Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
grinzilor
În cazul în care structurile sunt static nedeterminate şi solicitările de torsiune rezultă doar din
condiţii de compatibilitate, iar stabilitatea structurii nu este determinată de rezistenţa la torsiune nu
este necesar să se considere solicitările de torsiune la starea limită ultimă.(cf. Pct. 6.3.1.(2)).
Conform “Comportarea elementelor din beton armat”-Radu Pascu legatura de continuitate între
grinda secundară şi grinda principală, care sunt orientate în direcţii perpendiculare, face ca
momentul încovoietor al grinzii secundare sa fie transmis ca moment de torsiune grinzii principale.
Această situaţie este legată de compatibilitatea deformaţiilor celor doua elemente şi este numita
torsiune de compatibilitate. Rigiditatea la torsiune este mică faţă de rigiditatea la încovoiere, mai
ales dupa fisurarea elementului. Daca rigiditatea la torsiune este neglijata, efectul va fi doar o
usoara modificare a distributiei solicitarilor si siguranta constructiei nu va fi afectata. În cazul
torsiunii de compatibilitate nu este necesara verificarea la starea limita ultima; o cantitate minima
de etrieri este suficienta pentru limitarea deschiderii fisurilor. De asemenea, elementul „încastrat” în
elemental torsionat va fi dimensionat ca si cum rigiditatea la torsiune ar fi nula, si apoi se vor
prevedea (constructiv) armaturi pentru moment negativ, pentru a limita deschiderea fisurilor de
încovoiere (de exemplu jumatate din armatura necesara în câmp).
Aceeşi situaţie este aceea a grinzilor marginale de planşeu unde momentul încovoietor negativ al plăcii
este trensmis grinzii marginale ca moment de torsiune.
𝐴𝑠𝑤
𝜌𝑤 =
𝑠 ∙ 𝑏𝑤 ∙ sin 𝛼
ρw-este coeficientul de armature de forţă tăietoare;
Asw-aria secţiunii armăturilor de forţă tăietoare dispuse pe lungimea s;
s-distanţa dintre armăturile de forţă tăietoare, măsurată de-a lungul axei longitudinale a
elementului;
bw-lăţimea inimii elementului;
α-unghiul dintre armăturile de forţă tăietoare şi axa longitudinal.
Sl,max=0,75d(1+ctg α) , Sl,max≤uk/8
d-înălţimea utilă a elementului,
Barele longitudinale trebuie dispuse astfel încât să fie cel puţin o bară la fiecare colţ, celelalte
fiind uniform distribuite pe perimetrul interior al etrierilor, cu o distanţă între ele care să nu depăşească
350mm.
Conform SR EN 1992:2004 pct. 9.2.3 (2) recomandăriele privind coeficientul de armare minim
cu etrieri şi distanţa maximă dintre etrieri sunt în general suficinte pentru a defini cantitatea minimă
de etrieri de torsiune.
În cazul în care elementele sunt static determinate şi echilibrul static depinde de rezistenta la torsiune
a unei grinzi, calculul se va face astfel:
ULS (gruparea fundamentală): ctg θ se încadrează în intervalul [1; 2.5] şi poate fi calculat în funţie de
forţa tăietoare efectivă, egalând forţa tăietoare efectivă cu rezistenţa diagonalei comprimate a sectiunii
de beton.
Cu ctg θ determinat din ecuaţia de mai sus şi cu limitările [1; 2.5] se calculează la forta taietoare si
torsiune în grupările fundamentale.
𝐴𝑠𝑤 𝑇𝑒𝑑
( ) = ∙ 𝑡𝑔𝜃
𝑠 𝑇 2 ∙ 𝐴𝑘 ∙ 𝑓𝑦𝑑
𝑇𝑒𝑑 ∙ 𝑢𝑘
∑ 𝐴𝑠𝑙 = ∙ 𝑡𝑔𝜃
2 ∙ 𝐴𝑘 ∙ 𝑓𝑦𝑑
Capacitatea portantă maximă a elementului cu secţiune plină supus la efectul forţei tăietoare şi a
momentului de torsiune este limitată de cedarea diagonalelor comprimate, conform condiţiei:
𝑇𝑒𝑑 𝑉𝑒𝑑
+ ≤1
𝑇𝑅𝑑, 𝑚𝑎𝑥 𝑉𝑅𝑑, 𝑚𝑎𝑥