Prea am tinut-o-n piept numai podoaba!... N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la scoala; Am crutat-o...si mi-a ramas nepriceputa, goala. Am crescut-o mai rau ca pe printese: Nu staruie-n nimic, nu coase, nu tese. Voinica, se plange ca oboseste-ndata: Inima far de rost, inima rasfatata. Crdeam ca asa trebuie: poetii Sa-si poarte inima mai presus de greul vietii! Dar iata, acum mi-e plina de toane si nazuri, Sta numai de dragoste, imi face doar necazuri. Sare, s-aprinde, o apuca atacuri Ca nu-i dau raiul, scari la cer, punti peste veacuri! ...Doamne, eu nu mai izbutesc s-o indrept. Numai singur Tu de-acum poti...Te astept. Intra, Doamne, acolo, la ea in piept. (duminica, 4 noiembrie 1956)