Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ELECTROMAGNETICA
Primele probleme de interferente radio au aparut in anii 30 (sec XX). Cauzele
acestor interferente erau motoarele electrice, liniile electrice de transport si distributie a
energiei electrice, electricitatea atmosferica.
Ca urmare, in 1933 se constituie Comitetul International Special de Perturbatii
Radioelecrice (CISPR), avand ca si scop stabilirea normelor privind evitarea interferentelor
radio.
Problemele de interferenta au crescut semnificativ in urmatoarele decenii (in anii
50 au aparut tranzistorii bipolari, in anii 60 circuitele integrate, iar in anii 70
microprocesoarele).
In anul 1980 Comisia Internationala de Electrotehnica (CEI) publica Normativul
CEI 80 care se refera la imunitatea materialelor la interferentele electromagnetice,
deschizand astfel calea spre ceea ce numim astazi Compatibilitate Electromagnetica
(CEM).
In anii 90 a avut loc o invazie a dispozitivelor electronice in toate domeniile
vietii economico sociale. Aceasta proliferare a determinat generalizarea
reglementarilor privind imunitatea electromagnetica pentru toate materialele.
In acest context, CEE (Comunitatea Economica Europeana) a elaborat Directiva
89/336/EC (CEM) din mai 1989 care contine acordarea legislatiilor statelor membre CEE
cu privire la CEM.
Dupa un report de aplicare (decis in 1992, pentru a permite industriilor sa se
organizeze), Directiva 89/336/EC a intrat in vigoare la 1 ian 1996.
Aceasta directiva a fost adoptata in Romania prin HG 1032/2001 privind stabilirea
conditiilor de introducere pe piata si functionarea aparatelor electrice si electronice din
punct de vedere al CEM, fiind modificata si completata ulterior prin HG 497/2003 si HG
1554/2003. Acestea au constituit o etapa a programului de armonizare legislativa in
vederea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
In prezent, in majoritatea tarilor lumii normativele de CEM au un caracter
obligatoriu, neindeplinirea lor determinand retragerea de pe piata a produselor
necorespunzatoare si raspunderea materiala (si penala, uneori) a producatorului (aceste
norme stabilesc conditiile de functionare pt. echipamente, nivelul emisiei, nivelul
perturbatiilor acceptate, metode de masurare, testare si evaluare a performantelor CEM).
Capitolul 1
INTRODUCERE IN CEM
Compatibilitatea electromagnetica este un domeniu de mare actualitate, fiind
impusa de dezvoltarea electronicii, a electrotehnicii neliniare, extinderea si diversificarea
retelelor de comunicatii si transmisii de date, cresterea gradului de interconectare in cadrul
retelelor energetice de alta natura.
Toate acestea au condus la cresterea gradului de poluare electromagnetica atat in
mediul inconjurator, cat si in cadrul tuturor retelelor energetice, de comunicatii sau de alta
natura.
Poluarea electromagnetica determina o serie de fenomene nedorite:
- folosirea necorespunzatoare a spectrului de radio-frecvente;
- disfunctionalitati pt echipamentele electrice, electronice si de radio;
- efecte negative asupra tesuturilor umane;
- aprinderea unor substante inflamabile.
Ideea de compatibilitate electromagnetica isi are originea in procesul de influentare
sau interferenta din tehnica radio, in sensul ca daca un receptor radio, acordat pe frecventa
unui emitator radio, receptioneaza si un alt emitator, se asista la un fenomen de
interferenta.
Def.1: Compatibilitatea electromagnetica (CEM) reprezinta capacitatea
echipamentelor electrice, electronice si de radio de a coexista, in sensul de a nu emite
niveluri inacceptabile de perturbatii electromagnetice si de a nu reactiona imprevizibil la
emisia altor sisteme din mediul lor ambiental in care lucreaza.
Def. 2: Compatibilitatea electromagnetica reprezinta capacitatea unui echipament
electric sau electronic de a functiona normal intr-un mediu de campuri electromagnetice,
fara a influenta acest mediu in care se afla si alte echipamente.
Un dispozitiv electric se considera compatibil daca in calitate de emitator produce
emisii tolerabile, iar in calitate de receptor poseda imunitate, respectiv rezistenta la
perturbatii suficienta.
Initial normativele de CEM urmareau cu precadere radioreceptiei, extinzandu-se
apoi si in ceea ce priveste asigurarea imunitatii produselor.
Cursul de compatibilitate electromagnetica va fi axat pe urmatoarele teme:
Procesele fizice prin care un semnal util este interferat de catre un semnal
perturbator (galvanic, inductiv, prin radiatie electromagnetica);
Mijloacele tehnice prin care se realizeaza decuplarea semnalelor de interferenta
(filtre, ecrane metalice, transmisia opto-electrica);
Tehnica de masurare a nivelului si formei semnalelor perturbatoare emise (baza
materiala necesara e foarte scumpa);
Tehnica de testare a imunitatii unui echipament electric sau electronic la un nivel
de semnal perturbator in conformitate cu recomandarile din normativele
internationale.
In cadrul transferului de semnal de la emitator la receptor sunt esentiale urmatoarele
aspecte:
- producerea proceselor fizice prin care are loc influentarea semnalului util;
- mijloacele tehnice de masurare a influentarii.
Influentarea sau interferenta se resimte la receptor, in sensul ca energia
electromagnetica, provenind din alte emitatoare decat emitatorul pt care receptorul este
pregatit, modifica sau interfereaza semnalul util.
Influentarea sau interferenta semnalului util se produce prin intermediul unor
cuplaje:
- galvanice
- inductive
- capacitive
- de radiatie electromagnetica.
Din punct de vedere al compatibilitatii electromagnetice, exista emitatoare de
perturbatii electromagnetice si receptoare de perturbatii electromagnetice.
Emitatoare se considera:
- lampile cu descarcari in gaze, in faza aprinderii;
- sistemul DELCO de aprindere la autovehicule;
- sistemele de emisie radio, TV, radar;
- exploziile nucleare;
- descarcarile atmosferice intre nori sau intre nor si pamant;
- motoarele electrice cu colector.
Receptoare se considera:
- sistemele de automatizare cu semiconductoare, care pot receptiona semnale false;
- sistemele de receptie a informatiilor (telefonice, televizate, radar);
- sistemele de masurare electrica a marimilor electrice si neelectrice (osciloscoape, etc.);
- retelele de calculatoare;
- microscopul electronic.
Fig. 1.1 Cuplaje de interferenta.
Obs: Unele echipamente pot fi
considerate atat emitatoare cat si
receptoare.
Un sistem format dintr-o sursa si
un receptor poate suferi interferente
cumulate (cuplaj galvanic, cuplaj
inductiv, cuplaj capacitiv, etc.).
Semnalul de interferenta se mai
poate numi zgomot electromagnetic
deoarece prezenta lui deformeaza
informatia utila transmisa de la sursa la
receptor si o face mai putin clara. In
absenta unor masuri tehnice adecvate,
nivelul zgomotului in domeniul
transmiterii informatiei poate atinge
acelasi ordin de marime cu nivelul
semnalului util.
Nivelul de referinta al zgomotului electromagnetic se considera nivelul zgomotului
galactic. Nivelul semnalului util se masoara in raport cu nivelul de referinta si in mod
normal se situeaza deasupra nivelului interferentei functionale.
Nivelul de prag al zgomotului corespunde situatiei in care nivelul interferentei
functionale este identic cu nivelul semnalului util. O diminuare in continuare a semnalului
util este perceputa la receptor ca zgomot.
Nivelurile de semnal util si de zgomot mentionate sunt valabile numai pt o banda
ingusta de frecventa
f
, in jurul unei frecvente centrale, fc si numai la un moment dat.
Masurarea nivelurilor de semnal util si de zgomot se poate face in mod absolut.
Distanta dintre nivelul semnalului util si nivelul zgomotului functional se masoara
in decibeli (dB).
Interferente de mod diferential si de mod comun
In cazul in care semnalul util este transferat de la sursa la receptor prin intermediul
conductoarelor electrice, pot aparea interferente sub forma unor curenti de conductie.
Functie de modul de intrare al acestor curenti prin bornele receptorului exista:
- interferente de mod diferential;
- interferente de mod comun.
Interferente de mod diferential
- apar atunci cand curentul de interferenta intra printr-o borna a receptorului si iese prin
borna cealalta.
Fig. 1.3 Masurarea unui curent intens cu ajutorul unui sunt.
Prezenta unui conductor parcurs de curentul i
2
variabil in timp produce prin inductie
electromagnetica o tensiune de interferenta, ce determina un curent care intra printr-o borna
a receptorului si iese prin cealalta.
Element
perturbator
(emitator)
Mecanism de
cuplaj
Element
perturbat
(receptor)
Fig. 1.2. Model de interferenta.
Curentul I
2
are un continut propriu de armonice, deci si curentul de interferenta,
care circula in bucla de masurare, are acelasi continut de armonice.
Armonica de ordin n a curentului de interferenta va fi:
Rr Rdn Rs
Udn
Idn
+ +
,
unde:
Udn este armonica de ordin n a tensiunii de interferenta indusa;
Rs,Rr rezistenta electrica a suntului, respectiv a receptorului;
Zdn impedanta transformatorica raportata la secundar.
La bornele receptorului, intre bornele A si B, exista simultan atat tensiuni de
semnal util cat si de interferenta.
Rr Idn
Rdn Rr Rs
Rr Udn
Udnr
Rs Umr
+ +
Im
Interferente de mod comun
In acest caz curentul de interferenta intra prin ambele borne ale receptorului si se inchide
prin capacitati parazite.
Fig. 1.4 Alimentarea cu energie el a unui receptor electric sau electronic.
Sursa este un transformator cu neutrul conectat la pamant. Receptorul are carcasa
metalica conectata la pamant.
In cordonul de alimentare al receptorului cele 2 conductoare electrice se afla practic
in aceeasi pozitie si distanta fata de pamant.
Curentul variabil determina curenti de interferenta orientati in acelasi sens in cele 2
conductoare ale cordonului de alimentare a receptorului. Inchiderea curentilor de
interferenta se face prin capacitatile parasite, prin pamant si prin neutrul transformatorului.
Interferenta este importanta daca valoarea curentului este mare, iar frecventa
armonicelor este de ordin superior.
Capitolul 2
CUPLAJE
Interferenta asupra receptorului se transmite de la sursa de interferenta prin
intermediul unui cuplaj.
2.1 Cuplajul galvanic
Se pot distinge 2 categorii de cuplaje galvanice:
cuplaj galvanic intre circuitele functionale
cuplaj galvanic datorita legarii la pamant a echipamentului.
2.1.1 Cuplaj galvanic intre circuitele functionale
Daca 2 sau mai multe circuite au o impedanta comuna, atunci trecerea curentului
prin impedanta comuna poate distorsiona curentii din toate circuitele cuplate galvanic.
Fig. 2.1 Cuplaj galvanic intre doua circuite
Notatii: E
1
, E
2
t.e.m ale surselor;
Z
S1
, Z
S2
impendantele interne ale surselor;
Z
r1
, Z
r2
impedantele receptoarelor;
Z
1
=Z
r1
+Zs1 ; Z
2
=Z
r2
+Z
S2.
Conform teroremei 2 a lui Kirchhoff E
1
=I
1
Z
1
+Z
c
(I
1
+I
2
)
E
2
=I
2
Z
2
+Z
c
(I
1
+I
2
)
=> E
1
-E
2
=I
1
Z
1
-I
2
Z
2
si I
2
=(I
1
Z
1
-E
1
+E
2
)/Z
2
=>
1
2 1 1 1
2
1 1
1
) ( E
E E Z I
Z
Zc
Z Z I
C
,
_
+
+ +
I
1
(Z
1
Z
2
+Z
c
Z
2
+Z
c
Z
1
)=E
1
Z
2
+E
1
Z
c
-E
2
Z
c
( )
( )
'
+ +
+
+ +
+
) (
) (
2 1 2 1
1 2 1 2
2
2 1 2 1
2 1 2 1
1
Z Z Z Z Z
E E Z Z E
I
Z Z Z Z Z
E E Z Z E
I
c
c
c
c
Daca Z
c
ar fi nula, curentii in cele 2 circuite ar fi:
2
2
2
1
1
1
;
Z
E
I
Z
E
I
O O
Datorita cuplajului galvanic receptoarele sunt excitate cu tensiunile Z
R1
I
1
si Z
R2
I
2
.
Masuri de neutralizare la circuite imprimate:
In mod uzual cuplajul galvanic apare in schemele cu circuite imprimate in care
punctele M si N reprezinta puncte pe conductorul de masa al schemei.
Neutralizarea cuplajului galvanic are loc daca conexiunea la masa a celor 2
circuite se realizeaza intr-un singur punct, M.
Fig. 2.2
Masuri de neutralizare la alimentare:
Se considera doua receptoare alimentate din sursa S prin intermediul unei linii
comune, cu impendanta
L j R Z +
.
Obs: Variatiile curentului absorbit de receptorul A determina caderi de tensiune pe
impedanta Z, care influenteaza functionarea receptorului B.
Fig. 2.3
Solutii: - dispunerea unui condensator de mare capacitate la iesirea sursei si utilizarea
unor linii de alimentare distincte pentru cele 2 receptoare.
- alimentarea fiecarui receptor de la o sursa proprie.
Fig. 2.4
2.1.2 Cuplaj galvanic datorat legarii la pamant
Intre 2 prize de pamant P
1
si P
2
situate la distante d, exista o diferenta de
potential, care depinde de pozitia geografica a terenului si de evetualele instalatii ind. din
zona.
Diferenta de potential dintre prizele P
1
si P
2
se datoreaza curentilor vagabonzi din
pamant.
Fig. 2.5 Diferenta de potential dintre doua prize de pamant P
1
si P
2
.
Din punct de vedere al CEM se poate considera ca intre prizele de pamant exista o
t.e.m. echivalenta de influentare.
Ex. Masurarea unui curent intens cu ajutorul unui sunt.
Fig. 2.6
Semnalul se transmite de la sunt la aparatul de masurat AM prin cablul coaxial CC.
Carcasa metalica a aparatului este conectata gresit la pamant.
Cablul coaxial are o inductivitate specifica mult mai mica decat cea a unei linii cu 2
conductoare si nu determina un cuplaj inductiv pt alte circuite, deoarece in exteriorul
cablului coaxial campul magnetic este nul.
In montajul din fig anterioara, cuplajul galvanic se realizeaza prin ecranul cablului
coaxial, care constituie o impedanta comuna a circuitului folosit la masurarea semnalului
util si a circuitului in care exista t.e.m. echivalenta edp. Deci, apare un cuplaj galvanic intre
circuitul de masurare prin care trece curentul I
m
si circuitul care se inchide prin pamant,
prin care trece I
p
.
Masuri de neutralizare se izoleaza aparatul de masurat AM. Capacitatea parazita Cp
determina o micsorare a curentului datorat t.e.m. echivalente edp.
Fig. 2.7
2.2 Cuplajul inductiv
Circuitele (1) si (2) din Fig. 2.8 sunt cuplate inductiv, adica o parte din fluxul
magnetic produs de trecerea curentului intr-un circuit strabate bucla formata de celalalt
circuit.
Notatii:
E
1
, E
2
t.e.m. ale asurselor;
Z
s1
, Z
s2
impedantele interne ale surselor;
Z
1
, Z
2
impedantele liniilor de legatura;
Z
r1
, Z
r2
impedantele receptoarelor.
Ecuatiile de functionare ale celor 2 circuite cuplate sunt:
'
+ + +
+ + +
1 1 1 2 2 2 2 2
2 2 2 1 1 1 1 1
) (
) (
I M j Z Z Z I E
I M j Z Z Z I E
r s
r s
Obs:
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
2 ; ; ;
2 ; ; ;
f L j R Z L j R Z L j R Z
f L j R Z L j R Z L j R Z
r r r s s s
r r r s s s
+ + +
+ + +
Fig. 2.8 Cuplaj inductiv intre doua circuite.
'
+ + + + + +
+ + + + + +
1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 2
2 2 2 1 1 1 1 1 1 1 1 1
)] ( [
)] ( [
I M j L L L j R R R I E
I M j L L L j R R R I E
r s r s
r s r s
Curentii interferati in cele 2 circuite sunt:
'
+ + + + +
+ + + + +
) (
) (
2 2 2 2 2 2 2
1 1 1 2
2
1 1 1 1 1 1 1
2 2 2 1
1
r s r s
r s r s
L L L j R R R
I M j E
I
L L L j R R R
I M j E
I
+ + + + +
Concluzie:
In cele 2 circuite interferate apar t.e.m. de interferenta: - j
2
M
2
I
2
si -j
1
M
1
I
1
Mijloace de neutralizare
a) solutii generale: - conexiuni scurte;
- conductoare dus-intors rasucite;
- conexiuni in cablu coaxial pt circuitele de forta si pt circuitele de
masurare;
- asezare geometrica astfel incat sa existe un transfer minim de flux
magnetic in bucla circuitului vecin.
b) solutii particulare: suntul coaxial pt masurarea curentilor cu variatii rapide;
- ecranarea suplimentara a cablului coaxial si folosirea cabinei
ecranate.
Fig. 2.9
In figura anterioara se prezinta un sunt coaxial. Semnalul de masurare este captat in
interiorul tubului (1), pe circumferintele (m) si (n). In interiorul tubului inductia magnetica
este nula, astfel incat tensiunea de masurare va fi U
m
=RI, unde R este rezistenta tubului.
Cabina ecranata are peretii din otel sau cupru, fiind legata la priza de pamant
proprie.
2.3 Cuplajul capacitiv
Cuplajul capacitativ apare intre conductoare care se gasesc la potential diferite si se
datoreaza existentei capacitatilor parazite.
In fig. urmatoare, linia (1) este supusa tensiunii U
1
fata de pamant. Ca urmare a
diferentei de potential, se produce intre conductoare un camp electric, care este modelat in
schema echivalenta printr-o capacitate parazita C
1
. Linia (2) primeste tensiunea U
2
datorata
capacitatilor parazite C
1
, C
2
si rezistentei de pierderi R
2
.
Schema echivalenta are in vedere ca numai sistemul perturba sistemul (2) nu si
invers (nivelul de tensiune este de cateva ori mai mare in sist (1) decat in (2)).
Fig. 2.10
Notatii:
2 2
2
2
2
2
2
2
1
1
1
1
1
;
1
R C j
R
C j
R
C j
R
Z
C j
Z
2 1
2
1
2
2 2
2 1 1
) (
Z Z
Z
U
U
Z I U
Z Z I U
+
'
+
Tensiunea de interferenta a conductorului 2 este:
) ( 1
1
1
1
1
2 2 2 1
1 2
1 2
2 2
2
1
2 2
2
1
2 1
2
1 2
R C R C j
C j R
U U
R C j
R
C j
R C j
R
U
Z Z
Z
U U
+ +
+
+
Deci:
) ( 1
2 1 2
1 2
1 2
C C R j
C R j
U U
+ +
b) C
2
->0
1 2
1 2
1 2
1 C R j
C R j
U U
Mijloace de neutralizare
in instalatiile din tehnica masurarii si din informatica, conductorul 2 se introduce intr-un
ecran conectat la pamant (Fig. 2.11).
Fig. 2.11
Liniile de camp care pornesc de la linia (1) se termina toate pe ecranul pus in
pamant, astfel incat curentii prin C
1
circula direct la pamant si nu provoaca caderi de
tensiune perturbatoare pe linia (2).
- in tehnica curentilor intensi se recurge la formarea unui divizor de tensiune capacitativ cu
capacitati mult superioare fata de capacitatile parazite.
2.4 Cuplajul prin radiatia electromagnetica reprezinta interferenta provocata de
campurile electromagnetice, variabile in timp, asupra liniilor electrice.
Campul electric si campul magnetic se pot considera independente numai la
frecvente joase si in apropierea sistemului perturbator. La frecvente inalte si la mare
distanta de sistemul perturbator, campurile electrice si magnetice apar impreuna fiind
legate prin legea inductiei electromagnetice:
t
B
rotE
-
Fig. 3.5 Traseul luminii printr-o linie optica cu gradient al indicelui de refractie
Obs: Daca lumina se propaga intr-un mediu transparent, avand indicele de refractie n,
viteza sa de propagare se micsoreaza de n ori fata de viteza luminii in vid (c=3 10
8
m/s):
n
c
c
n
Se constata ca mai multe fascicule luminoase care intra in linia optica sub unghiuri
diferite, ajung la destinatie cu o diferenta foarte mica de timp (de ex. 0,1 ns/km). In cazul
unui fascicul luminos (1) care intra in linia optica sub un unghi mare, traseul este mai lung,
dar se face intr-un mediu cu indice de refractie mic (deci viteza de propagare va fi mare). In
cazul unui fascicul luminos (2) care intra in linia optica sub un unghi mic, traseul este mai
scurt, dar intr-un mediu cu indice de refractie mare (deci viteza de propagare va fi mica).
Principiul transmiterii optoelectrice
Fig. 3.6
Un semnal electric este convertit in semnal luminos cu ajutorul unei diode
luminiscente. Aceasta transmite semnalul, prin intermediul liniei optice, unui fototranzistor
sau unei fototdiode, care realizeaza o conversie a luminii in semnal electric.
Obs: Liniile optice de mare performanta se realizeaza din material anorganic sticlos. In
prezent se realizeaza si linii optice din materiale plastice la costuri de achizitie convenabile,
mai ales pt instalatii de comanda care necesita frecvente mai reduse.
Capitolul 4
DECUPLAREA DE TRANSFORMATOR
Decuplarea galvanica cu ajutorul transformatorului de separare constituie o solutie
aplicabila in cazul legarii la pamant a sistemului in 2 puncte diferite.
4.1 Transformator de separare pt semnal util
(a) (b) (c)
Fig. 4.1
Pe segmentul de circuit A-B exista un cuplaj galvanic (Fig. 4.1 a).
Cuplajul galvanic dispare prin introducerea intre sursa si receptor a unui
transformator de separare (Fig. 4.1 b). Exista insa un cuplaj capacitiv datorita capacitatii
parazite dintre cele 2 infasurari ale transformatorului. Pt frecvente reduse reactanta
capacitiva corespunzatoare lui C
p
este suficient de mare.
In Fig. 4.1.c transformatorul de separare este prevazut cu un ecran intre infasurari.
Curentul determinat de t.e.m. E
d
se inchide prin capactatea parazita C
p1
si nu influenteaza
receptorul.
4.2 Transformator de neutralizare
Transformatorul de separare nu transfera o eventuala componenta de curent
continuu a semnalului util. Pentru a realiza si un astfel de transfer se utilizeaza un
transformator de neutralizare, constituit din 2 infasurari bobinate pe un miez de ferita.
Fig. 4.2 Transformator de neutralizare
Fig. 4.3 Inele de ferit folosite pentru
mrirea impedanei buclei de pmntare
Sensul de bobinaj al celor 2 infasurari determina un flux magnetic practic nul in
mieul de ferita.
Pentru un semnal in acelasi tact (de exemplu t.e.m Ed sau un cuplaj inductiv intr-o
bucla in care o latura a buclei este formata de pamant), cele 2 bobine functioneaza ca
reactante insumatoare.
In Fig. 4.3, cablul coaxial este asezat in golul feritelor coaxiale, iar ansamblul este
plasat intr-un eran metalic conectat la pamant la ambele extremitati.
4.3 Transformator de retea
Prin constructia sa, transformatorul de alimentare dintr-un aparat electric ofera o
separare galvanica intre infasurarile primara si cea secundara. Dar capacitatea parazita
dintre cele 2 infasurari faciliteaza interferenta asupra circuitelor electronice, cu semnale
parazite care se transmit din reteaua de alimentare.
In plus trebuie sa se tina seama ca transformatorul de putere din postul de
transformare are neutrul conectat la priza de pamant a postului de transformare, iar miezul
transformatorului de retea din aparatul electronic se conecteaza la priza de pamant a cladirii
in care se afla instalat aparatul electronic.
Pentru eliminarea interferentelor care ar putea proveni din reteaua de alimentare,
transformatorul de retea al aparatului electronic este prevazut cu 3 ecrane (Fig. 4.4).
Fig. 4.4
Neutrul transformatorului T
1
este legat la priza de pamant P
1
.
Miezul transformatorului T
2
impreuna cu ecranul Ec
1
sunt legate la priza de pamant
P
2
.
Infasurarea primara a lui T
2
este ecranata de ecranul Ec
2
la care este conectata o
extremitate a infasurarii primare.
Infasurarea secundara a lui T
2
este ecranata de ecranul Ec
3
, la care se conecteaza o
extremitate a infasurarii secundare.
Daca infasurarea secundara are punct median accesibil, acest punct median se
conecteaza la ecranul Ec
3
.
La frecvente inalte, capacitatea rezultanta este:
2
1 1 1 1
C Cs Cp Crez
+ +
2
1 1 1
1
C Cs Cp
Crez
+ +
Capacitatile parazite C
p
, C
2
, C
s
sunt in serie. Valoarea lui C
rez
e determinata de
valorile C
p
si C
s
si nu de valoarea lui C
2
.
Capitolul 5
FILTRE ELECTRICE
Filtrele electrice au rolul de a atenua interferentele de conductie, care altfel ar fi
introduse in echipamentul electric sau electronic prin conductoarele de legatura intre sursa
si echipament, sau prin linia electrica de alimentare a echipamentului.
Din punct de vedere al rolului functional, in tehnica CEM filtrele se clasifica in:
- filtre pentru semnalul util;
- filtre de retea.
Din punct de vedere al caracteristicii de frecventa, filtrele se clasifica in:
- filtre trece-jos;
- filtre trece-sus
- filtre trece-banda
- filtre cu banda de rejectie.
Fig. 5.1 Pozitia filtrului de semnal util si a celui de retea.
Criteriul de baza in clasificarea filtrelor dupa caracteristica de frecventa il constituie
atenuarea de -3 dB.
Obs: Parametrii specifici filtrelor electrice sunt atenuarea si defazajul.
Atenuarea este raportul intre marimea de intrare si marimea de iesire (puteri,
tensiuni sau curenti).
Defazajul este unghiul dintre marimea de intrare si cea de iesire (tensiuni sau
curenti sinusoidali).
Atenuarea se poate exprima astfel:
] [ , ln
2
1
2
1
Np
P
P
a
,
_
;
] [ , log 10
2
1
dB
P
P
a
,
_
] [ , ln
2
1
Np
U
U
a
,
_
;
] [ , log 20
2
1
dB
U
U
a
,
_
] [ , ln
2
1
Np
I
I
a
,
_
;
] [ , log 20
2
1
dB
I
I
a
,
_
'
+ +
IZr Udr
Zr Zl Zs I Eds ) (
a=20log
Zr
Zr Z Zs
Udr
Eds
+ +
1
log 20
, dB
Filtru cu impedanta transversala (Fig. 5.4 b)
] [ ,
1
log 20 log 20
||
dB
Zr Zq
Zr Zq
Zr
Zr Z Zs
Zs
Udr
Eds
a
Zr Zq
Zr Zq
I Udr
Zr Zq
Zr Zq
Zs I Eds
Zr Zq
+ +
+
'
,
_
+ +
+
'
,
_
+ +
50
] [ ,
) (
) (
log 20
Zr Zs
dB
filtru cu Udr
filtru fara Udr
a
5.2 Filtre de retea
Filtrul de retea se plaseaza intre reteaua electrica si aparatul electric sau electronic.
Fig. 5.6 Pozitia filtrului de retea.
Din punct de vedere functional, filtrul de retea este un filtru trece-jos. Atenuarea
produsa la trecerea curentului de 50Hz prin filtru este nesemnificativa, in timp ce la
frecvente superioare atenuarea este foarte mare.
Rolul functional al filtrului de retea este atat de a opri ca semnalele de interferenta
sa patrunda din reteaua electrica de alimentare in aparatul electric sau electronic, cat si de a
opri ca semnalele de interferenta produse de functionarea unui receptor sa fie transmise in
retea.
Filtrul trebuie sa fie eficient atat pentru semnalele de interferenta de mod
diferential, cat si pentru semnalele de interferenta in acelasi tact.
Fig. 5.7 Schema electrica a unui filtru de retea.
Functionarea filtrului la interferente contratact.
Fig. 5.8 Functionarea filtrului la interferente contratact
Pentru frecventa de exploatare (50 Hz) fluxurile magnetice
produse de cele 2
bobine se anuleaza, cu exceptia unui mic flux de dispersie
2
2
0 0
2
E
med
reprezinta intensitatea medie a campului electric pe suprafata sferei.
In general :
2
3
0
E
Emed
,
unde este un coeficient de corectie ce depinde de natura si distributia campului electric.
Curentul care ia nastere intre cele 2 emisfere ale dipolului va fi :
dt
dq
i .
Pentru un camp electric cu variatie sinusoidala, de pulsatie , se obtine:
t Eo E sin 2
( )
0
2
0 0
0
2
0 0 0
2
0 0
0
2
0 0
2
0
3 cos 2
cos 3 2 cos 2 3
sin 2 3 sin 2
2
3
2
E r I t I i
t E r t E r
dt
dq
i
t E r t
E
r q
o
o
Amplitudinea armonicilor creste cu ordinul acestora.
Masurarea valorii efective a curentului nu este corecta !!!
Pentru a elimina acest dezavantaj, in schema bloc a aparatului se introduce un
circuit integrator, care va permite masurarea ulterioara a valorilor efective.
Etalonarea dipolului se poate efectua:
(1
o
) in camp electric cunoscut (al unui condensator sferic sau plan);
(2
o
) prin injectie de curent.
(1
o
) Conform normelor Comisiei Internationale de Electrotehnica (CEI), etalonarea
dipolului electric se face intr-un camp electric uniform obtinut intre 2 placi cu dimensiunile
de cel putin 2 ori mai mari decat distanta dintre ele.
Se recomanda ca placile sa aiba dimensiunile 1,5x1,5 m
2
, iar distanta ditre ele sa fie
0,75m, diagonala maxima a aparatului de verificat fiind de cel mult 0,23m.
Pentru condensatorul plan :
d
U
E
0
unde : U este diferenta de potential dintre placi;
d distanta dintre placi.
(2
o
) Metoda injectiei de curent se foloseste mai mult pentru verificarea aparatului;
aceasta metoda consta in conectarea aparatului intr-un circuit in care se masoara curentul.
Verificarea are la baza relatia : I =3
o
r
o
2
(se considera cunoscut !)
Surse de erori :
- scurgerile de curent prin izolatia dipolului si a manerului;
- umiditatea;
- temperatura;
- continutul de armonici;
- frecventa;
- apropirea (proximitatea) operatorului.
Daca dimensiunile aparatului de masurat sunt mai mici de 25cm, acesta nu perturba
in mod esential campul electric.
Operatorul uman care foloseste aparatul poate perturba insa destul de puternic
campul electric (prin scurtcircuitare).
Aparatele electronice cu dipol electric pentru masurarea intensitatii campului
electric sunt prevazute cu maner izolator, avand lungimea de cel putin 25cm, masurarea
facandu-se, de obicei, pentru campurile electrice intense, cum ar fi de ex. campul electric
din statiile de I.T., la o inaltime de cel putin 1m fata de sol, pentru liniile de pana la 500
kV.
6.4 Bobina de curent
Bobina de curent este un senzor ce se foloseste la masurarea inductiei campului
magnetic
Constructiv, bobina de curent este realizata dintr-o bucla ecranata cu N spire si
suprafata A, urmata de un voltmetru.
Pentru a preintampina aparitia unei spire in s.c., ecranul este prevazut cu o
intrerupere.
Fig. 6.7 Bobina de curent.
Apropierea senzorului de materiale dielectrice sau slab magnetice, precum si
apropierea operatorului uman nu introduc erori suplimentare sesizabile.
Sensibilitatea poate fi crescuta daca in interiorul sondei se introduc materiale
magnetice cu
r
mare (magnetometre cu fluxgate).
In prezenta unui camp magnetic de inductie B
o
, variabil in timp, la bornele
voltmetrului se obtine tensiunea:
A
t A B N ds B
dt
u
N
dt
dz
N U cos
0
_
Din cauza derivarii, armonicile continute in campul magnetic pot introduce erori
suplimentare. Reducerea erorii este posibila prin integrarea ulterioara a semnalului.
A
Deoarece curentul absorbit de voltmetru produce in bobina un flux magnetic de
semn contrar celui masurat, este necesar ca voltmetru sa aiba un consum redus.
Rezistenta, respectiv capacitatea parazita a bobinei, fac ca indicatia sa fie
dependenta de frecventa; pentru a obtine o caracteristica liniara sunt necesare circuite de
corectie a caracteristicii de transfer in functie de frecventa.
Pentru calibrarea bobinelor de curent se pot folosi bobine Helmoltz si bobine plate,
rectangulare, cu N spire.
OBS: In centrul unei bobine plate patrate, cu latura ,,a, avand N spire, valoarea
efectiva a inductiei magnetice este :
I N
a
B
o
2
2
0
Limita inferioara a inductiei magnetice masurate este 0,25T (sub aceasta valoare
predomina inductia magnetica a campului magnetic ambiental, de aproximativ 0,1T).
Sursele de erori sunt mai putine ca la masurarea campului electric (nu exista erori
de proximitare; principalele erori sunt la masurarile in camp indepartat, datorate variatiilor
spatiale si temporale).
Bobinele de curent se pot folosi si ca antene pentru masurarea componentei
magnetice a campului electromagnetic (pt f = cativa KHz 200 MHz).
Pentru cresterea frecventei de lucru trebuie ca diametrul spirelor sa fie redus, iar
numarul de spire redus.
6.5 Antene
Antenele sunt senzori de captare a campului electromagnetic.
Ele pot fi : - pasive( daca nu contin elemente neliniare);
- active (in caz contrar).
Antenele passive sunt dispozitive reciproce, adica pot fi folosite atat in regim de
emisie, cat si de receptie.
Dupa marimea pe care o determina, antenele pot fi :
- antene pentru masurarea campului electric (sau de tip E);
- antene pentru masurarea campului magnetic (sau de tip H).
Obs: Radiatia electromagnetica constituie o importanta sursa de interferenta asupra
semnalelor utile din echipamentele electrice si electronice.
Sursele de radiatie electromagnetica sunt :
o Posturile fixe de radioemisie, de TV, radar;
o Posturile mobile de emisie, folosite in telecomunicatii si procese
tehnologice;
o Instalatiile energice, in care comutatia se realizeaza cu/fara arc
electric;
o Descarcarile electrice, atmosferice, etc.
In tehnica CEM radiatia electromagnetica intereseaza din 2 puncte de vedere :
a) Testarea imunitatii echipamentelor electrice si electronice la campuri
electromagnetice.
In acest scot se genereaza in laborator radiatii electromagnetice cu un spectru mare de
frecventa (9kHz .. 1 GHz) si se determina valoarea (amplitudinea) campului electric la care
echipamentul mai lucreaza (imunitate electromagnetica).
Radiatia electromagnetica este produsa in laborator, in conditii standardizate, de o antena
de emisie, excitata de un generator de semnal conectat la un amplificator de putere (antena
de emisie transforma energia de conductie in energie de radiatie).
b) Determinarea nivelului semnalului de interferenta (perturbator)
La determinarea experimentala a nivelului semnalului perturbator se foloseste (in
conditii standardizate) o antena de receptie.
Obs: Oricare antena de emisie poate fi antena de receptie. Insa, din punct de vedere termic
antena de emisie se dimensioneaza pentru curentul introdus in antena (ex: 100 A), in timp
ce antena de receptie se dimensioneaza pentru curentul receptionat (ex:10A).
Variantele de baza pentru antenele de tip E sunt :
antena monopol;
antena dipol (deschis sau inchis)
Fig. 6.8 Antene dipol deschis si inchis
Obs: Antena monopol (baston) este formata dintr-un fir vertical si o baza (contragreutate)
sub forma unei retele radiate de conductoare, care poate fi sau nu legata la pamant; are o
sensibilitate redusa, fiind mai putin folosita in tehnica masurarilor.
Antena dipol deschis (cu lungimea /2), respectiv antena cu dipol inchis se
foloseste in gama de frecvente 30 1000 Mhz.
6.5.1 Antena de receptie dipol
Antena de receptie dipol se foloseste la masurarea semnalelor de interferenta radio.
Sarcina antenei de receptie utilizata in tehnica CEM este impendanta de intrare Z
r
=50 a
unui voltmetru de perturbatii sau a unui analizator de spectru. Conexiunea intre antena si
aparatul de masurat (voltmetru sau analizator de spectru) este realizata printr-un cablu
coaxial cu impendanta caracteristica Z
e
=50.
Impendanta de sarcina a antenei este: Z
s
=Z
e
=Z
c
=50
Fig. 6.9 Antena de receptie dipol. Schema electrica echivalenta.
In shema electrica echivalenta:
Z
a
impendanta antenei
Z
a
=R
r
j X
a
;
Rr rezistenta de radiatie (datorita scurgerii de sarcina prin antena, acesta devine o
sursa secundara de radiatie);
X
a
= reactanta antenei (se datoreaza inductivitatii acesteia).
Z
s
=impendanta de sarcina
Obs: Daca dimensiunile surselor de perturbatii, inclusiv liniile lor de alimentare au acelasi
ordin de marime cu lungimile de unda, ele vor radia energie electromagnetica. Undele
electromagnetice se pun in evidenta prin antene care produc la borne o tensiune
proportionala cu intensitatea campului masurat.
In cazul antenei (de receptie) dipol, unda electromagnetica plana excita antena sub unghiul
de incidenta , cu viteza de propagare
s m c / 10 3
1
8
0 0
Tensiunea in gol culeasa de antena este:
l
l E dl E U
c
0
0
sin sin
Parametrii antenei dipol sunt:
(*) Deschiderea antenei (apertura)
] / [
] [ Pr
] [
2
2
m W S
W ec
m A
P
rec
puterea receptionata pe impendanta de sarcina;
S densitatea de putere locala.
Z
s
=R
r
j X
a
, daca antena este acordata .
Puterea medie receptata de antena este :
Rr
l E
Rr
U
Rr
U
ec
c
med
c
,
_
8
) sin (
8 2
2
Pr
2
2
0
2
0
U
oc
tensiunea captata de antena in gol.
Densitatea de putere S este modulul vectorului Poynting local.
o
Zo
Zo
E
S
0
2
;
2
1
-impedanta de unda
Obs: In tehnica CEM Z
s
este pur rezistiva si egala cu impendanta caracteristica a cablului
coaxial, astfel incat relatia (*) are numa o valoare calitativa.
(**) Factorul de conversie al antenei
Antena (dipol) serveste la masurarea campului electric E. Milivoltmertrul sensibil
nu masoara direct un camp electric, ci o tensiune pe impendanta de sarcina (Z
s
=50).
In scopul obtinerii unei informatii utile cu ajutorul voltmetrului de perturbatii, se
foloseste un factor de conversie al antenei, in urmatoarele variante :
)] m / 1 ( dB [ ,
U
E
log 20 Fc log 20 fc
m
1
,
U
E
Fc
1
]
1
sin A N
Uo
H
sin A H N Uo
) t cos( Uo 2 ) t cos( sin A A H 2 N u
o
o
0 o
Fig. 6.10 Antena de receptie cadru.
Din punct de vedere constructiv se prefera N=1 pentru ca lungimea conductorului
sa fie mica in raport cu lungimea de unda. De asemenea, conductorul bucla care formeaza
antena de receptie se introduce intr-un ecran tubular nescurtcircuitat, in vederea eliminarii
radiatiei secundare si a influentei campului electric.
6.6 Proprietatile generale ale antenelor
a) Directivitatea
Obs: Antenele sunt folosite la emisie in scopul conversiei energiei de conductie in energie
de radiatie, iar la receptie, in scopul conversiei energiei de radiatie in energie de conductie.
Se poate introduce o notiune teoretica: radiatorul izotop, la care puterea specifica
radiata este aceeosp in toate directiile, acest radiator ideal fin punctiform.
Puterea specifica radiata de radiatorul ideal va fi:
] m / W [ ,
r 4
Pm
So
2
2
sin H
c
S
E
A
U
0
S
o
puterea specifica a radiatorului izotop.
b) Randamentul
In cazul antenei de emisie, puterea radiata (P
n
) este mai mica decat puterea (P
i
)
introdusa in antena:
Rp
Rr
Pi
Pm
r
+
1
1
,
R
p
rezistenta de pierderi Joule
R
r
rezistenta de radiatie
Obs: Randamentul antenei monopol este slab (pierderile Joule sunt mari, datorita efectului
pelicular in conductorul activ care radiaza; intervine negativ si rezistenta prizei de pamant).
Obs: Antenele care sunt isolate fara de pamant (ex: dipole cu excitatie la centru, periodic
logaritmica), au randamentele superioare celor de tip monopol.
La o antena receptoare, puterea captata de antena (P
c
) este mai mare decat puterea
utila (P
u
), transferata pe impendanta de variatie
Pc
Pp Pc
Pc
Pu
c
P
p
pierderile (pajoritatea prin radiatie secundara)
c) Castigul antenei
G= D , sau : G[dB]=10 logG
d) Aria efectiva a antenei
Se defineste ca raport intre puterea ca raport intre puterea receptata (P
rec
) pe
impendanta de sarcina si puterea specifica a radiatorului izotop:
2
2
4
Pr Pr
] [
r
Pm
ec
S
ec
m Ae
o
Pentru un caz idealizat :
2
4
Pr
r
Ae Pm
ec
Capitolul 7
ECRANE ELECTROMAGNETICE
In cazul cuplajului prin radiatie, energia electromagnetica se transfera de la sursa
perturbatoare spre receptor (victima) atat prin camp electric, cat si prin camp magnetic,
ansamblul celor doua campuri propaganda-se in spatiu sub forma de unde
electromagnetice.
Pentru protectia impotriva cuplajului electromagnetic se utilizeaza ecranarea
electrica, ecranarea magnetica, respectiv ecranarea electromagnetica, in functie de natura
campului perturbator. In acest scop se utilizeaza ecrane electrice, ecrane magnetice si
ecrane electromagnetice.
Ecranul electromagnetic este o anvelopa conductoare care separa spatiul in doua
regiuni, una care contine sursele de camp electromagnetic si alta, care nu contine astfel de
surse. Deci, functia ecranului este sa izoleze cele doua regiuni una fata de cealalta, d.p.d.v.
al campului electromagnetic perturbator.
Rolul ecranului este de a oferi o aceeasi referinta de potential atat pentru circuitele
externe, cat si pentru circuitele interne, din interiorul anvelopei.
Problema ecranarii presupune 2 aspecte:
(1). Proiectarea, constructia si determinarea efectelor ecranelor;
(2). Modul de conectare al ecranului la masa.
Practica demonstreaza ca un ecran bine construit, dar legat gresit la masa conduce
la aparitia unor perturbatii mai mari decat in lipsa ecranului.
Efectul de ecranare este reciproc: este indiferent daca campul care trebuie cranat se
afla in interiorul sau in exteriorul anvelopei de ecranare.
O masura a ecranarii este factorul de ecranare Q, care stabileste legatura dintre
intensitatea campului in interiorul unui ecran si intensitatea campului existenta in exterior,
Fig. 7.1 Reciprocitatea efectului de ecranare:
a) atenuarea radiaiei perturbatoare a unei surse de pereturbaii;
b) protecia unui receptor mpotriva unei radiaii perturbatoare;
in absenta ecranului.
ecran exterior camp e Intensitat
ecran erior camp e Intensitat
Q
int
a
A 7 , 8 ,
unde: a- este grosimea peretelui ecranului;
este adancimea de patrundere a campului electromagnetic;
f
r r
1
10 66
6
f[MHz] frecventa;
r
permeabilitatea magnetica relative a materialului ecranului;
r
conductivitatea relativa a materialului ecranului, raportata la cupru.
Materialele care produc cele mai mari pierderi prin absorbtie sunt cele bune
conductoare electric si cu o mare permeabilitatte magnetica (ex. otelul).
La frecvente inalte, absorbtia intr-un ecran omogen devine foarte mare. Absorbtia
amortizeaza rezonantele si este independenta fata de impedanta de camp. Este eficace si in
camp magnetic. Dar, in campuri puternice, in apropierea unor surse de campuri magnetice
intretinute, absorbtia determina incalzirea tolelor. In aceste conditii, un ecran din cupru este
preferabil unui ecran din otel.
Fig. 7.3 La inalta frecventa, fetele exterioara si interioara ale peretilor unui ecran sunt
independente.
La inalta frecventa, fetele exterioara si interioara ale peretilor unui ecran care
protejeaza in interiorul sau un receprtor sunt independente. Datorita efectului pelicular,
campurile magnetice ale curentilor care circula pe fata exterioara a peretilor ecranului
Curenti care se
deplaseaza pe fata
exterioara a ecranului
Curenti slabi pe fata
interioara a ecranului
RECEPTOR
induc in interior tensiuni electromotoare foarte slabe, care determina curenti foarte mici pe
fata interioara a ecranului. Fenomenul este reciproc.
7.1 Ecranarea campurilor statice
7.1.1. Campurile electrostatice
La introducerea unei sfere goale conductoare in camp electrostatic, asupra sarcinilor
electrice din materialul ecranului actioneaza forta electrostatica F= qE, care provoaca o
redistribuire a acestora ce se incheie cand componenta tangentiala a intensitatii campului
electric la suprafata exterioara a ecranului devine nula si astfel nu mai exista nici un motiv
de deplasare a sarcinilor electrice pe suprafata ecranului.
In mod logic liniile de camp electric vor fi atunci normale la suprafata ecranului.
Campul sarcinilor redistribuite si campul exterior perturbator se anuleaza reciproc in orice
punct din interiorul ecranului. Se poate arata ca acest efect nu apare numai in cazul unei
sfere goale, ci la orice corp conductor gol, indiferent de forma sa geometrica (Efectul
custii Faraday).
Factorul de atenuare al unui ecran conductor lipsit de imbinari, fata de campuri
electrostatice este infinit, ceea ce face inutila calcularea lui in fiecare caz in parte.
Cu ajutorul legii fluxului electric, se obtin componentele normale ale intensitatii
campului electric in interiorul si in exteriorul ecranului:
0
i
n
E
,
0
s
ne
E
unde
s
este densitatea superficiala a sarcinilor electrice. Pentru componentele tangentiale
ale campului electric conform celor aratate mau sus, este valabila relatia:
0
ti te
E E
In final, trebuie mentionat ca invelisurile dielectrice poseda un anumit efect de
ecranare fata de campurile electrostatice. La fel cum un flux magnetic este condus printr-un
circuit magnetic realizat dintr-un material cu permeabilitate ridicata, si fluxul electric
este condus printr-un dielectric cu permitivitate ridicata. Datorita refractiei liniilor de camp
electric, la suprafata de frontiera dintre cele doua medii, fluxul electric va trece mai ales
prin peretele sferei, in cazul unui raport mare intre grosimea peretelui d si diametrul sferei
D (fig. 7.3).
Fig. 7.4 Efectul de ecranare produs de o sfer goal dielectric, cu
peretele gros, de exemplu zidrie, ecranat din titanat de bariu.
Conditiile de frontiera se exprima astfel:
1
2
2
1
2 1
;
r
r
n
n
t t
E
E
E E
unde 1 reprezinta mediul din exteriorul ecranului, iar 2 reprezinta materialul ecranului.
Factorul de atenuare al ecranului in Neperi va fi:
) / 33 , 1 1 ln( ln D d
E
E
a
r
i
e
E
+
7.1.2 Campuri magnetostatice
Un efect de ecranare prin redistribuirea "sarcinilor" comparabil cu cel pentru
campuri electrostatice nu exista in cazul campurilor magnetostatice.
De exemplu, ecranul de cupru al cablurilor coaxiale nu are efect de ecranare asupra
campurilor magnetostatice.
Totusi, in acelasi mod in care campurile electrostatice pot fi atenuate prin ecrane
dielectrice de mare permitivitate, si campurile magnetostatice pot fi ecranate prin
invelisuri feromagnetice cu permeabilitate magnetica ridicata.
In cazul ecranelor cu pereti grosi si permeabilitate inalta, datorita refractiei liniilor
de camp la suprafata de separatie dintre cele doua medii, fluxul magnetic circula cu
precadere prin pereti.
Conditiile de frontiera se exprima astfel:
1
2
2
1
2 1
;
r
r
n
n
t t
H
H
H H
unde 1 reprezinta mediul din exteriorul ecranului, iar 2 reprezinta materialul ecranului.
Atenuarea in Neperi oferita de ecran va fi:
) / 33 , 1 1 ln( ln D d
H
H
a
r
i
e
H
+
Pentru ecrane se folosesc toate materialele care prezinta, pentru fluxul unui anumit
tip de camp, o conductivitate suficient de mare sau care sunt in stare sa creeze campuri de
reactie prin influenta sau inductie. Cel mai des se utilizeaza ecrane din materiale
neferoase si din materiale feromagnetice.
Pentru ca un ecran electric sa fie activ, este necesar sa fie conectat la masa (la
referinta, in general) printr-o impedanta cat mai mica posibil (nula, teoretic).
Regula 1:
Ecranul electric se conecteaza la masa (punctual cu potential de referinta zero)
circuitului protejat, plasat in interiorul ecranului.
Regula 2:
Ecranul electric trebuie sa fie legat la masa intr-un singur punct, pentru ca toti
curentii perturbatori sa circule spre punctul de potential minim.
Daca ecranul s-ar conecta la masa in mai multe puncte, datorita impedantei proprii a
ecranului, curentii perturbatori care s-ar inchide prin ecran ar determina caderi de tensiune
pe acea impedanta si curentii perturbatori s-ar inchide prin conductoarele de semnal.
Eficacitatea unei bune incinte ecranate va fi imediat redusa la zero daca un singur
conductor patrunde nefiltrat din spatiul perturbat in spatiul ecranat, iar acolo actioneaza ca
si o antena.
Un ecran poate sa-si indeplineasca rolul numai atunci cand toate conductoarele de
alimentare cu energie, ca si cele de comanda care intra si ies din incinta ecranata, sunt
prevazute cu filtre.
Pentru conductoarele de alimentare cu energie exista filtre de retea care, in
majoritatea cazurilor, sunt formate din mai multe componente elementare, asamblate astfel
incat sa aiba efect de filtrare in anumite domenii de frecventa.
Conductoarele pentru semnalul de masura trebuie ecranate (trebuie utilizate cabluri
coaxiale).
Rigletele elastice de contact ale usilor, ferestrele fagure si filtrele de retea trebuie
sa fie foarte bine corelate unele cu altele. Toate aceste filtre, legaturi de pamantare si
conexiuni ale ecranelor cablurilor trebuie sa fie amplasate intr-o singura zona, foarte
apropiate unele de altele, pentru eliminarea curentilor de egalizare in peretele ecranului,
fig. 7.5.
Pentru asigurarea unei legaturi de rezistenta mica a tuturor ecranelor cablurilor si a
pamantarii incintei, se recomanda intarirea peretelui ecranului in zona comuna de
patrundere, printr-o placa masiva de cupru. In cazul din fig. 7.5.b, eventualii curenti
perturbatori din ecranele cablurilor si din sistemul de pamantare circula prin peretii metalici
ai incintei ecranate si produc in interiorul acesteia un camp magnetic perturbator.
7.2 Incaperi ecranate (cabina de masurare)
Incaperile ecranate se utilizeaza fie pentru evitarea interferentelor electromagnetice
exterioare in cazul masuratorilor sensibile, fie pentru limitarea in spatiu a emisiilor
perturbatoare (in zona in care se produc); adesea ambele functiuni sunt combinate.
Din punct de vedere constructiv, incaperile ecranate sunt realizate prin placarea
spatiilor respective cu fasii din folie de cupru lipite intre ele, prin constructii sudate
autoportante din tabla de otel sau prin constructii modularizate obtinute din elemente
prefabricate.
Fig. 7.5 a) Dispunere corect; b) Dispunere greit a accesului
cablurilor electrice ntr-o incint ecranat
Cabina de masurare este o incinta cu dimensiuni relativ reduse (222 m
3
); este
realizata din tola de otel zincat sau C
u
E, cu grosimea g=0,3 2mm (fig. 7.6).
Fig. 7.6 Cabina ecranata. Echipamentul cabinei ecranate.
1 transformator de separare; 2 filtru de retea; 3 constructie metalica; 4, 5, 6 ferestre fagure;
7 cablu coaxial; 8 usa de acces; 9 borna de pamantare.
Peretii incintei sunt autoportanti sau sustinuti de un schelet metalic de otel zincat
sau inox. Este destinata unor masuratori de mare acuratete a marimilor de tip u(prin
divizor de tensiune exterior) sau i(prin sunt coaxial exterior);
In interiorul cabinei se instaleaza osciloscopul (digital, cu stocare) calculatorul care
conduce procesul secvential de incercari si alte periferice ale osciloscopului sau
calculatorului.
Cablul coaxial, dublu ecranat este folosit pentru introducerea semnalului util in
spatiu ecranat din interiorul cabinei.
Pentru a evita pericolul de electrocutare in cazul unei defectiuni de izolatie, carcasa
metalica a cabinei este conectata da priza de pamant.
Cabina ecranata nu este prevazuta cu pereti absorbanti pentru radiatii
electromagnetice. O radiatie electromagnetica generala in interiorul cabinei produce
reflexii multiple pe peretii interiori si, ca urmare, cuantificarea radiatiei emise devine
imposibila.
1
220V
50 Hz
2
3
4 8
9
7
6
5
7.3 Incaperi ecranate fara reflexii - Camere anechoice
Undele electromagnetice produse in interiorul incaperilor ecranate sufera reflexii
datorita peretilor acestora. Undele reflectate se suprapun peste undele incidente formand
unde stationare cu noduri si ventre pronuntate.
Repartitia spatiala a campului devine astfel puternic neomogena si rezultatele
masuratorilor de emisii perturbatoare sau de imunitate la perturbatii vor depinde, intr-o
maniera neprevazuta, de frecventa, de dispunerea in spatiu a obiectelor de incercat si a
antenelor.
Pentru evitarea influentei perturbatoare a reflexiilor astfel produse, incaperile
ecranate pentru masurarea CEM sunt placate in interior cu elemente absorbante.
Elementele absorbante realizeaza o adaptare de impedanta continua si lipsita de
reflexii intre impedanta de unda a interiorului incintei (Z
o
= 377) si impedanta de unda a
peretilor ecranului (Z
l
= 0). De aceea masuratorile in camere anechoice permit realizarea in
interior a masuratorilor de camp efectuate pana acum numai in aer liber.
Elementele absorbante sunt realizate din dielectrici sau feromagnetici cu pierderi, in
care o parte importanta din energia electromagnetica incidenta se transforma in caldura.
In majoritatea cazurilor se foloseste spuma poliuretanica impregnata cu vopsea
conductoare pe baza de carbon. Uneori, placarea peretilor se realizeaza din placi de
ferita.
Elementul absorbant din spuma poliuretanica are, in majoritatea cazurilor, forma de
piramida astfel incat undele electromagnetice au ocazia sa intalneasca multiple suprafete
absorbante si sa fie absorbite cvasitotal intre piramide.
7.4 Laboratorul de CEM
Fig. 7.7 Camer anechoic
Un laborator standard pentru incercari de CEM (Fig. 7.9) cuprinde cel putin 3 incinte:
(A) Incinta fara ecou electromagnetic (anechoica):
Incinta anechoica este ecranata fata de sursele exterioare de interferenta.
Peretii incintei si tavanul sunt realizati din tola de otel galvanizata (cu grosimea g=2
3mm). In interiorul incintei peretii si tavanul sunt captusiti cu material absorbant de
radiatie electromagnetica (placi de ferita sau piramide absorbante din spuma poliuretanica
impregnate cu carbon). Elementele absorbante elimina reflexiile electromagnetice datorate
peretilor, tavanului si podelei (daca podeaua este conductoare, incinta se numeste
semianechoica).
Deoarece piramidele au proprietati absorbante si datorita reflexiilor si dispersarilor
multiple, ultima unda reflectata va avea un nivel mult mai mic comparativ cu unda directa.
Eficienta maxima se obtine daca undele sunt paralele cu axa piramidelor si este
nula pentru undele perpendiculare
pe axa.
Fig. 7.8 Detaliu privind atenuarea undei incidente (prin reflexii multiple si
refractii) datorita piramidelor absorbante.
In incinta fara ecou electromagnetic se plaseaza obiectul supus incercarii EUT
(aparat electric/electronic), pe o masa turnanta (trebuie mentinut in stare de functionare in
timpul incercarii).
La o distanta de 1 10m de obiectul incercat se plaseaza o antena de emisie
(capabila sa radieze pe o gama de frecventa cat mai larga).
Masa turnanta ofera posibilitatea expunerii pe toate fetele a aparatului incercat, spre
directia de radiatie a antenei.
In apropierea aparatului incercat exista un senzor de camp electric, pentru
masurarea campului electric in zona in care este asezat aparatul incercat.
Unda directa
Unda reflectata
Z
0
=377
Z=0
Semnalele provenite de la aparatul incercat si de la senzorul de camp electric sunt
transformate in semnale optice cu ajutorul unui convertor electrooptic si sunt transmise,
prin linii optice, la un convertor optoelectric, plasat in incinta de control C.
Fig. 7.9 Schia unui laborator CEM.
1 strat de piramide absorbante; 2 senzor de camp electric; 3 convertor electrooptic; 4 sistem de
cabluri optice; 5 placa turnanta; 6 obiectul supus incercarii (EUT); 7 panou cu piramide absorbante;
8 antena; 9 cablu pentru alimentarea antenei; 10 filtru; 11 sursa de putere cu filtru;
12 convertor optoelectric; 13 pupitru de monitorizare; 14 generator de semnal de inalta frecventa;
15, 16 - surse de putere cu filtru; 17 amplificatoare de putere de inalta frecventa.
(B) Cabina ecranata a amplificatoarelor de I.F . contine amplificatoarele de inalta
frecventa necesare alimentarii cu energie electrica a antenei de emisie.
(C) Cabina ecranata pentru controlul incercarilor contine:
- convertorul optoelectric cu mai multe canale (converteste semnalele optice in semnale
electrice, care ajung la pupitrul de monitorizare);
- sursa de putere cu filtru de retea, care alimenteaza cu energie electrica echipamentele din
cabina C.
- pupitrul de control, echipat cu :
- 2 voltmetre de perturbatii (receptoare) pentru benzile
de frecventa 20 Hz 30 MHz si 20 MHz 1,3 GHz.
- 1 analizor de spectru;
- controller;
- tastatura;
- monitor;
- imprimanta;
- floppy disk.
Interferentele cauzate de functionarea aparatului testat se capteaza printr-o antena
de receptie .
Analiza semnalului captat de antena se face cu un voltmetru de perturbatii, sau cu
un analizor de spectru, conectat la un calculator.
Masurarea imunitatii, respectiv masurarea rezistentei la perturbatii, se prezinta in
capitolul urmator.
T e n s i u n i
t r a n z i t o r i i
n r e e a
S u p r a t e n -
s i u n i d e e -
n e r g i e m i c
( B u r s t )
S u p r a t e n -
s i u n i d e e -
n e r g i e m a r e
( t r z n e t )
F r e c v e n e
d i s c r e t e
( C W )
C u p l a j g a l v a n i c
A n t e n e
d o m e n i u
f r e c v e n
A n t e n e
d o m e n i u
t i m p
( g h i d u n d )
I n j e c i e
d e c u r e n t
C m p E s i H
u n d e e l e c t r o m a g n e t i c e
S c n t e i
n a e r
R e l e u d e
c u p l a j i n
S F 6
D e s c r c r i
e l e c t r o s t a t i c e ( E S D )
M s u r t o r i d e
i m u n i t a t e
( S i m u l a r e I E M )
Capitolul 8
TEHNICA MASURARII IMUNITATII LA PERTURBATII
Masurarea imunitatii, respectiv masurarea rezistentei la perturbatii, serveste pentru
determinarea aptitudinii unui aparat sau echipament electronic de a functiona fara
degradare in prezenta perturbatiilor electromagnetice care pot apare la locul sau de
utilizare.
Marimile perturbatoare pot fi cunoscute fie din practica experimentala anterioara,
fie pe baza unor masuratori speciale de emisie electromagnetica la locul de montaj.
Nivelele de perturbatii corespunzatoare diferitelor locuri de amplasare se pot
clasifica grosier in mai multe categorii de mediu, fiecarei categorii asociindu-i-se un anumit
nivel (grad) de severitate a incercarii.
O verificare a imunitatii la perturbatii absolvita cu succes pentru anumite marimi
perturbatoare reprezentative nu garanteaza ca aparatul respectiv este absolut imun (de
exemplu in cazul extrem al unei lovituri directe de traznet).
Verificarea permite totusi, in multe cazuri, sa se poata spune ca aparatul este imun
cu o anumita probabilitate, complementara probabilitatii de aparitie a unor marimi
perturbatoare situate peste nivelul considerat reprezentativ al tensiunii respectiv curentului
de incercare pentru aparatul respectiv.
Asa cum rezulta din fig. 8.1, exista numeroase procedee de simulare a Interferentei
ElectroMagnetice (EMI in engleza; IEM in romana), care corespund diferitelor surse de
perturbatii si emisiilor lor.
Fig. 8.1 Procedee de simulare a EMI in tehnica de masurare a imunitatii la
perturbatii
8.1 Simularea perturbatiilor transmise prin conductie (9 kHz 80 MHz)
Aceasta incercare se poate efectua si intr-o cabina ecranata.
Pentru simularea perturbatiilor transmise prin conductie este necesar un simulator
de perturbatii corespunzator si un dispozitiv de cuplaj (CDN Coupling/Decoupling
Network). Tensiunea necesara la acest tip de perturbatii este redusa (cca. 10 V). In
consecinta, semnalul provenit de la simulator este diminuat printr-un atenuator de -6dB si
apoi trecut prin dispozitivul de cuplaj.
Simulatoarele de perturbatii se pot cupla cu obiectul de incercat atat capacitiv, cat si
inductiv. In ambele cazuri trebuie sa se faca distinctie intre cuplarea pentru perturbatiile de
mod comun si cuplarea pentru cele de mod normal (diferential).
Cuplarea capacitiva pentru cele doua tipuri de semnale este prezentata schematic
in fig. 8.2 (PE Protective Earth, conductor de protectie legat la pamant).
Fig. 8.2 Simularea perturbatiilor transmise prin conductie prin cuplare capacitiva:
a) cuplarea semnalelor perturbatoare de mod normal; b) cuplarea semnalelor perturbatoare de mod comun.
Impedantele serie L
I
si L
II
impiedica, pe de o parte, patrunderea impulsurilor de
incercare in reteaua de alimentare, iar pe de alta parte, garanteaza obtinerea unei anumite
forme de unda la obiectul de incercat.
Fara inductivitati serie, practic, majoritatea simulatoarelor de perturbatii ar fi
scurtcircuitate datorita impedantei interne mici a retelei.
Intrucat caderea de tensiune maxim admisa la 50 Hz pe bobinele serie este de 10%,
decuplarea de retea este sustinuta prin montarea condensatoarelor de filtraj C
N
.
Ca alternativa, se poate conecta inainte de dispozitivul de cuplare un transformator
reglabil, cu care, spre exemplu, se poate mari tensiunea retelei la 240V si prin aceasta se
poate compensa o cadere de tensiune mai mare pe bobinele serie.
Dispozitivele de cuplare cu utilizari multiple contin suplimentar un transformator
de separare, care permite utilizarea generatoarelor de perturbatii cu o borna de iesire pusa la
pamant.
Cuplarea inductiva a perturbatiilor de mod normal sau de mod comun este
prezentata schematic in fig. 8.3.
Decuplarea fata de reteaua de alimentare se face aici in principal prin
condensatoarele de blocare C
K
.
La frecvente inalte acestea reprezinta un scurtcircuit astfel incat, ataat la cuplarea
perturbatiilor de mod normal, cat si a celor de mod comun, semnalele perturbatoare nu se
transmit in reteaua de alimentare prin transformatoarele de separare.
Fig. 8.3 Simularea perturbatiilor transmise prin conductie prin cuplare inductiva:
a) cuplarea semnalelor perturbatoare de mod normal; b) cuplarea semnalelor perturbatoare de mod comun.
8.2 Simularea perturbatiilor de joasa frecventa din retelele de joasa tensiune
(impulsuri in domeniul ms)
Pentru demonstrarea imunitatii la perturbatiile provocate de deconectarea
dispozitivelor de protectie la supracurent (intreruptoare de protectie), conform VDE 0160,
dispozitivelor electronice din retelele de curenti tari trebuie incercate cu supratensiuni de
tipul indicat in fig. 8.4.
Fig. 8.4 Impulsul de tensiune pentru incercarea rezistentei la supratensiuni a
dispozitivelor electronice din retelele de curent alternativ (idealizat).
Producerea supratensiunii se face prin descarcarea unui condensator acumulator de
energie, in momentul atingerii valorii de varf a tensiunii.
Fig. 8.5 Incercarea la supratensiuni pentru dispozitivele mono si trifazate.
Z - impedanta de decuplare (conform VDE 0160 a8.29s).
In timp ce pentru dispozitivele monofazate se pot utiliza simulatoare de perturbatii
cu o borna pusa la pamant, pentru dispozitivele bi si trifazate sunt necesare simulatoare cu
iesire simetrica. Separarea de potential nu se poate realiza printr-un transformator de
izolare suplimentar conectat inaintea simulatorului de perturbatii, intrucat carcasa
simulatorului capata atunci tensiuni de atingere periculoase.
Pe langa supratensiuni, dispozitivele electronice trebuie sa suporte si caderi de
scurta durata ale tensiunii de alimentare sau chiar intreruperi de scurta durata ale
acesteia. Confirmarea imunitatii la caderi ale tensiunii de alimentare poate fi facuta, de
exemplu, cu schema din fig. 8.5.
8.3 Simularea perturbatiilor de comutatie de banda larga si energie redusa (burst)
Supratensiunile produse de deconectarea bobinelor releelor si contactoarelor , ca si
a altor consumatori inductivi se manifesta in majoritatea cazurilor cu salve de impulsuri
perturbatoare pe conductoarele de alimentare, de semnal sau de date. Pentru simularea
acestora se normeaza desfasurarea in timp prezentata in fig. 8.6.
Fig. 8.6 Desfasurarea in timp a salvelor de impulsuri:
a) forma impulsului singular; b) salve (pachete) de impulsuri.
8.4 Simularea supratensiunilor de banda larga si energie mare (generatorul hibrid)
Supratensiunile de energie mare se produc in urma cuplajelor galvanice sau
inductive create de descarcarile atmosferice, manevrelor de comutatie in sistemele
electroenergetice etc. Simularea lor se face cu generatoarele clasice de impulsuri de
traznet sau de comutatie (functii dublu exponentiale), cunoscute din tehnica tensiunilor
inalte, fig. 8.7.a.
Intrucat determinarea duratei frontului si a spatelui conform VDE 0433 respectiv
CEI 60.2 este mai complicata, in practica, timpul de crestere T
c
se determina grafic
conform CEI 469-1 si se inmulteste cu 1,67.
Durata frontului: T
f
=1,67T
c
Timpul de spate T
s
se considera in mod obisnuit ca fiind egal cu T
s
,
care se
determina din fig. 8.7.b fiindca T
f
<<T
s
si tolerantele admise sunt suficient de mari pentru a
permite acest lucru.
Parametrii uzuali sunt:
- Impuls de traznet 1,2/50 : T
f
=1,2st 30%; T
s
= 50st 20%
- Impuls de comutatie 10/700 : T
f
= 10st 30%; T
s
=700st 20%
Fig. 8.7 Definirea timpului de front si de spate respectiv a timpului de crestere al
supratensiunilor:
a) durata frontului Tf si a spatelui Ts dupa VDE 0433 si CEI 60-2; b) timpul de crestere Tc si de spate Ts
dupa CEI 469-1.
Generatoarele pentru producerea impulsurilor de tensiune au fost concepute
anterior ca generatoare de impuls cu un singur etaj, cu o impedanta interna relativ mare,
fiind mult folosite pentru incercarea izolatiei, fig. 8.8.
Fig. 8.8 Schema de generator de impulsuri pentru producerea tensiunilor
de traznet si de comutatie.
La inchiderea comutatorului ES (eclator, releu in vid, tiristor etc.) condensatorul
acumulator C
S
incarca capacitatea de sarcina C
F
prin rezistenta de amortizare R
F
. Timpul de
crestere se determina pentru C
S
>>C
F
, cu relatia:
T
c
=2,2R
F
C
F
In final ambele capacitati se descarca pe R
S
cu constanta de timp T R
S
(C
S
+C
F
).
8.5 Simularea descarcarilor electrostatice (ESD)
Pentru simularea descarcarilor electrostatice, in principiu, este necesar sa existe un
acumulator de energie electrostatica (condensator de inalta tensiune), o sursa de
tensiune inalta continua, o rezistenta de descarcare bine definita si un electrod de
descarcare, fig. 8.9.
Condensatorul C
S
incarcat de la o sursa de tensiune continua la un nivel de tensiune
preselectat, de polaritate dorita, se descarca pe obiectul de incercat prin intermediul
rezistentei R
S
si al electrodului de descarcare ED. Electrodul de descarcare este deplasat
catre obiectul de incercat, pornind de la o distanta mai mare pana cand se amorseaza
descarcarea prin scanteie in intervalul respectiv, iar condensatorul C
S
se descarca pe
obiectul de incercat.
Pentru simularea descarcarilor provocate de incarcarea corpului uman, rezistenta
R
S
trebuie sa aiba o valoare de cca. 1k, iar pentru descarcarile provocate de micul
mobilier, 10 -50. Pentru simplificare, actualmente, VDE 0846 prevede o rezistenta serie
de 330 in toate cazurile, iar VDE 0843, 150. In aceste norme s-a renuntat cu multa
usurinta la practica experimentala, prin care rezistenta de descarcare putea fi modificata.
8.6 Simularea perturbatiilor de banda ingusta
Simularea perturbatiilor de banda ingusta permite aprecierea rezistentei la
perturbatii a instalatiilor electronice fata de armonicile superioare si semnalele de
telecomanda din retelele de alimentare cu energie electrica. Ca simulatoare de
perturbatii servesc generatoare de semnal urmate de amplificatoare de putere, conform
VDE 0846.
Perturbatiile sunt cuplate inductiv, prin intermediul unui transformator de inalta
frecventa, cu conductoarele de alimentare, comanda sau semnal. Un condensator de suntare
(bypass) face ca tensiunea cuplata inductiv sa se regaseasca in intregime pe obiectul de
incercat, fig. 8.10.
Fig. 8.10 Simularea perturbatiilor de banda ingusta.
Platband de masa respectiv
pamntare lungime 2m
Fig. 8.9 Schema de principiu a unui simulator pentru descarcari electrostatice. CS
condensator acumulator, RS rezistenta de descarcare, ED electrod de descarcare.
Perturbatia de inalta frecventa introdusa in circuit este masurata prin intermediul
unui transformator de tensiune de inalta frecventa cu un osciloscop sau cu un receptor de
perturbatii. Un transformator de inalta frecventa determina curentul perturbator simulat.
8.7 Simularea campurilor cvasistationare si a undelor electromagnetice
Simularea campurilor electrice si magnetice cvasistationare, precum si a undelor
electromagnetice se face cu ajutorul antenelor de emisie si a surselor lor de alimentare.
Ca si la perturbatiile transmise prin conductie, si aici se va face distinctie intre perturbatiile
de banda ingusta (de exemplu emitatoarele radio, undele electromagnetice monocromatice)
si perturbatiile de banda larga (campuri si unde tranzitorii).
8.8 Simularea campurilor perturbatoare de banda ingusta
Simularea campurilor perturbatoare de banda ingusta se face in incinte ecranate
placate cu elemente absorbante ca urmare a protectiei prin lege a spectrului
electromagnetic folosit pentru telecomunicatii.
Datorita intensitatilor mari de camp nu este permis accesul personalului, in
timpul masuratorilor, in incinta anechoica.
Punerea in functiune a emitatoarelor de putere pentru masurare si a amplificatorilor
de putere este conditionata de obtinerea in prealabil a unei autorizatii de la organizatia
nationala de telecomunicatii.
Ca antene de emisie se pot lua in considerare, pe baza principiului reciprocitatii,
toate antenele care au fost deja tratate detaliat in capitolul privind masurarea emisiilor
electromagnetice. Diferenta intre antenele de receptie si cele de emisie consta in principal
in aceea ca, in ultimul caz transformatorul de simetrizare la trecerea cablu coaxial/antena
trebuie verificat termic, iar la folosirea materialelor feromagnetice verificarea va urmari si
liniaritatea in intreg domeniul de puteri utilizat.
Pentru alimentarea antenelor, se folosesc surse de tensiune formate dintr-un
generator de functii si un amplificator de putere. In functie de latimea benzii de frecventa
care trebuie acoperita, pot fi necesare mai multe tipuri constructive de generatoare de
functii si amplificatoare de putere .
Pentru a putea obtine, la obiectul de incercat, pentru toate frecventele de masura o
intensitate de camp constanta, variatiile de amplificare si erorile de adaptare trebuie sa fie
compensate prin intermediul unui sistem de reglare automata a nivelului, in bucla inchisa.
Fig. 8.11 Stimularea campului cu bucla de reglare automata a nivelului; determinarea
valorii campului cu un senzor de camp.
Aceasta se poate realiza in principiu in doua moduri.
In primul se masoara intensitatea campului la obiectul de incercat prin intermediul
unei antene izotrope si se transmite nivelul prin cablu optic la un amplificator regulator (in
engleza levelling amplifier) a carui amplificare rezulta din comparatia valoare
impusa/valoare masurata, fig. 8.11.
Amplificatoarele regulatoare sofisticate au, in majoritatea cazurilor, mai multe
intrari pentru a putea cupla mai multi senzori de camp (masurare integrala).
In locul senzorului de camp se poate folosi un cuplor directional (in engleza:
directional coupler) a carui tensiune de iesire comanda amplificatorul regulator, fig. 8.12.
Fig. 8.12 Simularea campului cu bucla de reglare automata a nivelului; determinarea
valorii campului cu un cuplor directional.