In Franta, multi dintre romii evacuati sfarsesc prin a fi deportati

Franta are, probabil, cea mai severa politica din Europa fata de imigrantii romi: majoritatea traiesc in tabere care sunt constant demolate de politie, iar apoi reconstruite, in timp ce in fiecare an sunt deportati cu miile, dar numarul lor in aceasta tara ramane per ansamblu acelasi.

Sute de mii de romi, in majoritate din Romania si Bulgaria, s-au mutat in Europa Occidentala incepand din anii ’90. Perceputi pe scara larga ca cersetori si hoti, sunt rareori bineveniti. In Franta, insa, acestia sunt expusi unor presiuni particulare, taberele lor ilegale fiind distruse sistematic de autoritati.

Potrivit Centrului European pentru Drepturile Romilor (ERRC), un numar de 19.300 de romi au fost evacuati anul trecut din taberele lor pe intreg teritoriul Frantei, ceea ce inseamna mai mult decat dublul cifrei inregistrate in 2012.

„Nu stiu dinainte daca vor fi evacuati”, a spus Gabriela Hrabanova, reprezentanta a Retelei Ergo de organizatii ale romilor europeni. In tarile lor de origine, romii se confrunta pe scara larga cu discriminarea, dar cel putin sunt lasati sa se stabileasca intr-un loc. „Evacuarile sunt foarte rare in Europa de Est”, a remarcat Hrabanova.

Multi dintre romii evacuati sfarsesc prin a fi deportati: aproape 11.000 de cetateni romani au fost deportati din Franta anul trecut, mai mult decat orice alt grup de imigranti. Calitatea de cetatean al Uniunii Europene (UE) nu le ofera prea multa protectie, avand in vedere ca legislatia Uniunii permite statelor membre sa-i expulzeze pe acei indivizi despre care se considera ca reprezinta o povara pentru sistemul lor social.

In septembrie anul trecut, ministrul francez de interne Manuel Valls a afirmat ca romii au „un mod de viata diferit de al nostru” si ca „destinul lor este sa se intoarca in Romania sau Bulgaria”.

Philippe Goosens, de la Asociatia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului (AEPADO), a subliniat ca Franta este singura tara din UE care are o asemenea „politica de respingere”. Oficialii francezi dezmint, totusi, ca au in vizor un grup etnic anume. Guvernul insista ca nu face decat sa aplice legea, distrugand asezarile ilegale la ordinul judecatorilor. Dar, imediat ce politia desfiinteaza o tabara, romii construiesc alta, undeva in apropiere.

„Traiesc in conditii din ce in ce mai precare, ceea ce ii impiedica sa se integreze in comunitatea locala”, a explicat etnologul Martin Olivera. „Sunt mentinuti intr-un stil de viata nomad pe care nu si l-au ales”, afirma acesta.

De multe ori scolile ii resping pe romi pentru ca autoritatile locale nu vor sa ii recunoasca drept rezidenti, iar fara rezidenta oficiala nu sunt indreptatiti la niciun fel de asistenta sociala, in afara asistentei medicale de baza si aceasta acordandu-li-se cu greu uneori, mentioneaza militantul Francois Loret. La randul lor, oficialitatile sustin ca se confrunta cu o problema care le depaseste capacitatile limitate. Este o problema care ar trebui tratata la nivel international si nu local, considera Marc Nectar, responsabil pentru politica fata de romi in Val-de-Marne, langa Paris.

Claude Reznik, un oficial local din Montreuil-sous-Bois, in comuna Seine-Saint-Denis, tot langa Paris, a remarcat la randul sau ca romii vin in familii numeroase, lucru care face mai dificila „absorbirea” lor, comparativ cu valurile precedente de imigranti. Astfel, aminteste acesta, „barbatii veniti in Franta din Europa de Sud sau Africa in anii ’60 sau ’70 isi gaseau adapost in casa unui prieten, se mutau cand gaseau de lucru si abia apoi li se alaturau familiile”.

Unii sunt de parere ca perspectivele imigrantilor romi din Franta s-ar putea imbunatati dupa incheierea „regimului de tranzitie” care a restrictionat accesul cetatenilor romani si bulgari la locuri de munca in tari ale UE. De la 1 ianuarie, acestia nu mai au nevoie de un permis de sedere pentru a putea lucra in Franta – insa politicile care intretin ciclul de evacuari si deportari au ramas.