progonoi ai lui Memnon oceraovv 'coy 011uov
rojv 'Alhivalaw deusrofivreg xal Arliatgoc 62Preg ev 'rag
zolggotg rcp 61hudp, dupa cum ne informeaza I. G. 112 I, 356.
Aceasta o stim si din altä parte atat cu privire la Farna-
bazos cat 1 i cu privire la Artabazos.
Farnabazos, numit intre progonoi-i celui distins in I. G.
112 I, 356, este fiul lui Farnaces i succesorul parintelui ski
in conducerea satrapiei dascilitice cu sediul in Dascyleion,
pe care o avà Farnabazos pana pe vremea pacii lui Antal-
cidas. In tot cursul activitätii sale din 413 sau inceputul anului
412 a. Ch. 1) pang la a. 374/3 a. Chr., din care avem ultima
stire despre el, Farnabazos a ava legaturi cu Atenienii i era
un amic pronuntat al Ion
In a. 413 sau 412 insoteste Farnabazos solia ateniana care se
gäseste in drum spre Susa, spre a sprijini cererea Atenienilor,
cari solicitara ajutorul persan in contra Spartei. Farnabazos
era apoi un prieten intim si vechiu al strategului atenian
Conon 2).
Pe vremea and se pregatek i incheia pacea lui Antalcidas
1) Beloch, Griech. Gesch.2 III 2, p. 146.
2) Beloch, Griech. Gesch.2 III x, 93.

www.digibuc.ro
8 TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU 366

Farnabazos era cu simpatiile sale pe partea Atenienilor. El

nu putt1 sá-i ajute pe Atenieni : 6 de Octevds8a0g IA dva-
zegAnAgvog q5zsro dm, 5re MI xai gynta rip flaatlécog
thyargoa zice Xen. Hel. V, 1, 28. Din F . 388 sau 387 1) Farna-
bazos nu mai era satrapul dascilitic, ci se gasea. in Susa,
unde se askori cu fiica regelui.
Pe la :I. 380 a. Chr. intervine Farnabazos in Atena in contra
strategului Habrias care (avev rijg rof, 6ov yv05,a7g Diod.
XV, 29 ; sua sponte Corn. Nep. Chabrias 2 0 urm.) se &eh
in Egipet in serviciul lui Nectanebos II. La interventia lui
Farnabazos, ingrcinat de regele Artaxerxes cu ra'sboiul din
Egipet, Atenienii nu au ezitat a-1 revoch pe Habrias din
Egipet.
Fund Farnabazos comandantul trupelor persane in Egipet,
nu a putut sa se lipseascä de ajutorul atenian si a trimis la
Atena dupä Ificrates, vestitul general atenian din vremea aceea.
Atenienii au satisfacut neintarziat cererea lui Farnabazos si
Ificrates primi in Egipet comanda peste 12000 mercenari
(Diod. XV, 29; Corn. Nep. Ificrat. 2, 4).
Revocat fiind Farnabazos din functiunea sa de comandant
al trupelor persane din Egipet, a plecat odatä cu Farnabazos
§i Ificrates. In vara 374 a. Chr. Farnabazos si Ificrates se
gasesc din nou in fruntea armatei persane care aveh sal ope-
reze in Egipet. In cursul expeditiei acesteia se ivirä mari
neintelegeri intre Farnabazos si Ificrates din motive de ri-
valitate §i rezultatul expeditiei persane in Egipet a fost cat
se poate de deplorabil. Ificrates a autat sa' scape cat se poate
de repede din Egipet si sa ajungä la Atena. Despre Farna-
bazos pierdem apoi orice urrnd 0 e probabil ea' a murit nu
mult dupà esecul sAu din Egipet 2).
Fiul acestui Farnabazos si al sotiei sale Apame, fiica lui Ar-
taxerxes II, era Artabazos 3), numit in I. G. 112 I, 356.
Pe acest Artabazos il cunoastem mai intaiu ca comandant de
1) Vezi si Beloch, Gr. Gesch.2 III x, p. 93; 111,2, p. 146; apoi Beloch, Ianus I,
Festschrift zu C. F. Lehmann-Haupts 6o. Geburtstag, 1921 p. 8.
2) Prilgek, Gesch. der Meder und Perser II, icao, p. 2tx si urm.; Beloch, Griech.
Gesch.2 III, 2, 1923 D. 46.
3) Plut. Alexandros 21, 4; Plut. Artax. 27; Noldeke, Gott. Gel. Anz. 1884
p. 295.

www.digibuc.ro
367 MEMNON, TITULARUL DECRETULUI DE ONOARE ATENIAN 9

armata al Persilor in Asia Minora. Aici opera Artabazos in contra

lui Ariobarzanes, pe care aveh sa-1 inlocueasca in satrapie 1).
Apoi il gasim in lupta cu satrapul rebel Datames, care
reusi sa-1 fugareasca pe Artabazos cu armata sa (Diodor,
XV, 91, 2-7).
Artabazos ajunse in captivitatea lui Autofradates, si dupa
ce fu franta rezistenta satrapilor prin moartea lui Datames
si prin schimbarea de pe tronul Egipetului, Artabazos ajunse
satrapul provinciei helespontice 2). In cursul luptelor din
Asia Minora Artabazos se imprieteni cu Mentor si Memnon,
vestitii comandanti de mercenari din Rodos. Acestia ii vor
fi facut lui Artabazos bune servicii. Cu sora lor se casatori
Artabazos scurt inainte de a . 362 a. Chr.3) si Mentor si Memnon
primirà din partea lui Artabazos orasele Scepsis, Cebren si
Ilion din Mysia (Demost. Contra Aristocr. 150, 154, 157).
Ca satrap al provinciei helespontice il gäsim pe Artabazos
dinteodata schimbat in atitudinea sa fatA de regele Artaxerxes II.
Artabazos este aliatul rebelului Orontes, ginerele lui Artaxer-
xes II, si. aceasta schimbare subita a frontului se explica dupa
Iudeich, Kleinasiatische Studien 1892 p. 207 prin chestiunea
succesiunii in domnia persana, care devenise acuta in urma
agitatiunilor printului Vahuca sau Ohos.
Dupa moartea lui Artaxerxes II in a. 359/8 si urcarea ofi-
ciala pe tron a lui Artaxerxes III Ohos4), Artabazos si Oron-
tes nu se conformara ordinului de a concedia armatele si in-
cepura räsboiul in contra lui Artaxerxes III.
Artabazos angajà pe strategul atenian Hares, care era ocu-
pat in apele helespontice cu rasboiul in contra aliatilor ate-
nieni si nu aveà mijloacele necesare pentru rásboiu, si cu
ajutorul lui Hares care era bucuros de subsidiile bogate
primite dela Artabazos, a obtinut Artabazos succese mari 5)
in contra armatei regale sub Titraustes.
1) Asa Beloch, Griech. Gesch. IIP, 2, p. 148, 149.
2) Cf. Beloch, Janus I, Festschrift zu Lehmann-Haupts 6o. Geburtstag, 1921,
p. ro si II.
3) Pe la 363 a. Chr., dui:4 Beloch, Griech. Gesch.2 III 2, p. 147.
4) Judeich, Kleinasiat. Studien 1892 p. 209; Ed. Meyer, Gesch. des Alt. V, p. 486.
6) Hares trimise la Atena stire despre a doua victorie dela Maratona si lakes aceasta
fu primith in Atena cu mare insufletire. Ed. Meyer, Gesch. des Alt. V p. 493; Beloch,
Griech. Gesch.2 III, 7, P. 243, 244.

www.digibuc.ro
 TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU 368

Insa protestul lui Artaxerxes III Ii intimidä pe Atenieni,

Hares se retrase din A'sia Minora la ordinul poporului ate-
nian. Artabazos angaja apoi pe tebanul Pamenes cu 5000
soldati in contra lui Artaxerxes III 1). Dupl 2 victorii in contra
satrapilor, Pamenes este nevoit sa se retraga din serviciul lui
Artabazos care plea pe la a. 352 a. Chr., inainte de expeditia
lui Artaxerxes III in Egipet din 351/0 a. Chr., in Macedonia
la Filip
Atat Farnabazos cat si Artabazos erau in termeni buni cu
Atenienii i amandoi au avut prilej sä fie de folos poporului
din Atena in complicatiunile rasboinice numeroase din seco-
lul 4 a. Chr.
Artabazos, a carui soarta era lungä vreme legata de acea a lui
Memnon, ajunge, dupl pribegia sa in Macedonia, unde fusese
din primavara anului 352 a. Chr. 3) impreunä cu cumnatul säu
Memnon oaspele lui Filip, prin interventia lui Mentor nu
numai sa fie gratiat pe la a. 343 a. Chr.4), ci i sa fie primit in
functiuni inalte si de mare responsabilitate la curtea lui Ar-
taxerxes III impreund cu familia sa numeroasa (Diodor XVI
52 ; Curt. Ruf. VI, 5, 4) i cu mercenarii pe care-i comanda 5).
Ca princeps purpuratorum (Curt. Ruf. III, 13, 13) devine
Artabazos sfetnicul cel mai devotat al lui Dareios, pe care
nu 1-a parasit decat dup.' ce fu asasinat Dareios de uzurpa-
torul i ruda sa Besos (Arian, anab. III, 21, 4).
Dupa moartea lui Dareios inaintand Alexandru spre Hir-
cania, la Zadracarta i se prezinta Artabazos, dupa Curt. Ruf.
VI, 5, 4, de 95 ani, cu fiii sli (Arian III, 23, 7 numeste 3 : Co-
fen, Ariobarzanes i Arsames) si cu o ceata modica de Greci
ofera serviciile sale si ale fiilor sai : precatus ut tam diu
viverent, donec utiles Alexandro essent (Curt. Ruf. VI, 5, 4).
Alexandru stiind sä aprecieze credinta lui Artabazos fatà
de Dareios 1-a primit pe Artabazos la sine si incredintandu-i

1) Diodor XVI 34, 4-

5) Judeich, Kleinasiat. Studien 1892 p. 219; Beloch, Griech. Gesch.2 III t, p.
482 i nota 2.
4) Prágek, Geschichte der Meder und Perser bis zur makedon. Eroberung II ioro
p. 222.
4) Beloch, Griech. Gesch.2 III, r, p. 537.
5) Artabazos nu a mai ajuns in satrapia sa de odinioari.

www.digibuc.ro
369 MEMNON, TITULARUL DECRETULUI DE ONOARE ATENIAN x/

misiuni importante si grele 1-a tinut in mare cinste. (Arian

III, 23, 7; Curt. Ruf. VI, 5, 4). Scurt dupa moartea lui Da-
reios III 1) ajunge Artabazos sa fie angajat cu fiii säi in ar-
mata lui Alexandru. Stirea ea' ar fi avut varsta metuzalemia
de 95 ani, când a ajuns la Alexandru, si ea' in vfirsta aceasta
a putut sA fie atat de activ cum ne aratá informatiile vechi,
cä a putut fi de folos lui Alexandru si i-a putut conduce cu 95
de ani si mai bine satrapia bactricä, stirea aceasta apartine,
dupd cum judecä si Nöldeke, Gött. Gel. Anz. 1884, p. 295, ma-
relui registru de fabule si exageräri ale lui Curtius Rufus2).
Artabazos fund in serviciul lui Alexandru din .... 330 a. Chr.
este trimis la mercenarii din armata lui Dareios si-i conduse
in tabAra si armata lui Alexandru (Arian II, 23, 9); apoi
plea in contra Arcilor cari se revoltaserà (Arian III,
38, 2). In urmä primi administrarea Bactriei (Ar. IV, 15, 5).
In drum spre Maracanda conduce Artabazos cu Coinos a
4-a parte din armata lui Alexandru (Ar. IV, 16, 2) si este tri-
mis in Tara Scitilor in contra lui Spitamenes.
In Maracanda primeste Alexandru demisia lui Artabazos,
din postul sAu de satrap al Bactriei, care demisie o motivase
Artabazos prin varsta sa inaintatä 2).
In anul depäsirii sale din serviciul lui Alexandru, in a. 328 a.
Chr., Artabazos, va fi fost, fiind nIscut foarte aproape de anul
incheierii pacii lui Antalcidas, un blrbat in vhrsta de aproape
6o ani, si dupä sbuciumul vietii sale nu e de mirat cä la aproape
6o ani va fi simtit defectele bátrânetii cari 1-au deterrainat sa-si
cearä demisia din serviciul lui Alexandru.
Memnon din I. G. 112 I, 356 nu poate sä fie identic cu
cel mai vestit cu numele acesta, cu Rodianul Memnon, care
este mort din vara anului 333 a. Chr.
PArintele lui Memnon din I. G. 112 I, 356 s'ar Oreà eh'
este Timondas 0 editorul prim al acestei inscriptiuni si ex-
1) In Ellie sau August 330, x ; H. NOldeke, Aufsatze zur persischen Geschicht
1887 p. 84.
2) La fel judecA si Beloch, Griech. Gesch.2 III, 2, p. 141, apoi in Ianus I, Fest-
schrift zu Lehmann-Haupts 6o. Geburtstag Ion p. 8.
3) ' Aorcil3aCov itev rijg aareanstag TIN Bax-relcov dattacirret Sentigna Siti rd
yfieac (Arian, Anab. IV,57, 3); acceptaque aetatis excusatione ab Artabazo la Curt,
Ruf. VIII t, zo.

www.digibuc.ro
12 TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU 370

priml aceastä pArere. Darà Timondas fiind fiul lui Mentor

(vezi 1. 30/31), nu este de inteles, cum ar puteh fi Farnaba-
zos si Artabazos progonoi ai lui Memnon din I. G. 112 I,
356, nepotul lui Mentor, ale drui merite pentru Grecii din
Egipet relevate si in inscriptia I. G. 112 1, 356 le istoriseste
pe larg Diodor XVI, 42, 45, 47.
Memnon, ai cgrui progonoi sunt Farnabazos si Artabazos,
nu poate fi descendentul nici al lui Mentor, nici al lui Mem-
non ci numai al acelei surori a acestor 2 Rodieni, care dupà
cum ne aratà Diod. XVI, 520 Ar. II, I, 3, se cäsätorl cu Arta-
bazos, fiul unei fiice a lui Artaxerxes, regele Persilor. Nu este
usor de a ne orienth in familia ce a avut-o sora lui Mentor 0
Memnon cu Artabazos. Darä din numArul cel mare de copii
ai lui Artabazos1) dupa unii II fii si 1 o fete (Diod. XVI,
52), dupá altii 9 fii <<eadem matre geniti* (Curt. Ruf. VI, 5,
4) nu este prea hazardat sl opingm, cA pe unul Artabazos
il va fi numit dupä cumnatul sat' Memnon, de care era strâns
legat nu numai prin incuscrire ci mai mult prin soarta co-
munhi ce au avut dupä suprimarea rebeliunii din Asia prin
regele persan Dareios. Artabazos cu familia sa intreagä si
Memnon se refugiased de frica regelui persan din Asia la
Filip din Macedonia si petrecurä aci panä le exoperà cum-
natul resp. fratele lor Mentor amnestia si dreptul de a se in-
toarce in Asia.
Acest Memnon, din familia lui Artabazos resp. Farnabazos,
pentru care Atenienii pun la cale si hotAräsc un decret de
onoare, a binemeritat dela Atenieni in legatura cu o solie.
Aceasta se tradeaza prin Jiterele 7L2 ea i98 in 1. 14. Dad
este vorba de 7rQ eating sau de functia de grOolistg, cuvhntul
poate sA se refere numai la soli sau solie atenianä, drora le-a
adus Memnon servicii. Pe vremea expeditiei lui Alexandru
cel Mare in Asia erau Atenienii, cari la inceputul räsboiului
aveau o atitudine dubioasä fatä de Macedonia si intretineau
legkuri cu Dareios (Arian II, 15, 2, 34), zoriti de a-1 felicith
pe Alexandru cu ocazia succeselor sale fatä de Persi si de a-1
asigurh de loialitatea lor. *i in tot cursul cuceririlor sale in
1) Mentor este mindru de progenitura aceasta (Diod. XVI, 52).

www.digibuc.ro
37 I MEMNON, TITULARUL DECRETULUI DE ONOARE ATENIAN 13

Asia Alexandru cel Mare a avut fata de Atena, sau mai bine
zis fatal de gloria trecutului atenian, considerari exceptionale.
Atenienii erau na9a orditrag roi,g ealovg "Ea wag 75or"A16-
civdeov ZOorciuth,usvoc (Diodor XVII, 62). Cu toate actele
de dusmanie si de iloialitate fata de Alexandru Atenienii
luarä parte la lupta dela Granicus pe partea adversä; soli
atenieni se gasesc in tabara lui Dareios Alexandru nu a
omis nici o ocazie, de a le dà dovezi de simpatii, dovezi de
recunostinta pentru meritele ce le avea Atena ca metropolä a
culturii grecesti.
5i in 1 irus sosind la Alexandru care vizitase Amoniul,va-
sul sacru al Atenienilor, care se intrebuinth pentru 'Om&
della si se numia 7) lIcioa2og, cu Diofantos c Ahileus si
totalitatea Paraliilor, Alexandru le satisfacii toate cererile si
eliberä pe Atenienii ajunsi in captivitate macedoneara in lupta
dela Granicus (Arian, anab. III, 6, 2; vezi si Curt. Ruf. IV,
8, ii). i pe Ificrates care sosise ca sol la Dareios inainte de
luptä si fu prins c dus inaintea lui Alexandru, 1-a tratat Ale-
xandru cu toate onorurile cuvenite fiului marelui general si
organizator militar al Atenienilor i cuvenite cetateanului ace-
lui oras, a carui aureola de glorie politica, desi incepuse de
mult a se pall, totus, se inviora prin razele culturii grecesti
rasp andite de aci. i intamplandu-se sa moarl Ificrates in
Asia, Alexandru a grijit ca ultimele sale ramasite sa fie tri-
mise familiei sale la Atena (Arian, anab. II, 15, 2, 3, 4).
Nu se poate stabili prilejul soliei de care este vorba in in-
scriptia I. G. II2 I, 356, nu putem sti ce merite precise are
Memnon, in urma carora a votat poporul atenian decretul
de onoare de mai sus.
Prin resturile de cuvinte si litere din 1. 14 se tradeaza sub-
stantivul sau verbul, care ne indica functiunea de sol, si in
1. 21 Hiller v. Gaertringen crede el se poate ceti 6 Pablebg
care nu poate fi dupà mine altul deck Alexandru, regele Ma-
cedoniei. Dareios III, 13aatilebg ;say' *xiiv, este mort in
anul and se vota decretul de onoare I. G. H2 I, 356 si
este putin probabil cä in legatura cu un eveniment anterior
mortii lui Dareios era vorba de regele Persilor, and in 1.
34 cucerirea Egipetului se atribue Persilor, nu regelui per-

www.digibuc.ro
14 TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU 372

san. Solia ateniana putek sä se punä in contact cu Alexandru,

care opera in India in vremea care precedeaza nemijlocit luna
Maimacterion a anului 327/6 a. Chr., sau din partea sudica,
din Siria, sau din cea nordicl, prin partile Traciei si ale Márii
Negre, si comandantii Siriei sau Traciei 0 ai Helespontului
aveau mai ales ocazie sa se arate de folos soliilor ateniene.
In Siria nu dam cu certitudine de un comandant sau sa-
trap cu numele Memnon.
Despre un Memnon din vremea clrei apartine inscriptia
I. G. 112 I, 356 aflam prin Curtius Rufus VI, 8, II, care
ne istoriseste ca in locul lui Andromahos, pe care il pusese
in fruntea Siriei (quem praefecerat Syriae, Curt. Ruf. IV,
8, io) 0 care fu ars de viu de Samariti, Alexandru aseza in
drumul spre Babilon in primavara 331 a. Chr. pe Memnon,
al carui patronimicon si patrie nu se gäseste la Curtius
Rufus.
Arian, anab. III, 6, 8 ne numeste ca satrap al Siriei in
aceeas vreme, in primavara anului 331 a. Chr., pe Arima,
care nu al-Rase solicitudinea necesara pentru aprovizionarea
armatei lui Alexandru cel Mare 0 fu inlocuit prin Ascle-
piodor fiul lui Eunicos.
Nu auzim ad de Memnon. De un Menon satrap al Siriei
rfig Kot4g, fiul lui Cherdimas ne vorbeste Arian II, 13,
7. Acest Menon ajunse in functiunea aceasta de satrap prin
Alexandru dupl lupta dela Granicus.
Droysen, Geschichte des Hellenismus2 I, p. 326 n. I
crede ca la Arian III, 6, 8 e gresit pus dvvl 6k 'Aelmaa in loc
de dlni Mgvaniog rof, IfeeOimaa. Oriat de plauzibila ni s'ar
pareh conjectura aceasta, un domeniu vast de posibilitati se
deschide pentru cel ce ar clod sa se ocupe de comandantii
Siriei numiti de Alexandru in primii ani ai cuceririlor sale
in Asia.
Pentru noi chestiunea are numai intru at Ata interes intrucht
putem stabili flea indoeala cà titularul decretului de onoare I.
G. 112 I, 356 nu poate fi identic cu Memnon resp. Menon
al lui Curtius Rufus resp. Arian, oricit de ademenitor ar fi
pentru ipoteze istorice, de a da chiar in partile aceste de
un Memnon din familia lui Artabazos.

www.digibuc.ro
373 MEMNON, TITULARUL DECRETULUI DE ONOARE ATENIAN 15

Despre un strateg din Tracia cu numele Memnon aflam

dela Diodor XVII, 62: Mégvcov yd0 6 zalharagévog arQa-
vnyag vijg eQcixrig gzaw 6g5va1atv ;sal goQovalog iov orildim.
Acest Memnon a cArui patrie si patronimicon nu ni se
indica, a rasculat dupà Diodor XVII, 62, 1 pe vremea arhon-
telui atenian Aristofon, dupa lupta dela Arbela, barbarii re-
giunilor trace si. lepädandu-se de Alexandru a inceput cu
putere mare rasboiul in partile nordice.
Din cuvintele dzoordprig 6k y6vdp,8vog vo0 'AA,*v6pov
la Diod. XVII, 6z rezultä clar ca functiunea sa de stra-
teg al Traciei o datora. Memnon lui Alexandru. Opinia lui
Beloch ca razvratirea strategului Memnon era indreptata nu-
mai in contra lui Antipatros, locpitorul lui Alexandru din
Macedonia, nu-mi pare in deajuns motivatä. Rebeliunea lui
Memnon care aprinse si flack-He rasboiului in Pelopones nu
va fi fost numai de natura personala. La conventiunea ce in-
cheià Memnon cu Antipatros vor fi contribuit mult succesele
lui Alexandru in Asia, a caror stire trebuià sa ajunga imediat
in Europa. Nu cred ca gresim daca opinam ea' intre rebeliunea
lui Memnon din Tracia si sosirea la Atena ca cineylog a lui
Rebulas, fiul lui Seutes si. fratele lui Cotis, cunoscut prin
decretul atenian din anul arhontului Aristofanes (331M, luna
Sciroforion (I. G. II, 1, add. et corrig. 175 b p. 412) este
vreun conex. Conjectura 'AvysAtiPsv a lui Hiller v. Gaertrin-
gen in I. G. 112 I, 349 nu tine cont de largimea marmorei si
nu-mi pare de fel necesarl.
In contra acestui Memnon, a carui rebeliune a fost un
imbold si pentru Greci, de a purcede la fel, a plecat Anti-
patros, care nu avii posibilitatea sal se ocupe mai lunga
vreme de razboiul cu Memnon. Caci o primejdie mai mare
era rascoala si räzboiul din Grecia puse la cale de regele
spartan Agis. Si punand cal:at razboiului din Tracia cum a
putut ray ,u,kv ev ifi eQcbsv 5r628gov e6g yroe liv 6vvarOv
&awls Diod. XVII, 63, 1 Antipatros a parasit partile
nordice.
Evident Ca in condipile acestea rasboiul din Tracia nu s'a
terminat cu o victorie stralucità a lui Antipatros si o infran-
gere definitiva a lui Memnon, evident ca puterea lui Memnon

www.digibuc.ro
i6 TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU 374

a rAmas neinfrAntA, nemicsoratA, dacA nu majoratA. Din Dio-

dor, XVII, 63, 1 e de conchis el Antipatros si Memnon au
ajuns sA se inteleagA in mod pasnic, sä convinA asupra pun-
ctelor litigioase si este probabil cA Memnon a ajuns sl fie
apoi un comandant devotat al lui Alexandru. CAci Antipa-
tros a putut sa-i trimità lui Alexandru 600 cAlAreti din Tracia,
(Diodor XVII, 65), cari au sosit odatA cu 500 cAlAreti din Ma-
cedonia si 6000 infanteristi and porneh Alexandru din Ba-
bilon.
Si este foarte seducAtoare combinatiunea el acest Memnon
este identic cu Memnon care aduce in toamna a.326 pentru ar-
mata lui Alexandru la r Aul Acezines in India 5000 csalAreti
din Tracia, 7000 infanteristi dela Harpalos si 25.000 arme
cizelate cu aur si argint (Curt. Ruf. IX, 3, 21).
Si nu poate sa fie oare acest Memnon identic cu Memnon
din inscriptia aticA I. G. II2 I, 356 si un membru al familiei
lui Artabazos care a petrecut din ?.. 352 mai multi ani in pri-
begie in pArtile nordice ale Greciei, la Filip din Macedonia ?
Loialitatea lui Memnon din a. 327/6 fatà de Alexandru s'ar
explich bine prin felul cum a fost primit si apreciat Arta-
bazos de Alexandru dupa moartea lui Dareios si prin raportu-
rile pline de incredere si respect intre Alexandru si intre Ar-
tabazos cu intreaga sa familie. Nu vom gresi daca vom opinh
cA Alexandru in atitudinea sa fatà de Artabazos se va fi 1A-
sat condus nu numai de credinta ce o pAstrase Artabazos lui
Dareios ci si de momente personale si de oportunitate in ve-
derea ascendentului ce-1 avea. Artabazos cu numeroasa sa
familie in tot cuprinsul domniei lui Dareios de odinioarl, acel
Artabazos, care petrecuse mai multi ani in Macedonia la re-
gele Filip.
In ce priveste ipoteza identificArii strategului din Tracia
cu Memnon din I. G. II2 1, 356, rAmAn intre multe altele
nelAmurite si urmAtoarele chestiuni: Cum a putut sä ajungl
un fiu al lui Artabazos, un nepot al lui Memnon din Rodos,
cari amAndoi, si Artabazos si Memnon, erau contrari pronun-
tap ai lui Alexandru, strateg al Traciei, al unei regiuni atAt
de importante prin legAtura ce face intre Europa si Asia ? SA
fi rAmas oare Memnon dupA plecarea lui Artabazos din Ma-.

www.digibuc.ro
375 MEMNON, TITULARUL DECRETULUI DE ONOARE ATENIAN zry

cedonia la Filip si apoi la Alexandru, si putea. Memnon sa

justifice increderea ce o puse Alexandru in persoana sa ?
Alexandru va fi stiut sa aprecieze valoarea lui.
Dar. mai mari sunt dificultätile ce se ivesc pe urma parerii ca
Memnon din I. G. II 2 1, 356 ar fi fiul lui Timondas.
Acestei pareri s'ar asocia si Beloch in articolul sail Arta-
bazos din Ianus I, Festschrift zu Lehmann-Haupts sech-
zigstem Geburtstage 1921 p. II, pe care o califica prin cuvin-
tele : dind das ist ja die nächstliegende Annahme>.
Dupà Beloch acest Timondas, care in lupta dela Isos joacä
un rol important si este caracterizat de Curtius Rufus III, 3, I
ca dmpiger iuvenis», nu puteh sa fie fiul lui Mentor dela o
fiica a lui Artabazos. Daca admitem ca Memnon cu acei pro-
gonoi pe cari ii numeste I. G. II 2 I, 356, a fost fiul lui Timon-
das, acest Timondas in anul 327/6 a. Chr. nu puteh aveh
dela o flied de a lui Artabazos cleat un fiu de cel mult 14 ani,
care nu putea. sa OA merite personale pentru poporul din
Atena. i putem oare admite ea' Atenienii ar fi decretat cele
cuprinse in I. G. 112 I, 356 numai in vederea meritelor ce
le aveau Farnabazos si Artabazos, inaintasii lui Memnon, pen-
tru Atena ? Apoi mai avem dificultati din cauza stirii ca Mentor,
0.01 lui Timondas, ar fi tinut de sotie pe o fiica de a lui Ar-
tabazos.
Parerea lui Beloch, Ca' Memnon din I. G. 112 I, 356 ar
puteh fi fiul lui Memnon din Rodos cu Barsine, fiica lui
Artabazos, numità mai sus, si cà decretul de onoare atenian
I. G. 112 I, 356 s'ar putea motivh prin raporturile intre Ale-
xandru cel Mare si Barsine ajunsa in Damascus in captivi-
tate macedoneana, e prea hazardata si vine intr'o vreme, and
incepe a se desfiinth legenda despre aceste raporturi si urma-
rile lor.
P Ana' la ivirea unor stiri mai palpabile despre Memnon, des-
cendentul lui Farnabazos si Artabazos, cari se trageau din cele
mai nobile vite ale monarhiei persice 1) (Nöldeke, Gött. Gel.

1) Neamului lor apartine si Artabazos, fiul lui Farnaces, numit des de Herodot
(VII, 66, VIII, 126-129, IX. 4i si urm., 58, 66, 70, 77, 89). Din partea familiei acestui
Artabazos va fi avut Herodot informatiile cu privire la istoria Persiei. Ed. Meyer, Gesch.
d. Altert. III, p. 244 (§ 143).
29 A. R. Mentoriite Sectiunii Istoriee. Sato III. Tom. II.

www.digibuc.ro
z8 TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU 376

Anz. 1884, p. 296), poate in frunte cu sträbunul Otanes, cari

se trkgeau poate dela unul din cei 7 Persi cari uciseserd pe
magul Smerdis (Diodor XIX, 40; Po lib. V, 43, 2; Florus
3, 5, 1), rämâne cert c5. Memnon din I. G. 112 I, 356 nu
poate fi calificat ca Rodian si nu este fiul lui Timondas. Si
tabela genealogica la Be loch, Gr. Gesch.2 HI2 P. 151 trebuie
completatà cu alti 2 fii ai lui Artabazos: Ilioneus si Memnon.
Iar in ce priveste fiica sa Barsine e de adskugat ca' a fost si
sotia lui Mentor (Ar. VII, 4, 6).

www.digibuc.ro
377 IteSUME I9

RESUME
Le decret athenien I. G. 112 I, n. 356 en l'honneur de Memnon, qualifie
de dthodiem, releve dans 1. 24 et les suivantes les mérites, qu'ont pour Athe-
nes 2 progonoi, puis les mérites de Mentor, pere de Thymondas. De sa
maniere de parler de ces 2 progonoi du distingue et du pere de Thymon-
das nous pourrions supposer que le décrete d'honneur avait deux titulaires.
A cette hypothese s'oppose d'une maniere irrefutable le singulier min&
de 1. 35, qui est grave sur pierre.
Pour motiver le décret d'honneur de Memnon ont servi aussi les merites
qu'avaient les 2 progonoi de Memnon et, faisant mention des merites de
Memnon, ou n'aura sans doute jamais manqué de parler des mérites de
Thymondas, fils de Mentor, dont le nom est efface dans la lacune et dans
les lettres fragmentaires de 1. 13-23 de l'inscription.
De Thymondas, fils de Mentor, c'est Arr. anab. II, 2, 1 et Curt. Ruf.
III, 3, 1, qui, nous donnent des nouvelles. De 1. 30 de l'inscription resulte
qu'en 327/6 ay. J.-Chr. Thymondas etait encore en vie et en pleine activite.
On y parle expressement des merites de Mentor, du pere de Thymondas,
dont nous informe aussi Diodore XVI, 42, 45, 47, 50, 52. Le frere de
Mentor de Rhodes est Memnon, un des plus celebres généraux de Dareios
III (Diod. XVII, 7, 13, 19, 22, 23, 29, 31; Plut. Alex. 18, j; Arr. anab.
II, 1, I), qui sur son lit de mort legue son regne a Pharnabaze, 6844)
cairn() dm (Arr. anab. II, I, 3), fils de Artabaze.
Pharnabaze et Artabaze, ces deux noms se trouvent aussi dans l'inscrip-
don I. G. 112 1, n. 356 en qualite de progonoi de Memnon. Pharnabaze,
neveu de Memnon de Rhodes, dont nous font mention Arr. anab. II, 2,
2-3, 13, 4-6; III, 1,7 et Plut. Eum. 7, a cause de Page ne peut pas
etre le pere de Memnon de I. G. 112 I, n. 356.
De l'ordre, dans lequel l'inscription I. G. 112 1, n. 356 fait mention
de ces deux progonoi, resulte, que Pharnabaze etait le grand-pere et Arta-
baze le pere du distingué de l'inscription I. G. 112 I, n. 356. Que Pharna-
baze, fils de Pharnace, et Artabaze, fils de Pharnabaze, etait les bienfaiteurs
des Atheniens, ce un fait que nous tenons aussi d'une autre source (v. Be loch,
Griech. Gesch.2 III, 1 p. 93, 146, 243, 244). Bs avaient assez d'occasions
de se rendre utiles au peuple d'Athenes a l'occasions de nombreuses com-
plications guerrieres du IV-e siecle ay. J. Chr. Artabaze s'est marie peu avant
362 a. J. Chr. avec la soeur des Rhodiens Mentor et Menmon et etait avec
Memnon de Rhodes en exil chez Philippe de Macedonie, d'oii il retourna

21.

www.digibuc.ro
20 RESUME 378

en Asie apres avoir éte gracie a cause de l'intervention de Mentor de Rhodes

par le roi de Perse, dont il resta ensuite le general fidele jusqu'à la mort de
Dareios III. Aprés l'assassinat de Dareios, Artabaze avec sa nombreuse &-
male se mit au service d'Alexandre le Grand jusqu'à ce qu'il demissionnk
en 328 ay. J.-Chr. a cause de son age avance.
Vu le grand nombre de ses enfants (d'apres Diod. XVI, 52 Artabaze avait
i 1 fils et io filles, d'apres Curt. Ruf. VI, 5, 4 neuve fils (ceadem matre ge-
niti#) il n'est pas fres hasarde de supposer gun ait nomme un de ces enfants
d'apres son beau-frere Memnon, avec lequel il etait intimement lie par leur
sort commun apres l'oppression des revokes en Asie par le roi de Perse.
Ce Memnon, fils d'Artabaze a bien merité des Atheniens en relation avec
une legation, ce que nous indique neecOr dans 1. 14. Ou ne peut pas de-
terminer ce qui a occasione cette legation. Les Atheniens,,a l'egard desquels
Alexandre le Grand avait des considerations exceptionnelles, s'étaient, a
l'epoque des expeditions d'Alexandre le Grand et apres ces premieres gran-
des victoires, empresses de le féliciter et de l'assurer de leur loyaute et en
chemin qui devait les conduir, du nord ou du sud chez Alexandre, qui se
trouvait en Asie, ils auraient pu rencontrer Memnon de la famille d'Artabaze,
qui leurs rendait de grands services. .

Notre attention est attirée a ce Memnon, qui etant stratege de Thrace et

dnoailtrix.. yevd,usvog mi."; ' Aleedvbeov (Diod. XVII 62) fit la guerre a Anti-
patre. Il est probable que ce Memnon est parvenu a. s'entendre a l'amiable
avec Antipatre et a devenir un capitaine devoue d'Alexandre, La combinaison
est fort seduisante que ce Memnon a ammene a Alexandre le Grand dans
l'automne de l'an 326 ay. J -Chr. a la riviere Acesine aux Indes 5.000 cava-
liers de Thrace, 7.000 fantassins de Harpale et 25.000 armes ciselees d'or
et d'argent (Curt. Ruf. IX 3, 21).
En ce qui concerne l'hypothese de cette indentification beaucoup de ques-
tions restent encore a eclaircir, Les difficult& qui surgissent si l'on sdppose
que Memnon de l'inscription I. G. 112 1, n. 356 serait le fils de Thymondas
ou de Memnon de Rhodes avec Barsine sont trop grandes. Jusqu'a la decou-
verte des faits plus évidents au sujet de Memnon, descendant de Pharnabaze
et d'Artabaze, il reste etabli, que Memnon de I. G. 112 I, n. 356 ne peut pas
etre qualifié de Rhodien et n'est pas le fits de Thymondas et le fableau ge-
nealogique de Beloch, Griech. Gesch.2 III, 2 P. 151 doit etre complete.

www.digibuc.ro
 NOTE POLONE
DE
N. IORGA
mEMBRu AL ACADEMIEI ROMANE

Fedinta dela 27 _Tunic 1924

Calatoria pe care am flcut-o timp de doul saptarnani in

Polonia, dela Wilna la Liovul nostru cel vechiu, n'a ramas fara
oarecare folos pentru studiile istorice, desi caracterul ei ofi-
cial a ocupat cea mai mare parte din timpul ramas liber dupl
pregattrea i inerea conferintelor ce eram chemat a -cinch.
Inainte de a arath care sunt tiri1e noi venite aproape
numai printr'un noroc fericit i pe care ma sirnt dator sa vi
le comunic cat mai de graba, trebuie ca i aici sa-mi arat
adânca recunostinta pentru o primire a carii prietenie calda
se indreapta nu numai catre poporul i Statul roman, dar
catre asezämintele noastre de cultura, intre care aceasta Aca-
demie are un rang ash de inalt.

La Varsovia am putut vedek cele cinci cutii maH in cari

se pastreaza, nu numai pergamentele vechilor noastre acte
omagiale catre Piasti i Iagelloni, ci i o intreaga serie de
scrisori domnesti trimise in Polonia. Am vazut, pe langa
multe dela Vasile Lupu, pe langa cfiteva dela domnii munteni
contemporani, un numar de misive latine purtând iscalitura
lui Constantin Brincoveanu si chiar cite una de-a Domnilor
fanarioti, caH intrebuinteaza limba latina.
30 A. R. Mernorille Sectiunii Istoriee. Seria III. Tom. II.

www.digibuc.ro
2 N. IORGA 380

Imediata fotografiare a tuturor acestor acte si scrisori, afarl

de acelea cari formeaza pretiosul volum pregatit de raposatul
nostru coleg Ioan Bogdan si care trebuie sa apara in cur and
la Comisia Istorica a Romaniei, imi pare indispensabilä, ca
§i tiparirea cat mai rapede a acestui material atat de pretios.

II
La Wilna mi s'a semnalat o piatra de mormant prinsä in
zidul Catedralei. Numele Moldovei e inscris pe bucatica de
marrnorl. Ea acoperia odata ramasitele unei nepoate de Ilia
a lui Ieremia Movila, Ecaterina, fata adevaratei Marii «Mohy-
lanka», deosebitä de cea falsa, nascuta din Vasile Lupu, de
care ne vorn ocupa mai departe, si a severului Palatin de Li-
tuania, Janus Radziwill, al carui portret cu lungile si groa-
sele mustati aplecate, cu chica taiata scurt deasupra fruntii
drepte si a ochilor mascati se vede uneori, at at in panzele
muzeelor cat si in cutare plansa litografica din acel timp.
Duioasa inscriptie zice ash :
«Pietatis, pudicitiae, humilitatis, bonitatis omniumque virtu-
turn exemplar, haeroina (sic) sui saeculi incomparabilis,
Catherina de Potok, Stephani Potocii, Palatini braclaviensis,
e Maria Mohilanka filia, Ieremiae, Valachiae despotae, neptis,
hic iacet, deposita a maestissimo marito Ianussio duce Radi-
vilio, mag[ni] duc[atus] Lith[uaniae] archicamerario, anna
D DC XLIII°, men[sis] febr[uarii] X die.*
Deci Janus Radziwill nu se unia intaia oara cu sangele
Domnilor Moldovei atunci and in vechea Mitropolie din Iasi,
se insura, la 1641, cu fata Lupului. El gustase si panä atunci
din zestrile date de acesti «despoti» ai «Valachieb vecine, luand
pe odrasla Mariei Potocki.
Dar, cu privire la aceasta Marie, indatorirea d-lui Alexan-
dru Czolowski, care, acum douazeci si cinci de ani, ma
introduceh in pretioasele arhive orasenesti ale Liovului, imi
da o neasteptata revelatie.
0 vedem copila langa strasnica si frumoasa ei mama, a
copilitä bruna, cu fata busnata, samanand mai mult cu a pa-

www.digibuc.ro
381 NOTE POLONE 3

rintelui ei, Ieremia 1). Inainte de 1603 ea 1111 in casatorie pe

tefan, fratele acelui Ioan Potocki, care, in fruntea soldatilor
poloni cu plata, fu, multà vreme, sprijinul de capetenie al
ambilor Domni din neamul lui Movila 2).
Casatoria ar fi avut loc, dupa cel mai recent cercetator polon
al istoriei Movilestilor, d-1 Otto Forst, care intrebuinteaza
pe Starowolski, Monumenta Sarmatarum, pe la 1591-2 3).
Deci, in momentul suirii pe tron, Ieremia aveh acum un ginere
in aristocratia polona, ceeace ar explich inaltarea lui. Vlduva
la 5 Martie 1631, Maria se maritä din nou, acum inaintatä in
vArstä, cu Nicolae Firley. Biograful lui Ianus Radziwill,
ca Hatman al coroanei, pune nunta fiicei cu Potocki, aceasta
Ecaterina, la 16384), exact la 2 Februarie 1638 5). Maria
traià Inca la 17 Iulie 1644, când, sub un act fagaduind ma-
nastirii lui Aron-Voda, de langa Iasi, in mâna unui calugar
grec din insula Chalki, un dar anual de ate o suta de lei
la miezi paresimile fiecarui an, ea iscalià, nu fat-a greutate,
«Maria Firleiowa, W. S.», adica Voevodeasä de Sandomir 6).
Din fetele ei se coboara si Stanislav Leszczynski, regele pus
de Carol al XII-lea in Polonia, si dinastiile bavareza, saxonl,
austriaca, venind astfel, prin Ecaterina, din sAngele Movi-
lestilor 1). Ba chiar dinastia noastra se leaga astfel, cum a do-
vedit-o d-1 Sever Zotta, cu acesti stapânitori ai Moldovei de
acum peste trei sute de ani.
D-1 Czolowski are presumptia ea aceasta starostina Fier-
liska e doamna polona din cea dintfiiu jumatate a veacului
al XVII-lea, purtând o rochie de matasa cu flori, guler si
mâneci de blanä si, peste o palariuta cu margaritare, un lung
Aral alb, pe care o infatiseaza un tablou din Muzeul Sobieski la
Lemberg. Figura e fink slabutä, prelunga, ochii mari, limpezi.

1) V. plansele la memoriul meu Doamna lui Ieremia-Vodd, in Analele Academiei

Romfines, XXXII, No. III.
2) Sora ei mai micA se mAritA cu Wiszniewiecki in vara anului 1603 (Hurmuzaki,
Sup/. 112, pp. 285-6, No. CXLIII).
2) Przyczynek do najdawniejszej genealogii Mohilow, din sMiesiecznik heraldycznyr,
Chiev, 1912, p. 7. Pasagiul din Starowolski la pagina 495.
4) Bartoszewic, Hetman wielky koronny,Ia Otto Forst, o. c., p. 8.
5) Iorga, Studii # documente, V, p. 31, note r. Originalul in Archivele Statului din
Bucuresti, Aron-Vodd, II, r.
5 Otto Forst, I. c., p. 8.

30

www.digibuc.ro
 4 N. IORGA 382

Am vorbit de a doua ((Marie Mohylanka». E fata lui Vasile

Lupu, maritata la 5 Februarie stil nou din anul 1645, in chiar
Mitropolia Moldovei, cu acelas Janus Radziwill, care, in seri-
sorile lui de invitare cdtre printii vecini, arata ca s'au stre-
curat doi ani ai vaduviei sale 1), ceeace corespunde perfect,
aproape zi cu zi, cu data inscriptiei din Wilna. Cum a fost
nunta, ni-o spune trimisul «Craiului» ardelean, Gheorghe
Rákóczy I-iu, Joan Kemény, in memoriile sale. Bogatia de
vesminte a acestuia si a solului sau, Romanul maghiarizat
Acatiu Barcsai, viitor print ardelean, a suitei lor numeroase,
a celor 2.000 de Poloni nu intrecea, zice el insusi, pe a Mol-
dovenilor, imbracati in «haine captusite cu soboli, cu samuri
si cu rasi, cele de ursinic si de matasa fiind numai de rand».
Masa, cu vase, linguri, cutite de argint, era de acelas lux
inimitabil. Regele Poloniei era reprezentat, si Petru Movill,
Mitropolitul Chievului, facea slujba. Danturi romanesti se
desfasurau in curte, boieri si jupanese, avand in capul horii
pe un batran Stolnic, cu slicul pe cap si toiagul in mama,
Vagile Lupu aparii pe un cal turcesc bogat impodobit,
franele fiind stropite cu pietre scumpe, iar cuca lui stralucia
din cinci mari diamante 2).
Se cunostea un chip al Mariei, in chiar infatisarea ei atunci
la cununie, cum spune lamurit in josul gravurii : «Maria,
Basilii, per Dei clementiam utriusque Moldaviae principis
filia, desponsata hoc habitu Illustrissimo principi Jano Radzi-
wilio, Birzal et Dubinki duci, etc.» 3). Aici ea apare destul de
uritä, desi samänl cu mandrul ei parinte, dar acoperita de
cele mai scumpe podoabe: diaderna de perle, cu surguciu
indoit de pene de strut, peste un slic de blana asupra caruia
se revarsä obisnuitul val moldovenesc transparent, parietare
de margaritare, mari cercei de margaritare, sase siraguri de
margäritare, mari si mici, la gat, un Ian% de flori de metal
legat cu margaritare, paftale imense prinse in aceste siraguri,
totul peste o scumpa rochie de brocart.
1) Scrisori din Brzesk, r-iu Noemvrie 1645, in Iorga, Acte fi fragmente, I, pp. 197-8.
RAspunsul Electorului de Brandenburg, ibid., p. 198.
2) Memoriile lui Kemény, traduse de Sincai, II, pp. 67-9.
2) Reprodusä dupg Theatrum Europaeum, VI, 165z, p. s i x8, si in Smirnov, MHHMkIti
11011TPrrk 11AIM1011114ki rposaaro, Moscova 1916, tabla XIX.

www.digibuc.ro
383 NOTE POLONE 5

Ace leasi podoabe o acopar intr'un alt portret, necunoscut,

in care figura e mai senina, mai armonioasà, mai dulce si mai
nobila. De jur imprejurul stemei Moldovei cu sabiile Movi-
lestilor o ciudatä inscriptie o face Movileanca» intocmai ca
pe Intâia sotie a lui Radziwill, i in plus sora lui Miron Bar-
novschi ca si a Ruxandei maritata dupa Cazacul Timus,Vasile
el insus, Roman de origina, Mucius, fiind poate prin femei
7.cm cu Voevozii Ieremia si Simion ((Maria Mohylanka
princeps, Palatinis Valachiae, stem[ate] Mohyla, ex illustri
romana genta mutia originem ducens, Mironis, Palatini Mol-
daviae, et Rohenne,Timothei Bohdanowicz Chmelnicki coniu-
gis soror germ[ana], Basilii Lupuli el Basilissae, Mohylorum
principum, Palatinorum Valachiae et Moldaviae, filia, Ste-
phani Ioannowitz (sic), fratris Georgii, Metropolitae Vala-
chiae, Hieremiae et Simeonis, Mohylorum principum, Pala-
tinorum Valachiae et Moldaviae neptis, Ianussii XI Radivilii,
D. G. ducis in Birsa et Dubinki, S. R. I. principis, in Revel
et Schucz domini et camerarii supremi M. D. L., postea cam-
piducis, demum Samogitiae capitanei, ultimo Palatini vilnensis
supremi ducis exercitus M. D. L. consors»).
Se adauga ca, moarta in 1664 la Liov, a fost inmormântata
in biserica ruseasca din Sluck, unde i s'ar puteh cauth urma
(<nupta Iassis, in metropoli Moldaviae, a. 1645, decessit
Leopoli 1662, sepuho Slucii in eccl. ruth. S. Salvatoris») 1).
Smirnov, care s'a ocupat de aceste portrete, atribue tot
Mariei, cum o arata, de altfel, i o inscriptie aproape stearsä,
un portret in uleiu, reprezentând o femeie brunä, ochioasa,
cu sprincene groase man i gura mica, de-asupra careia mi-
jeste o mustacioara. ImbracAmintea e absolut aceeas, dar se
vede i mfina plina de mdc, naframa pe care o tine, rochia
de brocart phnà mai jos.
Radziwillii au doul portrete ale <<Mohylankai»: unul, cum
imi spune d-na contesa Potocki, näscutä Radziwill, o Infä-
ieazä cu alte doua persoane; celllalt se afla in copie la Aca-
demia Românä, de unde 1-am reprodus in prima editie a
«Istoriei Românilor in chipuri icoane», I. E un portret de o

1) Smirnov, pl. XIX.

www.digibuc.ro
6 N. IORGA 384

frumuseta uimitoare, Maria fiind icoana insasi a tatalui ei:

podoabele obisnuite i se recunosc usor, fiind asezate mai mult
ca in portretul pe pAnza. din Srnirnov.
Bogatia de portrete se explica de altfel la cineva care mai
fusese in Olanda si care indatä dupl nunta pornià iaras in
Apus. In lasamântul lui se aflä un mare nurnär de tablouri 1).

III
Relatiile lui Vasile-Voda cu Po Ionia erau de multe feluri,
pfinä la speranta ca o oaste de cruciatä polona sa-1 clued la
Tarigrad pentru a face din el un mare Imparat bizantin,
cum voiau Grecii 2).
Pot adaugi un amanunt la ele : ctitoria bisericii rusesti a
Sfintei Paraschive.
Asezata intr'o suburbie a Chievului, in apropierea celor
dintaiu asezari ale orasului, e o zidire solida, massiva, facuta
din piatra tare, o adevarata fortareata pe care o domina azi,
o copleseste un puternic turn de straja.
Pe paretele de spre intrare e un frumos herb al Moldovei,
adanc sapat si scos in relief, cu initialele lui Vasile si aceste
versuri rusesti, intr'o scrisoare amestecând litera latina cu
buchile cirilice :
SAHUTO Alliiki !worm
SIVIVIVS HdAd WRO130Hd
rAdEd R IrkLI,H H S IrkA010
11091010 !irk MCHO TH010
XpAS Hew po[K] api,A,
Awl. h.
Cum se vede, aceastä pisanie din ri August 1644 cuprinde
lauda coroanei, a sceptrului, a sabiei din sterna.
Interiorul cuprinde o admirabila catapeteasma, din neno-
rocire II-Mita prost in partea de jos. Niciodata sfintii bizantini
n'au avut o mai frumoasä infatisare.
i) Iorga, Acte F i fragmente, I, 1. c.
3) Iorga, Stud ii # documente, IV, Prefata.

www.digibuc.ro
38s NOTE POLONE 7

Cum Trei Ierarhii s'au isprAvit in 1640, trebuià sa se admia

a la Liov au fost intrebuintati pe urma mesterii rusi strAmu-
tati, cu mula trucla, de bogatul Voevod, din Moscova.

IV
Dar, cu mult inainte de Vasile, Romanii ajutau cu banii
lor cladirea in chiar centrul orasului, stabatut si chiar locuit
de negustorii si pribegii lor, a unei biserici mari si mandre,
care din cauza belsugului de daruri revarsat asupra ei timp
de trei sferturi de veac, a meritat a se numi «moldoveneasca».
Inca din 1558 teribilul, dar evlaviosul Alexandru Lapus-
neanu trimiteh o suta de galbeni pentru aceasa zidire, là-
gaduind si «icoane si zavease, poara, vase, vesminte» lacasului
ce se va inalth 1). Curteanul Simio aduce alti bani indata lui
David si luiVolos, ctitorii lioveni. Voda cere, in schimb, sa nu
stea femeile la un loc cu barbatii, locul acelora fiind «in pridvor
inaintea bisericii». Ca sa fie randuiala, se araa dispus a creste
la el, pentru Liov, cum a facut si pentru Przemysl, «dieci
tineri si buni», ca sa stie «cantarea greceasca si sarbeascA».
Prin popa Anton din Suceava el trimite «toate cele de nevoie
bisericii si odajdii»; apoi aureste la el in tara cele doul cruci,
da inscriptia pentru cele dota clopote ; mesterul liovean Mal-
cher toarna unul cu «slove crestine si latinesti»,purtand numele
lui de Alexandru. Se dau pentru acoperirea chekuelilor boi,
oi, pietre de ceara 2).
Se pare ca biserica primitiva, azi cu neputina de inchipuit,
a fost sfintita, dupa dorinta Domnului, de Santa-Maria anului
1559 3) si ca sfintirea s'a facut de un Vladica moldovean,
impreuna cu cel din Liov chiar si cu alta preotime. Hramul
arata a fi fost Sfantul Gheorghe 4).
Dar Alexandru-Voda nu-si afla mukumirea. Credinciosii
nu aduceau lumanari, panile lor pareau «cat merele» si se luau
acasa jumatate din ele, panea, hrana de acasa nu erau bine-
1) Hurmuzaki, Sup!. II, p. zos.
3) Ibid., pp. 208-9, zroI, 212-4.
3) /bid., p. 214.
9 Ibid., p. 216.

www.digibuc.ro
8 N. IORGA 386

cuvintate ; preoteasa se vedeh silitä a vinde in piall pane,

ceapa si altele 1)
Indatl, la 1561, Läpusneanu erh rasturnat de Heraclidul
Iacov si acestainsusi intampinh revolta biruitoare a lui Tomsa,
devenit *tefan-Voda.
Silit sa se adaposteasca in Polonia, cu credinciosii sai Motoc
si Spancioc, Domnul de catevh luni era osandit la moarte
pentru a face placere Turcilor. In duiosu-i testament, Stefan
oranduieste sa fie ingropat in biserica S anta-Mariei, careia-i
lag, si cu voia sotiei Candachia, trei sute de galbeni de aur.
Tot acolo, la popa «Prasmus», vor fi fost inmormantati de
vaduvele lor, Magda si Maria, boierii executati2).
Santa-Maria ar fi dui:4 d-1 Czolowski aceh manastire a Ba-
silitanilor, unde s'au tiparit si carti pentru noi. Azi, doar
zidul de incunjur se mai tine cu infatisarea dela inceput ; laca-
sul insusi a fost prefacut, si la inceputul veacului al XVIII-lea
dandu-i-se capele laterale. Nici urma din pietrele de mormant
mai vechi, afara de cele doul lipite pe paretele din fatä: multe,
foarte multe s'ar fi distrus la reparatie. Poate ca totusi s'ar
descoperi ceva sub lespezile de azi.
Restabilit de Turci, Läpusneanu isi aminteste de ctitoria
lui si face sa se lucreze acum la clopotnita «bisericii moldove-
nesti», sa se faca zugraveala. Popa Teodor, caminarul Tudor
Dracsin, calugari aduc «zloti de-ai nostri» si alti bani, cari se
adauga pe langa vitele si lucrurile de vanzare. Un acopere-
mant de tigle s'a pus in 1565. La 20 August, vorbind de
praznicul Maicii Domnului, in loc de al Uspeniei, neglijat
e vorba de Basilitani, ori Tomsa sa se fi ingropat dincoace ?
Alexandru indeamna pe Liovenii de legea lui «sä mai-lance,
sa bea si sä nu-1 uite»3).
Mai tarziu, biserica arse, si noi ajutoare se cerura pentru
a o reface. Petru Schiopul nu le refuza. Ajutätorul de capetenie
pare a fi fost insä acel fost vames al Moldovei, Cretanul, de
vita nobilä, Constantin Corniact, intrat in serviciul regelui.
i azi se pastreaza neatinsa, in «muzeul Sobieski», creat tot de
I) Ibid., p. 221.
9 Ibid., pp. 235, 239-40.
3) Ibid., p. 237.

www.digibuc.ro
387 NOTE POLONE 9

d-1 Czolowski, dupa ce a trecut prin multe stapaniri nobiliare,

frumoasa-i casä de piatra, cu capete sculptate la intrare, cu
arcade si colonete ca la Wavel spre curte, cu scarita de comu-
nicatie in interior, cu carciuma boltità de jos. Deoarece se pa-
streaza Inca azi, pe o panza, chipul lui, in haina lungä de bro-
cart negru, cu papuci turcesti in picioare, cu capul ras dupa
datina orientalà, precum si cele doua chipuri ale fiilor, toate
stramutate evident dupl o fresca distrusä, trebuie sa se admita
a aceasta fresca s'a asternut dupa incendiu. Portretul lui Con-
stantin, reprodus si intr'o lucrare despre patriciatul liovean al lui
Lozinski (Liov 1892), are aceastä inscriptie latinä : «Hic iacet
generosus dominus Constantinus Corniactus, in insula Creta,
patria sua, parentibus nobilitate et potentia clarissimis natus,
qui inde in Valachiam Cisalpinam veniens et ob insignem in
rebus gerendis prudentiam ab Alexandro principe admini-
strationi eiusdem Valachiae praefectus, postea ab Augusto
rege honorificentissime accessitus, cum se sua que omnia
in Poloniam contulisset, ab eodem principe in album Mdi-
genarum adscriptus, tempore deinde Stephani, regis Po-
loniae, officio, maximo cum reipublicae emolumento, per-
functus, plurimis eidem reipublicae officiis, diem extremum
obiit. Vixit annos 86, decessit primo augusti anno 16o3*2).
Aici ssi se fi ingropat oare frumosul Domn loan Potcoava,
mort pe piata Liovului, dupà ce denuntase poporului ura tur-
ceasca, necinstind regatul prin osandirea lui, si cercase spada
care era sa-1 taie ? 3) 0 povestire contemporana absolut si-
gura, a «internuntiului» din Danzig, spune ca dui:4 taierea frumo-
sului si a vestit de puternicului viteaz, trupul, av and capul cusut
cu matasä, fu ingropat, in mijlocul lacrimilor nobilimii si
ostasilor, in «biserica ruseascl («in der Reussischen Kirche» 1).
Deci nu in cea «moldoveneasca». *i. intr'un proces al casni-
cilor lui «Nicoara zis Potcoava», Craciun Harbuz, Grigorie
Folici (Xolicz), Alexe Totarnac, Petrascu Pitarul si Ivan
Rusul, cu <Topa Rusilor» («pop Rutenorum»), Joan, care le
1) Cf. Re1atii1e cu Lembergul (din tEconomia National(.*), Bucuregti 1899 ;1 Studii
# Documente, XXIII, pasim.
2) V. Hurmuzaki, XI, p. XXXIX.
3) Ibid., p. XV. jos.

www.digibuc.ro
Ico N. IORGA 388

restituie doul haine de brocart de aur cu cincisprezece na-

stuH de argint auriti, din averea mortului, se spune ca" popa
era dela biserica #ruteneasca cu hramul Adormirii Maicii
Domnului» («ecclesiae ruthenicalis tituli Assumptionis Beatae
Mariae Virginis») 1).
S'ar crede cà I Iancu Sasul, decapitat putin dupa aceea,
din acelasi motiv, al supunerii servile fata de Turci2), a fost
inmormântat aici la #Ruteni» si nu in kiserica româneasca».
D. P. P. Panaitescu imi comunicä o povestire contimporana,
pe care mi-a dat-o pentru «Revista Istorica», din care re-
zultä a Bernardinii, descoperind sentimente catolice la fiul
unui Voevod ortodox si al unei Sasoaice luterane, 1-au capk-
tat pentru splendida lor biserica, unde 'Anà la prefacerile
ordonate de Austriecii lipsiti de oHce pietate, un pompos
monument i-a cuprinsrarnasitele.Dardescoperire nouasi care
m'a miscat adanc in paretele bisericii Basilitanilor e prima
piatra de pomenire a fiicei lui, Emiliana, Omeliana, aceea care
ramasese langa mama ei, Paleologa Maria, dankulina» Po4
lonilor, i pe care o credeam, ca una ce lipseste din genea-
logia prezintatä de fratele sail Bogdan, ca fiind fatal din prima
asatorie, cu un Grec, a Mariei.
In 1584 si 1585 Emiliana apare judecandu-se cu un Ar-
mean Toma Babici si cu un Rutean Sienco din qLuczk» 3).
In 1598, and mama-so., revenita din Apus, locui din nou la
Liov, lângä alfa fata, Chrysaphina, vaduva lui Anton Ca-
tacallo 4), Emiliana era inmormantata cu multe lacrimi de
sotul ei, un Ponetowski.
Iatá cuprinsul duioasei inscriptii :
«Omelianae, illustrissimi olim principis Moldaviae Ian-
kulae filiae, Alb. Ponetowski chariss. coniugi, ob dulcissimam
memoriam posuit ; mortua die XXV feb., A. D. 1598».
In acelasi an Ieremia Movill,ajuAs Domn clAclea. cinci sute de
zloti prin Ora's, starostele de Cernauti,pentru biserica. Episcopul
Ghedeon Balaban era prietenul lui Luca Stroici, care scrie si

1) Ibid., p. XXXIV, nota 3.

2) Cf. . Relaptile, pa§tim.
3) Relatiile, pp. 64-5.
3) Ibid., 2 p. 77.

www.digibuc.ro
389 NOTE POLONE xi

el, mustrând pe credinciosi ch fac lux dhfamand vechea im-

prejrnuire pentru a o clädi de piatrá 1). Sume insemnate furl
trimise si in alti ani, de Ieremia, de Doamna Elisaveta.
Sfarsitul Movilestilor era sa lase biserica at% ajutor. Dar
numele lui Miron Barnovschi 2), ultimul lor reprezintant, e
proslAvit prin aceastà splendidä inscriptie slavonh din interior,
sub balconul corului:
Toh wr TROHy TER'k gp$ xe pan THOU MIWWH 61910I4ICKIN
11WHI10,1rd iHOMORAd)(Id ChRfpWEHTE X9ditid CWO MOREHHE HpHHOCHTIt
Flip/MAUI SRO MiiiCTHRA 9dCHHiliCAS flAOflhI IEC C 11106`k iiu H gck
KTVTOp W CTH XpdtH Chi MOAN 0 mica HBR4RH S. pm dpo.
Pe o ush se inseamnh aceeas data: 'CHM Chi HCTHOH ROHL Mid
TIIKEpWH CA 1629. 'Eni2,#Evs Eig rag avaag op,o-
lor)CiEt.
Deci hrarnul ar fi Nagerea Domnului.
Dar trebui la 1672 jertfa lui Alexe Balaban, marele ne-
gustor, acela in gropnita chruia fu inrnormantat Duca-Vodh,
mort in pribegie, ca sh se refach, odath cu o capelä nouh, in-
treaga zidire. Inscriptia lui pe frumoasa i marea zidire
facuth de trei Italieni, Pietro di Lugano, Pietro di Berbone
si Paolo Romano, sunä ash:
'Avaxevic4n 6 &log ;cal orcivaegrrog va6g x 19ch9eov, AO'
ZA,ov prig imrepaytag gov (#8)esor6xov, Eng early evriig
zfig ptykrqg exxAnciag riov 'Pthowv 3) rat sic xciarpov AcoViov
..Tra0 roi3 rttwordrov xal ili6ocordrov apzorrog ;melon
'A/141ov i6 egrix2etv Hactorcivig v6 e 'Iodylvoy, Og &win-
tisv rijv azdaav 'eco6ov carrot"), Otec 'maxim comwtav xal
vaiv yaweow mind, 6cravog 6 &Nig cç 'AiWcog grime
'vs, 6 sig vv jç dylag gorrig', am& xcel kreAtthgri oirrog
.55D'etog va6g v 'evet cout*9 1671 (sterna lui Balaban),
Mciiog 25. 0800 v6 (Seoeo cai aURtg, thafilog ra ad haw-
paw (exreileov?), col XClochpépguev Xvriark 13act2.604).
Despre Balaban, cunoscut si din documente, cronica lui
Nicolae Costin spune ash:
1) Hurmuzaki, Supl. IP, p. 457 i urm.
2) V. Ibid., pp. 586, 6o5-6.
3) Deci aceasta ar fi ebiserica Rusilors.
4) Ultimul rand nu se poate cetl bine de jos.

www.digibuc.ro
 12 N. IORGA. 390

ash petrecAndu-se Duca VodA, 1-au astrucat in biserica

lui Alexie Balaban, negutAtorul cel mare, carele a avut i cateva
bude Ii ara Moldovei mai nainte, cu Ursachi cel vestit
de bani multi ce aveh. Pun And trupul Duchi-Vodà ash In
sclipul gropitei lui Alexe Balaban, de la carele am luat» scrie
de sigur Miron Costin insusi i aceastA istorie pentru
moartea DucAi-VodA. CA Balaban s'au thmplat la toata vieata
lui i la moartea lui,fiind rAnduit de Craiul lesesc sA fie laugh'
Duca-VodA. Pentru chi erh ci Balaban Grec dela Rumeli, team-
serii cu Duca-VodA, de la un loc 1).

V
Chipul lui PotcoavA nu era cunoscut pana acum. D-1 Czo-
lowski mil-a semnalat intr'o culegere de desemnuri polone
din veacul al XVII-lea, uncle pe jumAtate autentice numai,,
si cu numele confundate, pe care a publicat-o I. I. Smirno-
vici, in lucrarea ruseascA OImcdHiE OAHOPO flOMICK1170 Cg091-111Kd
nopperrout XVII-a ik (Moscova, 1911).
Prietenul Cazacilor e infatisat cu capul si barba rase, cu un
citf pe cap, ca acela pe care-1 purtau boierii nostri in vremea
lui BrAncoveanu, cu mustati lungi i cercel in urechi. E o veche
datinA orientalà, tatArasca. Tot astfel se prezintä, in Muzeul
lui Ioan Sobieski dela Wilanow lAnga Varsovia, portretul lui
Dimitrie sau Mitro Visnievietchi, Hatmanul cAzAcesc care,
nepot de fiicA al lui tefan-cel-Mare, a rAvnit la Scaunul Mol-
dovei in 1563 ca sA ispraveascA in cAngi la Constantinopol.
Astfel inat desemnul polon, fAcut dupà un document grafic
mai vechiu, pare a puteh fi considerat ca fiind corespunzAtor.
Sub el se aflA aceastA inscriptie : <iPerduellis iussu Stephani
regis capite diminutus)). Se spune apoi in limba polonA cà
rupeh, nu numai potcoave, ci §i taleri, ca spArgeh lemma cu_
bucata de metal aruncatà, cA oprià o cArutA cu case cal, cA
rupeh osia in genunchi, ca puteh sä tie o bute cu miere .

in dinti, cA puteh sa strAbatà o poartà de lemn cu. un

corn de bou.

Letopiseti, ed. a 2-a, II, p. 33.

www.digibuc.ro
 391 NOTE POLONE 13

D-1 Smirnovici trimite pentru mândrul aventurier la Mar-

tin Zeiller, Aenderte Beschreibung des KOnigreichs Po len (Ulm,
1657), la Solicovius, la Acta historica res gestas Poloniae
illustrantia, XI (Cracovia, 1886), la rara brosura polona con-
timporank pe care ar trebul s'o copiem, d(rOtky a prawidziwy
opis wjechania do Woloch Iwana Wojewody, którego Pod-
kowa zowa)), Cracovia 1578, in 8°.
Se mai cuprinde in aceastä colectie un fals chip al lui Mihaiu
Viteazul, care e de fapt Bocskai, t(Craiul» ardelean ce i-a urmat.
Apoi un tot ash de fals Ieremia Movila, cu un fel de turban pe
cap, cu cozi athrnand la urechi, cu nasul ascutit si gura strâmbk
cu un fel de gusk sub barbie. Nu cred sh ma insel in presu-
punerea ea acest chip de Canar imberb e al lui Constantin
Movila. Inscriptia, fantastia, spune ca «Ieremiah era Ceh de
neam, crescut in Anglia, prins de Turci si turcit, ca el a pri-
cinuit un rasboiu turco-polon si eh a fost dus in Polonia,
ultimele stiri corespunzand oarecum carierei lui Constantin
Movila 1).
GaTar Gratiani se prezinta in profil, cu o palariuth fran-
cezä, cu o barba ca a lui Henric al IV-lea si un juste au corps
de moda. Legenda-1 face a putea duce o ghiulek dela Iasi la
alosczywoda)). E, bine inteles, si el un pribeag, Italian de
origine, dus pe la Paris, prins de Turci. D-1 Smixmovici amin-
teste in explicatiile sale versurile prin care Twardowski cantà
tragedia lui Gaspar-Voda 2).
VI
0 interesantä descoperire mi-o rezervä arhivele din Poznan :
Ele prezinta Inca dela 1745 un sir de <(Grecih din Moscopole,
Siatista si alte localitati macedonene, de fapt deci Aromâni,
cum ii arata adesea si numele, cari se stabilesc ca negustori
de vinuri, ba ajung si librari, fiind primiti in cetatenia orasului.
Facemloc mentiunii din condica de indigenate care-i privesc :
1) Ca informatie se porneneste un ziar contemporan de Gluchowski (*Zacharias Bokyzi
z Bobrinka2).
9 Biblioteca Ossolin'ski posedA, pe lAngA chipul lui Mihai Viteazul de Sadeler,
acela, uitat, pe care-I sAph Isac Maier si acela, mult prefAcut, care era dat la 265! de E.
Wideman, cu inscriptia : Michael Vaivoda Valachiae Transalpinae haereditarius
fide et constantia 0.

www.digibuc.ro
14 N. IORGA 392

Honoratus Antonius Roza, mercatorialis artis, Graecus,

sacrosanctae Ecclesiae romanae catholicae unitus [prezintat
de Paul Peterzynfti si Francisc Gronalski]. Ita ut sub
protectione sua alios Graecos praerogativa civili non gaudentts
non foveat, neque in detrimentum civitatis societatem cum
eiusdem habeat.
Literas legitimi ortus producere et bombardam reponere
tenebitur... Feria secunda post festum Sanctae Margarethae
Virginis et Martyris proximo die, scilicet 19-ma mensis
iulii A. D. 1745 th.
Apoi:
Honoratus Thomas Rosa, vinopola, in Macedonia, Moscopolii,
oriundus [prezintat de Gheorghe Bralka si Valentin Sandys]...
Die 7-ma mensis octobris, A. D. 1757-mo.
Sunt inainta§ii cunoscutului scriitor aroman, asezat in
Austria, Roja.
Contemporan cu a§ezarea e Szabelski din atista, librarul:
«Honoratus Georgius Szabelski vinopola, in oppide Sze-
piska, in Macedonia, oriundus. Literas legitimi ortus in
spatio trium mensium ab acto praesentium compulsando
bonbardamque aut in locum eius duas hydrias ad portan-
dam aquam in eodem spatio reponere in praetorio tenebitur.
Consortium cum aliis Graecis circa Posnaniam habitantibus
sub iuramento praestito vitabit nec eos, uti praerogativa civili
non gaudentes, circa se favebit neque, in detrimentum tam
civitatis quam et fraternitatis, mercatorum societatem cum eis
habebit... Feria sexta ante dominicam Septuagesime proxima
die, scilicet 13-ma mensis februarii, A. D. 1756°#.
UrmeazA acum, dela 1778 inainte, altii:
Honoratus Nicolaus Tanszanski, vinopola graecus disuni-
tus, de civitate Grabowo, in Macedonia..., die 14 februarii 1778.
Honoratus Anastasius Szabolski, de oppido Szybiski in
Macedonia oriundus... Die tertio mensis ianuarii, A. D. 17800.
Honoratus Michael Pawloski, Graecus, vinopola, de civitate
Zamowo in Sclavonia oriundus..., die io ianuarii 1780.
Honoratus Constantinus Tuszynski, Graecus, vinopola, de
civitate Moschopolis, in Macedonia, oriundus..., die zo ia-
nuarii, A. D. 1780.

www.digibuc.ro
393 NOTE POLONE x5

Honoratus Demetrius Graboski, Graecus, vinopola, de ci-

vitate Grabowo, in Macedonia, oriundus..., datum die 19
ianuarii 1780.
Honoratus Adamus Szein, Graecus, vinopola, de civitate
Moscopoli, in Macedonia, oriundus... Actum in praetorio,
die 19 ianuarii 1780.
Honoratus Demetrius Wretowski, Graecus, vinopola, de ci-
vitate Moscopolis, in Macedonia, oriundus..., die I-ma mensis
februarii, anno 1780.
Honoratus Georgius Dymszo Zupanski, Graecus, vinopola,
de civitate Moscopolis, in Macedonia, oriundus..., corporali
iuramento itaque graeco idiomate expleto [sus : in graecum
idioma interpretatum]..., die I-ma februarii, anno 1780.
«Honoratus Demetrius Kalube, Graecus, vinopola, de civitate
Karzyca, in Macedonia, oriundus... Actum die 25 octobris 1781.
Honoratus Georgius Lepory, Graecus, disunitus, de civi-
tate Popensztein, in Macedonia situata, oriundus..., die 23
augusti 1784 ".
Honoratus Michael Dziemovski, ex Macedonia, de civitate
Moscopolis oriundus, Graecus disunitus, vinopola..., die 15
mensis februarii, anno 1788.
Acesti Greci neuniti tineau la biserica si la scoala lor. Se stie
cl prin jertfa fäcuta de cransii si-a putut publich la 1776, cu
litere grecesti, o carte de lecturà in dialectul de acasà, pe care
nu-1 putea uita, si pentru «gloria neamulub> (at xaOrritta 'coif
yévovg), «Noua pedagogie sau Alfabetariul usor ca sa' invete
copiii cei mici carte romeino-vlahicd, pentru folosul de obste
al Romdno-Vialzilom (Ma zatóaycoyia ikrot d2g9a197-4tov
dixolov voii jaa#8tv ra yea gratoia ra kp,avo-13)4xota yecitc-
Accra Big xotv0 nfiatv vbv Ocop,avo-Pcizaw). Ca autor se
dal «prea-respectatul intre preoti domnul domn Constantin
Uctta, Moscopolitan, chartcfilax si protopop in Posnania
Prusiei de Miazazi* (grapd rofi aideattu.ordrov ev iwkw
xvolov rtviov Kcovaravvivov rof) Ointofna, Mocvozoiltrov,
xaerovoitaxog xal Zeo)rozazei Z1, z-27 lloavayla rfig (Lsang-
fktvijg Hpaolag), care a publicat-o in Viena, la tovarasii
de gAnduri, «Româno-Vlahi>> si ei, vestitii frati Marchide
Pulio.

www.digibuc.ro
 16 N. IORGA 394

Probabil ca Ucuta a fost intaiu prin Viena, unde, de mult,

Boiagi aveh, in mijlocul unei colonii si mai bogate, scoala lui na-
tionall, pentru care daduse o gramatica a aceluiasi dialect 1).
Actele din archive, cari vor trebui transcrise in ragaz, la-
muresc toata viata acestui interesant cleric, viata care a fost
scurta, sbuciumata si flea noroc, dar nu s'a stins flea O. dea
aceste pagini de simtire calda pentru neamul au.
Inca din 1794, in Iunie, un act pomeneste pe «Constantin
Okota Chartofilax». La 25 Septemvrie 1776 «P. Constan-
tinus, chartophylax». La 15 Septemvrie 1796, «P. Constan-
tinus, chartophylax, decanus P.», intervine ca sa nu se mai
ingaduie cazuri ca al lui Gheorghe Paclescha in 1795, de
casawrii intre Macedoneni fara voia lui. Se mai pomenesc
si altii din acestia cari incheie legaturi matrimoniale cu Polonii :
Emanuel Popovicz, care ia pe Mariana Poprzycka din Borek,
Adam Jankowitz, a carui sotie e vaduva Zarowska din Kalisch.
El pazeste pe ortodoxii lui, pe and un altul, care scrie la
ro Decemvrie din acelasi an, asigurAnd ca afara de Basilitanii
din Varsovia nu mai sunt uniti in Polonia, «Mathys Bischoff
von Thanasien (sic), Weih-Bischoff und Official zu Posen»,
e in fruntea acestei comunitati, far% durata.
Se amesteca in 1799 si un calugar nevfirstnic din Bocche
di Cattaro, a carui expulzare o cere, la 15 Martie, Constantin,
scriindu-i numele ash «Bokke de Cattaro».
Ucuta mai aveh putin de trait. La 7 Octomvrie 1799 gAsesc
o petitie a vaduvei lui, Sofia Politowska, in care se descrie un
traiu amarit. Tinarul cleric, mort la doulzeci si sapte de
ani, a stat cu &Ansa «cincisprezece» ani in mari necazuri
(«kiimmerlich»).
Procese continue cu ai ski. 1-au zdrobit : «mein verstor-
bener Mann jahrelang in bestAndigen Streit mit seiner Ge-
meinde gelebt». 0 lash' la «patru sute de mile» departe de ai
ei, cu doi copii de sase si de patru ani.
Poate ca in cimitirul «Grecilor* din Poznan se afla Inca mor-
mantul acestui preot si dascal al Românimii balcanice desterate.
1) Cf. lorga, Ist. literaturiiromdne in sec. at XVIII-lea,II, §i Per. Papahagi, Scriitori
aromdni in sec. XVIII, Bucuroti, z9o9; Iorga, in sFloarea Darurilor., II, §i Bianu-
Hodo§, Bibliografia, II, pp. 398-403.

www.digibuc.ro
395 NOTE POLONE 17

i mica lui avere a fost luatä pentru folosul coloniei de

exilati, compusä pe la i8ox, and se pronuntä hotärirea, din
o sutal trei persoane. Se decide a.' ea va fi intrebuintata rentru
plata noului preot i <(zu Anschaffung mehrerer Schulbacher
und Kirchenustensilien*.
D. P. P. Panaitescu imi comunia i acest act din Cracovia, manuscriptul 5 al
Bibliotecii Iagelonice din Cracovia, i referitor la *tefan-Vocia Tomsevici dela in-
ceputul secolului al XVII-lea :
Poselstwo od Tomsze Hospodara Woloskiego
Naiagnieyszy a Mczywy Kroliu Panie, Panie nasz Mczywy
Stephan Tomsza Hospodar ziemie Moldawskyey Pan Nasz unizone sluiby swe
z wiernem Poddanstwem oddawszy pod nogy Maiestatu W. K. IVI. panu naszemu
mczywemu pilnie i uniienie prosi W. K. M. pana naszego Mczywego y wszystkych
rad Coronnich aby W. K. M. pan nasz Mczywy za zli mied nie raczil Hospodarowy
Se do tego czasu poslow swoych posta6 y o dobrem zdrowiu W. K. M. dowiedzied
sig (iako sig godzilo wiermemu poddanernu) niemogi. Oto wszelakiem sposobern
staral sig y poslow swoych do W. K. M. Pana naszego Mczywego posilat ale dla woyski
nieprzviacielskych i niebespieczenstwa pogranicznego niemogly do W. K. M. przebid
bo strona przeciwna zawsze na przeszkodzie bila. Skoro iednak z lasky milego Pana
Boga pokoy lepszy nastgrnpil tedy Hospodar Pan nasz wiedzac ie W. K. M. iako pan
Chrzesdyiansky i pomazaniec Bogy iesteg przeciw wszistkiemu Chrzes6yanstwu mito-
sierdzia pelen, posila nas do W. K. M. pana naszego Mcziwego, proszanc aby W. K. M.
milosiernym bids raczyl Hospodarowy panu naszemu y wszystkiern obywatelom
ziernie Moidawskyey, ktorzy spolnie z panem swem upadaig na kolana przed nogarny
Maiestatu W. K. M. proszanc aby Hospodar teraznieyszy bil przyienty za slugy y
wiernego poddanego tak ieby shiiy6 mogi WKM y wszystkiey Coronie (siedzad
spokoynie n Hospodarstwie Moldawskiem) iako inszy Hospodarowie siedziely y
stuiyly talia wiernoscig z kaidey miary y e wszystkych strón wszystkiemy powi-
nosciamy i podatkamy iako z wieku naleiy W K M panu Naszemu y Coronie. Aby
zatern ubodzy Chrzescyianie y biedna Moldawska ziemia mogly bycli pod obrong y
pokoiem za rowno z panstwamy W K M pana naszego mczywego. A naiwiencey zeby
nas W K M broni6 raczil od tych ktorzy blandzgnc Woyska zbierad y woyne podnosid
nom chcg naszy wlasnie bracia y krew bez wiadornosdy y rozkazania WKM i Senatu
W K M pana naszego Mczywego. Gdysz iusz dosid ta biedna ziemia skazona spusto-
szona i w nywecz prawie obrocona iest od swawolnych y niespokoynych ludzy. Aby
takiego pokoiu zaiyd mogla iako pod sczeslywem panowaniem W K M przed tern
zaiywala, pokornie i uniienie prosimi, racz W K M Pan nasz Mczywy na nas Mczywern
okiem weyrzed a od Maiestatu swego panskiego z oczamy zaplakaniemy niedopuiczad
sip ngm zwracad y prosbach naszych zarzucad, zeby Hospodar ze wszystkiemy obywa-
tehny moiclawskiey ziemie ucieszy6 sig mogi z wielkiey lasky y milosierdziy W K M
pana Naszego Mczywego. Za czem Naiasnieyszy a mczywy kroliu stawig sip ochotnie
przed Maiestat W K M poslanie Hospodara Pana naszego Arhiepiskop Soczawsky
i Hetman Moldawsky do zawarciu i oddania wszystkiego postuszenstwa y gruntowney
wiary Hospodara pana naszego. A my wszyscy Moldawianie spolnie z Hospodarem
panem naszem gotowegmy y powinni bgdziemy pokygmy iywy Pana Boga prosid
co dobre zdrowie y dlugo sczesliwe panowanie W K M. Pana naszego Mczywego.
Pisanie ktoregmy miely od Hospodara pana naszego do Waszy krolewskiey Mczy
rozumierny e iusz doszlo do rak W K M przez pana przystawa naszego.
Solie dela Tomsa, Domnul Moldovei,
Prea-stralucite, milostive rege, doamne, domnul nostru milostiv
.5tefan Tomsa, domnul tarii Moldovei, Domnul nostru, depune umilele
7z A. R. Memosiile Secjiunii Isto-ke. Selia III. Tom. II.

www.digibuc.ro
a N. IORGA 396

sale servicii si credincioasl supunere sub picioarele tronului MaiestAtii

Voastre Regale, domnul nostru milostiv. Roagl stAruitor si umil pe M.
V. R, domnul nostru milostiv, si pe toti sfetnicii Coroanei ca M. V. R.,
domnul nostru milostiv, sA binevoiascl a nu %inch de riu pe Domn cl pinl
acum nu a putut sii trimità solii sli pentru a cercea de sinAtatea M. V. R.
(cum se cuvenii unor supusi credinciosi). In toate chipurile s'a silit
sl trimitl solii sli clue M. V. R., domnul nostru milostiv, dar din pri-
cina ostirilor dusmane si a primejdiilor dela granità nu a putut stribate
Ora la M. V. R., caci partea dusmanl mereu i-a Impiedecat. Abii insa
din mila bunului Dumnezeu a urjnat pacea, si Domnul, stipinul nostru,
stand cl M. V. R., ca domn crestin si pomazuit de Dumnezeu, esti
plin de mill fata de orice crestin, ne trimite pe noi cAtre M. V. R., dom-
nul nostru milostiv, rugind pe M. V. R. sl binevoiascl a fi milostiv fatl
de Donmul, stApinul nostru, si de toti locuitorii firii Moldovei, cari
impreunl cu Domnul sAu cad in genunchi la picioarele tronului M. V. R.,
rugind ca Domnul actual si. fie primit ca slugi si credincios supus, ca
si poati sluji M. V. R. si intregii Coroane (stand linistit in Donmia Mol-
dovei), precum si alp Domni au stat si au slujit cu acei credinta in orice
chip si din toate partile cu toate indatoririle si tributul can din veci
se cuvin M. V. R., domnul nostru milostiv, si Coroanei, pentru ca apoi
sirmanii crestini si sArrnana tall a Moldovei sI poati fi sub apirare si
in pace intocmai ca Wile M. V. R., domnul nostru milostiv. Si, mai mult
ca toate, M. V. R. a binevoiascl sI ne apere impotriva acelora, insisi
fratii nostri de singe rAticiti, cari vor sl adune oaste si sl ridice risboiu
asupra noastrl firA stirea si porunca M. V, R. si a Senatului M, V. R.,
domnul nostru milostiv. CAci destul e altfel pustiiti si pedepsitä biata
tara aceasta si aproape nimiciel de oamenii turburitori si fdrA cApAtiiu.
Pentru ca si poatl sl se bucure de aceeas pace de care s'a bucurat si
mai inainte sub fericita donmie a M. V. R., supus si umil rugam ca
M. V. R., domnul nostru milostiv, Si binevoiasa a ne privi cu ochi
milostivi si sl nu ne indepIrteze dela tronul slu domnesc cu ochii in-
lAcrimati, sl se intoarci spre noi si sA indeplineascl rugarnintile noastre,
pentru ca Domnul cu toti locuitorii Moldovei sl se poata bucuri de
marea mill si gratie a M. V. R., domnul nostru milostiv. Pentru aceasta,
prea-luminate si milostive rege, se Inflticeaza cu bucurie in fata tronului
M. V. R. solii Domnului, stApinul nostru, Arhiepiscopul Sucevei si
Hatmanul Moldovei, pentru incheierea si darea intregii supuneri si
deplinei credinte a Domnului, stlpfinul nostru. Iar noi, toti Moldovenii
impreuni cu Domnul, stipinul nostru, vom fi gata si. datori cit vom fi
vii sl rugAm pe Dumnezeu pentru slatatea si lunga si fericita domnie
a M. V. R., domnul nostru milostiv. Scrisoarea pe care am avut-o dela
Dornn, stapanul nostru, cltre M. V. R. am inteles cl. a si ajuns in miinile
M. V. R. prin pristavul nostru.
Balse logoat si Nicoark spatar (in slavoneste). Traducere de d.
P. P. Panaitescu .

www.digibuc.ro
N. Iorga, Note polone.

r,.

Ef!

m
beri4I.W.aW:Ii4A

*Maria Firleiowa, W. S.
Voevodeasa de Sandomir.

A. R. Memoriile Secitunii Istorice, Seria III. Tom II.

www.digibuc.ro
N. Iorga, Note polone. 11

MARLA ,BASILIT.PER DEI CLEMENTIAM ITTRIVs0 Moji

DAvue. PRINCIPIS FILIA,DESPONSATA HO C HAB ITV" h..15"vcTn 14,
SW() fig MCIPI LINO RABZ BIRZA F.-r OVBLNA I 11Y(11._r! )

(Maria Mohylanka*
fata lui Vasilie Vodá Lupu.

A, R, Memorille Sectiunit Istorice. Seria III. Tom. II.

www.digibuc.ro
N. forgo, Note polone. III

EtT7=-7-:;7":4rffT.

r -4-4.11.4

Tc.2

' r
-
°-;47-,c.1".:4
-%
.

z;.1,..
L

.4"'". mv Win). LAN N.1. Ple 1,1t*Vr C. I. I I. DTI SIS V.11,11111.4: ?4,41. IF ; z::: .

ix Inv Art R 4,4,, G.04

I SI IRONLS 1%!.1.... Maas... 0 imcw re..4 1110.4...... il.ri.rtsfror.3.; SOW Mk G....,
i",..tj....1 BOLO Lura...: f1.1,41.1k, MCIIIVLOSIIM VIUNC-irif
l'ALATINV1004 V,11.14111/e, 1.1 140L11w IA t I LI A
SD 1,10 . I/...test, fr.!, titt5g;11 Me, rpdo V..* 011 K ..§11P4...t it NCI IN 1.8
writyinalLM PINC11,11,4 AQTI tt UA .A.CHI5 .1 t01.11W1?/ vt pi is
';:i.l.r..if W411AMt XI RAOIV II 11 DG MICK ebikno A D.bolks /Ili /SP.CIPU .t....1 .4 gol,...D041, i tee; eN1,1F:1
kq...t....,..0 n`fnli 0 L po4. LA unmet.; oesseilk1411CM krywat alamettlAr DI *ten:Y., OW f (i I

Ik4P.2,..4.'57,'664 se.ver Ve.4 11.0- .N..1...i.st

«Maria Mohylanka princeps,

Palitinis Moldaviae stem. Mohylau.

A. R. Mernoriik Sectinnti Istorice. Seria III, Torn. II.

www.digibuc.ro
N. Iorga, Note polone. IV

'° .
°."' r '65,_ k

.1.1; 6
!

f.

-
,
.

I .r.-F07. t- -
ftit,
- l

..1 -..

r4
.1.S. .
:I ;

. ''- 0:' ,
,...,4
-4 .4 ....- '''''.'
, :z.,... ...........-
...
tw' -s
. ....,,,. f t, ,--
iv : 2.,,,r..!,:i . -..-
et .. i...I.
.;.,...
-- r.,41, .r-..._

.. 0 4.-
: ..,'r '.9s7. 5. :-Alfit..

74.5

o -

L '

rEl

1.

, ar. °

..3 ,

", -A .1i..

Maria, fata lui Vasilie VodA Lupu.

A. R. Memoriile Seciiunii !notice. Seria 111. Tom. 11.

www.digibuc.ro
 ;

MEMORIILE SECTIUNII ISTORICE

SERIA III
TOMUL I : 3
VASILE PARVAN. Consideratiuni asupra unor nume de
Auld daco-scitice. Lei to
ZENOVIE PACLI$ANU. Luptele politice ale Romani lor
ardeleni din 1790-92. Lei 12
ZENOVIE PACLISANU. Din istoria bisericeascd a Românilor
ardeleni : ITeologuls vladicilor uniti . Lei 28
ANDREIU RADULESCU. Pravilistul Flechtenmacher. Lei 16
TEODOR V. STEFANELLI. Cadastru si cArti tabulare. Lei 5
Dr. JACOB RADU. Manuscriptele din Biblioteca Episcopiei
unite din Oradea-Mare. Lei 12
NICOLAE IORGA. Un colaborator francez la Unirea Prin-
cipatelor : Paul Bataillard. Lei 5
NICOLAE IORGA. Ernest Renan. CuvAnt de comemorare
la centenarul nasterii. Lei 5

TOMUL II :
VASILE PARVAN. Histria VII. Lei 40
ANDREIU RADULESCU. Publicitatea drepturilor reale
. imobiliare i registrele de publicitate. Lei 15
TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU. Un fragment de AIIKY -
COE funerar atic de marmora. Lei 6
SILVIU DRAGOMIR. Originile coloniilor române din
Istria. . Lei 6
ION I. NISTOR. Pomenirea lui Dimitrie Cantemir Voevod
Lei 8
C. MARINESCU. Infiintarea Mitropoliilor in Tara Roma-
neascä si in Moldova. Lei 8
Dr. ANDREI VERESS. Pribegia lui Grigorascu Vodä prin
Ungaria i aiurea. Lei 20
N. IORGA. Comemoratia lui Jules Michelet. Lei 5
N. IORGA. Un cioban dascAl din epoca de transitie a cul-
turii noastre. Lei 5
TEOFIL SAUCIUC-SAVEANU. Memnon, titularul decre-
tului de onoare atenian. I. G. II2, 1, 356. - Lei 8
N. IORGA. Note polone. Lei 12

www.digibuc.ro
c