Suntem construiti cu nevoia de a cauta apropiere si de a ne conecta cu cineva, pentru a trai sentimentul de siguranta.
Semnul suprem al nivelului de siguranta pe care il traiesti alaturi de partener va fi intotdeauna calitatea intimitatii emotionale dintre voi, cat de mult aveti incredere sa va lasati vazuti, sa fiti vulnerabili si sa nu va ascundeti dupa aparente, prejudecati si masti.
Dinamica siguranta-nesiguranta in relatie
Relatiile de iubire au o functie mult mai bazala decat cea de a ne tine companie unul altuia, de a ne distra ocazional impreuna si de a creste copii, ele ne ajuta sa functionam mai bine in general si sa ne amplificam sentimentul de bunastare interioara, sanatatea emotionala si cea fizica.
Asta in cazul in care ne simtim in siguranta alaturi de partenerii nostri.
In general, sentimentul de siguranta in relatii este inteles superficial, fiindca este asociat cu o stare de comoditate, familiaritate si pasivitate, in care ne permitem orice, fiindca stim ca celalalt ne va accepta pana la urma.
Insa, sentimentul de siguranta se refera in principal la siguranta emotionala.
Ca sa ne simtim securizati, avem nevoie sa traim sentimentul de a fi in acordaj emotional cu celalalt, adica sa ne simtim vazuti, intelesi, apreciati, importanti si ne-atacati.
Asa se traduce starea de siguranta la nivel psihologic.
Fara a trai aceasta stare, nu avem cum sa construim o relatie de iubire durabila si nu avem cum sa ne manifestam afectiv, cu implicare totala.
Sistemul nostru organic (corpul si sistemul nervos) se poate afla intr-una din cele doua stari – siguranta sau aparare – care dicteaza modul in care functioneaza organele interne si modul in care ne raportam la ceilalti din jurul nostru.
Daca se afla intr-o stare de siguranta, mecanismele de aparare sunt relaxate, iar organismul nostru se poate concentra pe crestere si regenerare, iar noi vom fi orientati pe explorare, conectare, invatare, si tot ce ne face sa ne simtim cu avant de viata.
Daca traim o stare de nesiguranta, mecanismele defensive se activeaza, organele interne isi vor modifica functiile sub controlul hormonilor de stres, iar noi vom fi impinsi automat sa urmam diverse strategii de aparare. Astfel vom deveni vigilenti la fiecare semnal din partea celuilalt, fiind mai degraba concentrati pe ceea ce are conotatie negativa si pe cum sa ne salvam si sa contracaram orice potential „atac”, decat pe a fi deschisi, a asculta cu empatie si a fi interesati de discutii constructive.
Jocul defensiv
Probabil multa lume se intreaba ce se intampla in relatie pe parcurs, de nu mai poate regasi armonia de la inceput.
Atunci cand ne indragostim, manati de puternica nevoie de conectare, traim o oscilatie intre incertitudine si promisiunea sigurantei. Ne intrebam constant: „Oare ma place cu adevarat?”, „Ce pot sa fac sa fiu sigur?”, „Daca ma imbrac, vorbesc sau actionez asa, o sa ii placa?”
Ne cantarim mult mai mult gesturile si incercam cat de bine putem sa ii transmitem celuilalt sentimentul ca suntem „safe”, ca se poate deschide in fata noastra si ca ne poate primi in spatiul sau personal, intim.
Ne concentram in principal pe semnalele incurajatoare din partea viitorului partener, cele care sustin apropierea in continuare.
In acest stadiu se poate sa pierdem din vedere unele semne evidente care arata nepotrivi. Sau le observam, dar trecem peste. Caci nevoia de conectare si promisiunea sigurantei este mult mai puternica decat orice discordanta.
„Luna de miere” se tulbura de obicei atunci cand unul dintre cei doi primeste niste semnale din partea celuilalt, care in forul sau interior sunt traduse drept „pericol”: gesturi, cuvinte, reactii, conflicte manifeste intre valori, comparatii… si care il fac sa se simta nesigur.
Nesigur de sine (ca o activare a unui sentiment de insuficienta latenta, a unui simt de inferioritate sau a unei rani vechi nevindecate) si nesigur de sentimentele celuilalt („Ma iubeste/place/apreciaza cu adevarat?”, „Sunt destul de important pentru celalalt?”)
Urmatorul pas automat este retragerea din conectare si activarea apararilor la ambii parteneri, fiecare manifestand felul lui defensiv specific: retragere, inchidere, evitare, confruntare, respingere sau evadare.
In starea defensiva nimeni nu mai poate fi deschis, intelegator, receptiv, primitor. Esti gata de atac sau de fuga, vanezi greseli si confirmari ale perceptiilor negative.
De aici, deconectarea poate escalada usor in conflict manifest pe termen lung, pentru ca ambii parteneri isi vor activa reciproc sistemul de aparare.
Cand esti defensiv, esti automat deconectat, esti intr-o stare de nesiguranta, decuplat de partener. Iar ceea ce ii transmiti spontan celuilalt este ca si el este abandonat nesigurantei si obligat sa se apere cumva la randul lui.
Fara constientizarea acestei scheme, urmata de comunicare sincera, reparatie si refacere a conectarii, se poate perpetua pe termen foarte lung un ping-pong de reactii defensive, in care nesiguranta unuia, activeaza reactiile de aparare ale celuilalt, care mentin atmosfera de nesiguranta ta si activare defensiva…
Iar relatia poate deveni foarte usor un teren pe care se vor desfasura nenumarate batalii strategice sau impulsive.
Cam asta se intampla, in general, cu jocul neconstientizat al momentelor de siguranta si nesiguranta. Daca s-ar face o radiografie a fiecarei relatii tensionate si conflictuale, s-ar descoperi cu siguranta triggerii ce stimuleaza deconectarea si nesiguranta.
Cand nu stim sa transmitem coerent ce simtim, ce ne afecteaza si ne sperie, permitem aparitia conflictelor, care sunt initial doar niste incercari instinctive de aparare, atunci cand ne simtim amenintati si deconectati.
Ce anume din comportamentul partenerului imi genereaza o stare de nesiguranta? Aceasta cred ca e intrebarea cea mai importanta pe care trebuie sa ne-o adresam, ca sa intelegem cand si de ce se activeaza in interiorul nostru sistemul de aparare si retragerea din conectare.
Cum ar fi sa ne ascultam reciproc si sa folosim comunicarea inainte de a porni tavalugul de reactii in lant care ajung sa deterioreze relatia si sa slabeasca increderea?
Pana la urma, ceea ce vrem cu totii este acelasi lucru: sa ne simtim securizati in prezenta celuilalt, sa traim o conectare fara frici si aparari, in care ne putem relaxa.
De unde porneste nesiguranta?
Insecuritatile noastre se manifesta in cele mai diferite feluri, dupa cum le-am „exersat” in relatiile importante, de-a lungul timpului.
Ce se intampla daca ai crescut cu convingerea mai mult sau mai putin constienta, ca relatiile si apropierea sunt periculoase, ca apropierea emotionala prea mare face rau si te poate rani?
Esti in defensiva inca de la inceput, si transmiti asta fara sa vrei si partenerului tau, prin gesturi si comportament de neincredere sau evitare, indepartandu-l din start, desi tu doresti cu disperare sa iti fie alaturi.
Astfel de neconcordante apar frecvent intre parteneri chiar de la debutul relatiilor.
Ar trebui sa invatam despre siguranta prin conectare in copilarie, cand, cuprinzandu-ne in imbratisarea sa parintele ne ofera initial o senzatie de confort si siguranta fizica, iar raspunzand nevoilor noastre fiziologice si emotionale ne intareste sentimentul de securitate.
Din pacate, de foarte multe ori nu se prea intampla asa, iar spatiul primitor al unei relatii securizante ramane necunoscut pentru majoritatea.
Ca urmare a experientelor timpurii, care isi lasa amprenta asupra modului nostru prezent de functionare, multi dintre noi vom pasi in relatiile de dragoste cu temeri si neincredere, cu vigilenta crescuta, cu aparari diverse, cu detasare emotionala sau tendinta de agatare puternica de oricine ne ofera un pic de atentie, cu incercari de a controla mereu gradul de apropiere fata de celalalt, ca sa ne pastram la o distanta sigura, desi tanjim cu totii sa ne relaxam in prezenta partenerului si sa ne deschidem fara frica granitele pentru a ne conecta cat mai complet si in siguranta.
Doar conectarea…
Intuitiv, stim ca pentru a evolua spre cea mai buna versiune a noastra, avem nevoie de acea stare de conectare fara ziduri de aparare, care sa ne aduca sentimentul de securitate propice atat dezvoltarii personale, cat si aprofundarii intimitatii emotionale.
Fara sentimentul de a ne simti in siguranta nu avem cum sa ne bucuram de o conectare intima mai profunda si de o viata emotionala sanatoasa.
De acest sentiment depinde atat calitatea relatiilor noastre, cat si echilibrul nostru fizic si psihic.
Nevoia de siguranta este fundamentala (poti citi aici mai multe), pentru ca de ea depinde modul in care se organizeaza si se armonizeaza functionarea sistemului nervos, pe care se sprijina de fapt toata existenta noastra.
Pare paradoxal sa avem o nevoie bazala, biologica pana la urma, pe care sa nu stim cum sa o implinim.
E ca si cand incercam sa ne potolim foamea mancand doar ce este necomestibil. Ni s-ar parea absurd.
Insa ne straduim sa ne implinim nevoia de siguranta si conectare prin tot felul de substitute, prin momente scurte de succes in vreo activitate, prin adictii, prin atingerea unei imagini ideale, prin goana continua dupa bani, statut, apreciere.
Cand, primul lucru pe care ar trebui ne axam, este cultivarea starii de siguranta intr-un mod sanatos, prin conectare profunda, dincolo de aparari si masti.
Daca este considerata cu seriozitate si implicare, relatia de iubire romantica poate fi un spatiu de siguranta, de conectare autentica si evolutie pentru fiecare dintre cei doi parteneri.
(* Mai multe articole despre radacinile, provocarile si sensul vietii in doi puteti citi aici.)
Neuro-siguranta 