Schitul Pahomie, binecuvântare la înălțime

Localitatea Băile Olănești, din județul Vâlcea, este considerată un colț de rai vrâncean, fiind binecuvântată cu prezența Schitului Pahomie, mănăstire ortodoxă, situată la 650 metri altitudine,  înscrisă pe lista monumentelor istorice.

Localizare Schitul Pahomie

La Schitul lui Pahomie se ajunge urmând drumul național 64A, până în localitatea Băile Olănești, trecând prin Pausesti Maglasi și întorcând la stânga, spre satul Cheia. De aici se urmează drumul forestier, ușor de parcurs, până la apa cunoscută ca ‘’Izvorul Frumos’’.

Deasupra apei poate fi observată o cruce mare, construită din fier și înfiptă în munte, la picioarele căreia stă așezată Maica Domnului, însoțită de câteva cuvinte sfinte.

Istoricul mănăstirii

Avându-i ca întemeietori pe Pahomie monacul și Sava haiducul, istoria monumentului începe din anul 1520, perioadă în care cei doi ridică biserica pe suprafața unei stânci. Prezentată sub denumirea de Schitul Pahomie de la Izvorul Frumos, mănăstirea și-a păstrat acest nume până în prezent.

Descriere Schitul Pahomie

Schitul Pahomie este considerat unul dintre cele mai izolate schituri sihăstrești de pe teritoriul țării, impresionând prin dimensiunile mici și aspectul elegant, care, parcă, invită la smerenie.

Situat în comuna Bărbătești, la aproximativ 30 de kilometri de orașul Râmnicu Vâlcea, Schitul Pahomie  se ascunde în cel mai discret mod, în pădurile dese ce se găsesc pe la poalele Muntelui Buila. Intrarea în așezarea monahală se face pe sub un turn-clopotniță, văruit în alb. Biserica mănăstirii, închinată Sfântului Proroc Ilie, este zidită sub aspectul unei nave, corpul lăcașului fiind așezat aproape în întregime sub stânca muntelui.

Interiorul bisericuței, mic de altfel, dispune doar de un Sfânt Altar și naos, în timp ce pridvorul, de asemenea de dimensiuni mici, este deschis și fără ferestre, fiind susținut de șase stâlpi de zid. Luminarea interiorului frumoasei bisericuțe se realizează prin prezența celor două ferestre mici, aflate în naos, pe zidul din dreapta. Catapeasma lăcașului, ce acoperă Sfântul Altar, este construită din zid, în timp ce fațadele exterioare se prezintă cu un aspect simplu, văruite în alb. Acoperișul bisericii este construit doar din tablă.

Modesta bisericuță beneficiază, în prezent, de o pictură în frescă, zugrăvită de către pictorul Stan Hermeneanu, un binevoitor, ajutat, la rândul său, de Vasile Ciugulin. Conform pisaniei, pictura a fost sfințită pe data de 30 septembrie 1956, însă infiltrațiile patrunse în pereții lăcașului a determinat degradarea picturii de pe peretele dinspre stâncă.  Deteriorându-se și mai grav de-a lungul timpului, pictura a fost refăcută, în 1977, de către ierodiaconul Popa Nicolae, din Perisani.

Clădirea etajată, pentru stăreție, bucătărie, chilii și trapeză este situată în partea de vest a bisericii, fiind construită din zid și cu acoperiș de tablă. Atât biserica, cât și clădirea anexă au fost construite de mâinile iscusite ale meșterilor zidari din localitatea Costești, județul Gorj, cât și cu ajutorul meșterilor tâmplari din comuna Bărbătești.

Celor sosiți în acest loc binecuvântat, le este recomandată și o drumeție prin Parcul Național Buila Vânturariţa, care de fapt, reprezintă o călătorie prin cel mai mic parc național din România. Alte obiective demne de vizitat pentru credincioșii sosiți în zonă sunt și Schitul Pătrunsa, Schitul Iezer, Schitul Bradu și Schitul Jgheaburi, la fel de frumoase și deosebite precum Schitul Pahomie.