DISCÚRS, discursuri, s. n. Expunere făcută în fața unei adunări; cuvântare. ♦ (Franțuzism înv.) Tratare în scris a unui subiect de natură științifică sau literară. – Din fr. discours, lat. discursus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DISCÚRS s.n. Expunere publică asupra unui subiect (de natură politică); cuvântare. [Cf. lat. discursus, fr. discours]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DISCÚRS s. n. 1. expunere oratorică în fața unui auditoriu pe o temă politică, morală etc.; cuvântare. 2. expresie verbală a gândirii; cuvântare. 3. disertație, tratare a unui subiect de natură științifică sau literară; expozeu, tratat. (< fr. discours, lat. discursus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DISCÚRS s. 1. alocuțiune, cuvânt, cuvântare, (englezism) speech, (pop.) vorbă, vorbire, (înv.) voroavă, (fam. și ir.) logos. (În ~ul său a arătat că ...) 2. discurs funebru = orație funebră, (înv.) propovedanie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

discúrs s. n., pl. discúrsuri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DISCÚRS ~uri n. Expunere oratorică (mai ales politică), făcută în fața unui public; cuvântare. /<fr. discours, lat. discursus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard