Memorial Maria Cioncan
În amintirea Mariei Cioncan şi urmare a iniţiativei unor profesori inimoşi şi cu sprijinul antrenorului Ştefan Beregszaszi, din anul 2008 se desfăşoară în şcoala noastră, an de an Memorialul „Maria Cioncan”, competiţie de cros care anul acesta (2013) a ajuns la a V-a ediţie.
Numărul mare de copii participanţi (500-600) pe patru categorii de vârstă, implicarea celor mai importante instituţii sportive judeţene şi naţionale, motivaţia câştigării unor premii importante, îi conferă Memorialului „Maria Cioncan” legitimitatea unui eveniment sportiv şi social de referinţă în şcoala şi comunitatea locală.
Maria Cioncan s-a născut la 19 iunie 1977 în comuna Maieru, judeţul Bistriţa-Năsăud, situatăla 60 km de Bistriţa, într-o familie de patru copii, ea fiind al doilea copil al familiei. A urmat şcoala generală în comuna natală, între anii 1983 şi 1991. Primul ei contact cu performanţa sportivă a fost în clasa a IV-a când Maria făcea parte dintr-o grupă de schi fond. Maria Cioncan a urmat apoi Liceul cu Program Sportiv din Bistriţa (1991-1995).
Între anii 1999 şi 2003 a urmat cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Cluj, iar în februarie 2004, a fost admisă la masterat, la specializarea Stiinţa sportului. În anul 1993 devine pentru prima dată campioană de cros junioare II la proba de 3000 m şi vicecampioană de pistă la 1500 m. Din anul 1996 s-a transferat la C.S. Siderurgica Hunedoara, având dublă legitimare şi la Universitatea Cluj (între 1999-2004 şi se antrenează cu prof. Ştefan Beregszaszi, omul care-i va schimba destinul.
A obţinut de trei ori titlul de campioană balcanică la 800 m şi 1500 m, de asemenea a cucerit două titluri de campioană naţională la tineret la 800 m şi 1500 m, cinci titluri de campioană naţională la senioare la 800 m, 1500 m şi 3000 m. A câştigat numeroase concursuri de Grand Prix 1 şi Super Grand Prix. La vârsta de 22 de ani, în anul 1999, obţine titlul de Maestră a Sportului. În primăvara anului 2000, Maria Cioncan a participat la patru concursuri din care a câştigat trei, devenind şi campioană balcanică în proba de 1500 m. Însă, în ciuda timpilor buni care erau sub baremul de participare la Olimpiadă, nu a fost selectată în lotul de atleţi care au reprezentat România la Jocurile Olimpice de la Sydney din anul 2000. Din anul 2001 a început să practice la competiţii internaţionale şi a debutat cu locul III la Stockholm, apoi s-a clasat pe primul loc la Budapesta. Tot în anul 2001 a câştigat patru medalii de aur la Campionatele Naţionale de sală şi aer liber. În anul 2002 concurează la Supercupa Europei de la Anecsy (locul I – 1500 m) şi concursurile desfăşurate în cadrul circuitului mondial Golden League – Oslo (locul I – 1500 m) şi Paris (locul I – 1500 m). La Campionatele Mondiale de la Paris din anul 2003, s-a clasat pe locul 9 la proba de 1500 m. În acelaşi an, obţine locul II la proba de 800 m de la Supercupa Europei desfăşurată în oraşul Florenţa (Italia). Maria Cioncan a reprezentat România la Jocurile Olimpice din vară din 2004 de la Atena, concurând în probele de alergări la 800 m şi 1500 m feminin. A obţinut medalia de bronz la proba de 1500 m feminin (cu un timp de 3:58:39), fiind devansată de britanica Kelly Holmes (3:57:90) şi de rusoaica Tatiana Tomashova (3:58:12).
Ca o recunoaştere a performanţei sale, în anul 2004 a devenit Maestră Emerită a Sportului. În septembrie 2004, prin Decret al Preşedintelui României, atletei Maria Cioncan i s-a decernat Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a cu două barete. La Cupa Europei din anul 2005 a obţinut locul I la proba de 800 m şi locul II la 1500 m.
În martie 2006 a devenit cetăţean de onoare a municipiului Cluj-Napoca. De asemenea, Maria Cioncan este şi cetăţean de onoare al comunei Maieru şi al municipiului Hunedoara. A ratat campionatele mondiale de la Helsinki, din cauza unei rupturi musculare la gambă. După tratamente îndelungate, Maria se pusese din nou pe picioare şi începea să revină la forma din 2004.
Din păcate, în urma unui accident stupid de maşină, atleta Maria Cioncan a decedat la data de 21 ianuarie 2007, în Bulgaria.
Dacă ar fi să măsurăm în durere şi lacrimi în loc de secunde sau metri o inegalabilă performanţă a sportului românesc, campioana noastră absolută ar fi Maria Cioncan.
Prin Maria, acest sentiment sublim s-a strecurat pe uliţele Maierului, printre copiii noştri frumoşi şi în inimile îndurerate ale adevăraţilor ei consăteni.
prof. Liviu Ursa