Dacă în prima zi am avut parte mai degrabă de o plimbare spre Văioaga, Beuşniţa,Ochiul Beiului şi Şuşara, Lacul Dracului a fost o altă poveste.

Traseul poate fi abordat din mai multe perspective:
– Fie urmezi întreg traseul care străbate Cheile Nerei, cu pornire ori din Şopotul Nou (parcurgându-le din amonte în aval), ori din Sasca Română (parcurgând cheile din aval în amonte), lacul Dracului fiind undeva la mijloc.
– Fie începi de la Podul Bei, timpii fiind de 6 ore dus, 6 ore întors, cu trecere prin Cantonul Damian şi prin porţiunea numită “La Cârlige”.
– Poţi la fel de bine să îl parcurgi pe varianta aleasă de noi, pornind din Sasca Montană pe drumul comunal 571, trecând prin Ştinăpari, Cărbunari şi urmând indicatoarele răzleţe cu Lacul Dracului. Maşina o parchezi în Poiana Logor.

  

Din locul în care laşi maşina, indicatorul spune că într-o oră jumătate ajungi la lac. Cred ȋnsă cu tărie că percepţia asupra timpului devine extreeem de subiectivă, în funcţie de percepţia la fel de subiectivă asupra dificultăţii traseului.

Din Poiana Logor continui spre Ogaşul Porcului, pe drumul forestier timp de aproximativ o oră. Totul ţi se va părea lapte şi miere, peisaje frumoase, frăguţe apetisante pe marginea drumului şi o plimbare cum nu se poate mai lină şi mai plăcută.

Când ajungi la indicatorul ăsta, lucrurile se mai schimbă. Ridică şosetele şi leagă bine şireturile, ia o gură de apă şi pregăteşte-te pentru o bucată mai abruptă, care-ţi va solicita ceva genunchii pe coborâre.

  

Când ajungi aici…răsufli uşurat că mai ai doar 15 minute de mers până la marele premiu.

Nu ştiu alţii cum sunt, însă pentru mine au fost cele mai lungi 15 minute din viaţa mea. Urcarea pe stâncărie, în soare dogoritor, am făcut-o cu ultima sforţare şi penultima suflare pe care am mai putut s-o trag. Aş zice că dinadins se face lacul ăsta greu cucerit, ca să-l lauzi mai cu foc când in sfârşit ajungi la el.

Am scos pe ultima sută de metri tot ce-am avut mai elaborat în vastul meu dicţionar de blesteme, am înjurat lacul de toţi dracii, până am înţeles de unde îi se trage de fapt numele 😀

Glumă glumă, dar la final de tură, te-aşezi pe-un colţ de piatră cu o ciocolată în gură, te uiţi cu jind la albastrul ăla pe care şi Voroneţul ar fi invidios, şi-ţi zici în gând “Băi, da ce frumos e! Chiar că a meritat să mă târai până aici”.

Este cel mai mare lac carstic din România, format prin prăbuşirea tavanului unei peşteri. Are 13m adâncime, 20m diametru şi o culoare fabuloasă la ceasul potrivit al zilei, pentru o scurtă perioadă, când razele soarelui ajung la el printre desişul pădurii de fag.

Cum oricărui obiectiv îi şade bine o legendă, numele lacului se trage de la un rămăşag dintre drac şi un căprar, pariu pe care dracul l-a pierdut şi de ciudă s-a aruncat în apa care l-a înghiţit.

Pastorului aflat cu turma pe malul lacului, îi se arată dracul ţâşnit dintr-o gaură. Dracul l-a pus să-i frigă peştele pe care-l ţinea în mână, fără să se inconvoaie în foc. Pastorul a tăiat capul unei capre şi i-a cerut dracului în schimb să i-l frigă, în aşa fel încât capul să nu rânjească în foc.

Pastorul a trecut peştele pe lungime într-o ţeapă şi aşa a reuşit să-l frigă fără să-l inconvoaie, în schimb, oricât s-a chinuit dracul cu capul de capră, carnea strânsă de la căldura focului dezvelea dinţii, aşa că n-a reuşit să-i şteargă rânjetul, pierzând pariul.

Se spune că lacul ar fi fără fund, datorită tunelelor subterane, şi că cine cutezeşte a se îmbăia în apele lui, nu mai revine niciodată la suprafaţă.

    

Dintre traseele Cheilor Nerei, zică-se că Lacul Dracului ar fi cel mai dificil – prin comparaţie, nu neapărat că ar scoate sufletul din tine,dar jur că mie fix aşa mi s-a părut. M-am pricopsit cu o febră musculară de am pomenit-o câteva zile bune, nişte picioare tremurânde şi cu un spate asudat de credeam că-mi plâng plămânii de dor şi de jale.

Întorcându-te la indicatorul de mai devreme, poţi urma traseul prin Cheile Nerei pentru a ajunge la Şopotul Nou. Reamintesc că poţi începe Cheile Nerei fie dinspre Şopotul Nou, fie dinspre Sasca Română.

Porţiunea cea mai spectaculoasă am înţeles din povestite că ar fi cea dintre Podul Bei – Cantonul Damian – Lacul Dracului, traseu pe care îl faci în 8 ore one way.
Dacă alegi deci varianta Şopot (indicatorul ezită între 1h ¾ şi 1h ¼ ), s-ar putea să nu rămâi prea impresionat.

Noi am coborât puţin şi am înaintat preţ de încă un ceas pe varianta Damian, la care indicatorul spune că ajungi în 3h ½. O glumă foarte bună de altfel, durata este mai mult decât estimativă,după cum reiese din variile adăugiri inscripţionate nervos cu pixul pe tablă.

Într-adevăr, nu prea ai cum să parcurgi cei circa 10km până la cantonul Damian în 3 ore jumate. Cu barcă de rafting poate, dar cu un mers uman, ajungi cam în 7 ore (8 până la Podul Bei). Unii au licitat 4h30, alţii 9 sau 8 ore, cineva chiar a plusat cu 9h30. Oferă cineva mai mult?

      

Ne-am întors în acelaşi punct de unde am plecat, când poteca din chei nu mai era atât de vizibilă şi ne-am confuzat puţin în a alege calea cea dreaptă. Ne-am răcorit puţin în rău, eu am oftat adânc la întoarcere, dar nu nostalgic ci mai degrabă isteric, gândindu-mă că what goes down must go up, aşa că bucata care mi-a fript genunchii la coborâre, acum îmi va rumeni copănelele pe urcuş…

Pentru a-ţi lua gândul de la drum, prin pădurea de fag distrage-ţi atenţia cu speciile rare care-ţi pot ieşi în cale: brânduşa de toamnă, cornişorul, ciocănitoarea neagră sau ghionoaia sură. Orice e binevenit, mai puţin viperele cu corn 🙂

  

---

Dacă ţi-a plăcut și ţi s-a părut util, te aștept și pe Facebook să ne ȋmprietenim 🙂