Timp…prea mult timp… ce sa fac?! Pai …de ce sa nu scriu si eu un blog, ca doar este la moda in ziua de azi…

De cand ma stiu mie mi-au placut animalele, mici , mari, agresive, blande, cu blana cu lana, pene…etc. Ati inteles ideea…

De-a lungul vietii am avut multe animalute mai ales pisici si caini. La ora actuala am 3 caini si 3 pisici (perfect trio), mai am si o pereche de canari Malinois Waterslager.

Ma rog, mai am si pasarile de curte, gaini Brahma, Araucana, curci,  pasarile clasice pe care le gasesti la majoritatea oamenilor de la tara.

Dar…lipsea ceva…mereu am vrut sa am ceva mai special, ceva ce nu toata lumea detine. Caini si pisici, oricat ar fi de frumosi si iubitori, la toata  lumea gasesti (dar nu as putea sta fara ele)!

Imi aduc aminte ca mergeam iarana pe la gradina zoologica, si printre toate animalele zgribulite de frigul de afara, ratele nu aveau nicio problema sa se balaceasca indiferent cat de frig ar fi afara.

Acolo, la pavilionul cu pasari de apa am vazut si cea mai frumoasa rata, o rata care avea sa imi ramana in cap pentru foarte mult timp!

 

Era asa de colorata si mica, parea de portelan! Atunci nu stiam, dar rata de care ma indragostisem eu, era de fapt un ratoi. Mai exact, de ratele MANDARIN!

Avea niste culori sidefate si lucea in lumina soarelui, nu imi venea sa cred ca poate sa existe o pasare asa de frumosa la gradina zoologica!

Am plecat de acolo cu gandul la ea/el, si cu speranta ca intr-o zi voi avea si eu o pereche, dar eram si un pic temator, ca nu poate sa existe asa ceva de vanzare, si daca exista oare cat de scumpa ar fi o pereche la cat de frumoase sunt, eram sigur ca sunt cateva mii de lei.

Timpul a trecut, si eu cufundat in probleme, treburi de rezolvat, am cam uitat de ratele de la zoo… Cand mi-am adus aminte era deja iunie. Am mers, si spre dezamagirea mea uriasa nu mai erau…”au murit, prostii astia nu au avut grija de ele si au murit”, mi-am spus!

Desi vedeam ca inca mai scrie ca sunt rate Mandarin, dar nu le vedeam nicaieri. Cred ca am zabovit la pavilionul acela o jumatate de ora, incercand sa zaresc acea pasare de portelan. Nimic…erau acolo doua rate asemanatoare ca statura, dar nu erau colorate, erau de un gri cu nuante maronii…

Si atunci in acel moment m-am intrebat daca nu cumva si el si-a schimbat penajul de nu mai este asa frumos. Dar parca era ireal sa treaca de la niste culori asa frumoase, la un gri-maroniu asa de banal…

Am plecat decis sa caut pe Internet despre ratele Mandarin cand ajung acasa.

Zis si facut! Am stat toata ziua si am cautat absolut tot ce am putut gasi despre ele. Atunci am descoperit ca intr-adevar, doar masculul este asa de frumos colorat si, da… isi schimba penajul primavara!

Primul pas: documentarea temeinica!

Eram decis sa imi cumpar si eu o pereche. Am inceput sa caut si spre surprinderea mea, nu erau nici pe departe asa de scumpe cum imi imaginam eu. Pretul se invarte in jurul sumei de 400 de lei, depinde, de la cine le iei… Unii zic ca le ofera conditii mai bune de trai si de asta sunt mai scumpe, altii ca asta este pretul la care il da toata lumea si de ce sa il dau eu mai ieftin… etc. Ideea este ca daca vrei, gasesti rate Mandarin sa cumperi in Romania. Important este sa fii atent de la cine le cumperi, peste tot exista samsari!!!

Am gasit un domn din Craiova, foarte amabil si binevoitor in a-mi explica despre ratele Mandarin, ce conditii de trai necesita, ce mananca, spatiul de locuit, etc…

Este Septembrie, sunr proaspat venit din concediu si plin de entuziasm ca imi voi cumpara si eu in sfarsit o pereche de rate MANDARIN!

Le-am comandat intr-o zi de Miercuri, si totusi un pic temator, pentru ca nu stiam ca se pot trimite animale prin curierat, si mai ales sa ramana peste noapte la ei in depozit. Emotiile mele nu au fost de lunga durata pentru ca Joi la ora 10 dimineata m-au sunat ca am un colet de ridicat. Nici eu nu stiu cat de tare am condus pana la sediul curieratului, dar parca nu ajungeam mai repede!

Am ajuns cu ele acasa si aveam pregatita din timp o volierea in care se tin puii de gaina. Nu era prea mare decat 1 metru latime pe 2 metri lungime, dar mi s-a spus ca este suficient pentru ele pana cand voi face o voliera mai mare si incapatoare.

Constructia propriu-zisa

Am asteptat cam 2 saptamani pana am strans ceva bani ca sa ma apuc de voliera. Am studiat peste tot ca sa vad niste pareri, idei… am cautat inspiratie, am citit pareri despre voliere. Pana la urma m-am decis cum sa o fac, aveam deja o imagine in minte. Am fost sa cumpar materialele, am luat 16 “popi” de 5 cm pe 7 cm. Acum imi trebuia plasa la 2 metri latime, pentru ca atat de inalta am facut voliera, ca sa pot sta in picioare cand intru in ea. Am fost la mai multe magazine de constructii, ca sa imi fac o parere de pret, calitate. Pana la urma am cumparat de la Artsani, aveau o oferta care mie mi sa parut buna: 1 sul de plasa lat de 2 metri si lung de 20 metri, la 85 de lei. Are “ochiurile” de 5/7 cm, destul de mici cat sa nu intre vreo pisica mai “nervoasa”, dar prea mari pentru bobocii de rata (deja vedeam viitorul:))), asa ca am cumparat si un sul de rabit de 120 cm latime si 25 de metri lungime cu 120 de lei … se putea si mai ieftin, dar cum entuziasmul era prea mare, nu am mai tinut cont si l-am cumparat. Am cumparat si holzsuruburi, pentru ca eu am vrut sa pun la fiecare colt de lemn (unghi de 90 grade metalic), si cum ma costau cam mult, am decis sa le confectionez eu (unghiurile metalice).

Aveam o usa metalica veche, am taiat-o fasii de 5 cm latime pe 24 cm lungime. Astfel indoite la jumate aveam cate 12 cm pe fiecare latura de lemn. Am ingaurit placile cu bormasina, cate 5 gauri pe fiecare latura, si asa am rezolvat cu  coltarele pt voliera!

Eu fiind singur, si ne-avand cine sa ma ajute, am decis sa fac voliera formata din panouri, in caz de aveam nevoie sa o mut vreodata, decat o desprind din anumite puncte cheie si plec cu cate un perete o data. Am masurat intai terenul unde aveam sa o pun, am ales special locul pentru ca exista si un mar mai mare acolo si ratelor le place umbra, ele nu prea se impaca cu soarele si spre dezamagirea mea nu aveam unde sa bag o voliera de 4 metri lungime, a trebuit sa o reduc cu 150 cm si am ajuns la 3,85 metri cu 4 metrii, nu este mare diferenta, dar ma cam ofticat un pic! :))

Dimineata devreme m-am apucat de treaba. Am decis, cum am mentionat si mai sus, sa fac voliera din panouri. Am o portiune de curte cimentata unde bag masina si acolo am facut peretii volierei. Pe rand am incheiat fiecare panou, 2 panouri de 4 metri lungime si 2 metri inaltime, si 2 panouri de 3,85 m pe 2 m. Dupa ce am incheiat panourile le-am luat de la capat pe rand, le-am culcat pe ciment si am intins plasa pe ele, intai cea cu “ochiurile” mari si apoi rabitul si am si prins-o cu niste cuie de 3 cm parca, nu mai stiu sigur dar erau micute, nu isi aveau rostul niste cuie prea mari pentru ca le-am pus destul de dese si daca erau mari riscam sa crap lemnul. Asa am procedat la fiecare panou, doar ca la ultimul a trebuit sa ii fac si usa asa ca a fost un pic mai migalitor. Nu am vrut sa fac o usa prea mica, asa ca am facut una de 70 cm latime.

A doua zi, am fost destul de matinal si m-am apucat de  indreptat terenul unde va veni montata voliera. Nu am avut mult de munca pentru ca terenul era relativ drept si doar mici retusuri au fost necesare (cel putin asa am crezut). M-am apucat de asamblat peretii, si cam in 40 de minute am terminat, doar ca terenul nu era chiar asa de drept si odata montati peretii si incheiati, pusi la boloboc, intr-o parte a trebuit sa mai incarc cam cu 20 de cm de pamant. Am terminat de indreptat tot pamantul, de nivelat, m-am apucat de montat grinda care va sustine si peretii sa nu se miste in laterale  (sa nu se curbeze peretii) si care va sustine si “tavanul” adica doar un rand de plasa cu “ochiurile” de 5/7 cm, nu de alta dar sunt si pasari rapitoare care ar face bucuroase o masa dintr-o rata, mai ales ca ele nu sunt asa de mari!

Voliera este terminata, plasa asezata si pe “tavan”, acum urmeaza un lucru destul de important pentru o rata “PISCINA”…hmm, cum sa o fac, unde sa o pun cat de adanca, cat de mare…? Intrebari peste intrebari!

Am revenit la ajutorul meu de incredere Dl. GOOGLE. Am cautat inspiratie, pentru ca daca ceri pareri o sa primesti 1001 de raspunsuri si pareri, si nu intotdeauna (mai ales la inceput) iti dai seama daca un sfat este bun sau nu. Asa ca am sunat si pe cel de la care le-am luat (care in opinia mea era cea mai de incredere sursa pe langa google)!

M-am apucat de sapat in mijlocul volierei o groapa de 150 cm pe 120 cm cu 40 cm adancime int-o parte, si in cealalta parte erau facute niste mici trepte din pamant pentru a facilita intrarea si iesirea. Ma rog, erau mai intr-o parte :)) nu chiar in centru pentru ca aveam si marul de care v-am spus mai sus ca este indispensabil pt umbra. Se putea sa fac si umbra artificial, dar parca mi s-a parut mai natural si mai frumos sa las mama natura sa se ocupe de treaba asta…

Groapa terminata, nu o puteam umple direct cu apa ca nu as face altceva decat sa irig marul :)), am cumparat niste folie… dap, folia simpla de plastic desi nu era cea mai buna alegere, dar pentru moment este suficient, plus ca nu imi permiteam sa mai cumpar folie speciala de iaz, si am vrut sa vad cum se comporta ratele in apa si cum le place dimensiunea “piscinei”…etc.

Dupa o verificare amanuntita a volierei ca sa fiu sigur ca nu am lasat vreo gaura sau este ceva in neregula, am bagat ratele. Bucurie mare pe ele, se tot bagau la fund in apa, sareau se balaceau, ca niste copii la balta, sau ca mine :))…hai sa fim seriosi, ca pe o asa caldura le invidiam :))). Prima noapte am cam dormit eu cu emotii ca am lasat ratele singure intr-o voliera asa de mare, dar o verificasem, la poarta am pus doua zavore mai micute, unul sus si unul jos, in felul asa nici poarta nu se poate deforma in caz ca lemnul folosit la confectionarea ei nu era destul de uscat. Plus ca aveam pisicile care m-au urmarit cu interes pe toata durata constructiei sa vada ce …bufet suedez pregatesc pentru ele :)).

A doua zi, totul era bine cu o singura exceptie: Apa era murdara, pe langa balta noroi si ratele un pic murdare…hmm.. alta problema…sa torn ciment oare, ce oaza le mai creez eu daca cimentez totul…?! Iara pun mana pe telefon si sun “furnizorul”..:))  Cred ca saracul om se saturase de cate ori l-am sunat :)). Am aflat solutia la care eu nu m-am gandit, desi ma consider o persoana inventiva. NISIP, asta era raspunsul la intrebarile mele, atat de simplu dar eficient. Am avut noroc ca eu de obicei mai cumpar nisip, mereu gasesc sa fac ceva cu el ca doar stau la casa. Am carat cam 3 roabe de nisip si am pus un strat uniform de 5 cm in toata voliera. Am curatat apa, am pus una proaspata si a doua zi… de ce sa va mint…sunt rate, apa nu era curata, DAR nici pe departe nu era asa de murdara cum o gasisem cu o zi in urma!

Hrana ratelor Mandarin

Nu am spus aici ce le dau de mancare, ei bine, le dau un amestec de mai multe cereale pentru a crea un echilibru in mancarea lor proteine, lipide…etc.

Merg la un magazin care este specializat pe columbofilie, si de acolo iau mancare pt porumbei nici prea scumpa, pt ca aceea contine prea multa proteina, dar nici prea ieftina pt ca este prea saracacioasa! Cumpar mai mult la “ochi” sa zic asa cam in jur de 5-6 lei kg. Cumpar 5 kg pe care la rand le amestec cu 10 kg grau furajer. Si asa obtin mancarea perfecta pentru ele. Automat ele se bucura si de ocazionalii viermisori, creveti uscati, chiar rame!

Daca mancarea nu este echilibrata bine si contine prea mult porumb…ei bine rata o mananca dar cu consecintele de rigoare: Ratoiul se ingrasa, rata la fel si cand va veni vremea imperecherii…ouale nu vor fi fecundate, drept urmare….zero boboci…

Deci, ca la oameni, aveti grija ce le dati de mancare sa nu suferiti cu totii!

O poza mare sa se observe clar amestecul de cereale!!!

        Dar haideti sa vorbim un pic si despre ratuste, cat traiesc, ce mananca, unde se gasesc in mod natural, perioada de inmultire etc.

Originea si modul de viata al ratelor Mandarin

       Ratele mandarin, denumirea lor in Latina: AIX GALERICULATA, se gasesc in mod natural in Asia de Est, ea find originara din Japonia. Este o rata de talie medie, in jur de 45 cm are si o anvergura a aripilor de 70 de cm. Este inrudita cu rata Carolin, in Engleza: “Wood duck”, si in Latina: AIX SPONSA.  Ratele Carolin si cele Mandarin, sunt singurele specii de pasari care sunt in categoria “AIX”!

Masculul de Mandarin, are pliscul rosu, niste dungi late albe care inconjoara ochii si coboara usor pe gat, are fata si “mustatile” rosiatice, pieptul este violet, brazdat de doua dungi albe. La coada are doua pene portocalii ridicate carora li se mai spune si “panze”. Abdomenul este alb.

Femela este asemanatoare cu cea din rasa Carolin, cu un cerc alb in jurul ochilor din care se prelinge o dunga alba subtire pana pe gat. La varfurile aripilor sunt putine pene colorate in albastru verzuliu, in rest tot corpul il are acoperit de un gri caramiziu.

Atat masculul cat si femela, au creasta, dar aceasta este mai mare si mai vizibila la mascul. Ca la majoritatea speciilor de pasari, masculul naparleste in toamna tarziu si in luna mai, atunci cand isi pierde culorile frumoase si se aseamana foarte mult cu femela, dar ii poti deosebi usor, masculul avand pliscul rosu/visiniu si piciorusele de un galben mai pronuntat.

Perioada de inmultire este in Aprilie/Mai. Femela depune pana la 12 oua in scorburile din copaci, gauri facute de alte animale si aflate la inaltime.

Masculul nu participa la clocirea oualelor dar, va sta aproape de femela si in caz de nevoie o va apara. Masculul va pleca atunci cand se apropie ziua in care eclozeaza puii. Femela cloceste ouale 34 de zile. Dupa ce a terminat de clocit, va sari din cuib si ii va stiga, incurajandu-i sa coboare.

Hrana lor este formata din:

• Seminte/cereale
• Melci
• Iarba proaspata
• Pesti mai mici
• Soparle
• Broaste
• Uneori chiar serpi.

Este foarte important sa tineti femela cu bobocii la caldura cam o luna de zile. Este indicat un bec de caldura cu infrarosu, atunci cand este cazul.

Hrana pentru boboci in primele saptamani de viata ,consta in concentrate amestecate cu mancare pentru broaste testoase, pe care le gasiti la orice pet shop. Nu uitati sa schimbati apa de cateva ori pe zi, este important sa aibe apa curata, caldura si un “pat” din paie, fan, talaj, pentru a absorbi umezeala in exces.

Cam atat, pentru moment. Va urez mult succes in cazul in care alegeti sa deveniti detinatorii unei perechi de rate Mandarin, care sunt o incantare pentru ochi si un prilej de relaxare!