Steven Forrest

Steven Forrest
ABC-ul astrologiei
Cuvânt înainte la ediţia în limba română
Astrologia este un subiect care a fascinat omenirea de sute de ani.
Indiferent unde ne aflăm în lume, mai devreme sau mai târziu o să
auzim cuvântul „astrologie”. Unii spun „Nu cred în astrologie”, alţii
„Cred”, unii spun că este şarlatanie, alţii că este o ştiinţă, ba alţii că este
chiar o artă. De fapt astrologia este cea rnai neînţeleasă si, în acelaşi
timp cea mai folositoare şi mai veche ştiinţă din istoria omenirii, într-
adevăr, este destul de dificil să o definim printr-o simplă propoziţie, mai
ales că astrologia s-a schimbat de-a lungul secolelor, ţinând pas cu
dezvoltarea conştiinţei umane.
Ce este astrologia? De ce să ne ocupăm de ea? în ce mod ne
avantajează studiul ei? Şi rnai ales, de ce să aveţi cartea lui Steven
Forrest în biblioteca dumneavoastră personală?
Steven Forrrest este un astrolog contemporan, respectat în toată
lumea, făcând parte din elita astrologilor moderni. Cartea de faţă este o
carte clasică, adresată începătorilor. Presupunând din partea cititorului
inteligenţă, motivare şi o ignoranţă completă în legătură cu subiectul,
cartea introduce toate elementele de bază ale astrologiei semnele,
planetele, casele, aspectele – şi le combină într-o formă uşor de
sintetizat. Limbajul este accesibil, scopul volumului fiind acela de a-I
determina pe cititor sa practice astrologia. Nu oferă satisfacţia
instantanee a cărţilor tipice de astrologie cu toate că în carte se află
destule pasaje despre fiecare semn al zodiacului. Nu este nici un semn
de fatalism sau de rigiditate în sistemul lui de prezentare; totul se reduce
la ce fel de opţiuni alegem si, ghidaţi de simbolurile astro-logice, să
putem face alegeri favorabile.
Datorită Editurii Teora aveţi posibilitatea să faceţi cunoştinţă cu o
carte formidabilă. Sper să vă aducă multă plăcere şi iluminare.
— Gabriella von Elekes
Preşedintă Societatea Astrologilor, Scottsdale, Arizona SUA
O strategie de utilizare a Astrologiei pentru a vă descoperi „ABC-ul

astrologiei” – universul nesfârşit de posibilităţi din interiorul fiinţei!
învăţaţi să folosiţi cât mai bine oportunităţile şi să înfruntaţi provocările
vieţii în mod creativ, pentru a avea un viitor mai luminos, mai fericit!
CÂŞTIGĂTOR AL PREMIULUI PAI (Professional Astrologers Incorporated)
„pentru activitatea remarcabilă în promovarea obiectivelor astrologiei”.
„Una dintre cele mai bune şi mai incisive cărţi pentru începători
din câte am citit vreodată.”
— Mark Lerner, pentru Welcome to Planet Earth „Expunere clara.
ABC-ul astrologiei este o introducere de cea mai înaltă calitate în zodiac.”
— Debbi Kempton-Smith, autoarea lucrării
Sccretsfrom a Stargazer's Notcbook „Nici o alta carte de astrologie
nu m-a impresionat atât de mult ca ABC-ul astrologiei”
— Velma Austin-Chatham, Professional Astrologers
Incorporated, pentru The Delineator „Pentru cineva care vrea să se
iniţieze în astrologie n-ar putea exista un început mai bun decât cartea
lui Steven Forrest. De fapt. A învăţa de la Forrest este o garanţie că veţi
deveni un bun astrolog.”
— The Asârotherapy Nowsletter „Frumos scrisă, într-un limbaj
simplu, totuşi însoţit pe tot parcursul de imagini verbale deosebite,
merită să savuraţi experienţa pe care v-o poate oferi citirea ei. Dacă ţineţi
cont şi de faptul că este fără nici o îndoială unul dintre abecedarele cele
mai clare şi mai simple de astrologie din câte au fost scrise vreodată, vă
veţi putea forma o idee asupra miracolului elaborat de Steven Forrest.”
— Richard Noile, pentru Dell Horoscope „ABC-ulastrologiei este.
Scrisă de un comunicator expert. Chiar dacă aveţi impresia că aţi depăşit
stadiul începător, ABC-ul astrologiei vă poate oferi revelaţii asupra
bazelor astrologiei la care n-aţi fi visat vreodată.”
— American Astrology „O introducere excelentă în astrologie. Mi-aş
fi dorit să am această carte când am început studiul astrologiei cu ani în
urmă! Steve explică formidabil de bine funcţiile şi interacţiunile
fundamentale ale astrologiei. Cazurile ilustrate sunt prezentate exact şi
sunt luate din viaţa cotidiană. O carte minunată pentru cineva care
doreşte să se ocupe de acest subiect.”
— Un cititor din Scottsdale, Arizona
ASTROLOGIA DE MÂINE – ASTĂZI!

Forţele astrologice ni se înfăţişează cu întrebări, nu cu răspunsuri.
Răspunsurile le dăm noi. Astrologia oferă terenul. Cum îl străbatem, este
problema noastră. Astrologia este tehnică, dar este înalta tehnologie a
vieţii. Simbolurile ei sunt parte a spiritului uman. Suntem gata acum să
mergem mai departe, să redefinim acele simboluri, să le vedem mai clar,
mai în armonie cu fluxul şi refluxul experienţei umane.
Pentru noi toţi cheia este creşterea – să fim în măsura să
răspundem în cel mai fericit mod la propriile întrebări. Să ne schimbăm.
Să evoluăm. Poate fi în interiorul nostru un Everest de inerţie, dar
astrologia trebuie să se adreseze acelui unic atom de mutabilitate.
Trebuie să se adreseze vieţii din noi, nu stagnării.,: ->.
DESPRE AUTOR
STEVEN FORREST s-a născut în Mount Vernon, New York, pe 6
ianuarie 1949, la ora 3:30 dimineaţa. Astronomia, nu astrologia, a fost
prima lui pasiune, întâlnirea întâmplătoare cu un chiromant european în
munţii din nordul statului New York i-a adus schimbarea. Deşi a
continuat să-şi petreacă multe ore seara sondând cu telescopul său de
fabricaţie proprie cerul prin atmosfera îmbâcsită a oraşului, seminţele
interesului pentru „ştiinţele oculte” fuseseră plantate. La optsprezece ani
îmbinase tot ceea ce învăţase din simbolismul chiromanţiei cu
sentimentul de uimire creat de contemplarea cerului prin telescop. A
absolvit Universitatea din Carolina de Nord luându-şi licenţa în religie,
iar apoi a profesat astrologia. Reşedinţa sa este în Chapel Hill, Carolina
de Nord, unde trăieşte alături de soţia şi partenera sa, Jodie Forrest.
Împreuna conduc centrul Alpha Lyra Consulting Services, în afara
astrologiei, are pasiunea navigaţiei pe mare.
Dedicaţie
O lume, un om – dacă poţi simţi în acest fel, canea îţi este
dedicată.
Nebunia sau anormalitatea oamenilor îşi au sursa în divergenţa
dintre esenţa şi personalitate. Cu cât mai aproape este un om de
cunoaşterea propriei persoane, cu atât mai mult se apropie de
înţelepciune. Cu cât imaginaţia despre sine este mai depărtată de
realitate, cu atât devine mai nebun.
— Rodney Collin
CUPRINS:
Cuvânt înainte la ediţia în limba română v
Dedicaţie ix
Prefaţă xv
Mulţumiri xix
Partea întâi: TERITORIUL l
Capitolul unu
De ce să ne batem capul?
Întrebări metafizice 6
Cele şapte principii 9
Capitolul doi
Limbajul simbolic
Citirea simbolurilor 14
Capitolul trei
Ce este o hartă natală? 18
De ce este estul la stânga? 22
Mişcările planetelor 23
Partea a doua: CUVINTELE 27
Capitolul patru
Simbolul primar 29
Cercul anului
Anotimpuri, nu stele 33
Dansul elementelor 34
Modurile 36
Cele douăsprezece zodii 37
XÂi ABC-ul astrologiei
Capitolul cinci
Zodiile 41
Capitolul şase
Planetele
Doua sisteme solare
Retrogradarea
Prezentarea jucătorilor 118
Semnificaţia retrogradării 124
Planetele invizibile
Dincolo de Pluton 157
Capitolul şapte
Casele
Ciclul zilnic 159
Orizontul
Meridianul 162
Marea cruce
Case şi zodii 166
Partea a treia: PROPOZIŢII
Capitolul opt
Interpretarea I: Planetele în zodii şi case
Planetele în zodii
Semnificaţia caselor 206
Tactica
Cinci paşi
Capitolul noua
Interpretare II: Aspecte, guvernări şi nodurile lunare 213
Aspecte 215
Aspectele minore
Orbul aspectelor 226
Cum se recunosc aspectele 227
Guvernările planetare
Nodurile Lunii 237 jjk. Cuprins XÂii
Capitolul zece
Interpretarea III: Asamblarea datelor 242
Un truc folositor 247
Guvernatorul Ascendentului
Planetele în domiciliu
Planetele în conjuncţie cu Soarele 256
Stelium-ul 257
Planete unghiulare
Planete izolate (singleton) 259
Planete staţionare
Aspecte puternice 260
Păstrarea perspectivei asupra planetelor-focar
Nodurile Lunii 262
Capitolul unsprezece
Englezul 271
Capitolul doisprezece
Un vis despre univers 296
Anexa unu
Cum se întocmeşte o hartă natală
Stabilirea caselor 304
Calculul poziţiilor planetare 311
Anexa doi
Cum se poate evita întocmirea unei hărţi natale
Anexa trei
Sugestii pentru alte lecturi 317
Anexa patru
Hărţi natale pentru studiu
Glosar
Index 337
Prefaţă
Prin anii cincizeci, pe când încă eram un puşti, am pus o dată un
bănuţ de 25 de cenţi într-un automat împodobit cu desenele câtorva
creaturi neverosimile. Din automat a apărut un bilet care conţinea o
descriere a trăsăturilor asociate semnului meu de naştere, Capricornul.
Mesajul spunea în esenţă ca eram timid şi crispat şi că, deşi nimeni nu
va fi vreodată foarte impresionat de mine, mă puteam consola aflând că
eram o persoană cu simţ practic şi muncitoare şi că probabil aveam să
mă îmbogăţesc.
Gândindu-mă în urmă, cred ca asta mi-a întârziat dezvoltarea cam
cu şase luni.
Timid şi crispat. Nici o obiecţie. Maşina mă nimerise în plin.
Timiditatea era o parte dureroasă, inevitabilă, a realităţii mele zilnice.
Dar maşinăria astrolog mersese chiar mai departe, îmi spusese că, din
moment ce fusesem născut în ziua de şase a lunii ianuarie, eram osândit
să fiu timid şi crispat toată viaţa. Cuvântul osândit nu fusese folosit, dar
eu îl citisem desluşit printre rânduri.
Oare câţi oameni au fost induşi în eroare în acelaşi fel? Pe undeva
astrologia a rătăcit drumul, în varianta ei benefică, ea este unul dintre
cei mai preţioşi aliaţi ai umanităţii, forma cea mai veche de psihoterapie.
Totuşi, treptat, ţelul de a ajuta oamenii a fost înlocuit de dorinţa de a le
stârni uimirea.
Şi astrologia poate face aşa ceva. Având la dispoziţie data, ora şi
locul naşterii unei persoane, oricine a făcut un pic de studiu individual îi
poate descrie cu o precizie destul de buna caracteristicile generale. Vor fi
şi erori. Dar numai persoanele foarte îndărătnice vor nega valabilitatea
fundamentală a portretului.
Cui îi foloseşte o astfel de descriere? în mod sigur nu persoanei în
cauză. Foarte probabil, aceasta este destul de familiarizată cu sine. ÎN
urma unei asemenea interacţiuni, în cei mai fericit caz, clientul se alege
cu câteva momente agreabile sau chiar devine atras de subiect, iar ego-ul
astrologului este şi mai mult săltat, în cel mai rău caz, s-ar putea ca o
trăsătură neplăcută şi dăunătoare a caracterului persoanei
XVÎ ABC-uI astrologiei sa fie şi mai bine înrădăcinată. „Sigur că
sunt nehotărât f^ sunt o „ °, ar
Balanţă.„, *”
Dar posibilităţile astrologiei sunt mult mai mari. '. *' l l t l i t
\par l n i
O hartă natală este o expunere vie, plină de revelaţii, linii
directoare şi avertismente. Ea descrie nu o soartă statică, ci un tipar al
vieţii curgător, plin de opţiuni şi de riscuri. După o întâlnire cu un
astrolog adevărat, persoana nu-şi va fi petrecut doar timpul într-un mod
plăcut, ci va fi îndrumată să trăiască o viaţă mai plină, cu mai multa
încredere în sine, va căpăta un simţ mai profund al ţelului său şi o mai
mare precauţie faţă de minciunile confortabile pe care cu toţii le
îndrăgim atât de mult.
Au trecut mulţi ani de când am pus bănuţul în automat şi am aflat
totul despre Capricorn. Mare parte din acest timp am studiat astrologia,
lăsându-mă învăţat. La început îndrumători mi-au fost cărţile. Dar pe
măsură ce studiam oamenii, îmi dădeam tot mai mult seama că aceştia
erau mult mai flexibili decât cărţile. Eu mă schimbam. Capricornul nu.
Ceva era greşit. Am încetat să mai citesc şi am început să privesc cu
atenţie.
Încet, întunericul a început să se risipească: forţele astrologice ni
se înfăţişează cu întrebări, nu cu răspunsuri. Răspunsurile le dăm noi.
Acei astrologi care încearcă de secole să ne afle comportamentul pe baza
hărţilor natale n-au nimerit-o bine. Astrologia oferă terenul. Cum îl
străbatem, este problema noastră.
Aproape zilnic stau alături de un străin şi de haita sa natală.
Rareori se întâmplă sa nu învăţ ceva din împreunarea lor. Unii sunt
psihiatri. Unii sunt laminatori. Doua au fost prostituate. Am învăţat, prin
intermediul astrologiei, să văd numitorul comun al oamenilor,
dedesubtul măştilor de circumstanţă. Am aflat ca cel mai universal
dintre aceşti numitori comuni este dorinţa ca „viaţa rnea să fie altfel”. Şi
am învăţat să-i ajut pe oameni să crească, să răspundă la propriile
întrebări într-un mod mai fericit.
Creşterea. Aceasta este cheia. Aceasta desparte adevărata
astrologie de simpla prezicere. O Balanţa poate învăţa să ia decizii.
Capricornul poate învăţa să se relaxeze. Transformările de acest fel sunt
Prefaa XVJÎ scopul oricărui astrolog adevărat. Pentru prezicător,
ele sunt doar impedimente, dovada rau-venită a unei falii în sistem.
O nouă astrologie? Poate. Cu toţii ne sprijinim pe umerii celor de
dinaintea noastră, îi cinstesc pe acei bărbaţi şi femei care au contribuit
la crearea acestei practici tradiţionale în interiorul căreia lucrez şi eu.
Dar tradiţia s-a blocat şi a înţepenit, fixată în tipare. Suntem gata acum
sa mergem mai departe, să redefinim simbolurile, să le vedem mai clar,
mai în armonie cu fluxul şi refluxul experienţei umane.
Oricine citeşte această carte poate învăţa sa folosească astrologia.
Adevărata pricepere vine o dată cu experienţa, dar aura unei „puteri
oculte”, care a plutit întotdeauna în jurul acestei arte, este un ecran de
fum. Astrologia este tehnică, dar este tehnologia vieţii. Chiar şi. Cine n-a
auzit până acum câteva momente despre Capricorn a studiat aceste
simboluri ani de zile. Ele fac parte din spiritul uman.
Tot ce facem este să învăţăm o nouă limbă. Cuvintele poate că nu
V.
Ne sunt familiare. Dar înţelesul din spatele lor este universal ca y.!
Respiraţia. \par Atunci de ce să ne mai batem capul cu ea?
Pentru că ştiinţa, y astrologiei, cuplata cu o hartă natală corectă, ne
poate spori într-un Ş'.' grad înalt sensibilitatea percepţiei. Este piatra de
la Rosetta a vieţii. Cu.): ajutorul ei putem sparge codul. Haosul, durerea,
aparentul aleatoriu,; al vieţii fuzionează în faţa ochilor într-un sistem
ordonat. Iar o data; ce înţelegem acest sistem, ne petrecem mult mai
puţin timp înotând; împotriva curentului.
Învăţaţi astrologia pentru propria folosinţă şi veţi lua hotărâri mai.
Bune. Împărtăşiţi şi altora din cunoştinţele căpătate, cu farmec, fără
insistenţă, şi veţi câştiga în astrologie un prieten, în stare să vă
risipească ceaţa din cale până când îi veţi putea ajuta pe cei pe care-i, y;
iubiţi sa vadă mai bine prin propria lor ceaţă. Fie că veţi păstra cele
învăţate, fie că le veţi da şi altora, vă asigur că veţi avea o călătorie
captivantă în acel ţinut de graniţă învăluit în umbre, în care conştiinţa
vine în contact cu cosmosul: psihicul uman.
— Steven Forrest Chapel Hill, Carolina de Nord
Mulţumiri
As vrea să-mi exprim mulţumirea următoarelor persoane. Fiecare
dintre ele a făcut mai bogata şi mai posibilă experienţa scrierii acestei
cărţi.
Peter Guzzardi, Melanie Jackson, Barry Denenberg, Gene Stone,
Michele Anders, Marc Penfâeld, Jennie Knoop, Dick şi Bunny Forrest,
Phyllis Hophan şi Sahni Harnilton de la Bodyworks Clinic.
Aş vrea sa mai mulţumesc şi miilor de oameni care de-a lungul
vremii mi-au permis să le cunosc hărţile natale.
Si, în sfârşit, în mod deosebit mulţumesc bunului meu prieten,
Laurel Goldman, profesoarei mele, Marian Starnes şi partenerei mele de
muncă şi de viaţă, Jodie Forrest.
Partea întâi
TERITORIUL
CAPITOLUL UNU
DE CE SĂ NE BATEM CAPUL?
Oamenii se schimba.
Totuşi o ipoteză de lucru se răspândeşte ca un virus în cele mai
multe lucrări de astrologie: oamenii nu se schimbă. „Scorpionii au sex-
appeal, dar nu poţi avea încredere în ei; Capricornii sunt harnici; Peştii
sunt fiinţe foarte complexe, dar prea aeriene ca să-şi poată echilibra
bugetul.” Chiar şi în textele avansate găsim afirmaţii similare: „un Venus
rău aspectat indică promiscuitate”. Enunţuri imuabile, ţepene. De la
Ptolemeu şi până la Linda Goodman, simbolurile astrologice au fost
interpretate ca piese ale maşinăriei psihologice. Suntem, bineînţeles,
binecuvântaţi cu ele la naştere şi se ţin scai de noi până la moarte.
Este o minciună.
Viaţa are nedeterminare, elemente de imprevizibil. Acest joker
poate fi un ghimpe în ochii prezicătorilor, dar este cheia de boltă a
oricărei abordări pozitive, evolutive a astrologiei. Sau a oricărei abordări
corecte, la drept vorbind.
Astrologia a fost atât de greşit înţeleasă şi denaturată, încât sensul
adevărat al cuvântului aproape ca s-a pierdut, în parte îi putem
4 ABC-ul astrologiei învinovăţi pe aceiaşi „băieţi răi”, dar marea
vină este chiar a astrologilor. Prin interpretarea convenţională a
simbolurilor şi prin obsesia de a prezice viitorul, mare parte din
astrologia de azi a devenit o parodie a ceea ce ar fi putut să fie. În bună
parte este de-a dreptul rizibilă. A recunoaşte, în compania unor
intelectuali, ca eşti astrolog, a devenit ca şi cum ai mărturisi că te uiţi la
telenovele sau că ai un abonament la National Enquirer. Noi, practicanţii
acestei arte, putem să ne lamentăm şi să protestăm, dar până la urmă
trebuie să ne| asumam faptul: oricât de stânjenitoare ar fi devenit
situaţia, am câştigat-o pe merit.
Astrologia este doar un deget îndreptat spre realitate. Ca orice alt
limbaj, oferă doar o modalitate de a ne ordona percepţiile. Exploatându-i
cel mai bine calităţile, ne ajută să ne vedem cu mai mare onestitate. La
polul opus, coboară o cortină care nu ne lasă să observăm modul
neinspirat în care ne trăim viaţa. Pentru a fi de valoare, trebuie nu doar
să reflecte realităţile vieţii; trebuie să ne ascută percepţia căii de evoluţie.
Dacă astrologia nu da minţii ascuţimea laserului şi nu-i lasă inimii
simţirea intensă, atunci a eşuat.
Cum se pot înfăptui toate acestea? Desigur, nu prin declamarea
unei liste de „trăsături” asociate fiecărei configuraţii celeste.
Nu suntem roboţi. Suntem bărbaţi şi femei. Nu suntem programaţi
de la naştere sa ne derulăm benzile astrologice până când ni se termină
bateriile. Alegerea ne aparţine: suntem liberi să fim nişte maşinării
plicticoase, sa ne conformăm urmându-ne traiul într-o ceaţă uniformă şi
previzibilă, însă putem face rnult mai mult. A fi om înseamnă a te putea
transforma. A fi nedeterminat. A cunoaşte creşterea.
Poate fi în interiorul nostru un Everest de inerţie, dar astrologia
trebuie să se adreseze acelui unic atom de mutabilitate. Trebuie să se
adreseze vieţii din noi, nu stagnării.
Fiecare simbol astrologie reprezintă un spectru întreg de
posibilităţi; fiecare hartă natală conţine rădăcinile a zeci de mii de
personalităţi Aceasta este cheia sistemului.
O persoană poate reacţiona la harta sa natală într-un mod lipsit de
imaginaţie sau într-un mod vibrant şi creator. Comportarea ei nu
De ce să ne batem capul? 5 poate fi cunoscută niciodată dinainte.
Nu există hartă natală bună sau rea. Nu există hărţi evoluate sau
neevoluate, întregi la minte sau schizofrenice. Dacă dorim pur şi simplu
o măsură a unor calităţi, trebuie să o căutăm în altă parte.
Astrologia ne poate ajuta doar în trei feluri. Poate descrie cu brio
cea mai fericită viaţă pe care am putea-o trăi. Ne poate spune ce mijloace
avem la îndemână pentru aceasta şi cum le putem folosi. Şi ne poate
avertiza asupra felului în care va arăta viaţa dacă ne pierdem reperele.
Mai departe, trebuie să spunem că toate alegerile ne aparţin şi că nici o
planetă sau senin nu stabileşte dinainte o soartă anurne.
Putem să ascultăm mesajul haitii natale sau să-1 ignorăm.
Depinde doar de noi. Şi chiar dacă alegem să-1 ignorăm, viaţa însăşi ne
va transmite acelaşi mesaj mai devreme sau mai târziu.
Atunci de ce mai avem nevoie de astrologie? Nu avem. Mulţi
oameni trăiesc foarte bine fără ea. Nu există nimic din ce ne-ar putea
învăţa o hartă natală să nu putem învăţa din altă parte. Mergeţi la
psihoterapie, meditaţi într-o mănăstire tibetană, îndrăgostiţi-vă,
descoperiţi un oraş pierdut – toate acestea pot face acelaşi lucru.
Astrologia este doar o altă cale către autocunoaştere. Ca şi celelalte căi,
are unele avantaje şi dezavantaje.
Principalul ei avantaj este viteza. Fără ea, ne-am putea poticni ani
de zile încercând să extragem dintre falsele adevăruri şi visurile goale cu
care arn fost programaţi acele informaţii care să ne spună cine suntem
cu adevărat. Psihoterapia poate grăbi procesul. Acelaşi lucru îl poate face
o căsătorie dinamică. Sau o aventură care să ne aducă la limitele
rezistenţei, astfel încât să rămână doar trăsăturile esenţiale ale
caracterului nostru.
Dar toate aceste procese iau timp. Şi fiecare are propriile
neajunsuri. De cealaltă parte, o interpretare a hărţii natale sau citirea
acestei cărţi vă consumă doar o după-amiază. În două sau trei ore puteţi
ajunge la un nivel al cunoaşterii de sine pentru care altfel aţi avea nevoie
de ani de zile. Dezavantajele astrologiei? Toate aceste informaţii subtile
pot intra pe o ureche şi ieşi pe cealaltă. Astrologia
6 ABC-ul astrologiei nu schimbă oamenii mai mult decât o face
psihoterapia. Oamenii se schimbă singuri.
Întrebări metafizice
Angajaţi-vă într-o discuţie de zece minute despre astrologie şi aveţi
destule şanse să daţi peste unele întrebări imprevizibile. „Astrologul meu
spune ca trebuie să fac faţă tuturor acestor situaţii. De ce? De ce, dacă
nu am chei?”
Aceste întrebări apar repede în mintea oricui: Care este scopul
vieţii? De ce sunt aici? Cine (dacă a fost Cineva) m-a trimis în lumea
aceasta?
Metafizica şi astrologia caută răspunsuri la aceleaşi întrebări.
Există totuşi o diferenţă. Spre deosebire de metafizică, în astrologie
importanţa cade asupra căutătorului, nu asupra a ceea ce caută.
Astrologia nu este teologică; este directă, reală, experimentală, încearcă
doar să ne ajute să ne stabilim priorităţile în viaţa. Să ne facă mai
fericiţi. Să ne dea o gândire mai limpede. Dincolo de acest proces putem
ridica, dacă dorim, orice cortină metafizică sau filosofică.
Sa încercăm două dintre ele şi să vedem dacă ar exista vreo
diferenţă.
Cortina numărul unu: Nu suntem protoplasma. Suntem spirit.
Conştiinţă pură. Fiinţe nemuritoare, încarnate într-o succesiune de
forme fizice, evoluând încet către o stare de uniune cu Dumnezeu.
Circumstanţele vieţii noastre curente ne reflectă starea interioară. Le
alegem în mod conştient înainte de naştere, căutând configuraţiile astro-
logâce optime pentru procesul evolutiv propus. Poate că nu ne place totul
în viaţă, dar nimic nu este întâmplător. Totul poate fi folosit. Totul este o
binecuvântare. Profesia, relaţiile, situaţiile încurcate, întregul tablou este
o alegere conştientă, făcută cu discernământ.
Cortina numărul doi: Universul este pură întâmplare, Cu
cincisprezece miliarde de ani în urmă, nori de hidrogen s-au condensat
formând stele, iar în stele au început să se producă unele elemente grele.
S-au format bulgări de carbon şi aceşti bulgări au învăţat să se
De ce să ne batem capul? 7 reproducă, ajungând încet la relaţii
specializate cu mediul înconjurător. Ceea ce numim conştiinţă este un
fenomen electrochimie, pe de-a-ntregul dependent de fiziologia creierului.
Când creierul moare, conştiinţa moare, între timp, putem sa ne bucurăm
de ea. Dar asta nu e uşor. Conştiinţa este ineficientă. Produce multă
electricitate statică: nevroze, vinovăţie, dorinţe irezistibile. Dacă vrem să
obţinem plăcere maximă din conştiinţa noastră în acest univers
întâmplător, aceste pierderi de energie trebuie eliminate.
Vedeţi vreo diferenţă practică?
Cele două modele sunt la ani-lumină depărtare din punct de
vedere filosofic, dar în practică sunt identice. Dacă există vreo glurnă
cosmică, asta este: indiferent cum ne construim mental universul,
universul real este neschimbat. Ne putem cornuta conceptele din minte
până obosim, dar vom da peste aceleaşi enigme psihologice problemele
sunt probleme, orice filosofie am avea.
Alegeţi oricare model. Lucrurile pe care le avem de făcut rămân
aceleaşi.
Suntem spirit sau suntem trup? Răspunsul corect din punctul de
vedere al astrologiei este: cui îi pasa? Dacă suntem deprimaţi, sau geloşi,
sau ne simţim singuri ori în altă stare neplăcută a conştiinţei,
modificarea acestei stări este problema noastră, indiferent că suntem
fizicieni atomişti sau învăţaţi hinduşi.
Creşterea conştiinţei de sine a persoanei: asta este tot ce contează
în astrologie. Pentru a veni în sprijinul acestei creşteri, oricine
interpretează o hartă natală trebuie să aibă un respect desăvârşit pentru
independenţa şi voinţa proprie a fiecăruia dintre cei cu a căror minte
intră în contact. Nu i se cere să fie vreun guru. Relaţia dintre astrolog şi
clientul său trebuie să fie una de egalitate. Suntem cu toţii puşi în faţa
aceloraşi labirinturi şi nimeni nu are planul de ansamblu.
Ceea ce oferă astrologia este proiectul lentilelor prin care trebuie sa
privim în aceste labirinturi: personalitatea.
Din perspectivă astrologică fiecare personalitate are o formă ideală,
indicată de poziţia planetelor în momentul naşterii. Şi în timp
8 ÎBC-ul astrologiei ce încercăm să acumulăm cultura şi
experienţă pentru a îngriji această formă, ea se materializează în altă
parte. Ea este înrădăcinată adânc în noi, la un nivel de conştiinţă mult
mai profund decât atitudinile şi stilurile noastre. Putem numi aceste
rădăcini suflet, modelat şi răsucit de evenimentele dintr-o mie de vieţi.
Sau putem să le vedem ca o aliniere întâmplătoare la jocul de ruletă
genetic. N-are importanţă. Rădăcinile sunt acolo şi reprezintă un tipar al
nevoilor şi predispoziţiilor care trebuie să se reflecte întotdeauna în
personalitatea socială pentru a putea avea pace în minte.
Iar obiectivul este pacea, însă ea nu se naşte automat. Trebuie să
facem eforturi, punându-ne de acord personalitatea exterioară cu şinele
interior. Trebuie să ne debarasăm de acele scenarii sociale care ne
deranjează. Trebuie să creştem.
Astrologia este hedonistă. Caută plăcerea. Este imediată şi
amorală. Pentru ea contează doar fericirea. O oglindă care reflectă viaţa
observă, dar nu interpretează. Ori de câte ori suntem răniţi ne dorim să
ne simţim mai bine. Astrologia ne ajută s-o putem face.
Cum? Amintindu-ne cine suntem. Din momentul în care am învări
ţat sa apăsam pe butonul televizorului am fost asediaţi. Societatea în
care trăim a încercat să ne impună un set de valori, eroi şi mitologii. Nu
le criticăm neapărat. E destul să ştim că multe dintre ele sunt nefireşti
pentru noi. Harta noastră natala, în mâinile unui astrolog riguros,
priceput, cu un expozeu clar, ne poate catapulta dincolo de aceste
capcane. Ne ajută să evităm a deveni doar un alt personaj al aceleiaşi
piese, într-o singură clipa, întregul tipar de tensiuni creatoare, puncte
nevralgice şi aspiraţii care compun personalitatea noastră unică iese la
iveală. Şi se manifestă distinct faţă de valorile nenaturale, eroi şi
mitologii.
Ce avem de câştigat? Privirea aruncata asupra esenţei fiinţei
noastre ne dă vitalitate. Ne ajută să facem alegeri mai bune. Putem avea
grijă de noi mai eficient, învăţam să distingem ceea ce dorim cu adevărat
de ceea ce ne simţim obligaţi să dorim. Şi toate acestea ne fac mai
fericiţi.
Nu e nevoie să vorbim despre iluminare sau despre înţelegerea şi
împlinirea întregului potenţial personal. E de ajuns fericirea. Ţelul
De ce să ne batem capul? 9 real al astrologiei acesta este: să ţină o
oglindă înaintea sinelui în evoluţie, să ne spună ceea ce în adâncul fiinţei
noastre ştim deja. Prin intermediul astrologiei zburam departe de grosul
detaliilor din care sunt alcătuite vieţile noastre. Ne situăm în afara
personalităţii noastre şi vedem pentru un moment nucleul
individualităţii în jurul căruia trebuie să orbiteze întotdeauna toate
amănuntele. Suntem observatorii propriilor noastre persoane.
Cele şapte principii
Şapte idei fundamentale formează scheletul oricărei viziuni
astrologice orientate spre creşterea personală. Orice persoană sau text
care se abate mult de la ele face parte mai degrabă din karma rea a
astrologiei decât din viitorul ei.
Simbolurile astrologice sunt neutre. Nu sunt nici bune, nici rele.
Indivizii sunt responsabili pentru felul în care întrupează hărţile
lor natale.
Nici un astrolog nu poate determina modul în care o persoană
reacţionează la cerinţele hărţii sale din simpla studiere a acesteia.
Harta natală este un proiect pentru cea mai fericită, cea mai plină
de satisfacţii, cea mai creativă spiritual cale de evoluţie accesibilă
individului.
Toate devierile de la tiparul ideal de evoluţie simbolizat de harta
natală sunt stări nestabile, de obicei însoţite de o senzaţie de
dezorientare, deşertăciune şi anxietate.
Astrologia recunoaşte doar două date absolute: misterul ireductibil
al vieţii şi modul unic al fiecărui individ de a aborda acest mister.
Astrologia suferă când este prea mult apropiată oricărei filo zofii
sau religii, în sistemul ei nu are importanţă nimic altceva în afară de
intensificarea conştiinţei de sine a persoanei.
10 ABC-ul astrologiei
Oricare din aceste şapte principii este fundamental. Prin
eliminarea sau distorsionarea fie şi numai a unuia singur întregul
edificiu se transformă într-o jalnică prezicere a viitorului.
Suntem liberi. Forţele cereşti şi omul funcţionează laolaltă într-o
relaţie deschisă, sinergica. Rezultatele acestei uniuni nu pot fi prevă
zute, la fel cum firea unui copil nu poate fi aflata doar cunoscându-
parinţii.
Ajungem la concluzia următoare: simbolurile astroiogice nu sun
substantive, sunt verbe. Eu nu sunt „un Capricorn”. Devin ut\par
Capricorn. Creştere. Schimbare. Evoluţie. Acesta este miezul
astrolo giei. Lăsaţi prezicătorilor fatalismul şi încremenirea. Munca
noastn are altă direcţie. „, CAPITOLUL DOI
LIMBAJUL SIMBOLIC
Zodii, case şi planete. Trei sisteme distincte de simboluri. Trei
vocabulare, împreună ele formează treimea sfântă a astrologiei. Fiecare
serveşte unui scop distinct. Fiecare dă răspunsuri unui set distinct de
întrebări. Fără aceste trei sisteme astrologia n-ar putea exista. Fără unul
dintre ele, ar putea avea lăţime şi înălţime, dar nu şi profunzime. Ar fi la
fel de subţire ca foaia de hârtie pe care o ţineţi în mână.
Zodiile şi casele lucrează împreună. Să le înţelegem rnai întâi pe
ele şi apoi să continuăm cu adăugarea planetelor.
În sens larg, zodiile sunt identitatea, în timp ce casele sunt arena
în care identitatea acţionează. Zodiile formează cadrul psihologic, nevoile
şi temerile, atitudinile şi înclinaţiile cu care abordăm casele. Casele
indica problemele şi căile de rezolvare. Ele reprezintă sarcinile cărora
trebuie să le facem faţă.
Zodiile simbolizează procesele care au loc în interiorul minţii.
Fiecare dintre ele este un model de dezvoltare cu care o persoană se
identifică strâns, cu scopul de: a învăţa să devină mai curajoasă; a
învăţa să devină mai conştienta de nevoile şi necazurile altor oameni; a-
şi dezvolta capacităţile psihice de percepţie sau meditaţie; a se debarasa
de efectele distructive ale dependenţei.
12 ABC-uI astrologiei
^fc>
Casele sunt mai concrete. Ele reprezintă ceea ce mintea observă.
Multe dintre ele sunt simple decoruri pentru desfăşurarea unor activităţi
în lumea înconjurătoare. O casă simbolizează mediul nostru social sau
cultural, ridicând problema rolului pe care-1 jucăm în acest cadru. Alta
simbolizează domeniul activităţilor pe care le numim relaţii intime. O a
treia ne indică situaţia materială sau economică.
Unele case sunt rnai puţin active către lumea exterioară. Dar ele
simbolizează întotdeauna un anume iucru din afara personalităţii
noastre, de care trebuie să devenim conştienţi. Una dintre ele, de
exemplu, se referă la existenţa inconştientului.
Planetele sunt a treia dimensiune a simbolismului astrologie. Ele
reprezintă structura minţii reale. Fiecare simbolizează o funcţie
psihologică anume: intelect; emoţii, imaginea despre sine, impulsul către
interiorizare.
Luaţi toate planetele împreună şi veţi avea o hartă a psihicului
uman. O hartă ca multe altele care au existat de-a lungul istoriei.
Sigrnund Freud, de exemplu, a divizat mintea în eu, îd şi supraeu.
Astrologii folosesc planetele Mercur, Venus etc. În acelaşi mod.
La fel ca modelul minţii umane conceput de Freud, harta planetară
este albă. Ea descrie toate compartimentele psihicului, fără să spună
însă ce cuprinde fiecare în paite. Orice om are un ego. Dar ego-urile
oamenilor nu au toate aceeaşi natură sau tărie. La fel, Mercur (abilitate
verbala) poate fi puternic pentru o persoană, slab pentru alta. Amândouă
persoanele posedă acelaşi tip de funcţie mentală, care este exprimat
altfel la fiecare.
Dacă vrem să înţelegem cum se produc influentele planetare,
trebuie sa le privim în contextul zodiei şi casei respective. O planetă
agresivă poate fi situată într-o zodie care se referă la procesul dezvoltării
curajului. Combinaţia este puternică şi formează o personalitate
hotărâtă, cu multă încredere în sine. Dar în ce fel devine această
caracteristică vizibilă? Unde o putem remarca?
Pentru a putea răspunde, privim casele. Acesta este locul în care
se exprimă dinamica zodie-planetă. Poate că această încredere în sine se
exprimă mai clar în carieră. Poate că o vedem în căsătorie şi în
Limbajul simbolic 13 prietenie. Sau poate că nu este deloc vizibilă
în exterior. Poate că se consumă într-unul din compartimentele ascunse
ale vieţii. La această problemă nu poate răspunde decât o casă.
Descifrând interacţiunile dintre aceste trei feluri de simboluri – zodii,
planete şi case – descoperim secretele hărţii natale individuale.
Rezumând, cele trei sisteme de simboluri răspund la întrebările ce;
cum şi de ce; unde. Priviţi întotdeauna mai întâi la planetă, care
înseamnă ce. Ea ne spune ce parte a minţii este supusă investigaţiei.
Apoi folosiţi zodia pentru a stabili exact ce doreşte acea planetă şi ce
metode se pot folosi cel rnai bine pentru a ajunge la scopul propus – de
ce şi cum. În sfârşit, uitaţi-vă la casă. Ea răspunde la întrebarea unde,
spunându-ne în ce domeniu anume al vieţii se dă bătălia.
Să ne imaginăm, de exemplu, că analizăm o hartă natală cu Venus
în Fecioară în. Casa a şasea. Cum vom proceda? în capitolul 8 vom
studia combinaţia în detaliu, dar acum să aruncăm numai o privire
pentru a însoţi explicaţia de un exemplu concret.
Venus este planeta al cărei ce este întotdeauna abilitatea de a
stabili relaţii personale, în acest caz, Venus este condusă de de ce şi cum
ale Fecioarei. Ce înseamnă aceasta? Aşa cum vorn afla în capitolul 5, de
ce-ul Fecioarei este efortul de a atinge perfecţiunea, iar cum implică o
analiza permanentă. Ne dăm seama imediat că avem de-a face cu o
persoană idealistă în relaţiile sale personale, dar care trebuie să înveţe
să-şi împace idealismul cu tendinţa de a fi prea critică sau pretenţioasă.
Simţul datoriei în dragoste şi prietenie probabil că vine de la sine, dar va
trebui ca toleranţa şi iertarea sa fie cultivate. Unde se pot manifesta
aceste situaţii? în casa a şasea, adică în acea arenă a vieţii pe care o
denumim muncă, în acest caz, asociaţiile de lucru sunt deosebit de
sensibile la aceste capricii ale lui Venus. Aici este cel mai probabil ca
persoana să se lovească de tensiunile esenţiale ale dezvoltării în ce
priveşte formarea unor legături emoţionale de durată. Cu alte cuvinte,
are tendinţa să-şi găsească prietenii cei mai buni şi partenerii de viaţă
(Venus) în domeniul în care lucrează (casa a şasea) şi să intre în relaţie
cu aceştia împins de motivaţiile şi cerinţele dictate de Fecioară.
14 ABC-ul astrologiei dte
Nu vă faceţi griji dacă analiza vi se pare deocamdată cam
încurcată. Va căpăta rnai mult sens după ce veţi citi următoarele
capitole şi veţi asimila noţiunile de bază legate de semnificaţiile zodiilor,
planetelor şi caselor. Acum reţineţi numai că planetele ne spun care
anume parte a minţii o analizăm (ce), zodiile ne indică ce solicitări şi
strategii conduc acea planetă (de ce şi cum), iar caseie specifică în care
din arenele vieţii se formează această combinaţie între zodie şi planetă
(unde).
Citirea simbolurilor
Harta natală este un instrument de lucru remarcabil, însă pentru
a-1 folosi trebuie să învăţaţi o artă pierdută. Trebuie sa deveniţi cititor de
simboluri.
Interpretarea. Acesta este miezul astrologiei, împletirea într-o
singură urzeală a mesajelor zodiilor, caselor şi planetelor, observarea
felului în care îşi nuanţează reciproc influenţele, se stimulează sau se
subminează una pe alta – aceasta este arta astrologiei.
Şi este într-adevăr o artă. Interpretarea nu este o metodă
ştiinţifică, nu este ceva ce poate fi memorat. Nu este mecanică. Nu este o
pricepere pe care o poţi căpăta aşa cum poţi învăţa să repari un
carburator sau să rezolvi ecuaţii diferenţiale. Elementul de creativitate
sau de inspiraţie, de intuiţie, este scânteia vitală din inima sistemului.
Fără ea, nu se poate extrage nici un sens dintr-o hartă natală.
Mintea omului este vie, la fel ca şi corpul. Toate organele interac-
ţionează. O durere de cap s-ar putea să ne afecteze şi stomacul. Iar daca
cineva ne masează gâtul şi umerii s-ar putea să ne treacă amândouă
durerile. La fel se întâmplă şi cu astrologia. Dacă Mercur primeşte o
lovitură, dezechilibrul se transmite şi zodiei, şi casei pe care le ocupă.
Trebuie să învăţăm să privim harta ca pe un întreg, aşa cum un doctor
bun învaţă să privească organismul uman ca pe un sistem ale cărui
componente se află în strânsă interacţiune.
Aceasta este prima lege a interpretării: a privi întregul. Nu trebuie
să citim niciodată un simbol într-un spaţiu vid.
Limbajul simbolic 15
Dar întregul este complex, la fel ca mintea omului. O hartă natală
este un aranjament complicat ale unor simboluri multidimensionale. Nu
există două harţi identice. Mulţi oameni îl au pe Marte în Vărsător sau
pe Venus în casa a patra. Aceştia sunt „biţii” fundamentali sau
„propoziţiile” din interacţiunile cărora este format psihicul şi sunt relativ
puţini, însă combinaţiile posibile sunt aproape infinite şi astrologia
prinde contur într-un schimb continuu de focuri încrucişate.
Nici o carte nu poate cuprinde toate combinaţiile imaginabile ale
acestor „biţi” astrologiei. Sunt prea multe. Pentru a „citi” o haită trebuie
sa procedăm altfel. Trebuie să învăţăm limbajul. Trebuie să ne
familiarizăm cu întregul vocabular de bază – toate zodiile, toate casele,
toate planetele. Numai după aceasta vom putea înţelege interacţiunile
lor.
A învăţa sa interpretezi o hartă este ca şi cum ai învăţa limba
franceză. Dacă ne pregătim pentru o călătorie la Paris de o săptămână,
memorăm frazele dintr-un ghid de conversaţie. Vom putea să găsirn
câteva repere şi nu vom muri de foame. Dar dacă vrem să comunicăm în
franceză, vom urma altă strategie. Vom memora vocabularul. Vom învăţa
regulile gramaticale. Vom începe să alcătuim singuri propoziţii.
Majoritatea lucrărilor de astrologie sunt asemănătoare unor
dicţionare de expresii. Conţin interpretările fiecărui „bit” în parte, îl aveţi
pe Saturn în Fecioară? Căutaţi la pagina 39. Neprun în casa a patra?
Pagina 122. Fiecare configuraţie este descrisă abstract, ca şi cum ar
funcţiona independent. Iar când punem una lângă alta toate
interpretările combinaţiilor ne alegem cu un miş-maş. La fel ca francezul
care e pus în faţa unei situaţii care nu apare în cartea lui de expresii. Ne
bâlbâim.
Vom analiza curând harta natală a unui englez la a cărui naştere
Soarele era în Balanţă, în casa a şasea. O lucrare clasică de astrologie ar
spune ca această combinaţie îl descrie ca pe o persoană nehotărâtă şi
supusa. Continuând să analizăm harta, aflăm ca Luna este în Vărsătorul
cel rebel şi că în casa întâi se află explozivul şi irascibilul Uranus.
Revenind la carte, citim că este arogant, încăpăţânat şi cu o
16 ABC-ul astrologiei gândire independentă. O alăturare cât de
poate de ciudată de trăsături.
Genul acesta de lucrări astrologice oferă răspunsuri imediate. N-
avem nevoie să deprindem un nou mod de gândire. Căutăm în carte tot
ce dorim, învăţăm să acţionăm ca un computer, scoţând la iveală
paragrafe dinainte scrise despre fiecare configuraţie astrolo-gâcă. Dar
obţinem rezultate greşite, în care nu există viaţă. Care nu se dezvoltă şi
nu se modifică. Şi care se contrazic unul pe altul. Practicarea astrologiei
în acest fel seamănă cu încercarea de reconstituire a personalităţii cuiva
după ce cadavrului său i s-a făcut disecţia. O mână, un nas, un ochi, un
dinte. Putem pune toate părţile la locul lor. Dar nu putem înşela pe
nimeni. Obţinem numai carne şi oase.
Un computer poate construi o hartă natală, dar nu poate niciodată
s-o interpreteze. Harta trebuie studiată ca o persoană vie. Intelectual.
Emoţional. Fizic. Intuitiv. Trebuie să răspundem unui întreg. Trebuie să
învăţăm cuvinte şi să formăm fraze. Memorarea unor expresii nu ne
ajută.
Învăţarea limbajului nu este deloc dificilă, încă nu ştim cuvintele.
Americana care călătoreşte în Franţa cu ghidul ei de conversaţie este o
persoană adultă competentă, coerentă. Ştie totul despre anghinare şi
despre politică, bulevarde şi alei întunecoase. Numai că nu ştie cum sa le
denumească. Cu puţin studiu al limbii, inteligenţa ei naturala va începe
să capete expresie.
Ca şi călătoarea noastră, şi noi avem cu toţii inteligenţă astrologica
naturală. Toţi avern funcţia mentală pe care o reprezintă Mercur şi
procesele psihice guvernate de Peşti. Suntem alcătuiţi cu toţii din
aceleaşi materiale. Avem poate etichete diferite, dar ele sunt simple
cuvinte. Oricum am denumi aceste aspecte ale noastre, trăim cu ele, le
analizăm, de când ne-arn născut. Mai trebuie doar sa învăţăm un nou
vocabular.
Faţă de limbile străine, astrologia este uşoară. Există zece planete,
douăsprezece zodii şi douăsprezece case. Numai treizeci şi patru de
cuvinte, învăţaţi-le şi veţi ajunge în aceeaşi situaţie în care v-aţi afla
Limbajul simbolic 17 ia Paris după ce aţi primit nota 10 la
franceză. Nu vă va lua nimeni drept localnic. Dar vă veţi descurca.
Cartea pe care o ţineţi în mâini nu este un dicţionar de expresii.
Este un manual de studiu al unei limbi. Primele capitole sunt lecţii de
însuşire a vocabularului. Vom face cunoştinţă cu noţiunea de hartă
natală, cu fiecare zodie, cu fiecare casă, cu fiecare planetă. Apoi vom
trece rnai departe la alcătuirea propoziţiilor. Când veţi fi terminat cartea,
dacă sunteţi ageri, veţi şti să faceţi mult rnai mult decât să citiţi
papagaliceşte liste cu descrieri contradictorii. Veţi vorbi o limbă nouă. O
limbă elocventă, străveche. O limbă exactă. Care vă solicită imaginaţia şi
vă intensifică percepţia, O limbă pătrunzătoare ca un pumnal şi clară ca
un cristal în razele Soarelui.
CAPITOLUL TREI
CE ESTE O HARTĂ NATALĂ?
O hartă natală este un aranjament unic al elementelor primare ale
astrologiei: zodii, case şi planete. Deşi vocabularul astrologie conţine
doar vreo trei duzini de cuvinte, atunci când le adăugăm reguli
gramaticale şi o sintaxă, ele formează combinaţii nesfârşite. O hartă
natală este o combinaţie particulară, care reprezintă individul.
Ca aspect, ea este pur şi simplu o hartă. Arată modul în care erau
aranjate pe cer Soarele, Luna şi planetele în momentul naşterii unei
persoane. Să facem cunoştinţă cu o hartă pe care o vom studia mai
târziu în detaliu. Figura de pe pagina alăturată este haita unei persoane
născute în 9 octombrie 1940, în nord-vestul Angliei, pe la şase şi
jumătate seara.
Simbolurile împrăştiate pe suprafaţa hărţii reprezintă Soarele,
Luna şi planetele. Aceste simboluri astrologice se numesc hieroglife. Ca
şi stenografia, ne scutesc mult timp şi spaţiu.
Acestea sunt:
Soarele: O Luna: ^
Jupiter: Saturn:
Mercur: y Venus: Q Marte: d1
Uranus: Neptun: Pluton:
Linia orizontală care trece prin centrul hărţii reprezintă orizontul
local. Tot ce se afla deasupra ei era în momentul naşterii pe cerul vizibil.
Tot ce se află dedesubtul ei era invizibil. Din motive pe care le vom
discuta curând, capătul din stânga al liniei reprezintă estul, adică invers
decât pe hărţile geografice obişnuite.
D
H
T
37 f„„To, j
^13& Englezul
9 octombrie 1940
6.30 p.m. GMT
Manchester, Anglia latitudine: 53°30'N; longitudine: 2°15'V
A: în Anglia, toamna la ora şase şi jumătate Soarele tocmai
apusese. Dacă harta este precisă, ar trebui ca Soarele să fie imediat
dedesubtul orizontului vestic, acolo unde îl şi vedem: hieroglifa Soarelui
– cercul cu un punct în mijloc – este în partea dreaptă a hărţii, chiar
dedesubtul liniei de mijloc.
Simbolul familiar al Lunii crescătoare este în sfertul din stânga sus
al hărţii: în amurg Luna strălucea, în mijlocul pârtii de est a cerului, în
afara Lunii, doar Mercur se mai vedea jos pe cer la apus, probabil
acoperit de pâcla înserării. Toate celelalte planete erau ascunse sub linia
orizontului.
Cele douăsprezece felii de tort evidenţiate pe hartă sunt casele, (în
cercul interior puteţi vedea numerele corespunzătoare fiecărei case.) în
exemplul nostru, Soarele este în casa a şasea. Este doar un mod mai
încifrat de a spune că se afla puţin sub orizontul vestic. O planetă
situată în casa a noua sau a zecea este în înaltul cerului. Dacă este în
casa a treia sau a patra, se află mult dedesubtul liniei orizontului.
Toate celelalte elemente figurate pe hartă au legătură cu zodiile.
Numerele şi simbolurile pe care le vedeţi de jur împrejur pe marginea
hărţii arată unde se aflau zodiile atunci când personajul nostru a
respirat pentru prima oară. (Vă mai dau cu această ocazie şi indicaţia că
persoana este un bărbat.)
La fel ca şi planetele, fiecare zodie are o hieroglifă:
Berbec:
Taur:
Gemeni:
Rac:
Leu:
Fecioară:
T
V
LI
Balanţă: L
Scorpion: tT [, Săgetător: X1
Capricorn:
Vărsător: ZZ
Peşti: K
Priviţi în extrema stângă a hărţii şi a liniei mediane. Vedeţi
numărul 21, urmat de hieroglifa Berbecului. Acestea ne arată că la
Ce este o hartă natală? 21 naşterea persoanei răsărea Ia orizontul
estic zodia Berbecului. Mai exact, gradul 21 al acestei zodii – fiecare
zodie are 30 de grade.
Celelalte numere de pe cercul exterior ne spun unde se aflau
zodiile în relaţie cu casele, în momentul naşterii persoanei. Ce înseamnă
asta mai exact? Mai târziu vom investiga acest aspect în amănunţime.
Deocamdată, imaginaţi-vă zodiile ca zone largi din spaţiu, în care stelele
alcătuiesc configuraţii specifice. O dată cu rotaţia Pământului, ele par că
răsar şi apun. La un moment dat, la orizontul estic apare Berbecul.
După douăsprezece ore Berbecul va fi la apus, iar semnul opus, Balanţa,
va fi la răsărit. Astfel, schimbându-se de la un minut la altul, un anume
grad al unei anumite zodii se va afla la începutul fiecărei case. Cu alte
cuvinte, fiecare zodie există undeva. Poate fi deasupra orizontului. Poate
fi sub el. Numerele şi hieroglifele de pe marginea hărţii ne arată exact
unde este situată fiecare zodie.
Toate zodiile au aceeaşi dimensiune – 30 de grade, sau a
douăsprezecea parte din cele 360 de grade ale cercului. Nu se întâmplă
la fel şi în cazul caselor. Lărgimea acestora variază, deşi pentru
convenienţă cele mai multe formulare tip pentru întocmirea hărţilor
astro-logice prezintă casele de aceeaşi dimensiune. Câteodată se
întâmplă ca o casă care are mai mult de 30 de grade să includă în
interiorul ei o întreagă zodie – în aceasta zodie, aşadar, nu va exista
începutul (cuspida) nici unei case. Zodia respectivă se numeşte
interceptată, iar în exemplul nostru se află patru zodii în această
situaţie. Uitaţi-vă, de exemplu, la a douăsprezecea casă. Ea începe la 23
grade în Vărsător (2S), înglobează în întregime zodia Peştilor 00 şi se
sfârşeşte abia la gradul 21 al Berbecului CY1), care este cuspida primei
case.
Fiecare planeta are un loc într-o zodie şi într-o casă. Putem afla
poziţia ei într-o anume casă uitându-ne în ce felie a foitului este situată.
Pentru a afla zodia trebuie să priviţi simbolul din dreapta planetei, în
exemplul nostru Venus este în casa a şasea, iar alături se află notaţia
3°TQ>- Aceasta ne informează că Venus se afla în acea porţiune de pe
cer pe care o numim Fecioară – mai exact, în gradul ^1 patrulea al
zodiei. Ştiind că era în casa a şasea, putem trage
22 ABC-ul astrologiei concluzia că în momentul naşterii persoanei
Fecioara trecuse sub linia orizontului, împreună cu Venus.
Unii confundă la început zodiile cu casele. O metodă bună pentru
a le diferenţia este să facem în minte legătura dintre case şi linia
orizontului local; zodiile sunt legate numai de bolta cerească, în timp ce
Pământul se roteşte în jurul axei sale, zodiile par să se rotească în jurul
Pământului. Planetele fiind şi ele pe bolta cerească, par a se roti în jurul
Pământului o dată cu zodiile, răsărind la est şi apunânc la vest.
Înregistrăm răsăritul şi apusul lor ca modificări ale poziţiilor zodiilor şi
planetelor în case, poziţii descrise numai din punctul de observaţie de pe
Pământ, care ia drept referinţă orizontul local. Cu alte cuvinte, casele pe
o hartă astrologică sunt pur şi simplu porţiun: ale hărţii – fiecare planetă
şi zodie trec prin toate casele pe măsuri ce se rotesc aparent în jurul
Pământului de-a lungul a douăzeci şi patru de ore.
De ce este estul la stânga?
Aţi observat vreodată ca Soarele este întotdeauna în partea de sud
r cerului? Soarele răsare la est şi apune la vest, dar de fapt îl vedem
întotdeauna în partea de sud, cel puţin atâta vreme cât suntem la nord
de ecuator.
Asta pentru că, atunci când suntem în emisfera nordică, ne
considerăm în partea „de deasupra” a lumii, iar pentru a vede Soarele
trebuie să privim „în jos”, spre sud. Prietenii noştri australien trebuie să
privească spre nord. Dacă ne-am afla în emisfera sudică, a locuinţă
„orientată spre sud” n-ar atrage pe nimeni. Ar însemna ci este orientată
în partea opusă Soarelui, spre Antarctica.
În emisfera noastră, Soarele este mai mult sau mai puţin înspre
sud atunci când ajunge la cea rnai înaltă poziţie din timpul zilei Aşadar
punctul său cel mai înalt de pe o hartă natala este pe ceru sudic, nu pe
cel nordic. Hărţile din emisfera sudică arata la fel, dai calculele
matematice care stau la baza lor sunt puţin diferite. Totuşi şi cititorii
australieni pot să folosească această carte.
MIJLOCUL CERULUI (SUD)
^7T~”
Ale) planetele sunt în poziţia lor cea mal înaltă pe cer
Aici planetele apun
ASCENDENTUL
(EST)
DESCENDENT
(VEST)
Planetele răsar aici
— FUNDUL CERULUI (NORD)
Cu sudul în partea de sus, hărţile natale sunt construite „cu susul
în jos”. La început pare ciudat – dar alternativa ar fi ca planetele de
deasupra orizontului să fie reprezentate în partea de jos a hărţii. Ar fi
chiar mai rău, aşa că mai bine sa ne obişnuim să privim lucrurile din
partea cealaltă.
În urma acestei răsturnări a hărţii estul apare la stânga şi vestul la
dreapta. Aşadar planetele răsar în partea stânga. Numim acest punct
Ascendentul. Punctul opus, extrema dreaptă a liniei mediane orizontale,
este Descendentul.
Mijlocul Cerului este numele primit de punctul cel mai înalt de pe
harta natală – corespunzând poziţiei Soarelui la prânz. Iar Fundul
Cerului (sau nadirul astrologie) este în partea opusă, în care Soarele se
află la miezul nopţii.
Mişcările planetelor în cursul unei zile Soarele, Luna şi planetele
răsar şi apun o singură data. Cu alte cuvinte, parcurg toate cele
douăsprezece case. Mişcarea lor este aparenta, datorându-se rotaţiei
Pământului în jurul axei proprii. Nu are nici o legătură cu mişcarea reală
a planetelor pe cer.
Jlfe, Ce este o hartă natală? 25
Dacă englezul s-ar fi născut cu câteva ore mai târziu, Soarele ar fi
coborât mult mai mult sub orizont. El ar fi tot în zodia Balanţei. Dar în
loc de casa a şasea ar fi fost în casa a patra, în această perioadă scurtă
de timp mişcarea planetelor prin zodii este nesemnificativă. Dar mişcarea
prin case este atât de rapidă încât acoperă întreaga hartă în interval de o
zi.
Dar planetele se mişcă pe cer. Ele se rotesc în jurul Soarelui, Daca
raportăm poziţia lor din fiecare noapte ia cea a stelelor, observă mici
modificări, întindeţi-vă mâinile şi puneţi-vă degetele mari un peste altul:
lungimea unui deget reprezintă mişcarea Lunii pe bol cerească (cercul
format de mâini) în douăzeci şi patru de or raportată la poziţia stelelor
fixe. Planetele se mişcă mai încet. D se mişcă şi ele.
De aceea ora naşterii este un factor atât de important într-o temă
avem nevoie de oră pentru a introduce în hartă elementul crucial pe care
îl reprezintă casele.
9 OCTOMBRIE 1940
Daca am urmări mişcarea planetelor un tirnp mai îndelungat-de|
astroiogică. Data ne permite să stabilim legătura dintre planete ordinul
anilor – am vedea că toate urmează aproape aceeaşi traiec- ' „ „ – ° torie
pe boltă. Se mişcă dinspre Berbec spre Taur, apoi spre Gemeni etc., în
ordinea, de-acum familiară, a zodiilor. N-o vom vedea niciodată pe Venus
în Cassiopeia sau pe Marte în Orion. Nu este posibil. Aceste constelaţii
nu fac parte din traseul planetelor.
Traseul planetelor se numeşte ecliptică şi este împărţit de
astrologie în douăsprezece segmente egale. Aceste segmente sunt zodiile.
Zodiile şi-au luat numele de la constelaţii, dar nu se suprapun perfect
peste acestea. Problema este destul de complicată şi nu ne vom ocupa
acum de ea. Este suficient să ştim că planetele se deplasează faţă de
stelele de pe bolta cerească şi că măsurăm aceste deplasări prin
modificarea poziţiei lor în interiorul zodiilor.
6:30 p.m.
Momentul naşterii persoanei.
7:30 p.m.
Priviţi cal de diferită ar fi harta dacă persoana s-ar (i născut cu o
oră mai lârziu.
Ordinea zodiilor este aceeaşi mereu. După Berbec urmează Taurul.
După Taur urmează Gemenii etc. Mişcarea unei zodii este în-oţită de
mişcarea tuturor celorlalte într-un mod uşor de calculat. Este la. Fel ca
atunci când un trenuleţ cu mai multe vagonaşe numerotate e roteşte pe
o şină circulară. Dacă ştim unde este vagonaşul numărul
Soarelui în interiorul”zodiei nu se schimbă decât puţin pe
parcursi*aPte vom localiza fără dificultate vagonaşele opt şi nouă. Zilei
dar ştiind că la lăsarea serii ora era cam şase şi jumătate, aflăm| Atunci
când Soarele apunea în acea seară de octombrie, Balanţa
Cele mai multe deplasări ale planetelor sunt neuniforme. Mercur
stă într-o zodie în medie o lună, dar şederea sa poate varia mult în,
diverse perioade, într-o lună, Luna trece prin toate cele douăsprezece
zodii, în timp ce Pluton, aflat la cea mai mare distanţă de Pământ,
parcurge un spaţiu foarte mic pe boltă. Uneori se mai şi întoarce din'
drum.
Un fapt semnificativ: Balanţa tocmai coborâse sub orizont. Cu altej
cuvinte, zodia Balanţei se afla în casa a şasea.
Apunea şi ea. În această perioadă din an Soarele şi Balanţa
evoluează 'mpreună. Unde este unul, îl găsim şi pe celălalt.
Harta natală pe care arn întocmit-o pentru englezul nostru
corespunde orei şase şi jumătate a zilei de nouă octombrie, în acea zi
Soarele este în Balanţă – o putem spune doar după dată. Soarele]
rămâne în Balanţă până în jurul datei de 21 octombrie. Poziţia
Dar putem afla mai mult. Când Balanţa apunea la vest, Berbecu. –
zodia opusa – trebuia sa răsară la est. Iar Peştii, zodia imedial anterioară
Berbecului, tocmai se ridicase deasupra orizontului. Lat Taurul,
următoarea zodie, se afla sub orizont, pregătindu-se să răsară:
Exact ca vagonaşele trenuleţului de jucărie.
Am terminat descrierea harţii nataâe. Turui nostru asupra instru
mentelor de bază ale astrologiei a luat sfârşit. Dacă aţi reţinut cele
expuse în ultimele pagini, haita natală dată ca exemplu n-ar mai trebui
să aibă mistere pentru dumneavoastră.
Deşi această hartă a cerului este simpla, niciodată nu a fost
elaborat un model mai complex al minţii urnane. Pe măsură ce adăugăm
semnificaţiile zodiilor, planetelor şi caselor, apare o tapiserie care reflectă
toate aspiraţiile şi toate umbrele, toată bucuria şi toate temerile dintr-o
viaţă de om. Fiecare combinaţie a simbolurilor, fiecare hartă natală este
unica. Aşa cum nu o face nici o religie şi nici un sistem filosofic,
astrologia descrie portretul individului.
Totuşi o hartă natală este numai o hartă a cerului. Un lucru foarte
simplu. Simbolismul ei nu a apărut din teoriile preferate ale cuiva. El
există dincolo de prejudecăţile personale, deasupra mitologiilor oricărei
culturi. Temeliile sale sunt mai adânci. Rădăcinile astrologiei îşi trag
seva din natură, la fel ca şi ale noastre.
Partea a doua
CUVINTELE
Puteţi învăţa toate regulile gramaticale ale unei limbi; fără să
cunoaşteţi vocabularul ei aţi fi muţi ca un peşte. Afirmaţia este valabilă
şi pentru limbajul astrologie. Putem memora câteva fraze uzuale şi
învăţa să transmitem în felul acesta unele idei neprelucrate. Dar dacă
vrem să căpătăm fluenţă, trebuie să căutăm un dicţionar de cuvinte, nu
de expresii. Asta veţi găsi în următoarele patru capitole: un dicţionar.
Vom defini în cuprinsul lor cele treizeci şi patru de cuvinte de bază ale
vocabularului astrologie. Mai târziu, în partea a treia, vom adăuga legile
sintaxei şi ale gramaticii. Veţi avea nevoie de ele dacă vreţi să vorbiţi
această limbă, fie că sunteţi Vărsător, fie că sunteţi Leu.
CAPITOLUL PATRU
SIMBOLUL PRIMAR
Cerul. Acesta este simbolul primar al astrologiei. Cerul este
fundalul de la care pornim elaborarea limbajului hărţii natale.
Dar ce semnifică el? Pentru un astronom întrebarea nu are sens.
Acesta ştie ce este cerul. Ce semnifică el – este o problemă de care se
ocupă poeţii sau filosofii, nu astronomii. Lăsând la o parte vocabularul
folosit, diferenţa dintre astrologi şi astronomi este pe scuit următoarea:
astronomii caută să cunoască forma cerurilor, în timp ce astrologii
urmăresc semnificaţia lor. Astrologia este poezia astronomiei. Nu este
atât studiul structurii, cât al semnificaţiei. Nu se preocupă de ce este
cerul, ci de ce ne spune cerul.
Dar ce ne spune cerul? Pentru a da un răspuns nu trebuie să fim
Aristotel sau William Butler Yeats. Trebuie numai să privim şi sa
gândim. Cine ar putea să urmărească într-o noapte de vară fără luna
Calea Lactee, cu meteorii licărind între Vega şi Altair, fără să se simtă
fascinat? Rar am putea întâlni o asemenea lipsă de sensibilitate, orice ar
spune cinicii despre epoca noastră năucită de televiziune.
În vremurile străvechi, cerul era sacru: oamenii erau siguri ca
Dumnezeu trăia acolo. Sfinţenia pe care o inspira cerul este un eie-
30 ABC-ul astrologiei ment aproape universal în primele religii ale
lumii. Gândirea noas filosofică poate că s-a mai maturizat, dar inimile
noastre s-au schi bat puţin. Cerul încă ne trezeşte sentimente de respect
amestecate cele de uimire.
Simbolul primar al astrologiei, marea sferă a spaţiului care nj
înconjoară, este un simbol al acestui respect şi al acestor uimi Putem,
dacă dorim, să-i spunem simbolul lui Dumnezeu. El repn zintă infinitul
şi perfecţiunea, veşnicia şi universalitatea. America ruşi, europeni,
africani – cu toţii trăim sub aceiaşi cer. Ca respiraţi; ca sexul, ca
moartea, el ne leagă unul de altul. Ne reaminteşte umanitatea noastră
comună. Cerul reprezintă punctul culminant di adâncul nostru din care,
impersonal şi indiferent, ne privim vieţii desfăşurându-se.
Închideţi ochii. Goliţi-vă mintea. Lăsaţi la o parte obişnuitei
gânduri, prejudecăţile, încercaţi să percepeţi acea stare inefabilă d
conştiinţa care vă defineşte ca om, fie că sunteţi un african din tritn
bantu, fie că sunteţi cosmonaut. Trăiţi simbolul primordial: stare
fundamentală nediferenţiată a conştiinţei din care ţâşneşte ace structură
mult mai fragila şi arbitrară: personalitatea.
Am putea-o nurni sufletul nostru. Dar astrologia nu este u studiu
al sufletului. Este un studiu al personalităţii. Puterea limbajuk astrologie
stă în particularitatea sa, în modul în care se adresează unicităţii fiecărei
realităţi individuale. Acesta trebuie să fie întotdeauna obiectivul ei, nu
metafizica. Totuşi descoperim în sistemul ei parfumul celei mai primare
dintre percepţiile umane: simţim prezenţa Absolutului, avem sentimentul
posibilităţii transcendenţei, îmbătătoare senzaţie!
Pentru a obţine relevanţa necesară vieţii de fiecare zi trebuie sa
reducem din intensitatea acestui simbol primordial. Trebuie să-i
descompunem în părţi mai mici şi mai potrivite scopului îngust al
experienţei noastre zilnice de viaţă. Primul efort în această direcţie este
reducerea reprezentării din spaţiul cu trei dimensiuni în cel cu numai
două, de la o sferă la un cerc.
Simbolul primar 31
Cercul anului
Două mişcări fizice, amândouă circulare, stau la baza
simbolismului astrologiei. Una este rotaţia Pământului în jurul propriei
axe. A doua este mişcarea de revoluţie a Pământului pe orbita sa în jurul
Soarelui, prima mişcare generează casele. Despre acestea vom discuta
într-un alt capitol. A doua mişcare dă naştere simbolismului zodiilor.
Prin intermediul acestora coboară pe Pământ simbolul primordial.
Dacă ne trezim în fiecare zi înainte de răsărit şi studiem cerul,
observăm repede un anumit tipar, în fiecare dimineaţă Soarele răsare în
mijlocul unui grup de stele. După câteva săptămâni vedem că, deşi
Soarele răsare tot la est, stelele pe care razele sale le luminează primele
sunt altele, într-o dimineaţă anume Soarele răsare într-o anumită
constelaţie. Cu o luna rnai târziu răsare în alta, apoi în alta, până când
trece un an şi revine în poziţia în care se aflase cu un an în urmă.
Realitatea obiectivă este foarte diferită, dar aşa sunt percepute
faptele de pe Pământ, aşa le vedem noi. Ceea ce se întâmplă de fapt este
că Pământul se roteşte în jurul Soarelui, Când ne aflam într-un anume
loc pe orbita sa circulară privim cerul şi vedem Soarele proiectat pe un
fundal în care se află o anumită constelaţie. Mai târziu, după ce
Pământul a parcurs un oarecare traseu pe orbita vedem Soarele proiectat
pe un alt fundal de stele.
Dimensiunile sistemului solar sunt năucitor de mari şi s-ar putea
să ne simţim dezorientaţi. Să ne imaginăm acelaşi lucru în termeni mai
familiari. Să spunem că fotografiem un prieten, îl aşezăm în mijlocul
camerei şi îndreptăm obiectivul aparatului spre el. Din locul în care
privim el apare în faţa unei biblioteci înalte. Dar cărţile atrag atenţia
printr-o multitudine de culori. Ne mutăm în cealaltă parte a camerei. De
unde ne privim acum prietenul, el are în spate un perete îib. Imaginea e
mai bună şi facem fotografia.
Se întâmplă la fel şi cu sistemul solar. Soarele este staţionar. Noi
ne mişcăm în jurul lui ca fotograful care caută cel mai bun unghi. Totuşi
percepţia noastră ne spune că noi stăm nemişcaţi şi Soarele se
32 ABC-ul astrologiei mişcă. De ce? Pentru că bolta înstelată pe
care se mişcă Soarele esD rnereu alta pe măsură ce noi ne mişcăm pe
orbită, la fel cum' prietenul nostru părea că stă la început în faţa
bibliotecii, apoi în faţa peretelui gol, deşi în realitate el nu se mişcase.
„Căutarea celui mai bun unghi” de către Pământ este constantă,
orbita pe care se mişcă e neschimbată. Aşa că aparenta „orbită” a
Soarelui în jurul Pământului este şi ea mereu aceeaşi. El trece dintr-o
constelaţie în alta într-o mişcare nesfârşită, ordonată. Calea pe care o
străbate a fost cartografiată încă din antichitate, în termeni moderni ea
se numeşte ecliptică, dar are şi un nume mult mai vechi: zodiac.
Zodiacul este transpunerea bidimensionala a simbolului astrologie
primar, cerul însuşi. La fel ca şi cerul, acest cerc este o metaforă pentru
eternitate şi infinit, mai simplă decât sfera, dar încă mult prea
cuprinzătoare pentru a avea vreo valoare practică.
Ne-a rămas de rezolvat o problemă clasică: unde începe cercul?
Cum îl putem diviza? Soluţia ne-o dau aceleaşi „instrumente” pe
care; trebuie să le folosim întotdeauna în astrologie: ochii, inima şi
simţul; practic.;
Orbita Pământului este vizibilă pentru noi prin relaţia variabilă'
dintre Soare şi fundalul bolţii cereşti. Dar acesta este un lucru multr
prea subtil. Astronornii-preoţi 1-ar fi putut observa. Tot aşa şi naviga-^
torii. Dar noi ceilalţi nu avem nevoie de o asemenea percepţie a de
taliilor. Ceea ce ne afectează într-un fel greu de ignorat este vremea, care
devine într-o parte a anului foarte rece, iar în alta fierbinte.
Anotimpurile se schimbă. Schimbarea lor e determinată de
mişcarea] noastră pe orbită în jurul Soarelui.]
Un „moment crucial” astronomic marchează punctul de start al!
fiecărui sezon. Aceste patru „momente cruciale” ne permit să! avansăm
mai departe de simbolul primar. Ele încep să divizeze' Absolutul, să-1
facă mai accesibil. Cu ajutorul lor împărţim cercul. J
Iarna Soarele e jos pe cer, zilele sunt scurte, nopţile lungi. Vara
situaţia se schimbă. Dacă urmărim variaţia luminii zilnice de-a lungul
unui an obţinem un model clar. Într-o zi anume lungimea zilei e' egală cu
a nopţii. Din acel moment ziua începe să crească. Cu exact
Simbolul primar 33 trei luni mai târziu ajungem în alt moment
crucial: ziua cea mai lungă din an şi noaptea cea mai scurtă. Dar
întunericul îşi adună forţele şi încet-încet erodează din lungimea zilei.
Treptat cele două revin în poziţia de echilibru. Această reechilibrare
durează alte trei luni. Când ia sfârşit, ziua e din nou egală cu noaptea, în
următoarele trei luni întunericul continuă să câştige teren asupra
luminii. Apoi ajungem în alt moment crucial: ziua porneşte din nou la
luptă. Este mai timidă la început, dar momentul a fost trecut, în trei luni
lumina ajunge iarăşi la egalitate cu întunericul şi revenim la punctul din
care am plecat.
Această „respiraţie” lentă a luminii pe Pământ este ritmul
astrologie rudimentar; fără ea n-am putea trece mai departe de
abstracţiunea simbolului primar.
Anotimpuri, nu stele
Astrologia nu are de fapt nici o legătură cu stelele. Ea se bazează
numai pe aceste variaţii ale luminei zilei, sau mai exact pe anotimpuri.
Dar ce-i cu Berbecul şi Taurul şi Capricornul? Acestea sunt constelaţii.
Formate din stele. Dacă nu au nici o legătură cu astrologia, atunci de ce
vorbim despre ele?
Cu milenii în urmă, astronomii-preoţi au observat că în dimineaţa
zilei în care lumina în sfârşit începea să atace întunericul Soarele
răsărea în constelaţia Capricornului. Constelaţia a servit ca punct de
reper vizual convenabil pentru situarea Soarelui de-a lungul eclipticii.
Cunoştinţele acestea îi ajutau pe înaintaşii noştri la multe treburi
practice, ca de exemplu alegerea momentului potrivit pentru plantări.
Această înlesnire s-a dovedit însă a fi temporară.
Din cauza unei uşoare variaţii a poziţiei axei de rotaţie a
Pământului, locul unde se afla Soarele în prima zi de iarnă a migrat
treptat înapoi spre constelaţia Săgetătorului. Tradiţiile însă mor greu.
Preoţii erau obişnuiţi să spună ca atunci când începe iarna Soarele intră
în Capricorn. Şi au continuat să spună la fel, deşi Săgetătorul devenise
adevărata constelaţie de început de iarnă.
Această deviaţie nu a ridicat nici o problemă astrologiei, dar a
creat neclarităţi în informaţiile care ajung la publicul larg.
Simbolul primar 35
Astronomilor le place mult să spună: „Chiar dacă astrologia ar a
vreun sens voi toţi Berbecii v-aţi născut când Soarele era în Vărsător.
Vre ' siţ zodia_” Mc [este numai o problemă de comuni J dura,
lipsita de resurse. Aici se nasc simţul practic şi ingeniozitatea.
L – un spirit al hotărârii şi rezistenţei îndârjite. Pământul
simbolizează stabilitatea şi continuitatea. El pune accentul pe împăcarea
cu o lume il^lL/V, ^.! „-j* „ – l , _; ^ „rnKl^mo hp rnmunul aşa că vă citiţi
greşit un întreg grup de pământul dă forrnă, o menţine şi-i conferă
rezistentă, întruchipat de un umc g H i >. ' steTe PemmastS altceva< El
Se refei|Fecloară' T*ur şi CaPricorn' el este un Permanent constructor,
cristalizator şi perfecţionist.
După Pământ vine rândul Aerului. Aerul apare într-un alt moment
de echilibru al ciclului lumină-întuneric. De data aceasta la o anumită
fază din rotaţia Pământului în jurul Soarelui, sau, – ~, f~- * simplu, la un
anumit anotimp.
Numit echinocţiul de toamnă. El marchează începutul toamnei, în
[atmosfera toamnei apare un spirit prevestitor de rău, anticipând enirea
iernii. Toate fiinţele simt venirea întunericului. Simt moartea şi spectrul
ei le amplifică agerimea, în Aer aflăm percepţia, raţiunea, asociaţia –
funcţiile mentale. Tonul său este al nesfârşitei curiozităţi, al detaşării şi
al clarităţii percepţiei. Mai mult decât oricare alt elemboâisLlufz^cUUoT
P^rrSiile'iungimii nopţii marcăm patfnoaptea este în creştere,
pregătindu-se să învingă ziua. Momentul e puncte critice care ne ajută
să divizăm cercul. Infinitul este împa în patru faze finite, fiecare cu
caracterul ei distinct. Numim aceste patru faze elemente.
Dansul clementelor
P„ „ r Aer şi Apă Elementele. Imagini din antichitate. Patriênt,
Aerul este conştient că dincolo de sine însuşi este necustări primare ale
existenţei.,. _ _.
Fiinţei noastre ele există ca stări ale conştiinţei, în afara ele
funcţidj nează ca modele pentru toate procesele fizice şi metafizice, Cum
suni legate ele de anotimpuri?
Primul element apare la echilibrul între lumină şi întuneri dar într-
o perioadă în care avântul este al luminii, când ziua crestd
— + „^. Ujrt”^tâTIţ fnrimăvară sa'J
^ „1;”1_' „]0 ^vict-^ni-pî Patru fete ale Universului, în interiori|
noscutul. Spiritul cercetător al Aerului animează Gemenii, Balanţa si
Vărsătorul.
Moment echinocţiul de primăvara
Astronomii numesc acest punctul vern pwm-v^* al, dar pentru cei
mai mulţi dintre noi este pur s simplu prima zi de primăvară. Astrologie,
echinocţiul de primăvar] simbolizează naşterea elementului Foc. Acesta
este principial
— ^ iiI
Apa este ultimul element. Ea apare când lumina ajunge la
ntensitatea maximă, în prima zi de vară. Astronomii numesc acest
tnoment solstiţiul de vară. Vara, însuşi solul pare să favorizeze viaţa,
latura devine un pântece protector. Până şi formelor mai slabe de riaţă li
se oferă câteva momente liniştite. Apa este principiul îngri-irii iubitoare
şi al protecţiei, în exterior, spiritul său este de [. Ăldură; spre interior, de
imaginaţie şi intuiţie. Cu puterea de pătrun-iere şi cu sensibilitatea sa,
funcţia principală a Apei este de a
— T c i „ „riTnnvin sniniui său descătuşează energiilţ imţi. Racul,
Scorpionul şi Peştii sunt zodiile influenţate de Apă.
Acţiunii. La tel ca primavaia, apiuu-n o”. – r.r ' 7snre cosmos
spulberând tot ce-i stă în cale. Invincibilitate jn toţj oamenjj se aflL
fiecare dintre aceste patru aspecte ale sim- ' l ' care-şi atinge scopul fără
nici un fel de compromisuri – acest. Olului primordial. Ele
interacţionează în interiorul nostru, defininFocul' Curând vom vedea
cum ajunge el sa impregneze semne U-ne personalităţile individuale.
Caleidoscopul tipurilor caracteroâoBerbec, Leu şi Săgetător.
Pământul urmează după Foc în ordinea tradiţională a eleme telor.
Acest al doilea principiu al vieţii apare din inima nopţii, Esl ice umane
reflectă infinita diversitate de relaţii între elemente.
Momentul ciclului anual în care înt] asociat solstiţiului de iarnă,
mare putere. Iarna, întreaga natură e străbăld nericul are cea mai
Când cineva se naşte sub influenţa predominantă a semnelor de
Oc, îşi dezvoltă voinţa. Curajul, puterea voinţei sunt pur şi simplu
anspunerea principiului Focului în limbajul psihologic.
„T
Simbolul primar 37 în mod similar, o persoană influenţată de
Pământ se afla aici pentru a învăţa răbdarea şi autodisciplina; una
modelată de Aerj pentru a-şi dezvolta agerimea şi claritatea percepţiei;
iar una in-j fluenţată în principal de Apă, pentru a învăţa dragostea
neconditio nată în prezenţa vulnerabilităţii extreme.
Nimeni nu este încarnarea unui singur element. Nimeni nu-sj
întâlneşte lecţiile într-un singur domeniu al existenţei. Atunci când
găsim nevoia Aeriană de detaşare împletită cu emoţiile trepidante ale
Apei sau nevoia Focului, de stimulare şi schimbare, alături de
structura stabilă a Pământului, începem să vedem în simbolism q
oarecare reflectare a suferinţei trăirilor umane. J
Focul, Pământul, Aerul şi Apa sunt deocamdată tot abstracţiuni
Am făcut un pas mare de la perfecţiunea insondabilă a simbolulu primar
la nivelul elementelor, dar încă suntem departe de domeniul
întâmplărilor vieţii zilnice. Pentru a ne apropia de realitatea experienţei
din fiecare zi trebuie să introducem şi un alt set de silabe în limbajul
astrologiei. După aceea vom putea să începem să forrnăn din silabe
cuvinte.
Modurile
Tot ce se naşte trebuie să moara. Este lecţia principală a vieţii şi c
mai inviolabilă. Un atom instabil e creat într-un accelerator de pa cule.
Într-o milisecundă el e distrus. Existenţa sa este atât de efeme încât
confirmarea o putem obţine doar indirect. Un copil se naş Trec şapte
decenii. Cadavrul unui om bătrân este îngropat în pămâ Se ridică
piramidele; în valea Nilului este creată o civilizaţie. Mai m de trei milenii
ea trăieşte şi înfloreşte. Apoi treptat decade.
Atomi, oameni, culturi – care este diferenţa? Numai timpul.
Trăsăturile esenţiale ale oricărui ciclu de viaţă sunt identice. Ceva se
naşte Ceva există o perioadă măsurabilă de timp într-o formă relativ
distinctă. Şi ceva moare. Aceste trei faze arhetipale ale oricărui ciclu
viaţă constituie alt ingredient al simbolismului astrologiei: modurile.
Primul mod e numit cardinal. Se referă la naştere, la începu unui
ciclu. Cardinalitatea este principiul iniţierii. Din nimic apar ceva. Este
avântul creator care permite proaspetei vieţi sa se manifeste într-un
univers care poate fi deja stabil şi închis.
După ce existenţa a fost iniţiată ciclul vieţii trece în a doua sa fază.
Astrologii o numesc modul fix. Acesta are un spirit de solidaritate şi
continuitate, în timpul cât se află în acest mod, o entitate este cel mai
uşor de recunoscut. Ea este la maturitate. Dar fixitatea poate însemna şi
încăpăţânare sau insensibilitate. Ea este antiteza schimbării şi
chintesenţa puterii.
O asemenea stabilitate poate dura un moment sau un eon, dar nu
este niciodată eternă. Viaţa este mistuitoare. Corpurile mor. Metalele
ruginesc. Civilizaţiile decad. Modul final, pe care astrologii îl numesc
nrutabil, stăpâneşte ultima perioadă a ciclului unei vieţi. Spiritul său
este de schimbare şi ajustare, de multe ori de pură disoluţie.
Mutabilitatea are o virtute supremă: este adaptabilă. Poate reacţiona la
schimbările din mediu modificându-şi propria formă. Preţul pe care-1
plăteşte în schimbul acestei capacităţi este că-şi poate pierde complet
identitatea, poate deveni informă. Poate muri.
Cele douăsprezece zodii
Elemente şi moduri. Esenţă şi schimbare. Cum interacţionează
ele?
Foc şi Pământ, Aer şi Apă – aceste calităţi există dinaintea apariţiei
calendarelor, cu ani-lurnină înaintea oricărei manifestări pe care o
conştiinţă încadrată în tipare normale ar putea-o sesiza. Noi existăm în
timp; ele există în afara timpului. Pe veci o lipsă de înţelegere va păstra
între noi zidul care ne desparte, O dată cu modurile introducem
dimensiunea schimbării. Prin interacţiunea modurilor cu elementele
putem aduce la un nivel tangibil simbolul primar, îl putem sincroniza cu
ritmurile personale. Modurile aduc cele patru stări elementale pe
traiectoria curgătoare, înclinată când într-o parte, când în alta, a
timpului. Din căsnicia lor iau naştere doisprezece copii. Aceştia sunt
foiţa vitală a astrologiei. Ei sunt zodiile.
Cum se formează zodiile? Fiecare element se poate exprima în unul
din cele trei moduri. Apa, de exemplu, poate căpăta existenţă.
Simbolul primar 39
Poate lua o formă stabila, uşor de recunoscut şi rezistentă la
schirru bări. Şi poate dispărea. Focul poate face acelaşi lucru. La fel o
pot face Pământul şi Aerul. Patru elemente. Trei moduri. Din împletirea
lor apar douăsprezece zodii. Prin intermediul lor simbolul primar începe
în sfârşit să funcţioneze în lumea de zi cu zi, luând înfăţişarea
Berbecului, Racului, Balanţei etc.
Dar strada are doua sensuri. Zodiile sunt bulevarde ale expresiei,
însă există şi drumuri care merg înapoi către sursă, înapoi către
simbolul primar. Ele oferă descrierile efective ale personalităţii. Ele
formează un catalog folositor al tipurilor caracterelor umane. Dar sunt în
acelaşi timp şi metode de evoluţie, căi de creştere.
Lecturaţi zodiile ca pe nişte tipologii şi ne întoarcem de unde am
plecat. Suntem tot nişte prezicători. „Eşti Berbec, înseamnă că eşti
curajos şi aventuros.” Interpretaţi-le ca pe nişte metode de creştere şi
totul se transformă. Adăugăm condimentul posibilului, al unui destin
mai larg. „Eşti Berbec. Trebuie să devii mai curajos. Ai venit pe lume
pentru a-ţi întări puterea voinţei. De când te-ai născut ai fost provocat la
multe înfruntări şi ai trecut prin experienţe înfricoşătoare. Situaţii de
acelaşi fel te vor urmări toată viaţa. Destinul tău este să le faci faţă cu
curaj. Trebuie să te ridici şi să le înfrunţi. Evită-le şi te vei întâlni doar cu
spaima.”
Creştere. Risc. Nesiguranţa bătăliei încă nedecise. Aceasta este.
Astrologia evolutivă. Nimeni nu este pur şi simplu un Berbec. Aces este
un mit. Zodiile sunt procese psihologice comune tuturor oam nilor.
Fiecare dintre noi le cuprinde pe toate douăsprezece. Difere ţele dintre
noi apar prin accentele diferite pe care ele le capătă? Repet, simbolul
primar este un cerc. Fiecare harta natală este un cerc – acelaşi cerc. Într-
un fel sau altul fiecare zodie este activată în fiecare dintre noi.
Înţelegerea perfectă chiar şi a unei singure zodii este o sarcina grea
pentru intelect. Şi totuşi, în comparaţie cu oamenii, zodiile sunt la fel de
unidimensionale ca Batman şi Robin. Fiecare dintre noi este o sinteză a
tuturor celor douăsprezece. A ne imagina o persoană care să nu aibă nici
un pic de energie de tipul Berbecului este ca şi cum ne-am imagina pe
cineva lipsit de orice emoţie. O imposibilitate. Oamenii se pot naşte fără
mâini sau fără picioare, ei sunt cu toate astea fără nici un dubiu oameni.
Dar o persoană care s-ar naşte fără unele calităţi de-ale Taurului sau
Gemenilor ar fi Ia fel de nepământeană ca o creatură coborâtă dintr-o
farfurie zburătoare. Procesul pe care-1 numim Leu poate fi dominant în
personalitatea cuiva. Dar toate celelalte procese există pe lângă el. Racul
s-ar putea să rămână în umbră, fără să se manifeste vreodată în exterior.
Peştii ar putea părea că lipsesc cu desăvârşire – până când apare o
problemă legată de bani sau până când persoana se îndrăgosteşte.
Fiecare zodie este prezenta întotdeauna, aşteptându-şi momentul
declanşator potrivit.
Se pot trage unele concluzii folositoare din analiza izolată a temelor
centrale ale caracterului unei persoane. Dar atunci când spunem „eu
sunt un Taur”, ne identificăm cu un singur proces prin excluderea
tuturor celorlalte. Uităm de simbolul primar. Atunci de ce este atât de
mare atracţia pe care o provoacă zodia naşterii fiecăruia? De ce auzim
spunându-se atât de des „eu sunt Peste şi tu eşti Scorpion”?
În pofida protestelor „puriştilor”, dacă sistemul n-ar fi funcţionat
într-o oarecare măsură, ar fi murit. Totuşi, ca orice tipologie simplistă,
zodia naşterii reprezintă doar o categorie largă. A spune despre cineva că
este „Leu” are cam aceeaşi valoare cu a spune ca este „extravertit”.
Primim o informaţie, dar sunt foarte multe alte lucruri pe care nu le
putem afla.
Tentaţia unor descrieri simplificatoare de acest tip este enormă.
Dar preţul plătit din cauza nereuşitei este mare. Am putea sacrifica
adevărata comoară a astrologiei – capacitatea simbolurilor de a evoca
teatrul minţii cu multele sale personaje ambivalenţe.
Textele pe care le veţi întâlni în următorul capitol nu Atenţionează
să descrie o persoană anume – chiar dacă mulţi Săgetători vor fi sărit
deja până acum la paginile care le descriu Apologia. Fiecare zodie este
descrisă ca o personalitate, dar Personalitatea respectivă nu este mult
mai veridică decât eroul unui
40 ABC-ui astrologiei western de prin 1930: un singur tip, care sa
reprezinte o te: universală. Mai târziu vom vedea cum zodiile se împletesc
cu case] şi planetele pentru a construi portrete umane de o subtilitai
inegalabilă. Dar deocamdată trebuie sa ne concentrăm asupra uni
lucruri mult mai elementare decât psihicul – simbolurile înseşi. Trebuie
sa începem să învăţăm limbajul.
CAPITOLUL CINCI
ZODIILE
Element:
Mod:
Arhetipuri:
Hieroglifă:
ARIES BERBECUL
Foc
Cardinal
Luptătorul
Pionierul
Temerarul
Supravieţuitorul
T fubeste-lpe Dumnezeu şi fă ceea ce doreşti.
— Sf. Augustin
— Ajk
Zodiile 43
Simbolul
Berbecul. Cu coarnele coborâte, atacă. Violent. Fără să dea înapo'
îşi va sparge Berbecul ţeasta? Nu-i pasă. Nimic nu-l poate intimidj Nimic
nu-1 poate forţa sa se dea în lături. Victorie – sau autd distrugere în
efortul de a o obţine: două destine. Unul dintre ele fi al său.
Berbecul este forţa vitală, voinţa de a exista. La început nu exista
nimic. Apoi există ceva, Viaţa îşi croieşte cale de nicăieri, cerându-şi un
loc al ei în lumea pustie. Atitudinea este neşovăitoare, explozivă violentă.
Ea evocă imaginea unor vulcani de stele albe, fierbinţi, ţâşnind în
nebuloase zdrenţuite.
Un câine turbat se repede la tine pe marginea unei prăpăstii
arătându-şi colţii, cu spume la gura. În mână ai un cuţit de vânătoa *
Câinele înaintează mârâind, ochii îi sclipesc roşii, îţi aduni to forţele. Laşi
la o parte orice urmă de blândeţe şi de educaţie, rămâne decât
încordarea animalică pentru supravieţuire. Cu un stri te repezi la gâtul
lui.
Ai descoperit Berbecul.
Scopul zodiei
Berbecul ne învaţă curajul. El reprezintă capacitatea voinţei de;
triumfa asupra oricărei intimidări, oricărui obstacol, oricărei îndoieli
Berbecul este acea parte din noi care ştie exact ce vrea să facă. Sf
hotărăşte şi acţionează. Nu contează nimic altceva. Să ne luptăn legaţi la
ochi cu un crocodil? Da – daca asta este ceea ce vrern. Da acţiunile de
acest gen nu sunt relevante. Berbecul este zodii îndrăznelii, a oricărui
act de cutezanţă absolută, indiferent de gradu de isteţime al acţiunii. Dar
semnificaţia sa reală este mai profundăl Berbecul se referă la curajul
existenţial.
Ce este acesta? într-un cuvânt, este egoismul. O măiestrie delicat^
Nu înseamnă nici insensibilitate, nici vederi înguste, nici manipulare
altora, ci posibilitatea de a spune: „Asta este viaţa mea. Am drepţii să
caut orice experienţă de care am nevoie. Nimic nu va sta într mine şi
dezvoltarea mea. Nici o altă persoană. Nici o circumstanţă. Mici chiar
propriile mele temeri.”
Scopul Berbecului este o potrivire perfectă între dorinţele şi
acţiunile noastre. Este libertatea. Fără a ne pierde în sentimente. Fără a
fi fascinaţi de substratul psihologic al deciziilor noastre. Atenţia
Berbecului este atrasă numai de puterea voinţei de a modela o viaţă.
Strategia
Curajul cuiva trebuie trezit prin teamă. Nu poate fi dobândit prin
nici un alt mijloc. Stresul şi curajul sunt o pereche potrivită. Nu devenim
întotdeauna mai curajoşi când suntem puşi în faţa unor situaţii
înfricoşătoare, dar fără ele nu devenim niciodată mai curajoşi.
Berbecul este în căutarea curajului. Aşadar el este un magnet
pentru stres.'-Nu se poate şti dinainte cum va face faţă stresului un
Berbec, îşi poate folosi creativitatea sau hotărârea. Sau poate alerga ca
un iepure fugărit de un buldozer. Ştim de la început numai atât, că îl
aşteaptă situaţii stresante.
Momentele critice se ţin de Berbec ca o umbră. E greu de ajuns la
îndrăzneala de a face ce vrea, iar crizele pe care le provoacă sunt
serioase, îşi pierde deseori prietenii. Poate provoca reacţii severe din
partea persoanelor cu autoritate. De multe ori curajul existenţial trebuie
luat cu binişorul, practicându-1 rnai întâi în modalităţi mai sigure, mai
puţin ameninţătoare. Ne referim la aventuri.
Sa ne imaginăm că stăm agăţaţi de o coardă la jumătatea înălţimii
unui perete vertical de granit. Dacă frânghia nu are vreun defect, dacă e
bine ancorată şi dacă noi nu facem nici o greşeală avem o şansă destui
de mare sa rămânem în viaţă în acea seară, într-o situaţie de acest fel,
numai un prost n-ar fi înspăimântat. Cei rnai mulţi alpinişti, bănuiesc,
rn-ar aproba. Totuşi alpinistul învaţă să-şi controleze frica, să urce
eficient în ciuda încărcăturii emoţionale electrizante Pe care acest sport o
produce. Cu alte cuvinte, el îşi dezvoltă curajul.
Escaladarea unui vârf este o acţiune curajoasă, fără nici o
lridoială. Dar aceasta este o afirmaţie statică. Nu surprinde în niciun
44 ABC-ul astrologiei fel dinamica procesului. Astrologul ar reda-o
diferit. Ar spune ca ce mult curaj. Emoţiile fireşti sunt depăşite;
structura conştiinţei modifică. Toate acestea sunt provocate prin
strategia clasică evoluţie a Berbecului: alegerea intenţionata a unei
situaţii critice.
Indiferent de mijloacele prin care sunt obţinute, asemen
transformări sunt esenţa dezvoltării. Ascensiunea montană este
exemplu, dar fiecare dintre noi îşi poate alege propriul munte. Cineva ar
putea învăţa să înoate. Altcineva şi-ar putea înfrunta şeful tiranic. Al
treilea ar putea încerca să renunţe la fumat. Fie că Berbecul doreşte sau
nu să ridice mănuşa aruncată, viaţa îi va dezvălui cu destulă claritate
care este muntele care-1 aşteaptă. Apoi depinde numai de el dacă va
începe urcuşul.
Berbecul are întotdeauna o dorinţă. Anumite experienţe de viaţa,
de obicei riscante, îi dau târcoale, îl atrag ca răsăritul Soarelui dup: o
noapte lungă şi rece. Dorinţa sa, oricare ar fi, este ascunsă, învălui de
frică. Strategia Berbecului este să-şi depăşească frica şi să-l satisfacă
dorinţa, cu orice preţ. Să trăiască în prezenţa fricii, dar toate astea să
acţioneze clar şi decisiv – aceasta este dâbăc Berbecului.
Resurse
Natura îl pregăteşte pe Berbec pentru a înfrunta munţii care-1
aşteap Berbecul intră în lume înarmat cu dispoziţia unui luptător,
vitalitate şi instinct de supravieţuire. Spiritul său este intens şi direc
Onestitatea, vioiciunea, entuziasmul, independenţa, aversiunea fal de o
autoritate exterioară – acestea sunt resursele Berbecului.
Dacă analizăm cu atenţie, vom observa că în acel domeniu hârtii
natale atins de zodia Berbecului apare o dispoziţie combativ;
Combativitatea poate avea o natură fizică manifestă, aşa cum e cazi
alpinistului în lupta cu muntele. Adesea poate lua o formă mai puţi
evidentă. Putem avea de-a face cu arma argumentaţiei. Ne putei întâlni
cu o luptătoare pentru drepturile femeilor sau pentru protecţi mediului.
Putem da peste o persoană care se luptă cu un demo interior – un
alcoolic care vrea să renunţe la viciu, un luptător di
Zodiile 45
Vietnam care se luptă cu coşmarurile. Pe o hartă natală privirea ne
este deseori atrasă de locul ţintit de Focul Berbecului, în acel loc va fi un
foc şi va fi o ţintă, mai curând sau mai târziu. De aceasta putem să siuri.
Puneţi în faţa unei situaţii critice chiar şi pe cel mai blând dintre
fiii sau fiicele acestei zodii şi veţi remarca o eficienţă rece, lucidă.
Genunchii poate le vor tremura în anticiparea stresului, iar după aceea
poate chiar vor leşina. Dar atunci când se află sub presiune, adevărata
natură a Berbecului răzbate Ia suprafaţă. Resursa Berbecului? Oricare i-
ar fi veşmintele pe care le poartă în acesta lume, sub ele bate inima unui
războinic. Poate că are nevoie de situaţii critice pentru a ieşi din
ascunzătoare. Dar este acolo.
Umbra
O noapte întunecată. O alee prost luminată. O matahală apare din
beznă şi se îndreaptă spre noi. Ne-arn simţi mai bine într-o astfel de
situaţie alături de un prieten Berbec sau, chiar şi mai bine, dacă am
avea în Berbec Soarele natal sau Luna care sa ne anime spiritul.
Dar ce face războinicul pe timp de pace? Nu-şi poate păstra
imaginea de sine fără o oarecare formă de rezistenţă care să-1 ameninţe
din lumea înconjurătoare. Soldatul are nevoie de un adversar. Annatele
vor să lupte. Dacă nu sunt provocate de un inamic legitim, or să-şi
găsească unul ilegitim, poate chiar răsturnând ordinea din ţara pe care
trebuia s-o apere, întâlnim şi la un Berbec exact acelaşi fenomen. El se
va lupta. Asta e sigur. Dar nimeni nu poate şti dacă lupta lui va servi
scopului transformării evolutive sau va fi o formă de înfruntare lipsită de
sens.
Din fericire, inamicii adevăraţi sunt peste tot. La tot pasul
Berbecul se întâlneşte cu obstacole în cale. Ele pot fi oameni cu putere
care vor să-i restrângă libertatea. Pot fi situaţii adverse de circumstanţă.
Uneori sunt slăbiciunile interioare. Alteori obstacolele! au forma
neînţelegerii altor persoane, care are de obicei rădăcinile iri intensitatea
trăirilor Berbecului – calitate care deseori îi pune pe ceilalţi în defensivă.
Orice formă ar îmbrăca obstacolele, ele trebuie
46 ABC-ul astrologiei trecute. Dacă există pe lume un păcat
cardinal pentru Berbec, acesta este laşitatea.
Atracţia pe care o exercită astfel de bătălii poate fi ambiguă. Chiar
daca ştim că ne ajuta să evoluăm, s-ar putea să fim foarte obosiţi Dacă
Berbecul alege calea minimei rezistenţe, este liber s-o facă Bătălia
trebuie să fie acceptată de bunăvoie.
Oricum ar fi, Berbecul rămâne un magnet pentru stres. Alegerea
pe care o poate face este doar a formei în care se manifestă stresul. Poate
fi stresul semnificativ al evoluţiei personale, al provocărilor acceptate şi
al vârfurilor cucerite. Sau poate fi o paradă nesfârşită de hărţuieli goale
de conţinut şi de sens, născute în mare parte din plictiseala,
sensibilitatea sau frustrările Berbecului. De-a lungul acestui drum se
află umbra Berbecului.
Războinicul este aprins de focul bătăliei. Are nevoie de el pent a
împlini ceea ce 1-a adus în lumea aceasta. Dar şi în cazul în car s-ar
îndepărta de criza de evoluţie, focul rămâne. Nu poate fi stins. E atacă
invariabil o ţintă lăturalnică cu întreaga pasiune care ar fi fos mai
potrivită ţelului real.
Pot apărea discuţii în care implicarea emoţională pare
disproporţionata faţa de conflictul aparent. „De ce insişti să porţi
afurisita aia de cămaşă?”
Toată impetuozitatea, voinţa şi curajul Berbecului se risipesc
atunci fără rost. Prietenii sunt îndepărtaţi. Căsătoria eşuează. Cariera e
spulberată din motive mărunte. Nimeni nu câştigă. Combustibilul
revoluţionar de rachetă, volatil, se consumă ca artificiile la sărbătoarea
naţională, stârnind focul gheenei şi pucioasă, golit de înţeles.
Berbecul care a ales această cale rămâne rănit, însetat şi frustrat.
Poate fi convins de dreptatea proprie. Poate să se autocompăti-mească.
Dar întrebarea lui e întotdeauna aceeaşi: „Oare de ce par să pun pe toată
lumea în defensivă?”
Iar răspunsul? E simplu. Războinicul a purtat un război greşit.;
Zodiile 47
Element:
Mod:
Arhetipuri:
Hieroglifă:
TAURUS TAURUL Pământ
Spiritul Pământului
Muzicianul
Tăcutul
Caută să dobândeşti simplitatea, dar învaţă să nu te încrezi în ea.
— AlfredNorth Whitebead
Simbolul
Epuizată de furnalul incandescent al Berbecului, conştiinţa caută
bazine cu apa rece, alinarea pietrelor vechi, ciripitul vindecător al
pasărilor în frunzişul verde. Caută pacea, în locul discursului public,
simfonia, în locul pasiunii, liniştea. Spiritul nu mai e aprins în focul
bătăliei, mâinile noduroase caută pământul, pipăie seminţele, lutul,
carnea planetei înseşi.
Simbolul este un taur. Nu monstrul furios aţâţat de capa roşie a
toreadorului. Nu taurul feroce. Ci mai degrabă cel liniştit, care stă solitar
sub coroana unui stejar într-o lună de aprilie, privind calm iarba şi
soarele, vitele şi pământul. Nimic nu-1 înspăimântă. A dispărut postura
fioroasă a Berbecului. Taurul se simte atât de stăpân pe lumea sa, atât
de departe de frică, încât aceasta nu are pentru el nici o semnificaţie.
Războiul Berbecului a fost câştigat. Taurul e liniştit.
Scopul zodiei
Vârful unei stânci într-o zi de început de mai. Vântul înmiresmat
destramă norii albi şi leneşi. Florile de corn se deschid. Şoimii plutesc
fără efort pe curenţii calzi de aer care se ridică de la pământ. Stai
48 ABC-ul astrologiei ăţ singur, simţind alături stânca încălzită de
razele de soare, îmbăindu-te în aerul cald, înfiorat de atingerea
mângâietoare a primăverii, în faţa se întinde valea, înflorită şi fertila.
Fermierii lucrează pe câmp. Vitele pasc. Verdele electric al primăverii îşi
croieşte calea prin brazde şi pădure.
Stai nemişcat o oră. Două ore. Trei. Fără gânduri. Doar cu
simţurile. Nu te frământă întrebări esenţiale. Natura vieţii nu te
preocupă, în acel moment, pe stâncă, dedesubtul norilor, pur şi simplu
exişti Orice cuvânt e de prisos. Ce simţi în vastul spaţiu interior? Care
este lecţia pământului fertil? Veşnicia. Seninătatea. Pacea. Cum să fii
infinit de complex şi cu toate astea simplu. Cum sa atingi profunzimi
insondabile şi totuşi să nu simţi nevoia să vorbeşti despre ele.
În acel moment ai întrezărit care este scopul Taurului. De a găsi
seninătatea şi a o păstra: aceasta este misiunea Taurului.
Strategia
Nu toţi Taurii iubesc natura. Dar pentru ei a sta pe acel vârf de
deal este o strategie fundamentală de evoluţie. Pământul-Mamă însuşi
este cel mai bun învăţător al Taurului. El mângâie spiritul, îl învaţă
simplitatea şi calmul. O plimbare în pădure, o oră de răgaz lângă cursul
unui pârâu, o hoinăreala seara prin desişul de ilice din desert – toate
acestea îi aduc Taurului mai multă pace decât orice „discuţie
terapeutică”.
Dar chiar dacă destinul 1-ar aduce pe Taur în oraş, n-ar implica
nici un dezastru psihologic. Un Taur reprezentativ îşi alege întotdeauna
tihna şi liniştea din preajma unei păduri. Dar nici un om nu este
întruparea pură a unui singur semn. O persoană care are caracteristici
puternice de Taur poate fi atrasă de alte forţe către metropolă. Pacea este
mai greu de păstrat într-un asemenea loc. Pentru Taurul care trăieşte la
oraş e esenţial să plece periodic fie cu rucsacul pe spinare într-un
weekend, fie într-un han de ţară pentru câteva zile. I-ar fi de ajutor şi să
aibă o casă plină de plante. Şi o pisică sau un câine 1-ar putea ajuta să
păstreze legătura cu pământul.
Pământul-Mamă are o soră care stă în umbră. Nu sunt niciodată
prea departe unul de celălalt. Ea este al doilea învăţător important al
Zodiile 49 ă^
Taurului. Numele ei este Liniştea. Taurul este cel rnai taciturn
dintre semnele zodiacului. Persoanele animate de energia lui găsesc
vorbitul destul de frustrant. Esenţa lor este opusă cuvintelor,
intraductibilă ţn vreun limbaj. Liniştea se află la originea simplităţii, iar
din simplitate ia naştere pacea. Taurul, ştiind aceasta, se opune intuitiv
prea multei vorbării.
Liniştea exterioară nu este uşor de obţinut, însă liniştea interioară,
adevăratul scop al Taurului, este cu mult mai greu de atins. Apare însă
şi aici un învăţător, oferind o strategie, în mod paradoxal, aceasta este
muzica. Ascultând absorbit, hipnotizat de succesiunea notelor care
compun ritmurile, îşi opreşte pentru câteva momente murmurul de
gânduri ale minţii. Nu are nici o importanţă dacă momentele de pace le
obţine ascultând muzica lui Beethoven sau a formaţiei Led Zeppelin; în
amândouă cazurile, mintea încetează să mai vorbească singură. Pentru
Taur aceasta este totul.
Muzica ne reduce la tăcere atunci când o ascultăm. Dar are un rol
chiar mai important atunci când o cântăm. Pentru Taur nu există o
strategie mai puternică de evoluţie decât cântatul în timp ce-şi face
duşul sau stând aplecat deasupra unei armonici. Sau chiar când oferă o
reprezentaţie cu studiile lui Chopin în faţa unei săli pline, cu condiţia
însă ca toată mândria, pretenţiozitatea şi nervozitatea unei reprezentaţii
publice să fie înecate în cascada de note.
Dintre toate semnele, Taurul este cel mai fizic. El încearcă să se
elibereze de întreaga tensiune provocată de succesiunea năvalnică de
imagini mentale, transferând-o în lumea materială. Senzaţia atingerii
unui corp. Mâinile în contact cu solul. Degetele mângâind lemnul fin al
unei viori vechi. Lucrul cu lutul, cu vopselele, chiar curăţenia în casă şi
tăiatul legumelor sunt pentru Taur acţiuni auto vindecătoare. Calea sa e
prin corp. Nu trece dincolo de carne. Se delectează cu ea, e entuziasmat
de ea, o respectă şi o omagiază.
Taurul trebuie să atingă. E o nevoie fundamentală. El îşi află pro-
Pria lume prin simţuri, prin piele, prin vârful degetelor. N-o va descoi
niciodată doar în minte. Simţim pământul sub picioare. Auzim în urechi.
Simţim căldura corpului celuilalt când se lipeşte de
50 ABC-ul astrologiei noi. Natura vieţii? Cine s-o ştie? Cui îi pasa?
Cine se poate măcar gândi la ea? Acel moment perfect este natura vieţii.
Vorbind despre el îl acoperim din nou sub văluri.
Resurse
Aversiune faţă de dramatism. Suspiciune la adresa complexităţii,
Acestea sunt resursele unui Taur. El caută din instinct circumstanţele
care îi permit să-şi găsească liniştea şi simplitatea. O slujbă stabilă. Un
cerc de prieteni de încredere. Cu răbdare şi cu un simţ practic
desăvârşit, Taurul ţese un cocon, în interiorul lui îşi continuă lucrul
metodic şi implacabil cum creşte o stalagmită.
Janie are un nou psiholog. E adept al unui sistem neo-freudian,
bazat pe reîncarnare şi terapie cu vitamine. E foarte uşurată că, după
toţi anii de căutări pe drumuri înfundate, a găsit Răspunsul. Billy este
acum Bhagwan, care e chiar mai greu de spus decât Pană Pătată, adică
ceea ce fusese luna trecută. Şam 1-a descoperit pe Dumnezeu. Ann a
descoperit orgasmele. Joe s-a descoperit pe sine.
Pentru Taur, toate astea sunt curată nebunie. El ridica din umeri.
El trăieşte şi îi lasă pe ceilalţi să trăiască. Se sprijină de spătarul
scaunului său din piele. Simte gustul acrişor al unui măr perfect, îşi
priveşte copiii. Sirnte soliditatea casei sale şi eficienţa corpului său. Şi în
adâncul său indescriptibil şi impenetrabil simte ceva ce nici un alt semn
nu poate simţi în acelaşi fel.
Simte reverenţa.
Umbra
Lucrurile rezistente, masive, ca munţii şi bătrânii stejari, sunt
metafore ale păcii pe care o caută Taurul. Ele îl călăuzesc. Dar s-ar putea
ca la un moment dat să le neglijeze şi să înceapă să fie interesat numai
de securitatea materială. Aceasta este umbra Taurului. Eî caută pacea
izvorâtă din securitatea interioară. Dar ar putea să se lase păcălit de
reflexia ei în lumea exterioarabani, averi, terenuri, plan de
pensionare. \par
Zodiile 51
Securitatea nu are nimic râu în sine; problema nu este aceasta, ci
faptul că ar putea constitui un fel de aur fais către care Taurul să fie
atras în mod fatal. Dacă Taurul cade în ispita asigurării securităţii,
întreaga seninătate a semnului poate fi risipită pe vecie. Iar în locul ei
poate răsări un soi de stabilitate amorţita, distrugătoare a spiritului.
Taurul ajunge să se plictisească de moarte.
Există pentru Taur o răspântie, la care mai devreme sau mai târziu
va trebui să ajungă. Un drum este al securităţii materiale, al viitorului
previzibil şi stabil. Sunt şanse mari ca acesta să fie un drum onest şi
moral, inofensiv pentru nimeni în afară de însăşi persoana sa. Celălalt
drum este provocator, promite dezvoltare şi schimbare. Fără certitudini,
fără securitate, cu toate astea ispititor, el îi înfăţişează Taurului o
problemă de decizie: viaţa este o acţiune ofensivă sau defensivă? Sunt
aici pentru a creste sau pentru a mă simţi în siguranţă?
Securitatea poate fi un factor de stagnare şi Ia nivel intelectual.
Este vorba de data aceasta de încăpăţânarea proverbială a Taurului. Ca
toate semnele fixe, Taurul este o persoană hotărâtă, chiar dacă acest
lucru nu este imediat evident. De multe ori el pare tăcut şi neutru. Nu
interpretaţi această atitudine în mod greşit, drept nehotărâre, în spatele
tăcerii este o voinţă de fier, care îi dă Taurului capacitatea să
îndeplinească orice lucru la care s-a hotărât. Dar în acelaşi timp îl poate
face inflexibil.
Încăpăţânarea se poate solda cu reacţii obtuze, lipsite de
imaginaţie în faţa unor experienţe de viaţă, cu incapacitatea de a face
acele salturi existenţiale care constituie un element esenţial al unei vieţii
împlinite. Evoluăm şi ne schimbăm, în acelaşi timp imaginea de sine a
fiecăruia şi haloul său de atitudini şi opinii trebuie să se schimbe şi el. În
această privinţă Taurul s-ar putea să eşueze. E posibil să spună, la fel ca
bătrânele dealuri care îi sunt călăuze, „eu sunt acelaşi astăzi ca şi ieri şi
la fel voi fi şi mâine”.
Atunci totul va fi pierdut.
GEAAINI GEMENII
Element:
Mod:
Arhetipuri:
Hieroglifă:
Aer
Mutabil
Martorul învăţătorul
Povestitorul
Jurnalistul
H
Decapitează-te! Dizolvă-ţi întregul corp în Viziune; devino văz, văz,
văz!
— Jalalu'l-Din Rumi
Simbolul
Gemenii. Cine sunt ei? Fraţi. Surori. Suflete pereche, îndrăgostiţi.
Doua fiinţe, irevocabil legate, fascinate una de cealaltă. Două fiinţe,
fiecare cât se poate de hotărâtă să dezlege misterul celeilalte, totuşi
separate printr-un zid impenetrabil de neînţelegere.
Ce fac ele? Vorbesc. Ascultă. Se analizează reciproc, căutând
indicii, gesturi relevante, aluzii parţial ascunse. Nu le scapă nimic. Nici
un detaliu nu este prea mărunt. Nici o urmă nu este prea veche.
O bombă explodează într-o fabrică de jocuri de puzzle. O mie de
jocuri spulberate, un milion de piese împrăştiate ca nişte confetti. Două
genii nebune, amândouă luând stimulente, atacă problema, fiecare
jurând să asambleze câte cinci sute de jocuri până dimineaţă.
Imaginaţi-vi-le. Aceasta este zodia Gemenilor.
Scopul zodiei
Deschideţi orice carte de zodii la capitolul despre Gemeni, în
primul paragraf veţi da peste cuvântul comunicare. Vorbitul şi ascultatul
sunt cu siguranţă probleme cheie pentru Gemeni, dar pentru a-i înţelege
Zodiile 53 trebuie să mergem mai departe. Procesul psihic la care
se referă sem-nul Gemenilor include mult mai mult decât atât. Este
vorba despre întreaga sferă a percepţiei, despre modul în care lumea
comunică cu noi. Modul în care vedem, simţim, auzim, mirosim întreaga
învolburare de imagini care ne înconjoară. Ascultarea cuvintelor urmează
numai un fir al acestei tapiserii mult mai vaste.
Cel din zodia Gemenilor s-a născut pentru a percepe, pentru a se
îmbuiba cu observaţii. Stagnarea este o caracteristică proprie Taurului,
dar opusă Gemenilor. Semnul lor trebuie să fie permanent în mişcare.
Sunt atât de rnulte de văzut şi de aflat. Nu trebuie pierdut nici un
moment. Ca un copil care a fost lăsat să prade zece minute un magazin
de jucării, Gemenii se avântă în experienţa vieţii cu frenezie, destul de
des fără nici un plan major aparent, dar întotdeauna cu mult entuziasm.
Inteligenţa vie este o caracteristică de bază a Gemenilor. Dar
concentrându-ne asupra acestui proces deseori nu vedem dincolo de nori
adevărata natură a lor. Pentru Gemeni, gândirea este un epifenomen, un
efect secundar. Semnul nu ţinteşte spre activitatea mentală, ci spre
percepţie pur şi simplu. Nu spre gândire, ci spre observare. Cel din
Gemeni nu este într-atât un filosof, cât un jurnalist. Faptele percepute în
formă neprelucrată sunt hrana sa de bază, nu interpretarea lor. El îşi
doreşte doar să vadă, să fie martorul celor ce se petrec în lume. Ideile şi
înţelegerea născute o dată cu acestea nu sunt esenţiale.
Dezvăluirea secretului lumii. Adunarea tuturor indiciilor. Vederea
atotcuprinzătoare. Acesta este scopul Gemenilor.
Ii
Strategia $
Să vedem! Sarcină imposibilă. Da-i omului un milion de ani. Dă-i
viziune şi urechi bionice. Dă-i memoria unui computer şi energia
debordantă a unui copil de patru ani. Ce-arn putea vedea? în câte
aspecte ale vieţii arn putea pătrunde? Ar fi ca un degetar de apă într-un
ocean. şi totuşi asta este misiunea Gemenilor.
Cum ar putea ei proceda? O strategie cheie este sa trăiască o viaţă
pe cât de intensă, pe atât de variată. Să trăiască trei sau patru vieţi într-
una singură. Să considere previzibilul şi plictiseala păcate de neiertat. Sa
nu îngăduie niciodată minţii să-şi încetinească dezvoltarea. Deosebit de
greu.
Cu toţii creăm imagini ale universului pe care le purtăm în minte.
Şi nu ne plac experimentele care nu confirmă teoria. Unui doctor nu-i
place să vadă că un tămăduitor reuşeşte să vindece prin rugăciuni. Un
rasist alb n-are nevoie de un fizician strălucit african. Ne formăm nişte
imagini. Apoi căutăm dovezi care să îe confirme. Gemenii trebuie să
respingă acest instinct. Trebuie să se străduiască să vadă clar, oricât de
greu de înţeles ar fi percepţiile lor. Gemenii trebuie să îngăduie
universului să nu aibă nici un sens. Dacă ideile le sunt confuze, atunci
sunt pe calea cea bună. Înseamnă ca informaţiile pe care îe-au adunat Ie
depăşesc capacitatea de înţelegere. Păstrarea acestei stări de
receptivitate totală a unei minţi deschise este o strategie evolutivă de cea
mai mare însemnătate pentru acest semn. Repet: nu atât a gândi, cât a
vedea.
O cale de a câştiga experienţă este să-ţi trăieşti viaţa. Dar mai
există şi alta. Lumea e înţesată de experimentatori. E ticsită de oameni.
Fiecare dintre ei are un set unic de percepţii. Fiecare le-a digerat, le-a
transformat din observaţii brute în forme rnai rafinate: gândurile. Dar
cum putern ajunge la ele, când sunt închise în spatele unui perete din os
şi materie cenuşie?
Gemenii au răspunsul la întrebare. Pentru a ajunge la acele comori
ascunse în minţile oamenilor din jur, trebuie doar sa punem întrebări.
Să culegem informaţii. Trebuie să stăpânim arta vorbei. Pentru Gemeni,
aceasta este o strategie majoră de evoluţie. Gemenii s-au născut să
vorbească.
Dar s-au născut şi ca sa asculte, însă această calitate nu se
instalează automat. O minte ascuţită, chiar elocvenţa, sunt mult mai
uşor de dobândit decât atenţia, în contextul unei hărţi natale dure,
directe, ei pot întrerupe vorbele celorlalţi, terminând frazele în locul lor.
În cel al unei hărţi mai blânde, mai sensibile faţă de celelalte
Zodiile 55 nersoane, tiparul e mai puţin evident. Sunt tăcuţi, ne
dau impresia ca sunt fascinaţi de ideile noastre. Dar gândurile au pornit-
o mai departe în aaiop. Deşi ne privesc în ochi şi ne aprobă, nu sunt
atenţi la ce vorbim. Au stabilit deja ce urmează să spunem şi acum sunt
mai preocupaţi să ne studieze forma nasului, gândindu-se că le aduce
aminte de nasul cuiva pe care nu 1-au rnai văzut din liceu.
Comunicarea este un drum cu două sensuri. Gemenii trebuie să-şi
amintească asta. Vorbim despre lucrurile pe care le cunoaştem. Dar
auzirn uneori şi lucruri pe care nu le ştim. A asculta. A absorbi totul ca
un burete. Aceasta este strategia Gemenilor. Vorbitul ie este folositor
numai dacă accelerează acest proces.
Resurse
Curiozitatea. Aceasta este resursa primară a Gemenilor. Un simţ al
minunăţiilor lumii. Evaluarea cu ochi de copil a fiecărei picături de rouă,
a fiecărei lacrimi, a fiecărui fulg de zăpadă irepetabil. Fără aceasta,
Gemenii sunt numai pălăvrăgeală.
Vitalitatea este şi ea o resursă a Gemenilor, Curiozitatea lor îi
stimulează mereu. Sunt atâtea de văzut. Atâtea de aflat. Puţine alte
senine trăiesc atât de neobosit, dorm atât de puţin. Celor care trăiesc trei
vieţi în timpul unei singure existenţe nu le mai rămâne timp pentru a
lenevi. De îndată ce entuziasmul le-a fost aprins, Gemenii îşi trăiesc viaţa
cu înflăcărare, ca o pereche de meteori.
Vitalitatea fizică influenţează şi mentalul, dându-le Gemenilor cea
de-a treia resursă a lor: inteligenţa. Ei îşi combină toată curiozitatea şi
toată energia pentru a da naştere unei uriaşe biblioteci cu informaţii
neprelucrate. Prin ea Gemenii evoluează cu viteza luminii, creând
conexiuni, făcând paralele, observând nepotrivirile. Nici un alt semn nu
are o minte mai rapidă.
Şi, în sfârşit, Gemenii pot vorbi. Aşa cum nici un alt semn n-o
poate face, ei sondează minţile celorlalţi, analizând straturile de falsitate
şi ficţiune, prospectând după revelaţii, cristale ale experienţei lor. Pentru
Gemeni substanţa care stă la baza universului nu este formată din atomi
şi molecule, ci din informaţii. Nici un alt semn nu
56 ABC-ul astrologiei este atât de înfometat de ele, atât de dornic
sa Ie adune, să facă corelaţii, să Ie difuzeze. Aceasta este cea mai
preţioasă resursă a lor.
Umbra în forma sa cea mai pura, zodia Gemenilor nu implică
opinii personale. E pur şi simplu observaţie, reflectând totul ca o oglindă,
fără analiză. Neîncrezători în marile scheme, în Adevărurile primare,
Gemenii asamblează la un loc indiciile, ezitând întotdeauna să tragă
concluzii premature. Intuiţia le spune că orice poate fi dovedit cu fapte.
De aici răsare adaptabilitatea atât de specifică acestui domeniu al
zodiacului. Din păcate, atunci când este cuplată cu motive meschine,
aceeaşi flexibilitate dă naştere unor lucruri oribile. Când Gemenii sunt
siliţi să facă faţă unui adevăr neplăcut, gândirea lor adaptabilă poate
reconstrui informaţiile. Mai rămâne foarte puţin adevăr, prin mutarea
accentelor, câteva tăceri strategice şi ridicarea unui stăvilar de cuvinte.
De multe ori noul edificiu de idei are un sens. Chiar dacă e fals, poate fi
convingător sau cel puţin reuşeşte să abată pe oricine de la adevărata
pistă. Doar indivizii cei mai vicleni şi determinatjj reuşesc să străbată
labirintul ţesut de Gemenii aflaţi în defensivi Aceştia nu ratează
niciodată un argument, fie el bun sau rău.
Există pentru Gemeni şi unele pericole fizice. Murmurul continuu'
al psihicului lor se revarsă inevitabil asupra sistemului nervos. O
acumulare de tensiuni pe plan mental poate crea nervozitate.
Dificultatea de a se relaxa este deseori urmată de insomnii şi poate
agrava tendinţa semnului spre o vorbărie nervoasă. Dacă murmurul
interior nu poate fi stăvilit, circumstanţele încep să reflecte acelaşi
model: ocuparea permanentă a timpului, dincolo de limitele raţionale şi
în sfârşit, epuizarea emoţională.
Tensiunile de felul celor acumulate de Gemeni trebuie eliberate. De
mare ajutor sunt discuţiile calme cu parteneri spirituali şi relaxaţi. Nu
un război al inteligenţelor. Nu turniruri verbale. Comunicarea simplă, de
la inimă la inimă, fără luarea de notiţe şi fără încercarea^ de a-şi impune
punctele proprii de vedere.
Zodiile 57
Exerciţiile fizice Ie sunt şi ele folositoare Gemenilor în încercarea
ê-a mai elibera din tensiunile acumulate. De obicei, au mai mare nevoie
de ele decât şi-ar dori-o. Plimbări, alergări, un joc de volei cu prietenii,
toate îi pot ajuta. Fără excese, însă. Reţineţi: Gemenii nu se află aici
pentru a se plictisi.
Gemenii trebuie să acumuleze experienţă, să lase miracolul lumii
să acţioneze direct asupra inimii lor. Nu încape loc pentru automul-
tumire, pentru opinii dogmatice care să-i ţină la adăpost de haos şi de
misterele vieţii. Datorită curiozităţii insaţiabile, ei pot să-şi umple
întreaga viaţă cu experimente. Dar calul pe care-1 călăresc este sălbatic,
îi poate duce spre orizonturi îndepărtate sau îi poate roti în cerc închis.
Epitaful multor Gemeni a fost „Multă tactică fără strategie”. Concluzia ar
fi aceasta: calul are nevoie de un călăreţ.
CANCER RACUL
Element:
Mod:
Arhetipuri:
Apă
Cardinal Mama
Tămăduitorul Omul invizibil
Hieroglifă:
Nu sunt vii aceia pentru care a nu fi văzuţi este echivalent cu a nu
exista; şi genul de existenţă pe care-l caută, imortalitatea pe care o caută
este fantomatică; ambiţia de a fi văzute o au fantomele, iar cea de a nu fi
uitaţi o au morţii.
— Norman O. Brown
Simbolul
Racul. O creatură vulnerabilă. O îmbucătura suculentă. Cum ar
putea supravieţui? Care-i sunt şansele? E doar o bucată de carne pe care
o a? teaptă gura unui prădător.
Ca să trăiască, racului trebuie să-i crească o carapace. Trebuie sa
ridice un zid între el şi natură. E prea delicat pentru a se proteja în alt
fel.
În armura sa, racul rezista. E în relaţii paşnice cu mediul său. Dar
această reuşită poartă în ea seminţele unei transformări periculoase.
Racul mănâncă. Se dezvoltă. Curând carapacea e prea mică. Trebuie
lepădată. Dacă e isteţ şi norocos, poate că va trăi şi va apuca să-i crească
alta. Una rnai mare, mai potrivită cu noile dimensiuni. Dar numai dacă e
isteţ şi norocos.
Scopul zodiei „\par După vârtejul din caruselul Gemenilor,
conştiinţa, tulburată de haosul vieţii trăite în mijlocul evenimentelor, se
întoarce acum spre sine, spre rădăcini. Pentru Gemeni, adevărul este
„undeva în afară”. Ei cercetează lumea cu agerime, minunile ei
umplându-i psihicul. Şi totuşi căutarea nu are rezultat. Viaţa e mai
misterioasă ca oricând, mai plină de mărunţişuri şi detalii neînţelese.
Racul o porneşte într-o altă direcţie, în loc să-şi aleagă ţintele prin
tot universul, el îşi întinde antenele conştiinţei spre interior, sondând
adâncurile ascunse ale trăirii, făcându-şi drum către inimă.
Lumea Racului e ţesută din sentimente. O uriaşă subiectivitate îi
animează pe reprezentanţii acestei zodii. Conştiinţa lapidară, jurnalistică
a Gemenilor face loc unei tapiserii de impresii, de reacţii personale.
Pentru Raci nu mai există un univers obiectiv. Rămâne doar o constelaţie
de reacţii.
Cei născuţi sub semnul Racului sunt aici pentru a pătrunde în
dimensiuni ale vieţii interioare care nu sunt accesibile nici unuia dintre
semnele anterioare. Ei sosesc cu un limbaj fluent privitor la şinele adânc,
un limbaj al emoţiilor. Fascinaţi de reacţiile subiective ale minţii, forţa lor
vitală este dată de un proces îndelungat de psihanaliză, de obicei
administrat propriei persoane.
A simţi conştiinţa. A simţi fiecare nuanţă a vieţii. A lepăda cochilia
amorţelii care ne apără ca o armură în faţa acestei măcelării a lumii.
Toate acestea sunt lucrarea Racului.
^ Zodiile 59
Scopul Racului? Sa vadă dezordinea infernală a vieţii. Să vadă
cazanul ei clocotitor. Şi, în ciuda tuturor nepotrivirilor, în ciuda oricărui
simţ practic, să iubească, să aibă încredere şi să accepte tot ce-i oferă
existenţa.
Strategia
O batisfera automatizată. Care este scopul ei? Să deseneze harta
fundului oceanului de Ia patru mile adâncime. Să ia probe de sol. Să
revină intactă la nava mamă.
O strategie le subordonează pe toate celelalte: batisfera trebuie sa
supravieţuiască. Apele oceanului o apasă, caută orice punct slab care ar
putea apărea în pereţii ei. În acel mediu cu desăvârşire ostil apărarea
înseamnă totul. Fără armura, dispozitivele sensibile din interiorul
vasului ar fi zdrobite într-o fracţiune de secundă.
Şi totuşi în acea armură trebuie să fie şi goluri. Un perete solid de
oţel mai gros de o jumătate de metru ar apăra vasul perfect. Dar fără
deschizături batisfera n-ar putea interacţiona cu mediul pe care este
proiectată să-1 exploreze. Trebuie să fie şi ferestre pentru camerele de
filmat. Creierul din interior trebuie unit prin fire cu urechile şi ochii din
exterior. Trebuie să existe nişe de depozitare pentru materialele culese
de-afară.
Proiectanţii batisferei au de rezolvat o problemă dificilă: daca
protejează prea bine maşinăria, nu va fi capabilă să îndeplinească
misiunea pentru care a fost creata. Dacă n-o protejează destul de bine,
vasul va fi distrus de mediul tn care ar trebui sa lucreze.
Acelaşi luciu se întâmplă şi cu Racul.
„Dispozitivele senzoriale” ale Racului sunt cele mai delicate din tot
zodiacul. Nici un semn nu simte cu atâta intensitate. Şi simţirea
reprezintă tot ce are viaţa mai semnificativ pentru un Rac. Însă acele
circuite emoţionale se pot supraîncarcă. Se pot arde. Viaţa trebuie lăsată
să pătrundă în interior încet, în mod controlat. A renunţa pur Şi simplu
la protecţie ar fi un act de sinucidere.
Scopul Racului este să ajungă la intensitatea maximă a
interacţiunilor sale cu lumea şi în acelaşi timp să-şi protejeze finele
reglaje ale
4fr sensibilităţii sale emoţionale. Dacă le-ar acoperi cu un blindaj
de oţel, mecanismele fragile ar putea rezista. Dar viaţa înseamnă mai
mult decât rezistenţă. Strategia Racului este să creeze un sistem defensiv
minim potrivit supravieţuirii.
Timiditatea este unul dintre aceste sisteme. Mai ales la începutul
vieţii, stările de reverie şi firea rezervată formează învelişul protector al
Racului. Persoana iniţiază doar contactele de cea mai strictă necesitate
cu restul lumii. Poartă o mască pentru a-şi ascunde personalitatea. Ca
un apaş în deşert, putem privi direct către o astfel de persoana şi să nu
vedem decât tufişul plin de ţepi.
Mai târziu în viaţă apărarea poate deveni mai sofisticată. Racul
învaţă să proiecteze în arena sociala o hologramă plauzibilă,
tridimensională, a unei personalităţi umane. Poate chiar a uneia gregare.
Sub această deghizare pândeşte ca un spion, făcând radiografii cu raze
X, pătrunzând pe căi ascunse în sufletele celor din jur.
Racul nu prea are de ales: ori poartă o mască, ori rămâne gol şi
dat în vileag. Procesele interioare sunt atât de delicate, iar viaţa este atât
de stridentă, încât fără izolare sistemul nervos ar fi zdruncinat. Exista
însă pericolul ca grija pentru protejare să fie pusa înainte de orice
altceva, chiar înaintea progresului personal.
Pentru ca Racul să evolueze, trebuie să-şi schimbe carapacea. Dar
mişcarea aceasta trebuie bine calculată. Niciuna din persoanele marcate
de acest semn nu şi-ar dori să-şi schimbe vesmintele psihologice în faţa
unui larg auditoriu, în timp ce se afla la o tribună improvizată. Cei de
faţă trebuie bine selectaţi, iar momentul perfect ales. Cu extrema sa
vulnerabilitate, Racul îşi pune întreaga onoare în joc.
Dar trebuie să joace. Trebuie să se deconecteze. Trebuie să aibă
încredere. Dragostea este întotdeauna un joc de noroc şi acesta este un
risc pe care Racul trebuie să înveţe să şi-1 asume.
Zodiile 61
Resurse
Aşezaţi-l pe cel născut în Rac într-un autobuz care se îndreaptă,
cu viteză mică, spre Ţara de Foc. Pentru cei mai mulţi dintre noi situaţia
ar fi la fel de atrăgătoare ca lepra. Racul are o reacţie diferită, închide
ochii şi în zece secunde călătoreşte prin centrul Pământului.
Pentru un Rac lumea exterioară este mult mai puţin colorată decât
cea creată de imaginaţia proprie. Acea viaţă interioară strălucitoare este
resursa cheie a Racului. Mai mult decât oricare alt semn, el se simte
acasă în ţara de basm pe care o purtăm în minte.
Imaginaţie, subiectivitate, sentimente – acestea sunt materiile
prime ale Racului. Şi apar în prim plan în starea celei mai depline emoţii:
Dragostea. Priveşte o altă persoană. Simte-te plin de tandreţe, de dorinţa
de-a ajuta, de-a vindeca, de-a ocroti. Nu simţi nici spirit competitiv, nici
frică, nimic în afară de dorinţa de a-ţi oferi sprijinul. Circuitele tale de
Rac s-au luminat.
Bunătatea şi preocuparea plină de grijă faţă de altul sunt reacţiile
nepremeditate ale Racului. Ele sunt singurele forţe rnai puternice decât
instinctul de autoprotecţie al semnului. Cel mai blând om din lume,
după ce bea două beri, poate deveni uşor grosolan şi poate începe să facă
avansuri sexuale unei persoane din Rac. La fel de bine ar putea încerca
să intre cu un deschizător de conserve în Fort Knox. Dar de s-ar ivi
Gengis Han cu inima zdrobită, uşile i s-ar deschide pe dată larg.
Genul acesta de iubire răsare firesc în inima unui Rac. Este una
dintre resursele semnului, nu scopul său. Să sprijine. Să ajute. Să
ocrotească. Trăsături demne de laudă, dar ele nu sunt acelaşi lucru cu
lepădarea carapacei, nu sunt acelaşi lucru cu expunerea trupului gol.
Ele sunt un fel anume, relativ sigur, de iubire.
Atitudinea grijulie a unei mame – aceasta este resursa Racului,
care apare în mod automat. O dragoste adevărată este cu mult mai
dificilă, cu mult mai riscantă. Şi nu se întâmplă niciodată fără efort.
Umbra
Adoptarea rolului mamei este cea mai înaltă expresie a unui Rac –
şi potenţiala sa decădere, în nouă cazuri din zece atitudinea aceasta este
o expresie gingaşă a iubirii umane, din toate punctele de vedere
lăudabilă. Alteori însă, este doar o altă ascunzătoare, o altă carapace.
Oamenii, mai ales cei care au câte un necaz, sunt atraşi de braţele
alinătoare ale Racului. Racul scoate la suprafaţă sensibilităţile şi
suferinţa oricărei persoane cu care intră în contact, făcând-o să se simtă
în siguranţă ca să poată râde sau plânge. Racii par să poarte tricouri
astrale inscripţionate cu cuvântul Mamă. Oricine poate citi mesajul.
Aşezaţi un Rac în acel autobuz care merge în Ţara de Foc. În următoarele
zece minute, alături de el va sta cineva care-şi va deşerta inima.
Nici un semn nu poate purta masca mamei mai convingător decât
Racul. Primim de la el înţelegere şi compasiune. Racul primeşte în
schimb siguranţă şi calitatea de-a deveni invizibil. Şi nimeni nu ajunge
nicăieri, cel puţin nu într-o relaţie intimă. Atitudinea de mama are efecte
foarte bune asupra străinilor, într-un autobuz. Dar nu poate fi îngăduită
ca trăsătură dominantă a unei căsătorii sau prietenii. Dacă se întâmplă
aşa ceva, egalitatea firească a unei astfel de legături se rupe. Ambilor
parteneri li se răpeşte umanitatea.
Racul trebuie să fie vigilent pentru a evita tentaţia periculoasă a
rolului de mamă. Trebuie să se ferească de-a se învălui în atâta
înţelepciune, şi iertare, şi înţelegere încât propriul său tumult interior,
propriile sale nevoi, sa devină invizibile. Racii pot câştiga în acest fel
securitate şi stabilitate. Dar e numai un alt joc cu carapace. Iar miza
minimă este singurătatea.
Goliciunea emoţională este înspăimântătoare pentru Rac. Dar la fel
sunt şi lipsa de siguranţă şi de stabilitate în viaţa trăită în exterior:
schimbare, aventură, experienţe de viaţă.
Pentru Rac, puţina experienţă câştigată are o mare însemnătate.
Focurile de artificii ale existenţei Berbecului şi Gemenilor H se par
Racilor filme de groază. Dar chiar şi Racii au nevoie de un minimum de
schimbare şi diversitate. Din păcate, instinctul natural al prudenţei
Zodiile 63 poate interveni în chip restrictiv. La fel ca Taurii, şi Racii
se pot cufunda într-o amorţeală a spiritului plictisitoare şi previzibilă. Ei
pot continua să profeseze aceeaşi meserie chiar şi după ce valoarea
acesteia pentru progresul personal s-a epuizat. Relaţiile pot evolua într-
un cadru convenţional – pentru a evita deloc confortabilele schimbări de
cifru. Şi, simţindu-se în siguranţă în carapacea sa, Racul îşi poate neglija
scânteia romantică şi creatoare, cufundându-se cu anii într-o trăire
somnolentă.
Element:
Mod:
Arhetipuri;
Hieroglifă:
LEO LEUL
Foc
Fix
Regele (sau Regina)
Actorul
Copilul
Clovnul şl
Suntem ceea ce ne prefacem afî.
— Kurt Vonnegut, Jr.
Simbolul, Nu un leu, ci o formaţie de muzica rock dintr-un orăşel
liniştit de provincie. Şase puştani cu multă energie şi puţină experienţă.
Norocul se iveşte brusc. Primesc un contract pentru o înregistrare, în
două luni albumul lor de rock urcă deja în clasamente.
Concert în Madison Square Garden. Spectatorii au ticsit locul. Mii
de ochi scrutează scena. Un gol în stomac. Trac. Ies în lumina
reflectoarelor cu genunchii moi. Privirile îi pironesc. Ating corzile
instrumentelor. Operatorul dă volumul la maximum. Audienţa e în
Picioare, aclamând, bătând din palme.
A
Cu ochii cât farfuriile, membrii formaţiei primesc mesajul: toată
lumea îi adora. Cântă şi mai tare şi întăresc ritmul. Spectatorii se
dezlănţuie. Formaţia e însufleţită de reacţia lor şi animă şi mai mult
spectacolul. Curând nimeni nu se mai gândeşte la Sioux City, lowa.
Scopul zodiei în zodia precedentă, a Racului, vălul este tras
deoparte pentru a revela adâncul sclipitor, schimbător al minţii.
Conştiinţa este vrăjită. Nu se poate îndrepta în altă direcţie. Mirajele
privirii interioare fascinează gândirea făcând-o sa se prăbuşească înspre
interior, în ea însăşi, Atenţia este distrasă de la activităţile exterioare,
dizolvându-se în pasivitate, devenind spectatoare, simţind, făcându-şi
puţine planuri.
Leul are o reacţie opusă aceleia de retragere spre interior a
Racului. Nutrită şi îmbogăţită după întâlnirea cu rădăcinile conştiinţei,
viaţa caută acum o exprimare mai palpabilă. Poate că dedesubtul
carapacei Racului o fi curs magma incandescentă, dar în Leu ea se
repede în spaţiu cu toată măreţia unui vulcan. Şi câteodată cu tot atâta
fineţe.
Expresia personală – aceasta este cheia care ne permite sa
înţelegem Leul. Conţinutul minţii devine vizibil. Nimic nu rămâne
încătuşat în subteranele imaginaţiei. Totul primeşte formă. Totul capătă
expresie. Leul trebuie să lase lumii evidenţa materială a proceselor sale
interioare. Racul are nevoie de secrete. Pentru Leu, ele sunt o pacoste.
A exprima ceea ce gândeşte. A crea simboluri exterioare pentru
starea noastră interioară. A ţese un fir transparent care, prin
desfăşurare, să poată conduce pe oricine către inima celor mai intime
mistere – aceasta este lucrarea Leului.
Şi care este acel fir pe care Leul trebuie să-1 urmărească? Este
scopul Leului: să-şi creeze un stil spontan, mândru, generos. Să ajungă
la un mod de comportare care să-i reliefeze gândirea aşa cum un costum
se mulează pe corpul primei balerine.
Scopul Leului? Dezvoltarea personalităţii.
T
^ Zodiile 65 „ Strategia
Leul trebuie să înveţe să spună „da” vieţii. Calea sa este una de
afirmare, de evoluţie în lumea reala. El trebuie sa alunge din mintea sa
toată meschinăria, toate mofturile şi toate limitările, în vocabularul său
nu există frica şi suspiciunea. Nimic din ce-i stăvileşte exprimarea
personalităţii nu poate fi tolerat.
Nu are nici o importanţă dacă oamenii râd. Leul tot trebuie să
arate cine este. Trebuie sa poată spune: „Viaţă, te iubesc! Te cinstesc! Nu
mi-e frică de tine!”
Transcendenţa ego-ului este una dintre metaforele de bază ale
evoluţiei spirituale. Ne imaginăm deseori „fiinţele evoluate” ca pe nişte
creaturi palide care stau aşezate în poziţia lotus, cu stomacul plin de
boabe, de fasole încolţită, netemându-se de nimic, nesperând nimic,
neadăpostind nici un fel de opinii. Oricine este obsedat de acest model se
va uita chiorâş la un Leu.
Leul indică dezvoltarea ego-ului, nu transcendenţa lui. Poziţia
lotus nu i-ar fi de mare folos pentru aşa ceva. Leul trebuie să accepte
absurditatea esenţială a ego-ului, apoi să se bucure de el, să-1 lase să se
manifeste inconştient în lumea sa. Trebuie să poarte o cămaşă ecosez şi
pantaloni purpurii şi să meargă pe strada fluierând imnul naţional. Iar
dacă lumea îl priveşte lung, trebuie să fluiere mai tare. A interpreta un
rol înaintea lumii înseamnă a avea încredere în ea. Această încredere
necondiţionată în viaţă este Sfântul Graal al Leului, întreaga creativitate,
căldura, veselia şi dramatismul acestui semn sunt doar metode pentru
atingerea acestui scop. Tot ce se află înăuntru trebuie să apară la
suprafaţă. Şi dacă Leul a reuşit cu adevărat acest lucru, nu rnai este
preocupat de retrospecţiuni.
Poezia, pictura, decoraţiunile – toate mijloacele creatoare
tradiţionale sunt instrumente valoroase pentru centrare. Orice înclinaţii
ar avea către unul din aceste domenii, trebuie să le urmeze. Aceste
aptitudini îi oferă mijloace de exprimare a vieţii interioare şi genul acesta
de exprimare a sinelui este pentru Leu dinamita evolutivă.
Strălucirea Leului este chiar mai mare atunci când alege o cale
mai directă de exprimare creativă. Mediul în care Leul se simte în
66 ÎBC-ul astrologiei pielea lui îl dau dansul, cântecul, povestitul
şi mai presus de toate reprezentaţiile teatrale, în aceste situaţii, între
interpret şi audienţă distanţa este redusa. Reacţia vine instantaneu.
Energia eliberată îşi găseşte imediat ţinta. Iar pentru Leu acesta este
paradisul.
Arta nu este singurul teren în care imaginaţia lui se poate
manifesta vizibil. Orice impact asupra unei forme de organizare, a unui
eveniment sau chiar a unei alte persoane este o exprimare a propriei
personalităţi. Ori de câte ori imprimăm lumii sistemul nostru de gândire
sau de valori ne exprimăm impulsul creator.
Scânteia Leului trebuie să se aprindă şi în mod mai spontan.
Simpla poftă de joacă este o strategie evolutivă pentru acest semn. Fără
premeditare, imaginaţia aruncă în aer limitele impuse de „maturitate” şi
se revarsă pe scena teatrului vieţii.
Pentru astrologii din vechime Leul era un simbol al regilor.
Farmecul personal şi înfăţişarea sa justifică această titulatură, însă un
adevăr şi mai adânc este transmis atunci când vedem în Leu un semn al
copilului. Prezentarea propriei persoane într-o manieră teatrală, spiritul
momentului prezent, atât de universal răspândit în rândul copiilor,
constituie esenţa Leului.
Strategia? A celebra propria existenţă. A crea. A nu păstra secrete
personale. A-şi menţine inocenţa, spontaneitatea şi prospeţimea unui
copil.
Resurse
Instinctiv Leul rage.
Orice persoană pe a cărei hartă apar multe componente în Leu are
sufletul unui interpret: oferiţi-i cea rnai mică încurajare şi vă va regala
cu torente de dovezi ale firii sale bune, în forma unor glume, a unor
melodii cântate la pian, a unor întâmplări adevărate niţeluş
înfrumuseţate şi povestite cu o fervoare conspirativă. Oricare ar fi forma
pe care ar lua-o, fiecare reprezentaţie a Leului conţine un act sau două.
Bateţi din palme şi cortina se va ridica.
Deseori Leul îşi găseşte locul potrivit în îndrumarea creatoare a
energiilor umane. Personalitatea sa radiantă, mărinimoasă îi conferă
Zodiile 67 o iscusinţă naturala de conducător. El poate deseori
concentra către o direcţie comună contracurenţii dintr-un grup
dezorganizat de oameni. Napoleon exemplifică cel mai concludent
această trăsătură a Leului, dar se pot găsi cazuri similare în aproape
orice birou comercial sau echipă de baseball cu rezultate performante.
Creativitatea şi carisma sunt resursele naturale Leonine, dar există
una cu mult mai importantă: Leul ştie sa fie fericit. Atenţia sa se
îndreaptă către momentul prezent, în care el este regele. Chiar dacă ieri
a fost o zi plină de eşecuri; chiar dacă mâine politicienii s-ar putea să
comande lansarea rachetele nucleare. Dar astăzi, e în plină sănătate, e
bine dispus şi are douăzeci de dolari în buzunar. Poate să danseze.
Resursa Leului: ca nici un alt semn, el ştie ca viaţa lui se trăieşte
la timpul prezent. Trecutul nu mai este. Ziua de mâine s-ar putea să nu
mai vină. EI ştie că trebuie sa trăiască momentul acesta care e trecător
şi să stoarcă din el ultimul atom de bucurie.
Umbra
Lăsând în urma lor Madison Square Garden, cei şase puştani din
Sioux City îşi iau arnperii în bagaje şi se urcă în limuzină spre
Aeroportul Internaţional Kennedy. Următoarea escală: Beijing.
Au pornit într-un turneu al bunăvoinţei prin Republica Populară
Chineză, urmând să dea concerte în provincii în care nu s-a mai auzit
vreodată muzică occidentală. Solistul vocal se îndreaptă plin de încredere
spre microfon. Chitaristul îşi face intrarea alunecând în genunchi în
stânga scenei. Bornbeie fumigene aruncă o ploaie purpurie asupra
audienţei alcătuite din zece mii de chinezi, care stau politicoşi cu mâinile
încrucişate pe genunchi şi sunt nedumeriţi la culme. Cine sunt nebunii
ăştia din America? De ce sunt atât de agitaţi?
Formaţia înţelege în ce situaţie se află. Nu mai e pe Madison
Square Garden, ci în China. Savoarea aplauzelor din New York nu se va
materializa aici. Şi deodată se transformă în şase puştani din lowa, la
rnare depărtare de casă.
Reprezentaţii artistice, muncă de creaţie, exprimare personală – în
toate aceste strategii leonine energia se revarsă. Dar dacă ar fi vorba doar
despre ele, semnul ar ajunge repede la capătul puterilor. Leul trebuie sa
primească de pe undeva un influx de vitalitate sau, daca nu, îşi va
epuiza până la urmă resursele. Fluxul poate veni de la o persoană care îi
spune „Te iubesc, sunt fericit (ă) că exişti.” Sau poate veni de la zece mii
de chinezi care bat din palme. Indiferent de forma pe care ar lua-o, Leul
are nevoie de aplauze. Fără ele se ofileşte.
Leul merită cu siguranţă toate aprecierile pentru căldura şi
prezenţa sa. Dar, la fel ca vedetele noastre din Sioux City, el afişează o
imagine plină de încredere în sine şi trufie. Fără intenţie, parcă şi-ar
proclama superioritatea şi aceasta nu mai constituie o formulă de
aplaudat.
Oamenii pot avea o reacţie de contracarare a grandorii pe care o
proiectează Leul în exterior. Pot să-1 ignore sau să încerce să-i mai
reducă din aplomb, ceea ce îl face doar să se afirme cu mai multă
frenezie. El spune „Vă rog, iubiţi-mă!”, iar ei aud „Eu sunt cel rnai
măreţ”.
Cercurile vicioase Leonine îşi au originea în genul acesta de
neînţelegere. Leul are nevoie de iubire, dar cu cât mai mult încearcă să
impresioneze oamenii pentru a căpăta mai multă siguranţă, cu atât are
şanse mai mari să-i îndepărteze, în cazuri extreme el poate începe chiar
sa prezinte caracteristicile de care a fost acuzat dintotdeauna de cărţile
de astrologie pentru public: aroganţă, pretenţiozitate şi sindromul
„micului Napoleon”.
Umbra Leului? Trufia. Trufia îl poate împiedica să ceară pur şi
simplu dragostea. El trebuie să înveţe să-şi asume vulnerabilitatea pe
care o cunoaşte atât de bine, sa ceară sprijin. Dacă nu reuşeşte acest
lucru, va fi precum comedianul care joaca în faţa unei săli pline cu
chipuri de piatră cioplită. Sau ca formaţia de rock în ţinuturile izolate ale
Chinei.
Devine demn de compătimit.
Zodiile 69
VIRCO FECIOARA
Element:
Mod:
Arhetipuri:
Hieroglifă:
Pământ
Mutabil
Slujitorul
Martirul
Perfecţionistul
Analistul
Nu poţi da absolut nimic fără a te dărui pe tine însuţi; cu alte
cuvinte, fără a risca tu însuţi. Dacă nu-ţi poţi asuma riscul, pur şi
simplu eşti incapabil să oferi.
— James Baldwin
Simbolul
Fecioara. Dintre toate simbolurile, cel mai greu de înţeles. Ne
gândim la virginitate ca la lipsa de experienţă. Dar acesta nu este un
simbol al lipsei de experienţă. Nici al pudorii. Nici al evitării pasiunii.
Fecioara este imaginea purităţii. Nimic nu a posedat-o. Nu s-a
ataşat de nimic. Nu doreşte nimic, nu se teme de nimic. Nimic nu o
reţine. Este liberă, nelegată de nici o dramă lumească.
Totuşi, se află aici, pe Pământ. Ce-i oferă lumea unei persoane
care nu caută nimic altceva în afara perfecţiunii? Ce poate ea face?
Aşteaptă, la distanţă, rezervată ca Sfânta Fecioară. Lucrează asupra ei
înseşi. Şi pentru a-şi trece timpul, îşi oferă ajutorul acolo unde poate.
Scopul zodiei
Răgetul Leului îmbătrâneşte. Conştiinţa, obosită de fanfaronada
Leului, caută înţelesuri mai adânci, caută să capete un sens. Leul e o
apariţie impresionantă. El ne captează atenţia şocând-o. Dar treptat
cercul
70 ABC-ul astrologiei atenţiei noastre se lărgeşte. Puternicul Leu
apare într-o noua perspectivă; pe fundalul galaxiilor, eonilor, vieţii şi
morţii, mândria şi vanitatea sa apar absurde. Răgetul Leului se
dovedeşte a fi gol de conţinut.
Personalitatea atinge în Leu o culme. Nu poate fi împinsă mai
departe. Următorul nostru pas este un salt spre un nou nivel de trăire.
Din această nevoie, din aceasta disperare, apare Fecioara. Conştiinţa se
deprinde cu un nou sentiment: setea de transformare personală.
Germenii nemulţumirii au încolţit; Fecioara trebuie sa evolueze.
Dar în ce direcţie trebuie să evolueze? Către puritate. Către
perfecţiune. Către împlinire. Către semnificaţie. Nişte maeştri severi, care
propun nişte ţeluri imposibil de atins.
Scopul Fecioarei? Numiţi-1 perfecţiune. Dar primul pas care
trebuie făcut pe calea ei este unul amar. Fecioara trebuie să înveţe
umilinţa.
Strategia
Două viziuni o conduc pe Fecioară pe drumul ei. Una îi face semn
s-o urmeze. Cealaltă o îmboldeşte să meargă înainte, împreună nu-î Iasă
nici un pic de răgaz.
Prima este noţiunea de ideal, care îi arată ceea ce ar putea deveni.
Ea îi dă Fecioarei perfecţionismul, calităţile sale etice şi principiile. A
doua viziune este simţul realităţii, meticulos, scrupulos, onest. De la
acesta Fecioara îşi capătă atributele practice, rigurozitatea, aversiunea
faţă de ineficientă.
Astrologia tradiţională descrie aceste aspecte ale semnului în mod
static: „Fecioarele au simţul responsabilităţii şi o minte analitică, dar au
tendinţa să dea prea mare atenţie detaliilor.” Această prezentare pierde
din vedere tot dinamismul savuros al Fecioarei. Ea vede fapte rigide, în
timp ce o persoana interesată în urmărirea evoluţiei observă o strategie
evolutivă explozivă.
Scopul acestor două viziuni este să creeze o sete, o nevoie de
atingere a unui ideal. Fecioara vede ce ar putea ajunge, îşi vede
Zodiile 71
Jfe potenţialul, felul în care-ar arata dacă şi~ar sfărâma toate
lanţurile interioare. Şi vede cum este în realitate. Clar. Concis. Cu o
crudă onestitate. Nici un alt semn nu se poate autoanaliza cu atâta
răceală.
Articolele astroiogice din mass media îi adresează adesea Fecioarei
laude mărunte: „Fecioarelor li se potrivesc ocupaţiile de librari şi
bibliotecari. Ele fac faţa plictiselii mai bine ca celelalte semne.” Biata
Fecioară este privită ca un semn plicticos, dedat unor înfăptuiri minore
şi puţin comune.
De fapt nu există nici un alt semn mai captivant. De ce? Pentru ca
nu există un alt senin mai dornic de progres. Perfecţionismul o împinge
către schimbare. Iar realismul ei pragmatic îi oferă mijloacele de a o
realiza.
Dacă doar în asta ar consta strategia Fecioarei, ar însemna ca ea
să fie cel mai-egoist dintre semne. Totul s-ar circumscrie propriei
persoane, propriei evoluţii, propriilor probleme.
Egoismul nu este neapărat arogant. Analiza personală obligatorie
conferă propriei persoane o poziţie centrală denaturată în univers, cu o
certitudine la fel de mare ca orice complex mesianic.
Fecioara nu cade în această capcană. Personalitatea ei are o a
doua dimensiune, care îi foloseşte pentru a echilibra seriozitatea şi
egocentrismul: aceea a serviciului.
Pentru astrologii din vechime Fecioara sugera servitutea în sensul
domestic. Eroarea e foarte rnare. Fecioara simbolizează capacitatea
noastră de a fi de folos altor oameni, iar acest seiviciu este şi o metodă de
autodescoperire, niciodată o formă de autoînjosire. Ideea nu este pur şi
simplu de a servi, ci de a se exprima pe sine prin serviciul făcut altuia.
Fecioara trebuie să aleagă un anumit aspect al fiinţei ei pe care să-
1 formeze, să-1 cizeleze, să-1 certifice, iar apoi să-1 ofere lumii.
Din bunătate? Nu, nu tocmai, deşt de multe ori aşa pare. Oferirea
acestui dar este o parte a strategiei Fecioarei. Este o parte a efortului ei
de perfecţionare.
Fecioara nu trăieşte în această lume ca să-i servească pe alţii, ci
Pentru a servi principiul serviciului. Făcând acest lucru, ea se
72 ABC-ul astrologiei transformă, îşi alege partea ei cea rnni
perfectibilă şi se identifică pe de-a-ntregul cu ea. Devine propria ei
muncă.
Dacă este consilier, trebuie să încerce să devină dragoste
nemăsurată şi înţelegere. Dacă este un artist, trebuie să devină o sursă
inepuizabilă de frumuseţe. Dacă este gunoier, trebuie să devină un
simbol al dăinuirii demnităţii umane. Orice altceva, orice alt aspect mai
limitat al conştiinţei ei, trebuie să pălească. Fecioara devine însuşi
serviciul pe care-1 oferă. Iar pe măsură ce acel serviciu tinde spre
perfecţiune, Fecioara îl urmează.
Să-şi perfecţioneze fiinţa prin idealismul implacabil, umila
impresie de sine şi dorinţa de nezdruncinat de a oferi lumii un dar:
aceasta este strategia Fecioarei.
Resurse
Psihicul Fecioarei este ca un film de înaltă rezoluţie. Fiecare
nuanţă a vieţii e reliefată la fel de ferm ca poleiul pe suprafaţa apei. Nici
un voal romantic nu-i întunecă privirea. Ea vede numai ce există cu
adevărat, observând cele mai mici detalii. Atunci când această minte îşi
îndreaptă „razele X” către interiorul ei, imaginile obţinute sunt şi mai
precise. Fecioara se percepe cu o limpezime neîndurătoare, ca şi cum şi-
ar fi făcut o asigurare împotriva maniei grandorii.
Dacă detectează vreo „defecţiune”, nu rnai are linişte până când n-
o remediază. Fecioara nu este niciodată mulţumită de sine. Lenea nu o
caracterizează. Poliţa de asigurare împotriva maniei grandorii
funcţionează de asemenea ca un pinten nemilos, ajutând-o să-şi urmeze
drumul mereu înainte. Indiferent de culmile pe care le atinge, ţinta sa
este mereu mai departe.
A spune despre Fecioară că nu poate fi leneşă înseamnă a reflecta
adevărul numai pe jumătate. Pentru a vedea şi cealaltă jumătate ar
trebui să spunem că Fecioara nu poate fi mulţumită. Pentru ea nu există
timp de pierdut. Ea şi-a ales cu privirea o stea, iar stelele sunt obiective
foarte îndepărtate.
Munca făcută cu noimă este o problemă cheie pentru al şaselea
semn. Dacă mătuşa Winifred moare şi-i lasă Fecioarei un puţ de
^ Zodiile 73 petrol, s-ar putea ca aceasta sa se retragă pe Riviera,
dar după numai Şase luni o veţi găsi muncind mai mult decât oricând.
Poate că nu va mai lucra în bucătărie ca să-şi câştige existenţa, dar va fi
ocupată. Lăsaţi-i milioanele Leului; Fecioara nu se află aici pentru a se
relaxa. Competenţa este un atribut natural al Fecioarei, în special daca
este vorba despre sarcini care cer răbdare şi precizie. La fel este şi simţul
responsabilităţii, în mod tipic ele se exprimă în cadrul profesiei. Dar
utilitatea lor are o arie rnult rnai largă. Chiar dacă a avut o săptămână
teribilă la serviciu, atunci când o prietenă o sună şi o roagă sa o ajute la
mutatul frigiderului, Fecioara ajunge acolo într-o jumătate de oră. Iar
dacă prietena rnai are nevoie şi de ceva sfaturi, nu numai de muşchi,
timpul se va scurta Ia zece minute, iar sfatul dat va fi unul bun. E drept
ca s-ar putea să includă şi istoria tehnologiei refrigerării în emisfera
vestică. Cu mintea ei atentă, Fecioarei i-ar displăcea ca'Vreun detaliu să
fie greşit interpretat.
Umbra
Pentru prima data de la începutul desfăşurării mandalei semnelor,
ne întâlnim cu capacitatea de sacrificiu de sine. Ne aşteaptă de-a lungul
drumul şi alte domenii ale conştiinţei. Dar şi câţiva bandiţi vicleni.
Fecioara s-ar putea sacrifica prea mult. S-ar putea sfâşia în bucăţi
pe altarul propriei onestităţi: „Aşa ar trebui să fiu. Aşa sunt. Oh,
Doamne.”.
Perfecţiunea este un învăţător aspru şi neîndurător; multe
Fecioare au cicatrice adânci care pot s-o dovedească. Fecioara poate
cădea prada îndoielii şi nesiguranţei. Imaginea de sine negativă,
erodanta, o poate chinui, răpindu-i din vitalitatea naturală. Se poate
plafona. Poate juca un rol de mâna a doua trăind alături de un neghiob
într-o căsătorie nefericită. Se poate trezi ţintuită într-o ocupaţie
plicticoasă, domestică, în cazuri extreme, Fecioara este capabilă de
autodistrugere.
Puritatea, perfecţiunea – sunt abstracţiuni. Pentru Fecioară ele
sunt un scop al existenţei, dar care rămâne în veci eteric. Dacă începe s^
le piardă din vedere, totul e pierdut. Viaţa ei se transformă într-o
74 ABC-ul astrologiei ciorovăială provocată de frecuşuri minore.
Devine chiţibuşarul din revistele de astrologie distractivă.
Însă pentru a putea evolua spre perfecţiune, Fecioara trebuie sa
înveţe să se apere de pericolul instrumentelor pe care le foloseşte.
Autocritica Fecioarei trebuie temperată de o înţelegere deplina faţă de
propria persoană. Trebuie să înveţe să se iubească pe ea însăşi
necondiţionat. Şi trebuie să facă aceasta în modul cel mai greu
imaginabil: cu o deplină onestitate.
Iarăşi repet: Fecioara trebuie să lupte pentru puritate. Dar
procesul este delicat; trebuie să nu cedeze tentaţiei de a-şi urî lipsa de
puritate. Trebuie să-şi iubească propria persoană pentru ceea ce este, nu
pentru ceea ce ar putea fi. Doar aşa ar putea să evite capcana
sentimentului că ar fi cazul să-şi plătească imperfecţiunea printr-un
sacrificiu continuu.
Îndreptându-şi conştiinţa către un obiectiv îngust, Fecioara ar
putea să devină oarbă în faţa altora mai măreţe. S-ar putea lăsa
copleşita de detalii. Ar putea fi atât de prinsă de catalogarea problemelor
apărute în viaţa sa încât să nu mai ştie cât de bine e să trăieşti. Agitaţie,
chiţibuşărie, renunţare de sine – acestea sunt riscurile care-i apar când
limpezimea judecăţii nu se lasă temperată de privirea în perspectivă şi de
acceptarea propriei personalităţi.
Dacă Fecioara cade pradă acestei umbre, apare întotdeauna în
apropiere şi o a doua. Cum se ţine un şacal în urma unui leu, după
atacurile faţă de propria persoană apar atacurile asupra celorlalţi
oameni. Dacă Fecioara se încruntă când se uită în oglindă, se va
încrunta şi când va privi ce se întâmplă în lume.
Alegându-şi perfecţiunea drept ghid, Fecioara se poate avânta în
înalt ca o rachetă sau se poate risipi ca cioburile de sticlă după o
explozie. Soluţia o dă buna părere de sine. Orice-ar fi, trebuie să-şi
iubească propria fiinţa. Trebuie să înceteze sa se mai judece în funcţie de
rezultate. Cealaltă faţa a monedei este drumul care-i stă înainte, şi nici
un alt semn nu e mai conştient de lungimea lui. Lăsând la o parte
tendinţa de a planifica totul, ea trebuie să înveţe să trăiască în prezent,
cu multă iubire. Iar dacă are nevoie să emită judecăţi asupra
Zodiile 75 propriei persoane, atunci acestea să fie legate numai de
intensitatea cu care îşi trăieşte viaţa în prezentul nesfârşit. Nimic altceva
nu contează. Şi nimic altceva nu conduce mai eficient şi mai repede la
perfecţiune.
LIBRA BALANŢA
Element:
Mod:
Arhetipuri:
Aer
Cardinal
Amantul
Artistul
Pacificatorul
Hieroglifă: ^
Numai în tăcere cuvântul, numai în întuneric lumina, numai în
moarte viaţa: strălucitor zborul şoimului pe cerul pustiu.
— Ursula K. LeGuin
Simbolul
Balanţa. Nu cea de tip modern. Nu cea cu arcuri. Nici cea cu afişaj
digital. Ci aceea ca o cumpănă, care s-a păstrat de pe vremea pieţelor din
Babilon şi Egipt. Puneţi pe un taler o uncie de plumb. Turnaţi pe celălalt
praf de aur. Când cele doua talere se echilibrează, aveţi o uncie de aur.
Zodia Balanţei simbolizează armonia. Echilibrul. Reconcilierea
contrariilor. Plumbul faţă în faţă cu aurul. Naşterea faţă în faţă cu
moartea. Iubirea atinsă de frică. Nici lumină fără umbre, nici urnbrâ fără
lumină.
Scopul zodiei
Balanţa ne învaţă seninătatea. Ea reprezintă capacitatea minţii de
a obţine controlul conştient asupra sistemului nervos. Balanţa
simbolizează acea parte din noi care nu este tulburată de nimic, nu este
ofensată de nimic, şocată de nimic. Ea a încheiat un acord permanent de
pace cu haosul.
O staţie de autobuz în Georgia. Maşina noastră e într-un şanţ cu
trei mile mai încolo, cu motorul ars, în noaptea ploioasă, în stânga
noastră, un program TV ne îndeamnă să folosim mai mult deodorant. În
dreapta, un casetofon urlă scârţâit melodii disco vechi de trei ani. Un
anunţ vine prin difuzor. Autobuzul mai întârzie încă două ore. Ne pasa?
Nu; aşa e viaţa. N-avem motive de supărare.
Ţelul Balanţei, ca şi al tuturor celorlalte semne, este o
transformare a conştiinţei, în acest caz, este obţinerea unei armonii
interioare de nezdruncinat. De acum înainte nimic n-o mai deranjează pe
Balanţă. Nimic nu-i rnai perturbă echilibrul. Loviturile vin şi se duc.
Bucuriile şi necazurile alternează ca ziua cu noaptea, în centrul acestui
carusel, conştientă de el, dar neafectată, stă Balanţa.
Scopul Balanţei? Este foarte uşor de numit, foarte greu de
înfăptuit. Să se liniştească.
Strategia
Alte semne au un fel de echilibru construit în interior. Indiferent
de gradul de dezordine din viaţa lor, ele continuă să-şi concentreze
atenţia întreagă asupra lucrului care le preocupă. Sarcina lor n-are
nimic de-n face cu liniştirea. Se află în alte direcţii. Iar dacă s-ar nelinişti
uşor, ar fi cu atât mai greu pentru ele.
Nu acelaşi lucru se întâmplă cu Balanţa. Calmul este obiectivul
esenţial al acestui semn. Iar calmul trebuie obţinut prin acţiunea voinţei
asupra structurii conştiinţei. Insensibilitatea sau nepăsarea nu pot fi
luate în calcul. Balanţa nu are mijloace naturale de protecţie a
echilibrului ei. Pacea de care are nevoie trebuie câştigată printr-un efort
neobosit. Nu se instalează niciodată de la sine.
^ Zodiile 77
Acesta este paradoxul: Balanţa, simbolul calmului, are nervii
întinşi ca nişte corzi de vioara. Arta sa nu consta atât de mult în a ie
destinde, cât a avea grijă ca ele să nu plesnească niciodată. Sarcina sa
este să fie calmă, pe fondul unei vulnerabilităţi extreme şi a unei
sensibilităţi chinuitoare.
Dar cum? Balanţa trebuie să înveţe să recunoască primele
simptome ale unui dezechilibru emoţional, întârzie zece minute la o
întâlnire. Telefonul sună de prea multe ori. Observă pe furiş cum fosta ei
colegă de cămin, Madame Depresso, se îndreaptă către intrare,
pregătindu-se să-i facă o surpriză. Are timp doar cât să respire adânc;
cât să mediteze cinci secunde. Aceasta este esenţa strategiei Balanţei: să
nu permită niciodată ca tensiunea ei interioară să declanşeze o reacţie în
lanţ. S-o stăvilească înainte de a începe.
Mai sunt şi alte metode. Dar aceasta este cea de bază.
Citiţi orice carte de astrologie şi veţi da repede peste informaţia că
Balanţa este semnul artiştilor. Este adevărat, dar ideea trebuie dusa mai
departe. Semnul stimulează adesea sensibilitatea estetică. Ce s-a înţeles
mai puţin este că atât preţuirea lucrurilor frumoase, cât şi crearea lor
servesc scopului evolutiv al Balanţei. Amândouă contribuie la instalarea
calmului.
O pornim la drum pe o potecă de munte. Ieşim dintr-o pădure
întunecoasă de pini pe o pajişte întinsă de unde se deschide larg ochilor
priveliştea unor culmi albastru-verzui. Privim trandafiriul, rosul şi
albastrul delicat al unui apus de soare desăvârşit. Simţim uimire.
Simţim plăcerea momentului. Şi ce se întâmplă? Involuntar, gura se
deschide. Muşchii se relaxează. Oftăm. Aceleaşi reacţii fizice şi psihice le
avem când urmărim piruetele unei balerine pe scenă. Sau când vedem
un tablou atrăgător. Sau când privim de jur împrejurul dormitorului pe
care tocmai I-am terminat de dereticat.
Perceperea armoniei din jur se traduce prin dobândirea calmului
interior. Acesta este unul dintre punctele de sprijin ale strategiei
evolutive a Balanţei: trebuie să înfrumuseţeze constant locul în care
trăieşte. Pictura i-ar putea fi de folos. La fel şi o plimbare în locuri
încărcate de o frumuseţe dramatică, cum sunt munţii sau galeriile de
arta.
78 ÎBC-ul astrologiei
Mţ
Armonia aceasta îşi face drum în conştiinţă prin mai multe cai
decât cele cinci simţuri. Calea sentimentelor este una dintre ele.
Sentimentele noastre depind atât de mult de calitatea relaţiilor cu alţi
oameni. Pentru nici un alt semn problema prieteniei şi a căsătoriei nu
este atât de centrală. Balanţa este doar o jumătate. Iar pacea pe care o
caută vine în parte prin găsirea celeilalte jumătăţi.
Cărţile de popularizare a astrologiei susţin că Balanţa are noroc în
dragoste. De fapt adesea este exact invers. Domeniul relaţiilor este aria
unor transformări evolutive intense pentru acest semn. Acestea
presupun efort şi probabil frământare.
Scopul celor născuţi în zodia Balanţei este de a crea legături
profunde, armonioase. Strategia este deprinderea de a renunţa la unele
caracteristici individuale fără a renunţa la esenţial. Iar pericolul este sa
devină atât de nervoasă în încercarea de a păstra aparenţa armoniei într-
o relaţie, încât să-şi piardă de fapt toată liniştea…
Resurse
Simţul armoniei este resursa naturală a Balanţei. Dar această
armonie are un conţinut mult mai larg decât culorile, formele sau
personalităţile. Este înţelegerea faptului ca toate lucrurile întregi sunt
compuse din jumătăţi complementare. Femela completează masculul.
Lumina completează întunericul. Răul creează binele. Binele dă sens
răului.
Exprimaţi în faţa unei persoane din Balanţă o opinie rigidă,
dogmatică, iar semnul acesteia va genera repede un punct de vedere
contrar. Spuneţi-i ca stânga politică deţine toate răspunsurile. Balanţa
va ridica în slăvi înţelepciunea dreptei. Spuneţi-i că ţara va fi condusă
mai bine de conservatori. Va susţine imediat virtuţile liberalismului.
Adevărul, pentru acest semn, este întodeauna în cumpănă. Cel născut în
Balanţă simte intuitiv că talerul pe care stă plumbul trebuie să fie
cumpănit de talerul cu aur, că fiecare adevăr e în cumpănă cu un alt
adevăr, dar care îi este opus.
Aceasta este comoara Balanţei. Nu doar sensibilitatea artistică. Nu
doar amabilitatea. Nu doar manierele plăcute în societate. Ci ceva rnai
profund, care transpare din toate aceste calităţi şi încă din multe altele.
Balanţa tolerează un paradox ca nici un alt semn. Ea nu are nevoie ca
lumea să aibă vreun sens. Filosofii opuse, persoane opuse, situaţii opuse
– Balanţa le acceptă pe toate.
Mary crede că Jack e egoist. Jack crede că Mary se serveşte de
ceilalţi. Prietenii lor sunt împărţiţi. Unul dintre ei trebuie să aibă
dreptate. Dar care? Numai Balanţa înţelege. Amândoi au dreptate.
Adevărul este şi de o parte, şi de cealaltă a cumpenei. Pentru Balanţă,
fiecare adevăr este format din două jumătăţi de adevăr. Nu există nici un
alt semn mai nemulţumit ca ea în faţa unei singure jumătăţi de adevăr.
Umbra
Adevărul este ambiguu în mod inerent. Dacă suntem de acord cu
aceasta, percepţiile noastre sunt mai puţin obscure. Cunoaşterea acestui
lucru este o povara teribilă. Ajungem 3a o încrucişare de drumuri.
Trebuie să luăm o decizie. Dar fiecare decizie este un pas categoric, în
urma noastră podurile ard.
Vrei să mergi la facultatea de medicină? înseamnă că nu mai poţi
merge în Creta să scrii poezie. Vrei să te căsătoreşti? înseamnă că nu vei
mai putea să fii singur. Mintea e cuprinzătoare, adăposteşte multe
posibilităţi. Căile vieţii sunt mult mai înguste. Aici trebuie să alegem.
În spaţiul mental tolerarea paradoxurilor este înţelepciune, în viaţa
de toate zilele poate să nu însemne decât nehotărâre. Balanţa poate sta
în intersecţie, plină de confuzie, pentru că şi-a dat seama ca nici o cale
nu este corectă în mod neechivoc. O apuci pe drumul principal; eşti
bântuit de stafia drumului ocolit. O apuci pe drumul ocolit; dai de stafia
drumului principal.
Tot ce poate face o Balanţă este să dea cu banul şi apoi să se
comporte ca şi cum ar avea convingerea fermă că nu există alternativă.
Fără angajare, viaţa este doar o lungă aşteptare. Nu ne flIIIIIIIIIIIIIK
80 ABC-ul astrologiei putem reţine opţiunile la nesfârşit, însă
Balanţa s-ar putea să încerce, iar în această tentativă se va întâlni cu
umbra ei.
S-ar putea ca Balanţele doar sa înfrunte timpul. Sa oscileze. Sa
zâmbească amabil. Să nu-şi facă inamici pentru că nu adoptă poziţii
făţişe. Şi totuşi, dedesubtul calmului afişat, tensiunea se acumulează.
Ceva este fundamental greşit. Ce oare? Nici o ameninţare. Nici o
presiune. Nici o problemă. Nu se întâmplă nimic.
Şi totuşi undeva se aude ticăitul unui ceas vechi. Cu sau fără
decizii, viaţa merge înainte.
SCORPIO SCORPIONUL
Element: Apă, Mod: Fix
Arhetipuri: Detectivul
Vrăjitorul
Hipnotizatorul Hieroglifă: Hi.
Aliatul pe care trebuie să-l cultivam este acea parte a inamicului
nostru care cunoaşte adevărul.
— Mohandas K. Gandhi
Simbolul
Zaci în sacul de dormit, rigid ca un cadavru. Soarele deşertului se
caţără mai sus, ameninţând să-ţi topească şi materialul plombelor din
gură.
Un scorpion stă nemişcat pe pântecele tău; o singură mişcare şi
eşti mort.
În căsnicia ta au apărut tensiuni. La serviciu situaţia e critică. Ieri,
astea erau problemele care-ţi umpleau gândurile. Erau în centrul
preocupărilor tale. Astăzi, cu scorpionul acela pe corp, îţi par la fel
Zodiile 81 de lipsite de importanţă ca o stea roşie palidă dintr-o
galaxie îndepărtată.
Cu scorpionul pe pântece, rămâne numai intensitatea teribilă a
momentului prezent. Tot restul – toate pretenţiile, toată vanitatea, toată
ambiţia – nu mai contează. Doar esenţialul rămâne. Mintea, golită de alte
gânduri, în alertă, ascuţită ca tăietura unui diamant, se pregăteşte sa
trăiască sau să moară.
Atitudinea aceasta, starea aceasta a conştiinţei este reprezentarea
Scorpionului.
Scopul zodiei
Zăboveşti citind o carte de astrologie. Mintea îţi este concentrată
asupra ei. Probabil eşti calm, aşezat confortabil. Uiţi de naşterea ta.
Moartea este doar un fapt abstract. Undeva între cele două se perindă
evenimentele vieţii; le primeşti aşa cum vin şi încerci să obţii un folos din
ele.
Dar gândeşte-te: trăieşti pe o planetă care se roteşte în jurul unei
bombe nucleare uriaşe. Roci de milioane de tone se năpustesc la
întâmplare în jurul tău cu sute de mile pe secundă. Eşti protejat doar de
un strat subţire de gaze. În interiorul acestui scut aerian îţi împărţi
existenţa cu câţiva nebuni puşi pe distrugere; unii au arme de calibrul
38, alţii au bombe cu neutroni. Şi chiar daca s-ar putea să scapi de ei,
nu contează: eşti legat de un corp material la fel de osândit şi de fragil ca
o orhidee în faţa unei cirezi de bivoli.
E înspăimântător să ştim toate astea. Mai bine nu le dăm nici o
atenţie. Aşa că ne facem planuri, ne cumpărăm poliţe de asigurare pe
viaţă şi evităm să ne gândim la lucrurile care sunt de negândit. Dar dacă
am îndrăzni să ne gândim? Dacă am avea curajul să sfidăm tabuul
manifestat în jurul morţii? Ce s-ar întâmpla atunci?
La fel ca priorităţile persoanei care împărţea sacul de dormit cu Un
scorpion, şi ale noastre devin limpezi. Viitorul dispare. Trecutul se
evaporă. Suntem concentraţi pe de-a~ntregul asupra momentului
prezent. Nimic altceva nu mai contează, în momentul ăsta, toată poza
82 ABC-ul astrologiei şi toată politeţea, toată falsitatea,
răspunsurile liniştitoare, sunt aruncate cât colo. Rămâne numai
adevărul. Ştim cine suntem şi ce vrem, ca niciodată până acum.
Dacă scorpionul s-ar târî înapoi în desert, atunci poate coşmarul
s-ar dovedi a fi fost o binecuvântare. Poate am continua să păstrăm ceva
din acea onestitate, limpezime şi intensitate şi mai departe în viaţă. Poate
ar fi mai puţin probabil să rămânem dependenţi de un trecut
nerecuperabil şi un viitor himeric.
Acesta este scopul Scorpionului. Să aibă trăiri de o asemenea
intensitate. Să pună pe foc orice prefăcătorie. Să nu lase nimic ascuns în
spatele paravanului fricii. Să transforme inconştientul în conştient.
Pe scurt, scopul Scorpionului este să trăiască fiecare minut ca şi
cum ar fi ultimul.! ' j
—I&
Strategia s
Imaginaţi-vă că doctorul v-ar fi spus că mai aveţi şase luni de trăit.
Ce-aţi face atunci? Sa punem în joc şi un milion de dolari, ca să-1 facem
mai interesant. Acum aveţi libertatea să faceţi ce vreţi, dar trebuie să vă
grăbiţi.
Unii dintre noi s-ar pregăti cu frenezie pentru o croazieră în jurul
lumii. Alţii, la fel de frenetic, ar încerca să îndrepte toate faptele
dezonorante din trecut, însă cei care ar reuşi să se adapteze Ia situaţie s-
ar comporta într-un singur fel: ar fi calmi, s-ar centra şi ar încerca să
simtă ce şi-ar dori să facă. Nu în urma unui proces de gândire. Ei ştiu
instinctiv că deducţiile logice şi raţiunea nu sunt instrumentele potrivite
în acest caz; sunt bune acolo unde le e locul, dar nu şi aici.
Aceştia ar urma întocmai strategia principală a Scorpionului: şi-ar
baza faptele pe sentimente în loc de raţiune.
De ce? Pentru că logica este prea generală, prea impersonală. La
răscrucile vieţii sunt de obicei multe alternative logice. Logica, de
exemplu, ne-ar spune că am putea îmbrăţişa diferite cariere, am putea
avea diferiţi soţi sau soţii. Logica serveşte unui singur scop: eliminării
imposibilului şi ridicolului. După aceasta, Scorpionul trebuie să-şi simtă
drumul în viaţă.
_ Zodiile 83 în mare parte, suntem fericiţi atunci când obţinem ce-
arn dorit. Iar ceea ce dorim, simţim, nu deducem. Scorpionul ştie asta.
Principiul este general valabil; spectrul morţii II face doar mai
pregnant. Dacă Scorpionul trebuie să trăiască fiecare minut ca şi cum ar
fi ultimul, trebuie să-şi creeze o paralelă perfectă între sentimente şi
acţiuni. Pentru asta, trebuie sa dărâme toate barierele care ar opri
intrarea acelor sentimente în conştiinţă. Trebuie să aibă curajul să simtă
orice, indiferent cât de terifiante ar fi acele sentimente sau care ar fi
implicaţiile lor în viaţa sa.
Gândul la moarte îl ajută pe Scorpion să ajungă la acel nivel, care-i
este propriu, al cunoaşterii de sine. Valoarea sa de soc îi dăruieşte
limpezime emoţională. Morbiditatea nu-şi are rostul; este o denaturare a
procesului. Strategia este de-a accepta în mod absolut conştient
realitatea morţii implacabile. A lăsa moartea să capete rol de consilier. A
simţi frică, emoţiile tulburătoare şi apoi a pune morţii întrebarea cheie:
„Având în vedere că timpul meu este limitat, ce ar trebui sa fac mai
întâi? Ce este cu adevărat important pentru mine? Care dintre
angajamentele sau comportările mele au ia bază ipoteza dementă că sunt
nemuritor în lumea asta materială?” „Scorpionii sunt sexy” este o
remarcă comună în cercurile amatorilor de astrologie. Afirmaţia conţine
un adevăr, dar care este adesea interpretat greşit şi supralicitat. Este
esenţial să ne aducem aminte că un rezervor vast de energie emoţională
este încătuşat în sexualitatea noastră – şi aici trebuie să definim
„sexualitatea” într-un mod emoţional, personal, nu doar în cel fizic. Este
mai degrabă necesitatea întâlnirii unor emoţii intense decât nevoia de
orgasm.
Ar fi imposibil, dacă am pierde emoţia sexualităţii, să trăim, fiecare
moment ca şi cum ar fi ultimul, să transferăm momentului prezent acea
intensitate a trăirii. S-ar pierde prea multe din nevoile noastre
emoţionale, prea mult din adevărata noastră realitate psihică în spatele
unui zid de reprimări. Iar reprimarea creează dizarmonie între acţiuni şi
sentimente, care este antiteza scopului unui Scoipion.
Acceptarea sexualităţii, a sentimentelor legate de ea, este o
strategie elementară a Scorpionului. Să treacă pe lângă toate fetele
84 ABC-ul astrologiei frumoase şi băieţii din reclamele pentru
Marlboro care-ndeamnă: „fă-o”. Să reducă la tăcere pe toţi predicatorii şi
puritanii care-1 îndeamnă să n-o facă. Să permită sexualităţii să fie ceea
ce este – cu farmec, cu sensibilitate – aceasta este calea Scorpionului.
Dar nu sexul este esenţial. Esenţiale sunt sentimentele.
Sentimentele care sunt deseori răsucite şi deformate de educaţia
alternativ moralizatoare şi hipersexualizată. Sentimentele pe care trebuie
să le dărn la iveala pentru a trai fericiţi şi hotărâţi, deşi ştim că până la
urmă toată lumea moare.
Resurse
Un gardian stă la graniţa dintre conştient şi inconştient. Funcţia
sa este să nu lase să pătrundă în conştiinţă vreun lucru care ar putea să
ne tulbure sau să ne diminueze impresia pe care o avem despre noi
înşine. El este conservator, chibzuit, prudent, în termeni psihologici
acest gardian e numit mecanism de refulare.
În cazul Scorpionului el este imperfect. Funcţionează, dar nu aşa
cum trebuie, în mintea unui Scorpion irup exploziv emoţii copleşitoare,
gânduri devastatoare, interpretări de circumstanţă şocante, dureroase.
Oricât ar părea de ciudat, acest mecanism de refulare imperfect
reprezintă resursa principală a Scorpionului. Fără el, autoanaliza, de o
aspră transparenţă, atât de necesară Scorpionului, ar fi imposibilă.
Aceste sentimente zguduitoare, care pot devia uneori cursul vieţii, n-ar
putea fi conştientizate.
Proasta funcţionare a mecanismului de refulare alimentează
mintea în mod constant cu sentimente, o îndreaptă asupra ei înseşi.
Conştiinţa devine onestă cu ea însăşi, într-un mod neînduplecat. Ea îşi
cartografiază neîntrerupt terenul interior, în căutarea unor nuanţe
pierdute, încercând sa dea la o parte vălul în spatele căruia se ascund
lucruri de neconceput.
Nici un semn nu este atât de nemilos introspectiv.
Intensitatea trăirilor interioare are efecte şi în lumea exterioară.
Scorpionul îşi îndreaptă spre lumea din jurul lui privirea la fel de ,.
Zodiile 85
L L pătrunzător ca spre adâncurile interioare. Din instinct
bănuitor, el sondează mintea celor din jur, căutând să surprindă
motivaţiile interioare ale fiecărei persoane şi secretele sale cele mai
întunecate. Şi de obicei reuşeşte.
Resursa Scorpionului? Mintea la fel de ascuţită şi tăcută ca un
stilet, înclinată să sfâşie în bucăţi minciunile sau jumătăţile de adevăr
liniştitoare, imaginile false, idilice ale vieţii. O minte angajată pe de-a-
ntregul către propria cunoaştere.
Umbra
Scorpionul este prins la mijloc între două umbre: prea multă
autocunoaştere şi prea puţina. Fiecare are capcanele ei. Amândouă sunt
la fel de nimicitoare. Dacă ar cădea în vreuna din ele, imediat toate
aspiraţiile, intensitatea trăirilor şi înţelepciunea semnului s-ar
transforma în venin.
Prea multă autocunoaştere? Pentru Scorpion, ideea e greu de
conceput, în rnod automat, uneori orbeşte, el sapă în straturi din ce în
ce mai adânci ale conştiinţei, căutând mereu să ajungă la acea înţelegere
definitivă care să-i transforme viaţa.
Uneori lucrurile pe care ie descoperă sunt prea greu de acceptat.
Mecanismul de refulare are scopul său clar. Atunci când nu e funcţional,
conştiinţa înfruntă un mare pericol: poate fi hipnotizată, subjugată de
sentimente prea complexe pentru a putea fi clarificate.
Dacă se întâmplă aşa, Scorpionul cade pradă proastei dispoziţii.
Mintea nu se poate desprinde de rădăcinile ei. Ea meditează,
înregistrează situaţii imposibile, de nerezolvat – şi rulează aceleaşi
imagini până când îşi pierde vitalitatea şi ajunge epuizată în pragul
desperării.
Prea multa autocunoaştere este periculoasă, cel puţin atunci când
e obţinută atât de rapid încât se pierde perspectiva. Dar şi prea puţină
poate fi la fel de distrugătoare, mai ales atunci când împiedicăm în inod
intenţionat unele lucruri înspăimântătoare sau neplăcute să-şi facă loc
în conştiinţă.
Dacă Scorpionul, de exempiu, ar încerca să evite gândul morţii,
cunoaşterea instinctivă a faptului că este muritor n-ar dispărea pur şi
simplu, ci ar fi forţată să se manifeste în afara minţii conştiente, în
inconştient. Sentimentul rămâne. El continuă să apese asupra
comportării şi atitudinilor Scorpionului. Dar acesta nu mai poate înţelege
care este sursa tensiunilor.
Ce se întâmplă? Mintea este apăsată de certitudinea că „trebuie să
se întâmple ceva îngrozitor”. Conştiinţa este străbătută de anxietate,
care-şi caută conexiunile în orice găseşte la îndemână: maşina e gata-
gata să se strice, şeful are de gând să mă concedieze, cred ca am o
tumoare la creier.
Respingerea sexualităţii se manifestă în acelaşi fel: sentimentul
rămâne, dar pierdem urma originii lui. Scorpionul, căzând în capcana
acestei umbre, se simte mereu însetat, mereu neîmplinit, însă mintea nu
ştie ce vrea. Nu poate să-şi înţeleagă setea. Şi, din nou, apare o ţintă la
îndemână: bani, putere, o casă impecabilă. Scorpionul îşi urmăreşte
aceste scopuri cu îndârjire, se lasă obsedat de ele, rămânând totuşi
nesatisfăcut.
Întunecat, deprimat, uneori perfid, Scorpionul care a ales calea
aceasta se furişează posac la adăpostul propriei umbre, bântuit de
demoni pe care nu~i poate vedea niciodată, până când asupra
egocentrismului şi disperării sale cade cortina morţii.
SACITTARIUS SĂGETĂTORUL
Element: Foc
Mod: Mutabil
Arhetipuri: Hoinarul |
Elevul l
Filosoful\par Hieroglifa: x*
Nu distracţia o caut. Ci înţelegerea, înţelegere, înţelegere şi iarăşi
înţelegere. Mă voi îmbiba cu ea, o voi inspira prin
^^ Zodiile 87
JjiL fiecare por, o voi înghesui în fiecare orificiu. Cândva mă va
răsplăti. Fiecare lucru se va aşeza în locul potrivit, iar eu, în sfârşit, voi
înţelege.
— Laurel Coldman
Simbolul
Nu arcaşul, ci săgeata. Cu degetele tremurând de încordare,
ţintaşul da drumul săgeţii. Arcul îşi revine cu un plesnet, trimiţând
săgeata cu pene în văzduh.
Săgeata zboară mai repede ca privirea, fulgerând cerul, repezin-du-
se în nori. Dacă ar avea ochi, ar vedea cum ţintaşul se face din ce în ce
rnai mic, până ajunge o pată neglijabilă în peisaj. Iar priveliştea i-ar
apărea întinsă ca o hartă, simplă şi schematică.
Dacă săgeata ar fi deodată înzestrată cu minte, ce gânduri ar avea?
La fel ca un orn pe un vârf de munte, ar gândi în perspectivă la
experienţele vieţii, lăsându-se purtată de exuberanţă. Cine m-a trimis pe
cerul acesta luminos şi de ce? Care e locul meu aici? Unde merg? Ce
sens are existenţa mea?
Scopul zodiei
Pentru astrologii medievali, Săgetătorul întruchipa trei destine.
Simboliza hoinarul. Simboliza elevul. Simboliza filosoful. Cei trei erau
ordonaţi în mod ierarhic, bun-mai bun-cel mai bun, cu filosoful în
frunte.
Dacă renunţăm la ideea că una din cele trei expresii ale energiei
Săgetătorului este mai bună decât celelalte, cele trei destine sunt un
mod eficient de a înţelege sensul şi scopul semnului.
Hoinar. Elev. Filosof. Ce au în comun? Dacă toţi trei sunt
întruchiparea trăsăturilor Săgetătorului, trebuie ca numitorul lor comun
să constituie esenţa semnului.
Pentru fiecare dintre ei, mintea se avântă către noi orizonturi, la fel
ca săgeata noastră zburătoare. La toţi observăm curn acţiunile
88 ABC-ul astrologiei jaBfe.
Lărgesc domeniul conştiinţei prin acumularea unor experienţe

neobişnuite.
Aceasta expansiune este forţa vitală a Săgetătorului.
În cazul hoinarului, expansiunea se produce în urma unei
activităţi fizice – el este nomadul care străbate lumea, pătrunzând în
ţinuturi noi, exotice. Elevul o realizează intelectual, cunoscând noi fapte
şi puncte de vedere. Iar filosoful o obţine intuitiv, în încercarea de a-şi
lărgi conştiinţa, căutând întotdeauna să înţeleagă legile de bază ale
universului.
Scopul Săgetătorului? Să descopere sensul suprem al vieţii. Să-şi
afle destinul personal, extrăgându-1 din alcătuirea cosmică a lucrurilor.
Să ajungă la Adevăr. Acestea sunt ţintele săgeţii. Ţinte cu adevărat
măreţe, a căror atingere practică este mai grea decât urcuşul pe un
catarg înalt.
Scopul Săgetătorului este poate cel mai greu de definit pe un plan
material. Pentru el nu există un sfârşit clar, ci doar un proces nesfârşit.
Este o stare fluidă, mereu în mişcare. Imaginea vieţii în forma unei
permanente căutări. Recunoaşterea faptului că sarcina principală a
omului este căutarea sensului existenţei – şi înţelegerea că în această
lume efemeră sacrificiul siguranţei nu contează dacă ea stă între om şi
această căutare nesfârşită.
Strategia
Hoinar. Elev. Filosof. Formula medievală conţine instrucţiuni
codate pentru evoluţia Săgetătorului. Cele trei forme de manifestare a
semnului nu sunt descrieri rigide ale naturii sale, ci strategii de evoluţie.
A deveni hoinar – acesta este primul pas. A te elibera de legăturile
care ţin o persoană ataşată de o anume cultură, cu toate valorile şi
obiceiurile ei. Nu este atât de important a călători, cât necesitatea de a
rămâne deschis unor moduri străine de gândire. Călătoriile sunt numai
un mijloc prin care Săgetătorii pot accentua acea deschidere.
Petrecerea unei luni în India înseamnă mult mai mult decât
divertisment. Suntem confruntaţi cu o societate care funcţionează
^ Zodiile 89 fundamental diferit de a noastră. Dacă putem lăsa
deoparte judecăţile de valoare şi modul de comportare cu care am fost
obişnuiţi, călătoria în aceste locuri ne poate învăţa să privim viaţa din
alte puncte de vedere, iar pentru Săgetător ea este echivalentă cu
aprinderea unei trepte a rachetei spaţiale a evoluţiei.
Călătoriile în estul lumii sunt costisitoare şi uneori imposibil de
făcut. Nu are importanţă. „Calea hoinarului” este mai largă decât
broşurile agenţiilor de călătorii. Daca vă împrieteniţi cu un indian puteţi
obţine acelaşi efect. La fel cum, dacă sunteţi bogaţi, vă poate fi de folos
apropierea de o persoană săracă, iar dacă sunteţi albi, de o persoană de
culoare.
Strategia hoinarului nu este doar colecţionarea unor vize exotice
pe paşaport. Este expansiunea conştiinţei prin contactele deschise cu
civilizaţii străine, chiar dacă n-ar fi vorba decât despre turul unui oraş.
Calea elevului poate fi şi ea înşelătoare dacă o privim numai
dinspre partea valorii. Sigur, educaţia instituţionalizată poate lărgi aria
conştiinţei – Săgetătorul „se hrăneşte” cu conferinţe şi cursuri. Dar la fel
o pot face şi cărţile, chiar dacă sunt citite în afara auspiciilor unei
instituţii de învăţământ. La fel o face orice experienţă care ne obligă să
privim viaţa într-un fel nou, proaspăt.
Stai pe o dună înaltă de nisip, purtând în spate un deltaplan prins
cu curele, gata să faci saltul în văzduh. Şi aceasta este o cale a elevului.
Mintea s-a deschis către o experienţă nouă, o nouă ocazie de a învăţa.
La fel cum hoinarul face loc elevului, şi elevul face loc filosofului.
Se produce numai o schimbare a punctului de interes. Acum ne-am
mutat atenţia de la ochi şi urechi şi am plasat-o asupra celei mai adânci
funcţii perceptive a omului: intuiţia, încercăm, intuitiv, să înţelegem
plinătatea vieţii şi să ne aflăm locul în cadrul ei.
Calea filosofului este dependentă de observaţiile pătrunzătoare
adunate de hoinar şi de elev. Fără ele, nu e decât un pedant bătrân şi
uscat cu mintea plină de ipoteze neviabile. Saltul intuitiv al filosofului
trebuie alimentat de experienţă. Altfel, nu are rădăcini în realitate.
Creştinism, budism, existenţialism – strategia filosofului este să le
absoarbă pe toate, dar să nu permită niciodată vreunuia dintre aceste
sisteme sa gândească în locul lui. El trebuie să încerce mereu să adune
alte experienţe de viaţă, modificându-şi şi adâncindu-şi continuu
viziunea asupra existenţei.
Pe scurt, strategia Săgetătorului este să-şi trăiască viaţa într-o
continuă aventură. El trebuie să renunţe la toate noţiunile de siguranţă.
Trebuie să dea la o parte de bunăvoie orice idee sau opinie de îndată ce-
şi dă seama că începe să se adăpostească în spatele ei. Trebuie să
meargă mai departe fără ezitare, aşteptându-se la miracole, pregătit în
permanenţă să realizeze clasica lovitură de maestru a Săgetătorului:
saltul de credinţă.
Resurse
Libertatea personală este esenţială pentru strategiile Săgetătorului.
Hoinarul s-ar ofili fără ea. Elevul ar fi prins de rutina care plictiseşte
mintea. Iar filosoful n-ar putea căpăta o perspectivă măreaţă, nici nu şi-
ar putea-o verifica prin confruntarea cu realităţile diverselor
circumstanţe.
Este firesc atunci ca puternica dragoste de libertate să fie o
resursă de bază a Săgetătorului. Nici un semn nu se teme ca el de
constrângere.
Entuziasmul, optimismul, spiritul de aventură – şi acestea sunt
resurse ale Săgetătorului. Orice-ar pune viaţa în calea unui Săgetător, el
este gata să-i facă faţă. E adaptabil şi viguros, capabil să-şi revină după
orice nenorocire.
Trăsăturile puternice de Săgetător acordă unei persoane o poliţă de
asigurare blindată împotriva insatisfacţiilor. E posibil să existe stări de
tristeţe sau depresie şi la un Săgetător, dar sunt temporare, gata să se
disipeze la aluzia unei noi aventuri sau posibilităţi.
Se poate ca Săgetătorul să nu aibă simţul înnăscut al sensului
vieţii, dar s-a născut cu certitudinea că viaţa are un sens. Pentru
Săgetător, premisa este indiscutabilă. E ca şi cum s-ar fi născut cu un
Zodiile 91 gol în minte – instinctiv, încearcă să aşeze în el o icoană.
Poate fi a lui lisus. Poate fi a literaturii. Poate fi a revoluţiei mondiale. Cu
spiritul său liber, îşi alege propriii zei, indiferent de ce presiuni se fac
asupra lui. Dar el va face alegerea.
Resursa Săgetătorului? Credinţa în idealurile sale. Aceasta poate
lua o mie de forme, dar Săgetătorul trăieşte din ele, indiferent de forma
lor. Nici un semn nu poate fi mai puţin suspectat la nivelvd principiilor.
Oricare ar fi costul, oricât ar fi de neconfortabil, Săgetătorul face ceea ce
este drept. Această „dreptate” are definiţie proprie şi s-ar putea ca nu toţi
să fie de acord cu ea. Dar o dată ce ştim care este dumnezeul
Săgetătorului, comportamentul lui este la fel de previzibil ca mişcarea
unei planete în jurul Soarelui.
Umbra
Există situaţii când prudenţa poate fi salvatoare. Viaţa e uneori
întunecată şi vicleană, plină de capcane mortale purtând măşti inocente.
Ezitarea şi suspiciunea ne-ar putea salva. Dar ele sunt străine
Săgetătorului, la fel ca un costum de baie unui eschimos.
Cu entuziasmul lui încrezător, cu ochii luminoşi, Săgetătorul a
intrat în multe încurcături. Optimismul exagerat, obiceiul de-a
supralicita, precum şi greşelile de judecată sunt umbrele sale. Ca un
câine prietenos care crede că toate maşinile care gonesc pe autostradă
sunt tovarăşii lui de joacă, şi el a ajuns sa fie de multe ori zdrobit sub
roţile vieţii.
Săgetătorul poate avea prea rnulâă încredere în tăria unor trepte
şubrede. Poate da de o curbă înfundată. Poate urma un guru auto-
proclamat într-un gest de sinucidere colectivă, în numele credinţei.
Umbra ameţitoare pentru Săgetător nu este nicăieri atât de
evidentă ca în relaţiile sale intime. Libertatea este preţioasă pentru
evoluţia Săgetătorului, totuşi puţine semne sunt într-un asemenea
pericol de-a renunţa la ea în schimbul promisiunii unei povesti de
dragoste eterna. Din nou, aceeaşi atitudine încrezătoare, plină de
aşteptări, care prinde ^geata din zbor. „Cine se căsătoreşte în grabă are
tirnp destul să se căiască” a fost epitaful de pe mormântul multor
Săgetători nefericiţi.
92 ABC-ui astrologiei
O credinţă robustă, simţul umorului, dorinţa de aventură – aceste
trăsături ne pot face viaţa mai bogată, iar Săgetătorul le are pe toate.
Dacă nu sunt compensate de un simţ al fragilităţii vieţii, de conştiinţa
uşurinţei cu care scânteia ei se poate stinge, Săgetătorul cu spiritul
luminos poate deveni un semn al tragediei.
CAPRICORN CAPRICORNUL (CAPRA-PEŞTE)
Element'
Mod:
Arhetipuri;
Hieroglifă:
Pământ
Cardinal
Pustnicul
Tatăl
Primul-ministru
Ai crezut, când erai copil, că un învăţat are puterea de-aface orice.
Aşa am crezut şi eu odată. Aşa am gândit cu toţii. Iar adevărul este că pe
măsura ce puterea reală a unui om creste şi cunoştinţele sale se extind,
calea pe care o urmează devine mai îngustă: pană când, în sfârşit, el nu
mai alege nimic, ci face numai şi numai ceea ce trebuie să facă.
— Ursula K. LeGuin
Simbolul
Capricornul sau Capra-peşte. O capră de munte cu o coadă de
peste; o creatură imposibilă, înoată căineşte, iar pe uscat merge clătinat
dar nu şi în lumea simbolismului. Aici, Capricornul nu mai are urmă de
neîndemânare şi vulnerabilitate. Devine simbolul puterii supreme,
absolute.
El este stăpânul a două lumi: marea şi înălţimile stâricoase.
Capricornul escaladează cele mai periculoase vârfuri, respiră aerul cel
mai rarefiat, înoată în apele cele mai adânci. Nimic nu-i poate sta în cale.
M. ^ Zodiile 93
*L
O dată ce voinţa sa puternică s-a fixat asupra unui obiectiv, el este
invincibil.
Trebuie doar să aleagă. Nimic nu i se poate împotrivi.
Scopul zodiei
Ambiţios, materialist, însetat de putere – Capricornul fără chip, cu
pulover cenuşiu, pe care-1 descrie literatura populară, este cu-adevărat
un diavol viclean. Calculat, intrigant, priceput sa exploateze orice
slăbiciune, este reprezentantul tipic al oportunistului alunecos, insidios.
Descrierile de acest tip surprind destul de bine imaginea umbrei
Capricornului. Dar nu au prea multe în comun cu scopul său.
Este adevărat că semnul Capricornului simbolizează puterea
lumească. Dar aceasta nu este echivalentă cu banii. Nici cu apariţia pe
coperta revistei Newsweek. Foarte rnulţi oameni aparent puternici îşi
trăiesc viaţa ca nişte ostatici, supuşi constrângerilor impuse de funcţiile
lor publice. Funcţia reprezintă o putere lumească; ei nu. Iar aceasta nu
este calea Capricornului. Pentru el, puterea supremă are o altă
semnificaţie. Nu gloria, ci libertatea. Pe arena lumii, Capricornul trebuie
să acţioneze supunându-se unei singure dictaturi: cea a caracterului său
fundamental, împletirea naturii sale fundamentale cu identitatea sa
publica – acesta este scopul Capricornului. Este armonia creată din
unitatea interiorului cu exteriorul şi afirmată în forul societăţii.
Într-un cuvânt, Capricornul este simbolul integrităţii, în cea mai
înaltă expresie pe care o poate căpăta semnul, nu există nici minciuni,
nici prefăcătorie, doar o îmbinare continuă între comportarea vizibila, în
public, şi esenţa individuală a persoanei. Separarea dintre muncă şi
viaţă devine insesizabilă. Cele doua se contopesc.
Pentru a reuşi această performanţă, Capricornul trebuie să devină
imun la aplauze. Nu trebuie să joace niciodată pentru public, deşi
rnunca sa, fiind în folosul public, trebuie să se desfăşoare necontenit în
faţa mulţimilor. Dacă se lasă ademenit de laudele celor din jur, totul e
pierdut. Şi totuşi nu se poate fugi de ele. Mâinile care aplaudă sunt
acolo, seducătoare, cochetând cu el.
Pentru a evita seducţia puterii, Capricornul trebuie să devină un
maestru al solitudinii. Nu este foarte important să-şi petreacă timpul în
singurătate, deşi aceasta este o strategie legitimă, ci trebuie să-şi
găsească aprobarea în interiorul său. Pentru a reuşi, trebuie să devină
indiferent la succese şi la eşecuri, la laude şi denigrări. Trebuie sa se
susţină singur.
Scopul Capricornului? Integritatea şi solitudinea. Amândouă
trebuie obţinute, căci dacă una din ele cedează, o atrage după sine şi pe
cealaltă.
Strategia
Petrecerea timpului în singurătate este o strategie evolutivă
eficientă pentru Capricorn, mai ales în etapele iniţiale ale devenirii.
Capricornul trebuie să afle că nu are nevoie de aprecierea nimănui, că se
poate mulţumi cu propriile gânduri şi proiecte, oricare ar fi ele, chiar fără
ca altcineva să i le aprecieze sau sa i le laude.
Acest lucru nu înseamnă nici pe departe că semnul Capricornului
este al unei persoane reci, care se lipseşte de dragoste. Capricornul poate
iubi şi poate fi iubit. Strategia lui nu este tulburată în acest fel. El
trebuie să evite doar a simţi nevoia unei alte persoane.
Strategia Capricornului e dependentă de găsirea mijloacelor
practice pentru a obţine independenţa. Plimbări solitare. Visarea în
singurătate. Practicarea schiului sau a navigaţiei fără însoţitor, orice se
poate face de unul singur îi poate fi de folos – cititul căiţilor, meditaţia,
orice obicei sau ocupaţie care transformă singurătatea dintr-o povară
într-o oportunitate, orice poate fi făcut cu entuziasm.
Numai după ce atinge acea stare interioară de solitudine,
Capricornul poate să-şi întoarcă în deplină siguranţă privirea către lume.
Dacă o face prematur, fascinaţia şi strălucirea îl orbesc mai tare decât
dacă ar privi direct în inima Soarelui.
Capricornul este un căţărător. El priveşte lumea strălucitoare şi
aceasta îl îmbie şi îl provoacă la fel ca Everestul pe şerpaş. Ştie că
trebuie să escaladeze vârfurile. Spaima o reprezintă faptul că ar putea să
nu aleagă vârful potrivit.
^ Zodiile 95
Există un moment critic în calea Capricornului. Exact când în faţa
lui lumea se deschide cu toată splendoarea şi dramatismul său, el
trebuie să se retragă în singurătate. Trebuie să găsească puterea de a-şi
lua ochii de la suita prezidenţială şi a se întoarce spre interior, spre
rădăcini.
Această retragere nu este o condiţie permanentă: Capricornul
trebuie sa urce. Trebuie să privească lumea în faţă. Nu este o soluţie să
reziste tentaţiilor ascunzându-se de ele. Trebuie să se retragă din calea
lor doar până când capătă siguranţa că nu are nevoie de afirmarea
personală care vine din aprecierea altora. El are deja respectul de sine.
Ştie deja cine este.
Câştigându-şi încrederea în sine, Capricornul priveşte cu răceală
lumea celebrităţilor şi a onorurilor. I se alătură, dar având mintea
îndreptată ferm către un singur scop: să facă numai lucrurile care i se
par fireşti. Capricornul trebuie să-şi aleagă un rol public care să-i
exprime valorile, interesele şi fanteziile personale. Rolul poate să fie o
slujbă. Poate să fie o acţiune de voluntariat. Poate sa fie o funcţie
publică. Sau doar o pasiune de-a sa – de exemplu, să cânte la clarinet
într-o formaţie. Orice aspect ar aiege, oamenii îl pot aplauda, respecta, îl
pot considera un maestru. Sau pot renunţa la el, pierzându-şi orice
interes. Nu contează, în ambele situaţii, Capricornul trebuie să rămână
indiferent ca o galaxie. Important este doar să fie el însuşi.
Resurse
Nu e foarte greu de pornit maşina succesului. Trebuie să capeţi un
oarecare meşteşug, să zâmbeşti persoanelor potrivite şi să petreci câţiva
ani în preajma lor. Nu e nici o ruşine, doar ca nu aceasta este conduita
Capricornului.
Pentru Capricorn, a-şi croi drumul în societate este o întreprindere
care îi aduce mult mai rnulte provocări, înfrângeri, nesiguranţă, lungi
perioade cu recompense sărăcăcioase – toate aceste obstacole îi apar în
cale. Dar ei e pregătit. Are două resurse care îi îngăduie să reziste
presiunii continue: răbdarea şi autodisciplina.
Ca nici un alt semn, Capricornul poate să aştepte. Aşteptarea sa
nu înseamnă nehotărâre, nici instabilitate. Este intensitatea şi
nemişcarea unei pisici care stă înlemnită de concentrare la trei metri de
un şoarece nebănuitor.
Autodisciplina Capricornului este şi ea fără egal. Indiferent de
greutăţile ce-i apar, o data ce şi-a fixat un obiectiv, şi-1 menţine. Nimic
nu-1 poate deturna – nici teama, nici frustrările, nici piedicile. Le poate
simţi pe toate, dar comportarea unui Capricorn îi reflectă întotdeauna
intenţiile, nu emoţiile.
Capricornul mai are şi o altă resursă: un simţ practic înnăscut,
Dacă adună doi şi cu doi obţine întotdeauna patru, oricât de mult şi-ar
dori să fie cinci. Fantezia are şi ea loc în viaţa lui, dar numai dacă există
vreo posibilitate logică să se transforme cândva în realitate. Dacă există o
asemenea şansă, Capricornul munceşte eficient şi perseverent până când
îşi îndeplineşte visul. Dacă însă nu există, o aruncă Ia o parte ca pe
ziarul de ieri.
Resursele Capricornului? Pe scurt, o voinţă de fier. Singurătatea,
hotărârea, răbdarea, logica precisă – toate îi permit să treacă prin
furtunile şi obstacolele vieţii zilnice fără să-şi piardă nici un moment
visurile. Poate fi lent. Poate da impresia că s-a oprit brusc la mijlocul
drumului. Dar până la urmă obţine ceea ce vrea.
Umbra
Viaţa Capricornului cere foarte mult autocontrol. Dacă acesta este
corect folosit, îl ajută să escaladeze cel mai înalt vârf. Alege şi acţionează.
Dacă eşuează, nu renunţă. Dar dacă acest autocontrol lipseşte, apare
dezastrul.
Capricornul trebuie să-şi exercite autocontrolul întotdeauna în
lumea obiectivă. Trebuie să-1 reflecte în acţiunile sale. Dar dacă survine
o cădere nervoasă, dacă hotărârea lui devine şovăitoare, autocontrolul e
denaturat. Nu mai acţionează asupra comportamentului, ci se manifestă
subiectiv, suprimând reacţiile emoţionale la problemele şi evoluţiile vieţii.
Capricornul se poate transforma în stana de piatră.
Jllfr
Zodiile 97
Nici un semn nu apare atât de îngheţat afectiv. Când viaţa îi scapă
de sub control, Capricornul poate părea la fel de rece ca un bloc de
obsidian. În aceste momente ale drumului, Capricornul se întâlneşte cu
umbra lui cea mai întunecată, o denaturare a solitarismului său:
singurătatea dureroasă.
Capricornul singur, lipsit de expresie, este în continuare o fiinţă
formidabilă, dar acum este una bolnavă. Pierzându-şi propriul traseu,
încearcă să le impună el calea tuturor celorlalţi, devine dictatorial şi
tiranic, îşi creează un aer de superioritate faţă de cei alături de care ar
trebui să trăiască pe poziţii egale.
Şi începe să caute puterea ca un lup înfometat. Oriunde merge
încearcă să-şi impună autoritatea.
Orbeşte, începe să caute în ceilalţi aprobarea pe care ar fi trebuit
s-o găsească în el însuşi. Şi reuşeşte, îşi face drum agăţându-se cu
ghearele până în vârf, cu perseverenţă şi hotărâre. Dar nu este mulţumit
nici după ce a ajuns. Aşa că forţează nota mai departe. Devine un rob al
muncii, îşi solicită nemilos toate resursele, nu mai are urechi pentru
ţipătul de durere al corpului şi nu mai simte durerea inimii. Apoi moare,
victimă a rolului şi responsabilităţilor sale, după ce a obţinut puterea,
probabil bogăţia, dar la fel de singur ca un grăunte de nisip care pluteşte
în vidul interstelar.
AQUAR1US VĂRSĂTORUL
Element:
Mod:
Arhetipuri:
Aer
Fix
Geniul
Revoluţionarul
Susţinătorul Adevărului
Savantul
Exilatul
Hieroglifei:
Dacă-l întâlneşti pe Buddha în cale, ucide-l. – aforism al
budismului Zen
Simbolul
Hieroglifa Vărsătorului – o pereche de linii paralele ondulate – este
deseori interpretată greşit ca simbol al apei. Nu este corect. Liniile
acestea sunt şerpi, simboluri ale cunoaşterii.
În grădina Edenului, şarpele a ispitit-o pe Eva să mănânce din
fructele Pomului Cunoaşterii. Ea 1-a ascultat, iar Dumnezeu a alungat-o
din rai, împreună cu Adam, dând startul istoriei omenirii.
Dar, primind acea cunoaştere, Eva a făcut mai mult de-atât. Prin
acest act singular de rebeliune caracteristic Vărsătorului, ea a dat
naştere unei calităţi mai preţioase decât siguranţa, cu rnult mai
preţioase chiar decât înţelepciunea.
A dat naştere libertăţii umane.
Scopul zodiei
Libertatea – acesta este scopul Vărsătorului. Ce reprezintă ea?
Individualitatea. Capacitatea de a alege propria cale. De a realiza ceea ce
doreşte să realizeze. De-a nu primi ordine de la nimeni, de-ar fi acesta
tată, mamă, preşedinte, preot sau altă figură cu autoritate.
Este mult rnai uşor de spus decât de făcut.
Forţe uriaşe sunt masate în apropierea individualităţii noastre,
forţe care ne pot strivi dacă le permitem, transformându-ne în marionete,
îşi fac apariţia presiunile. Conformismul. Convenţiile sociale. Dorinţa de
a fi acceptat. Lăsându-le să ne supună, servim la doi stăpâni: propriei
noastre naturi şi stărilor schimbătoare ale celor din jurul nostru.
Imediat, libertatea ne e compromisă.
Pentru Vărsător acest compromis e un blestem. Duşmanul de
moarte al Vărsătorului este instinctul de trib. Dacă îi cedează, totul se
năruie. Devine încă un personaj oarecare în serialul fără capăt al
existenţei zilnice.
Vărsătorul şi conformismul: se potrivesc cam la fel ca pacea cu
armele nucleare.
Aife. Zodiile 99
Pentru a învinge acel instinct de trib, Vărsătorul trebuie să-şi
cultive o loialitate absolută faţă de adevăr. Trebuie să spună exact ce
vede, indiferent de consecinţe. Trebuie să se menţină ferm când îi este
ameninţată libertatea, fie prin constrângere, fie prin mijloace insidioase.
Şi trebuie să-şi accepte cu bucurie destinul: acela al exilului, al
condamnării definitive la nesincronizare cu valorile şi motivaţiile
comunităţii din care face parte.
Scopul Vărsătorului? Exprimarea sinelui, fără compromisuri, fără
deformări. Desăvârşirea individualităţii.
Strategia *
Să ni-1 imaginăm pe Vărsător drept unul dintre acele orase-
fortareaţă din Vechiul Testament. Vremurile sunt violente. Fiecare oraş-
stat reprezintă o altă cultură şi tensiunile dintre oraşele învecinate sunt
permanente.
Dacă zidurile Vărsătorului s-ar prăbuşi sub asediu, civilizaţia sa ar
fi zdrobită. Armatele victorioase 1-ar ucide pe regele Vărsător şi-ar
smulge zeii de pe piedestalele templului, instalându-i în loc pe ai lor.
Nu poate fi vorba să se predea. O dată ce inamicul ar trece de
porţi, ar urma holocaustul, iar apoi uitarea. Pentru Vărsător, strategia
este una singură: să păstreze sistemele de apărare intacte, indiferent de
preţ. Fără aranjamente, Fără compromisuri. Cu siguranţa concretă pe
care o pot oferi piatra şi mortarul.
Metafora orasului-stat este potrivită, doar că acum nu e vorba
despre păstrarea integrităţii culturale a unei societăţi istorice, ci de
libertatea şi individualitatea unui singur om.
Inamicul a înconjurat zidurile. Şi-a masat trupe la intrare şi
pregăteşte berbecele de luptă.
Pentru Vărsător, acel berbece poate lua diverse înfăţişări, dar în
esenţă el este presiunea exercitată de civilizaţie asupra noastră pentru a
ne conforma unui anume tipar comportamental.
Fiecare dintre noi are un set unic de înclinaţii şi valori proprii. Dar
societatea are cu noi alte planuri, încă de când am început sa vorbim,
100 ABC-ul astrologiei am fost programaţi prin imagini ale
succesului, decenţei şi normalităţii. Pentru cei mai mulţi dintre noi,
înscrierea în aceste tipare este fireasca, chiar folositoare. Pentru
Vărsător, este condamnarea la moarte.
Vărsătorul trebuie să reziste berbecelui de luptă. Trebuie să reziste
constrângerilor impuse de civilizaţie Strategia lui este de a-şi urma
propria individualitate, alegându-şi propriile căi, chiar dacă acestea
dezlănţuie furia sau provoacă huiduielile celor din jur.
„Voi fi normal, chiar dacă asta înseamnă că toţi ceilalţi mă vor
crede nebun.” – acesta este motoul Vărsătorului.
Dacă urmează această strategie, s-ar putea ca societatea să
încerce să-i răpească libertatea prin forţă: închisoare sau azil. Dar
acestea sunt cu adevărat berbece de luptă. Presiunile civilizaţiei sunt de
obicei mai subtileContinuă să te comporţi tot aşa, şi nu-ţi vei putea
păstra niciodată o slujbă. Te vom înfometa, nu vei putea simţi siguranţa
sau confortul„ Sau: „Dacă nu renunţi la părerile tale vei ajunge de râsul
întregii lumi. Te „vom socoti nebun. Nu vom lua în serios nimic din ce
faci.”
Dacă aceste ameninţări nu-s de-ajuns, inamicii Vărsătorului mai
au încă o tactică. Şi-au instalat deja spioni în interiorul zidurilor, a căror
sarcină este să deschidă porţile pe dinăuntru. Pentru persoana din
Vărsător, aceşti spioni iau înfăţişarea celor apropiaţi care o iubesc. O
iubesc cu adevărat, profund şi sincer. Din păcate, de aia şi până la a
spune că o înţeleg este cale lungă.
Aceşti spioni au trecut deja de sistemele de apărare ale
Vărsătorului Sunt înăuntrul zidurilor. Pot fi soţul sau soţia, pot fi
prietenii. Deseori sunt părinţii. Când Vărsătorul îşi manifestă opţiunile,
ei fac presiuni uriaşe asupra lui ca să-1 determine să se răzgândească,
să se conformeze aşteptărilor lor.
În ce fel? Probabil că sunt cu inima curată, dar metodele lor sunt
înşelătoare fie că-şi dau seama, fie că nu. Aceşti spioni îl determină pe
Vărsător să creadă că are responsabilitatea să se trădeze pe sine însuşi
că dacă îi iubeşte cu adevărat nu trebuie să-i lase sa se frământe
văzându-1 cât este de nepotrivit pentru societatea în care trăieşte.
J^ Zodiile 101 înfruntarea acestor spioni este pentru Vărsător

testul suprem, cu mult mai dificil decât înfruntarea berbecelor.
Apărându-şi libertatea, Vărsătorul trebuie să se pregătească să
întâmpine o provocare amară; să frângă inimile celor care-1 iubesc. Nu
contează că dezamăgirea şi durerea lor vine doar din dorinţa de a-1
vedea mulându-se într-un tipar pentru care n-a fost făcut. Suferinţa lor e
reală. Dacă ar face un compromis, Vărsătorul ar putea să le-o aline.
Totuşi, nu-i poate face. Nu se poate preface că este altfel decât este.
Are Vărsătorul inima îngheţată? Nu, dar de multe ori aşa pare.
Calea sa este austeră, purtându-1 către stratosfera subţire şi limpede a
adevăratei sale individualităţi. Dacă ascensiunea sa îi dezamăgeşte pe
pământeni, el trebuie să se acomodeze cu această suferinţă, alinân-du-se
doar cu ştiinţa că acele inimi frânte sunt preţul inevitabil al libertăţii
sale.
Resurse „în fiecare an, înainte de semănatul porumbului,
sacrificăm o fecioară zeului ploii, în fiecare an, el ne trimite în schimb
ploaia. Totuşi, anul ăsta tu spui că nu trebuie să facem nici un
sacrificiu, pentru că ploaia va veni oricum.”
O femeie din zodia Vărsătorului a auzit aceste cuvinte cu zece mii
de ani în urmă, şi totuşi şi-a păstrat cu fermitate poziţia. Daca n-a fost
ucisă pentru convingerile ei, atunci cu siguranţă că a schimbat cursul
istoriei lumii.
De ce? Pentru că a văzut adevărul şi nimeni n-a putut-o convinge
de contrariul lui. A privit ceea ce era evident şi a văzut ceea ce nimeni nu
putuse vedea.
Există un cuvânt care descrie această independenţă radicală a
minţii, un cuvânt care exprimă cea mai importantă resursă a
Vărsătorului. Cuvântul este geniu.
Am fost învăţaţi că geniul reflectă o inteligenţă ieşită din comun,
dar interpretarea este greşită. Inteligenţa este numai un instrument al
geniului şi poate exista şi în afara lui. Un om de geniu are o gândire
102 ABC-ul astrologiei proaspăta, priveşte vechile probleme într-
un fel nou. Geniul este capacitatea de a gândi aşa cum nu am fost
învăţaţi să gândim.
Vărsătorul are această calitate din abundenţă.
Să nu sacrificăm anul acesta o virgină: cea care a avut prima acest
gând rebei de Vărsător a fost imediat supusă unor presiuni dure. Poate
că în sat erau o mie de oameni, în acest caz, nouă sute nouăzeci şi nouă
credeau că ideea era nebunească. Dar eroina-Vărsător ştia ca acela era
adevărul – şi convingerea aceasta îi dădea tărie. Aşa cum le dă şi
Vărsătorilor din zilele noastre. Ei ştiu că alegerea lor este cea bună, deşi
nimeni altcineva nu-i aprobă.
Vărsătorul are şi o a doua resursă, fără de care geniul nu i-ar fi de
mare folos. Simpla cunoaştere nu permite nimănui să reziste în faţa
câtorva mii de degete acuzatoare. A doua resursă este o implacabilă, de
neînfrânt încăpăţânare. Când îşi pune ceva în minte, Vărsătorul e la fel
de neclintit ca Matterhorn în briza dimineţii. Nimic nu-1 poate îndupleca.
Umbra
O asemenea încăpăţânare este de mare folos strategiei
Vărsătorului. Pentru a se opune presiunilor instinctului de trib, trebuie
să fie absolut sigur de el însuşi. Undeva, în adâncul sufletului său,
trebuie să existe convingerea neclintită că percepţiile sale sunt valabile,
indiferent de violenţa sau de elocvenţa cu care li se opun inamicii.
Insă aceeaşi încăpăţânare îl poate şi distruge.
Vărsătorul îşi poate confecţiona câteva premise artificiale relativ la
independenţa sa şi le poate apăra cu o încăpăţânare care poate rivaliza
cu a lui Davy Crockett* la Alamo. Se poate îmbrăca în orice ocazie cu
blue jeans. Îşi poate susţine cu insistenţă dreptul de-a striga cuvinte
indecente în faţa unei oficialităţi. Poate refuza cu încăpăţânare să asculte
altă muzică în afara celei clasice. Toate aceste excentricităţi nu sunt
periculoase în sine. Trist este că din cauza lor
* Davy Crockett (1786-1836) – pionier american, deputat de
Tennessee, celebru pentru rezistenţa dârză şi eroică de la Fortul Alamo
în faţa mexicanilor, în anul 1836.
Zodiile 103 este tras pe linie moartă procesul cu mult mai
important pentru un Vărsător, cel al individualizării.
Această încăpăţânare capricioasă este umbra Vărsătorului, în loc
să-şi apere dreptul de a decide cum va arăta propria viaţă, el acceptă
presiunile societăţii. Merge pe o cale absolut convenţională, evitând
problemele unui progres legitim. Arunci toată rebeliunea şi libertatea
Vărsătorului se consumă undeva, într-un loc aproape lipsit de riscuri.
Geniul dispare. Nu mai există nici rebeliune, nici gândire
revoluţionară. Rămâne doar o altă figură anonimă în mulţime, ducând o
viaţă lipsita de imaginaţie, colorată doar de câteva ciudăţenii
exasperante, dar inofensive.
Umbra Vărsătorului poate fi şi mai întunecată.
Convenţionalismul nu este un păcat. Cei mai mulţi dintre noi
suntem în mod inerent convenţionali. Când ne încadrăm armonios în
societate, simţim şi o armonie interioară. Pentru Vărsător lucrul acesta
nu este valabil. Convenţionalismul este în cazul său o mască. S-ar putea
hotărî s-o poarte, dar atunci va plăti un preţ mult prea mare: viaţa pe
care o va trăi nu va mai fi a sa.
O persoană din Vărsător care străbate calea aceasta umbrită poate
da impresia aparentă de succes. Poate fi echilibrată, fermecătoare,
spirituala. Dar se simte ca un străin, ca un agent secret care a adoptat o
falsă identitate.
Vărsătorul simte înstrăinarea.
Nici cei mai apropiaţi oameni nu~l mai pot atunci cunoaşte cu
adevărat. Deşi relaţiile continua, ei simt că se întâmplă ceva ciudat cu el.
Pare distant, poate chiar rece sau lipsit de sentimente. Cuvintele-i sunt
potrivite, îşi îndeplineşte responsabilităţile. Râde la glume atunci când
trebuie. Face glume la rândul lui. Dar nu poate păcăli pe nimeni. Toţi
ştiu că lipseşte, pur şi simplu, ceva esenţial.
În spatele acelei priviri, la fel de limpede şi de pătrunzătoare ca un
pumnal de spart gheaţa, nu se mai află nimic. Doar o persoană
dispărută.
PISCES PEŢII
Element:
Mod:
Arhetipuri:
Hieroglifă:
Apă
Mutabil
Misticul
Visătorul
Poetul
Dansatorul mascat
K suntem fiinţe luminoase. Suntem perceptive. Suntem o
conştiinţă; nu suntem obiecte; nu avem soliditate. Suntem nemărginite.
— Donjuan Mâţuş, citat de
Carlos Castaneda
Simbolul
Oceanul. Nu Peştii, ci căminul lor: Oceanul Mamă, împărăţia cu
lanţurile de munţi subacvatici, cu planctonul luminos, cu oraşele
pierdute. Oceanul: originea vieţii, simbol de meditaţie pentru tot ce este
impenetrabil, pentru orice poate fi simţit, dar niciodată cunoscut.
Oceanul: spală ţărmurile continentelor, poartă arta şi gândurile
naţiunilor, transportă război, boli şi molime, transportă vin şi hrană,
poeţi şi muzicieni, amestecând şi combinând la nesfârşit culturile lumii.
Oceanul Peştilor: lichid, în continuă mişcare, simbol al negrăitului
mister care ne leagă pe toţi la un loc.
Simbol al vieţii.
! jjito. Zodiile 105 '. Scopul zodiei
: învăţătorii budişti din înălţimile Tibetului îşi sfătuiesc discipolii
să; privească lumea ca pe un vis. Oamenii, faptele, relaţiile, munţii înşişi
– toate trebuie văzute ca nişte miraje, doar un joc de imagini imateriale
ale minţii.
În Occident, interpretăm adesea greşit ideile budiste, înţelegând că
lumea nu este reală, că atomii şi moleculele sunt doar nişte iluzii: un
concept greu de asimilat, rnai ales după ce te-ai lovit la degete de-un
picior „iluzoriu” de pat.
Învăţătorii budişti nu-şi pun problema realităţii sau irealităţii
lumii. Esenţialul este mai profund: este recunoaşterea faptului că nu
cunoaştem lumea în mod direct – ci prin intermediul conştiinţei.
Conştiinţa: un proces cerebral. Ceea ce luăm drept lume este de
fapt un fenomen electrochimie produs în cutele şi pliurile creierelor
noastre. Doar un joc de imagini. Doar un vis.
Pentru cei rnai mulţi dintre noi, acest gen de cunoaştere nu are
nici o importanţă practică. Nu ne preocupă dacă arn fost muşcaţi de un
câine sau de iluzia lui; ne doare în amândouă cazurile.
Pentru Peşti, cunoaşterea aceasta este totul. De ce? Pentru că
Peştii sunt simbolul conştiinţei înseşi. Calea de evoluţie a Peştilor,
asociată prin tradiţie cu misticismul, reprezintă o modificare
fundamentală a modului de funcţionare a minţii. O comutare a rotiţelor,
în loc să observe lumea, Peştii observă mintea care observă lumea.
Universul obiectiv dispare. Rămâne doar o vastă reţea de reacţii
subiective.
Rămâne doar un vis.
Scopul Peştilor? O înţelegere. O reorientare subtilă a minţii, care
nu schimbă nimic şi totuşi schimbă totul. Este ştiinţa faptului că
oriunde am merge, orice am face, orice am vedea, ne întâlnim doar cu o
singură realitate inevitabilă: propria noastră conştiinţa.
Strategia
Evenimentele vieţii ne împing neîncetat sa credem că lurnea este
„undeva acolo”, că există o realitate obiectivă independentă de mintea
noastră. Vântul rece urlă umflându-ne hainele, îndurerân-du-ne oasele.
Untura fierbinte sare de pe plita lăsându-ne o arsură pe braţ. Iubita sau
iubitul dispar şi ne lasă un gol în inimă luni de zile.
Acţiune şi reacţiune.
Toate strategiile Peştilor se leagă de răsturnarea acestei credinţe în
universul obiectiv. Peştii trebuie să-şi piardă ancorarea în certitudini.
Trebuie să se desprindă de lume.
În ce fel? O strategie este să-şi petreacă în fiecare zi câteva minute
concentrându-se asupra minţii înseşi. Cu ochii închişi, respiraţia calmă,
gândurile amuţite, pur şi simplu îşi observă conştiinţa. Nu conţinutul
conştiinţei – nu preocupările şi teoriile şi toată agitaţia de care de obicei
mintea e plină – ci conştiinţa în sine. Fără conţinut. Fără formă. Calmă.
O denumire a acestui proces este meditaţie, însă cuvântul s-a
încărcat de prea multe sensuri, evocă esenţe parfumate şi practici
ascetice, bărbaţi hinduşi cu bărbi albe şi zâmbete enigmatice. Nimic din
toate astea nu e necesar Peştilor. Pentru ei, meditaţia este o funcţie
naturală, organică. Nu are implicaţii religioase sau metafizice. Am putea-
o numi la fel de bine „distanţare”.
Oricum i-am spune, meditaţia este strategia evolutivă esenţială a
Peştilor. Prin intermediul ei, mintea devine conştientă de ea însăşi, îşi
mai reduce din atenţia pentru muntele de informaţii care o asediază
continuu pe calea celor cinci simţuri.
Creativitatea are un mecanism asemănător: pe măsura ce Peştii îşi
descătuşează forţa creatoare, lumea din afară se retrage de pe terenul lor
central. Următorul vers al poemului, următoarea notă a sonatei,
următoarea tuşă a picturii – toate acestea se nasc în minte, nu în
domeniul real. Ele îi îndreaptă atenţia dinspre realitatea fizică înspre
conştiinţa însăşi.
Zodiile 107
Strategia evolutivă? Peştii trebuie să-şi desfăşoare inspiraţia
creatoare, fie într-o formă de artă, fie în fantezia abstractă a visurilor
secrete. De ce? Pentru că în jocul liber al imaginaţiei, lumea noastră
interioară devine solidă şi reală. Conferim vieţii subiective, chiar şi
temporar, aceeaşi realitate pe care o acordăm în rnod normal lumii
evenimentelor şi circumstanţelor. Pentru Peşti, e la fel de important ca
văzul dăruit unui orb.
Realist vorbind, nu putem să ne petrecem tot timpul în lumea
imaginaţiei. Avem relaţii şi responsabilităţi. Trebuie să avem grijă de
corpul fizic. Peştii, ca şi noi ceilalţi, trebuie să trăiască în aceasta lume.
Însă viaţa în lume nu trebuie neapărat să le încetinească evoluţia. O
viaţă trăită intens şi plină de culoare se poate înscrie în strategia de
evoluţie a Peştilor. Nu au nevoie să se retragă la o mănăstire tibetană.
Peştii trebuie doar să-şi schimbe felul de a vedea lumea. Nimic altceva
nu se cere schimbat.
Practici ascetice? Peştii n-au nevoie de ele. Practicile ascetice sunt
legate mai mult de manifestările exterioare şi nici un semn nu are un
beneficiu mai rnic decât ei de pe urma credinţei că modui de comportare
ar avea vreo semnificaţie. Ei trebuie doar să evite gândul că lucrurile şi
faptele au propria existenţă independent de minte. Compasiune,
ajutorare, neangajarea în competiţii – dacă Peştii pot să-şi păstreze
aceste atitudini, fără să se lase afectaţi de fluxul şi refluxul norocului,
atunci chiar şi viaţa cea mai activă şi stimulatoare le poate sprijini
strategia evolutivă.
Strategia Peştilor este detaşarea de lume, recunoaşterea faptului
că doar conştiinţa este realitatea la cave avem acces şi că este singura
realitate care trebuie să fie modificată.
Resurse
Către ce ne îndreptăm atunci când ne detaşăm de lume?
întrebarea este suficientă pentru a-i face pe mulţi dintre noi să se agate
cu disperare de realităţi şi ficţiuni, încercând cu fervoare să obţină
imposibilul: un colţişor sigur, stabil în aceste montagne nisse ale
existentei.
Peştii însă ştiu din instinct ca personalitatea este doar un dop de
plută săltat în sus şi-n jos de valurile unui ocean mult mai vast: cel al
conştiinţei. Ori de câte ori simt nevoia, trag adânc aer în piept şi se
scufundă în ţinuturile din adâncul minţii.
Pentru Peşti, mintea însăşi este o resursa primară. Este refugiul
semnului, calea lui de evadare din faţa ultragiilor şi situaţiilor
apăsătoare din viaţă. Un tărâm de vis. O lume de încântare şi pace, de
fascinaţie eternă. O lume care este întotdeauna aproape.
Şi care le face semn ca sa fie observată.
Imaginile se nasc spontan în adâncul minţii, aducând în oglindirea
conştientă fantezia şi inventivitatea. Peştii au mai multă imaginaţie decât
oricare alt semn. Nu are importanţă dacă imaginaţia alimentează o
lucrare de artă sau visarea cu ochii deschişi; atenţia este atrasă în
interior, departe de preocuparea instinctivă pentru mediul din jur.
Empatia şi blândeţea sunt şi ele resurse ale Peştilor, în această
zodie personalitatea este flexibilă. Se pliază şi mulează, adaptându-se
situaţiilor schimbătoare, înţelegerea şi compasiunea pentru ceilalţi se
manifestă cu uşurinţă. Peştii se imaginează pur şi simplu în locul
celeilalte persoane. Fără efort, încearcă sa găsească acea trăire
subiectivă străină în interiorul propriei conştiinţe fluide. Totul se
întâmplă ca şi cum conştiinţa Peştilor ar avea proprietatea de-a conţine
simultan toate punctele de vedere posibile ale oamenilor.
În sfârşit, Peştii au aflat din instinct de existenţa nivelurilor
superioare de conştiinţă, încă din copilărie sunt preocupaţi de sondarea
spaţiului minţii, căutând să ajungă la frontierele psihicului. Unii devin
evlavioşi. Alţii ajung sa fie fascinaţi de psihologie. Mulţi capătă interes
pentru clarviziune şi alte fenomene paranormale.
Orice formă ar lua această explorare, ea reprezintă o altă resursă a
Peştilor: simţul posibilităţii propriei transcendenţe. Peştii pot găsi infinite
moduri de exprimare, dar cu toţii vin pe lume cu trei intuiţii esenţiale:
viaţa este un mister, circumstanţele sunt valul acestuia, iar conştiinţa
însăşi este cheia dezlegării lui.
Cele trei resurse sunt date. Mai departe Peştii evoluează pe cont
propriu.
J/titoe, Zodiile 109

Umbra i
Peştii trebuie să fie fascinaţi de propria conştiinţă. Fără această
vrajăj tot efortul pentru evoluţie ar fi blocat. Totuşi, numai fascinaţia este
insuficientă. Conştiinţa trebuie orientată şi disciplinată, or altfel duce la
depresie adâncă.
Pentru Peşti se poate instala atunci o stare de confuzie şi epuizare.
Mintea este inundată de imagini şi impresii. Un val copleşitor de
emoţii, de teama şi de visuri zadarnice îşi matură calea prin conştiinţă,
împovărându-le personalitatea. Iar ei stau înlemniţi, privind cu ochii
mari, în timp ce pivniţele şi carcerele minţii irup, minându-le
individualitatea.
Dacă acele explozii interioare nu pot fi canalizate către creativitate
şt meditaţie, devin mai fatale decât ghilotina şi mai brutale prin acţiunea
mai înceată.
Mai întâi, Peştii pur şi simplu se lasă în voia sorţii. Fac atât de
mult efort pentru a menţine o aparenţă de norrnalitate, încât le mai
rămâne foarte puţină energie pentru strategii de viaţă şi angajamente.
Acceptă o slujbă. Stabilesc unele relaţii. Iar mai departe, Peştii urmează
calea minimei rezistenţe.
Destul de repede viaţa îşi impune propria sa logica. O porneşte în
galop ca un armăsar speriat, în timp ce ei încearcă doar să se menţină în
şa. Din ce în ce mai des îşi văd existenţa ca un spectator sau ca şi cum
ar fi doar personaje dintr-un film de neînţeles.
Această deşertăciune, Ia care se adaugă sensibilitatea lor, îi duce
către ultima capcană: Peştii încearcă să evadeze din lumea obiectivă în
cea subiectivă. Nu mai este vorba de căutarea vreunei revelaţii. Nici de
recunoaşterea calităţilor iluzorii ale vieţii. Caută doar anestezierea.
S-ar putea să se apuce de băut. Ori să devină dependenţi de
tranchilizante sau halucinogene. Umbrele acestea ale zodiei sunt destul
de bine prezentate în literatura astrologică populară.
Există însă şi alte umbre, mai puţin înţelese.
Peştii se pot afunda în cărţi, programe de televiziune sau în
muzică. Pot căpăta obsesia mâncării sau a sexului. Pot dormi zece ore pe
zi.
Nu e nimic râu în asta, nu despre aşa ceva e vorba. Numai că ele
pot fi folosite pentru a stimula subiectivitatea într-o asemenea măsura
încât realitatea obiectivă să fie temporar mascată. Nu se produce nici o
transformare a percepţiilor sau a proceselor cognitive. Are loc doar
respingerea problemelor care ţin de evoluţie şi care sunt înlocuite cu
surogate superficiale şi lipsite de sens.
Umbra Peştilor? Este fuga de realitate. Mintea, cu toată forţa ei
imaginativă şi creatoare, se ascunde de lume, rămânând în aşteptare,
evitând orice obstacol şi aşteptând ca soarta sa împartă şi ultimul rând
de cărţi proaste.
CAPITOLUL ŞASE
PLANETELE
Berbec. Fecioară. Vărsător. Le punem laolaltă şi ajungem înapoi la
simbolul primordial: cercul perfect. Un cerc pasiv – stă în acelaşi loc,
veşnic ca şi cerul.
Pentru ca zodiile să ne poată atinge, trebuie introdusă o forţa
activă. Trebuie ca un intermediar să fie aşezat între noi şi cer, ca să ne
traducă limbajul celest în termeni pământeşti.
Lucrul acesta îl fac planetele. Ele pun sistemul în funcţiune. Fără
ele astrologia n-ar putea exista, totul ar fi mort şi abstract. Planetele
sunt cele care ne ating, nu zodiile. Planetele sunt cele care transportă
energiile zodiilor până la noi, implantându-le în celulele şi ţesuturile
noastre, rnodelându-ne vieţile.
Dar cum se poate aşa ceva? Ideea pare nebunească la prima
privire. Jupiter cel atotputernic este la mai mult de o jumătate de miliard
de kilometri distanţă. Când se naşte un copil, până şi atracţia
gravitaţională a medicului este mai mare. Cum poate avea o planetă
vreun efect asupra noastră? Cum poate ea sa simbolizeze ceva?
Cum funcţionează astrologia? E o problemă alambicată. Aş putea
sa indic spre corelaţia care a fost făcută între crimele pasionale şi faza w
L >l'
1 i { ll* i' fi '
112 ABC-ul astrologiei de lună plină. Aş putea să vă expun
statisticile impresionante care analizează legătura dintre alegerea carierei
şi planetele care răsar sau apun pe cer în momentul naşterii. Dacă
sunteţi interesaţi, puteţi găsi în anexe lucrările de referinţă. Dar nu scriu
cartea aceasta pentru a dovedi valabilitatea astrologiei. Veţi putea să
faceţi şi singuri verificarea ei după ce veţi citi aceste pagini.
Totuşi, mă supără afirmaţia oamenilor că planetele n-au cum să
ne influenţeze. Lăsând ştiinţa la o parte, iată măcar unui din modurile în
care o planeta ne poate atinge în realitate, fără putinţă de contestare.
Căutaţi pe cer într-o noapte înstelată pe Venus sau pe Saturn. Urmăriţi-
le un timp cu privirea. Ce se întâmplă? Vibraţiile electromagnetice
străbat milioane de kilometri în vid, lovindu-ne retina la o viteză 300.000
de kilometri pe secundă, producând modificări biochimice în ochii şi
creierul nostru. Cel puţin în sens vizual planetele ne influenţează în
fiecare zi. Minunea procesului este pur şi simplu voalată prin intrarea în
familiar.
Lumina vizibilă nu este singura formă de energie care ajunge pe
Pământ de la planete. Sunt de asemenea unde radio, microunde, raze X,
radiaţii infraroşii etc. Şi s-ar putea până la urmă să fie şi purtătorul
foiţelor astrologice care ne modelează structura minţii. Sau poate aceste
forţe sunt de o natură complet străina. Pur şi simplu nu ştim. În acest
moment al cursului istoriei nu am ajuns la o teorie coerentă asupra
influenţei celeste. Pierderea este neînsemnată pentru un individ. Chiar
fără să înţelegem mecanismul procesului, o interpretare astrologica
precisă poate aduce un ajutor practic nepreţuit cuiva care are de
înfruntat schimbările vieţii.
Cui îi pasă că nu înţelegem deocamdată exact ce se întâmplă? Este
un gen de nesiguranţă perfect acceptabil în ştiinţele exacte. Fizicienii, de
exemplu, încă nu au o teorie perfect închegată despre modul în care
acţionează gravitaţia. Până acum au descoperit doar cum să descrie
fenomenul foarte precis. Astrologia este în aceeaşi situaţie. Nu înţelegem
cum acţionează planetele, dar am învăţat să le prevedem şi să le
descriem efectele.
Efectele sunt însă absolut reale. Planetele sunt linii de tensiune
care ne leagă într-un anume fel cu forţe pe care încă nu le înţelegem.
Planetele 113
Fiecare dintre ele este ca un filtru care Iasă sa treacă lumina, dar îi
dă şi culoare: Marte îi dă o nuanţă, Mercur alta. Când o planeta trece
printr-o zodie conduce ceva pe Pământ, în acelaşi timp, însă, natura
acelui ceva este modificată, afectată de planetă. Nici o planetă nu ne dă
voie să privim o zodie direct. Intermedierea înseamnă deformare. Ca şi
cum ar trebui să privim zodiile prin ochelari coloraţi.
Cum acţionează ele? încă o dată, nu ştim. Dar iată o părere care s-
ar putea sa nu fie foarte departe de adevăr. E doar scheletul unei idei.
Poate chiar înainte de a îmbătrâni, ştiinţa îi va adăuga „carnea” faptelor
şi observaţiilor.
Zodiacul este o roată imensă pe cer. Un spectru prismatic cu
douăsprezece zone colorate, încercuind Pământul ca un halo. În
interiorul acestui halo se rnişcă planetele. Ele acţionează ca lentilele
colorate, fiecare cu altă nuanţă. Trec prin dreptul zodiilor cu viteze
diferite, uneori oprindu-se, alteori mergând înapoi, întotdeauna preiau
lumina zodiei şi o concentrează, purtând-o până pe Pământ, la fel ca un
copil care aprinde frunzele uscate concentrând razele solare cu o lentilă.
Dar lumina este modificată în timpul transportului; planetele o
denaturează.
Devine acum mult mai complexă decât simplele nuanţe de roşu
sau verde ale Berbecului sau Taurului. Saturn poate adăuga roşului o
tentă de cenuşiu; Jupiter poate nuanţa verdele cu o fărâmă de purpuriu.
Sunt multe astfel de fluxuri de lumină. Noi ştim zece – Soarele,
Luna şi cele opt planete. Pot fi rnai multe. Ajungând pe Pământ toţi
aceşti curenţi se contopesc la fel cum luminile combinate ale unor
proiectoare diferit colorate scaldă scena într~o culoare unică.
Planetele nu se odihnesc niciodată. Curenţii de lumină sunt în
continuă schimbare. Mişcarea lor are loc întotdeauna pe fundalul
alcătuit de zodiac, ale cărui nuanţe le transmit.
Pe Pământ ajunge un curcubeu de raze planetare, care variază de
la un minut la altul. Şi cumva, unul din tonurile acestea, infinit variabile
şi etern înnoite, este cristalizat în interiorul nostru în
114 ABC-ul astrologiei momentul când ne naştem. Unic, irepetabil
şi trecător ca o clipă. Acesta ne reprezintă identitatea şi scopul care vor fi
clarificate pe parcursul vieţii.
Două sisteme solare
Nimic din ce urmează nu are legătură cu modul în care descrie un
astronom sistemul solar. E ca şi cum ar exista două sisteme planetare
distincte, unul pentru astronomi, altul pentru astrologi. Amândouă sunt
alcătuite din aceleaşi elemente: Mercur, Marte, Jupiter etc. Deosebirile
punctelor de vedere le fac să pară absolut diferite.
Astronomul nu priveşte de pe Pământ. El şi-a instalat punctul de
observaţie pe o navă spaţială aflată undeva la miliarde de kilometri
depărtare de Soarele nostru. De acolo sistemul solar apare exact ca în
diagramele din manualele şcolare. Cu alte cuvinte, astronomul îl vede în
mod obiectiv. Ceea ce vede este un sistem ordonat. Planetele se mişca în
aceeaşi direcţie. Fiecare are traseul ei, mai aproape sau mai departe de
Soare. Viteza fiecăreia este relativ constanta. Aproape de centrul
sistemului sunt patru lumi „terestre” – planete mici, din roca, mişcându-
se repede pe orbitele lor, în apropierea Soarelui. Urmează o zonă întinsă
în care se află doar un „abur” de roci: centura de asteroizi. Dincolo de
asteroizi astronomul vede un alt cvartet de lumi, „giganţii gazoşi”. Mult
mai mari decât planetele din rocă, giganţii sunt mingi uriaşe de metan şi
amoniac. Aceste planete se mişcă în spaţii cu mult mai vaste decât ale
lumilor interioare, rotaţia lor fiind mai puţin frenetică, în sfârşit, la
marginea sistemului (după câte ştim) se află Pluton. El este jokerul de pe
masa planetelor: un pitic între giganţi, mişcându-se pe o orbită stranie.
Astrologul vede sistemul solar altfel. Nu vede şi nici nu vrea să
vadă planetele aşa cum sunt. Le vede doar aşa cum par să fie.
Astrologul nu priveşte de la bordul unei nave spaţiale aflate la
jumătatea drumului către centura lui Orion, ci chiar de pe Pământ. El
caută un alt adevăr. Nu adevărul abstract al astronomului, ci un dfc.
Planetele 115 adevăr practic. Nu felul în care sunt lucrurile, ci felul în
care par că sunt.
Ce vede astrologul? Un haos. Unele planete trec în goană prin
zodiac. Luna, cea mai rapidă dintre toate, străbate un semn în două-trei
zile. Pentru multe planete călătoria în jurul eclipticii durează mai multe
decenii. Pluton, de exemplu, are nevoie de 248 de ani ca să facă o rotaţie
completă.
Aceste diferenţe între vitezele orbitale fac ca sistemul solar să fie
într-o continuă schimbare.
La un moment dat Saturn poate fi în Fecioară şi Pluton în
Săgetător. Peste douăzeci şi nouă de ani planeta cu inele revine în
Fecioară după ce şi-a încheiat un tur în jurul Soarelui, între timp însă
Pluton a ajuns abia în Vărsător. Prezenţa lui Saturn în Fecioară are o
anumită semnificaţie, dar faptul că Pluton e într-un alt semn face ca
situaţiile să fie complet diferite. Dacă rnai aşteptăm două secole şi
jumătate le vom regăsi pe Pluton şi pe Saturn din nou unde fuseseră la
început – dar atunci Uranus şi Neptun îşi vor fi schimbat poziţiile şi din
nou situaţia este unică.
Nenumărate milenii trebuie să treacă până când toate planetele să
repete o anumită aşezare în zodiac. Chiar şi atunci, mici modificări ale
orbitelor planetelor datorate interacţiunii câmpurilor lor gravitaţionale în
interiorul sistemului ar induce mici variaţii, în practică putem spune că
în orice moment influenţele astrologice ale poziţiilor planetare sunt altele,
fără precedent şi nerepetabile.
Punctul nostru de observaţie de pe Pământ face ca lucrurile să
devină şi mai confuze. Pământul este a treia planetă de la Soare. Doua
planete sunt mai aproape de centrul sistemului; toate celelalte sunt mai
îndepărtate în spaţiu. Pământul aleargă printre ele cu aproximativ
105.000 km/h. Şi se roteşte în jurul axei ca un titirez. Privind la planete
în acest fel, e ca şi cum am urmări un balet în timp ce facem un traseu
pe montagne nisse. Se pierde întreaga ordine a sistemului solar. E
înlocuită de un nonsens, confuzie şi lipsă de logică.
Retrogradarea
Platforma noastră mişcătoare ne poate da şi alte iluzii, mai
ciudate: planetele se opresc şi pornesc din nou la drum, îşi schimbă
direcţia, se întorc înapoi. Când o planetă pare sa se întoarcă din drum,
spunem că este retrogradă.
De ce se întâmplă aşa ceva? Ce poate face ca o planetă să se
întoarcă, aparent, din drum?
Să ne imaginăm că mergem pe drum cu maşina, înaintea noastră
pe sosea vedem un cal. Atâta vreme cât suntem în urma lui, ochii ne
descriu exact ce se întâmplă: calul merge înainte, în momentul în care îl
întrecem, totul se schimbă. Pentru câteva secunde putem vedea cum
calul se mişca înapoi pe drurn. Este doar o festă pe care ne-o joacă ochii,
dar asta vedem.
Acelaşi tip de iluzie se produce şi în interiorul sistemului solar.
Dar, spre deosebire de scena cu calul, mintea noastră nu-şi dă seama la
fel de repede care este explicaţia. Pământul este maşina cu care
călătorim. Numai două planete, Mercur şi Venus, se mişcă rnai repede
decât el. Toate celelalte sunt nişte cai mai lenţi. Pe măsură ce trecem pe
lângă ei în drumul nostru pe orbita, planetele par ca se opresc şi se
întorc din drum pentru un timp.
Chiar şi cele două planete rapide, Mercur şi Venus, par sa
retrogradeze, dar din alt motiv. Ca şi Pământul, ele se rotesc în jurul
Soarelui, dar mult mai aproape de el. Ochii noştri însă nu ne spun totul
despre orbitele lor. Vedem numai nişte lumini care se mişcă pe cer. În
timp ce planetele cele două se rotesc în jurul Soarelui, noi vedem doar
cum oscilează dintr-o parte în alta. Se întâmplă ca atunci când privim un
copil într-un carusel. Uitându-ne la el, îl vedem cum se mişcă mai întâi
către dreapta, apoi către stânga. La fel le vedem şi pe Mercur şi Venus.
Când trec prin faţa Soarelui, par să se mişte într-un sens. Când trec prin
spatele Soarelui în caruselul orbital, par să se mişte în sens invers.
Aşadar, deşi din motive diferite, rezultatul este acelaşi: Mercur şi Venus
au mers retrograd, la fel ca planetele exterioare.
JfrPlanetele 117
Numai Soarele şi Luna nu suferă acest fenomen.
Soarele nu are niciodată mers retrograd pur şi simplu pentru că
este centrul sistemului. Ne învârtim în jurul lui mereu în aceeaşi direcţie.
Ceea ce ne dă iluzia că el se învârteşte în jurul nostru – la. Fel, în aceeaşi
direcţie.
Luna este singurul corp ceresc important care se roteşte în jurul
Pământului. Ruta sa spaţială nu se modifică niciodată şi platforma de pe
care o urmărim e stabilă. Aşadar nu poate fi vorba despre retrogradare.
Ce înseamnă retrogradarea? Vom analiza mai târziu acest lucru, în
acest capitol. Deocamdată, esenţial este că pentru astrolog sistemul solar
este un loc imprevizibil, lipsit de ordine. Imaginaţi-vă un pavilion de tir
într-un labirint de oglinzi – e pe-aproape. Planetele accelerează şi
frânează fără avertizare. Se apropie de noi, devin uimitor de
strălucitoare, apoi pălesc în depărtare. Se opresc în drum. Se mişcă
înainte şi înapoi. Formează mănunchiuri sau se răsfira pe cer. Ceea ce
vedem este total diferit de universul ordonat al astronomului cu legile lui
invariabile.
Astrologia şi astronomia. Sunt ele oare duşmani naturali? Destul
de des aşa pare. Astronomi respectabili apar la posturile de televiziune,
citesc câteva fraze culese din acele coloane stupide ale rubricilor de
astrologie din ziare şi cu asta pretind că au demonstrat falsitatea
astrologiei. Astrologii pufnesc la rândul lor cu dispreţ faţa de „răceala”
astronomiei, sugerând că ar fi căzut în mâinile unor oameni care au
microprocesoare în loc de inimi.
Păcat, pentru că, deşi astrologul şi astronomul sunt atât de des
distribuiţi în roluri de rivali, ei sunt rude apropiate. Materiile prime ale
muncii lor sunt aceleaşi: spaţiul şi mintea omenească. Diferenţa reală
dintre ei este că pentru astrolog spaţiul – şi, în mod specific, planetele –
au un impact asupra experienţei noastre de viaţă aici pe Pământ.
Astrologia este o astronomie răsturnată, în loc ca mintea să încerce să
înţeleagă universul, folosim universul drept cheie pentru a înţelege
structura minţii. Şi oricât de ciudat ar părea, funcţionează. De ce? încă o
dată, nu ştim. Dar o putem dovedi. Şi dumneavoastră veţi
118 ABC-ul astrologiei putea, după ce veţi învăţa limbajul. La
început credeţi-mă pe cuvânt, însuşiţi-vă cuvintele. Formaţi propoziţii.
Apoi judecaţi singuri.
Prezentarea jucătorilor
Fiecare planetă are o personalitate unică. Fiecare simbolizează un
anumit compartiment al conştiinţei omeneşti. Intelectul. Puterea
personală. Legăturile emoţionale. Un sirnţ al transcendentalului.
Niciunul dintre aceste compartimente nu lipseşte nimănui, toate
hărţile astrologice le conţin pe toate zece. Diferenţele apar doar în
accentuarea diferitelor compartimente şi în modul în care alegem să le
exprimam. Dacă dorim în mod sincer şi deschis sa înfruntăm problemele
pe care le ridică planetele, atunci ele ne pot îndruma. Ne pot învăţa cum
să fim mai fericiţi. Dar dacă ne opunem învăţăturii, devin la fel de
dezagreabile ca lapoviţa plesnită de vânt pe o rana vie. Depinde doar de
noi. Avem o cale interioară: dacă ne hotărâm să învăţam limbajul, planul
lecţiei este la îndemâna noastră. Este harta natală.
Până acum ştim doar despre zece planete* în sistemul nostru
solar. După apariţia telescoapelor orbitale foarte probabil că vom mai afla
şi despre altele. Deocamdată zece sunt suficiente. Să facem cunoştinţă
cu ele.
Planeta: Soarele
Hieroglifă: O
Funcţie: Dezvoltarea unei imagini de sine coerente, operaţionale.
Concentrarea voinţei şi a capacităţii de acţiune. Crearea ego-ului.
Ltisfuncţie: Egoism, insensibilitate, tiranie la adresa altora,
vanitate, infatuare, inflexibilitate; tendinţe dominatoare.
În astrologie Soarele şi Luna sunt numite planete, (n. Tr.)
Planetele 119 întrebări cheie: Cine sunt? Ce tip de experienţe mă
pot ajuta să-mi consolidez şi să-mi clarific imaginea asupra propriei
persoane? Unde îmi pot găsi şi dezvolta puterea personală? Ce tendinţe
inconştiente îmi modelează felul de a vedea lumea?
Un vânt adie călduţ şi sărat. Stăm culcaţi pe nisip după o oră de
surf. Lumina Soarelui curge ca melasa, relaxându-ne fiecare celulă a
corpului. Ce înseamnă Soarele? Pentru a răspunde, nu e nevoie să
meditaţi într-o grotă tibetană. Nu aveţi nevoie nici măcar să citiţi cartea
asta. Tot ce trebuie să faceţi este să mergeţi şi să vă întindeţi pe o plajă
într-o zi de august.
Semnificaţia Soarelui? Simplu: înseamnă viaţă. Ştim asta
instinctiv, nu ne trebuie argumente ştiinţifice. Adevărul este atât de
evident, încât îl simţim. Soarele dătător de viaţă este centrul sistemului
solar. Totul se învârteşte în jurul său. Gravitaţia produsă de masa lui
enormă menţine planetele pe orbitele lor.
Astrologie, Soarele acţionează în acelaşi fel: este centrul de
gravitaţie al personalităţii umane. Este punctul focal al tuturor funcţiilor
diverse care coexistă în fiecare din noi. Simţul identităţii noastre.
Sentimentul de a fi o persoană distinctă cu un anumit mod de a simţi şi
de a privi, de a-şi construi viaţa.
Fără Soare, o persoană ar fi pierdută, paralizată de fantezii
contradictorii, privind fără ţintă în cosmos.
Concentrarea, organizarea – acestea sunt misiunile Soarelui. Dar
cum organizează Soarele cele nouă funcţii ale celorlalte noua planete?
Cum să preia calităţi atât de diferite una de alta ca nevoia de a domina şi
nevoia de a visa, şi apoi să le îmbine în aceeaşi personalitate? în acelaşi
fel în care o face şi cu planetele sistemului său: prin intermediul
gravitaţiei, în acest caz gravitaţia ia o formă psihologică. Este acea
facultate etern-fascinantă, irezistibil-atrăgătoare a esenţei fiecăruia din
noi: ego-ul. Ego-ul este punctul focal al minţii, exact cum Soarele este
punctul focal al sistemului solar. Mecanismele sunt cu precizie paralele.
120 ABC-ul astrologiei r.
Soarele creează ego-ul strecurând o serie de premise în
dimensiunile tainice ale conştiinţei, premise referitoare la scopul vieţii,
premise pe care poate ca nu le vom şti niciodată, dar care ne vor
întreţine fiecare respiraţie de-a lungul întregii vieţi.
Suntem cu toţii puşi în faţa unei tăbliţe goale: naşterea şi moartea,
iar între ele rnulte semne de întrebare. Cineva umple tăbliţa cu munca şi
cariera sa. Altcineva călătoreşte în jurul lumii. Un al treilea devine
dependent de heroină. Al patrulea intră îa mănăstire.
De ce? Fiecare reflectă premisele inconştiente asupra vieţii, care-i
apar întotdeauna fireşti şi evidente. Fiecare îşi reflectă propriul ego.
Fiecare reflectă Soarele.
Acele premise solare formatoare ale ego-ului sunt întotdeauna
arbitrare. De la o persoană la alta variaţiile sunt izbitoare. Dar nu le
simţim arbitrare, întotdeauna ni se pare că se înscriu în ordinea firească
a lucrurilor. Omul de afaceri nu poate să-1 înţeleagă pe traficantul de
droguri; marinarul aventurier îşi poate frământa mult şi bine mintea ca
să-1 înţeleagă pe cel care alege să-şi petreacă treizeci de ani din viaţă în
chilia unei mănăstiri. Propriile premise sunt cât de poate de fireşti –
pentru noi. Nu putem înţelege de ce toţi ceilalţi nu reuşesc să le
înţeleagă.
Soarele, creând ego-ul, creează şi orbirea, şi insensibilitatea.
Suntem prinşi în propria individualitate, izolaţi de infinitele opţiuni
pe care le oferă viaţa. Dar Soarele este totodată cel care ne dă puterea
de-a acţiona. Fără el, ne-arn transforma într-o masă gelatinoasă.
Conştiinţa nu poate interacţiona prin ea însăşi cu lumea; are doar
funcţia să observe şi să reacţioneze în rnod subiectiv. N-ar putea
niciodată să aibă siguranţă în căutarea unui anume gen de experienţe
sau în evitarea altora. Domeniul acesta îi aparţine ego-ului. El este acea
parte a psihicului care face alegerea. Fără alegeri nu se întâmplă nimic.
Pentru a putea alege, ego-ul trebuie mai întâi să se coaguleze şi să
formeze un tot. Trebuie să ia formă personalitatea, cu toate dorinţele ei,
cu toate năzuinţele ei. Trebuie creată o imagine închipuită, care să fie
absolut convingătoare pentru noi. Aceasta este lucrarea Soarelui.
Planetele 121
La o privire larga, identitatea noastră solara poate părea o vanitate,
o poză absurdă. Poate fi o închipuire. Dar nu una total lipsită de bază.
Această închipuire se naşte în adâncul nostru. Are rădăcini.
Locul unde se află Soarele pe harta natală ne ajută să-i vedem
rădăcinile, dar după aceea ele trebuie hrănite, în pofida bravadei de
suprafaţă, ego-ul este timid, ezita să ia o formă. Soarele trebuie îngrijit
cu atenţie, făcut să se simtă în siguranţă, în acelaşi timp, trebuie să nu
permitem ca iluzia grandorii să-i mascheze nesiguranţa. Procesul este
delicat; dacă greşim, trebuie să fie în sensul privilegierii Soarelui. Viaţa
va aduce până la urmă corecţiile necesare. Dar dacă ego-ul nu reuşeşte
să se manifeste cu încredere şi vigoare, totul e pierdut. Devenim doar
nişte forme alcătuite din fragmente psihologice dezorganizate, fără
unitate, fără voinţă sau scop. O cochilie în spaţiu.
Cum hrănim Soarele? Vom intra în detalii mai târziu. Acum să
vedem un exemplu simplu. Să spunem că Soarele se află în Săgetător.
Cum am văzut în capitolul trecut, semnul se referă la capacitatea de a
sparge tiparele, de a aduna experienţă din afara limitelor mediului
obişnuit al existenţei. Cu mitul solar înrădăcinat în Săgetător, o astfel de
persoană ar obţine sentimente mai profunde de bine şi de integrare
psihică în urma unor experienţe de viaţa de tipul celor ale Săgetătorului
– aventuri, salturi de credinţă, călătorii etc. Lucrul rămâne valabil, chiar
daca restul hărţii sugerează un spirit mai degrabă lipsit de ardoare şi de
înclinaţii nomade.
Celelalte unsprezece semne acţionează în acelaşi fel. Fiecare
prescrie o „vitamină” specifică, pe baze empirice, garantată pentru
însufleţirea psihicului. Luaţi vitamina şi Soarele va străluci mai tare.
Cunoaşteţi pe cineva care are o stare de insatisfacţie perpetuă? Care se
uita tot timpul la televizor? Cu gesturi la fel de monotone şi plictisitoare
ca ale unui ascensor? înseamnă că ştiţi pe cineva al cărui Soare este în
stare de inaniţie. Acestea sunt simptomele: dacă nu vă îngrijiţi de hrana
Soarelui, spiritul moare.
Planeta:
Hieroglifă:
Funcţie:
Disfuncţie: întrebări cheie:
Luna
D
Dezvoltarea capacităţii de a simţi sau de a avea reacţii emoţionale.
Dezvoltarea subiectivităţii, impresionabilităţii şi a sensibilităţii.
Dezvoltarea a ceea ce putem numi suflet.
Slăbiciune emoţională, timiditate, lene, stil dezlânat, imaginaţie
hiperactivă, nehotărâre, dispoziţie capricioasă.
Care sunt cele mai importante experienţe pentru fericirea mea?
Atunci când irascibilitatea şi lipsa de logică pun stăpânire pe mine, în ce
formă se manifestă? Care sunt cerinţele emoţionale care îmi motivează
comportamentul?
I
Sticla cu vin de Bordeaux, pe jumătate goala, uitată, sclipeşte
luminată de focul din şemineu. Stai pe sofa, în faţa vetrei din piatră,
lângă noua ta pasiune. Ochii se întâlnesc, privesc în lături, revin,
nesiguri, cu speranţă. Chiar atunci Luna iese din nori şi se revarsă în
camera. Vă înfioară pe amândoi, vă umple privirile cu lumina ei galbenă.
Va aplecaţi unul către celalalt.
Nu sunteţi îndrăgostiţi. Dar e o stare plăcută pentru câteva
secunde.
Luna. Regina Misterelor. Ştim cu toţii semnificaţia ei romantică.
Semnificaţia astrologică e asemănătoare. Luna simbolizează
sentimentele. Pentru a înţelege Luna, începem de unde am început şi cu
Soarele: o privim. După aceea trebuie doar să adunăm doi şi cu doi.
Interpretăm poemul universal, cam cum au făcut-o astrologii Ia început.
Toate indiciile sunt acolo. Trebuie să le găsim şi să facem legăturile.
Pe lângă lumina ei diafană, cel mai evident indiciu oferit este
caracterul nestatornic. Mereu se schimbă, trece dintr-o fază în alta. Spre
deosebire de Soare, nu ştim niciodată ce formă va avea. Nici j^ Planetele
123 j unde sau când o vom vedea. Luna ne ia prin surprindere. Ridicam.
{privirea şi o vedem, palidă ca o stafie pe cerul albastru luminos. Sau l
uitându-se iscoditor pe după brazi la patru dimineaţa. Ori pur şi l simplu
ascunzându-se, devenind invizibilă. Luna pare întotdeauna să
reacţioneze la ceva din afara ei, înfăţişarea sa manifestând acele: reacţii.
Soarele domină spaţiul. Luna este altfel: ea se adaptează şi '. Răspunde,
întotdeauna dând şi luând.
Luna simbolizează acea parte a conştiinţei care reacţionează şi
răspunde, care este sensibilă la lumea din jur, mai degrabă contopin-du-
se şi armonizându-se decât încercând să modeleze sau să se
împotrivească. Reprezintă dispoziţia sufletească, felul în care e simţită
viaţa. Reprezintă impresionabilitatea, substratul iraţional, emoţional al
minţii. Inima: acesta este cuvântul cheie pentru Lună. Emoţia pură.
Luna Iasă celorlalte planete partea raţională din „cap”.
Cu mult mai fluidă decât Soarele, Luna dă imaginaţiei fertilitate,
umplând conştientul cu imagini şi fantezii. Pentru a-şi îndeplini funcţia
vizibil mai dinamică, Soarele trebuie să respingă mult material din
inconştient. Trebuie să păzească ego-ul. Luna în schimb ţâşneşte din
inconştient, desfătându-se cu abundenţa psihicului, necenzurând nimic.
Câteodată intensitatea sentimentelor pe care le creează poate fi prea
mare. Ne copleşeşte. Devenim capricioşi, deprimaţi.
Grea, liniară, dimineaţa zilei de luni nu e prea atrăgătoare pentru
Lună. Funcţia ei este de a simţi, nu de a acţiona sau a lua decizii. Drept
urmare, poate să para leneşă ca un bolovan. Lăsată în pace, Luna n-ar
face decât sa viseze. A alege înseamnă a arde punţile în urma ta. Luna ar
prefera să trăiască în imaginaţie, unde toate drumurile rămân mereu
deschise – pur şi simplu netrebuind să mergi pe unul până la capăt.
Totuşi, Luna este sufletul vieţii. Fără ea toată experienţa trăită ar fi
mecanică, un simplu angrenaj cu roţi dinţate. Luna este cea care ne
oferă fericirea şi împlinirea. Disperarea şi plictiseala sunt tot cadourile ei,
pentru că reprezintă cealaltă faţă a aceleiaşi monede. Luna este dragoste;
este teamă; este căldură umană şi depravare umană. Soarele poate
construi piramide şi navete spaţiale, dar Luna ne dă scânteia din ochi
când le privim.
Ca să fim fericiţi trebuie să înveselim Luna. La fel ca Soarele, şi ea
trebuie hrănită. Harta natală ne dă formula. Deşi interpretarea este
subiectul altui capitol, să vedem pe scurt un exemplu. Să ne imaginăm
că Luna se află în Leu, un semn al expresiei de sine şi al creativităţii,
cum am văzut mai devreme. Cu Luna în acest semn, apare o nevoie
emoţională de a juca un rol în faţa unor spectatori şi a primi aplauze.
Aceasta configuraţie promite un caracter vesel, jucăuş, calitate care este
antrenantă, atrăgătoare. Dar poate avea şi efect contrar. „Interpretarea
actoricească” poate căpăta accente prea viguroase şi supărătoare şi poate
deveni neplăcută. Atunci, lipsita de aplauze, timiditatea Lunii devine
dominantă. Persoana poate fi paralizată de sentimentul, chiar
neîntemeiat, că nu este apreciată şi iubită. Va simţi că viaţa este goală şi
fără rost, oricât de bogată ar părea la suprafaţă, Luna nu caută raţiunea.
N-o interesează. E doar emoţie, nevoie de a iubi şi a fi iubit. Dacă Luna
tânjeşte, inima vieţii devine inima întunericului. Devenim doar un
angrenaj, cu inima sfărâmată, într-un univers haotic. Luna este cea mai
trecătoare şi mai delicata creatură. Este bucuria noastră.
Semnificaţia retrogradării
Soarele şi Luna nu pot avea niciodată mers retrograd. Pentru
înţelegerea semnificaţiei lor conceptul nu este relevant. Dar în continuare
vom investiga planete care au capacitatea de a se opri în drum şi de a-şi
inversa aparent direcţia de mişcare pe cer. Înainte de a merge mai
departe, să înţelegem semnificaţia astrologică a acestui fenomen
astronomic.
Planetele sunt canale prin care zodiile se exprimă, în acest sens,
toate sunt extravertite. Atunci când o planetă este retrogradă, merge în
sens invers curenţilor obişnuiţi. Polaritatea ei se inversează, în loc să se
reverse în afara curn e firesc în modul obişnuit, extravertit, parte din
vitalitatea ei este îndreptată în adâncul minţii, spre inconştient, departe
de lume.
Îfe, Planetele 125
Astrologia tradiţională pretinde adesea că este „rău” sa fie o
planetă retrogradă, că exprimarea ei implică mai multă suferinţă.
Afirmaţia are un grăunte de adevăr, deşi atunci când auzim cuvântul rău
relativ la orice configuraţie astrologică trebuie să devenim imediat
circumspecţi. O planetă retrogradă face ca acel aspect al personalităţii
cuiva sa se exprime cu timiditate sau în sens invers. Dar nu e vorba
numai de atât. Destul de des o asemenea funcţie planetară se manifestă
cu o profunzime şi o sensibilitate extraordinară.
Retrogradarea, mai presus de orice, conduce la independenţă.
Atunci când forţa unei planete nu mai e îndreptată către lume, ea
nu dispare pur şi simplu. Continuă să funcţioneze cu la fel de multă
putere ca oricând, dar îşi schimbă terenul de acţiune. Planetele
retrograde, ascunse la loc sigur în adâncul minţii, la adăpost de
programele sociale care îndrumă calea planetelor mai extravertite, cresc
ca un copil sălbatic, absolut şi probabil periculos de independent.
Problema este cum poate fi convins copilul să iasă din pădure. E
bănuitor faţa de civilizaţie, nu se simte în largul lui. Dacă revine din
pădure cu darurile sale, înseamnă că asta a hotărât să facă.
O planeta retrogradă reprezintă un aspect al propriului caracter în
care persoana nu are încredere. Ea se simte jenata şi nesigură
nejustificat – deşi sentimentele acestea pot îmbrăca masca bravadei şi a
defensivei.
Când vedeţi un Mercur sau un Neptun retrograd, sau oricare
dintre celelelte planete, trataţi-o ca pe un străin. Arnintiâi-vă că se simte
ca într-un ioc care nu-i al lui, speriat să nu facă vreo greşeală. Această
planetă este o comoară de idei proaspete, dar este îngropată adânc.
Pentru a o dezgropa avem nevoie de răbdare şi diplomaţie.
Lucrul cel mai important de reţinut este să nu ne lăsăm
impresionaţi de faptul că o planetă este retrogradă. Sigur că are o
semnificaţie, dar sensul fundamental al influenţei sale rămâne acelaşi.
Mercur este tot Mercur. Jupiter nu va deveni Saturn doar pentru că are
mersul retrograd. Efectul principal este că planeta e domolită.
Încă o observaţie: când o planetă este aproape de momentul în
care intră în mişcare retrogradă sau de cel în care revine la mişcarea
126 ABC-ul astrologiei directă, spunem că este staţionară.
Semnificaţia esenţială a ei nu este alterata, la fel cum nu este nici prin
retrogradare; influenţa ei este însă mai puternică. Acel compartiment al
minţii este expus unui voltaj mult mai mare, Adesea devine trăsătura
dominantă a caracterului, aproape întotdeauna manifestându-se cu
încăpăţânare. Să facem cunoştinţă şi cu alte planete.
Planeta:
Hieroglifă:
Funcţie:
DisfuncHe; întrebări cheie:
Când este retrogradă:
Mercur <?
Inteligenţă
Transmiterea informaţiilor: vorbire, predare, scriere
Asimilarea informaţiilor: ascultare, învăţare, citire, observare
Nervozitate, căutarea unor motivaţii şi pretexte false, dar
convenabile, îngrijorare, nestatornicie, intelectualism, flecăreală,
inconsecvenţă, hiperactivitate în ce constă forţa intelectului meu şi în ce
constă slăbiciunea? Care sunt calităţile mele de comunicare şi care sunt
defectele?
Mintea îndreptată către ea însăşi, eliberată pentru a gândi
independent, imaginativ, inovator. Dificultăţi posibile în exprimare; nu se
găsesc cuvintele.
Un noroc neaşteptat: ai fost selectat ca participant la o emisiune-
concurs TV. Daca norocul durează, câştigi o maşină nouă şi luxoasă şi o
săptămână în Hawaii. Dacă nu, „şansa” e să apari ca un nătărău în faţa
a zece milioane de oameni. Ai fost instruit, machiat. Avansezi în lumina
reflectoarelor, zâmbind ca Miss America, încordat ca un astronaut la
momentul T minus unu.
Treci prin conversaţia glumeaţă cu prezentatorul. Cine eşti? Cu ce
te ocupi? îţi saluţi oponentul. Şi acum tensiunea. Cine a jucat rolul
âfc. Planetele 127 principal ca parteneră a lui Bogart în Somnul
de veci? Tic, tic, tic. Gândeşte-te mai repede. Buzz! Dacă nu eşti rapid,
adversarul o să plece acasă în Chevrolet-ul cel nou. Unde e Tasmania?
Ce este tridacnd? De unde vine denumirea de bikini? Şi aşa mai departe.
Perle de sudoare îţi curg pe frunte. Gândeşte, gândeşte, gândeşte. Care a
fost primul om care a pus piciorul pe Lună? Cum îl chema oare? Ceasul
ticăie. Ai găsit! Loveşte buzerul!
Îţi poţi face bagajele pentru Hawaii. Mercur te-a scos la liman. Ea e
planeta responsabilă de biblioteca din mintea noastră. Funcţia ei e să
gândească. Sa ştie. Sa facă deducţii. Să fie logică. Când Mercur e la
mijlocul scenei, mintea ne e limpede şi alertă. Inteligenţa funcţionează la
cote maxime şi suntem la fel de nervoşi ca un fumător care urmăreşte la
televizor o emisiune despre cancerul la plămâni.
Pe măsură ce planetele se apropie de Soare, se mişcă mai repede.
Chiar şi îndepărtatul Pluton, cel mai lent, face aproape cinci kilometri pe
secundă, Instanţele de judecată de pe Pământ ar spune că depăşeşte
viteza legală, dar pe lângă vitezele celorlalte planete, pare rnai degrabă ca
stă. Pământul, de exemplu, se mişcă în medie cu peste 29 de kilometri
pe secundă – de şase ori mai repede decât Pluton. Dar lasoul orbital al
lui Pluton este de patruzeci de ori mai lung.
Nici o planetă nu este mai aproape de Soare decât Mercur. Şi nici o
alta nu se mişcă cu mai mult zel, şuierând prin spaţiu cu 48 de kilometri
pe secundă, îşi termină o rotaţie în 88 de zile, în timp ce Pluton are
nevoie de 248 de ani. Aşadar, e de peste o mie de ori mai rapidă.
Când capul începe să vi se învârtească, e semn bun. Intraţi pe
lungimea de undă a lui Mercur. Aceasta este planeta minţii, a funcţiilor
liniare, logice. Cum se mişcă mai repede decât oricare alta, se referă la
acea parte a conştiinţei care deţine toate recordurile de viteză psihice:
gândurile, cele care întreţin secundă de secundă circuitele minţii.
În miturile antice, Mercur era mesagerul zeilor. Prin tradiţie, este
legat de comunicarea vorbită şi scrisă. Asocierile acestea sunt valabile,
dar energia lui Mercur e primară, însemnând jocul de imagini
128 ABC-ul astrologiei apărute în minte în urma unor asocieri
libere, răspunsul conştiinţei la stimulările simţurilor. Cuvintele vin după
aceea, ca o creaţie culturală, sunt doar o cale de a impune o ordine în
confuzia produsă de percepţii.
Limbajul este numai terenul de joacă al lui Mercur. Cu toate astea,
o influenţă puternica a lui Mercur indica adesea un bun vorbitor.
Oricum, întotdeauna îl indică pe gânditor. Gândurile acestea pot fi înalte
şi abstracte sau doar repetarea în gând a listei de cumpărături. În
oricare dintre situaţii, cascada lor se prăbuşeşte în minte cu o viteză
ameţitoare: 48 de kilometri pe secundă, însă destul de des se învârtesc în
cerc.
Cei care privesc un rnercurian au deseori impresia ca acesta face
78 de rotaţii pe secundă, în timp ce noi ceilalţi facem numai 33. Viteza
aceasta este atât forţa planetei, cât şi obligaţia sa. Ea absoarbe impresiile
mai repede decât oricare altă planetă, atât de adâncă este fascinaţia faţă
de formele, sunetele şi ideile lumii. Iar procesarea acestor impresii e
făcută la fel de clar şi de lipsit de subiectivitate ca o oglindă.
Percepţiile ar putea trece însă prin minte nedigerate. Ca o colecţie
de cărţi a unui baron analfabet din evul mediu, ar putea rămâne pe
rafturile minţii ca atâtea alte obiecte colorate, lipsite de semnificaţie.
Ai vreo cunoştinţa care-ţi poate spune anii în care a compus
Beethoven fiecare dintre simfoniile sale, dar a cărui faţa nu se luminează
sau bate tactul când le ascultă? Este influenţa unui Mercur năvalnic.
Planeta aceasta îşi poate „mări turaţia” până la diviziunea marcată cu
roşu fără a lăsa să se observe prea mult. Doar o mulţime de cuvinte. O
mulţime de citate concise. Poate transforma pe cineva într-o persoană
subjugată de bagatele.
Alt risc din partea lui Mercur: gândirea şi funcţiile noastre
perceptive pot fi lesne denaturate de temeri şi prejudecăţi care au prins
viaţă în propriul ego.
Însăşi astronomia ne avertizează împotriva acestei capcane întinse
de Mercur. Cum? Vizual, Mercur este strâns legat de Soare. Cei doi nu
sunt niciodată prea depărtaţi pe cer. Astronomii au ştiut aceasta de
Planetele 129 milenii, dar până în secolul al şaisprezecelea nu au
înţeles de ce: orbita lui Mercur este atât de apropiată de Soare în
comparaţie cu cea a Pământului, încât cei doi nu sunt separaţi niciodată
printr-un arc de cerc mai mare de 28 de grade. Noi ne aflăm Ia o distanţă
atât de mare de ei încât ne apar mereu foarte aproape unul de altul.
Mintea se roteşte pe o orbită în jurul ego-ului la fel cum Mercur se
roteşte în jurul Soarelui.
Fără atenţie şi modestie, s-ar putea sa vedem numai ce vrem să
vedem. S-ar putea să ne selecţionăm percepţiile, făcând mereu efortul de
a sprijini un model de realitate cât mai convenabil pentru ego-ul nostru.
Acest fel de denaturare a realităţii în interes propriu, precum şi o
stare permanentă de defensivă sunt alte capcane ale lui Mercur. Această
planetă poate ca, pe baza unor fapte date, să demonstreze orice doreşte,
sau, atunci când nu reuşeşte, poate vorbi atât de repede şi înverşunat
încât sa nu se observe găurile raţionamentului. Comportarea care-1
dezminte pe Mercur în acest caz este nervozitatea. Are mai multe
tresăriri şi mişcări convulsive decât orice altă planetă.
Avem nevoie de percepţii. Ele sunt hrana minţii. Poziţia pe care o
ocupa Mercur pe harta natală ne învaţă cum să le şlefuim şi sa le
rafinăm. Dar ne şi avertizează asupra prejudiciilor şi punctelor
nevralgice. Sarcina noastră este să-1 transformăm pe Mercur din
linguşitorul Soarelui în prim-rninistrul său. Mercur n-are nevoie să ştie
care este sensul vieţii. Preocupările lui sunt mai imediate: trebuie să
adune informaţii cu care să alimenteze Soarele. Observaţia, transferul de
informaţii – acestea sunt funciile lui Mercur. Nimic altceva nu mai este
necesar.
Planeta: Venus
Hieroglifa: Q
Funcţie: Redarea echilibrului unei sensibilităţi instabile.
Stabilizarea unei reţele de legături emoţionale care să sprijine persoana.
Dezvoltarea capacităţii de a da o replică frumoasă.
Indolenţa, priceperea de a-i manevra pe alţii, vanitate, lipsa tăriei
de caracter; prada continuă a senzualităţii
Cum pot să mă calmez? Cum trebuie să fie partenerul meu? Ce pot
eu aduce într-o relaţie?
Poate fi cauza timidităţii sau retragerii din societate. Comportare
„nătângă” în preajma celor de sex opus. Îndoieli cu privire la propriile
calităţi într-o relaţie. Minte creativă care poate fi liberă şi inventivă.
Soarele apune dincolo de câmpia înzăpezită. Umezeala toată a
îngheţat în aer, cerul e limpede precum cristalul. Rămurelele copacilor
par un filigran în depărtare. Ochii se odihnesc. Lumina orbitoare a
Soarelui devine tot rnai slabă peste zăpada albă ca varul; încep să se
formeze umbre. Apar linii ascuţite şi muchii. Pe nesimţite, tonurile de
cenuşiu şi negru încep să domine peisajul. Albastrul strălucitor proiectat
din ceruri capătă adâncime. Cobaltul păleşte în azuriu, azuriul în
nuanţele de indigo şi violet ale începutului de noapte.
Deodată, iata-1. În aurora albastră a Soarelui căzut dincolo de
Pământ scânteiază un diamant. Luminos. Splendid. Curând va fi destul
de strălucitor ca să arunce umbre palide. Adorat de milenii, este
Luceafărul de seară. Şi-acum încă ne mai poate tăia răsuflarea.
Daca Soarele e rege şi Luna e regina, atunci prinţesa cerurilor este
cu siguranţă Venus. Lumina ei e mai slabă, dar o întrece pe a tuturor
celorlalte corpuri de pe cer. Imaginaţi-vă o perlă încălzita la
incandescenţă: aşa e Venus. Albă ca fulgerul dar cu o tenta mai
catifelată. Aurie. Este cel mai minunat giuvaer din vitrina cerească.
Daca poezia acestor cuvinte vă mişcă, înseamnă că ea atinge şi
acea paite a minţii pe care astrologii o numesc Venus. Ea e zeiţa
frumuseţii. Cumpănire, armonie, echilibru – acestea sunt cheile vibraţiei
venusiene. Ea ne poate îndruma să creăm armonii de culori, forme şi
sunete, sau sa ne lăsăm impresionaţi de armoniile existente.
^^ffw^^^'* au^ Planetele 131
Venus da naştere simţului pentru frumos. Ea este aceea care ne
aduce lacrimi în ochi când privim apusul de soare peste câmpia
înzăpezita.
Atunci când Venus are un rol important în harta natală, persoana
nu este neapărat un Michelangelo sau un Claude Monet, dar invariabil
are tablouri pe pereţii camerelor sau o colecţie interesantă de muzică.
Dacă întrebăm pe un venusian despre creaţiile personale, acesta poate
pretinde că nu are ureche muzicală sau că are zece degete amorţite – dar
pe undeva prin pod are o colecţie de poezie sau o chitară veche. Iar daca
îl puteţi convinge să vă cânte o melodie, pregătiţi-vă de surprize: veţi
avea impresia că aflaţi pentru prima oară cine este.
Nu e destul să spunem că Venus conferă înclinaţii artistice. Asta
ar fi tot un fel de prezicere a viitorului. Mult mai folositor este să-i
îndemnăm pe cei născuţi sub influenţa ei să-şi dezvolte activ
posibilităţile creatoare. Cu cât au o imagine de sine mai apropiată de a
unui „artist”, cu atât se simt mai armonizaţi cu ei înşişi şi cu lumea. Ei
sunt pictorii, muzicienii, actorii şi poeţii care ne încântă pe toţi. Dacă
resping aceasta, plutesc în derivă departe de stâlpii adânci de ancorare a
psihicului.
Venus este mai mult decât artistul cosmic. Ea poate de asemenea
armoniza toate facţiunile concurente ale psihicului fiecăruia. Seninătatea
interioară este darul său. În vechile culturi ea este zeiţa păcii – pacea
minţii, cât şi orice înţelegere între naţiuni. Poziţia ei pe harta natală
sugerează întotdeauna tipul de experienţă care ne poate ajuta să ne
dobândim calmul. Ea este varianta propusa de cer în locul valiurnului.
Pentru a continua trebuie să ne întoarcem puţin la astronomie.
Venus este planeta cea mai apropiată de Pământ. Celălalt vecin al
nostru, Marte, nu se apropie niciodată la o distanţă mai mică decât
dublul celei dintre noi şi Venus. Toate celelalte sunt cu mult mai departe
în spaţiu. Apropierea dintre Venus şi Pământ se manifestă şi în alte
privinţe: în ceea ce priveşte masa şi diametrul, ea este geamăna
Pământului. Dacă n-ar fi acea atmosferă de acid sulfuric şi temperaturile
de 450-500 °C, Venus ar putea fi o versiune tropicală a Pământului
nostru.
Ce-ar putea însemna toate acestea? Sa revedem indiciile: Venus
este, fizic, aproape. Ea dă impresia că manifestă „empatie” faţă de noi.
Este probabil cea mai frumoasă planetă de pe cer. Ce alt simbol ar putea
reprezenta decât al capacităţii de a forma relaţii? Cum ar putea fi altceva
decât zeiţa dragostei?
Relaţiile: cu toţii ne naştem simţindu-ne jumătăţi ale cuiva. Ne
petrecem mare parte din viaţă căutând cealaltă jumătate sau înfruntând
dificultăţile convieţuirii, după ce-am găsit-o. Pentru toţi oamenii, practic,
relaţiile pun cele mai mari probleme în viaţa. Aşa curn Venus este cea
mai strălucitoare planeta, problemele pe care ea le reprezintă sunt
probabil cele mai stringente la care trebuie cineva să facă faţă. Şi cel mai
greu de rezolvat.
Nu putem progresa prea mult la capitolul dragoste fără altcineva
din afara noastră. Trebuie să avem parteneri. Venus ştie acest lucru, aşa
că „ne face reclama”. Deseori ne acordă frumuseţe fizică, semnalând în
acest fel că „lucrarea” noastră ţine de domeniul relaţiilor. Sau, dacă nu
ne dă frumuseţe ca a stelelor de cinema, ne dă un farmec senzual
irezistibil. Sub influenţa ei, şi personalitatea devine atrăgătoare.
Echilibru. Curtoazie. Eleganţa vorbelor şi a gesturilor. Un venusâan nu e
niciodată insistent, în schimb ne învăluie ca apele fluxului, înainte de a
ne da seama, suntem copleşiţi.
Locul lui Venus pe harta natală este foarte important, tocmai
pentru că relaţiile noastre cu cei pe care-i iubim sunt teme de evoluţie
personală profunde. Zodia care o adăposteşte ne da indicaţii asupra
nevoilor persoanei, asupra a ceea ce o atrage. Daca Venus e în Gemeni,
persoana caută un partener care să-i ofere stimulare mentală – care nu
înseamnă neapărat să discute în pat despre Kirkegaard, ci să-i facă
plăcere o conversaţie inteligentă şi să aibă dorinţa de a încerca noi
experienţe. Apare de asemenea nevoia mai multor parteneri – prieteni,
dacă nu iubiţi. Pentru cei care o au pe Venus în Rac, situaţia se schimbă
complet. Aici totul este mai calm, emoţiile sunt mai pure. Monogamia
apare mai uşor şi este mai bine acceptată.
La fel ca Mercur, Venus este o planetă interioară, mai apropiată de
centrul sistemului decât Pământul. Asta înseamnă că, din punctul
îfcPlanetele 133 nostru de vedere, niciodată nu se va îndepărta
prea mult de Soare. Cea rnai mare distanţă între ele este de 48 de grade.
Şi, din nou ca şi Mercur, acest lucru o leagă de ego. Ea poate înzestra
individul cu vanitate şi stăpânire de sine, transformând dragostea într-
un subiect de telenovelă. Farmecul ei poate deveni alunecător, atracţia
personală poate fi folosită pentru manevrarea altora. Poate reprezenta
playboy-ul sau femeia fatală colecţionară de trofee. Lâncezeala şi o
senzualitate pasivă, hedonistă, pot deveni dominante ale caracterului.
În cel mai rău caz, ne-o putem imagina pe Venus ca pe-o regină
trecută a ecranului, stând întinsă pe divan, înconjurată de fotografiile
îngălbenite ale unor reclame vechi, mâncând bomboane de ciocolată,
grasă şi închipuită.
Ne-am născut cu toţii flămânzi, deşi leacul împotriva nesaţului nu
e uşor nici de cunoscut, darmite de găsit. Potolirea acelui apetit, chiar
dacă doar temporară, este arta lui Venus. Metodele ei sunt diverse,
scopul, mereu acelaşi: să ne ajute să aflăm un moment de pace – în
braţele persoanei iubite, în timpul unui adagio dintr-un cvartet de coarde
sau pe un vârf de munte, când sufletul se lasă transportat. Oriunde s-ar
afla, Venus ştie să ne îndrume către acel moment, dacă o ascultăm, îi
putem urma sfatul sau îl putem ignora. Alegerea ne aparţine, ca
întotdeauna.
Planeta:
Hieroglifa:
Funcţie:
Marte
C?
Dezvoltarea voinţei Cultivarea curajului.
„Antrenamentul impunerii autorităţii”
Sensibilitate extremă sau insensibilitate, egoism, cruzime, sadism,
bombasticism, iritabilitate, „persoană cu arţag”.
Ce bătălii va trebui să port? în ce direcţii trebuie să mă afirm
pentru a nu mă angaja în conflicte lipsite de sens? Cum îmi pot ascuţi
voinţa? în ce fel îmi manifest agresivitatea?
Când este Extraordinară rezistenţă. Ezitare în retrogradă:
impunerea autorităţii sau în exprimarea unor cereri. Comportare pasivă.
Mânie controlată, dar interiorizată.
Lată-te extaziat, cu cartea aceasta în mâini. Ce fraier! Acum, după
ce-ai dat banii, pot să-ţi spun. Editorul meu şi cu mine o să mâncăm
caviar şi o să bem Saint Emilion, mulţumită ţie. Un prost se desparte
uşor de banii lui.
Va simţiţi mânioşi? Surprinşi? Aveţi nevoie să vă adaptaţi la o
nouă realitate, ameninţătoare? Sper ca da, pentru că, dac-o veţi face, aţi
pornit-o pe drumul cel bun către înţelegerea lui Marte.
Repet, ne întâlnim cu un simbol care n-ar trebui să fie o noutate
pentru nimeni. Eticheta e străină, atât şi nimic mai mult. Sentimentul,
aspectul conştiinţei la care se referă, este la fel de familiar ca gravitaţia.
Este agresiunea.
Marte este prima planetă dincolo de orbita Pământului. Mercur şi
Venus sunt mai aproape de centru, într-un anume sens, putem spune că
ne rotim în jurul lor. Vizual, aceasta le „leagă” de Soare; nu pot apărea
niciodată prea departe de el. Pentru planeta roşie, situaţia este alta. Ea
poate merge oriunde vrea, independentă de alte influenţe.
Observaţia aceasta astronomică simplă ne spune foarte multe
despre Marte. E planeta libertăţii. A independenţei. A autodeterrni-nării.
Un ochi sângeriu pe cerul nopţii – cei din vechime i-au captat imediat
mesajul. Ei 1-au identificat pe Marte cu zeul războiului, temân-du-se de
el. Arogant şi irascibil, atunci când se mişca, ei tremurau.
Au trecut eoni, au apărut alte aspecte ale realităţii. Ştim acum ca
Marte este o lume micuţă, de mâna a treia, o planetă pustie şi
înfrigurată, apărată de o fărâma de atmosferă prăfoasă. Nimic de temut.
Dovezile sunt concludente. Pe suprafaţa lui au ajuns sonde spaţiale. Au
fost trimise fotografii pe Pământ. Nu s-a găsit nici un indiciu care să
susţină teoria ca Marte ar fi sălaşul zeului războiului. Nu s-au găsit
soldaţi herculeeni cu bicepşii umflaţi. Nici amazoane. Nu curge
testosteronul prin canalele lui. De fapt, nu s-au găsit nici canale.
^to.
Planetele 135
Totuşi, pentru astrologi Marte rămâne simbolul comportamentului
impunător şi agresiv. Un „zeu al războiului”. De ce? Pur şi simplu pentru
că observăm că are acest efect. Chiar şi o privire superficială asupra
câtorva harţi natale arată că acolo unde Marte are un rol important,
personalitatea este agitată, semeaţă şi directă.
Vechile remarci astrologice despre Marte ne trimit înapoi în vremea
când preoţii caldeeni se întreceau să sacrifice un miel ori de câte ori li se
părea că planeta roşie le dă vreun semn. Având din punctul lor de vedere
o influenţă absolut „malefică”, o legau în mod foarte strict de lucrurile
neplăcute. Conflict. Dezacord. Ostilitate. Teroare. Realităţile acestea sunt
marţiene; nici o obiecţie. Dar am pierde esenţialul dacă le-am plasa în
primul rând. Mai înainte de orice, Marte simbolizează puterea voinţei
umane. Aceasta este planeta care ne dă avântul de a face tot ce dorim.
De a ne modela vieţile. Şi de-a zdrobi tot ce ne stă în cale şi ne împiedică.
În mod clar, energia lui Marte este prea periculoasă pentru a ne
juca. Atunci când Marte devine rău, nu există planetă mai oribilă. Poate
fi îngrozitor de crud, neiertat de egoist, insensibil dincolo de puterea de
înţelegere. Daca exista un „instinct de ucigaş”, e simbolizat de planeta
Marte.
Atunci, de ce nu ataşăm cărţii acesteia un buton pentru a-1
arunca în aer? Pentru că fără planeta roşie am fi morţi. Dacă Marte ar fi
distrus, am merge cu toţii la culcare. Ea este planeta entuziasmului.
Marte pune o scânteie de lumină în ochii bătrânilor şi adaugă sare şi
piper spiritului femeilor, la bătrâneţe. Marte îl ajută pe alergătorul
maratonului să sprinteze pe ultima jumătate de milă. Marte este cel care
explodează în temperamentul violonistului când cântă cu iuţeala
fulgerului pasaje din Paganini. Marte este cel care susţine voinţa omului
la Dachau, Wounded Knee* sau pe străzile Calcuttei.
* Dachau – mare lagăr de concentrare din Germania (1933-1945);
Wounded Knee – loc în sud-vestul statului Dakota de Sud, S. U. A.,
unde, în 1890, mai mult de 300 de indieni sioux au fost masacraţi de
soldaţi americani.
Instinct de ucigaş? Uneori. Instinct de supravieţuire? Voinţa de-a
trăi? Cu siguranţă.
În Marte nu se poate ascunde un las. Cea mai sigură cale de a-1
face pe Marte să devină dezagreabil este să lăsăm frica să hotărască în
locul nostru. Marte are nevoie de aventură. De încordare. Are nevoie de
ocazia, de a-şi atinge limitele. Războinic fioros, incult, prieten pe care ar
fi foarte potrivit să-1 avem alături când ne opreşte un cuţitar sub un
felinar şi ne cere banii. Dar pe care poate ca nu 1-arn lua cu noi la
bibliotecă într-o după-masă liniştită – pentru că s-ar putea să-ncerce
aruncarea greutăţii cu volumele din cel mai gros dicţionar, ca să-şi pună
sângele în mişcare.
Cum să ne asigurăm că Marte va fi supravieţuitorul şi nu
ucigaşul? Hrănindu-1 cu ce doreşte. Reţeta o luăm din harta natală.
Să ne imaginăm că o femeie are planeta Marte în Capricorn, semn
al autodisciplinei şi ambiţiei. Ea are un vis secret: şi-ar dori să conducă
singură un atelaj de-a lungul Labradorului şi să-şi descrie aventurile
într-o carte. Ar fi o experienţă marţiană, pentru că implică o trăire
intensă, stârneşte fiori de teamă şi cere o voinţă puternică. Este, de
asemenea, caracteristică pentru Capricorn, pentru că pretinde un efort
serios de organizare, este solitară şi are implicaţii în carieră – cartea pe
care vrea s-o scrie.
Ar trebui să-şi lase serviciul şi să înceapă să caute câini husky de
sanie? Nici un astrolog n-ar putea şti. Ştim însă că e destinul ei să treacă
prin asemenea aventuri provocate de Marte în Capricorn. Poate că nu în
Labrador. Sau poate că da. Dacă ştie cu fiecare fibră că trebuie să
meargă acolo, dar nu acţionează cum îi cer sentimentele, atunci Marte al
ei nu are nici o supapa de siguranţă. E pus la colţ. Vedem ucigaşul. Ea
devine din ce în ce mai iritabilă, sensibilă la ofense, certăreaţă. Caută în
toate nimicurile motive de competiţie. Şi sigur că cei din jur nu o mai
suportă mult timp. Devin şi ei nervoşi. Primeşte înapoi exact ceea ce
oferă. Cu alte cuvinte, are oricum porţia de stres, însă nu sub forma pe
care şi-ar dori-o sau de care ar avea nevoie. S-ar fi simţit cu mult rnai
bine înfruntând urşii aceia polari.
Să înfrunte ursii: e tot ce trebuie să ştie cineva despre Marte.
Planetele 137
Planeta:
Hieroglifa:
Funcţie:
Când este retrograda:
Jupiter ^
Păstrarea credinţei Dezvoltarea vitalităţii şi încrederii. Ridicarea
moralului. Depăşirea exagerată a limitelor, optimism exagerat, infatuare,
pretenţiozitate, respingerea realităţii care nu convine. Ce fel de
experienţe m-ar ajuta să am mai multă încredere în mine şi în viaţă? în
ce situaţii s-ar putea să am prea multă încredere?
Credinţă interioară cu rădăcini adânci Poate da persoanei un
comportament foarte serios. Poate inhiba deschiderea emoţională.
Ploaie rece, ceaţa, umezeală adusă de vântul vijelios din nord. Zece
zile nu se mai opreşte. Peste tot e noroi. Frigul trece prin ciorapii şi
puloverele de lână ca prin plasele de pescuit. Ai căpătat un guturai
destul de rău ca să devină iritant, dar nu şi ca să obţii recomandarea
unui repaus la pat. Când deschizi ochii, în fiecare dimineaţă, cauţi cu
privirea dincolo de perdelele de nori. În fiecare dimineaţă, găseşti acelaşi
cenuşiu şters, fără viaţă. Trei zile, cinci zile, opt zile. Nimeni nu mai
vorbeşte. Nu se mai aude nici un râset. Nici o glumă. Aşteptarea pare să
nu se mai termine.
Şi dintr-o dată apare Soarele pe un cer de culoarea acvamarinului.
Un vânt din sud aduce aer cald prin fereastra dormitorului. Păsările
cântă. Copiii se joaca. Pomii sclipesc de parc-ar avea frunzele de
smarald. E sâmbătă! Ce simţim? Fericire. Recunoştinţă. Eliberare.
Mulţumire. Triumf. Marca astrologică a tuturor acestor senzaţii este
Jupiter.
Jupiter – regele zeilor. Planeta cea mai masivă a sistemului nostru
solar. Dacă am pune la un loc toate celelalte planete, toţi sateliţii lor,
asteroizii, meteorii, cometele, totul cu excepţia Soarelui, şi le-am da
forma unei mingi, tot n-ar ajunge la greutatea lui Jupiter singur.
138 ABC-ui astrologiei
Astrofizicienii ne spun că atunci când se formează o planetă, ar
avea nevoie doar de o masă mai mare pentru a deveni stea. Dacă un corp
ceresc devine suficient de greu, reacţiile nucleare sunt iniţiate şi se naşte
un soare. Jupiter a trecut pe lângă o asemenea situaţie. Sistemul nostru
solar ar fi putut avea doi sori.
Navele spaţiale au îmbogăţit şi mai mult imaginea. Când sondele
Voyager au trecut pe lângă Jupiter, au transmis pe Pământ unele date
care încă dau bătaie de cap oamenilor de ştiinţă. Planeta radiază foarte
multă energie, cu mult mai multă decât se aştepta. E ca şi cum Jupiter
n-ar fi acceptat sa fi pierdut în urma tentativei de-a deveni o stea – chiar
şi acum, după cinci miliarde de ani, încă mai încearcă să strălucească cu
lumina proprie.
O planetă cu pretenţii de stea: aceasta este Jupiter. Ca un rege în
exil, şi-a întemeiat un regat minor la o distanţă sigură de adevăratul
centru de putere. De acolo domină sferele exterioare ale sistemului solar
şi un uriaş alai de sateliţi – între care patru de dimensiunea lui Mercur.
Dar Jupiter nu este un tiran. Spiritul lui nu este acesta. E mai degrabă
ca bunul rege Venceslav. Expansiv, generos, bine dispus, astrologia
tradiţională îl consideră cea mai norocoasă planetă.
Există un cuvânt care redă esenţa lui Jupiter: credinţă. Mai presus
de toate celelalte, este planeta credinţei. Nu în sensul de „cred în Tatăl,
Fiul şi Sfântul Duh”, nimic atât de formal, ci mai degrabă o credinţă
mult mai primitivă. O credinţă în viaţă. O certitudine nezdruncinată că
viaţa merită trăită. Zece zile de ploaie, apoi Soarele străluceşte din nou –
circuitele Jupiterului nostru încep să zbârnâie. Când Jupiter joacă un rol
important în structura psihică a unei persoane, putem observa de obicei
o persoană de înaltă ţinută, care se mişca cu eleganţa naturală a unui
adevărat aristocrat. Este mărinimoasă, expansivă, dispreţuieşte
meschinăria şi fandoseala, întotdeauna există un element inefabil în
preajma unui jupiterian, ceva mai măreţ decât viaţa. Suntem în prezenţa
unei stele. Din păcate, s-ar putea ca şi persoana în cauza să fie
conştientă de aceasta.
Jupiter este planeta pretenţiozităţii şi a infatuării. E posibil să nu
fie de fapt decât o cochilie fermecătoare, cu iluzii exagerate asupra
Planetele 139 propriei glorii. Exigent şi despotic, poate ţine lângă el
o curte de fantome, ca un ţar detronat. Iar când fantomele nu-şi mal
joaca rolul, se poate supăra ca un copil insultat. Nu va rămâne mult
timp îmbufnat, Jupiter are un spirit optimist, întotdeauna îşi revine
după un necaz. Clovn al cosmosului, încrederea sa în viaţă este
inepuizabilă. Nimic nu-I poate doborî, înfrângerea nu se înscrie în
vocabularul său.
Dar înfrângerea face parte din vocabularul vieţii. Pentru toată
lumea va exista la un moment dat un munte prea înalt, o boală prea
greu de depăşit, o relaţie prea imposibilă. Aceştia sunt demonii de care
Jupiter nu se poate apăra. El nu se poate retrage cu graţie, dar nu din
cauza vreunei bravade pe jumătate sinucigaşe. Aceasta este o
mentalitate mai apropiată de Marte. Jupiter pur şi simplu nu se poate
imagina pierzând.
O imagine clasică a lui Jupiter este cea a unui nebun cu ochii
legaţi care păşeşte cu încredere peste marginea unei prăpăstii. Acolo
unde se află planeta pe harta natală există o arenă a vieţii în care
suntem incontestabil norocoşi – şi una în care trebuie să ne ferim de
! încrederea oarbă în norocul nostru. Optimismul exagerat,
trecerea ' dincolo de limitele fireşti şi aşteptările nerealiste sunt
capcanele orică-
: rui monarh. Jupiter ar putea să plonjeze în ele cu graţia unei
lebede.
: Astrologia tradiţională îl numeşte pe Jupiter „Marele Benefic”.
Astrologii îl iubesc, dar nu-i văd foarte clar caracterul. Au dreptate
' atunci când susţin că Jupiter ne face să ne simţim bine. Ceea ce destul
ide des nu reuşesc sa vadă este ca el ne poate conduce şi pe calea
descendentă. Regii şi nebunii – o linie atât de subţire îi separă. Iar
Jupiter oscilează între ei, nesigur ca o monedă aruncată în sus.
Planeta: Saturn
Hieroglifa: t)
Funcţie: Dezvoltarea autodisciplinei. Dezvoltarea respectului de
sine. Sporirea încrederii în propriul destin, împăcarea cu solitudinea.
Dâsfuncţie: întrebări cheie:
Depresie, melancolie, cinism, răceală, indiferenţă, lipsa reacţiilor,
munca ia aspect de corvoadă, lipsa imaginaţiei, reţinerea emoţiilor,
materialism.
Pe ce arenă a vieţii trebuie să învăţ să acţionez singur? în ce
situaţii lipsa autodiscipli-nei va avea mai repede consecinţe supărătoare?
în ce privinţe îmi vor fi puse la încercare mai serios posibilitatea de a visa
şi de-a avea încredere? Independentă cu rădăcini adânci. Poate indica un
„singuratic”. Rezerve enorme de tărie interioară. Autodisciplină
emoţională. Îi poate fi greu să refuze un lucru.
Imaginaţi-vă o tânără. O visătoare. Are o licenţă în limba engleză,
dar nu-i foloseşte prea mult. În ultimii cinci ani a servit la mese,
aşteptând ca în viaţa ei să apară ceva. Ambiţia ei era să devină scriitoare,
dar până atunci era doar o fantezie. Nu scrisese nimic.
Într-o bună zi, lucrurile se schimbă. Trec anii, simte că a
îmbătrânit, e puţin speriată, îşi dă seama că e „acum sau niciodată”,
începe un roman. Cartea îi reflectă propria natură – visătoare, romantică.
E un roman de ficţiune, violenţă şi mister, Pasiunea la mauri. Succesul e
fulgerător, îşi vinde manuscrisul. Câte patru exemplare din cartea ei stau
în raioanele cu cărţi broşate ale tuturor băcăniilor din America.
Treizeci de ani trec. Treizeci de ani şi alte cincisprezece versiuni ale
Pasiunii la mauri, cu diferite titluri. E bogată şi faimoasă, îi poţi vedea
poza în People. Anii au schimbat-o. Nu mai e mica ingenuă ciudată, e
acum o femeie matură cu discernământ şi încredere în sine. Dar cărţile
ei nu reflectă asta. Şi ea o ştie.
Îi vine o inspiraţie pentru un nou roman, unul foarte diferit.
Profund, serios. O lucrare de care ar putea fi mândră, Editorul e îngrozit,
dar ea insistă. Pe la jumătatea cărţii merge la doctor. Are jiţo. Planetele
141 cancer. Mai are trei luni de trăit. I-ar trebui de două ori pe-atât ca să
termine cartea. Imposibil. Plânge, îşi face testamentul, îşi planifică o
croazieră în jurul lumii. Trece o săptămână. Are o lungă discuţie cu ea
însăşi, apoi ridica din umeri şi se aşază înapoi la maşina de scris, în
viaţa ei a fost autoare. O să moară ca o autoare. Opera ei cea mai
importantă nu va fi terminată niciodată. Nu-i pasă. Nu era ăsta:
esenţialul. Esenţial era procesul în sine.
În acel moment femeia trece cu succes cel mai fioros test pe, care-
1 pot da planetele. Devine maestru al lui Saturn.
Saturn – astrologii din vechime îl numeau uneori Satan. Marele
Malefic. Şi acum chiar, planeta cu inele e deseori privită ca un
Frankenstein cosmic. E asociată cu depresia şi melancolia, cu
înfrângerea, singurătatea şi frustrarea. Toate acestea sunt reale, E o
descriere destul de precisă a modului de manifestare al lui Saturn atunci
când nu-i suntem pe plac. Dar nu acesta este scopul lui. Nici o planetă
nu există numai pentru a ne răni.
Saturn ne învaţă o virtute mai presus de toate celelalte:
autodisciplina. Aceasta este cheia pentru înţelegerea simbolului său. Ca
şi Marte, celălalt aşa-zis malefic, Saturn încearcă să ne concentreze
atenţia asupra voinţei. Să ne înveţe cea mai evazivă artă: cum să facem
exact ceea ce ne place. Cum sa ne dominăm temerile, lenea sau emoţiile
pentru a ne realiza intenţiile. Planeta credinţei este Jupiter. Dar într-un
anumit sens titlul îl merită mai degrabă Saturn. Jupiter ne dă
sentimentul credinţei, dar de cele mai multe ori ne şi sprijină cu o
mulţime de cârje. „Sigur, arn credinţă. Viaţa e minunată. Uite ce cont am
în bancă, ce iubit (ă), ce Mercedes nou.”
Abordarea credinţei dinspre Saturn nu urmează acelaşi drum. EI
ne ia cârjele. Ne arată partea întunecată a vieţii, lucrurile imposibil de
înfăptuit, înfrângerea sigură. Apoi ne întreabă: „Acum mai ai credinţă?”
încă o dată, aceasta credinţă nu e legată în nici un fel de religie. Este
încrederea în viaţa, în propria persoană, în visurile şi proiectele noastre,
în idealuri. E credinţa în ideea că avem de împlinit un destin. Numai
atunci când putem susţine singuri aceste perspective, fără ajutoare, fiind
puşi în faţa imposibilităţii absolute, atunci
142 ABC-ul astrologiei jUb.- numai putem spune că avem
credinţă. Până atunci încă mai mergem pe-o bicicletă cu rotiţe
ajutătoare. Femeia din povestea noastră ştia că este o scriitoare. Era
destinul ei. Să fugă de el era ca şi cum ar fi fugit de şinele ei cel mai
adânc. Nu era posibil să termine cartea, dar, din punctul ei de vedere,
aceasta nu schimba cu nirnic lucrurile. Conta doar scrisul. Nu succesul,
nici eşecul.
Saturn este simbolizat deseori de pustnic, o imagine care i se
potriveşte foarte bine. Este planeta singurătăţii, în orice loc s-ar afla pe
hartă, acela este o scenă pe care trebuie să acţionăm singuri. Un loc în
care încrederea în noi înşine este totul, în care nu trebuie să contăm pe
nimeni altcineva. Până şi răsplata trebuie să ne-o oferim singuri.
Moartea o va împiedica pe scriitoarea noastră să primească vreun
premiu sau vreo recompensă bănească pentru canea ei. Nimeni n-o s-o
vadă vreodată. Din punctul de vedere al lumii, ar fi putut la fel de bine să
nu fi scris nici un cuvânt. Cu toate astea ea a scris, numai pentru
satisfacţia care-i venea din împlinirea ireproşabilă a misiunii de a fi ea
însăşi, încă o dată, ea a fost un maestru al lui Saturn. Solitudinea ei a
fost perfectă. De-acum înainte va juca un rol pentru un singur spectator:
ea însăşi. Poate că va iubi. Dar nu va mai avea nevoie niciodată de
aprobarea altcuiva.
Dacă nu reuşim să ne însuşim lecţia pe care Saturn ne-a pregătit-
o pe harta naşterii, intrăm în derivă. Ne rătăcim de drurn. Viaţa devine
goală, fără rost. Ne lăsăm purtaţi de scepticism şi disperare. Nici dacă ne
vom învăţa bine lecţia n-o să dansăm pe stradă de fericire. Nu e stilul lui
Saturn. Dar căpătăm atunci satisfacţia interioară pe care nu ne-o poate
oferi decât planeta cu inele şi care ia naştere din autocunoaştere şi
respect de sine. Bucuria poate exista şi fără ele, dar ca hârtiile care
zboară purtate de vânt. Fără rădăcini.
Planetele invizibile în urmă cu două secole un cataclism a lovit
astrologia. A fost descoperită o nouă planetă. După două sute de ani
sistemul ei încă mai simte undele de şoc. Începe abia acum să-şi mai
revină, să se reorienteze.
JjfrPlanetele 143
Anglia. Iarnă târzie, 1781. Uitându-se prin telescopul său la
configuraţiile stelelor cunoscute, Şir William Herschel a descoperit o
lume nouă. Bun politician, prost poet, ei a botezat punctul palid de
lumină Georgium Sidus, după numele regelui George. Din fericire,
numele nu i-a rămas. Englezii îi mai spun câteodată Herschel, dar până
Ia urmă au triumfat zeii, nu oamenii. Cei mai mulţi dintre noi o
cunoaştem sub numele de Uranus, primit de la zeul grec al cerului.
De ce a fost descoperirea lui Uranus un asemenea şoc?
Mii de ani astrologia a fost un sistem închis, cu şapte planete, între
care se numărau Soarele şi Luna. Numărul şapte fusese considerat un
număr magic. Curcubeiele aveau şapte culori. Octavele aveau şapte note.
Săptămânile aveau şapte zile. Numărul şapte apărea în tradiţiile mistice:
cele şapte chakre sau centri de energie ai corpului fizic, cele şapte
biserici, din Cartea Revelaţiilor. Era drept şi încurajator să fi fost şapte
planete pe cer. Timp de milenii acea observaţie simplă servise ca o
„dovadă” lesnicioasa a valabilităţii astrologiei.
Sistemul acela clar, bine închegat, s-a năruit în momentul în care
Herschel şi-a anunţat descoperirea. Erau dintr-o dată opt planete. Şi
dacă erau opt, oare n-ar fi putut fi chiar mai multe? După ce praful
stârnit de furtună s-a aşezat, astrologia părea să fi murit, începuse
Epoca Ştiinţelor.
Astrologii şi-au pierdut prestigiul, dar în faţa lor a apărut o
oportunitate fără precedent: şansa de a descifra un nou simbol. Uranus
exista, fără îndoială. Trebuia să aibă o semnificaţie. Dar care? Răspunsul
era încă neclar şi după alţi şaizeci de ani, la vremea când a fost observat
pentru prima oară Neptun. Şi chiar în 1930, când a fost descoperit
Pluton, simbolul lui Uranus rămăsese la fel de neclar. Ce ar fi putut
însemna cele trei planete „noi”? Sistemul celor şapte părea un model
perfect al minţii umane. Era reflectat în el totul: identitate, emoţii, logică,
iubire, teamă. Nimic nu rămăsese pe dinafară, începea cu Soarele,
simbolul de bază al vitalităţii, şi se termina cu Saturn, planeta morţii şi a
finalităţii. Saturn era punctul terminus firesc. O dată cu planeta cu
inele, cercul vieţii se închidea. Alte posibilităţi nu mai erau.
Totuşi, în spaţiul adânc, ispititor ca o a doua şansă, plana globul
albastru-verzui al unei alte lumi.
Astrologilor le-a trebuit ceva timp pentru a se apropia de Uranus
din unghiul corect. Când au reuşit, teoria astrologiei a făcut un salt
cuantic. Ce s-ar fi putut afla dincolo de funcţiile reprezentate de Saturn?
Sau, altfel spus, ce s-ar fi putut afla dincolo de forma finala, care
exprima întregul potenţial al personalităţii? Sau, şi mai simplu, ce s-ar fi
putut afla dincolo de moarte?
Structurile dinăuntrul personalităţii aparţin domeniului planetelor
vizibile. Ele descriu perfect întregul teritoriu. O dată cu noile planete
spulberăm graniţele naturii, ale ego-ului şi ale obişnuitului. Călătorim
dincolo de personalitate. Care este semnificaţia lor? Avern doar un
indiciu: nu le putem vedea. Numai atunci când telescoapele ne amplifică
simţurile în mod artificial devenim conştienţi de ele. Această observaţie
este simbolică. Este cheia interpretării.
Uranus, Neptun şi Pluton reprezintă doar posibilităţi. Semnifică
acele calităţi transcendente, care nu ne aparţin în mod firesc, dar pe care
le putem căpăta doar printr-un lucru intenţionat asupra sinelui. Spre
deosebire de planetele clasice, ele nu-şi manifestă în mod automat
influenţele. Până când nu acţionăm cu scopul transformării propriei
fiinţe, nu putem vedea decât umbrele lor. Dacă nu facem acest efort, cele
trei simboluri misterioase rămân pentru spirit exact cum sunt şi pentru
ochi: invizibile. Să-1 privim mai îndeaproape pe primul dintre aceşti
călăreţi cosmici.
Planeta:
Hieroglifa:
Funcie:
Disfuncţie:
Uranus f
Dezvoltarea individualităţii. Dezvoltarea capacităţii de a contesta
autoritatea. Ieşirea din tiparele culturale şi sociale.
Spirit de contradicţie, încăpăţânare, inflexibilitate, sensibilitate
exagerată, caracter sinuos, abrupt, nestatornicie, iresponsabilitate,
egoism, insensibilitate faţă de sentimentele altora, originalitate de dragul
ei.
Planetele 145 întrebări cheie:
Când este retrogradă: în ce domeniu al vieţii ar trebui să doresc
să-mi desfăşor activitatea fără asentimentul societăţii? Unde trebuie să
învăţ să nu mă conformez şi să-mi urmez propria cale? Unde voi primi în
mod constant cele mai înşelătoare sfaturi? Ce autoritate sunt destinat să
înfrunt şi să ofensez? Individualitatea se poate risipi într-o viaţă
imaginară în timp ce comportamentul exterior rămâne sigur şi
necontroversat. Poate simboliza geniul – nu atât în sensul inteligenţei,
cât în cel al eliberării gândirii de „adevărurile evidente” dictate de
civilizaţie.
Când Patrick McMurphy şi fermecătoarea lui bandă de
schizofrenici din Zbor deasupra unui cuib de cuci scapă de la azil şi
sechestrează o navă de pescuit, ne bucurăm cu toţii. Toate lumea iubeşte
persoanele umile, mai ales arunci când se ridica împotriva autorităţii
şefului. Chiar şi atunci când cauza n-are sorţi de izbândă, strigătul de
răzvrătire „N-am sa mai suport nici un moment situaţia asta” face sa
vibreze coarda simpatiei fiecăruia.
Ierarhii, autoritate, reguli şi regulamente – pe ele se bazează orice
civilizaţie. Fără ele am fi rămas şi-acum nişte cete de neanderthalieni,
aruncând cu pietre unii în alţii, însă există ceva în noi care urăşte
constrângerile. Ceva dinăuntrul fiinţei nu suportă să i se spună ce
trebuie să facă. Acel ceva se identifică întotdeauna cu proscrisul, cu
rebelul, cu spărgătorul de norme.
Marca astrologică a acestei calităţi neîmblânzite este Uranus. El e
planeta individualităţii, a libertăţii. Pentru el nu e nimic mai delicios
decât perspectiva unei răscoale. E independent, rebel, peste măsura de
încăpăţânat, un personaj plin de pitoresc. Dacă există un simbol
astrologie pentru ceea ce fizicienii numesc principiul incertitudinii,
acesta este. Nici o alta planetă nu e mai imprevizibilă.
H|^^^^ '„w (tm)1”11
Semnificaţia astrologică a lui Uranus este confirmată de
observaţiile astronomice. Ecuatorul majorităţii planetelor se înscrie mai
mult sau mai puţin în planul sistemului solar. Sau, cu alte cuvinte, ceea
ce înseamnă nord pentru Pământ, înseamnă nord şi pentru Jupiter. În
cazul lui Uranus e o situaţie total diferită: el nu are o mişcare ca a unui
titirez în timp ce se roteşte pe orbită în jurul Soarelui, ci pare că se
rostogoleşte. Nordul planetei e aproape perpendicular pe al Pământului
nostru. Chiar şi în mişcarea ei în spaţiu, planeta individualităţii
dansează pe o melodie proprie.
Ce este individualitatea? Caracteristicile de tipul limbajului,
filosofiei, umorului, stilului nu ne reprezintă individualitatea, ci sunt
doar măşti care derivă din cultură şi experienţă. Ne-am născut în
America. Vedern câteva filme cu Clint Eastwood, îmbrăcăm câteva
păpuşi Bărbie, citim câteva cărţi de Agatha Christie şi unele articole de
psihologie popularizată şi – gata – personalitatea s-a format. Este o
concreştere, rnai degrabă ca un accident din naştere.
Individualitatea este ceva mai profund, sălbatic şi spontan, ceva
inerent structurii minţii. Este acea parte a fiinţei care ar rămâne
neschimbată oriunde ne-am fi născut – în Brooklyn sau în Botswana.
Este partea care refuză mitul tribului în care s-a întâmplat să se nască.
Nu se supune acelor reguli. Nu respectă nici o autoritate. Nu manifestă
nici un fel de respect pentru strămoşi, preoţi, preşedinţi. Nu da curs nici
unei pretenţii.
Când ne manifestăm individualitatea şi ne-o dezvoltăm, dăm de
greu. De ce? Deoarece civilizaţia şi individualitatea, societatea şi Uranus,
au fost duşmani de moarte încă de când Dumnezeu a aprins quasarii.
În această bătălie nu sunt eroi, nici personaje negative, în cel mai
bun caz, fiecare parte corectează excesele celeilalte. Dacă civilizaţia ar
avea câştig de cauză, am deveni cu toţii nişte roboţi trăind la nesfârşit
aceleaşi două sau trei poveşti de bază. Dacă Uranus ar fi învingător, ne-
am cufunda cu totul într-o societate barbară.
Uranus ne desfide să fim liberi, în locul pe care-1 ocupă pe harta
natală se produc marile rebeliuni cu reverberaţii profunde în jfffr
Planetele 147 circuitele noastre mentale. Simbolizează un domeniu
în care firea noastră esenţială declară război constrângerilor impuse de
civilizaţie. Pentru a fi fideli nouă înşine, trebuie să încălcăm normele,
încălcân-du-le, intrăm în încurcătură. Suntem forţaţi să ne dezvoltăm şi
să ne apărăm individualitatea.
O să aflam mai târziu cum să desluşim indiciile pe care ni le ţese
Uranus pe harta natală. Există acolo un plan de bătaie – şi descrierea
unor termeni îngrozitori care ni se impun daca alegem starea de
noncombat. Deocamdată trebuie să înţelegem doar principiul următor:
Uranus este acea parte din noi care refuză să se lase nivelată de Miss
Maniere Elegante.
Uranus are o comportare destul de vijelioasă pentru o „planetă
invizibilă”. Ce este atât de transcendent în rebeliunea sa?
Primul pas. Dincolo de graniţele lumii lui Saturn nu este un pas
„spiritual” în înţelesul obişnuit al cuvântului. Este un pas dincolo de
conformism, dincolo de uniformizarea personalităţii, dincolo de
automatism. Personalitatea trebuie desăvârşită înainte de a putea deveni
transcendentă. Trebuie să exprimăm în lumea exterioară ceea ce suntem
în interior, indiferenţi la aplauzele sau la defăimările de care am putea
avea parte. Trebuie să acceptăm Ia scara mai mică povara singurătăţii
revoluţionarului, geniului. Trebuie sa părăsim tribul.
Puţine perspective sunt mai înfricoşătoare. Putem protesta
zgomotos la adresa slujbei pe care o avem, a căsătoriei, a vieţii
plicticoase. Dar să stăm complet descoperiţi, lipsiţi de susţinerea
acestora, înaintea universului teribil şi brutal şi încă sa mai şi alegem în
mod conştient un drum coerent în viaţă este cel mai înalt tip de curaj.
Această transformare spirituală este esenţa saltului Uranian.
Dar dacă preferăm să nu-1 facem? E la alegerea noastră. Ca toate
planetele invizibile, Uranus nu-şi aduce nici el contribuţia folositoare
asupra caracterului dacă nu-1 susţinem prin efort propriu. Dar nici nu
se va evapora pur şi simplu.
O reacţie slabă la o configuraţie uraniană are ca implicaţie în mod
obişnuit unele bătălii lipsite de conţinut, simbolice. Imaginaţi-vă un
bărbat cu influente uraniene în acel domeniu al hărţii natale care
148 ABC-ul astrologiei reprezintă cariera. Şi-ar dori din suflet să
fie pescuitor de scoici. Dar e avocat, descendent dintr-o familie de avocaţi
impregnaţi de mitul „caţără-te cu ghearele până în vârf. Oricât de mult
şi-ar dori să ţină seama de chemarea lui Uranus, să-şi arunce pe
fereastră diploma în avocatură şi să-şi cumpere o raşchetă de scoici, nu-
şi poate mobiliza curajul necesar.
Ce se întâmplă atunci? Toată forţa explozivă a lui Uranus se
îndreaptă către capricii mărunte şi nepericuloase. Insistă asupra
dreptului de a purta blue jeans la birou. Refuză cu înverşunare să poarte
cravată. Dar pentru apărarea acestor excentricităţi mărunte îşi foloseşte
toată pasiunea cu care şi-ar putea apăra, cu mult mai mult profit,
dreptul de a-şi trăi propria viaţă. Aceasta este funia cu care ne
manevrează Uranus: dacă nu trecem de testele lui, ne simţim ca un
figurant în filmul altcuiva. Iar rolul pe care ni se cere să-1 jucăm este al
unei marionete inofensive, dar oarecum ridicole.
O notă fascinantă relativ la Uranus şi celelalte planete invizibile:
astronomii le-au descoperit câni în acelaşi timp la care eram pregătiţi şi
psihologic să le descoperim. Uranus – în 1781 – în momente de revoluţie
a conştiinţelor la scară globală. Tocmai se produsese Revoluţia
Americană. Revoluţia Franceză era la orizont, începea era ştiinţifică, a
„Iluminismului”. Pe întreaga planetă demnitatea individului şi dreptul lui
de a contesta autoritatea se impuneau în conştiinţa colectivă.
Coincidenţă? E posibil. Dar, luaţi aminte: Uranus este extrem de
puţin strălucitor, însă e vizibil uneori pentru ochiul omului. Eu nu am o
vedere prea ageră şi trăiesc în ţinutul umed şi ceţos al Carolânei de
Nord. Totuşi, 1-arn văzut pe Uranus. Era la fel de slab ca ochii unei
pisici la un kilometru distanţă, dar 1-am văzut. De ce le-a scăpat privirii
caldeenilor, egiptenilor, chinezilor? Au fost secole întregi de observare
sârguincioasă a unui cer care era limpede ca un cristal înainte ca lumina
electrică şi poluarea atmosferei sa ne diminueze acuitatea vizuală – şi nu
exista nici o însemnare despre planetă. Să fi fost oare pentru ca pur şi
simplu nu eram pregătiţi să-1 vedem?
Planetele 149
Planeta:
Hieroglifa:
Funcie:
Disfimcţie: întrebări cheie:
Neptun
Y
Descentralizarea ego-ului îa imaginea despre sine. Crearea unui
punct pentru autoobservâre din afara ego-ului Slăbirea barierei care
separă conştientul de inconştient, ego-ul de suflet. Dezvoltarea acelei
forme de conştiinţă căreia îi spunem Dumnezeu.
Confuzie, lene, visare cu ochii deschişi, distanţare, fugă de
realitate, derivă, dependenţă de droguri şi alcool, contact redus cu
realitatea, iluzii fascinante.
În ce domeniu trebuie să învăţ să mut accentul dinspre logică spre
funcţia intuitivă? în ce sfere interesul personal îngust este nepotrivit şi
distructiv pentru mine? în ce direcţii sunt cel mai vulnerabil pentru că
iau dorinţele şi temerile drept realităţi?
Sensibilitatea psihică se distanţează de realitatea exterioară; e
deformată uşor de factori subiectivi, dar relativ liberă de interferenţa cu
funcţia logică.
Un bărbat se crede Napoleon Bonaparte. Îşi imaginează ca azilul în
care trăieşte este insula Sfânta Elena. Se îmbracă la fel ca Napoleon.
Mănâncă şi vorbeşte ca el. Îi e dor de Josefâna. Deplânge Waterloo-ul.
Nu e nici o fisură în iluzia lui. Credinţa lui e perfectă, rolul e impecabil
jucat.
Alt bărbat se crede preşedintele Statelor Unite, în fiecare zi are o
întrunire cu consilierii, în fiecare zi ia decizii importante. E însoţit de
gărzi oriunde merge. Nici în iluzia lui nu sunt fisuri. De fapt, e atât de
perfectă încât noi toţi credem în ea ia fel de mult ca el. E chiar
preşedintele.
Linia între nebunie şi sănătate e Ia fel de inconsistentă ca un fir de
păr. Exista. E reală. Dar cele două stări se suprapun mult mai mult
decât putem observa cei mai mulţi dintre noi.
„Napoleon” îşi creează o imagine mentală a persoanei întruchipate,
în care crede şi care sta la baza deciziilor pe care le ia. La fel procedează
şi „preşedintele”, în ambele cazuri, un psihic infinit de adânc,
inimaginabil de complex, se autoidentifică drept un fel de păpuşă de
hârtie. Identitatea este o mască tridimensională purtată de o fiinţă
multidimensionala. Masca nebunului nu este nici pe departe Ia fel de
buna ca aceea purtată de o persoană normala. Nu e în concordanţă cu
întâmplările reale care apar în jurul lui. Dar paralelele dintre cele două
procese sunt evidente, în amândouă, mintea se organizează în jurul unui
mit. În amândouă, conştiinţa intră pe scena teatrului lumii. Iar preţul
plătit pentru admitere este simplificarea radicală. Trebuie să jucăm un
rol.
Ceva din noi înţelege perfect acest lucru. Ceva din noi nu se lasă
niciodată prins cu totul de mit, nu uită niciodată că întreaga lume e un
teatru. Ceva din noi nu se identifică cu „identitatea”. Rămâne deoparte.
Priveşte doar. Astrologii numesc acea parte a minţii Neptun.
Aceasta este planeta conştiinţei înseşi. Nu reprezintă conţinutul
conştiinţei. Nici identitatea. Nici filosofia. Nici chiar înţelepciunea. Nimic
din ceea ce ne mobilează spaţiul din creier. Doar conştiinţa, numai
tăbliţa goală. Nimic mai mult.
Astrologia tradiţională e împărţită în două tabere relativ la aceasta
planeta. Unii astrologi o plac. Alţii nu. Cei care o plac se autodenu-mesc
de cele mai multe ori „astrologi ezoterişti”. Ei văd în Neptun o influenţă
mistică, plină de compasiune şi de viziuni. Cei care o privesc mai critic
consideră că planeta imprimă o slăbiciune, dă înclinaţii spre alcoolism şi
trăire în lumea iluziilor.
Ambele tabere deţin o parte de adevăr. Amândouă se referă la
comportamentele care apar atunci când conştiinţa îşi scoate armura ego-
ului. Sensibilitatea este amplificată. Apare un sentiment de unitate cu
lumea. Penetram în ficţiunile reprezentate de statutul şi de
Jaifa. Planetele 151 identitatea proprie. Pretenţiile şi grijile,
ambiţiile şi temerile, stilul, importanţa acordată propriei persoane, toate
devin subiecte de distracţie.
Ce putem face cu acea conştiinţă? Unii dintre noi rămânem pur şi
simplu cufundaţi în ea, tulburaţi şi reduşi la pasivitate. Devenim
visători. Toate intenţiile, tot simţul direcţiei dispar. Rămânem privind
spaţiul. Ne pierdem capacitatea de a ne lua în serios. Ego-ul refuză să se
adune. Aşa că nu facem nimic. Şi mai curând sau mai târziu căutăm
mijloace pentru a ne anestezia simţurile.
Alţii au reacţii mai creative. Pornesc să exploreze acest teritoriu
nou, făcând incursiuni dincolo de graniţele normale ale identităţii. Revin
cu o mulţime de revelaţii, cu simţul unităţii vieţii, plini de suspiciune
pentru măştile care ne separă şi ne individualizează. Mesajul lor este
întotdeauna acelaşi: toate identităţile sunt greşite.
Unii numesc aceste incursiuni neptuniene meditaţii. Alţii le spun
rugăciuni sau contemplaţii. Limbajul religios este firesc pentru Neptun,
dar nu şi necesar. Un psiholog poate atinge acea parte a conştiinţei
numind procesul autohipnoză. Un cowboy îi poate spune „privitul ţintă
în focul de tabără”. Procesul este universal şi organic. Oriunde se află
Neptun pe harta natală descoperim un punct expus, un loc vulnerabil,
extraordinar de sensibil. Aici este o parte a minţii care refuză să accepte
limitele impuse de „lumea reală”. Deseori este o zonă de inspiraţie,
vizionară, dar şi un teritoriu în care persoana trebuie să se ferească de
dezorganizare, de impunerea unui adevăr. Care este numai al său şi de
fuga de realitate.
Problema pe care o pune Neptun este întotdeauna aceeaşi: ne cere

să trecem dincolo de universul ego-ului, foamei şi agresiunii fără a ne
sacrifica posibilitatea de a acţiona ca personalitate. (Prima parte este
relativ simplă. Cu a doua parte este o alta poveste.
Miraje, visuri, iluzii – acestea ţin de domeniul lui Neptun şi sunt
reflectate de istoria ştiinţifică a planetei. Ea a fost descoperită în 1795 de
Lalande, dar acesta a crezut că privea o stea, aşa că nu a întreprins
nimic special în legătură cu ea. Neptun 1-a amăgit, privându-1 de
irnortalitate. Mai târziu, astronomii au observat ca planeta nou
W
152 ABC-ul astrologiei descoperită, Uranus, avea o comportare
ciudată. Ceva anume îi perturba orbita. Au bănuit interferenţa
gravitaţională a unei alte planete mai îndepărtate, în Paris un
matematician pe nume Leverrier a calculat poziţia probabilă a factorului
perturbator, iar Neptun a fost în sfârşit descoperit în 1846 de către un
german pe nume Galle, în locul precalculat.
La fel cum a avut loc şi descoperirea sa, în urma influenţei
perturbatoare asupra lui Uranus, experienţele indicate de Neptun ni se
prezintă în atenţie doar prin fisurile provocate în ego şi în armura sa. Ele
ne parvin numai prin stările modificate ale psihicului. Avem vise. Avem
experienţe extrasenzoriale. Primim inspiraţii artistice sau poetice,
Suntem invadaţi de iluziile schizofreniei. Aceste procese mentale de tip
neptunian arată indirect spre un cadru mai larg al conştiinţei, la fel cum
perturbarea orbitei lui Uranus indica indirect existenţa lui Neptun. Ele
îndreaptă spre o dimensiune vastă a minţii, o dimensiune în care partea
ei conştientă pluteşte la suprafaţă ca un dop de plută.
În deceniile care au urmat descoperirii lui Neptun, valorile şi
preocupările neptuniene s-au răspândit în lume furtunos. Mişcarea
romantică în arte. Ascensiunea spiritualismului – şedinţe de spiritism şi
mesmerismul. Iniţierea unor organizaţii mistice de tipul Societăţii
teosofice. Sosirea în Occident a unui prim val de mari învăţători hinduşi
şi budişti în urma legăturii create de Imperiul britanic între Europa şi
India. Fondarea Crucii Roşii şi Armatei Salvării. Ridicarea radicală a
conştiinţei sociale în privinţa sărăciei, drepturilor femeii, exploatării
muncii copiilor, sclaviei. Ca niciodată până atunci, filosofiile mistice
neptuniene şi idealismul plin de compasiune au cucerit mintea
oamenilor de rând. Umanitatea ca specie fusese pregătită să-1 descopere
pe Neptun.
Încă o data vedem cum descoperirea unei planete este mai mult
decât o curiozitate ştiinţifică. Este un eveniment cu un simbolism adânc,
în universul astrologiei, ca şi în cel al lui Neptun, nici o percepţie nu
rămâne fără legătură cu evenimente mai profunde ale conştiinţei în care
se manifestă.
Jfr.
Planetele 153
Planeta: Pluton
Hieroglifa: 2 sau $
Funcţie: înţelegerea destinului personal, înţelegerea absurdităţii
tuturor scopurilor mărunte. Dezvoltarea capacităţii de a discerne
adevărul.
Disfuncţie: Megalomanie, pretenţiozitate, violenţă, insistenţă
supărătoare, dogmatism, rigiditate, comportare dictatorială, sete de
putere, un simţ al deşertăciunii sau al absurdului, gândire de tipul
„scopul scuză mijloacele”.
Întrebări cheie: Unde pot găsi o semnificaţie solidă pentru viaţa
mea? Unde pot găsi înţelepciunea din mine de care lumea din jur are
mare nevoie? V „ – în ce împrejurări trebuie să mă feresc să mă comport
dogmatic, lipsit de scrupule sau tiranic?
Cană este Poate imprima unei persoane frica de a-şi retrogradă:
pierde „puterea” personală. Poate provoca ezitarea persoanei de a rosti
adevărul pe care îl vede. Poate da umilinţă în exercitarea marilor puteri.
Adolf Hitler şi Mahatma Gandhi. Monoliţi. Simboluri ale binelui şi
răului. Aceste două personalităţi apar minţii colective ca nişte coloşi,
aruncând o umbră gigantică asupra vieţilor cu mult mai ambivalenţe
trăite de cei rnai mulţi dintre noi. Baal, Ra, Apollo – templele lor s-au
năruit. Nu mai sacrificăm pentru ei miei sau păsări. Adorăm bărbaţi şi
femei, aducându-le omagii în jurnalele de actualităţi şi în coloanele
editorialelor.
Gandhi şi Hitler. Care sunt trăsăturile lor comune? Ochii?
Urechile? Durerile de cap? Atât cât putem suporta comparaţia, cei doi
sunt fraţi într-un sens mult mai profund decât cel dat doar de înrudirea
prin sânge. Amândoi au creat istorie. Fiecare a influenţat conştiinţa unei
generaţii, în care şi-au ţesut propriul vis, propria viziune. Fiecare a
154 ABC-ul astrologiei aitfc devenit un simbol al puterii personale.
Şi amândoi au exercitat-o într-un fel care va rămâne în amintirea lumii
veşnic.
Cu toţii visăm. Oare ce forţă preia visul unui orn şi îl aduce la
dimensiuni care pot devia istoria? Ce îl împinge pe un om să-şi lase ia o
parte siguranţa personală şi anonimatul şi să devină un modelator al
Iurnii? învârtindu-se în marginile negre şi îngheţate ale sistemului
nostru solar, minuscul şi prevestitor de rău ca un virus care poartă
molima, micuţul Pluton deţine răspunsul.
Ajungând pe câmpiile de metan îngheţat ale acestui avanpost
celest, lumina Soarelui vine de la o distanţă atât de mare, încât e la fel de
slabă ca a oricărei alte stele strălucitoare. Observaţia aceasta este
simbolică: din punctul de vedere al mi Pluton trăim experienţa că Soarele
nu este nimic foarte special, că Pământul este doar un fir de praf, iar noi
suntem doar nişte microbi mâzgălind în zadar un moment de existenţă.
Cum putem accepta aşa ceva? Cum ne putem însuşi această percepţie
fără a ne simţi distruşi? Doar prin transformarea fundamentală a fiinţei.
Dacă nu reuşim, Pluton ne forţează să privim lipsa sensului final al
propriei existenţe. Nimic nu are vreo importanţă. Cum ar putea avea
importanţa ceva? Suntem numai nişte paraziţi care îşi aşteaptă sfârşitul
într-un univers indiferent.
Confruntarea cu Pluton este confruntarea cu inutilitatea
fundamentală a vieţii. Planeta a fost descoperită în 1930. Nu întâmplător
cam în aceeaşi perioadă descopeream existenţialismul. Pluton ne
introduce în teatrul absurdului. Ne confruntă cu galaxii şi supernove, cu
perioade nesfârşite de timp. Apoi ne priveşte drept în ochi şi pronunţă
verdictul final: „Nu eşti nimic. Viaţa ta e o glumă.”
Pentru a trăi cu adevărul lui brutal, trebuie să facem un salt
dincolo de melodramele personalităţii. Trebuie să ne identificam cu ceva
mai măreţ, mai puţin afectat de timp. În fuga desperată de absurdul
situaţiei există o singură scăpare: trebuie să ne lăsăm amprenta pentru
eternitate. Trebuie să schimbăm lumea.
Pluton este planeta visurilor colosale, a viziunilor, a cuceririi şi a
transformării. Gonită de deşertăciune, bântuită de viziunea
anonimatului, ea alungă rutina sigură, imprimând în conştiinţă simţul
misiunii, jiţo. Planetele 155 al destinului, SimpJa supravieţuire nu este
suficientă, A trăi doar nu înseamnă nimic. Murim şi în scurt timp
suntem uitaţi. Trebuie să ne gravăm iniţialele pe copacul istoriei; aşa au
făcut şi Gandhi şi Hitler.
Independenţa Indiei şi revolta non-violentă nu au fost numai ideile
iui Gandhi. Hitler nu a inventat nazismul. Dacă aceste două mituri n-ar
fi avut rădăcini mult mai adânci, cei doi n-ar fi fost decât teoreticieni,
nişte inofensive persoane academice. Iar Pământul nu se cutremură la
expozeurile unui teoretician.
Cum le-a dat Pluton acestor oameni puterea unor zei? Punându-i
să dea glas strigătului care se auzea deja în sufletul poporului lor.
Pluton este o rădăcină care coboară adânc în inima unei naţiuni.
Eî transmite psihicului individual forţa tulburătoare, clocotitoare a
întregii umanităţi. Toate visurile. Toate coşmarurile. Toţi îngerii şi toţi
demonii unei-rase.
Dar Pluton face mai mult decât să ne umple minţile cu năluciri.
Este o planetă activă. Spre deosebire de Neptun, el instigă la mişcare şi
schimbare. Prin el întruchipăm viziunile şi terorile umanităţii. Le
reprezentăm. Funcţionăm ca simboluri vil ale unei anume nevoi sau
dorinţe comune. Astfel suntem investiţi cu putere de civilizaţie în întregul
ei. Viaţa noastră capătă un sens transpersonal. Nu ne pierdem
individualitatea, dar primim şi un al doilea nivel de identitate: nu ca
personalitate, ci ca persoana emblematică.
Acesta este secretul celor care modelează faţa lumii. Autoritatea pe
care o exercită nu este a lor. Este a noastră. Ei lovesc corzile. Dar noi
suntem catedrala în care răsuna ecoul lor. Puterea lor nu e personală;
este colectivă. Hitler şi Gandhi sunt catalizatori, nimic rnai mult. Puterea
lor este puterea noastră pe care o reflectă înapoi la noi.
Istoria n-are loc pentru prea mulţi Hitler şi Gandhi. Dar cum se
manifestă Pluton în viaţa unora mai apropiaţi de noi? Nu foarte diferit.
Ne oferă, la fel, o misiune. Ne provoacă, la fel, să schimbăm lumea. La
fel, suntem ridiculizaţi în ce priveşte importanţa propriei persoane şi
tentaţi de abuzul de putere. Că ne apare figura pe coperta revistei
Newsweek sau doar în anuarul liceului, problemele fundamentale nu se
schimbă.
156 ABC-ul astrologiei h
Pluton reprezintă o înţelepciune de un tip special în fiecare din noi.
Un dar preţios, care trebuie descoperit şi cultivat, momit să iasă din
ascunzătoare. Ne putem trezi exprimând intuiţii despre care nu aveam
habar. Poate că ele sunt legate de moarte. Poate că se referă la situaţia
din căsnicie. Poate că-i pot ajuta pe prietenii care se simt pierduţi şi
lipsiţi de orizont. Natura înţelepciunii depinde de poziţia lui Pluton pe
harta natală. Oricare ar fi forma ei, atunci când vorbim din adâncul
conştiinţei plutoniene, lumea ne ascultă ca pe vocea din rugul în flăcări.
Puţine experienţe oferă mai multa satisfacţie decât aceea de a fi
reprezentantul mulţimii. Aceasta este latura întunecată a lui Pluton.
Puterea lui hipnotică poate fi coruptă, recrutată în serviciul unui stăpân
foarte josnic: vanitatea. Putem deveni bombastici şi dictatoriali. Ne
putem purta ca şi cum arn fi primit misiunea divină de a predica lumii
un mesaj ori de a-1 întruchipa. Doar că acest mesaj nu are caracter
sfânt. E numai o opinie proprie, clădită pe scheletul nesâguranţelor
noastre şi al trecutului personal, înspăimântător e faptul că aceasta, o
dată accelerată şi amplificată de aparenţa fioroasă a lui Pluton, are
puterea să influenţeze oamenii.
Âdolf Hitler este „sfântul protector” al acestei căi.
Gandhi stăpâneşte cealaltă cale, care reprezintă un răspuns mult
mai pur dat lui Pluton. Nu pentru ca el a fost „bun”, în timp ce Hitler a
fost „rău”. Conceptele respective nu au nici un înţeles pentru planeta
îngheţată. Calea lui Gandhi a fost mai bună doar pentru că a funcţionat.
El chiar a reuşit sa treacă dincolo de limitele personale. Eliberarea Indiei
a fost doar instrumentul lui. N-a rămas nici o urmă de vanitate
personală, nici un vis personal. N-a rămas nimic absurd. Fiind potrivit
misiunii sale, el n-a lăsat nici o portiţă deschisa către existenţa
ridiculizată de Pluton. El nu a mai fost o ţintă.
Pluton, recele stăpân al deşertăciunii, nemilosul ştrengar, priveşte
absent şi indiferent în jos, la Mahatma Gandhi. Şi, la fel ca galaxiile sau
ca atomii bătrâni de miliarde de ani, Gandhi îi răspunde la privire, într-
un fel oarecum rece şi de nepătruns, el şi Pluton se înţeleg perfect. Iar
când Pluton îşi îndreaptă privirea care ofileşte
Jfr.
Planetele 157 pretenţiile către Adolf Hitler, nu vede cele şase
milioane, nu vede groaznicul Wehrmacht*. Vede nurnai mândria ridicolă,
stilul bombastic şi fanfaronada, mica marionetă înfumurată care
încearcă şi nu l reuşeşte să fuga de desperata sa insignifianţă. Iar râsul
lui Pluton ră-j suna şi creste de-a lungul labirintului de ani. Pentru
Pluton, Hitler n-a | fost un Lucifer modern. Nici un diavol. N-a fost nimic
atât de glorios. Pentru Pluton el fost doar un nebun.
Dincolo de Pluton i i
] Perspectivele descoperirii unei planete dincolo de orbita lui Pluton
1 sunt mari. Poate se va descoperi vreuna chiar înainte ca această carte i
să-rnbătrânească. În aceasta privinţă nu există neînţelegeri între:
astronomi şi astrologi. Unii astrologi au furat startul. Sunt atât de 1
siguri de existenţa planetelor trans-Plutoniene încât le-au dat nume şi i
au publicat şi tabelele de efemeride care permit localizarea lor. De l
obicei, sursele citate pentru obţinerea informaţiilor „nu sunt din; această
lume”.
! Eu, personal, aş fi foarte mirat dacă listele lor s-ar dovedi precise.
S Uranus, Neptun şi Pluton au fost descoperite numai în momentele în
care conştiinţa globală devenise pregătită să le întâmpine. Momentele i
descoperirii lor au fost momente simbolice. Nu sunt motive ca l pentru
următoarele descoperiri sa fie altfel. Vom descoperi planetele! de dincolo
de Pluton atunci când vom fi pregătiţi. Oricum, până l atunci nu le-am
putea înţelege.
L * Wehrmacht – nume dat forţelor armate germane între 1935 şi
1945.
CAPITOLUL ŞAPTE
CASELE
Zilele şi anii formează paginile albe ale vieţii. De miliarde de ani
planeta noastră se roteşte în jurul axei ei şi evoluează pe orbită în jurul
Soarelui. Aceste ritmuri terestre au dat formă arnibeâor şi ferigilor
primordiale. Ele continuă să pulseze în fiecare dintre noi. Nu le mai dăm
nici un fel de atenţie, la fel ca uruitului nesfârşit al maşinilor în trafic.
Formează doar un zgomot de fond. Şi totuşi, ele sunt mereu prezente,
definind limitele trăirilor noastre. Aceste două ritmuri pământeşti sunt
pietrele de boltă ale astrologiei. Am studiat deja anul. Delimitată de
anotimpuri, orbita noastră solară este sursa celor douăsprezece zodii.
Suntem pregătiţi acum să studiem cea de-a doua mare pulsaţie
planetară: ziua. Introducem în felul acesta al treilea şi ultimul etaj al
simbolismului astrologie. Facem cunoştinţă cu casele astrologice,
asezân-du-le la locul potrivit, alături de zodii şi planete. Cu aceasta
sistemul devine complet, nemaiavând nevoie decât de un ultim reglaj fin.
Casele sunt, ca şi zodiile, un alt ciclu de douăsprezece simboluri.
Alte douăsprezece procese fundamentale omeneşti. Dar acum atenţia e
îndreptată către un teren mai imediat, mai evident, mai concret.
^^ Casele 159
Fizic, casele sunt diviziuni ale spaţiului de deasupra şi de
dedesubtul orizontului local. Aşa cum am văzut în capitolul doi, ele
permit localizarea planetelor pe o scală gradată în minute. Uităm acum
de măreţul fundal galactic al zodiilor şi ne preocupăm numai de locul în
care o planetă pare a fi. Este deasupra capului? E în coborâre pe boltă
către orizontul vestic? Acestea sunt întrebările la care răspund casele.
Simbolic, casele reprezintă domenii specifice de activitate. Sunt
scenele şi arenele vieţii în care identitatea este scoasă la iveală prin
acţiune. Una se referă la carieră, alta la abilităţile verbale, o alta la
căsătorie şi prieteniile strânse. Chiar şi fără case, poate fi construită o
hartă destul de buna a minţii cu ajutorul planetelor şi zodiilor. Dar acea
hartă este o piesă de muzeu, inertă, abstractă, izolată de realitatea
cotidiană. Caseie îi adaugă dimensiunea experienţei. Când sunt incluse
în sinteză, astrologia devine mai mult decât un model al minţii. Devine
un model al vieţii.
Ciclul zilnic
Ştim ca Pământul este o minge umedă de piatră, care se roteşte în
jurul propriei axe şi se mişcă pe orbită în jurul unei stele obscure. E
înconjurat de un strat subţire de gaz şi oscilează la temperaturi nu cu
multe grade peste zero. Dar nu pare deloc aşa. Pentru noi, Pământul este
o imensă câmpie întinsă, aparent circulară, cu o cupă albastră
luminoasă răsturnată deasupra ei. În fiecare zi, stelele şi planetele se
ridică dincolo de marginea de la est a câmpiei, se rotesc pe deasupra
capului şi dispar după marginea de vest a lumii. Nouă ni se pare că stăm
în loc şi ele se mişcă. Sigur că nu e adevărat. Toate sunt efecte datorate
rotirii Pământului. Dar asta este ceea ce vedem.
Iar inima astrologiei va fi întotdeauna ceea ce vedem. Adevărul
ochilor, nu adevărul minţii. Dar ce se întâmplă cu ştiinţa? Ce facem cu
adevărul obiectiv? N-au avut nici un efect progresele pe care le-a făcut
astronomia în ultimele cinci sute de ani? Pământul este cel care se
roteşte, nu planetele.
R
160 ÎBC-ul astrologiei
Desigur. Astrologia nu contrazice astronomia. Numai că întrebările
pe care le pune ea sunt altele. Astronomia studiază faptele înseşi.
Astrologia nu. Ea studiază spaţiul dintre fapte şi observator. Reacţiile.
Sentimentele. Aparenţele.
În astrologie totul este relativ. Totul este individual. Nu Adevărul,
ci mai degrabă miliardele de mici adevăruri care apar în timp ce miliarde
de fiinţe finite îşi trăiesc viaţa. Din cauza aceasta astrologia trebuie să
aibă Pământul în centru. Pe noi ne interesează cum arată cerul, nu cum
este în realitate. Pentru ca astrologia să fie obiectivă ca astronomia, ar
trebui să fie absolută. Dezumanizată. Noi, astrologii, nu suntem
interesaţi de sistemul solar ca atare. Căutăm numai să-i cunoaştem
relaţia cu noi. Iar această relaţie este ceva ce vedem. Nu avem nevoie de
speculaţii abstracte.
Nicăieri nu este această premisă mai pregnantă decât în privinţa
caselor. Ele sunt pur şi simplu secţiuni ale spaţiului de deasupra şi de
dedesubtul locului în care ne aflăm. A spune că o planetă este în casa
întâi este echivalent cu a spune că este imediat dedesubtul orizontului
estic. Când spunem că este în casa a şaptea, înseamnă că ea este pe
cerul vestic, aproape de apus. Observaţiile acestea sunt în totalitate
dependente de punctul din care privim.
Dacă ne mutăm chiar şi numai câţiva kilometri, poziţiile planetelor
în case se schimbă. Când Mercur se afla deasupra capului aici în
America, la Londra el poate să apună, iar în New Delhî este mult sub
linia orizontului. Poziţia lui în zodie nu se schimbă. Dar de fiecare dată
este în altă casă. Un nou punct de vedere, o noua casă. Iar o casă nouă
înseamnă un nou set de experienţe. O nouă haită natală.
Orizontul
Douăsprezece case. Ele formează împreună un cerc în jurul
Pământului, la fel ca şi zodiile. Ne întoarcem din nou la temelia
astrologiei, la simbolul primordial: cercul. Simbolul infinitului, întregul.
Absolutul, însă acum vedem simbolul primar din alt unghi. Nu mai este
divizat de modelul anual al anotimpurilor, ci împărţit într-un mod
Casele 161 mult mai direct: secţionat în două de terenul pe care
stăm. Infinitul împărţit în două.
Jumătate de cer se poate vedea. Jumătate este invizibilă.
Deasupra: şase case reprezentând o realitate evidentă, comun
împărtăşită,. [vizibilă de toţi. Dedesubt: şase case simbolizând o realitate
cunoscută >l doar prin implicaţiile ei. O realitate întâlnită doar în
imaginaţie. S. Subiectivitatea: aceasta este tema caselor ascunse – cele
de sub t orizont. Ele reprezintă sentimentele, secretele, viaţa lăuntrică.
Aici se formează reacţiile. Dar întotdeauna la întuneric, întotdeauna
ascunse 1 vederii.
Când majoritatea planetelor se află în casele de sub orizont nu

avern neapărat de-a face cu un caracter introvertit. Un Săgetător cu o l
Lună în Vărsător şi un Jupiter proeminent n-o să fie timid nici dacă
toate planetele s-ar afla sub orizont.
Ceea ce vedem e mai subtil. Toate percepţiile sale sunt îmbogăţite.,
de emoţie şi intuiţie, în conversaţie are tendinţa sa reliefeze senti-;
mentele pe care i le trezesc faptele, mai degrabă decât faptele înseşi.
Viaţa sa este o căutare a unei stări interioare, iar paşii majori pe „i,
MIJLOCUL CERULUI
ASCENDENT
(EST)
DESCENDENT (VEST)
FUNDUL CERULUI
162 ABC-ul astrologiei calea evolutivă îi face fără a afecta nici în
cea mai mică măsură circumstanţele exterioare.
Cea mai importantă înfăptuire realizată în spaţiile de sub orizont
nu este nici împlinirea ambiţiei, nici a visurilor. Nimic atât de concret.
Este căpătarea înţelegerii. Iar înţelegerea se capătă pe căi invizibile.
Mai multe planete în partea superioară semnifică o situaţie opusă,
în casele de deasupra orizontului sunt reliefate experienţele concrete,
palpabile. Cerul de deasupra capului este văzut de toţi, este al tuturor.
Nu ascunde secrete. Structurile obiective şi conştiinţa colectivă se află în
centrul atenţiei, contrapuse intimităţii, misticismului şi ilogismului
emisferei de dedesubt.
O persoană născută cu mai multe planete deasupra capului nu
este întotdeauna extravertită. Din nou, problema este mai subtilă. Tonul
caracterului este determinat într-o harta natală de zodiile şi planetele
aflate sub reflectoare, nu de case. Dar persoana va avea o viaţă ocupată,
fie că va fi un şoarece de bibliotecă, fie o dansatoare exotică. Fiecare
reper important al dezvoltării personale este marcat de un eveniment
vizibil. Acesta poate fi mutarea într-un alt oraş, sau o căsătorie, sau o
călătorie în Orient. Nimeni nu poate şti. Dar se va produce. Pentru o
astfel de persoana există o manifestare evidentă în viaţă care semnalează
fiecare pas major al evoluţiei. Nu se produce nici o schimbare
semnificativă care sa nu fie însoţită de un ritual, la fel de vizibil ca şi
cerul. Nu mai este suficientă simpla înţelegere a lucrurilor. Trebuie să
apară un eveniment prin care să poată fi proiectată şi cristalizată
schimbarea individualităţii.
Prima împărţire a sferei celeste este destul de clară, pământul
însuşi fiind linia de demarcaţie între două universuri paralele: o lume
obiectivă şi una subiectivă. O a doua împărţire este mai evazivă.
Meridianul
Răsăritul şi apusul sunt repere clare. Dar rnai este cel puţin încă o
borna indicatoare pe lângă care Soarele trece în fiecare zi: partea cea mai
înaltă a arcului pe care-1 descrie pe cer. Amiaza. Soarele îşi opreşte
urcarea şi începe sa coboare spre orizontul vestic. Dacă ne
^jlfc. Casele 163 gândim bine, ne dam seama că Soarele mai are de
trecut şi pe lângă altă bornă: undeva dedesubtul orizontului trebuie să-şi
înceteze coborârea şi să-şi înceapă urcarea. Acel punct este miezul
nopţii.
Orizontul este o linie fizică. Linia care uneşte amiaza cu miezul
nopţii este o linie imaginara. Dar efectele ei sunt reale. Acest divizor
vertical, meridianul, separă harta natală într-o secţiune estică şi una
vestică, fiecare conţinând jumătate din cerul vizibil şi jumătate din cerul
invizibil. Ele au semnificaţii distincte. Şase case se află în partea de est a
meridianului, în inima estului există un eveniment simbolic unic, care
desluşeşte înţelesul tuturor. Acesta este răsăritul Soarelui.
Chiar şi după o noapte nedormită şi înainte de a bea cafeaua, cine
ar putea oare să privească răsăritul fără să aibă un sentiment al
posibilului şi al speranţei? Cuvântul acesta descrie spiritul răsăritului şi
al caselor estice: speranţa. Ziua cea nouă este o pagină albă.
Deocamdată pe ea n-a apărut nici un cuvânt. Putem s-o mâzgălim cu
izbucniri nervoase, cu temeri sau cu lene. Dar încă n-ani făcut-o. Şi
poate nici n-o vom face.
Sigur, în orice moment putem spune acelaşi lucru. Schimbarea
vieţii se poate produce oricând, nu nurnai la răsărit. Dar înainte de
apariţia ceasurilor, a gărzilor de noapte şi a iluminatului electric,
începutul activităţilor zilnice era marcat de răsărit. Era în mod clar
începutul unei noi serii de opţiuni, al unui capitol nou. Astrologia reţine
acea semnificaţie.
Speranţa, o nouă posibilitate, o altă şansa – oare care să fie
numitorul lor comun? Poate libertatea. Este cu siguranţă, măcar parţial.
Dar ce anume hotărăşte felul în care se manifestă libertatea? Care este
ingredientul activ? Răspunsul este cea mai fragilă forţă din univers, cea
mai nesigură. Este o forţă a cărei dezvoltare stă la baza folosirii
constructive a simbolismului astrologie. Eterică, nesigură, dedata unei
lungi adormiri, această forţă este voinţa omenească.
Răsăritul simbolizează voinţa. Capacitatea noastră de a face
alegeri, de a urma un anume tip de experienţă în mod voluntar, în
jumătatea de cer pe care o domină ne găsim libertatea, în acele şase case
luăm deciziile care ne conturează viaţa.
„mi
Având majoritatea planetelor în jumătatea estica a hărţii,
hotărârea este totul. O astfel de persoana poate că n~o fi chiar expertă în
impunerea propriei păreri, dar acţiunea sau inacţiunea personală este
esenţială pentru conturarea caracterului general al vieţii. Rareori îi apare
în viaţă o oportunitate importantă sau dă o lovitură decisivă în urma
unor circumstanţe întâmplătoare. Norocul şi ghinionul nu fac parte din
vocabularul persoanei respective. Totul se leagă de alegerea intenţionată
a drumului urmat. Persoana trebuie să depindă în întregime de propria
voinţă. Trebuie să-şi creeze propriul destin. Viaţa – bună, rea – e în
mâinile ei.
Dar în cealaltă jumătate a cerului, la asfinţit? Fotografic, apusul
nu poate fi distins de răsărit. Spiritul lui însă e total diferit. Ziua se
sfârşeşte. Pentru strămoşii noştri se încheia un ciclu de activitate,
începea o perioadă destinată somnului, liniştii, aşteptării. Şi acum avem
un sentiment de finalitate legat de asfinţit. Un sentiment de desăvârşire.
Ce-a fost a fost. Nu se mai poate schimba. Viaţa ne-a oferit, poate, o altă
carte din pachetul libertăţii. Dar am jucat-o. Poate că mâine o să primim
alta.
Casele vestice au un caracter general mai restrictiv decât cele
estice. Ele reprezintă forţe statornice, puteri imuabile, fapte împlinite.
Putem negocia cu ele. Dar niciodată nu le putem da pur şi simplu la o
parte.
În partea de vest, libertatea îşi găseşte limitele. Soarta. Karma.
Şansa. Voinţa lui Dumnezeu. Le putem spune cum vrem, ele sunt acolo
şi trebuie să le suportam, O persoană cu emisfera vestică accentuată în
tema natală nu trebuie să se simtă descurajată de a lua decizii şi
angajamente. Dar privindu-i biografia vom vedea mult mai multe dovezi
ale unor forţe aparent întâmplătoare care acţionează în situaţii critice.
Mari moşteniri. Şansa de a întâlni oameni cu putere. Părinţi alcoolici.
Răsturnări ale sorţii.
O persoană care se mişca în acest spaţiu trebuie să-şi cultive
perspicacitatea şi adaptabilitatea. Trebuie să înveţe să citească unele
semne prevestitoare, să desprindă final destinului dintr-o încâlcitură de
visuri şi circumstanţe. Spre deosebire de echivalentul ei estic, viaţa
Jjfr
Casele 165 se desfăşoară în cadre mai largi. Calea poale fi
rezumată cu o vorbă modernă: „a merge cu valul”. Nu e vorba de lene.
Nici de plutirea în derivă. Ci de o relaţie de cooperare, flexibilă între
propria voinţă şi realităţile din jur.
Marea cruce
Linia orizontului şi meridianul. Două incizii naturale, amândouă
împărţind simbolul primordial. Fiecare secţionează cerul în două
emisfere. Fiecare porneşte de la un întreg neinteligibil şi îl împarte într-o
dualitate inteligibilă. Orizontul ne dă subiectivitate şi obiectivitate: lumea
dinăuntru şi cea din afară. Meridianul ne dă libertatea şi soarta: puterea
absolută a voinţei şi coliziunea ei inevitabilă cu voinţa altora, tot atât de
liberi şi puternici.
Orizontul formează o cruce cu meridianul. Crucea vieţii.
Ezoterismul a numit-o crucea pe care este crucificat spiritul. Metafora
este melodramatică, dar nimerită. Polarităţile pe care le creează crucea
ne sfâşie inima cu paradoxurile vieţii: libertate contra iubire, visuri
contra realitate, plăcere contra responsabilitate etc.
Pe crucea aceasta se sprijină douăsprezece case, fiecare fiind un
câmp de bătălie, în fiecare, individualitatea iese din ascunzătoare şi se
afirmă într-un anume fel. În fiecare, miracolul şi oroarea experienţei
zilnice interacţionează cu mecanismele psihologice de bază simbolizate
de semne şi planete. Până când nu întâlnesc casele, acele mecanisme
sunt necontrolate şi neexperimentate, adăpostite în siguranţă în craniu.
Sunt doar materialul din care se ţes visurile. După această întâlnire, ele
se transformă. Cu cicatricele experienţei, cu lecţia curajului şi a iubirii
învăţată, cu antrenamentul speranţei, rezistenţei şi compasiunii, ele apar
în sfârşit din matca teoriei. Devin simboluri vii ale identităţii. Simboluri
ale oamenilor. Devin umane.
Case şi zodii
Douăsprezece case, douăsprezece zodii. Cele două sisteme de
simboluri sunt paralele. Aries – Berbecul – este prima zodie. Ceea ce
reprezintă prima, zodie, reprezintă şi prima casă. La fel pentru Taur şi
casa a doua. Şi pentru Gemeni şi casa a treia. Corespondenţa continuă
până la ultima zodie, a Peştilor, şi casa a douăsprezecea. Dacă se învaţă
un sistem, se parcurge o mare parte din învăţarea celuilalt. Amândouă
sunt cicluri de câte douăsprezece simboluri, iar fazele unuia corespund
cu fazele celuilalt.
Diferenţa între zodii şi case este doar de focalizare. Zodiile sunt
procese psihologice. Ele se referă la evenimente care se produc în minte.
Casele ţin de experienţă. Ele vorbesc despre ceea ce se întâmplă atunci
când mintea este pusă să funcţioneze pe scena vieţii. Suntem ce spun
zodiile şi facem ce spun casele.
Vărsătorul, de exemplu, poate da unei persoane o stare rebelă de
spirit. Dacă se află în casa carierei, această rebeliune se cristalizează în
forma unei munci independente. N-ar putea toiera nici un şef. Dacă se
află în casa relaţiilor, tema Vărsătorului nu mai influenţează sfera
slujbei. Punctul central al acţiunii ei va fi teama de a fi acaparat de un
soţ (sau o soţie) dominant (ă).
Întâlneşti pe cineva, încerci să simţi ce fel de persoană este.
Introvertită? Extravertită? Tipul comunicativ? Tipul nonşalant? Tipul
meticulos, cu un puternic autocontrol? în acest fel îi investighezi
structurile zodiacale.
Urmăreşti acţiunile cuiva. Observi ce fel de probleme are. Relaţii
încordate? Preocupare continuă pentru bani? Nu caracterul trebuie
urmărit, ci comportamentul. Ce domeniu al vieţii îi solicită în rnod
constant atenţia? Cariera? Viaţa de familie? Următoarea excursie în
Europa? Unde îşi petrece viaţa? în acest fel îi investighezi structurile
caselor.
Casele 167
CASA ÎNTÂI (ASCENDENTUL)
Denumirea tradiţionala: Zodia corespunzătoare: Planeta asociată:
Terenul de acţiune: Parcurs cu succes:
Casa Personalităţii
Berbecul T
Marte C?
Stabilirea identităţii personale
Claritate şi decizie în acţiuni. Un simţ al controlului direcţiei în
viaţa.
Un simţ acut al identităţii.
Parcurs fără succes:
Frica şi lipsa siguranţei duc fie la inflexibilitate şi tiranie faţă de
voinţa altora, fie la formarea unei personalităţi şterse, la nesiguranţa
scopului şi perspectiva înfrângerii.
Fiecare dintre noi este o ţesătură de sentimente contradictorii.
Avem cu toţii amintiri şi premoniţii. Suntem ispitiţi sau chinuiţi de
visuri. Iubim. Ne e frică. Creăm. Facem cunoştinţa cu tragediile vieţii.
Dar n-avem cum să-i explicăm toate astea poliţistului care dirijează
traficul şi care ne opreşte pentru că am mers cu treizeci şi cinci de mile
pe oră în loc de douăzeci şi cinci. Ca sa putem să funcţionăm eficient în
lume trebuie să ne simplificăm. Trebuie să transferăm toată această
bogăţie a spiritului într-o formă aerodinamică. Transferul poate fi numai
o palidă reflecţie a persoanei care de fapt suntem. Dar nu avem de ales.
Oricât de bidimensională pare în comparaţie cu originalul, viaţa ne cere
să avem o personalitate – iar o personalitate înseamnă întotdeauna un
rol pe care-1 jucăm, întotdeauna redus faţă de adevăratele dimensiuni. O
personalitate este întotdeauna o mască.
168 ABC-ul astrologiei gfr
Prima casă simbolizează masca cea mai potrivită pe care o putem
purta, expresia exterioară care serveşte cel mai bine nevoilor interioare.
Cu cât răspundem acestor nevoi cu mai multă precizie, cu atât ne
simţim mai puternici şi mai centraţi. Căpătăm senzaţia de autonomie, de
autocunoaştere, de a fi stăpâni pe propria viaţa.
Ascendentul nu creează personalitatea exterioară. Forţele care
contribuie la formarea ei sunt mult rnai complexe. El mai degrabă
canalizează întreaga hartă către lumea acţiunii, dând expresie şi culoare
materialului interior. Să spunem că o femeie e descrisă de harta natală
ca o persoană timidă, interiorizată – de exemplu un Rac care primeşte
influenţa puternică a lui Saturn. Chiar dacă are un Ascendent în
Săgetător, acesta n-o transformă în animatoarea petrecerilor, însă
reţinerile ei profunde nu ies la iveală de la prima întâlnire. Primind de la
restul hârtii aspectul distant, casa întâi poate produce impresia unei
persoane rezervate, dar degajate. O persoană cu acelaşi Ascendent în
Săgetător, dar cu caracteristici pregnante de Leu ar putea spune bancuri
la o înmormântare.
Dacă am defini sănătatea mintală drept capacitatea de a genera un
tipar de acţiune raţional, având o ţintă clară, atunci Ascendentul este
antidotul nebuniei. O persoană care-şi manifestă slab Ascendentul se
simte mereu aiurită şi desprinsă de realitate. Ea e prinsă mereu într-un
conflict de roluri, încercând sa fie în acelaşi timp mai multe tipuri de
persoane. Asupra ei planează mereu un fel de nesiguranţă şi o senzaţie
de anormalitate. Nimic nu se leagă. Pentru acel individ nu pot exista
decât o bâjbâire şi o uluire, ca a unui actor care şi-a uitat replica.
De ce? Pentru că nu are mască. Pe scena vieţii o persoană fără
mască este rnută, străină şi invizibilă. Atunci când, nereuşind să ne
creăm o mască eficientă a casei întâi, nu putem arata cu claritate cine
suntem cu adevărat, ni se pare că nu avem nici un control asupra vieţii.
Lipsa de control ne sperie. O persoană care are problemele legate de casa
întâi nerezolvate – ale cărei identitate şi direcţie nu sunt focalizate – îşi
exprimă adesea temerea prin comportamentul tiranic asupra celorlalţi.
Un egocentrism. Nu-şi poate controla propria viaţă, aşa ca încearcă sa
controleze orice altceva.
Casele 169
Va crea o casă întâi parcursă fără succes un tiran sau un visător
fără caracter? Pentru a putea răspunde, trebuie să privim haita natală în
întregul ei. Încă nu suntem pregătiţi s-o facem. Deocamdată e destul să
ştim că trebuie sa ne purtăm cu toţii măştile. Avem cu toţii o identitate
socială, o „personalitate”. Şi avem nevoie de ea. Fără ea, am sta şi am
privi cu ochii pierduţi în spaţiu. Acele măşti, orice formă ar lua, sunt
create la Ascendent. Atunci când vedem o persoană împăcată cu lumea,
radiind siguranţă şi echilibru, neangajându-se pe căi greşite şi nefăcând
mişcări inutile, urmărim o situaţie în care Ascendentul este perfect
însuşit.
CASA A DOUA
Denumirea tradiţională: Zodia corespunzătoare: Planeta asociată:
Terenul de acţiune:
Parcurs cu succes:
Casa Banilor Taurul U Fenus Q
Provocări la adresa respectului de sine
Bani şi avere încredere şi respect de sine bazat pe acţiuni de
corectare şi dezvoltare personală. Folosirea eficientă, fără probleme, a
resurselor personale. Materialism şi judecarea valorii personale în funcţie
de valoarea posesiunilor persoanei. Lipsa respectului de sine. Frică de
risc. Pierderea voinţei, ducând la nereuşită socială. Viaţă trăită restrictiv
din cauza preocupării pentru siguranţa materială.
Un puştan trece pe stradă într-un automobil recondiţionat, cu
flăcări portocalii pictate pe părţile laterale, fără tobă de eşapament şi
scoţând ca atare nişte zgomote asurzitoare. Dând la o parte reacţiile
170 ABC-ul astrologiei suscitate, mesajul lui e simplu şi trist. Ne
imploră să luăm cunoştinţă că există. Ceva dinăuntru îl împinge să ne
impună pur şi simplu prezenţa lui. Orice reacţie îl mulţumeşte. Ura,
invidie, frică, mânie – în orice fel ne-am manifesta, e satisfăcut. Orice
persoană de pe traseul lui bubuitor, dacă are fie şi numai un gram de
înţelegere a psihologiei umane, poate detecta în acest băiat lipsa stimei
faţă de propria persoană. Şansele ca aprecierea să fie corecta sunt destul
de mari. Genul acesta de comportare gălăgioasă, supărătoare, îşi are de
obicei rădăcinile într-o îndoială de sine.
Dar cum încearcă vitezistul nostru să compenseze lipsa încrederii
în sine? Caută să-şi spulbere nesiguranţa punând un senin de egalitate
între el şi un obiect impresionant. „Eu sunt această maşină care vă ia
ochii. N-aveţi de ales, trebuie să mă remarcaţi.” Jocul este vechi, îl joaca
şi omul de afaceri care are mereu grijă să pomenească de venitul lui
uriaş. Şi gospodina de la periferie care-şi etalează colecţia de bluze de o
sută de dolari.
Casa a doua creează o criză a respectului de sine. Depinzând de
zodiile şi planetele implicate, ne putem simţi neghiob, neîndemânatic sau
neatrăgător. Felul în care hotărâm să rezolvăm această lipsă de încredere
devine o temă cheie a vieţii. Dacă răspundem negativ, constrângerea
unui anume soi de materialism ne denaturează conştiinţa, încercăm să
ne risipim îndoielile prin manevrarea unor circumstanţe, în loc de a
ataca direct problema pe care o avem. Uneori banii devin simbolul
acestei încrederi de care avem nevoie, îi vânăm cu asiduitate. Ne facem
tot timpul reclamă cu averea adunată. Dar durerea rămâne.
Problemele casei a doua nu trebuie să se învârtească neapărat în
jurul contului din banca sau al maşinilor şi hainelor pe care le putem
cumpăra cu eî. Putem colecţiona la fel de bine prieteni faimoşi sau
Casele 171 iubite decorative. Pot fi exprimate chiar prin
intermediul propriului corp – preocuparea pentru pielea bronzată sau
muşchii modelaţi împinsă până Ia obsesie reflectă şi ea tensiuni în
această zona a haitii natale. Ca şi privitul nesfârşit în oglinda.
Parcurgerea cu succes a terenului casei a doua întotdeauna
implică demonstrarea sieşi a propriilor calităţi, îndoielile interioare sunt
compensate prin efort disciplinat şi prin realizări concrete. Dacă este
abordată aşa cum trebuie, nesiguranţa de sine poate împinge o persoană
către limitele ei evoiutive.
O casă a doua ocupata poate fi cea mai slabă structură astrologică
posibilă sau cea rnai solidă. Totul depinde de modul în care individul
face faţă presiunilor pe care ea le generează.
Întotdeauna, un răspuns viguros la problemele casei a doua
înseamnă modificarea intenţionată a unei anumite trăsături personale
stânjenitoare, în timp ce un răspuns slab înseamnă ascunderea acelei
trăsături după un paravan de bani, strălucire sau siguranţă. Problema
reală este felul în care ne evaluăm propriile merite. Banii sunt doar o
distragere a atenţiei.
CASA A TREIA
Denumirea tradiţionala: Casa Comunicării Zodia corespunzătoare:
Gemenii K
Planeta asociata: Terenul de acţiune:
Parcurs cu succes:
Mercur ţ?
Căpătarea informaţiilor, împărţirea informaţiilor.
Percepţii clare, precise, nepărtinitoare. Dorinţa de a tolera
ambiguitatea sau nesiguranţa percepţiilor. Capacitatea de a investiga
lumea pentru a obţine mai multe informaţii, fie verbal, fie pe plan
intelectual.
Parcurs fără succes: Nevoia imperioasă de a proteja un anumit
concept despre lume, ducând la defensivă, intelectualism şi exces verbal.
Curiozitate împrăştiată, fără ţel precis, conducând la o lipsă cronică de
timp şi la dezorganizare.
A vorbi, a preda, a scrie – acestea sunt activităţile asociate în mod
clasic casei a treia. Destul de corect, dar terenul este cu mult mai întins.
Ori de câte ori ne exprimăm un gând sau un sentiment astfel încât el
poate fi decodificat şi înţeles de o altă persoană, ne activăm circuitele
casei a treia. Gesturi, priviri semnificative, limbajul trupului – toate
aceste modalităţi de exprimare îi marchează terenul la fel ca şi toate
operaţiile legate de cuvinte. Dar chiar şi aşa, numai jumătate din teren e
acoperit.
Comunicarea este o cale cu două sensuri. Casa a treia se referă şi
la ascultare. Şi la citit şi învăţat. Dar cuvintele nu sunt neapărat
necesare nici aici. Cerul ne comunică albastrul lui. Noaptea ne comunică
întunecimea. Lumea ne inunda simţurile cu un şuvoi nesfârşit de
informaţii. Şi noi le „ascultăm” pe toate.
Casa Comunicării? Da, însă titlul ne induce în eroare. E prea
îngust. Să numim casa a treia Casa Percepţiei, amintindu-ne mereu că
percepţia curge în două sensuri: culegem din lume informaţii şi apoi le
trimitem ca un ecou înapoi. Procesele sunt două: avem propriile
percepţii; apoi le facem perceptibile şi altora. Amândouă sunt esenţiale în
aceasta a treia fază a simbolismului caselor. Pentru a putea parcurge cu
succes terenul ei, trebuie să le dezvoltăm.
O persoană vede peste tot numai conflicte. Cuvintele ei sunt
bombastice şi conflictuale, prezentate întotdeauna ca argumente,
^^ Casele 173 chiar şi când nu i se opune nimeni. De ce? Probabil
că Marte se află în casa a treia. Sau poate că zodia Berbecului e locuită
de două planete. O altă persoană ar putea fi furioasă ca o viespe, dar
dacă în această parte a hârtii ei se află Venus, până şi energiile acelea
explozive sunt amortizate. Sunt alese cuvinte politicoase, cumpănite.
Poate chiar insinuant-manipulatoare. Îi este uşor să-şi exprime
afecţiunea şi sprijinul. Partea mai grea este să se deprindă să fie mai
directă atunci când are o nemulţumire.
În mod asemănător, fiecare planetă şi fiecare zodie pot aduce
culoarea proprie fluxului de informaţii dintre noi şi lume. Săgetătorul îi
adaugă o calitate expansivă, filosofică. Saturn aduce disciplină,
organizare şi caracter practic. Vărsătorul sugerează originalitatea.
Fiecare din ele creează o prejudecată sau un unghi mort care
denaturează acele informaţii, izolându-ne parţial de totalitatea mediului
din” jur. A înţelege, a vedea cu claritate, fără şovăială, acesta este scopul
primar al casei a treia, în jurul nostru există o lume fizică. Prin neuronii
şi sinapsele creierului creăm o a doua lume modelată după prima. A
doua lume este cea în care de fapt locuim.
Pentru a percepe clar, cuvintele trebuie bine folosite. Cum putem
îndrepta denaturările? Numai prin compararea observaţiilor noastre cu
ale altora. Percepţiile celorlalţi pot fi şi ele deformate, dar în alt mod.
Trebuie sa le exprimăm pe ale noastre cât putem de clar, împărtăşind
celorlalţi toate gândurile, toate opiniile care ne aparţin. Apoi trebuie să
absorbim cu adevărat ce au ceilalţi de spus, oricât de neinteligibil,
agresiv sau ameninţător ar părea rnodul lor de gândire pentru lumea
noastră interioară.
Cei care stăpânesc această artă delicată sunt maeştri pe terenul
celei de-a treia case. Au străbătut-o cu succes. Văd adevărul mai bine
decât cei mai mulţi dintre noi. Adevărul real. Adevărul care nu e
niciodată în interiorul nostru, ci întotdeauna între noi.
Cei a căror trecere prin casa a treia a fost un eşec trebuie să
trăiască într-un univers în care visurile, coşmarele şi realitatea se
împletesc mereu unul cu altul. Deciziile pe care le iau se pot baza pe
fapte. Sau pe temeri. Sau pe propagandă. Nu ştiu niciodată pe care din
ele.
Viaţa lor reflectă acea nesiguranţă. Ei vorbesc mult, vrute şi
nevrute. Trec repede de la o slujbă la alta, de la o opinie la alta, de la
fapte reale la lucruri lipsite de sens, inutile, fără legătură între ele. Până
ia urmă nu reuşesc să facă mult mai mult decât să alerge orbeşte în
cerc.
CASA A PATRA (FUNDUL CERULUI sau NADIRUL)
Parcurs cu succes:
Casa Căminului/Locuinţei Racul (c) Lunal)
Suportul inconştient, emoţional, intuitiv al personalităţii. „Eroul” şi
„Umbra”. Viaţa domestică; căminul, înţelegere buna a propriilor
motivaţii, nevoi şi temeri Stabilirea de rădăcini sub forma locuinţei,
familiei şi armonizarea cu şinele lăuntric. Lipsa unei autocunoaşteri
psihologice esenţiale, ducând la comportament nevrotic, obsesiv şi la o
lipsă de satisfacţii. Cufundare în sine şi autoanaliză împinsă până la
decizia retragerii din lume; timiditate.
Fundul Cerului. Punctul cel mai coborât pe care-1 poate atinge o
planeta. Când Soarele se afla în acest punct, ceasul arată aproximativ
miezul nopţii. Un moment de întuneric, de mister, poate de teamă.
Forme vagi plutesc în bezna neagră. Ne străduim să le desluşim. Prieten?
Duşman? Sau doar mobila din cameră? Ochii nu ne mai ajută. Ne forţăm
să „vedem” cu
âifc. Casele 175 urechile, cu degetele întinse, cu intuiţia. Poate fi
doar o imaginaţie? La miezul nopţii e greu de discernut diferenţa:
speranţele şi teroarea prind formă ia fel de palpabilă ca obiectele fizice.
Casa a patra este cea mai subiectiva dintre toate cele douăsprezece
case. Arena reprezentată este una secretă. Nimeni în afara noastră n-o
poate vedea. Când suntem pe terenul ei ceţos, nesigur, dispărem din
vedere. Toată atenţia şi toată energia sunt retrase din lumea exterioară şi
îndreptate spre interior, către sine. Casa sentimentelor? Da, însă
cuvântul e prea palid, prea superficial. Casa inconştientului? Din nou,
da. Dar materialul care se află aici trebuie conştientizat dacă vrem să ne
simţim întregi.
Pentru a prinde semnificaţia Fundului Cerului trebuie să înţelegem
bine un punct cheie: tot ce este conţinut în casa a patra este complet
izolat de lumea din afară. Există numai în minte. „Realitatea”, în sensul
obişnuit al cuvântului, nu este relevantă pentru acesta. Tot ce creşte şi
se dezvoltă în casa a patra are o logica proprie. Ai o fantezie secretă?
Atunci când visezi cu ochii deschişi la birou, pilotezi de fapt în tăcere o
rachetă? îi hrăneşti pe cei flămânzi? Deschizi un cazinou în Las Vegas?
Te întâlneşti cu Eroul – unul din cei doi poli ai Fundului Cerului.
Eroul. Un set de imagini de sine grandioase, imaginare, conturate
de zodiile şi planetele casei a patra. Deşi sunt întotdeauna stânjenitor de
nerealiste, imaginile acestea au o funcţie a lor, foarte reală, în ecologia
minţii. Ele ne inspiră. Ne ajută să înţelegem ce vrem cu adevărat. Vrei un
cazinou în Las Vegas? Poate casa a patra încearcă să-ţi spună că ai
nevoie de mai multă apreciere din partea alor tăi de acasă. Sau poate că
a sosit momentul să ştergi praful de pe chitara cea veche, întotdeauna
Eroul – sub forma fanteziilor recurente – ne spune ce avem nevoie pentru
a crea un echilibru între adevărata noastră natură şi masca pe care o
purtăm în lume.
Faţă în faţă cu Eroul este polul opus al casei a patra: Umbra. Aici
depozităm toate imaginile oribile, defavorabile, înspăimântătoare pe care
ni le-am făcut despre noi. Coşmarurile sunt întâlniri cu Umbra.
Dar la fel sunt şi neliniştile ilogice când devin cronice: frica
obsesivă de cancer, de ucigaşi psihopaţi, de nebunie.
La fel ca Eroul, Umbra încearcă să ne transmită un mesaj, dar
decodificarea lui rareori este uşoară. Mai ai încă spaima faţă de ucigaşii
psihopaţi? Poate că ai înmagazinat vreo mânie de-a ta, proprie. Poate că
te temi s-o eliberezi. Umbra ne spune de ce ne temern. Dar face cu mult
mai mult: Umbra ne desenează tabloul fricii pe care ne temem s-o
simţim, îl decodificăm, îl înfruntăm şi vom reuşi încă o dată să restabilim
echilibrul talerelor sinelui interior şi personalităţii pe care o prezentăm
celor din jur.
Absorbirea Eroului şi Umbrei ia destul timp. Are nevoie de
asemenea de pace, de eliberarea de prea mulţi stimuli din exterior. Deşi
semnificaţia primară este emoţională şi intuitivă, vechii astrologi au
subliniat calităţile ascunse ale celei de-a patra case şi i-au spus Casa
Căminului. Au avut dreptate. Casa a patra ne descrie atitudinea faţă de
refugiul pe care ni 1-am creat de zgomotele lumii. Acei refugiu trebuie
creat dacă vrem sa atingem Fundul Cerului.
Dar construirea unui cămin este un mijloc, nu finalitatea. A ne
ascunde pur şi simplu în interiorul căminului înseamnă a străbate casa
a patra cu tot atât de puţin succes ca şi atunci când privim Eroul şi
Umbra pe o singură faţa, nefăcând efortul să le descifrăm mesajul, în
amândouă cazurile, viaţa interioară şi cea exterioară se disociază una de
alta. Şi ne par la fel de subţiri şi de false ca prima minciună spusă la
patru ani.
^f.
Casele 177
CASA A CINCEA
Casa Copiilor LeulSX Soarele 0 Plăcerea
Exprimarea creativităţii proprii A se îndrăgosti Spiritul ludic
Parcurs cu succes:
Fiecare zi aşteptată cu bucurie. Crearea unei supape prin care pot
ieşi la suprafaţă trăirile interioare. Capacitatea de a iniţia relaţii cu
persoane interesante.
Parctifşfără succes:
Legături abuzive, distructive, incon-trolabile, cu unele plăceri
particulare. Blocaje în creativitate. Neputinţă de a se relaxa şi a se juca.
Bucuria – cât de adânc îi simţim nevoia! Absenţa ei e la fel de
fatală ca prelungirea cu zece ani a postului sau ca o săptămâna fără
oxigen. Fără scânteia ei, ne ofilim. Ne pierdem interesul vieţii. Ne
transformăm în automate reci, ca nişte lumi fără aer care se învârtesc în
jurul unei stele moarte.
Dar cum ne putem alimenta bucuria? Cum o putem păstra? în cea
rnai mare parte a timpului viaţa nu ne e de prea mare ajutor. Corpul ne
doare. Datoriile se adună, întâmplări copilăreşti ne amarase relaţiile cu
ceilalţi. Peste tot vedem şefi de state avizi de putere, făcând planuri de
războaie nucleare de parcă ar fi un nou soi de jocuri video.
178 ABC-ul astrologiei în faţa atâtor imagini de infern, între noi şi
desperare se interpune o singură forţă: plăcerea, într-o măsură
incontestabilă şi imediată, plăcerea este cea care ne susţine existenţa în
lume. Iar plăcerea este obiectivul casei a cincea.
Descrierile clasice ale acestei case sună ca lista de cumpărături a
unui hedonist: petreceri, senzualitate, afaceri amoroase, curse de cai,
jocuri de noroc, jocuri de tot felul, articole de lux. Toate astea sunt
desigur plăceri. Ne pot oferi cu siguranţă şi bucurie, cu condiţia să
parcurgem terenul lor cu oarecare graţie. Dar să ne imaginăm ce a simţit
Michelangelo când contempla Capela Sixtină sau Buddha când a obţinut
în cele din urmă tăcerea minţii sub smochinul sfânt. Şi acelea sunt
plăceri, dar de un gen mai subtil. Ele se nasc din viziunea unei persoane.
Din individualitatea sa.
Casa a cincea este casa plăcerii. Pentru a o parcurge cu succes,
trebuie să ne amintim că nu toate plăcerile sunt ale cărnii. Creativitatea
este o plăcere. Meditaţia este o pâăcere. Să te „îndrăgosteşti” de un
căpitan de vapor de nouăzeci de ani cu parul cărunt este o plăcere. Toate
aceste activităţi – creaţia artistică, găsirea liniştii minţii, legarea unei noi
relaţii umane – se află pe terenul casei a cincea.
O trecere neizbutită prin casa a cincea implică invariabil agăţarea
de o singură plăcere, uitând că în viaţă mai sunt atâtea altele. Viaţa n-o
să-ţi fie mai rea daca de fiecare An Nou faci un chef cu băutură din
belşug. Poate chiar vei fi mai mulţumit, dacă asta-ţi satisface înclinaţiile
personale. Dar o beţie în fiecare noapte va avea un rezultat complet
diferit. Atunci viaţa pare să se destrame în faţa ochilor. Şi nu mai e nimic
distractiv.
Zodiile şi planetele care modelează casa a cincea dau indicaţii
despre felul cum poate fi păstrată bucuria. Ele simbolizează un anume
domeniu al plăcerilor, unele interesând corpul, altele intelectul, iar altele
vizând nivelul pur spiritual, învăţaţi să vă bucuraţi de toate. Cultâvaţi-vă
abilităţile şi obiceiurile pe care 3e presupun. Feriţi-vă să cereţi prea mult
de la câte una singură. Faceţi-le pe toate şi nici chiar clipa morţii n-o să
vă poată şterge zâmbetul de pe buze. Acele mici riduri de bucurie vor fi la
fel de caracteristice ca şi nasul sau ochii.
Casele 179
Dacă nu veţi reuşi, nici cele mai bune lucruri pe care le veţi primi
nu vor fi de nici un folos. Veţi privi la ele aşteptând să-nţelegeţi ceva. Sau
vă veţi repezi asupra lor distrugându-le în încercarea de a obţine mai
mult decât se poate, în oricare situaţie, veţi rămâne fără nimic. Numai cu
durerea vieţii. Bucuria v-a scăpat printre degete, lunecoasă ca un peste.
CASA A ŞASEA
Denumirea tradiţională: Casa Servitorilor Zodia corespunzătoare:
Fecioara HP
Planeta asociată: Terenul de acţiune:
Parcurs cu succes:
Mercur ţ? Responsabilităţile Competenţa şi iscusinţa
Devotamentul şi sacrificiul personal Obţinerea împlinirii personale prin
dezvoltarea unei aptitudini care să prezinte importanţă pentru persoană
şi sa fie de folos celorlalţi. Ocupaţii care umplu tot timpul, dar care nu
au nici o semnificaţie personală; corvoadă, trudă pentru bani. Rol
subordonat, umilitor în relaţiile cheie.
Ne telefonează o prietenă, înnebunită. Are un interviu pentru
ocuparea unui post la o distanţă de două sute de mile. Trebuie să plece
peste o oră şi maşina nu porneşte. Ne repezim până acolo şi, ridicând
capota, descoperim că bateria, veche, are bornele corodate. Scoatem
cleştii şi cuţitul de cer-cetas. Desfacem legăturile. Răzuim bornele, în trei
minute motorul toarce.
Curn ne simţim? Fericiţi. Mândri. Nu ne putem reţine zâmbetul de
mulţumire. Am avut vreun câştig personal? Nu tocmai, în orice caz, nu
unul evident. Dacă am privi în mod egoist, am spune că ne-am pierdut o
jumătate de oră. Dar nu simţim experienţa în acest fel. Ceea ce am
realizat a fost un traseu parcurs cu bine prin casa a şasea. Ne-am
dovedit o îndemânare personală, ajutând în acelaşi timp o altă persoană.
Ori de câte ori facem aşa ceva, simţim o satisfacţie deosebită.
În astrologia medievală, casa a şasea era Casa Servitorilor. Orice
vreţi să ştiţi despre problemele pe care le-aţi putea avea cu grăjdarii şi cu
spălătoresele, răspunsul îl găsiţi aici. Secolul douăzeci a cerut
reconsiderarea fundamentală a acestei case. Casa Servitorilor nu ne mai
vorbeşte acum despre servitorii noştri. Acum noi înşine suntem servitorii.
Nu într-un sens umilitor, şi nici în sens domestic, în această casă
recunoaştem o nevoie umană elementară: dorinţa de a ne exercita
competenţa care să ne fie recunoscută ca atare. Repararea unei maşini.
Cântatul la vioară. Interpretarea unei hărţi astrologice. Competenţa
poate îmbrăca forme nenumărate. Dar dacă nu reuşim să descoperim în
interiorul nostru acea abilitate specială, sau dacă nu reuşim să o
dezvoltăm până la capăt, simţim în viaţa noastră un gol. Lipseşte ceva
esenţial.
Curn ne putem găsi această iscusinţă? Răspunsul îl avem în casa
a şasea. Zodiile şi planetele active din ea ne indică în ce domeniu al
personalităţii noastre o putem căuta. Obţinem şi unele indicii despre
cum va arăta această abilitate după ce va fi şlefuită, educată şi pusă la
dispoziţia lumii.
Nevoia de asumare a unor responsabilităţi semnificative rămâne,
chiar daca nu izbutim sa parcurgem cu succes casa a şasea. Dar în acest
caz nu avem nimic de dăruit. Nici un talent. Nici o competenţă specială,
începem să muncim de dragul de-a munci, spetindu-ne cu o mulţime de
treburi care sunt lipsite de importanţă pentru noi. Devenim robul
salariat sau hamalul care se roagă să vină sfârşitul de săptămână.
Ne trezim curând ca trăim într-o lume plină de şefi. În muncă ne
lipseşte tragerea de inimă. Restul vieţii devine din ce în ce mai lipsit
Casele 181 de vlagă. Curând ne dispare şi încrederea în
capacitatea de a lua decizii proprii.
Se distruge mult mai mult decât viaţa profesională. Pe măsură ce
ne slăbeşte respectul faţă de propria competenţă, încep să sufere relaţiile
cu prietenii, cu iubita sau iubitul, cu familia. Ne pierdem încrederea în
noi. Peste tot pe unde mergem parcă cerem să ni se solicite vreun sprijin.
Ni se solicită, îl dăm, ca apoi să clocotim de indignare într-o nesfârşită
serie de controverse minore la care s-a redus viaţa noastră.
CASA A ŞAPTEA (DESCENDENTUL)
Parcurs cu succes:
Casa Căsătoriei
Balanţa -
Venus Q
Relaţiile intime. Identificarea cu alte persoane.
Relaţii caracterizate prin:
Egalitate între parteneri
Durabilitate; e de aşteptat ca relaţia să supravieţuiască modificării
circumstanţelor
Caracterul lor special; legătură unică; „magie”.
Adoptarea într-o relaţie intimă a unui comportament constant de
supunere sau de conducere, lipsa capacităţii de a forma o legătură
emoţională stabilă. Frica de intimitate. Dependenţă extremă faţă de o
altă persoană sau frica de a deveni dependent.
Filmul a început de douăzeci de minute, îţi doreşti deja sa nu-ţi fi
cheltuit banii. Caracterele personajelor sunt superficiale. Neplauzibile.
Valorile lor, motivaţiile, chiar personalităţile seamănă cu povestirile pe
care le-ai abandonat după ce ai trecut de paisprezece ani.
O ora mai târziu, eşti tot în sală. Filmul nu e mai bun. Dar deodată
îţi dai seama că ţi-au dat lacrimile. Ce se întâmpla? Pe de o parte, te
simţi stânjenit: cât de lipsit de rafinament ai părea dacă cineva ar şti că
un film atât de stupid te-a adus în pragul plânsului. Pe de altă parte, nu
s-a întâmplat nimic altceva decât că ai intrat pe terenul celei de-a şaptea
case. Ai dat deoparte toate judecăţile de valoare, rigiditatea, mândria. Ai
depăşit îndeajuns toate acele blocaje pentru a reuşi să simţi patosul
personajelor filmului, în ciuda rezistenţei tale, te-ai identificat cu oamenii
aceia. Identificarea este cea care ne permite să parcurgem cu succes
teritoriul celei de-a şaptea case.
Identificarea: ne punem în situaţia altuia. Este piatra de temelie a
oricărei aite dramatice; filme, romane, piese de teatru, chiar cântece. De
asemenea reprezintă baza oricărei relaţii intime. Dacă mintea nu
reuşeşte să construiască ecuaţia elementară eu-egal-tu, n-o să ne mişte
niciodată nici o poveste şi nici o fiinţă umană.
Dar ecuaţia poate fi greu de construit. Noi nu suntem ceilalţi. Ei
sunt diferiţi. Străini. Motivele şi valorile lor, ca ale personajelor din film,
nu coincid cu ale noastre. Ca sa putem să ne identificăm cu ei – să-i
iubim, adică – trebuie ca pentru moment să lăsăm la o parte propriul
punct de vedere. Să ne lăsăm la o parte personalitatea. Trebuie să privim
viaţa prin ochii lor. Un proces riscant. Daca nu reuşim să-1 stăpânim,
relaţiile apropiate pe care la creăm nu vor fi de durată. Putem să ne
căsătorim. Putem să avem prieteni. Dar izolarea noastră e perfectă, în
momentele de adevăr recunoaştem asta: universul nostru e populat
numai cu străini.
Jto,. Casele 183
Dacă izbutim să dăm deoparte limitările impuse de propria
personalitate, ne aşteaptă un alt pericol: poate nu vom mai putea să
revenim. Putem să ne pierdem într-o relaţie, să fim atât de dominaţi de
puterea perspectivei celuilalt asupra vieţii încât să ne pierdem propria
identitate. Putem deveni umbra altei persoane. Şi ne agăţăm de relaţia
respectivă ca şi cum identitatea noastră ar depinde de ea, plini de
disperare şi resentimente.
O explorare izbutită a celei de-a şaptea case cere mai presus de
orice o calitate: capacitatea de a ne simţi într-un fel egal cu partenerul.
Nimeni nu ocupă tot timpul locui şoferului. Nimeni nu e şeful. Există o
relaţie de dependenţă, dar este o stradă cu sens dublu. Egalitatea
înseamnă interdependenţă. Există într-o relaţie şi un simţ al
durabilităţii. Ceremoniile de căsătorie includ această idee în formula
„până când moartea ne va despărţi”. Nu trebuie să mergem atât de
departe pentru a străbate cu succes casa a şaptea, dar trebuie să ne
luăm un angajament faţă de cealaltă persoană. Relaţia nu trebuie să
aibă la bază caracterul ei convenabil. Trebuie să existe sentimentul că, şi
dacă circumstanţele s-ar schimba radical, legătura în sine n-ar fi
afectata. De ce? Pentru că relaţia nu e fondată pe baza circumstanţelor.
E implantată adânc în esenţa naturii fiecărui partener.
În sfârşit, foarte important, relaţia dintre parteneri trebuie simţită
ca având ceva cu totul special. Trebuie să fie magică. Spuneţi-i aură
romantică. Spuneţi-i simetrie psihologică. Cuvintele nu contează, însă
fără acele scântei mistice, zidurile ego-ului şi ale fricii n-ar putea fi
niciodată spulberate pentru a ne permite să intrăm în Casa Căsătoriei,
darămite să-t mai străbatem şi coridoarele.
Chiar şi cu cele trei cerinţe îndeplinite, parcurgerea acestei case
este complicată. Planetele şi zodiile din casa a şaptea ne pot ajuta. Ele
descriu tipul persoanei alături de care avem cea mai mare şansa să
reuşim în această fază a vieţii. Ne indică de asemenea dimensiunile
propriului nostru caracter care trebuie îmbunătăţite dacă vrem să ştim
cum sa ne purtăm cu acea persoană după ce am întâlnit-o.
184 ABC-uI astrologiei fllfr
CASA A OPTA
Denumirea tradiţionala: Zodia corespunzătoare: Planetele asociate:
Parcurs cu succes:
Casa Morţii
Scorpionul 1H*
Marte cf
Pluton 2 sau $
Factori comportamentali instinctuali universal prezenţi în
conştiinţa umană:
Dorinţa instinctuală de a forma o legătură cu caracter sexual;
instinctul sexual
Conştiinţa instinctuală a morţii fizice a omului; modul în care
privim moartea
Simţul instinctiv al dimensiuni lor realităţii invizibile, transcen
dente; viaţa după moarte; supra naturalul
Sexualitate sănătoasă, regulată, firească. Acceptarea morţii şi
integrarea realităţii ei în viaţa zilnică. Simţul imortalităţii conştiinţei
Blocaje în funcţia sexuală sau sexualitate obsesivă. Frică de moarte
ieşită din comun; respingerea morţii. Respingerea rigidă a sentimentului
„religios”, „ocult” sau „mistic”.
Sex, moarte şi supranatural. Un mişmaş. De ce sunt aceste
teritorii aparent disparate legate la un loc în aceeaşi casă? Care sunt
numitorii lor comuni?
În toate cazurile ne confruntăm cu însuşiri de bază ale vieţii
omeneşti. In toate avem de-a face cu o serie de nevoi şi probleme
universale şi care eliberează energii emoţionale intense şi
Casele 185 tulburătoare în conştiinţă. Toate sunt instinctuale.
Cea mai bună prietenă ne anunţă ca pleacă în Patagonia unde a
primit o slujba. Ce simţim? Cu siguranţă tristeţe. Dar şi dorinţa de a o
sprijini şi un simţ acut al importanţei relaţiei. Iubitul sau iubita ne face
acelaşi anunţ. Cum ne simţim în această situaţie? Copleşiţi. Sfâşiaţi.
Mânioşi. Respinşi. Diferenţa dintre cele două situaţii este diferenţa dintre
casa a şaptea şi a opta. Deşi casa a şaptea este critică pentru înţelegerea
nevoilor dintr-o relaţie, în casa a opta găsim sentimentele instinctuale
care sunt unice într-o relaţie sexuala. Acele sentimente năvălesc peste
noi ca un potop, spulberându-ne echilibrul firesc al caracterului. O dată
deşteptate, sunt realmente de neoprit. Am dărâmat stăvilarul care separa
ego-ul de instincte.
Aceleaşi lucruri se pot spune despre întâlnirile cu moartea. Şi aici
ego-ul se confruntă cu sentimente care sunt şi de neînţeles, şi de
necontrolat. Şi de data asta e copleşit. Ne moare fratele subit. Doctorul
ne spune că avem o boala incurabilă. Copilul moare într-un accident de
maşină, în toate situaţiile personalitatea se dizolvă. E trasă în adâncuri
printr-o reacţie instinctivă.
Deschideţi subiectul morţii în orice mediu neacademic şi veţi
asista imediat la revelarea unui alt instinct. Curând veţi discuta despre
viaţa după moarte. Conform majorităţii anchetelor, cei mai mulţi dintre
noi cred că după moarte conştiinţa continuă să existe într-o formă
anume. Neanderthaltenii din perioada glaciară îşi îngropau morţii cu
hrană şi arme pentru viaţa următoare. De atunci şi până în vremea
noastră, toate civilizaţiile, tradiţiile şi religiile se învârtesc în jurul
credinţei că numai corpul fizic moare.
Preocuparea pentru adevărul acestei credinţe iese din sfera cărţii.
Pentru noi este important de ştiut că această credinţă în viaţa de după
moarte este universal reprezentată în mintea oamenilor.
Jfc
Oriunde am privi, oricând şi oriunde ne-am afla, o găsim. Asta nu
înseamnă că toată lumea acceptă ideea – nu toată lumea doreşte să
supravieţuiască, deşi vorbim cu toată încrederea despre instinctul de
supravieţuire. La fel se întâmplă cu viaţa după moarte şi cu majoritatea
altor fenomene „oculte”. O anume credinţă în ele pare să se nască
organic şi spontan în mintea oamenilor.
Vedem o stafie. Avem amintiri dintr-o viaţă trecută. Observăm o
seninătate deplina instalându-se pe faţa unui prieten cu un minut
înainte de moarte. Trecem pe lângă un cimitir pustiu într-o noapte
vijelioasă. Oricare dintre aceste experienţe ne urnplu gândurile de
emoţie. Toate reprezintă întâlniri cu ceva din afara limitelor normale ale
personalităţii. Fiecare este o întâlnire cu instinctul.
Un teritoriu bântuit, exploziv. Cum putem să-1 parcurgem cu
succes?
Trecerea cu succes prin cea de-a opta casă depinde de acceptarea
realităţii sentimentelor care apar dincolo de personalitate. Sau, am putea
spune, acceptarea sentimentelor ilogice. Sentimente care ar putea viola
obişnuita noastră reprezentare despre lume. Sentimente care ne
subminează imaginea de sine şi ne ameninţă cu pierderea controlului.
Aceasta nu înseamnă că trebuie să acţionăm întotdeauna conform
îndemnului lor, ci doar ca le recunoaştem, iar uneori dorim să le
experimentăm. Prin recunoaşterea acestor sentimente instinctive ne
însuşim o serie de percepţii care nu ne sunt disponibile doar pe calea
raţiunii, învăţăm să ne lăsam în voia unei „puteri oculte” care în mod
normal se află în formă latentă în structura minţii.
Ca şi casa a patra, casa a opta este o fereastră prin care ego-ul
examinează cadrul rnai larg al conştiinţei, înlre ele sunt însă diferenţe.
Casa a patra este foarte personală, în casa a opta, dacă suntem curajoşi,
deschişi şi încrezători, avem şansa de a trece dincolo de tărâmul
personal, şansa de a absorbi în interior ceva universal.
Cum? Lăsaţi-vă purtaţi de foiţa sexuala. Simţiţi magia unirii la
toate nivelurile: fizic, emoţional, personal, spiritual. Acceptaţi moartea.
Integraţio. Absorbiţi-o învăţaţi de la ea în loc să vă ascundeţi de ea.
Casele 187
Ce vă învaţă moartea? Priviţi-vă profesia, relaţiile, valorile, în ce fel
3e veţi vedea când veţi avea 110 ani? Căutaţi în adâncul fiinţei ceva
nemuritor, încercaţi să vă simţiţi „sufletul”. Lăsaţi logica la o parte,
încetaţi să judecaţi validitatea propriilor percepţii. Există în voi ceva
străvechi şi arzător?
Daţi curs tuturor acestor îndemnuri şi veţi străbate cu succes casa
a opta. Zodiile şi planetele de acolo va dau sfaturi şi avertismente. Dar
drumul îl faceţi singuri.
Pe cel care eşuează, aceleaşi instincte îl aduc în impas. Devine
irascibil şi aspru, apăsat de sentimente grele. Poate avea o pereche
frumoasă sau o mulţime de iubite. Totuşi e nesatisfăcut. Poate avea un
corp puternic şi sănătos. Totuşi e frământat mereu de certitudinea că
ceva îngrozitor îl ameninţă. Poate să fi săvârşit miracole de creativitate şi
autodisciplină. Totuşi, le vede deşarte şi fără sens, împinse în derizoriu
de inevitabilitatea morţii.
CASA A NOUA
Denumirea tradiţionala: Casa Călătoriilor lungi
Zodia corespunzătoare: Săgetătorul X1
Planeta asociată: Terenul de acţiune:
Jupiter ^JParcurs cu succes:
Confruntarea cu tendinţa ca automatismul şi rutina să devină
preponderente în viaţă. Formarea unui sistem etic şi filosofic personal;
elaborarea unei viziuni personale a lumiiîntâlniri cu imprevizibilul şi
exoticul. Abilitatea de a sparge rutinele şi a crea noi tipare de
comportament. Simţ clar, personal, al sensului şi scopului evoluţiei în
viaţă. Capacitatea de a absorbi percepţii şocante, neaşteptate.
— Fllfr
Parciirsfără succes:
Experienţa transformată în rutină; plictiseală. Rigiditate în
gândire; dogmatism. Comportare oportunistă sau neprincipială, condusă
de o vedere îngustă; nihilism.
Când ai ieşit din pântecul mamei, erai foarte puţin diferit de copiii
de Cro-Magnon care intrau într-o lume de mamuţi şi de tigri cu colţi-
sabie. Din punct de vedere cultural erai o tăbliţă albă. Situaţia nu a fost
de durată. Când aveai câţiva ani avioanele deveniseră lucruri fireşti, ca şi
jocul cu echipamente electronice sofisticate, şi te întrebai deja ce te vei
face când vei fi mare. Cu alte cuvinte, deveniseşi un membru ca toţi
ceilalţi al civilizaţiei industriale a secolului douăzeci, învăţaseşi un rnod
de a privi viaţa. Un set de valori. O atitudine în lume. Ţi se dăduse un
model al universului, care-ţi putea colora filosofia, fanteziile şi deciziile în
viaţa pentru tot restul zilelor.
Să ne imaginăm că după ce ţi-ai însuşit modelul temeinic, te
înrolezi în Peace Corps*. Eşti trimis în bazinul Amazonului. Trăieşti
printre băştinaşi pe care cei mai mulţi dintre noi s-ar grăbi să-i
numească primitivi. La început eşti şocat de obiceiurile lor. Lipsa igienei.
Roluri sexuale rigide. Larve la micul dejun. Duhuri rele. Totul e aiuritor
de străin. Te simţi tot atât de american ca un hotdog pe o faţă de masa
din plastic. Treptat lucrurile se schimba. Ajungi să-i cunoşti pe oameni.
Legaţi prietenii. Te uiţi în ochii lor şi vezi inteligenţă, sensibilitate,
compasiune. Umanitate, începi să le deprinzi comportamentul, cultura,
încet, îţi însuşeşti modelul lor despre univers.
Atunci când se întâmpla acest lucru, te-ai schimbat pentru
totdeauna, înăuntrul tău se mişcă ceva. Dintr-o dată ai două moduri
Organizaţie americană de cooperare cu ţările în curs de dezvoltare,
(n.tr.) jfc Casele 189 de a privi lumea. O conştiinţă stereo. Poţi gândi ca
un american. Şi poţi gândi ca un amazonian. Amândouă sistemele
funcţionează. O realitate. Două modele. Ai înţeles ceva esenţial despre
viaţă, cultură şi natura percepţiei. Şi ai găsit cheia celei de-a noua case:
toate imaginile noastre despre realitate sunt condiţionate de un model
subînţeles al lumii – iar acesta este întotdeauna arbitrar şi limitat
Parcurgerea neizbutită a casei a noua implică invariabil confuzia
între modelul realităţii şi realitatea însăşi. La optsprezece ani ne alcătuim
o imagine a vieţii. La treizeci de ani suntem pregătiţi pentru o imagine
mai fluidă, mai sofisticată. Dar s-ar putea ca mintea să fi devenit prea
rigidă pentru a mai putea schimba ceva. Suntem prea dependenţi de
vechiul model. Uităm că nu e nimic altceva decât o imagine pe care o
purtăm în minte.
După acel moment continuăm să ne adaptăm fără succes, trăim
într-o lume pe care am depăşit-o – lumea mentală pe care arn creat-o
când aveam optsprezece ani, dar care e prea simplă pentru noi. Vechiul
model nu ne mai solicită în nici un fel inteligenţa. Ceea ce odată fusese
adaptare creativă devine acum rutină. Şi totuşi ne ţinem de ea, devenind
nişte automate eficiente şi plictisite de moarte de poveştile obosite şi de
predicile pe care le-am inventat cu ani în urmă.
A parcurge teritoriul casei a noua este o artă care trebuie reînnoită
în mod constant. Mai simplu spus, trebuie să învăţăm să ne încercăm
şansele. Trebuie să facem salturi de credinţă. Intelectuale. Emoţionale.
Fizice. Trebuie să acţionam intenţionat pentru a sparge rutina din
comportament şi gândire. Trebuie să facem loc în viaţă inexplicabilului.
Miraculosului.
Planetele şi zodiile care influenţează casa a noua ne dau formula
precisă pentru împlinirea acestei misiuni. Poate că este vorba despre
studiu. Poate avem nevoie sa călătorim. Sau poate ca trebuie să alungăm
rutina din viaţă, învaţă să zbori. Urca pe o stânca abruptă de granit.
Lasă-ţi serviciul şi mergi să trăieşti într-un aşrarn. Oricare ar fi forma pe
care ar lua-o, experienţa casei a noua ne îmbogăţeşte
— Aillfc existenţa. Explorează cu eleganţă teritoriul ei şi viaţa de zi
cu zi se va desfăşura mereu pe muchia evoluţiei. Eşuează şi te vei simţi
ca un fizician exilat pe „Strada Sesam” – captiv, plictisit şi obosit.
CASA A ZECEA (MIJLOCUL CERULUI)
Parcurs cu succes:
Casa Carierei Capricornul 1/8 Saturn t) Carieră
Reputaţie; poziţie în societate Destin
Statut în comunitate satisfăcător pentru persoană, permiţându-i
exprimarea de sine. Sentimentul de a-şi fi împlinit destinul. Persoana
devine prizoniera unui rol social care o înstrăinează de ceea ce-i dă
sensul existenţei. Obsesia puterii, a statutului social, a aparentelor.
Mijlocul Cerului. Aşa cum am văzut mai înainte, este punctul cel
mai înalt pe care-1 poate atinge o planetă pe cerul zilei. După ce a trecut
de Mijlocul Cerului singura direcţie pe care o poate urrna este
coborâtoare. O planetă aflata la Mijlocul Cerului este cât se poate de uşor
de observat. E cel mai bun loc pentru a depăşi toate obstacolele care ne-
ar putea împiedica s-o observăm – copaci, clădiri, luminile de la sol.
Îfc. Casele 191
Simbolic, Mijlocul Cerului reprezintă trăsăturile noastre cele mai
evidente. Ca şi cum cineva ne-ar vedea de la distanţă. Ce-ar obseiva?
înălţimea. Culoarea părului. Bărbat sau femeie. Mijlocul Cerului are
exact aceeaşi funcţie. Numai că distanţa nu se referă la spaţiu, ci la
societate. EI ne arată cum apărem priviţi de la o distanţă socială. Sau, ca
să fie mai clar, Mijlocul Cerului ne descrie cum ne vad oamenii care nu
ne cunosc.
Ce văd ei? Vad ceea ce simbolizăm pentru ei. Nu ne vad ca
persoană, ci ca întruchiparea unei anumite funcţii în societate.
Depersonalizaţi. Bidimensionali. Reprezentanţi ai unei clase. Ne văd
statutul social. „Este agent CIA.” „Este antropolog.” Doctori, avocaţi, şefi
indieni de trib.
Casa Carierei – aceasta este denumirea clasică a acestei faze a
simbolismului caselor. Dar să-i spunem casei a zecea Casa Carierei
înseamnă să o limităm. Profesia este nurnai unul dintre factorii care ne
definesc statutul social. Există şi alţii. „E o feminista” – este tot o
afirmaţie a casei a zecea. La fel sunt şi „e republican” sau „e activistă a
mişcării pentru îngheţarea armelor nucleare”. Niciuna dintre aceste
posturi nu-i aduce persoanei vreun ban. Dar îi stabilesc identitatea în
sfera publică. Iar aceasta este terenul de acţiune al casei a zecea.
Acest teren ne este impus. Ne place sau nu, trebuie să-1
înfruntăm. Suntem fiinţe sociale. Pentru cei mai mulţi dintre noi, lucrul
acesta se reduce la supravieţuire: cum o să ne plătim chiria dacă nu ne
asumăm un rol în societate? îndată ce facem acest lucru, suntem prinşi
într-o reţea de mituri şi de presiuni care ne determină în mare măsură
cursul vieţii.
Pentru a explora cu succes terenul casei a zecea, trebuie să ne
găsim destinul. Cu alte cuvinte, trebuie să ne găsim un rol social în
armonie cu natura noastră interioară. Trebuie să descoperim o cale de a
fi plătiţi pentru a fi noi înşine.
Un lucru greu. Dar planetele şi zodiile din casa a zecea ne
îndrumă. Ele servesc unui dublu scop: pe de o parte ca descrieri ale
destinului. Pe de altă parte, reprezintă aspecte proprii care trebuie
dezvoltate dacă vrem să ne găsim destinul. Ele ne indică ţinta. şi drumul
către ţintă.
Explorarea casei a zecea nu este niciodată uşoară. De obicei, este
ultima casă de dezvoltat. Mai înainte ca ea să poată înflori, trebuie să ne
cunoaştem foarte bine propria persoană. Trebuie să ne desprindem
propriul destin dintre reperele de pe lista de programare – „doctor,
avocat, şef indian de trib” – pe care le-am primit până atunci. Dacă
reuşim, ne putem simţi bine în lume. Munca, statutul, identitatea
publică reflectă, toate, ceea ce se petrece în interiorul nostru. Forţa
întreagă a fiinţei este pusă în sprijinul rolului public. Ceea ce ne dă pe
acel teritoriu putere, creativitate şi libertate. Ne dă autoritatea firească.
Devenim unul dintre oamenii care creează miturile şi destinul propriei
culturi.
Dacă explorarea casei a zecea nu este reuşită, înseamnă oare că
umblam pe strada îmbrăcaţi în zdrenţe şi mâncăm la cantina săracilor?
Nu, deloc. Putem fi chiar bogaţi, încântători, influenţi. Dar toate acestea
nu ne reflectă adevărata natură. Descriu numai un rol pe care 1-am
primit. Atâta vreme cât jucăm doar un rol, ne simţim nelegitimi şi
nesiguri. Ne simţim impostori, într-un anume sens, asta şi suntem.
Nesiguranţa ne poate împinge să ne agăţăm şi mai desperat de putere şi
de poziţie. Simţim cât de subţire este firul de care ne ţinem şi încercăm
să ne fortificăm cât mai mult poziţia. Vedem peste tot rivali. Duşmani.
Competiţii. Şarlatani. Simţim că dacă vom dispărea, într-o secundă ar
apărea alţi o sută care să ne ocupe locul. Şi adevărul ăsta şi este. Nu am
creat noi rolul. Am fost doar distribuiţi în el.
Niciodată nu se întâmplă aşa ceva atunci când parcurgem casa a
zecea cu succes. Nimeni altul nu mai poate juca rolul nostru. Acel rol,
oricare ar fi, are rădăcini adânci în individualitatea noastră. Este
expresia a ceea ce suntem, inseparabilă de procesele interioare unice.
Ştiind aceasta, ne simţim absolut în siguranţă cu identitatea publică pe
care o avem. Nu ne-o poate lua nimeni, pentru că nimeni n-ar putea.
Este a noastră. Când murim, moare o dată cu noi.
Casele 193
CASA A UNSPREZECEA
Denumirea tradiţională: Zodia corespunzătoare: Planete asociate:
Parcurs cu succes:
Casa Prietenilor Vărsătorul $L Uramis Y Saturn t)
Viitorul; planuri, scopuri, teme de viaţă. Identificarea persoanei cu
anumite grupuri, organizaţii, mişcări, asociaţii, compania în care
lucrează, anturajul. Un simţ specific, concret, al direcţiei în viaţă.
Fixarea unor scopuri realiste, însufleţâtoare, având rădăcini puternice în
cunoaşterea de sine. O reţea de relaţii care sprijină şi intensifică
împlinirea scopurilor personale.
Lipsă de claritate în identificarea scopurilor; derivă. Incapacitatea
de a-şi lua angajamente, la orice nivel. Obiective nerealiste,
donchişoteşti, stranii. Prieteni şi asociaţi care contribuie şi mai mult la
confuzia şi deriva persoanei.
Direcţia. Aceasta este esenţa casei a unsprezecea, încotro mergi?
Ce devii? Care sunt speranţele, visele şi aspiraţiile care dau un sens vieţii
tale zilnice? Arena aceasta este unică; nu putern intra pe terenul ei.
Întotdeauna este dincolo de locul până la care putem ajunge. Mobilă,
nesigură, conjuncturală, ea este viitorul. Ne face semn cu mâna, ne
îndrumă, dar de fiecare dată când ne apropiem fuge ca un ied speriat.
Trăim în acum. Oricine uita asta ia curând o mulţime de decizii
greşite. Şi oricine doreşte să aibă succes în explorarea casei a
unsprezecea trebuie sa şi-o amintească.
În casa a unsprezecea, nu pătrundem în viitor. Nu e posibil.
Rămânem ancoraţi în acum. Însă trăim cu conştiinţa viitorului care se
sprijină pe prezent. Nici un bărbat nu-şi cunoaşte soarta, nici o femeie
nu poate vedea ziua de mâine. Casa aceasta n-are nimic de-a face cu
clarviziunea. Ea ne face doar să devenim conştienţi de evoluţia noastră în
timp. Şi de nevoia de a face planuri şi a lua decizii.
Acesta este punctul critic: viitorul este doar o fantezie. Nu are în
sine nici o relevanţă pentru noi. Dar conştiinţa viitorului există în fiecare
dintre noi în momentul prezent. Pentru dezvoltarea individualităţii este
esenţial sa facem faţa acestei conştiinţe. Că ne place sau nu, toţi ne
îndreptăm către ceva. Pentru a explora casa a unsprezecea cu succes,
trebuie ca alegerea acelui viitor să fie făcută în mod conştient şi
intenţionat. Trebuie să ne angajam să devenim un anume tip de
persoană, să avem anumite experienţe, să atingem obiective particulare.
Trebuie să adoptăm o strategie de viaţă. Şi trebuie s-o urmam atâta timp
cât este relevantă din punctul de vedere al prezentului.
Dacă eşuăm, plutim în derivă. Deriva ne duce la disperare. Chiar
şi Ia timpul prezent, ne simţim inhibaţi. Fără obiective, nici o acţiune nu
ni se pare importantă. Dar viaţa este acţiune. Deci acţionăm, iar
acţiunile noastre sunt simple tentative, sporadice, nesigure. Pline de
starturi luate greşit şi de gesturi goale. Curând inventăm nişte obiective
doar pentru a umple golul. Dar obiectivele nu au rădăcini. Sunt stranii,
nerealiste, donchişoteşti. Din cauza aceasta ele nu au nici o relevanţă
pentru acest „acum” pe care-1 trăim de fapt. Nu ne sunt de ajutor.
Atunci ne hotărâm să le „hrănim”. Să le umflam. Să le facern
Casele 195 tot mai elaborate, mai grandioase. După o vreme
începem să trăim în viitor, obsedaţi şi identificaţi cu un mâine la care nu
ajungem niciodată. Iar explorarea casei a unsprezecea s-a dovedit un
eşec, De ce e cunoscută casa a unsprezecea drept Casa Prietenilor? Ce
au prietenii în comun cu obiectivele personale?
Mai întâi să definim termenul. Prieten în acest caz nu are nimic
de-a face cu apropierea reală. Pentru acest mod de abordare ne uităm la
casa a şaptea, nu la a unsprezecea. Aici vedem ceva cu mult rnai
superficial. Vedem un ocean de figuri familiare. Asociaţii. Cei de-o seamă
cu noi. Grupul nostru. Cum îi alegem pe aceşti oameni? îi alegem pentru
că reflectă obiectivele noastre. Dacă năzuim să devenim artişti, ne
alegem compania artiştilor. Dacă vrern să scriem, suntem atraşi de
scriitori. Dacă dorim să devenim mai curajoşi, căutăm aventurierii şi
temerarii. Pentru a descoperi sensul vieţii ne asociem cu misticii, cu
yoghinii sau cu studenţii la filosofie, întruchipând viitorul pe care ni-1
dorim şi noi, acei oameni ne ajută să ne stabilizăm intenţiile. Pentru noi,
ei simbolizează viitorul. Din legătura cu ei, propriul nostru ţel ne apare
rnai real.
Mai întâi apare obiectivul. Apoi vin şi prietenii. Aceasta este
ordinea firească pentru ca această casă să fie explorată cu succes. S-ar
putea însă să nu avem succes. Atunci, lipsindu-ne direcţia, căutăm
prietenii la nimereală. Prietenii sunt „întâmplători”. Ne implicăm într-o
reţea de asociaţi şi parteneri care nu contribuie în nici un fel la strategia
noastră de viaţă. Pur şi simplu ne consumă timpul.
Zodiile şi planetele din casa a unsprezecea ne spun în ce direcţie
mergem şi cine ne poate ajuta să ajungem acolo. Dar în nici o altă parte
a astrologiei nu este mai important de reţinut că simbolurile sunt
flexibile. Configuraţiile din casa a unsprezecea nu ne creează viitorul; ele
ne descriu doar alternativele. Putem răspunde în mod pozitiv şi creativ
sau într-un mod delăsător, lipsit de imaginaţie. Indiferent de tipul de
energii care există în această zonă a hărţii natale, ştim că spre sfârşitul
vieţii ele ajung să domine caracterul, în bine sau rău. Nu este uşor să
îmblânzim aceste energii şi să le determinăm să servească celor mai
înalte scopuri. Sarcina este cu
196 ABC-uI astrologiei mult mai grea de unul singur. Dar foarte
puţini dintre noi trebuie să se descurce singuri. De obicei exista ajutoare.
Zodiile şi planetele din Casa Prietenilor ne arata unde sa le căutam. Ele
ne sugerează ce gen de oameni şi ce tip de asociaţii sau mişcări ne pot fi
de cel mai mare folos. Ne mai spun şi unde e cea mai mare nevoie de
energiile noastre şi unde vor fi ele cel mai bine apreciate. Nu doar luăm
de la prieteni, ci putem să şi dam.
Stabâliţi-vă obiective. Găsiţi persoanele care să vă ajute să le
împliniţi. Apoi trăiţi în momentul prezent. Acesta este secretul pentru a
trece cu bine prin casa a unsprezecea.
CASA A DOUĂSPREZECEA
Denumirea tradiţională: Zodia corespunzătoare: Planete asociate:
Parcurs cu succes:
Casa Necazurilor Peştii K Neptun Y Jupiter ^
Conştiinţa nestructurată, nefocalizată; conştiinţa însăşi
Evenimente şi experienţe care ne întrerup identificarea cu personalitatea.
Moartea ego-ului
Transcendenţa sinelui; eliberarea de grijile pentru răsturnările
vieţii. Experienţe spirituale şi metafizice; meditaţie. Sentimentul
„prezenţei lui Dumnezeu” sau al altor instanţe înalte ale conştiinţei
Imagine de sine neclară, confuză, nesigură. Evadare din realitate; relaţii
abuzive, distrugătoare pentru sine cu alcoolul, mâncarea, somnul, sexul,
televiziunea şi alte „droguri”. Hipersensibilitate, dezechilibru mintal,
schizofrenie. Continuu „ghinion”.
Casele 197
Eşti alături de judecător. El îţi pronunţă falimentul. Afacerea a
eşuat. Toţi anii de muncă s-au dus în zadar. Apoi îţi acordă divorţul. Şi
căsătoria a eşuat. S-a terminat. Nu ţi-a mai rămas nimic. Ieşi din
clădirea tribunalului, în soarele după-amiezii: aparent, un bărbat
zdrobit, o femeie cu speranţele spulberate. Un ratat, care nu mai are nici
un loc în lume. Plângi cumva? Te îndrepţi către cel rnai apropiat bar?
Poţi avea o mulţime de reacţii – amărăciune, furie, tendinţe de
autodistrugere. Dar să ne imaginăm că ai ales o alta. Să ne imaginăm că
ai ieşit din curtea tribunalului fluierând dixie şi simţindu-te la fel de uşor
ca un nor pufos într-o după-amiază de vara.
Este cumva nebunie? Este negare sau reprimare interioară? Poate.
Dar poate că nu. În urmă cu un an trăiai într-un adevărat iad. Acum
totul a trecut. Nu te mai lupţi în zadar ca să salvezi o afacere
condamnată. Nu mai discuţi la nesfârşit argumentând şi târguindu-te cu
o soţie sau un soţ pe care 1-ai pierdut de fapt cu mult timp în urmă. Acel
capitol mizerabil din viaţa ta a luat sfârşit. „Nimicul” pe care-1 ai acum
este cu mult mai bun decât acel „ceva” pe care 1-ai pierdut. Aşa că te
simţi eliberat.
Găseşti o banca în parc. Te aşezi, în razele calde de soare, închizi
ochii şi laşi totul să se topească. Dai de o parte toate grijile, toate
circumstanţele, până şi identitatea. Pentru câteva momente, trăieşti pur
şi simplu în conştiinţă, nesâânjeriit de etichete şi responsabilităţi. Mintea
s-a golit şi dintr-un anume loc adânc şi iraţional, din esenţa fiinţei simţi
un izvor de pace. Poate că peste o oră o sa transpiri în sala de aşteptare
a agenţiei de angajare a foiţei de muncă Mafioso Brothers. Dar în acest
moment ai intrat pe terenul casei a douăsprezecea şi explorarea e
perfectă.
A douăsprezecea casă. Pentru astrologii medievali era Casa
Necazurilor. Ei au văzut-o ca pe un simbol al nenorocului, asociat cu
198 ABC-u! astrologiei boală, sărăcie şi închisoare. Ea transferă în
exterior destul de des asemenea circumstanţe, chiar şi atunci când e
explorată cu succes. Dar nu trebuie să răspundem la necazuri prin
autocompăti-mire. Le putem în schimb folosi. Ne putem îndrepta atenţia
către interiorul fiinţei. Le putem neglija.
Ori de câte ori apare un necaz, fiecare are o cale de evadare
încorporată în sine. E adevărat că trăim în lume şi avem responsabilitate
proprie, dar ori de câte ori ne dorim putern sa evadăm puţin. Ne putem
abate atenţia de la dramele personalităţii şi o putem concentra asupra
unui loc plin de pace din adâncul fiinţei, un loc care e mereu acolo,
aşteptând. Orice explorare izbutită a casei a douăsprezecea implică
activarea acelor circuite mentale. Putem să numim această cale de
evadare meditaţie, îi putem spune rugăciune sau contemplaţie. Dacă
limbajul religios nu ne e pe plac îi putem spune autohipnoză. Iar pacea
pe care o găsim o putem numi Dumnezeu sau „centrul nostru” sau
numai relaxare, în nici o alta casă cuvintele nu au mai mică importanţă.
Evadarea este şi tema trecerii fără succes prin această casa. Dar
acum evadarea ia o altă formă, în ioc sa căutăm pacea, căutăm
anestezierea, în loc de a sări pe fereastră dincolo de propria
personalitate, rămânem acolo, identificaţi rigid cu problemele pe care le
avem, dar nefăcând nimic pentru a le rezolva, în loc să ne retragem
temporar în adâncul fiinţei, căutăm să ne anulăm întreaga conştiinţă.
Încercam pur şi simplu să o reducem la tăcere. Textele astrologice clasice
asociază casa a douăsprezecea cu pericolul băuturii. Textele moderne îi
adaugă abuzul de droguri. Şi au dreptate, cu siguranţă. Şi alcoolicul, şi
dependentul de droguri au eşuat în explorarea casei a douăsprezecea.
Amândoi şi-au anulat o parte din conştiinţă.
Dar intervenţiile chimiei asupra conştiinţei sunt doar unul din
riscurile care pot apărea pe acest teritoriu nesigur. Persoana care se uită
cu ochii pierduţi în televizor ore în şir în fiecare noapte caută şi ea
anestezierea. La fel ca şi aceea care mănâncă tot timpul sau care „nu se
poate gândi decât la sex”. Orice comportament devenit viciu prin
intensitate şi repetiţie poate alimenta un traseu
Casele 199 neizbutit prin casa a douăsprezecea. Şi tocmai obsesia
aceea ne împiedică sa găsim un răspuns pozitiv la necazurile care au
declan-sat-o. Mişcările ne sunt amorţite. Ne simţim dezechilibraţi.
Deconectaţi. Apatici, în cazuri extreme putem primi chiar un diagnostic
de schizofrenie. Dar întotdeauna ne plângem de continuul „ghinion”.
Zodiile şi planetele din casa a douăsprezecea sunt ca bombele cu
ceas. Pot să explodeze mai repede sau mai târziu, dar nu pot fi oprite.
Mai devreme sau mai târziu problemele celei de-a douăsprezecea case ne
subminează foiţele. Ne prind pe picior greşit. Ne pun în faţa unei situaţii
imposibil de rezolvat Când aceasta irupe putem să mergem la bar şi să
cerem o dublă. Sau putem să ne retragem pentru o vreme în noi înşine,
ca să luăm contact cu rezervorul nesfârşit de creativitate, de viaţă şi de
rezistenţă din noi. Simţindu-I, putem să ne desprindem de o serie de
circumstanţe muribunde, ştiind că după ce se va aşeza praful vom putea
s-o luăm de la capăt.
Asemenea desprindere nu e niciodată uşoară. Acele circumstanţe
muribunde ne sunt dragi. Ne-am ataşat de ele. Au stat la baza creării
identităţii noastre în lume. Dar identitatea noastră este un fenomen
tranzitoriu. Numai conştiinţa însăşi este eternă. Nimic altceva nu
contează. Dacă înţelegem asta Casa Necazurilor nu mai e tulburată.
Devine Casa înţelepciunii. Iar explorarea acestei case e asociată cu o
armonie interioară durabilă, incasabilă.
Partea a treia
PROPOZIŢII
„Vorbeşti englezeşte?” Dacă întrebarea ar veni din partea unui
indian din Peru, răspunsul ar fi, neîntârziat, „da”. Daca William
Shakespeare ne-ar pune aceeaşi întrebare, s-ar putea să ezităm înainte
de-a răspunde. Fluenţa unei limbi se capătă treptat, iar ceea ce pentru o
persoană ar. Putea însemna fluenţă, pentru alta ar putea fi bâlbâială. La
fel se întâmplă şi cu limbajul astrologie. Putem învăţa destul de repede
vocabularul esenţial – până acum aproape că aţi şi făcut-o iar apoi să ne
petrecem restul vieţii cultivându-ne treptat elocinţa.
Elocinţa este obiectivul nostru în următoarele câteva capitole.
Cunoaştem cuvintele. Acum trebuie să formăm propoziţii, amintin-du-ne
mereu că acesta este un proces continuu de învăţare, la fel ca
îmbogăţirea continuă a exprimării în limba natală, întotdeauna va fi Ioc
pentru îmbunătăţiri, pentru mai multă subtilitate, pentru compunerea
unor fraze mai sugestive.
Aveţi cuvintele. Ele se învaţă prin exerciţiu şi memorare. Acum a
venit timpul să ne punem în mişcare rotiţele minţii, să începem să
asamblăm cuvintele într-un fel mai plăcut, mai expresiv, în capitolul
următor vom începe să construim propoziţii. Apoi vom introduce regulile
sintactice şi gramaticale şi vom mai adăuga o parte de vocabular tehnic.
După aceea vom învăţa să construim paragrafe, însuşiţi-vă următoarele
îndrumări şi, când veţi ajunge la sfârşitul cărţii, veţi stăpâni limbajul
astrologie mai bine decât era stăpânită engleza în episodul cu indianul
peruvian. Poate că daca vă veţi strădui să-1 practicaţi cât mai mult şi nu
vă veţi lăsa descurajaţi, într-o zi va ajunge să sune ca engleza lui
Shakespeare.
CAPITOLUL OPT
INTERPRETAREA I: j PLANETELE ÎN ZODII Şl CASE
'Toată lumea are un Venus. Toată lumea este influenţată de
Fecioară.
; Cu toţii facem faţă genului de experienţe caracteristice casei a
şasea.
'; Suntem marcaţi, ca oameni, prin aceste trăsături. Dar ele nu ne
descriu şi individualitatea. Pentru aceasta trebuie să facem încă un pas
pe calea astrologiei.
'v i Venus. Fecioara. Casa a şasea. Ce sunt acestea? Doar
abstracţiuni, '! nimic mai mult. Ce se întâmplă însă atunci când le
punem laolaltă ca în harta natală a bărbatului pe care 1-am ales pentru
exemplificare? Ce ne spune Venus în Fecioară? Ce ne spune combinaţia
celor doua când se exprimă pe terenul casei a şasea? De aici începe
magia.
Zodiile, planetele şi casele sunt doar scheletul unei vechi teorii
psihologice. O teorie care se aplică încă pentru noi toţi. Dar atunci când
combinăm o anumită planetă cu o anumită zodie şi casă, încetăm să
vorbim despre teorie şi începem să ne ocupăm de oameni. A spune că
cineva are un Venus, este ca şi cum am spune că are un ochi. Cui îi
pasă? Dar a spune că Venus se află în Fecioară, este ca şi cum am
adăuga ochiului o privire rece şi pătrunzătoare ca
204 ABC-ul astrologiei un piolet. Iar a spune că acestea se află în
casa a şasea, este ca şi cum am adăuga că omul te priveşte ţintă cu o
puşcă în mâini.
Combinaţia zodie-planetă-casă este sistemul astrologie cel rnai
elementar aplicabil unui individ. Formează în psihicul uman un „bit” de
bază. Concret. Particular. Unic. Zece asemenea biţi, plus Ascendentul şi
oarece ţesut de legătură formează o hartă natală: un enunţ atât de bine
articulat, atât de specializat, încât nu se poate repeta niciodată.
Planetele în zodii
Pentru a înţelege interacţiunea dintre planete şi zodii avem nevoie
de o cheie, pe care ne-o dă amintirea permanentă a diferenţelor dintre
ele. Fiecare serveşte unui alt scop. Dacă pierdem din vedere acest lucru,
interpretările noastre vor fi la fel de scămoşate ca un ghem de lână în
coşuieţul cu pisici.
O planetă pune întrebarea ce? O zodie preia acest ce şi îl dezvoltă
cu un cum şi un de ce.
Ce este Venus? La fel ca toate planetele, este o funcţie psihologică,
în cazul ei, e evidenţiată capacitatea de a stabili relaţii, în toate
afirmaţiile pe care le facem relativ la Venus, această idee este centrală.
Ea este ce-ul.
Venus are puţină personalitate înglobată în ea însăşi. Un individ
este un singuratic, Altul este sufletul unei petreceri, în ambele situaţii
funcţia este formarea de relaţii şi trebuie să ne concentrăm asupra lui
Venus. Felul în care acel Venus operează asupra caracterului – cum şi de
ce – e determinat de zodia în care se află planeta, nu de planeta însăşi.
Cu Venus în Fecioară, formarea de relaţii personale are la bază o
serie de nevoi şi de dorinţe ale Fecioarei.
Ce reprezintă Fecioara? Perfecţionistul. Servitorul. Martirul.
Analistul.
Cu Venus condiţionat de Fecioară, subiectul nostru este un
idealist, cel puţin în problemele inimii. Fecioara se îngrijeşte de asta.
Jiifo. Interpretarea I: planetele în zodii şi case 205

Ea are mereu în minte imaginea unui mariaj sau a unei prietenii
perfecte. Face necontenit eforturi, sacrificând mult de la sine, poate chiar
prea mult, de dragul împlinirii ei. Dar ia sa coboare partenerul ei de pe
piedestalul pe care 1-a urcat şi să se ducă până Ia colţ după o bere. O
să-1 coste. Fecioara vrea perfecţiune. Tot ce înseamnă rnai puţin de-atât
e luat ca un afront personal. Ca o trădare.
De ce-ul lui Venus în Fecioară e uşor de enunţat, dar greu de trăit:
este scopul de a crea o relaţie perfectă, care să funcţioneze în deplin
acord cu un set de idealuri – idealuri care sunt percepute intuitiv de
persoana care are această configuraţie.
Pentru a afla cum se manifestă Venus trebuie să luăm în
consideraţie toate săgeţile din tolba Fecioarei: o atenţie meticuloasă
pentru detalii în funcţionarea relaţiei; o onestitate scrupuloasă în
aprecierea acelor detalii; un angajament neabătut pentru o comportare
„responsabilă; umilinţă; un simţ care percepe diferenţa dintre vorbele
despre evoluţie şi adevărata schimbare.
Acest cum al lui Venus în Fecioară are şi partea lui neplăcută.
Procesul poate face scurtcircuit. Relaţia ideală ar putea exista numai
între două persoane perfecte, doi oameni care şi-au depăşit cu bine toate
încercările existenţiale. O pereche de buddha. O persoană care are
această configuraţie poate deveni necumpătat de exigentă, niciodată
satisfăcută, cu o dispoziţie mereu critică. E posibil să se îndrăgostească
de cineva care există doar în închipuirea ei – şi să-i considere nevrednici
pe toţi partenerii potenţiali în carne şi oase, îndepărtându-i. Sau îşi
poate transforma partenerul real într-un mit, astfel încât adevăratele
însuşiri ale acestuia să devină din ce în ce mai estompate. Apoi, când
adevărata natură a sa devine evidentă, Venus din Fecioară strigă
„trădare”. Aceste persoane se pot simţi ele însele atât de nevrednice,
încât o uriaşă insecuritate să le motiveze toate relaţiile personale. S-ar
putea sa nu reuşească să-şi exprime unele pretenţii absolut legitime. Ar
putea cădea în obsesia „câştigării iubirii partenerului” printr-un
comportament compus dintr-o suită nesfârşită de servicii umile. S-ar
putea implica în relaţii degradante sau autodistructive.
Niciuna dintre aceste comportări negative nu poate fi prevăzută cu
siguranţă pe baza poziţiei Iui Venus în Fecioară, deşi multe scrieri
pretind că adevărul ar fi acesta. Ar fi doar o prezicere. Dacă urmărim şi
realitatea în timp ce examinam hărţile, o să putem observa că
interpretările acestea înguste sunt de multe ori greşite.
Toate aceste situaţii negative sunt doar riscuri. „Riscuri
profesionale”. Sunt denaturări ale funcţiei fundamentale Venus-în-
Fecioară, care este obţinerea unui rnodel ideal de relaţie. Orice
interpretare astrologică, pentru a fi corectă, trebuie să includă şi
descrierea acestor capcane. Dar numai ca avertizare. Chiar şi atunci
când ştim că o persoană care are această configuraţie trăieşte alături de
un maimuţoi alcoolic pe care îl ia drept Mesia, n-arrt putea descrie
niciodată circumstanţele respective drept „soartă”. Nu e înţepenită în
acea relaţie. Oricând doreşte poate să facă o alegere mai fericită, mai
sensibilă. Ca noi toţi, poate şi ea să evolueze, întotdeauna, când privim o
planetă într-o anumită zodie, ne gândim la ce, cum şi de ce. Niciodată nu
vom decădea în postura unui prezicător dacă vom respecta acest punct
de vedere.
Semnificaţia caselor
Planetele reprezintă ce-ul; zodiile – cum şi de ce. Casele
completează sistemul punând încă o întrebare, poate cea mai practică
dintre toate: unde?
Desfăşurarea unei bătălii necesită un câmp de luptă. Indiferent de
natura armatelor, terenul de luptă îşi va pune amprenta asupra
caracterului general al bătăliei, înfruntarea are loc în desişul junglei? în
munţii îngheţaţi? în desertul fără drumuri? Nu putem spune cum arată
războiul dacă nu ştim asta.
La fel se întâmplă în cazul planetelor şi zodiilor. Când Marte intră
în Peşti, s-ar putea să zboare scântei. Dar într-un fel arată scânteile în
Casa Carierei, în alt fel în Casa Căminului.
Fiecare casă este un teren distinct de luptă. Fiecare reprezintă un
domeniu al vieţii înăuntrul căruia o persoană poate face alegeri.
Alfa. Interpretarea I: planetele în zodii şi case 207
Dar totodată este o realitate fixă, cu un set anume de
caracteristici. Un teren specific. Putern escalada munţii sau putem alege
drumul coborâtor la vale. Dar nici o dorinţă, oricât de mare, n-ar putea
aplatiza terenul.
Unde? întrebarea este mai complicată decât pare. Cu toţii trăim 1
în două universuri. Unul e reprezentat de lumea obiectivă, îi putem
spune cosmos; sau plan material; sau realitate. Oricum am denumi
această dimensiune a vieţii, ea este plină de date fixe şi de limitări.
Reprezintă o lume dincolo de graniţele personalităţii, o lume căreia
fiecare personalitate trebuie să înveţe să-i facă faţa. Această lume
formează terenul caselor. Căsătorie. Carieră. Puterea şi limitele
limbajului. Bani.
Casele au însă şi un al doilea domeniu, care este partea subiectivă
a vieţii, îl putem numi inconştientul; sau planul astral; sau Dumnezeu;
sau imaginaţia. Indiferent de eticheta pe care i-am pune-o, putem
pătrunde şi explora acea dimensiune a vieţii – reprezentată de casele a
patra, a opta şi a douăsprezecea. Ea reprezintă un unde. Din nou
simbolismul caselor.
Prezicătorilor le scapă deseori acest aspect. Interpretările lor
pentru casele interioare sunt deseori superficiale. Ei încearcă să traducă
ce se petrece în interior prin evenimente exterioare şi prezintă doar nişte
palide surogate.
Aminteşte-ţi întotdeauna că o casă este doar un teritoriu în care
conştiinţa noastră poate pătrunde şi în care se poate exprima. Unele
teritorii sunt vizibile. Altele sunt invizibile. Dar şi acestea răspund la
întrebarea unde.
Să ne întoarcem la englezul nostru, persoana a cărei hartă natală o
folosim ca exemplu. Am văzut deja cum este Venus a lui influenţată de
Fecioară. Dar ce putem spune despre poziţia lor în casa a şasea?
Casa a şasea este una dintre cele rnai concrete, legată de lumea
exterioară. Cu Venus plasat aici, teatrul ei de exprimare e deschis
publicului. Avem cu toţii locuri în rândurile din faţă.
Casa a şasea. Casa Servitorilor. Faza simbolismului caselor în care
ne întâlnim cu responsabilităţi şi datorii. Casa muncii, a talentelor şi
208 ABC-ul astrologiei îndemânării, a competenţei, a sprijinului pe
care-1 oferim celor din jurul nostru.
Parcurs fără succes, terenul casei a şasea este unul trudnic.
Datoriile şi responsabilităţile ne copleşesc. Ne lăsam prinşi şi supuşi,
subordonaţi voinţei altei persoane.
Completând „bit”-ul, casa a şasea adaugă problemelor create de
interacţiunea dintre Venus şi Fecioară dimensiunea esenţială unde. Ea
defineşte scena pe care zodia şi planeta îşi rostesc dialogul.
Avem în acest caz un avantaj interpretativ. Există multe paralele
între Fecioară şi casa a şasea. Repet, zodiile şi casele sunt cicluri de câte
douăsprezece simboluri şi fazele unuia corespund cu fazele celuilalt.
Problemele la care se referă casa a şasea alcătuiesc o paralelă cu cele ale
zodiei a şasea – care întâmplător este Fecioara.
Reprezintă zodiile şi casele acelaşi lucru? Nu. Zodia se refera Ia
materialul minţii – motivaţii, atitudine, ton – în timp ce casa ne spune
unde să căutăm evenimentele pe care acele procese mentale Ie produc.
Fecioara, de exemplu, reprezintă nevoia de exprimare a sinelui printr-o
anumită competenţă sau talent personal, în timp ce casa a şasea
defineşte arena concretă a muncii şi responsabilităţii. Din cauza
suprapunerii celor două, interpretarea poziţiei lui Venus în Fecioară şi în
acelaşi timp în casa a şasea este mai uşoara. Jonglăm cu mai puţine
mingi.
Indiferent de zodia şi casa pe care le ocupă, Venus ne pune
întotdeauna problema relaţiilor interurnane apropiate. Acesta este ce-ul
ei. Relaţiile Ia care se referă Venus nu sunt însă întotdeauna romantice.
Venus este tot atât un simbol al prieteniei şi parteneria-tului, ca şi al
relaţiilor dintre culori, forme şi sunete. Este un simbol al reacţiilor
noastre estetice, şi în acelaşi timp al capacităţii de a forma legături
bazate pe afecţiune şi înţelegere.
Cu Venus în casa a şasea, englezul a cărui hartă natală începem
să o descifrăm probabil că îşi desfăşoară cea mai mare parte a treburilor
profesionale în parteneriate. Ce înseamnă în cazul său formarea de
relaţii, iar unde e reprezentat de mijloacele de câştig al existenţei zilnice.
Este confruntat de-a lungul vieţii cu nevoia de a avea relaţii
Interpretarea I: planetele în zodii şi case 209 personale armonioase
dacă vrea să facă faţă cu bine situaţiilor apărute în muncă.
Îi face plăcere ceea ce face? Are succes? Poate ca da, poate ca nu.
Casele ne prezintă circumstanţele, nu şi sentimentele pe care ni le
trezesc. Subiectul nostru poate să aibă o fire solitară. Nu contează. Cu
casa a şasea influenţată de Venus, progresele pe care le face în munca de
fiecare zi sunt legate fără nici o îndoială de progresele pe care le face în
învăţarea acceptării unei alte persoane ca partener egal.
Ce capcane întâlneşte pe drum? Fecioara a răspuns deja Ia câteva
din ele: caracterul său pretenţios, perfecţionismul împins la culme,
idealizarea exagerată, cererile şi aşteptările nerealiste. Casa a şasea
adaugă la acest puzzle încă o piesă: dacă vom asista la aceste
comportamente distructive de tip Venus în Fecioară, ele îi vor nărui cu
siguranţă legăturile parteneriale şi emoţionale.
O simplă prietenie care se desfăşoară în afara domeniului muncii
ar putea să fie mai puţin susceptibilă la aceste probleme ale Fecioarei –
dar acea prietenie va juca întotdeauna un rol mai puţin important în
evoluţia subiectului nostru. Pur şi simplu nu este la fel de importantă
pentru el. Majoritatea relaţiilor care-i determină viaţa apar pentru el în
arena celei de-a şasea case. Colaboratorii săi sunt partenerii săi de
suflet; aceasta este una dintre caracteristicile fixe ale vieţii sale. Este o
parte a terenului vieţii, aşa cum îl defineşte casa a şasea. Reacţia lui
poate fi una creativă sau poate fi de nemulţumire şi indignare. Dar nu
poate schimba acest lucru niciodată. Nici o dragoste nu va fi de durată
dacă între parteneri nu e împărtăşită şi munca, la fel cum nici o muncă
nu va fi stabilă dacă nu va avea sprijinul prietenilor şi persoanelor iubite:
acesta este mesajul pe care-1 transmite Venus englezului nostru.
Cine sunt aceşti parteneri care joacă un rol atât de mare în viaţa
subiectului nostru? Venus ne răspunde şi aici: partenerii săi sunt de tip
venusian: artişti; consilieri; persoane pline de graţie şi sensibilitate;
persoane fascinante. Şi ce fel de munca vor desfăşura împreună? Din
nou, Venus răspunde: rnunca pe care o caută trebuie să implice
exprimarea şi dezvoltarea funcţiei sale venusiene. Poate lucrează în
210 ABC-ul astrologiei domeniul relaţiilor umane. Poate este
psiholog. Poate este „artist” -poet, muzician, coafor, decorator de
interioare. Nu putem să-i prezicem norocul, acesta depinde de el. Venus
oferă multe opţiuni. Dar astrologia îngustează domeniul în care trebuie
să caute acele opţiuni. Profesional, norocul lui stă alături de planeta
Venus. În sfera muncii, această funcţiune psihologică este steaua lui
călăuzitoare. Dacă o va ignora, peste tot va da numai de zădărnicie şi de
uşi închise.
Acesta este un „bit”. Unul caracteristic. Fiecare hartă are zece
„biţi”. Clarificaţi-i pe toţi, apoi împletiţi-i într-un tot şi veţi stăpâni magia
interpretării. Să analizăm paşii făcuţi pentru a elabora un procedeu
general, aplicabil în toate cazurile. Sunt mulţi „biţi”, dar pe toţi îi
investigăm în acelaşi fel. Daca avem în vedere cu consecvenţă întrebările
ce, de ce şi unde, nici o combinaţie de simboluri nu ne poate încurca
multă vreme.
Tactica
Aşadar avem o planetă situată într-o zodie şi într-o casă. Ce
înseamnă acest lucru? Cum trebuie să începem analiza? Cei mai mulţi
dintre noi nu ne descurcăm de la început.
Intră la pretinşii astrologi cu reţetarele lor detaliate de astrologie.
Eşti nelămurit? Nici o problemă. Ai aici un paragraf despre Venus în
Fecioară. Dar Venus în casa a şasea? Iarăşi, nici o problemă. Verificăm
paragraful despre Venus în casa a şasea şi răsuflăm uşuraţi, începem să
încropim din petice o interpretare. Dar cu cât peticim mai mult, cu atât
cuvintele devin din ce în ce mai contradictorii. Problema este simplă. Cea
mai mică unitate a simbolismului astrologie relevantă pentru o persoană
este combinaţia planetă-zodie-casa. Viaţa are trei dimensiuni: identitate,
scop, circumstanţe. Dacă lăsăm unul deoparte interpretarea devine la fel
de plauzibilă ca decorul din filmele de calitate îndoielnică cu monştri:
doar nişte hârtii prinse în fundal, care nu păcălesc pe nimeni.
Atunci de ce nu scrie cineva o carte cu toate „frazele” planetă-
zodie-casă? Răspunsul e şi de data asta simplu: pentru ca sunt prea
multe, mai exact 1.440. Iar „frazele” se influenţează una pe alta. Două
A
Interpretarea I: planetele în zodii şi case 211 femei pot avea
amândouă un Marte în Berbec în casa a zecea. Dar dacă una dintre ele
s-a născut în Capricorn, iar cealaltă în Gemeni, acele influenţe ale lui
Marte sunt alimentate cu combustibili de tip diferit. O carte care să ia în
consideraţie toţi factorii ar fi groasă de aici până la Lună, dac-ar fi
tipărită pe hârtie fină.
Trebuie să procedăm altfel. Intuiţia ne ajută. Creativitatea este
esenţială. Dar cine susţine că e nevoie de percepţie extras e nzoriala
pentru a fi astrolog ne aruncă praf în ochi. E nevoie însă, poate mai mult
decât de orice altceva, de o minte ordonată. Influenţele reciproce ale
simbolurilor dintr-o hartă astrologică sunt atât de complexe, încât fără o
abordare sistematica mintea este copleşită. Detaliile o inundă. Nu
reuşeşte să cuprindă întregul. Dacă deveniţi stăpâni pe această abordare
riguroasă şi o practicaţi un tirnp, se va întâmpla ceva magic. Simbolurile
vă vor organiza modul de gândire într-un fel nou. Veţi începe să faceţi
conexiuni creative între zodii, planete şi case – conexiuni pe care nu le-
aţi văzut niciodată în vreo carte.
Cinci paşi
O abordare sistematică, învăţaţi aceşti cinci paşi pentru a
interpreta un bit astrologie. La început urmaţi îndeaproape îndrumările
până când mintea va deprinde noua măiestrie. După un tirnp nu va mai
fi nevoie să fiţi atât de metodici – decât dacă vă încurcaţi.
PASULUNU
Uitaţi-vă la planetă. Ce funcţie mentală analizăm? La care parte a
minţii ne referim? Formarea identităţii personale cu Soarele? Construirea
disciplinei cu Saturn?
PASUL DOI
Uitaţi-vă la zodie. Este cea care motivează planeta. Ce anume
caută acea funcţie planetară? Care este de ce-ul care stă Ia baza
activităţii ei? Care e agenda ei ascunsă? Doar zodia ne-o poate spune.
Ceea ce căutăm aici este indicarea unui scop. Direcţia de evoluţie. Dacă
fraza
212 ABC-ul astrologiei pe care o formulăm până Ia urmă pare
risipită şi fără sens, e o probabilitate foarte mare să fi rătăcit pasul doi.
PASUL TREI
Gândiţi-vă: Cum poate acea combinaţie planetă-zodie să-şi atingă
obiectivul? Cu ce resurse relevante contribuie zodia? Dar planeta? Veţi
avea poate nevoie să consultaţi secţiunea resurse din dreptul zodiei
respective în capitolul referitor la zodii sau secţiunea funcţie din capitolul
referitor la planete. Dacă ai fi tu persoana pe care o analizezi şi ai avea
acele calităţi şi slăbiciuni, cum ai încerca tu să găseşti fericirea?
PASUL PATRU
Gândiţi-vă: Cum poate fi denaturată acea combinaţie planetă-
zodie? Ce tipuri de comportament sunt compatibile cu semnificaţia
acelui bit, dar nu şi cu interesul evoluţiei? Uitaţi-vă în secţiunea despre
umbră în capitolul zodiilor şi în secţiunea disfuncţâe în capitolul
planetelor dacă vreţi să va împrospătaţi memoria.
Reţineţi: aceste denaturări trebuie prezentate ca avertismente, nu
ca predicţii.
PASUL CINCI
Uitaţi-vă acum la casă. Unde se manifestă problemele puse de
combinaţia planetă-zodie? Ce fel de comportament creează ele? în ce
domeniu al vieţii o reacţie puternică la stimulul planetei şi zodiei va duce
la îmbunătăţirea circumstanţelor? în ce domeniu o reacţie slabă va
determina nelinişte şi frustrare? Casele răspund la toate acestea.
Aveţi încredere în aceşti cinci paşi. Sunt eficienţi. Ei stau la baza
întregii analize la care aţi asistat pentru Venus în Fecioară şi casa a
şasea. Pentru celelalte 1439 de fraze aceşti paşi sunt la fel de eficienţi.
Lăsaţi-vă îndrumaţi de ei şi veţi face interpretări corecte şi specifice. Ele
vor fi personale şi creative. Lucru foarte important, aceste interpretări nu
vor aşeza pe nimeni într-o cutiuţă mică şi curată. Veţi fi astrologi care
ajută evoluţia personală, nu prezicători.
CAPITOLUL NOUĂ
INTERPRETARE II: ASPECTE, GUVERNĂRI Şl NODURILE LUNARE
O femeie are o zi teribilă la serviciu. La zece dimineaţa înghite
aspirine cu a patra ceaşca de cafea. La ora doua îşi da seama că
aspirinele au ţinut locul prânzului. La ora cinci se gândeşte la o
pensionare anticipată sau violenţă. Pleacă acasă. Soţul o întâmpină în
uşă cu veselie. Peste o jumătate de ora sunt angajaţi de douăzeci de
minute într-o ceartă crâncenă fără obiectiv precis. De ce? Pentru ca ea
are nevoie sa elibereze tensiunile acumulate şi descărcarea lor în viaţa
intimă este o parte a tiparului ei de căsătorie.
O a doua femeie trece printr-o zi la fel de lamentabilă la serviciu.
Aceleaşi aspirine. Aceeaşi supradoza de cafeina. Aceleaşi fantezii
distrugătoare. Şi ea se hotărăşte până la urmă să plece acasă. şi ea e
aşteptata de soţ. Dar în loc să se repeadă la el ca o furtună, se
prăbuşeşte în braţele lui şi se lasă alinată. Peste o jumătate de oră aleg
între mâncarea chinezească şi mititei şi problemele ei de la serviciu sunt
uitate. De ce? Nu pentru ca e „mai bună” decât prima femeie. Dar
circuitele muncii ei şi circuitele vieţii intime sunt legate între ele într-o
altă schema. Tensiunile produse în unele nu produc automat
J&ttensiuni şi în celelalte. Cele două aspecte ale vieţii nu sunt atât
de apropiat legate ca în cazul versiunii explozive.
Dacă am intra mai amănunţit în vieţile lor am putea afla că soţul
primei femei ştie foarte multe despre munca ei de la serviciu. Ea îi
povesteşte despre toate succesele şi insuccesele ei. Informaţiile pe care el
le capătă vin continuu. EI stă mereu în colţul ringului ei profesional şi-i
dă sfaturi, iar ea apreciază acest lucru, în cea de-a doua căsătorie,
printr-o înţelegere tacita, munca este ceva care trebuie lăsat la birou.
Nici soţul, nici soţia nu ştiu prea multe despre ziua de lucru a celuilalt,
nici nu sunt prea interesaţi. Şi amândoi sunt mulţumiţi de aranjament.
Întâmplările dintr-o căsătorie: pentru că aici avem de-a face cu
unde, ne îndreptăm atenţia imediat spre casa a şaptea, întâmplările de la
slujbă: acum ne uităm la casa a şasea sau poate la a zecea. N-am avea
cum altfel să Ie înţelegem pe cele două femei dacă n-am analiza măcar
aceste două case pentru fiecare dintre ele. Aşadar, interacţiunea dintre
carieră şi căsătorie nu poate fi lămurită prin analiza unui singur „bit”
astrologie, deoarece aceste fraze nu au implicaţii decât pentru câte o
singură casă. Fiecare „frază” poate avea un singur unde.
Dar, cum arn văzut în exemplu, viaţa nu funcţionează aşa.
Obstacolele din carieră ne afectează deseori căsătoria. Mulţumirea de
sine ne colorează felul de a privi viaţa. Măsura zburdălniciei şi a
expresivităţii este relevantă pentru sexualitate, în procesele mentale
nimic nu se petrece în vid. Toate părţile se leagă, sunt interactive.
Exprimându-ne astrologie, harta natală este mai cuprinzătoare decât
suma frazelor ei.
Interpretarea unei hărţi înseamnă mult mai mult decât înţelegerea
celor zece combinaţii zodie-planetă-casa. Trebuie să înţelegem şi ce
impact au una asupra alteia. Trebuie să ne dăm seama curn limitează
sau lărgeşte fiecare frază exprimarea celorlalte. Analizând o hartă natală
trebuie să avem o gândire unitară. Prin interpretarea disparată, „frază cu
frază”, nu ajungem nicăieri.
Cum să procedăm atunci? Cum să trecem dincolo de aceşti „biţi”?
Parţial intervine judecata de bun simţ. Englezul din harta noastră
exernplificativă are Soarele în Balanţă în casa a şasea. Capacitatea sa
Interpretarea Ii: aspecte, guvernări şi nodurile lunare 215 de a fi el
însuşi (Soare = ce) are mult de-a face cu capacitatea de a crea relaţii
personale armonioase (Balanţa = cum, de ce) în sfera profesională (casa a
şasea = unde).
Uitându-ne mai atent vom observa repede câţiva factori care par să
se fi coalizat împotriva acelui Soare în Balanţă, factori care sugerează
foarte multă independenţă. Ascendentul său în Berbec, de exemplu, îi
conferă aparenţa unei persoane îndrăzneţe. Cum putem şti asta?
Ascendentul reprezintă întotdeauna în mare măsură felul în care ne văd
ceilalţi înainte de a ne cunoaşte foarte bine, iar Berbecul aduce
Ascendentului englezului nostru un caracter direct, ardoare şi poate
chiar calitatea de a intimida. Un alt factor care pare să acţioneze
împotriva Soarelui în Balanţă este Luna în Vărsător. Emoţiile sale (Luna
= ce) sunt stimulate de independenţă, excentricitate şi dorinţa de a se
afirma ca persoană neîncadrată în tiparele obişnuite (Vărsător = cum, de
ce).
Analizând aceste lucruri, ne dăm seama că e firesc ca, măcar în
anumite perioade de timp, Soarele să funcţioneze în contradictoriu cu
Luna şi cu Ascendentul. Are nevoie să colaboreze şi totuşi refuză
compromisul. Apare tensiunea, adică materialul necesar evoluţiei
personale.
Analiza atentă a unor asemenea configuraţii disonante este esenţa
unei astrologii eficiente, în capitolul următor vom detalia această
tehnică. Deocamdată avem nevoie să învăţam o metodă mult mai directă
de detectare a anumitor tipare, o metodă care leagă frazele între ele într-
un mod clar şi sigur.
Aspecte
Dacă zodiile, planetele şi casele reprezintă vocabularul de bază al
limbajului astrologie, atunci aspectele sunt regulile gramaticale care
dictează felul în care cuvintele trebuie legate între ele. Aspectele
reprezintă primul pas ferm pe drumul formării unor propoziţii astrologice
coerente, pe deplin alcătuite.
Ce sunt acestea? Practic, sunt pur şi simplu unghiuri geometrice
între planete. O hartă este un cerc, are deci 360 de grade. Pe acest
216 ÎBC-ul astrologiei cerc, Marte şi Venus, de pildă, ar putea fi
separate de un unghi de 90 de grade. Acesta este un aspect.
De-a lungul secolelor, astrologii au descoperit că unele unghiuri
atrag după ele interacţiuni puternice ale planetelor respective, în timp ce
altele nu.
De exemplu, unghiul de 90 de grade dintre Marte şi Venus (vezi
figura de jos). Acesta este unul dintre unghiurile critice. Atunci când
două planete sunt separate prin acest număr de grade, nu putem vorbi
niciodată de una prea formal fără a o lua în discuţie şi pe cealaltă. Sunt
legate. Pentru un bărbat sau o femeie cu această configuraţie problemele
lui Marte înseamnă întotdeauna şi probleme ale lui Venus – iar
consolidarea puterii lui Venus poate fi un mod de a-1 ajuta pe Marte să
funcţioneze cu mai puţine hopuri.
Astrologia tradiţională împarte aspectele în două categorii: bune şi
rele. Ca de obicei, cuvintele acestea nu exprimă limpede gândirea
UN „ASPECT1 DE 90° ÎNTRE MARTE şi VENUS
Interpretarea II: aspecte, guvernări şi nodurile lunare 217
astrologică. Toate aspectele sunt funcţionale; servesc atingerii unui scop.
Cu unele ne putem simţi mai bine decât cu altele, dar aprecierea aceasta
are o importanţă minoră. De multe ori cele cu care ne simţim cel mai
bine ne implică în cele mai mari încurcături. Scoateţi-vă din vocabular
cuvintele bun şi rău când sunteţi pe teritoriul astrologiei, în loc să le
considerăm uşoare sau grele, să privim toate aceste aspecte din punctul
de vedere al funcţionării lor.
Zero grade: Conjuncţia
Cel mai simplu dintre toate aspectele este conjuncţia. Aceasta se
întâmplă când două planete sunt una lângă cealaltă şi funcţionează ca şi
cum ar fi altoite una pe cealaltă. Fiecare o impregnează pe ceaj laltă cu
propriul parfum şi din unirea lor se formează un. Fel de l „macro-bit”,
mult mai complex decât o combinaţie simplă zodie-plal neta-casă. I
Fuziunea – aceasta este esenţa conjuncţiei. Doi „biţi” devin unul i
singur.
Să spunem că Marte şi Mercur ar fi în conjuncţie, în mod normal
agresivitatea (Marte) şi intelectul (Mercur) au fiecare teritoriul lor distinct
în minte. Circuitul unuia poate fi cuplat fără a-1 afecta pe al l celuilalt.
Când cele doua planete sunt în conjuncţie nu se mai l întâmplă la fel.
Atunci când una este solicitată, este şi cealaltă. Rezultatul este o minte
ascuţită, incisivă. O minte puternică. O minte care funcţionează cu
judecăţi pro şi contra, câştig sau pierdere, întreaga activitate a lui
Mercur este colorată de competitivitatea lui Marte.
Cum este afectat Marte? Agresivitatea naturală intră pe terenul
intelectual. Foarte puţin probabil ca persoana să fie o figură remarcabilă
prin încăierările din baruri – dar poate avea un instinct ucigaş de temut
în discuţiile pe teme politice sau religioase. Mintea şi limba iau locul
pumnilor.
Toate aceste caracteristici sunt, bineînţeles, temperate şi
direcţionate de zodia şi de casa în care se află conjuncţia, precum şi de
aspectele pe care la rândul ei le face cu restul punctelor de pe hartă –
dar niciunul dintre acestea nu modifică esenţa ei: într-o
Îtfc conjuncţie, două funcţii, altfel separate şi distincte,
fuzionează între ele. Niciodată una nu poate acţiona fără cealaltă.
180 de grade: Opoziţia
Opoziţia este unul dintre aspectele „rele”, după cum erau
considerate de astrologii din vechime. E adevărat ca este un aspect care
produce tensiuni enorme. Dar tensiunile pot aduce hărţii natale
profunzime şi rezistenţă. E foarte important felul în care persoana
răspunde problemelor prezentate de opoziţie.
Tensiunile – ele sunt cheia pentru înţelegerea opoziţiei. Cele două
planete se află în mod ireconciliabil la poli opuşi. Una se întoarce spre
stânga, cealaltă se întoarce automat spre dreapta. Funcţionarea lor
firească, potrivit logicii interioare, presupune ca fiecare sa o submineze
pe ceaSaltă.
Să spunem că o planetă se află în Taur. Opusă faţă de ea este o
altă planetă în Scorpion. De ce-ul planetei din Taur este căutarea
calmului şi simplităţii, în timp ce motivaţia planetei din Scorpion este
opusă: o căutare a intensităţii, profunzimii şi transformării.
Cele doua nu se potrivesc una cu alta. De aceea astrologia clasică
spune că opoziţia este „rea”. Dar nu trebuie sa ne lăsăm prinşi în tipul
acesta superficial de gândire. Tensiunea dintre planeta din Taur şi cea
din Scorpion poate fi deosebit de valoroasă. Fiecare poate corecta
excesele şi deficienţele celeilalte. Nici uneia nu-i place că se întâmplă
aşa. Dar amândurora le merge mai bine.
E posibil ca planeta din Taur să nu aibă altă plăcere mai mare
decât să-şi petreacă fiecare sfârşit de săptămână acasă, în linişte şi
siguranţă. De ce să caute probleme? Planeta din Scorpion vede lucrurile
diferit: să mergem să asistăm la conferinţa oricărui psiholog care vine în
oraş la sfârşitul săptămânii.
Dacă persoana care are această opoziţie pe harta natală reuşeşte
să păstreze amândoi polii în acelaşi timp în conştiinţă, făcând un
compromis între ei, viaţa sa va fi mult mai bogată. Se va relaxa suficient
de mult şi se va întâlni şi cu câţiva psihologi interesanţi. Aceasta este
esenţa opoziţiei – trebuie lărgită conştiinţa destul pentru
jllfrInterpretarea II: aspecte, guvernări şi nodurile lunare 219 a vedea
amândouă feţele unei probleme. Dacă reuşim, câştigăm flexibilitate,
varietate şi adaptabilitate.
Dar dacă nu reuşim să ne împăcăm cu amândoi polii opoziţiei? Ce
se întâmplă atunci? Consecinţele sunt grozave. Mintea oscilează între cei
doi poli. Când una dintre părţi devine dominantă, cealaltă este forţată să
iasă din conştient. Poate că am câştiga în simplitate, dar am pierde ceva
mult mai preţios: sănătatea mintală, în cel mai prost caz care poate
apărea, o opoziţie poate produce un caracter de tip Jekyll şi Hyde. Unul
dintre poli ne solicită atenţia. Pe această bază ne luăm deciziile şi
angajamentele, apoi ardem toate podurile în urma noastră. Apoi apare
celălalt pol, forţând primul „bit” să se facă nevăzut. O serie nouă de nevoi
şi motivaţii apare şi ne împinge să le dăm curs, subminând tot ce
apucaserăm să întreprindem fiind influenţaţi de primul „bit”. Şi în felul
ăsta facem un pas înainte, unul înapoi, poate chiar ani de zile, fiind
propriul nostru duşman şi având foarte puţine realizări.
90 de grade: Cuadratura
La fel ca şi opoziţia, cuadratura este considerată un aspect malefic.
Şi, tot ca în cazul opoziţiei, „maleficitatea” se manifestă doar daca nu
reuşim să înţelegem problema de dezvoltare pe care o reprezintă aspectul
şi să reacţionăm la ea în mod pozitiv.
Cuadratura produce fricţiune, aşa cum opoziţia produce tensiune,
între cele două, opoziţia este mai armonioasa, Semnele opuse au
întotdeauna ceva în comun, în cazul Scorpionului şi Taurului este vorba
despre o întoarcere spre interiorul fiinţei. Pentru Gemeni şi Săgetător
este curiozitatea. Pentru Leu şi Vărsător este o dezvoltare extremă a
personalităţii, întotdeauna semnele opuse sunt legate între ele într-un
anume fel. Întotdeauna sunt feţele diferite ale aceleiaşi monede. Poate
chiar radical diferite, dar rnăcar e vorba despre aceeaşi monedă, în cazul
cuadraturii nu se întâmplă la fel.
Fricţiunea caracteristică aspectului de 90 de grade apare dintr-o
discordie absolută, intrinsecă, într-o cuadratura, cele două fraze nu au
nici o bază de înţelegere mutuală. Nu există nici teren comun, nici limbaj
comun. Numai un zid înalt de neînţelegere.
Să analizăm o cuadratură între o planetă în Berbec şi alta în Rac.
De ce-ul care motivează planeta din Berbec este dezvoltarea curajului.
Cum implică întotdeauna căutarea intenţionată a anumitor tipuri de
stres, iar planeta şi casa din componenţa frazei identifică acest stres în
termeni exacţi.
Fraza în care e implicat Racul este stimulată de o agendă
personală complet diferită. De ce-ul implică sporirea profunzimii vieţii
interioare, iar cum este dependent de calmarea şi stabilizarea relaţiei
persoanei cu lumea exterioară – aceeaşi lume pe care Berbecul încearcă
s-o pună în mişcare.
Pentru Rac, comportarea Berbecului nu are nici o noimă.
Comportarea Racului este ia fel de criptică pentru Berbec. Mai rău chiar,
dacă unul dintre ei reuşeşte, celălalt este zăpăcit. Obiectivele lor sunt
încrucişate. Planetele legate prin cuadraturi se iau la întrecere pentru a
obţine controlul personalităţii. Victoria uneia înseamnă distrugerea
celeilalte.
Dacă opoziţia este aspectul între rivali, cuadratură este aspectul
duşmanilor naturali.
Cuvinte tari. Ce lucru bun ar putea ieşi dacă trebuie să porţi în
propriul cap o asemenea vendetă?
Un lucru formidabil de bun, dacă îi permitem. Natura este plina de
duşmani naturali. Leii şi antilopele gnu. Bufniţele şi şoarecii. Vulpile şi
iepurii. Dramele care au loc între ei sunt brutale, dar folosesc unui ţel
indispensabil: slăbiciunea este distrusă. Cei lenţi şi cei bolnavi sunt
prinşi. Cei iuţi şi vicleni scapă.
Cuadraturile servesc aceluiaşi scop: fricţiunea produsă într-o
cuadratură exercită o presiune evolutivă implacabilă asupra fiecărei
planete. Pentru a supravieţui, ele trebuie să evolueze. O greşeala, o
îngăduinţă prea mare faţă de sine, şi ele sunt călcate în picioare. Nu
căutaţi modalităţi de a „rezolva” o cuadratură. N-o să le găsiţi.
Cuadraturile nu sunt rezolvabile. Chiar şi în cel mai bun caz, sunt o
sursă de nelinişte permanentă pentru caracterul persoanei, în cazul
ideal, neliniştea este o forţă vindecătoare, conducând nu la pace, ci la
dezvoltare şi împlinire.
Jfc Interpretarea II: aspecte, guvernări şi nodurile lunare 221

Spaima cuadraturilor nu este capacitatea lor de a genera situaţii
neplăcute de genul paradoxurilor. Acesta este doar teritoriul care
însoţeşte aspectul. Explorarea lui nu este niciodată confortabilă, dar ne
face întotdeauna mai puternici, întotdeauna smulge din rădăcini toate
reacţiile şovăitoare pe care le-am putea avea la oricare din frazele
planetelor. Spaima cuadraturilor este că una din fraze ar putea ieşi
învingătoare. Ar putea să reuşească s-o zdrobească pe cealaltă, făcând-o
pasivă şi nefuncţională. Atunci devenim infirmi. Unul din cele zece
„circuite psihice” fundamentale care alcătuiesc caracterul nostru uman e
distrus. Pierdem ceva vital. Partea aceea a vieţii, oricare ar fi ea, va fi de
acum încolo scena dezastrelor, starturilor ratate şi greşelilor care se
produc cu o repetitivitate ucigătoare.
120 de grade: Trigonul
Trigonul este un aspect „bun”, dar să analizăm ideea mai atent.
Aspectele sunt asemănătoare căsătoriilor. Unele se clădesc pe pasiune.
Altele pe prietenie. In ambele categorii întâlnim căsătorii care prosperă şi
altele care se îmbolnăvesc, întrebarea la care pot răspunde aspectele nu
este ce tip de căsătorie este „mai bun”. Viaţa este mult prea complexă
pentru a putea gândi atât de simplist. Problema este mai critică: curn
putem tempera aspectele explozive, caracteristica mentală „s-o facem
lată” a unei căsătorii pasionale? Şi curn putem înviora o prietenie mult
prea liniştită, adormită?
Am discutat deja despre aspectele pasionate: opoziţia şi cuadra-
tura. Capcanele pe care ni le întind sunt clare: ne pompează adrenalină
în sânge la fel de sigur ca străfulgerarea bruscă la douăzeci de metri în
spatele maşinii a luminilor unui echipaj al poliţiei rutiere. Să ne
îndreptăm acum atenţia către un alt fel de mariaj. Să facem cunoştinţă
cu prietenosul trigon şi sa vedem ce putem face pentru a nu-1 lăsa să ne
legene într-un somn care ar putea dura toată viaţa.
Pentru prezicători trigonul este Rolls-Royce-ul aspectelor. Ei îl
asociază doar cu trăsături pozitive, văzându-1 ca pe o forţă care
determină orice planetă pe care o atinge să fie mai puternică şi mai
profundă. Cu cât mai multe trigoane, cu atât mai mare norocul -
222 ABC-ul astrologiei aceasta este interpretarea clasică. Nu
trebuie s-o credem. A gândi că trigoanele sunt „bune” în mod automat e
ca şi cum am spune că orice căsătorie în care nu există nici un fel de
dispute între parteneri trebuie să fie automat o mare reuşită.
Trigoanele pot acri un mariaj între planete la fel de repede ca orice
cuadratură sau opoziţie. Dar, la fel ca opoziţia sau cuadratura, pot ajuta
planetele să ajungă la cel mai înalt nivel al expresiei lor. Totul depinde de
felul în care ne alegem reacţiile. Trigoanele înseamnă armonie. Planetele
aflate la 120 de grade între ele se înţeleg una cu alta. Natura lor poate fi
diferită, obiectivele lor pot să nu aibă vreo legătură, dar ele sunt aliaţi
naturali. Fără constrângere, grijă sau efort, ele îşi unesc forţele. Dacă
această alianţă a lor ne ajută sau ne stânjeneşte, este o alta chestiune.
Să ne imaginăm că avem o Luna în Săgetător. Apare o sete
emoţională (Luna) pentru experienţe specifice Săgetătorului – care sparg
rutina vieţii şi ne proiectează într-o lume exotică, într-o ambianţă
stimulatoare.
Să spunem că Luna face un trigon cu Marte aflat în Berbec – toate
circuitele mentale impulsive, agresive (Marte) sunt atrase de dorinţa
aventurii, a triumfului, a experienţelor extreme.
Luna şi Marte sunt unite prin intermediul trigonului într-o
configuraţie prin care se sprijină şi se stimulează reciproc. Nu apar ţeluri
opuse, între ele există înţelegere. Amândouă planetele sunt dornice de
experienţe stimulatoare, plăcerea uneia este, foarte probabil, şi plăcerea
celeilalte. Cu Marte în trigon faţă de Luna din Săgetător am putea
străbate Nepalul sau am putea face scufundări în zona recifelor din
Marea Roşie. Arn putea chiar încerca să traversăm Canalul Mânecii în
luna ianuarie, cu mâinile legate la spate.
Armonia interioară este marea forţă şi în acelaşi timp fatala
slăbiciune a trigoanelor. Între planetele legate prin acest aspect nu apar
stări conflictuale. Conflictul însă nu înseamnă neapărat un rău. Uneori
el creează echilibru şi permite o bună judecată. Un trigon poate fi un
mecanism psihologic foarte eficient, dând posibilitatea celor două fraze
sa lucreze în echipă şi să realizeze împreună mai
Jfr.
Interpretarea II: aspecte, guvernări şi nodurile lunare 223 mult
decât ar putea fiecare singură. Ce-uriie ar putea fi la fel de diferite pe cât
este Marte faţă de Lună, dar cum şi de ce al celor două sunt întotdeauna
armonioase. Oare armonia lor este „bună”? Poate da, poate nu. Datorită
acordului dintre ele, frazele se sprijină reciproc în multe cazuri de
necesitate comună, dar trigoanele nu oferă planetelor nici o perspectivă
pentru ele însele. Ar putea chiar să fie tot atât de nefolositoare una alteia
ca doi beţivi inveteraţi care stau pe gânduri dacă să mai cumpere sau nu
încă un set de şase sticle.
Aspectele pasionate – cuadraturile şi opoziţiile – funcţionează ca
mariajele pătimaşe. Se răzbună cu vârf şi îndesat arunci când planetele
ridică pretenţii imposibil de satisfăcut sau îşi apără o poziţie de
neînţeles, însă chiar această tensiune permite progresul, schimbarea şi
clarificarea, în cazul trigoanelor nu se întâmplă aşa. Ele sunt ca acele
căsătorii paşnice în care domneşte un spirit de reciprocitate şi
compromis şi în care micile tensiuni răzbat foarte rar la suprafaţă. S-ar
putea ca partenerii să fie fericiţi. Dar s-ar putea ca la atât sa se rezume
totul. E posibil ca ei sa nu înveţe nimic, să nu aibă trăiri noi, să nu
schimbe nimic în propria persoană. Iar atunci când apare vreo presiune,
acel mariaj „fericit” să se năruiască mult mai uşor decât căsătoria care
poarta cicatricele bătăliilor.
Secretul trigoanelor este imaginarea lor ca domenii ale vieţii cu un
potenţial aproape nelimitat de creştere, în minte este construită o
alianţă. Două planete sunt gata să se înhame împreună pentru un scop
comun fără pierderi de energie şi fără fricţiuni între ele. Totuşi, lipsa
oricăror fricţiuni le dă voie să adoarmă. Trebuie să le trezim. Trebuie să
ne imaginăm puterile latente pe care le deţine acest trigon şi apoi să
declanşăm eliberarea acelor puteri, printr-un act de voinţă şi disciplină.
Dacă reuşim să aprindem scânteia unui trigon imprimându-i acţiune şi
dezvoltare, el ne poate avansa mai mult decât orice cuadratura sau
opoziţie, solicitând mai puţin efort. Dacă nu reuşim, acelaşi trigon ne
face să ne pierdem vitalitatea. Ne purtăm ca nişte copii răsfăţaţi,
nemotivaţi, leneşi, mulţumiţi de ei, căutând cea mai uşoară cale şi
trecând cu zâmbetul pe buze printr-o viaţa care nu înseamnă decât
risipire şi autodistrugere.
60 de grade: Sextilul
Un alt aspect „bun”, sextilul este deseori perceput ca un trigon
atenuat, în realitate, acţiunea sa este complet diferită. Ca şi celelalte
aspecte, sextilul reprezintă o formă particulară de mariaj între frazele
planetare, cu propria sa logică şi cu întâmplările sale unice. La fel ca
trigonul, are o înclinaţie către prietenie. Dar similarităţile se opresc aici.
A compara trigonul cu sextilul este ca şi cum am compara valsul cu
twistul. Amândouă sunt dansuri, dar nu au nimic altceva în comun.
Sextilele produc excitaţie. Ele sunt intense, colorate, dinamice.
Ambele pianete sunt stimulate şi însufleţite. Amândouă sunt vitalizate.
Când două planete sunt unite printr-un sextil, sunt ca o pereche de
adolescenţi la prima dragoste, între ele e magie. E umor. E energie la cote
maxime, dar puţină tihnă sau stabilitate. La fel ca prima poveste de
dragoste dintre doi adolescenţi, şi sextilui le poate ajuta pe cele două
planete să ajungă la maturitate. Ca şi dragostea, el accelerează evoluţia,
limpezind natura persoanei. Dar medicamentul este îmbătător. Poate
produce şi ameţeală, şi ne poate face să pierdem simţul realităţii.
Entuziasmul se poate aprinde, dar se poate domoli înainte de a produce
consecinţe demne de interes.
Să spunem că există un sextil între o planetă din Leu şi alta din
Gemeni. De ce-ul care motivează prima planetă este exprimarea de sine;
în cazul celei de-a doua este strângerea de informaţii. Fraza din Leu
transmite. Cea din Gemeni recepţionează şi cere mai mult. Acest iucru îl
încântă pe Leu, care transmite bucuros altceva. Procesul devine
accelerat şi amândouă planetele sunt stimulate să acţioneze. Acesta este
un sextil.
Uneori excitaţia este mai subtilă. O planetă din Rac poate forma
un sextil cu una din Taur. Racul este în căutarea subiectivităţii şi
imaginaţiei. Taurul urmăreşte calmul şi seninătatea. Acestea sunt de ce-
urile lor, complet diferite. Dar cum al Racului este foarte apropiat de cel
al Taurului: amândouă încearcă să-şi stabilizeze şi să-şi simplifice viaţa
exterioară, eliminând din ea imprevizibilul şi tot ce poate provoca
nelinişte. Urmărim din nou caracteristica sextilului
Interpretarea II: aspecte, guvernări şi nodurile lunare 225 numită
excitaţie: retragerea Racului în cochilia lui îl produce Taurului
mulţumire, în acelaşi timp, Taurul s-a ocupat de stabilirea securităţii şi
ordinii în lume. Iar aceasta încălzeşte inima Racului.
La fel ca trigoanele, şi sextilele pot suferi din pricina mărginirii.
Racul şi Taurul se pot plictisi împreună îngrozitor. Gemenii se pot sătura
de spectacolul dat de Leu şi atunci Leul se poate sirnţi trădat. Sextilele,
ca şi trigoanele, nu sunt în sine generatoare de noi perspective. Ca şi în
căsătoriile paşnice, călcâiul lui Ahile este încetineala cu care sunt
identificate slăbiciunile fundamentale ale legăturii. Fără recunoaşterea
acestora nu se poate dezvolta nici o strategie de apărare şi nici o
posibilitate de progres. Sextilele aduc şi un alt risc: excitaţia, la fel ca
dragostea adolescentină, dispare de rnulte ori. Trăinicia şi sprijinul
reciproc – acestea sunt calităţile slab dezvoltate în cazul sextilului.
Cantităţi imense de energie circulă între „biţii” uniţi prin acest aspect.
Dar ele se pot inflama fără o ţintă anume, pentru ca apoi pur şi simplu
să scadă din nou, aducând culoare, dramatism şi fiind absolut lipsite de
folos.
Aspectele minore
Cele cinci aspecte pe care ie-am prezentat sunt aspectele majore:
conjuncţia, opoziţia, cuadratura, trigonuf şi sextilul. Ele simbolizează
cinci căi fundamentale de interacţiune între planete: fuziune, tensiune,
fricţiune, armonie şi excitaţie, înţelegându-le pe acestea, mare parte din
calea către interpretarea unei haiti natale este străbătută.
Unele hărţi astrologice au multe aspecte. Altele au relativ puţine.
Pe o hartă obişnuită sunt circa douăzeci de astfel de relaţii. Fiecare este
importantă. Fiecare contribuie la înţelegerea hărţii în întregul ei.
Chiar şi douăzeci de aspecte sunt greu de reţinut. Dacă încercăm
sa le abordăm pe toate dintr-o dată s-ar putea să ne simţim copleşiţi.
Toate sunt importante, dar trebuie să apreciem realist cantitatea de date
pe care le poate corela creierul în acelaşi timp. În capitolul următor vom
vorbi despre felul în care putem desprinde cele mai importante aspecte
ale unei anumite hărţi, în această direcţie trebuie să se îndrepte
principala noastră atenţie. O dată ce principalele
JBfe
226 ABC-ul astrologiei „mariaje” planetare au fost descifrate, ne
putem, preocupa şi de cele mai puţin importante, Cele cinci aspecte
majore sunt acompaniate de o suită de aspecte minore: novilul,
semicuadratura, cvintilui, trioctilul, inconjuncţia*. Fiecare dintre acestea
reprezintă un alt tip de relaţie între „biţi”. Dacă le includem şi pe ele în
lectura hărţii, ajungem repede de la o medie de douăzeci de aspecte într-
o hartă la şaizeci sau şaptezeci. Ajungem într-o situaţie în care fiecare
planetă este legată de toate celelalte planete, de Ascendent şi de Mijlocul
Cerului, moment în care s-ar putea să scoatem fum pe urechi.
Aspectele minore sunt reale, funcţionează şi au semnificaţiile lor.
Dar se numesc „minore” pentru că nu sunt nici pe departe la fel de
importante ca aspectele majore. Chiar dacă ne limităm la aspectele
majore suntem destui de încărcaţi cu informaţii. Sfatul meu pentru toţi
cei care vor să înveţe astrologie este să uite de aspectele minore, cel
puţin până când acumulează câţiva ani de experienţă. Se poate lucra
foarte eficient fără ele. Luându-le în consideraţie, ar putea deveni o sursă
de confuzii. Cine este interesat să afle mai multe despre aspectele
minore, poate găsi referinţe bibliografice în anexele de la sfârşitul cărţii.
Orbul aspectelor între două planete separate prin 90 de grade se
formează o cuadra-tură. Dar dacă distanţa dintre ele este de 91 de
grade? Mai poate fi vorba despre cuadratură?
Da. Toate aspectele au o oarecare „alunecare”. Nu e nevoie de
unghiuri absolut exacte între planete pentru a declanşa focul de artificii.
El se produce şi la o diferenţă de câteva grade. Toleranţa aceasta se
numeşte orbul aspectului.
Nici un orb nu poate fi definit rigid, încercarea de a-1 determina cu
stricteţe poate să semene cu tentativa de a stabili o zi anume după care
pisicuţa nu mai e pui, ci pisică adulta. N-avem curn.
* Novil – 40°; semicuadratura sau octil – 45°; cvintil – 72°; trioctil –
135°; inconjuncţie – 150°. (n.tr.)
Aspectele precise sunt de departe cele mai puternice, însă şi cele
care diferă prin două sau trei grade sunt destul de energice. Cinci grade:
destul de puternice pentru a nu le ignora. Şase sau şapte: au încă
eficienţă, dar diminuată. Opt sau nouă: tot mai există, dar sunt atât de
slabe încât ne putem îndrepta atenţia în altă parte. Dacă aspectul
implică însă Soarele sau Luna, atunci orbul poate fi mărit cu un grad
sau două, pentru că e vorba despre adevăratele chei ale individualităţii.
Orice influenţă pe care ar putea-o primi trebuie analizată cu mare
atenţie.
„ORBII”
Dacă Marte este ia I50°ni” orice planetă care se află între 7° U şi
23° Vt formea2a cu el un aspec! da cvadratură.
Cum se recunosc aspectele
Secretul identificării uşoare a aspectelor este familiarizarea deplină
cu structura cercului zodiilor. Desenaţi un cerc. Desenaţi pe el cele
douăsprezece zodii în ordinea corectă. Imprimaţi-le în minte. E suficient
ca după o lună sau doua să reuşiţi sa stăpâniţi
228 ABC-ul astrologiei aspectele. Trebuie doar sa vă acomodaţi cu
locul pe care-1 ocupă fiecare semn pe cercul zodiacal.
Cu alte cuvinte, trebuie învăţate aspectele pe care le formează
fiecare semn cu celelalte semne. După aceea, trecerea la planete şi grade
e mai simplă.
Aspectul cel mai uşor de detectat este conjuncţia. Aries e conjunct
cu Aries. Taurus e conjunct cu Taurus etc. Aici nu se ridică nici o
problemă.
Şi pentru opoziţie situaţia este aproape la fel de limpede, cel puţin
atunci când avem înaintea ochilor semnele zodiacului. Se poate observa
că Aries este opus faţă de Libra, Taurus faţă de Scorpio şi aşa mai
departe, pentru toate zodiile.
Pentru aspectul de trigon, secretul este să ţinem minte ce element
este asociat fiecărei zodii. Toate semnele de Foc formează trigoane între
ele. Acelaşi lucru e valabil pentru semnele de Pământ, de Aer şi de Apă.
Cuadraturile au la bază modurile. Fiecărui mod – cardinal, fix sau
mutabil – îi aparţin patru semne zodiacale, între acestea patru, orice
zodie are o zodie opusă, iar celelalte două sunt faţă de ea în cuadratură.
Ca şi trigoanele, sextilele sunt legate de elemente, dar e ceva mai
mult de gândit. Pământul formează sextile cu Apa şi invers, în acelaşi fel
sunt legate Aerul şi Focul. Elementului care indică sextilul îi aparţin trei
zodii. Dintre ele, una este opusă, iar celelalte două sunt sextilele
adevărate.
Dacă deocamdată nu vă puteţi aminti uşor elementele şi modurile,
există şi o altă cale, chiar mai uşoară, pentru a descoperi aspectele:
trebuie pur şi simplu numărate şi eliminate zodiile.
Să luăm o zodie; să-i spunem numărul unu. Începând cu ea,
numărăm atât în sensul acelor de ceas, cât şi în sens invers: zodiile cu
numărul doi nu formează nici un aspect major, zodiile cu numărul trei
formează sextile, numărul patru – cuadraturi, numărul cinci – trigoane,
iar numărul şase este zodia opusă.
JBfe.
Semnele zodiacale au o lăţime de 30 de grade. Orbii au şi ei 6 sau
8 grade, aşa ca trebuie să lărgim discuţia pentru a putea vorbi despre
aspectele pe care le formează între ele planetele. Să spunem că Marte se
află la 15 grade în Scorpion. Vrem să ştim ce aspecte face. Conjuncţia ar
avea loc tot în Scorpion, dar nu la orice grad, ci numai până la o distanţă
maximă de 8 grade faţă de poziţia planetei în semn – deci, între 7 grade
în Scorpion şi 23 de grade în Scorpion. Orice planetă care s-ar afla în
această fâşie de cer ar forma o conjuncţie cu Marte. Planetele aflate în
primele sau ultimele 7 grade ale semnului nu formează conjuncţie cu
Marte.
Începând din acest moment, căpătăm formula magică: între 7
grade şi 23 de grade.
Sa vedem cum se aplică formula celorlalte aspecte.
Taurul este opus faţă de Scorpion. O planetă situată între 7 şi 23
de grade în Taur formează cu Marte un aspect de opoziţie. O planeta care
s-ar afla la 2 grade sau la 27 de grade în Taur nu formează nici un
aspect cu Marte, pentru că orbul este prea mare.
Judecăm în acelaşi fel pentru fiecare semn care formează aspecte
cu Scorpionul. Când vom termina, vom şti exact cum este legat Marte de
restul hărţii.
Mai exista încă un factor care creează complicaţii: atunci când o
planetă este aproape de începutul sau de sfârşitul unei zodii trebuie sa
fim atenţi, pentru că aspectele se formează cu semne „nepotrivite”.
Să spunem că Jupiter se află la 26 de grade în Berbec. Care este
orbul conjuncţiei? înapoi ea se extinde până la 18 grade în Berbec e
destul de clar. Înaintând însă în zodiac, ajungem cu orbul până la 34 de
grade în Berbec, lucru imposibil, pentru că Berbecul are numai 30 de
grade. Acest „34 de grade Berbec” este echivalent cu 4 grade în Taur –
deci o planetă aflată la 4 grade în Taur este în conjuncţie cu Jupiter de la
sfârşitul Berbecului.
Trebuie să folosim o abordare asemănătoare pentru toate celelalte
aspecte ale lui Jupiter. Pentru identificarea aspectelor contează
unghiurile dintre planete. Zodiile oferă doar o comoditate de gândire.
Atunci când un aspect se formează pe teritoriul unei zodii
„nepotrivite”, el este slăbit. Cuadratura rămâne cuadratură, dar îşi
pierde puţin din ascuţiş, în situaţiile de acest gen este de folos practica
de a se micşora cu un grad sau doua orbul. Tehnica aceasta elimină
toate aspectele care pot fi ignorate fără riscuri mari.
După ce sunt identificate, aspectele se înscriu pe harta natală,
Există diferite metode. Unii astrologi trasează linii colorate între planetele
figurate pe haită. Cel rnai simplu este să se completeze o grilă a
aspectelor, cum este cea reprodusă la pagina 242, în care sunt înscrise
aspectele majore ale hărţii natale a englezului din exemplul ales de noi.
Citirea unei grile a aspectelor este uşoară, după ce se învaţă
simbolurile corespunzătoare:
CONJUNCŢIE: tf
SEXTIL: *
CUADRATURĂ: o
TRIGON: OPOZIŢIE:
Cum putem afla dacă există vreun aspect între Mercur (?) şi
Saturn (3)? Găsim coloana Iui Mercur. Căutăm locul în care se
intersectează cu rândul Iui Saturn, în căsuţa respectivă se află simbolul
opoziţiei. Se procedează la fel pentru toate planetele din grilă.
O planetă care formează multe aspecte este una foarte importantă.
Se comportă ca şi cum s-ar afla pe hartă într-o poziţie strategică, având
influenţă asupra multor altor planete. Dar subiectul acesta îl vom
discuta în capitolul următor. Acum vom analiza o alta situaţie care poate
conferi importanţă unei planete.
Guvernările planetare
Planetele fac parte dintr-un cu totul alt fel de maşinărie mentală
decât zodiile. Aşa cum am văzut, planetele reprezintă cele zece funcţii de
bază ale minţii: formarea ego-ului, sentimentele şi imaginaţia,
agresivitatea etc. Zodiile reprezintă procese psihologice cu obiective
Jţjfc
Englezul
9 octombrie 1940 ora 6:30 p. M, GMT
Manchester, Anglia lăţit. 53°30'N;! ongit. 2° 15'Vdistincte şi metode
specifice pentru atingerea lor; de exemplu: dezvoltarea curajului sau
dezvoltarea capacităţii de a sparge rutina.
Fiecare proces psihologic, cu scopul şi metodologia sa, poate
condiţiona oricare dintre cele zece funcţii, dându-i culoarea sa şi
obiectivul. Cu alte cuvinte, oricare planetă poate fi situată în oricare
senin.
Unele combinaţii zodie-planetă sunt mai armonioase decât altele.
Îndrăzneţului Marte îi place în mod deosebit zodia Berbecului,
232 ABC-ul astrologiei semnul Luptătorului, în schimb are
oarecare probleme atunci când se întâlneşte cu zodia amabilă şi
politicoasă a Balanţei.
Fiecare configuraţie zodie-pianetă are o semnificaţie şi poate
induce un comportament de o reală valoare, în acelaşi timp, există şi
posibilitatea degradării. Nici o configuraţie nu este în sine bună sau rea,
nu este acesta sensul. Observăm doar că anumite planete înlesnesc
exprimarea anumitor zodii mai bine decât altele.
Fiecare planetă are o relaţie specială cu una sau două zodii a căror
natură este similară cu propria sa natură. Din acest motiv, atunci când
planeta se află în semnele respective se generează foarte putină fricţiune.
Ne aflăm în faţa unei exprimări foarte clare a naturii amândurora.
Astrologia medievală a dat o denumire acestei legături speciale: o planetă
care are o afinitate deosebită faţă de o zodie este numită guvernatorul
acelei zodii.
Guvernare. Cuvântul nu este prea fericit ales. În realitate nu este o
chestiune de dominaţie sau de supunere. Aceasta era însă gândirea
medievală. Mai potrivit ar fi să spunem că planeta şi zodia „se plac una
pe alta”. Totuşi astrologia modernă a păstrat vechea expresie.
Complementar poziţiei de guvernare există o alta noţiune care
descrie o relaţie în mod particular dificilă între o planetă şi o zodie.
Atunci când planeta se află într-o zodie ale cărei cum şi de ce sunt
complet străine firii planetei, se spune că se află în cădere*. Aici atât
planeta, cât şi zodia trebuie să facă multe compromisuri pentru a reuşi
să stabilească un teren comun de exprimare.
Zodia guvernată de o planetă şi cea de cădere a ei sunt legate de
aspectul cel mai tensionat dintre toate, de opoziţie. Semnul căderii unei
planete este întotdeauna opus seninului dominaţiei ei. Dacă îl ştim pe
unul, îl ştim şi pe celălalt.
Soarele este stăpânul Leului. Formarea ego-ului este în mare parte
dependentă de reacţiile celor din jurul nostru. Aplauze sau fluierături –
oricare dintre acestea ne ajută sa ne construim propria imagine mai
eficient decât comportamentul indiferent al celorlalţi. Din acest motiv,
Soarele este puternic în Leu, semnul spectacolului şi al exprimării
* Poziţia respectivă este denumită de alţi astrologi exil. (n.tr.) jjto.
Interpretarea II: aspecte, guvernări şi nodurile lunare 233 publice.
Vărsătorul, semnul opus, reprezintă căderea sa: principalul impuls
pentru evoluţia Vărsătorului este dat de depăşirea nevoii aprobării
publice, iar acest soi de indiferenţă se opune caracterului solar.
Luna stăpâneşte Racul – sentimentele devin mai profunde în zodia
subiectivităţii, a introspecţiei şi a imaginaţiei. Căderea ei este în
Capricorn, unde accentul pus pe autodisciplină şi pe realizarea
obiectivelor face ca exprimarea propriilor emoţii să devină mult mai
lipsită de importanţă. Mercur domină două zodii în care există o
preponderenţă a mentalului: Gemenii şi Fecioara, îi plac curiozitatea şi
inteligenţa Gemenilor şi are o mare afinitate pentru capacitatea Fecioarei
de a pune ordine în circumstanţe complexe sau haotice. Opusă
Gemenilor este zodia Săgetătorului, căderea lui Mercur tendinţa
instinctivă a Săgetătorului de a trece dincolo de fapte către concluzii îl
necăjeşte pe Mercur. Şi Peştii sunt greu de suportat de către Mercur: ei
evită pur şi simplu sa trăiască într-un univers logic şi acest refuz nu
găseşte înţelegere în faţa planetei raţiunii.
Venus stăpâneşte Taurul şi Balanţa. Ca simbol al abilităţii de a
forma relaţii, este atrasă de Balanţă, semnul în care dragostea şi relaţiile
parteneriale au un rol atât de crucial. Ca simbol al capacităţii de liniştire
a spiritului, este atrasă de imperturbabilul Taur.
Marte, prin tradiţie zeul războiului, nu agreează deloc liniştea atât
de dragă lui Venus – de aceea nu este deloc surprinzător că semnele
dominate de Marte sunt în acelaşi timp zodiile în care Venus este în
cădere: Scorpionul turbulent şi plin de trăiri intense şi Berbecul cel
feroce, în mod similar, atunci când Marte se află într-un semn dominat
de Venus, exprimarea sa este mult inhibată. Tău m l şi Balanţa sunt
zodiile în care Marte se află în cădere.
Expansivului Jupiter îi sunt dragi exuberanţa Săgetătorului, ca şi
orizontul larg şi credinţa Peştilor. Acestea sunt zodiile aflate sub
dominaţia lui. Calitatea de bun observator şi jurnalist a Gemenilor este
greu de îndurat de către Jupiter. Acestuia îi place ca mai întâi să facă
saltul şi apoi să arunce o privire în urmă. Deosebita precauţie a Fecioarei
îl deranjează din aceleaşi motive. Acestea sunt semnele căderii sale.
Saturn prosperă în mediul auster, disciplinat creat de Capricorn şi
suferă în apele sentimentalului Rac, unde se află în cădere. Vărsătorul şi
Saturn se înţeleg bine între ei: Saturn apreciază limpezimea de cristal a
minţii Vărsătorului şi mulţumirea acestuia de sine. Limbuţia şi
frivolitatea Leului, zodie opusă Vărsătorului, tulbură planeta cu inele –
Leul este alt semn al căderii lui Saturn.
Avem acum imaginea tuturor zodiilor. Fiecare are un guvernator
planetar. Fiecare constituie locul de cădere al unei planete. Prin secolul
al optsprezecelea aceasta era situaţia privind dominaţia exercitată de
planete asupra zodiilor. Mai târziu însă au început sa fie descoperite alte
planete şi au apărut noi complicaţii.
Nou-veniţii ridicau în faţa astrologiei unele probleme delicate. Oare
stăpânesc şi ele diferite semne la fel ca planetele „clasice”? Daca da, care
sunt semnele cărora li se atribuie alţi guvernatori şi care dintre vechile
planete îşi pierd postul? Sau ar trebui să ne gândim la parteneriat în
guvernarea unor zodii?
Nici uneia dintre aceste întrebări nu i s-a dat un răspuns definitiv.
Astrologii au păreri împărţite despre cum trebuie să trateze planetele
invizibile. Unii socotesc că ele funcţionează pe post de coguverna-tori,
împărţindu-şi dominaţia asupra câtorva semne cu guvernatorul
tradiţional al acestora. Alţii cred că descoperirea lui Uranus, Neptun şi
Pluton a însemnat lichidarea a trei dintre vechile guvernări. Dintre cei
care aparţin acestei scoli, mulţi cred că se vor descoperi şi alte planete şi
că până la urma fiecare semn va avea câte un singur stăpân. S-ar putea
să aibă dreptate.
Cât despre mine, eu înclin către varianta împărţirii dominaţiei,
pentru care există argumente evidente, valabile. Vechile atribuiri ale
stăpânirilor sunt foarte potrivite. Ele au sens, funcţionează, nu se simte
nevoia detronărilor. Dar şi cele trei planete invizibile au legături evidente,
valabile cu câte un anume semn. Nici acestea nu trebuie negate.
Uranus este planeta individualizării. E rebel, nonconformist,
iconoclast. Este evidentă legătura între el şi procesul mental pe care îl
numim Vărsător, ca şi dezgustul pentru Leul căruia îi plac mulţimile
Interpretarea II: aspecte, guvernări şi nodurile iunare 235 şi care
este semnul opus Vărsătorului şi, aparent, de cădere pentru Uranus.
Misticul Neptun şi misticii Peşti au în rnod evident afinităţi între
ei. Aceasta defineşte în rnod clar o situaţie de guvernare. Fecioara este
opusa Peştilor, iar realismul ei meticulos, încăpăţânat este în dezacord
vădit cu preocupările spirituale ale lui Neptun.
Pluton ne ridică probleme mai mari. Cei mai mulţi astrologi îl
consideră părtaş la guvernarea Scorpionului. Intensitatea teribilă a
semnului, magnetismul personal şi voinţa de fier sunt cu siguranţă
plutoniene. A mai fost sugerat şi Berbecul, pentru motive similare, dar şi
Fecioara, în principal pentru concentrarea interesului asupra serviciului.
Eu îmi însuşesc cu prudenţă ideea guvernării Scorpionului, ceea ce-i
conferă Taurului celui practic şi paşnic o poziţie de cădere pentru Pluton.
GUVERNĂRILE PLANETARE
236 ABC-ul astrologiei dllfe.
Guvernarea împărţită introduce unele complexităţi, aşa cum vom
vedea în capitolul următor, însă acest punct de vedere pare cel mai
potrivit faptelor. Dacă atât lui Jupiter, cât şi lui Neptun „le place” zodia
Peştilor, nu trebuie neapărat să ajungem într-o situaţie ori-ori. Amândoi
pot fi puternici în acest semn, fără să se deranjeze reciproc. Aceasta şi
este semnificaţia de bază a dominaţiei – nu autoritatea, ci armonia.
Cum ne ajută cunoaşterea guvernatorilor sarcina interpretării
temei natale? în primul rând, ne ajută să comparăm tăria relativă a
tuturor frazelor. O planetă este importantă chiar şi atunci când se află
într-o poziţie de cădere. Trebuie să-i înţelegem mesajul. Dar atunci când
este în poziţia pe care o stăpâneşte, este în mod deosebit influentă. Acel
circuit mental – acel ce – joacă un rol central în psihologia persoanei. Un
Mercur în Gemeni, de exemplu, sugerează o mare abilitate verbală.
Venus în Balanţă conferă farmec şi atracţie personală. Graţie tăriei lor
faţă de celelalte funcţii planetare, aceste calităţi au tendinţa să devină
trăsături dominante ale personalităţii individului – spre binele sau răul
lui.
Dacă acel Mercur în Gemeni sau acea Venus în Balanţă formează
multe aspecte cu restul hărţii natale, probabil că poziţia de vârf căpătată
în rândul planetelor este sigură. Doar Soarele sau Luna ar putea fi mai
importante.
Cunoştinţele de acest gen ne ajută să privim în perspectivă haita
natală. Temele conţinute de aceasta sunt destul de des ambivalenţe,
chiar contradictorii. Dacă ştim care „biţi” sunt rnai influenţi, avem
posibilitatea să ne dăm seama care parte a motivaţiei interioare va fi
transferată în comportamentul exterior şi care parte ar putea fi
constrânsă sa se exprime în modalităţi mai discrete.
Dar acesta este un subiect pentru capitolul 10. Deocamdată să ne
concentrăm asupra unei modalităţi mai simple şi mai importante de a
căpăta perspectivă asupra unei hărţi natale – perspectiva istorică. Să
facem cunoştinţă cu o pereche de simboluri care leagă pe hartă timpul
de dinaintea naşterii şi timpul de după moarte.
J^ Interpretarea II: aspecte, guvernări şi nodurile lunare 237

Nodurile Lunii
O hartă natală este ca un bebeluş. Mai întâi nu există nimic. Apoi,
dintr-o dată, copilul apare. Chiar dacă am ştiut că el se va naşte, gândul
a fost abstract şi general. Când ne confruntăm cu realitatea faptului –
băiat, trei kilograme şi trei sute de grame, păr şaten – apare un şoc
inexplicabil. După ce începem să ştim ceva astrologie, şocurile devin
chiar mai puternice. Pe lângă obişnuitul anunţ al naşterii, suntem puşi
în faţa unor informaţii absolut specifice relativ la cine este cu adevărat
acel bebeluş şi la experienţele pe care le va întâlni în lume: are
Vărsătorul în casa a noua, gradul şapte al Racului la Ascendent şi Luna
în Capricorn. Fusese doar un bulgăraş în pântecele mamei, iar în
momentul următor este o întreagă istorie umană.
Aşa este percepută o naştere. Bruscă. Miraculoasă. Ceea ce se
întâmplă de fapt este foarte diferit. Nimeni nu vine pe lume nemarcat de
amprenta istoriei. Chiar şi un nou-născut are un trecut. Un lanţ
nesfârşit de cauze şi efecte se întinde în urma fiecăruia dintre noi,
topindu-se în Big Bang-ul care a creat acest univers cu circa douăzeci de
miliarde de ani în urmă. Dacă n-am fi conştienţi de acest lanţ am pierde
foarte mult. Ar fi ca şi cum ne-am fi luat angajamentul neclintit să
discutăm cu partenerul numai despre prezent. Apare posibilitatea unei
intimităţi, dar se pierde mult din bogăţia şi înţelegerea dintr-o relaţie.
Cum poate astrologia să depăşească această limitare? O hartă
natală este o hartă a naşterii. Intra în vigoare abia după ce bebeluşul a
tras în piept prima gură de aer. Răspunsul îl dau două dintre cele mai
misterioase şi mai controversate simboluri ale astrologiei: Nodurile Nord
şi Sud ale Lunii. Concret, Nodurile sunt puncte în mişcare pe cer care
sunt legate de relaţia dintre orbita Lunii şi sfera celestă. Pentru scopul
nostru prezent nu avem nevoie de înţelegerea aspectelor ştiinţifice ale
noţiunii. Trebuie în schimb să le descifrăm semnificaţia simbolică.
Nodurile Lunii leagă harta natală de istoria personală. Nodul Sud
simbolizează trecutul şi efectele Iui asupra noastră. Nodul Nord
simbolizează viitorul către care suntem atraşi. Deloc surprinzător, cele
două puncte sunt întotdeauna opuse.
238 ABC-ul astrologiei dBfc între ceea ce am fost şi ceea ce vom
deveni exista o tensiune enormă.
NODURILE LUNII
NORD SUD
La ce fel de trecut se poate referi Nodul Sud? Trebuie să alegem
între două modele sau să păstrăm ambele puncte de vedere în minte,
renunţând să le judecăm.
Primul model este genetic. Pe cale ereditară, primim cu toţii o
moştenire din trecut. Putem căpăta nasul mamei şi dispoziţia tatălui –
iar dacă ne-am fi cunoscut stră-stră-stra-străbunica am putea fi şocaţi
de uluitoarea asemănare cu ea. Acelaşi trecut care a trăit în fiinţa ei
trăieşte şi în fiinţa noastră, transmis prin gene. În acest model, Nodul
Sud simbolizează impactul pe care-1 au asupra noastră strămoşii. La
naştere în interiorul fiecăruia se cristalizează o temă. Din acel moment
purtăm cu noi, încriptat în cromozomi, un program alcătuit din puteri şi
slăbiciuni. Nici un om de ştiinţă n-ar aduce obiecţii până aici – poate cu
excepţia faptului că principiile geneticii ar avea o oarecare legătură cu
Nodul Sud al Lunii.
Al doilea model este mai greu de confirmat sau respins. El se
bazează pe ideea reîncarnării, în acest model fiecare om este privit ca un
principiu nemuritor al conştiinţei, trăind viaţă după viaţă şi evoluând
treptat către niveluri din ce în ce mai înalte de conştiinţă, în fiecare viaţă
cunoaşterea intuitivă se lărgeşte, dar de multe ori căpătăm şi unele
obiceiuri rele. Acestea formează amprentele trecutului pe care le ducem
cu noi într-o nouă viaţa. Ele alcătuiesc în noi o serie de predispoziţii,
care stau la baza alegerilor pe care le facem în prezent. Hinduşii numesc
aceste predispoziţii karma. Cuvântul este comod şi o să-I folosim.
În modelul reîncarnării, Nodul Sud al Lunii ne simbolizează karma,
în practică, acţiunea sa este identică cu a celui din modelul genetic. El
reprezintă în amândouă situaţiile „vieţile trecute”. S-ar
— J^.
Interpretarea II: aspecte, guvernări şi nodurile lunare 239 putea sa
fii imaginea vie a stră-stră-stră-străbunicii care a trăit în Norvegia în
secolul al optsprezecelea. Sau poate că ai trăit chiar tu în Norvegia în
secolul al optsprezecelea. Nu are importanţă. Femeia aceea trăieşte în
tine indiferent de modelul pe care-1 preferi.
Este reîncarnarea un concept valabil? Nu este menirea astrologiei
să răspundă la întrebare. Fiecare persoană trebuie să-şi elaboreze
propriul sistem de credinţe. Poate ca am trăit multe vieţi. Poate ca avem
una singură, în orice caz, trecutul ne modelează prezentul şi Nodul Sud
al Lunii ne ajuta sa ridicam valul care-i ascunde influenţa.
Nodul sud al Lunii se află într-o zodie şi într-o casă, deci putern
să-1 analizam. El formează aspecte (însă în cazul lui trebuie să avem în
vedere un orb de doar 3 sau 4 grade). Cu alte cuvinte, acţionează Ia fel
ca orice planeta, îl putem lectura ca pe oricare alt „bit”. Nodul Sud ne
indică un tip de comportament care este instinctiv şi automat. Casa în
care e situat ne arată domeniul de activitate către care persoana este
indiscutabil atrasă de mersul natural, fără efort special al vieţii. Zodia în
care se află Nodul Sud adaugă un cum şi un de ce, indicând un mod de
gândire şi un set de motivaţii care apar absolut spontan şi care s-ar
putea să rămână mereu necontestate.
Aşa cum nici un om nu are un trecut monolitic „bun” sau „rău”,
nici în ce priveşte Nodul Sud nu există nimic monolitic „bun” sau „rău”.
Asemănător altor simboluri, are capacităţi nobile de expresie alături de
denaturări degradante. Interpretarea trebuie să conţină arnbii poli.
Esenţialul este să ne amintim că Nodul Sud reprezintă trecutul, în
privinţa lui munca persoanei a luat sfârşit. Chiar dacă simbolizează
cunoştinţe şi comportamente care sunt departe de perfecţiune, individul
trebuie să-şi continue drumul, în acel teritoriu al vieţii a făcut tot ce
putea fi făcut. Viitorul e în altă direcţie.
Distanţarea de Nodul Sud nu este niciodată uşoară. Uneori poate
că nici nu ne-o putem imagina prea clar. Un bărbat este poftit în cabinet
pentru a-şi cunoaşte noul doctor, care se întâmplă să fie femeie. Primele
lui cuvinte sunt: „Soră, unde este doctorul?” N-o spune cu vreo intenţie
rea. Dar percepţiile lui sunt conduse de o
240 ABC-uI astrologiei prejudecata inconştienta. Presupune că
numai bărbaţii sunt potriviţi pentru a fi doctori. Exact în acest fel
funcţionează Nodul Sud instalând în viaţă un set de „date”. Pentru a
scăpa de ele e nevoie de voinţă. Dar mai întâi ar fi cazul să devenim
conştienţi de ele. Dacă nu reuşim sa recunoaştem prejudecăţile generate
de Nodul Sud, vom acţiona pe baza lor la nesfârşit, neajungând nicăieri.
Am putea obţine succese în viaţă – se întâmplă deseori astfel, pentru că
Nodul Sud reprezintă ceva la care ne pricepem bine. Dar nu ne simţim
împăcaţi. Ne simţim ca şi cum am bate pasul pe loc. Viaţa ne apare plină
de automatisme şi lipsită de sens. O sete interioară adâncă rămâne
nepotolită. Pe un nivel fundamental al fiinţei suntem pur şi simplu
plictisiţi.
Antidotul este Nodul Nord al Lunii. Nodul Nord simbolizează
muchia creşterii, într-un fel, este cel mai important punct al haitii
natale, întotdeauna la 180 de grade faţă de Nodul Sud, este punctul care
aplică trecutului presiunea cea mai neînduplecată. Dacă ne deschidem
către experienţele pe care le aduce, păşim într-o realitate străină şi
exotică. Suntem solicitaţi până la limita critică. Circuitele minţii
muncesc până la epuizare, destrămându-se între fascinaţie şi frică. Sunt
atrase, excitate, totuşi luminiţele roşii clipesc. Ceva din adâncul fiinţei
încearcă să respingă încercarea. Ceva din interior scânceşte „Nu
răspunde comenzii!”.
Să analizăm situaţia în care Nodul Sud se află în Capricorn, în
casa a unsprezecea. Mulţumită karmei sau eredităţii, persoana noastră
va fi instinctiv, automat, un om de succes. Autodisciplina care-1 conduce
în acţiunile sale pe Capricorn se manifestă în casa obiectivelor şi
planurilor. El sau ea îşi stabileşte o strategie foarte curând după intrarea
în viaţă. Tot ce sta în calea acesteia e imediat eliminat sau respins.
Opus acestui Nod Sud se află viitorul care poartă persoana pe
calea evoluţiei. Nodul Nord este în Rac şi în casa a cincea. Aici găsim
experienţele care îi pun la îndoială toate ipotezele de bază ale vieţii.
Acestea o înspăimântă. Faţă în faţă cu ele, persoana se simte încurcată,
pierdută. Despre ce este vorba? Prin intermediul Racului, mintea este
invadată de emoţiile care trezesc vulnerabilitatea si
Jfr
Interpretarea II: aspecte, guvernări şi nodurile lunare 241 duioşia,
în casa a cincea, vedem activitatea îndreptată către creativitate, iubire,
exprimarea de sine; viaţa Ia prezent, opunându-se întru totul
prejudecăţilor Nodului Sud.
Atârnând între trecut şi viitor, persoana cu această configuraţie a
Nodurilor Lunii trebuie să facă o alegere. Pentru a progresa, are nevoie
de Nodul Nord. Dar acest lucru implică foarte multă încordare, probabil
solicitarea ajutorului altora şi în mod sigur situaţii stânjenitoare. In
acest timp, prin preajma sta şi cealaltă opţiune, tentând mereu persoana
să urmeze calea mai uşoară: să treacă şi acum prin acele încercări aduse
de Nodul Sud. Sa rămână în situaţia în care se simte în siguranţă. Dacă
alege acel drum, va părea maestru în faţa celorlalţi, dar va muri
simţindu-se ca un neghiob.
CAPITOLUL ZECE
INTERPRETAREA III: ASAMBLAREA DATELOR
Zece planete, fiecare alcătuind un „bit” cu o zodie şi o casa. Cinci
aspecte împletind aceşti „biţi” în cinci moduri diferite. Socotim şi
guvernatorii, retrogradarea şi Nodurile Lunii. Să mai adăugăm şi o
concentrare a planetelor deasupra orizontului sau în partea de răsărit.
Nu e deloc surprinzător dacă ne simţim ameţiţi. Astrologia e
complicata. Câteodată, uitându-ne la o hartă natală, s-ar putea să ne
simţim ca un jongler care a aruncat prea multe bile în aer. Din fericire
există procedee care arată drumul de urmat, hărţi desenate pentru a ne
ajuta să navigam prin teritoriul de multe ori ameţitor al unei hărţi
natale. Daca Ie urmăm indicaţiile, n-o să ne pierdem.
Un neofit care vede pentru prima data o hartă astrologică se
întreabă adesea cum se poate extrage vreun sens din încâlceala de linii şi
hieroglife ciudate. Simboiurile nu-i spun nimic. Mai târziu, stăpânind un
bagaj de cunoştinţe din vocabularul astrologiei, acelaşi neofit se vede în
faţa unei probleme opuse: se simte bombardat de harta natală. Nu este
niciodată greu să facem o hartă natală să ne comunice date. Simbolurile
astrologice sunt pline de semnificaţii şi ne aşteaptă privind întrebător ca
faţa unui copil în dimineaţa de Crăciun.
Interpretarea III: asamblarea datelor 243
Dificultatea fundamentala a unei interpretări astrologice este că
harta natală generează prea multe informaţii. Toate informaţiile sunt
valabile. Toate sunt potenţial folositoare, însă câteodată e ca şi când ar
trebui să facem studii de medicină când nu ne interesează decât să ştim
dacă guturaiul cuiva dă semne de vindecare.
Ordine. Claritate. Păstrarea privirii de ansamblu. Trebuie să avem
grijă de toate acestea dacă vrem să stăpânim arta interpretării
astrologice. Fără ele, ne confruntăm cu haosul. Toate îndrumările din
acest capitol servesc acestui scop: păstrării sub control a şuvoiului de
informaţii dintr-o hartă natală. Fiecare e ca o mână care închide canaua
butoiului.
Uneori trebuie să închidem canaua până când şuvoiul e subţiat la
un firicel. Altfel harta ne-ar putea îneca într-un potop de date lipsite de
importantă. Izolarea temelor esenţiale este cheia unei interpretări
reuşite. Abia după ce arn prins mesajul esenţial al unei hărţi natale
putem avansa cu lucrul asupra acordajelor fine. Primul pas este
reducerea hărţii natale la scheletul ei. Harta natală trebuie tratata ca un
prieten vorbăreţ, îi punem întrebări despre ceea ce vrem să ştim. Când
începe să se ambaleze, trebuie renunţat la scrupule şi întrerupt. Haita
deţine informaţiile; noi trebuie să ie controlăm.
Stabilirea temelor principale ale unei hărţi natale nu e întotdeauna
uşoară. Uneori ele sunt departe de a fi evidente. Dar există o regulă
empirică simplă care nu ne poate înşela niciodată. Ea este prima dintre
cele şase indicaţii si, dacă o respectăm, putem evita supraaglomerarea
cu informaţii care dă dureri de cap atât astrologilor cât şi clienţilor.
INDICAŢIA NUMĂRUL UNU: Se ignoră totul până când nu se
înţeleg bine mesajele Soarelui, Lunii şi Ascendentului.
Regula aceasta simplă este sfatul practic cel mai valoros pentru
oricine învaţă să interpreteze o harta natală. Vă sugerez insistent să nu
vă abateţi de la ea.
Soarele, Luna şi Ascendentul sunt plasate deasupra celorlalte
influenţe. Ele formează triada fundamentală. Indiferent de zodiile şi
casele în care se află şi de aspectele pe care le fac, ele sunt pivoţii
~th^ – WP*
244 ABC-ul astrologiei hărţii natale. Nici un element care nu este
bine tolerat de ele nu are şanse să se manifeste pregnant în
personalitatea individului.
Gândiţi-vă la triada fundamentală ca la scheletul caracterului.
Venus şi Jupiter îi mai pot adăuga structură şi culoare. Dar Soarele,
Luna şi Ascendentul îi determină statura şi dimensiunile de bază. Dacă,
de exemplu, triada fundamentală a unei persoane sugerează prudenţă şi
timiditate, nici plasarea lui Marte într-un punct incandescent n-o va
transforma într-un tigru. Şi invers, dacă Soarele, Luna şi Ascendentul
unei persoane sunt toate în semne de Foc, nici măcar un Marte în Peşti
în casa a şasea n-o va transforma într-o fiinţă moale.
În ambele cazuri Marte are o semnificaţie. Dar avem nevoie s-o
înţelegem în contextul hărţii natale ca întreg. Cea mai sigură cale pentru
a putea face aceasta este să uităm de Marte până când nu absorbirn pe
deplin înţelesul celor trei modelatori ai vieţii.
Fiecare element al triadei fundamentale serveşte unui scop
distinct. Să le revedem.
Soarele stabileşte identitatea. Aşa cum am văzut în capitolul 6, el
simbolizează şinele, dându-ne conştiinţa de a fi o persoană distinctă, cu
o natură aparte şi cu un set particular de înclinaţii inconştiente care ne
reliefează valorile şi motivaţiile. Soarele, pe scurt, simbolizează ego-ul.
Acţiunea Lunii o susţine pe cea a Soarelui. Luna reprezintă
elementele subiective – sentimentele şi temerile, nevoile emoţionale şi
afecţiunile. Ea simbolizează dimensiunea instinctivă a minţii. Luna este
dispoziţia psihică, „media” tuturor stărilor dintr-o viaţă de om. Pentru că
e atât de profundă şi atât de departe de raţiune, putem să considerăm că
Luna simbolizează sufletul.
Ascendentul este învelişul care acoperă interacţiunile Soarelui cu
Luna. El simbolizează două principii strâns legate: primul, acela că
fiecare dintre noi trebuie neapărat să creeze o versiune simplificată a
propriei persoane pe care s-o poată folosi ca vehicul în viaţa zilnică; al
doilea, că un asemenea vehicul e bine să fie şi eficient, permiţând o
exprimare cât mai deplină a persoanei. El trebuie să aibă o caroserie
aerodinamică, dar sa fie şi confortabil. Cu alte cuvinte, JfrInterpretarea
III: asamblarea datelor 245
Ascendentul ne permite atât să ne ascundem în spatele lui, cât şi
să-1 folosim pentru a ne exprima ca individ. Din aceste motive poate fi
folositor să ne gândim la Ascendent ca la o mască.
Aceste trei elemente stabilesc un model structural al minţii umane
care este destul de cuprinzător pentru a fi folositor şi destul de simplu
pentru a putea fi înţeles repede şi uşor. Completările celorlalte planete
fac modelul mult rnaî precis, dar ne pot zăpăci, iar în faza de început a
analizei unei hărţi natale trebuie evitată confuzia cu orice preţ. Trebuie
să stăm cu mâna pe canaua butoiului.
Soare, Lună, Ascendent: identitatea, sufletul din spatele acestei
identităţi şi masca pe care o purtăm în lume. Simplu. Clar. Eficient.
Cei care privesc astrologia cu seriozitate folosesc triada
fundamentală cam în felul în care „astrologii” amatori folosesc zodiile
solare pentru a se amuza în timpul unei petreceri. Nu „Eu sunt Leu”, ci
„Soarele meu este în Leu, Luna mea este în Capricorn, iar Ascendentul în
Săgetător”. Iar diferenţa între ele este ca între a spune „Eu sunt din New
York” şi „Sunt irlandez adept al budismului Zen, vegetarian, locuiesc pe
strada.”. Amândouă enunţurile ne spun ceva, dar al doilea transmite
mult mai multe informaţii.
Există douăsprezece zodii solare. Genul acesta de astrologie
împarte lumea într-o duzină de „tipuri”. Câteodată funcţionează şi este
de folos – chiar şi o tipologie care împarte oamenii în introvertiţi şi
extravertiţi are valoarea ei. Dar când lărgim orizontul prin includerea
Lunii şi Ascendentului alături de Soare, tipologia obţinută este mult mai
individualizată, în loc de o duzină de categorii avem 1728 – iar dacă
includem alături de poziţiile în zodii şi pe acelea în case, mult mai multe.
Ne mişcăm dinspre general către particular, de la o caracterizare vagă la
contururi din ce în ce mai precise.
Cum putem face aceasta? Care sunt procedeele? Mai întâi să ne
reamintim că Soarele şi Luna în zodiile şi casele lor sunt la fel cn oricare
alte fraze planetare. Pentru analiza lor parcurgem aceiaşi paşi ca şi
pentru Mercur sau Venus. Daca mai aveţi încă neclarităţi în privinţa
acestor reguli, revedeţi-le la sfârşitul capitolului 8. Primii cinci paşi din
lista de mai jos presupun cunoaşterea lor.
Cinci paşi – analiza triadei fundamentale pasul unu
Privim Soarele. Ce-ul său este formarea identităţii. Vedem în ce
zodie se află. De ce trăieşte persoana respectivă? Care este ţelul evoluţiei
sale? Cum şi-I poate atinge cât mai eficient? Cu ce riscuri se confruntă?
Apoi adăugăm casa Soarelui. Unde întâlneşte persoana expresia
cea mai clara a acestor probleme modelatoare ale ego-uluî? Care este în
viaţa sa câmpul principal de bătălie?
PASUL DOI
Privim Luna. Ce-ul său este formarea naturii subiective,
emoţionale a individului. Ce zodie o modelează? Care sunt tipurile de
experienţe foarte importante pentru fericirea sa? Cum se poate ajunge la
ele? Curn se exprimă dispoziţia schimbătoare şi iraţionali ţaţe a atunci
când copleşesc persoana?
Apoi adăugam casa Lunii. Unde apar în viaţă cele mai zbuciumate
probleme emoţionale? în ce domenii trebuie să înveţe să facă alegerile în
modul cel mai intuitiv şi dincolo de raţiune? In ce situaţii trebuie sa
înveţe să se încreadă în ce-i spune „sufletul”?
PASUL TREI
Privim Ascendentul. Acesta nu este o frază în sensul normal,
pentru că nu este implicată nici o planetă, dar procedeul este similar.
Cum apare persoana celorlalţi? Care este masca ei? Ce fel de
personalitate socială este cea mai potrivită pentru a-i conferi o identitate
confortabilă în viaţa de zi cu zi? Prin ce diferă masca aceea de afirmaţiile
făcute de Soare şi Lună? Prin ce concordă? Care sunt punctele forte şi
care slăbiciunile pe care le provoacă aceste contraste?
PASUL PATRU
Analizăm aspectele dintre elementele triadei fundamentale. Cum
sunt legate Soarele, Luna şi Ascendentul? S-ar putea ca între ele să
Interpretarea III: asamblarea datelor 247 existe mai multe aspecte.
S-ar putea să nu fie niciunul. Când găsim un aspect, trebuie sa
încercăm să ne dăm seama de modul în care sunt legate între ele aceste
elemente primare ale personalităţii. Ce trăsături foite ale caracterului
sugerează aspectul? Care sunt riscurile care pot apărea?
PASUL CINCI
Este pasul cel mai greu şi cel mai important. Trebuie să reuşim să
„simţim” triada fundamentală a persoanei. Dacă ar trebui sa exprimăm
totul într-o unic enunţ, care ar fi acela? Cine este această persoană?
Apare o predominanţă a semnelor de apă şi a caselor îndreptate către
sine? Semnifică triada mai degrabă extravertire? Descrie un caracter
jucăuş? Serios? Arogant? Timid? Dacă reuşim sa înţelegem mesajul ei,
putem stabili contextul pentru restul analizei astrologice. Dacă nu
reuşim, interpretarea e fragmentată şi lipsită de coeziune.
Un truc folositor
Problema critică în cazul unei interpretări astrologice este că
suntem atât de asaltaţi de informaţii dinspre hartă natala, încât ne
putem pierde uşor echilibrul judecaţii. Calea cea mai sigură de a menţine
controlul asupra situaţiei este ca de la bun început să nu ne abatem de
la contextul creat de Soare, Lună şi Ascendent. De aceea indicaţia
numărul unu este „principala directivă” a analizei unei hărţi natale, iar
cei cinci paşi au un rol atât de covârşitor în operativitatea ei încercarea
este de a reduce harta la un schelet de bază.
Există un truc ajutător care ne poate fi de folos în încercarea de a
simplifica mai mult şi de a cristaliza informaţiile primite de la triada
fundamentală. Aplicabil oricărei hărţi natale, el ne permite schiţarea în
câteva cuvinte a personalităţii, pe baza Soarelui, a Lunii şi a
Ascendentului.
Trucul se bazează pe arhetipurile prezentate pentru fiecare zodie în
cuprinsul capitolului 5. Acestea sunt imagini esenţiale – luptătorul,
poetul, clovnul – care prind o bună parte din expresia fiecărei zodii. Am
dat câteva asemenea imagini pentru toate zodiile. De îndată ce
248 ABC-ul astrologiei veţi căpăta o bună înţelegere a zodiilor, veţi
putea adăuga propriile contribuţii la listă.
BERBEC
Luptătorul Pionierul Temerarul Supravieţuitorul
RAC
Mama Tămăduitorul
Omul invizibil
BALANŢĂ
TABELUL ARHETIPURILOR
TAUR
Spiritul Pământului
Muzicianul
Tăcutul
LEU
Regele (sau Regina)
Interpretul
Clovnul
Copilul
SCORPION
GEMENI
Martorul învăţătorul Povestitorul Jurnalistul
FECIOARĂ
Slujitorul Marţi ml Perfecţionistul Analistul
SĂGETĂTOR îndrăgostitul Artistul Pacificatorul Detectivul
Vrăjitorul Hipnotizatorul Hoinarul Elevul Filosoful
CAPRICORN
Pustnicul
Tatăl
Primul-rninistru
VĂRSĂTOR PEŞTI
Geniul Misticul
Revoluţionarul Visătorul
Susţinătorul Adevărului Poetul
Exilatul Dansatorul
Savantul mascat j^ Interpretarea III: asamblarea datelor 249
Iată cum trebuie folosite:
Aflăm zodia care găzduieşte Soarele persoanei. Arhetipurile
acesteia ne spun cine este ea. Apoi privim Luna. Arhetipurile acestei
zodii îi descriu sufletul. Iar în final arhetipurile Ascendentului
simbolizează masca după care se ascunde şi prin intermediul căreia se
exprimă.
Bărbatul din harta natală luata ca exemplu are Soarele în Balanţă,
Luna în Vărsător şi Berbecul Ia Ascendent, în capitolul următor îi vom
analiza detaliat harta natală. Acurn însă vom aplica trucul învăţat
pentru descifrarea triadei sale fundamentale.
Putem spune ca este artistul, cu sufletul geniului, purtând masca
luptătorului. Sau că este îndrăgostitul, cu sufletul exilatului şi cu masca
temerarului.
Arhetipurile pot fi combinate oricum dorirn. Fiecare zodie are mai
multe. Fiecare din ele evidenţiază un anumit aspect al triadei
fundamentale a individului. Alegerea unei formulări este de folos, dar se
face în cadrul unui proces în bună parte intuitiv, încercaţi mai multe. Pe
care din ele o „simţiţi” mai potrivită?
Valoarea formulei este dată de faptul că reduce combinaţia dintre
Soare, Lună şi Ascendent la o singură expresie cu care se poate apoi
lucra. O expresie evocatoare, simplă, încă o mână pe robinetul care
împiedică informaţiile să se reverse depăşind nivelul convenabil.
Această expresie trebuie reţinută pentru stadiile următoare ale
analizei. Ea ne ajută să păstrăm privirea de ansamblu. Când sunteţi gata
să stabiliţi formularea unei fraze iegate de o planetă, întrebaţi-vă atât:
ceea ce am de gând să spun are vreo semnificaţie pentru un artist cu
sufletul unui geniu care poartă mască de temerar?
Cea de-a doua indicaţie are un scop similar cu prima: ne ajută să
păstrăm perspectiva hărţii natale nealterată. Ea ne asigură un procedeu
de obţinere a unor concluzii generale fără a ne lăsa atraşi în cursa
evidenţierii disproporţionate a unor trăsături minore ale hărţii. Diferenţa
este că acum luăm în consideraţie toate planetele.
Importanţa emisferelor: aceasta este ţinta celei de-a doua indicaţii.
Cele mai multe planete sunt în emisfera estică sau vestică? Sunt mai
250 ABC-ul astrologiei ales deasupra sau dedesubtul orizontului?
Sau sunt împrăştiate uniform de jur împrejurul zodiacului?
INDICAŢIA NUMĂRUL DOI: Se neglijează temporar semnificaţiile
planetelor. Se observă numai dacă există o majoritate concentrată în una
dintre cele patru „emisfere” ale hărţii natale.
Dacă încă nu vă sunt clare semnificaţiile emisferelor, revedeţi
capitolul 7 unde sunt date în detaliu. Să le revedem pentru
împrospătarea memoriei.
Orizontul divide harta în emisfera superioară, reprezentând
obiectivitatea, şi cea inferioară, reprezentând subiectivitatea. Când
majoritatea planetelor sunt deasupra orizontului, viaţa persoanei se
concentrează pe domeniul obiectiv: evoluţia personală se obţine printr-o
serie de evenimente în cursul cărora individualitatea se exprimă public şi
vizibil. O configuraţie de acest tip nu înseamnă neapărat sociabilitate şi
extravertire. Dar arată că persoana nu se poate retrage din lume pentru
perioade prea lungi de timp. Lumea este arena sa. Dacă se retrage din
ea, progresul devine imposibil. Iar fără progres nu poate fi fericire.
Situarea majorităţii planetelor sub linia orizontului are o
semnificaţie opusă: viaţa persoanei e concentrată mai ales în tărâmul
subiectivităţii. Poate avea o fire zburdalnică sau poate avea tot atâta
ambiţie ca Napoleon, dar evoluţia ei are loc în profunzimea sinelui, în
lumea gândurilor şi a reacţiilor. Aşa cum persoana cu predominanţa
emisferei superioare trebuie să se implice în evenimente, cea cu
predominanţa emisferei inferioare trebuie să caute înţelegerea. Aceasta îi
asigură fericirea.
Cele două emisfere formate de axa verticală a hărţii natale
meridianul – stabilesc un alt tip de polaritate. Cea estică simbolizează
libertatea şi alegerea personală, în vreme ce cea vestică reprezintă soarta
sau destinul. (Amintiţi-vă că estul este în stânga, iar vestul în dreapta.)
Din nou, sublinierea emisferei estice sau vestice nu ne spune prea
multe despre personalitatea persoanei. E posibil ca o persoană
expansivă, voluntară sa aibă toate planetele în vest, în tirnp ce una
leneşă, nehotărâtă să aibă o mare concentrare de planete în est.
Accentuarea unei emisfere descrie felul în care se prezintă viaţa, nu
culorile şi textura ţesăturii care formează natura unei persoane.
Dezvăluie regulile jocului, nu personalitatea jucătorului.
Cum putem da întrebuinţare practică accentului pe care îl poartă o
anumită emisferă? în practica mea personală, de cele mai multe ori nici
nu menţionez acest lucru persoanei pentru care fac interpretarea, dar el
stă la baza alegerii cuvintelor prin care descriu semnificaţiile globale ale
hărţii natale. Persoana cu o emisferă estică evidenţiată va auzi multe
despre responsabilitatea individuală, îi va fi prezentat un model de viaţă
ca o tăbliţă curată, care poate fi umplută după plac. Deriva şi lenea vor fi
codate drept o încălcare teribilă a ordinii naturii, urmată de consecinţe
existenţiale periculoase.
De ce? Pentru că aceasta este lumea în care acea persoană trăieşte
de fapt. Indiferent de firea sa, accentuarea emisferei estice ne asigură că,
în ceea ce-o priveşte, folosirea responsabilă a libertăţii personale este
elementul cel mai important pentru nivelul de împlinire personală pe
care-1 poate atinge, O persoană cu majoritatea planetelor în emisfera
vestică va auzi o relatare diferită. Acum va fi subliniată valoarea
flexibilităţii şi a capacităţii de a recunoaşte tiparele rnai largi în care se
încadrează viaţa. O asemenea persoană este un pion într-un joc mult
mai grandios decât ar putea să-şi dea seama vreodată. Acesta este calea
destinului. Lenea şi nehotărârea nu sunt implicate – doar nevoia de a da
atenţie semnelor prevestitoare oferite de viaţă, semne pe care o persoană
cu emisfera estică accentuată ar putea să le aştepte până la judecata de
apoi.
Dar în ce priveşte diviziunile create de] inia orizontului?
Limbajul folosit pentru o persoană cu planete în emisfera
superioară este un limbaj al faptelor de împlinit, al provocărilor şi
aventurilor. Persoanele acestea trebuie să lase lumii un semn al trecerii
lor, o înfăptuire care sa le supravieţuiască. Pentru o persoană
252 ABC-ul astrologiei cu emisfera inferioară preponderentă,
modelul vieţii prezentat este mult rnai subiectiv, în cazul său totul are
legătură cu conştiinţa însăşi. Toate evenimentele, toate relaţiile, toate
succesele şi eşecurile trebuie exprimate în relaţie cu impactul pe care-1
au asupra structurii minţii. Evenimentele în sine sunt doar mijloacele
care asigură acest ţel, uneori necesare, alteori dispensabile.
Ceea ce trebuie reţinut relativ la concentrarea planetelor este că ea
stabileşte cadrul vieţii. Regulile jocului. Spre deosebire de legile
societăţii, acestea nu pot fi încălcate. Unei persoane cu Soarele şi Luna
în Berbec i-ar plăcea să audă că are libertatea sa acţioneze după bunul
plac, dar dacă Soarele şi Luna sunt în casa a şaptea şi celelalte opt
planete sunt prin preajmă, genul acesta de libertate nu-i e îngăduit.
Tiparul real al vieţii sale n-o permite. Poate înota spre stânga. Poate înota
spre dreapta. Dar, îi place sau nu, e purtată o dată cu apele fluviului
rnai departe. O dată ce recunoaşte acest fluviu, gradul de libertate, de
orice tip ar fi aceasta, sporeşte.
E nevoie ca toate planetele să fie deasupra orizontului pentru a
exista o accentuare a emisferei superioare? Aceasta este situaţia clasică,
dar atenţia cade asupra acestei emisfere chiar dacă trei sau patru
planete se află sub orizont. Există pentru aceasta o regulă empirică: se
acordă Soarelui şi Lunii câte trei puncte, iar fiecărei planete câte unul.
Dacă în oricare din cele patru emisfere sunt cel puţin nouă sau zece
puncte, aceea este emisfera accentuată.
Atunci când nu există o evidenţiere a unei emisfere anume, regulile
vieţii sunt mai complicate, în acest caz, cea mai bună practică este
neglijarea acestei probleme şi concentrarea pe alte tehnici de
interpretare.
Drumul interpretării este de acum înainte mai anevoios. Trebuie să
începem să luăm în consideraţie semnificaţiile fiecărei planete în parte.
Acestea ne pun în faţă întreaga vigoare a hărţii mentale astrologice.
Canaua butoiului cu informaţii se deschide nelimitat, în funcţie de cum
ne-am pregătit terenul, revărsarea lor fie ne va limpezi viziunea, fie ne va
accentua confuzia. Dacă am urmat îndeaproape primele două indicaţii,
sunt şanse destul de bune să fim pregătiţi pentru a naviga în siguranţă
mai departe.
Fiecare planetă vine cu problemele şi întrebările ei, fâicând un
acordaj fin al mecanismelor iniţiate de triada fundamentală şi de
evidenţierea emisferelor. Dar nu toate planetele de pe o hartă natală au
aceeaşi putere. Semnificaţii au toate, însă unele domină viaţa persoanei,
în timp ce altele stau ascunse în fundal, aşteptând ca acţiunea lor sa fie
declanşată de un lucru anume. Următorul pas este desprinderea acestor
influenţe planetare dominante. Numim aceste planete concentratori sau
planete focar, pentru ca ele reprezintă cele mai importante concentrări
ale energiei mentale a unei persoane, în timpul căutării lor urmărim
acelaşi scop ca şi până acum: ne străduim să ne păstrăm vederea de
ansamblu asupra hărţii. Sarcina de data aceasta este mai grea. Soarele,
Luna şi Ascendentul rămân punctele esenţiale. Acest lucru nu se
modifică. Dar orice planetă poate fi un concentrator. Pot exista chiar mai
multe. Trebuie acum să începem să facem estimări care sunt unice
pentru fiecare harta natală în parte.
INDICAŢIA NUMĂRUL TREI: După însuşirea semnificaţiei triadei
fundamentale şi înţelegerea accentuării emisferelor, se stabilesc
identităţile planetelor focar. Apoi se determină rolul pe care-1 joacă
acestea în harta natală.
Sunt mulţi factori care pot aduce în prim plan o anumită planetă.
Mulţi alţi factori pot slăbi planeta, făcând-o să-şi manifeste foarte puţin
influenţa. Astrologii medievali se refereau la aceste doua situaţii
denumindu-le demnităţile şi debilităţile planetelor. Cuvintele sunt încă
folositoare, cu condiţia să nu le echivalăm cu „bun” şi „rău”.
O planetă care este „în demnitate” într-un mod aparte este o
planetă focar, dar cum o putem identifica? Stabilirea planetelor focar nu
este o operaţie simplă, în practică, până şi o planetă focar puternică
poate avea una sau două debilităţi. Trebuie să cumpănim diferiţi factori
şi să emitem propria judecată.
Primul pas este urmărirea căilor prin care o planetă se poate
impune ca o forţă de recunoscut pe o hartă natala. Cum poate fi ea
calificată drept planetă focar?
254 ABC-ul astrologiei ailfcfe
Guvernatorul Ascendentului
Orice hartă natală are cel puţin o planetă-focar, a cărei identificare
e uşoară. Ea este guvernatorul Ascendentului si, indiferent de cât ar fi de
slăbită din alte direcţii, rămâne un centru de putere. Guvernatorul
Ascendentului, Daca Ascendentul este în Gemeni, e guvernat de Mercur.
Dacă este în Balanţă, e guvernat de Venus. În Săgetător? – de Jupiter.
Puteţi revedea dominaţiile planetare în capitolul precedent dacă nu va
sunt clare. Pentru a le avea la îndemână, am inclus aici prezentarea lor
schematică.
Trei zodii au guvernare dubla. Acest lucru introduce o oarecare
ambiguitate. Astrologii au părerile împărţite. Sfatul meu este să
consideraţi ambele planete ca planete-focar. Dacă Ascendentul este în
Peşti, atunci atât Jupiter, cât şi Neptun, care guvernează acest semn,
câştigă în demnitate.
GUVERNATORII ZODIILOR
Interpretarea III: asamblarea datelor 255Î
Simpla identificare a planetelor-focar nu ne spune nimic. Trebuie
să mergem mai departe şi să înţelegem cum este afectată de această
demnitate funcţia pe care o are de împlinit în harta natală.
Ce anume face guvernatorul Ascendentului? Pentru a răspunde, să
ne amintim de scopul Ascendentului în sine. Acesta este masca,
personalitatea socială în spatele căreia ne ascundem şi prin care ne
exprimăm restul hărţii, în sensul evoluţiei, Ascendentul ne sfătuieşte
asupra modului în care ne putem forma o personalitate socială care să ni
se potrivească, dându~ne echilibru şi graţie, impresia de „centrare”.
Guvernatorul Ascendentului duce acest proces de centrare un pas mai
departe. Trebuie să-1 vedem ca pe un ambasador al Ascendentului,
transferat în alt loc de pe harta natală, dar servind aceluiaşi scop.
Oriunde ar fi, activitatea sa are un rol de pivot îa stabilirea identităţii
individului şi trăsăturilor sale distinctive. El ajută persoana sa se
autodefinească.
Guvernatorul Ascendentului se analizează printr-un procedeu
simplu, îl abordăm mai întâi ca pe orice alt „bit”, înţelegem cum
funcţionează în zodia şi în casa în care se află. Căutăm aspectele pe care
le face cu alte planete şi în special cu elementele triadei fundamentale.
Apoi rnai facem un pas: subliniem faptul că funcţiile pe care tocmai le-
am descris sunt legate intim de formarea imaginii de sine a persoanei Un
răspuns decis în privinţa lor are semnificaţia unei păreri pozitive despre
sine şi unei bune adaptări la viaţa zilnică. Un răspuns slab implică
opusul: conflict de rol, stânjeneală, impresie de stângăcie şi ilegitirnitate
şi, foarte tipic, retragerea din societate.
Dacă Ascendentul are doi guvernatori se procedează la fel: se
analizează fiecare „bit” în lumina acestei dimensiuni suplimentare a
semnificaţiei sale. Relaţia dintre ei poate fi apreciată în termeni de
competitivitate numai dacă aceştia se află în aspect de cuadratură sau
de opoziţie unul faţă de celălalt.
Planetele în domiciliu
Mercur se simte foarte bine în Gemeni. Lui Saturn îi face plăcere
trecerea prin Capricorn. Neptun e încântat când străbate zodia Peştilor.
Indiferent de zodia Ascendentului sau de casele ocupate de aceste
planete, atunci când ele sunt în propriul semn, se află în domiciliu sau
în demnitate şi devin planete-focar.
Repet din nou, identificarea demnităţii este numai primul pas, care
stabileşte perspectiva: ştim că aceiei planete trebuie să-i acordăm o
importanţă deosebită. Orice-ar face ea, va fi important. Pasul următor
este să stabilim semnificaţia planetei. Pentru aceasta, abordarea este ca
şi cu oricare alt „bit”. Nu avem nevoie de trucuri sau de tehnici noi:
guvernatorul aflat în propriul domiciliu ne atrage atenţia pur şi simplu
că este o planetă-focar. Planetele în cădere (vezi capitolul 9 pentru
împrospătarea semnificaţiei) sunt slăbite. E posibil ca ele să fie planete-
focar – de exemplu, să guverneze Ascendentul. Dar acţiunea lor e
inhibată, deformată de natura contrară a zodiei gazda. Abordarea e
mereu aceeaşi: luam cunoştinţă de debilitatea planetei, apoi descifrăm
fraza în mod obişnuit. Denaturată sau nu, semnificaţia planetei există.
Puternică sau slaba, trebuie să-i descoperim semnificaţia. Trebuie doar
să evităm a da o atenţie prea mare influenţei unei planete mult slăbite.
Planetele preferă unele case în locul altora, la fel cum preferă unele
zodii. Lui Mecur îi plac Gemenii, cel de-ai treilea semn. Din motive
limpezi, îi place şi a treia casă. Logica aceasta poate fi urmată pentru
toate planetele – fiecare guvernează casa care corespunde zodiei ei de
domiciliu. Situarea în propria casă întăreşte influenţa planetei, sporindu-
i demnitatea. Asemenea planete pot fi şi ele planete-focar.
Planetele în conjuncţie cu Soarele
Orice planetă în conjuncţie cu Soarele este o planetă-focar.
Astrologii care fac analize doar pe baza poziţiei Soarelui fac multe erori,
dar recunosc un adevăr astrologie fundamental, şi anume că Soarele este
Îfr.
Interpretarea III: asamblarea datelor 257 nucleul personalităţii. El
simbolizează esenţa fiinţei, miezul mobilu-rilor şi înclinaţiilor care ne
modelează viaţa. Când o planetă este în conjuncţie cu Soarele, natura ei
este grefată pe principiul solar cu mult mai influent. Pentru a înţelege
individul, această planetă trebuie studiată cu atenţie.
Dacă Saturn este în conjuncţie cu Soarele, caracterul este
impregnat de tărie şi de autocontrol. Solitudinea şi efortul disciplinat
joacă un rol important în viaţa persoanei. Dar aceasta are de înfruntat şi
capcanele planetei cu inele – sunt posibile crize de melancolie, precum şi
instalarea acelei singurătăţi care provine dintr-un control prea riguros al
altora şi dintr-o exprimare prea redusă a sentimentelor personale.
Impactul poate fi văzut chiar dacă restul harţii are tonuri mult rnai
luminoase, în aşa măsură este capabilă această conjuncţie cu Soarele să
modeleze viaţa. O planetă în această poziţie devine membru onorific al
triadei fundamentale şi trebuie tratată cu aproape tot atâta deferentă. Ar
fi o eroare fatală sa i se subestimeze influenţa.
Stelium-ul
Un stelium se formează când trei sau mai multe planete se află în
aceeaşi zodie sau casă. Având în vedere că sunt doar zece planete şi că
ele trebuie să se distribuie între douăsprezece zodii şi case, o astfel de
amplasare reprezintă, fără îndoială, o concentrare a energiei mentale.
Chiar dacă planetele sunt fiecare în parte slabe, prezenţa lor în
stelium le conferă calitatea de membru ai unei alianţe care exercită o
influenţă monumentală asupra tonului întregii hărţi. Stelium-ul devine
chiar el concentratorul, iar cerinţele acelei zodii sau evenimentele din
acea casă devin caracteristici dominante ale experienţei de viaţă a
persoanei.
Deseori Soarele este implicat într-un stelium cu Venus sau cu
Mercur, pentru că aceste două planete nu se îndepărtează niciodată prea
mult de Soare (cauza e expusă în capitolul 6). Aceasta face ca
probabilitatea de formare a unui stelium cu Soarele să crească. Este
258 ABC-ul astrologiei tipul cel mai puternic de stelium, dar mai
există şi altele, în capitolul următor vom analiza unul Ia care participă
Jupiter, Saturn şi Uranus, toate în Taur şi în casa întâi.
Analiza unui stelium este un lucru complicat, oricare ar fi
planetele componente. Ce-urile planetelor individuale pot fi absolut
incompatibile. Procedeul indicat de noi este să se descifreze separat
fiecare frază, apoi să se formeze o împletitură având la bază
compromisurile care pot fi făcute între ele. În tot acest timp trebuie să nu
omitem influenţa suprapusă a zodiei şi a casei în care se formează
stelium-ul. Umbra pe care o proiectează acesta asupra întregii hărţi e
importantă.
Planete unghiulare
Cele patru puncte unghiulare ale hărţii natale – Ascendentul,
Descendentul, Mijlocul Cerului şi Fundul Cerului – sunt puncte
puternice. Orice planetă care face o conjuncţie cu unul dintre acestea e
imediat catapultată într-o poziţie proeminentă. Ea devine o planeta-focar,
cu o forţă teribilă, rivalizând în influenţă cu Soarele, Luna şi
Ascendentul.
Subestimarea autorităţii unei planete unghiulare este una dintre
cele rnai sigure căi de a pierde vederea de ansamblu a interpretării.
Conjuncţia propriu-zisă a unei planete cu un punct unghiular este
cea mai mare demnitate. Dar prezenţa unei planete în oricare din casele
care se află după aceste puncte unghiulare este şi ea semnificativă.
Prima casă, a patra casă, a şaptea casă şi a zecea casă: acestea sunt
casele unghiulare; orice planetă care apare în ele e ridicată în rang,
devenind la rândul ei planetă-focar.
Cel mai sensibil dintre cele patru puncte unghiulare este
Ascendentul. O planetă care formează o conjuncţie cu el sau se află în
casa întâi trebuie neapărat sa beneficieze de un tratament special,
asemănător celui pentru guvernatorul Ascendentului, Logica este
aceeaşi, doar că acum se adaugă o altă dimensiune: planeta însăşi
devine parte integrantă a măştii pe care o poartă persoana, adâncind sau
deseori modificând substanţial mesajul zodiei Ascendentului, La
Interpretarea III: asamblarea datelor 259 fel ca şi Ascendentul,
modelează înfăţişarea persoanei şi stilul personal.
În pofida importanţei covârşitoare, planetele unghiulare sunt totuşi
părţi componente ale unor fraze. Abordarea lor se face conform aceloraşi
reguli. Importanţa lor e dată de faptul că aceste case unghiulare sunt
modelatori atât de esenţiali ai vieţii: identitatea, motivaţiile cele mai
profunde, relaţiile cele mai intime, destinul. Orice planetă implicată în
conturarea unor probleme atât de sensibile este plasată instantaneu pe
scena centrală. O putem imediat recunoaşte ca planetă-focar.
Planete izolate (singleton)
O planetă izolată (singleton) este o planetă care se află singură în
una din cele patru emisfere ale hărţii natale. Poate exista în aceeaşi
emisferă unul din Nodurile Lunii, dar nici o altă planetă nu trebuie să se
mai afle în aceeaşi jumătate de cer.
O astfel de poziţie plasează o încărcătură rnare asupra planetei,
întreaga emisferă – obiectivitate, subiectivitate, libertate sau soartă se
concentrează în mod absolut asupra ei. Mintea compensează
dezechilibrul creat, crescând influenţa frazei. Personalitatea acelei
planete răzbate acum cu mai multă putere decât ne-am aştepta pe baza
zodiei, casei şi aspectelor formate.
Planeta Venus singleton, de exemplu, poate produce interes pentru
arte şi o natură afabilă, chiar şi atunci când aceste aspecte nu sunt
sugerate şi de restul hărţii, în mod similar, Jupiter în poziţie de planetă
singleton poate conferi optimism şi vioiciune; Saturn autodisciplină şi
austeritate etc.
Planetele singleton nu sunt des întâlnite. Dar atunci când există,
ele funcţionează cu siguranţă ca planete-focar esenţiale. Ignorarea unei
asemenea planete este un alt mod sigur de a pierde perspectiva globală.
Planete staţionare
Planetele sunt staţionare când „stau nemişcate” pe cer, fiind pe
cale să intre în mişcare retrogradă sau să-şi reia mersul direct. (Pentru a
revedea partea de astronomie care explică fenomenul, recitiţi capitolul 7.)
O asemenea planetă are o autoritate crescută pe harta natală. Şi ea
poate servi ca planetă-focar, deşi nu are aceeaşi încărcătură electrizantă
ca în situaţia precedentă.
O planetă staţionară trebuie privită astfel: dacă are o demnitate
căpătată pe alte căi, faptul că este staţionară îi fixează rolul de planetă-
focar. Dacă aşezarea planetei este altfel indiferentă, a-i acorda prea
multa importanţă poate conduce la denaturarea acurateţei interpretării.
Aspecte puternice
O planetă care participă la un număr mare de aspecte este o
planetă-focar. De ce? Pur şi simplu pentru ca este implicată în
problemele fiecăreia. Oriunde ne-am îndrepta privirea, descoperim că
trebuie s-o luăm în consideraţie pentru a înţelege modul de funcţionare
al celorlalte fraze. Ea poate face cuadratură cu Marte, trigon cu Soarele,
opoziţie cu Uranus, sextil cu Jupiter etc. Împletită atât de intim în
ţesătura harţii natale, influenţa ei transpare în aproape orice acţiune a
persoanei. Este imposibil de înţeles o persoană dacă nu se înţeleg bine
punctele forte şi riscurile aduse de acea planetă puternic aspectată.
În mod deosebit sunt esenţiale aspectele formate cu Soarele, Luna
sau Ascendentul. Orice planetă care formează aspecte cu Soarele şi cu
Luna, chiar dacă nu mai participă şi la alte aspecte, este o planetă-focar.
Influenţa ei ar putea părea minimă, dar e o capcană: e într-o poziţie
asemănătoare unei persoane care joacă poker în fiecare joi cu
preşedintele şi o coafează pe prima doamnă în fiecare sâmbătă. Luaţi-o
în serios. E influentă.
Când putern spune că o planetă formează aspecte puternice? Aici
nu există reguli stricte, sunt implicate multe variabile. Un aspect făcut
Interpretarea III: asamblarea datelor 261 cu o planetă-focar este de
trei sau de patru ori mai important decât unul cu o planetă slăbită. Un
aspect foarte exact are o influenţa de departe mai critică decât câteva
altele care sunt deviate cu 6 sau 8 grade de la valoarea exactă, într-o
hartă natală cu relativ puţine aspecte, o planetă care formează o pereche
de aspecte importante se află într-o poziţie strategică. O planetă care face
aceleaşi aspecte, dar pe o hartă natală mult mai bogată în aspecte, nu
este nici pe departe la fel de importantă. Regula empirică ce poate fi
aplicată aici este: să se compare fiecare planetă cu toate celelalte din
aceeaşi hartă natală. Care planetă este mai mult implicată în aspecte cu
celelalte planete? Aceea este în mod sigur o planetă-focar.
Păstrarea perspectivei asupra pianetelor-focar
Planetă singleton. Stelium-uri. Domiciliu. Staţionări. Număr rnare
de aspecte, încă înainte de a ajunge pe teritoriul indicaţiei numărul trei
suntem asaltaţi, canaua butoiului e larg deschisă şi menţinerea în stare
de plutire devine complicată.
Păstrarea ordinii este esenţială. După ce trecem de triada
fundamentală apare tentaţia puternică de a începe interpretarea vrând-
nevrând, fără a urma vreo strategie sau fără vreo stabilire a „biţilor” care
sunt critici. Este o cale care duce spre dezastru.
Relaxaţi-vă. Nu vă grăbiţi. Uitaţi-vă la harta câteva minute. Ce
planetă guvernează Ascendentul? Aceea este sigur o planetă-focar. Există
vreo planetă singleton? Probabil că nu. Dar un stelium? Cel puţin
acestea sunt întotdeauna uşor de văzut. Există vreo planetă unghiulară?
Iarăşi, e uşor de observat dintr-o privire. Dar vreo planetă care să facă
multe aspecte? Verificaţi grila aspectelor – apare vreo planeta peste tot în
mod constant? E legată de Soare, Lună sau Ascendent?
Verificaţi lista planetelor. Uneori aproape fiecare planetă este în
competiţie pentru controlul asupra harţii. Alteori, ele par să se ascundă
în colţişoare întunecoase. Există şi hărţi natale de felul acesta.
Foarte des doua sau trei planete se evidenţiază în faţa celorlalte.
Poate veţi găsi un Marte unghiular guvernând acel Ascendent în
Scorpion. Poate Uranus face o conjuncţie cu Fundul Cerului, o
cua-dratură cu Soarele şi un sextil cu Luna. Poate Neptun e în
conjuncţie cu Mijlocul Cerului în Peşti.
După oarecare practică veţi începe să căpătaţi un simţ pentru ele.
Un sistem astrologie depăşit folosea atribuirea unor puncte pentru
a stabili demnităţile şi debilităţile relative. Trei puncte pentru
guvernatorul Ascendentului, minus două pentru că e în cădere, plus încă
unul pentru că staţionează etc. Până la urmă Marte putea să capete
douăzeci şi două de puncte, iar Jupiter nouăsprezece – şi de acum încolo
Maite devenea înălţimea Sa pe harta natală, iar Jupiter servitorul care-i
făcea cafeaua.
Abordarea aceasta nu reflectă realitatea.
Identificarea pianetelor-focar nu se face pentru a stabili care
planetă ajunge să le spulbere pe celelalte din calea ei. Mintea nu
funcţionează în acest fel. Fiecare planetă are teritoriul ei propriu.
Influenţa ei în acea zonă este suverană şi nu poate fi atacată. Cu alte
cuvinte, în mintea fiecărui om exista câte un loc pentru fiecare dintre
cele zece funcţii planetare.
Rolul planetelor-focar este de a ne organiza modul în care abordăm
analiza planetelor. Ele ne indică frazele care sunt prezente cu mai mare
strălucire în caracterul unui individ şi care anume joacă un rol
secundar. Ceea ce căutăm atunci când stabilim planetele-focar este o
stabilire a priorităţilor, între cele opt fraze, care sunt pietrele de temelie?
Cu care dintre ele este mai puternic identificată persoana? Care prezintă
cele rnai critice presiuni asupra evoluţiei?
Întrebarea la care planetele-focar răspund cel mai bine este una de
importanţă practică: despre ce planete trebuie să vorbim mai întâi?
Prioritatea, asta-i tot.
Nodurile Lunii
Nodurile Lunii nu pot fi vreodată planete-focar în adevăratul
înţeles al cuvântului. Ele nu sunt planete: acţiunea lor e diferită. Ele
ating anumite corzi ale unui plan care le este propriu.
J^.
Interpretarea IU: asamblarea datelor 263
Dacă doriţi să vă împrospătaţi noţiunile cu privire la Nodurile
Lunii, recitiţi sfârşitul capitolului precedent. Pe scurt, Nodul Sud al Lunii
este un simbol al ternei de dinaintea naşterii şi al impactului ei asupra
dezvoltării ulterioare a persoanei. Poate fi privit ca simbol al karmei
personale – personalitatea rezultată în urma încarnărilor precedente –
sau ca un indiciu al tensiunilor modelatoare primite pe fundalul ereditar
sau genetic. Nodul Sud se referă, oricum, la „vieţile trecute”.
Nodul Nord simbolizează întotdeauna evoluţia spre viitor.
Indiferent dacă gândim din perspectiva reîncarnării sau din cea
ereditară, el reprezintă direcţia către care ne îndreptăm. Teritoriu virgin,
cu desăvârşire străin nouă, Nodul Nord al Lunii ni se prezintă cu
probleme aparent de neînţeles. Daca le îmbrăţişăm ne simţim stresaţi –
şi împliniţi. Dacă alegem să le ignorăm, în viaţa noastră se strecoară
insidios un aer de plictis şi de previzibil, făcându-ne să ne simţim la fel
de lipsiţi de ţintă ca un băiat de zece ani captiv într-un costum elegant.
De ce sunt Nodurile Lunii atât de importante? Iarăşi, din motive de
perspectivă. Nodurile Lunii arată care dintre calităţile stabilite cu
ajutorul celorlalţi factori astrologiei se sprijină ferm pe fundaţia alcătuită
din experienţele trecute – şi care se sprijină pe aerul subţire, depinzând
doar de efortul conştient pentru a progresa.
Aceste informaţii formează baza celei de-a patra indicaţii.
INDICAŢIA NUMĂRUL PATRU: Se determină modul în care
Nodurile Nord şi Sud ale Lunii influenţează celelalte caracteristici ale
hărţii natale.
Se analizează mai întâi Nodul Sud. El este situat într-o zodie şi
într-o casă. E posibil să formeze unele aspecte, dar trebuie luat aminte
ca orbul să nu fie mai mare de 2 sau 3 grade. Se descifrează semnificaţia
lui ca a oricărei alte fraze, amintindu-ne că ce-ul său este influenţa de
lungă durată a evenimentelor petrecute înainte de naştere.
Apoi se compară mesajul dat de Nodul Sud cu impresia creată de
harta natală în întregul ei. Am analizat triada fundamentală. Am
264 ABC-ul astrologiei observat care sunt accentele pe emisfere.
Am stabilit câteva planete-focar de mare importanţă. Acum trebuie să
desprindem tonul general şi felul în care poate fi armonizat acesta cu
ceea ce dezvăluie Nodul Sud.
Urmărim ca, prin compararea Nodului Sud al Lunii cu harta
natală ca un întreg, să determinăm ce tensiuni particulare există între
tot ce „a făcut persoana înainte” şi ce încearcă să realizeze cu harta
prezentă.
Aceste lucruri prezintă o importanţă vitală. Ele ne arată care
probleme ridicate de planete devin foarte probabil puncte nevralgice –
locuri în care persoana va trebui „să dea cu capul de pereţi” pentru a
putea vedea ceea ce este evident. Dar există şi o latură buna, faptul că
Nodul Sud ne poate indica funcţiunile planetare evidenţiate pentru a
progresa rapid. De ce? Pur şi simplu pentru că acea cunoaştere există
deja în interiorul fiinţei. S-a născut cu ea.
Lucrurile se petrec cam aşa: o cântăreaţă la banjo alunecă pe o
coajă de banană şi suferă o amnezie. Şase luni mai târziu şi o mie de
mile mai departe, îi apare întâmplător înaintea ochilor un banjo. În
câteva săptămâni evoluează atât de bine, că parcă ar fi cântat la el de
când era în pântecele mamei. Aşezaţi acea cântăreaţă la banjo înaintea
unui calculator sau a unei cutii de transmisie demontate şi povestea se
va schimba: va fi la fel de nepricepută ca toţi ceilalţi, în acest fel
acţionează Nodul Sud: unele ocupaţii ale noastre sunt susţinute de
experienţe trecute, în mare parte uitate. Altele, poate de o importanţă
mult mai mare pentru noi, nu sunt.
Influenţa Nodului Nord al Lunii e mai subtila. Trecutul nu poate fi
schimbat. Ce-a fost a fost. Nodul Sud reflectă acest lucru: e o entitate
fixă, influenţându-ne în moduri destul de uşor previzibile. Nu acelaşi
lucru se poate spune despre Nodul Nord. Aici totul este nesigur.
Dacă Nodul Sud ne spune ce am fost, Nodul Nord ne spune ce
trebuie să devenim. Nu ce vom deveni. Nu destinul, nu soarta. Doar
direcţia. O sugestie, nimic mai mult. Cu Nodul Nord al Lunii, mingea e în
terenul nostru. O putem respinge înapoi sau o putem ffr
Interpretarea III: asamblarea datelor 265 lăsa acolo.
Caracteristicile de pe harta natală care se aseamănă cel mai mult
Nodului Nord reprezintă probleme enorme, într-un anumit sens, este ca
şi cum am clădi castele în Spania. Nimic din dispoziţia moştenită, fie ea
karmică sau genetică, nu ne ajută să le înţelegem. Şi totuşi ele ne
fascinează. Suntem împinşi de un fel de curiozitate implacabilă să
explorăm acele teritorii exotice. Urmându-ne imboldul, avem parte şi de
multe „vânătăi” glorioase, dar mintea primeşte o impresie de creştere şi
schimbare, capătă o imagine a vieţii ca miracol etern ce trebuie savurat
şi asimilat.
Eşti o actriţă pe Broadway. E o seară de marţi ploioasă. Te doare
capul. Cortina se ridică la a 112-a reprezentaţie cu aceeaşi piesă. Cu
dibăcia care vine dintr-o repetiţie continuă, îţi joci rolul fără greş.
Primeşti ovaţiile la scenă deschisă, apoi pleci acasă şi te bagi în pat. Aşa
arată viaţa cu Nodul Sud: rutină, siguranţă şi deseori provocând
celorlalţi o impresie profundă.
Eşti un copil urcat în şaua primei taie biciclete. Cazi. Te urci din
nou. Mai cazi o data. După două sau trei ore, reuşeşti sa mergi clătinat,
cu ochii rnari cât jumătatea de dolar, trecând prin faţa părinţilor plini de
admiraţie, în acel moment te simţi ca Dumnezeu în ziua dintâi a lumii.
Aşa arată Nodul Nord: primejdios, proaspăt, triumfător.
Prezicătorii de meserie nu vădesc interes pentru Nodul Nord al
Lunii. Ei vor să ştie ce „particularităţi” are o persoană şi pentru aceasta
Nodul Nord nu oferă prea multe informaţii. Astrologii interesaţi de
evoluţia persoanei îl privesc cu totul diferit. Dezvoltarea şi schimbarea
sunt seva filosofiei lor. Pentru aceştia, Nodul Nord cu accentuarea pe
care o aduce asupra posibilităţilor şi potenţialului, este cel mai impoitant
simbol al hărţii natale. Toate celelalte – zodii, planete, case – sunt
mijloacele. Nodul Nord este obiectivul.
INDICAŢIA NUMĂRUL CINCI: Se izolează configuraţiile şi schemele
hărţii natale. Se identifică alianţele între planete. Se observă aglomerările
şi semnificaţia lor. Se notează tensiunile teniei
Unii oameni studiază astrologia ani la rând. Sunt plini de
sârguinţă. Învaţă cuvintele şi apoi frazele. Simt puterea sistemului, îi
apreciază frumuseţea. Cu toate astea, când sunt rugaţi sa interpreteze o
hartă natală, amuţesc. Nu-i mai ajută cuvintele şi frazele. Enunţurile
refuză să se lase formulate. De ce? De cele mai multe ori din cauza
dezorganizării. N-au învăţat să manevreze canaua butoiului. Puteţi
rezolva problema dacă respectaţi cele patru indicaţii care au fost
prezentate anterior. Ele va dau ordine şi privire de ansamblu, atât de
necesare pentru o interpretare eficientă
Dar daca vreţi să stăpâniţi cu adevărat acest limbaj străvechi,
trebuie să mai faceţi un pas. Trebuie să începeţi să înţelegeţi harta
natală ca pe un întreg. Trebuie să învăţaţi să intraţi în contact cu ea aşa
cum aţi face-o cu o persoană, nu cu un mănunchi de idei, ci cu o
senzaţie, folosindu-vă pentru aceasta inima, intuiţia şi intelectul.
Indicaţia numărul cinci ne îndrumă în acest sens. Dintre toate
regulile pe care le-am prezentat, aceasta este cea mai indispensabilă. Dar
poartă numărul cinci pentru că fără stăpânirea perfectă a celorlalte ar fi
la fel de inutilă ca un costum de baie în Antarctica.
Configuraţii. Teme. Aglomerări de sensuri. Nu putem nici măcar
începe să le identificăm până când nu am descifrat măcar în parte
mesajele transmise de Ascendent şi de cele zece planete. Ar fi ca şi cum
am porni o polemică pe tema controlului armelor în swahili fără a fi
învăţat vocabularul. Nu e posibil.
În primii paşi pe care-i facem pe terenul unei hărţi natale trebuie
sa ne folosim cu preponderenţă de intelect. Urmăm anumite procedee.
Căutăm în memorie descifrarea simbolurilor – sau în carte, dacă nu le
mai avern proaspete în minte. Analizăm. Cântărim enunţurile
conflictuale. Disecăm metodic rotiţele dinţate şi scripeţii, dinamurile şi
levierele care fac ca angrenajele minţii unei persoane să ticăie.
Apoi, dacă îi permitem, se întâmplă ceva magic. Harta natală
prinde viaţă. Ne vorbeşte. Ce ne spune? De toate, în decursul istoriei
omenirii circa optzeci de miliarde de oameni au străbătut acest teritoriu.
Fiecare a avut o hartă natală şi nu au existat două la fel. Singurele limite
ale limbajului unei harţi natale sunt limitele gfr.
Interpretarea III: asamblarea datelor 267 imaginaţiei personale. Cu
cât ele sunt mai puţin rigide, cu atât veţi fi mai înzestraţi pentru arta
interpretării.
S-ar putea să remarcaţi că în timp ce aplicaţi unei hărţi natale
primele patru indicaţii apare deseori cuvântul independenţă. Un Soare în
Berbec. Luna în Capricorn. Ascendentul în Săgetător. Un stelium, din
care face parte guvernatorul Ascendentului, în Vărsător. Uranus în
conjuncţie cu Marte şi cu Fundul Cerului.
Fiecare dintre configuraţiile de mai sus are semnificaţia ei. Dar
independenţa este numitorul lor comun. Aţi detectat o alianţă compusă
din mai mulţi factori separaţi. Investigând terenul înşelător al
interpretării astrologice aţi descoperit aluviunea exploatabilă: aţi găsit o
temă.
Din când în când se întâmplă să dăm de o hartă simplă. Există
doar o temă dară, iar semnificaţiile „biţilor” sunt adunate ciorchine în
jurul ei. E destul de rar acest gen de uniformitate. Minţile sunt rareori
omogene.
S-ar putea ca Neptun sa se detaşeze de restul hărţii ca un deget
dureros: se află şi în Rac, chiar deasupra Descendentului, în casa a
şaptea. E unghiular. Face cuadratură cu Soarele. O planetă-focar, cu
siguranţă. Ea ne spune că proprietarul harţii e un visător, un romantic
plin de afecţiune şi că va trebui poate să facă mari eforturi pentru a
scăpa de înclinaţia exagerată către dependenţa de altul şi de tendinţa de
posesivitate.
Dar staţi puţin. Cu câteva minute mai înainte parcă era luptătorul
cu suflet de hoinar şi cu masca unui pustnic. A devenit dintr-o dată o
tulpină târâtoare?
Nu. Tema pe care am desprins-o din triada fundamentală şi din
alte planete-focar este cea dominantă. Dar s-a întâmplat să descoperim o
notă discordantă. Dacă i-am da prea mare amploare ar însenina să
pierdem mult din privirea de ansamblu. Dacă restul hărţii ar fi susţinut
această temă neptuniana – de exemplu, ar fi fost multe configuraţii în
Balanţă şi Peşti – atunci am fi putut-o interpreta într-un mod mai clar.
Aşa, trebuie să fim prudenţi. Neptun nu este pur şi simplu copleşit de
celelalte influenţe – de asta putern fi siguri. Nimic
268 ABC-ul astrologiei nu „dispare” în astrologie. Dar câteodată
trebuie să convieţuiască într-un mediu ostil.
Cum ar trebui să procedăm? Suntem de data aceasta pe cont
propriu, fără ajutoare. Dar fiecare dintre noi are o pereche de aşi: o
judecată de bun simţ şi faptul că am trăit în intimitatea cel puţin a unei
minţi omeneşti: a noastră.
Când ne vedem puşi în faţa unei tensiuni tematice pe o hartă
natală, a sosit momentul să ne jucăm asii.
Folosiţi-vă imaginaţia. Identificaţi-vă cu acea femeie. Intraţi în
papucii ei. Curn credeţi că se simte? Ce-aţi face dacă rolurile s-ar
inversa?
Poate că ea face tot ce-i stă în putere pentru a-1 îngropa pe acel
Neptun. Poate îl piteşte în spatele mult prea convingătorului ei furnir de
automulţumire. Ar putea să reuşească, dacă ar vrea. Triada
fundamentală îi conferă forţa necesară.
Dar, dacă a ales sa urmeze calea arătată, putem fi siguri că
Neptun a mai evadat din când în când. Probabil că ea şi-a îngăduit să se
îndrăgostească mai mult decât o dată – şi a fost îngrozită de nevoia de
ataşament şi de lipsa de realism complet necaracteristice şi nebănuite pe
care experienţa le-a trezit în persoana ei.
Acesta este locul în care un prezicător s-ar împotmoli. Şi-ar
consuma multă energie pentru a compune scenarii de acest tip,
prezentându-le probabil ca pe nişte revelaţii din trecutul femeii sau, mai
rău chiar, ca predicţii pentru viitor. S-ar putea ca afirmaţiile respective
să se dovedească de o precizie dezarmantă. Dar cu siguranţă n-ar avea
nici o utilitate.
Astrologul preocupat de evoluţie ar aborda o asemenea tensiune a
unei teme într-un rnod cu totul diferit. Ar putea descrie acest gen de
comportament distructiv al lui Neptun, dar numai ca un exemplu al
uneia dintre căile care-i sunt deschise femeii, în mod limpede nu cea mai
fericită dintre ele.
Care sunt alternativele femeii? Din nou, pentru asta e nevoie să
folosim judecata de bun simţ. Uitaţi astrologia. Uitaţi hartă natală.
Simbolurile şi-au îndeplinit misiunea. V-au transmis o serie de
Jfr
Interpretarea III: asamblarea datelor 269 impresii, o anume
poveste omenească. Absorbiţi-o. Deschideţi-vă mintea asupra ei.
Deschideţi-vă inima asupra ei. Dacă femeia aceea v-ar fi prietenă şi ar
veni să plângă şi să povestească cu ciudă problema pe care o are, ce sfat
i-aţi da? Gândiţi-vă la un sfat omenesc, nu astrologie.
Poate i-aţi spune că îi îndepărtează pe cei din jur cu masca de
pustnic pe care o poartă. Poate i-aţi spune ca îi înspăimântă cu
comportamentul de luptător şi cu sufletul de hoinar. Poate i-aţi spune că
este de fapt puternică şi rezistentă şi mulţumită de sine, dar ca are şi o
latură slabă. Poate i-aţi spune că aveţi impresia că acea slăbiciune o
înspăimântă din cale-afară şi că a fugit de ea ani de zile, iar dacă nu se
va opri s-o înfrunte va continua să aierge tot restul vieţii. Din când în
când se va poticni de acea latură a ei care o sperie atât de rău şi se va
răni, atât pe ea, cât şi pe cei din jur. Poate că i-aţi spune că singura
persoană din lume care poate sparge acel tipar este ea însăşi şi că
alegerea îi aparţine. Ar putea să se maturizeze sau ar putea să pună
aceleaşi plăci comportamentale până la saturaţie.
Cuvinte grele, dar folositoare. Sunt genul de cuvinte pe care
prietenii şi Ie spun unul altuia când au nevoie să-şi culeagă „cioburile”
de pe jos. Ele fac parte din limbajul astrologiei preocupate de evoluţia
personală, astrologie care recunoaşte că tensiunea apărută într-o temă
natală face parte din viaţă, dar că nu este imuabilă. Ne putem schimba.
Putem deveni mai conştienţi de procesele care au loc în interiorul nostru.
Le putem modifica în bine. Pe scurt, ne putem hotărî singuri norocul.
INDICAŢIA NUMĂRUL ŞASE: După ce primele cinci indicaţii au
fost duse până la ultimele consecinţe, ele se abandonează. Astrologia şi-a
îndeplinit misiunea. Ne-a ajutat să cristalizăm esenţa unui set de
probleme de viaţă. Acum trebuie folosite inima şi mintea pentru a
descoperi căi de rezolvare.
Toate indicaţiile date se referă la problema păstrării perspectivei,
Ultima este cea mai importantă dintre toate şi în multe privinţe cel
270 ABC-ul astrologiei mai greu de respectat. La început
simbolurile astrologice ne sunt atât de străine încât avern pornirea
instinctivă de a abandona. Aceasta însă nu durează. Pe măsură ce
învăţăm limbajul şi formulăm propoziţiile se produce o metamorfoză.
Simbolismul ne seduce, ne captează atenţia. Ne pierdem în încâlcelile
frazelor, hipnotizaţi de puterea lor de a ne lărgi conştiinţa.
Acesta este unul dintre „riscurile meseriei” pentru cei care studiază
astrologia. Un simptom neplăcut este faptul că ne condimentăm tot
timpul conversaţia cu aluzii de tipul „problemele lui Mercur” sau „BU1 şi
afurisita lui de Lună în Leu” – care reuşesc până la urmă să-i zăpăcească
şi să-i obosească pe prietenii noştri.
Un simptom mult mai grav prin consecinţe este că ne ratăm şi ca
astrologi. Interpretările devin mecanice. E ca şi când am fi construit o
navă spaţială, am fi lansat-o în atmosferă şi acum, după ce am ajuns în
înălţimile de gheaţă, uităm să privim pe fereastră.
CAPITOLUL UNSPREZECE
ENGLEZUL
Cine este bărbatul din harta natală aleasă ca exemplu? Să mai
păstrăm secretul încă o vreme. Orice figură publică e înconjurată de
poveşti fascinante fabricate. Englezul nostru nu face nici el excepţie.
Poate că daca vom analiza harta fără păreri preconcepute vom ajunge să-
1 înţelegem mai bine.
Iată, avem alături harta completă. Aţi mai văzut-o în capitolele
precedente. Acum toate aceste numere şi simboluri au căpătat probabil
mult rnai mult înţeles decât la început. Dar dacă harta încă mai pare
copleşitoare, nu fiţi descurajaţi. Sa o disecăm încet, folosind indicaţiile
stabilite în capitolul precedent.
Primul pas este sa eliminăm totul cu excepţia triadei fundamentale
a Soarelui, Lunii şi Ascendentului. Acest pas dă la o parte o mare
cantitate de informaţii solide, dar ne permite totodată să controlăm
năvala impresiilor.
Imaginea de la pagina 283 prezintă aceeaşi hartă, redusă însă la
triada fundamentală. Nu e nevoie să redesenărn rnereu harta în acest fel
– dar de fiecare data o vom face mental. Dacă simplificaţi în acest rnod,
veţi avea un start bun garantat. Dacă veţi încerca oricare alt
272 ABC-ul astrologiei mod de abordare, ar fi ca şi curn v-aţi fi
născut adulţi. Aţi fi absolut dezorientaţi.
Ce observăm? Soarele e în Balanţă în casa a şasea. Luna e în
Vărsător în casa a unsprezecea. Ascendentul este în Berbec. Două semne
de Aer, unul de Foc: o persoană cu înclinaţii intelectuale, dar cu o
incisivitate pe care numai Focul o poate oferi.
Englezul
9 octombrie 1940 ora 6: 30 p.m. GMT Manchester, Anglia
latitudine 53° 30'N; longitudine 2° 15'V
Englezul 273
Sa aplicăm formula simplă pe care am arătat-o în capitolul
anterior. Cine este această persoană, după afirmaţiile triadei
fundamentale? Soarele lui ne spune că este un artist (sau îndrăgostitul
sau Pacificatorul). Luna în Vărsător adaugă dimensiunea mai profundă:
are sufletul unui geniu (sau al Exilatului sau al Susţinătorului
Adevărului). Iar Ascendentul ne spune cum se prezintă în ochii lumii:
poartă masca luptătorului (sau a Pionierului sau a Temerarului).
TRIADA FUNDAMENTALĂ
Dacă ceva din ceea ce vom spune în continuare ne alterează
impresia pe care ne-a creat-o această formulă, putem şti fără umbră de
îndoială că începem să pierdem controlul asupra hărţii natale.
Artistul cu suflet de geniu, purtând mască de luptător. Ce înţeles
are această frază? Nu gândiţi astrologie, ci în termeni obişnuiţi. Despre
ce fel de persoană vorbim? Altistul: creatorul de frumuseţe. O persoană
care creează relaţii armonioase între culori, forme şi sunete, dar de
asemenea între oameni – amintiţi-vă că dintre
274 ABC-ul astrologiei. ^1^.
Arhetipurile Balanţei fac parte îndrăgostitul şi Pacificatorul.
Individualitatea subiectului nostru (Soarele) e susţinută de genul acesta
de activităţi (guvernate de Balanţă) creatoare de relaţii. Fără ele, se
ofileşte.
Sufletul unui geniu: instinctiv, caută să se separe de tot ce este
convenţional şi previzibil. E motivat de o cerinţă emoţională (Luna)
profundă de a gândi cum nu s-a mai gândit şi de a acţiona în mod
surprinzător. Restricţiile, mai ales cele impuse de persoanele cu
autoritate, sunt pentru el inacceptabile. Nu poate suporta să i se spună
ce să facă.
Masca luptătorului: „stilul” lui e intens, conflictual, pasionat, poate
colţuros. Aşa îl văd cei care-1 întâlnesc la o petrecere, în exterior este
robust şi hotărât şi acestea sunt trăsăturile pe care el însuşi le
exagerează pentru a-şi stabili o personalitate distinctă: amintiţi-vă că
Ascendentul nu este nurnai o mască, este vehiculul prin intermediul
căruia ne exprimăm propria individualitate. Dacă nu-1 punem în
funcţiune, intrăm într-o criză de identitate.
Artistul. Geniul. Luptătorul. O adevărată amestecătură. Au apărut
deja tensiuni interioare. Pacea pe care o caută Soarele Balanţei îşi
concentrează toate forţele pentru a rezista caracterului rebel al Lunii în
Vărsător şi setei de confruntare a Ascendentului din Berbec. Dacă vom
lua în considerare şi casele, devine şi mai complicat.
Soarele englezului este în casa a şasea. Prin tradiţie este Casa
Servitorilor. Terenul îl reprezintă stăpânirea unor talente şi tehnici care
au valoare pentru alţii. De asemenea, împărtăşirea lor. Dacă această
casă e străbătută fără succes, persoana va cădea în tiparul slugărniciei,
munca sa va căpăta aspectul unei corvezi şi va dispărea, stima pentru
propria persoană.
Cum se poate evita acest lucru? Ce îndemânare şi ce tehnici poate
să-şi cultive astfel încât să aibă ceva semnificativ de oferit?
Balanţa deţine răspunsul: îndemânarea artistului, a
constructorului de relaţii, a pacificatorului. Acestea sunt căile interioare
pe care trebuie să le urmeze şi apoi să le exprime sub forma unei meserii
sau a unei vocaţii. Trebuie să găsească o muncă în care să poată să-şi
afişeze calităţile sale de Balanţă. Făcând aceasta, creează o sinteză între
casa şi zodia Soarelui său.
M,.
Englezul 275
Luna este în casa a unsprezecea. Casa Prietenilor. Terenul se
schimbă aici, căpătând o perspectivă mult mai vastă. Apar planurile.
Visele. Strategiile de viaţă, precum şi toţi aliaţii pe care nî-i atragem
pentru a le susţine.
Către ce tip de viitor este atras eroul nostru? încotro se îndreaptă?
Către Lună, către Vărsător – asta e sigur, îl vedem devenind cu timpul
rnai „potolit”, mai domestic. Mai lunar, cu alte cuvinte. Dar îl mai putem
vedea şi identificându-se tot mai mult cu calităţile Vărsătorului – devine
treptat din ce în ce mai rebel, mai înstrăinat. Evoluează tot mai mult
spre arhetipul Exilatului.
Cine îl ajută în acest proces? Cine îi sunt „prietenii”? Ne-o spune
din nou Luna: e împins spre identificarea cu alţi înstrăinaţi, alţi rebeli,
alte „genii”. Dar pentru ca aceştia să fie atrăgători pentru el,
combativitatea lor trebuie modelată de Lună. Trebuie să fie imaginativi,
visători, afectuoşi şi în acelaşi timp exilaţi ca şi el. Numai aşa îi
recunoaşte ca pe aliaţii săi.
Să ne oprim puţin şi să stabilim ce am aflat până acum. Ne-am
putea pierde în detalii interpretative şi ar fi un dezastru, în tipul acesta
de rnuncă, perspectiva este totul.
Impresia generală este a unei persoane complexe şi contradictorii.
Soarele sugerează că în esenţă persoana este blândă, iubitoare de pace,
cu calităţi artistice (Balanţă) şi o dorinţă puternică de a fi folositoare
altora (casa a şasea). Mai implică de asemenea că ar avea unele probleme
de nehotărâre şi o fobie faţă de angajarea personală (disfuncţia Balanţei),
agravate poate şi de o slabă impresie de sine (disfuncţia casei a şasea).
Aceasta este esenţa ei solară şi e destul de simplă în sine.
Complicaţiile apar când ne dăm seama ce peisaj psihologic luminează
Soarele, în ochii lumii el pare semeţ şi sigur de sine. Aceasta este
moştenirea Ascendentului în Berbec. Şi e în alianţă cu Luna în Vărsător
– de unde îşi ia pasiunea nestinsă pentru rebeliune şi libertate.
Combinând toate acestea, putem vedea ceea ce se poate numi o persoană
cu arţag: un exterior feroce, provocator, ascunzând un interior mult mai
puţin sigur de el.
Norocul nu poate fi prevăzut în mod satisfăcător de astrologie. De
când se nasc, oamenii sunt liberi. Dar se poate spune cu destul de multă
certitudine ca, cel puţin în tinereţe, englezul nostru şi-a expus acea
tensiune din triada fundamentală creându-şi o faţadă turbulentă,
sfidătoare şi rezervându-şi exprimarea laturii mai blânde, rnai puţin
sigure de sine, pentru situaţii bine controlate.
Faptul că Soarele este aproape lipsit de aspecte ne întăreşte ideea
ca acele calităţi de Balanţă s-ar putea să nu joace în mod automat un rol
în viaţa de zi cu zi. Îngroparea acelor calităţi, oricât ar fi de distrugătoare,
este probabil prima reacţie la problemele pe care le ridică.
Va rămâne oare la această soluţie definitivă? Numai dacă-şi alege
acest lucru. Are libertatea chiar să moară aşa, dacă doreşte. Dar nu e
obligat s-o facă. Se poate schimba. Poate reuşi o integrare rnai
armonioasă a triadei sale. Şi astrologia preocupată de evoluţie are scopul
de a-1 încuraja s-o facă.
Cum? Căutând terenul comun. Trebuie să găsească un teren
comun pentru exprimarea tuturor celor trei factori, înscriind Soarele,
Luna şi Ascendentul într-o sarcină care să le solicite contribuţia
comuna, încurajează armonia dintre ele şi combate fragmentarea minţii
în prea multe „identităţi” separate.
Cum putem determina natura unei astfel de sarcini? în definirea ei
logica joacă un rol foarte important. La fel şi imaginaţia. Ştim că Soarele,
care simbolizează esenţa fiinţei, trebuie să fie inima ei, Sarcina e
artistică, sau poate una care să implice armonizarea sau pacificarea
relaţiilor dintre oameni. Trebuie să capete forma unei munci sau a unui
anumit tip de responsabilitate. Aceasta este contribuţia casei a şasea.
Balanţa mai adaugă ca, pentru a-şi putea împlini misiunea, trebuie să
formeze o alianţă cu cel puţin o altă persoană si sa aibă grijă ca între ei
să domnească încrederea şi intimitatea.
O dată ce această sarcină a fost definită, trebuie prezentată
publicului într-un fel caracteristic Vărsătorului şi Berbecului: colorat şi
cu multă siguranţă, cu un aer de provocare şi îndrăzneală. Sarcina în
sine trebuie să fie de tipul Balanţei – armonioasă, iubitoare de pace,
făuritoare de frumos – dar trebuie prezentată în aşa fel încât să
Englezul 277 provoace şi să tulbure oamenii, să-i facă să
gândească în mod proaspăt şi să-şi examineze valorile fundamentale, în
această situaţie, artistul trebuie să-şi facă duşmani, dar reacţia trebuie
să apară în tirnp ce oamenii îi urmăresc arta, nu ca rezultat al vreunei
fanfaronade de tip adolescentin, lipsite de obiectiv. Oricând vedem
această din urma imagine, ne întoarcem la punctul de plecare. Pierdem
terenul comun.
Balanţei îi place să fie plăcută. Totul e în ordine până când începe
să se prefacă a fi altceva decât este pentru a câştiga afecţiune, într-o
situaţie pură de tipul Balanţei pericolul se prezintă sub forma adoptării
unui stil peste măsură de curtenitor, căutând suprimarea totală a
conflictelor, în ce-1 priveşte pe englezul nostru, situaţia e diferită.
Exteriorul lui e semeţ, astfel că nevoia sa de afecţiune poate fi uşor
transformată în nevoia faţă de orice fel de reacţie, orice poate sugera că
cealaltă persoană 1-a observat.
Tiparul acesta trebuie distrus dacă el va vrea să găsească acea
ocupaţie specială care să-i armonizeze Soarele cu Luna şi cu
Ascendentul. Scandalul şi injuriile nu sunt de ajuns. Ele sunt
răspunsuri ieftine, uşor accesibile, dar care nu aduc nici o realizare.
Pentru ca adevărata sinteză să aibă loc, trebuie să facă mult mai mult:
trebuie să-şi manifeste sensibilitatea, arta şi vulnerabilitatea – calităţile
lui solare – într-un mod incitant, nu să aleagă calea comodă de
exprimare a unor calităţi care au devenit atât de rezistente şi de
bătătorite în fiinţa sa încât nici o tensiune nu le-ar mai putea afecta.
Nu e uşor de făcut aşa ceva, dar el are un as în mânecă. Emisfera
care favorizează o asemenea mobilitate este accentuată.
Figura următoare arată modul în care ar trebui să privim harta
natală în etapa a doua. În prima etapă am urmărit triada fundamentală,
dând la o parte orice altceva, în etapa a doua triada e inclusa, dar acum
toate celelalte planete îşi fac apariţia pe hartă – numai că sunt figurate
ca nişte puncte negre.
Nu ştim şi nici nu ne interesează în acest moment identitatea
punctelor negre, ci numai locul în care se află acele planete. Vrem să
ştim numai care emisferă este accentuată.
ACCENTUAREA EMISFEREI
Observăm imediat o concentrare de planete dedesubtul
orizontului. Nurnai Mercur şi Luna sunt deasupra orizontului. Avem în
acest caz de-a face cu o accentuare reală a emisferei?
Să aplicăm regula. Soarele şi Luna primesc câte trei puncte,
celelalte planete câte unul. Dacă într-o emisferă sunt cel puţin nouă
puncte, ea este evidenţiată.
Sub orizont avem şapte planete – şapte puncte. Oricare ar fi
planetele reprezentate, şapte puncte sunt şapte puncte. Adăugaţi trei
puncte pentru Soare şi vor fi în total zece, ceea ce arată o concentrare
clara în jumătatea ascunsă a cerului. Englezul nostru are accentuată
emisfera inferioară.
Lumea sa este subiectivă. Ea este concentrată asupra conştiinţei
înseşi, nu asupra evenimentelor. Aceasta nu înseamnă în nici un caz că
ar fi timid sau că din viaţa lui ar lipsi evenimentele sau ar fi sufocată de
rutina, înseamnă doar că orientarea sa este către interior, i i i H||
^^^MJB|^^^^^^^^^^^^^^JHfIMlniiiMu l”1 '^^^ff^ff'^^W^^^fffflW^^'r
Englezul 279 ţintind mai degrabă să ajungă la înţelegere sau la
anumite stări ale conştiinţei decât să construiască imperii.
Acestea sunt regulile după care se joacă marele joc al vieţii. Şi
aceste reguli îi sunt de ajutor. Trebuie să-şi împlinească misiunea în
lume. Nici o emisferă accentuată nu-l poate scuti de responsabilităţile
celei de-a şasea case. Tot ce-am spus despre această sarcina e valabil.
Dar ceea ce contează cel mai mult pentru el este efectul de lungă durată
pe care-1 produc aceste experienţe asupra minţii sale. Amintiri, viziuni,
poate înţelepciune – acestea sunt obiectivele. Recunoaşterea este
secundară.
Dar de ce în cazul lui aceasta reprezintă un asemenea avantaj?
Pentru ca îl eliberează. Dacă este acceptat şi lăudat în timp ce expune în
societate acest tip de energie caracteristic Balanţei, foarte bine. Daca
va.fi întâmpinat cu roşii stricate, totuna. Din perspectiva emisferei
inferioare, viaţa e, oricum, doar un joc video la o scară mai mare.
Contează numai conştiinţa. Nu jocul, ci amintirea iui.
Artistul cu sufletul unui geniu, exprimate amândouă prin masca
luptătorului – tiparul destinului englezului nostru începe să iasă la
lumină. Punctele sale forte, slăbiciunile sale, capcanele pe care viaţa i le
aşază în cale, premiile pe care i le oferă, aliaţii pe care-i capătă pe acest
drum – toate se încheagă într-un set de impresii generale. Harta natală
începe să ne vorbească.
Până acurn, limbajul ei este ordonat şi clar. Eliminând toţi factorii
neesenţiali am putut să ne ferim de a auzi pălăvrăgelile hărţii care ne-ar
fi zăpăcit cu o grămadă de detalii. Am păstrat o mână pe canaua
butoiului.
Trebuie să continuăm să supraveghem acest robinet, dar de acum
înainte controlul debitului va fi mai greu de făcut. Până în acest punct
ne-am bazat pe regulile simple care se aplică în stadiul iniţial al
explorării oricărei hărţi natale. Acum trebuie să schimbăm vitezele şi să
intram pe un teritoriu rnai puţin sigur.
De aici încolo harta îşi face propriile reguli. Daca le urmăm n-o sa
ne rătăcim. Dar înainte de-a le urma, trebuie să le discernem. Pentru
aceasta trebuie să transformăm acele puncte negre în planete.
Trebuie sa ne expunem întregii complexităţi a simbolismului
astrologie, şi aceasta fără a ne lăsa copleşiţi de el.
Trebuie să recunoaştem planetele-focar.
Primul pas este să explorăm frazele planetare, căutându-le pe
acelea care se impun înaintea altora.
Două stelium-uri – o caracteristică foarte neobişnuită – ne atrag
imediat atenţia. Trei planete în Taur stau în casa întâi. Iar în casa a
şasea numărăm alături de Soare alte trei planete, distribuite între
Fecioară şi Balanţă. Amândouă aceste configuraţii reprezintă concentrări
critice ale energiei mentale.
În afara celor două stelium-uri sunt doar trei planete. Una este
Luna, a cărei influenţă este întotdeauna importantă. Pluton, în Leu şi în
a câncea casă, face o opoziţie destul de precisă cu Luna. Acest aspect
este suficient pentru a-1 plasa în rândul forţelor care trebuie
recunoscute. A rămas doar Mercur – acesta este unghiular, în casa a
şaptea, şi alcătuieşte rnai multe aspecte decât oricare altă planetă, în
mod clar, este şi el planetă-focar.
Prima noastră explorare nu s-a dovedit prea eficientă. Toate
planetele ni s-au prezentat drept focare, ceea ce ne întoarce de unde am
plecat, încă nu ştim de unde să pornim.
Am aflat totuşi ceva? Da – cu toate acele planete jucând roluri atât
de proeminente, avem convingerea ca eroul nostru este o persoană
aparte, foarte vizibilă. O dată întâlnit, nu poate fi uşor uitat. Am putea
spune că în contextul propriei societăţi este el însuşi „o planetă-focar”.
Când o personalitate este atât de vie, tinde să adune în jurul ei alte
personalităţi, concentrând energiile acestora, imprimându-le o orientare.
Explorarea făcută ne-a mai dezvăluit un lucru: acele două stelium-
uri domină harta natală, concentrând cea mai mare parte a atenţiei către
doar două dintre cele douăsprezece terenuri disponibile – muncă şi
responsabilităţi (casa a şasea) şi dezvoltarea voinţei şi a individualităţii
(casa întâi). Funcţionarea scrânciobului ocupat de aceste două probleme
este în mod evident una dintre cheile tematice ale hărţii.
J^fe
Englezul 281
Dar încă suntem nedumeriţi. De unde să începem? întrebarea nu
are un singur răspuns. Unele hărţi natale oferă un punct de plecare
limpede. Aceasta nu. Asta nu înseamnă că ne putem apuca pur şi
simplu să interpretăm semnificaţiile planetelor în ordine alfabetică, ci ne
atrage atenţia că trebuie să fim mai prudenţi decât în alte cazuri,
alegându-ne calea cu grijă şi fiind mereu în alertă. O hartă ca aceasta e
plină de capcane pentru cei neavizaţi, hai să le evităm.
Din nou spun, îndepărtaţi-vă de haită. Relaxaţi-vă. Îngăduiţi-vă
câtva timp pentru a căpăta perspectivă, închideţi robinetul. Cereţi hărţii
natale să vă transmită numai ceea ce este mai evident şi mai esenţial.
Acele doua stelium-uri s-au evidenţiat. Chiar dacă planetele din
componenţa lor ar fi relativ lipsite de importanţă, casele ocupate sunt
scene ale unei activităţi fără răgaz, în mare parte ele ne arată unde se
desfăşoară viaţa subiectului. Am pierde perspectiva în mod periculos
dacă am avansa fără să aflăm mai multe despre acel teren.
Care stelium are prioritate? Şi aceasta este o întrebare dificilă.
Prima casă este cea mai importantă dintre casele unghiulare. A avea un
stelium aici, în cel mai sensibil dintre teritorii, înseamnă a avea o
concentrare a energiei mentale care poate rivaliza cu Soarele, Luna şi
Ascendentul.
Dar şi stelium-ul din casa a şasea este o centrală de forţă. El
conţine Soarele. Acest lucru îl propulsează imediat în rândul alianţelor
de vârf. Acolo este şi Maite. Ascendentul fiind în Berbec, e guvernat de
Marte, ceea ce conferă importanţă şi casei care4 găzduieşte pe acesta.
După ce mai punem la socoteală şi pe Venus şi Neptun, devine o mare
dilemă care dintre stelium-uri este mai crucial.
Aflam imediat că libertatea opusă responsabilităţii, egoismul opus
iubirii şi dăruirii, independenţa opusă asocierii interdependente şi alte
enigme similare apărute din confruntarea între prima casă şi a şasea
casă sunt teme critice de viaţă pentru englezul nostru.
Care este latura dominantă? Nu avem un răspuns clar, iar chiar
acest lucru ne dă răspunsul: prima şi a şasea casă sunt în cumpănă,
coexistă într-o tensiune dinamică. Niciuna nu este într-un pericol
iminent de a fi înghiţită de cealaltă.
282 ABC-ul astrologiei l
Sa începem cu casa a şasea, fie şi numai dintr-un motiv practic:
discutând despre Soare, ne-am referit deja la acest teren. Să terminăm
deci ceea ce am început şi apoi să continuăm cu analiza primei case.
Prezenţa a încă trei planete în aceeaşi casă cu Soarele ne spune
puţin la început faţă de ceea ce am văzut deja în privirea aruncată
asupra triadei fundamentale, şi anume că problemele casei a şasea,
relativ la muncă, datorie, serviciu, sunt cele critice, şi ca umbrele lor –
corvoada şi umilinţa – îl urmăresc pe englezul nostru ori de câte ori
rătăceşte calea. Pentru a putea merge mai departe trebuie să analizăm
fiecare frază separat.
Marte, guvernatorul Ascendentului, este în mod firesc punctul de
plecare.
Marte: zeul războiului. Simbolul agresiunii, hotărârii şi curajului
iar dacă devenim slabi în timp ce învăţăm aceste lecţii, simbolul
conflictelor şi al ciondănelii fără rost. Acesta este ce-ul.
Cum şi de ce sunt date de Balanţă. Calităţile lui Marte sunt
dirijate în Balanţă către artă şi probleme de asociere, care nu sunt
tocmai ocupaţiile preferate ale lui Marte – zodia este semnul de cădere al
planetei. Ce aflăm? Impulsul primar care motivează şi inspiră
agresivitatea este nevoia imperioasă de a stabili relaţii. Aceste relaţii pot
fi personale, sociale, pot fi cu sunetele şi culorile, în orice fel ie-am defini,
englezul nostru trebuie să se lupte pentru a stabili relaţii. Trebuie să se
lupte (Marte) pentru pace (Balanţa).
Dacă alege o cale minoră, îl vom descoperi într-o reţea copleşitoare
de complicaţii personale conflictuale. Fricţiunile şi tensiunea îi vor ruina
relaţiile parteneriale. Cu Ascendentul în Berbec, ar putea chiar să se
manifeste violent în acel domeniu. Va începe să se simtă ca blestemat în
relaţiile sale, când de fapt singura sursă de dificultăţi este lipsa
capacităţii proprii de a înfrunta simplu şi onest acele relaţii intime. Şi
este foarte probabil ca această lipsă a capacităţii de înfruntare în sfera
intimă să provoace un zăngănit mai puternic de săbii şi o atitudine mai
războinică în personalitatea afişată în societate, predilecţie pe care deja
am observat-o de la analiza triadei fundamentale.
Englezul 283
Parte ne riatele de lucru sunt în mod deosebit sensibile la aceste
probleme ridicate de Marte în Balanţă, la aceasta contribuind şi a şasea
casă, care defineşte teritoriul (unde).
Cu Marte guvernator al Ascendentului, abordarea pozitivă,
hotărâtă a muncii sale şi a creării de relaţii de lucru eficiente, fără
melodrame, va duce clar la crearea unei impresii de sine bine definite şi
omogene, fără discontinuităţi. Răspunsul slab la provocările lui Marte
dăunează nu numai terenului Balanţei şi celei de-a şasea case, ci şi
Ascendentului, subminând eficacitatea personalităţii zilnice.
Existând un aspect de trigon între Marte şi Lună, putem detecta o
alianţă între natura emoţională nonconformistă, ireverenţioasă a
persoanei şi funcţia marţiană. Luna în Vărsător susţine încercarea lui de
a obţine limpezime şi sinceritate în legăturile de dragoste şi în asocierile
de lucru, în acelaşi timp succesul obţinut în aceste domenii oferindu-i
Lunii capacităţi mai largi de exprimare. Din păcate există şi altă opţiune:
Marte şi Luna s-ar putea alia creând o răceală sarcastică, replicile
răutăcioase şi caustice luând locul unei comunicări sincere în
exprimarea sentimentelor.
Vom vedea mai târziu cum şi Mercur în Scorpion sprijină această
probabilitate neplăcută.
Prezentând englezului aceste terne marţiene, un astrolog
preocupat de evoluţia sa le va aborda pe toate, dar le va expune ca pe
alternative, pentru că există oricând posibilitatea de-a alege. El va decide
calea pe care o va urma, iar consecinţele ei le va suporta.
Neptun se află la sfârşitul zodiei Fecioarei, formând practic o
conjuncţie cu Marte de la începutul Balanţei. El este următoarea escală
în călătoria prin cea de-a şasea casă.
Neptun: planeta conştiinţei în sine, pură, nedefinită. Misticul. Şi
„rătăcitul în spaţiu”. Ce-ul său este transcendenţa personală sau, în
situaţii negative, prăbuşirea personalităţii.
Motivat de cerinţa insistentă a Fecioarei pentru perfecţiune,
claritate şi precizie, bietul Neptun este încurcat. Din nou, avem de-a face
cu o planetă într-o poziţie de cădere – şi cu o altă configuraţie care pune
probleme deosebite eroului nostru în această casă a şasea.
Ambianţa în care se desfăşoară munca sa e caracterizată de
circumstanţe neclare, fascinante, spirituale. Evenimentele care au ioc
aici desfid logica, în domeniul acesta trebuie să înveţe să se încreadă în
intuiţie şi să fie pregătit să accepte evoluţii în carieră pe care nici o
persoană raţională nu le-ar putea prevedea. Pe deasupra, trebuie să
respecte şi viziunea Fecioarei, adică dorinţa ei ca Lucrul pe care-1 face,
oricare ar fi el, să fie cât mai aproape de perfecţiune. Trebuie să-i reflecte
idealurile.
Încercând să păstreze acele standarde înalte ale iui Neptun în
Fecioară, îl va stimula şi pe Marte, din moment ce aceste două planete
sunt în conjuncţie. Idealismul sau în muncă şi circumstanţele adesea
încurcate pe care le întâlneşte aici au efectul de-a precipita unele situaţii
de conflict interpersonal pe care le-am semnalat în tirnp ce analizam
funcţiile Lui Marte. Cu acea conjuncţie dintre ele, cele doua lucrează în
acord global.
În fine, ultima planetă a stelium-ului din casa a şasea este Venus,
şi ea în Fecioară. Ani analizat această frază în detaliu în capitolul 8, dar
s-o revedem aici pe scurt.
Imboldul formării de relaţii (ce-ul venusian) este condiţionat de
Fecioară, împins către cerinţa unor standarde înalte şi severe pentru
partenerii săi, mai ales pentru perechea sa. Se angajează în acele relaţii
cu multă responsabilitate, dar s-ar putea ca solicitările la adresa sa şi a
celorlalţi să nu fie rezonabile, iar când realitatea se va impune, să devină
excesiv de autocritic, într-un mod nociv, sau să aducă prea multe
reproşuri celorlalţi. Toleranţa şi iertarea sunt virtuţile pe care trebuie sa
le cultive, or dacă nu, singura relaţie de care se va bucura vreodată va fi
între el şi femeia închipuită – pe care o păstrează bine secLiestrată în
imaginaţia sa – iar aceasta este o soartă cumplită pentru o Balanţă
iubitoare.
Încă o dată, Venus ne atrage atenţia asupra faptului că englezul
nostru se va confrunta cu cele mai multe probleme relaţionale în mediul
de lucru – şi pentru Venus unde este tot casa a şasea. Aceasta a devenit
deja o temă recurentă. Soarele iniţiază situaţia. Marte din Balanţă o
prinde din zbor, adăugându-i propriile provocări explozive. Iar acum, cu
„zeiţa iubirii” în „Casa Muncii”, observăm din
Englezul 285 nou intensificarea emoţională radicală a legăturilor
sale parteneriale în muncă.
Devine deja dificil să ni-1 imaginăm pe englezul nostru având o
căsătorie reuşită cu o soţie care să nu fie parte componentă a carierei
sale. În general nu manifestă multă tragere de inimă nici pentru
prieteniile care nu au legătură cu munca sa. Aceasta nu este o situaţie
omenească „normala”, dar cu această hartă natală specială, indicatorii
muncii şi ai relaţiilor fuzionează negreşit. Dacă va răspunde cu brio la
harta sa natală, va fi cunoscut în profesia sa ca membru al unui
parteneriat creator intim. Poate fi vorba despre o căsătorie sau strict
despre afaceri, în orice caz, formarea acestei relaţii este o treaptă solidă
pe drumul său către împlinirea personală. Acest lucru accentuează încă
şi mai mult necesitatea de a învăţa să dezvăluie mai mult din calităţile
sale de Balanţă, pe care de obicei le ascunde în spatele măştii de bravadă
şi aroganţă. Trebuie să înveţe cum să se înţeleagă cu oamenii. De asta
depinde totul. Fără asociere nu are nirnic. Nici măcar o slujbă
semnificativă.
Stelium-ul din prima casă îl poate ajuta sau îl poate stânjeni în
efortul lui de a înfrunta problemele casei a şasea. Ei îi dă multă hotărâre,
dar îl poate împinge şi spre egoism şi tiranie. Fiind una din casele
acţiunii liber alese, prima casă dă planetelor găzduite o libertate de
expresie considerabila. Englezul poate face ceea ce doreşte să facă. În
acelaşi timp, aceste planete se pot înscrie şi în seiviciul unei cauze mai
puţin demne: ar putea adăuga şi rnai multe cărămizi la zidul de aroganţă
pe care englezul 1-a construit în jurul lui. Oricare i-ar fi alegerea, va fi
una fermă; steliurn-ul este format în Taur, zodie a cărei încăpăţânare e
faimoasă.
Chiar daca cele trei planete ar fi doar puncte negre, tot am vedea
acele teme de bază ale Taurului din prima casa. Acesta este întotdeaj
una primul pas în analiza unui stelium: căpătăm o impresie asupra
zodiei şi casei. Captăm vederea generală, în acest fel definim teritoriul.
Abia după aceea începem sa ne uitam la fiecare planetă în parte, siguri
că nu vom pierde perspectiva. Este, din nou, cazul sa ţinem o mână pe
robinet: mai întâi picătură cu picătură, apoi se măreşte debitul – aceasta
este tactica elementară a interpretării.
Jupiter şi Saturn formează o conjuncţie exactă, dominând terenul
primei case. Mai departe în casă, îl găsim pe Uranus, care formează un
trigon strâns cu Neptun. Toate trei sunt retrograde şi toate nuanţează
„masca luptătorului” – fiind în prima casă, ele temperează şi dezvolta
mesajul zodiei Ascendentului.
O conjuncţie Jupiter-Saturn este o problema dificilă. Semnificaţiile
celor două planete sunt opuse; ce-urile lor sunt contradictorii. Totuşi, în
această harta natală, ele sunt forţate să convieţuiască.
Jupiter: simbolul expansivi taţii, al optimismului şi vioiciunii.
Simbolul luminos al credinţei. Saturn: realism, simţ practic, autodiscî-
plină. Domnul întunecat al solitudinii. Cum pot ele conlucra?
Primul pas este să le înţelegem separat. Apoi vom aborda sarcina
mult mai teribilă de a le uni.
Ce fel de mască ne-am aştepta sa poarte cineva a cărui primă casă
e condiţionată de Jupiter? Ce fel de impresii ar transmite o asemenea
persoană? S-ar purta ca „regele zeilor”, guraliv şi glumeţ. Clovnerii,
generozitate, fire deschisă – acestea ar fi caracteristicile sale.
Dar dacă în casa întâi ar fi doar Saturn? în acest caz situaţia ar fi
opusă. Am avea de-a face cu o persoană care ar inspira seriozitate, poate
chiar cu un spirit posomorât sau meditativ. Responsabilitate, realism,
economie de cuvinte şi de acţiuni – acesta ar fi comportamentul.
Cu aceste două influenţe contradictorii purtate la un loc de englez
în masca sa, e în mod categoric o persoană foarte complexă.
Ne punem problema dacă vreuna dintre aceste influenţe e
dominantă. Amândouă sunt planete-focar, fiind în casa întâi. Dar are
vreuna din ele mai multă demnitate? Dacă e aşa, atunci influenţa ei s-ar
afişa prima în comportarea bărbatului. Influenţa celeilalte n-ar dispărea,
i s-ar impune doar un rol secundar, făcându-se simţită în
comportamentul său doar dacă ar fi declanşata de un stimul anume.
Din păcate această judecată nu ne ajută prea mult în acest caz.
Cele două planete sunt cam la fel susţinute de restul hărţii. Lui Saturn îi
place firea interiorizată şi practica pe care o evocă de ce şi cum ale
Taurului şi acceptă retrogradarea mai bucuros decât Jupiter – planetei
cu inele îi place să fie întoarsă dinspre lumea exterioară. Dar Jupiter
JffL
Englezul 287 găseşte un aliat natural în Ascendentul activ,
expresiv din Berbec şi ajunge uşor la pace cu prietenosul Soare din
Balanţă. Aşadar nu există câştigător. Nici Jupiter, nici Saturn nu vor
capituia. Va trebui ca ele să ajungă la un soi de armistiţiu.
Desigur, caracterul schimbător al englezului nostru se manifestă
cu pregnanţă. E ca şi cum ar face naveta înainte şi înapoi între
influenţele celor două planete aflate la poli opuşi, într-un moment este
jucăuş şi zburdalnic, în următorul e serios, într-o clipă e mângâietor,
plin de cuvinte bune şi de optimism, în următoarea e distant, plin de
sentinţe dure şi dezaprobare. O dată arata ca un băieţel fericit, imediat
seamănă cu un vrăjitor care-ţi aminteşte de perioada glaciară.
Fluctuaţie. Nu e prima dată când întâlnim această tema. A existat
încă de la început în tensiunea dintre Soare (Balanţă, casa a şasea) şi
alianţa formată de Lună cu Ascendentul. Conjuncţia Jupiter-Saturn se
încadrează în acelaşi tipar. Jupiter adaugă o notă de voioşie şi
neastâmpăr prezentării sale exterioare, şi aşa în mod amăgitor
nedisciplinată. Iar Saturn cu preferinţa sa de a purta numai haine
încheiate până la ultimul nasture, întunecă şi mai mult calităţile mai
blânde, introspective, aduse de Soarele lui.
Soluţia pentru această alternare permanentă şi distructivă a
influenţelor celor două planete este de a găsi un teren comun pentru
exprimarea lor. Eroul nostru trebuie să-şi descopere un rol grandios, cât
viaţa de mare (Jupiter), iar apoi să folosească înclinaţiile spre studiu date
de Saturn, perfecţionismul şi autodisciplâna, pentru a-I duce la bun
sfârşit. Jupiter vrea să se joace, Saturn vrea să muncească. Singura
speranţă este să găsească un rol în care caracterul jucăuş să fie ridicat
la o înaltă disciplină. Pe o hartă natală cu o orientare către muncă mai
puţin evidentă s-ar putea găsi un alt loc comun, în alt departament. Dar
cu un stelium în Casa Servitorilor şi cu Taurul orientat către munca
drept gazda care furnizează de ce-ul şi cum-ul conjuncţiei, fuziunea
dintre Jupiter şi Saturn se realizează cel mai bine pe acest teren.
Deşi indicaţiile sunt mult mai subtile, descoperim şi aici un indiciu
că englezul nostru ar avea un beneficiu imens din alegerea unei profesii
creative, în care jocul şi munca să fuzioneze. Pasul
288 ABC-ul astrologiei acesta pare să fie cheia care ar dezlega atât
de multe tensiuni fundamentale ale hărţii natale.
Planeta Uranus se află în casa întâi, în Taur, la 12 grade depărtare
de Jupiter şi Saturn. Această valoare e rnai mare decât orbul unei
conjuncţii, aşadar ar trebui analizat independent.
Pentru Uranus tratarea independentă e cât se poate de potrivită
doar este planeta libertăţii şi a individualităţii, planeta care stă între noi
şi tentaţia de a deveni doar un membru anonim al tribului din care
facem parte. El este guvernatorul Vărsătorului, care găzduieşte Luna
subiectului nostru, ceea ce îi sporeşte demnitatea, dar Uranus ar fi fost
oricum planetă-focar. Situarea în casa întâi îi conferă ea singură acest
titlu.
Ce ne spune Uranus? Mare parte din poveste a fost spusă deja.
Multe din efectele lui Uranus asupra imaginii proiectate de persoană
(prima casă) se aseamănă mult cu cele obţinute prin modelarea de către
Vărsător a Lunii, membru al triadei fundamentale. Răzbat aceleaşi teme:
autonomie, atracţia pentru lucruri neobişnuite sau şocante, dezgust şi
lipsă de respect pentru moralizatorii şi conducătorii societăţii. Dacă Luna
ar fi fost în altă zodie, ar fi fost nevoie să insistam acum mai mult asupra
acestor teme. Aşa însă, chiar dacă Luna din Vărsător întăreşte de fapt
influenţa uraniană, semnificaţia de bază a planetei a fost deja stabilită şi
putem merge mai departe în siguranţă. Contribuţia cheie a lui Uranus
este sa ne asigure de faptul că acele calităţi caracteristice Vărsătomlui
sunt imediat vizibile în comportamentul zilnic al englezului nostru. Ele
fac parte din masca lui. El nu numai ca are sufletul unui exilat, dar şi
arată şi se poartă ca şi cum ar avea sufletul unui exilat.
Acestea au fost aşadar stelium-urile sale. Două teme. Două
aglomerări masive de sensuri, între acestea şi triada fundamentală, doar
două planete au scăpat interpretării noastre. Ne mai rămâne deci să
descifrăm secretele lui Mercur şi Pluton, iar apoi să observăm efectele
Nodurilor Lunare.
Mercur este în mod logic următorul pas interpretativ, în cazul lui,
e vorba de o planetă-focar clasica, în cele mai multe hărţi natale, o
planetă de o asemenea putere ar fi fost analizată imediat după triada
Englezul 289 fundamentală. Ne-a împiedicat să procedăm şi noi la
fel apariţia neobişnuită a celor două stelium-uri distincte, care includ
multe dintre frazele hărţii natale. Chiar dacă Mercur apare atât de jos în
clasamentul nostru al planetelor, nu trebuie să ne păcălim: avem de-a
face cu un adevărat dinam. Ar fi o greşeală serioasă daca i-am
subaprecia impactul.
Ce-i conferă lui Mercur atât de multă autoritate? în primul rând,
este unghiular. Nu formează conjuncţie cu Descendentul, dar este plasat
în casa a şaptea. Oricărei planete situate în Casa atât de importantă a
Căsătoriei i se atribuie negreşit poziţia de planetă-focar. În orice hartă
natală ar fi la fel, dar în cazul englezului nostru influenţa unei planete în
acea casă e chiar mai importantă – având Soarele în Balanţă, problema
relaţiilor e crucială pentru evoluţia sa. Ca de obicei, Soarele simbolizează
esenţa persoanei. Cum Soarele eroului nostru este condiţionat de zodia
Balanţei, oricând apare o planetă care are ceva de spus despre asociere
şi căsătorie, el ciuleşte urechile.
Demnităţile lui Mercur se întind însă şi mai departe. Privind grila
aspectelor, ni se dezvăluie poziţia strategică pe care o ocupă. Nu numai
că este unghiular, dar face şi cele mai multe aspecte cu celelalte planete.
Rivalul planetar al lui Mercur este Marte, care însă nu reuşeşte să facă
aspecte decât cu patru alte puncte.
În poziţie unghiulară şi colectând toate taxele la încrucişarea de
drumuri a aspectelor – am face mai bine să nu pierdem semnificaţia
acestui Mercur dacă vrern să nu pierdem una din verigile importante ale
lanţului psihologic al englezului nostru.
Chiar şi înainte de a începe analiza detaliată a planetei, numai
ştiind cât de importantă este, avem o informaţie preţioasă: eroul nostru
este un om al cuvintelor, îi place sa vorbească. Cu Soarele şi Luna în
semne de Aer, vedem deja o orientare către judecăţi şi idei. Cu Mercur în
demnitate, aceste idei îşi găsesc şi un mijloc de exprimare: gura. Este cu
siguranţă un bun povestitor. Poate chiar scriitor.
Ştim mai mult decât atât. Ce-ul lui Mercur este transmiterea şi
primirea de informaţii. Dar Mercur este în cazul său motivat de de ce şi
cum ale Scorpionului şi se exprimă în domeniul (unde) celei de-a
290 ABC-ul astrologiei şaptea case. Aceştia sunt factorii care dau
planetei semnificaţia proprie.
Scorpionul: Detectivul, Vrăjitorul, Hipnotizatorul, îi place foarte
mult să facă investigaţii, să ajungă la sursa motivaţiilor persoanelor, să
le pătrundă masca ipocriziei. Puterea lui de penetrare este mai mare
decât a oricărui alt semn, dar călcâiul lui Ahile este tendinţa de a pierde
vederea de ansamblu. Uneori o mare favoare e sacrificată pe altarul unui
adevăr mărunt.
Cu Scorpionul propulsându-1 pe Mercur, subiectul nostru este în
mod limpede o persoană de o inteligenţă ieşită din comun, în alianţă cu
Ascendentul în Berbec şi cu Uranus şi Saturn în casa întâi, ar fi un
inamic verbal formidabil, capabil să-şi nimicească duşmanul atingân-du-
1 în punctul cel rnai vulnerabil. Nu „maică-ta umblă în bocanci cazoni”,
ci „cum te mai descurci cu homosexualitatea reprimată?”. Tăios, acid şi
letal.
Unde-şi găseşte exprimarea cea mai caracteristică Mercur în
Scorpion? în casa a şaptea: în mijlocul partenerilor şi al celor mai adânci
iubiri, al persoanelor care-i sunt cele mai dragi.
Dacă va avea o reacţie bună faţă de acest Mercur, care să se
înscrie în calea evolutivă, vom putea asista la crearea unor relaţii care se
disting prântr-o onestitate absolută. Ceea ce simte, spune. Relaţiile vor fi
marcate şi de o intensitate verbală. El şi partenerii săi îşi vor împărtăşi
gândurile şi ideile, percepţiile lor despre lume şi în primul rând se vor
explora unul pe altul într-un mod tipic Scorpionului, cu eficienţa unei
analize cu raze X.
Căpătarea acestor deprinderi în relaţiile sale este parola care-i va
permite parcurgerea cu succes a teritoriului casei a şaptea. Dar pentru
orice relaţie e nevoie de doua persoane. Chiar dacă stăpâneşte acele
talente mercuriene, ele nu-i vor servi Ia nimic dacă se va căsători cu vreo
proastă. Ştie asta din instinct. Se simte atras de iubite şi de parteneri
care au şi ei o funcţie mercurâană puternică. Isteţimea, cuvintele şi
înţelepciunea îl atrag ca un magnet.
Dar dacă alege să nu progreseze? Dacă îl lasă pe Mercur să plece
în croazieră cu pilot automat, în timp ce el aşteaptă ca lumea să-i jHfr
Englezul 291 prezinte pe o tavă de argint sufletul pereche? O să
aibă mult de aşteptat.
Calea aceasta trândavă ar fi destul de dureroasă. Cu acel Soare în
Balanţă, împlinirea personală depinde în foarte mare măsură de
realizarea unor relaţii umane semnificative. Dacă nu reuşeşte în această
încercare, centrul de greutate al caracterului său se năruie. Nu-i mai
rămâne decât un înveliş de tinichea. Iar un răspuns slab la cerinţele lui
Mercur din casa a şaptea ar grăbi colapsul.
Înţelegerii şi intimităţii le-ar lua locul cuvintele amare,
muşcătoare. O mentalitate de tipul „loveşte primul” s-ar trezi în el de
fiecare dată când s-ar simţi ameninţat de posibilitatea ca altcineva să se
apropie de temerile sale şi de sistemul său defensiv. Ar ieşi la vedere
partea cea mai rea a lui Marte în Balanţă, aliindu-se cu posibilităţile cele
mai veninoase şi mai războinice care sunt inerent cuprinse în masca sa.
S-ar simţi în continuare atras de inteligenţa altora, dar relaţiile sale ar
degenera în încrucişări de spada verbale. Inima sa n-ar fi niciodată
atinsă.
Oricare ar fi situaţia, Jupiter şi Saturn se înfăţişează în faţa lui
Mercur cu dificultăţi unice. Se află în opoziţie. Englezul va trebui să facă
un efort pentru a-şi stăvili cu amândouă mâinile robinetul cuvintelor.
Are tendinţa fie sa vorbească prea mult (Jupiter), fie prea puţin (Saturn).
Tot ce am discutat relativ la conjuncţia din casa întâi, bun sau rău, e
transferat aici legat de stilul său verbal.
Important este şi sextilul pe care-1 face Mercur cu Venus. Cele
două planete se stimulează reciproc, în bine sau în rău. Perfecţionismul
Fecioarei se exprimă deja în domeniul relaţiilor, din moment ce „zeiţa
iubirii” e în aceasta zodie. Se poate vedea uşor cum acest Mercur în
Scorpion în casa a şaptea, cu neîncetatele iui incursiuni în adâncul
minţii partenerului, formează o echipă cu Venus cea energică. Amândouă
se îndreaptă mereu către profunzimi, spre o fuziune perfectă între două
inimi şi două minţi.
Un aspect rnai puţin confortabil apare între Lună şi Maite. E vorba
despre o cuadratură şi vom vedea cu această ocazie care este diferenţa
între „Prietenii” din cea de-a unsprezecea casă şi relaţiile mult mai
profunde de pe teritoriul casei a şaptea.
Luna din Vărsător, din casa a unsprezecea, îi atrage subiectului
nostru o mulţime de relaţii superficiale în esenţă. Nu e vorba de persoane
ipocrite sau profitoare, ci doar de faptul ca relaţiile nu sunt foarte
profunde. El e atras de mişcările şi de acţiunile de grup în care se
asociază cu persoane „de tip Vărsător”, aşa cum am arătat mai înainte,
în cadrul acestora el însuşi joacă rolul Vărsătorului şi al Lunii: este
Geniul şi Exilatul, Susţinătorul Adevărului, cu inima iubitoare şi
imaginaţia vie.
Personalitatea sa publică se ciocneşte violent cu cea particulară.
Persoanele din anturajul său intim văd o cu totul altă faţă a sa, mult mai
apropiată de liniile pe care le trasează Mercur în Scorpion: mai puţin
flexibilă, cu trăiri mai intense, mai dificilă şi mult mai caustică.
Dimensiunile lunare şi cele mercuriene ale caracterului sau se află
într-o permanentă competiţie, corectându-şi reciproc excesele. Când e
aproape să „împlânte pumnalul” în timpul unei ciondăneli casnice, Luna
din Vărsător îi aminteşte de latura sa mai expansivă, mai idealista. Iar
când e gata să cadă în extrema idealizării relaţiilor, Mercur îl pune în
faţa realităţii crâncene a două ego-uri care încearcă sa împartă 10 ani
acelaşi pat împreună. Nici o planetă nu o „place” pe cealaltă, dar
amândouă beneficiază de pe urma luptei pe care o poartă.
Pluton, ultima dintre frazele noastre planetare, e legat prin aspecte
atât de Lună, cât şi de Mercur. Din poziţia pe care o ocupă în Leu şi casa
a cincea, el face o cuadratură cu Mercur şi o opoziţie cu Luna.
Pluton: cea mai abstractă dintre toate funcţiile planetare.
Abilitatea noastră de a pătrunde într-un filon din creierul societăţii.
Capacitatea noastră de a oferi ceva lumii, de a face istorie, de a ne depăşi
condiţia. Iar dacă Pluton devine un personaj acrit, atunci el reprezintă
un loc în care încercăm să ne impunem părerile în faţa altora, un loc
unde suferim şi răbdăm, pradă iluziei inconştiente ca deţinem adevărul
suprem.
Misiunea plutoniană a englezului nostru e uşor de descifrat: cu
Pluton în Leul preocupat de exprimarea de sine şi în casa a cincea
Englezul 293 orientată către creativitate şi spectacol, capacitatea
sa de a lasă o urmă în istorie e legată neapărat de arta Balanţei. Cele
două se alimentează una pe alta. Balanţa dă sensibilitate pentru frumos.
Pluton îi dă direcţie – cum, de ce şi unde. Nu numai că trebuie să creeze
frumuseţea pentru a-şi păstra coeziunea minţii (Soarele în Balanţa), dar
trebuie ca într-un fel oarecare acea frumuseţe să fie relevantă pentru
societate şi public. Arta sa trebuie să schimbe lumea.
Grozăvia ar fi ca totul sa se transforme într-o predică dogmatică, în
artă subjugată unei ideologii. Şi, cu Luna sa în Vărsător, Ascendentul în
Berbec şi stelium-ul puternic din casa întâi, ar putea juca rolul
demagogului în stil mare, folosindu-şi poziţia de predicator şi moralizator
ca pe o za în plus la armura menită să-i ascundă inima blândă şi
nesigură. Dacă ar cădea prada acestei tentaţii, englezul nostru ar avea
un rol de frunte într-o farsă cosmică cu un public larg, ar deveni
predicatorul şi moralizatorul care predică împotriva predicatorilor şi
moralizatorilor, neobservând probabil absurdul situaţiei.
E posibil ca în trecutul său karmic să fi făcut o asemenea greşeală
– sau, dacă preferaţi, în trecutul genetic transmis de părinţi. Nodul Sud
al Lunii este în Berbecul cel feroce şi în primejdioasa casă a
douăsprezecea.
Karma sau genetică? După cum arn văzut când am prezentat
Nodurile Lunii în capitolul 9, nu are importanţă ce model folosim. Sunt
la fel de potrivite. Am să folosesc aici modelul reîncarnării. Vă rog sa
faceţi comutarea de cuviinţă dacă preferaţi să gândiţi în varianta cu
cromozomii.
Nodul Sud al Lunii în Berbec şi în casa a douăsprezecea. Ce
înseamnă?
În trecutul karmic a avut de învăţat unele lecţii asociate acestor
două simboluri. E o combinaţie curioasă: curaj şi hotărâre date de
Berbec şi transcendenţă de sine prin cea de-a douăsprezecea casă.
Berbecul ne transmite mesajul sau punându-ne în situaţii de mare
încordare, în faţa ni se aşază un munte. Ori îl urcăm, ori ne petrecem
toată viaţa tremurând în umbra lui.
294 ABC-uI astrologiei în casa a douăsprezecea, mesajul e
transmis adesea prin înfrângere, înfruntăm imposibilul: trebuie şi acum
să urcăm muntele, dar acesta e din granit abrupt şi îngheţat, nu avem
frânghie şi picioarele sunt rupte. Trebuie să depăşim situaţia, acceptând
orice pierderi ar atrage acest lucru, cu demnitate şi graţie. Trebuie să ne
abandonăm în braţele lui Dumnezeu. Avem de ales: ori această variantă,
ori să încercăm tot felul de planuri şi de târguieli, până când va cădea
securea.
Nu ştim ce variantă a ales subiectul nostru, fiind confruntat cu
acest tip de situaţii nerezolvabile. Dar ştim că a fost pus în faţa lor şi că
moştenirea acelor experienţe formează temelia personalităţii sale actuale.
Într-un cuvânt, englezul nostru are şinele karmic al unui luptător
care a pierdut bătălia. Iar cicatricele rămase – şi lecţiile imprimate cu
fierul roşu în suflet – îl motivează în această viaţă.
Întregul potenţial al stilului bombastic înflăcărat, inerent măştii
sale şi lui Pluton din casa a cincea, e susţinut de acel Nod Sud. S-ar
putea să se fi născut cu arţag. Ar putea muri la fel, dar are posibilitatea
sa aleagă.
S-ar putea ca în experienţele vieţilor trecute să fi făcut un salt
spiritual profund. E posibil sa fi învăţat bine lecţia ca succesul şi eşecul
sunt doar închipuiri, azi prezente, mâine dispărute. A învăţat cu
siguranţă să nu aibă încredere în gloria şi strălucirea oferite de lume.
Modul de viaţă în trecut a fost solitar şi independent – caracteristic
atât Berbecului, cât şi casei a douăsprezecea. Cunoaşte loialitatea şi
devotamentul, dar intimitatea e complet străină de înclinaţiile sale
karmice.
Şi cu toate astea e Balanţa!
Aceasta este poziţia cea mai solicitantă a Nodurilor Lunii: însăşi
baza echilibrului său psihic şi a individualităţii sale din această viaţă –
Soarele din Balanţă – nu are o temelie şi nici un precedent în nimic din
ce-a înfăptuit până acum. Până şi păstrarea coerenţei unei personalităţi
rudimentare îi pretinde să-şi dezvolte rădăcinile solide în aer.
Englezul 295
Chiar şi fără această referire la Nodurile Lunii, remarcăm o
tendinţă a Soarelui să se lase acoperit de zgomotosul Ascendent din
Berbec, în permanenţă aceasta a fost o temă cheie a hărţii sale natale.
Acum putem să ne dăm seama cât de profundă este aceasta problemă şi
ne putem face o imagine rnai clară asupra sursei ei. S-a născut fără nici
cea mai mică idee despre ce înseamnă „a fi Balanţă”. Trebuie să înveţe
totul de la început.
Deloc surprinzător, Nodul Nord – simbolul avanpostului evoluţiei
sale – se află în Balanţă Ia numai 6 grade depărtare de Soare.
Nodul Nord în Balanţă şi în casa a şasea: interpretarea lui nu
introduce nici o noutate, ne oferă doar o altă perspectivă a materialului
pe care 1-am asimilat atât de bine. Trebuie să înţelegem în termeni mult
mai largi ceea ce până acum arn exprimat din punct de vedere
psihologic. Sufletul lui a venit în această lume pentru a învăţa lecţiile
Balanţei şi ale casei a şasea, în faţa acestei abordări devine
nesemnificativ faptul că personalitatea sa are nevoie în viaţa de zi cu zi
de aceleaşi date pentru a-şi menţine stabilitatea.
Dar practic nu există nici o diferenţă. Fie că vorbim despre spiritul
lui nemuritor, fie de viaţa de zi cu zi, problemele rămân aceleaşi. Suflet şi
personalitate se scoală din acelaşi pat dimineaţa, iau acelaşi mic dejun,
se încalţă în aceeaşi pereche de pantofi, niciodată la locul lor.
Experienţele lor sunt identice. Numai semnificaţia acelor experienţe este
alta.
În orice caz, fericirea englezului depinde de capacitatea lui de a
crea o relaţie umană de iubire şi de a oferi societăţii prin intermediul
acelei relaţii o înfăptuire de o frumuseţe durabilă. Dacă nu reuşeşte,
mintea sa va amuţi. Se va retrage în spatele unei faţade intimidante, de
prefăcătorie deşartă. Iar sufletul lui, păstrat în adâncul inimii ca un
secret sumbru, se va strânge de groaza deşertăciunii zilelor şi nopţilor
din această lume.
Cine este englezul nostru? Numele lui a fost John Lennon.
CAPITOLUL DOISPREZECE
UN VIS DESPRE UNIVERS îmi plac grozav de mult hărţile. Când
eram copil le studiam ore întregi, navigând în imaginaţie pe galioane
printre insulele Arhipelagului Polinezian, punând la cale cucerirea
Ceylonului şi Birmaniei.
Nu m-am schimbat prea mult cu vârsta, doar mi-am mai redus din
grandoarea proiectelor. Inii plac încă foarte mult hărţile, încă mai
plănuiesc călătorii pe care probabil ca nu le voi face vreodată. Dar acum,
din când în când, dispar luând drumurile pădurilor sau navigând prin
golfuleţele şi mlaştinile sărate de pe coasta Carolinei de Nord unde
locuiesc.
Nu de mult, febra m-a atins din nou: am cumpărat o hartă pe care
erau figurate majoritatea traseelor locale potrivite pentru excursii de
agrement sau pentru a fi străbătute în canoe. Imediat ce am desfăşurat-o
pe masa din. Bucătărie, am fost hipnotizat. Drumurile şi râurile mi se
înfăţişau ca unui conchistador – până când am văzut ceva ce mi-a tăiat
vântul din pânze, împletite cu roza vânturilor, cartograful scrisese
cuvintele harta nu este teritoriul. Şi balonul meu de săpun s-a spart. Aş
putea să studiez cu mult curaj fiecare centimetru pătrat al hărţii într-o
ora, dar pentru a o apuca pe drumul
Un vis despre univers 297 apelor şi cărărilor ar trebui să înfrunt
atâtea bătături şi atâtea spaime cât să-mi fie de ajuns pentru o viaţă.
Aşa e astrologia. E o hartă. Descrie teritoriul minţii omeneşti. Dar
harta nu e teritoriul.
Pentru a trăi în fapt ceea ce harta astrologică reprezintă, trebuie să
ne înnodam şireturile şi să începem explorarea. Trebuie sa punem
deoparte harta natală şi să ne confruntăm chiar cu mintea. Ne există
altă cale. Dacă doar ne uităm la hartă n-ajungem niciunde. Trebuie să
lăsăm la o parte frica, să punem harta în buzunar şi să intrăm în
pădure, gata să dăm ochii cu curcubeie şi cu şerpi cu clopoţei pentru
care nu ne poate pregăti nici un desenator de hărţi.
Ca orice expediţie, călătoria astrologică cere pregătire. Cu mult
înainte de a pătrunde pe teritoriul ei trebuie sa învăţăm tot ce putem
despre hărţi în general. Trebuie să ne familiarizăm cu simbolurile. Abia
după aceea suntem gata să intrăm în sălbăticie singuri.
Cartea aceasta a fost concepută exact în acest scop. Este un
abecedar pentru arta interpretării hărţilor astrologice. Însuşindu-ne
vocabularul zodiilor, caselor şi planetelor, descifrând paragrafele unei
hărţi natale şi cântărind importanţa fiecăruia, văzând în final cum se
poate lega totul în interpretarea hărţii lui John Lennon, arn învăţat un
limbaj nou.
Ce este limbajul dacă nu o hartă? încă un set de simboluri lipite
deasupra unor necunoscute.
Pasul următor vă aparţine. Există alte cărţi, alte abordări. Am şi
eu în plan o altă carte, de data aceasta despre tehnicile predicţiilor – cum
putem investiga următorii doi ani în loc de a vorbi despre întreaga viaţa.
Dar nu vă amăgiţi. Puteţi să citiţi până când Soarele se va răci şi tot nu
veţi învăţa să practicaţi astrologia. Pentru a o putea folosi cu adevărat,
trebuie să vă deschideţi inima către harta natală şi apoi să deschideţi şi
gura şi să vorbiţi despre ceea ce vedeţi.
E înfricoşător.
Prima dată când te aşezi cu harta natală a unui prieten în faţă,
poţi trece printr-o pană de curent majoră în cortexul cerebral. Se
întâmplă
298 ABC-ul astrologiei aproape oricui, chiar dacă a studiat cu
conştiinciozitate simbolismul. Dintr-o dată ai înainte o cantitate de
hieroglife, o dată, un nume de oraş – si, de cealaltă parte a mesei, ochii
răbdători, încrezători şi plini de aşteptări ai unui prieten. O scenă de
coşmar.
Nu disperaţi. Dacă vă retrageţi acum, murmurând nişte scuze cum
că ar trebui să mai citiţi o dată cartea, s-ar putea să nu treceţi de acel
zid niciodată. S-ar putea să vă petreceţi restul zilelor studiind harta şi să
nu vă aventuraţi niciodată pe terenul ei.
Nu vă grăbiţi. Controlaţi mereu robinetul informaţiilor. Urmaţi
tehnicile pe care vi le-am arătat, N-or sa vă lase la greu.
Cât timp v-a trebuit ca să ajungeţi să-1 cunoaşteţi pe acel prieten?
O săptămână? Un an?
De cât timp vă uitaţi la harta lui? Doar de câteva clipe. Luaţi-vă
răgazul necesar. Acea hartă este aproape ia fel de complicată ca şi
prietenul, doar că are un dispozitiv de apărare mai puţin sofisticat. Nu vă
blocaţi dacă nu reuşiţi să căpătaţi revelaţii electrizante în primele cinci
minute. E nevoie de o abordare pe îndelete, organizată. Daţi hărţii natale
şansa să vă vorbească.
Mai presus de orice, aveţi încredere în simboluri. Ele nu mint. S-ar
putea să le interpretaţi greşit, dar dacă datele naşterii sui corecte, se
poate conta pe adevărul mesajului transmis de h Veriga cea mai slabă în
lanţul interpretărilor este întotdeauna capa] citatea proprie de înţelegere,
nu acurateţea simbolismului astrologie
Chiar dacă harta se bâlbâie ca un avocat schizofrenic al uneî
societăţi de asigurări, aveţi încredere în ea. Chiar şi atunci când
prietenul pare să imite statuile de pe muntele Rushmore*, continuaţi.
Spuneţi ce vedeţi, încă o dată repet, daţi credit simbolurilor. Ele nu
înşală.
Este astrologia perfectă? Categoric nu. Multe rămân încă de
descoperit. După multe secole de somnolenţă, vechea ştiinţă şi artă se
trezeşte din nou, revigorată de progresele din astronomie şi psihologie.
Renaşterea începe în gândirea astrologică abia acum. Pe
* Munte pe care au fost sculptate chipurile în mărime colosală ale
unor preşedinţi ai S. U. A. (n. Tr.)
Un vis despre univers 299 la sfârşitul secolului astrologii vor fi
luaţi în serios la fel cum erau miniştrii acum un secol.
Dar nu avem nevoie să aşteptăm ca astrologia să devină
„respectabilă”. O putem folosi chiar acum. Deşi are imperfecţiuni,
sistemul funcţionează.
Astrologia poate se va perfecţiona cândva – dar numai atunci când
înţelegerea minţii umane va fi şi ea perfecţionată. Iar aceasta este o
înfăptuire care deocamdată se află undeva în rând cu „iluminarea” şi o
să „termine, în sfârşit, tot ce are de făcut” în lumea posibilităţilor
îndepărtate. Putem spera şi ne putem ruga, dar nu trebuie să ne ţinem
respiraţia.
Folosiţi-o azi. Astăzi este folositoare. Mâine va fi şi mai folositoare.
În orice interpretare astologică vă puteţi aştepta la unele lapsusuri
şi afirmaţii nesigure. Unele apar din punctele slabe ale sistemului,
majoritatea au totuşi o sursă mai lumească: propriile prejudecăţi,
planuri şi frecventele nemulţumiri. Cu cât ne încredem mai mult în
simbolism – aşa imperfect cum este – cu atât reducem denaturările mai
importante induse de propria personalitate.
Putem, desigur, să lucrăm direct asupra acelor denaturări
personale. Putem sa ne luăm sarcina cea mai teribilă a astrologiei: să
încercăm descifrarea propriei hărţi natale.
Harta personală este punctul de pornire, aproape pentru oricine,
într-o mână cartea, în cealaltă harta personală – dacă voi face vreodată
statuia unui astrolog începător, acesta va fi subiectul.
Nu pentru că ar fi greşit să se studieze propria hartă, deloc.
Harta natală este laboratorul propriu, în afară de capacitatea de a
vă oferi ajutor în complicatul proces de a stimula mintea să gândească
limpede, vă poate învăţa semnificaţiile zodiilor, planetelor şi caselor mai
repede decât orice curs.
Problema care apare este că propria harta este întotdeauna cel mai
greu de înţeles. Nu numai că trebuie să faceţi faţă complicaţiilor
simbolismului astrologie, trebuie să determinaţi inima şi mintea să
renunţe la sistemele de protecţie pe care şi le-au proiectat. Asta
Iu seamănă foarte mult cu încercarea de a cere unui şoarece să
păzească brânza.
Începeţi cu propria hartă natală, începeţi cu a unui prieten,
începeţi cu a Măriei Antoaneta. N-are importanţă. Fiecare cale are
dificultăţile şi avantajele ei. Orice cale aţi alege, reveniţi mereu asupra
hărţii personale, privind-o de fiecare dată cu mai multă obiectivitate, cu
mai multă umilinţă si, sper, cu mai multă mândrie îndreptăţită pentru
paşii pe care aţi reuşit să-i faceţi.
Oricum aţi proceda, amintiţi-vă că harta natală este doar o hartă.
Teritoriul este propria minte. Mai devreme sau mai târziu va trebui să vă
opriţi din analiza aspectelor şi sa începeţi să acţionaţi asupra acelei
timidităţi paralizante sau acelui complex napoleonean. Astrologia vă
poate arăta drumul cel mai scurt prin pădure, dar pentru a-1 parcurge
în realitate trebuie să începeţi să faceţi un pas după altul.
Acest luciii este valabil pentru oricine va solicită o interpretare. Şi
e valabil şi pentru voi.
Harta natală este o hartă: până acum am folosit termenul
metaforic. Dar aşa cum arn văzut mai devreme, acesta este un adevăr şi
în sens propriu. Hărţile natale sunt, de fapt, hărţi. Sunt ca nişte
fotografii ale cerului. Simple, corecte şi oneste, ele ne spun unde erau
planetele când ne-am născut, nici mai mult, nici mai puţin.
Şi totuşi, aceste hărţi ale cerului deţin cheile fericirii noastre,
tiparele vieţii noastre şi înregistrările stânjenitoare ale celor mai ascunse
secrete.
Totul numai dintr-o harta a cerurilor!
Pe măsură ce căpătaţi fluenţă în folosirea acestei lirnbi străvechi
de pe Pământ, nu uitaţi ca din când în când să priviţi cerul. Nu uitaţi că
hărţile natale sunt hărţi ale cerului. Cupola aceasta albastră cu irizaţii
este mama întregului sistem. Luna pe care o vedeţi apunând dincolo de
iac e aceeaşi care vă dă bucurii şi tristeţi. Steaua palidă şi galbenă de la
răsărit e acelaşi Saturn care vă împinge către limitele evoluţiei.
Ce vedeţi pe cer, simţiţi în minte. Doua limbaje, o singură realitate.
Jfr
Un vis despre univers 301
Putem să nu luăm în seamă referirile la cer şi să facem cu toate
astea interpretări astrologice corecte. Dar se pierde atât de mult! Din
acea perspectivă închisă, astrologia e doar un vlăstar curios al
psihologiei, doar o teorie searbădă de memorat în plus.
Dacă suntem conştienţi de conexiunile astrologiei cu cerul, harta
natală ne poate da alte profunzimi.
Ne dorim cu toţii să intrăm pe tărâmul magiei. Am vrea sa simţim
misterul şi puterea ordinii cosmice în viaţa noastră. Am vrea să simţim
moştenirea primordială în calitate de copii ai Pământului şi ai cerului.
Astrologia ne poate da acest sentiment, fără să ne ceară ca în schimb să
renunţăm la raţiune.
Trebuie doar să privim.
Alegeţi-vă o noapte clară de vară, întunecată ca smoala. Stelele
sclipesc ca diamantele arzătoare. Unele par aproape, altele departe.
Relaxaţi-vă. Lăsaţi-vă în voia simţurilor. Unde vă aflaţi?
Plutiţi într-un spaţiu tridimensional, cu un întuneric adânc şi cu
lumini orbitoare, căruia am fost învăţaţi să-i spunem univers.
Închideţi-vă într-o debara, închideţi ochii şi strângeţi-i tare până
vă dor muşchii. Inspiraţi. Expiraţi. Observaţi ce se întâmplă. Unde va
aflaţi acum?
Plutiţi într-un spaţiu tridimensional, un spaţiu cu întuneric adânc
şi lumini orbitoare, căruia am fost învăţaţi să-i spunem minte.
Din nou, două limbaje, o realitate. Universul de dincolo de noi.
Universul din noi. Cele două sunt unul şi acelaşi, structurate după
aceleaşi legi şi chiar impresionându-ne simţurile în acelaşi fel. Această
percepţie primară constituie fundamentul astrologiei şi sursa fascinaţiei
ei nesfârşite.
Minte. Ceruri. Universul pe care-1 observăm şi măsurăm.
Universul la care visăm. Este acelaşi. Oriunde am privi, vedem mintea.
Orice ne-am imagina, vedem cosmosul.
Dar noi cine suntem? Cine face observaţiile?
Aceasta este ghicitoarea cea mai grea dintre toate, iar răspunsul
este sarcina fără sfârşit, imposibilă, care ne face oameni.
Jfc
Astrologia nu ne poate da răspunsul la această ghicitoare. Dar
poate să ne poarte puţin mai aproape, ne poate da mai multa
înţelepciune, în astrologie, suntem locuitorii graniţelor. Suntem cei care
trăiesc pe ţărmul pe care valurile conştiinţei se sparg de stâncile şi
dunele lumii materiale. Noi existăm în amândouă şi amândouă se
reflectă în noi.
În astrologie noi suntem visătorii, iar visul nostru este universul.
ANEXA UNU
CUM SE ÎNTOCMEŞTE O HARTĂ NATALĂ
: (Notă: Dacă vi se strânge inima la gândul aritmeticii, rupeţi
paginile acestea şi aruncaţi-le, apoi treceţi la secţiunea următoare.) în
afara de propria judecată, aveţi nevoie de câteva elemente de bază pentru
a întocmi o hartă natală.
Aveţi nevoie de tabele de efemeride. Acestea vă arată poziţiile
planetelor pe diverse perioade de timp.
Aveţi nevoie de tabele ale caselor, care să vă indice cum puteţi: afla
Ascendentul, Mijlocul Cerului şi cuspidele caselor.
Aveţi nevoie de un atlas geografic sau de altă sursă de informaţii
pentru a afla latitudinea şi longitudinea locului naşterii.
Aveţi nevoie de o carte care să va spună în ce fus orar se
încadreaza locul naşterii şi dacă la data naşterii era în vigoare orarul de
vară.
Anexa 3 va poate îndruma către unele cărţi din categoriile amin-1
ţâţe mai sus.
Aveţi nevoie şi de formulare tip pentru hărţile astrologice. Le i
puteţi desena singuri şi apoi le puteţi multiplica sau le puteţi: comanda
prin poşta electronică (vezi anexa 2). În sfârşit, chiar dacă
304 ABC-ul astrologiei vă puteţi descurca şi fără el, un calculator
de buzunar v-ar face munca mai uşoară, mai precisă şi mai puţin
exasperantă.
După ce aţi adunat toate materialele necesare, veţi învăţa sa
schiţaţi o hartă natală, nu foarte repede, dar fără dificultăţi. După ce se
capătă experienţă, o hartă natală poate fi calculată şi desenată cam într-
o jumătate de oră.
Pentru întocmirea unei hărţi natale se fac trei paşi distincţi. Mai
întâi stabilim casele. Este partea cea mai complicată a procesului, în al
doilea rând, situăm planetele în zodii şi case.
Acest lucru este mai uşor de făcut, dar calculele repetate pentru
fiecare planetă iau ceva tirnp. În sfârşit, se calculează aspectele. Dacă
aveţi nevoie să vă reamintiţi cum se stabilesc aspectele, revedeţi capitolul
9-
Stabilirea caselor
Primul pas al acestei operaţii este determinarea timpului sideral al
naşterii. Acesta este un „tirnp universal”, din punct de vedere astronomic
mult mai precis decât timpul arătat de ceasurile noastre. E uşor de
calculat, dar e nevoie de atenţie. Greşelile strecurate în această fază pot
denatura harta.
Pentru a calcula timpul sideral folosim o formulă. S-o prezentăm
mai întâi, iar apoi îi vom defini elementele: plus timpul sideral la ora de
referinţă ora locală exprimată în ore şi minute după ora de referinţă plus
acceleraţia plus corecţia este egal cu timpul sideral al naşterii i
: jiife. Cum se întocmeşte o hartă natală 305
Nu disperaţi, e mai simplu decât pare.
Tabelele de efemeride dau poziţiile planetelor pentru o anumită oră
a fiecărei zile. Aceasta este ora de referinţă şi este întotdeauna
; specificata în primele pagini ale cărţii. Practica obişnuita este să
se dea poziţiile planetelor la amiază sau la miezul nopţii, ora
meridianului
Greenwich, Anglia, în fiecare zi pentru o perioadă de cel puţin 10
ani.
Alături de listele cu poziţiile zilnice ale planetelor vom găsi o
coloană intitulată „Timp sideral”. Aceasta ne da ora de referinţă (amiază
sau miezul nopţii, GMT*) convertită în timp sideral, în fiecare zi acel timp
sideral e puţin diferit.
Căutaţi timpul sideral de referinţă pentru data şi anul naşterii
persoanei. Notaţi-1. Acesta este primul pas al formulei.
Să ne imaginăm că întocmim o hartă a cuiva născut la 6:30 p.m.
EST*. Trebuie să verificăm daca era în vigoare ora de vară şi dacă, era, sa
modificăm imediat ora de naştere, scăzând o ora.
Ora locală este 6:30 EST. Formula ne cere să o exprimăm în ore şi
minute în funcţie de ora de referinţă şi să o adunăm apoi cu timpul
sideral obţinut din efemeride.
Daca avem efemeride pentru ora 12:00 GMT (amiază), ora 6:30
înseamnă 6 ore şi 30 de minute după ora de referinţă. Le adăugăm la ora
obţinută în pasul întâi. Dacă avem efemeride pentru ora 0:00 GMT
(miezul nopţii), trebuie să ţinem cont că miezul nopţii înseamnă
începutul zilei şi că pentru a ajunge la ora 6:30 p.m. Trebuie să adăugăm
18 ore şi 30 de minute. (De la miezul nopţii până la amiază sunt
douăsprezece ore, la care adăugam şase ore şi treizeci de minute pentru
a ajunge la ora 6:30 p.m.)
Efemeridele amiezii necesită câteva consideraţii în plus. Să
spunem că lucrăm cu efemeridele amiezii şi că ora naşterii este
dimineaţa. Pasul al doilea al formulei cere să „adăugăm ora locală
exprimată în ore şi minute la ora de referinţă”. Dar dimineaţa este cu
* Greenwich Mean Time – ora meridianului Greenwich sau a
meridianului zero Cn.tr.).
* Ora locală în fusul orar al coastei de est a S. U. A. (n.tr.)
306 ABC-ul astrologiei trei ore mai devreme decât ora de referinţă
(amiaza). Aşadar trebuie să „adăugăm” minus trei ore sau, mai simplu,
să scădem trei ore. (Spunând că adăugăm minus. Ore, deşi sună ciudat,
ne îngăduie sa nu mai scriem o nouă formulă de bază.)
Acum trebuie să adăugăm acceleraţia.
Acceleraţia este o compensare a faptului că ziua are de fapt cu
patru minute mai puţin decât douăzeci şi patru de ore. Se adaugă câte
zece secunde pentru fiecare oră de după ora de referinţă. Cu alte cuvinte,
luăm numărul de ore obţinut în pasul al doilea, le înmulţim cu 10
secunde şi obţinem acceleraţia, în exemplul nostru 6,5 se înmulţeşte cu
10 secunde şi rezultă şaizeci şi cinci de secunde.
Dacă avem efemeride pentru ora 12:00 şi ora de naştere e înaintea
amiezii, trebuie să scădem acceleraţia calculată la fel (10 secunde pentru
o oră). Cu alte cuvinte, dacă adunam ora locală, adunăm şi acceleraţia.
Dacă scădem ora locală, scădem şi acceleraţia.
Acceleraţia este întotdeauna un factor minor. Nu poate fi mai mare
de patru minute. Nu ne putem permite s-o ignorăm, dar o putem trata cu
mai multă uşurinţă. E mai simplu să rotunjiţi ora de naştere locală până
la ora cea mai apropiată, apoi să o înmulţiţi pe aceasta cu 10 secunde,
Erorile făcute sunt oricum mult mai mici decât aproximaţia cu care se
cunoaşte ora naşterii.
În sfârşit, se adaugă un factor numit corecţie. Pentru acesta avem
nevoie de un atlas, pentru că operaţia se bazează pe longitudinea (liniile
verticale de pe hărţile geografice) locului naşterii şi pe aceasta trebuie s-o
aflăm.
Cu cât călătorim spre vest, cu atât ceasurile indică o oră mai mica.
De aceea, dacă trăim pe coasta de est a S. U. A., prietenii noştri din
California sunt iritaţi când îi sunăm la ora zece dimineaţa într-o zi de
sâmbătă. Pentru ei e ora şapte. Din considerente practice, lumea a fost
împărţită în fusuri orare. Toate ceasurile dintr-un anumit fus orar indică
aceeaşi oră. Toate ceasurile din fusul orar alăturat spre vest arată cu o
oră mai puţin.
De fapt ceasurile indică ora astronomică exactă de-a lungul unui
singur meridian din întregul fus orar.
Jiito^ Cum se întocmeşte o haita natală 307

1 EST* este om exactă a meridianului aflat la longitudinea de 75°
V faţa de Greenwich. CST* „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ 90„ V” „ „ MST*
„ „ „ „ „ „ „ „ „ „ 105° V„ „ „ PST* „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ 120° V” „ „
Atunci când longitudinea locului naşterii este ia estul sau la vestul
unuia dintre aceste meridiane, ea trebuie corectată. Dacă locul naşterii
este la vest de meridianul respectiv, se scad patru minute pentru fiecare
grad de la vestul acestuia. Dacă este la est se adaugă aceeaşi cantitate.
Să spunem că avem locul naşterii la optzeci de grade longitudine
vestică. Aceasta se înscrie în zona EST, cu cinci grade la vest de
meridianul central al zonei. Cinci grade ori patru minute pentru fiecare
grad înseamnă douăzeci de minute. Pentru că facem corecţia spre vest,
trebuie să le scădem. (Reţineţi că în America de Nord creşterea
longitudinii este echivalentă cu înaintarea spre vest. În Europa numărăm
gradele de longitudine la est de Greenwich, iar creşterea lor înseamnă
înaintarea către est. Indiferent de locul în care ne aflam, înspre est
trebuie să adăugăm, iar înspre vest să scădem*.
Acesta a fost ultimul pas. Rezultatul este timpul sideral al naşterii.
Restul este foarte simplu. Căutăm în tabelul caselor. Fiecare
coloană are în titlul ei un tirnp sideral. Găsim valoarea cea mai
* Eastern Standard Time – ora locală de iarnă din New York şi din
fusul orar respectiv (n.tr.)
* Central Standard Time – ora locală de iarnă în fusul orar din
centrul S. U. A.
(n.tr.)
* Mountain Standard Time – ora locala de iarnă în fusul orar al
Munţilor
Stâncos! (n.tr.)
* Pacific Standard Time – ora locală de iarnă în fusul orar al
coastei de vest a S. U. A. (n.tr.)
* Pentru localităţile din România raportarea se face la meridianul
de 30° longitudine estică, aşadar pentru fiecare grad la vest de acest
meridian se scad câte patru minute. De exemplu, pentru Bucureşti, aflat
la circa 26° longitudine estică, se scad 4 grade x 4 minute = 16 minute,
(n.tr.)
308 ABC-uI astrologiei apropiată de cea calculată de noi. Apoi
coborâm pe coloană până ajungem în dreptul latitudinii locului naşterii.
Astfel obţinem gradele Ascendentului, Mijlocului Cerului şi cuspidelor
celorlalte case*.
Ori de câte ori dorim putem adăuga sau scădea douăzeci şi patru
de ore din orice rezultat obţinut în cursul calculelor. Acest lucru nu va
afecta în nici un fel rezultatul, dar calculele pot fi uşurate. Daca avem
timpul sideral Greenwich de patru ore, treizeci de minute şi zero secunde
(T. S. = 04 ore 30 min. 00 sec.) şi avem nevoie să scădem din el cinci ore,
pur şi simplu adăugăm mai întâi douăzeci şi patru de ore. Obţinem 28
ore 30 min. 00 sec. Pentru timpul sideral Greenwich. Apoi scădem cinci
ore şi continuăm în mod obişnuit.
În mod similar, dacă timpul sideral final este mai mare de 24 de
ore, scădem aceste 24 de ore pentru a ajunge Ia rezultatul final.
Ştiu că totul pare foarte complicat. Pe mine m-a speriat atât de
tare când arn început sa mă preocup de astrologie, încât am avut nevoie
de doi ani ca sa încerc să abordez subiectul. Dar după ce veţi face de
câteva ori aceste operaţii, veţi descoperi că de fapt este foarte simplu, în
mod obişnuit aceste calcule pot lua trei sau patru minute. Dar trebuie
multă atenţie. O mică greşeală antrenează denaturarea întregii hărţi
natale.
Exemplu: Naşterea a avut loc pe 9 august 1969 la ora 7:00 a.m. În
fusul orar EDT* (ora 6:00 a.m. EST), în New York (longitudine 74° 00' V,
latitudine 40° 45' N). Dispunem de efemeride pentru ora 0:00.
* Există şi alte moduri de organizare a tabelelor caselor. Se dau
tabele distincte pentru fiecare grad de latitudine (de exemplu pentru 44
de grade latitudine nordică, 45 de grade etc.) Căutarea se face la fel,
după timpul sideral al naşterii calculat, în tabelul care are latitudinea
cea mai apropiată de cea a locului naşterii, (n.tr.)
* Eastern Daylight Time – ora locală de vară în fusul orar al New
York-ului.
(n.tr.) r
Gfr
Cum se întocmeşte o hartă natală 309
Timpul sideral 21 ore 09 min.15 sec. Greenwich
(luat din tabelele de efemeride)
Ora locală plus
06 ore 00 min. 00 sec. 27 ore 09 min. 15 sec.
(ora naşterii este 6:00 a.m. EST, sau şase ore după ora de referinţă
– miezul nopţii – aşadar adăugăm şase ore.)
Acceleraţia plus
(Acceleraţia este adăugarea a câte 10 secunde pentru fiecare ora de
după ora de referinţă; în acest caz, 6 ore x 10 secunde)
Corecţia plus
(Longitudinea 74°00' V este la un grad spre est faţa de meridianul
central EST, aşadar adăugăm patru minute.) sau: 27 ore 14 min. 15 sec.
Sau
Timpul sideral 03 ore 14 min. 15 sec. Al naşterii
(şaizeci de secunde = un minut)
(întotdeauna dacă rezultatul e mai mare decât 24, se scad 24 de
ore.)
Acum ne-a mai rămas doar să căutăm în tabelul caselor timpul cel
mai apropiat de ora 03:14:15. Căutăm în lungul coloanei până când
găsim rândul în care sunt înscrise cuspidele caselor corespunzând
latitudinii oraşului New York, pe care le notăm.
Gradul Mijlocului Cerului e dat în tabel împreună cu timpul
sideral. Acesta nu este afectat de diferenţa de latitudine. Gradul
Fundului Cerului (cuspida casei a patra) nu este dat, pentru că îl putem
deduce, fiind opus pe haită Mijlocului Cerului. Dacă Mijlocul Cerului
este la 16° în Capricorn, Fundul Cerului va fi la 16° în Rac, zodia opusă.
Celelalte case sunt date în acelaşi fel. Tabelul caselor ne indică
gradul Ascendentului, din care putem deduce gradul Descendentului,
care nu este dat, fiind la acelaşi grad cu Ascendentul, dar în zodia opusă,
în mod asemănător, majoritatea tabelelor dau cuspidele caselor a treia, a
doua, a douăsprezecea şi a unsprezecea, după care dintr-o singură
privire putem stabili cuspidele caselor a noua, a opta, a şasea şi a
şaptea, ele aflându-se în semnele opuse la aceleaşi grade.
Înainte de a încheia subiectul caselor, trebuie să abordăm şi o
problemă destul de spinoasă – există mai multe sisteme diferite de
determinare a poziţiilor cuspidelor caselor. Sistemul preferat de mine
este Placidus, deşi nu-1 consider perfect. Mai există încă multe altele,
fiecare având avocaţii lui. Singurul sistem împotriva căruia mă pronunţ
este Sistemul cu case egale – acesta are dezavantajul de a disocia
Mijlocul Cerului de cuspida casei a zecea. Indiferent de sistemul ales,
calculele aritmetice până în acel punct sunt aceleaşi. Diferă doar tabelele
caselor. O sursă bună şi destul de ieftină pentru cuspidele Sistemului
Placidus este The American Book of Tables (Tabelele americane'). Vă
sugerez să începeţi cu ele. După ce veţi face cunoştinţă cu un sistem, s-
ar putea să vă doriţi să investigaţi şi altele.
Oricare ar fi sistemul ales, trasaţi cuspidele caselor de jur
împrejurul marginii formularului tip al hărţii şi sunteţi gata să treceţi la
pasul următor al întocmirii hărţii – aşezarea planetelor.
Cum se întocmeşte o hartă natală 311
Calculul poziţiilor planetare
Tabelele de efemeride ne dau poziţiile planetelor în zodii, dar doar
pentru o anumită oră a zilei, între acea oră şi aceeaşi oră a zilei
următoare planetele se mişcă. Dacă dorim sa avem o harta natală
precisa, trebuie să stabilim cât drum parcurg.
Judecata logică este următoarea: să spunem că vrem să facem o
excursie de 300 de kilometri cu automobilul. Mergem cu 60 de kilometri
pe oră. Cunoaştem punctul de plecare şi destinaţia. Ştim că durata
totală va fi de cinci ore. Întrebarea este: unde vom fi după două ore de
drum? E uşor de aflat – în două ore vom străbate primii 120 de kilometri.
Planetele se mişcă la fel. Efemeridele ne dau poziţiile lor la fiecare
douăzeci şi patru de ore. Acesta este „traseul lor automobilistic” şi îi
calculăm lungimea ştiind unde începe şi unde se termină, în
douăsprezece ore planetele vor parcurge jumătatea distanţei; în
şaisprezece ore – două treimi etc. Adăugând acea fracţiune a călătoriei la
poziţia lor anterioară, putem determina unde se află la un moment dat.
Secretul este să înţelegem exact ce reprezintă efemeridele. Pentru
aceasta trebuie să revenim la fusurile orare şi la ora de referinţă.
Să spunem că avem tabele de efemeride pentru miezul nopţii.
(Repet, puteţi afla acest lucru de pe copeita sau prima pagină a cărţii
respective.) Aceasta înseamnă că timpul sideral şi poziţiile zilnice ale
planetelor sunt date cu precizie pentru ora 0:00 (miezul nopţii) GMT.
Dacă ne-am născut în altă parte şi la altă oră, ne aşteaptă puţină
aritmetică.
Mai întâi să ne asigurăm că vorbim aceeaşi limbă cu efemeridele.
Dacă noi ne referim la ora de iarnă din Munţii Stâncoşi, iar efemeridele
sunt alcătuite pentru meridianul Greenwich, confuzia e gata.
Trebuie să transformăm ora locală în ora meridianului Greenwich.
În acest moment trebuie sa ne asigurăm că nu era în vigoare ora de vară
sau, dacă era, să scădem imediat o oră. Apoi, cei născuţi în
America de Nord trebuie sa adauge câteva ore pentru a converti
ora naşterii la ora efemeridelor*.
Dacă ora naşterii este după fusul orar EST adăugăm cinci ore.
„ „ CST „ „ „ şase „ „ „ „ „ MST „ „ „ şapte „ PST „ „ „ opt în urma
acestei transformări, e posibil să se obţină chiar o altă dată a zilei de
naştere. De exemplu, cineva născut la 9:00 p. Rn. EST, pe 19 ianuarie,
obţine în urma convers iei, adică după ce adaugă cinci ore, ora 2:00 a.
Rn. GMT, data de 20 ianuarie. Am trecut de graniţa miezului nopţii şi am
intrat în altă zi. De acum înainte, uităm de 19 ianuarie sî de ora 9:00
p.m. De acum înainte vorbim limbajul efemeridelor.
Căutaţi în efemeride poziţia Soarelui pe 20 ianuarie – amintindu-
vă ca este dată pentru ora 0:00 GMT. Apoi căutaţi poziţia Soarelui
pentru următoarea zi, 21 ianuarie, cu 24 de ore mai târziu. Prin scădere
se determină distanţa totală pe care Soarele a parcurs-o în 24 de ore,
care este de circa 59 de minute de arc (un minut de arc este a saâzecea
parte dintr-un grad). Aceasta distanţă totală este similară cu cei 300 de
kilometri parcurşi în călătoria cu automobilul. Pasul următor este
stabilirea porţiunii de drum străbătute de Soare până în momentul
naşterii persoanei.
Ora naşterii, 2:00 a.m. GMT, este cu două ore după miezul nopţii.
Cu alte cuvinte, Soarele a parcurs doar două din cele 24 de ore dintre
cele două notaţii ale efemeridelor. Multiplicăm această fracţiune cu
drumul parcurs de Soare în acea zi, rotunjim rezultatul pentru a avea un
număr întreg de minute şi aflăm că Soarele a parcurs cam cinci minute
de arc. Le adăugăm la poziţia de la miezul nopţii şi avem poziţia Soarelui
pe harta natală.
Repetaţi operaţiile pentru Lună, planete şi Nodurile Lunii, scrieţi
simbolurile lor şi gradele în casele corespunzătoare şi haita natală e
* Cititorii născuţi în România trebuie să scadă două ore din ora
locala (sau trei, dacă era în vigoare ora de vară), (n.tr.) ute. Cum se
întocmeşte o hartă natală 313 întocmită. Poate că o să aruncaţi cu
efemeridele pe fereastră şi n-o să scape nici pisica nechelfănită – atâtea
înmulţiri cu zecimale te pot scoate din răbdări.
Pentru a vă simplifica munca puteţi face o rotunjire a numerelor.
Dacă ora naşterii a fost 8:37 a.m. GMT, de exemplu, nu încercaţi să
calculaţi cât înseamnă 8 ore şi 37 de minute din 24 de ore. Rotunjiţi la 8
ore. Atunci fracţia devine 8 din 24, sau o treime, şi viaţa e mai uşoară.
Erorile introduse sunt foarte mici. Cu excepţia Lunii, planetele nu
parcurg o cale prea lungă într-o zi. Cfmd avem de-a face cu trasee atât
de scurte, putem ignora erorile minore. Pe parcursul cărţii am indicat
poziţiile planetelor rotunjind numărul minutelor. Pentru studiul hărţii
natale precizia e destul de bună. Această rotunjire se poate face din ochi
pe tabelul efemeridelor, ţinând cont de aproximarea cea mai grosieră a
fracţiei exacte.
Pentru calcule mai precise, dacă nu sunteţi îndrăgostiţi de
numere, cel mai bun lucru este să folosiţi un calculator de buzunar, cel
mai simplu pe care-1 găsiţi. N-aveţi nevoie de nici o funcţie, doar de.
Operaţiile primare.
: Dacă folosiţi calculatorul, logica e aceeaşi: aflaţi distanţa
parcursă de planetă în intervalul de 24 de ore care conţine ora naşterii.
Să spunem că aceasta ar fi 8:37 a.m. – reţineţi, 8:37 a. Rn. GMT. Pe
certificatul de naştere poate apărea ora 3-'37 a.m., dar dacă persoana s-a
născut în fusul orar al New York-ului, trebuie convertită în 8:37 GMT, iar
cealaltă oră trebuie scoasă din minte.
Ora 8:37 a.m. Înseamnă 8 ore şi 37 de minute după miezul nopţii,
sau 517 minute. O zi are 1440 de minute. Fracţia noastră este 517/1440
– simplu pentru un calculator – se obţine 0,3590277. Se multiplică
numărul cu toate mişcările planetare zilnice, se adaugă rezultatele la
poziţiile planetelor de la miezul nopţii, se rotunjesc minutele şi obţinem o
hartă natală precisă fără dureri de cap.
Fiţi atenţi în privinţa Lunii! Ea se mişca repede, într-o zi poate
parcurge distanţa de 12°17'. Daca facem calculele mental sau pe hârtie,
lucrăm cu aproximaţie şi obţinem un rezultat satisfăcător. Cu un
calculator, transformăm 12°17' în 737', le înmulţim cu numărul zecimal,
314 ABC-ul astrologiei retransformăm în grade şi minute şi Ie
adăugăm la poziţia Lunii de la miezul nopţii dată de efemeride. Aceeaşi
judecată logică.
Când o planetă este retrograda, observăm imediat. Efemeridele ne
arată că a pierdut teren în 24 de ore; a doua poziţie este înaintea celei
dintâi pe cercul zodiacal, în acest caz facem calculele la fel, dar în loc să
adăugam rezultatul la poziţia de la miezul nopţii, îl scădem din ea.
Daca aveţi tabele cu efemeride pentru ora 12:00 GMT, trebuie să
faceţi mai multe scăderi. Dacă ora naşterii este înainte de 12:00 GMT,
înseamnă că poziţiile planetelor sunt înaintea celor date pentru ziua de
naştere. Din nou folosim aceeaşi judecată, dar socotim în sens invers,
către ziua dinaintea datei naşterii. Asiguraţi-vă întotdeauna, indiferent
de ce fel de tabele folosiţi – pentru ora 0:00 sau 12:00 GMT – că ora
naşterii este între cele două date din efemeridele cu care lucraţi. Cu
tabelele de efemeride pentru ora 0:00 e simplu. Cu cele pentru 12:00
trebuie mai multă atenţie.
V-aş sfătui să alegeţi efemeridele pentru 0:00, deşi nu e nimic în
neregulă nici cu cele pentru 12:00. Va trebui doar să gândiţi mai atent.
In orice caz, să nu faceţi ca mine şi să luaţi câteva din fiecare. V-aţi
„asigura” de o mulţime de greşeli prosteşti.
După ce aţi plasat planetele în case şi aţi scris alături gradele lor,
nu vă mai rămâne decât să completaţi grila aspectelor. Îrn văzut cum se
face acest lucru în capitolul 9.
Încă o atenţionare – după ce aţi alcătuit harta natală, uitaţi-vă la
ea să vedeţi dacă e plauzibilă. Amintiţi-vă că e o hartă a cerului. Dacă
persoana s-a născut la amiază (ora locală), Soarele ar trebui să fie în
apropierea Mijlocului Cerului, înainte sau după acesta, în funcţie de
poziţia relativă a locului naşterii faţă de meridianul central al rusului
respectiv. Dar dacă e în altă parte, aproape de linia orizontului,
înseamnă că aţi făcut o greşeală, probabil că n-aţi citit bine timpul
sideral. Şi la fel, dacă naşterea a avut loc noaptea, iar pe haită Soarele
apare în apropierea Mijlocului Cerului, bunul simţ ne spune că e o
greşeală la mijloc. E frustrant, dar e mai bine s-o descoperiţi înainte de a
vă elabora plini de mândrie interpretarea, pentru ca apoi s-o retractaţi.
ANEXA DOI
'j
CUM SE POATE EVITA ÎNTOCMIREA UNEI HĂRŢI NATALE
Deprinderea de a întocmi singuri hărţile astrologice are multe
avantaje. Nu costa nici un ban. Le puteţi avea într-o jumătate de oră,
oricând doriţi, chiar şi la ora două noaptea, în plus, căpătaţi acea
satisfacţie greu de definit a îndeplinirii unor treburi necesare, dar de
rutină.
Dar există şi dezavantaje. Pentru cei mai mulţi dintre noi, cu
excepţia câtorva hiper-Fecioare, aritmetica este plictisitoare. Ne ocupă
din timpul pe care 1-am putea folosi mai profitabil. Şi trebuie făcute şi
unele cheltuieli pentru materialele necesare.
Dacă vreţi să vă uitaţi la câteva hărţi natale fără să trebuiască să
învăţaţi cum se alcătuiesc, aveţi încredere. O poate face un calculator.
Trimiteţi numele, data naşterii (nu uitaţi anul), ora cât mai exactă şi
localitatea în care v-aţi născut. Daca v-aţi născut la ţară sau într-un
orăşel micuţ, ar fi de folos pentru stabilirea longitudinii şi latitudinii
unele repere, ca „m-arn născut la o fermă situată la şaptezeci de mile
sud-vest de Council BJuffs, Jowa.”
Astro Communications Services oferă o gama completă de servicii
astrologice, pentru începători sau profesionişti. Dispune de sisteme
316 ABC-ul astrologiei de calcul al hărţilor, de interpretare a lor,
cărţi de referinţă, alte cărţi de astrologie şi programe utilitare pentru
calculator. O hartă natală alb-negru costă 4,95 $, iar o hartă color între
5,95 şi 17,95 $. Oferă interpretarea hărţii natale (29,95 $), precum şi
multe alte servicii. Taxele poştale şi de ambalare sunt în funcţie de preţul
serviciului solicitat; telefonaţi pentru a afla suma exactă. Puteţi comanda
o hartă sau puteţi cere un catalog la această adresă:
Astro Communications Services 5521 Ruffin Road Sân Diego, CA
92123
Apel gratuit: 800-888-9983
Adresa Web: http:/www.astrocom.com
Sau vă pot trimite eu harta natală tipărită la imprimantă, la preţul
de 3,50 $. Reţineţi – nu este inclusă interpretarea. Pentru aceasta aveţi
cartea. Numai harta natală.
Pentru a o comanda, trimiteţi cecul sau ordinul de plată pentru:
Alpha Lyra Consulting and Seven Paws Press Post Office Box 2345
Chapel Hill, NC 27515
Alpha Lyra oferă o gamă întreagă de hărţi lucrate pe computer,
interpretări şi cărţi de astrologie, disponibile prin posta electronică sau
prin site-ui nostru Web. Pentru detalii consultaţi site-ul nostru:
http:/www.sevenpawspress.com
ANEXA TREI i'i iUGESTirPENTRU ALTE LECTURI
! Materiale ajutătoare
The American Epbemerisfor tbe 2Cfh Century, 1900 îo 2000.
(Disponibilă în ediţii atât pentru ora de referinţă 0:00, cât şi pentru
12:00.) ACS Publications, 1980.
The American Epbemerisfor tbc 21st Century, 2000 io 2050.
(Disponibilă în ediţii atât pentru ora de referinţă 0:00, cât şi pentru
12:00.) ACS Publications, 1996.
Dalton, Joseph G. The Spherical Basis o/Astrology, Macoy, 1893.
Tbe Michelsen Book ofTables. (Cuspidele sunt date în sistemele
Placidus şi Koch.) ACS Publications, 1997. Tfoe American Atlas: U.
S. LatUndes and Longitudes, Time Changes, and Time Zones. ACS
Publications, 1978. Tbe International Atlas.
— LatUndes, Longitudes and Time Changes.
ACS Publications, 1985.
Bibliografie fundamentală
(* indică titlurile recomandate)
* Arroyo, Stephen. Astrology, Psychology, and the Four Elements,
CRCS Publications, 1975.
Carter, Charles E. O, The Astrological Aspects. Fowler, 1930. The
Principate of Astrolog} '. Theosophical, 1925. Freeman, Martin. How to
Interpret a Birthchart. Aquarian, 1981. Goodavage, Joseph F. Write Your
Own Horoscope. World, 1968.
Greene, Liz. Saturn: A New Look at an Old Devii. Weiser, 1976.
Jones, Marc Edmund. How to Learn Asârology. Doubleday, 1969.
Leo, Alan. The Art ofSynthesis. Fowler, 1968 (reeditată).
Mayer, Michaei. Handbookfor the Hnmanistic Astrologer. Închor/
Doubleday, 1974.
* Penfield, Marc. An Astrological Who's Wbo. Arcane, 1972.
(Ocolecţie cuprinzând câteva sute de harţi nataâe ale unor oameni
celebri.)
Rodden, Lois M. Astro Dala I: Profiles ofWomcn. Data News Press,
1996.
Astro Data II. Data News Press, 1997. (Anterior The American Book
ofCbarts)
* Rudhyar, Dane. The Astrological Honses. Doubleday, 1972.
Astrological Insights into the Spiritual Life, AŞI, 1979.
The Astrology of Personality. Doubleday, 1936.
An Astrological Study of Psycbological Complexes and
Emoţional Problems. Servire/Wassenaar, 1966.
An Astrological Triptych. AŞI, 1968.
The Planetary and Lunar Nodes. CSA Press, 1971.
The Practice of Astrology. Penguin, 1968.
Schulman, Martin. TheMoon's Nodes andReincarnation. Weiser,
1975.
Aito, Sugestii pentru alte lecturi 319
* Toonder, Jan Gerhard, and John Anthony West. The Casc for
Astrology. Penguin, 1970.
Tyl, Noel. Special Horoscope Dimensions: Succcss, Sex, andlllness.
Llewellyn, 1975.
Lecturi pentru avansaţi
(* indică titlurile recomandate)
Addey, John. Harmonics în Astrology.
Arroyo, Stephen. Astrology, Karma, and Transformation. CRCS
Publications, 1978.
*. Rclationships and Uf e Cycles. CRCS, 1979.
Davison, Ronald C. Synastry. („Sinastria” este studiul relaţiilor din
perspectivă astrologica.) ne Technique of Prediction. Fowler, 1955.
Forrest, Stephen and Jodie. Skymaâes. ACS, 1992.
Forrest, Stephen. The Changing Sky. ACS, 1989.
Garrison, Omar V. Medical Astrology. University Books, 1971.
Gauquelin, Michel. Scientific Basis of Astrology.
Rudhynr, Dane. An AstrologicalMandala. Random House, 1973-
The Lunaâion Cyclc. Shambaki, 1971.
Tyl, Noel. Analysti and Prediction, Llewellyn, 1974.
*. The Expanded Present. Llewellyn, 1974.
Integrated Transits. Llewellyn, 1974.
Cărţi pentru o perspectivă generală
(toate titlurile sunt recomandate)
Brown, Normări O. Love's Body. Randorn House, 1966. Castaneda,
Carlos. Tales of Power. Pocket Books, 1974. Collin, Rodney,
TbeTbeoryofCelestiallnJhtcncc.'Weiser, 1984.
Dass, Ram. The Only Dancc Therels. Doubleday, 1974.
GristforiheMitt. Bantam, 1977.
Golaş, Thaddeus. The Lazy Man's Guide to Enlightenment.
Bantam, Jung, Cari G. Mân and His Symbols. Dell, 1964. De Laszlo,
Violet S. Psychc & Symbol în the Psychology of C. G. Jung, Doubleday,
1958. Sugrue, Thomas. Therc îs a River: The Story ofEdgar Cayce. Hoit,
Rinehart and Winston, 1942. Watson, Lyall. Super Nature: A Natural
History of the Supernatural.
Doubleday, 1973.
Surse pentru cărţile de astrologie
ACS Publications, 5521 Ruffin Road, Sân Diego, CA 92123.
American Federation of Astrologers, 6535 South Rural Road, Tempe, AZ
85283.
DeVorss & Company, P. O. Box 550, Marina Del Rey, CA 90291.
Samuel Weiser, Inc., 740 Broadway, New York, NY 10003-
ANEXA PATRU
HĂRŢI NATALE PENTRU STUDIU
Una dintre cele mai bune căi de a vă îmbunătăţi aptitudinile
interpretative este studiul hâiţilor natale ale unor oameni celebri, în
general motivul pentru care au devenit celebri este acela că au dat un
răspuns ferm problemelor prezentate de harta lor natală. Ca urmare,
vieţile lor pun în evidenţă semnificaţiile configuraţiilor lor astrologice
mult mai sugestiv decât cele ale unor persoane care şi-au petrecut o
jumătate de secol în faţa televizorului.
Veţi găsi referinţe pentru câteva colecţii de hărţi natale pe lista
lecturilor indicate. Le recomand cu insistenţă pentru ajutorul pe care vi-
1 pot da în studiul astrologiei, şi ca paşapoarte pentru vizitarea unor
minţi şi timpuri de mult dispărute, cu o capacitate de stimulare
deosebită. Imaginaţi-vă petrecerea unei seri în compania lui Caliguâa
sau a lui Beethoven. Cu hărţile lor natale şi cu unele cunoştinţe de
astrologie, puteţi ajunge la această apropiere.
Notă: Cele opt hărţi natale incluse aici sunt întocmite conform
Sistemului Placidus de împărţire a caselor.
Mu ham m a d Aii (Cassius Clay)
^^ 12ÂTU13
— – ~„ 11 „/w j
^ cT r~
17 ianuarie 19426:35 p.m. CST Louisville, Kentucky lat. 38°15' N;
longit. 85°46' V
9 CT cr cf a
HAAhaA
V cr a A
VAAA
E ) L D tP <?
LAD
MADaD
A n a n <p if „P
Hărţi natale pentru studiu 323
Neil Armstrong
5 august 19300:10 a. Rn. CST St. Marys, Ohio r _ n _
*^ (tm) _ _L – - – - ^/0 în ^ i -^ ^ î lL, – - – – – ' – § A 9 D cf -)( 14. H

<p A i nn ^ D -HA ÎL. 8^ 2 V A CT A E n * fl D A A A M xA <p A A xtf -*
Phil Donahue
21 decembrie 11:25 a.m. EST Cleveland, Ohio lat. 41°30' N; longi î
Hărţi natale pentai studiu 325
Billy Graham
— IA 25 ^*^ O 202Q38
7 noiembrie 19183:30 p.m. EST Charlotte, Carolina de Nord lat.
35°13' N; longit. 80°51' V 9 cf cf cf
HAA
*l A n A
û/n,? * n X
^ n a E A <? a A M f A cf cf
AaDAnAD
Elisabeth Kubler-Ross
8 iulie 1926
10:45 p.m. Ora Europei Centrale
Ziirich, Elveţia lat. 47°23' N^ longit. 8°32' E
D
D
Bruce Springsteen i- – -~-/x O >^1* 01 „ ^02. S î
S cr 23 septembrie 194910:50 p.m. EDT (ora de în fusul orar al
New Yo Freehold, Newjersey lat. 40°l6' N, longit. 74° va rlră uk
V li) 9
CT a if a a ţ *
*AD
V n ê 0”
E * d* D -kx- n A „P n A <p <p M A A
AA*AAa
Gloria Steinem
— J^^ -' ^^ ^ x x/O „ 46
21 ZZ51 î A
S–f
25 martie 193410:00 p.m. EST Toledo, Ohio lat. 41°39' N; longit.
83°33' V cf A d
Â
*i A cf w ) e <P * w <f E n D n o1 A Cf M cP A (P * <P a n ê A D flfr.
Lily Tomlin l septembrie 19391:45 a.m. EST Detroit, Michigan lat.
42°20' N;
GLOSAR
Accentuarea unei emisfere
Aer
Apă Arhetip
Ascendent
Aspect
Aspecte minore
Astrologie
Benefic
O concentrare de planete într-o singura emisferă a hărţii natale.
Unu] dintre cele patru elemente. – aerul simbolizează agerimea,
claritatea percepţiilor şi inteligenţa.
Unul dintre cele patru elemente; simbolizează subiectivitatea,
emoţia, profunzimea şi capacitatea de a iubi.
Imagine fundamentală păstrată în conştiinţa colectivă şi universală
a oamenilor; materialul prim mitologic din care este sintetizată
identitatea individuală.
Orizontul estic sau zodia care se ridică în acel loc; prima casă în
întregul ei.
Unul dintre unghiurile geometrice de mare importanţă formate
între planete sau între planete şi punctele unghiulare.
Aspecte, altele decât conjuncţia, sextilul, cuadratura, trigonul şi
opoziţia.
Ştiinţă şi artă care clarifică ternele fundamentale ale vieţii unei
persoane prin referirea la o hartă a cerului alcătuită pentru momentul
naşterii persoanei. Vezi Prezicerea viitorului.
Prin tradiţie, una dintre planetele „bune”: Venus („micul benefic”)
şi Jupiter („marele benefic”). Termenul este învechit.
R
Glosar 331 „Bit” Cardinal
Casă
Cădere Conjuncţie
Constelaţie Cuadratură
Cuspida
Debilitate
Demnitate
Orice combinaţie între o planetă, o zodie şi o casă.
Unul dintre cele trei moduri ale zodiilor.
Zodiile cardinale, active, hotărâte şi cu iniţiativa, sunt Berbecul,
Racul, Balanţa şi Capricornul.
Oricare dintre cele douăsprezece diviziuni ale spaţiului de
deasupra şi de dedesubtul orizontului, „arenele” sau „teritoriile”
fundamentale ale vieţii în care mintea pătrunde şi evoluează.
O debilitate a unei planete, caracterizată prin prezenţa planetei în
zodia opusă aceleia pe care o guvernează. Vezi Guvernare.
Un aspect caracterizat prin distanţa de 0° între două planete,
simbolizând procesul de fuziune. Vezi Orb.
Un grup de stele, purtând deseori numele unei zodii, dar care nu
trebuie confundat cu o zodie.
Un aspect caracterizat printr-o distanţă de 90° între două planete,
simbolizând procesul de fricţiune. Vezi Orb.
Începutul unei case. De fapt, o zonă ceva mai extinsă, cam cu un
grad şi jumătate de ambele părţi ale punctului exact în care începe o
casă.
Oricare dintre configuraţiile astrologice distincte care scad
importanţa unei anumite planete. Vezi Demnitate; Cădere, Oricare dintre
configuraţiile astrologice distincte care sporesc importanţa unei anumite
planete. Vezi Planeââ-focar; GuvernarePlanetă singleton/izolată;
Debilitate.
Descendent
Directă
Echinocţiu
Ecliptică Efemeride
Element
Emisferă
Fix
Foc
Fundul Cerului
Orizontul vestic sau zodia în care se află; casa a şaptea în
întregime.
Mişcarea normală a unei planete în sensul zodiilor. Vezi
Retrogradă; Staţionară.
Una dintre cele două zile din an când ziua şi noaptea sunt egale;
prima zi de primăvară (echinocţiul vernal) şi prima zi de toamnă
(echinocţiul autumnal).
Traseul aparent al Soarelui, Lunii şi planetelor pe bolta cerească în
jurul Pământului; zodiacul
Listă cu poziţiile zilnice (Ia o anumită oră) ale tuturor planetelor pe
o perioadă îndelungată de timp.
Foc, Pământ, Aer sau Apă. Unul dintre cele patru procese psihice
fundamentale sau orientări ale conştiinţei.
Pe orice hartă natală există patru „emisfere”: spaţiul de deasupra
orizontului, spaţiul de dedesubtul lui, spaţiul de la estul meridianului şi
spaţiul din vestul lui.
Indică stabilitate, fermitatea scopului, identitatea clară,
încăpăţânare. Semnele fixe sunt Taurul, Leul, Scorpionul şi Vărsătorul.
Unul dintre cele patru elemente; Focul simbolizează formarea
voinţei, a iniţiativei, a dominaţiei.
Punctul cel mai coborât sub linia orizontului local; poziţia
aproximativă a Soarelui la miezul nopţii, cuspida casei a patra sau casa
a patra în întregul ei.
Alto.
Grila aspectelor guvernare artă natală
Hieroglifa iCarma
Malefic
Meridian
Mijlocul Cerului i f i
Minut de arc
Mod Mutabil adir
Nadi
Glosar 333
Reprezentare grafică schematică a tuturor aspectelor de pe o
anumită hartă natală.
O afinitate deosebită între o planetă şi o zodie, permiţând o
exprimare clară a amândurora.
O hartă a cerului aşa cum poate fi văzut la data şi ora naşterii unei
persoane, din locul în care s-a născut.
Oricare dintre simbolurile astrologice scrise, care se folosesc ca un
fel de prescurtare.
Cuvânt hindus care are semnificaţia deprinderilor, bune sau rele,
păstrate în personalitate din vieţile precedente. Vezi Nodurile Lunii.
Prin tradiţie, una dintre planetele „rele”: Marte („micul malefic”)
sau Saturn („marele malefic”). Termenul este învechit.
Axa verticală a hărţii natale; linia care uneşte Mijlocul Cerului cu
Fundul Cerului.
Cel mai înalt punct al zodiacului deasupra orizontului; poziţia
aproximativă a Soarelui la amiază; cuspida celei de-a zecea case sau cea
de-a zecea casă în întregul ei.
A şaizecea paite dintr-un grad al cercului, deseori numit simplu
„minut”.
Una dintre cele trei expresii ale energiei zodiilor; cardinal, fix şi
mul abil
Schimbătoare, impresionabile, în continuă mişcare, zodiile
mutabile sunt Gemenii, Fecioara, Săgetătorul şi Peştii.
Vezi Fundul Cerului.
Nodul Nord al Lunii
Nodul Sud al Lunii
Nodurile Lunii
Opoziţie
Oprire Orb
Orizont Pământ
Planetă
Planetă-focar
Planetă izolată (singleton)
Vezi Nodurile Lunii. Vezi Nodurile Lunii.
Puncte opuse unul faţă de altul, simbolizând trecutul şi viitorul
evoluţiei individuale. Nodul Sud reprezintă fie influenţa eredităţii, fie a
karmei, în timp ce Nodul Nord arată noul material care trebuie asimilat.
Un aspect caracterizat printr-o distanţă de 180° între două
planete, simbolizând procesul de polarizare sau tensiunea. Vezi Orb.
Se spune că o planetă „face o oprire” atunci când este staţionară.
Limitele permise în interiorul cărora un aspect e considerat
funcţional. Este variabil şi subiectiv, dar de obicei se consideră de circa 7
grade.
Axa orizontală a unei hărţi natale, care uneşte Ascendentul cu
Descendentul.
Unul dintre cele patru elemente; Pământul simbolizează răbdarea,
simţul practic, realismul şi stabilitatea.
Orice corp ceresc care se mişcă de-a lungul zodiacului într-un mod
previzibil. Astrologie, termenul include Soarele şi Luna.
O planetă puternic evidenţiată sau plasată într-un punct strategic
al hărţii natale. Vezi Demnitate.
Orice planetă care se afla singură într-o emisferă.
Prezicerea viitorului
Punct unghiular
Retrogradă Sextil
Simbolul primordial
Solstiţiu
Staţionar directă
Staţionar retrogradă
Staţionară
Stelium Tabelul caselor
Glosar 335
O formă viciată de astrologie care susţine că face descrierea soiţii
unei persoane prin referire la harta cerului întocmită pentru momentul
naşterii acesteia.
Cuspida casei întâi, a patra, a şaptea sau a zecea; unul dintre
capetele orizontului sau ale meridianului.
Condiţie planetară caracterizată printr-o mişcare aparentă de
„înapoiere din drum”. Vezi Directa.
Un aspect caracterizat printr-o distanţă de 60° între două planete,
simbolizând procesul excitaţiei. Vezi Orb.
Sfera spaţiului înconjurător. Un simbol al perfecţiunii, al întregului
şi eternităţii. Un simbol al conştiinţei înseşi sau al lui Dumnezeu.
Data din an în care noaptea este cea mai lungă (soistiţiul de iarnă)
sau cea mai scurtă (solstiţiul de vară).
Staţionară, pe cale de a deveni directă. Staţionară, pe caâe de a
deveni retrogradă.
O planetă este staţionară când pare să stea relativ nemişcată pe
traseul zodiacului, gata sa intre în mişcare retrograda sau să-şi reia
mişcarea directă.
Orice aglomerare de trei sau mai multe planete într-o singură zodie
sau casă.
O carte de date stabilite pe baza unor calcule complexe de
trigonometrie în spaţiu, care reprezintă cuspidele caselor la diferiţi timpi
siderali şi latitudini.
Timp sideral Timp astronomic exact folosit la întocmirea hărţilor
natale.
Triada Soarele, Luna şi Ascendentul luate împreună ca
fundamentală „schelet” al individualităţii.
Trigon Un aspect caracterizat printr-o distanţă de 120° între două
planete, simbolizând procesul de armonie. Vezi Orb.
Zodiac Calea aparentă a Soarelui, Lunii şi planetelor în jurul
Pământului; cele douăsprezece zodii.
Zodie Una dintre cele douăsprezece diviziuni ale zodiacului, o fază
în relaţia orbitală între Soare şi Pământ; un proces psihologic
fundamental. Vezi Constelaţie.
IH*1^^^^_
^ WWI^^W^^^^^^^^flfl!
Index acceleraţie, 305-306 accentuarea unei emisfere,
—253, 277-279 Aer, 34-36 aliaţi naturali, 221-223 anotimpuri, 33-
35
Apă, 34-36 j, aptitudini 158-159 arhetipuri, 247-250 armonie,
221-223 Ascendent, 22-24, 161-162, 167,
—245, 258-259 aspecte, 215-230, 260-261 aspecte minore, 225-
226 astronomie, 113-114, 117 atlas, 303 autocompătimire, 197-198
B
Balanţa, 75-80 bani, 169-171
Berbecul, 41-46 „biţi”, 14-15, 207-210, 214-215,
—243 bucurie, 177-179 carieră, 190-192 casa a cincea, 177-179
casa a doua, 169-171 casa a douăsprezecea, 196-199 casa a noua, 187-
190 casa a opta, 184-187 casa a patra, 174-176 casa a şaptea, 181-183
casa a şasea, 179-181 casa a treia, 171-174 casa a unsprezecea, 193-
196 casa a zecea, 190-192 casa întâi, 167-169 case, 11-12, 20-21, 30-
31,
—199, 206-210 case unghiulare, 258-259 cădere, 232-235, 255-
256 cinci paşi, 211-212 competenţă, 179-181 comunicare, 52-57, 126-
129, conjuncţie, 217-218, 256-257 conştiinţă, 6-7, 150-151, corecţie,
306-307 cuadratură, 219-221 cultură, 145-146 cuspidă, 21-22
Capricornul, 92-97 cardinal, 36-37
^Kjfc debilitate, 253-254 demnitate, 253-254 Descendent, 22-24,
161-162, destin, 153-157, 190-192, 251-252 dispoziţie, 123, 244-245
duşmani naturali, 219-221 kgrila aspectelor, 229-231 guvernare
planetară, 230-236,
—256 guvernatorul Ascendentului, Hhartă natală, 18-19
echinocţiul de toamnă, 34-35 ' <-; echinocţiul vernal, 33-34 a.r ecliptică,
23-24, 31-32 efemeride, 303 ego, 119-120, 150-151, 244-245 elemente,
33-36, 38-39, 227-229 erou, 174-176 estul, în partea stângă, 22-23 *' '
excitaţie, 224-225 -)(-
Fecioara, 69-75 fO: fix, 37-38 î-'
Foc, 33-34, 36-37 fricţiune, 219-221
Fundul Cerului, 22-24, 161-162, fuziune, 217-218 ^'.
IU” c
Gemenii, 52-57 gravitaţie, 111-112, 119-120 identitate, 150-151,
244-245 individualitate, 145-148 instinct, 184-187, 239-240, 244-245
inteligenţă, 129-130 intercepţie, 21-22 înţelegere, 161-162, 250-251
J
Jupiter, 137-139
Kkarma, 238-241, 262-265
Leul, 63-68 libertate, 161-165, 251-252
Mmarea cruce, 164-165 Marte, 133-136
Index 339 mască, 167-169, 244-245 îi materialism, 169-171
Mercur, 126-129 „ meridian, 161-165, 250-252 metafizică, 5-7,
30-31
Mijlocul Cerului, 22-24, 161-162, misiune, 156-157 moarte, 184-
187 model al universului, 188-190 moduri, 36-38, 227-229 ^ rnutabil,
37-38 „'
N fus”' nadir, vezi Fundul Cei”ului Neptun, 149-152 nesiguranţă,
169-171 Nodurile Lunii, 237-241, 262-265, 292-295 planeta izolată
(singleton),
—259 planetă staţionară, 125-126, planete, 12-13, 111-115
planete invizibile, 142-144 planete transpersonale, 154-155 planete-
focar, 253-254, 257-258,
—262, 279-280 Pluton, 153-157 puncte unghiulare, 258-259
Racul, 57-63 relaţie, 75-80, 129-133, 181-183 retrogradare, 116-
117, 124-126 Revoluţia Americană, 148 Revoluţia Franceză, 148
obiectivitate, 161-165, 250-251 ocult, 184-187 opoziţie, 217-219 orb,
226-227 orizont, 19-20, 158-162, 250-251
Pământ, 34-36 percepţie, 126-129, 172-173
Peşti, 104-110
Saturn, 139-142
Săgetător, 86-92
Scorpion, 80-86 sex, 184-187 sextil, 224-225 simbolul primar, 29,
31-32, simboluri, 14-15 simboluri astrologice, 18-19, Soare, 118-121,
244-245 soartă, 161-164, 251-252
340 ABC-ul astrologiei solstiţiui de iarnă, 34-35 solstiţiul de vara,
34-35 stelium, 256-258, 279-282 strategie de viaţă, 193-196
subiectivitate, 161-165, 250-251 suflet, 30-31, 121-122, 244-245 triada
fundamentală, 243-250,
—277 trigon, 221-223
Uumbră, 174-176 Uranus, 144-148 şapte principii, 8-10 tabel al
caselor, 303
Taurul, 47-52 teme, 265-269, 287-288 tensiune, 217-219 tensiune
într-o temă, 265-269,
—288 timp sideral, 304-305
Vărsătorul, 97-103
Venus, 129-133
Venus în Fecioară, 204-208,
—285 viitor, 193-196 zodiac, 31-32, 113-114 zodii, 11-12, 20322,
30-31, 34-35, d37-38, 166
SFÂRŞIT

Steven Forrest - Abc-Ul Astrologiei 05 %

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Steven Forrest - Abc-Ul Astrologiei 05 %

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O strategie de utilizare a Astrologiei pentru a vă descoperi „ABC-ul

ASTROLOGIA DE MÂINE – ASTĂZI!

Lărgesc domeniul conştiinţei prin acumularea unor experienţe

J^ Zodiile 101 înfruntarea acestor spioni este pentru Vărsător

J/titoe, Zodiile 109

Problema pe care o pune Neptun este întotdeauna aceeaşi: ne cere

Când majoritatea planetelor se află în casele de sub orizont nu

Jiifo. Interpretarea I: planetele în zodii şi case 205

Jfc Interpretarea II: aspecte, guvernări şi nodurile lunare 221

J^ Interpretarea II: aspecte, guvernări şi nodurile lunare 237

Jiito^ Cum se întocmeşte o haita natală 307

*^ (tm) _ _L – - – - ^/0 în ^ i -^ ^ î lL, – - – – – ' – § A 9 D cf -)( 14. H

S-ar putea să vă placă și