Totul pornește de la Laura și a ei ”Cură de fluturi!”. Împărtășirea ei aduce mai degrabă a totul sau nimic. Aplecarea celor care tremură dinaintea senzației interpretabilă ca și iubire tinde spre iluzia filozofică a trăirii, starea tranzitorie dintre alfa și omega a ceea ce ar trebui să fie unic, absolut, abisal și (scuzabil) incoerent.
Cu toții am trecut prin astă inițiere în taina indescifrabilă a iubirii. Pentru că totul se întâmplă o singură dată, pragul de sus îl coborâm tot o singură dată și-n iaurt suflăm abia după ce-l servim prima dată la temperatura camerei sufletului arzând de dorință. Prima iubire este mereu istorie și sursă de inspirație existențială pentru nostalgici. Doar prima dată suntem dispuși la renunțarea sinelui și la demisia aplicată rațiunii. Acea stare ne amăgește cu perfecțiunea vieții aducând beatitudinea la rangul echivalent al unei bucurii mărunte. Celălalt/Cealaltă, persoana iubită, devine alfa și omega existenței noastre. Fericirea ne împlinește și viața devine un surogat al determinării. Frumosul este echivalent al grotescului și, dragă Laura, fluturii și moliile sunt totuna. Dacă ne reușește diferențierea înseamnă că totul se reduce la un flirt amăgitor …
Acum, spun la rându-mi, că mi-aș dori ca deja-vu-ul să existe și în iubire, ca totul să se poată repeta ca trăire aidoma primei dăți, schimbând doar personajul căruia dorim să ne dăruim total și necondiționat. Din păcate este imposibil, nu cred în conceptul eternității nici măcar în iubire, precum nu cred nici în conceptul monogamiei. Monogamia se întregește în cazul umanității prin respectul față de partenerul de viață și prin sacrificiul numit un ”compromis încheiat în taină cu libertatea spiritului”. Singurul monogam real, înzestrat genetic cu acest abuz detrimental libertății ar fi vulturul pleșuv. Acesta rămâne fidel partenerei de viață până la moartea acesteia, dar și acestuia îi aflu (găsesc) o scuză. Libertatea dată de înaltul cerului poate fi comparată cu ceva anume, acea senzație de neaparținere și necompromis poate suporta vreun substitut?
Revin la cura de fluturi. Nu te caută cât de mult ți-ai dori? Nu-ți vorbește sau scrie când îți este ție de trebuință? Sigur are motivele lui. Sunt bărbat și-l deconspir: parșiv, temător, modest afectiv sau dependent de certitudini. Sau poate îl intimidezi. Dacă-ți este de trebuință, atunci – pe modelul mincinos al egalității de drepturi între sexe – acționează tu. Aplică conceptul biblic ”Cere și ți se va da!”. Oamenii nu ar trebui să se teamă de a cere suflet, mai ales dacă acesta există din plin. Fără reciprocitate și dăruire cura de fluturi din stomac nu este nimic altceva decât o cură de slăbire, un consum emoțional inutil, un surogat al sațietății. Cât despre molii?! … năpastă bugetară dar și motivația unei fericite sesiuni de shopping necesară reînnoirii garderobei. Zău dacă înțeleg, de ce le blamezi, pe ele, însele, moliile …
