Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
În resturile provenite din demolări se pot întâlni trei categorii de materiale care pot fi
utilizate în betoane: sfărâmături de beton, bucăţi de cărămidă şi moloz provenit din
mortare întărite.
Sfărâmăturile de beton pot fi folosite drept agregate pentru betoane proaspete: în acest
scop ele se concasează până ajung la mărimea obişnuită a agregatului şi la sorturile
necesare pentru realizarea unui anumit tip de beton. Din concasare rezultă pe lângă
sorturile necesare şi praf, care în unele cazuri se poate adăuga amestecului, deoarece
s-a constatat experimental că, în funcţie de destinaţia betonului, acest adaos este
benefic.
1
1. Materialul spart este colţuros şi prin urmare este posibil să dea betoane mai puţin
lucrabile. Acest dezavantaj este contracarat însă de utilizarea mijloacelor moderne de
vibrare, prin care se realizează o bună compactare a betonului;
2. Porozitatea unui beton întărit este mai mare decât aceea a betoanelor realizate cu
agregate silicioase obişnuite, amestecul de beton va cere deci, multă apă spre a ajunge
la consistenţa plastică, fapt ce va produce o reducere a rezistenţelor mecanice şi o
mărire a contracţiei la uscare;
3. Agregatul obţinut prin concasarea betoanelor provenite din demolări este încărcat şi
cu costul manoperei de concasare.
Cimentul utilizat în cercetări a fost un ciment portland normal. Încercarea lui a dat
rezultatele următoare:
Mortarele normale s-au făcut cu 8.5% apă de amestec şi au dat următoarele rezistenţe
medii:
Tabelul 1
Regimul Rezistenţa la Rezistenţa la Compresiune
Intindere
de întindere compresiune
păstrare (kg/cm2) (kg/cm2)
1+6 29.2 316 10.8
1+27 31.9 598 18.7
1+6+21 41.6 505 12.1
Tabelul 2
Fineţea: Prin sita de 1 3 7
(mm)
Trece (%) 84.3 93.9 100.0
Molozul a fost ridicat din dărâmăturile provocate de bombardamentul din timpul celui
de-al II-lea război mondial la clădirea Politehnicii din Bucureşti. Materialul a fost
concasat şi omogenizat, iar produsul rezultat a avut proprietăţile următoare:
3
Tabelul 3
Fineţea: Prin sita de 1 3 7
(mm)
Trece (%) 65.6 86.8 100.0
1.77 100
8.43% ciment
21
care va conţine:
8.4 65
5.47% oxid de calciu
100
Dacă se scade această ultimă valoare din totalul oxidului de calciu solubil, se obţine
un rest de 4.55% care aparţine pastei de var întrebuinţate. Se ştie însă că prin stingere
în pastă, oxidul de calciu corespunde o cantitate de 4.55 x 3.7 = 16.83 kg pastă de var.
Pe baza acestor date s-a apreciat că mortarul brut a avut următoarea compoziţie:
4
79.82 kg nisip uscat
8.43 kg ciment şi
16.83 kg var în pastă
Cărămida spartă s-a obţinut din aceleaşi dărâmături ca şi molozul. După ce a fost
curăţat de moloz, materialul a fost sfărâmat cu ciocanul şi cu ajutorul ciururilor, a fost
separat în fracţiunile 7-15, 15-30 şi 30-50 mm. La câte 30 granule din fiecare
fracţiune li s-a măsurat cele trei dimensiuni, s-au făcut raporturile dintre ele şi s-a luat
media raporturilor, spre a se putea aprecia forma granulelor. Rezultatele obţinute sunt
următoarele (dimensiunile sunt a>b>c):
Fracţiunea cercetată 7 - 15 15 - 30 30 - 50 mm
a:b 2.00 1.65 1.49
a:c 3.79 2.96 2.92
Se constată că granulele devin cu atât mai plate şi mai alungite, cu cât sunt mai mici,
fapt ce s-a observat şi la materiale de altă natură, sparte cu concasoarele. După
normele germane, pentru ca un agregat să fie de calitate bună, se cere ca raportul a:b
să nu depăşească 1.66 iar raportul a:c 3.33. Observăm că fracţiunea 7 - 15 mm,
depăşeşte aceste limite, de unde rezultă că betonul ce se va obţine cu acest material va
avea o lucrabilitate redusă, dacă nu se va întrebuinţa un conţinut mai ridicat în nisip
sau un dozaj mai gras in ciment. Deoarece corpurile de probă întrebuinţate la încercări
au avut secţiunea 11x10 cm, iar pentru eliminarea efectului de perete se recomandă să
nu se întrebuinţeze agregate mai mari decât 1/4 din latura corpului de probă, în
amestecurile cercetate s-a utilizat numai fracţiunea 7 - 15 mm de cărămidă spartă.
Pietrişul provenea, ca şi nisipul, din balastierele din jurul Bucureştiului. Spre a avea
rezultate comparabile, din pietriş s-a întrebuinţat numai fracţiunea 7 - 15 mm, ca şi în
cazul cărămizii sparte.
Corectarea nisipului. Deoarece nisipul era prea sărac în fracţiune mare, s-a procedat
la o corectare a granulozităţii sale, pentru ca diferenţa dintre granulozitatea sa şi aceea
a molozului să nu fie prea mare şi calităţile betonului să fie influenţate şi de acest
factor, nu numai de schimbarea naturii materialului. De aceea, s-a adăugat nisipului
10% fracţiune 3 - 7 mm, astfel că granulozitatea nisipului corectat a devenit
următoarea:
5
Tabelul 4
Prin sita de 1 3 7
(mm)
Trece (%) 76.6 85.3 100.0
Cu materialele arătate mai sus s-au făcut câte 9 betoane cu dozajul mediu de 285 kg
ciment la m3 de beton şi 9 betoane cu un dozaj mediu de 185 kg ciment la m3 de
beton. Primul amestec din fiecare grup de betoane cu acelaşi dozaj conţinea drept
agregate nisip şi pietriş de carieră; s-a procedat apoi la înlocuirea treptată a nisipului şi
pietrişului cu moloz, respectiv cu cărămidă spartă, până ce s-a ajuns la amestecul
final, format numai din moloz şi cărămidă spartă. Deoarece agregatele de carieră nu
au fost înlocuite cu cantităţi de moloz şi cărămidă egale în greutate ci cu volume
egale, pe baza greutăţilor volumetrice ale materialelor s-au stabilit următorii factori cu
care se înmulţesc cantităţile de nisip şi pietriş ce trebuie înlocuite, spre a afla
cantităţile echivalente ca volum, de moloz şi cărămidă spartă:
Tuturor betoanelor li s-a dat o consistenţă plastică, astfel încât la punerea în forme să
nu fie nevoie de o compactare puternică, sfărâmându-se cărămida şi modoficându-se
granulozitatea, aşa cum s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi întrebuinţat maiul normal. Pentru
îndesare s-a utilizat un mai mic de 1.35 kg greutate, cu o suprafaţă plană de
compactare de 4.3 x 3 cm. În tipare, betonul a fost turnat într-un singur strat.
Din amestecurile grase s-au turnat câte două grinzi de 10 x 10 x 55 cm, care s-au
compactat uniform cu 54 lovituri de mai şi s-au netezit după o jumătate de oră de
compactare. Corpurile de probă s-au păstrat două zile în tipare, cinci zile în nisip ud,
iar restul timpului până la încercare în aer liber, în cameră. O grindă s-a încercat după
28 zile de întărire, iar alta după 56 zile. Pe fiecare grindă s-au făcut două determinări
de rezistenţă la încovoiere (30 cm distanţă între reazeme şi o sarcină la mijloc), iar pe
bucăţile rămase, trei determinări de rezistenţă la compresiune (pe 10 x 10 = 100 cm 2
suprafaţă), astfel încât pentru rezistenţe avem valori medii sigure.
Din amestecurile mai slabe s-au turnat câte patru cuburi cu latura de 10 cm, care au
fost compactate cu câte 36 lovituri de mai. Felul de păstrare a fost identic cu acela al
grinzilor; două cuburi au fost încercate după 28 zile de întărire, iar două după 56 zile.
6
1.2 DISCUŢIA REZULTATELOR OBŢINUTE
Plecând de la amestecul 1 format numai din agregate de carieră, s-a înlocuit jumătate
din nisipul amestecului cu un volum egal de moloz (amestecul 2), iar în alt amestec s-
a înlocuit jumătate din pietriş cu un volum egal de cărămidă spartă (amestecul 3). În
amestecul următor (4), s-a făcut simultan înlocuirea câte unei jumătăţi de nisip şi
pietriş cu moloz, respectiv cu cărămidă spartă. Mai departe s-a procedat la înlocuirea
completă a nisipului cu moloz (amestecul 5) sau a pietrişului cu cărămidă (amestecul
6) apoi a întregului nisip şi a unei jumătăţi din pietriş (amestecul 7), sau a întregului
pietriş şi a unei jumătăţi din nisip (amestecul 8), pentru a ajunge în sfârşit la
amestecul 9, al cărui agregat este format numai din moloz şi cărămidă spartă.
Tabelul 5
Nr. amestecului 1 2 3 4 5 6 7 8 9
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Nisip 0-7 mm 16.25 8.12 16.25 8.12 - 16.25 - 8.12 -
Compoziţia amestecului
Răspândirea (cm) 14.0 13.0 13.0 13.0 13.0 13.0 13.0 13.0 12.5
proaspăt
Greutatea volumetrică /m3 2304 2248 2240 2139 2115 216 2063 2065 1982
Ciment (%) 11.95 12.52 12.63 13.33 13.12 13.46 13.97 14.26 15.01
Ciment la m3 de beton 275 281 283 285 277 291 288 294 274
7
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Greutatea volumetrică
Încercarea la 2196 2127 2100 1998 1979 2000 1896 1897 1803
Rezistenţa la încovoiere 24.9 19.1 23.3 19.2 16.6 21.2 18.3 20.3 17.0
28 zile
Rezistenţa la compresiune 145 120 129 112 101 139 119 125 98
Compresiune: Încovoiere 5.8 6.2 5.5 5.8 6.0 6.5 6.5 6.1 5.7
Greutatea volumetrică 2178 2105 2075 1973 1957 1969 1863 1863 1767
Încercarea la
Rezistenţa la încovoiere 35.0 27.8 36.1 29.9 25.8 31.6 29.9 32.8 27.5
56 zile
Rezistenţa la compresiune 162 116 169 144 121 154 135 134 133
Compresiune: Încovoiere 4.6 4.1 4.6 4.8 4.7 4.8 4.5 4.0 4.8
b) Răspândirea, care s-a determinat cu masa pentru mortarele plastice. S-a putut
întrebuinţa acest aparat, deoarece dimensiunea maximă a agregatelor a fost limitată la
15 mm. Din rezultatele obţinute se constată că betoanele cercetate au avut o
consistenţă practic egală, pentru şapte amestecuri din nouă obţinându-se valoarea 13
cm, iar pentru celelalte două 14 şi 12.5 cm.
Mai departe, în acelaşi tabel, găsim rezultatele încercărilor făcute după 28 şi 56 zile de
întărire şi anume:
Acest fenomen are explicaţia următoare: amestecurile de beton au fost făcute cu mai
multă apă, cu cât agregatele lor au fost mai bogate în resturi de dărâmături. La m3 de
beton însă am avut în mod practic aceeaşi cantitate de ciment, care este singurul
component activ din amestec ce leagă apa în mod chimic şi o împiedică să se piardă
prin evaporare. Deci în toate amestecurile, apa legată chimic a fost cam aceeaşi, restul
rămânând absorbită şi adsorbită de agregatele poroase ce au înlocuit nisipul şi
pietrişul de carieră. Această fracţiune din apă fiind cu atât mai mare, cu cât betonul
este mai bogat în agregate poroase, însă pierzânduse cu atât mai greu, cu cât
materialul este mai poros şi deci mai uşor, este normal ca diferenta dintre amestecurile
1şi 9 să se accentueze cu cât durata de uscare a corpurilor de probă este mai lungă,
după cum am observat mai sus. Cu această ocazie observăm că pierderea în greutate
determinată de noi nu reprezintă de fapt valoarea apei pierdută prin evaporare, ci o
valoare mai mică, pierderea în greutate măsurată fiind egală cu diferenţa dintre
cantitatea de apă evaporată şi bioxidul de carbon din atmosferă legat chimic de către
hidroxidul de calciu din beton, pus în libertate prin priza cimentului.
9
Să urmărim acum variaţia rezistenţelor între 28 şi 56 zile de întărire. Dacă
daterminăm variaţia procentuală a ambelor rezistenţe în raport cu valorile obţinute la
încercarea de 28 zile, obţinem datele din tabelul 3. Observăm că între 28 şi 56 zile de
întărire, rezistenţa la încovoiere a crescut cu mult mai mult decât aceea la
compresiune. Mai bine se vede acest lucru din media algebrică a variaţiilor pentru
fiecare fel de rezistenţă, medie arătată în ultima coloană a tabelului 8. De aici reiese
următorul aspect: creşterea procentuală a rezistenţei la încovoiere este aproape de trei
ori mai mare decât aceea a rezistenţei la compresiune. Din această cauză, raportul
dintre rezistenţa la compresiune şi rezistenţa la încovoiere ale cărui valori oscilau
pentru încercarea de 28 zile între 5.5 şi 6.8, se reduc pentru încercarea de 56 zile la
valori cuprinse între 4.0 şi 4.8.
Tabelul 7
Fracţiune de Variaţia rezistenţelor (%) la
Felul Durata de agregat înlocuirea fracţiunii în
rezistenţei întărire (zile) înlocuită proporţie de:
(mm) 50% 100%
7 - 15 -6 -15
Rezistenţa la
încovoiere
Tabelul 8
Nr.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 Media
amestecului
Rezistenta
la +17 -4 +40 +32 +20 +15 +13 +7 +35 +19%
compresiune
Rezistenta
la +40 +45 +55 +56 +55 +49 +63 +61 +61 +54%
încovoiere
10
1.2.2 Betoane cu 185 kg ciment la m3 de beton
În aceste betoane s-a păstrat aceeaşi proporţie între agregate şi înlocuirea agregatelor
de carieră cu resturi de dărâmături. În tabelul 9 sunt arătate cantităţile de materiale ce
s-au luat pentru confecţionarea amestecului necesar pentru 4 cuburi de 10 cm latură,
proprietăţile betonului proaspăt şi rezultatele încercărilor făcute după 28 şi 56 zile de
întărire.
Tabelul 9
Nr. amestecului 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Nisip 0-7 mm 6.27 3.14 6.27 3.14 - 6.27 - 3.14 -
Compoziţia amestecului
Ciment 1.00 1.00 1.00 1.00 1.00 1.00 1.00 1.00 1.00
Apă 1.35 1.45 1.53 1.57 1.53 1.75 1.70 1.75 1.80
Apă: ciment 1.35 1.45 1.53 1.57 1.53 1.75 1.70 1.75 1.80
Proprietăţile betonului
Răspândirea (cm) 13.0 13.5 12.5 13.0 13.0 13.5 13.5 13.0 12.5
proaspăt
Greutatea 2285 2215 2232 2142 2113 2140 2041 2058 1939
volumetrică /m3
Ciment (%) 7.81 8.17 8.27 8.73 8.59 8.78 9.17 9.32 9.91
Ciment la m3 de 178 181 184 187 181 188 187 192 192
beton
Greutatea 2121 2009 2022 1901 1907 1905 1801 1792 1643
Încercarea
volumetrică
28 zile
la
Rezistenţa la 87 57 78 67 68 79 49 65 49
compresiune
Greutatea 2109 1996 2008 1876 1881 1886 1782 1774 1625
Încercarea
volumetrică
56 zile
la
Rezistenţa la 105 64 97 70 62 90 48 73 51
compresiune
11
a) Factorul apă: ciment este cu mult mai ridicat decât în cazul betoanelor cu 285 kg
ciment la m3. La betoanele cu 185 kg ciment la m3 valoarea sa creşte de la 1.35 până
la 1.80 în timp ce la betoanele cu 285 kg ciment la m3 valoarea sa creşte treptat de la
0.91 la 1.16 deşi răspândirea amestecurilor este aceeaşi.
b) Greutatea unităţii de volum la amestecurile proaspete este ceva mai mică decât la
betoanele cu 285 ciment la m3 scăzând la 2285 kg la m3 pentru amestecul 10 făcut
numai cu agregate de carieră şi la 1939 pentru amestecul 18, făcut numai din resturi
de dărâmături. Prin înlocuirea agregatelor, scăderea greutăţii este de 15.1%, deci ceva
mai mare decât în cazul precedent.
Tabelul 10
Amestecul 10 Amestecul Diferenţa %
18
Beton proaspăt 2285 1939 -346 15.1
După 28 zile 2121 1643 -478 15.1
După 56 zile 2109 1625 -484 22.0
12
Tabelul 11
Fracţiune de Variaţia rezistenţelor (%) la
Durata de agregat înlocuirea fracţiunii în
întărire (zile) înlocuită proporţie de:
(mm) 50% 100%
7 - 15 -10.3 -9.1
28 0-7 -34.4 -21.8
Ambele -22.9 -43.6
7 - 15 -7.6 -14.2
56 0-7 -39.0 -40.9
Ambele -33.3 -51.4
Tabelul 12
Nr. amestecului 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Variaţia
+20 +12 +24 +19 -8 +13 -2 +12 +4
rezistenţei %
Dacă facem media algebrică a valorilor arătate, obţinem +10%, deci o creştere cam pe
jumătate decât aceea observată la betoanele cu 285 kg ciment la m3, unde sporul de
rezistenţă la apăsare între 28 şi 56 zile a fost de 19%.
13
reduceri procentual la valoarea rezistenţei betoanelor cu 285kg ciment, obţinem
valorile de mai jos.
Tabelul 13
Nr. amestecului de beton cu
1 2 3 4 5 6 7 8 9
285kg ciment/mc beton
Micşorarea (%) a rezistenţelor
35 44 42 51 48 41 64 45 61
prin reducerea dozajului
14
2.1.2.2 Analize fizice
Tabelul 26
Nr. Dimensiunea ochiului Rest pe sită cumulat Rest pe sită cumulat
crt sitei, STAS 1077-67 mm determinat, % conform SP 10
1 0.08 98.70 99 1
2 0.16 89.09 87 5
3 0.50 65.92 67 5
4 1.00 32.84 33 5
5 1.60 5.57 75
6 2.00 0.045 0
15
Caracteristicile mecanice ale cimenturilor obţinute pe 10 serii a câte 3 epruvete
confecţionate cu agregatul A1 sunt prezentate în tabelele 28, 29, 30 şi 31 (din Anexe)
iar cele obţinute pe o serie a câte 3 epruvete confecţionate cu agregatul A2 în tabelul
32.
16
standardizat cu care s-au realizat probele martor. Deoarece materialele provenite din
demolări au o densitate mai mică decât aceea a nisipului cuarţos, înlocuirea acestuia s-
a făcut luând în considerare volumul şi nu greutatea.
Pentru fiecare din cele trei compoziţii care au în componenţă materiale provenite din
demolări s-a executat câte o serie de 3 prisme în condiţii standardizate, similar cu
prismele executate pentru probele martor. Dimensiunile prismelor sunt: 40 x 40 x 160
mm. Prismele au fost obţinute dintr-un amestec de mortar plastic (o parte ciment şi
trei părţi agregate).
Pentru a îndrepta acest neajuns în etapele următoare ale temei de cercetare se vor
utiliza superplastifianţi pentru a obţine o lucrabilitate normală la un raport apă/ciment
mai redus.
17
fost realizate prisme având rezistenţa de 36,8 MPa, cu doar 3,0 MPa mai mică decât
rezistenţa obţinută pe una din compoziţiile martor.
Caracteristici compoziţionale
18
clasice, naturale sau artificiale. Condiţile speciale se referă la compoziţia materialelor,
la conţinutul lor în părţi levigabile, la densitatea lor aparentă.
19
Se constată necesarul de apă sensibil mai mare la mortarele preparate cu agregate din
materiale recuperate din demolări. Adaosul de hidrofobizare practic nu modifică
necesarul de apă pentru consistenţă plastică a mortarelor.
În figura 5 este prezentată variaţia tasării pentru mortare din cele două categorii de
cimenturi mixte. Se observă că doar adaosuri de măcinare de HBII şi MB, în proporţie
de până la aproximativ 25%, determină o îmbunătăţire a lucrabilităţii mortarului
(adică o tasare mai mare la raport apă/ciment constant.
20
conţin, pe lângă materialul de zidărie, şi material provenit din excavarea de pământ.
Proprietăţile se testează comparativ cu un beton preparat cu nisip natural obişnuit.
21
Diminuarea în continuare până la 45 minute este comparabilă cu cea constatată pentru
betonul etalon.
Pentru a atinge consistenţa betonului etalon, la betonul RC2 s-a suplimentat apa cu 11
l/m3, ceea ce ridică valoarea raportului apă/ciment la 0,61. La betonul RC3,
consistenţa iniţială dorită s-a realizat prin suplimentarea dozajului de apă cu 12 l/m3 şi
de ciment cu 20 kg/m3. Introducerea de 0,45-0,50 % aditiv fluidifiant, raportat la
ciment, are un efect compensator mai slab asupra consistenţei iniţiale, comparativ cu
metoda creşterii dozajului de ciment şi apă.
La betonul RC5 s-a adăugat cenuşă de termocentrală (f) într-o proporţie apropiată de
cea maxim posibilă (egală cu 25 % faţă de cantitatea de ciment), valoarea raportului
apă/ciment calculându-se cu relaţia a/(c+0,4f). În aceste condiţii, consistenţa devine
comparabilă cu cea a betonului etalon.
Prin separarea, mecanică sau pneumatică, a fracţiunilor fine (sub 4 mm) rezultă un
material (de beton) care poate fi folosit ca agregat pentru prepararea unor betoane
proaspete, fără modificarea sensibilă a raportului apă/ciment caracteristic pentru
betoane preparate cu agregate clasice. Se impune totuşi o determinare a absorbţiei
agregatului rezultat din betonul din demolări şi modificarea uşoară a raportului
apă/ciment în funcţie de valoarea absorbţiei.
22
Figura 6 - Proporţia de pastă de ciment în funcţie de mărimea granulelor de la
concasare
23
În figura 7 se prezintă variaţia tasării în funcţie de fineţea de măcinare a unui beton
vechi de 40 de ani (fracţia sub 4 mm de la concasare), cu care s-a înlocuit 20% din
ciment, comparativ cu tasarea mortarului etalon preparat cu acelaşi ciment (cem I
32,5R), fără înlocuire.
Folosind drept agregate diferite materiale (sortate) provenind din demolări de zidărie,
s-au preparat betoane, folosindu-se următoarele dozaje :
Compoziţia betonului:
0 - 2 mm 23 - 30 %;
2 - 4 mm 15 - 25 %;
4 - 8 mm 20 - 30 %;
8 - 16 mm 28 - 35 %.
24
realizarea de betoane, deoarece BCA-ul este sfărâmat în betonieră, modificându-se
fracţia de agregat fin.
25
inert). Activitatea hidraulică a făinii din cărămizi cu goluri verticale (HLz) este
superioară comparativ cu făina din cărămidă clincherizată (KMz) şi este
cvasicomparabilă cu activitatea unei cenuşi de termocentrală. În plus, cimenturile cu
adaos de spărturi de cărămidă la măcinare, datorită activităţii puzzolanice a acesteia,
conţin cantităţi de Ca(OH)2 sensibil mai mici în piatra de ciment întărită, comparativ
cu cimentul portland singur.
Informaţii în acest sens sunt cuprinse şi în lucrarea. S-a testat influenţa unor adaosuri
la măcinarea cimentului (în proporţie de până la 30%) asupra proprietăţilor de întărire
ale cimenturilor mixte rezultate.
26
S-a observat că, adaosuri de 10% materiale din demolări de zidărie la măcinarea
cimentului, practic nu modifică proprietăţile de întărire ale acestuia iar scăderile de
rezistenţă constatate la acest termen pentru adaosuri de 20% materiale din demolări,
nu mai sunt vizibile după 90 zile de întărire. O asemenea constatare este în bună
concordanţă cu caracterul puzzolanic al diferitelor tipuri de cărămidă.
În figura 11 este prezentată influenţa unui adaos de 20% beton vechi, măcinat, la
ciment asupra rezistenţei la compresiune pe mortare întărite 7, 28 şi 90 zile.
Fineţea de măcinare a betonului vechi este apreciată prin rezidiul pe sita de 63 m.
Se constată că:
rezistenţa mortarelor din ciment cu adaos de 20% beton vechi măcinat este sensibil
mai mare comparativ cu rezistenţa mortarului din ciment cu 20% material inert
(vezi tabelul din stânga jos a figurii 8);
creşterea fineţei de măcinare a betonului vechi (diminuarea rezidiului pe sita de 63
m), determină creşterea rezistenţei la compresiune a mortarelor, ceea ce
sugerează participarea fracţiunilor fine de beton la formarea structurii de întărire.
27
Figura 11 - Influenţa fineţei de măcinare a adaosului de 20% beton vechi la ciment
asupra rezistenţei la compresiune a mortarelor
Tabelul 35
Caracteristici Etalon Beton Beton Beton Beton Beton
RC1 RC2 RC3 RC4 RC5
Rezistenţă la 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2
2
compresiune (N/mm )
după:
7 zile 28 29 31 34 28 28 27 27 31 32 29 30
28 zile 38 38 40 41 37 38 36 38 41 44 41 42
Notă: Compoziţia betoanelor este identică cu cea prezentată în tabelul 30.
28
Figura 12 - Influenţa clasei de beton vechi folosit ca agregat, asupra rezistenţei la
compresiune la 28 zile a betonului preparat cu asemenea agregat
29
În concluzie, se poate afirma că, din beton vechi de clasă superioară B25 - B45, se pot
prepara agregate care pot fi folosite, fără precauţii suplimentare, la prepararea de
betoane B15 - B25. Trebuie menţionat că betonul vechi este lipsit de mortar (de
tencuială) sau alte impurităţi.
Ponderea pietrei de ciment din granulele de beton vechi este de mare importanţă,
creşterea sa având efect pozitiv asupra rezistenţelor mecanice, inclusiv datorită
diminuării absorbţiei de apă de către agregatul din beton vechi.
Reciclarea materialelor provenite din construcţii depinde de mai mulţi factori, dintre
care cei mai importanţi sunt:
Existenţa unei cantităţi suficiente de deşeuri în zonă pentru a permite reciclarea lor;
Să existe o piaţă de desfacere a materialelor reciclate în zonă;
Costul depozitării la depozitul de deşeuri;
Stimulente pentru reciclare.
Evaluarea cantităţii de deşeuri din construcţii care va rezulta într-o anumită zonă,
trebuie să se facă în funţie de planul de sistematizare existent, de prognozele privind
investiţiile pe termen scurt şi mediu care se vor face pentru zona respectivă şi de
tipurile de deşeuri provenite din construcţii şi demolări/dezafectări. Aceste elemente
vor oferi şi informaţii privind potenţialul pieţii de desfacere a materialelor recoclate în
zona respectivă. În general, tipurile de deşeuri rezultate pot fi clasificate după cum
urmează:
Demolarea întregii clădiri, structuri sau a unor dotări, ca urmare a învechirii sau în
vederea înlocuirii lor;
30
Demolarea selectivă a clădirilor, structurilor;
Demolarea clădirilor ca urmare a unor dezastre naturale cum ar fi: cutremure,
tornade, uragane sau inundaţii.
Betonul cu agregate din beton reciclat este, de regulă, mai scump decât betonul cu
agregate de balastieră, din cauza controlului calitativ suplimentar. Din acest motiv,
sunt necesare adoptarea unor serii de măsuri de stimulare a refolosirii deşeurilor din
demolări ca agregate în betoane noi, în paralel cu limitarea producţiei de materii
prime naturale. Totodată, este necesară rentabilizarea operaţiilor de reciclare a
materialelor provenite din demolări (concasare, sortare etc.). astfel încât acestea să fie
profitabile pentru firma care le execută, iar taxele de depozitare să fie atractive pentru
cel ce produce deşeurile. Taxa percepută de cel care reciclează materialul trebuie să
fie mai mică decât taxa pentru depozitarea la depozitul de deşeuri, dar suficientă
pentru a acoperi costurile pentru prelucrarea materialului în scopul utilizării lui într-un
nou proces de producţie. Manipularea artificială a taxelor de către municipalităţi este
făcută deseori în scopul încurajării reciclării produselor.
CONCLUZII
32
ANEXE
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
PROIECT O.M.
56
NOTĂ DE FUNDAMENTARE
Tipurile de deşeuri generate pe teritoriul ţării sunt clasificate după cum urmează:
- deşeuri municipale şi asimilabile: totalitatea deşeurilor generate, în mediul urban şi
în mediul rural, din gospodării, instituţii, unităţi comerciale şi prestatoare de servicii
(deşeuri menajere), deşeuri stradale coletate din spaţii publice, străzi, parcuri, spaţii
verzi, deşeuri din construcţii şi demolări, nămoluri de la epurarea apelor uzate
orăşeneşti;
- deşeuri de producţie: totalitatea deşeurilor generate din activităţile industriale; pot fi
deşeuri de producţie nepericuloase şi deşeuri de producţie periculoase;
- deşeuri generate din activităţi medicale: sunt deşeuri generate în spitale, policlinici,
cabinete medicale şi se împart în două categorii: deşeuri medicale periculoase care
sunt cele infecţioase, înţepătoare-tăietoare, organe anatomo-patologice, deşeuri
provenite de la secţiile de boli infecţioase etc. şi alte deşeuri exclusiv cele menţionate
mai sus, care intră în categoria deşeuri asimilabile.
57
ORDIN nr. ......din .......pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control
a depozitarii deseurilor provenite din constructii si demolari, in vederea
valorificarii lor, in conformitate cu obiectivele strategice generale pentru
gestionarea deseurilor, prevazute in H.G. 1470/2004
Scop şi obiectiv
Scopul acestui O.M. este acela de a crea cadrul necesar valorificarii potentialului util
din deseurile provenite din constructii si demolari.
Obiectivul este reducerea ponderii deseurilor provenite din constructii si demolari, din
totalul deseurilor depozitate.
Art. 1
(1) Depozitarea deseurilor provenite din constructii si demolari, in vederea
valorificarii lor este supusa unei proceduri de reglementare si control stabilite prin
prezentul act normativ.
(2) Procedura de reglementare si control a depozitarii deseurilor provenite din
constructii si demolari, in vederea valorificarii lor, se aplica deseurilor provenite din
constructii si demolari prevazute în anexa nr. 2 la Hotarârea Guvernului nr. 856/2002
privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzând deseurile,
inclusiv deseurile periculoase.
Art. 2
(1) In conformitate cu H.G. 856/2002, categoriile de deseuri inerte, provenite din
constructii si demolari, la care se refera prezentul ordin sunt:
- beton (pozitia 17 01 01)
- caramizi (pozitia 17 01 02)
- tigle si materiale ceramice (pozitia 17 01 03)
- amestecuri de beton, caramizi, tigle si materiale ceramice (altele decat cele
specificate la pozitia 17 01 06)
- lemn (pozitia 17 02 01)
- sticla (pozitia 17 02 02)
- materiale plastice (pozitia 17 02 03)
- asfalturi cu continut de gudron de huila (pozitia 17 03 01)
- cupru, bronz, alama (pozitia 17 04 01)
- aluminiu (pozitia 17 04 02)
- plumb (pozitia 17 04 03)
- zinc (pozitia 17 04 04)
- fier si otel (pozitia 17 04 05)
- staniu (pozitia 17 04 06)
58
- amestecuri metalice (pozitia 17 04 07)
- cabluri, altele decat cele specificate la 17 04 10 (pozitia 17 04 11)
- pamant si pietre, altele decat cele specificate la 17 05 03 (pozitia 17 05 04)
- deseuri de la dragare, altele decat cele specificate la 17 05 05 (pozitia 17 05 06)
- resturi de balast, altele decat cele specificate la 17 05 07 (pozitia 17 05 08)
- materiale izolante, altele decat cele specificate la 17 06 01 si 17 06 03 (pozitia 17 06
04)
- materiale de constructie pe baza de gips, altele decat cele specificate la 17 08 01
(pozitia 17 08 02)
- amestecuri de deseuri de la constructii si demolari, altele decat cele specificate la 17
09 01, 17 09 02 si 17 09 03
(3) Deseurile prezentate la alineatele (1) si (2) sunt generate de urmatoarele activitati:
- demolarea unei constructii;
- realizarea unei constructii noi;
- renovarea unei constructii;
59
- repararea drumurilor si a podurilor;
- dragare;
- dezastre naturale.
Art. 3
(1) In cadrul depozitelor de deseuri periculoase si a depozitelor de deseuri inerte se
vor amenaja spatii separate pentru depozitarea deseurilor provenite din constructii si
demolari, in vederea decontaminarii, reciclarii si valorificarii lor ulterioare.
(2) In situatiile in care in urma demolarii unor constructii rezulta cantitati insemnate
de deseuri, reciclarea si sortarea acestora se poate face pe santier, urmand ca
materialele inerte reciclate sa fie utilizate la amenajarea noilor utilitati in zona
demolata, sau sa fie valorificate la firmele de profil.
(3) Materialele contaminate cu substante periculoase vor fi transportate la depozitul
de deseuri periculoase, in vederea depozitarii lor in sectorul special amenajat.
Art. 4
(1) Autoritatile administratiei publice locale vor stabili sectoarele din cadrul
depozitelor de deseuri, in care se va amenaja depozitul pentru deseurile provenite din
constructii si demolari.
(2) Deseurile sortate, provenite din constructii si demolari care sunt inerte, sunt
acceptate in sectoarele amenajate in depozitele de deseuri inerte fara testare si
analizare, conform Ordinului 867/2002.
(3) Deseurile sortate, provenite din constructii si demolari contaminate cu substante
periculoase, sunt acceptate in sectoarele amenajate in depozitele de deseuri
periculoase daca se cunoaste tipul substantei periculoase cu care este contaminat.
Deseurile de acelasi sortiment sunt depozitate in sectoarele amenajate in depozitele de
deseuri periculoase in functie de tipul substantei cu care sunt contaminate.
Art 5
(1) La eliberarea autorizatiilor de construire sau de demolare, vor fi cuprinse si
reglementari privind regimul deseurilor rezultate.
(2) Obligatiile si raspunderile proprietarilor si proiectantilor privind postutilizarea
constructiilor sunt stipulate in H.G. 766/1997.
Art. 6
(1) Transportul deseurilor provenite din constructii si demolari se va face in
conformitate cu prevederile Ordinului 215/2004.
(2) In scopul stimularii investitiilor in domeniul reciclarii deseurilor provenite din
constructii si demolari, autoritatile locale pot acorda facilitati fiscale pentru firmele
care gestioneaza aceste categorii de deseuri.
60