DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE

+ zoom DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE

Galerie foto (1) Incepand de astazi, vreme de cateva saptamani, portalul DESCOPERA.ro te invita sa urmaresti un nou serial de articole maratonul Descopera Fenomenele Paranormale, prin intermediul caruia vom investiga impreuna cu tine cele mai bizare si mai neintelese credinte, intamplari si evenimente care ne-au bantuit istoria. Fenomenele paranormale exista inca de la aparitia omului, l-au insotit din timpuri imemoriale, de-a lungul Antichitatii si a Evului Mediu, pana in prezentul supertehnologizat, iar faptul ca nici macar astazi, in epoca post-industriala si hi-tech, numarul celor care cred in inexplicabil nu s-a redus, ci devine din ce in ce mai mare, ne indeamna sa tratam paranormalul ca pe un fenomen cat se poate de real, cel putin din punct de vedere sociologic si cultural.

Preambul: Taramurile nestiutului

Termenul paranormal este o vasta umbrela pentru toata varietatea de fenomene neintelese, neobisnuite, neacceptate si inexplicabile din punct de vedere stiintific. Opiniile fata de manifestari stranii s-au modificat de multe ori de-a lungul timpului, dar relatarile asupra fenomenelor in sine au ramas surprinzator de consecvente. Iar validarea si acceptarea paranormalului este inca subiect de dure

controverse intre sustinatorii sai si sceptici. Se cunoaste cu siguranta ca o buna parte a fenomenelor catalogate initial drept paranormale sunt simple mituri si legende populare, care au rodit din numeroase seminte oculte raspandite in folclorul universal, acelasi folclor care a produs zane, zmei, balauri sau zburatori. Alte asa-zise fenomene sau dovedit, mai apoi, simple escrocherii puse la cale de sarlatani care au profitat si inca profita de naivitatea si lipsa de cunoastere a numerosi indivizi creduli. In schimb, pentru o buna parte a intamplarilor stranii nu s-a gasit niciun fel de explicatie (CITESTE LA SFARSITUL ARTICOLULUI SUMARUL MARATO NULUI)
Nimic straniu pana la acest punct, pentru ca in mod paradoxal, irationalul in formele sale cele mai inspaimantatoare are o putere de fascinatie imposibil de egalat. Cu atat mai mult cu cat acum cateva sute de ani, nu numai oamenii catalogati cu puteri paranormale, dar si cei cu handicapuri fizice, banale pete pe corp, sau pur si simplu indivizi de o alta religie, sfarseau pe ruguri. In zilele noastre insa, fenomenul paranormal este pe nedrept impins intr-un ungher al cunoasterii de catre rationalismul arid al asa zisei stiinte oficiale, confruntata ea insasi cu tehnologizarea galopanta. In fond, de-a lungul istoriei, paranormalul a fost extras si s-a manifestat ca forma a ocultismului, o stiinta secreta staveche care incearca sa studieze si sa decripteze pentru initiati semnele care ne vin dintr-o lume ascunsa, launtrica, de dincolo de efemer si de corporalitate. Manifestare a ocultului si evidenta a sa, paranormalul a fost aspru ostracizat si aruncat sub cortina obscurului pentru ca vreme de sute de ani a indraznit sa conteste viziunea asupra lumii impusa de toate formele de dictatura pe care le-a cunoscut acest Pamant, de la cea religioasa la cea politica. Cu toate acestea, in cea mai mare parte a istoriei cunoscute, oamenii au incercat sasi ghiceasca viitorul, si-au ghidat viata dupa semne, s-au consultat cu forte obscure si au gasit explicatii pentru toate evenimentele din vietile lor, de la cele mai neinsemnate la cele vitale, mai degraba intr-un taram situat Dincolo, intr-o lume a Magiei si a esoterismului, decat in cel de Aici. O multime de astfel de credinte, de la zodiac la diverse traditii si superstitii supravietuiesc nealterate inclusiv in zilele de astazi si probabil o vor face pentru totdeauna, intrucat inexplicabilul fie ca vorbim despre credinte, divin si viata de apoi, fie despre vrajitorie sau destin face parte in mod intim din natura umana si este greu de crezut ca homo sapiens, cel putin asa cum il cunoastem, ar putea candva trai fara ele. Asa cum ne-au demonstrat numerosi cercetatori si ganditori (Sigismund Freud, Mircea Eliade sau Umberto Eco), intamplarile magice si credintele irationale se manifesta la fel de pregnant in societatea moderna si post-moderna chiar si la cei mai sceptici indivizi numai ca cele mai multe o fac sub o forma mascata fata de originalul antic, o forma concordanta cu timpurile in care traim. Ca de obicei, in acest maraton marca DESCOPERA.ro ne vom pastra un ton obiectiv,

expunand faptele si lasandu-te pe tine sa tragi concluziile. In urma cu vreo suta si ceva de ani, unul dintre cei mai pasionati cercetatori ai fenomenelor paranormale, Charles Hoy Fort, strangea in jurnalele sale nu mai putin de 40.000 de intamplari si evenimente inexplicabile. Numerosi sceptici de la diletanti, la respectabili oameni de stiinta s-au grabit sa-l ia in deradere si sa expedieze asa-zisele dovezi. Altii, insa, le-au analizat obiectiv, iar astfel s-a nascut stiinta parapsihologiei si perinormalul, un termen mai putin cunoscut aplicat fenomenelor paranormale studiate si acceptate de comunitatile stiintifice. Cel mai celebru exemplu vizeaza insasi campurile electromagnetice (EMF) negate de stiinta pana in anul 1939, cand Semyon Kirilian a reusit sa fotografieze pe un cadru special aura corpului uman. Alta ramura a perinormalului include ciudateniile medicale care la inceput au inflamat lumea medicinei, dovedindu-se apoi simple fenomene originate de labirintul geneticii. Un exemplu tipic este cel al Barbatului gravid din Nagpur, India. Cand echipa de medici chirurgi i-au extras ceea ce ei considerau a fi o tumoare gigant, care-i dadea omului aspectul hilar de barbat insarcinat, a gasit in schimb o fiinta omeneasca in abdomenul nefericitului! Ceea ce s-a crezut initial un caz paranormal s-a dovedit drept unicul caz inregistrat de Fetus in fetus Fratele geaman al barbatului s-a dezvoltat in abdomenul acestuia. Timp de 36 de ani! In acelasi registru, dar la polul opus avem metanoia care defineste fenomenele fizice ale misticismului. Miracole inexplicabile savarsite de profetii, sihastrii, samanii si sfintii tuturor religiilor. Pentru a te familiariza un pic cu ceea ce iti vom oferi in aceasta luna, am alcatuit mai jos un scurt dictionar al celor mai spectaculoase fenomene paranormale. MATERIALIZAREA Definitie: Materie creata din nimic, care apare de niciunde. Mediumii autentici ai secolului trecut pretindeau ca pot materializa forme fizice din ectoplasma formatiunea luminoasa emanata din propria aura corporala. Forme care apoi prindeau contur putand fi masurate si chiar cantarite. Unele s-au dovedit a fi trucate grosolan, dar pentru celelalte nu s-au gasit explicatii. Marte Braud, o frantuzoaica de origine algeriana a fost investigata in Algeria de catre Charles Richet, castigator al premiului Nobel in psihologie, iar ulterior la Paris, in conditii stricte de laborator, in compania baronului Schremer-Notzing, mare teosof si pasionat al parapsihologiei. Cercetatorii stupefiati au fost martori la aparitia graduala a materiei din mainile Martei. Fara indoiala, cel mai celebru medium materializator din zilele noastre ramane brazilianul Carlos Mirabelli, capabil sa produca forme-gand ale persoanelor decedate care pot fi chiar atinse inainte de a se dematerializa. Socant este faptul ca reuseste acest fenomen in timpul zilei, fara nici un fel de ritual, in laboratoare de fizica, sub conditiile dure puse de cercetatorii-examinatori germani, si chiar legat cobza de un scaun. Unele dintre aceste experimente au fost prezentate in filme documentare de diverse televiziuni prestigioase, printre care CNN, TV 5 sau chiar National Geographic. CLARVIZIUNEA Definitie: Obtinerea de informatii (adesea de la mari distante) prin intermediul mintii.

Cel mai cunoscut caz de clarviziune este cel al lui Emmanuel Swedenborg. Pe data de 19 iulie 1759, aflat in orasul Goteborg, acesta a descris in detaliu evolutia unui incendiu dezastruos care a devastat Stockholm-ul aflat la mai bine de 400 kilometri distanta. La ora sase dupa amiaza, le-a spus celor din jur ca incendiul s-a declansat, la opt focul s-a extins pana aproape de propria casa. Doua zile mai tarziu, un mesager din Stockholm a confirmat fiecare detaliu descris de Swedenborg. Mai aproape de timpurile noastre, alt cunoscut clarvazator a fost Gerald Croiset care a colaborat cu politia olandeza in cazurile multor persoane disparute intre anii 1950 si 1960. PRECOGNITIA Definitie: Clarviziune care presupune si perceptia unor evenimente care se vor intampla in viitor. Predictiile lui Nostradamus referitoare la Revolutia franceza sunt binecunoscute. Mai putin cunoscute sunt previziunile americanului William Cox. In anul 1950, el a prezis cu o precizie inspaimantatoare zece accidente de tren, a dat indicii exacte despre nume de gari, chiar si numele supravietuitorilor. In 1898, mediumul Morgan Robertson publica nuvela Futility, in care descrie un monstru metalic al apelor denumit Titan, cel mai mare construit de oameni. A fost descris ca avand nouasprezece compartimente si ca va fi distrus de un iceberg la prima sa traversare a Atlanticului. Ceea ce s-a intamplat 14 ani mai tarziu. RADIESTEZIA Definitie: Detectarea de resurse minerale, tuneluri sau cursuri de apa subterane, prin metode paranormale. Puscasii marini americani au beneficiat de serviciile unor radiestezisti pentru detectarea tunelurilor folosite de trupele Vietcong in timpul razboiului din Vietnam. In anul 1970, un radiestezist a fost oficial angajat si de Ministerul Agriculturii din Canada. Compania multinationala farmaceutica Hoffmann-LaRoche angajeaza un radiestezist si un expert Feng Shui de fiecare data cand isi deschide o reprezentanta intr-o noua tara. Intrebat de ce, purtatarul de cuvant al companiei, Peter Treadwell declara inca din 1980 ca este normal sa folosesti orice metoda profitabila, indiferent daca este recunoscuta sau nu de comunitatea stiintifica, iar radiestezistii si-au meritat fiecare cent. PSIHOKINEZIA Definitie: Proiectia energiei psihice pentru a muta obiecte sau a influenta materia. Testarea in laborator a ceea ce se numeste micro-PK, adica abilitatea oamenilor de a influenta evenimente chiar la nivel subatomic sau de quantum a fost analizata statistic, sansa ca aceasta sa se intample cu ajutorul unic al puterii mintii a fost declarata de 100 000 de milioane, de milioane, de milioane, de milioane, de milioane la unu! Cu toate acestea, cazul israelianului Uri Geller este notoriu. Un experiment celebru al sau este cel efectuat la Naval Surface Center din Maryland, unde Uri a reusit sa schimbe forma unei bare de nirinol. O performanta pentru care este nevoie de o temperatura de 483 grade Celsius. Uri Geller si-a folosit doar mintea.

POLTERGEIST Definitie: Fantoma violenta in limba germana, termenul se refera la miscarea obiectelor efectuata de forte necunoscute si adesea asociata cu un loc anume (case parasite, castele, locatii in care s-au petrecut tragedii si acte violente). Investigatiile pasionatilor au descoperit ca, adesea, adolescentii isi folosesc inconstient un anume gen de concentrare psihica in aceste evenimente, astfel ca, in prezent, parapsihologii cred ca fenomenul este o forma de psihokinezie exteriorizata, in stransa legatura cu tulburarile emotionale ale adolescentilor. Presa franceza relata in 1989 despre o casa din Paris asaltata in fiecare noapte de o ploaie de pietre venita de niciunde. Politia a impanzit zona cu camere video si a organizat patrule cu caini, cu toate acestea nimic nu a putut fi descoperit sau inregistrat. In 1967, biroul unui avocat din Rosenheim, Germania a devenit faimos pentru efectele sale de poltergeist: becurile se spargeau de la sine, peretii se crapau, usile se tranteau cu zgomot, toate acestea sub privirile neputincioase si ingrozite a sute de martori. Investigatorii (incluzand politisti, profesori universitari si mediumi) au filmat farfurii sarind de pe masa, tablouri ce sareau singure de pe pereti si obiecte care se miscau singure. O tanara studenta de 19 ani se pare ca producea toata tevatura absolut inconstient: cand ea a fost inlaturata din birou, straniile manifestari au incetat definitiv. LEVITATIA Definitie: Capacitatea de a sfidea gravitatia si de a pluti sau chiar zbura fara nici un sprijin exterior. Istoria religioasa a omenirii abunda de relatari cu privire la persoane care, aflate intr-o fervoare religioasa sau in extaz divin, au plutit desupra pamantului. Mai aproape de zilele noastre, cercetatoarea si calatoarea Alexandra David Neel a studiat si certificat cazul Lun Gon Pa, mesageri din Tibet special antrenati intr-o forma specifica de Yoga tibetana si folositi pentru a transmite mesaje intre lamaseriile aflate la mare distanta intre ele, de-a lungul imensului podis tibetan. De asemenea, alt cercetator, Harry Kellar, a fost stupefiat cand a fost martor la transa unui vraci Zulu care, in 1870, a plutit la 1 metru deasupra solului. In 1882, Kellar l-a provocat pe faimosul medium John Enlington la o performanta asemanatoare. Enlington a reusit sa leviteze doar la 30 de centimetri in aer. INCOMBUSTIBILITATE Definitie: Imunitatea fizica la foc sau arsuri. Mersul pe foc este unul dintre cele mai importante rituri de initiere la populatiile traditionale, fiind descoperit pe aproape toata suprafata globului din India in Japonia si din Amazonia in Africa. A fost practicat pana in anii 1940-1950 si de calusarii din Romania, iar in prezent se intalneste si la unele comunitati izolate de sorginte traca din Bulgaria si Grecia. Colonelul Michael Gudgeon, a fost invitat in anul 1899 la o ceremonie de mers pe foc in Noua Zeelanda. Vraciul Maori si-a proiectat mana sau forta spirituala asupra lui Gudgeon si a prietenilor sai, toti au mers peste stratul de

carbuni aprinsi fara sa pateasca cea mai mica arsura. Forta mintii nu trebuie nici ea ignorata, sub hipnoza o persoana se poate arde serios chiar daca i se pune o bucata de gheata in palma, daca in prealabil i s-a spus ca tine in mana un carbune incins. Reciproca este de asemenea perfect valabila.

DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE Preambul. Descopera Fenomenele Paranormale Episodul 1. Fantomele si noaptea mortilor vii Episodul 2. Reincarnarea, ADN-ul spiritului Episodul 3. De vorba cu spiritele Episodul 4. Ghicitul sau divinatia Episodul 5. Top 10 sceptici "convertiti" la paranormal Episodul 6. Vampirii, monstrii constiintei noastre Episodul 7. Experientele de dupa moarte - amintiri din casa mortilor Episodul 8. Sport la "frontiera" paranormalului Episodul 9. Iulia Hasdeu - genialul copil al culturii romane & viata de apoi Episodul 10. Levitatia - stiinta pura sau posedare demonica? Episodul 11. Enigmele deja-vu sau amintirile despre viitor Episodul 12. Top 10 fotografii paranormale Episodul 13. Poltergeist - latura intunecata a paranormalului Episodul 14. Ce se afla in padurea Baciu? Episodul 15. Vindecarile miraculoase Episodul 16. Vrajitoria - cu duhurile la vorbitor Episodul 17. Exorcismul - la limita ratiunii Episodul 18. Postul misticilor - la masa cu Dumnezeu

Episodul 20. Locuri misterioase din Romania Episodul 21. Stigmatele - miracolul ranilor divine Episodul 22. Deochiul - privirea care secatuieste Episodul 23. Telepatia - misterioasa comunicare fara de cuvinte Episodul 24. Telekinezia - puterea de a misca lumea din loc Episodul 25. Calatoriile astrale - drumuri catre alte lumi Episodul 26. Combustia umana spontana - focul launtric Episodul 27. Topul fenomenelor paranormale 2008-2009 Episodul 28. Voodoo, religia tuturor sfintilor Episodul 29. Premonitia - priviri aruncate in viitor Episodul 30. Calatoria in timp Episodul 31. Galceava savantilor sceptici cu pasionatii paranormalului

Fantomele & noaptea mortilor vii

+ zoom Fantomele & noaptea mortilor vii

Galerie foto (9) Probabil este fenomenul paranormal cel mai cunoscut si cel mai raspandit din lume, avand in vedere ca fiecare civilizatie se mandreste cu fantomele sale si de secole se inregistreaza astfel de aparitii pe intreg mapamondul... Cuvantul fantasma (fantoma) deriva din grecescul "phinesthai" si inseamna a aparea, in sensul aparitiei rapide a unei persoane, animal sau obiect, si disparitiei la fel de precipitate. Dincolo de motivatia materializarii lor, este interesant si modul in care o fac: uitati pentru un moment de fantomele clasice in cearceafuri sau cavalerii fara cap; o sumedenie de astfel de aparitii sunt entitati invesmantate in haine de epoca sau iau forma de vapori, vanturi reci, globuri de lumina. De asemenea, exista si fantome ale elementelor, cunoscute deja din antichitate, ce populeaza aerul, apa, padurile, fluviile, lacurile; aflate intr-o "conexiune" totala cu natura, in general invizibile, dar cu posibilitatea de a lua chip uman (vezi fata morgana, gnomii, elfii, sirenele sau nimfele), aceste figuri au imbogatit panorama mitologiei minore. Jung teoretiza ca ar fi de-a dreptul "elemente arhaice ale inconstientului colectiv". In Occident,

se poate spune ca acest fenomen a fost inaugurat de fotografia paranormala, iar cazuistica existenta este fara nicio umbra de indoiala una imensa, si intr-o continua crestere. Manifestarile sunt insa felurite si imbraca aspecte atat de diferite intre ele incat a vorbi despre o clasificare a acestor cazuri este un subiect foarte delicat. Si totusi, o subdivizare principala separa fantasmele subiective de cele obiective: primele se arata unei singure persoane, motiv pentru care exista dubiul ca ar fi mintea acesteia cea care a dezvoltat imaginea, ca intr-un vis; in cadrul celei de-a doua, lucrurile se complica intrucat terte persoane sunt "convocate".

Fantomele nu sunt simpla inchipuire ori aberatie a mintilor bolnave, scrie Petru Comanescu in cartea sa "Parapsihologia". In opinia autorului, nu putem sa nu admitem ca (in anumite situatii) fenomenul "fantomelor" s-a manifestat realmente. Mai ramane sa intelegem si de ce.

Pe cat se pare, orice incercare de a da o explicatie acestui fenomen se bazeaza pe teoria reincarnarii. Lasand la o parte exagerarile grosolane si simpliste, spune Comanescu, reincarnarea nu e o idee de lepadat. Un astfel de model ciclic al vietii presupune faptul ca materia nu e niciodata distrusa, se reintoarce in "sistem" pentru a reaparea mai tarziu. Din aceasta perspectiva, materia organica, vie, s-ar resuscita sub aceeasi forma, cu acelasi tipuri de comportament, intr-un proces de reincarnare. Lasand la o parte genetica, potrivit careia memoria speciei se conserva prin informatiile stocate intracelular si vehiculate prin AND si ARN, lasand la o parte si clonarea, specialistii in parapsihologie cred ca oamenii poseda si un alt tip de memorie: cea numita "memoria aurei", fenomen numit si "efectul fantoma". Iar fantomele viilor sau ale mortilor ar conserva adesea tocmai memorii bioenergetice, forme de bioenergie capabile sa "inmagazineze" forma organismului viu. "Din toate datele pe care le posed rezulta ca aceasta actiune conservata continua si dupa ce organismul nu mai este viu. Nu stiu ce este bioenergia, dar se pare ca ea nu piere", spune pe sleau autorul Parapsihologiei.

Bantuitii
O incercare de a trece in revista cazurile autentice de aparitii ale fantomelor este lucrarea lui Ernesto Bozzano intitulata "Fenomene de bantuire" unde, in total, autorul retine 374 de cazuri. Gratie acestora, mai tarziu, Rene Sudre va opera o sistematizare a caracteristicilor acestui capitol din parapsihologie, identificand patru trasaturi principale: fenomenele de bantuire sunt legate de o zona foarte limitata, cladire, camera sau obiect; nu par a necesita prezenta unui medium; sunt in genere persistente, dar nu neaparat si periodice si au legatura, de cele mai multe ori, cu un eveniment tragic sau o moarte. Mai exista si o a cincea trasatura - asa-numitul "automatism al fantomelor", analizata de Colin Wilson in 1971, potrivit careia fantomele mortilor ar reveni in locul unde au trait si ar repeta simulacrul actelor comise in viata (victima unei crime sau a unui accident ar aparea cu bratele intinse si cu chipul schimonosit de groaza, asasinul condamnat ar geme si ar implora iertarea, etc).

Faptul ca fantomele apar in urma unui eveniment tragic sau a unei morti violente este explicat de ocultisti prin aceea ca atunci are loc o emisie masiva de bionergie; iar realitatea ca totusi, foarte putine asasinate sau accidente genereaza materializari de fantome este explicat de acestia prin aceea ca numai "sufletele inferioare" sau

"nenorocite" se reintorc sa bantuie pamantul: unii au savarsit greseli grave pe timpul vietii si doresc sa le indrepte, altii sunt tinuti in loc de afectiunea fata de persoane aflate in viata sau chinuite de constiinta datoriei neimplinite. Din punctul de vedere al parapsihologilor, materializarea fantomelor s-ar datora unui subiect indepartat sau unuia ignorat: subiectul ignorat fiind acel individ cu puteri paranormale care nu-si cunoaste inzestrarea - el percepe (inconstient) energia stocata si o materializeaza prin teleplastie si prozopopeza spontana -, in timp ce subiectul indepartat ar fi individul bine dotat din punct de vedere paranormal, dar aflat la distanta; acesta din urma trebuie sa aiba capacitatea perceptiei extrasenzoriale, precum si forta de a realiza teleplastia, acesta din urma fiind echivalenta cu materializarea fantomei.

Noaptea mortilor vii

Zguduitorul aspect constituit de aparitia fantomelor defunctilor reprezinta o tipologie ce pare a fi corelata unor factori mentali (telepatie, vis) sau unor cunostinte personale (ganditi-va la aparitia unor rude sau cunostinte decedate care va trimit mesaje). La momentul actual, una dintre explicatiile acreditate este ideea ca aceasta tipologie specifica de fenomene ar fi un soi de "amintire" a cuiva care a trait vreme de multi ani intr-un loc, facand intodeauna aceleasi lucruri; nu se stie exact cum, dar ele au ramas "intiparite" ca pe o banda magnetica. Urmarind acelasi exemplu al benzii magnetice se poate imagina ca viata, dar mai ales timpul, asa cum percepem, nu ar fi decat o linie dreapta printre alte linii drepte (ce reprezinta alte dimensiuni, asadar alte lumi) si daca dintr-o ratiune necunoscuta si incontrolabila una dintre aceste linii ar suporta o usoara si temporara interferenta (cum ar fi de tip magnetic), cele doua dimensiuni ce ar intra in coliziune, ar genera ceea ce numim fantoma. Nu e exclus ca aceasta ipoteza, in masura in care ar fi si validata, sa stea la baza multor alte fenomene bizare.

Fantasmele nascute doar prin intermediul sedintelor de spiritism, asadar cu ajutorul unui medium sunt de cele mai multe ori rude decedate ale unuia dintre cei prezenti. Se infatiseaza sub diferite forme: siluete luminoase cu chipuri bine definite, de la maini la fata si pana la brate create din ectoplasma (substanta spirituala pe care spiritistii sustin ca ar emana-o mediile in timpul transei). Nu lipsesc totusi nici cazurile de fantome ale unor persoane necunoscute celor prezenti la sedinta de spiritism. Aceasta tipologie de fantome este, de altfel, si cea mai suspectata de sarlatanie intrucat in decursul timpului numeroase astfel de sedinte au rezultat a fi trucate si, in consecinta, fenomene

precum formele ectoplasmatice au reiesit a fi doar produse ale credulitatii umane. De asemenea, unii cercetatori ai acestui domeniu sunt tentati sa afirme ca nu poate fi credibila marturia aparitiei unui decedat din partea unui martor aflat la curent cu faptul ca persoana in cauza a murit, pentru ca mintea umana dispune de o imaginatie bogata, iar stresul, durerea sau oricum perioadele de tensiune deosebita din viata oricui pot declansa dereglari psihice. Exista totusi si cazuri in care un subiect asista la o aparitie despre care va descoperi ulterior ca apartine unui defunct. Daca vrei sa scapi de-o fantoma, cred specialistii, cel mai simplu mod este sa pleci tu; o astfel de fantoma "domestica" nu va pleca nicicum din casa "bantuita", intrucat prezenta ei depinde strict de zona respectiva. Acest fenomen se numeste "influenta locala". In opinia lui Petru Comanescu, chestiunea "influentei locale" aminteste de experienta senzitivilor, acele persoane dotate cu perceptie extrasenzoriala, si pare sa contureze o ipoteza: obiectele se pot "incarca psihic", ele pot acumula o parte din bionergia persoanei care le-a utilizat o perioada mai lunga. De asemenea, ele corespund categoriei de fantasme obiective si sunt rare cazurile in care aceste fantome chiar au intrat intr-o comunicare cu cei care asistau la aparitie. In timp ce spiritistii considera aceste entitati ca fiind o tipologie legata inca de lumea materiala, de vechile lor obiceiuri si care, mai ales, nu realizeaza ca au trecut in lumea de "dincolo", Comanescu scrie ca fantomele care bantuie pe trasee fixe si limitate constituie tocmai manifestari ale bionergiei stocate in obiecte. REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE REINCARNARE IN URMATORUL EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE! Anumiti subiecti isi abandoneaza brusc personalitatea obisnuita si dobandesc o personalitate total diferita. Memoria le dispare, caracterul lor se transforma; ei au nume, idei si tendinte diferite. Noua persoana o poate cunoaste pe cea veche, dar vorbeste despre ea ca despre cineva strain, uneori ca despre un dusman. Reincarnare? Idei induse? Afla maine totul despre aceste fenomene misterioase.

Reincarnarea, ADN-ul spiritului

+ zoom Reincarnarea, ADN-ul spiritului

Galerie foto (10) Gnosticii credeau in reincarnare. Dupa cum se stie, Evanghelia dupa Ioan este impregnata cu gnosticism, iar printre Parintii Bisericii se numara remarcabili gnostici: in primul rand Origene, dar si Clement din Alexandria, ori Sfantul Ieremia. Toti acestia au fost convinsi ca spiritul se reincarneaza, teorie antica a umanitati, intalnita la egipteni, indoeuropeni si in aproape toate marile doctrine ezoterice. Abia in anul 325 d.Hr. a inceput o ampla actiune de purificare a doctrinei crestine. Imparatul Constantin cel Mare, impreuna cu mama sa, Elena, scot din Noul Testament orice referinta la ideea reincarnarii. Iar al doilea Consiliu din Constantinopol le valideaza definitiv initiativa in 553 d.Hr., declarand reincarnarea drept erezie. Desi argumentele folosite atunci erau de nivel metafizic, se pare ca un considerent foarte practic a primat: reincarnarea presupune salvarea tuturor, fie credinciosi, fie necredinciosi. Avand sansa unei noi vieti, spiritul se poate perfectiona in viitor, adica intr-o alta viata, indiferent de ceea ce face el acum. Asadar, macar teoretic, spiritul nu poate fi condamnat irevocabil, nici nu poate fi anatemizat, exceptand situatia unui pact cu Diavolul. Biserica Militanta nu are cum sa-l constranga la dreapta credinta si nici nu-l poate infricosa cu pedeapsa absoluta a iadului. Ceea ce a fost considerat intolerabil. Astfel, reincarnarea devenea erezie.

Simboluri
Putini au inteles sau inteleg mesajul lui Iisus Hristos. El anunta ferm existenta vietii de dupa moarte, anunta o Judecata, precum si o reincarnare (unica si finala) a dreptilor, numita Inviere. In ce priveste Iadul, daca tinem cont de patimile christice,

rezulta ca acesta ar putea deveni insusi Pamantul, adica viata in corp fizic, supusa nedreptatii, bolii, nevoilor si suferintei. Intoarcerea pe Pamant este o pedeapsa, o indepartare de Imparatia Cerurilor. In memorabilele versete ale invietii lui Lazar, Iisus afirma la un moment dat, adresandu-se Martei: "Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai/ Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata." (Ioan, 11; 25-26). Astfel, e limpede ca doctrina crestina pune pret pe spirit si pe viata eterna.

Ideea de reincarnare se exprima cel mai pregnant in hinduism, cu toate ca si aici ea a trecut printr-o serie de reinterpretari. Cele mai vechi texte, Vedele (Rigveda) nu pomenesc nimic despre aceasta idee. Abia in Upanishade, vechea teorie a platii a fuzionat cu ideea de reincarnare. In Upanishade, identificarea Sinelui (atman) cu Absolutul (brahman) nu poate avea loc decat daca Sinele incheie ciclul infernal al existentei (samsara), adica sirul de reincarnari succesive. Salvarea inseamna oprirea revenirilor pe Pamant si nicidecum inmultirea numarului de reincarnari, cum pretind adeptii occidentali ai unui hinduism deformat. Nu este vorba aici despre o noua nastere; omul se naste o singura data, dar nu moare cu adevarat: din reincarnare in reincarnare, el nu-si schimba decat trupul, pana ce ajunge la adevarata libertate, in

Nirvana. Principiul care dirijeaza calatoria dintr-un corp in altul este dorinta sau legea karmei. Scopul spiritualitatii hinduse este acela de eliberare de aceasta legatura karmica, pentru a se putea uni cu brahman. Prin Bakhti (curent de devotiune) se insista asupra harului divin ca unic mod de salvare. Omul nu este agentul propriei eliberari din ciclul reincarnarilor. Hinduismul culmineaza printr-o mistica a eliberarii, dar nu si prin explicarea raului si mortii prin reincarnare. Ideea de reincarnare, sub diferite forme si legi, a mai fost analizata si promovata si in culte ori curente ca Buddhismul, filosofia moderna si spiritismul precum si in randul rozicrucienilor si al antropozofilor.

Desi in prezent conceptul este mai degraba unul desuet, aceasta nu inseamna ca reincarnarea a disparut din peisaj. Ea se mentine, cel putin in credintele si istoriile oamenilor. Si exista chiar si unele relatari in acest sens- care, fireste, pot fi cu usurinta contestate - cuprinse in documente de specialitate. Destul de recent, autorii Peter si Mary Harrison au publicat o carte intitulata "The Children That Time Forgot" (Copiii pe care timpul i-a uitat), in care au strans o serie de dovezi extrem de

interesante privind cazuri tipice de "reincarnari spiritiste", dintre care cel putin cateva merita mentionate.

Mandy
Englezoaica Gillian divortase in urma unei puternice traume morale. Cea de-a doua fiica a sa, Mandy, murise imediat dupa nastere din pricina unei grave deficiente cardiace. Sfatuita de toti, Gillian a facut efortul de a-si uita complet trecutul: s-a mutat in alta localitate si s-a recasatorit in curand cu un anume George Seabrook. Au avut patru copii: Wendy, Sean, John si o fetita, nascuta in 1972, pe care au botezat-o Mandy (fiindca semana mult cu prima Mandy). Cativa ani mai tarziu, familia Seabrook face o excursie la tara, trecand intamplator prin localitatea Hunslet, acolo unde se afla mormantul lui Mandy I. Din acest moment incepe straniul: "Priveste, mami!", striga Mandy aratand cimitirul cu degetul. "Acolo m-ai ingropat si era sa cazi lesinata pe sicriul meu!" Parintii n-au reusit sa scoata niciun cuvant. Muti, se priveau amandoi cu groaza. "Fraza lui Mandy m-a cutremurat pana in maduva oaselor", isi aminteste Gillian, in timp ce George marturisea ca se simtea ca pe scaunul electric. Bineinteles, nimeni nu-i povestise micutei Mandy nimic despre prima intamplare, despre cimitir sau despre ceva in legaturea cu aceasta. Dar ea a dat si alte amanunte, unele mai curioase decat altele: a pomenit o mica bratara de argint cu brelocuri si o inscriptie, care ii fusese pusa in sicriu.

Intr-adevar, Mandy I fusese ingropata cu bratara sa, cadoul de la unul din unchi, un anume Patrick, pe care Mandy II nu-l vazuse niciodata. De altminteri, ea si-a amintit inscriptia: "Pentru scumpa mea Mandy, unchiul Patrick." Aceasta fetita va relata si alte detalii de la inmormantare, cateva necunoscute mamei, dar adeverite dupa investigatii. Ea semana ca doua picaturi de apa cu prima Mandy si era convinsa ca s-a reincarnat. La 12 ani facea urmatoarea declaratie: "Imi amintesc ca am mai fost o data Mandy. Fiindca toata lumea era atunci destul de trista din pricina bolii mele, am revenit, ca prietenii mei sa nu mai planga." Totusi, Mandy II dovedea si certe capacitati de clarviziune. Astfel, ea l-a interpelat intr-o zi pe tatal sau in legatura cu un anume Stevie, care era fericit acum pentru ca putea sa mearga. Or, George Seabrook avusese un baiat, dintr-o casnicie anterioara, numit Stephen si alintat Stevie. Acesta fusese handicapat, cu ambele picioare paralizate si murise de mult. El era un subiect tabu: George n-a pomenit nimanui din noua sa familie despre acest copil. Darul clarviziunii, foarte manifestat la Mandy II, este esential si in el se poate gasi explicatia uluitoarei ei aptitudini.

Simon Brown
Intr-un alt caz, la varsta de 5 ani, Simon Brown isi va uimi mama, declarandu-i cu seriozitate: "Mami, eu nu traiesc acum pentru prima oara. Inainte locuiam pe o nava mare, plina de panze si corzi. Dar am cazut in apa, cu capul in jos, si m-am inecat." Totusi, mama, Susan Brown, isi va reveni rapid din mirare, decretand ca micutul visase urat. Dupa catva timp, Simon reia povestea, adaugand ca apa era foarte murdara si ca se inecase impreuna cu cainele sau, de care nu s-ar fi despartit niciodata. Ulterior, intr-un moment de neatentie, baiatul scapa un borcan de dulceata care se face tandari sub ochii mamei. Inspaimantat, striga: "Aoleu! Sper ca n-o sa fiu de corvoada!" Cuvantul "corvoada" va produce o revolutie in familia Brown. Nimeni nu-l cunostea. Micutul Simon explica: era o pedeapsa aplicata marinarilor care greseau. Consta in munca fortata si reducerea ratiei de alcool si alimente. Uimirea parintilor creste; copilul le relateaza cu amanunte viata de zi cu zi pe un velier (sustinea ca fusese pe o nava cu trei catarge). Intr-o zi soseste din Australia Peter Rawlings, prieten cu Greg Brown, tatal lui Simon. Acesta era marinar; el confirma toate spusele baiatului, inclusiv chestiunea corvoadei. De atunci familia Brown isi modifica radical convingerile privind fenomenul reincarnarii. Iata ce declara Susan: "Simon nu cunoaste pe nimeni care sa fie initiat in materie de jargon maritim. Cunostintele sale sunt vaste si foarte complexe; noi am ajuns la concluzia ca trebuie sa fi fost marinar inainte." Iata acum opiniile lui Greg: "Stie mult mai multe lucruri decat mine, vasele cu panze n-au secrete pentru el. Cunoaste numele diferitelor panze, ale diferitelor cordaje. Mi-a explicat semnificatia arborelui artimon si care era rolul acestuia pe o nava cu trei catarge. Credeam ca inecul e o chestie dramatica. Faptul ca a murit deja o data nu il sperie deloc. Singurul lucru care il deranjeaza este murdaria apei in care s-a inecat! De parca asta ar schimba ceva."

In legatura cu momentul inecului, Simon insusi relateaza urmatoarele: "O ceata imi acoperea ochii pe masura ce coboram catre adancuri. In jurul meu era multa liniste. Am vazut ca si cainele era langa mine. Nu stiu unde ne aflam, dar totul devenise mai limpede. Ma simteam obosit si pana la urma am adormit." Cand s-a trezit, se numea Simon Brown, fiu al lui Susan si al lui Greg. Cazul Simon Brown este foarte interesant mai ales prin convingerea personajelor implicate ca baiatul poseda cunostinte pe care nimeni din anturajul sau nu le are. O asemenea situatie ar elimina posibilitatea clarviziunii. Dar, iata, apare acel Peter Rawlings, prieten bun al lui Greg Brown si marinar in marina comerciala. Existenta lui Rawlings trebuie neaparat retinuta, caci aici se reintoarce ipoteza clarviziunii.

Carl Edon
La noua ani, Carl Edon, copil englez din Middlesborough, sustinea infocat ca fusese pilot al Luftwaffe, in al doilea Razboi Mondial. Intr-o zi, el se apuca sa deseneze lucruri ciudate: insigne si embleme. Mama lui, care l-a surprins, recunoaste svastica. Uimita, il ia la intrebari, iar Carl raspunde cu inocenta: Astea sunt insignele pe care le purtam pe uniforma cand eram pilot". Carl era, intr-adevar, un ins ciudat: la cinci ani a

desenat carlinga avionului "sau". Cunostea toate instrumentele de bord, precum si rolul precis al fiecaruia. A explicat ca se inrolase in aviatie la 18 ani si a fost instruit intr-o tabara militara. Despre unele obiceiuri de acolo isi aminteste astfel: "Mergeam intr-o sala mare, unde se afla doar o fotografie imensa a lui Hitler. Defilam cu capul intors catre Hitler si mana ridicata in semn de salut." Isi insoteste vorbele cu exemplificari concrete. E capabil sa descrie cu exactitate uniforma aviatorilor germani. Cat priveste accidentul care l-ar fi ucis odinioara, Carl Edon are amintiri precise. Sustine ca avionul i-ar fi cazut catre o cladire, iar redresarea n-a reusit. Sub impact, aparatul a fost strivit, iar piciorul drept i-a fost smuls. Moartea a survenit in incendiul care a devorat ramasitele avionului. Dar baiatul mai are si alte "amintiri". El stie ca a fost fiul unui anume Frtiz, un om vesel pe care l-a iubit mult: "Era un tata foarte intelegator, ma facea mereu sa rad, ma plimba prin padurea care se invecina cu casa noastra. Stia totul despre natura si imi transmitea cunostintele lui". Din activitatile copilariei germane, Carl isi aminteste cel mai bine taierea si stivuirea lemnelor.

Trebuie observat in cazul lui Carl Edon numele german al copilului englez. S-a dovedit ca familia Edon avea puternice relatii cu mediul german. Iata declaratia Valeriei Edon,

mama lui Carl: "Cumnata mea este de origine germana si tatal ei a servit ca pilot in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Este oare o coincidenta faptul ca acest om a murit doborat de apararea antiaeriana engleza? La armistitiu, mama cumnatei mele a intalnit un englez si l-a luat de barbat. Cativa ani mai tarziu ei s-au stabilit in Marea Britanie, unde ea traieste si azi". Aceasta declaratie pare a explica intregul caz. La fel cum si celelalte pot fi explicate prin cele cateva detalii cheie. Cum? Prin "prozopopeza", termen propus in 1956 de parapsihologul Rene Sudre pentru a descrie schimbarea brusca - spontana sau provocata - a personalitatii psihologice.

... si totusi reincarnare

In anumite circumstante anormale, anumiti subiecti isi abandoneaza brusc personalitatea obisnuita si dobandesc o personalitate total diferita. Memoria le dispare, caracterul lor se transforma; ei au nume, idei si tendinte diferite. Noua persoana o poate cunoaste pe cea veche, dar vorbeste despre ea ca despre cineva strain, uneori ca despre un dusman. Aceasta alterare poate aparea spontan sau poate fi sugerata. Ea poate dura cateva momente sau ani intregi si nu este deloc vorba de o simulare, ci de un fenomen perfect autentic, cunoscut inca din Antichitate. Cunoscand aceste lucruri, este greu de spus cu exactitate ce fel de fenomen s-a manifestat in cele trei cazuri de pretinsa reincarnare mentionate anterior.

Reincarnarea in sine este o ipoteza ce nu trebuie exclusa din chestiune, in cel putin una dintre cele trei situatii ea putand fi explicatia valabila a celor petrecute. Insa capacitatile de clarviziune ale copiilor precum si aceasta posibilitate a convingerii unei persoane ca este altcineva decat in realitate, sunt premise solide, care atesta oricum manifestari de ordin paranormal, dar combat macar partial teoria reincarnarii.

Considerata ca invatatura spirituala, reincarnarea presupune existenta unei memorii a sufletului in care sunt incluse lectii pe care le avem de invatat in fiecare viata, cu scopul de a evolua. Un mijloc de a patrunde in memoria abisala este regresia hipnotica prin care

putem accede la continutul vietilor anterioare. Poate singura dovada de necontestat a existentei reincarnarii este xenoglosia, vorbirea intr-o limba straina, necunoscuta subiectului. Se cunosc numeroase cazuri in care subiectii, sub hipnoza, vorbesc si chiar converseaza in limbi straine, unii dintre ei avand, in stare naturala, mari carente de cultura care fac imposibila cunoasterea unei limbi straine pe care, insa, in regresia hipnotica o cunosc la perfectie. Indubitabil, xenoglosia este legata de amintiri dintr-o viata anterioara. Tot astfel, starea de "deja vu", dar si unele "amintiri" dintr-o viata anterioara spontane ale copiilor. Cu toate acestea, astazi putini mai cred in memoria sufletului si este de mirare ca se admite mostenirea genetica a trasaturilor fizice si de caracter, dar se refuza recunoasterea mostenirii karmice, ADN-ul nostru spiritual. REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE SPIRITISM IN URMATORUL EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE! Numerosi adepti ai spiritismului nu-l considera drept o religie, ci mai degraba o filosofie. Altii n-au nici o problema in a-l considera o religie, desi de-al lungul vremii spiritismul a fost denuntat de multi clerici drept erezie, conceptie anticatolica, vrajitorie ori chiar satanism. Si totusi, multi cred in spirite si in doctrina spiritista. Tu ce parere ai? Vino maine pe Descopera.ro pentru a afla totul despre acest fenomen misterios.

De vorba cu spiritele

+ zoom De vorba cu spiritele

Galerie foto (12) Cand aud despre spiritism, cei mai multi se gandesc la oameni asezati in jurul unei mese, asteptand, plini de speranta, ca masa sa se miste, intermediind comunicarea cu spiritele celor morti. Nu este incorect, dar e numai o mica parte a povestii. Spiritismul (noi, romanii, am preluat termenul din franceza, caci francezii numesc conceptia respectiva spiritisme, in tarile de limba engleza fiind cunoscuta ca spiritualisme) este in primul rand o doctrina filosofica. La jumatatea secolului al XIX -lea, multi filosofi si oameni de stiinta erau incredintati ca entitati imateriale - spirite populeaza lumea, nevazute, dar reale, iar comunicarea oamenilor cu acestea era perfect posibila in anumite conditii. Ca orice curent, spiritismul a avut precursorii sai, urmati de cei care au definit clar conceptia, teoretizand-o si popularizand-o, dupa cum a avut si detractorii sai. Una dintre primele personalitati care s-a preocupat de fenomenul comunicarii cu spiritele a fost Emanuel Swedenborg, (1688 - 1772), un renumit filosof, om de stiinta, inventator si teolog. La varsta de 56 de ani, Swendenborg a intrat intr-o faza stranie a vietii: a inceput sa vorbeasca despre spirite, ingeri si demoni, sa sustina ca discuta cu acestia si ca vizitase Raiul si Iadul. Spiritismul sau - desi termenul inca nu fusese "lansat" - avea o puternica

amprenta de misticism crestin: Swendenborg sustinea ca era indrumat de insusi Domnul Iisus Hristos, pentru a dezvalui lumii invatatura privind cea de-a doua venire a Sa. Intre anii 1747 si 1772, cand a trait in Suedia, Olanda si Anglia, a scris 14 carti ce cuprindeau doctrina sa si descrierea experientelor lui spirituale. Prea putini luau in serios vorbele lui; cei mai multi il socoteau cam ticnit, dar avea, se pare, o fire agreabila si afectuoasa, astfel incat multi ii pretuiau prietenia, fara a adera la ideile sale, dar si fara a fi deranjati de "originalitatea" acestora.

Daca pe Swendenborg nu-l luau in seama prea multi, in schimb surorile Fox - Catherine (1838-92), Leah (1814-90) si Margaret (1836-93) - au devenit adevarate celebritati, iar

faima lor a contribuit mult la raspandirea spiritismului. Cele trei surori locuiau la New York, intr-o casa in care, in anul 1848, au inceput sa rasune niste zgomote ciudate. Catherine si Margaret erau convinse de existenta spiritelor si pasionate de ideea comunicarii cu acestea. Au organizat mai multe sedinte de channeling - un termen care descrie o forma de comunicare cu entitati imateriale, implicand transmiterea si receptarea de mesaje intre acestea si o persoana cu aptitutudini deosebite in acest sens, numita medium - , afirmand ca au izbutit sa stabileasca o legatura cu spiritul unui vanzator ambulant; chipurile, aceasta persoana fusese ucisa si ingropata in casa cu pricina. Mai tarziu, in pivnita a fost descoperit un schelet. Va imaginati ce a insemnat asta pentru lumea avida de noutati si pasionata de paranormal.

Surorile au devenit, peste noapte celebre si s-au apucat sa faca demonstratii ale modului in care comunicau ele cu spiritele: ciocanituri, scriere automata, chiar si comunicare verbala atunci cand spiritele "puneau stapanire" pe una dintre surori. Evident, scepticii erau si ei prezenti la datorie, sustinand ca totul e o inselatorie, abil pusa in scena pentru

a-i induce in eroare pe cei mai creduli. Si, intr-adevar, la un moment dat, Margaret Fox a marturisit ca producea anumite sunete (din cele care se presupune ca se datorau prezentei spiritului) folosindu-si degetele de la picioare; mai apoi, si-a retractat spusele, dar era prea tarziu: reputatia celor doua surori a fost definitiv compromisa. Totusi, in chip paradoxal, influenta lor a dainuit: oamenii n-au renuntat sa creada in comunicarea cu spiritele si astfel a aparut miscarea numita in SUA spiritualism, care avea sa renasca in Franta ca spiritism.

Intre timp, venise vremea cand conceptul trebuia fundamentat si clarificat, cand se cerea structurata o teorie. Cel care a facut-o a fost Allan Kardec (pseudonimul lui Hypolite Lon Denizard Rivail, 1804-1869, un dascal francez, nascut la Lyon). El a sustinut ca fusese martor la o serie de fenomene pe care le-a pus pe seama existentei unor entitati imateriale, a unor forme de inteligenta diferite de cele pe care le stia toata lumea si care, considera el, erau dovada existentei spiritelor printre noi. Kardec si-a sustinut ideile in cinci carti, ce stau la baza doctrinei spiritismului:

Cartea spiritelor (1857) Cartea medium-ilor (1861) Evanghelia conform Spiritismului (1864) Rai si Iad (1865) Geneza conform Spiritismului (1868)

Si tot cinci sunt principiile ce stau la temelia doctrinei spiritiste, asa cum a fost ea gandita si popularizata de Kardec:

1. Exista un Dumnezeu, definit drept "inteligenta suprema si cauza prima a tuturor lucrurilor" 2. Exista spirite, entitati imateriale, la origine imperfecte si nestiutoare, dar care detin capacitatea de a se autoperfectiona, de a evolua 3. Aceasta autoperfectionare are loc prin reincarnare, datorita careia spiritul se confrunta, in decursul vietilor succesive, cu nenumarate situatii, probleme si obstacole, invatand cum sa le faca fata. 4. Spiritele fac parte din natura si, in aceasta calitate, pot comunica in mod firesc cu cei vii si pot interveni in vietile lor. 5. Multe planete din univers sunt locuite (dupa cum vedeti, credinta in existenta extraterestrilor e veche)

Credinciosi si practicanti

Aceasta e teoria. Dar practica? Ei bine, practica e reprezentata de acele sances, cum erau numite in franceza si cum au ajuns sa fie numite si in engleza, acele sedinte de spiritism in care se incerca realizarea unei comunicari cu spiritele. In mare, e vorba despre dejamentionatul channeling (care implica prezenta unor persoane cu calitati speciale medium-ii -capabile sa intre in legatura cu spiritele) si despre utilizarea unor obiecte speciale, destinate sa faciliteze manifestarea prezentei spiritului si transmiterea mesajelor: mese miscatoare, placute vorbitoare si alte asemenea instrumente specifice. La inceput, se foloseau pur si simplu mese, in jurul carora participantii erau asezati, tinandu-si mainile pe tablie si nadajduind sa simta o miscare cat de slaba a mesei, care sa le dea de stire ca spiritul chemat se prezentase la apel. Mai tarziu, au fost construite plansete speciale, care - dupa explicatiiile spiritistilor - se miscau sub influenta energiei provenite de la spiritele prezente, energie transmisa placii prin intermediul mainilor celor prezenti; placa se misca, indicand diferite litere care compuneau mesaje ce lamureau, mai mult sau mai putin, ceea ce dorea sa stie cel care initiase comunicarea. Ulterior, metoda a fost perfectionata prin inventarea asa-numitelor Ouija, placute cu un indicator care se misca (din nou, "datorita spiritului") aratand diferite litere, din care se alcatuia mesajul.

Pentru unii dintre cei ce se dedau acestor experiente, ele reprezentau doar o distractie la moda. Inevitabil, se strecurau, in mijlocul acestor adunari, si farsori, care faceau tot ce puteau pentru a-i pacali pe ceilalti, extragandu-si de aici partea lor de amuzament. Altii erau patrunsi de convingere si participau la sedinte pe deplin incredintati ca spiritele exista si pot sa comunice cu cei vii. Care sa fi fost mai multi, cei credinciosi sau cei sceptici? Dupa un ingenios si convingator experiment realizat de Faraday, prin care acesta a demonstrat ca placa nu se misca decat sub influenta miscarilor involuntare ale celor aflati in contact cu ea, popularitatea acestor sedinte de spiritism a scazut considerabil.

Alte moduri de manifestare a prezentei spiritelor erau socotite asa-numitul scris automat (pe o hartie apareau, se spune, cuvinte ce reprezentau mesajul spiritului, scrise de creionul ce se misca datorita energiei aceluiasi spirit, mana mediumului tinand creionul doar pentru ca spiritul era incapabil de actiuni fizice) si comunicarile verbale, atunci cand spiritul "punea stapanire" pe corpul medium-ului, vorbind prin vocea acestuia celor prezenti.

Cum e posibil?
De-a lungul vremii, multi au incercat, evident, sa explice aceste fenomene in acord cu propriile convingeri:

Pentru unii, explicatiile spirituale sunt singurele valabile: obiectele utilizate in timpul sedintelor se misca sub actiunea energiei emanate de la spirite si "trecuta" prin corpul unui medium - ce serveste drept unealta, drept "mijloc" de exprimare, de unde si termenul "medium" - de vreme de spiritele sunt incapabile de actiuni fizice. La fel, scrisul automat si mesajele verbale transmise de mediumul intrat in transa sunt forme specifice de manifestare a prezentei spiritelor. Altii incerca sa explice lucrurile intr-un spirit (tot spirit?) pozitivist, stiintific; la baza acestor interpretari sta conceptul de actiune ideomotorie, definind o miscare corporala executata sub influenta psihicului, in mod inconstient. Adeptii acestei intepretari subliniaza ca, adesea, actiunea ideomotorie nu e in concordanta cu dorintele si convingerile exprimate constient de catre participant, ci raspunde unor aspiratii, temeri sau credinte ascunse, ingropate adanc in subconstient, astfel incat asa-numitul "mesaj din partea unui spirit" poate revela lucruri de care subiectul insusi nu era constient sau pe care nu si le marturisea nici lui insusi. Dar nu e vorba despre nimic "paranormal", ci despre abisurile psihicului uman. Cei mai sceptici cred ca totul e o mistificare abila, simpla sarlatanie; de-a lungul vremii, chiar au existat cazuri (incepand cu cel al surorilor Fox) in care s-a dovedit ca, intr-adevar, la faimoasele sedinte nu fusese vorba decat despre actiuni

umane executate cu buna-stiinta, dar cu rea-credinta, pentru a le insufla celor de fata convingerea ca luasera parte cu adevarat la experienta intalnirii si comunicarii cu spiritele.

Religie, stiinta sau altceva?

Numerosi adepti ai spiritismului nu-l considera drept o religie ci, mai degraba, o filosofie. Altii n-au nici o problema in a-l considera o religie desi, de-a lungul vremii, spiritismul a fost denuntat de multi clerici drept erezie, conceptie anti-catolica, vrajitorie ori chiar satanism. Kardec sustinea ca e vorba despre o stiinta, una noua si valoroasa, care imbogatea universul cunoasterii stiintifice a vremii; el e cel care a inventat si promovat denumirea de spiritism, pentru ca, dupa afirmatiile lui, "lucrurile noi merita nume noi." Ce se intampla azi cu miscarea spiritista? Are inca foarte multi adepti. Desi metoda meselor si a Ouija-urilor e mai putin utilizata decat in secolul al XIX-lea, azi sunt mai in voga decat oricand asa-numitii medium-i - persoane care sustin ca, gratie capacitatilor lor innascute, pot sa comunice cu spiritele, mediind contactul intre lumea acestora si lumea celor vii.

Am vorbit intr-un alt articol despre provocarile lansate celor care sustin existenta acestui fenomen paranormal (si a altora). Printre medium-i exista, pe langa numerosi sarlatani - unii demascati ca atare in mod spectaculos - si unii care se bucura de o solida reputatie profesionala. Se cunoaste faptul ca, in SUA de pilda, politia a apelat de cateva ori la asemenea persoane, pentru a face lumina in anumite cazuri dificile, in special acelea care implicau disparitia unor persoane. Una dintre criticile aduse scepticismului stiiintific se refera tocmai la faptul ca abordarea agresiva a paranormalului de catre savantii sceptici ar impiedica mediumii si clarvazatorii "seriosi" sa participe la testele si experimentele propuse, iar pe oamenii de stiinta - sa investigheze in mod obiectiv aceste fenomene.

Si totusi, multi cred in spirite si in doctrina spiritista, asa cum sunt ele prezentate in cartile lui Kardec. Incercand o explicatie a acestui succes, e posibil ca doctrina kardecista sa fi adus oamenilor ceva dupa care ei tanjeau de multa vreme - confirmarea ca dincolo de moarte mai exista ceva, ca mortii nu sunt definit pierduti intr-o lume in care comunicarea cu viii nu e posibila si, deci, ca despartirea nu este completa si definitiva. Era o alinare pentru toti cei care suferisera de pe urma mortii unor fiinte dragi. Ideea consolatoare ca legatura cu cei plecati era inca posibila raspundea celor mai adanci si mai puternice dorinte umane.

Sunt inca si mai multi cei care, desi n-au nici fel de interes fata de mediumi, scris automat, mesaje "de dincolo" si plansete vorbitoare - adica pentru practica sedintelor de spiritism - sunt totusi convinsi de existenta spiritelor, a reincarnarii, de posibilitatea autoperfectionarii de-a lungul sirului de vieti succesive - concepte importante in doctrina spiritista, dar pe care multi oameni le integreaza pur si simplu intr-o conceptie larga, necomplicata si senina asupra vietii spirituale, a carei existenta li se pare dincolo de orice indoiala. REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE ARTA GHICITULUI IN URMATORUL EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE! Istoria lumii, contrar informatiilor vehiculate astazi, este profund impregnata de fenomene paranormale si in special de anticiparea viitorului. Mari hotarari si mari descoperiri se datoreaza clarviziunii; de asemenea, s-au facut mari greseli si s-au petrecut numeroase nenorociri din pricina folosirii eronate a puterilor paranormale. Exista chiar o nerabdare, o disperare a oamenilor de a provoca fenomene paranormale prin care sa-si afle sau sa-si controleze destinul. Afla totul despre arta ghicitului numai pe www.descopera.ro

Ghicitul sau divinatia

+ zoom Ghicitul sau divinatia

Galerie foto (13) De la originile ei, omenirea nu a incetat sa creada in parapshihologie. Istoria lumii, contrar informatiilor vehiculate astazi, este profund impregnata de fenomene paranormale si in special de anticiparea viitorului. Mari hotarari si mari descoperiri se datoreaza clarviziunii; de asemenea, s-au facut mari greseli si s-au petrecut numeroase nenorociri din pricina folosirii eronate a puterilor paranormale. Exista chiar o nerabdare, o disperare a oamenilor de a provoca fenomene paranormale prin care sa-si afle sau sa-si controleze destinul. Exemplul clasic este al regelui Saul din Biblie. Acesta tolera ghicitorii in vise, profetii, precum si interpretarea zarurilor. Dar alungase pe toti ceilalti clarvazatori si pedepsea crunt pe necromanti, adica pe spiritisti si teleplasti. In situatia de mare criza, cand dusmanii ii amenintau tara si tronul, Saul apeleaza insa tocmai la o necromanta, care cheama spiritul profetului Samuel. Este celebrul episod al vrajitoarei din Endor si trebuie notat ca spiritul lui Samuel dezvaluie corect viitorul, deci Biblia certifica valoarea si autenticitatea procedurilor parapsihologice. Numai motive strict religioase au impus interzicerea unor practici paranormale (precum chemarea mortilor) - in niciun caz nu s-a pus problema neincrederii in ele si nici nu s-a demonstrat falsitatea sau netemeinicia lor. Practicate corect, de catre persoane competente, formele de ghicire dau acelasi rezultat ca

in Biblie: raspunsuri limpezi si adevarate. De aceea, omenirea va folosi mereu formele de ghicire.

Traditia adevarului ascuns Diversele forme de ghicire din intreaga istorie a umanitatii sunt manifestari a ceea ce se numeste clarviziune mantica. In genere, nu se ghiceste numai viitorul, ci si trecutul ori prezentul. Dar ghicirea viitorului este cea mai spectaculoasa, cea mai fascinanta si cea mai tragica pentru om. Caracteristica principala a manticii este utilizarea unor procedee si a unor unelte auxiliare, in scopul declansarii clarviziunii. Fenomenul se bazeaza pe asazisa "regula a corespondentelor", conform careia totul este un semn pentru tot. De fapt, majoritatea ghicitorilor pretind ca stiu sa citeasca semnele; la randul lor, aceste semne reprezinta lumea astrala, deoarece lucrurile si faptele de pe Pamant sunt o oglinda secreta a lucrurilor si hotararilor ceresti (adica astrale, subtile). Oricine interpreteaza corect semnele, afla corect deciziile divine, adica patrunde in controlul astral asupra lumii fizice. Sau cel putin, aceasta este pretentia ghicitorilor.

Clarviziunea mantica s-a practicat in toata lumea, pe parcursul intregii istorii umane. Ea a creat o prolifica industrie a sarlataniei, insa in formele sale verificate si autentice are rezultate uluitoare. De aceea adevaratii ghicitori au fost inconjurati cu teama si suspiciune, iar arta lor va fi de timpuriu clasificata drept secreta. Chiar vechii egipteni considerau clarviziunea mantica precum si parapshihologia in general, ca pe un domeniu interzis fiintelor obisnuite. Cea de-a patra marturisire a mortului in fata lui Osiris suna

astfel: "Nu am cunoscut ceea ce este neingaduit". Termenul "mantica" inseamna "divinatie", arta a ghicirii si provine din grecescul mantike. Originea greaca nu este intamplatoare, caci tocmai grecii vor desavarsi, in Europa antica, acest tip de clarviziune. Astfel, Platon s-a ocupat in mod sistematic de arta ghicirii; in linii mari, el distinge doua categorii de divinatii: tipul sanatos, rational si stiintific; si tipul nesanatos, bazat pe extaz, exprimat prin profeti (adica medium-uri) care cad in transa mistica si sunt posedati de zei ori de spirite. Este interesat de remarcat ca la evrei clasificarea era exact invers: profetii sunt considerati "oameni ai lui Dumnezeu", iar celelalte forme de ghicire raman secundare.

Astazi, domeniul clarviziunii mantice se restrange doar la primul tip al lui Platon, adica la categoria zisa sanatoasa, rationala si stiintifica. In orice caz, este o categorie vasta. Conform unei clasificari grecesti, preluata de Victor Kernbach, din aceasta categorie fac parte: oniromantia (interpretarea viselor), meteoromantia (interpretarea fenomenelor atmosferice), dendromantia (ghicirea viitorului, dupa freamatul copacilor si dupa fosnetul frunzelor); astromantia (ghicirea dupa aspectul si pozitia astrelor), geomantia (ghicirea dupa caracteristicile solului terestru), metoposcopia (interpretarea semnelor fruntii), onomantia (interpretarea literelor care compun numele unei persoane), fiziognomonia (interpretarea formei si trasaturilor fetei); chirognomia (ghicirea dupa forma mainii), empyromantia (ghicirea in foc: dupa flacari, fum si zgomote), hidromantia(ghicirea in apa: dupa cercuri, valuri, limpezime, colorit), ornitomantia (ghicirea dupa specia, zborul si comportamentul pasarilor), hieroscopia (interpretarea aspectului maruntaielor animalelor de sacrificiu), chiromantia (citirea liniilor din palma) si catoptromantia (descifrarea semnelor si prevestirilor aparute in oglinzi).

Desi insiruirea e larga, domeniul manticii este chiar mai cuprinzator: se ghicea si in nisip, si in albusul de ou, in flacara si in comportamentul lumanarii, in aruncarea zarurilor, in bobi, in ace - practic, se ghicea si se poate ghici in orice. Dupa introducerea cafelei in Europa se ghiceste si in zat. Totul poate fi un semn pentru tot. Aceasta conceptie - fundamentala pentru clarviziunea mantica - a aparut odata cu omul; dar intaia ei atestare ne-a parvenit din anticul Babilon. Insusi numele Babilon (bab - ilani) inseamna "poarta a zeilor" si indica limpede relatia dintre astral si terestru. Iata ce spunea Mircea Eliade despre importanta conceptiei asiro-babiloniene despre corespondente: "Numeroase cetati si sanctuare se numeau Legatura cerului cu pamantul. Cu alte cuvinte, omul nu traieste intr-o lume inchisa, despartita de zei, complet izolata de ritmurile cosmice. Mai mult, un sistem de corespondente intre Cer si Pamant facea posibila atat intelegerea realitatilor terestre, cat si "influentarea" lor de catre prototipurile celeste respective. Un exemplu: intrucat fiecarei planete ii corespunde un metal si o culoare, tot ceea ce era colorat se gasea sub "influenta" unei planete. Dar

fiecare planeta apartinea unui zeu, care, prin insusi faptul acesta, era reprezentat prin metalul respectiv. Asadar, manuind in chip ritualic un anume obiect de metal sau o piatra semipretioasa de o anume culoare, omul se considera sub protectia unui zeu". Matematica destinului Iata esenta teoriei semnelor si corespondentelor, care sta la baza artei ghicitului. Caci ghicitorul poate citi in carti soarta unei persoane-tinta, tocmai pe temeiul corespondentei dintre semnele si relatiile respectivelor carti cu imaginea si devenirea astrala a numitei persoane. Primele marturii scrise despre practica oficiala si sistematica a divinatiei provin de la akkadieni, urmasii culturali ai sumerienilor. Dam din nou cuvantul lui Mircea Eliade: "numeroase tehnici ale divinatiei, majoritatea lor dezvoltate in epoca akkadiana, permiteau cunoasterea viitorului. Se considera deci ca anumite intamplari nefericite puteau fi evitate. Diversitatea tehnicilor si numarul considerabil al documentelor scrise care ne-au parvenit ne arata prestigiul de care se bucura mantica in toate straturile sociale. Metoda cea mai elaborata era extispicina, adica examinarea maruntaielor victimelor; cea mai putin costisitoare, lecanomantia, consta in a varsa putin ulei in apa, sau invers, si a interpreta "semnele" care se puteau citi in fomele produse de cele doua lichide". Urmasii akkadienilor, asiro-babilonienii, vor dezvolta frenetic clarviziunea mantica . Atat de frenetic, incat civilizatia lor va pieri din cauza increderii in prevestiri (incredere excelent exploatata de catre profetii evrei). Cel mai raspandit sistem de divinatie era constituit de examenul ficatului la animale. S-au gasit nespus de multi ficati de argila, minutios impartiti si adnotati cu observatii asupra semnificatiei fiecarei parti. Teoria corespondentelor dintre Cer si Pamant i-a condus pe asiro-babiloniei la intemeierea astrologiei, tehnica de ghicire complexa ce provine din mai simpla astromantie. Astrologia babiloniana interpreta destinul omului dupa pozitia astrelor in momentul nasterii, precum si dupa miscarile, intalnirile si gradatiile culorilor acestor astre. Zodiacul nostru traditional s-a nascut in Babilon; actualele horoscoape sunt mult mai rudimentare decat produsele similare ale babilonienilor.

Asiro-babilonienii au dus domeniul manticii pe culmi greu de egalat. Ei ghiceau in orice, chiar si in miscarile cainilor de pe strada. Pentru exemplificare, vom cita un text cuneiform: "Daca un caine se opreste in fata unui om: o piedica i se va ivi acelui om./ Daca un caine se opreste langa un om: ocrotirea zeului va fi asupra lui./ Daca un caine se culca pe scaunul unui om: sotia lui il va urma intr-o nenorocire./ Daca un caine alb intra intr-un templu: fundatiile templului vor fi durabile. (si invers daca un caine negru intra intr-un templu)". Asiro-babilonienii obtinusera rezultate atat de spectaculoase, incat au uimit intreaga lume civilizata a timpului. Cuvantul asirian "maga" (adica preot, initiat) va da nastere termenului "magie"; de asemenea, preotii persi vor fi numiti magi. Din randul acestora se vor distinge cei trei magi de la rasarit care au inteles prevestirea nasterii lui Iisus. Totusi, cum se poate citi dupa miscarile unui caine? Oare nu e aberat sau ridicol? Ei bine gandirea matematica actuala a elaborat o teorie a intamplarii care justifica tocmai asemenea forme de ghicire. Matematicienii au demonstrat ca intre doua serii de evenimente independente dar simultane, exista afinitati. Un anumit eveniment are tendinta de a se produce in vecinatatea unui alt eveniment, ca si cand s-ar atrage intre ele. Cu alte cuvinte, e posibil ca un caine sa aiba tendinta de a se aseza in fata unui om pe care il asteapta o incercare grea. Astfel, nimic nu este intamplator iar mantica straveche a babilonienilor isi are rosturile ei atutentice.

Cartile Sibyline Unul din episoadele cele mai stranii din istoria umanitatii il constituie povestea Cartilor Sibyline. Legenda spune ca o batrana anonima ar fi venit la Tarquinius Superbus, cel de-al saptelea si ultimul rege al Romei, si i-ar fi oferit noua carti mantice si oraculare, la un pret ingrozitor de mare. Acele carti ar fi cuprins interpretarea si prevestirea tuturor evenimentelor posibile si s-ar fi datorat zeilor; totusi, din pricina pretului, Tarquinius ezita sa le cumpere si vrea sa negocieze. In acel moment, batrana arde trei dintre carti. Desi oarecum contrariat, imparatul continua sa se tocmeasca. Ca raspuns, batrana mai arde trei carti. Atunci abia, Tarquinius isi da seama de greseala; el cumpara imediat ultimele trei carti ramase, platind pentru ele pretul cerut initial pe toate noua. Conform versiunii lui Virgiliu, enigmatica batrana era insasi celebra sibila din Cumae. Importanta acordata de romani celor trei carti sibiline devine uriasa. Ele sunt declarate avutie nationala si sunt plasate, sub paza, in templul lui Jupiter de pe Capitoliu . Nu puteau fi consultate decat in imprejurari dificile, cand se hotara destinul intregului popor. Incendiul catastrofal din anul 83 i.Ch. le va distruge. Dar, printr-un efort exceptional,

romanii le reconstituie, si, in anul 76 i.Ch., in cursul unei ceremonii solemne, ele vor fi din nou depuse pe colina Capitoliu. 54 de ani mai tarziu, imparatul Augustus le muta in templul lui Apollo de pe Palatin si numeste un colegiu special, format din zece sacerdoti, pentru a le pazi. Un alt colegiu, format din doi experti, avea sarcina citirii si interpretarii lor. Din nou textele sibiline nu pot fi consultate decat in situatii-limita si numai pe baza deciziei senatului. Dupa 400 de ani, in secolul al IV-lea, un anume Stilico porunceste arderea acestor inestimabile documente. Astfel, ele vor disparea din istorie; ni s-au pastrat doar fragmente insumand cam 70 de versuri din totalul de 1.000 cat cuprindeau in forma reconstituita. Toate cele 70 de versuri pastrate contin profetii perfect adevarate - inclusiv prezicerea venirii lui Iisus Christos si a crucificarii sale.

Povestea cartilor sibiline este edificatoare din multe puncte de vedere. Romanii au fost niste oameni practici, buni agricultori, buni razboinici, buni administratori si buni constructori. In niciun caz nu pot fi banuiti de misticism. Ei bine, tocmai in aceasta civilizatie rationalista si pragmatica se petrece istoria cu cartile sibiline. Odata achizitionate, prin tocmeala de pomina a regelui Tarquinius, textele oraculare vor dobandi un prestigiu imens si vor fi aparate ca un tezaur national. In mod evident, romanii nu le-ar fi tratat astfel daca ele nu si-ar fi dovedit din plin valoarea si utilitatea. Asadar, erau deopotriva considerate puternice si autentice.

Tarotul - Un joc mai aparte In anul 1377, preotul Johann semnala aparitia unui joc de carti in Germania, despre care sustinea ca "descrie perfect infatisarea actuala a lumii". Aceasta e prima atestare a tarotului, marele joc divinatoriu din Evul Mediu. Ghicirea in carti practicata astazi reprezinta doar o palida ramasita din arta ezoterica a tarotului. Numele "tarot" vine din latinescul "rota" (roata), dar originea jocului ramane necunoscuta. El a patruns in Europa la inceputul secolului al XIV-lea, probabil adus de arabi sau de calatorii italieni. Oricum, in forma finala, tarotul a inglobat si simbolurile ezoterice europene, mai ales cele gnostice si ermetice. De asemenea, el pastreaza superstitii crestine: arcana fara nume (adica Moartea) are numarul 13, una dintre cifrele blestemate ale crestinilor. Tarotul continea la inceput 78 de carti, organizate in 56 de arcane minore si 22 majore. Arcanele minore cuprind patru serii de 14 carti fiecare. Seriile erau bastonul, cupa, spada si pentagrama (sau dinarul) - care s-au transformat azi in trefla, cupa, pica si caro, culorile jocului modern.

Cele 14 carti aveau in plus, fata de jocul actual, un Cavaler, plasat intre Valet si Dama. Figurile sunt extrase din legendele cavaleresti medievale; atat seriile, cat si numerele au complexe semnificatii ezoterice. Dar partea profunda a tarotului se releva avia prin arcanele majore. Acestea contineau 22 de mari simboluri ezoterice; 21 numerotate (care se puteau grupa dupa cifrele initiative 7 si 3) si una fara numar, numita Nebunun. Fiecare arcana majora poseda o intreaga filosofie, pana si culorile desenului au intelesuri ascunse. Astazi, arcanele majore au disparut complet din jocul de carti - de altminteri, este posibil ca ele sa apartina unei alte traditii, mai vechi decat cea a arcanelor minore. Oricum, ele transmiteau cunoasterea Adevarului ocult. Prima, numita Magicianul (cu

care incepea jocul) are urmatorul inteles: lumea vizibila este doar o iluzie. Este important sa intelegem ca fenomenul ghicitului mantic apare numai acolo unde uneltele si procedeele utilizate raman simple artificii. Raspunsul paranormal nu e in unealta sau procedeu, ci in omul care le manuieste. Precum si in teoria intamplarii. Obiectul folosit in actul ghicirii este doar un "artificiu" care-l ajuta pe ghicitor sa realizeze starea alfa (caracteristica transei). Aceasta este mantica si asa trebuie analizata. Unele procedee de ghicire se sprijina mai mult pe teoria intamplarii - in cazul cartilor de joc. Alte procedee, precum ghicitul in cafea sau in bila de cristal, provin, in primul rand, din realizarea unei stari hipnoide.

Globul de cristal O alta forma de ghicire bine intiparita in conceptia colectiva mai ales prin promovarea ei mediatica este catoptromantia. Aceasta inseamna ghicirea prin contemplarea suprafetelor reflectorizante: suprafata apei, a oglinzii sau privirea intr-o bila de cristal. Astazi bila de cristal a ajuns celebra, ea devenind un fel de "marca inregistrata" a clarviziunii. Totusi, la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand fenomenul catoptromantic a reintrat in atentia specialistilor, subiectii preferau oglinda. Exista o intreaga doctrina ezoterica referitoare la cristale. Aici s-a dezvoltat spectaculos cristaloscopia, ghicirea in sfera de cristal. Pentru a vedea in cristal, subiectul trebuie sa se plaseze la lumina zilei sau in lumina amurgului, dinaintea sferei care sta izolata pe un fond de stofa neagra. Sfera, al carei diametru este de la 1 la 10 cm, poate fi din sticla alba sau usor colorata, si cel mai bine din cristal de stanca. Se priveste in interiorul sferei.

Dupa putin timp, transparenta pare sa se altereze si viziunile apar. Nimeni nu poate explica mecanismul acestor viziuni. In mod limpede, este vorba despre fenomenul paranormal al clarviziunii. La randul lui, fenomenul pare facilitat de forma unor obiecte si de insusirile unor substante. In cazul nostru, forma sferei, izolarea ei pe fundalul negru, unghiul de cadere al luminii joaca un rol important. La fel, transparenta sticlei si a cristalului. Toate acestea induc in subiect starea alba. Imaginile obtinute in cristal au consistenta realitatii: pot fi observate de asistenti, pot fi marite sau micsorate. Evident, sfera de cristal este doar un artificiu, forta paranormala sta in subiect, nu in obiect, dar subiectul nu isi poate manifesta puterile decat cu ajutorul "artificiului". Stigmatizare Pana la urma, inca din perioada romana, expertii in mantica au ajuns sa fie socotiti vrajitori. Primii imparati crestini au interzis practicile mantice ale antichitatii. Este interesanta aceasta reactie impotriva clarviziunii, pe care a adus-o crestinismul. Ea nu provine din doctrina crestina, caci Iisus insusi a practicat clarviziunea, chiar daca nu a avut nevoie de uneltele ajutatoare ale manticii. Pe de alta parte, ea nu apartine nici civilizatiei greco-romane. Grecii foloseau masiv atat profetia cat si clarviziunea mantica in celebrele lor oracole. Romanii posedau chiar un colegiu augural, in cadrul caruia sase preoti interpretau vointa zeilor dupa zborul pasarilor si dusesera aceasta ramura a manticii pana aproape de rigoarea unui sistem stiintific. Totusi, mai intai Tiberiu, apoi imparatii crestini vor interzice ferm arta ghicirii si-i vor persecuta pe clarvazatori numindu-i sarlatani si vrajitori. De ce? Intrebarea nu este deloc simpla. Un prim raspuns vine tocmai din valoarea clarviziunii mantice: dezvaluind viitorul, ea dezvaluie frecvent primejdiile acestui viitor.

Imediat, omul apeleaza la magie, sperand sa le inlature. Dar magia este in general neputincioasa in fata destinului, iar nenorocirea prezisa se intampla. In acest caz, clarviziunea mantica nu aduce un bine si nicio alinare, ea mareste angoasa sufletului si il descurajeaza. Spre edificare, ganditi-va cum ar fi daca ati afla ca veti muri maine. A doua explicatie pentru interzicerea manticii vine din invazia de sarlatani care, prefacanduse clarvazatori, au profitat mereu de credulitatea populara, exploatand-o in fel si chip. In fine, a treia varianta deriva din nelinistea conducatorilor lumii dinaintea fortei paranormale si din incercarea - reluata periodic - de a oculta Adevarul pentru a-l manipula ori, macar, a-l ignora. Dar, indiferent de tentativele de a o interzice si de cauzele lor, clarviziunea mantica a continuat sa se manifeste si, chiar, sa se diversifice. In acest, se poate afirma ca fiecare epoca istorica a avut propriile sale preferinte in privinta procedeelor folosite. REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE SCEPTICII CONVERTITI LA PARANORMAL IN URMATORUL EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE! La ora actuala, granitele dintre stiinta si paranormal (ca de altfel si dintre stiinta si SF) par aproape inexistente. Si totusi, inainte sa-l constate, sa-l admita si sa-l studieze, multor oameni de stiinta nu le-a fost usor sa accepte existenta paranormalului si a Lumii de Dincolo. Dar in cele din urma au facut-o. Afla care sunt acestia numai pe www.descopera.ro.

Top 10 Sceptici convertiti la paranormal

+ zoom Top 10 Sceptici convertiti la paranormal

Galerie foto (11) La ora actuala, granitele dintre stiinta si paranormal (ca de altfel si dintre stiinta si SF) par aproape inexistente. Si totusi, inainte sa-l constate, sa-l admita si sa-l studieze, multor oameni de stiinta nu le-a fost usor sa accepte existenta paranormalului si a Lumii de Dincolo. Dar in cele din urma au facut-o.

10. Johann Zollner (1834-1882)

Dintre toti cercetatorii eminenti a caror reputatie a avut de suferit in urma deciziei de a lua in serios cercetarea metapsihica, Zollner poate fi pe buna dreptate considerat un mare nedreptatit. Profesor de fizica si astronomie, era privit de contemporanii sai drept unul dintre cei mai straluciti oameni de stiinta; asta pana sa hotarasca ca mediumismul fizic i-ar putea furniza dovezi in sustinerea stralucitei sale teorii despre cea de-a patra dimensiune. S-a apucat asadar sa-l investigheze pe mediumul Henry Slade si a descoperit fenomene uluitoare, pe care le va descrie ulterior in lucrarea Transcedental Physics, publicata in Germania in 1879. La moartea lui, gurile-rele vor spune nu numai ca Zollner s-a lasat pacalit ca un copil, ci chiar ca-si iesise din minti. Lucru cat se poate de fals, potrivit celor care-l cunosteau indeaproape.

9. Emmanuel Swedenborg (1688-1772)

Om de stiint, om politic, filosof si teosof suedez, supranumit de catre Balzac "Buddha al Nordului", despre Emanuel Swedenborg se poate spune cu certitudine ca reprezinta una dintre cele mai misterioase si mai complexe personalitati ale Scandinaviei. La implinirea varstei de 50 de ani, a avut insa o viziune in care Dumnezeu il informa ca avea sa fie talmacitorul ales al Bibliei, in folosul intregii specii umane. De-aici un intreg potop de opere, asternute pe hartie, dupa spusele lui Swedenborg insusi, dupa dictarea spiritelor ("eu nu sunt decat secretarul"). Va avea apoi in mod periodic astfel de viziuni, printre care si una care il va fascina pe Kant: Swedenborg va "vedea" focul pustiind Stockholmul pe cand se afla la Goteborg, la 300 de mile departare, si-l va descriie cu lux de amanunte.

8. Sir William Crookes (1832-1919)

In 1870, William Crookes, tanar chimist si fizician intrat in Royal Society ca urmare a descoperirii elementului taliu, propunea investigarea fenomenelor spiritualiste cu tehnici si aparatura stiintifica. Cercetarile lui Crookes cu mediumi au reprezentat prima incercare sistematica de a aplica metode stiintifice in studiul metapsihicului, iar rezultatele obtinute aveau sa fie naucitoare. Cand Crookes, dupa ce-l investigase pe D.D Home a raportat ca acesta era intr-adevar capabil sa miste obiecte si sa cante la instrumente muzicale fara sa le atinga, entuziasmul confratilor intru stiinta s-a racit brusc, fiind taxat drept gogoman. In mod ironic insa, tocmai cercetarile sale asupra mediumilor il vor duce la inventia radiometrului, ce avea sa schimbe fata chimiei si a fizicii, si sa concure la aparitia televiziunii.

7. Julian Ochorowitcz (1850-1918)

Pe cand era tanar profesor asistent de filosofie si psihologie la Lemberg, in Polonia, Ochorowitcz a hotarat sa supuna telepatia unor teste riguros controlate pentru a demonstra ca nu exista. In 1887, in cartea Sugestia Mintala, publicata in Franta, va descrie procesul treptat prin care cercetarile sale l-au convins pana la urma ca exista. Ulterior, isi va pune intreaga energie dedicata initial discreditarii cercetarilor metapsihice in slujba studierii fenomenelor paranormale.

6. Joseph Banks Rhine (1895-1980

De formatie botanist, si sceptic ca temperament, in anii '20 Rhine va deveni constient de limitele materialismului stiintific citind-ul pe Henri Bergson si va fi atras spre cercetarea metapsihica de scrierile lui Frederic Myers. Va fonda la Duke University o baza unde, cu ajutorul unor pachete de 25 de carti, cu cinci simboluri diferite, isi va testa studentii pentru a descoperi daca vreunul dintre ei poate da raspunsul corect intr-o proportie semnificativ mai mare decat cea intamplatoare (cinci ghiciri corecte). Isi va castiga notorietatea internationala in urma publicarii monografiei Extra-Sensory Perception in 1934, si o reputatie de "parapsihologul nr.1" din Statele Unite pe parcursul urmatorilor 45 de ani, ajutand parapsihologia sa se impuna drept disciplina academica, acceptata in universitati.

5. Enrico Morselli (1852-1929)

Profesor de neurologie, profund sceptic, conducator al campaniei impotriva spiritualismului, a carui atitudine profesionala nu ii permitea sa tolereze nicio incalcare a legilor biologice cunoscute, Morselli a decis in cele din urma in 1901 s-o examineze pe Eusapia Palladino (medium celebru), cu intentia de a o demasca. Participand incognito la o sedinta de spiritism, a fost atat de impresionat de cele vazute si intamplate incat ulterior va conduce doua serii de teste cu rezultate pozitive. Pe ultima o va descrie in detaliu in lucrarea Psicologia e Spiritismo, publicata in 1908.

4. Carl Gustav Jung (1875-1961)

Interesul lui Jung pentru fenomenele metapsihice s-a manifestat de-a lungul vietii acestuia in diferite moduri. De exemplu, pe cand era student, a fost profund tulburat de un zgomot "ca un foc de pistol", cand masa pe care obisnuia sa ia cina acasa s-a despicat, in mod inexplicabil. "Exteriorizarile" de acest soi au tot continuat sa aiba loc si sa-l mire, dupa ce zgomote asemanatoare au survenit pe cand era in relatii incordate cu Freud. Desi in 1920, intr-un articol trimis Societatii de Cercetari Metapsihice (SPR), al carui corespondent era, declara ca poltergeistii nu erau altceva decat "efecte exteriorizate ale complexelor inconstiente", si nu vedea "nicio dovada de niciun fel a existentei spiritelor reale", 30 de ani mai tarziu va deveni mai prudent; progresele fizicii nucleare deschisesera deja posibilitatea unei "realitati transpsihice situata imediat sub psihic", asa incat va incepe a specula pe tema sincronicitatii.

3. Cesare Lombroso (1836-1909)

Profesor de psihiatrie la Universitatea din Torino, Lombroso isi castigase deja o reputatie internationala ca fondator al criminologiei, cand in 1888 va declara sarcastic ca in conditiile in care atat de multi oameni sunt interesati de acest domeniu, el si prietenii lui ar putea fi considerati ridicoli pentru dispretul lor fata de spiritualism. Cativa ani mai tarziu, acceptand si el cu greu provocarea de a o testa pe Eusapia Palladino, a fost nevoit sa-si admita greseala. Ii era rusine, va scrie el, ca s-a opus "cu atata tenacitate posibilitatii asa-numitelor fapte spiritiste". "Dar faptele exista, si ma laud ca sunt un sclav al faptelor", va preciza autorul cartii "After Death, What?", publicata in anul mortii.

2. Nostradamus
Michel de Nostradame a studiat medicina, dar cand o epidemie i-a omorat sotia si copiii, a fost atat de dezamagit de medicina conventionala incat n-a mai stiut ce altceva ar putea face decat sa calatoreasca. Prilej cu care a descoperit ca e clarvazator, in starile sale de transa punand la punct o serie de catrene cabalistice complicate, care pe alocuri preziceau evenimente viitoare cu o tulburatoare corectitudine -, dupa cum va arata James Laver in biografia lui din 1942.

1. Sir Arthur Conan Doyle (1858-1930)

Celebrul romancier britanic, parintele lui Sherlock Holmes, a studiat medicina la Universitatea din Edinburgh si dupa absolvire s-a angajat ca doctor pe un vas care se indrepta spre coasta Africii de Vest. In 1882 isi va deschide un cabinet la Plymouth, trei ani mai tarziu isi va lua si doctoratul, dar intrucat ducea lipsa de pacienti, isi umplea timpul dintre doua consultatii scriind povestiri. Inca din 1918, in The New Revelation, Conan Doyle descrie cum a fost la inceput foarte sceptic in privinta fenomenelor metapsihice, dar a fost treptat "convertit" (in perioada primului Razboi Mondial va ajunge sa le considere "ceva cu adevarat cutremurator, o strapungere a zidurilor dintre doua lumi". Entuziast, aproape lipsit de discernamant in aprecierile sale despre ceea ce credea a fi adevarul spiritual, a fost o sursa constanta de ingrijorare pentru SPR, din care a "demisionat" putin inainte de a muri, pe motiv ca asociatia e condusa de sceptici.

REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE VAMPIRI SI VAMPIRISM IN URMATORUL EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE! Se spune ca sunt nemuritori, iar faptul ca mitul lor dainuie cu putere de peste sase milenii nu poate decat sa confirme o atare credinta. Nascuti in tenebrele timpului si ale constiintei umane, vampirii continua sa ne bantuie imaginatia si, chiar daca zambim la auzul vechilor povesti de groaza care ii au in prim plan, o umbra de indoiala tinde cateodata sa ne atinga precum un fior rece Si daca totul este mai mult decat un mit? Daca exista sau nu vampiri, afla maine, numai pe www.descopera.ro.

Vampirii monstrii constiintei noastre

+ zoom Vampirii monstrii constiintei noastre

Galerie foto (9) Vampirii sunt printre primele creaturi demonice care au aparut in istoria omenirii si, lucru ciudat, exista in absolut toate culturile lumii, indiferent ca este vorba de Europa, Asia, Africa sau cele doua Americi. Se spune ca sunt nemuritori, iar faptul ca mitul lor dainuie cu putere de peste sase milenii nu poate decat sa confirme o atare credinta. Nascuti in tenebrele timpului si ale constiintei umane, vampirii continua sa ne bantuie imaginatia si, chiar daca zambim la auzul vechilor povesti de groaza care ii au in prim plan, o umbra de indoiala tinde cateodata sa ne atinga precum un fior rece Si daca totul este mai mult decat un mit?

Vampirii sunt printre primele creaturi demonice care au aparut in istoria omenirii si, lucru ciudat, exista in absolut toate culturile lumii, indiferent ca este vorba de Europa, Asia, Africa sau cele doua Americi. Se spune ca sunt nemuritori, iar faptul ca mitul lor dainuie cu putere de peste sase milenii nu poate decat sa confirme o atare credinta. Nascuti in tenebrele timpului si ale constiintei umane, vampirii continua sa ne bantuie imaginatia si, chiar daca zambim la

auzul vechilor povesti de groaza care ii au in prim plan, o umbra de indoiala tinde cateodata sa ne atinga precum un fior rece Si daca totul este mai mult decat un mit?

Vampirii, de la inceputul lumii si pana azi

In Sumer, prima civilizatie a lumii, se vorbea acum peste 6000 de ani de Lilitu, o entitate infricosatoare asociata cu furtuna, desertul, visele negre si moartea copiilor. Atat de puternica era o astfel de creatura incat oamenii acelor timpuri nu o puteau combate decat printr-un compromis groaznic, anume invocandu-l pe regele demonilor, pe Pazuzu, cel mai vechi spirit malefic al umanitatii. Demonologia iudaica preia mitul sumerian si aminteste inca de acum 2700 de ani de Lilith, un demon stravechi care se hranea cu sangele si maduva nou-nascutilor. Mai tarziu, in Roma, bantuia temuta Strix, o femeie inaripata ce consuma intestinele pruncilor, in timp ce in Grecia antica haladuiau lamiile, entitati demonice se sugeau sangele barbatilor si al copiilor.

Tot in acele vremuri apar sumbrele spirite ale noptii, incubus si succubus dupa denumirea

lor latina, demoni fara corp ce se materializau in timpul noptii pentru a poseda sexual pe cei adormiti, de a le tulbura gandurile si uneori pentru a-i ucide. Triburile germanice pomeneau de Krampus gheara, in vechile dialecte nordice- un monstru imblanit si incornorat care, asa cum o spune si numele, obisnuia sa-si sfasie victimele cu ghearele inainte de a le consuma. Odata cu aparitia credintei crestine in nordul Europei, temutul Krampus avea insa sa devina doar ajutorul Sfantului Nicolae, un spiridus hidos menit sa sperie copiii care nu erau cuminti. Tot in nord, de data aceasta in tarile scandinave, vechea religie pagana a locurilor vorbeste despre Valkyrii, femei frumoase si tinere care zburau, calare pe cai inaripati, deasupra campurilor de batalie, alegeau spiritele celor care urmau sa moara in lupta si le insoteau in Walhalla, salasul ceresc al zeilor peste care stapanea divinitatea suprema, Odin. Putini stiu insa de obiceiul macabru al frumoaselor semi-zeite, acela de a consuma cadavrele celor cazuti in lupta si de a bea sangele acestora de pe lesurile sau trupurile muribunde. Krampus & Valkyrii

America de Sud era sub puterea liliacului vampir Azeman, in timp ce India tremura ingrozita in fata lui Vetala si a lui Gandharven. Nimeni nu stie cand au aparut vechile credinte indiene in vampiri, dar asemanarile lor cu cele europene sunt izbitoare. Vetala, spre exemplu, putea poseda corpul oricarei fiinte vii la fel cum o putea face si cu cei morti, lasand impresia ca acestia se intorc la viata. Printre placerile acestui demon se numarau crimele indreptate impotriva copiilor, nebunia si groaza starnite in randul oamenilor, precum si profanarea ramasitelor celor morti, singura metoda de a invinge o astfel de creatura fiind incantarea mantrelor sfinte. In toata Africa exista credinte in existenta vampirilor stravechi. Daca in vestul Continentului Negru oamenii vorbeau despre asanbosam, demon cu dinti de fier ce traia in copaci si ataca pe oricine ar fi indraznit sa treaca prin dreptul ascunzisului sau, in estul continentului haladuia impundulu, entitate care putea lua forma unei pasari ce se hranea cu sangele si carnea muritorilor. Tot in Africa, de aceasta data in Madagascar, vechile legende pomenesc de ramanga, o creatura nemuritoare care vaneaza oamenii numai pentru a se desfata cu sangele acestora. Chiar si China isi are vampirii sai, Jiang Shi, morti vii cu pielea verde si acoperita de ciuperci care se intorc din lumea de dincolo pentru a-si ucide semenii si a le fura esenta vietii sangele. In Malaezia bantuiau demonii Penanggalan, Pontianak sau Lagsuir, in timp ce in Filipine haladuiau mandurugo (cei care se hranesc cu sange) si manananggal (cei care se pot fragmenta). Japonia aminteste de Nukebuki, creatura al carei cap poate zbura de unul singur pentru a vana oamenii pe timpul noptii, in timp ce

Borneo este patria cumplitului Buau. Iar lista vechilor vampiri poate continua cu exemple nenumarate din toate colturile lumii.

Nicaieri insa mitul vampirilor nu a fost atat de puternic si de detaliat ca in Balcani. Practic, imaginea pe care o avem astazi despre vampiri vine din tari ca Serbia, Romania, Bulgaria sau Grecia. Chiar si termenul vampir apare pentru prima data mentionat in limba sarba. Acelasi monstru se numea strigoi in romaneste si vrykolakas, vorvolakas sau vorvolaka in limba greaca. Iar daca intre creaturile reprezentate de aceste denumiri existau initial diferente (spre exemplu, bautul sangelui este rar asociat cu vorvolaka), amestecul popoarelor din Balcani a dus la contopirea conceptiilor despre monstrii consumatori de sange sau de carne umana. Astfel se nastea vampirul sau varcolacul. Sa nu uitam evident si de contributia, daca ii putem spune astfel, a irlandezului Bram Stoker, cel care, prin romanul Dracula, a ridicat mitul vampirilor balcanici de la stadiul de poveste locala la cel de fenomen cu raspandire globala. Nu trebuie uitate nici vechile credinte slave in vampiri, credinte care au fost atat de puternice incat nici macar crestinismul nu le-a putut face uitate. In schimb, crestinismul le-a asimilat iar astazi le regasim cu preponderenta in Balcani si in estul Europei. Asa se face ca riturile balcanice vorbesc de spiritele celor morti care continua sa se preumble printre cei vii timp de 40 de zile dupa moarte. In tot acest interval, rudele celor decedati sunt obligate sa lase cate o cana cu apa la streasina casei pentru ca sufletul sa isi poata alina setea, sa lase ferestrele sau usile deschise, sau sa imparta celor saraci lucruri pe care spiritul celui decedat sa le ia in lumea de dincolo. Nerespectarea acestor ritualuri sau a normelor ingropaciunii poate duce la transformarea celui mort in vampir.

Relatari despre vampiri

Sa ne mutam insa atentia de pe taramul miturilor catre cel mult mai problematic si mai patrunzator, cel al relatarilor istorice despre cazuri de vampirism. Una dintre cele mai

elaborate si mai inspaimantatoare cronici vine din secolul al XII-lea, secol in care cronicarul si preotul William de Newburgh, relateaza o serie de intamplari fara nicio explicatie plauzibila aparenta, cel al cazurilor de vampirism care aveau loc in Anglia acelor timpuri. Trebuie mentionat ca William de Newburgh este recunoscut in special pentru ampla sa lucrare Historia Rerum Anglicarum, o enciclopedie medievala a regilor englezi din perioada anilor 1066-1198. De altfel, cronicarul englez este considerat parintele criticii istorice si reprezinta totodata una dintre cele mai importante surse istorice din prima parte a mileniului II. Pare ciudat ca un om renumit pentru obsesia cu care a incercat sa demonteze orice mit istoric, sa aminteasca de cazuri care ar face sa zambeasca orice pasionat de stiinta. Si totusi, William trateaza cu toata seriozitatea problema vampirilor, chiar daca termenul era cu siguranta necunoscut in acea perioada, si chiar mentioneaza faptul ca se asteapta la critici din partea scepticilor, cu atat mai mult cu cat nici nu dadea crezare unor atari fenomene, pana la proba contrarie.

Cazul vampirul din Melrose Abbey este una dintre cele mai cunoscute intamplari relatate de catre William de Newburgh. Acesta vorbeste despre un preot care si-a neglijat indatoririle monahale preferand sa duca o viata usuratica, mai ales ca facuse o pasiune pentru dame si pentru bauturi tari. Cronicarul afirma ca dupa moartea preotului, acesta s-a reintors dintre morti si ca a incercat de mai multe ori sa patrunda in manastirea in care obisnuia sa oficieze slujbele religioase. Cum portile manastirii erau incuiate pe timpul noptii, mortul-viu s-a indreptat catre casa uneia dintre fostele sale amante.Femeia a fost ingrozita sa il descopere langa ea, in timpul noptii, pe cel pe care il stia mort si a alertat autoritatile si pe preotii care il cunoscusera. Alarmati, satenii au format echipe de oameni care sa pazeasca mormantul preotului, iar intr-una dintre nopti, acesta a fost vazut in momentul in care isi parasea locul de veci si se indrepta catre oamenii care ii urmareau miscarile. William mentioneaza ca un preot a lovit cadavrul cu un topor de lupta, obligandu-l sa se intoarca acolo de unde venise. Se spune ca pamantul l-a acoperit ca si cum nimic nu se intamplase. La ivirea zorilor, oamenii au dezgropat cadavrul preotului si au fost socati sa vada urmele lasate de topor precum si un sicriu ce mustea de sange. Trupul monahului a fost ars iar cenusa arunca in vant.

Un alt caz interesant, relatat de catre William de Newburgh, este cel al vampirului din Alnwick. Este vorba de un barbat ce incerca sa isi suprinda sotia necredincioasa, ascunzandu-se in podul casei. Din nefericire, tavanul nu a rezistat, iar barbatul s-a prabusit pe podea, decedand in ziua urmatoare. La numai cateva zile de la inmormantare, localnicii au alertat autoritatile sustinand ca decedatul a fost surprins in mai multe randuri in timp ce mergea haotic pe strazile orasului. Concomitent, o boala ciudata lovise mica urbe britanica, mai multi oameni decedand in urma inexplicabilei maladii. Un preot a luat initiativa si, dupa ce a dezgropat cadavrul impreuna cu mai multi sateni care se oferisera voluntari, a remarcat ca lesul avea gura plina cu sange, sange care a tasnit cu putere in momentul in care preotul a infipt varful unei sabii in pieptul acestuia. Oamenii au transportat cadavrul in afara orasului, acolo unde l-au ars complet. In aceeasi zi, boala misterioasa a disparut.

Astfel de relatari nu reprezinta insa doar marturii ale unor vremuri apuse. Mult mai aproape de zilele noastre, mai precis in secolul al XVIII-lea, intregul Imperiu Austro-Ungar, Balcanii si Germania au fost cuprinse de o adevarata febra a vampirilor. Zeci de cazuri au aparut brusc determinand mobilizarea caselor regale care au trimis pe teren echipe intregi de vanatori de vampiri, de medici si de oameni de stiinta care sa elucideze misterul. Spre groaza multora, marturiile venite din partea specialistilor nu au fost deloc in masura sa linisteasca masele. Este cazul sarbului Peter Plogojowitz, un taran despre care a existat convingerea ca s-a transformat in vampir, cauzand moartea a noua apropiati. Cazul reprezinta si astazi una dintre cele mai spectaculoase si bine documentate marturii cu privire la existenta vampirilor. Vechile cronici vieneze mentioneaza cazul lui Peter Plogojowitz, taran nascut in satul Kisilova, care ar fi decedat in anul 1725, moartea sa fiind urmata de decesul brusc al mai multor vecini si apropiati. Nimeni nu si-a putut explica motivele disparitiei acestor oameni, dar exista mentiunea ca toate victimele ar fi pomenit pe patul de moarte despre atacurile nocturne ale lui Plogojowitz. Mai mult, sotia acestuia si-a abandonat casa si a parasit satul dupa ce a afirmat ca defunctul sau sot o vizitase intr-o noapte pentru a-i cere opanci (opincile). Fiul lui Peter nu a fost la fel de norocos. El a apucat sa le spuna apropiatilor ca tatal sau il vizitase intr-o noapte pentru a-i cere mancare. A doua zi, tanarul a fost gasit mort, ucis brutal, in casa parinteasca. Trecusera noua zile de la decesul lui Peter Plogojowitz. Cazul a aprins spiritele chiar la curtea imperiala din Viena, Kameralprovisor Frombald fiind trimis sa instrumenteze cazul. Trimisul curtii a asistat la exhumarea cadavrului si, spre surprinderea sa, a observat ca semnele vampirismului descrise in folclorul local existau din plin in situatia de fata. Peter nu prezenta semne de descompunere, pielea ii cazuse pentru ca o alta noua sa ii ia locul,

barba si unghiile continuasera sa creasca iar gura acestuia mustea de sange proaspat. Veliko Gradiste, preotul satului Kisilova, a strapuns pieptul cadavrului cu un tarus, gest urmat de un veritabil val de sange care tasnise din gura si urechile mortului. Lesul a fost apoi incinerat iar mortile misterioase au incetat.

Evenimentul a fost relatat pe larg alaturi de cazul unui alt vampir sarb din aceeasi perioada, haiducul Arnaut Pavle (Arnold Paole in limba germana), in cel mai vechi ziar al lumii, Wienerisches Diarium, publicatie aparuta pentru prima data in anul 1703 si care isi continua existenta si astazi sub numele de Wiener Zeitung. De altfel, cazurile descrise in numarul din 21 iulie 1725 reprezinta prima mentiune dintr-o editie printata de ziar a cuvantului vampir - (...so sie Vampyri nennen...). A fost nevoie de interventia imparatesei Maria Tereza de Austria pentru ca isteria sa ajunga la un final. Aceasta si-a trimis medicul personal, pe Gerard van Swieten, pentru a investiga cazurile de vampirism. In urma concluziilor acestuia, Maria Tereza a emis un decret prin care anunta ca vampirii nu exista si ca orice act de exhumare si de profanare a cadavrelor reprezinta o infractiune ce intra sub incidenta legii penale. In aceeasi perioada insa, preotul si invatatul francez Dom Augustine Calment publica o ampla lucrare in care facea trimitere la mai toate cazurile de vampirism care fusesera mentionate vreodata in Europa. Concluzia sa? Vampirii exista!

Vampirii in atentia oamenilor de stiinta

Ca orice fenomen ce nu poate primi o explicatie logica, vampirismul a fost privit cu un scepticism urias de catre oamenii de stiinta din ultimele secole. Unul dintre acestia, istoricul si balcanologul de origine germana, Mario Kreuter, este convins ca, macar in cazul credintelor balcanice, vinovata este Biserica Ortodoxa. In opinia savantului, aceasta nu a acordat suficienta atentie cultului mortilor, iar lacunele au fost umplute de oameni cu imprumuturi din superstitii vechi. Extrapoland problema, putem spune ca o atare lipsa de cunostiinte a dus la nasterea mitului vampirilor in toate culturile lumii. Cu secole in urma, atunci cand un individ murea si, la scurt timp, era urmat de o ruda sau de cineva apropiat, exista traditia morbida ca primul sa fie dezgropat pentru ca oamenii sa fie siguri ca nu el este vinovat de tragedie. Mortul era gasit de cele mai multe ori cu pielea rozalie, cu gura plina de sange si, uneori, in alta pozitie decat cea in care fusese ingropat. Este o faza fireasca a procesului de descompunere, dar oamenii nu stiau asta. De fapt, ei erau convinsi ca mortul nu murise de tot. Se putea intampla si ca decedatul sa pastreze aspectul unui om viu chiar si dupa o perioada destul de mare de la inmormantare. Din nou, nimeni nu avea idee ca astfel de fenomene sunt absolut naturale si au drept cauza compozitia solului. De aici si pana la invetarea vampirilor nu a mai fost decat un pas. Continuand pe aceeasi linie, putem adauga faptul ca mortile misterioase in randul membrilor aceleiasi familii sau a persoanelor apropiate isi pot gasi azi o explicatie cat se poate de simpla bolile contagioase. Evident ca un astfel de termen era complet necunoscut in urma cu cel putin doua secole, cat despe infectii, virsuri si carantina nici ca poate fi vorba. Pentru oamenii nestiutori si ingroziti de ceea ce se intampla in jurul lor, o explicatie supranaturala era cea mai la indemana. Sa luam, spre exemplu, cazul celebrilor vampiri sarbi din perioada anilor 1720-1725. Istoricii au demonstrat ca in acei ani, atat peninsula Balcanica, cat si centrul Europei, fusesera cuprinse de o puternica epidemie de turbare, boala fara nicio forma de tratament si fara nici o explicatie. Agentul patogen al turbarii este un virus ce se poate transmite, printre altele, si prin muscatura. In general, oamenii il contractau de la animale, lupi, caini sau vulpi, creaturi asociate deseori cu vampirii. Iar simptomele le puteti afla nu numai din manualele de medicina ci, la fel de simplu, o puteti face citind, spre exemplu, romanul Dracula al lui Bram Stoker. Boala debuteaza cu febra si lipsa poftei de mancare. Cei afectati sunt extrem de sensibili la lumina (fotofobie), la apa (hidrofobie) si la mirosurile puternice (cum ar fi cel de usturoi). La fel ca si in cazul animalelor, bolnavul este foarte agitat si deseori devine agresiv incercand chiar sa ii muste pe cei de langa el. Apare, de asemenea, o superexcitare sexuala. Muschii gatului se contracta dureros lasand sa se vada dintii ranjiti ai celui afectat. In final se instaleaza paralizia totala, iar victima moare in urma blocarii cailor respiratorii. O moarte constienta, identica cu cea a victimelor temutului Dracula. Sa fie turbarea adevarata cauza a vampirilor? Categoric da, sustine neurologul spaniol Juan Gomez Alonso, desi acesta admite ca este posibil ca la originea miturilor sa nu fie doar turbarea ci, mai degraba, o suma de boli.

In vestul Europei si in cele doua Americi, o explicatie in cazul vampirismului poate fi, mai degraba, tuberculoza. Ca si alte boli extrem de contagioase, tuberculoza putea afecta mai multi membri ai aceleiasi familii, iar in cazul in care unul dintre acestia deceda, fiind urmat la scurt timp de altii, era clar ca se transformase in vampir. Bolnavii de tuberculoza au deseori ochii injectati, implicit o puternica sensibilitate la lumina, pielea palida si rece, si expectoreaza sange, sugerand celor sanatosi ca singurul mod in care individul in cauza isi putea pastra lichidul vital era acela de a-l lua de la altii. Simptomele va suna cunoscut? Evident, doar sunt cele clasice din miturile vampirilor. Mult mai aproape de zilele noastre, mai precis in anul 1985, biochimistul David Dolphin a lansat o ipoteza interesanta, aceea a legaturii dintre vampirism si o boala destul de rara, numita porfiria. Afectiunea, descrisa pentru prima data in 1874 de catre medicul german Felix Hoppe-Seyler, se manifesta printr-o dereglare a formarii globulelor rosii. Pofiricii au o paloare aproape cadaverica si sunt sensibili la lumina. Dintii insangerati si tendinta de a consuma sange completeaza un tablou cinic. Privit intr-un asemenea context, mitul vampirilor revina parca acolo unde ii este locul, printre povestile si basmele stravechi. _____________________________________________________________ REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE EXPERIENTELE DIN PRAGUL MORTII IN URMATORUL EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE! Expresii ca intreaga viata mi-a trecut prin fata ochilor sau nu te indrepta spre lumina au devenit deja de notorietate. Ce anume insa reprezinta aceste fenomene? Sunt experiente spirituale? Halucinatii? Modificari chimice la nivel cerebral in momentul mortii? Sau sunt ele dovada clara a existentei vietii de dupa moarte? Afla maine numai pe www.descopera.ro.

Experientele de dupa moarte Amintiri din casa mortilor

+ zoom Experientele de dupa moarte Amintiri din casa mortilor

Galerie foto (7) Ne-am obisnuit sa privim experientele din pragul mortii drept fenomene paranormale care se intampla in cazuri speciale, extrem de rare, si carora cu greu le putem gasi o explicatie. Nu realizam ca sunt atat de comune si de des intalnite incat au intrat practic in vocabularul nostru de zi cu zi. Expresii ca intreaga viata mi-a trecut prin fata ochilor sau nu te indrepta spre lumina au devenit deja de notorietate. Ce anume insa reprezinta aceste fenomene? Sunt experiente spirituale? Halucinatii? Modificari chimice la nivel cerebral in momentul mortii? Sau sunt ele dovada clara a existentei vietii de dupa moarte?

Ne-am obisnuit sa privim experientele din pragul mortii drept fenomene paranormale care se intampla in cazuri speciale, extrem de rare, si carora cu greu le putem gasi o explicatie. Nu realizam ca sunt atat de comune si de des intalnite incat au intrat practic in vocabularul nostru de zi cu zi. Expresii ca "intreaga viata mi-a trecut prin fata ochilor" sau "nu te indrepta spre lumina" au devenit deja de notorietate. Ce anume insa reprezinta aceste fenomene? Sunt

experiente spirituale? Halucinatii? Modificari chimice la nivel cerebral in momentul mortii? Sau sunt ele dovada clara a existentei vietii de dupa moarte? Intunericul, tunelul si lumina
"Ati auzit probabil, de multe ori, ca moartea este o experienta terifianta. Sa nu credeti asta! Moartea este cea mai dulce, tandra si senzuala senzatie pe care am trait-o vreodata. Moartea vine deghizata intr-un prieten foarte foarte bun... Este usor sa mori... Ca sa traiesti, insa, trebuie sa lupti" - Edward V. Rickenbacker, pilot din timpul Primului Razboi Mondial, care a fost la un pas de moarte dupa ce avionul sau a fost doborat de inamici. In 1975, Dr. Raymond Moody lansa pentru prima data o ipoteza tulburatoare, cea a existentei unui set de experiente comune tuturor persoanelor care s-au aflat in pragul mortii. Cartea sa, "Viata de dupa viata", s-a dovedit un succes de proportii si a impamantenit, atat in mediul stiintific cat si in viata de zi cu zi, notiunile tunelului intunecat, a luminii, a senzatiilor de parasire a corpului si toate celelalte experiente care insotesc momentul mortii. Nu va ganditi insa ca astfel de fenomene au inceput cu Dr. Moody. In realitate, ele sunt cunoscute de cand lumea. Platon, in celebra sa "Republica", din anul 360 i.Hr., povesteste experienta unui soldat pe nume Er, dupa ce acesta a fost ucis intr-o lupta. Er descrie momentul in care spiritul ii paraseste trupul, pentru ca apoi sa fie judecat alaturi de sufletele altor persoane decedate si, intr-un final, sa vada un loc minunat... paradisul.

Succesul inregistrat de tratatul medical al lui Raymond Moody a dus ca in 1978, la numai trei ani dupa lansarea cartii, sa ia nastere International Association for NearDeath Studies (IANDS), o asociatia ce trebuia sa largeasca in mod considerabil aria cercetarilor in domeniu. Astazi, aceeasi asociatie se bucura de ajutorul unora dintre cei mai prestigiosi medici, specialisti si oameni de stiinta. Daca la inceput, in mediul stiintific, problema experientelor din pragul mortii a fost privita cu scepticism, in prezent nu mai exista niciun dubiu cu privire la autenticitatea lor, adevarata provocare a oamenilor de stiinta fiind elucidarea originilor acestora. Nu mai departe de anul trecut, mai precis in septembrie 2008, experti din 25 de spitale din Marea Britanie si SUA, coordonati de specialistii Universitatii Southampton, au anuntat ca au demarat un proiect amplu, care va dura trei ani si care va include observatii atente pe 1.500 de pacienti. Scopul? Aflarea unei explicatii plauzibile privind experientele din pragul mortii.

Studiile efectuate inca din 1980 au aratat o realitate socanta. Peste 15% dintre cetatenii americani au trait astfel de senzatii. In Germania, numai 4%, dar daca raportam acest procent la populatia de peste 82 de milioane de locuitori a tarii, numarul celor care au trecut prin experienta mortii iminente este unul extrem de mare. Despre ce fel de experiente vorbim insa? Intr-o lista a trairilor paranormale de acest gen, specialistii au enumerat nu mai putin de opt stari corelate, desi extrem de putini oameni ajung sa le traiasca pe absolut toate.

Sentimentul de liniste - Prima senzatie pe care o au cei aflati in pragul mortii, este cea de pace interioara, de liniste sufleteasca, acceptarea mortii si confortul fizic si emotional. Uneori, aceasta stare poate fi precedata de un zgomot extrem de neplacut. Lumina intensa si pura - Cateodata, aceasta lumina intensa ( deloc dureroasa) pare sa umple camera in care se afla subiectul. In alte cazuri, pacientii mentioneaza o lumina neobisnuita, care pare sa vina dintr-un colt al camerei, si pe care o asociaza cu Dumnezeu sau cu Paradisul. Parasirea propriului corp - Cel de al treilea pas este cel in care persoana in cauza simte ca isi paraseste propriul corp. Exista numeroase mentiuni in care pacientii sustin ca levitau si ca puteau vedea si auzi persoanele din jurul lor, la fel de bine cum isi puteau vedea trupul inert. Uneori, "spiritul" poate zbura in afara camerei, catre cer sau catre ceea ce pare a fi Raiul. Intrarea in alte dimensiuni - Indiferent de orientarile religioase ale celui afectat, exista aceleasi mentiuni cu privire la natura locului in care "spiritul" poate ajunge. In marea majoritate a cazurilor, cei aflati in pragul mortii vorbesc de Rai, desi

exista si situatii in care oamenii vorbesc de locuri reci, intunecoase, si de voci disperate care se aud in jurul lor, o imagine pe care nu au putut sa o asocieze decat cu Infernul. Entitati luminoase - Una dintre cele mai intalnite si ma des relatate experiente este cea a entitatilor luminoase care insotesc sufletul celui aflat in pragul mortii. Majoritatea relatarilor fac referire la un glob de lumina, a carui voce este calda si prietenoasa. Acesta este perceput ca Dumnezeu, un inger, un sfant sau chiar o persoana apropiata care a decedat. Tunelul - La fel de cunoscuta este si prezenta tunelului intunecat, pe care spiritul este nevoit sa il traverseze. In unele relatari, la capatul acestuia se afla o lumina, in timp ce altele sustin ca singura sursa de lumina este cea a entitatii care insoteste sufletul celui aflat in pragul mortii. In tunel este mentionata prezenta a numeroase alte spirite, unele ratacite, in timp ce altele isi urmeaza drumul catre aceeasi sursa de lumina. Comunicarea cu spiritele - Inainte ca experienta sa ia sfarsit, pacientii afirma ca au comunicat cu o alta entitate. Aceasta a fost descrisa sub forma unei puternice voci masculine, care ii spune celui afectat ca inca nu a sosit timpul sau si ca trebuie sa se intoarca. Unii subiecti pretind ca li s-a dat posibilitatea alegerii intre lumina divina si intoarcerea in propriul corp, in timp ce altii sustin ca li s-a ordonat, pur si simplu sa se intoarca. Vizualizarea propriei vieti - Aceasta experienta mai este numita si "vederea panoramica a vietii" si poate fi intalnita atat la inceputul starii propriu-zise cat si la finele trairilor paranormale. Modul in care ea se produce difera de la persoana la persoana. Daca unii pacientii sustin ca imaginile erau extrem de detaliate, altii sustin ca au vazut doar franturi din propria viata. Subiectii aud uneori voci apropiate care le judeca faptele.

Asa cum mentionam si mai devreme, aceste opt experiente ajung doar rareori sa fie traite in totalitate. Unele dintre ele, asa cum este senzatia de parasire a propriului corp, pot fi percepute in situatii care nu au nimic de a face cu experientele din pragul mortii. In acelasi timp, trairile difera la o persoana la alta, relatarile care sa se incadreze exact in tiparul de mai sus fiind extrem de putine.

Teorii supranaturale
Este evident ca teoriile care incearca explicarea experientelor din pragul mortii intra inevitabil intr-una din cele doua categorii: stiintifice sau supranaturale. Ambele variante pot fi acceptate la fel de bine cum pot fi si combatute. Important insa de mentionat este ca

teoriile supranaturale au la baza substratul cultural si religios al celor implicati. Sa urmarim insa cateva dintre acestea. Cea mai simpla explicatie este aceea ca subiectii care experimenteaza senzatiile de mai sus isi amintesc, de fapt, ceea ce se intampla cu propria lor constiinta dupa parasirea corpului. Mai exact, atunci cand sunt pe moarte, oamenii isi simt sufletul disociat de trup si incep sa perceapa stari si trairi pe care nu le-ar putea percepe in mod normal. Sufletul merge pana la granita dintre lumea noastra si cea a mortilor, de obicei reprezentata prin acel tunel. Odata ajuns, spiritul intalneste sufletele altor decedati si chiar o entitate divina, asociata uneori chiar cu Dumnezeu. Pacientului, sau spiritului acestuia, i se prezinta cealalta lume, Raiul sau Iadul, dupa care este trimis inapoi in propriul corp. Credinta in proiectiile astrale leaga experientele din pragul mortii cu alte forme de parasire ale propriului corp. In cazul de fata, eul astral se elibereaza spontan de trup si calatoreste liber catre alte dimensiuni. Ceea ce ii socheaza pe oamenii de stiinta este dovada irefutabila a acestor parasiri ale corpului. Exista numeroase marturii despre persoane inconstiente sau aflate in moarte clinica care, atunci cand si-au revenit, au dat detalii uluitoare despre procedurile medicale care s-au efectuat asupra lor sau despre persoanele prezente in apropiere. Si mai uluitoare sunt declaratiile unor persoane oarbe care au identificat cu precizie culorile hainelor celor care s-au aflat in camera de spital, in preajma lor.

Pentru iudeo-crestini, astfel de experiente reprezinta dovada clara ca exista viata dupa moarte si ca oamenii continua sa existe intr-o alta dimensiune, in genere, Raiul sau Iadul. Nu mai putin importanta este si convingerea unora ca senzatiile din pragul mortii nu sunt altceva decat lucrarea diavolului, cel care incearca sa profite de

vulnerabilitatea oamenilor si care apare ca un "inger de lumina". In ce mod profita Satana de oameni reprezinta inca un subiect de discutie. Anumite teorii tind mai degraba spre ezoterism. Unii oameni sunt convinsi ca experientele din pragul mortii reprezinta o conexiune la nivel psihic intre entitati cu o evolutie superioara, din alte dimensiuni. Acestea pot fi chiar oameni care au depasit ciclul nastere-moarte-reincarnare, si care au capacitatea de a oferi neinitiatilor imagini din viitor. Da, este adevarat ca anumiti subiecti au facut previziuni extrem de detaliate dupa iesirea din starile mentionate mai sus. Interesant este si punctul de vedere al reprezentantilor altor religii decat cea iudaica sau cea crestina. In budism, spre exemplu, "lumina mortii" nu este altceva decat dovada decaderii morale a celui in cauza. Un suflet curat ar trebui sa fie capabil sa recunoasca atat natura luminii cat pe cea a propriului suflet detasat de corp. In situatia in care cel aflat pe patul de moarte este capabil sa identifice aceste trairi, se poate spune ca a depasit ciclul reincarnarilor si ca este gata sa atinga starea de nirvana.

Moartea sub lupa cercetatorilor

Nu mai este un secret pentru nimeni, ca stiinta nu poate explica experientele paranormale din pragul mortii. Nu putem spune ca explicatiile medicilor sau psihologilor sunt incorecte dar, categoric, multe dintre aspectele acestor trairi nu pot fi testate. Oare cum ai putea elabora un test prin care sa dovedesti ca cineva se duce, literalmente, in Rai sau in Iad; ca cIl intalneste pe Dumnezeu, si apoi sa il resuscitezi pentru a dovedi stiintific toate acestea? In orice caz, stiinta poate dovedi ca numeroase aspecte ale trairilor din momentul mortii au, de fapt, o natura psihologica si fiziologica. Cercetatorii au descoperit ca anumite droguri, asa cum este ketamina, pot crea senzatii identice cu cele descrise mai sus. Mai mult, anumiti pacienti chiar sunt convinsi ca mor sub efectul acestor droguri. Mecanismul care se afla insa in spatele unor atari senzatii nu este altul decat propriul nostru creier. Ceea ce noi percepem ca o realitate, poate fi, de fapt, o suma a informatiilor pe care creierul le transmite in acel moment. Sa luam, spre exemplu un test simplu. Inchideti ochii si ridicati mana dreapta pana in momentul in care va atingeti crestetul capului. De unde stiti unde se afla mana voastra atata timp cat tineti ochii inchisi? Evident, senzorii cerebrali au capacitatea de a prelucra informatii privind spatiul si timpul, chiar si in lipsa stimulilor vizuali. De aceea, acest test nu va da gres niciodata.

Acum, imaginati-va ca tot acel sistem neuronal a luat-o razna si ca functiile sale se afla in degringolada. In locul senzatiilor reale, creierul poate transmite o multitudine de informatii eronate, dandu-va impresia ca va aflati in cu totul alte locuri decat cele in care va aflati de fapt, si ca traiti experiente care nu au nimic in comun cu realitatea. Aceste senzatii pot fi atinse sub efectul drogurilor sau, spre exemplu, sub cel al unor traume cerebrale puternice. Creierul incearca sa interpreteze toti stimulii pe care ii primeste, dar senzatiile pe care noi le simtim reale nu sunt nimic altceva decat stradaniile acestuia de a-si reveni la normalitate. Suprasaturarea cu informatii false a creierului da celui in cauza senzatia, ati ghicit, unei lumini puternice. Pe masura ce aceasta se amplifica, o alta reactie normala a creierului este cea a crearii imaginii unui tunel intunecat. Senzatia de plutire si de parasire a corpului are, la randul ei, o explicatie logica. Din nou, creierul incearca sa "traduca" informatiile privitoare la spatiu si timp. Rezultatul? Pacientul are impresia ca leviteaza si ca isi paraseste trupul. Lipsa de oxigen, combinata cu o trauma puternica, poate duce la aceasta senzatie. Calmul, pacea, linistea interioara se explica prin nivelul ridicat de endorfina secretat in corpul nostru in momentul unei traume cerebrale. Exista numerosi pacienti care au declarat ca s-au simtit lipsiti de orice emotii in timpul unor momente traumatice (vezi aici chiar si experientele din pragul mortii). Nimic paranormal pana aici.

Inexplicabile pentru medici raman insa bizarele experiente in care apar entitati divine, spirite sau chiar Dumnezeu. Nu se poate explica nici modul in care oameni inconstienti relateaza in detaliu, evenimente si lucruri despre care nu ar trebui sa aiba nici cea mai mica idee. O teorie cat de cat plauzibila este aceea ca, inclusiv in momente de inconstienta, creierul nostru continua sa inregistreze informatiile transmise de stimuli externi, si sa le depositeze la un anumit nivel, astfel incat ele sa ajunga din subconstient in memoria pacientilor. Da, dar aceasta este doar o ipoteza, iar demonstrarea ei ramane inca un deziderat al medicilor si specialistilor in neurologie. Desigur, exista o explicatie pentru fiecare moment din experientele din momentul mortii. Dar oamenii de stiinta sunt constienti ca ipotezele lor nu au ajuns decat la un nivel infim fata de ceea ce se doreste. Oamenii prefera sa creada in teoriile supranaturale si este evident de ce fac acest lucru. Lor li se ofera speranta ca dincolo de moarte vor continua sa existe si ca moartea nu este un capat macabru de drum. Singurul lucru cert este acela ca exista o teorie stiintifica pentru absolut fiecare pas din experientele de mai sus. La fel de cert este insa ca pentru fiecare ipoteza a specialistilor exista cel putin cinci cazuri de senzatii din pragul mortii care sfideaza logica si, implicit, stiinta. __________________________________________________________

REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE PARANORMALUL DIN SPORT, IN URMATORUL EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE! De-a lungul timpului, multi atleti au afirmat ca ar fi avut, in decursul unei activitati competitionale, senzatia ca "plutesc", ca "zboara" sau ca ar iesi in afara propriului corp. Un alpinist, dupa o escalada solitara, a povestit cum a trecut prin experienta foarte vie de a se vedea pe sine in timp ce se prabusea de la o inaltime mica. Afla mai multe despre astfel de cazuri doar pe www.descopera.ro.

Sport la frontiera paranormalului

+ zoom Sport la frontiera paranormalului

Galerie foto (9) Nu veti citi cu siguranta despre ele in paginile publicatiilor sportive, dar multe fenomene paranormale au insotit de-a lungul timpului performantele atletilor. Episoade extraordinare in sine, multe dintre aceste anomalii pot fi pur si simplu imputate conditiilor de stres la care atletii sunt supusi; numai ca, ceea ce deconcerteaza si da greutate fenomenologiei este atat cazuistica, impresionanta ca volum, cat si insasi structura protagonistilor: fara doar si poate foarte bine pregatiti sa infrunte, in mod echilibrat, situatii tensionate.

Nu veti citi cu siguranta despre ele in paginile publicatiilor sportive, dar multe fenomene paranormale au insotit de-a lungul timpului performantele atletilor. Episoade extraordinare in sine, multe dintre aceste "anomalii" pot fi pur si simplu imputate conditiilor de stres la care atletii sunt supusi; numai ca, ceea ce deconcerteaza si da greutate fenomenologiei este atat cazuistica, impresionanta ca volum, cat si insasi structura protagonistilor: fara doar si poate foarte bine pregatiti sa infrunte, in mod echilibrat, situatii tensionate.
Exista, in orice caz, un paralelism straniu intre lumea sportului si cea a asa-numitelor fenomene "de frontiera". Extracorporalitatea (numita si fenomen OBE - out-of-bodyexperience) este experienta unor subiecti care s-au proiectat in afara corpului fizic. Se spune ca ea se realizeaza destul de frecvent in timpul visului (vezi senzatia de planare, de zbor), dar ce te faci cand survine in alte situatii, cand nici pomeneala de somn sau vis? In orice caz, numitorul comun al acestei "ambivalente" este prezenta unei conditii fizice si mentale iesite din comun, conditionata de stres, durere si oboseala. Totusi, numai intr-o singura lucrare, "Sport si psihic", scrisa de americanii Michael Murphy si Rhea A.White in anii'70, sunt documentate peste 400 de cazuri diferite in care atleti au experimentat o realitate la limita incredibilului. De-a lungul timpului, multi atleti au afirmat ca ar fi avut, in decursul unei activitati competitionale, senzatia ca "plutesc", ca "zboara" sau ca ar iesi in afara propriului corp. Un alpinist, dupa o escalada solitara, a povestit cum a trecut prin experienta foarte vie de a se vedea pe sine in timp ce se prabusea de la o inaltime mica: "imi amintesc ca m-am intrebat ce putea oare sa insemne aceasta senzatie stranie de a ma gasi in afara corpului meu, observandu-i miscarile", a spus alpinistul colegilor lui, la intoarcerea in tabara. In lumea inotului, asiderea, potrivit marturiilor unor sportivi care au preferat sa-si pastreze anonimatul, se intampla frecvent ca in cadrul competitiilor de lunga durata, inotatorul sa iasa din propriul "invelis" material pentru a se odihni, lasandu-si o "dublura" sa continue.

De altfel, in 1968, in Marea Britanie, atunci cand Celia Green, directoarea Institutul de Cercetari Psihofizice din cadrul Universitatii Oxford, hotara sa realizeze o ancheta pe tema extracorporalitatii si lansa un apel prin presa scrisa si radio, solicitand cooperarea cetatenilor, doua sute de persoane aveau sa raspunda chestionarului ei. Pe baza acestor raspunsuri, Green va elabora ulterior un tabel al fenomenelor ce insotesc iesirea din corpul fizic, potrivit caruia, in momentul respectiv, dincolo de faptul ca persoanele in chestiune isi percep prezenta "in afara" corpului fizic, se simt cuprinse de un soi de paralizie; dominanta apare si senzatia ocuparii unui spatiu definit drept "un duplicat aerian al corpului lor fizic", in mod uzual fiind raportata si senzatia de plutire/planare deasupra locului unde are loc intamplarea. De asemenea, tot in mod frecvent, cei in cauza isi exprima surprinderea de a-si privi propriul corp "inert", aflat undeva "dedesubt", sau incercarea nereusita de a executa unele manevre, cum ar fi rasucirea unui comutator sau apasarea pe clanta usii pentru a o deschide. Lipsa de finalitate a unor astfel de actiuni este explicata prin faptul ca mana trece prin obiecte ca si cand ele ar fi imateriale.

Premonitia
Intr-o zi oarecare din 1965, pilotul de curse automobilistice american A.J.Foyt ii marturisea sotiei presimtirea ca ceva neplacut avea sa i se intample in cursa programata sa aiba loc peste cateva zile, la Riverside. Consoarta nu-i dadu crezare, poate si pentru faptul ca respectiva cursa urma sa se desfasoare pe una dintre pistele preferate ale sotului. Ei bine, chiar atunci, pilotul avea sa treaca prin accidentul cel mai grav din cariera, iesind in decor si sarind cu masina peste un gard de peste 3 metri.

O situatie insa cu adevarat paranormala poate fi considerata cea prin care a trecut jucatorul de baseball Wayne Estes, in acelasi fatidic an 1965. In timpul unei intreceri din cadrul campionatului universitar american, i-a cerut antrenorului sa fie schimbat intrucat simtea in maini si brate o insensibilitate persistenta; pana aici nimic paranormal, numai ca, doar cateva ore mai tarziu, Wayne se va curenta de firele de inalta tensiune, gasindu-si sfarsitul. Si-atunci, sa fie posibil ca senzatia perceputa de sportiv inaintea mortii (una atroce, potrivit martorilor, terifiati de imaginea lui Wayne zvarcolindu-se pe teren in timp ce din buricele degetelor ii iesea fum) sa fi fost o premonitie a modului in care avea sa treaca "dincolo" putin mai tarziu? Un alt amanunt semnificativ; doar cu doua luni inainte, Wayne isi incheiase o asigurare de viata, insistand sa fie prevazuta in ea clauza de "deces prin curentare".

Si legat de psihokinezie, capacitatea de a modifica starea materiei, exista o cazuistica bogata, referitoare in principal la atletii care interactioneaza cu un obiect in miscare (minge). Si anume, ca anumite traiectorii aparent imposibile (lovitura unui tenismen, sutul unui fotbalist, aruncarea unui jucator de baseball) pot fi rezultatul unei conditionari a uneia sau mai multe minti laolalta, si nu neaparat in mod voluntar

(poate fi vorba de o lovitura decisa si puternica, dar inconstienta). Dar, daca asa ar sta lucrurile, atunci s-ar putea intampla ca nu numai cel direct-interesat, sportivul, ci si publicul din tribune sa exercite o astfel de interferenta semnificativa. Sa fie psihokinezia resortul aflat in spatele fenomenului cunoscut sub numele de "al doisprezecelea jucator" despre care se vorbeste in lumea fotbalului, legat de avantajul de a juca "acasa"? O fi existand o explicatie a faptului ca in diferite tari din Africa orientala, echipele de fotbal isi angajeaza vraci pe timpul partidelor cu scopul de a influenta traiectoria balonului, pentru a da un gol sau a evita unul, dupa caz.

De o natura si mai complexa este asa-numita "lovitura mortala intarziata", utilizata in artele martiale "deviate". Practic, karateka isi loveste adversarul intr-un punct vital, dar intr-un mod si intr-un moment foarte precise, astfel incat efectul devastator sa nu fie imediat. Dupa cateva ore sau chiar zile, victima, printr-un mecanism inca necunoscut dar in masura sa prejudicieze energia vitala, incepe sa se simta rau si in cele din urma moare. Acest tip de fenomene (NDE - near-death-experience), ce descriu experientele sau trairile pe pragul mortii, sunt cunoscute din timpuri imemoriale, intrucat practica "intoarcerii din moarte" era o proba initiatica larg raspandita, iar reinvierea mortilor a fost la un moment dat principala proba a puterii sacre pe care o ofereau vrajitorii, samanii si taumaturgii. Pe cat se pare, gandirea stiintifica contemporana s-a confruntat insa cu aceasta realitate relativ recent, de-abia dupa ce s-au inmultit declaratiile oamenilor "intorsi" din moarte clinica. Psihiatra elvetiana Elisabeth Kubler Ross reconstituia astfel etapele ce preced moartea: mai intai socul psihic si negarea iminentei mortii, insotite de sentimente de izolare si singuratate extrema; apoi aparitia sentimentelor violent negative, precum mania, furia, invidia; urmeaza etapa negocierii, cand muribundul isi face un soi de autocritica, sperand sa amane moartea, vazuta ca o pedeapsa, dupa care se instaleaza deprimarea. Va sosi in cele din urma si acceptarea, fara efort, ce aduce cu ea pacea launtrica. Bineinteles, si acest soi de trairi au fost experimentate in mediul sportiv. Unii atleti, in momentele

deosebit de intense ale prestatiilor lor sportive si-au vazut "filmul" propriei vieti derulandu-se instantaneu in fata ochilor, fenomen considerat obisnuit in momentele ce preced moartea. Schiorul american Steve McKinney, de exemplu, a declarat la finalul unei victorii importante ca "in timp ce coboram partia, fluxul de evenimente ce-mi traversa creierul era constituit de o panorama a existentei mele".

Exista apoi si numeroase cazuri de "dej vu" (senzatia ca traiesti a doua oara un anumit eveniment in acelasi circumstante); in mediul sportiv, in fotbal de exemplu, jucatorul considera ca actiunea s-a mai intamplat intr-o ocazie precedenta in acelasi conditii (dispunerea publicului, terenul, traiectoria balonului, rezultatul meciului). Si daca este adevarat ca, in unele situatii, senzatia poate avea o justificare conventionala (o codificare gresita a realitatii inconjuratoare ce duce la o inexistenta suprapunere cu informatii continute in memorie sau viceversa), ramane totusi dificil de inteles recurenta fenomenului, mai ales in cazul sportivilor aflati intr-o perfecta forma psihica si fizica.

Intre spatiu si timp

Poate fi realitatea interpretata intr-un mod atat de subiectiv incat sa-i fie deformate caracteristicile obisnuite? Exemplele urmatoare sugereaza ca da. Tenismenul Pete Sampras a sustinut in mai multe ocazii cat de usor ii venea sa faca ceea ce spectatorii percepeau drept "aproape o magie" in unele situatii si ca, in anumite momente, mingea de joc ii aparea "mare ca un pepene". Tot Sampras a mai povestit ca, in aceste momente de "gratie", percepea actul sportiv ca derulandu-se cu incetinitorul.

Jucatorul de golf Jack Fleck, pe parcursul U.S. Open Golf Championship din 1955 declara ca, la un moment dat, gaurile din terenul de golf au inceput sa i se para mari ca niste "cazane" si de-atunci nu a mai ratat nici un punct. O situatie identica de "gigantism" au experimentat-o si alti jucatorii de baschet si baseball. Multicampionul de Formula 1, scotianul Jackie Steward a declarat si el de mai multe ori ca, in zilele in care se afla intr-o forma de zile mari, avea senzatia ca felul in care lua curbele de pe pista se petrecea cu incetinitorul. Altfel spus, fiecare moment ii permitea o analiza a situatiei completa si senina, in timp ce in mod obisnuit frenezia competitiei il facea sa faca orice gest precipitat.

Extazul campionilor
In practica yoghina exista o stare numita samprajnata samadhi, adica extaz cu suport material. Potrivit cunoscatorilor, este ultima stare dinaintea extazului complet care aduce eliberarea si contine mai multe etape. Prima, numita savitarka (argumentativa) se obtine prin concentrarea asupra obiectelor considerate sub aspectul lor substantial: in acest stadiu timpul dispare, iar yoghinul percepe atat trecutul, cat si viitorul obiectului la care mediteaza (el realizeaza astfel clarviziunea in timp, tocmai prin anularea, asimilarea timpului). Fenomenul, cu siguranta foarte spectaculos pentru un non-yoghin, nu face parte din categoria fenomenelor supreme, ci din cele asa-numite "intermediare" (clarviziunea in viitor se exercita asupra materiei, nu asupra spiritului, fiind doar o treapta in calea spre eliberare).

Intrat intr-o asemenea stare, sportivul are senzatia de liniste, calm (uneori urmata de frica), energie, perfectiune, omnipotenta, tacere (in pofida prezentei spectatorilor); se simte usor ca fulgul, detasat si izolat de intreaga lume. Are impresia ca in corpul si mintea lui ar intra un ceva inexplicabil, in masura sa intareasca legatura dintre spirit si materie generand o stare exaltanta de gratie in care nimic nu pare imposibil de realizat. Uneori insa, cel in cauza, depasindu-si limitele pe stadionul sau pista devenite loc de renastere spirituala, poate fi cuprins de teroare din cauza incapacitatii de a intelege si controla reactiile propriului trup. Un exemplu este cel al campionul olimpic Bob Beamon care la Ciudat de Mexico, dupa ce-a batut recordul mondial la saritura in lungime, a fost cuprins de o puternica senzatie de greata, ritmul cardiac i s-a accelerat dramatic, iar perceptia asupra realitatii inconjuratoare a devenit din ce in ce mai vaga. Dimpotriva, tenismenul suedez Bjorn Borg a declarat in mai multe ocazii cum in anumite zile i se parea ca se misca pe teren ca si cum ar fi zburat, toate loviturile, chiar si cele mai dificile reusindu-i cu extrema naturalete.

Performante iesite din comun

In astfel de cazuri fizicul raspunde in mod absolut extraordinar la solicitarile la care e supus, ca si cum ar dispune de un rezervor necunoscut de energie cu valente diferite, dar pozitive. Medicul sportiv al boxerului american Cassius Clay (Muhammed Ali), Ferdue Pacheco, declara intr-un interviu ca nu reuseste sa-si dea seama cum, in anumite ocazii, de exemplu meciul extrem de dur cu Gorge Foreman, "protejatul" sau a putut iesi absolut

neatins ("priviti-i fata, nu are aproape nicio zgarietura"). Corpul lui Casssius Clay parea ca protejat de un scut, total invulnerabil.

Si mai surprinzatoare sunt episoadele legate de artele martiale. Se spune ca, intr-o ocazie, Marele Maestru Lung Chi Cheung ar fi lasat ca o masina sa treaca peste el, iar elevii sa rupa caramizi asezate pe teasta lui. Se vorbeste si de oameni capabili sa-si raneasca adversarii doar atingandu-le corpul, sa sustina greutati inspaimantatoare pe organele genitale sau sa treaca cu bratele prin roca. S-ar mai putea aminti si despre cazul campionului olimpic John Walker care, vorbind despre o victorie importanta, a povestit cum, in momentul in care ajunsese la capatul puterilor, a fost cuprins brusc de o inexplicabila senzatie de "atotputernicie", depasindu-si instantaneu adversarul. Un interesant exemplu de viteza si rezistenta extraordinare sunt si incercarile de "lung-gompa", o cursa tibetana. In cartea ei intitulata "Magie si Mister in Tibet", Alexandra DavidNeel povesteste despre marsaluiri ce se prelunjgesc neintrerupt mai multe zile, de-a lungul a mii de kilometri. Atletii-calugari se misca cu lejeritate, fara vreo oboseala aparenta, ca intr-o stare de transa, cu ochii holbati si provirea fixata intr-un punct indepartat din spatiu.

Aparitiile
Sa vezi lucruri acolo unde ele n-ar trebui sa existe sau, in general, sa observi situatii ce nu sunt conforme cu realitatea obisnuita este un fenomen parapsihologic clasic, ce dispune de o cazuistica bogata in domeniul sportiv. In acest sens, s-ar putea aminti cazul parasutistului cu experienta, ramas suspendat in inaltul cerului mai bine de o ora, sustinut fiind de curenti ascensionali, caruia i s-au "aratat" inele de lumina si siluete umane stralucitoare, interpretate de el drept figuri de ingeri; sau cazul alergatorului de maraton britanic care, dupa ore extenuante de cursa neintrerupta a inceput sa-si simta corpul extrem de usor si, mai ales, a inceput sa auda si sa perceapa aproape fizic vocea unei persoane care s-a prezentat ca stramosul lui venit sa-l sustina in momente dificile. Simple povesti, fantezii? Marturiile cu privire la aceste intamplari bizare sunt atat de numeroase incat pare improbabil ca toate sa fie neadevarate. REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE IULIA HASDEU IN URMATORUL EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE! Scrierile sale, atatea cate au fost, anuntau deja o mare poeta, insa sortii au hotarat ca posteritatea sa o cunoasca pe Iulia Hasdeu doar din operele sale de tinerete si din sedintele de spiritism, in cadrul carora fiica continua sa fie alaturi de batranul ei tata. Afla totul despre povestea tragica a Iuliei Hasdeu si a sedintelor de spiritism organizate de tatal ei, numai pe www.descopera.ro

Iulia Hasdeu - Genialul copil al culturii romane & viata de apoi

+ zoom Iulia Hasdeu - Genialul copil al culturii romane & viata de apoi

Galerie foto (8) Si dacadaca Iulia Hasdeu nu ar fi avut o trecere atat de scurta prin viata? Daca geniul ei creator ar fi inflorit intru cinstea culturii romanesti? Daca eruditia sa precoce ar fi transformat-o intr-un adevarat ambasador al limbii si culturii romanesti in afara granitelor acestei tari? Prea multi daca si doar cateva certitudini. Scrierile sale, atatea cate au fost, anuntau deja o mare poeta, insa sortii au hotarat ca posteritatea sa o cunoasca pe Iulia Hasdeu doar din operele sale de tinerete si dinsedintele de spiritism, in cadrul carora fiica continua sa fie alaturi de batranul ei tata.

Si dacadaca Iulia Hasdeu nu ar fi avut o trecere atat de scurta prin viata? Daca geniul ei creator ar fi inflorit intru cinstea culturii romanesti? Daca eruditia sa precoce ar fi transformat-o intr-un adevarat ambasador al limbii si culturii romanesti in afara granitelor acestei tari? Prea multi "daca" si doar cateva certitudini. Scrierile sale, atatea cate au fost, anuntau deja o mare poeta, insa sortii au hotarat ca posteritatea sa o cunoasca pe Iulia Hasdeu doar din

operele sale de tinerete si dinsedintele de spiritism, in cadrul carora fiica continua sa fie alaturi de batranul ei tata.
Bogdan Petriceicu Hasdeu este unul dintre marii carturarii care fac cinste culturii romanesti, o personalitate unica, pluridisciplinara, un om erudit pentru care cunoasterea nu era decat o mare adanca in care se imbaia cu placere. Noi, cei de astazi, il cunoastem din lucrarile sale sau din biografiile mai mult sau mai putin romantate ale altor autori. Printre contemporanii sai, insa, Hasdeu era un mare om de cultura, dar pana la urma, un om. Credinta i-a fost greu pusa la incercare atunci cand Dumnezeu i-a luat averea sa cea mai de pret: viata fiicei sale, Iulia.

Cei ce au impartasit durerea familiei care nu si-a mai revenit niciodata dupa aceasta pierdere, sustin ca daca Iulia Hasdeu ar fi avut o existenta mai lunga, geniul ei nu ar fi cunoscut precedent in limba romana, intrecandu-l chiar si pe cel al lui Eminescu.

Daca lucrurile ar fi stat asa sau nu, nimeni nu o poate spune. Cultura romana a fost vaduvita, pe nedrept, de unul dintre cei mai frumosi muguri ai sai, chiar inainte ca acesta sa infloreasca. Deschiderile culturale ale lui Hasdeu au explorat spatii vaste, de la filozofie, istorie, lingvistica, pana la spiritism. Atractia pentru ceea ce se afla dincolo de noi si de existenta noastra lumeasca a existat dinaintea decesului fiicei sale, insa dorinta de a o avea tot timpul alaturi, chiar daca numai spiritual, a facut ca aceste experiente sa se transforme in adevarate sedinte de spiritsm. Dar, mai intai, sa vedem cum a inceput totul

Un copil grabit
Hasdeu, un spirit justitiar si critic la adresa celor care prin intermediul actiunilor lor, mai cu seama politice, daunau intereselor nationale, publica si pamflete dure la adresa oamenilor politici ai vremii, aruncand vorbe ironice al caror ecou s-a facut resimtit chiar si mai departe de clasa politica, patrunzand pana in cercurile intelectuale in care acesta activa. Prin urmare, in anul 1869, cand Hasdeu si-a depus candidatura la Academie a fost pus in fata unui refuz prea dur, poate, pentru un om de cultura consacrat. Lovitura a fost insa mai usor de suportat, de vreme ce acasa il astepta cea mai dulce dintre alinari. Nasterea unicei fiice a familei Hasdeu a fost un motiv de bucurie, care i-a tinut pe cei din familie intr-o stare de exaltare continua timp de mai multe luni. In fapt, aceasta bucurie nu s-a diminuat deloc timp de 19 ani. In timpul scurtei sale vieti, Iulia a fost mai intai mandria familiei si apoi, mandria intelectualitatii romanesti.

La doi ani buchisea deja literele si invata limba franceza, la patru ani scria, iar un an mai tarziu compune deja primele poezii. Dupa ce invatatorii si-au dat seama ca fetita este mult deasupra colegilor ei in ceea ce priveste cunostintele, au facut o exceptie (in acea vreme, nu exista procedura de a absolvi mai multe clase deodata) si au lasat-o pe micuta Iulia sa isi sustina examenele de absolvire ale cursului primar. La acea data, avea doar opt ani, iar mirarea dascalilor ei era intretinuta si de faptul ca fizionomia nu-i reflecta nicidecum varsta, ajutand-o sa para si mai mica decat era in realitate. Intre timp, invata si limba engleza pana la stapanirea ei la acelasi nivel cu franceza. De altfel, aceasta din urma a ramas limba ei de suflet, preferata in redactarea scrisorilor catre tatal ei, dar mai ales in compunerea operei sale poetice. Mama sa ii impartaseste notiunile de baza ale limbii germane, iar aprofundarea continua sub supravegherea unei profesoare. La varsta de 11 ani absolvea gimnaziul Sf. Sava si apoi termina Conservatorul, sectia de canto si pian. La numai 16 ani, in 1886, se inscrie la Sorbona, devenind astfel, prima

femeie din Romania care a studiat in aceasta prestigioasa universitate. Grandoarea acestui loc nu este de natura sa o sperie. In ciuda varstei fragede, Iulia reuseste sa isi uimeasca profesorii.

Doi ani mai tarziu apar primele semne ale tuberculozei, boala pe care Iulia se hotaraste sa o infrunte, scriindu-i tatalui ei intr-o epistola ca este hotarata sa isi sustina lucrarea de doctorat, al carei subiect si-l alesese deja. Numai agravarea starii ei de sanatate a fost de natura sa o induplece sa paraseasca Parisul pentru Italia si Elvetia, locuri insorite, mai prietenoase cu plamanii ei deja afectati. In ciuda tratamentelor primite de la medici straini prestigiosi, starea tinerei paciente se degrada vazand cu ochii. In vara anului 1888, tatal ingrijorat o aduce la Bucuresti. Spre disperarea celui care era numit "batranul Hasdeu" (desi avea numai 50 de ani in momentul pierederii fiicei sale), nici tratamentele si nici aerul curat de la Agapia nu au mai fost de nici un folos. Pana in ultima clipa, batranul carturar Hasdeu a sperat intr-o minune. Un miracol ce nu avea sa mai vina niciodata

Templele Iuliei
Hasdeu nu s-a resemnat niciodata cu pierderea celei mai dragi fiinte. Decedatii din familia sa (parintii, fiica si apoi sotia) i-au schimbat ireversibil modul de abordare al

vietii si mai ales, a celor de dupa viata lumeasca, insa discernamantul sau a fost treaz pana in ultima sa clipa. In prologul pe care l-a scris pentru lucrarea sa, "Sic cogito", Hasdeu se confeseaza: "Trecusera sase luni dupa moartea fiicei mele. Era in martie: iarna plecase, primavara nu sosise inca. Intr-o seara umeda si posomorata sedeam singur in odaie langa masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, era o testea de hartie si mai multe creioane. Cum? nu stiu, nu stiu, nu stiu, dar fara ca s-o stiu, mana mea lua un creion si-i rezema varful de luciul hartiei. Incepui a simti la tampla stanga batai scurte si indesate, intocmai ca si cand ar fi fost bagat intr-insa un aparat telegrafic. Deodata mana mea se puse intr-o miscare fara astampar. Vreo cinci secunde cel mult. Cand bratul se opri si creionul cazu dintre degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi eram sigur ca nu adormisem. Aruncai privirea pe hartie si cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu" (Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui sa-ti fie indeajuns. Iulia Hasdeu) Era scris si iscalit cu slova fiicei mele. Ce sa fie? O va spune aceasta carte." Dupa ce a primit mesajul fiicei sale intr-un mod atat de neasteptat, Hasdeu era convins ca a gasit calea ideala de a-si tine fiica aproape de sufletul sau, bucuranduse de sfaturile pretioase ale acesteia si procedand intotdeauna asa cum ii indica aceasta. Nu este un secret ca atat cavoul Iuliei de la cimitirul Bellu, cat si casa de la Campina, au fost construite dupa directivele riguroase ale spiritului acesteia. In sprijinul acestei afirmatii, sustinuta intotdeauna de Hasdeu si de apropiatii sai artisti si intelectuali care au participat la ridicarea acestor doua mausolee inchinate Iuliei, vin si numeroasele simboluri care se regasesc in ambele locuri.

Un mormant-poema
Asa avea sa numeasca si nu se insela deloc, G. Ionnescu - Gion in 1891 mormantul Iuliei Hasdeu. Insusi Hasdeu numea locul de veci al fiicei sale "Micul Templu", iar in acea vreme nu exista nimic care sa il contrazica. Imaginea actuala a cavoului mai pastreaza doar o amintire a maretiei acestuia de inceput. La intrare, pe frontispiciu sunt scrise cuvintele: "Trecatori, priviti d-asupra; cugetatori cautati in launtru: moartea da viata". Inauntrul cavoului, nimic nu parea sa sugereze celor care il vizitau ca se afla intr-un mormant. Sentimentul general era de liniste, iar cei aflati acolo puteau simti invaluirea intelepciunii. O oglinda fixata pe bolta avea rolul de a potenta vizualul catre infinit. Pe langa acestea se aflau candele, ingeri si chipul Iuliei. Un altar gazduia bustul Iuliei, vase cu flori, obiecte simbolice si doua pietre de marmura ce purtau o incarcatura spirituala

puternica. In stanga sta scris: Legea religioasa: "CredeCrede in Dumnezeu. Crede in nemurirea sufletului. Crede in darul comunicarii cu cei dusi." Legea morala: "Iubeste si ajuta Iubeste si ajuta neamul. Iubeste si ajuta pe cine te ajuta si te iubeste. Iubeste si ajuta fara a precugeta la folosul tau." In dreapta se afla: Legea sociala: "Nu necinstiNu necinsti pe tine insuti, ca sa te cinsteasca altii. Nu necinsti pe altii, ca sa te cinsteasca pe tine insuti. Nu necinsti munca, caci munca e viata". Legea filozofica: "Cand atunciCand faptul stii, atunci adevarul stii. Cand nu vrei sa crezi, atunci nu poti sa vezi. Cand cauti dovada, atunci gasesti tagada". Busturile membrilor familiei, de vita nobila de altfel, isi aveau locul aici, asezate sub busturile lui Cristos, Shakespeare si Victor Hugo, pe care Iulia i le-a cerut special tatalui ei, intr-una din sedintele de spiritism, la data de 16 octombrie 1890, in limba franceza: "In numele scumpilor mei, iti multumesc; dar, in fiecare unitate, este o trinitate. Ea mi-a comandat sa pun, in templu, formand altarul superior, busturile lui Christ, Shakespeare si Victor Hugo. Este trinitatea a carei unitate reclama o noua trinitate, in total noua. Este ceea ce ea mi-a comandat, ulterior, desemnand noua membri ai familiei, ale caror portrete trebuiau sa fie plasate in tocul ferestrei, de o parte si de alta a altarului superior". Tot aici, pe o carte din marmura au fost inscriptionate formele cuvantului Dumnezeu, pe care acesta le ia in limbile greaca, latina, araba, ebraica si chineza.

Marele Templu
Constructia "Marelui Templu", dupa cum il numea Hasdeu, a inceput in anul 1893 si s-a incheiat trei ani mai tarziu. Ca si in cazul cavoului, planurile castelului i-au fost minutios indicate lui Hasdeu de catre fiica sa, in timpul sedintelor de spiritism. Constructia castelului reprezinta o mostra unica a arhitecturii romanesti, unde utilitatea functiunii, deci profana la nivel simbolic, se impleteste magistral cu cea spirituala, o mostra a arhitecturii sacre. Functia de locuinta devine secundara, iar elementele specifice spiritualului domina. Fundatia castelului are forma unei cruci, iar cifrele 3 si 7 sunt adoptate fara retineri de geometria constructiei. Edificiul este structurat din trei turnuri, iar pentru a intra in castel este necesar sa pasesti sapte trepte, in vreme ce jilturile imparatesti de la intrare au incrustrate sapte volume de carti suprapuse. Deasupra usii

sunt sculptate in basorelief blazonul familiei Hasdeu cu deviza familiei: "Pro fide et patria" si langa ea, apoftegma lui Galilei "E pur si muove". Mai sus, Ochiul Divin incadrat in trunghi. Cei care viziteaza astazi Muzeul Memorial Iulia Hasdeu de la Campina pot patrunde, condusi de un ghid, in initimitatea biroului lui Hasdeu, in salon, in camera in care se afla pianul Iuliei si mai ales, atractia tuturor turistilor, in camera de spiritism in al carei perete se poate observa o gaura cu un diametru destul de mare. Nu suficient peantu a permite accesul unui om, insa perfect pentru trecerea spiritului Iuliei, atat de asteptat la aceste sedinte. O alta "prezenta" care atrage atentia in castel este o statuie a Mantuitorului, avand o inaltime mai mare decat statura obisnuita a unui om. Acesta se ridica deasupra unor nori cu bratele ridicate intr-un gest de binecuvantare, insa cu ochii in lacrimi. Reprezentarea deosebita si amplasarea sa intr-o lumina speciala au facut ca imaginea Mantuitorului sculptat sa impresioneze peste masura pe cei care au calcat pragul castelului.

Sedintele de spiritism
Pana la construirea castelului, locurile de desfasurare ale sedintelor de spiritism au fost variate insa, apoi, acesta a fost preferat cu deosebire, deoarece fusese construit la indicatiile Iuliei si favoriza, prin arhitectura sa deosebita, sedintele de comunicare cu spiritele. In Bucuresti, atunci cand acestea nu se desfasurau la cavoul Iuliei din cimitirul Bellu, aveau loc in biroul lui Hasdeu de la Arhivele Nationale, unde era director. Scrierile lui I.L. Caragiale pastreaza una dintre cele mai frumoase descrieri ale castelului, unde chiar de la inceput, Hasdeu incearca sa-i faca clar lui Caragiale cine este adevarata stapana a acasei: "Noi suntem aci numai in gazda. Pentru aceea, mai nainte de orice, trebuie sa te prezint

stapanei casei". Hasdeu si-a condus prietenul catre trunchiul unui copac batran, unde, intr-o scorbura se afla portretul Iuliei Hasdeu, incadrat intr-un muschi viu, din care rasareau plante de munte. Din perioada 23 decembrie 1890 pana in 18 aprilie 1903 s-a pastrat transcrierea a numai 101 rezumate ale sedintelor de spiritism, insa in realitate, numarul acestora a fost mult mai mare. Limba preferata a acestor comunicari era franceza, insa puteau fi si in romana, engleza, rusa si chiar araba. Desi pentru oamenii simpli care locuiau in jurul castelului, ceea ce se petrecea inauntru era de neinteles, pentru cei aflati in interiorul zidurilor, majoritatea carturari si artisti, aceste sedinte nu faceau altceva decat sa le deschida noi orizonturi de explorat. Au fost invocate pe rand spiritele Iuliei Hasdeu, si, ulterior dupa deces, al mamei acesteia, al lui Nicolae, fratele lui Hasdeu si ale lui Tadeu si Alexandru Hasdeu, bunicul si tatal scriitorului. In orice astfel de sedinta era imperios necesara prezenta unui mediu capabil, iar in aceasta privinta sunt date unele lamuriri chiar in transcrierile sedintelor care s-au pastrat pana azi. Iulia vorbeste despre casa, ii da tatalui ei sfaturi cu privire la diverse probleme si povesteste chiar si despre vietile ei anterioare sau despre imersiunea unor spirite inferioare in comunicatie (in timpul sedintelor, in afara de spiritele celor care vorbeau, mai existau si spirite asistente, care puteau ingreuna sau usura procesul). Este foarte interesanta una dintre transcrierile pastrate in Fondul de Manuscrise din cadrul Arhivelor Nationale, in care Iulia vorbeste despre viata ei pamanteana ca Hypatia.

"Da, aceasta este, ai perfecta dreptate; nervozitatea mediumului meu a tulburat intreaga

inspiratiune si a fost absolut imposibil sa-l fac sa scrie corect numele meu, Hypatia, dar tu ai ghicit imediat!...Fusesem, cum iti spun, lapidata, Papaliga (Papaliga nu este nimeni altul decat Hasdeu, iar acesta era numele cu care Iulia il alinta adeseori, cand se aflau in intimitatea familiei); am cazut la picioarele unei cruci intr-o biserica si lumea m-a tarat, apoi, prin oras: linsata si resturile bietei mele materii arse din ordinul patriarhului Cyrille. El fusese proclamat sfant, incomparabilul care priveste de la inaltimea crucii sale, i-a vazut sfintenia sisa nu-i iertam aceluia, cacivrea in mod absolut. Pentru biografia mea, da, dar tu vei vorbi in aceasta carte numai despre cele sase incarnari ale mele; primele trei vor ramane doar pentru tine; acelea nu suntinainte de a fi Hypatia; una dintre aceste existente este Syria, fiica Monicai. Am plecat din orasul incendiat pierind in flacarile sale, accident care mi-a rapit viata la numai 12 anicaci nu devenim ceea ce dorim dintr-o data; Nicolas spune ca trebuie sa te lasi". In epilogul cartii sale "Sic cogito", Hasdeu marturiseste cine i-a inspirat alegerea acestui nume pentru lucrarea sa asupra spiritismului, prima de acest gen din Romania: "In capul cartii mele se citeste: Sic cogito "asa cuget eu"In sedinta din 22 martie, eu primii prin Sperantia, scriind automaticeste in stare cataliptica, o lunga comunicatiune in care fie-mea vorbeste, intre altele, despre studiile mele asupra Spiritismului: "Tonul lor trebuie sa fie impunator si convins, un fel de Sic cogito, adeca: cine poate sa se convinga, cu atat mai bine pentru el, cine nu - cu atat mai rauCat priveste pe al tau Sic cogito, sa stii ca el va fi cuvantul final si totodata titlul operei intregi". Intra zilnic pe Forumul Descopera.ro, povesteste-ne despre intamplari paranormale la care ai fost martor tu sau prietenii tai si poti castiga: dvd-ul Camera 1408, Enciclopedia Fenomenelor Paranormale, Enciclopedia Fenomenelor Neexplicate si cartea Mari enigme ale omenirii. Participa la concurs! REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE MISTERELE LEVITATIEI IN URMATORUL EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE! Dar divin, interventie diavoleasca sau magie? Levitatia este unul dintre fenomenele invaluite in mister, chiar si in zilele prezente, cand creierul uman a devenit cel mai fascinant organ uman in ochii savantilor din intreaga lume. Afla totul despre levitatie, maine, numai pe www.descopera.ro

Levitatia stiinta pura sau posedare demonica?

+ zoom Levitatia stiinta pura sau posedare demonica?

Galerie foto (8) Dar divin, interventie diavoleasca sau magie? Levitatia este unul dintre fenomenele invaluite in mister, chiar si in zilele prezente, cand creierul uman a devenit cel mai fascinant organ uman in ochii savantilor din intreaga lume. Lumea stiintifica nu inceteaza sa se minuneze de capacitatile cu care am fost inzestrati de la natura, insa pe care nu stim sa le utilizam la o capacitate optima.

Dar divin, interventie diavoleasca sau magie? Levitatia este unul dintre fenomenele invaluite in mister, chiar si in zilele prezente, cand creierul uman a devenit cel mai fascinant organ uman in ochii savantilor din intreaga lume. Lumea stiintifica nu inceteaza sa se minuneze de capacitatile cu care am fost inzestrati de la natura, insa pe care nu stim sa le utilizam la o capacitate optima.
Desi decodarea stiintifica a levitatiei este abia la inceput, directia catre care se indreapta atentia cercetatorilor este asupra unui teren indelung studiat, care se incapataneaza sa ramana un mister: puterea mintii umane.

In prezent, levitatia este privita ca un fenomen de psihokinezie, in cadrul caruia obiecte, oameni sau animale sunt ridicate in aer in lipsa oricaror mijloace fizice, reusind insa sa pluteasca deasupra solului. In opinia majoritatii, acest fenomen este stapanit de mediumi sau de samani sau se mai poate manifesta in cazul transelor, a episoadelor mistice sau a posedarilor demonice. Multe dintre cazurile de levitatie par a aparea spontan, in vreme ce adepti ai magiei sustin ca aceste episoade pot fi controlate in mod constient. Un fenomen asemanator este magnetismul dar, deoarece acesta poate fi masurat obiectiv, nu poate fi inclus in sfera paranormalului.

Arta studiata vs. fenomen paranormal

Daca, in prezent, fenomenul levitatiei este privit mai degraba ca o curiozitate in cercurile stiintifice sau ca un numar de magie in cazul populatiei, asemenea episoade erau privite in trecut ca apartinand Diavolului. In opinia populara, levitatia nu putea avea loc decat daca insusi Diavolul ridica trupul posedat de la pamant. Credinta era aplicata chiar si fetelor bisericesti, intrucat oamenii nu doreau sa creada ca si Dumnezeu poate infaptui asemenea minuni. Fenomenul levitatiei a fost privit din perspective diferite pe doua continente care descriu culturi foarte diferite: Europa si Asia. In vreme ce pe batranul continent levitatia era un fenomen demonic (desi cel mai des posedatii erau chiar clerici), in Asia era o adevarata arta, pe care doar cei initiati si experimentati o puteau practica. In religiile orientale, una dintre diferentele semnificative dintre zei si oameni era aceea ca primii posedau darul zborului. Desi, aparent fara nicio explicatie, multi muritori au invatat, de-a lungul timpului, tehnicile artei unice a levitatiei. Brahmani, yoghini, pustnici, magicieni si fakiri si-au impresionat audienta cu abilitatile lor, infruntand gravitatia si incalcand multe reguli ale fizicii.

Vedele indiene reprezinta un veritabil manual de levitatie pentru initiati , insa

secolele scurse de la scrierea lor pana in prezent au aruncat un val de mister asupra multor cuvinte cheie, devenind greu de tradus astazi. In trecut, cei care practicau levitatia se puteau ridica pana la aproximativ 90 centimetri deasupra pamantului, doar pentru ca aceasta pozitie le facilita contactul cu divinitatea. Practica avea un sens strict religios, nefiind niciodata folosita in scopul crearii spectacolelor. Primele marturii asupra levitatiei apar in zona Indiei si Tibetului, in jurul anului 527 i.e.n.. Se spune despre fondatorul budhismului zen, Bodhidharma, ca a vizitat o manastire tibetana a shaolinilor pentru a-i invata pe acestia cum sa isi folosesca energia in scopul levitarii. Aceasta practica ii era atribuita atat lui Budha, cat si mentorului acestuia, Sammat, despre care se spune ca putea sta in aer pana la cateva ore. Arta levitatiei nu s-a pierdut intre calugarii din zona Asiei, secretele ei fiind cunoscute si impartasite in cercuri inchise. In ciuda faptului ca istoria a inregistrat numeroase cazuri de oameni care reuseau sa isi depaseasca conditia umana supusa legilor naturii, levitatia inca pare un episod sciencefiction sau un numar de magie reusit pentru majoritatea dintre noi. Chiar daca nu oricine este capabil de asemenea performante, levitatia a devenit in prezent o arta, tainele acesteia fiind predate de maestrii initiati. Rata succesului este destul de mare, mai ales in randul celor care practica yoga.

Asii zborului
Desi europenii nu stapaneau tehnicile spirituale necesare ridicarii in aer, neexistand un astfel de concept, aveau un lucru in comun cu cei care locuiau la celalalt capat al lumii: majoritatea cazurilor de levitatie in Europa au ca subiecti oameni implicati intr-un fel sau altul in serviciul religios, multi dintre ei fiind canonizati dupa moarte. Spre deosebire de asiatici, care cautau si practicau constient aceasta arta, europenii incercau un soi de extaz religios care le permitea sa zboare, fara a fi insa constienti de acest lucru. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri din istoria de secol XVII a Bisericii Catolice, care a provocat o adevarat isterie in masa la vremea respectiva este cel al lui Joseph de Copertino. Suferind de debilitate mintala, acesta ar fi fost condamnat uitarii in anonimat, daca nu ar fi avut ciudatul obicei de a-si mai lua zborul din cand in cand. Inteligenta sa limitata a facut ca Joseph sa nu fie acceptat in ordinul calugarilor

franciscani, insa la insistentele acestuia, calugarii l-au primit in calitate de frate mirean. Joseph era un credincios impatimit, iar autobiciuirea in scopul iertarii pacatelor constituia o practica frecventa. Cu toate pacatele imaginare sau nu ale mireanului, uneori era de ajuns pomenirea numelui Fecioarei Maria pentru ca acesta sa se ridice de la pamant. Exercitiul sau nu era doar un simplu act de levitatie, ci se transforma intr-un adevarat zbor deasupra capetelor bisericesti.

Doua dintre intamplarile extraordinare ce il au ca protagonist pe mireanul Joseph au fost consemnate pentru posterioritate. Odata, fratele laic a plutit in biserica, pana la altarul impanzit de lumanari aprinse. Spre uimirea tuturor, acesta a reusit sa aterizeze in

mijlocul lumanarilor fara a rasturna vreuna si, mai ales, fara a suferi vreo arsura. Cu o alta ocazie a zburat deasupra gradinii manastirii, oprindu-se tocmai in coroana unui maslin. Ghinionul lui a facut ca starea de extaz sa dispara in acel moment, prin urmare, a avut nevoie de o scara pentru a cobori din copacul in care poposise. Desigur ca asemena escapade nu puteau scapa atentiei vigilente a bisericii. Prin urmare, fratele Joseph a fost anchetat, investigat de catre inchizitori si chiar propus pentru beatificare. Chiar si cele mai sceptice fete bisericesti au fost convinse de autenticitatea acestor mici miracole, dand inapoi in fata atator argumente imbatabile si mai ales a descrierilor martorilor oculari, printre care se afla si cea a papei Urban al VIII-lea. Se spune ca atunci cand a aflat ca a fost invitat la o audienta cu Papa, acesta a intrat intr-o stare extrema de levitatie, incat a fost de nevoie de interventia celor prezenti pentru a-l readuce in simtiri. Joseph nu a putut fi condamnat pentru nimic, fiind clar pentru toata lumea ca nu isi provoca deliberat levitatiile si nici nu le putea controla. Apetenta acetuia pentru ceea ce de cele mai multe ori depasea stadiul de simpla levitatie nu a putut fi explicata multumitor niciodata, cu atat mai mult cu cat in acea perioada bazele stiintifice pentru studierea acestor fenomene erau, practic, inexistente. Intr-un final, fratele Joseph a decedat la 60 de ani, iar biserica l-a sanctificat, fiind sarbatorit anual in data de 18 septembrie, ziua in care a trecut in nefiinta.

Dupa cum spuneam, in Europa aceasta boala a levitatiei parea sa ii ameninte mai cu

seama pe cei care alegeau calea Domnului si isi petreceau mult timp in rugaciune si in meditatie. Este si cazul calugaritei Teresa de Avila, care a trait in secolul XVI. Aceasta se confrunta des cu episoade de levitatie, de care era inspaimantata la propriu. Pentru ca fenomenul iesea din sfera lucrurilor pamantesti, ea si-a rugat surorile din manastire sa nu povesteasca despre ceea ce vedeau. Cu toate acestea, marturii s-au pastrat si se pare ca deseori calugarita era nevoita sa se tina de bare in timpul rugaciunilor pentru a nu se ridica de la pamant. Chiar ea marturiseste la un moment dat despre ceea ce simtea in timpul acestor ridicari: Marturisesc ca m-a aruncat intr-o mare spaima. Dar exista si o mare dulceata daca nu te opui. Teresa de Avila era sigura ca nu este vorba despre un vis sau despre o iluzie: Simturile nu se pierd; cel putin eu eram destul de stapana pe mine insami ca sa-mi dau seama ca ma ridicam in sus. Levitatiile calugaritelor despre care se credea ca sunt vrajite au fost raportate amanuntit in cadrul procesului Diavolilor din Loudun, dar si in cadrul altor materiale despre vrajitorie. Mai multi martori oculari au depus marturie despre cum au vazut-o pe Margaret Rule, o presupusa victima a vrajitoarelor, ridicata fiind din pat pe de-a-ntregul de o forta nevazuta, cale lunga spre tavanul odaii, unde a ramas. Aceasta plutea in ciuda faptului ca mai multe persoane o trageau in jos, in incercarea de a-i stopa ascensiunea. Desigur ca tabara celor care credeau mai degraba in posesii demonice decat intr-o experienta paranormala nu a intarziat sa apara si chiar sa se mentina, in ciuda faptului ca teoria lor nu era suportata de prea multe argumente. Este cazul adolescentei de 16 ani, Clara Germana Cele din Africa de Sud. Cei din jurul ei erau de acord ca aceasta era victima unei posedari demonice, deoarece atunci cand levita si era stropita cu apa sfintita revenea la starea normala. Savantii vremii erau la curent cu aceste zboruri pe care, de altfel, le-au notat in insemnarile lor. Chiar daca majoritatea acestora erau performate de oameni ai bisericii, aflati sub puterea extazului spiritual, religia nu privea cu ochi buni aceste ridicari. Conform unor documente ale bisercii, au fost inregistrate 300 astfel de zboruri in prezenta a numerosi martori. Cronicile din Moscova pomenesc despre un anume Vasile cel Binecuvantat care, purtat de o forta necunoscuta, a trecut pe deasupra raului Moscova, in fata unei audiente numeroase.

Nu a durat foarte mult pana la transformarea unui extaz religios in spectacol pentru curiosi. Cel mai cunoscut performator al artei zborului din secolul XIX este Daniel Dunglas Home. Debutul acestuia a fost timid, dar in scurt timp si-a perfectionat aceasta arta, reusind sa intre in stare de levitatie de cate ori dorea. Timp de 40 de ani, acesta a oferit spectacole prietenilor sai, in fata multimilor sau in fata celebritatilor care voiau sa il admire in exercitiul sau. Printre fanii sai s-au numarat si William M. Thackeray, Mark Twain sau Napoleon al III-lea, iar in toata istoria reprezentatiilor sale nu a fost acuzat nici macar o data de inselaciune. Martorii povestesc ca l-au vazut inaltandu-se incet, cu o miscare de lunecare continua, pentru a ramane la sase degete deasupra solului, timp de mai multe secunde, dupa care a coborat lent. Cu alta ocazie, un martor ocular povesteste: Am fost invitat sa ma apropii de el, cand s-a ridicat la paisprezece degete inaltime si mi-am trecut mainile pe sub picioarele lui, primprejurul trupului si pe deasupra capului, in timp ce se afla in aer. Spre deosebire de alte cazuri de levitatie, cand cei aflati in apropiere puneau mana de la mana, la propriu, pentru a stopa tendinta ascendenta a levitatorului, in cazul lui Home, puterea levitatiei se extindea, ce-i

drept, cu o mai mica frecventa, si la cei aflati in jurul acestuia. Nu o data, sotia acestuia s-a surprins ridicandu-se de la pamant la o inaltime mai mica, cu tot cu scaunul pe care statea. Unul dintre cele mai faimoase episoade de levitatie este acela cand, in prezenta unor prieteni, a iesit pe geamul casei in care se afla, pentru a se intoarce pe fereastra alaturata.

Unii dintre initiatii in arta levitatiei au incercat sa se foloseasca de abilitatile lor pentru a

dobori anumite recorduri. Acesta este si cazul englezului Maurice Wilson, care a inceput sa practice yoga si levitatia timp de cativa ani, pentru a incerca, in final, sa escaladeze muntele Everest in salturi mari. Un an mai tarziu cadavrul sau inghetat a fost gasit pe munte, foarte aproape de ceea ce trebuia sa fie implinirea visului sau.

O explicatie stiintifica
Astfel de fenomene, analizate si studiate temeinic in timpurile noastre, ar avea mai multe sanse de a-si dezvalui misterele publicului larg, dar si mintilor iscoditoare ale oamenilor de stiinta. Insa, in trecut, ele constituiau o minune sau un semn diavolesc, iar astfel de episoade erau privite cu uimire si puse, invariabil, pe seama unei forte supranaturale, fie ea divina, fie malefica. Descrierile senzatiilor pe care le incercau levitatorii in perioadele trecute sunt destul de putine, insa toate se invart in jurul unui punct. Este consemnata marturia Sfantului Philip Neri din secolul al XVI-lea care declara ca era ca si cum cineva il lua in brate si il ridica in chip minunat, senzatie care se potriveste intrucatva cu cea a calugaritei Teresa de Avila care spunea, la randul ei, ca in momentul in care nu te mai impotriveai, exista o mare dulceata. Cu toate acestea, stiinta nu are inca o explicatie clara pentru neobisnuitul fenomen. Cazurile de levitatie inca sunt considerate exceptii, purtand generic numele de miracole sau de fenomene misterioase care contrazic legile fizice. Unii cercetatori sunt de parere ca levitatia este rezultatul interactiunii campului biogravitational cu energia radiata de creierul uman. Alexander Dubrov, doctor in biologie, este de parere ca cel care leviteaza creaza in mod deliberat un camp bio-gravitational, ceea ce ii da posibilitatea de a controla directiile zborului. O alta explicatie imposibil de verificat, cel putin pentru moment, este aceea ca persoanele capabile sa leviteze isi pot utiliza anumite parti ale creierului, parti a caror utilitate inca este necunoscuta oamenilor de stiinta.

REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE MISTERIOASELE SENZATII DE DEJA-VU IN URMATORUL EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE! Peste 70 % din populatia Terrei sustine ca a experimentat, macar odata, un straniu sentiment de familiaritate fata de lucruri care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie total necunoscute. O vizita in premiera la un magazin in care totul pare deja cunoscut, o discutie ce lasa impresia ca a mai avut loc, desi ea nu s-a mai intamplat niciodata, sau chipul familiar al unei persoane care, in realitate, este vazut pentru prima oara, sunt doar cateva dintre simptomele neexplicate, insa considerate normale, ale senzatiei de deja vu. Afla totul despre aceste bizare experiente doar pe www.descopera.ro.

Enigmele deja vu sau amintirile despre viitor

+ zoom Enigmele deja vu sau amintirile despre viitor

Galerie foto (7) Peste 70 % din populatia Terrei sustine ca a experimentat, macar odata, un straniu sentiment de familiaritate fata de lucruri care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie total necunoscute. O vizita in premiera la un magazin in care totul pare deja cunoscut, o discutie ce lasa impresia ca a mai avut loc, desi ea nu s-a mai intamplat niciodata, sau chipul familiar al unei persoane care, in realitate, este vazut pentru prima oara, sunt doar cateva dintre simptomele neexplicate, insa considerate normale, ale senzatiei de deja vu.

Peste 70 % din populatia Terrei sustine ca a experimentat, macar odata, un straniu sentiment de familiaritate fata de lucruri care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie total necunoscute. O vizita in premiera la un magazin in care totul pare deja cunoscut, o discutie ce lasa impresia ca a mai avut loc, desi ea nu s-a mai intamplat niciodata, sau chipul familiar al unei persoane care, in realitate, este vazut pentru prima oara, sunt doar cateva dintre simptomele neexplicate, insa considerate normale, ale senzatiei de deja vu.

Unele persoane ajung pana in punctul in care pot da detalii amanuntite despre locuri pe care le vad pentru prima oara ca si cum, intr-o experienta sau existenta anterioara, ar fi trait exact aceleasi senzatii, iar sentimentul de deja vu poate fi atat de intens incat apare tendinta de a fi asociat cu aspecte mistice ale vietii. Este deja celebru cazul lui Carl Gustav Jung, ilustrul psiholog elvetian si fondator al psihologiei analitice, cel care a descris un puternic sentiment de deja vu in momentul in care s-a aflat in fata unui tablou ce ilustra un medic. Senzatia de familiaritate a psihologului fata de pantofii si hainele personajului din tablou l-a determinat intr-un final pe acesta sa concluzioneze: persoana pictata era el insusi in timpul unei vieti anteriorare, explicatie cel putin ciudata, tinand cont ca este vorba de unul dintre cei mai mari oameni de stiinta ai secolului XX.

Ce este senzatia de deja vu?

Desi in prezent exista peste 40 de teorii care incearca sa explice bizarele feste ale mintii umane, oamenii de stiinta sunt inca rezervati asupra acestui delicat subiect. Primul care a analizat senzatiile de deja vu si cel care, de altfel, a impamantenit acest termen, a fost medicul francez Emil Boirac. In volumul sau intitulat "L'Avenir des Sciences Psychiques", volum ce a fost publicat in anul 1876, omul de stiinta francez definea trei tipuri de deja vu: deja vecu - deja trait, deja senti - deja simtit si deja visite - deja vizitat. Ulterior, derivat din primele trei tipuri, a fost definit si sentimentul de deja entendu - deja auzit, precum si antonimul jamais vu - nemaivazut, senzatie opusa celei de deja vu, in care o persoana revenita intr-un loc familiar, spre exemplu, realizeaza ca nu mai recunoaste nimic.

Desi senzatiile de deja vu apar pe toata durata vietii, medicii au reusit sa identifice intervalele de varsta in care ele apar cel mai des, asta si ca o explicatie e existentei lor. Varstele critice sunt cele cuprinse in intervalul 15 - 19 ani si 35 - 40 de ani. Daca in cazul adolescentilor o posibila explicatie a aparitiei senzatiei de deja vu este data de reactia creierului in fata unor experiente noi si intense pe care subiectul nu le-a mai trait, in cazul persoanelor de varsta medie, vinovata de senzatiile misterioase ar fi criza varstei mijlocii, cea care incepe sa le joace feste subiectilor, dandu-le acestora false senzatii despre experiente care nu au avut loc.

Posibile explicatii ale sentimentului de deja vu

Dat fiind faptul ca senzatiile de deja vu nu sunt anuntate de simptome si nu dureaza mai mult de 30 de secunde, fenomenul in sine este unul extrem de dificil de studiat. Unul dintre primii oameni de stiinta care a incercat o aprofundare a misteriosului sentiment a fost Sigmund Freud. Acesta a vazut in falsele amintiri un rezultat al reprimarii inconstiente a memoriei de catre creierul uman in fata unor experiente traumatizante traite la o varsta frageda. De altfel, fenomenul descris de Freud, numit paramnezie, a fost general acceptat pentru o mare perioada din secolul XX, pana in momentul in care deja vu-ul a reintrat in atentia oamenilor de stiinta.

Ignorate o buna perioada de timp in mediile academice, datorita tot mai desei lor asocieri cu fenomene care ies din sfera stiintei (reincarnarile, fenomenele OZN sau parapsihologia), senzatiile de deja vu au reintrat de curand in atentia cercetatorilot dupa ce acestia au reusit sa aprofundeze studiul creierului uman. Una dintre cele mai cunoscute teorii acceptate de catre cercetatori este cea a psihiatrului Alan Brown de la Universitatea Duke din Statele Unite ale Americii si a colegei sale, Dr. Elizabeth Marsh, teorie cunoscuta sub numele de atentie distributiva sau teoria mesajelor subliminale. Intr-unul dintre testele efectuate de cei doi oameni de stiinta, acestia au prezentat unui grup de studenti o serie de fotografii ale unor locatii pe care nici unul dintre subiecti nu le mai vazuse vreodata. Cu putin timp inainte de inceperea testelor, cercetatorii au bombardat practic cu mesaje subliminale - imagini care nu durau mai mult de 10-20 de milisecunde (suficient de mult pentru ca in creierul unei persoane sa poate fi inregistrata imaginea, dar nu suficient de mult pentru ca aceasta sa fie constienta), o parte din studentii participanti la experiment. Rezultatul a fost ca persoanele supuse mesajelor subliminale au declarat ca au un straniu sentiment de familiaritate fata de imaginile din fotografii, desi acest lucru ar fi fost, in mod normal, imposibil.

O alta teorie acceptata de catre oamenii de stiinta este cea a medicului olandez, Hermon Sno. Acesta sustine ca memoria se comporta asemenea unei holograme, creierul fiind capabil sa creeze imagini tridimensionale ale unor fragmente minuscule de amintiri sau senzatii. Conform cercetatorului olandez, senzatia de deja vu nu ar fi altceva decat reminiscente ale unor asemenea imagini holografice create de creierul nostru, imagini care, din stare latenta, revin la suprafata in momentul in care gasesc un corespondent in lumea reala. Nu putea lipsi din aceasta lista psihiatrul american Robert Efron, cel care a dat nastere teoriei care ii poarta numele si care mai este cunoscuta si ca teoria procesarii duale. In urma studiilor efectuate pe pacientii din Spitalul de Veterani din Boston, Efron a concluzionat ca senzatia de deja vu isi are explicatia in procesele neurologice. Astfel, creierul care este asaltat zilnic de milioane de informatii poate sa nu se sincronizeze perfect atunci cand este vorba de asimilarea acestora. Medicul american a observat ca emisfera stanga a creierului este responsabila de sortarea si asimilarea informatiilor primite. De asemenea, omul de stiinta a sesizat faptul ca senzatiile pot fi percepute cu o anumita intarziere, fapt ce duce la inregistrarea acestora ca experiente trecute, in realitate ele nefiind mai vechi de cateva secunde.

Senzatia de deja vu si visele premonitorii

Una dintre cele mai aprigi dispute ale oamenilor de stiinta este cea legata de asocierea senzatiei de deja vu cu visele premonitorii. Omul de stiinta elvetian Arthur Funkhouser sustine ca visele pot fi cauza misterioaselor amintiri despre viitor. Desi nu exista o explicatie general acceptata a aparitiei unor asemenea vise, testele efectuate de savantul elvetian pe studentii de la Universitatea Oxford arata ca un procent de aproape 13 % dintre persoane au intr-adevar vise premonitorii. Un studiu realizat in 1988 de un psihiatru american, Dr. Nancy Sodow, confirma teoria lui Arthur Funkhouser, desi procentul indicat de aceasta din urma nu este mai mare de 10%. Si totusi, in ciuda celor peste 100 de ani de studii ai fenomenului deja vu, oamenii de stiinta recunosc faptul ca teoriile emise in ultimul secol nu sunt suficiente pentru a explica misterioasle senzatii. Probabil ca tehnologia viitorului sau intelegerea extrem de complicatului creier uman poate duce la clarificarea totala a acestor fenomene. Pana atunci, lupta dintre stiinta si pseudostiinta poate lasa loc interpretarilor de orice fel.

BIZZARE FACTS

Desi nu este considerat drept un sentiment de deja vu, senzatia pe care au pilotii in timpul zborurilor cu avioane supersonice este similara cu cea pe care copiii o au in visele lor. Visele in care este retraita senzatia de zbor apar numai in timpul copilariei si dispar odata cu varsta adolescentei. Cu toate acestea, exista un procent, desi extrem de mic, al persoanelor care au declarat ca viseaza ca zboara chiar si la maturitate.

Multi dintre cei care au experimentat senzatia de deja vu, sustin ca aceasta apare in urma rapirilor extraterestre si ca urmare a reprimarii memoriei de catre potentialele fiinte din spatiul extraterestru. Sedintele de hipnoza nu au adus nici un rezultat plauzibil, atata vreme cat unele concluzii par sa sustina asemenea declaratii hazardate. Desi o senzatie de deja vu nu dureaza mai mult de 30 de secunde, exista persoane pentru care un astfel de sentiment dureaza mult mai mult, fara a fi asociat cu vreo boala psihica. Este celebru cazul unui inginer britanic pensionat care s-a plans in repetate randuri familiei de prezenta unor indelungate senzatii de deja vu. Sfatuit de membrii familiei sa viziteze o clinica de psihologie, acesta a raspuns resemnat: "Nu are nici un rost. Stiu deja cum va fi". Cazul a fost studiat de Dr. Chris Moulin, pisholog in cadrul Universitatii din Leeds. Cercetatorul a declarat ca a fost socat in momentul in care, intalnindu-l pe britanicul in cauza, acesta i-a descris in detaliu parintii pe care nu exista nicio posibilitate sa ii fi intalnit vreodata.

REVINO MAINE PENTRU A DESCOPERI TOPUL CELE MAI TERIFIANTE FOTOGRAFII PARANORMALE INTR-UN NOU EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE! Pasionatii fenomenelor paranormale s-au confruntat dintotdeauna cu scepticismul si ironia celor care nu cred in manifestari oculte dintr-un motiv cat se poate de clar: dovezi despre existenta supranaturalului - palpabile, probate "stiintific" si atestate de un numar larg si credibil de martori au intarziat sa apara. Dar daca, totusi, acestea exista?

Top 10 fotografii paranormale

+ zoom Top 10 fotografii paranormale

Galerie foto (11) Pasionatii fenomenelor paranormale s-au confruntat dintotdeauna cu scepticismul si ironia celor care nu cred in manifestari oculte dintr-un motiv cat se poate de clar: dovezi despre existenta supranaturalului palpabile, probate stiintific si atestate de un numar larg si credibil de martori au intarziat sa apara. Se pare ca, precum initierea in societatile secrete, calea misticilor sau harul intelepciunii, nici portile de acces spre Lumea Suprasensibila nu se deschid oricand si tuturor. Andrei Plesu scria in celebrul sau tratat de angelologie, "Despre Ingeri", ca nu a vazut ingeri in viata sa - ceea ce nu-l impiedica sa creada cu tarie in existenta lor. Putem face, insa, un exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim ca toata lumea ar vedea ingeri. Ce s-ar intampla atunci? In mod cert, conceptiile noastre despre viata s-ar schimba intr-un mod radical, iar lumea de astazi ar fi inlocuita de o alta, mai spiritualizata, mai putin materialista. Insa, cum fenomenele inexplicabile si manifestarile lor - fie ca vorbim despre ingeri, monstri, vrajitori sau telepati - raman apanajul unui cerc restrans si pestrit, fiecare dovada, cat de marunta, despre existenta lor este cu atat mai pretioasa. Fotografiile pe care vi le prezentam mai jos au fost realizate atat de pasionati, cat si de (fosti) sceptici. De cateva decenii, ele circula in randul colectionarilor si a iubitorilor

fenomenelor paranormale ca un bun pretios, precum moastele sfintilor. Cu toate acestea, DESCOPERA.ro nu garanteaza autenticitatea lor. La fel precum se intampla in religii, se pare ca si in paranormal exista un "talent" - poate cel de-al saselea simt - de a percepe extrasenzorialul. Acest talent a fost oferit aleatoriu, in randul celor alesi intrand minti sclipitoare alaturi de analfabeti, oameni bine intentionati si raufacatori. Tocmai de aceea, in lipsa unei cercetari serioase de care parapsihologia inca nu s-a achitat, este greu sa separam sarlatanii si falsificatorii de cei care au avut / vazut (sau cred ca au avut / vazut) o manifestare suprasensibila autentica. Asadar, o doza minima de agnosticism este sanatoasa pentru ceea ce urmeaza.

10. Madonna de la Bachelors Grove

Aceasta fotografie a fost realizata in cadrul unui studiu efectuat de catre "Ghost Research Society", in 1991, la cimitirul Bachelors Grove din apropierea orasului american Chicago. Dupa cum ii spune numele, "Ghost Research Society" este o organizatie care se ocupa de studierea fantomelor. Formata dintr-un grup larg de entuziasti, din 1977 "Ghost Research" monitorizeaza toate povestile cu fantome de pe cuprinsul Statelor Unite. Cimitirul Bachelors Grove exista inca din 1820 si are reputatia de a fi unul dintre cele mai bantuite locuri din America, de-a lungul vremii inregistrandu-se numeroase marturii cum ca aici au fost vazute fantomele unor calugari si a mai multor femei. "Ghost Research" a organizat o "vanatoare de fantome" aici si a "prins-o" pe aparatul de filmat pe femeia din fotografie. Imbracata dupa moda anilor '60, aceasta sedea pe o banca de piatra in fata unui stravechi mormant al unei familii de emigranti din secolul XIX.

9. Marinarii sidefii de pe S.S. Watertown

Spre sfarsitul anului 1924, petrolierul S.S. Watertown naviga dinspre California spre New Orleans pe Canalul Panama. La 4 decembrie, a avut loc la bord un accident tragic - doi membri ai echipajului, James Courtney si Michael Meehan, curatau un cargou gol; au fost surprinsi de o scurgere de gaze si au murit pe loc. Potrivit obiceiului marinaresc din acele vremuri, au fost "ingropati" in mare. Incepand cu chiar a doua zi, mai multi membri ai echipajului au inceput, terifiati, sa le vada chipurile pe punte si in apa , fenomen care a durat vreme de doua saptamani.

Ajunsi la destinatie, capitanul Keith Tracy a raportat incidentul companiei din New Orleans. Oficialii acesteia i-au dat un aparat de fotografiat si i-au sugerat sa imortalizeze chipurile mortilor, daca acestea aveau sa se arate din nou. In drum inapoi spre San Francisco, capitanul Tracy a revazut bizarele aparitii si le-a facut 6 fotografii, apoi a inchis aparatul fotografic in seiful din biroul sau. Cand a sosit in primul port, capitanul a developat filmul - 5 fotografii au iesit complet negre, una singura a surprins insa fetele transparent-luminescente ale celor doi morti. Aceasta.

8. Fetita din flacari

Pe 19 noiembrie 1995, cand primaria oraselului Wem din Shopshire, Marea Britanie, a luat foc, o multime de gura-casca s-a strans in jurul vechii cladiri, construita in 1905, pentru a privi spectacolul flacarilor, pe masura ce acestea consumau constructia. Un englez care locuia chiar in casa de alaturi, Tony O'Rahilly, s-a gandit sa faca niste poze evenimentului, folosind un aparat cu lentila de 200 mm. Dupa ce a developat fotografiile, O'Rahilly a observat, stupefiat, ca intr-una dintre acestea aparea o fetita transparenta care privea calm, pe geam, la lume, in vreme ce flacarile mistuiau in jurul ei. Din investigatiile politiei si ale pompierilor, niciun copil nu se afla in Wem Town Hall, in momentul izbucnirii incendiului; de asemenea, desi au fost morti, niciun cadavru infantil nu a fost descoperit. Intrigat, O'Rahilly a trimis fotografia la "Asociatia pentru Studii Stiintifice asupra Fenomenelor Anormale", o organizatie care verifica autenticitatea fenomenelor

paranormale de pe teritoriul Regatului Unit. Asociatia a cerut ajutorul lui Vernon Harrison, un expert fotografic, fost presedinte al prestigioasei Royal Photographic Society, care a examinat cu atentie atat fotografia, cat si negativul original si a certificat faptul ca acestea sunt autentice. Cine este, insa, misterioasa fetita? Pasionatii de paranormal au descoperit ca in 1677, o fetita pe nume Jane Churm, ar fi dat foc cu o lumanare, accidental, casei in care se afla. Incendiul a luat-o pe copila si a mistuit aproape intregul orasel. De atunci, de-a lungul timpului, spiritul lui Jane ar fi aparut la mai multe incendii care au avut loc in Wem.

7. Calugarul de pe Scara Lalelei

Reverendul Ralph Hardy, un cleric pensionar din oraselul englezesc White Rock, a facut aceasta fotografie in 1966, intentionand doar sa surprinda eleganta scara spiralata (cunoscuta si drept "Scara Lalelei") a sectiunii Queen's House din Muzeul National Maritim, situat la Greenwich. Dupa ce a developat fotografia, Hardy a observat uimit ca pe scari se intrezareste spectrul unei siluete invesmantate precum un calugar. Cativa experti foto de la Kodak au examinat negativul si au declarat ca acesta fotografie este autentica. Queen's House (Casa Reginei) are peste 400 de ani si este un faimos loc bantuit din Anglia, numerosi martori afirmand ca au avut experiente poltergeist, au auzit sunete ciudate sau au vazut fantome aici.

6. Cine este in spatele bunicii?

Carmen Russel, bunica Denisei Russel, o new-yorkeza, a trait pana la varsta de 94 de ani, cand din pricina Alzheimerului si a batranetii, a fost internata intr-un centru de ingrijire si tratament. In primul weekend liber, pe 17 august 1997, Denisa a venit in vizita la ruda sa si a realizat mai multe fotografii. O saptamana mai tarziu, bunica a murit. In anul 2000, in preajma Craciunului, cand facea ordine prin casa, Denisa Russel a (re)descoperit pozele cu batrana si, privindu-le, a ramas stupefiata. Intr-una dintre acestea - cea de mai jos - in spatele batranei se vede foarte clar silueta unui barbat. Acesta este Dan Russel, sotul lui Carmen si bunicul Denisei. Singura problema este aceea ca

barbatul murise cu 13 ani inainte de a fi facuta fotografia, decedand in urma unui atac de cord pe 14 august 1984.

5. Cu moarta in masina
In 1959, Mable Chinnery s-a dus la cimitir impreuna cu sotul ei pentru a vizita mormantul mamei sale. Pentru ca urma sa se mute din oraselul american Forbs, pe coasta cealalta a SUA, la Seattle si nu stia cand si daca se va mai intoarce vreodata la cimitir, doamna Chinnery a facut o serie de fotografii la mormant. Cand au plecat de la cimitir, Mable si-a dat seama ca mai are o singura pozitie pe filmul fotografic si s-a gandit sa-si fotografieze sotul la volan. Cei doi s-au mutat peste cateva zile la Seattle, iar femeia a developat fotografiile. In ultima poza, in masina, in spatele sotului se poate observa foarte clar silueta translucida a unei femei batrane cu ochelari nimeni alta decat mama moarta in urma cu zeci de ani.

4. Ultima fotografie a lui Freddy Jackson

Fotografia de mai jos a fost realizata in 1919 si publicata in 1975, intr-un volum de memorii al lui Sir Victor Goddard, un ofiter in rezerva al Fortelor Aeriene Regale din Marea Britanie. In fotografie este un portret de grup cu escadronul lui Goddard care a avut baza la HMS Daedalus si a luptat in primul Razboi Mondial. Intrigant in acest portret este chipul fantomatic care se observa in spatele lui Goddard. Atat ofiterul, cat si pilotii sai, au identificat imediat barbatul care apare in poza - el este Freddy Jackson, un mecanic care lucra la baza Daedalus si care fusese sfartecat, intr-un cumplit accident, de elicea unui avion cu doua zile inainte de realizarea fotografiei. Goddard isi aminteste ca Freddy a fost inmormantat chiar in ziua in care a fost facuta poza. Daca ar fi trait, ar fi aparut cu siguranta in imagine, pentru ca Goddard a dorit atunci sa-si fotografieze tot escadronul; urmau sa plece pe front si nu se stia cine si daca se vor mai intoarce. Se pare ca spiritul lui Freddy a tinut cont de dorinta superiorului sau.

3. Fantoma de la biserica
In 1963, in momentul in care si-a luat in primire parohia din oraselul Newby situat in regiunea North Yorkshire din Anglia, parintele K.F. Lord a facut cateva fotografii cu biserica pentru a le trimite fratelui sau. Printre altele, a pozat si altarul. Nu mica i-a fost surprinderea cand a developat fotografiile, iar in cea cu altarul a descoperit o silueta sinistra care aduce cu reprezentarea Mortii cu Coasa. Spectrul din biserica a devenit celebru in randul pasionatilor de fenomene paranormale, dar nu putini au fost cei care au declarat ca poza este cel putin controversata pentru simplul motiv ca este prea clara. Figura inspaimantatoare si modul in care priveste direct spre camera tradeaza faptul ca aceasta parca "sta la poza" - imaginea nefiind, in acest caz, decat o dubla expunere foarte inteligent realizata. Cu toate acestea, parintele Lord a declarat ca nu se pricepe la astfel de tehnici fotografice si a trimis fotografia si negativul mai multor experti foto al caror verdict a fost unanim: imaginea nu este rezultatul unei duble expuneri. Lord a marturisit ca in momentul in care a realizat fotografia nu a vazut absolut nimic in afara de altar; cei care au analizat imaginea, comparand proportiile au ajuns la o concluzie infricosatoare: aratarea sinistra avea nici mai mult, nici mai putin de 2,7 metri. Biserica din Newby a fost construita in 1870 si, din cate se stie, nu are o istorie bantuita de fantome, poltergeist sau alte fenomene inexplicabile.

2. Moroiul de la Hampton Court

Cazul de la domeniul Hampton Court, de langa Londra, unul dintre locurile preferate de organizat banchete si petreceri ale regelui Henric al VIII-lea (1491-1547) este extrem de recent, datand din decembrie 2003, si a inflacarat sute de mii de pasionati ai paranormalului, intrucat tehnic este vorba despre o fotografie, dar practic avem o intreaga inregistrare video, de aproximativ 1 minut. In prezent, domeniul de la Hampton Court se afla in patrimoniul muzeal britanic, avand ore stricte de vizita. La ora la care s-a realizat inregistrarea, aceste ore se terminasera, iar in sectiunea filmata nu ar mai fi trebuit sa se afle nimeni. Paznicii au auzit la un momentdat niste zgomote puternice, ca si cum cineva ar fi trantit o usa de pereti. Au plecat spre sursa zgomotului, au investigat locul, dar nu au descoperit nimic. Era gol. Curiosi, au luat inregistrarea video a camerei de securitate (setata sa faca filme alcatuite din poze trase odata la o secunda, ori de cate ori senzorul de miscare se pune in functiune). Astfel, au descoperit cu multa stupefactie o iazma transparenta imbracata intr-un costum de epoca care tranteste de cateva ori o usa. Au cercetat din nou

domeniul, dar nu au descoperit nimic nou. Despre fantoma de la Hampton Court exista legende de sute de ani, dar nimeni nu mai reusise sa o fotografieze pana acum.

1. Doamna de la Raynham Hall

Este probabil cea mai faimoasa fotografie paranormala din cate au fost facute vreodata. Castelul Raynham Hall din Marea Britanie avea o reputatie legendara de loc bantuit de catre fantoma lui Lady Dorothy Townshend, o femeie care a murit aici in 1726. Fantoma fusese vazuta, de-a lungul timpului, de zeci de martori. In 1936, un reporter si un fotograf de la revista Country Life au fost trimisi aici pentru a realiza un reportaj despre castel. In timp ce se aflau in cladire, au dat nas in nas chiar cu fantoma. Fotograful a avut prezenta de spirit si a reusit sa o imortalizeze chiar inainte ca aceasta sa dispara. Raynham Hall se afla in Norfolk si a fost vreme de 300 de ani resedinta familiei nobiliare Townshend, cel mai faimos locatar al sau fiind Vicontele Charles al II-lea, liderul Casei Lorzilor din Regatul Unit. In 1713, un lord descendent al acestuia a luat-o de sotie pe Dorothy, cea mai frumoasa fata a familiei aristocrate Walpole. Insa, in regiune exista un Casanova notoriu, Lordul Wharton despre care un document al vremii scrie ca "era atat de infam incat nicio tanara doamna nu putea sta sub acelasi acoperis cu el mai mult de patru si douazeci (sic!) de ore fara a-si pata reputatia". Se pare ca frumoasa Dorothy Townshend nu a rezistat farmecelor, devenind amanta lui Wharton. A murit de tanara, la nici 30 de ani, fiind inmormantata de catre sotul ei in 1726, insa legendele spun ca nu boala ar fi rapus-o si ca, de fapt, nici nu ar fi murit atunci, Lordul Townshend organizand un simulacru de inmormantare cu sicriul inchis. Lordul ar fi aflat de infidelitatea sotiei si ar fi inchis-o in beciurile castelului, de unde nu i-a mai

dat drumul niciodata. Motiv pentru care, pana in ziua de astazi, fantoma lui Dorothy ar mai bantui neimpacata domeniul de la Norfolk. La vremea cand revista Country Life a publicat fotografia, s-a starnit multa rumoare in presa vremii, cazul lui Dorothy ajungand sa fie cunoscut pe intreg mapamondul. Cert este ca de atunci fantoma nu s-a mai aratat. Si chiar daca aceasta este cea mai faimoasa fotografie a unei fantome realizata vreodata, expertii foto sunt impartiti atunci cand vine vorba de autenticitatea ei. O parte a acestor experti cred ca avem de-a face cu un fals, un compozit intre o fotografie a scarilor de la Raynham Hall si una a unei statui cu Fecioara Maria care poate fi gasita in orice biserica catolica. Cu toate acestea, trebuie sa luam in calcul si faptul ca desi tehnica prin care se poate face un astfel de colaj este banala astazi, in 1936 nu exista software de prelucrare a imaginilor, iar asemenea colaje cu efect de transparenta ar fi necesitat luni bune de munca in laboratorul foto, fara a avea rezultatul garantat.

Poltergeist latura intunecata a paranormalului

+ zoom Poltergeist latura intunecata a paranormalului

Galerie foto (6) Exista de cand lumea. Se intampla chiar langa noi, desi ne este greu sa acceptam ca asa ceva poate fi real. Nu stie nimeni cum l-au inteles si explicat primii oameni, dar poate ca acel cadavru vechi de 7000 de ani, descoperit in Bulgaria, peste care fusese asezata o piatra imensa, ar putea face lumina asupra vechilor credinte in spiritele malefice. Este terifiant, controversat, negru si de neinteles. Intr-un cuvant Poltergeist.

Exista de cand lumea. Se intampla chiar langa noi, desi ne este greu sa acceptam ca asa ceva poate fi real. Nu stie nimeni cum l-au inteles si explicat primii oameni, dar poate ca acel cadavru vechi de 7000 de ani, descoperit in Bulgaria, peste care fusese asezata o piatra imensa, ar putea face lumina asupra vechilor credinte in spiritele

malefice. Este terifiant, controversat, negru si de neinteles. Intr-un cuvant Poltergeist.

Ceea ce este impresionant la un fenomen paranormal extrem, asa cum este poltergeistul, este faptul ca s-a manifestat in toate culturile lumii, inca de la inceputuri sub, strict, aceleasi caracteristici. Oameni care nu aveau cum sa se cunoasca, descriu experiente inspaimantatoare identice, si asta nu de ieri sau de azi, ci inca din cele mai vechi timpuri. Poate cea mai veche mentiune scrisa a unui fenomen de tip poltergesit vine din secolul I d.Hr., atunci cand istoricul roman de origine evreiasca, Flavius Titus, mentioneaza cazuri de "posedare" si "bantuire", in termeni identici cu cei care descriu astazi activitatile poltergeist. Jacob Grimm, unul dintre celebrii frati Grimm, descrie in a sa Deutsche Mythologie, un amplu tratat de mituri si legende germanice, o serie de cazuri tipice de poltergeist. Cel mai cunoscut este cel care a avut loc la Bingenam-Rhein, in anul 305, atunci cand in casa unui localnic oamenii au inceput sa fie ridicati in aer, aruncati din pat si loviti violent de o forta nevazuta. Marturiile vremii sustin ca pietrele se ridicau singure si erau aruncate spre trecatori de o mana invizibila, in timp ce acelora care indrazneau sa se apropie, aceeasi forta le sfasia hainele. In tot acest timp, in locuinta afectat de fenomenele misterioase se auzeau zgomote puternice si glasuri galagioase ale unor oameni ce nu puteau fi vazuti. In calatoria pe care a efectuat-o in jurul Tarii Galilor, in 1191, preotul cronicar Giraldus Cambrensis nota in ampla sa lucrare, Itinerarium Cambriae, o intamplare pe care nu avea sa o uite niciodata. Acesta afirma ca intr-o casa din Pembrokeshire isi gasisera loc "spirite necurate", si ca acestea aruncau murdarii si obiecte dure care persoanele aflate in apropiere. Mai mult, "spiritele" se adresau martorilor uluiti si, nu o data, au dezvaluit multimii secrete din vietile intime ale unora dintre cei prezenti.

Nu mai putin faimos este cazul "Tobosarului din Tedworth" din Anglia anului 1661 . Intamplarea a fost mentionata de filozoful Joseph Glanvill in lucrarea Saducismus Triumphatus, si face referire la intamplarile terifiante care au avut loc dupa arestarea unui tobosar vagabond. Acuzat ca obtinea bani prin mijloace necuvenite, tobosarul a fost inchis, iar toba sa a fost confiscata. Nu era decat inceputul cosmarului pentru locuitorii micutei asezari medievale. Imediat dupa arestare, pe timpul noptii, oamenii au inceput sa aude sunetele puternice ale tobei cu toate ca nimeni nu il putea vedea pe cel care provoca

teribila harmalaie, iar manifestarile misterioase au durat saptamani in sir. Iar daca la aceste intamplari o adaugam si pe cea din 1817, denumita "bantuirea vrajitoarei lui Bell", un caz de altfel celebru in Statele Unite, nu putem decat sa intregim un tablou sumbru al fenomenelor poltergeist din istorie. Numerosi martori oculari au declarat ca la ferma lui John William Bell Sr., din Tennessee, au avut loc o serie de evenimente inexplicabile in anul de gratie 1817. Totul a inceput in momentul in care Bell Sr. a intalnit un animal nemaivazut, de o statura uriasa. Acesta avea trup de caine si cap de iepure, si a reusit sa fuga inainte de a fi prins in catarea armei de catre fermier. Imediat dupa aceasta intalnire, voci ale unor creaturi nevazute au inceput sa se faca auzite noapte de noapte. "Spiritele" radeau lugubru si atacau oamenii care venea in vizita la ferma. Intr-un final, ele au incetat in momentul mortii misterioase a lui John William Bell Sr. Langa trupul inert al acestuia a fost descoperit un flacon ce continea un lichid necunoscut. Testat pe pisica familiei, lichidul s-a dovedit a fi o otrava extrem de puternica si de rapida. Nimeni nu stie cine i-a dat flaconul fermierului si nici cum a fost acesta convins sa ii bea continutul.

Poltergeist in secolul XX
1972. Thorton Hearth, Anglia. In casa unei familii de mici industriasi englezi urma sa se petreaca unul dintre cele mai inspaimantatoare cazuri de poltergeist inregistrate vreodata. Totul a inceput in luna august a acelui an, 1972. Trecuse de miezul noptii atunci cand membrii familiei in cauza au fost treziti de zgomotul asurzitor al radioului care pornise, pare-se, de unul singur si, in plus, isi si schimbase frecventa pe cea a unui post strain. Strania intamplare a fost urmata de caderea abajurului uneia dintre veiozele din casa. Doar coincidente ciudate, si-au spus proprietarii locuintei. Aceleasi intamplari au inceput insa sa se repete cu regularitate. Radioul pornea in timpul noptii in timp ce abajurul incepuse sa sara din ce in ce mai departe prin camera. Era doar inceputul unor fenomene care aveau sa se intinda pe aproape patru ani. Intamplarile s-au agravat in Craciunul aceluiasi an. Familia ingrozita a descris cum pomul de iarna a inceput sa se zguduie violent, scuturat parca de o entitate nevazuta, iar un ornament a zburat prin incapere lovind pe unul dintre membrii familiei. Incepand din acea zi, zgomote de pasi si voci ciudate au inceput sa se auda in camerele in care nu ar fi trebuit sa se afle nimeni. Usile se deschideau cu zgomot, izbindu-se de pereti, iar becurile electrice din casa se aprindeau si se stingeau fara ca vreo persoana sa actioneze

intrerupatoarele. Prietenii familiei au asistat neputinciosi la drama celor din casa si au propus acestora sa cheme mai multi preoti care sa le binecuvanteze locuinta. Dar acest lucru nu a facut decat sa inrautateasca lucrurile. In prezenta a numerosi martori, printre care politisti, preoti si chiar ziaristi, fenomenele terifiante au continuat. Scaunul pe care se afla unul dintre politisti s-a ridicat impreuna cu acesta in aer, prabusindu-se apoi pe podea. Obiectele au inceput sa zboare prin casa si sa ii loveasca pe cei prezenti. Cele patru sedinte de exorcizare a casei nu au dat niciun rezultat.

In disperare de cauza, familia a apelat la un medium. Acesta le-a spus ca in locuinta se afla trei spirite: cel al unui fermier pe nume Chatterton, al sotiei acestuia si al unei

batrane carunte, care poarta un sort alb de bucatarie. Se parea ca spiritele devenisera violente pentru ca locuinta, pe care o considerau a lor, fusese ocupata de straini. Spre surprinderea tuturor, atunci cand au fost verificate arhivele primariei locale, s-a aflat ca, intr-adevar, un anume Chatterton locuise in aceeasi casa undeva prin secolul al XVIII-lea. Familia a parasit locuinta dupa ce membrii sai au declarat ingroziti ca pe ecranul televizorului aparuse chipul lui Chatterton. Acesta nu spunea nimic, dar parea sa ii urmareasca cu o privire amenintatoare pe cei aflati in fata televizorului. Odata cu plecarea proprietarilor, orice fenomen poltergeist a incetat si nu a mai fost raportat niciun alt incident de catre cumparatorii casei. Iar acesta nu este decat unul dintre miile de cazuri raportate anual in intreaga lume.

Poltergeist VS Stiinta
Termenul impamantenit de poltergeist vine din limba germana si s-ar traduce prin "spirit zgomotos" (poltern - a face zgomot, geist - fantoma, spirit). Ideea care a dus la aparitia unui asemenea cuvant a fost aceea a entitatilor nevazute care se manifesta violent, mutand obiectele si facand sa leviteze oameni si animale. A existat initial o confuzie intre aparitiile fantomelor, asa numitele bantuiri, si poltergeist. Specialistii in paranormal considera insa ca aceste doua manifestari sunt, in realitate, complet diferite. Daca in cazul bantuirilor este vorba de spiritul unei persoane decedate intr-un anume loc, in cazul poltergeistului este posibil ca fantomele sa nu existe deloc. Cel mai probabil, sustin oamenii de stiinta, este vorba de o forma puternica, inconstienta si incontrolabila de psihokinezie. De altfel, numele stiintific pentru astfel de fenomene este Psihokinezie Spontana Recurenta (RSPK). In atari situatii, se pare ca o persoana influenteaza, fara sa vrea, aparitia cazurilor de poltergeist. In plus, chiar daca impart elemente comune (aparitiile, zgomotole, mirosurile si miscarea obiectelor), bantuirile si poltergeistul se diferentiaza prin modul de manifestare. O bantuire nu este niciodata violenta, desi spaima este probabil al fel de mare. In cazul poltergeistului, pericolul la adresa celor vii este extrem de mare si se poate solda, uneori, chiar cu moartea celor prezenti. Atunci, ce anume genereaza aparitia unor fenomene de acest gen?

Lasand la o parte farsele si glumele nesarate ale unora, cazurile de poltergeist care se afla in afara oricarui dubiu au la baza prezenta unui agent uman. Cercetarile au demonstrat ca, in majoritate, astfel de agenti sunt reprezentati de adolescenti si copii. Cea mai plauzibila explicatie stiintifica, daca o putem numi astfel, este aceea ca schimbarile hormonale majore din perioada pubertatii, intensitatea maxima a trairilor, specifica varstei copilariei si adolescentei, pot activa anumite parti ale creierului vinovate de producerea psihokineziei. In astfel de situatii, au loc fenomene de tip poltergeist. Este deja celebru cazul in care birourile unei companii germane au fost afectate de aceleasi zgomote inexplicabile, de obiecte care zboara fara motiv si de geamurile care se spargeau fara a fi fost atinse. "Vinovata" de situatie s-a dovedit a fi o secretara care, fara sa realizeze, genera intregul spectacol grotesc. In momentul in care a fost eliberata din functie, fenomenele poltergeist au incetat. Evident, exista si sceptici care sustin ca in intreaga lume exista zeci de milioane de adolescenti care au trecut prin traume sau care sufera din cauza modificarile hormonale. Si cu toate acestea, doar un procent extrem de mic din randul acestora ajunge sa genereze cazuri de poltergeist. Ce anume se poate spune despre situatiile in care a fost dovedit ca fenomene paranormale aveau loc fara ca in apropiere sa se afle vreo persoana cu probleme de natura emotionala? In aceeasi ordine de idei, ce explicatii pot fi oferite acelor manifestari in care se aud voci, si asta in situatia in care toti cei prezenti sunt monitorizati atent? Evident, religia poate oferi o explicatie. Demonii sau, mai rar, spiritele care nu au reusit sa isi gaseasca drumul catre Lumea de dincolo, se intorc printre cei vii. Prezenta lor poate fi una prietenoasa sau poate deveni violenta, in functie

de personalitatea fiecarei entitati. Ramane la alegerea fiecaruia ce explicatie i se pare mai plauzibila. Un singur lucru este insa cert. Faptul ca astfel de fenomene apar in toate colturile lumii, in culturi si medii diferite, ca sunt relatate de mii de ani si ca natura lor ramane inca una inexplicabila, face ca poltergeistul sa fie, probabil, cel mai mare si mai complex mister din lumea activititatilor paranormale.

Intra zilnic pe Forumul Descopera.ro, povesteste-ne despre intamplari paranormale la care ai fost martor tu sau prietenii tai si poti castiga: dvd-ul Camera 1408, Enciclopedia Fenomenelor Paranormale, Enciclopedia Fenomenelor Neexplicate si cartea Mari enigme ale omenirii. Participa la concurs!
REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE MISTERIOASA PADURE BACIU, IN CADRUL UNUI NOU EPISOD AL MARATONULUIDESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE!

Ce se afla in padurea Baciu?

+ zoom Ce se afla in padurea Baciu?

Galerie foto (4) In inima Ardealului, intr-o zona cu aparenta atemporala, se gaseste, probabil, cel mai misterios loc din Romania. Multa cerneala a curs pe margine subiectului padurii HoiaBaciu, la fel cum multi pasi ai curiosilor au strabatut aceasta poarta intre lumi, in speranta surprinderii unei farame de paranormal. Unii dintre ei au avut intr-adevar parte de experiente inexplicabile care provoaca fiori reci chiar si celor curajosi. Cercetatorii nu au incotro si ridica neputinciosi din umeri, lasand loc liber celor mai diverse speculatii care inflacareaza imaginatia amatorilor de fenomene paranormale.

Avertismente din vremea stramosilor

Padurea Hoia-Baciu, este cu siguranta cea mai faimoasa locatie din Romania, unde au fost investigate si analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile. Zona in sine a devenit cu adevarat celebra pe mapamond de abia in anul 1968, cu toate ca localnicii stiau de existenta sa inca din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc rau, unde se intampla lucruri peste puterea de intelegere a omului obisnuit. Toti stiau din mosi stramosi ca odata intrati printre copacii al caror fosnet venea parca din alta lume, toate spaimele subconstientului uman, prind brusc viata si apar in calea celui indeajuns de nesabuit incat sa se aventureze in acest loc . Din cele mai vechi timpuri,

localnicii din jurul padurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele ca odata ce au intrat in padure pentru a taia lemne, a cosi iarba pentru animale sau a culege fructe de padure sau ciuperci, ceva straniu se intampla cu absolut oricare dintre ei.

Inca de la primii pasi printre copaci, satenii se pomeneau asaltati de stari inexplicabile de greata, anxietate, senzatii de voma, dureri de cap si chiar arsuri aparute pe piele. Multa vreme, padurea Baciu din vestul orasului Cluj-Napoca a ramas un subiect tabu, oamenii temandu-se sa aduca vorba despre un loc pe care in sinea lor il credeau cazut sub un blestem greu, sau mai rau, insasi salas al Necuratului. Cel care a intreprins o adevarata munca de pionierat la aceea vreme in studiul fenomenelor paranormale din padurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993). Profesorul Sift a fost atras de faima padurii Baciu, intrigat fiind de povestile si intamplarile incredibile pe care le auzea de la localnici. In decada anilor 1950, a intreprins numeroase calatorii in padure, observand la fiecare incursiune intre copaci, o serie de umbre ciudate care il insoteau. Fire curajoasa, nu a abandonat cercetarile, izbutind sa fotografieze"umbrele". Surprizele si-au facut aparitia inca de la developarea cadrelor fotografice pe care se puteau observa, pe langa"umbrele" in cauza, multe alte forme, lumini si siluete pe care ochiul uman nu le putea vedea. Cercetarile lui Sift au continuat pana in pragul anilor 1960, cand tot mai multi cercetatori romani i-au preluat studiile si aveau sa fie atrasi de explorarea padurii Baciu.

OZN-uri in toata puterea cuvantului

Pe data de 18 august 1968, tehnicianul-militar Emil Barnea in varsta de 45 de ani, ignorand avertismentele satenilor, se afla in padurea Baciu pentru a petrece un sfarsit de sapatamana departe de stresul orasului. Impreuna cu el se aflau la acea data prietena sa,

Zamfira Matea si alti doi prieteni de familie care au dorit sa-si pastreze anonimatul. In preajma orei 13.00, pe cand se afla in cautarea unor lemne pentru foc, Emil Barnea s-a pomenit brusc strigat de prieteni. Intors in poiana, alaturi de prietenii sai, Emil Barnea a apucat sa vada ceea ce parea un OZN care survola la viteza mica padurea Baciu, fara sa scoata niciun sunet. Straniul aparat zburator a inceput sa straluceasca brusc, facand in aer o manevra de rastunare. Fara veste, OZN-ul a accelerat spre cer intr-o directie usor oblica. Urmarindu-l prin vizorul aparatului foto, Emil Barnea a reusit sa-l mai surpinda in trei cadre. Dupa developarea filmului, tehnicianul clujean a contemplat cu stupoare fotografiile a ceea ce peste ani specialistii internationali ai fenomenologiei OZN aveau sa clasifice drept " cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat in Romania si fara indoiala, unele dintre cele mai bune imagini ale vreunui OZN fotografiat vreodata in lume".

Pana la acest moment, Emil Barnea intrase deja in contact cu Florin Gheorghita si Ion Hobana, probabil cei mai prestigiosi ufologi romani, care i-au confirmat autenticitatea fotografiilor. Dupa ce fotografiile au trecut si de "filtrul" autoritatilor vremii, au fost preluate de Agerpres, agentia nationala de presa, si facute publice inclusiv peste hotare. Celebritatea fotografiilor avea sa atinga noi culmi in decursul anului 1977 cand au fost prezentate de cate profesorul C.S. Vonkeviziczky in cadrul Congresului International de Ozenologie din Acapulco. Fotografiile au fost preluate imediat de toate cartile si revistele din lumea intreaga, care vizeaza cazuistica OZN. Padurea Baciu continua sa fascineze, in special datorita relatarilor martorilor oculari care declarau ca se pot observa fenomene in cele mai stranii precum senzatii fizice inexplicabile, observatii de lumini de forme si culori diverse, umbre ciudate, voci si chipuri umane. Zona devine in scurt timp celebra printre specialistii in paranormal si ezoterism din intreaga lume, echipe intregi de cercetatori reputati din Germania, Franta, Statele Unite si Ungaria vizitand padurea Baciu in plina perioada comunista, si reusind sa prinda pe pelicula inexplicabilul de langa noi

Cu paranormalul la fotografiat
Odata intrat in padurea Baciu, ai senzatia foarte accentuata ca esti privit, ca de undeva din spatele fiecarui copac, mii de fiinte nevazute te privesc atent ca pe unul care a nimerit pe taramul lor. Aceasta senzatie este prezenta la toti cei care au pasit pragul straniei paduri. Vanatori, turisti, oficialitati, cercetatori, copii, persoane cu capacitate paranormala sau simpli curiosi. Cercetatorul Adrian Patrut din Cluj-Napoca si-a dedicat o buna parte din viata studierii si investigarii fenomenologiei paranormale din padure, fiind in prezent considerat cea mai autorizata persoana in ceea ce priveste misterele padurii Baciu. Conform materialelor stranse de Adrian Patrut in zeci de ani de observatii, aparitiile fac parte dintr-un spectru larg al manifestarilor paranormale, ceea ce face dificila incadrarea lor intr-un singur subgen sau capitol al fenomenologiei necunoscutului. In primul rand, padurea Baciu este faimoasa pentru aparitiile sale. Structuri imateriale sau materiale de forme diverse apar in fata ochilor curiosilor, fie ca este noapte sau miezul zilei. Majoritatea sunt invizibile pentru ochiul uman, fiind capturate insa de aparatele de filmat sau fotografiat. Unii ezoteristi considera ca sunt nimic altceva decat reprezentatiile spiritelor care populeaza universurile paralele. Urmeaza la rand anomaliile magnetice, fluctuatiile campului electromagnetic, emisiile infrasunet. Printre cele mai socante manifestari, se numara si urmele fara explicatie care apar pe pamant, zapada sau iarba, direct sub ochii privitorilor. Nici lumea vie nu a scapat neafectata de misterele padurii, efectele biologice manifestandu-se asupra plantelor si vegetatiei care prezinta forme de deshidratare, arsuri si necroze ale tulpinilor si frunzelor din anumite zone ale padurii.

Oamenii care trec accidental prin dreptul zonelor active (considerate de initiati ca fiind adevarate porti de trecere in alte planuri) se pomenesc cu arsuri de piele, roseata, iritatii, dureri de cap, senzatie amplificata de sete, anxietate, stari de lesin. Cele mai tipice aparitii sunt cele care se profileaza pe cerul de deasupra padurii. Din senin, apar pe cer, in zbor, figuri geometrice sub forma de piramide, sfere, cilindri, conuri, cuburi. Aceste forme geometrice care nu ar avea ce cauta pe cer in mod obisnuit, au fost fotografiate si filmate de sute de ori. Cele mai spectaculare sunt cele cu forma de OZN, pre-OZN sau qvasi-OZN. Padurea este celebra si datorita faptului ca intre hotarele sale, OZN-urile invizibile pentru ochiul uman, dar care pot fi fotografiate, sunt mai numeroase decat OZN-urile vizibile cu ochiul liber. Nicaieri pe Terra nu a mai fost identificata o locatie cu aceste caracteristici. Aparitiile care produc cele mai mai mari temeri curiosilor sunt cele umanoide. Pare ca peste tot in padure exista capete umane care pandesc din invizibil. La fel ca in cazul OZN-urilor, marea lor majoritatea au fost observate in fotografii. Multi turisti care faceau poze de familie au cazut prada groazei cand le-au developat si au observat ca nu erau singuri in padure, zeci de capete inghesuindu-se uneori in fotografii. Pentru un plus de macabru, au fost identificate in fotografii inclusiv figuri ale unor persoane decedateUn alt aspect care merita mentionat, este cel legat de starile tranzitorii intre radiatiile gama si beta,

amplificate de distorsiunile magnetice asociate deseori cu aparitia unor siluete umanoide translucide, de culoare alba.

Poarta spre alte lumi

In anul 1993, cercetatorul Adrian Patrut a identificat in padurea Baciu o zona aparte pe care a denumit-o "Punctul 3 social activ". Zona cu pricina pare a fi centrul de maxima activitate pentru fenomenele paranormale observate in inima Ardealului. Cercetarile de pana in prezent au dus la stabilirea urmatoarelor concluzii :

Fenomenele din padurea Hoia-Baciu sunt in mod general discrete dar continue in timp. Padurea in sine, ofera mai multe date cercetatorilor decat amatorilor de spiritism. Fenomenele sunt in mod clar evidente, fiind necontestate chiar si de cei mai sceptici oameni de stiinta. Se pare ca exista o legatura intre prezenta in padure a persoanelor cu capacitate de medium si aparitia fenomenelor misterioase.

Frecventa fenomenelor paranormale este una fluctuanta, cauzele fluctuatiilor nefiind descoperite in totalitate. Exista, de asemenea, un consens general in randul specialistilor in parapsihologie, conform caruia Padurea Hoia-Baciu este o "poarta" interdimensionala prin care spiritele, fie ele ale celor decedati recent sau inca neincarnati, pot intra in dimensiunea material-fizica a planetei Terra. Initiatii in stiintele ezoterice sustin insa ca Padurea Hoia-Baciu ar fi un portal intre planul astral si cel teluric, zona intermediara similara cumva Purgatoriului lui Dante, unde sufletele decedatilor adasta timp de 40 de zile, in care li se hotaraste soarta si le se judeca faptele Fenomenele inregistrate in padurea Baciu nu sunt singulare pe mapamond. Harta locurilor de pe Terra care contin zone cu fenomene asemanatoare, cuprinde si Desertul Mojave si Gloful Breeze din Statele Unite, La Spezia-Arenzano din Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din Brazilia, Muntele Kailasa din Tibet. Cu toate acestea, padurea Hoia-Baciu este considerata de toti marii parapsihologi , drept cel mai important areal al manifestarii fenomenelor parapsihologice de pe intreaga planeta.

Vindecarile miraculoase medicina paranormala

+ zoom Vindecarile miraculoase medicina paranormala

Galerie foto (4) Daca in lumea obscura a vrajitorilor si samanilor se vorbeste de o asa-numita Magie Verde, adica o misterioasa (dar eficienta) putere vindecatoare a Naturii, invocata de acestia prin ritualuri de neinteles si o alchimie de extracte vegetale, intr-o viziune holistica asupra fiintei umane, in mediul catolic, numeroase vindecari au fost atribuite unor relicve (false). Printre acestea se numara dintele de lapte cazut lui Iisus la varsta de 9 ani, lacrimilor varsate de acelasi Iisus la moartea lui Lazar, si de ce nu, laptelui Fecioarei Maria. Asta ca sa nu mai vorbim despre vindecarile puse (mai recent) pe seama OZN-urilor, adica a obiectelor zburatoare neindentificate sau a ocupantilor acestora.

Daca in lumea obscura a vrajitorilor si samanilor se vorbeste de o asa-numita "Magie Verde", adica o misterioasa (dar eficienta) putere vindecatoare a Naturii, invocata de acestia prin ritualuri de neinteles si o "alchimie" de extracte vegetale, intr-o viziune holistica asupra fiintei umane, in mediul catolic, numeroase vindecari au fost atribuite unor relicve (false). Printre acestea se numara dintele de lapte cazut lui Iisus la varsta de 9 ani, lacrimilor varsate de acelasi Iisus la

moartea lui Lazar, si de ce nu, laptelui Fecioarei Maria. Asta ca sa nu mai vorbim despre vindecarile puse (mai recent) pe seama OZNurilor, adica a obiectelor zburatoare neindentificate sau a ocupantilor acestora.
In 1779, un medic german pe nume Franz Anton Mesmer publica un "memoriu despre descoperirea magnetismului animal" in care avansa teoria existentei unei "influente tacite" intre corpurile ceresti, pamant si corpurile animate. Astfel, agentul universal ar fi fost un fluid care, "insinuat in nervi", ar conferi corpului omenesc proprietati asemanatoare celor ale magnetului. Iar prin simpla dirijare a acestui fluid dupa o anumita metoda s-ar putea vindeca imediat toate bolile. Cu o bagheta din fier in mana si imbracat intr-un halat de matase, Mesmer isi oficia sedintele de tratament precum iluzionistii de astazi, insotit de nelipsitele asistente (fete frumoase). Pe fundal, in surdina, un cantec de pian. In mijlocul unei incaperi semiluminate era asezat un recipient din care se iteau niste tije de fier; in jurul lui se ingramadeau bolnavii: cei din primul rand aflandu-se in contact direct cu tijele de fier, ceilalti tinandu-i pe primii de mana sau agatati de o franghie umeda, pentru ca fluidul vindecator sa se poata propaga. Conform marturiilor epocii, bolnavii reactionau relativ rapid; incepeau sa tremure si sa scanceasca, apoi cadeau in convulsii. "Tratamentul" venea la final, cand zaceau toti extenuati, si consta in atingeri si pase magnetice. Devenit o figura de notorietate publica in urma unor presupuse vindecari miraculoase, pe la 1784, la cererea lui Ludovic al XVI-lea, Mesmer (desen, jos)a fost luat "in colimator" de savantii vremii. S-a format o comisie din reprezentanti ai Academiei franceze de Stiinte si ai Facultatii de Medicina, care a analizat cazul si a ajuns la concluzia ca nici vorba de vreun fluid magnetic vindecator. Paranormalul nu intra inca in ecuatie. Va lansa ipoteza existentei unui astfel de fenomen un botanist pe nume Laurent de Jessieu, membru intr-o a doua comisie de analiza a magnetismului lui Mesmer, constatand ca medicul german poate actiona asupra orbilor. Teoria lui insa nu va convinge pe nimeni, magnetizatorul fiind in final expus oprobiului public.

Exista doua definitii ale vindecarii miraculoase, in functie de cel pus sa-i dea o explicatie. Una, cu inechivocabile valente religioase, si cea mai cunoscuta, este aceea de eveniment extraordinar care a antrenat o suspendare a legilor naturii printr-o interventie directa a divinitatii la cererea explicita a bolnavului. Cealalta, cu siguranta mai sceptica si laica (unii risca sa o defineasca de-a dreptul stiintifica), este aceea de intamplare iesita din comun dar normala din punct de vedere statistic, prin urmare perfect justificabila dupa canoanele stiintei moderne. Pornind de la aceasta a doua definitie si potrivit gandirii academice, nu au existat niciodata evenimente care sa nu poata fi explicate intr-un fel sau in altul. Ba chiar, multe fapte, cel mai probabil nu s-au intamplat niciodata sau au fost amplificate enorm de credulitatea populara. Multe sunt rezultatul perceptiilor gresite ale martorilor, sau ale unor alterari ale deja instabilelor echilibre psiho-fizice ale protagonistilor, asta fara a mai lua in calcul si elucubratiile sarlatanilor. Asadar, atunci cand bineinteles nu este vorba chiar de fraude, totul poate fi pus pe seama unor foarte precise mecanisme fiziologice. Mai precis, pot fi amintite reactiile sistemului imunitar (probabil legate de factori genetici), stabilitatea anumitor tumore, infectiile

spontane cu unele virusuri (ar putea fi chiar o explicatie a intamplarilor de la Lourdes, un loc foarte aglomerat) care au ca efect colateral distrugerea celulelor tumorale (de exemplu, virusul pojarului blocheaza anumite neoplazii limfatice). Nu trebuie uitate nici dorinta de a se vindeca a bolnavului si celebrul efect placebo, si rolul acestora in cadrul unui complex, dar determinant joc al sinergiilor. Pe buna dreptate, repeta oamenii de stiinta, nu exista nicio proba concreta a unei vindecari gratie interventiei divine; iar sceptici, din fericire, au existat in toate timpurile. Grecul Polibiu (secolul III i.Ch), de exemplu, scria ca doar o "prostie fara margini" a oamenilor ar putea considera miraculoase anumite vindecari. In concluzie, pot exista fenomene la limita obisnuitului, dar niciodata contrare legilor naturii. Oamenii, ne tot spun savantii, au insa obiceiul de a lasa deoparte orice simt critic pusi in fata unor evenimente extraordinare, si nu incearca sa analizeze toate posibilele justificari conventionale inainte de a da crezare "miracolului". Dar tocmai intrucat violeaza ordinea naturii, prioritatea ar trebui sa fie aceea de a incerca in orice chip demolarea unui fapt in aparenta prodigios, facand uz de logica si de cunostintele dobandite. In trecut insa, era suficient sa demonstrezi "normalitatea" martorului pentru ca oamenii sa ia drept "reala" o afirmatie, fara a lua in considerare asadar ipotezele alternative precum sugestia sau iluzia.

Pana nu demult, Biserica interpreta boala in cheia unei pedepse divine: numai un act religios putea s-o vindece: se uita de multe ori ca procentul vindecarilor iesite din comun este foarte similar si la persoane necredincioase, sau care nu au invocat gratia divina si nici nu au participat la vreun ritual religios. Potrivit ateilor, exceptia miracolului este moralmente inacceptabila. De ce Dumenezeu ar fi atat de zgarcit cu

propriile gratii? De ce alege un om si nu altul? In fine, miracolele sunt atat de putine raportat la "cerere", incat nu exista o logica aparenta a "acordarii" lor, ci doar o selectie arbitrara si destul de dubioasa. Statistica apoi (in masura in care analizeaza un esantion mare de subiecti), poate oferi si ea o mana de ajutor in evaluarea evenimentelor pe care noi le numim extraordinare, consecinta a faptului ca suntem obisnuiti sa ne raportam la experientele unui numar redus de indivizi. Cu alte cuvinte, este "normal" sa se intample si evenimente iesite din comun: in realitate ele au loc mult mai des decat se crede.

Locul unde nu s-a intamplat nimic

Daca luam ca exemplu cazul Lourdes, putem observa ca in 150 de ani de istorie au fost recunoscute aici 67 de vindecari; acestea, raportat la numarul pelerinilor bolnavi, dau un raport de 1 la 300.000 (cu o semnificativa diminuare a miracolelor in ultimii ani gratie progreselor din medicina si controalelor mai riguroase). Vindecarile spontane sunt recunoscute intr-un caz din 10.000, iar acest lucru sugereaza de fapt spun scepticii, ca la Lourdes nu se intampla de fapt nimic iesit din comun. Comisiile chemate apoi sa evalueze exceptionalul unui caz medical sunt compuse exclusiv din catolici practicanti, ceea ce spune ceva despre impartialitatea judecatii finale. Si oricum, nu e suficient ca o mana de oameni de stiinta sa ateste ca un eveniment este "miraculos". De asemenea, nu exista nici controale serioase asupra bolnavului, pentru a se stabili daca el urmeaza un tratament sau cat de grava e boala; prin urmare, din incompetenta, faptele uneori sunt evaluate incorect, uneori pe baza unor informatii medicale atat de putine incat prudenta (si bunul simt) ar sugera imposibilitatea lansarii oricarui verdict. Ca atare, scepticii suspecteaza ca, in realitate "miracolul" nu ar fi altceva decat un important instrument politic al Bisericii, utilizat pentru intarirea propriilor reguli sau pentru combaterea curentelor politice nefavorabile; in sprijinul acestei teorii sunt aduse nenumaratele "lacrimari", urmate de vindecari miraculoase, survenite in 1948, cand Vaticanul avea nevoie de protectie in fata demonilor comunismului. Organismul uman are asadar reactii fiziologice foarte precise, corelabile si finalizate. De multe ori nu este nici macar nevoie de obiecte si comportamente in masura sa-l convinga pe pacient de valoarea lor terapeutica pentru a declansa in el asanumitelor efecte taumaturgice. La un moment dat, se faceau chiar teste de "imaginare" a bolii, in cadrul carora pacientul era pus sa deseneze cu creionul pe hartie cum o percepe. In functie de tipul figurii desenate (de exemplu scorpion pentru neoplazii sau cochilie pentru fazele pe cale de vindecare), evident interpretate in mod oportun, specialistii in vindecari puteau intelege nu numai starea clinica a pacientului, dar si sa lanseze ipoteza, in cunostinta de cauza, ca exista o legatura atat de stransa intre minte si trup incat ii perminte mintii sa sondeze trupul "in intimitate". Ceea ce, apoi, pare logic daca ne gandim ca fenomenul s-a demonstrat ca functioneaza si in sens invers. Daca stari emotionale negative pot cauza imbolnaviri, dintr-o scadere a imunitatii provocata de stres, atunci organismul insusi poate actiona in sens pozitiv si s-a confirmat faptul ca exista o legatura stransa intre anumite reactii

biochimice capabile sa genereze simptome fizice reale (de exemplu arsuri la nivelul pielii cauzate de un obiect rece din convingerea subiectului ca se gaseaste in fata a ceva extrem de fierbinte). Chiar stigmatele sfintilor ar putea avea o asemenea explicatie laica, fiind create de mintea umana. Unii spun ca acest lucru este demonstrat de Padre Pio, ale carui insemne sangerii au disparut in clipa mortii, adica in urma disparitiei tensiunii emotionale (foto, jos).

Pe la 1600, un anume R. Burton scria ca "un sarlatan produce mai multe vindecari decat un medic rational pentru ca bolnavul are incredere in el". Asadar sugestia, indusa

de persoane carismatice sau de ritualuri paranormale sau religioase, vointa de a trai si o stare de pozitivitate psihologica pot cu adevarat sa schimbe cursul evenimentelor. Nu degeaba, in trecut, regii si faraonii erau considerati taumaturgi, lumea fiind convinsa de esenta lor divina. Se pare ca in secolul I era noastra un suveran ar fi redat vederea unui orb si ar fi redat mobilitatea unei maini paralizate. Pe-atunci insa, anumite boli nervoase precum paralizia, surditatea sau orbirea isterica nu erau recunoscute ca boli si este usor de intuit cum in astfel de cazuri puterea efectului placebo si a sugestiei pareau cu adevarat miraculoase. Iata cum, credinta, dupa cum o atesta numeroase vindecari neasteptate survenite in timpul unor intense cicluri de rugaciune, poate deveni in anumite conditii o terapie medicala valabila.

Intra zilnic pe Forumul Descopera.ro, povesteste-ne despre intamplari paranormale la care ai fost martor tu sau prietenii tai si poti castiga: dvdul Camera 1408, Enciclopedia Fenomenelor Paranormale, Enciclopedia Fenomenelor Neexplicate si cartea Mari enigme ale omenirii. Participa la concurs! REVINO MAINE A DESCOPERI TOTUL DESPRE VRAJITORIE, in cadrul unui nou episod al maratonului DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE!

Vrajitoria Cu duhurile la vorbitor

+ zoom Vrajitoria Cu duhurile la vorbitor

Galerie foto (7) Hotarat lucru, nimic nu i-a inspaimantat si atras in acelasi timp pe oameni precum practicile oculte in care vrajitoria ocupa un loc de frunte. De fapt, blamata, temuta si periculoasa arta a magiei, este nimic altceva decat prima forma de stiinta prin care omenirea a incercat sa isi explice misterele care o inconjoara. Nescutita de sarlatani,

excese si propriile tabu-uri, vrajitoria ramane si astazi un prag pe care orice curios il trece pe propria responsabilitate!

Hotarat lucru, nimic nu i-a inspaimantat si atras in acelasi timp pe oameni precum practicile oculte in care vrajitoria ocupa un loc de frunte. De fapt, blamata, temuta si periculoasa arta a magiei, este nimic altceva decat prima forma de stiinta prin care omenirea a incercat sa isi explice misterele care o inconjoara. Nescutita de sarlatani, excese si propriile tabu-uri, vrajitoria ramane si astazi un prag pe care orice curios il trece pe propria responsabilitate! Magie sau vrajitorie?
Majoritatea oamenilor confunda vrajitoria si magia cu sarlatania in stare pura, considerand ca aceste practici stravechi nu sunt altceva decat niste mijloace prin care sarlatani de toate natiile si rasele, au reusit si reusesc inca sa goleasca buzunarele celor mai superstitiosi si slabi de inger dintre semenii nostri. Atitudinea in sine este una sanatoasa si adevarata in egala masura, datorita celor peste 99% din autoproclamatii magi, vrajitori si "paranormali" falsi, nimic altceva decat niste infractori de joasa speta dotati insa cu o stapanire de sine deosebita si cu o putere de convingere covarsitoare pentru credulele lor victime. Magia in sine este deseori confundata de profani cu sora ei de nume, banala si inofesiva magie de Show & Variete, care incanta si acum milioane de oameni prin salile de circ. In lumea ascunsa a acelor putin ramasi sa pastreze tainele grele si intunecate ale vrajilor, pactelor si legaturilor cu Lumile de Dincolo, termenii de magie si vrajitorie nu sunt deloc confundati. Prin urmare, initiatii fac diferenta considerand ca magia este o stiinta secreta care se bazeaza pe fortele si spiritele dominate de puterea magului. Pentru aceasta performanta magicianul trebuie sa fie un initiat care prin cheile cunoasterii, reuseste sa isi subordoneze propriei vointe duhurile de Dincolo

Numele de vrajitor este purtat doar de acela/aceea care prin cunoasterea tainelor oculte reuseste sa patrunda in celelalte lumi si sa se foloseasca de spiritele invocate pana la punctul in care i se permite. Daca s-a supraapreciat si a facut greseala de neiertat de a merge mai departe, vrajitorul este distrus ca entitate energetica si spirituala, sufletul sau damnat ramanand pe veci prizonierul duhurilor necurate. De-a lungul istoriei, practicile magice au fost folosite pe scara larga de absolut toate popoarele si civilizatiile. Putem afirma fara a gresi prea mult, ca insusi samanismul, religia primordiala prin definitie, avea numeroase practici din care au derivat mai apoi primele crampeie de magie si vrajitorie. Din punct de vedere strict istoric, magia isi trage numele de la Magi, o casta de preoti de rang inalt zoroastrieni a caror reputatie o depasea chiar pe cea a initiatilor egipteni. Cele mai vechi formule si incantatii oculte au fost descoperite atat in Vedele indiene, cat si pe zidurile primelor piramide din Egipt. Preotii zoroastrieni au descoperit si introdus in ritualurile stiintei magiei de mai tarziu, elementele de baza ale acestei indeletniciri neconventionale. "Stalpii"magiei si vrajitoriei au fost consolidati prin retetele formulelor magice, obiectelor rituale, simbolurilor si sigiliilor de nelipsit atunci

cand este invocat sau evocat un spirit si nu in ultimului rand prin prezenta protectoare a cercului magic care prin rolul sau de protectie, ofera adapost magicianului care invoca spiritele periculoase.

Istoria vazuta de pe matura

Practicile magice s-au diversificat odata cu evolutia civilizatiilor si populatiilor umane. In functie de schimburile culturale, zonele geografice si traditile istorico-religioase, absolut toate popoarele lumii au avut, si unele inca mai au traditii oculte, in cadrul carora vrajitoria detine primul loc. Situatia in sine a fost favorizata de credintele stravechi conform carora oamenii predestinati din nastere sau initiati de un mag veritabil, ajung in cele din urma sa influenteze sortii potrivnici printr-o serie de rugaciuni, sacrificii si invocatii. In acest amalgam exista si un important element etnic, unele popoare avand o karma colectiva care le face mai predispuse tehnicilor de magie. Astfel exista magie cu specific national sau religios, cum este de exemplu, magia tiganeasca, magia rusa, magia hindusa, magia islamica, magia evreiasca. Aici intervine un aspect deosebit de interesant deoarece cele trei mari religii monoteiste interzic practicile magice si condamna sever orice forma de vrajitorie. In ciuda reprimarilor oficiale, o mare parte a tehnicilor si metodelor de magie au supravietuit pana in zilele noastre. Perioada Antichitatii abunda in relatari cu privire la practicile

magice care faceau pe atunci parte din cotidian. Nici macar prigoanele si campaniile intreprinse de Biserica Catolica in decursul anilor intunecati ai Evului Mediu, nu au reusit sa suprime definitiv fascinatia oamenilor pentru vrajitorie. Substratul magiei europene medievale consta in mostenirea magico-religioasa ramasa de la grecii antici, romani si celti. Un moment de maxima cotitura care a schimbat pentru totdeauna stiinta magiei, s-a produs spre finele secolului al XIII-lea.

Atunci, cabalistii evrei au intrat pentru prima oara in contact direct cu ocultistii europeni, impartasindu-le celor din urma multe taine care s-au adaugat cunostintelor trasmise inca din perioada Egiptului faraonilor, via Grecia si Roma Antica. Din melanjul periculos "clocit" in atelierele ascunse ale magilor, au luat nastere primele manuale practice de magie, temutele grimoire, cunoscute si in Tarile Romane sub denumire de gromovnice. Aceste adevarate tratate de demonologie si angelism avertizeaza in fiecare pagina asupra pericolului cate il pandeste pe orice profan indejuns de nechibzuit incat sa foloseasca formulele si schemele ascuse in paginile lor. Pe de alta parte, grimoire-ul il incurajeaza pe initiat sa se intareasca pe sine prin practici de post, infranare sexuala, rugaciuni si ritualuri, pentru ca numai o inima curajoasa si o minte clara pot ajunge la "cunoasterea ascunsa". Conform tainelor cabalistice initiatul care foloseste numele sfinte

ale lui Dumnezeu, beneficiaza de protectia si puterea necesara pentru a chema demonii si spiritele damnate. Odata aparute, in functie de forta si initierile magicianului, acesta poate obliga duhurile necurate sa-l servesca in cele mai diverse scopuri.

La scoala Necuratului
In pragul mileniului III, psihologia si medicina neconventionala se vad puse in fata unei situatii de neconceput pentru niste stiinte asa zis "serioase", aceea de a descoperi cu groaza si a accepta ca la originea multor boli stau fie pacatele oamenilor, fie influenta duhurilor necurate. Mai mult decat atat, stiinta se declara incapabila sa explice in limbaj stiintifico-materialist, cazurile evidente in care o serie de boli si afectiuni sunt cauzate de actiunea rauvoitoare a oamenilor care stapanesc mijloacele magice. Scopul imediat al vrajilor este unul eminamente malefic, deoarece consta in a constrange pe cineva, impotriva dorintei sale, sa faca, sa asculte si sa execute tot ce se doreste de la dansul.

Vrajile autentice sunt intotdeauna stapanite de vrajitorii adevarati, aceia cunoscuti de putini oameni, initiati pe care nu o sa-i vedeti niciodata la televizor, in reviste sau scandaluri publice. Persoanele care stau de vorba cu Necuratul nu cauta mondenitatile nici frivolitatea. Munca lor pe acest Panmant este aceea de a aduce cat mai multe suflete

stapanului lor intunecatTaranul roman i-a evitat intotdeauna dupa cum certifica si marele folclorist Simion Florea Marian in lucrarea sa "Vraji, Farmece si Desfaceri" aparuta in anul 1893: "Vrajitorii si vrajitoarele sun priviti in genere de popor ca niste oameni fara de lege, lepadati de Dumnezeu, care au de-a face mai mult cu spiritele necurate, pentru ca ei , in vrajile ce le rostesc, in loc sa se adreseza la Dumnezeu, fiinta suprema si atotputernica, ca Acesta sa le vina in ajutor spre atingerea scopului ce-l urmaresc, isi iau de cele mai multe ori refugiul la spiritele cele necurate ca acestea sa le de ajutorul trebuincios si sa le indeplineasca dorinta."

Vrajile, adica ritualurile prin care viata si vointa oamenilor ajung precum o coca moale in mainile vrajitorului, sunt foarte puternice, si nu se poate scapa usor din influenta lor. Ori cat de imposibil ar parea acum in plina epoca tehnologica, vrajile pot inca desparti doi tineri care se iubesc, pot destrama cea mai solida casnicie, pot lua somnul si linistea copiilor, pot trimite boli si nenorociri, si in ultima instanta pot chiar ucidevrajile nu sunt afectate de trecerea timpului! Vrajitorii avansati sunt cei cunoscuti din vechime sub titulatura de "fermecatori" sau "fermecatoare". Vrajitorul este prin definitie un singuratic, dar exista momente numai de ei stiute cand se aduna mai multi pentru ritualuri deosebite. Din instrumentarul vrajitorilor din Romania se regasesc multe ingrediente intrebuintate in practicile magice ale tuturor popoarelor europene.

Un simplu fapt: Feriti-va de Fapt

Faptul, facutul , datul, adusul, pusul sau facatura este probabil cea mai cumplita vraja trimisa impotriva dusmanilor, deoarece, din asa-zisa facatura se moare in majoritatea cazurilor. Vraja de "fapt" este de mai multe feluri, unii autori convenind ca este de 12 feluri, dar in descantece se "desface" si pentru faptul de 99 de feluri. Faptul vine omului de la dusmanii sai care apeleaza in acest scop la un vrajitor. Facatura inseamna a

imbolnavi pe cineva punandu-l in contact cu obiecte fermecate. In anul 1867, la Sibiu, a fost publicata o brosura, astazi disparuta, care enumera instrumentaru folosit in vraja de fapt. Conform listei, "faptul" poate fi facut cu urmatoarele elemente: creieri de cotofana si de broasca, funie de spanzurat, creierul unei femei moarte, piele de sarpe, sange si intestine de arici, pui de randunica, liliac, grasime de vaca, tarana din copita calului, vine si beregata de lup, pamant de pe morminte, praf de la balamaua usii, par de mort, excremente de pisica, praf din scurmatura de gaina, cioc de cioara, broasca vie cusuta la gura, matraguna, picioare de iepure, o sageata, fier de plug parasit, cutit gasit pe drum, bani blestemati si, cel mai de puternic ingredient, o mana de om mort purtata permanent de vrajitor asupra sa

Vrajitoria si Sfantul din Carpati

Viata si personalitatea parintelui Ilie Cleopa nu mai sunt un secret pentru nimeni, acest Sfant in toata puterea cuvantului fiind iubit si cautat de milioane de romani care l-au considerat printre cei mai mari calugari duhovnici din Romania. Parintele Cleopa il citeaza pe Sfantul Nicodim Aghioritul a carui invatatura ne arata ca vrajitoria se imparte in mai multe parti precum vrajitoria propriu-zisa prin care se intelege invocarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori si puteri ascunse. Urmeaza descantecele blestemate in care este din nou chemat ajutorul diavolilor in ambiante sinistre precum camere complet intunecate sau cripte de morminte. Odata chemate capeteniile diavolilor, legiunile negre sunt trimise sa faca rau pe toata fata pamantului In scrierile si interviurile sale Parintele Ilie Cleopa atragea atentia in mod deosebit asupra urmarilor pacatului vrajitoriei. Deoarece : " Cei care fac vraji si alearga la vrajitori fac un mare pacat impotriva Duhului Sfant, caci lasa pe Dumnezeu si cer ajutorul diavolilor. Se leapada de slujitorii lui Hristos,

adica de sfintii preoti si se duc la slujitorii satanei. Se leapada de Adevar si primesc pe loc minciuna, caci toate cuvintele vrajitorilor sunt minciuna si amagire diavoleasca. Pentru un astfel de pacat vin asupra celor vinovati, care alearga la vraji, tot felul de rautati si primejdii. Apoi cei vinovati de acest greu pacat sunt pedepsiti de Dumnezeu cu boli grele si fara leac, cu suferinta in familiile lor, cu pagube si neintelegere, cu saracie si moarte cumplita. Si daca nu se spovedesc la preoti si nu-si plang pacatul acesta cu lacrimi toata viata, nu se pot mantui". Toti Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe condamna vrajitoria, considerand-o printre cele mai grele pacate de care se poate impovara un om in decursul vietii sale. Paginile scrise de catre Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Antonie, Sfantul Macarie, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Ioan Scararul si Sfantul Isaac Sirul, sunt pline de avertismente valabile mai ales in zilele noastre, cu privire la tentatia puterii si bogatiei cu pretul cautarii ajutorului in taramurile stapanite de cel Rau

Intra zilnic pe Forumul Descopera.ro, povesteste-ne despre intamplari paranormale la care ai fost martor tu sau prietenii tai si poti castiga: dvd-ul Camera 1408, Enciclopedia Fenomenelor Paranormale, Enciclopedia Fenomenelor Neexplicate si cartea Mari enigme ale omenirii. Participa la concurs!
REVINO MAINE PENTRU A AFLA ADEVARUL DESPRE EXORCISM, IN CADRUL UNUI NOU EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE.

Exorcismul - la limita ratiunii

+ zoom no title

Galerie foto (6) Posedarile demonice sunt descrise ca fiind controlul asupra unei fiinte de catre Diavol sau de catre acolitii sai, fiinta folosita ulterior in scopuri distructive pentru sine si pentru ceilalti. Printre manifestarile acestei stari se numara stergerea memoriei sau a personalitatii, iesirile violente si convulsiile. Diferita de posedarea voluntara, in care persoana se lasa dominata de entitati pentru a facilita comunicarea cu spiritele din alte lumi, in posedarea demonica subiectul nu are nici un control asupra duhurilor care-l stapanesc. Neluandu-se nici o masura pentru indepartarea ei, entitatea nu va inceta din a chinui persoana posedata, pana cand aceasta din urma trece in nefiinta.

Posedarile demonice sunt descrise ca fiind controlul asupra unei fiinte de catre Diavol sau de catre acolitii sai, fiinta folosita ulterior in scopuri distructive pentru sine si pentru ceilalti. Printre manifestarile acestei "stari" se numara stergerea memoriei sau a personalitatii, iesirile violente si convulsiile. Diferita de posedarea voluntara, in care persoana se lasa dominata de entitati pentru a facilita comunicarea cu spiritele din alte lumi, in posedarea demonica subiectul nu are nici un control asupra duhurilor care-l stapanesc. Neluandu-se nici o masura pentru indepartarea ei, entitatea nu va inceta din a chinui persoana posedata, pana cand aceasta din urma trece in nefiinta. Din vremuri stravechi

In numeroase culturi si religii sunt mentionate manifestari demonice asupra fiintelor umane, indiferent de rangul social al acestora. Cele mai vechi referinte cu privire la posedare provin de la sumerieni, care credeau ca toate bolile trupului si ale mintii sunt cauzate de niste "gid-dim". Gid-dim erau spiritele mortilor care salasuiau in Infern, reprezentand, dupa credinta sumeriana, doar o jumatate a unei persoane decedate, cealalta fiind "adda" (corpul). "Adda" era deseori ingropat sub podeaua casei familiei, timp in care spiritul se despartea de corp si cobora in lumea de dincolo. Puterea unui astfel de gid-dim statea in realizarile din timpul vietii si in numarul de fii pe care raposatul ii avea. Spiritele se puteau intoarce in lumea celor vii pentru a-i bantui si pedepsi pe nesabuitii care lasau persoanele decedate neingropate sau daca nu li se cinstea memoria. Romanii credeau ca nu doar fiintele umane puteau fi posedate, ci si animalele, plantele, chiar si obiectele neinsufletite. In secolul V, Papa Gregoriu I scria despre o calugarita posedata de un demon care intrase in corpul sau prin intermediul unei frunze de salata pe care aceasta o mancase. Conceptul de "influenta demonica" in crestinism se aseamana cu cel evreiesc. In Noul Testament sunt descrise episoade in care Iisus intalneste persoane demonizate, pe care le vindeca prin alungarea entitatilor malefice din corpurile posedatilor.

Diagnosticul religios
Mai tarziu, in Evul Mediu, teologii considerau posedarea ca fiind o erezie si oricine avea manifestari ciudate era suspectat de a fi influentat de spirite malefice. Diavolul sau servitorii sai erau denumiti "energumenus", in timp ce posedatilor li se spunea "energumen". Se intocmise chiar si o lista a simptomelor prin care se putea recunoaste o persoana posedata de spirite malefice, printre care:

abilitatea de a blasfema in alte limbi decat acelea cunoscute de persoana in cauza; abilitatea de a citi gandurile altora si de a dezvalui intamplari ce urmau sa aiba loc; forta fizica supraomeneasca; abilitatea de a voma orice obiect / mancare inghitit de posedat; teama / repulsia fata de obiectele sfinte;

inabilitatea persoanei de a pronunta numele lui Cristos.

In practica, era de ajuns ca o persoana sa manifeste doar unul dintre aceste simptome pentru a fi etichetat drept posedat. Era cunoscut faptul ca persoanele banuite de aceasta "maladie" aveau un aspect respingator, priviri incruntate, buze vinete, corpul le tremura in permanenta, iar atunci cand vorbeau limba le iesea din gura neobisnuit de mult si vorbele contineau insulte si blasfemii la adresa divinitatii. De asemenea, erau capabili sa imite sunetele emise de animale si sa aiba o tonalitate a vocii neobisnuita timbrului lor vocal. Posedarea se manifesta in doua etape distincte: una de calm si una de criza. Stadiul crizei se manifesta prin contorsiuni, izbucniri de furie, cuvinte vulgare si blasfemii. In timpul perioadei de calm, totul este, in mare, uitat, iar comportamentul revine la normal, chiar pana la piosenie.

In aceasta perioada, crestinii au cunoscut o apropiere fara precedent de religie, fiind tematori fata de Diavol. Credinta populara era ca intre Dumnezeu si Satana se poarta un razboi continuu pentru sufletele muritorilor. Credinciosii erau convinsi ca posedarea se putea infaptui pe doua cai. Fie spiritele intrau direct in corpul victimei, fie entitatea era trimisa de o alta persoana cu ajutorul fortelor intunericului.

Oamenii credeau ca Dumnezeu permitea Satanei sa-i testeze cu ispite si greutati, bazandu-se pe pilda lui Iov. De fiecare data cand se intampla o nenorocire (recolte distruse, turme moarte, boli grave) oamenii cautau o vrajitoare pe care sa dea vina. Urmarea era ca aceasta, vinovata sau nu, era arsa pe rug. Multe vaduve lipsite de ajutor au fost deposedate de proprietatile lor si arse, fiind declarate vrajitoare.

Contraofensiva: Exorcizarea
Exorcismul este un ritual religios care are ca scop final expulzarea unei entitati malefice dintr-o fiinta vie. Aceasta practica este probabil universala: in momentul in care oamenii au imbratisat credinta si s-au inchinat unui dumnezeu, au recunoscut prin acest act si existenta raului, reprezentat de diavoli si demoni. Prin urmare, practica exorcismului a aparut in sanul societatilor primitive, ca o metoda de indepartare a posesiei diavolice. Sub aceasta forma este regasita si in samanismul caucazian, ritualurile africane si in practiciile vodoo. Exorcismul va fi institutionalizat in crestinismul catolic, in mod special in Evul mediu, fiind practicat pana in mai putin credulele timpuri moderne, atat la nivel simbolic, cat si la un nivel practic.

Intr-o forma mult mai simpla, exorcizarea este practicata in cadrul ritualului botezului, insa functia sa este mai degraba simbolica. In ceea ce priveste exorcizarea canonica, aceasta nu poate fi efectuata decat de catre un preot exorcist si numai cu permisiunea unui episcop. Lasand la o parte semnificatia sa teologica sau culturala, ca si alte fenomene parapsihologice care ii pot fi asociate, criza posedarii poate fi usor confundata cu una de isterie, spasmofilie sau cu starea de transa. Pentru teologii catolici, diagnosticul diferentiat intre boala mentala si posedarea diabolica a fost pus pentru o lunga perioada de timp pe seama fenomenelor paranormale.

Un caz concret
Cazul tinerei Annelise Michel (21.sep.1952 - 01.jul. 1976) a produs multa valva la vremea respectiva si a inspirat ulterior realizarea filmelor "Exorcizarea lui Emily Rose" (2005) si "Requiem" (2006). Annelise a trait in Germania la jumatatea secolului trecut, fiind nascuta intr-o familie extrem de religioasa. La varsta de 16 ani a fost diagnosticata cu epilepsie la clinica de psihiatrie din Wurzburg, suferind de tulburari mentale severe datorate unui ritual de exorcizare. Dupa o perioada petrecuta in spitalul de psihiatrie, starea Annelisei nu s-a imbunatatit, ci dimpotriva, au aparut si starile de depresie. Concentrandu-si viata in jurul spiritului bisericesc, a inceput sa creada ca starea ei era datorata posedarii demonice. Tratamentul medical indelungat pe care-l urmase nu daduse nici un rezultat, starea inrautatindu-se cu fiecare zi, ba mai mult, devenise intoleranta la obiectele sfinte. Vazand ca medicina conventionala nu daduse deloc rezultate, Annelise a devenit tot mai ferma in convingerile sale ca maladia de care suferea era de natura spirituala, dar totusi a inceput tratamentul cu medicamente psihotropice. In acest timp, parintii au apelat la mai multi preoti locali in vederea efectuarii unui ritual de exorcizare. Dupa multe refuzuri, ritualul a fost acceptat de catre episcopul Josef Stangl in septembrie 1975.

Episcopul i-a desemnat pe preotii Arnold Renz si Ernst Alt sa infaptuiasca exorcizarea. Procedeul a durat 11 luni si s-a tinut in secret in camera Annelisei, iar de-a lungul sau tratamentul medicamentos a fost intrerupt. Vocile din interiorul posedatei sustineau ca demonii care o chinuiau erau Iuda Iscariotul, Cain, Nero, Adolf Hitler, Valentin Fleischmann (un calugar din sec XVI cazut in dizgratie) si Lucifer insusi. Pe 1 iulie 1976, Annelise Michel a murit in somn, lucru pe care, de altfel, ea il prezisese cu exactitate. Potrivit autopsiei, decesul a fost cauzat de malnutritia si deshidratarea din timpul celor 11 luni de exorcizare, iar vinovatii (preotii si parintii Annelisei) au fost judecati si condamnati. Astazi, mormantul Annelisei Michel din Klingenberg am Main reprezinta un loc de pelerinaj pentru multi catolici, convinsi ca aceasta a suferit extrem de mult pentru a ajuta sufletele din Purgatoriu.

Demonii contemporani
Credinta in posibilitatea posedarii demonice a inceput sa paleasca in momentul in care sia facut aparitia medicina moderna. Ceea ce inainte se credea a fi controlul individului de catre un spirit, de obicei malefic, este acum interpretat ca fiind una din numeroasele forme ale tulburarilor mentale, lesne de explicat prin prisma activitatii sistemului nervos. Dar, cu toate ca orice tip de comportament este coordonat de creier, neurologia si neurochimia nu au descoperit toate raspunsurile la asa-zisele cazuri de posedare. O persoana posedata era descrisa ca suferind de diferite boli sau malformatii, izbucniri violente (fizice si verbale), vulgaritate, cu porniri de auto-mutilare si spasme, abilitatea de a vorbi limbi necunoscute ei in mod normal si repulsia fata de obiectele si simbolurile religioase. In ciuda acestei descrieri, dezvoltarea medicinei si a psihologiei a dus catre alte diagnostice decat cel al posedarii, explicatia aflandu-se in functionarea anormala a creierului si a sistemului nervos. Exista multe tulburari care se confunda cu prezenta unei entitati malefice printre care schizofrenia (si alte forme de psihoza) , tulburarea disociativa de identitate si sindromul Tourette. Schizofrenia este caracterizata prin prezenta iluziilor si halucinatiilor, vorbire dezorganizata, comportament catatonic, raspunsuri afective si emotionale aplatizate. Episoadele psihotice pot simula foarte fidel starea de posedare demonica prin intermediul iluziilor si halucinatiilor, sentimente de vina si de grandomanie (persoana se crede Dumnezeu, Satana, sau ca unul din ei ii vorbeste si ii da instructiuni pentru o misiune speciala).

Reprezentativa pentru acest caz este si asa numita "folie a deux", un sindrom destul de rar, prin care psihoza este transmisa de la un individ la altul, de obicei de la bolnav la persoanele apropiate, care sunt convinse pana la urma de existenta unei entitati malefice si care iau parte la asa-zisa misiune. Dupa caz, aceasta se poate transmite mai multor indivizi, fiind denumita "folie a trois", "folie a quatre", "folie a la famille", "folie a plusieurs". Indivizii care sufera de schizofrenie exprimata prin comportament catatonic, au tendinta de a-si pozitiona corpurile in pozitii si posturi bizare pentru perioade de timp indelungate, avand expresii faciale si manierisme exagerate, precum si imitarea starii de transa. O alta tulburare care a fost gresit diagnosticata ca posedare demonica este tulburarea disociativa de identitate, cunoscuta sub numele de personalitate multipla. Principiul acestei tulburari este prezenta a doua sau a mai multor identitati, fiecare cu modul propriu de a percepe sinele si mediul inconjurator si imposibilitatea de a-si aminti lucruri esentiale despre sinele propriu, in mod normal imposibil de uitat. Un demon aflat intr-o persoana isi are propriul scop, atitudine, manierisme, stil de a vorbi si chiar voce. Persoanei posedate ii e imposibil sa-si aminteasca perioada de timp in care demonul s-a manifestat prin intermediul ei, faptele si rezultatele actiunilor sale. Acest tip de comportament se regaseste in totalitate in principiul tulburarii disociative de identitate. Sindromul Tourette a fost de-a lungul timpului cel mai adesea interpretat ca un semn al posedarii, din cauza manifestarilor sale: ticurile motorii si vocale (tuse, racnete, maraieli,fornait, repetarea obsesiva a cuvintelor sau a frazelor, incretirea nasului, ridicarea umerilor, salturi, rotiri, atingerea unor persoane sau obiecte), coprolalia si strigatele vulgare se credeau a fi o parte din manifestarile malefice si chiar un indiciu

pentru acestea. Sindromul poarta numele neurologului francez care l-a descris pentru prima data in 1855, Gilles de la Tourette. Tulburarea obsesiv-compulsiva si hiperactivitatea cu deficit de atentie sunt foarte frecvente la pacientii cu sindromul Tourette si pot provoca tulburari mai grave decat boala in sine.

Intra zilnic pe Forumul Descopera.ro, povesteste-ne despre intamplari paranormale la care ai fost martor tu sau prietenii tai si poti castiga: dvd-ul Camera 1408, Enciclopedia Fenomenelor Paranormale, Enciclopedia Fenomenelor Neexplicate si cartea Mari enigme ale omenirii. Participa la concurs!
REVINO MAINE PENTRU A AFLA ADEVARUL DESPRE POSTUL MISTIC, IN CADRUL UNUI NOU EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE.

Postul misticilor La masa cu Dumnezeu

+ zoom Postul misticilor La masa cu Dumnezeu

Galerie foto (4) "Iar cand postiti, nu fiti posomorati ca fatarnicii: ca ei isi manjesc fetele ca sa le arate oamenilor ca tin post; adevar va graiesc, isi iau plata lor. Tu insa cand postesti, unge-ti capul si spala-ti fata, pentru ca nu oamenilor sa le arati ca postesti, ci Tatalui tau Care este intru ascuns; si Tatal care vede intru ascuns, iti va rasplati la aratare" [Matei 6, 1618]

"Iar cand postiti, nu fiti posomorati ca fatarnicii: ca ei isi manjesc fetele ca sa le arate oamenilor ca tin post; adevar va graiesc, isi iau plata lor. Tu insa cand postesti, unge-ti capul si spala-ti fata, pentru ca nu oamenilor sa le arati ca postesti, ci Tatalui tau Care este intru ascuns; si Tatal care vede intru ascuns, iti va rasplati la aratare" [Matei 6, 16-18] Practica spirituala inter-religioasa

Departe de toate curele de slabire si grevele foamei care infloresc intr-o omenire obsedata de apocalipse hollywoodiene pe banda rulanta, gripe ale tuturor animalelor de prin cotete si false standarde ale frumusetii impuse de "rechinii" care fac jocurile in fashionul inceputului de secol XXI, postirea omului din considerente religioase s-a situat intotdeuna in acea zona a miracolului religios care ilustreaza perfect ca materia nu este indispensabila vietii, cu atat mai mult vietii spirituale. Postul constituie una dintre componentele principale ale ascezei in multe dintre religiile sau traditiile spirituale ale lumii. Il gasim sub forme distincte in majoritatea cultelor crestine, in iudaism, islam, hinduism, jainism, sikhism si budism. In context strict medical, postul se refera la starea metabolica care se instaleaza la orice persoana care nu a mancat nimic in decursul a 24 ore. Din punct de vedere religios, credinciosul care urmeaza o cale spirituala apeleaza la post pentru limpezirea mintii, eradicarea viciilor si patimilor, cresterea puterii de concentrare si chiar alungarea unor demoni, dupa cum ne asigura Iisus in Evanghelii. Postul este mentionat in cele mai vechi texte sacre ale omenirii. Scrierile stravechi ale Upanishadelor, Vechiului si Noului Testament, Mahabharatei si Coranului aduc marturie despre dorinta de apropiere a lui Homo religiosus fata de Divin prin intermediul restrictiilor unor functii biologice care mentin viata. Actul mancatului si cel al bautului sunt de importanta maxima, dupa procesul respiratiei, in vederea mentinerii oricarui organism viu. Tocmai de aceea, marilor sfinti si mistici li s-a revelat ca prin transcenderea acestor nevoi de baza, spiritul lor se va detasa de cele lumesti, se va curati de pacate si va avea o viziune mai clara asupra Divinului. Cercetarile moderne nu au facut decat sa confirme beneficiile cunoscute din vechime ale postului religios. O sumedenie de boli si de afectiuni dispar, toxinele si grasimile sunt topite, bolile de inima, diabetul, cancerul si procesul de imbatranire al celulelor sunt mult intarziate si in putine cazuri dispar cu desavarsire. Totusi, excesele, mai ales cele facute fara indrumarea si controlul unui duhovnic sau maestru spiritual, trebuie evitate. Asta deoarece postul negru care se intinde pe mai mult de 25 de zile poate duce la probleme serioase de sanatate. Doar Iisus, Buddha si Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe au putut face cele 40 de zile de post negru complet. Vibratia lor divina le-a permis aceasta realizare imposibila pentru omul obisnuit.

Nu trebuie uitat ca postul ramane o metoda foarte dura de plata a greselior si pacatelor. Facut fara discernamant, duce la epuizarea resurselor fizice si psihice ale omului. Intr-o perioada de post negru, fara pregatire, corpul incepe dupa cateva zile sa isi consume si rezervele de proteine, nu doar cele de grasime. Prin urmare metabolismul va ataca muschii, pentru a sintetiza din ei zaharul necesar functionarii creierului. Cand se posteste pe o perioada mai lunga de timp, exista riscul de a fi afectat muschiul inimii. La toate acestea, teologii adauga atacul hoardelor de demoni care sunt atrasi precum niste roiuri de muste de catre noul spirit care incearca sa se desavarseasca. Vibratia

individului care posteste creste in fiecare zi, deranjand toate entitatile negative care populeaza Universul Astral din apropierea omului in cauza. Demonii si spiritele inferioare incearca, asadar, sa se agate de aura sufletului celui care posteste peste puterile sale si nu beneficiaza de binecuvantarea si rugaciunile unui sfant care sa il sustina pe drumul greu al devenirii sale spirituale.

Postul la romani
Practica postului la romani exista din cele mai vechi timpuri. Pe fondul spiritual mostenit de la daci, fond caracterizat de predispozitia pentru un mod de viata elevatsattvic, s-a dezvoltat crestinismul adus pe taramurile noastre de unul dintre ucenicii lui Hristos, Apostolul Andrei. Dimitrie Cantemir (1673-1723), in a sa Descriptio Moldaviae, ne relateaza ca in vremurile sale existau numeroase taranci care, in afara de zilele traditionale de miercuri si vineri, posteau dupa tipicul calugaresc si o a treia zi pe saptamana, respectiv lunea. Marele etnograf Simion Florea Marian observa in lucrarea sa. Sarbatorile la Romani: "Poporul roman este foarte scrupulous in privinta tinerii posturilor. Mai degraba va comite o fapta rea, decat se va infrupta in post. Cel ce se infrupta, acela se spurca pre sine, se pangareste, si numai in scaunul marturisirii se poate curati de pacatul ce l-a comis prin infruptare. Iar cel ce mananca anume de frupt sau de dulce in post, nu numai ca e considerat un calcator de lege si prihanitor al asezamintelor bisericesti, ci e totodata privit si tinut mai rau ca un pagan sau un capcan ce n-are lege". Totodata, merita observat cum credinta populara prevedea o serie de alte posturi care nu intrau in pravila bisericeasca. Unul dintre exemple este constituit de asa-numitul Post al Maicii Domnului, tinut pentru indeplinirea unor dorinte deosebite. Un alt tip de post foarte respectat si practicat de poporul roman, era postul negru care se tinea intotdeauna pentru un necaz important. Astazi lucrurile stau putin diferit. Dorinta de a posti este mai puternica in randul romanilor din Bucovina si Moldova, precum si in Oltenia de nord, regiuni mai fervente din punct de vedere religios, in care manastirile si marii duhovnici au vegheat la pastrarea randuelii spirituale. Nu la fel stau lucrurile in Transilvania si Banat unde secolele de prigoana impotriva romanilor si ortodoxiei au dus la slabirea credintei stramosesti. Campia imensa dintre Dunare, Mare si Carpati nu sta nici ea mai bine la acest capitol, deoarece influenta marilor orase, cosmopolitizarea galopanta si lucrarea nefasta a colectivizarilor au fost inca mai intense si mai distructive in egala masura. Postul nu este atat o restrictie, cat mai degraba un alt fel de a manca. Postul adevarat este afirmativ, nu neaga natura umana, ci o desavarseste. Asadar postul intruneste un minunat paradox al crestinismului, deoarece postul este liber si elibereaza in acelasi timp. In postire trebuie evitata cu orice pret gloria sau mandria de sine. Cel care posteste nu trebuie sa devina judecatorul celui care mananca, dupa cum intareste si un verset din Noul Testament.

A trai fara a manca

Sintagma de mai sus este una dintre cele mai mari sfidari la adresa stiintei sceptice si a materialismului atotcuprinzator din zilele noastre. Orice tratat de medicina, alaturi de simtul intern al realitatii prezent la marea majoritate a oamenilor afirma ca orice om care nu manaca mai mult de o luna de zile se emaciaza si moare negresit. Asa sa fie oare? Numeroase documente istorice, atat vechi, cat si noi spun cu totul altceva Acestea nu se refera la fachiri dubiosi si escroci exotici de pe intreg pamantul, ci aduc argumente verificabile in privinta unor mari mistici si sfinti din diferite religii care au trait fara sa manance pentru perioade incredibile de timp, unii dintre ei pornind in tinerete un post si nemaimancand nimic pana la sfarsitul vietii. Faptele lor demonstreaza ca exista si exceptii de la ipoteza stiintifica conform careia omul este doar trup material care moare in lipsa apei si hranei. De altfel, pe langa marii mistici postitori exista si unele cazuri bizare care relateaza despre o serie de oameni obisnuiti care din senin sau in urma unor afectiuni, au devenit capabili sa traiasca fara sa manance pentru perioade mari de timp.

Royal Society, nimeni alta decat Academia Britanica de Stiinte, a documentat si studiat cazul unei adolescente din Scotia, pe nume Janet McLeod, care de la varsta de 15 ani, din anul 1769, a suferit de un tip de crize de epilepsie, in urma carora nu a mai ingurgitat nimic pana la varsta de 28 de ani, cand a murit. Un alt caz, mai recent, este acela al unei tinere catolice din Elvetia, Josephine Durand. Interesant este ca raportul acesteia a fost intocmit de o echipa de medici calvinisiti, rivali ai catolicismului. Acestia, impresionati, noteaza ca tanara elvetiana nu mai manca de 4 ani de zile, traind paralizata la pat. Josephine nu putea inghiti decat ostia sfintita; orice alt aliment administrat fortat, era vomit instantaneu. Alt caz vine din Franta anului 1896, cand Zelia Bourriou, o sateanca din Peigord a fost tinuta sub observatie medicala timp de 125 de zile consecutive, de pe 9 martie pana la 12 iulie 1896. In acest rastimp, Zelia nu pute

ingurgita decat putin pesmet inmuiat in apa, pe care stomacul sau il respingea imediat. Alte cazuri, care au avut in rol principal, in mod ciudat, tot femei, au bulversat opinia oamenilor de stinta din secolele XIX si XX, acestia declarandu-se incapabili sa le explice; Luise Lateau, Katerina Emmerich, Therese Neumann si Mollie Fancher au facut sa curga multa cerneala atat in paginile jurnalelor vremii, cat si in tratatele de medicina. Documente istorice mai vechi amintesc si de cazul numeroaselor femei sfinte, precum Safanta Lidwina, decedata in 1433, care nu s-a hranit cu nimic timp de circa 28 de ani sau Elisabeth Von Reute, decedata in 1420, dupa ce nu mancase nimic timp de 15 ani; iar venerabila Domenica del Paradiso a decedat in anul 1553 dupa un post negru intins pe o perioada de 20 de ani. Urmeaza cazul sfintei Ecaterina din Siena a carei viata a fost un sir neintrerupt de minuni. Nascuta in 1347, intra la manastire in 1363, impunandu-si cele mai drastice mortificari. Ecateriana din Siena era o persoana perfect echilibrata, sanatoasa, cu o intensa activitate intelectuala. Prezentand stigmate incepand de la varsta de 28 de ani, Ecaterina nu se limiteaza la a fi o fire contemplativa, ci desfasoara o neintrerupta si energica activitate publica: predica, scrie, calatoreste si, mai ales nu se hraneste. De la intrarea ei in manastire pana la varsta de 33 de ani, cand a decedat, cei din jurul sau notau ca nu a mancat nimic decat mica bucata de ostie sfintita. Numeroase marturii din acele timpuri atesta ca toate aceste sfinte prezentau groaza si oroare la vederea mancarii. Daca aceste cazuri au fost autentice sau doar inventate de Vatican in scopul oferirii unor exemple ideale si a cresterii numarului de credinciosi, nu vom sti probabil niciodata.

Giri Bala, sfanta din India

La inceput de secol XX, cand yoghinul hindus Paramahamsa Yogananda a prezentat lumii occidentale conceptele caii Krya Yoga, acesta a tinut sa dea exemplul figurii si personalitatii unice a unei femei simple din India, o femeie adorata de milioane de credinciosi drept o adevarata sfanta in viata. Un profesor universitar din India, Sthiti Lal Nundy a fost cel care i-a marturisit lui Paramahamasa Yoganada despre femeia din Bengal care ducea o viata la marginea miraculosului. Yoghinul a vizitat-o in anul 1950, iar batrana, pe numele ei Gili Bala, era in varsta de 60 ani si nu mai inghitise absolut niciun fel de mancare, solida sau lichida de la varsta de 12 ani si 4 luni, deci vreme de 56 de ani. Bala fusese remarcata la inceput de insusi Maharaja din Burdwan, Bijai Chand Mahtab, care a supus-o unui control riguros pentru a observa daca triseaza si se hraneste pe ascuns. Acesta nu a descoperit nimic in acest sens si investigand rudele si cunoscutii lui Giri Bala a atestat ca femeia traia fara sa manace nimic de peste 50 de ani!

Marturia lui Giri Bala este absolut impresionanta si certifica modul in care credinta sincera primeste gratia divina, astfel luand nastere miraculosul: "M-am nascut in tinutul impadurit din Nawabganj. Cat am fost copila nu am prezentat nimic remarcabil, decat poate faptul ca eram o pofticioasa si mancam destul de mult. Parintii m-au logodit de foarte tanara. Fata mea, m-a avetizat mama, trebuie sa-ti controlezi lacomia cand vei trai printre straini, in familia sotului tau. Ce vor zice acestia cand vor vedea ca tu mananci tot timpul? Temerile mamei s-au adeverit: la varsta de 12 ani am intrat in familia sotului meu. Atunci a inceput calvarul, soacra mea isi batea

joc tot timpul de lacomia mea. Era foate greu sa indur ironiile si jignirile sale. Intr-o buna zi i-am strigat in fata ca nu ma voi mai atinge de mancare pentru tot restul vietii. M-am retras in camera mea si m-am rugat foarte puternic. Imi aduc aminte ca am intrat in extaz in momentul in care am vazut o fiinta de lumina care mi-a spus ca Dumnezeu a raspuns rugaciunilor mele si ca din acea clipa voi trai doar cu lumina astrala, toti atomii corpului meu fiind ancorati in curentul infinit. Apoi, mesagerul divin mi-a aratat o tehnica yoga care elibereaza trupul de nevoia de a absorbi alimente . Tehnica consta dintr-o anumita mantra coroborata cu exercitii de respiratie mult mai complicate decat clasicele Pranayama. Totul este Krya Yoga, fara medicamente sau magie! Fiinta divina mi-a interzis sa divulge secretul oamenilor, deoarece asta contravenea cumva planurilor lui Dumnezeu. Multi agricultori m-ar omori daca as invata oamenii sa traiasca fara mancare" Giri Bala a continuat sa traiasca monitorizata de zeci de medici din lumea intreaga. Nu a avut niciodata copii, iar sotul i-a murit de tanar. Femeia nu dormea aproape deloc, noaptea medita, iar ziua muncea in gospodarie. Nu a fost niciodata bolnava; daca se ranea accidental, nu resimtea deloc durerea. La incheierea intervievarii sale, Paramahamsa Yogananda a intrebat-o pe Giri Bala care este rostul existentei sale si de ce a ales sa se deosebeasca in acest mod de restul oamenilor. Batrana i-a raspuns ca in acesta reincarnare trebuia sa dovedeasca omenirii ca omul este spirit. Iar pentru a progresa pe calea care duce la Dumenzeu, omul trebuie sa invete sa traiasca cu Lumina Divina, nu doar cu mancare. Batrana din Bengal a murit acum 40 de ani. De atunci incoace nimeni nu a reusit sa explice in termeni stiintifici fenomenul miraculos care i-a marcat viata.

Intra zilnic pe Forumul Descopera.ro, povesteste-ne despre intamplari paranormale la care ai fost martor tu sau prietenii tai si poti castiga: dvd-ul Camera 1408, Enciclopedia Fenomenelor Paranormale, Enciclopedia Fenomenelor Neexplicate si cartea Mari enigme ale omenirii. Participa la concurs!
REVINO MAINE PENTRU A AFLA CARE SUNT CELE MAI MISTERIOASE LOCURI DIN ROMANIA, IN CADRUL UNUI NOU EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE.

Locuri misterioase din Romania

+ zoom Locuri misterioase din Romania

Galerie foto (8) Uitate pe nedrept, trecute sub tacere de dezinteresul majoritatii cercetatorilor, pe teritoriul Romaniei exista nenumarate zone unde realitatea este invinsa de paranormal si unde taramurile se contopesc in soapte de legende, mistere si povesti incredibile. O parte a acestora sunt amintite mai jos. Ordinea in care sunt prezentate este absolut intamplatoare, nu am incercat sa alcatuim un top. La urma urmei, nu exista termen de comparatie intre locurile tainice cu care a fost binecuvantat sau blestemat pamantul romanesc.

Uitate pe nedrept, trecute sub tacere de dezinteresul majoritatii cercetatorilor, pe teritoriul Romaniei exista nenumarate zone unde realitatea este invinsa de paranormal si unde taramurile se contopesc in soapte de legende, mistere si povesti incredibile. O parte a acestora sunt amintite mai jos. Ordinea in care sunt prezentate este absolut intamplatoare, nu am incercat sa alcatuim un top. La urma urmei, nu exista termen de comparatie intre locurile tainice cu care a fost binecuvantat sau blestemat pamantul romanesc.

Polovragi - Adevarata pestera a lui Zamolxis?

Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii "Poleo" unde se adunau vracii si initiatii dacilor . Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul "Memento mori". Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capabil sasi schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.

Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea - lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.

Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona "Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.

Sinca Veche & enigmele bisericii din stanca

Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori. Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba daca?

Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii

Blestemul comorilor din Baragan

Pentru majoritatea romanilor, Baraganul nu este altceva decat o campie nesfarsita unde iarna musca viscolul, iar vara soarele arde ucigator. Insa, foarte putini oameni cunosc suita de mistere care invaluie oceanul de campie dintre Marea Neagra, Carpati si Dunare, un taram evocat deseori de Panait Istrati si Fanus Neagu. Conform legendelor locale, in pamanturile campiei se afla ingropate numeroase comori pazite de blesteme crunte. Undeva intre Calarasi si Lehliu se gaseste satul Dor Marunt, celebru nu demult pentru frumosii armasari care alcatuiau cea mai mare herghelie de cai de rasa din Baragan. Aici se afla, insa, ingropate si comori stravechi strajuite de flacari ireale, de un albastru nelumesc care danseaza in puterea noptii pe necuprinsul campurilor. Celebru in acest sens este locul denumit La Movila, unde, inainte de Revolutia din 1989, un satean a descoperit in timp ce ara, un ulcior plin cu bani de aur. Fire marinimoasa, localnicul i-a impartit frateste cu ceilalti sateni. Nu a durat mult pana cand despre aceasta

isprava a aflat si Militia, care s-a autoinfintat si a confiscat taranilor toate monedele gasite.

Soarta blestemata a comorilor este intarita de povestea lui Gheorghe Prepelita, un satean care a descoperit peste 100 de monezi de aur. Prepelita nu a suflat un cuvant, dar satenii vedeau cum neamul lui isi construieste case si grajduri noi, se imbraca scump, isi cumpara turme de oi si vite. Blestemul comorii nu dormea: la 7 luni de la descoperirea averii, nevasta lui Prepelita se arunca fara motiv intr-o fantana. La cateva saptamani dupa, ginerele sateanului are aceeasi soarta, pentru ca, peste un an de zile, fiica lui Prepelita sa se spanzure de aceeasi fantana. La fel de sinistru este - spun legendele - si blestemul comorii lui Pintecan, un alt satean care a gasit un butoias cu galbeni de aur ingropat la radacina unui nuc. In noaptea imediat urmatoare, "norocosul" Pintecan aude in vis o voce care-i porunceste sa construiasca o biserica pe locul unde a descoperit banii sau il va ajunge blestemul comorii. Dimineata, Pintecan a ignorat visul, grabit sa se imbogateasca. Si-a impartit comoara in familie si s-a apucat de afaceri prospere. La doi ani de la eveniment, cand se intorcea acasa si-a gasit baietelul de doi ani spanzurat intre gratiile de la patut. In noaptea nenorocirii, a visat din nou aceeasi voce care l-a avetizat ca daca nu face biserica, va fi lovit de necazuri si mai mari. Socat, omul a construit cea de-a doua biserica a satului, care este vizibila si astazi.

Fantomele de pe Dealul Luncanilor

Undeva in inima Moldovei, intre orasele Iasi si Pascani, se fla satul Sarca din care se poate ajunge in comuna Luncani. Faptele stranii petrecute aici avertizeaza orice drumet care vrea sa plece la ceas de seara spre Luncani. Mai ales daca drumetul este un om bun cu inima curata, deoarece fantomele pripasite in aceste locuri, pandesc in special pe

cei cu suflet bun. Stau marturie in acest sens, intamplarile inspaimantatoare prin care au trecut destul de recent oameni precum Elena Surugiu, Petruta Muscalul, Maria Piper si altii.

Salasul fantomelor din zona este cantonat undeva la captul unui iaz secat , unde conform povestilor - oamenilor le apar stafii care-i urmaresc cale de 3 kilometri pana in satul Goesti. Batranii povestesc ca in locul blestemat au fost ingropati fara imparatasanie si lumanare multi soldati ucisi in 1917, in decursul primului Razboi Mondial. Astfel se explica de ce zeci de drumeti spun ca au vazut odata cu caderea noptii, siluete translucide, albe si tacute care pluteau alaturi de ei, intotdeuna pe partea dreapta a drumului. Batranii spun ca soldatii-fantome, care acum sunt prinsi intre lumi, stafiile lor aparandu-le in special oamenilor cu suflet bun si copiilor, asteapta ca pe dealul Luncanilor sa se faca o slujba de pomenire a sufletelor si o sfintire a locului.

Costesti, locul unde duhurile dau cu pietre

Localitatea Costesti din judetul Arges a figurat acum cativa ani in toiul dezbaterilor specialistilor in paranormal. Cazul in sine a fost observat si filmat de numerosi martori oculari, ceea ce-i da un plus de credibilitate. Totul a inceput in noaptea zilei de 20 martie 1997, cand asupra casei familiei Panait Draghici s-a abatut din senin o ploaie de pietre de diferite dimensiuni, in urma careia atat proprietarii, cat si vecinii lor s-au ales cu o spaima sora cu moarte, precum si cu acoperisurile distruse si ferestrele sparte. Dupa prima seara "paranormala", ploaia de pietre a continuat a doua zi, tot la lasarea

serii. Pana in noaptea de 24 martie, inainte de sarbatoarea de Bunavestire, intamplarea s-a repetat consecutiv in fiecare seara, politia locala din Costesti rezumandu-se la a observa ciudatul fenomen alaturi de tot satul, dupa care a intocmit un raport de pagube si distrugere fara faptas. Dupa Bunavestire, ploaia de pietre a incetat brusc. Linistea a durat doar pana pe 29 august 1997, cand tirurile de pietre aruncate de maini invizibile au reinceput mai violent decat in primavara. Oamenii au apelat la Georgica Cretu, preotul paroh din Costesti care a venit in casa lor chiar in timpul unei ploi de pietre pentru a citi cu glas tare Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Spre surprinderea tuturor, pe intreaga durata a slujbei atacul a incetat, pentru a reincepe insa la scurt timp dupa aceea

Culmea manifestarilor bizare din Costesti s-a inregistrat pe 4 septembrie 1997. In acea zi, mobilele au inceput sa se miste prin casa dintr-o camera in alta, mutate parca de niste carausi invizibili. Peste doar cateva zile, crestinii urmau sa sarbatoreasca Nasterea Prea Sfintei Fecioare Maria. Linistea s-a asternut de atunci asupra gospodariei familiei Draghici. Entuziastii fenomenelor paranormale sunt de parere ca atacul s-a datorat unor demoni sau unor furtuni magnetice. Altii inainteaza ipoteza unui fenomen evident de Poltergeist. Faptasa ar fi fost Achilina Marciuc, o femeie care pe parcursul intregii sale vieti s-a certat cu familia Draghici. Mai mult, in timpul acceselor sale de furie, batrana Achilina arunca cu pietre in casa vecinilor sai. Achilina Marciuc a murit singura intr-o mizerie crunta pe data de 11 august 1987. Se pare ca spiritul neadormit al batranei i-a urat atat de mult pe membrii familiei Draghici, incat a dat cu pietre in casa vecinilor atat in lumea acesta, cat si de pe lumea cealalta

Poeni, satul blestemat de lupi

Satul Poeni de la poalele Muntilor Poiana Rusca ascunde niste intamplari care ar face cinste oricarui roman de groaza marca Stephen King. Cazul cuprinde o serie de atacuri ale lupilor indreptate asupra mai multor sateni. O femeie, Maria Sarbu, a fost chiar omorata si devorata de ceea ce, la prima vedere, pare un lup. Insa toti zoologii afirma ca, de obicei, lupii nu ataca oamenii decat daca sunt turbati, ceea ce in povestea de fata este

putin probabil. Totodata, in nicio circumstanta lupii nu devin mancatori de oameni, fenomen care se intalneste doar in cazul tigrilor, leilor si leoparzilor. Misterul de la Poeni se adanceste si mai mult daca luam in calcul faptul ca in zona respectiva nu mai existau lupi de peste o suta de ani.

Batranii satului sunt de parere ca faptasul nu a putut fi in ruptul capului un lup obisnuit, ci ca animalul care a atacat oamenii din Poeni a fost un lup necurat, un strigon, cum se spune in aceste parti strigoiului. Cei care au scapat povestesc ca fiara din alta lume arata precum un caine mare, negru cu blana zburlita, care nu lasa urma pe zapada sau prin praf atungi cand fuge, ca si cum ar fi plutit. De asemnea, povestile spun ca aratarea disparea instantaneu daca oamenii apucau sa-si faca semnul crucii sau sa roasteasca o rugaciune. Drac sau suflet neadormit de strigoi, nu se stie exact ce a atacat satul Poeni. Oamenii sunt de parere ca povestea neamului muscat de fiara necurata incepe acum peste doua sute de ani, cand cineva din familia respectiva ar fi omorat un alt satean pentru a-i fura o arma foarte valoroasa. Cel ucis era unicul fiu al unei batrane care in ziua

inmormantarii ar fi aruncat in cimitir un greu blestem asupra neamului ucigasului fiului sau.

Balta Vrajitoarelor
Satul Boldesti. Padurea Boldu-Creteasca. Langa Bucuresti, la doar 30 de minute distanta de padurea Cernica, exista o balta blestemata, recunoscuta si temuta inclusiv in prezent de localnici. Ascunsa in mijlocul padurii Boldu-Creteasca, balta este la prima vedere un banal ochi de apa de dimensiuni mai mult decat modeste, cu un diametru de doar 5 metri. In ciuda aparentei obisnuite, se spune ca peticul de apa este inconjurat de forte din alte lumi si este loc de manifestari inexplicabile.

Faima baltii este demult cunoscuta de vrajitoarele tiganci care se aduna din lumea intreaga aici, in prejma noptilor de Sfantul Gheorghe, Sanziene si Sfantul Andrei, atunci cand se spune ca se deschid temporar portile spre celelalte taramuri. Balta este un loc al puterii transmis din generatie in generatie in randul vrajitoarelor. Se pare ca orice vraja, blestem sau dezlegare spuse pe malul acestei mici balti ascunse la marginea Bucurestilor se indeplineste negresit. Parca pentru a adauga un miez de adevar in povestea vrajitoarelor, exista oameni care au observat in preajma baltii o serie de fenomene ciudate precum fulgere globulare si furtuni iscate din senin in perimetrul restrans al baltii. De asemenea, numeroase animalele (cai, vite, oi, capre, caini sau

pisici) refuza sa bea apa de aici, preferand parca sa moara de sete decat sa se adape din balta. Balta, care are o adancime de doar un metru si jumatate, nu seaca, nu se mareste, nu se micsoreaza niciodata - indiferent daca este seceta sau ploua abundent. Cu toate acestea, conform legendelor, balta pare a nu avea fund: oamenii din zona spun ca au aruncat in ea un bolovan greu de 20 de kilograme. Acesta ar fi disparut fara urma in doua saptamani

Intra zilnic pe Forumul Descopera.ro, povesteste-ne despre intamplari paranormale la care ai fost martor tu sau prietenii tai si poti castiga: dvd-ul Camera 1408, Enciclopedia Fenomenelor Paranormale, Enciclopedia Fenomenelor Neexplicate si cartea Mari enigme ale omenirii. Participa la concurs!
REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE FENOMENUL STIGMATIZARII, IN CADRUL UNUI NOU EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE.

Stigmatele miracolul ranilor divine

+ zoom Stigmatele miracolul ranilor divine

Galerie foto (9) Crestinii le vad ca pe o dovada de netagaduit a existentei lui Dumnezeu, un miracol menit sa ne aminteasca de sacrificiul Mantuitorului si de menirea noastra ca rod al creatiei divine. Scepticii, in special cei mai inversunati dintre ei, sunt convinsi ca totul nu este decat o masinatiune a clericilor, o incercare de a manipula credinciosii si de profita de pe urma credulitatii lor. Oamenii de stiinta nu au o explicatie plauzibila pentru aceste fenomene misterioase si, de cele mai multe ori, inclina sa le trimita inspre acea categorie in care intra tot ceea ce nu poate fi inteles... paranormalul. Ele sunt stigmatele, ranile divine ale muritorilor. Londra de la 114 Rezerv bilet online prin

Crestinii le vad ca pe o dovada de netagaduit a existentei lui Dumnezeu, un miracol menit sa ne aminteasca de sacrificiul Mantuitorului si de menirea noastra ca rod al creatiei divine. Scepticii, in special cei mai inversunati dintre ei, sunt convinsi ca totul nu este decat o masinatiune a clericilor, o incercare de a manipula credinciosii si de profita de pe urma credulitatii lor.

Oamenii de stiinta nu au o explicatie plauzibila pentru aceste fenomene misterioase si, de cele mai multe ori, inclina sa le trimita inspre acea categorie in care intra tot ceea ce nu poate fi inteles... paranormalul. Ele sunt stigmatele, ranile divine ale muritorilor.

De la Sfantul Francisc de Assisi la Padre Pio o istorie de opt secole a stigmatelor

Stigmatele pot fi definite ca manifestari spotane, reprezentate de rani sangerande sau de dureri atroce similare cu cele suferite de Iisus in timpul crucificarii. Cei care le-au descris le vad ca pe niste experiente divine sau mistice, iar istoria pomeneste de sute de credinciosi care au ajuns, de-a lungul timpului, sa poarte ranile crucificarii fara ca aceasta sa fi avut loc in prealabil. In acest caz, apar asa numitele stigmate vizibile. Exista insa si un alt fel de stigmate, cele invizibile, in care persoanele in cauza resimt doar durerile crucificarii, fara ca vreo urma sa fie detectabila pe corpul lor. De cele mai multe ori, ranile sunt asociate cu arome de flori sau cu alte mirosuri placute, nimic din ceea ce ar putea trada o rana de lunga durata. Nu exista marturii credibile ale aparitiei stigmatelor, mai vechi de secolul al XIIIlea. In fapt, cei mai multi istorici si cercetatori considera ca Sfantul Francisc de Assisi ar fi primul om care a primit ranile divine, in anul 1224, in localitatea italiana La Verna. Cel care a descris fenomenul nemaintalnit pana atunci a fost chiar insotitorul sfantului in peregrinarile sale prin Italia. In seara de 14 septembrie 1224, abatele Leo lasa o marturie care avea sa strabata veacurile si sa devina o trasatura definitorie a stigmatizarii: Dintr-o data, el a avut o viziune. A vazut atunci un serafim, inger cu sase aripi ce statea pe o cruce. Iar ingerul i-a dat darul celor cinci rani ale lui Hristos. Din cronicile vremii reiese faptul ca Sfantul Francis de Assisi a suferit o forma extrema a stigmatelor, prezentand toate cele cinci rani ale Mantuitorului, dar si excrescente ale pielii mainilor si picioarelor care intruchipau cuiele folosite in momentul crucificarii. Astfel de cazuri sunt extrem de rare si au fost semnalate doar la putine persoane, in cele aproape opt secole care au trecut de la moartea sfantului, survenita la 16 iulie 1226.

O cronica engleza vorbeste totusi despre un caz care ar fi avut loc in anul 1222, cu doi ani mai devreme decat cel al Sfantului Francisc, atunci cand un taran englez, Stephen Langton, a prezentat aceleasi rani inexplicabile. Sursa este insa una contestata de istorici, astfel ca Francisc de Assisi a fost catalogat drept primul stigmatizat din istorie. De atunci si pana in prezent au fost semnalate peste 500 de cazuri asemanatoare, iar in panteonul Bisericii Catolice exista nu mai putin de 62 de sfinti stigmatizati. Ele au continuat sa apara chiar si in secolul XX, sub privirile neputincioase ale oamenilor de stiinta si in ciuda tehnologiei medicale care s-a dovedit incapabila in a oferi o explicatie plauzibila. Poate cel mai faimos caz a fost cel al Sfantului Pio de

Pietrelcina, cunoscut mai bine bine sub numele de Padre Pio, care a purtat stigmatele vreme de 57 de ani, si care s-a stins din viata in 1968. S-a spus despre Parintele Pio ca a avut o viata de sfant in adevaratul sens al cuvantului. Multi s-au grabit sa il compare cu biblicul Iov, si asta ca urmare a nenumaratelor boli care l-au macinat inca din copilarie. La varsta de numai sase ani, italianul Francesco Forgione (pe numele sau mirean) s-a imbolnavit subit de gastroenterita, pentru ca la 17 ani sa sufere de febra tifoida. Inca de atunci, sfantul se lupta cu insomnii, migrene, lipsa apetitului si oboseala cronica. Nu putea consuma decat cantitati mici de lapte, iar deseori, atunci cand se ruga, aveau loc fenomene inexplicabile. Cei care au asistat la aceste scene sustin ca in timpul rugaciunilor, sunete ciudate, asemanatoare unor tipete sau mormaieli, se auzeau din peretii sau din tavanul camerei sale. In tot acest timp, Padre Pio intra in transa, fiind incapabil sa mai auda sau sa reactioneze la ceea ce se intampla in jurul sau, iar preotii capucini afirma ca acesta era capabil sa leviteze.

De-a lungul timpului, sfantul a suferit de astm, pietre la rinichi, gastrita si, ulterior, ulcer, inflamatii ale ochilor, urechilor, nasului si gatului. Pana in 1925, medicii ii indentificasera

forme severe de rinita si otita. Dupa acest an, preotul capucin a fost operat de hernie inghinala, pentru un chist urias care ii aparuse in zona gatului si pentru a i se extirpa o tumora maligna din zona urechii. In ultimii ani de viata, Padre Pio a fost afectat de pleurezie si artrita, boli care l-au determinat sa sustina ca dragostea de Dumnezeu este strans legata de suferinta corpului. Prietenii apropiati ai preotului sustin ca acesta a fost intr-un continuu razboi cu diavolul, iar bolile si suferinta sa au fost urmarea luptei pe care a purtat-o de-a lungul intregii sale vieti. Iata ce scria parintele Augustine, unul dintre confidentii lui Padre Pio: Diavolul ii aparea sub forma unei tinere care dansa goala, sub forma unui crucifix, a unui prieten, a unui preot, a unui inger sau chiar sub forma Papei. Uneori, acesta se ivea sub chipul unui inger de lumina care ii distrugea scrisorile primite de la confesori si de la inaltii ierarhi. Ceea ce l-a facut faimos pe Sfantul Pio de Pietrelcina a fost, insa, primirea stigmatelor, fenomen care a avut loc in anul 1911. Atunci, Padre Pio ii scria parintelui Benedetto din San Marco: Aseara s-a intamplat ceva ce nu pot intelege si nici explica. In mijlocul palmelor mi-au aparut semne rosii, de marimea unei monede, insotite de dureri acute ce vin direct din mijlocul semnelor. Durerea pare sa fie mai puternica in palma stanga, astfel incat o pot simti si acum. De asemenea, simt durere si in talpi. Era doar inceputul unui fenomen care s-a accentuat odata cu anul 1918, si care avea sa dureze 57 de ani, pana in momentul mortii prelatului.

Venerat de sute de mii de credinciosi care asteptau zeci de ore pentru a-l putea intalni sau asculta in timpul slujbelor, Padre Pio a avut de infruntat furia prelatilor si a medicilor care

credeau ca acesta nu este decat un impostor. Unul dintre fondatorii Universitatii Catolice a Sfintei Inimi din Milano, reputatul medic si psiholog Agostino Gemelli, concluziona intr-un interviu acordat unei publicatii italiene: Padre Pio nu este decat un ignorant si un psihopat care se automutileaza pentru a exploata credulitate oamenilor. In acelasi timp, un consiliu de la Vatican i-a interzis sa mai predea adolescentilor, motivand ca el nu este decat un nou Socrate, capabil sa perverteasca sufletele fragile ale tinerilor. Acuzatiile au curs continuu, mergand pana acolo incat sa se afirme ca Padre Pio si-a hartuit sexual enoriasele in timpul confesiunilor si ca si-a provocat singur stigmatele, folosind acid. Mirosul placut al acestora ar fi fost indus prin intermediul unui simplu flacon cu apa de colonie. Incercarea de a-i interzice sa mai predice a fost retrasa dupa ce autoritatile bisericesti s-au trezit in fata unei revolte la scare mare a credinciosilor. De abia in anii 60, Papa Paul al VI-lea a retras toate acuzatiile la adresa sa si a permis ulterior sanctificarea Parintelui Pio. In ciuda numeroaselor teste la care a fost supus, nicio explicatie nu a putut fi oferita cu privire la aparitia stigmatelor si a faptului ca acestea nu se infectau niciodata. Dupa moartea sa, ele au disparut complet, nelasand decat urme minuscule, ca si cum ar fi fost facute de un creion. In fapt, Pio de Pietrelcina a ales sa nu isi expuna ranile, preferand sa poarte bandaje si maneci lungi care sa le acopere.

Unele dintre cele mai recente cazuri de stigmatizare au fost semnalate la parintele Roque (decedat in anul 1998), membru al ordinului Los Hijios de los Hijos de la Madre de Dios, din Villavicencio, Columbia. Alaturi de el se afla preotul italian Georgio Bongiavani si Lilian Bernas din Canada, care au inceput sa isi expuna stigmatele in anul 1992.

Posibile explicatii ale stigmatelor

Asa cum am mentionat mai sus, exista numerosi sceptici, unii chiar din sanul bisericii, care afirma ca stigmatele nu sunt decat inselaciuni bine puse la cale pentru a profita de pe urma credulitatii oamenilor. Este celebru cazul Magdalenei de la Cruz (1487-1560)

care, dupa ce devenise faimoasa in urma ranilor sale, a recunoscut, intr-un final, ca acestea erau rodul unei fraude. Iar acesta nu este un caz singular, numerosi alti stigmatizati marturisind intr-un final ca si-au produs singuri ranile. Medicii vorbesc astazi despre sindromul Munchausen, manifestat prin dorinta acuta a bolnavului de a primi atentie. Oamenii care sufera de acest sindrom isi produc deseori rani sau mimeaza anumite boli, pentru a putea fi transportati la spital, acolo unde vor primi atentie si ingrijire. Exista si cazuri in care farsori dornici de recunoastere si-au produs stigmatele sperand ca vor fi sanctificati de catre biserica, obtinand astfel aprecierea pe care credeau ca o merita. Ei au fost demascati dupa ce, tinuti sub observatie atenta, ranile lor s-au vindecat natural fara a mai da semne de reaparitie.

Stigmatele clasice apar in cinci parti ale corpului, reprezentand Sfintele Rani ale Mantuitorului, desi rareori subiectii ajung sa le posede pe toate:

Ranile de pe frunte, simbolizand urmele lasate de coroana de spini Ranile de pe spate, identice cu cele rezultate in urma biciurii Semnul sangerand dintre coaste, similar celui lasat de sulita cu care a fost strapuns Iisus

Ranile din palme si talpi - uneori ele apar in zona incheieturilor mainii si a gleznelor Formatiuni carnoase, sub forma unor cuie, care apar in palme si talpi

Adeseori, ranile sunt asociate cu un puternic miros de iasomie, considerat de catre credinciosi drept mirosul divinitatii. Exista o singura mentiune a stigmatelor urat mirositoare, in cazul Sfintei Rita din Cassia (1386 - 1456), desi acestea nu au prezentat urme de infectie sau de descompunere. In cazurile stigmatelor reale, cercetatorii au remarcat un alt fapt imposibil de explicat, acela al prezentei a doua tipuri de sange, unul apartinand subiectului in cauza si altul de origine necunoscuta. Crestinii vad in aceasta misterioasa grupa de sange pe cea a Mantuitorului. Au fost semnalate de-a lungul timpului si situatii exceptionale in care sangele care curge din rani o face impotriva legilor gravitatie, ca si cum persoana afectata ar fi avut mainile suspendate in aer. Evident, astfel de fenomene nu isi gasesc o explicatie stiintifica plauzibila, cu atat mai mult cu cat stigmatele reale nu au putut fi vindecate in urma interventiei medicilor. In lucrarea sa Ospitalitate si suferinta, teologul austriac Ivan Illich (1926 2002) sustine ca ranile divine apar ca urmare a unor senzatii extrem de puternice traite de stigmatizati, ele nefiind altceva decat actiuni ale propriului psihic. Credinta este atat de puternica si atat de adanc inradacinata incat conduce la aparitia ranilor contemplate de subiect. Ele rezulta dintr-o puternica convingere religioasa si din dorinta celor care vor sa se asocieze cu suferintele lui Hristos. In fapt, in mediul stiintific, aceasta este si singura ipoteza in masura sa ofere o explicatie cat de cat credibila (alta decat cea a interventiei divine) in aparitia stigmatelor. O dovada in plus a veridicitatii acestei teorii, sustin scepticii, este si aparitia ranilor in palme sau in incheieturi, in talpi sau in glezne, in functie de modul in care stigmatizatul vede ranile Mantuitorului.

Preluand informatiile despre modul in care au aparut stigmatele Sfantului Francisc de Assisi, medicii au presupus ca poate fi vorba despre un tip rar de malarie, produs de parazitul numit Plasmodium malariae. In cazul celor infectati cu acest protozor, bolnavii prezinta hemoragii ale pielii si, totodata, resimt dureri puternice in zona ficatului, a splinei si a stomacului. Uneori apar si echimoze care, in imaginatia unora, pot parea semnele unor cuie. Ipoteza nu poate totusi explica de ce stigmatele apar in exact aceleasi zone ale corpului uman in care au fost atestate ranile Mantuitorului. Astfel, ea ramane doar o simpla speculatie a medicilor, cu atat mai mult cu cat parazitul Plasmodium malariae nu a fost identificat la stigmatizatii din ultimul secol. Nici ipoteza care sustine ca ranile sunt produse in atacuri de somnambulism nu prezinta o credibilitate prea mare. Persoane stigmatizate au fost tinute sub observatie luni in sir fara a fi remarcata o tulburare a somnului care sa duca la aparitia ranilor. Medicul francez, Pierre Janet, a mers pana acolo incat a introdus piciorul unui stigmatizat intr-un

pantof special de cupru prevazut cu o fereastra minuscula, astfel incat evolutia ranii sa poate fi observata. Era imposibil pentru cineva sa atinga stigmatul, si totusi, rana a continuat sa sangereze cu regularitate.

Iar ca misterul sa fie si mai adanc, trebuie mentionat ca stigmatele, desi apar in marea lor majoritate la crestini, au fost semnalate si la persoane de alte credinte. Stigmatele budiste, spre exemplu, apar deseori in arta medievala asiatica. In acelasi timp, la populatiile Mapuche din Chile, sau la cele Waraw din delta fluviului Orinoco, stigmatele au continuat sa apara, desi sub influenta unor zeitati pagane pe care subiectii le-au caracterizat drept spirite de lumina. Si in cazul acestora, ranile au fost vizibile, in marea lor majoritate, in zona palmelor si a talpilor. REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE AMULETE SI DESPRE DEOCHI, IN CADRUL UNUI NOU EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE. Te intorci de la o scurta intalnire cu colegii din alte birouri. Te-ai dus sanatos si te-ai intors ca vai de tine: o durere de cap izbucnita ca din senin iti sfredeleste tamplele, te simti ametit si lipsit de putere. Ce naiba-i asta? Daca lucrezi intr-un colectiv mai mare, unde ai si colege mai in varsta, exista o mare probabilitate ca una din ele sa-ti puna diagnosticul pe loc: ai fost deochiat. Daca ai noroc, poate tot una dintre colegele mai mature si cu experienta iti administreaza si tratamentul. Si, lucru curios, uneori chiar iti trece. Afla totul despre deochi si amulete maine, numai pe www.descopera.ro.

Intra zilnic pe Forumul Descopera.ro, povesteste-ne despre intamplari paranormale la care ai fost martor tu sau prietenii tai si poti castiga: dvd-ul Camera 1408, Enciclopedia Fenomenelor Paranormale, Enciclopedia Fenomenelor Neexplicate si cartea Mari enigme ale omenirii. Participa la concurs!

Deochiul - privirea care secatuieste

+ zoom Deochiul - privirea care secatuieste

Galerie foto (8) Te intorci de la o scurta intalnire cu colegii din alte birouri. Te-ai dus sanatos si te-ai intors ca vai de tine: o durere de cap izbucnita ca din senin iti sfredeleste tamplele, te simti ametit si lipsit de putere. Ce naiba-i asta? Daca lucrezi intr-un colectiv mai mare, unde ai si colege mai in varsta, exista o mare probabilitate ca una din ele sa-ti puna diagnosticul pe loc: ai fost deochiat. Daca ai noroc, poate tot una dintre colegele mai mature si cu experienta iti administreaza si tratamentul. Si, lucru curios, uneori chiar iti trece.

Efect placebo? Sa fie oare vorba despre faptul, constatat empiric de noi toti, ca atunci cand cineva se ocupa de tine, cu grija si afectiune, te simti mai bine, indiferent ce-ai avea? Dar, de fapt, ce ai avut? Exista cu adevarat acest ciudat fenomen - imbolnavirea subita, ca urmare a unei priviri "toxice" - numit deochi? Credinta in deochi sub o forma inrudita cu cea existenta la noi dainuie din timpuri stravechi in tot spatiul mediteranean. In Grecia, in Turcia, in Spania si Italia, in tarile Orientului Mijlociu, teama de o privire malefica este atat de raspandita, incat a dat nastere unui intreg folclor, de la legende si explicatii paranormale, pana la tratamentele preventive si curative, cu gesturi si obiecte protectoare, descantece si vraji cu taciuni aprinsi. Asa cum este el inteles in credintele populare, deochiul ar implica un transfer misterios de energii necunoscute intre cel ce deoache si victima sa. Unii il considera pur si simplu un fenomen paranormal - el exista, dar nu poate fi explicat in termenii cunosterii stiintifice actuale. Cel mult, poate fi explicat in termeni de magie. Altii, pozitivistii sceptici, il explica - fara dovezi stiintifice, dar intr-un spirit stiintific -, ca pe o influenta de natura energetica asupra organismului victimei si vorbesc despre unde cerebrale, despre curentii bioelectrici ai corpului sau ceva asemanator, incercand sa impace inca-necunoscutul cu ceea ce e deja cunoscut in oarecare masura. Realitatea este ca, deocamdata, nimeni nu stie ce este cu adevarat deochiul, dar multi cred in el, atribuind cu usurinta o stare de rau, aparuta subit, acestui enigmatic fenomen.

Interesant este faptul ca e vorba despre un rau facut fara intentie; persona care deoache poate sa nu fie neaparat rauvoitoare. Curioasa este si distinctia care se face in sudul Italiei intre deochiul provocat de laude si admiratie, numit mal occhio, si un soi special de vatamare, numit jettatura (aruncare, azvarlire); se considera ca oamenii capabili de asa ceva (jettatori) se nasc cu capacitatea de a arunca, fara intentie, priviri nocive, asemeni unor proiectii sau radiatii daunatoare.

Se spune ca papa Pius al IX-lea, eroul celui mai lung pontificat din istorie (32 de ani, 1846 - 1878), era considerat, la vremea sa, un jettatore, iar credinciosii primiti in audienta, desi emotionati la culme de intalnirea cu loctiitorul lui Dumnezeu pe Pamant, nu uitau sa faca, in acelasi timp, la spate, cu mana, gesturi de aparare impotriva deochiului.

Prea vechi pentru a putea fi pe deplin explicat (deocamdata)

Aproape in toate regiunile unde exista credinta in deochi, el este privit ca un soi de efect secundar al unei priviri invidioase ori doar admirative si staruitoare sau al unei laude aduse de cineva. Chiar si azi, multe mamici pot spune povesti adevarate despre felul in care si-au scos la plimbare copilasul sanatos-tun; pe drum, cineva l-a admirat si laudat, iar la intoarcerea acasa, peste o ora-doua, copilul a inceput sa planga si sa vomite. Oricum, credinta e foarte veche; deochiul sau ochiul rau (ayin ha'ra) este mentionat si in Vechiul si in Noul Testament, si nu numai o data. "Nu mnca pinea celui ce se uit cu ochi ri i nu pofti bucatele lui." (Pildele lui Solomon, 23:6) ; "Cci dinuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrnrile, hoiile, uciderile; adulterul, lcomiile, vicleniile, nelciunea, neruinarea, ochiul pizma, hula, trufia, uurtatea toate aceste rele ies dinuntru i spurc pe om". (Marcu 7:21-23). Uimiti de larga raspandire a acestor conceptii, multi specialisti au studiat profund fenomenul, incercand sa inteleaga cauzele pentru care oamenii sunt atat de convinsi de existenta unui asemenea rau. Din secolul al XIX-lea dateaza un text clasic Deochiul: originile si manifestarile superstitiei, de Frederick Thomas Elworthy, iar mai recent, profesorul Alan Dundes, de la Universitatea din Berkeley, SUA, care se ocupa in mod deosebit de interpretarea folclorului, a publicat studii referitoare la acesta credinta, inclusiv implicatiile psihologice care ar sta la baza ei.

Dundes (foto, sus) este autorul unui punct de vedere original asupra fenomenului, bazat pe opozitia dintre umed si uscat (asa se si intituleaza un studiu academic publicat de el: Wet and Dry: The Evil Eye). Dundes considera ca credinta in deochi ar avea origine indo-europeana si semitica si ca nu ar fi existat in America, in insulele Pacificului, in Asia, Africa subsahariana ori Australia pana la contactul acestor civilizatii cu europenii. El emite interesanta ipoteza ca la temelia credintei in deochi ar sta opozitia dintre umezeala sau apa, ca expresie a vietii si uscaciunea asociata mortii. Astfel, adevaratul rau pe care cel ce deoache il face victimei sale ar fi faptul ca il "seaca", il usuca, lipsindu-l de fluidele necesare vietii. Atinsi de privirea ochiului celui rau, copilasii incep sa vomite, mamelor care alapteaza le seaca laptele, la fel si vacilor sau altor animale care dau lapte; pomii fructiferi se usuca, iar barbatii devin neputinciosi. Prof. Dundes vede aici o legatura intre teama de secarea provocata de deochi si originea mitului in regiunile desertice ale Orientului Mijlociu unde, in vremurile de inceput ale agriculturii, seceta reprezenta cea mai mare amenintare la la adresa recoltelor si, implicit, la supravietuirea unei comunitati umane. De aici, mitul pare sa se fi raspandit spre est

pana in India, spre vest pana in peninsula Iberica, spre nord pana in regiunea scandinava si spre sud pana in Maghreb. Printre locuitorii Chinei, ai Coreei, ai Indoneziei si Thailandei, printre aborigenii australieni si populatia maori din Noua Zeelanda, in Africa subsahariana si printre nativii din America de Nord si cea de Sud, superstitiile privitoare la deochi nu existau. In America de Sud, conceptia e raspandita azi ca urmare a colonizarii masive de catre spanioli si portughezi, care au ajuns in America aducand cu ei credinta in deochi, puternic inradacinata in Peninsula Iberica. Ceva-ceva o fi adevarat: printre evrei este raspandita credinta ca pestii ar fi imuni la deochi, deoarece traiesc in apa - un argument neasteptat in sprijinul teoriei profesoruilui Dundes referitoare la deochiul care "usuca".

Cine pe cine deoache?

Desi multi se pot naste cu darul deochiului, superstitia populara atribuie acest "dar" mai cu sema anumitor categorii de persoane, mai susceptibile de a face rau altora printr-o singura privire. Astfel, cei mai primejdiosi erau socotiti:

oamenii invidiosi (chiar daca nici ei insisi nu erau constienti de invidia pe care o nutreau) cei care laudau copiii persoanele cu ochi verzi ori albastri (aici se regasesc, dupa spusele specialistilor, niste conceptii xenofobe/rasiste prezente in randul populatiilor mediteraneene, la care predominau ochii de culoare inchisa; "strainul", demascat prin insasi infatisarea sa diferita de a populatiei locale, era privit oricum cu suspiciune, ca un potential dusman); femeile fara copii: intr-o vreme cand a avea copii era ceva firesc, iar a nu avea era considerat o pedeapsa, se credea ca femeile "sterpe" puteau, din invidie fata de familiile cu copii, sa-i deoache pe membrii acestora.

Si, cu toate ca orice om putea, la un moment dat, sa aiba ghinionul de a intercepta o privire care sa-l deoache, se credea ca vulnerabili erau indeosebi copiii, mamele care alaptau, animalele care dadeau lapte - precum caprele si vacile - si pomii fructiferi.

Daca exista, cum ne aparam de el?

Principiul medical "E mai usor sa previi decat sa vindeci" este utilizat din plin cand e vorba despre deochi, de unde si remarcabila raspandire a metodelor de prevenire a nefastului "eveniment". Printre cele mai populare metode de a preveni deochiul se numara:

Gesturi protectoare: adesea, sunt gesturi care au o legatura cu reproducerea, cu fertilitatea, dupa cum afirma numerosi experti. Daca deochiul este un pericol pentru sanatate, implicit pentru viata, el trebuie contracarat prin gesturi care semnifica, in ultima instanta, viata, perpetuarea ei. De unde gesturile cunoscute in Italia ca mano cornuto (semnificatia este, dupa diversi autori, cea a coarnelor de taur, taurul fiind un stravechi simbol al fertilitatii; sau luna noua - Luna fiind considerata, in multe culturi, o divinitate protectoare a copilasilor, a mamelor, a animalelor domestice ) si mano fico (degetul mare trecut printre aratator si mijlociu - dupa cercetatorii care au studiat fenomenul, gestul ar trimite, de asemenea, la actul sexual);

Protectii verbale: negarea calitatilor pentru care copilul, de pilda, a fost laudat de cineva; rostirea unor formule speciale (de genul "Sa nu-i fie de deochi!); Actiuni precum scuiparea asupra celui laudat (mai ales copii, cei mai vulnerabili la deochi); iata, o conotatie interesanta: a scuipa asupra cuiva poate insemna (din perspectiva teoriei propuse de Dundes) ca ii redai apa pe care, altfel, ar fi in pericol s-o piarda din pricina deochiului;

"Uratirea" intentionata (si mai degraba simbolica) a copiilor , pentru a nu fi laudati ori priviti cu admiratie excesiva sau cu invidie; de aici, obiceiul, intalnit des in India si Bangladesh, dar si prin Orientul Mijlociu sau Balcani, de a face copiilor "benghiuri" de fard negru, funingine sau praf pe fata. Purtarea unor obiecte protectoare (cu rol apotropaic, cum il numesc specialistii, adica de indepartare a raului). In Orientul Mijlociu, cel mai popular astfel de talisman este cel de forma unui ochi, a carui privire nemiscata ar contracara, se crede, efectele unei priviri nefaste aruncte de cineva care deoache. In Turcia, aceste amulete, confectionate traditional din sticla alba si albastra, sau ceramica ori lemn vopsit, mai nou si din plastic, sunt numite nazar boncuu si se intalnesc la tot pasul: se vand cu miile ca suveniruri turistice, sunt purtate de oameni si de animalele domestice, sunt agatate in masini, sunt zugravite pana si pe avioane. Tot in Orientul Mijlociu este extrem de populara amuleta hamsa ("cinci", in araba, pentru ca e vorba despre mana cu cinci degete) - numita de musulmani Mana Fatimei (Fatima - fiica profetului Mahomed), iar de evrei Mana lui Miriam (Miriam - sora profetilor Moise si Aaron), amuleta reprezinta o mana deschisa, avand in palma un ochi.

In Italia este purtata de baieti si barbati, ca amuleta protectoare impotriva deochiului, cornicello, un mic pandantiv in forma de corn, confectionat traditional din coral rosu, dar si din aur sau argint, din sticla ori material plastic. Istoricii afirma ca o amuleta asemanatoare era purtata inca din vremea romanilor antici, cand era numita fascina, si ca ar implica un simbolism falic, ca expresie a fertilitatii menite sa invinga primejdia reprezentata de deochi. Larg utilizate, de asemenea (aici ne aflam pe un teren cunoscut, caci si la noi se intalnesc asemenea "amulete") sunt panglicile ori snururile de culoare rosie (rosu, adica sange, adica viata, dupa interpretarea traditionala pe care o dau etnologii). Potcoava - tot "ceva" in forma de corn de luna (vezi mai sus); oglinjoare (care reflecta, "trimit inapoi" privirea malefica), seminte ori pietre semipretioase cu un desen concentric, sugerand ochiul. Lumea e plina de obiecte menite sa ne apere de raul neinteles, dar adesea violent, provocat de deochi.

Daca, totusi, farmecele protectoare nu si-au facut efectul (sau cineva s-a trezit neprotejat fata in fata cu o persoana care deoache), se trece la tratamentele curative - cele destinate sa vindece raul. Tratamentele anti-deochi sunt si ele fascinante; de fapt, intreg fenomenul e atat de complex, atat de bogat in amanunte, incat a devenit un captivant obiect de studiu pentru numerosi etnologi, antropologi, istorici ai religiilor, medici etc., intrigati de larga lui raspandire si de aspectele sale pline de semnificatii adesea neintelese, ce trimit la credinte si practici foarte vechi, nascute in copilaria omenirii. Tratamentele implica mai intotdeauna apa; de la regiune la regiune, joaca un rol uleiul de masline turnat in apa, taciunii aprinsi (sau, in vremurile mai recente, chibriturile) ce vor fi stinsi in apa; ceara picurata, de asemenea, in apa; in unele locuri, farmecele presupun spargerea unui ou (Mexic), aprinderea unei flacari cu al carei fum este afumat cel suspect de a fi fost deocheat (India), iar in Iran se folosesc semintele unei plante (Peganum harmala) care, aruncate pe carbuni aprinsi, pocnesc si se sparg, imprastiind un fum mirositor cu care sunt afumati cei deocheati. Se spune ca, uneori, ritualul se desfasoara, preventiv, si in restaurante, unde cei prezenti sunt expusi privirii multor straini. Aceste actiuni sunt insotite de descantece si/sau rugaciuni; dupa felul in care reactioneaza nu numai victima, ci si tamaduitorul, se poate spune daca a fost vorba intradevar de deochi. In Romania, la fel ca si in Grecia, faptul ca acela care descanta incepe sa caste e un semn sigur ca a fost vorba cu adevarat despre deochi. Ce o fi cu adevarat acest deochi, ce interactiuni tainice si neintelese, intre victima si nefericitul nascut cu darul deochiului presupune el, nu stim inca. Dincolo de superstitie, e posibil sa existe o realitate inca necunoscuta si nedovedita. Poate ca, la fel ca in cazul multor alte fenomene paranormale, adevarul exista undeva, dincolo de noi - de intelegerea noastra din acest moment. REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE TELEPATIE, IN CADRUL UNUI NOU EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA

FENOMENELE PARANORMALE.

Telepatia misterioasa comunicare fara de cuvinte

+ zoom Telepatia misterioasa comunicare fara de cuvinte

Galerie foto (4) Charles Richet ii spunea criptestezie. Leonid Vasiliev o denumea sugestie ideatoare la distanta, iar altii o numeau telestezie, biocomunicatie, transmisiune perceputa la distanta, radiocomunicatie biologica sau transfer de informatie biologica. Denumirea de telepatie a fost propusa in 1882 de Frederic W.H. Myers, cercetator britanic in domeniul parapshihologiei, dezvoltator al ideii de niveluri multiple ale constiintei. Termenul provine din limba greaca, unde tele inseamna departe, iar pathos este simtire si exprima fenomenul de transmitere a gandului intre doua sau mai multe persoane pe alte cai de comunicare decat cele accesibile simturilor. Aceasta reprezinta cel mai raspandit si, poate, cel mai vechi fenomen parapshihologic. Totusi, dificultatea sa incepe odata cu definitia.

Charles Richet ii spunea criptestezie. Leonid Vasiliev o denumea sugestie ideatoare la distanta, iar altii o numeau telestezie,

biocomunicatie, transmisiune perceputa la distanta, radiocomunicatie biologica sau transfer de informatie biologica. Denumirea de "telepatie" a fost propusa in 1882 de Frederic W.H. Myers, cercetator britanic in domeniul parapshihologiei, dezvoltator al ideii de niveluri multiple ale constiintei. Termenul provine din limba greaca, unde "tele" inseamna "departe", iar "pathos" este "simtire" si exprima fenomenul de transmitere a gandului intre doua sau mai multe persoane pe alte cai de comunicare decat cele accesibile simturilor. Aceasta reprezinta cel mai raspandit si, poate, cel mai vechi fenomen parapshihologic. Totusi, dificultatea sa incepe odata cu definitia.
Daca interpretam telepatia ca pe o transmitere de ganduri, atunci o legam de idee sau de minte - adica de nivelul constientului. Iata prima eroare, caci fenomenul telepatic se petrece la nivelul inconstientului. In fine, daca o limitam numai la persoane, adica la oameni, atunci eliminam total arbitrar marele capitol al telepatiei animale, ori cel dintre om si animal. Intr-adevar, astazi, dupa studiile parapshihologilor britanici Carrington si Sanderson, se pare ca multe specii practica in mod curent telepatia. Astfel isi transmit unii paianjeni structura modelului panzei si tot asa comunica la distanta furnicile si albinele. Toate speciile, inclusiv omul, manifesta telepatia intre mama si pui, pe baza careia se fac in ultimii ani valoroase experimente militare. Alte experimente militare se refera la telepatia dintre om si delfin. Asadar, iata-ne in situatia paradoxala de a avea un fenomen puternic atestat, unanim recunoscut si totusi prost definit.

Magnetizatorii
Ca sa nu mai luam in calcul faptul ca unii il asimileaza psihologiei, scotandu-l din parapsihologie. Confuzia e mare dar, din fericire, actualmente s-au clarificat destule aspecte. Este important de inteles ca telepatia este cel mai vechi sistem de comunicare la nivelul viului. Ea reprezinta un sistem universal, deci nu tine cont de bariera dintre specii. Pretutindeni unde exista lume vie, exista si telepatie. Primii care sau ocupat intens de fenomen au fost discipolii lui Mesmer, medic german, fondatorul teoriei pseudostiintifice a magnetismului animal, numit ulterior mesmerism. Acestia se numeau magnetizatori si lucrau cu subiecti aflati in stare de somn artificial, in general in stare de transa hipnotica. Magnetizatorii emiteau comenzi mentale la distanta, pe care subiectul le asculta. De asemenea, erau capabili sa induca hipnoza la distanta. O alta categorie de experiente a fost denumita simpatism organic si cuprinde transmiterea senzatiilor. Magnetizatorul transmitea senzatii gustative, olfactive ori tactile. El putea transmite stari sufletesti sau organice (oboseala, sanatatea, durerile, emotiile), ceea ce a readus in discutie stravechea activitate a vrajitorilor. Magnetizatorii realizau simpatismul organic sub hipnoza, iar in privinta aceasta trebuie sa deosebim doua fenomene: transmiterea unei senzatii ori a unei stari este un act telepatic; in schimb, faptul ca respectiva senzatie ori stare actioneaza

efectiv asupra subiectului nu mai tine de telepatie, ci de hipnoza. Iata un exemplu clar: hipnotizatorul transmite senzatia de arsura, iar pe pielea subiectului apare arsura reala. Este evident ca subiectul a receptat telepatic senzatia arsurii, dar telepatia se opreste aici. Materializarea arsurii e un alt fenomen, de natura tipic hipnotica. Experimentele magnetizatorilor au cazut o vreme in uitare. Abia in 1876, fizicianul englez William Barrett le reia, incercand insa sa evite folosirea hipnozei. Din 1883 incepe o ampla actiune de studiere a telepatiei, prin intermediul Societatii Britanice de Cercetari Psihice si prin intermediul testelor publice initiate de Gurney si Myers. Confuzia era mare: telepatia era initial amestecata cu halucinatia, apoi, ani in sir, cu teleplastia si clarviziunea. Astfel, in 1885, Myers si Frank Podmore, autor englez de tratate pe teme psihice, o analizeaza in legatura cu "fantomele viilor", iar in 1899 astronomul francez Cammile Flammarion le calca pe urme.

In cautarea puritatii
Telepatia are mai multe forme si e dificil de izolat in stare pura. Cand e vorba de oameni, ea se petrece la nivelul inconstientului si nu tine cont de distante. Presupune doi actanti. Primul, cel care transmite, se numeste agent. Al doilea, cel care receptioneaza, se numeste receptor. Receptorul trebuie sa fie neaparat dotat parapsihologic, el este subiectul real al telepatiei. Dar actiunea sa e pasiva, el primeste pur si simplu un mesaj. Daca receptorul face efortul de a citit gandurile cuiva, nu mai avem de a face cu telepatia, ci cu clarviziunea. In practica, foarte des, nu se poate diferentia telepatia de clarviziune, de aceea fenomenele poarta denumirea comuna de perceptie extrasenzoriala. Incercarile de clasificare a telepatiei marturisesc aceeasi dificultate. Mai intai, se deosebeste o telepatie reala de alta aparenta. Telepatia aparenta a fost bine studiata de psihologul polonez Julian Leopold Ochorowicz in lucrarea sa "Despre sugestia mentala". El o imparte in patru categorii: 1. falsa telepatie datorata imprejurarilor ( subiectul observa unele indicii si deduce in mod normal mesajul); 2. falsa telepatie datorata asociatiei de idei (doua persoane traiesc impreuna si isi cunosc obisnuintele de rationament; cand una evoca o idee, ambele asociaza in mod automat alte idei identice); 3. falsa telepatie datorata relatiei hipnotice (intre hipnotizator si subiectul cu care lucreaza indelung se stabileste un soi de limbaj secret, insesizabil profanilor); 4. Cumberlandismul (descrie falsa telepatie datorata miscarilor inconstiente; receptorul trebuie sa ghiceasca locatia unui obiect ascuns iar agentul, instinctiv, cunoscand-o, o tradeaza prin miscari involuntare). Dar intreaga problematica a falsei telepatii este astazi depasita Ea are loc numai intre persoane aflate una aproape de alta; or, marile experimente telepatice se petrec la distante cateodata uriase. Cand sunt implicate distante mari, niciuna din categoriile lui Ochorowicz nu mai functioneaza. Telepatia reala poate fi spontana sau experimentala. Ea mai poate fi voluntara sau involuntara, dupa caracterul voluntar sau nevoluntar al actiunii agentului. In fine, se mai vorbeste despre o telepatie pura si alta generala, adica despre fenomene ce se datoreaza exclusiv telepatiei sau pot fi interpretate si altminteri. In privinta telepatiei pure, efortul cel mai mare a fost depus de parapshihologii britanici Samuel Soal si F. Bateman. Cei doi au lucrat cu un mediu codificat drept doamna Stewart. Ei considerau ca in telepatia pura receptorul trebuie sa ghiceasca un gand, nu un obiect material. Dificultatea consta in a sti daca subiectul afla gandul, sau, prin agentul transmitator, intra in contact extrasenzorial cu obiectul ce inspirase respectivul gand. Asadar, ei au inventat diverse precautii experimentale. Au folosit cinci carti de joc care contineau cate o litera fiecare. Operatorul le amesteca, le etala cu fata in sus si primea, pe un ecran, o cifra intre 1 si 5 dintr-o serie scrisa dupa regula hazardului (conform unor tablele elaborate de matematicieni).

Literele corespundeau unor nume de animale, iar animalele la randul lor, corespundeau cu 5 prieteni ai celor 2 experimentatori, pe care doamna Stewart nu-i cunoastea. In acest mod, experimentatorii trebuiau sa se gandeasca pentru a indica obiectul, iar subiectul urma sa receptioneze gandul. S-a realizat un procent ridicat de reusite, echivalat cu o probabilitate a hazardului de 1 la 100.000 de milioane. Totusi, telepatia pura n-a putut fi demonstrata. Mai intai, nimeni nu stie de ce ghicirea unui gand ar fi mai telepatica decat ghicirea unui obiect la care agentul se gandeste. Psihologic vorbind, ambele cazuri sunt identice. Apoi, nu se stie daca doamna Stewart primea in mod pasiv mesajul sau il afla in mod activ, citind gandurile experimentatorilor. Adica nu se stie cat a fost telepatie pura si cat clarviziune, deoarece agentul poate intra in armonie cu receptorul, iar semnalele pot fi extrase si nu transmise.

SPR
Primele investigatii sistematice si pertinente in materie de telepatie incep in anul 1883, dupa constituirea Societatii Britanice pentru Cercetari Psihice, numita prescurtat SPR. SPR organizeaza diferite tipuri de teste pentru a afla legile acestui fenomen paranormal. Persista intrebarea: ce anume se transmite optim prin telepatie? SPR experimenteaza cu diferite obiecte: carti de joc, desene, numere. Iata cadrul standard al testului: subiectul, cu ochii legati si urechile astupate, statea in fata unei mese. Agentul se afla in spatele lui si privea obiectul. Linistea era obligatorie si se instituiau toate precautiile pentru a nu exista comunicare normala. Uneori agentul statea intr-o camera alaturata, la 10 metri de receptor, avand interpusi doi pereti intermediari. De fiecare data transmiterea gandului s-a petrecut in mod incontestabil. Aceasta a fost prima constatare. Apoi, tot in 1883, Myers si Gurney initiaza teste de transmitere a numelor proprii. Au fost experiente foarte instructive, chiar si prin erori. Astfel, s-a

obtinut "Freemore" in loc de "Frogmore" sau "Jobson" in loc de "Johnson" si s-au demonstrat cel putin doua lucruri: a) prin telepatie se pot transmite sunete, la fel ca in limbajul articulat; b) apare frecvent o doza de imperfectiune si incertitudine in mesajul telepatic; c) exista asa zise "zile bune" si "zile rele" in realizarea fenomenului telepatic; d) reusitele scad pe masura ce se instaleaza plictiseala si rutina; e) daca agentul manifesta indoieli, el inhiba experienta; f) asistentii par sa influenteze experimentul (neincrederea il altereaza, increderea nelimitata il ajuta). Mai mult decat atat, receptorul unui experiment telepatic trebuie sa se afle fie in transa, fie in stare alfa. In urma unor experimente telepatice si mai riguroase, derulate de inginerul chimist si parapshilog francez Rene Warcollier, in anii 1920, se ajunge la noi si importante concluzii referitoare la telepatie. Astfel, s-a constatat ca mai multi agenti, actionand conjugat, nu par sa aiba o influenta cumulativa; senzatiile se transmit cel mai bine si nu este neaparat necesar sa existe o relatie de simpatie intre agent si receptor, iar incercarile la mare distanta, de pilda Franta-America de Nord, au fost mai reusite decat cele locale. Telepatia se realizeaza la nivelul inconstientului si devine vizibila in cazul indivizilor aflati in raport de electivitate; odata stabilit, raportul de electivitate dintre fiinte nu mai dispare nicicand. Astazi au aparut noi ipoteze, de exemplu ipoteza inconstientului colectiv. Inconstientul colectiv, comun speciei, nu faciliteaza (oare) telepatia intre toti membrii acelei specii? Oare nu exista un inconstient colectiv al intregii lumi vii, care poate asigura transmisia telepatica la nivelul oricarei fiinte? Spiritual vorbind, oricine se afla in raport cu oricine, dar exista raporturi privilegiate, cele numite de electivitate. Acestea permit actualizarea mesajului telepatic in constiinta.

Undele alfa
Am subliniat putin mai devreme ca, in telepatie, receptorul trebuie sa se afle intr-o stare denumita alfa. Denumirea provine de la undele cerebrale alfa, care caracterizeaza encefalograma subiectului pregatit pentru receptionarea mesajului telepatic. Ritmul alfa are frecventa cuprinsa intre 8 si 12 cicli/secunda si caracterizeaza relaxarea, reveria, introspectia, granita dintre somn si trezire. Pentru a intra in ritm alfa, individul trebuie sa elimine orice stimul exterior si sa realizeze repausul psihic. Experimental, starea alfa se realizeaza sub hipnoza, in transa, in timpul premergator visului sau, pur si simplu, intr-o camera linistita si intunecoasa, avand ochii inchisi si urechile astupate. Starea alfa pura caracterizeaza recepetia telepatica precum si clarviziunea. In anul 1963, Leonid Vasiliev, unul dintre pionierii studiului parapsihologiei, desfasoara experimente de sugestie mentala la distanta, reusind sa comande miscari pe care subiectii le executau fara a fi constienti ca asculta ordine. Acest fapt deschide nebanuite perspective asupra telepatiei, recomandand-o drept tehnica valoroasa pentru manipularea indivizilor. Autoritatile devin brusc interesate si i se cere lui Leodin Vasiliev

sa-si continue cercetarile in vederea construirii unor aparate de sugestie mentala. Astazi au aparut indicii ca asemenea aparate exista. Leonid Vasiliev a incercat sa demonstreze implicarea undelor in fenomenul telepatic, dar a dat gres, agentul si receptorul putand comunica chiar la distanate de peste 1.500 kilometri, in timp ce se aflau in custi Faraday, despre care se stie bine ca impiedica propagarea undelor electromagnetice.

Telepatia "fireasca"
S-a constatat ca, in afara experimentelor, fenomenul telepatic apare mai ales in contextele primare, odata cu pericolul sau moartea si vehiculeaza informatii primare, adica accesibile oricarei fiinte. Aceste informatii primare se refera la stari organice (somn, oboseala, suferinta, spaima), la forme si dimensiuni ale obiectelor, ori la senzatii si miscari. In anul 1975, bulgarul Athanas Smilov face o serie de experiente revelatoare privind telepatia planta-animal. In prezenta unor plante, el ucide broaste prin metode torturante. Cu cat tortura era mai acuta, cu atat raspunsul telepatic al plantei devenea mai vehement. Raspunsul maxim a fost obtinut atunci cand broastele erau fierte de vii. Asadar, telepatia devine eficienta in primul rand in cazul pericolului si suferintei ce ameninta viata. Durerea victimelor se transmite aproape intotdeauna; depinde insa cine o receptioneaza si ce se intampla cu acea receptie. Telepatia are unele probleme de acuratete, insa ea prezinta si cateva avantaje formidabile. In primul rand, nu depinde de distanta, in al doilea rand nu poate fi impiedicata de niciun obstacol. In al treilea rand, nu necesita instalatii sofisticate sau costisitoare, iar in al patrulea rand comunicarea este aproape instantanee. Daca telepatia s-ar generaliza la nivelul tuturor oamenilor, iar mesajul ei ar atinge performantele limbajului articulat, intregul sistem mass-media ar suferi o revolutie greu de imaginat. Oamenii s-ar intelege imediat, indiferent de limba: aceasta e situatia dinaintea construirii turnului Babel. Poate ca aceasta legenda conserva tocmai amintirea vreunei perioade arhaice, dominata de comunicarea telepatica. Acum 30-40.000 de ani manifestarile umane erau tulburator de identice pe toata suprafata Pamantului; inclusiv arta era aceeasi. Nu este chiar de neinchipuit ca uniformitatea uneltelor, sculpturilor sau picturilor paleolitice s-ar datora si legaturilor telepatice. In ziua de azi ramane clar faptul ca functioneaza diferite niveluri ale telepatiei: nivelul primar, care anunta pericolul ori moartea, eficient pe intregul regn viu si foarte activ in manifestare; nivelul animal, care presupune informatii ori comenzi simple si care nu tin cont de bariera intre speciile animale; nivelul specific, limitat la indivizii aceleiasi specii, in cadrul caruia se pot transmite mesaje mai complexe, mergand pana la detalii ale obiectivelor; nivelul individual, care e strict limitat la doi sau cativa indivizi aflati in raport personal de electivitate si in cadrul caruia se transmit cele mai complexe tipuri de mesaje. Deocamdata, performantele raman relativ limitate: chiar si in granitele nivelului individual mesajul nu atinge parametrii limbajului articulat. Desigur, este legitima intrebarea daca acesti parametri nu pot fi cumva imbunatatiti.

REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE TELEKINEZIE, IN CADRUL UNUI NOU EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA

FENOMENELE PARANORMALE.

Telekinezia, puterea de a misca lumea din loc

Tweet Trimite pe email Alexandru Safta | 24.07.2009 | + zoom Telekinezia, puterea de a misca lumea din loc

Galerie foto (7) Cati dintre noi nu si-au imaginat oare, macar o data si chiar fara a fi familiarizati cu numele ori existenta propriu-zisa a fenomenului, cum ar fi sa poata jongla liber si exact, dupa bunul plac, cu obiecte de orice natura, marime si consistenta, coordonandu-le cu pricepere prin aer fara ca macar sa se apropie prea mult de ele? Ce elev nu si-a privit macar o data instrumentul de scris, visand cu ochii deschisi cum acesta danseaza pe foaia de hartie lasand in urma notitele fara a-i mai obosi mana si ce gospodina nu a vrut

sa-si priveasca doar, matura facand curat in locul ei? Fantezii copilaresti, escapade ale mintii, pentru noi cei multi. Insa nu pentru a caracteriza produsul imposibil al imaginatiei a aparut termenul telekinezie, menit sa inglobeze sub umbrela sa intamplari precum cele de mai sus.

Cati dintre noi nu si-au imaginat oare, macar o data si chiar fara a fi familiarizati cu numele ori existenta propriu-zisa a fenomenului, cum ar fi sa poata jongla liber si exact dupa bunul plac, cu obiecte de orice natura, marime si consistenta, coordonandu-le cu pricepere prin aer fara ca macar sa se apropie prea mult de ele? Ce elev nu si-a privit macar o data instrumentul de scris, visand cu ochii deschisi cum acesta "danseaza" pe foaia de hartie lasand in urma notitele fara a-i mai obosi mana si ce gospodina nu a vrut doar sa-si priveasca matura facand curat in locul ei? Fantezii copilaresti, escapade ale mintii, pentru noi cei multi. Insa nu pentru a caracteriza produsul imposibil al imaginatiei a aparut termenul "telekinezie", menit sa inglobeze sub umbrela sa intamplari precum cele de mai sus.
Telekinezia se refera la actiunile mecanice exercitate de la distanta asupra obiectelor materiale. Asadar, este vorba despre un subiect capabil sa miste sau sa loveasca lucruri fara a le atinge. Activitatea consta in deplasarea, ridicarea sau proiectarea la distanta a obiectelor, precum si in emiterea zgomotelor asemanatoare unor ciocanituri sau izbituri. Interesant de observat in toate aceste situatii este ca intotdeauna apare un subiect uman viu. Mereu exista o persoana care declanseaza fenomenul psihokinetic, in absenta acesteia fenomenul disparand. O ilustrare plenara a acestei idei poate fi realizata observand biografia unui astfel de subiect paranormal, rusoaica Nelia Mihailova.

Nelia Mihailova
Naturalistul sud-american Lyall Watson, autor a numeroase tratate despre fenomenele paranormale in termeni biologici, afirma astfel despre femeie: "nimeni nu are mai mult talent si mai multe reusite decat Nelia Mihailova." Ea s-a nascut la 10 ani dupa Revolutia Rusa, iar la 14 ani lupta pe front impreuna cu Armata Rosie. A fost ranita de un bombardament de artilerie spre sfarsitul razboiului si a durat mult pana si-a revenit din spital. In timpul acestei perioade a inceput sa manifeste facultati stranii. "Intr-o zi eram

foarte iritata si bulversata", isi aminteste ea. "Ma indreptam spre un bufet cand deodata un ulcior a inceput sa se deplaseze spre marginea raftului, a cazut si s-a spart in cioburi". Apoi tot felul de schimbari incep sa se produca in jurul ei. Obiectele se deplasau singure, usile se deschideau si se inchideau, luminile se aprindeau si se stingeau. Totusi, spre deosebire de majoritatea indivizilor capabili de fenomene tip poltergeist, Nelia si-a dat seama ca, intr-un fel sau altul, ea era responsabila de evenimente si ca ar putea comanda aceasta energie. A reusit s-o declanseze si s-o dirijeze dupa vointa.

Unul din primii care au studiat-o pe Nelia a fost Eduard Naumov, biolog la Universitatea de Stat din Moscova. In cursul unui test efectuat in laboratorul sau, el a imprastiat pe masa continutul unei cutii de chibrituri; Nelia s-a plimbat mainile in mod circular pe deasupra chibriturilor, tremurand de efort, pana cand un grup intreg de bete sa asezat in sir. Betele s-au deplasat spre marginea mesei, cazand unul dupa altul. Pentru a evita influenta curentilor de aer, eventualele fraude produse prin intermediul filamentelor metalice subtiri sau prin orice alt mijloc, Naumov a pus chibriturile sub un ecran de plexigals; dar Nelia a generat acelasi tip de fenomene. Apoi s-au plasat cinci tigari sub plexiglas si Nelia a aratat ca poate fi selectiva, miscand doar una. Ulterior, tigarile au fost desfacute, pentru a demonstra ca nu au nimic ascuns in ele. Ghenadi Sergheiev, neurofiziolog la Institutul Utomski din Leningrad, a organizat o serie de teste intr-un laborator de fiziologie. Mai intai, Mihailova a fost conectata la un encefalograf si la un cardiograf si i s-au masurat reactiile in stare de repaos. Sergheiev a descoperit ca ea avea in jurul corpului un camp magnetic de 10 ori mai redus decat acela al Pamantului. Faptul a fost confirmat pin examenele intreprinse la Institutul de Meteorologie din Leningrad. De asemenea, Sergheiev a constatat ca Nelia prezenta un tip neobisnuit de unde cerebrale, voltajul produs in partea din spate a capului fiind de 50

de ori mai mare decat cel produs in partea din fata. Experimentul a inceput cu unul dintre cele mai impresionante si mai dificile demonstratii de psihokinezie (PK). S-a spart un ou crud intr-o solutie salina, continuta de un acvariu plasat la 1,80 metri de Nelia, apoi - sub privirile camerelor care inregistrau permanent - ea s-a concentrat pana a reusit sa separe albusul de galbenus si sa le indeparteze unul de altul - act pe care nimeni nu-l va putea pune vreodata pe seama unor fire sau a unor magneti ascunsi.

In timpul demonstratiei, electroencefalograma Neliei dovedea o intensa excitatie emotionala. Se produsese o activitate sustinuta in straturile profunde ale formatiunii reticulate, cea care coordoneaza si filtreaza informatiile in creier. Cardiograma arata o miscare neregulata a inimii, cu aparitia confuziei intre cavitati, ceea ce e tipic pentru situatiile de mare neliniste. Pulsul s-a ridicat pana la 240 batai/minut, de patru ori mai

mare decat era normal, si s-au inregistrat niveluri ridicate de zahar in sange precum si tulburari endocrine. Testul a durat 30 de minute in cursul carora Nelia a pierdut aproape un kilogram. La sfarsit se simtea foarte slabita si si-a pierdut temporar vederea. Simtul gustului i se alterase, acuza dureri in brate si picioare, ameteli, si n-a putut dormi mai multe zile. Iata, deci, ca manifestarile de tip PK se asociaza cu profunde modificari fiziologice ale subiectului paranormal. Fenomenul psihokinetic se instaleaza pe fondul unei puternice stari de stres, cu efecte organice deosebite. Sistemul nervos al Mihailovei era atat de afectat, incat se ajungea pana la pierderea temporara a simturilor fundamentale - subiectul a acuzat orbiri periodice. Obiectele influentate de Nelia Mihailova se comportau de parca erau magnetizate. Subiectul paranormal capabil de manifestari PK actioneaza concomitent si cu egala eficienta atat asupra campului electromagnetic, cat si asupra celui gravitational. De aici provine senzatia de "magnetizare" a obiectelor resimtita de specialistii participanti la experimente.

"Razele rigide"
Dar specialistii nu s-au oprit aici. La inceputul secolului XX, au descoperit un medium de exceptie, numit Eusapia Palladino. Eusapia, care a fost remarcabila teleplasta, era in stare sa dezvolte la distanta o forta de trei ori mai mare decat forta sa reala atestata. Pentru aceasta, ea sustinea ca isi foloseste "dublul ectoplasmatic"; intr-adevar, s-au facut experimente multiple, ce au pus in relatie directa teleplastia cu telekinezia. Conform maturiilor unor participanti la experientele facute cu acest subiect, in tip ce Eusarpia isi exercita forta telekinetica asupra unor obiecte, aparea, in semiobscuritate, o mana ectoplasmatica. Aceasta apuca obiectul si se resorbea imediat, dupa ce indeplinise

actiunea telekinetica. Uneori, mana parea o prelungire ori mai multe prelungiri informe. Cercetari speciale au demonstrat ca asemenea prelungiri ieseau din orice parte a corpului Eusapiei si luau orice forma adecvata scopului. Ele puteau fi parghii, tije cu extremitati adezive, brate sau maini. Botazzi le-a denumit "membre mediumnice" si a descoperit ca sunt dotate cu simt. Eusapia avea o raza de actiune limitata la trei metri, dar alti subiecti paranormali depasesc considerabil aceasta distanta.

Din experimentele desfasurate cu ajutorul Eusapiei Palladino, s-a desprins si teoria razelor rigide. Eusapia efectua in mod curent demonstratii de telekinezie, miscand diverse obiecte mici. Ea obtinea relativ simplu performante remarcabile : chiar la lumina zilei, intr-o usoara stare hipnotica, isi plimba mainile deasupra ori imprejurul obiectelor, facandu-le sa se deplaseze. In momentul producerii fenomenului, subiectul declara ca simte o senzatie de frig de-a lungul coloanei vertebrale, precum si "furnicaturi in varful degetelor". La Palermo, in 1902, a fost vazut un filament aidoma unui fir de par care iesea din mana Eusapiei. S-a tras de el, filamentul s-a intins ca un fir de cauciuc, s-a rupt si a disparut instantaneu. Simultan, Eusapia a simtit o puternica scuturatura nervoasa. Aceste manifestari sunt tipice pentru ectoplasma; prin urmare, s-a dedus ca era vorba despre un fir ectoplasmatic. Este intaia "raza rigida atestata". Teoria razelor rigide a fost elaborata de catre psihologul polonez Julian Leopold Ochorowicz in anul 1909, pe baza a numeroase experimente. El a lucrat cu un anumit medium polonez, Stanislawa Tomczyk. Stanislava dobandea capacitati telekinetice sub hipnoza. Pentru a i le testa, Ochorowicz i-a cerut sa opreasca o pendula, care era protejata in cutia ei cu usa de sticla. Subiectul a apasat palmele pe sticla si s-a concentrat. Incetincet, greul balansier s-a oprit. Apoi, Stanislawa a preluat initiativa; ea a executat, din proprie vointa, urmatoarele experimente: 1. a repus in functiune balansierul, prin aceeasi metoda; 2. a deschis usa de sticla a cutiei si a oprit din nou pendula, numai prin forta privirii; 3. a repus pendula in miscare, pentru a doua oara. Dar Ochorowicz era interesat de afirmatia Eusapiei, care sustinea ca telekinezia se produce prin fire rigide ectoplasmatice. Asadar, el incepe sa studieze. Alege obiecte greu de ridicat cu fire sau filamente obisnuite: o busola, o minge, un cilindru de sticla (pentru a evita posibilitatea vreunei fraude). Stanislawa, aflata in transa hipnotica, le ridica. Apoi, ridica si mana lui Ochorowicz - care a simtit atunci un suflu rece si contactul unui fir foarte fin. De asemenea, subiectul putea pune in miscare acul unei busole cu capacul inchis si dirija bila la ruleta spre casuta dorita. Totusi, Stanislawa nu putea influenta corpurile ce se deplasau prea repede: de pilda, obiecte aflate in cadere libera.

Teleplastie vs telekinezie
Ochorowicz a descoperit ca "razele rigide" pot trece prin foc (dand o senzatie agreabila subiectului), dar nu pot deplasa un obiect in apa si nici nu pot patrunde printr-o pelicula fina de apa cu sapun. In plus, razele lui Ochorowicz nu sunt deviate de campul magnetic si inchid circuitele electrice. Marind fotografiile facute unor asemenea fenomene facea sa se observe veritabile eflorescente care ieseau din degete si se indreptau catre obiectul de ridicat, adaptandu-se scopului miscarii, in coordonare cu miscarile musculare ale mainii. Telekinezia se petrece insa si fara ectoplasma; ceea ce inseamna ca nu o putem reduce la teleplastie. In cazurile de telekinezie autentica, obiectele sunt deplasate fara niciun soi de mana ori unealta, fie ele chiar ectoplasmatice. Asadar, ori de cate ori un teleplast executa diverse actiuni la

distanta cu ajutorul unor membre ectoplasmatice, el nu face psihokinezie. Ori de cate ori un asa-zis spirit misca masa sau zgaltaie tablourile dintr-o camera, el produce o falsa telekinezie.

Pentru adevarata telekinezie, atat spiritul, cat si omul trebuie sa actioneze de la distanta fara ajutorul ectoplasmei sau al altei substante cunoscute ori necunoscute. Totusi, este important de remarcat faptul ca, in cazul experimentelor telekinetice cu obiecte plasate in vid, fenomenul paranormal nu se putea manifesta. Rezultatul indica doua posibilitati:

fenomenul telekinetic are nevoie de prezenta substantei, adica de o oarecare densitate a atomilor in mediul inconjurator. Cand densitatea scade sub o anumita limita, in conditii de vid relativ, fenomenul inceteaza. Sau materialul din care au fost fabricati peretii vasului unde se facea vid ecraneaza, pur si simplu, influenta telekinetica. Asa cum s-a descoperit in unele cazuri, exista materiale care pot altera efectul fortei telekinetice. De asemenea, in urma experimentelor, s-a constatat ca o modificare a creierului uman printr-o trauma suferita poate modifica un individ obisnuit intr-un ins cu puteri paranormale. Desi nu exista inca date clare, se pare ca respectiva modificare actioneaza o serie de centri neutilizati ai creierului. Prin acesti centri ascunsi, spiritul poate actiona nestingherit asupra materiei. In acelasi timp, activitatea respectivilor "centri paranormali" ai creierului contravine sanatatii organismului. Astfel, sanatatea trupului functioneaza ca o cenzura redutabila; niciun individ, oricat de paranormal, nu rezista la experiente prelungite de telekinezie. Cu exceptia marilor asceti, care si-au infrant trebuintele fizice si isi controleaza deplin sanatatea. REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE CALATORIILE ASTRALE, IN CADRUL UNUI NOU EPISOD DIN MARATONUL

DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE.

Calatoriile astrale - Drumuri catre alte lumi

Tweet Trimite pe email Nicu Parlog | 25.07.2009 |

+ zoom Calatoriile astrale - Drumuri catre alte lumi

Galerie foto (7) Cea mai importanta intrebare pe care si-a pus-o omenirea de alungul existentei sale nu este aceea daca exista sau nu Dumnezeu. Intrebarea care fascineaza, inspaimanta si macina pe orice om indiferent de rasa credinta, varsta, nivel financiar sau intelectual este o una implacabila:-Exista ceva Dincolo? Pentru a raspunde, oamenii au cercetat din cele mai vechi timpuri lumile nevazute care ne inconjoara. Iar una dintre cele mai folosite metode a fost aceea a dedublarilor astrale.

Cea mai importanta intrebare pe care si-a pus-o omenirea de alungul existentei sale nu este aceea daca exista sau nu Dumnezeu, ci una inrudita cu aceasta. Dilema care fascineaza, inspaimanta si macina pe orice om indiferent de rasa credinta, varsta, nivel financiar sau intelect este o una implacabila: "Exista ceva Dincolo?" Pentru a cauta raspunsuri, oamenii au cercetat din cele mai vechi timpuri "lumile nevazute" care ne inconjoara. Iar una dintre cele mai folosite metode a fost aceea a dedublarilor astrale.

Omul, fiinta cu mai multe corpuri

Pentru a intelege mai bine controversatul fenomen si experientele ultime care insotesc procesul dedublarii fizice si al calatoriilor astrale, fiinta umana trebuie inteleasa in toata complexitatea ei. Daca te uiti in oglinda, te vezi cu un singur trup. Foarte adevarat, atat poate arata orice oglinda. Cand ne simtim fericiti sau tristi, resimtim totul in suflet. Cand ne rugam sau meditam, spiritul este acela care rezoneaza cu Divinul. Suntem indreptatiti, asadar, sa credem ca omul in deplinatatea lui este alcatuit din trup material, suflet si spirit? Da si nu, am putea spune. Asta pentru ca fiinta omeneasca are mai multe straturi invizibile ochiului neinitiat, nerezumandu-se triadei clasice existentiale. Inca din cele mai vechi timpuri, samanismul, spiritualitatea yoghina, daoismul, tantrismul tibetan si hindus au descris mai multe invelisuri subtile sub care salasluieste spiritul. Cunoscute in sanscrita sub numele de Kosha, acestea reprezinta cele 6 invelisuri ale lui Atman, sinele divin din conceptia vedica. Dintre cele 6, Manomaya Kosha corespunde perfect cu acea parte invizibila a omului descris la randu-i de ezoterismul occidental sub denumirea de corp astral. In ultimele secole, aceste corpuri invizibile au fost consacrate in intreaga literatura de specialitate prin denumiri specifice, unii dintre termeni fiind preluati din vechile scrieri sancrite. Avem, prin urmare, corpul eteric - denumit uneori dublura eterica a omului, corpul astral, corpul mental inferior, corpul mental superior, corpul cauzal, corpul budic si corpul atmic.

In multe religii, initiatii si maestrii spirituali din diverse cai, cad de acord asupra faptului ca trupul astral este intermediar intre trupul fizic si constiinta spirituala a fiecarui om. Potrivit acestora, corpul astral nu trebuie confundat cu sufletul decedatului care paraseste pentru totdeauna trupul lipsit de viata. Corpul astral este uneori vizibil sub forma aurei colorate in diverse nuante, aura care este vizibila doar pentru initiati sau oameni care in urma meritelor din alte vieti, s-au nascut cu Ajna, chakra mintii, sau cel de-al treilea ochi deschis. In urma acestei capacitati, anumite persoane, foarte rare ca numar, pot vedea uneori nu doar corpul astral al celorlalti omeni ci si crampeie din Universul Astral, dimensiunea imediat urmatoare celei vizibile, materiale sau terestre.

Universul astral este cel de-al doilea plan al Existentei, desupra sa fiind dimensiunea suprema, sau Planul Cauzal, de unde isi au originea fiintele divine si zeitatile. Planul astral este survolat de fiecare dintre noi, noapte de noapte, cand visam si contiinta noastra este decuplata. Ca rezultat direct, calatorim in multitudinea de lumi cuprinsa de planul astral.

Universul astral si lumile sale

Planul astral nu are nicio legatura cu astrele cunoscute sub numele de corpuri ceresti, stele, planete sau meteori. Denumirea sa, data de ezoteristii antichitatii grecesti, trimite cu gandul la sferele celeste care adapostesc multitudinea de lumi cuprinse in ele. Planul astral este prezent in apropierea fiecarei planete, inconjurand-o precum o atmosfera vie, frematatoare dar invizibila pentru orice aparat de detectie. Mai mult decat atat, planul astral este omniprezent oriunde, la serviciu, acasa, la munte, la mare, in orice tara si in orice camera. Cu ochii mintii deschisi, unii pot vedea multitudinea de spirite si entitati bune sau rele care ne inconjoara...

In epoca moderna, invataturile stravechi cu privire la investigarea "Lumilor de Dincolo" au fost intens cercetate in egala masura de catre o serie de cercetatori, initiati si oameni de stiinta. Se pare ca, in perioada Renasterii, personaje precum Paracelsus, Contele de Saint Germain sau Servetus au continuat eperimentele si cercetarile cu privire la

descoperirea unei cai de acces intre noi si realitatea invizibila. Mai aproape de zilele noastre, ezoteristi precum Franz Anton Mesmer, Elena Blavatsky, Eliphas Levi, Alice Bailey, C.W. Leadbeater sau Gurdjieff au descifrat in continuare secretele calatoriilor astrale, studiind vechi traditii, hinduse, ebraice, grecesti, islamice, rozicruciene si alchimice. Totul pentru a avea o imagine cat mai clara a planului astral si a imensitatii sale fara sfarsit. Aceasta deoarece la fel cum Universul galaxiilor si planetelor este infinit, tot asa se poate afirma si despre planul astral ca este, deopotriva, invizibil si infinit.

In linii mari, orice ezoterist crede ca planul astral este o dimensiune unde spiritualitatea atinge culmi de neinchipuit pentru lumea in care traim, dar inferioare totusi, nivelurilor indescriptibile ale spiritualitatii totale din Universul Cauzal. Subdimensiunile planului astral au o varietate incredibila, aici intalnindu-se cele mai elevate paradisuri despartite definitiv de cele mai negre iaduri. Scripturile hinduse vorbesc despre extreme incredibile, existand milioane de paradisuri in functie de nivelul de vibratie al fiintelor care le populeaza. Milioanele de lumi paradisiace se confrunta insa cu contraponderea milioanelor de infernuri, cumplitele Maharaurava, pe langa care iadul din conceptia religioasa iudeo-islamico-crestina, pare un loc absolut banal. Tot in planul astral exista asa numita Cronica Akasa, o forma de stocare a informatiilor cu toate existentele si faptele fiintelor din planul terestru si cel astral. Cunoscuta in crestinism sub numele de Cartea faptelor fiecarui om, Cronica Akasa serveste ca baza de informatii si punct de reper despre nivelul de evolutie sau involutie al fiecarui spirit.

Pasi spre cealalta lume

Mesmeristii primei jumatati a secolului al XIX-lea mentionau deseori cazuri de "clarviziune calatoare" dar intr-un sens incomplet si nelamurit. Ei rugau un subiect hipnotizat sa viziteze o alta incapere in aceeasi cladire sau o casa din alt oras, pentru a o descrie in detaliu. Odata cu crearea Societatii pentru Cercetari Metapsihice in preajma anilor 1880, a urmat o perioada de experimente febrile in cadrul carora sute de cercetatori metapsihici (multi amatori sau sarlatani printre ei), incercau sa calatoreasca prin intermediul corpului astral pentru a-si vizita rude decedate sau mari personalitati din istorie. Asa a intrat omenirea in contact cu ceea ce astazi se cunoaste a fi dedublarea astrala, momentul in care constiinta paraseste la comanda corpul fizic, pentru a calatori mai apoi prin multitudinea de "usi" care dau spre lumile planului astral.

Intr-un studiu din anul 1954 asupra proiectiei astrale, Hornell Hart, profesor de sociologie la universitatea Duke, a facut distinctia din punct de vedere stiintific, intre experientele simple de evadare accidentala sau in joaca, in afara trupului si cazurile serioase care prezentau dovezi ca persoanele in cauza au calatorit mai departe de propriul dormitor sau camera de experiment in care si-au contemplat pentru prima data trupul fizic. Insa prima relatare amanuntita referitoare la folosirea calatoriilor astrale apartine lui Robert Monroe, un om de afaceri american care a publicat in anul 1971, "Journeys Out of the Body", lucrare care si astazi este considerata de multi pasionati ai fenomenului drept un veritabil varf de lance in domeniu. Monroe a fost la inceput infricosat de calatoriile in afara corpului, dar apoi a ajuns aproape dependent de extracorporalizari. Odata, de exemplu, si-a propus sa afle ce face un angajat al sau care motivase ca era bolnav si a fost surprins sa isi vada angajatul bine sanatos, in timp ce isi cheltuia fericit banii intr-un club de streap-tease. Experientele sale au fost reluate si de Karlis Osis care a studiat indeosebi legatura intre relatarile pesoanelor cu capacitate de medium si cele expuse de persoanele initiate care cunosc pasii dedublarilor si calatoriilor astrale constiente. Orice fel de initiat provenit din orice cale spirituala autentica avertizeaza impotriva riscurilor mari la care se supune un neofit in momentul in care se lanseaza in prima sa experienta de dedublare constienta. Exista bineinteles si exceptii reprezentate de persoane care se nasc cu aceasta capacitate si carora dedublarea li se pare un act fluent si natural. In general s-a constatat ca femeile au aptitudini mai pronuntate pentru calatoriile astrale, fapt pus pe seama naturii feminine Yin, receptiva prin definitie.

In final, relatarile celor care calatoresc frecvent in afara corpului descriu cu o precizie uimitoare aceleasi etape inainte de a parasi trupul. In primul rand omul intra intr-o stare indermediara celei de somn, vis sau veghe, in care isi observa sistemul chakrelor si corpul astral de consistenta eteric-stravezie, care se ridica incepand cu regiunea picioarelor pentru a iesi prin chakrele din zona fruntii sau a crestetului capului. In momentul in care se iese din trup la propriu, se resimte o usoara senzatie de raceala concomitent cu observarea propriului corp asezat inert pe pat. Una dintre primele observatii ale celui proaspat iesit din trup este cea a asa numitului "cordon de argint" o legatura de lumina argintie care palpaie usor. Cordonul de argint este permanent legat intre ombilicul corpului astral si cel al corpului aflat in planul fizic. Daca cordonul de argint este rupt,

constiinta nu se mai poate intoarce niciodata in trup. Trup care ramane in stare de coma, spiritul nesabuitului calator astral ramanand prins "intre lumi" cum se zice popular. REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE COMBUSTIA UMANA SPONTANA, IN CADRUL UNUI NOU EPISOD DIN MARATONUL

DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE.

Combustia spontana focul launtric

Tweet Trimite pe email 26.07.2009 | + zoom Combustia spontana focul launtric

Galerie foto (4) Combustia spontana ocupa un loc privilegiat in panoplia fenomenelor stranii, data fiind pozitionarea sa pe linia subtire dintre misticism si stiinta, motiv pentru care o accepta atat entuziastii paranormalului, cat si comunitatea stiintifica. Daca explicarea acestui fenomen este simpla, cauzele care stau la baza lui continua sa lase loc speculatiilor. Oamenii de

stiinta nu au putut ignora numeroasele dovezi de combustie umana spontana acumulate de-a lungul timpului. Londra de la 114 Rezerv bilet online prin

Combustia spontana ocupa un loc privilegiat in panoplia fenomenelor stranii, data fiind pozitionarea sa pe linia subtire dintre misticism si stiinta, motiv pentru care o accepta atat entuziastii paranormalului, cat si comunitatea stiintifica. Daca explicarea acestui fenomen este simpla, cauzele care stau la baza lui continua sa lase loc speculatiilor. Oamenii de stiinta nu au putut ignora numeroasele dovezi de combustie umana spontana acumulate de-a lungul timpului. O definitie, doua perspective diferite
Ce anume diferentiaza un corp supus combustiei spontane de unul mistuit intr-un incendiu obisnuit? Unul dintre cei mai impatimiti investigatori ai fenomenulului de combustie spontana, Larry Arnold, descrie fenomenul ca fiind "procesul prin care o persoana se aprinde dintr-o data fara a intra in contact cu o sursa de foc exterioara si apoi poate fi transformata in cenusa, pe cand materialele inflamabile din apropiere, in mod paradoxal, scapa nearse aproape deloc". Dictionarul Oxford noteaza o definitie asemanatoare a combustiei interne: "fenomenul in urma caruia materia organica ia foc fara vreo cauza aparenta, in special prin intermediul caldurii generate de oxidarea rapida din interiorul organismului". O alta definitie a combustiei afirma ca aceasta consta in aprinderea unei mase fara ca ea sa fi intrat in contact cu o alta masa care arde. Chiar daca si-a gasit loc printre paginile unui dictionar reputat, combustia spontana ramane un fenomen din sfera paranormalului, insa unul pe care stiinta si-l disputa de ceva vreme cu credinta oamenilor in miraculos sau in pedeapsa divina.

O tipologie
Fenomenul are o serie de caracteristici care il diferentiaza de orice alt fel de combustie:

Arderea nu are niciodata loc fara declansator (conform teoriei candelei, o sursa de aprindere este intotdeauna prezenta in vecinatatea victimei); Corpul supus combustiei spontane prezinta, de obicei, arsuri mult mai severe; arsurile nu sunt distribuite uniform pe corp; extremitatile pot ramane neatinse, in

timp ce trunchiul este adesea complet pulverizat, oasele fiind transformate in cenusa;

80% dintre cazurile de combustie spontana au ca victime femei, dintre care majoritatea sunt fie supraponderale, fie alcoolice. Moartea survine, de regula, dupa ce victima a consumat alcool; Arderea este localizata in corp. Obiectele din jur si, deseori, hainele victimei raman neatinse de foc; Podeaua din jurul cadavrului ramane, in cele mai multe cazuri, acoperita de un lichid vascos, galben, uleios si urat mirositor; Toate cazurile s-au petrecut in spatii inchise. Victima este intotdeauna singura pentru lungi perioade de timp. Martorii din apropiere nu aud niciodata sunete, urlete de durere sau strigate de ajutor.

Stiinta sau
Circumstantele in care se petrec aceste combustii spontane sunt ele insele misterioase. Cel mai des fara martori si mai ales, fara supravietuitori. In majoritatea cazurilor, victimele erau supraponderale si aveau un viciu, fie ca e vorba de tigari, fie de alcool. Pana aici, nimic paranormal. Ceea ce nu a putut fi explicat inca de la inceput este cum poate lua foc un corp uman, brusc, fara o sursa puternica exterioara si mai ales, cum poate arde atat de repede si cu asemenea putere, insa fara a afecta lucrurile din jur? O echipa constituita in 1996 si alcatuita din experti in incendii a inceput investigarea catorva dintre cele mai recente cazuri de combustie spontana. Punctul de plecare a cercetarilor avea sa adanceasca, insa, si mai mult misterul. In crematoriile umane, desi temperaturile ating valori extrem de ridicate, oasele nu ard in intregime; de cealalta parte, combustia spontana incinereaza cu o asemenea eficienta, incat oasele sunt prefacute complet in cenusa. Stiinta a gasit o explicatie, insa argumentele nu sunt chiar imbatabile. Oamenii de stiinta incearca sa descrie producerea fenomenului prin intermediul "efectului de candela". Scenariul este urmatorul: este necesara o sursa cat de mica de caldura, spre exemplu, cea provocata de o tigara aprinsa, pentru ca focul sa arda hainele si pielea, suficient cat sa elibereze grasimea subcutanata. Aceasta va juca rolul unui combustibil, iar corpul va arde atata timp cat va fi grasime. In sustinerea acestei teorii par sa vina faptul ca in majoritatea cazurilor, membrele erau mai putin afectate, in vreme ce trunchiul era ars integral. Mai mult decat atat, unul dintre semnele care indica o combustie spontana este prezenta unei substante galbui, grase si urat mirositoare, ceea ce nu este altceva decat grasimea arsa.

In anii '80, doctorul John de Haan, de la Institutul Criminalistic din California, a avansat ipoteza potrivit careia cauza combustiei spontane ar putea fi topirea grasimii corporale. Deoarece porcii poseda tesut adipos asemanator celui uman, doctorul Haan a utilizat in experimentele sale un porc mort, pe care l-a infasurat intr-o patura si a picurat deasupra o cantitate redusa de petrol. Astfel ambalat, cadavrul a fost introdus intr-o incapere tinuta sub observatie si i s-a dat foc. Dupa cinci ore, ramasitele erau similare celor rezultate in urma combustiei umane spontane, in timp ce obiectele din camera ramasesera neatinse de flacari. Desi inovator, experimentul ignora complet conditiile in care mai multe persoane au asistat pe viu la combustii spontane. Povestile acestora contrazic teoria efectului de candela, ducand mai departe aura de mister a celor care pier arsi de teribilul foc interior.

paranormal?
Cunoscuta si semnalata de sute de ani, combustia spontana a primit si alte explicatii, dintre care una sustinea ca o persoana ar putea izbucni in flacari din pricina unor acumulari prea mari de furie sau din pricina consumului excesiv de bauturi spirtoase. Focul ar mistui pe dinauntru individul in cauza, trasformand corpul in cenusa in doar cateva minute. Toata temelia de argumente aparent solide ale acestei teorii este, insa, corodata de un detaliu uimitor: in timp ce corpul arde ca o torta, mediul din apropiere (inclusiv hainele) ramane intact! Cu alte cuvinte, corpurile izbucnesc in flacari fara vreo cauza exterioara, cand, se stie, in conditii normale, corpul uman arde greu, deoarece este alcatuit, in proportie de aproximativ 80% din apa. In scopul arderii ramasitelor umane, crematoriile folosesc cuptoare incalzite la temperaturi intr-atat de ridicate, incat daca ar fi posibil ca ele se produca cumva intr-o casa, ar arde-o din temelii si ar afecta si imprejurimile. Si cu toate acestea, chiar si in crematoriu oasele nu ard complet, asa cum se intampla in cazul misterioasei combustii spontane. Dar aceasta nu este singura nepotrivire in ceea ce priveste teoria efectului de candela. In cazurile semnalate, combustia propriu-zisa dura foarte putin, insa indeajuns incat sa mistuie trupul. Ori in crematorii, durata de ardere este de cateva ore, spre deosebire de cele cateva zeci de minute cat dureaza ciudatul fenomen. In toata istoria scrisa a combustiei interne au existat foarte putini martori. Insa si mai putini supravietuitori

Supravietuitorii
Unul dintre putinii norocosi este Jack Angel, un comis-voiajor prosper, care in 1974 s-a trezit in camera sa de hotel cu arsuri serioase. La spital, medicii au avut surpriza sa descopere arsuri interne grave, insa fara ca pacientul sa fi fost afectat de vreo sursa externa. Intr-un alt caz, persoana in cauza a realizat ca arde efectiv pe dinauntru, ceea ce, probabil, i-a salvat viata. Profesorul de matematica din cadrul universitatii Nashville a vazut cum ii tasneste din picior o flacara albastra si stralucitoare pe care a reusit sa o opreasca cu palmele, un gest disperat de a stinge focul care izvora din... interior. Desi pana in prezent s-au semnalat zeci de cazuri, putini dintre cei care au trecut printr-o asemenea experienta au supravietuit pentru a furniza detalii menite sa ofere noi indicii asupra acestei enigme numita combustia interna. REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE CELE MAI TERIFIANTE FENOMENE PARANORMALE PETRECUTE IN ULTIMII ANI, IN CADRUL UNUI NOU EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE

PARANORMALE.

Topul fenomenelor paranormale din ultimul an

Tweet Trimite pe email Marc Ulieriu | 27.07.2009 |

+ zoom Topul fenomenelor paranormale din ultimul an

Galerie foto (11) De multe ori, atunci cand vorbim despre paranormal, avem in minte povesti si legende petrecute candva, demult fantome, vampiri, calatori astrali sau spirite neodihnite, toate au un iz romantic, oniric si sinistru care, parca, nu prea mai are nicio legatura cu prezentul supertehnologizat in care traim. Citeam intr-o carte despre istoria magiei ca becul lui Edison a omorat mai multe vrajitoare decat au facut-o toate rugurile Inchizitiei la un loc. Cu toate acestea, grupul celor care cred in fenomene inexplicabile se incapataneaza sa ne prezinte dovezi (mai mult sau mai putin credibie) cum ca exista o lume suprasensibila foarte vie, ale carei manifestari nu au incetat nicicand. Mai jos, va invitam sa descoperiti panoplia celor mai spectaculoase fenomene paranormale care au avut loc in ultimul an de zile.

De multe ori, atunci cand vorbim despre paranormal, avem in minte povesti si legende petrecute candva, demult - fantome, vampiri, calatori astrali sau spirite neodihnite, toate au un iz romantic, oniric si sinistru care, parca, nu prea mai are nicio legatura cu prezentul supertehnologizat in care traim. Citeam intr-o carte despre istoria magiei ca becul lui Edison a "omorat" mai multe vrajitoare decat au

facut-o toate rugurile Inchizitiei la un loc. Cu toate acestea, grupul celor care cred in fenomene inexplicabile se incapataneaza sa ne prezinte dovezi (mai mult sau mai putin credibie) cum ca exista o lume suprasensibila foarte vie, ale carei manifestari nu au incetat nicicand. Mai jos, va invitam sa descoperiti panoplia celor mai spectaculoase fenomene paranormale care au avut loc in ultimul an de zile. Cele mai noi povesti cu fantome
Fotografiile care au surprins fantome au fost dintotdeuna foarte greu de realizat (majoritatea au fost facute din intamplare, fara macar ca fotograful sa aiba habar ce pozeaza) si extrem de rare; prin urmare, asaltul de astfel de imagini din 2008-2009 ar trebui privit cu un ochi sceptic, mai ales acum, cand falsurile foto sunt atat de usor de fabricat. Cu toate acestea, in atentia pasionatilor fenomenelor paranormale au intrat cateva fotografii cu fantome spectaculoase care au facut repede inconjurul Pamantului, gratie tabloidelor, site-urilor de entuziasti si jurnalelor de stiri. Cea mai buna dintre acestea ar putea fi fantoma de la ferma Tewin Bury din Herthfordshire, Marea Britanie.

Fotografia a fost realizata la inceputul lui noiembrie 2008 de Neil Sandbach, un designer care venise aici pentru a amenaja si pregati domeniul pentru o nunta. Sandbach a

observat ciudata figura translucida de abia ajuns acasa, cand a descarcat cardul aparatului foto digital pe laptop, insa desi a fost intrigat, intrucat se afla singur la ferma cand a realizat fotografia, nu a spus nimanui nimic despre aceasta poveste. Apoi, cu doar cateva zile inainte de nunta, cuplul care urma sa se casatoreasca, fara a sti de bizara poza, l-a intrebat pe designer daca in timpul amenajarilor nu observase nimic bizar la ferma, insistand ca ei au vazut in numeroase ocazii spectrul unui baietel imbracat in haine de noapte. Cel care aparea in fotografia lui Sandbach

Urmatoarea fotografie cu fantome care a pus pe jar imaginatia entuziastilor vine din Romania! A fost realizata de o femeie de 33 de ani, Victoria Iovan, la hotelul Decebal din Baile Herculane si prezinta fantoma unei femei inalte invesmantata in alb. Hotelul Decebal are 150 de ani si se crede, conform legendelor localnicilor, ca in fundatia sa ar fi ascunse numeroase comori dacice si romane. Hotelul a fost inchis vreme de cinci ani pentru renovari, perioada in care o serie de indivizi au incercat sa faca sapaturi pentru a descoperi fabuloasele comori antice. Fantoma - care, dupa unii, ar fi a unui preot dac - a aparut pentru a proteja presupusa comoara si a alunga jefuitorii. Cert este ca la vremea cu pricina - decembrie, 2008 - povestea fantomei a facut turul ziarelor si televiziunilor romanesti.

In sfarsit, o ultima fotografie cu fantome care merita mentionata este cea realizata de profesorul Keiron Brown in cripta castelului Oxford din Marea Britanie. Inca de cand a fost construit, din 1071, au existat numeroase relatari despre activitatile paranormale care au avut loc aici. Un caz celebru este cel al criminalei Mary Blandy, care a fost spanzurata in castel in 1752, iar de atunci fantoma ei este o prezenta constanta a domeniului. In 1970, un grup de puscariasi care erau inchisi in beciurile castelului, s-au plans ca nu pot dormi si ca sunt ingroziti de fenomenele de poltergeist care au loc aici; acestea incetand numai dupa ce un grup de preoti a tinut o slujba de exorcizare. Nu in ultimul rand, cativa membri ai echipei de filmare a peliculei The Italian Job (2003, Jaf in stil italian, tradus la noi) care s-a filmat si aici au auzit sunete ciudate si tipete dinspre beciurile castelului, incuiate de decenii. Pentru a pune capat tuturor acestor speculatii, custozii castelului au organizat Oxford Castle Unlocked, un eveniment in cadrul caruia au invitat vanatori de fantome alesi pe spranceana, sceptici si observatori carora le-au dat acces liber peste tot si i-au provocat sa descopere un fenomen paranormal. Nimeni nu s-a intors cu nimic remarcabil, cu exceptia profesorului Keiron Brown, care a realizat in cripta fotografia de mai jos.

Poltergeist si case bantuite

Casele bantuite, un "clasic" al povestilor cu fenomene paranormale au avut un adevarat regal in ultimul an de zile. Cel mai important caz este acela al omului de afaceri Anwar Rashid care a fost atat de tare infricosat de spirite incat si-a abandonat luxosul domeniu pe care il detine langa Nottingham, in Marea Britanie. Parapsihologii si cei care au investigat mosia lui Rashid au numit-o "cel mai activ" loc pe care l-au intalnit vreodata. Rashid, care traia aici intr-o vila enorma impreuna cu sotia sa, patru copii, fratele si parintii sai, marturiseste infricosat ca locul a fost pur si simplu infestat de spirite diabolice. Desi domeniul este estimat la nu mai putin de 3,4 milioane de lire sterline, omul de afaceri a fost nevoit sa-l abandoneze si este atat de ingrozit de ceea ce a patit aici incat nici macar nu se gandeste sa-l vanda, pentru a nu arunca napasta asupra altor oameni nevinovati. Lee Roberts, expertul britanic in fenomene paranormale care a cercetat sute de astfel de cazuri (demascand numeroase falsuri) si a condus echipa ce a investigat locul dupa ce omul de afaceri a fugit, a declarat ca acesta este singurul loc in care i-a fost cu adevarat frica, chiar si in timpul zilei. Zgomote ciudate, tipete, usi trantite, ferestre sparte, cutremuraturi - intregul arsenal poltergeist a fost dezlantuit cu furie asupra domeniului musulmanului.

Alt caz spectaculos de poltergeist care se petrece in ultima vreme este acela al criminalului in serie Ted Bundy, care a fost executat pe 24 ianuarie 1989, dupa ce a omorat peste 30 de femei. Spiritul lui Bundy s-ar fi intors pentru a teroriza gardienii si detinutii la inchisoarea de stat din Florida, SUA, acolo unde criminalul si-a petrecut dupa gratii ultimii 11 ani de viata si unde a primit si pedeapsa capitala, pe scaunul electric. Bundy a marturisit detaliat cum a omorat 30 de femei, iar dupa ce a fost condamnat la moarte, a tot incercat sa-si prelungeasca viata, promitandu-le politistilor si procurorilor ca va mai recunoaste si alte crime si va indica unde sunt ingropate cadavrele. Acestia, insa, au refuzat sa-i mai acorde timp si l-au executat, astfel incat nici pana astazi nu se cunoaste exact numarul crimelor comise de Bundy - desi criminalistii americani care s-au ocupat de caz estimeaza ca acestea nu ar fi mai mult la 35, exista si voci care spun ca Bundy ar fi facut 100 de victime. Astazi, se pare ca in celula in care a fost inchis psihopatul, pe holurile inchisorii si in camera in care se afla scaunul electric, au loc numeroase fenomene poltergeist - zgomote bizare, soapte, ciocanituri in pereti. Sau cel putin asa declara o parte a detinutilor si cativa gardieni.

Bigfoot si fratii sai monstruosi

Cea mai cunoscuta poveste cu Bigfoot din ultimii ani vine din Statele Unite si s-a petrecut in padurile din nordul statului Georgia, unde doi politisti au afirmat ca au descoperit cadavrul unui monstru paros intr-un frigider abandonat pe albia unui rau. La momentul respectiv, in august 2008, si site-ul nostru a preluat stirea cu pricina mass media de peste ocean, de la tabloide la ziare si posturi de televiziune cat se poate de credibile vuia cu acest subiect, cadavrul descompus al unui Bigfoot fiind, totusi, o chestie pe care nu o intalnesti pe toate drumurile. In zona, existau numeroase legende despre o creatura semi-inteligenta, un primat mai mare decat orice gorila de munte; de asemenea, cativa vanatori si cautatori de urme indieni afirmasera ca au descoperit urme ciudate in padure din nefericire, in cele din urma, povestea s-a dovedit un fals, Bigfoot fiind "confectionat" dintr-un costum de carnaval, mate de porc, muschi de cerb si alte resturi de animale.

Cu toate acestea, relatari despre Ts'emekwes sau Sasquatch, cum mai este denumit monstrul de catre amerindieni, au continuat cu aceeasi consecventa, oamenii marturisind ca l-au vazut pe parosul cu picior mare pe Muntele Cheam din British Columbia, la nordvest de Ontario, pe autostrada 101 din California sau pe Lacul Skiff, la granita cu Canda asta numai in America de Nord. Varianta montaniarda a lui Bigfoot, celebrul om al zapezilor Yeti a fost, din nou, semnalat in Nepal: in urma cu fix un an, o echipa de specialisti analiza mostre de par, iar in octombrie 2008, o echipa japoneza de antropologi si zoologi a descoperit, in cadrul unei expeditii nepaleze, urmele lui Yeti pe muntele Dhaulagiri IV. Anul trecut s-au implinit 75 de ani de cand la fel de celebrul monstru din Loch Ness a fost fotografiat pentru prima data, eveniment ce s-ar fi petrecut la 12 noiembrie 1933. De atunci, peste 1.000 de indivizi pretind ca ar fi vazut dihania acvatica. Ultima oara aceasta s-ar fi aratat in aprilie si se pare ca a fost filmata de un britanic, David Garside care se afla aici in vacanta impreuna cu fiul sau. Dupa cum veti vedea, este greu de spus ce se afla exact pe film (clipul a fost filmat cu un telefon mobil), dar e clar ca e ceva. In alta ordine de idei, varul lui Loch Ness de peste ocean, Ogopogo (sau Naitaka, Demonul Lacului cum i se spune in limba salish a pieilor rosii), monstrul care ar fi tartotul lacului Okanagan din British Columbia, Canada, a fost vazut de 8 ori in acest an, iar Storsjoe - tot un monstru de lac, suedez, care-si face veacul in Stockholm - ar fi fost fotografiat vara trecuta.

Oamenii de stiinta si fenomenele psi

Cu o larga majoritate, in ultima vreme, cele mai multe stiri de top privind perceptia extrasenzoriala, telepatia, telechinezia si psihokinezia au avut ca subiect principal

diversele cercetari care se realizeaza in aceste domenii, semn ca, dintre toate fenomenele paranormale, acestea sunt privite cu cea mai mare seriozitate de catre oameni de stiinta, cercetatori si autoritati. Unul dintre cele mai concludente exemple in acest sens s-a petrecut chiar in urma cu cateva luni: o bursa de cercetare in valoare de 4 milioane de dolari, pusa la bataie de U.S. Army, a fost castigata de Universitatea din California pentru tema de studiu "telepatia sintetica asistata de calculator". In cazul telepatiei, in scurta vreme, folosirea termenului paranormal va fi cu totul improprie, intrucat fenomenul se pare ca este explicabil din punct de vedere stiintific, in cele mai mici amanunte ale sale. Telepatia asistata de calculator presupune dezvoltarea unei interfete creier-computer, care sa se foloseasca de tehnologia electroencefalografica (EEG) pentru a ajuta doi sau mai multi oameni sa comunice prin puterea gandurilor. De exemplu, un soldat gandeste un mesaj spre superiorul sau; computerul primeste semnalele EEG pe care creierul oricarui om le emite cand ne gandim la ceva, le traduce si le retransmite sub forma de unde cerebrale spre creierul receptorului.

Deja exista tehnologii prin care diverse instrumente pot fi manipulate cu puterea gandului (de exemplu, un scaun cu rotile, despre care am scris recent). De aici si pana la a realiza o interfata de comunicare om-masina-om, mai este doar un singur pas, iar cand aceasta va fi facut, poate ca celor mai multi dintre noi nu ne va mai fi atat de dificil sa credem ca din ecuatia de mai sus "masina" poate disparea si ca exista oameni cu inzestrari speciale care pot citi gandurile altora sau isi pot transmite propriile ganduri, fara a mai avea nevoie de un alt dispozitiv, in afara de propriul creier.

Alt exemplu ca fenomenele psi sunt privite cu cea mai mare seriozitate de cercetatori este acela unui amplu articol stiintific din Journal of Scientific Exploration, o publicatie academica, realizata de cercetatori pentru cercetatori, care exploreaza ipoteza ca perceptia extrasenzoriala ar interfera cu campul geomagnetic, influentand activitatea acestuia (pentru pasionati, textul integral al lucrarii se gaseste aici).

Rubrica de Paradiverse
In ceea ce priveste predictiile si previziunile, Profetul Yahweh, un autoproclamat vizionar din Statele Unite care a facut ceva valva in ultima vreme, predica vara trecuta ca pe 31 octombrie o imensa nava extraterestra va intra pe orbita Terrei (eveniment care, evident, nu a avut loc), in vreme ce clarvazatorul Ed Dames a declarat ca eforturile autoritatilor de a descoperi epava avionului si cadavrul lui Steve Fossett (un aviator amator care s-a prabusit anul trecut) in Nevada sunt inutile, intrucat Fossett a murit in muntii Sierra Nevada din California (ceea ce, in cele din urma, s-a confirmat). Jose Gabriel Funes, astronomul sef de la Vatican, soca mass media anul trecut cand declara ca credinta in extraterestri nu contravine cu aceea in Dumnezeu, mesajul implicit fiind acela ca Biserica Catolica accepta oficial existenta altor creaturi inteligente in Univers. In urma unor cercetari parapsihologice asupra carora nu a oferit prea multe detalii, doctorul Walter Semkiw declara ca Barack Obama este reincarnarea lui Lyman Trumbull, senatorul Democrat de Illinois care a fost principalul autor al celui de-al 13lea Amendament (document prin care, la 6 decembrie 1865, se abolea sclavia pe teritoriul Statelor Unite). Tot in ultima vreme, un grup de cercetatori de Universitatea din Southampton anunta deschiderea proiectului AWARE (acronim de la AWAreness during Resuscitation), cel mai amplu stiu intreprins asupra experientelor de dinaintea mortii, iar un grup de psihiatri americani de la New York Medical College au marturisit ca au fost martorii unui caz autentic de posesiune demonica - o femeie care levita si vorbea limbi straine; incapabili sa o trateze, au apelat la doi preoti care au exorcizat demonii cu succes. In mod cert, o parte a cazurilor din acest top prezinta un grad mai mult decat discutabil de veridicitate, in vreme ce altele au sanse foarte mari de a fi autentice. Cu toate acestea, cred ca am castigat provocarea pe care v-am lansat-o la inceputul acestui material. Fenomenele paranormale nu fac parte dintr-un cerc existential incastrat exclusiv in trecut. Ele joaca un rol activ in viata a numerosi oameni si vor continua sa existe, chiar si in epoca digitalizarii, atata vreme cat nu le respringem aprioric, ci le cercetam minutios, incercand sa afla adevarul REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE VOODOO, IN CADRUL UNUI NOU EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE

PARANORMALE.

Black & White Voodoo

Tweet Trimite pe email Marc Ulieriu | 28.07.2009 | + zoom Black & White Voodoo

Galerie foto (9) Este putin dupa miezul noptii. Flacarile a mii de torte infipte in nisipul de pe plaja se topesc in bezna, tobele bat intr-un crescendo dement, iar hungan Papa si mambo Maman (Marele Preot si Marea Preoteasa) rostesc rugaciuni, vraji si binecuvantari intr-o limba de mult apusa. Londra de la 114 Rezerv bilet online prin

Este putin dupa miezul noptii. Flacarile a mii de torte infipte in nisipul de pe plaja se topesc in bezna, tobele bat intr-un crescendo dement, iar hungan Papa si mambo Maman (Marele Preot si Marea

Preoteasa) rostesc rugaciuni, vraji si binecuvantari intr-o limba de mult apusa.

Sute de negri si de creoli dantuiesc din ce in ce mai repede, urmand ritmul innebunitor al tobelor, si-l invoca pe Flimani Koku, un stravechi zeu protector african. Dupa trei ore de dans neintrerupt, aproape toti au ajuns intr-o stare vecina cu extazul mistic; in aceasta seara, aleasa este Ifeoma, o virgina de 16 ani, care participa la Festivalul Kokuzahn

pentru prima oara. Cei de fata observa semnele si fac cerc in jurul ei. Cu ochii bulbucati, cu spume albe la gura si cu sange fierbinte pe picioare, Ifeoma (Frumoasa, intr-un dialect nigerian) danseaza mai infocat decat toti, dupa care, brusc, se prabuseste in genunchi. Se face liniste. Dupa un timp, trupul fecioarei se ridica tremurand. Este posedat pe deplin de Koku. Zeul le vorbeste credinciosilor prin gura ei despre lumea de apoi, le dezvaluie mistere ingropate in negura timpurilor, face profetii si miracole. Apoi, intr-un act suprem de iubire, Koku se impreuneaza cu toti participantii la ceremonie.

Misterul fuziunii
In 1697, spaniolii au cedat vestul insulei Hispaniola (descoperita de Columb la 5 decembrie 1492) Coroanei franceze, iar noua colonie, botezata Saint Dominique, a devenit in scurta vreme cea mai bogata din lume. Intre 1697 si 1791, se estimeaza ca aici au fost adusi cu forta intre 500.000 si 1.000.000 de sclavi negri. Tratamentul inuman (dincolo de privarea de libertate, de infometare si de tortura) la care au fost supusi acestia a avut drept scop impiedicarea formarii unei comunitati africane puternice, care ar fi amenintat stabilitatea, organizarea si profiturile coloniei. In mod ironic, insa, in mizeria sclaviei, diferitele grupuri etnice africane s-au unit prin singura forma de libertate care le mai ramasese: cea interioara, spirituala. Astfel s-a nascut cel mai puternic si mai exotic sincretism din lume voodoo.

Procesul prin care zeci de ritualuri si credinte africane diferite, alaturi de elemente crestine, au fost amalgamate si apoi sintetizate intr-o noua si unica religie este singular in istorie si ramane un mister. Nimeni nu a tinut o evidenta a devenirii spirituale prin care au trecut sclavii africani. Cert este doar ca, la inceputul secolului al XVII-lea, toti negrii din Saint Dominique erau practicanti voodoo. Multi istorici considera ca voodoo a fost si nucleul in jurul caruia s-a cristalizat miscarea de eliberare a sclavilor, care a culminat, dupa numeroase acte de revolta inabusite in sange de catre francezi, cu proclamarea independentei (1804) si cu formarea Republicii Haiti, in sudul insulei.

Esenta neagra
Practicantii voodoo cred ca Universul este un intreg, o matrice cauzala in care nici un eveniment, nici o manifestare nu sunt intamplatoare, pentru ca pana si cel mai mic lucru, pana si cea mai neinsemnata fiinta le afecteaza pe toate celelalte si fiecare individ este o oglinda a celorlalti. De aceea, voodoo, asemenea budismului, manifesta un respect deosebit pentru toate formele de viata. Zeitatea suprema voodoo este numita astazi, de catre credinciosi, Bon Dieu, dar in unele ritualuri inca i se mai spune pe numele stravechi Olorun sau Mawu (care se talmaceste prin Sarpele).

Etern, imuabil si incognoscibil, Olorun i-a incredintat Facerea Lumii fratelui sau mai mic, zeul Obatala, iar acesta din urma a hotarat sa stapaneasca singur Creatia. Din cauza trufiei sale, lumea a iesit stramba si nedreapta. Pentru a indrepta raul produs de Obatala, Bon Dieu i-a trimis in lume pe Loa (Lwa sau Misterele), ingeri sau spirite calauzitoare. De altfel, termenul voodoo provine dintr-un stravechi cuvant african, vodun, si inseamna Spirit, intreaga aceasta religie bazandu-se pe spirite singurele forme de manifestare ale Dumnezeului Bun in lumea nedreapta, cruda si rea.

In timpul ceremoniilor, asemenea zeilor, Loa pot poseda trupurile participantilor, invatandu-i calea spre nemurire, spre Dumnezeu. Insa Loa se exprima si prin fenomene naturale, lucruri si fiinte, motiv pentru care numeroase amulete si obiecte ritualice, alaturi de sacrificiile de animale, detin un rol central in slujbele voodoo.

Everything is Voodoo!
Astazi, numarul practicantilor voodoo se ridica la peste 60 de milioane. Credinta in spirite este una practica, jucand un rol important in familie si in comunitate. Dupa o vreme, stramosii devin parte a lumii spiritelor si se intorc sub forma de Loa, pentru a-i invata pe tineri istoria si traditiile voodoo. Practicantii apeleaza la preoti aproape zilnic, pentru a primi sfat si consultanta spirituala. Iar hungan Papa sau mambo Maman afla raspunsul la problemele credinciosilor in timpul ceremoniilor, cand sunt posedati de Loa. Astazi, in Haiti, este o practica obisnuita ca in spitale, in timpul operatiilor, medicii sa fie dublati de vraci sau de preoti. De asemenea, in orice satuc si orasel din fosta colonie exista institutii de indepartat blesteme, de cerut noroc, fericire si viata lunga, in cadrul carora oficiaza hungani si mambo. Dupa secole de persecutii din partea colonistilor si a dictatorilor de tot felul, voodoo si-a gasit, in cele din urma, linistea.

Magie alba vs. magie neagra

Majoritatea vrajilor voodoo sunt vraji de insanatosire, de binefacere, de dragoste sau de purificare. Actul posesiunii voodoo este asemanator unei posesiuni mistice, in care initiatul este luat la Sfantul Duh si devine vehicul al lui Dumnezeu. Cu toate

acestea, voodoo este asociat de catre multi cu promiscuitatea, cu diavolul si cu magia neagra. Cum s-a ajuns aici? In primul rand, voodoo a fost persecutat aspru si chiar interzis de catre colonistii francezi; de aceea, incepand cu anul 1700, ceremoniile au capatat un caracter secret si au fost performate exclusiv la ore mici din noapte. In plus, negrii nu erau considerati fiinte umane, iar religia lor ciudata nu putea fi in ochii catolicilor decat o manifestare a satanei. Se spune ca insasi Revolutia Haitiana a inceput in timpul unui ceremonial voodoo, Bwa Kayiman, desfasurat pe 14 august 1791. Atunci, un spirit calauzitor pe nume Ezili Dantor (echivalent al Madonei Negre) a posedat-o pe Marea Preoteasa si a cerut tuturor participantilor la ceremonial sa lupte pana la moarte pentru libertatea lor. Prin urmare, este poate scuzabila demonizarea voodoo facuta de catre francezi. In al doilea rand, exista si un voodoo negru desi trebuie mentionat ca ponderea acestuia in raport cu voodoo-ul alb este cam aceeasi cu a satanistilor in raport cu crestinii. Se spune ca, in timpul ceremonialurilor, unii preoti s-au lasat sedusi si posedati de catre zeul rau, Obatala. Acestia au dobandit puteri sporite, dar malefice, pe care le puteau exercita asupra creatiei lui Obatala, adica asupra lumii intregi. Ei au devenit caplata sau bokor, adepti ai voodoo-ului stang, adica ai spiritului rau. Bokorii au inventat celebra papusa voodoo si tot ei, se spune, au performat si cunoscutele reinvieri zombie.

Religia tuturor sfintilor

Panteonul voodoo reflecta pe deplin istoria acestei credinte. Mixtura etnica si culturala din care s-a nascut voodoo a facut ca diversi zei, divinitati si Loa de pe tot cuprinsul

Africii sa se regaseasca in ceremoniile voodoo alaturi de Iisus Hristos, de Fecioara Maria, de alti cativa sfinti crestini (numiti petros), de Moise si de regele David. De altfel, o vorba de duh locala spune ca Haitienii sunt 80% catolici si 100% voodoo. Dintre Loa si zeitatile africane preluate de voodoo, cele mai vechi (9.000-10.000 de ani) si mai puternice sunt:

Agwe, spiritul marilor; Aida Wedo, spiritul curcubeelor; Ayza, cel mai puternic spirit calauzitor (echivalent al arhanghelilor); Baron Samedi, zeul mortii si al mormintelor; Erinle, zeul padurilor; Ezili Dantor (sau Erzulie), zeita iubirii, cea despre care se spune ca a declansat revolutia haitiana; Flimani Koku (sau Ogu), fost zeu al razboiului, devenit zeul pacii; Oko (nevasta lui Koku), zeita agriculturii; Ogou Balanjo, zeul tamaduirii; Baka, zeu rau, mana dreapta a lui Obatala.

Facts

Astazi, voodoo este recunoscut ca religie in America Centrala si de Sud (Haiti, Porto Rico, Republica Dominicana, Brazilia) si in Africa (Togo, Benin, Ghana, Africa de Sud). Se estimeaza ca numai in vestul Africii ar exista peste 30.000.000 de practicanti nedeclarati, regimurile totalitare africane interzicand cu desavarsire voodoo. Desi poarta aceeasi denumire ca si cel haitian, voodoo-ul african este sensibil diferit de acesta, fiind mult mai arhaic si animist. Iconografia africana s-a nascut din cu totul alte simboluri decat cele crestine sau iudaice. Si, desi crucea lui Iisus sau steaua lui David au fost integrate in voodoo, simbolul lui Dumnezeu (Sarpele) si cel al spiritelor calauzitoare (Capul de Mort) au produs in randul catolicilor asocieri gresite. Voodoo este o religie extrem de liberala - nu interzice homosexualitatea, avortul sau drogurile. Astazi, majoritatea participantilor la ceremonii fumeaza marijuana, distribuita cu generozitate de Marea Preoteasa.

REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE PREMONITIE, IN CADRUL UNUI NOU EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA

FENOMENELE PARANORMALE.

Precognitia - priviri aruncate in viitor

Tweet Trimite pe email 29.07.2009 | + zoom Precognitia - priviri aruncate in viitor

Galerie foto (8) Un simt misterios te avertizeaza ca, in viitor, s-ar putea intampla ceva de obicei, ceva neplacut. Uneori presimtirile inseala dar, alteori, se poate intampla ca realitatea sa se potriveasca in chip tulburator cu presentimentele. Premonitiile raman un domeniu straniu, un abis mult cercetat, dar prea putin cunoscut. Iar exemplele ilustre ale unor prevestiri care s-au implinit, adesea in chip tragic sporesc misterul acestui fenomen.

Un simt misterios te avertizeaza ca, in viitor, s-ar putea intampla ceva - de obicei, ceva neplacut. Uneori, presimtirile inseala dar, alteori, se poate intampla ca realitatea sa se potriveasca in chip tulburator cu presentimentele. Premonitiile raman un domeniu straniu, un abis mult cercetat, dar prea putin cunoscut. Iar exemplele

ilustre - ale unor prevestiri care s-au implinit, adesea in chip tragic sporesc misterul acestui fenomen. Samani, mediumi, Bismarck si Napoleon
Parapsihologii folosesc mai degraba termenul de precognitie, pentru a desemna perceptiile metapsihice care se leaga de un eveniment viitor. Diversi autori vorbesc despre felurite viziuni precognitive: cele au loc in stare de transa - lucru intalnit in relatari despre activitatea unor vraci, samani sau, mai nou, mediumi; visele prevestitoare - despre care relatarile abunda; presentimente, situatie cand prevestirea este resimtita sub forma unei emotii, sau lucruri pe care cei inzestrati cu capacitati precognitive "le vad", pur si simplu, in stare de veghe, in contexte dintre cele mai obisnuite. Deseori, aceste intrezariri ale realitatii viitoare sunt simtite ca niste avertismente, ele vestind aparitia unor situatii neplacute, a ceva rau. O linie prea putin clara desparte precognitia - aflarea unor intamplari viitoare fara a fi avut nici un fel de indiciu in privinta lor - de previziunile care pot fi doar rodul unei adanci cunoasteri a realitatii, pe baza careia se poate deduce, in mod logic, evolutia unor fenomene in viitor.

Otto von Bismarck (desen, sus), cancelarul Germaniei, a afirmat la un moment dat, in 1898, ca daca va mai fi vreun razboi in Europa, acesta va fi starnit de cine stie ce trasnaie petrecuta in Balcani. Si asa a fost - Primul Razboi Mondial a fost declansat de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, la Sarajevo, de catre un nationalist fanatic sarb, in 1914 - dar sa fi fost vorba aici chiar de precognitie? Bismarck, care se aflase ani de zile in mijlocul evenimentelor politice si militare ale continentului, care tinuse in mana sa itele incurcate ale politicii europene timp de peste trei decenii, cunostea atat de amanuntit situatia din Europa, intelegea atat de bine complicatele ei mecanisme, incat ar fi putut anticipa evolutia situatiei, fara ca predictia sa sa implice vreun element paranormal.

Daca presentimentele par destul de obisnuite - le-am avut cu totii, in clipe in care, sub presiunea unor situatii stresante, ne copleseau emotiile si ne gandeam la tot ce poate fi mai rau - in schimb, visele prevestitoare au o nota mai dramatica, au fost mult mai bine studiate si fac chiar si azi obiectul unui mare interes si al unor cercetari ample. Visele premonitorii sunt un fenomen care i-a impresionat intotdeauna pe oameni, desi istoria anecdotica a retinut doar situatiile in care prevestirea s-a adeverit , nu si pe cele - probabil mult mai multe - cand un vis urat, ce parea sa anunte ceva rau, nu a fost urmat de nimic neplacut intamplat in realitate. Chiar si cazurile ilustre de vise "confirmate" pot fi puse la indoiala de sceptici, de vreme ce ni s-au transmis prin multe generatii si e posibil ca relatarile sa fi fost mult "inflorite".

Despre Abraham Lincoln se spune ca a avut un vis in care a vazut, la Casa Alba, oameni jelind, iar cand a intrebat (tot in vis) cine murise, i s-a raspuns: presedintele. Cateva zile mai tarziu, a fost asasinat. Napoleon ar fi avut, se zice, in ajunul bataliei de la Waterloo (1815), un vis urat de tot, in care o pisica neagra, dupa ce daduse tarcoale ambelor tabere, s-a asezat, in cele din urma, in fata armatei napoleoniene.

Totusi, acest domeniu starneste in continuare un mare interes si inspira aparitia multor lucrari dedicate incitantului fenomen. O carte publicata in 1985 de Brian Inglis, un cunoscut jurnalist britanic pasionat de paranormal, carte care a fost tradusa si in limba romana si a aparut la noi in 1993, sub titlul PARANORMALUL - o enciclopedie a fenomenelor psihice, aduna, in capitolul dedicat precognitiei, un mare numar de exemple; autorul descrie vise si previziuni apartinand mai multor personalitati, din diferite epoci istorice, cu abundenta de informatii si cu multa convingere, ceea ce le confera o puternica aparenta de veridicitate.

"Viitorul si trecutul / Sunt a filei doua fete / Vede-n capat inceputul / Cine stie sa le-nvete" (Mihai Eminescu, Glossa)
Evident, cei care nu se multumeau cu explicatia "visele sunt trimise de zei" (sau de Dumnezeu) au incercat sa gasesca justificari mai stiintifice ciudatului fenomen al viselor prevestitoare. O lucrare clasica este An Experiment with Time, publicata de inginerul britanic J. W. Dunne (foto, jos) in 1927. Intrigat de propriile vise premonitorii care pareau sa-l avertizeze in privinta unor evenimente care dupa spusele sale, s-au confirmat adesea, el s-a aplecat asupra fenomenulu, incercand sa descopere o explicatie. Teoria sa este si azi de mare interes si a inspirat numerosi alti cercetatori, dar si artisti.

El sustine ca timpul este etern prezent, ca trecutul, prezentul si viitorul se petrec toate deodata. E o idee dificil de explicat si inca si mai dificil de inteles; sa recurgem si noi la analogia clasica, aceea care aseamana timpul cu o carte. A trai prezentul, a percepe prezentul este ca si cum ai citi o anumita pagina din carte. Omul care "citeste" pagina prezentului este constient numai de ea in acel moment, dar celelate pagini ale cartii, trecutul si viitorul, exista si ele in acelasi timp cu pagina citita si, daca am putea citi toate paginile cartii simultan, toata cartea deodata, am intelege ce inseamna sa traiesti simultan prezentul, trecutul si viitorul.

Dunne sustine ca, in stare de veghe, omul "simte" timpul doar liniar - ca pe o curgere in linie dreapta, dinspre trecut spre viitor; in schimb, in somn, creierul functioneaza altfel si devine capabil sa interpreteze timpul in acest mod "simultan". Constiinta devine libera sa rataceasca prin prezent, trecut si viitor, care (sa nu uitam) exista toate in acelasi timp. In lumina acestei teorii, devenim astfel capabili sa avem acele vise precognitive - constiinta nimereste peste o intamplare oarecare din viitor si creierul o experimenteaza in modul sau propriu, transformand perceptia intr-un vis mai mult sau mai putin explicit, in care ceea ce se intampla poate fi vazut oarecum "ca in realitate" (ca in visul lui Lincoln) sau poate fi exprimat intr-o forma simbolica (precum in visul lui Napoleon).

Premonitia in viziunea (sic!) scepticilor

Pentru orice fenomen categorisit drept paranormal, exista doua perspective: cea din care judeca aceia care cred in aceste fenomene se opune celei din care privesc pozitivistii sceptici, care refuza explicatiile oculte si incearca sa explice orice fenomen, indiferent cat de misterios ar parea el altora, prin prisma unei gandiri stiintifice, cautand explicatii "firesti", bazate pe ceea ce se cunoaste pana acum in fizica, biologie, psihologie Ce spun, asadar, despre premonitii, precognitii, presentimente, vise prevestitoare & co., adeptii scepticismului stiintific? In general, parerea lor este ca, daca nu e vorba despre frauda, atunci avem de-a face cu interpretari gresite ale unor fenomene sau/si despre particularitati ale psihicului uman care influenteaza intepretarea obiectiva a faptelor. Memoria umana ar avea in mod natural tendinta de a retine mai degraba coincidentele; toti suntem impresionati de coincidente, de confirmarea pe care realitatea o aduce unui vis sau unui presentiment, dar toti uitam si nu mai punem la socoteala nenumaratele ocazii in care premonitiile nu s-au

confirmat. Cu alte cuvinte, luam in calcul "reusitele" si nu "esecurile". Daca am visat ceva care ni s-a parut "semn rau", iar a doua zi chiar se intampla ceva rau, asociem intamplarea cu visul si zicem: "Vezi? Stiam eu ca o se intample ceva rau, fiindca azi-noapte am visat cutare chestie." Dar daca nu se intampla nimic? Si ce sa mai zicem despre cosmarurile care au drept cauza ceva gata intamplat evenimente traumatizante din trecut, poate unele de care nici nu suntem constienti, intamplari pe care mintea noastra le-a inchis undeva adanc, in subconstient, incercand sa scape de teroarea lor? Daca ne imaginam ca aceste vise se refera la intamplari viitoare, ne inselam, le-am intepretat gresit.

Visele premonitorii sub lupa cercetatorilor

Premonitiile sunt categoric fascinante, motiv pentru care se si incing atatea dezbateri in jurul lor. Multi oameni au o anumita capacitate de a "simti" lucruri care urmeaza sa se intample, adesea fiind vorba despre intamplari marunte. Poate unii oameni au capacitati de acest soi mai dezvoltate? Poate sunt capabili sa functioneze, in stare de veghe, in acel mod "simultan" descris de Dunne, in care percep deodata trecutul, prezentul si viitorul, lucru de care, iarasi conform lui Dunne, cei mai multi oameni nu sunt capabili decat in timp ce dorm? Operele de fictiune - mai ales filmele - au exploatat din plin acest element, aducand in scena personaje care au, din senin, ca intr-o strafulgerare, "viziuni" scurte, dar dramatice, asupra unor lucruri ce urmeaza sa se petreaca in viitor. Oricum ar fi, acest simt, oricat de imperfect ar fi el la majoritatea oamenilor, este unul misterios si de aceea, fascinant. Atat de fascinant, incat este studiat cu mijloace stiintifice, in cadrul unor proiecte de cercetare desfasurate in institutii academice dintre cele mai serioase.

Inca din anii 1930, la Universitatea Duke din SUA exista un Laborator de Parapsihologie unde doi cercetatori, Joseph Rhine si Louisa Rhine, studiau fenomenul precognitiei. In 1967, psihiatrul J. A. Barker a infiintat, in Marea Britanie, o institutie stiintifica dedicata unui scop practic - British Premonitions Bureau - unde erau centralizate informatii de la persoanele ce incercau diferite presentimente referitoare la calamitati; datele erau adunate cu scopul de a pune la punct un sistem original de prevedere a dezastrelor. Dupa cat se stie, Barker chiar a reusit sa depisteze cateva persoane ce pareau inzestrate cu un soi de antene sensibile, persoane ale caror presimtiri erau confirmate de realitate. Din pacate, insa, aceste persoane nu puteau prevedea exact momentul cand avea sa se intample catastrofa cu pricina, nu reuseau sa o localizeze in timp., astfel incat sistemul de avertizare nu putea functiona.

In 1979, la una dintre cele mai prestigioase universitati americane, Princeton, a fost infiinta un laborator specializat - Princeton Engineering Anomalies Research (PEAR) destinat sa studieze, cu mijloace tehnologice moderne, interactiunile psihicului uman cu realitatea fizica. Echipe pluridisciplinare - psihologi, ingineri, fizicieni s.a. - au studiat aici diverse fenomene tinand de sfera foarte vasta a parapsihologiei, printre care si precognitia. Laboratorul a fost inchis in 2007; au mai ramas insa institutii stiintifice care exploreaza acest camp al cunoasterii, inca prea putin cercetat, incercand sa aduca precognitia din paranormal in normal, respectiv sa ofere explicatii acceptate de comunitatea stiintifica acestui fenomen tulburator si atat de putin inteles. REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE CALATORIA IN TIMP, IN CADRUL UNUI NOU EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA

FENOMENELE PARANORMALE.

Calatoria in timp
Tweet Trimite pe email Alexandru Safta | 30.07.2009 |

+ zoom Calatoria in timp

Galerie foto (6) De multe ori, atunci cand gresim, ne-am dori sa putem da timpul inapoi pentru a ne indrepta viata. In alte imprejurari, ne-ar placea sa aruncam o privire catre viitor, pentru a sti ce decizii sa luam in anumite privinte. Fie inapoi, fie inainte, fiecare dintre noi a visat cu ardoare, cel putin o data, sa calatoreasca in timp. Unii sustin chiar ca ar fi reusit, dovada stand numeroasele marturii ale acestui fenomen, dintre care unele sunt foarte greu de contestat. Cu adevarat surprinzator, insa, este tocmai faptul ca la ora actuala, stiinta insasi valideaza posibilitatea acestor translatii temporale. Londra de la 114 Rezerv bilet online prin

Liniaritate - Simultaneitate
Natura timpului este un subiect care i-a preocupat deopotriva pe oamenii de stiinta si pe filosofi. Fiecare comunitate a cautat prin mijloace specifice sa inteleaga si sa dezlege aceasta enigma. In esenta, stiinta admite doua teorii fundamentale care incearca sa clarifice natura timpului. Prima il privesteca pe un fenomen liniar, in care doar momentul "acum" exista cu adevarat si poate fi experimentat. Trecutul s-a incheiat si nu mai poate fi "vizitat" decat, poate, in imaginatie, iar viitorul nu exista inca si atunci

cand il traim deja a devenit prezent. Ipoteza timpului liniar este cu usurinta adoptata de cei mai multi dintre noi, intrucat avem nevoie de o anumita cronologie a evenimentelor, avem nevoie de calendar si de ceas pentru a ne raporta activitatile la un sistem de referinta. Daca aceasta ipoteza este corecta, atunci calatoria temporala devine imposibila. Totusi, timpul obiectiv se lupta pentru a scapa acestei constrangeri impuse de mintea umana. In cea de-a doua teorie, toate dimensiunile timpului, asa cum sunt ele catalogate de om, exista in simultaneitate. Trecut, prezent si viitor devin simpli termeni relativi ce depind de momentul de timp la care noi ne raportam. Prin anii 1920, J.W. Dunne a scris lucrarea Un experiment asupra timpului, ce contine analiza viselor sale pe o lunga perioada (vezi si episodul despre Precognitie). Adesea, acestea erau precognitive, prezicand evenimente din viata personala a lui Dunne sau de interes general. El considera constiinta drept un factor important in intelegerea notiunii de timp. Visele sale erau un amestec de evenimente trecute, prezente si viitoare, ceea ce l-a condus la ideea coexistentei tuturor momentelor de timp in simultaneitate. Aceasta a doua ipoteza poate parea de domeniul fantasticului, dar exista deja numeroase dovezi care o sprijina, precum si un cadru teoretic in fizica relativista.

Albert Einstein a demonstrat, in cadrul teoriei relativitatii, ca pentru un observator ce se deplaseaza cu o viteza apropiata de viteza luminii se petrece un fenomen straniu. Un astfel de observator, daca pleaca intr-o calatorie in spatiul extraterestru timp de 20 de ani, cu o viteza egala cu 90% din viteza luminii, la intoarcerea pe Pamant va descoperi ca aici au trecut deja 45 de ani! Marind viteza la 99,9% din viteza luminii, o calatorie de 20 de ani in spatiul cosmic ar insemna trecerea a aproape 450 de ani terestri de fapt, el ar ajunge astfel sa calatoreasca in viitor. Inseamna ca timpul isi incetineste scurgerea pentru un observator ce calatoreste cu viteze apropiate de viteza luminii. Numai intre masa de la micul dejun si cea de la pranz a presupusului nostru calator prin spatiu ar trece decenii, raportat la masurarea pamanteana a timpului!

"Masina timpului"
Revenind la experientele de "alunecare" in timp pe care le-au avut in mod spontan diverse persoane, vom constata ca ipoteza benzii lui Mbius explica existenta unor discontinuitati (sau falii spatio-temporale, cum li se mai spune), adevarate "porti energetice" ce fac legatura intre doua momente distantate din punct de vedere al cronologiei liniare si uneori chiar intre doua locuri diferite.

Charlotte Warburton, o pensionara care traia impreuna cu sotul ei langa Tunbridge Wells in Kent, sustine ca ar fi intreprins o calatorie inapoi in timp, intr-o zi de marti, 18 iunie 1968. Cei doi soti fusesera in oras la cumparaturi, apoi s-au despartit si urmau sa se reintalneasca mai tarziu, la o cafea. Doamna Warburton si-a facut cumparaturile ca de obicei si apoi a cautat turta dulce in cateva magazine. La un moment dat a intrat intr-o micuta autoservire care nu-i era cunoscuta. Nu aveau nici acolo turta dulce, dar in timp ce se uita prin magazin, a observat o intrare in peretele din stanga si curiozitatea a impins-o sa o cerceteze. Era intrarea intr-o camera cu labirinturi de mahon, care contrasta puternic cu peretii de culoare crem ai magazinului. "Nu avea ferestre, dar era iluminat de cateva becuri. Am vazut doua cupluri imbracate in haine din anii 50 si imi amintesc foarte clar vestimentatia uneia dintre femei. Avea o palarie bej de fetru, cu boruri inclinate. Paltonul ei era de asemenea bej si fusese la moda intr-o perioada destul de indepartata de 1968." Ea a mai observat cativa barbati in costume demodate si o casa de bani cu geam de sticla. Oamenii beau cafea si discutau, ceea ce nu ar fi parut deplasat, avand in vedere ca era deja jumatatea diminetii. Oricum, parea ciudat ca ea nu stia despre existenta acelei cafenele, iar mai tarziu si-a dat seama ca nu simtise nici un miros de cafea. Cand s-a intalnit cu sotul ei, doamna Warburton i-a spus despre descoperirea facuta si i-a propus sa mearga la noua cafenea martea viitoare. O saptamana mai tarziu, dupa ce si-au facut cumparaturile ca de obicei, sotii Warburton au intrat in micul magazin si s-au indreptat spre locul unde era intrarea in cafenea. Dar, uimire, in locul acelei intrari era acum o vitrina frigorifica, asezata langa perete.

Gandindu-se ca au gresit magazinul, cei doi soti au mai cautat cafeneaua in doua alte magazine asemanatoare, dar fara nici un rezultat. Experienta ei era insa atat de vie, incat s-a gandit ca poate a fost o "alunecare" temporala intr-o perioada in care lambriurile de mahon erau la moda. De aceea Charlotte Warburton a intreprins cercetari pentru a se lamuri. A contactat o femeie cu calitati extrasenzoriale, i-a descris cladirea si a intrebat-o daca isi aminteste de asa ceva. I s-a spus ca, pana nu demult fusese acolo, langa acel magazin, o sala de cinema. Deasupra acesteia, in stanga magazinului, se gasea Clubul "Constitutional" din Tunbridge Wells. Femeia vizitase acel club in perioada celui de-al doilea razboi mondial si isi amintea de peretii cu lambriuri de mahon. Mai departe, doamna Warburton a cautat locatia actuala a clubului si l-a contactat pe administrator, care ocupa aceasta functie din 1919. Acesta i-a spus ca intrarea in vechia cladire a clubului se facea printr-o usa care dadea direct in strada si cateva trepte, prin stanga magazinului. La etajul al doilea se afla un bufet care corespundea exact descrierii doamnei Warburton.

Inainte
In 1974, scriitorul Andrew Thomas a publicat o carte numita Dincolo de bariera timpului. Aici el vorbea despre posibilitatea existentei unei "televiziuni a timpului" prin care imagini din viitor ar putea fi captate pe ecranele televizoarelor. In acelasi an al publicarii cartii, in mod sincron s-a produs un eveniment care a demonstrat ca un astfel de fenomen este perfect posibil. La 1 iunie 1974, intr-o zi de sambata, la combinatul chimic din Flixborough (Anglia) s-a produs o explozie devastatoare. In acest accident cea mai mare parte din combinat a fost distrusa si 29 de oameni au murit. Imprejurimile au fost evacuate in timp ce uriasi nori negri continand gaze toxice acopereau cerul. Si totusi, o femeie, Leslie Castleton, a auzit de aceasta tragedie cu 6 ore inainte ca ea sa aiba loc. "Sambata dimineata ma uitam la televizor la un film", povesteste doamna Castleton, "cand, brusc acesta a fost intrerupt de o transmisie de stiri. O voce de barbat dadea detalii despre o teribila explozie la Flixborough. A spus cate persoane au murit si au fost ranite, precum si numele substantei chimice din cauza careia avusese loc explozia. Dupa aceasta interventie rapida, filmul a continuat."

Doamna Castleton a relatat apoi, la pranz, unor prieteni veniti in vizita, despre tragicul eveniment. Dar la stirile de seara, ora anuntata a producerii exploziei a fost 16:30, astfel ca ea s-a gandit ca reporterii au gresit. Citind editia de duminica a ziarului local, in care ora de producere a accidentului (16:30) era confirmata, doamna Castleton a realizat ca ceva nu este in regula. Ea a telefonat prietenilor ei care au asigurat-o ca ea intr-adevar le spusese de explozie la ora pranzului, in acea zi de sambata. "Mi s-a facut frig dintr-o data. Am inteles ca vazusem ceva inainte de a se petrece efectiv." Sa fie aceste transmisii din viitor percepute printr-o bresa temporala? Daca e asa, de ce a fost captat tocmai acest eveniment si de ce nu a aparut pe televizoarele din intreaga lume? Sa fie oare o premonitie care a aparut sub forma unei transmisii TV, tocmai pentru a putea fi acceptata de cineva ca doamna Castleton?

Nici timpul nu este absolut

In inimile lor, oamenii au simtit intotdeauna ca valul ce acopera viitorul ajunge sa fie uneori foarte transparent, astfel incat evenimentele ce urmeaza sa se produca devin mai mult niste umbre abia intrezarite. De ce cred unii oameni cu abnegatie acest lucru, ramane un mister in sine. Aceasta credinta a fost baza existentei a mii de generatii de prooroci. Cel mai adesea ei nu erau decat niste simpli escroci si in acest caz singurul lor echipament necesar a fost o roba, un turban si o aversiune imensa fata de munca fizica. Dar au existat totusi unii, desi foarte rar, care au avut intr-adevar puterea de a se juca cu lucrul pe care noi il numim Timp.

Conceptia despre un timp unic, absolut, aflat intr-o directie continua catre viitor si venind dinspre trecut, a fost subiectul a numeroase polemici pe parcursul secolelor XIX si XX. Aceasta viziune nu mai are acum nici pe departe un caracter atat de categoric. Si nici prea multi sustinatori. Albert Einstein a redus timpul la conditia unei "simple" dimensiuni, care poate fi manipulata in functie de diversi factori. De atunci, in numeroase lucrari stiintifice, fizicienii trateaza timpul ca pe ceva relativ si variabil. Prin urmare, nu este exclus ca in viitorul apropiat calatoria in timp sa iasa cu totul de sub umbrela fenomenelor paranormale si sa fie acceptata si studiata precum orice experiment stiintific. REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE GALCEAVA SAVANTILOR CU FENOMENELE PARANORMALE, IN CADRUL ULTIMULUI EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA FENOMENELE

PARANORMALE.

Galceava savantilor sceptici cu pasionatii paranormalului

Tweet Trimite pe email Mihaela Stanescu | 31.07.2009 | + zoom Galceava savantilor sceptici cu pasionatii paranormalului

Galerie foto (8) Probabil de cand e lumea lume, oamenii s-au impartit astfel: unii erau inclinati sa creada in interventia unor forte care nu puteau fi cunoscute si nici controlate, pentru a-si explica feluritele fenomene cu care aveau de-a face; altii, impinsi de o tainica, uneori, dar neclintita convingere ca pot gasi o explicatie naturala, accesibila intelegerii umane, sapau adanc in necunoscut, scotand argumente pentru a demonstra ca totul se poate explica firesc.

Probabil de cand e lumea lume, oamenii s-au impartit astfel: unii erau inclinati sa creada in interventia unor forte care nu puteau fi

cunoscute si nici controlate, pentru a-si explica feluritele fenomene cu care aveau de-a face; altii, impinsi de o tainica, uneori, dar neclintita convingere ca pot gasi o explicatie naturala, accesibila intelegerii umane, sapau adanc in necunoscut, scotand argumente pentru a demonstra ca totul se poate explica firesc. Cand stiinta explica paranormalul (sau macar incearca)
Atunci cand vorbim despre fenomene paranormale si despre felul in care se raporteaza la ele oamenii de stiinta, rasar brusc o gramada de intrebari dificile si, incercand sa raspundem la ele, ne trezim in mijlocul unor dezbateri stufoase si pline de capcane. Iata una dintre dileme: Credinta in paranormal sa fie doar rodul ignorantei? Sau cei care cred in astfel de fenomene sunt, intr-un fel, superiori celor care le resping, superiori prin faptul ca au o conceptie mai larga asupra a ceea ce exista, admitand complexitatea lumii in care traim, recunoscand - poate cu un tainic sentiment al miracolului -, ca materia si energia pot fi si altfel decat stie toata lumea si ca Universul e plin de lucruri inaccesibile (cel putin deocamdata) intelegerii celor mai multi oameni?

Pe masura ce volumul de cunostinte acumulate de oameni despre ceea ce-i inconjoara sporeste, tot mai putine lucruri raman neexplicate. Daca paranormal ar insemna, pur si simplu, ceea ce nu putem explica inca, la un moment dat, atunci paranormalul a pierdut mult teren, de-a lungul secolelor si al mileniilor, in fata explicatiilor rationale. Eclipsele, fulgerul si tunetul, fenomene ceresti spectaculoase, pentru care stramosii nostri aveau explicatii supranaturale, sunt acum explicate stiintific copiilor, la scoala.

Ce-a mai ramas, asadar, din paranormal? Destul de multe; inca exista pe lume fenomene daca nu inexplicabile, oricum neexplicate inca. Ce se intampla, asadar, cand oamenii de stiinta isi baga nasul in aceste fenomene paranormale? Sa luam un exemplu istoric: mesele de spiritism. Aceste sedintele de spiritism au aparut ca o aplicatie in practica a teoriei numite tot spiritism in Franta si spiritualism in tarile de limba engleza; e vorba despre conceptia conform careia lumea ar fi populata de spirite ale celor morti, iar comunicarea celor vii cu spiritele mortilor ar fi posibila in anumite conditii.

Sedintele de spiritism au devenit la moda in jurul anului 1850; intalnirile se organizau in jurul unor mese; participantii isi tineau mainile pe masa, sperand ca miscarile mesei sa tradeze prezenta spiritului chemat si sa permita comunicarea cu acesta. Unii o luau in serios, pentru altii era un soi de distractie; oricum, lumea se ocupa intens de sedinte spiritiste, pana cand Michael Faraday (tablou, jos), unul dintre cei mai renumiti fizicieni nu doar ai vremii sale, ci ai tuturor timpurilor care nu credea in spiritism, a construit un dispozitiv simplu cu ajutorul caruia a demonstrat ca mesele nu se misca sub actiunea vreunui spirit, ci doar ca rezultat al unor miscari musculare involuntare ale participantilor.

Dispozitivul era alcatuit din doua placute intre care se gaseau niste bile de sticla, placile fiind prinse intre ele cu o banda de cauciuc, in asa fel incat, sub actiunea unei presiuni aplicate lateral, placa de deasupra putea aluneca, deplasandu-se in raport cu placa de dedesubt intr-un anumit grad, limitat de legaturile de cauciuc. Deplasarea putea fi observata datorita unui ac indicator. Cu ajutorul aparatului, Faraday a putut demonstra ca degetele sunt cele care misca masa, si nu invers. De atunci, popularitatea sedintelor de spritism a scazut mult; ce curios ca lumea, care parea atat de interesata si convinsa de posibilitatea comunicarii cu spritele, a abandonat atat de repede credinta in entitatile nevazute dupa ce un om de stiinta a arata ca sedintele de spiritism in jurul mesei nu erau decat o (auto)pacaleala! Se pare ca multi dintre cei ce parusera convinsi nu erau, de fapt, ci ascundeau in suflet un sambure de scepticism, pe care spiritul pozitivist al experimentelor lui Faraday l-a ajutat sa se dezvolte.

Controversa la zi
Care mai e azi situatia meciului dintre savantii sceptici si cei convinsi de existenta fenomenelor paranormale? Controversa care opune cele doua tabere e azi mai vie ca oricand. Progresul tehnologic a venit in ajutorul pozitivistilor sceptici, iar rafinarea continua a tehnicilor de investigatie scoate tot mai mult la lumina firescul unor fenomene considerate candva paranormale. Evident, tehnologia nu e de ajuns; e nevoie in continuare de lucrul de care a fost nevoie intotdeauna: de inclinarea de a cerceta fenomenele in spirit pozitivist.

Asa au aparut si acesta e un fenomen recent, apartinand secolului XX - organizatii specializate, dedicate investigarii paranormalului, dar nu pentru a dovedi ca el exista, ci pentru a dovedi ca o mare parte din ceea ce se sustine ca ar fi paranormal e perfect explicabil in termenii cunoasterii stiintifice actuale. Unele dintre aceste organizatii merg foarte departe in incercarea lor de a indeparta valul de mister de pe anumite fenomene si adesea reusesc sa scoata la iveala lucruri destul de neplacute: erori, minciuni, abordari superficiale ale unor lucruri serioase. E bine? E rau? Intr-un fel, e bine, in masura in care cercetarile lor dezvaluie erori sau inselatorii, chiar cu pretul dezamagirii incercate de cei care chiar crezusera, la un moment dat, in realitatea paranormala a ceea ce vazusera. Dintr-un alt unghi de vedere, poate fi si rau: daca in Univers exista lucruri inca necunoscute (e clar ca exista, si sunt mult mai multe decat cele cunoscute), neintelese si neexplicate, aceste dezvaluiri brutale ale scepticilor discrediteza teoriile asupra paranormalului, facandu-le sa cada in derizoriu si astfel impiedicand, poate, initierea unior investigatii care ar putea largi aria cunoasterii.

Cea mai cunoscuta organizatie care se ocupa de astfel de studii este Comitetul pentru Investigatii Sceptice (Committee for Skeptical Inquiry - CSI), o organizatie americana infiintata in 1976 si dedicata investigarii unor fenomene presupus paranormale si a unor teorii apartinand stiintelor de granita. Semnificativ este faptul ca aceasta organizatie a fost cunoscuta, pana in urma cu cativa ani, drept Committee for the Scientific Investigation of Claims of the Paranormal (CSICOP), fiind asadar orientata in mod special spre cercetarea in spiritul scepticismului stiintific a unor teorii si fenomene din sfera foarte larga a paranormalului.

CSI afirma, in programul sau, ca nu respinge a priori nici o afirmatie privind existenta paranormalului, ci investigheaza problema in mod obiectiv. CSI publica o revista populara, intitulata Skeptical Inquirer, urmarind sa educe cititorii si consumatorii in vederea adoptarii unei atitudini critice (nu de respingere, ci doar critice) cu privire la tot ceea ce inseamna paranormal, ocult, supranatural. Un domeniu caruia ii acorda o atentie deosebita este cel care implica siguranta si sanatatea populatiei, cu referire la anumite terapii alternative bazate pe teorii pseudostiintifice si care, utilizate fara discernamant, aduc beneficii numei celor care le comercializeaza (uneori chiar beneficii enorme) punand, in schimb, in pericol sanatatea si viata consumatorilor. Printre membrii actuali si fosti ai CSI se numara personalitati ale stiintei precum (de la stanga la dreapta, foto) Francis Crick (1916- 2004), laureat al premiului Nobel pentru contributia la descifrarea structurii ADN; Carl Sagan (1934 1996), unul dintre cei mai cunoscuti astronomi ai secolului XX; celebri biologi evolutionisti ca Richard Dawkins (n. 1941) si Stephen Jay Gould (1941 2002), faimosul autor de romane SF (si profesor de biochimie) Isaac Asimov

Una dintre figurile cele mai remarcabile este cea a lui James Randi, un personaj insolit si, prin urmare, controversat. James Randi, nascut in 1928, pe numele sau adevarat Randall James Hamilton Zwinge, a lucrat ca iluzionist profesionist (sub numele de scena Uimitorul Randi) pentru ca, dupa ce s-a pensionat, la varsta de 60 de ani, sa se dedice cercetarii fenomenelor asa-zis supranaturale, paranormale et. comp., si luptei impotriva credintelor irationale si a fascinatiei lipsite de obiectivism a oamenilor fata de puterile paranormale ale unor pretinsi vindecatori, ghicitori sau vrajitori. Unul dintre motivele pentru care Randi este adeptul unei atitudini foarte sceptice fata de pretinsele puteri paranormale ale unor indivizi este faptul ca prin, natura meseriei sale, stie foarte bine ce poate face un bun magician (sau, mai bine spus, un iluzionist), cat de eficient poate sa se joace cu perceptiile oamenilor si, prin urmare, cu mintea lor. Cunoscand trucurile meseriei, lui Randi nu i-a fost greu sa demaste cativa autoproclamati posesori de capacitati paranormale, dezvaluind ca asa-zisele lor puteri miraculoase erau doar mistificari abil puse in scena cu ajutorul unor trucuri de iluzionism. Randi a infiintat o fundatie cu scop educativ (James Randi Educational Foundation -JREF) care a instituit un premiu de 1 milion USD, ce urmeaza sa fie acordat

oricarei persoane care poate demonstra realitatea unui fenomen din categoria paranormal/supranatural/ocult in conditii experimentale ce urmeaza sa fie acceptate de ambele parti. S-au prezentat peste 1000 de candidati, dar nici unul nu a reusit sa treaca de testerile preliminare (efectuate in conditii cu care atat reprezentatii fundatiei, cat si candidatul, fusesera de acord in prealabil). Oferta ramane valabila pana in martie anul viitor, cand premiul de 1 milion de dolari va fi retras, banii urmand a fi folositi pentru alte proiecte ale fundatiei.

Una dintre dezvaluirile cele mai senzationale in care a fost implicat James Randi (stanga, foto sus) este cea a mistificarii intreprinse de Uri Geller (dreapta), un extrem de cunoscut si popular medium (autoproclamat) din anii '70, care sustinea ca poate indoi linguri numai prin puterea mintii si afirma ca aceste puteri i-au fost conferite de extraterestri. Randi a demonstrat ca indoirea lingurilor implica pur si simplu trucuri de iluzionism. Randi a intreprins si investigatii care au aratat cat de putin riguroase sunt unele dintre studiile asa-zis stiintifice prin care diversi cercetatori au urmarit sa demonstreze existenta unor fenomene sau capacitati paranormale.

Cu bune si cu rele
Exista si alte organizatii, in intreaga lume, dedicate cercetarii in spirit sceptic-stiintific a paranormalului. In acesta lupta dintre stiinta si pseudostiinta, cat de utila se dovedeste existenta unor astfel de organizatii? Printre criticile aduse CSI se numara, de pilda cea privind o abordare dogmatica si agresiva a problemelor paranormalului, abordare bazata pe idei preconcepute. O alta critica - decurgand din prima - este aceea ca acest stil agresiv descurajeaza investigatiile serioase asupra fenomenelor paranormale. Ceea ce face bine CSI este faptul ca ajuta la pastrarea unui echilibru.

Mass media e avida de paranormal (uitati-va la noi!) si intamplarile de asemenea gen starnesc uneori adevarate furtuni mediatice, propagand idei pe care prea adesea oamenii le preiau din zbor (daca asa scrie in ziar!) si si le insusesc, fara a mai lua in considerare faptul ca pot exista si alte interpretari. Aceste alte interpretari pot fi oferite de organizatii precum CSI si multe altele de acelasi gen, ceea ce ne ajuta sa privim problema in mod mai obiectiv. Iar ca argument pentru afirmatia ca in randul savantilor sceptici exista minti cuprinzatoare, care inteleg imaginea de ansamblu, cu toate implicatiile ei, iata un lung citat din scrierile astronomului Carl Sagan, el insusi un fost membru al CSI (pe vremea cand acesta se numea CSICOP vezi mai sus) si cu adevarat un savant sceptic luminat.: Am auzit vreodata de un sceptic exprimandu-se pe un ton superior si plin de dispret? Cu siguranta, da. Spre mahnirea mea retrospectiva, am auzit acel ton neplacut chiar in vocea mea. Exista imperfectiuni umane de ambele laturi ale problemei. Chiar cand e folosit cu grija, scepticismul stiintific poate fi perceput drept arogant, dogmatic, insensibil si dispretuitor fata de sentimentele si credintele profunde ale altor oameni. CSCIOP este imperfect. In unele cazuri, criticile la adresa lui sunt justificate. Dar, din punctul meu de vedere, CSICOP slujeste unui scop social important e o organizatie binecunoscuta la care presa poate apela atunci cand vrea sa afle si cealalta versiune a povestii, in special atunci cand se considera ca vreo intamplare uimitoare din sfera pseudostiintei poate deveni subiect de stiri. CSICOP reprezinta o contragreutate - desi inca nu destul de puternica - pentru aviditatea fata de pseudostiinta, care pare sa fie o a doua natura pentru atat de multe publicatii.

Ajunsi in acest punct, trebuie sa recunoastem ca paranormalul in masura in care, prin paranormal, intelegem lucrurile care nu sunt, deocamdata, explicate stiintific, dovedite experimental si cu rezultate constante in conditii de testare controlate exista, chiar daca adesea in forme prea putin spectaculoase. Probabil ca fiecarte dintre noi a avut candva un vis premonitoriu, o impresie de deja-vu, o senzatie de pericol iminent care s-a dovedit a fi corecta Gradul in care ne lasam impresionati, sedusi sau inspaimantati de aceste manifestari ale unei realitatii inca necunoscute variaza de la o persona la alta. Pentru unii dintre noi, lumea e plina de semne care au toate un inteles; altii admit, intr-un spirit mai stiintific, ca totul poate fi explicat, dar vremea acelor explicatii nu a venit inca. Personal, cred ca lumea nu se reduce la ceea ce putem percepe cu simturile sau inregistra cu aparatele, cred ca e posibil sa exista, in Universul din jur, forme de energie inca necunoscute, pentru care nu au fost inventate aparatele de detectie si masura corespunzatoare. A existat o vreme cand magnetismul, de pilda, era o forta neinteleasa, cunoscuta prin efectele ei, dar neexplicata, iar straniile proprietati ale pietrei negricioase care magnetiza un ac de fier, facandu-l sa se indrepte spre nord, erau privite ca un soi de magie naturala. Treptat, am invatat sa cunoastem, sa intelegem si sa stapanim aceste forte, sa construim si aparatele de masura care ne spun

cand actioneaza aceste forte si cat de mari sunt. Cu o abordare critica si obiectiva putem spera nu doar sa demontam masinariile de minciuni care exista si prolifereaza, din pacate, in acest domeniu ci sa atingem si cealalta latura a problemei: sa aflam, poate, lucruri noi si extraordinare despre alte forme de manifestare a ceea ce exista in Univers. Cine stie daca, intr-o buna zi, copiii copiilor nostri nu vor invata la scoala despre telepatie, asa cum invata azi despre gravitatie si electricitate?

Maratonul DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE a luat sfarsit. Daca ai ratat vreun episod, vezi aici sumarul intregului maraton. Ramai pe DESCOPERA.ro pentru a fi la curent cu cele mai noi stiri si articole de stiinta, tehnologie, natura si calatorii. In luna septembrie, DESCOPERA.ro iti pregateste un nou maraton.