Conștiința îmi vibrează la cotele cele mai înalte în preajma frumosului. Mintea mi se desfundă, iar sufletul îmi urcă la cer. Și, stă suspendat acolo,
Avea cei mai frumoși ochi verzi. Mari. Gene lungi, arcuite. Am zărit-o pe bancheta din fața cabinetului medical. Privea în gol și își frământa mâinile.
Obișnuitele-mi deprinderi Plicticoase pe alocuri aș spune Mi-au făcut găuri în cortexul spinal Implex emoțional, vortex spiritual Gunoi material, senzațional Îmi vomit păcatele singură și-mi
A fost odată ca niciodată, într-un univers îndepărtat, o lume a stelelor. Multe, multe de tot. Și cum erau ele de mari și de tâmbușe!
Îmi amintesc cu nostalgie clipe din copilăria mea… Am fost o fată slabă şi înaltă, cu ochi mari şi pătrunzători, privind parcă spre o lume