Aflându-ne în trecere în vara asta prin Bușteni, ne-am hotărât să împușcăm doi iepuri dintr-un foc, și anume să vizităm Castelul Cantacuzino și expoziția Dali găzduită în același loc. Din gara Bușteni ajungi mergând lejer cam în 10 minute, și e practic imposibil să greșești drumul (ai vizibilitate spre castel aproape permanent).

Ce remarci prima dată este că Grigore Cantacuzino "Nababul", cel care a construit castelul, a avut un ochi mult mai bun decât Carol I pentru amplasarea construcției: vederea de pe terasa castelului spre Bușteni este superbă. Prin comparație, Peleșul pare plasat destul de amatoricește (e drept că și mult mai discret, ferit un pic de public). Apoi afli și despre legenda prin care proprietarul a avut intenția de a pava curtea cu monede de aur. Regele i-a transmis ca e de acord cu asta doar dacă pune monedele pe cant, pentru că altfel ar fi călcate în picioare fie Stema României, fie portretul Regelui. Cert e că până la urmă a renunțat la planul său, dar semnificativ este faptul că nimeni nu s-a îndoit că n-ar fi avut banii necesari. Oricum, castelul din Bușteni n-a fost singurul construit de către Grigore Cantacuzino: trebuie amintite și Palatul Cantacuzino din București (actualul muzeu George Enescu), precum și micul Trianon de la Florești, rămas neterminat, din nefericire. Dacă primele două au avut o soartă ceva mai fericită, palatul din Florești este în prezent o ruină, si fără nici o perspectivă de a fi restaurat (proiectul inițial număra 365 de camere, câte una pentru fiecare zi a anului).

De altfel, nici castelul din Bușteni nu a avut o viață liniștită: după război, este naționalizat și intră în patrimoniul Ministerului de Interne. Mobilierul este prădat cu sălbăticie, decorațiunile smulse de perete, tablourile furate... Au rămas doar lucrurile ce nu puteau face ușor picioare: pardoseala cu plăci de ceramică glazurată, plafoanele din lemn de stejar, vitraliile pictate din Veneția, feroneria din bronz (turnată la Paris), șemineurile...

Odată cu transformarea lui în sanatoriu TBC, pereții au fost vopsiți în verde, acoperindu-se picturile originale. După revoluție este retrocedat, după un lung proces, prințesei Ioana Cantacuzino, care îl revinde, la rândul ei, soților Kurt Neuschnitzer și Margarita Mansirova (prim-solistă la Balșoi Teatrî). Aceștia, spre cinstea lor, îl readuc la viață: se restaureaza pe cât de mult se poate, este redat publicului pentru vizitare, găzduiește evenimente culturale... Inclusiv restaurantul-terasă Canta Cuisine din castel este integrat cu foarte mult gust în peisaj, redând destul de frumos atmosfera de început de secol trecut.

Ce se poate face la castel?

Păi în primul rând, se poate vizita interiorul castelului. Biletul de intrare este 20 de lei, iar orele de vizitare le găsiți aici. Mult mobilier interior, cum spuneam, n-a mai rămas, dar chiar și așa puteți ghici strălucirea originală. Preferata noastră este camera decorată cu blazoanele tuturor familiile de boieri români cu care familia Cantacuzino s-a înrudit, de-a lungul timpului, precum și portrete ale Cantacuzinilor din ramura munteană.

În cazul în care ajungenți până pe 4 octombrie, puteți să vizitați și expoziția Dali. Biletul de intrare este 20 de lei doar pentru expoziție sau 35 de lei pentru expoziție plus castel. Aici phototrotterul recunoaște că a fost un pic dezamăgit. Expoziția constă în aproximativ 200 de gravuri (și nu picturi, cum poate v-ați fi imaginat), ce ilustrează Divina Comedie, Bătrânul și marea, Pantagruel, Tricornul, precum și o colecție de cărți de tarot. Sunt expuse destul de înghesuit, nivelul de detalii din ele este destul de mare iar din cauza asta de multe ori mesajul îți scapă (mai ales dacă nu știi în amănunt opera pe care o ilustrează).

Să bei o cafea pe terasă la Canta Cuisine, admirând curtea interioara, Bucegii și Bușteniul. Panorama este absolut fabuloasă. Se poate și mânca, un meniu puteți consulta aici.

Din nefericire pentru Grigore Cantacuzino, nu s-a putut bucura foarte mult de această construcție. Castelul este inaugurat în 1911 iar în 1913 marele om politic se stinge din viață (bolnav de pneumonie). Lasă în urmă o avere fabuloasă și o lungă carieră politică, cu lumini (șef al Partidului Conservator, ca prim-ministru inițiază și aprobă Legea organizării magistraturii, Legea pensiilor civile, Reorganizarea Băncii Naționale, Legea creditului pentru continuarea fortificațiilor) și umbre (întârzie adoptarea reformelor agrare, represalii împotriva țăranilor, totul culminând cu cea de la 1907). În ciuda renumelui de om zgârcit (nu de puține ori se întâmpla să nu aibă la el suficienți bani să plătească birja, iar în buzunare îi zdrăngăneau mai degrabă cheile de la seifuri decât monedele) face numeroase acte de caritate (numeroase donații pentru spitale, Armată și orașul București).

Mai multe fotografii puteți vedea în galeria de mai jos: