RECOMPÉNSĂ,recompense, s. f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense. (Sursa: DEX '98 )
RECOMPÉNSĂs. f. 1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificație. 2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenția sau inovația sa. (< fr. récompense) (Sursa: MDN )
RECOMPÉNSĂ s. 1. răsplată, (înv. și pop.) mulțumire, preț, (pop.) mulțumită, (reg.) vâlceag, (înv.) plașcă, răsplătire, simbrie. (A primit o bună ~.)2. v. gratificație. 3. v. pedeapsă. (Sursa: Sinonime )
recompénsă s. f., g.-d. art. recompénsei; pl. recompénse (Sursa: Ortografic )
RECOMPENSÁ,recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser. (Sursa: DEX '98 )
A RECOMPENSÁ ~éztranz. (persoane sau acțiunile lor) A răsplăti printr-o recompensă. ~ munca cuiva. / (Sursa: NODEX )
RECOMPÉNSĂ ĕf. 1) Favoare care compensează. 2) Bun material sau spiritual acordat pentru a compensa un serviciu, un merit particular sau o acțiune realizată; răsplată. A primi o ~ bună. 3) Sumă de bani acordată unui inventator (care compensează invenția acestuia). [G.-D. recompensei] / (Sursa: NODEX )
RECOMPENSÁvb. I. tr. A da o recompensă; a răsplăti. [P.i. -sez. / < fr. recompenser]. (Sursa: DN )
RECOMPENSÁvb. tr. a da o recompensă; a răsplăti. (< fr. récompenser) (Sursa: MDN )
RECOMPENSÁ vb. 1. a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (înv. și reg.) a cunoaște, (înv.) a cununa. (I-a ~ împărătește.)2. v. răscumpăra. (Sursa: Sinonime )
recompensá vb., ind. prez. 1 sg. recompenséz, 3 sg. și pl. recompenseáză (Sursa: Ortografic )
