CIPRIAN MUNTIU
”Îmi plac scenele mărunte, de viață simplă, care trezesc instincte comune în privitori”
ARTĂ FOTOGRAFICĂ
În vizită la Coca Cioată
„Bucătăria Hoinară se gătește de plecare”
CHESTIONAR DE #SIBIU: Lu Knobloch CE NE PLACE CE NU NE PLACE: la noul stadion
SIBIENI CELEBRII: Adrian Ordean: sibianul care și-a pus inima în hiturile anilor ’90-2000
WEDDING: Nunta de vis prinde contur la Sibiu Wedding Days
La 15 ani de la prima capitală europeană a culturii desemnată în România, titulatură purtată pe întreg parcursul anului 2007 de orașul Sibiu, Timișoara devine în acest an, începând cu weekend-ul 17 - 19 februarie, punct de atracție culturală pentru întreaga Europă. Acest amplu program cultural a fost o șansă istorică pentru Sibiu. A însemnat repunerea în valoare a patrimoniului arhitectural, dezvoltarea vieții culturale, stârnirea curiozității turiștilor de pretutindeni. Astăzi nu ne mai putem imagina orașul fără freamătul teraselor din piețele centrale, fără weekend-urile de vară în care avem de ales între mai multe festivaluri, fără turiștii fermecați de ochii caselor vechi. Astăzi nu mai suntem nevoiți să dăm o fugă la București sau într-o altă țară pentru a ne bucura de un concert, de un festival sau de un spectacol de anvergură. Astăzi, Sibiul poate fi și casă, nu doar destinație turistică pentru creatorii și lucrătorii culturali. Anul 2007 a însemnat nu doar apropierea oamenilor de cultura de masă, ci și de cultura micilor comunități locale. A fost un moment de deschidere și apropiere pe mai multe paliere. Cunoașterea și înțelegerea
Ediţia de Sibiu
Apare bilunar - gratuit
nr. 01 (402) | 01 - 14 februarie
Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu
/zilesinoptiSibiu
zilesinopti.ro
Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)
Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro.
Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.
Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi:
Distribuție: 0743 56 66 60
culturii la micro și macro-nivel s-au tradus în prosperitate, observabilă până-n zilele noastre. Cei care au crezut atunci că Sibiul va redeveni o ”provincie” după un an în care a fost ”capitală” s-au înșelat. Dovadă că nici anii de pandemie, nici războiul din vecinătate, nici criza economică pe care o traversăm n-au reușit să stingă lumina vieții culturale a orașului.
În 2007, Sibiul a mizat pe festivaluri, având deja în momentul acela câteva cu o vechime considerabilă și apreciate și dincolo de granițele țării. În ultimii ani, Timișoara s-a profilat ca un oraș al artelor vizuale, în mare parte grație unor inițiative private de succes. Așadar, în programul capitalei atracția principală va fi arta: Muzeul de Artă va găzdui două expoziții majore dedicate lui Brauner și Brâncuși, Fundația Art Encounters va oferi a cincea ediție a Bienalei Art Encounters, Kunsthalle Bega va expune proiectul Adinei Pintilie de la Bienala de Artă de la Veneția. Și acestea sunt doar highlight-urile. Dacă vreți să retrăiți hype-ul și emoția transformării unui oraș într-o capitală a culturii, Timișoara e locul în care trebuie să ajungeți, măcar o dată, în acest an.
Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10
Director vânzări: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60
Administrativ -Vânzări: Mariana Trif | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39
Redactor:
Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro
Redactor colaborator: Monika Tompos
Layout & DTP: Gabriela Hogea
15 ani de când a fost capitală a culturii
Efebruarie, luna iubirii și luna în care nu mai avem scuze pentru a nu ieși din casă. Viața orașului se ”dezgheață” încet, încet și se anunță tot mai multe spectacole la TNRS, Gong sau Filarmonică. Avem târg de nunți chiar înainte să sărbătorim Valentine’s Day. La Arena Platoș Păltiniș, iubitorii sportului în aer liber sunt așteptați la cele mai importante competiții. Iată recomandările Zile și Nopți pentru perioada 1 - 15 februarie.
Prima premieră a Teatrului Național ”Radu Stanca” din Sibiu pentru anul 2023 e o piesă clasică, pusă în scenă de un regizor talentat și apreciat și cu o distribuție excepțională: e vorba despre ”Livada de vișini” Cehov în viziunea regizorului Dumitru Acriș. Iubitorii de teatru sunt așteptați la avanpremiera programată în 9 februarie, ora 19 și la premiera care va avea loc în 10 februarie, la Sala Mare a TNRS. Pe scenă vor urca Ofelia Popii, Marius Turdeanu, Mariana Mihu-Plier, Adrian Matioc, Diana Văcaru-Lazăr, Pali Vecsei, Diana Fufezan, Horia Fedorca, Veronica Arizancu, Gabriela Pîrlițeanu, Ioana Cosma, Ali Deac, Ștefan Tunsoiu, Andrei Gîlcescu și Fabiola Petri. Biletele pentru cele două reprezentații sunt disponibile la Agenția Teatrală din Sibiu și pe tnrs.ro.
Actorii Teatrului Gong sunt gata să readucă pe scenă spectacolul ”Dovedește - o poveste virală”, în regia lui Eugen Jebeleanu. Spectacolul care abordează o temă de actualitate, cu un puternic impact emoțional, se va juca pe 10 și 11 februarie, de la ora 18.
Vineri, 10 februarie, la ora 19, Toulouse Lautrec cântă la Oldies Pub în turneul de promovare al noului album ”A fost sau n-a fost”, produs în pandemie.
Albumul e întocmai precum o realitate ce odată depăşită îşi pune la îndoială adevărul propriei existențe.
Maestrul italian Alessandro Crudele dirijează Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu joi, 9 februarie, de la ora 19. Pe scenă vor urca și trei invitați: Alexandru Avramovici - clarinet, Cristian Buciumaș - fagot și Gabriel Răileanu - corn. Publicul sibian va putea asculta ”Simfonia concertantă op. 3 în Si bemol major pentru clarinet, corn, fagot şi orchestră” de Bernhard Crusell și ”Simfonia nr. 4 în fa minor, op. 36” de Tchaikovsky. Bilete pe filarmonicasibiu. ro.
Lu e director SIPRI - departamentul de programe de integrare pentru refugiați din cadrul organizației Sus Inima. E mare fan declarat al multiculturalității pe care o găsește ca fiind motorul catalizator spre evoluție societală și indiferent în ce domeniu a lucrat a ajuns să caute căi de a integra cultura în programele pe care le dezvolta. Face strategie pe termen mediu și lung pentru dezvoltarea de programe sustenabile cu focus pe societate și comunitate. E dependentă de munte, muzică, roua din iarbă primăvara și galbenul frunzelor din luna noiembrie din Parcul SubArini.
DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU Pentru că ai și acțiune și inacțiune în proporție egală. Dacă vrei agitație, găsești. Dacă vrei liniște, găsești. Dacă vrei teatru, ai. Dacă vrei balet, ai. Dacă vrei muzică, ai. Etc. Am locuit în multe orașe, mici, mari, medii din multe țări din Europa. Până la urmă, se pare că Sibiul m-a prins cumva cu undița. Tind să mă întorc mereu aici. Aș locui în Sibiu pentru serenitatea din aer. Pentru senzația de suspensie temporală pe care o am aici.
TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ ÎN SIBIU Orașul văzut din turnul bisericii Evanghelice din Huet. Iezerul mare din Cindrel. Labirintul de scări, alei și pasaje dintre Orașul de Sus și cel de Jos.
UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL Iubirea mea pentru teatru prevalează, așa că zic FITS. Ceea ce nu înseamnă că uit de JAZZ, de ASTRA, care sunt evenimente definitorii pentru Sibiu și pentru sibieni.
ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Dorința oamenilor de a fi împreună, de a face lucruri împreună. Bunătatea generală, care e specifică Sibiului. Ritmul. Lent. Sibiul e uneori de două ori mai lent decât Ardealul, care e lent. Uneori viteza asta îmi place. Uneori mă încurcă. Dar mereu mă inspiră să-mi găsesc răbdarea. Mă mai inspiră oamenii cu care lucrez. Toți, în felul lor. Fiecare prin felul în care e și prin care-și face treaba.
UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE
SIBIULUI Plăcinta cu rubarbă.
CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O
GĂSEȘTI În conceptele culinare ale lui Andrei, la Pasaj, și Gianfranco, la Teatro.
CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE
SIBIULUI Doza maximă de mândrie de sibian, care nu se manifestă subtil niciodată.
UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI VEDEA
TOT ORAȘUL Dealul Dăii, la apus. Superb!
SPAȚII
FIE REVITALIZATE Infrastructura de transport pentru bicicliști. Mi-ar place să fie mult mai verde orașul, să fie mai multe spații outdoor de activități.
DE SPIRIT A SIBIULUI Sibiul rămâne tânăr din 1191. Pentru că populația se îmbogățește de fiecare dată când îmbrățișează un nou eveniment internațional, un nou grup de persoane, un nou trend cultural. Mecanismul de automodernizare nu se va opri niciodată, câtă vreme oamenii vor alege să rămână oameni și să prețuiască viața.
rezonabilă de oraș verde, modern, european. Dar e un working process.
E o întrebare la care putem reflecta mai ales acum în luna februarie când se reia o veche dezbatere care pare fără sfârșit, ce preferă românii să sărbătorească: Valentine’s Day sau Dragobete? Chiar dacă o viață fără sărbători e ca un drum lung fără opriri pentru relaxare este important să știm ce, cum și de ce sărbătorim. Așa se face că am luat la scotocit tot ceea ce înseamnă și transmit cele două sărbători dedicate iubirii ca să aflăm cât de relevante mai sunt în zilele noastre.
Dubla sărbătoare a dragostei cu care ne întâmpină luna februarie readuce de fiecare dată în discuție câteva dihotomii nemuritoare: tradițional - modern, spiritual - comercial, autentic - importat. Cam acestea sunt cuvintele pe care le auzim de obicei în disputa dintre Valentine’s Day și Dragobete. An de an se vorbește despre originea celor două sărbători și însemnătatea lor.
Valentine’s Day, marcată în 14 februarie, e o
sărbătoare de import care a devenit tot mai populară în rândul românilor în ultimele trei decenii, după Revoluția din ’89. Chiar dacă datează de secole bune, sărbătoarea Sfântului Valentin a ajuns târziu în România, în plină dezvoltare a capitalismului, după decenii de sărăcie și restricții. După anii ’90, să oferi un cadou cuiva, era în primul rând un semn de prosperitate, iar într-un astfel de context, de aderare la noile trenduri globale. Așa se
explică că în urmă cu câțiva ani cadourile excesiv de scumpe, precum mașini, insule sau case, pe care le ofereau sau le primeau marile vedete ale lumii în această zi țineau prima pagină a ziarelor. Ele își au originea în obiceiurile străvechi de la curțile regale, cum ar fi cel din 1557, când Diane de Poitiers a primit din partea lui Henric
fiecare țară și cultura ei, ținând cont de aspecte precum educația sau resursele financiare. Astăzi, din cauză că sunt scoase la înaintare în marile magazine sau în plină stradă, cadourile preferate de români pentru Sfântul Valentin par a fi inimoarele de pluș, dulciurile și florile.
Unii merg mai departe și spun că sărbătoarea Sfântului Valentin a fost transformată într-un flux financiar. Valentine’s Day mai are trecere și-n zilele noastre, chiar dacă intensitatea pare să se mai fi diminuat în ultimii ani. Chiar dacă un vers celebru pe tot globul pământesc spune ”All you need is love”, asta nu înseamnă că sentimentele nu pot fi completate și cu un cadou special.
Dragobete, marcată în 24 februarie, face parte din tradiţia poporului român şi e echivalentul lui Eros, la greci și Cupidon, la romani. Denumirea de Dragobete provine de la cuvintele slave vechi ”dragu-” - drag și ”bîti” - a fi, și semnifică deci ”a fi drag”. Cu toate că există numeroase mențiuni scrise despre Dragobete începând cu secolul al XVIII-lea, sărbătoarea a fost intens mediatizată tot după căderea comunismului, mai mult pentru a-i opune rezistență ”invadatorului” Valentin. Spre deosebire de Valentine’s Day, Dragobete nu are aspecte comerciale, fiind mai degrabă un cumul de tradiții și ritualuri care trebuie respectate de băieți și fete. Trăind într-o lume mercantilă, acesta poate fi unul dintre motivele pentru care Dragobete e mai puțin popular decât Sfântul Valentin. Dar dragostea nu ține cont de trenduri pentru că exact așa cum spune și un cunoscut refren românesc ”Dar unde dragoste nu e, nimic nu e”.
al II-lea proprietatea regală din Chenonceau sau cel din 1631, când împăratul Shâh Jahân a construit Taj Mahal pentru soţia sa, Mumtaz Mahal. La sfârşitul anilor 1800 a apărut şi prima cutie de bomboane de ciocolată decorată pentru Ziua Îndrăgostiţilor. Ideea i-a aparținut lui Richard Cadbury, fiul lui John Cadbury, celebrul producător de ciocolată. De atunci și până în zilele noastre, semnificația cadoului de Valentine’s Day s-a schimbat și s-a adaptat în funcție de
Într-o lună februarie, lipsită de atracții și sărbători importante, de mai bine de trei decenii, Dragobete și Sfântul Valentin se întrec pentru supremație. Așa că au urmat ani buni în care nici Valentin nu l-a putut opri pe Dragobete să ia avânt, dar nici Dragobete nu a reușit să-l elimine pe Valentin din peisajul românesc. În concluzie, în luna februarie am rămas cu două sărbători care celebrează dragostea. Avem libertatea de a alege dacă e 14 sau 24 februarie sau oricare altă zi a anului.
”După ani și ani mă voi întoarce / După ani și ani sigur voi veni / După ani și ani vom fi împreună din nou / Primul nostru gând ne va regăsi plângând” sau ”Ia cu tine și inima, inima mea / Și ascunde-o în bagaje pe undeva / Ia-o cu tine acolo-n America sau în Asia” sunt doar două dintre refrenele celebre semnate de sibianul Adrian Ordean pe care le-am fredonat cu toții măcar o dată în viață.
Născut în anul 1955, a studiat la Liceul de Muzică din Sibiu, iar la doar 19 ani a avut prima apariție la Televiziunea Română, în cadrul emisiunii ”Steaua fără nume”. La 24 de ani a înființat alături de Florin Grigoraș grupul Riff, între anii 1981 - 1988 a activat în grupul Roșu și Negru, iar din ’88 până în 1996 a făcut parte din trupa Compact, care este
un brand pe scena muzicală din România. A compus toate piesele trupei și a scris versurile la majoritatea dintre ele. Cel mai sonor moment al carierei sale de compozitor îl parcurge începând cu anul 1999 când înființează trupa A.S.I.A., care timp de șapte ani a făcut furori cu melodii și versuri catchy. ”Sună periculos, trage fusta mai jos”, e doar un exemplu.
În 2006, Ordean a fost cel mai bine plătit compozitor al anului cu peste 30.000 de euro primiți
de la UCMR-ADA. O altă bornă crucială în cariera sa o atinge în anul 2017 când reunește trupa Compact B și lansează cartea ”După ani şi ani - Povestiri din spatele scenei", un jurnal al turneelor, al concertelor din lunga sa carieră. De-a lungul anilor a compus muzică pentru soliști și formații, precum Dida Drăgan, Amadeus, Andreea Antonescu, Pops sau Adrian Enache. În primăvara anului 2022, Consiliul Local Sibiu i-a acordat lui Adrian Ordean titlul de cetățean de onoare al Sibiului, el fiind deja cetățean de onoare al județului. Într-un interviu acordat recent, Adrian Ordean a declarat că e conectat ”bine de tot” la viața Sibiului chiar dacă a fost nevoit să plece din oraș pentru a face ceva, ”tot la București se mișcă treaba”. Cu toate acestea se gândește serios să se întoarcă la Sibiu atunci când va veni momentul retragerii din muzică.
ncă de când au început lucrările de modernizare, despre noul stadion s-a scris mult. S-a spus ba că va readuce gloria fotbalului sibian, ba că va sufoca traficul în zonă, ba că va atrage evenimente de talie internațională, ba că va distruge parcul Sub Arini. Stadionul e gata! A fost inaugurat în ultima lună a anului 2022. I-am făcut o vizită și am plecat cu impresii bune și mai puține bune.
Ne place că se află într-o zonă semi-centrală, ușor accesibilă pe jos, cu autobuzul sau bicicleta. Linia verde 3 are stație chiar vis-a-vis de stadion, iar în apropiere se află și stațiile din Piața Aurel Vlaicu.
Ne place că întreaga zonă din jurul stadionului a fost modernizată și arată fix ca-n orașele europene pe care le vizităm și le luăm drept modele de urmat pentru schimbarea la față a orașului nostru.
Ne place că sibienii și suporterii își arată interesul pentru evenimentele găzduite de stadion. La cel mai recent meci dintre FC Hermannstadt și FCSB au fost vândute 11.500 de bilete în timp record.
Ne placecă că pe lângă meciurile de fotbal, noul stadion va putea găzdui și alte evenimente sportive și culturale de amploare. Oare cine va fi primul artist internațional care va concerta pe noua arenă?
Nu ne place că deși n-au trecut nici două luni de la inaugurare, deja au apărut primele probleme. S-a scris despre calitatea îndoielnică a suprafeței de joc și despre lipsa locurilor de parcare din zonă.
Nu ne place că în buza stadionului se află Hotel Sport care arată conform celor două stele pe care le deține. În stilul pur românesc, lângă o arenă sportivă ultramodernă avem un cămin de mâna a doua.
Nu ne place că stadionul are funcționalități limitate pentru copiii care doresc să practice sport, mai ales că Sibiul nu excelează atunci când vine vorba despre baze sportive, săli de sport și bazine de înot.
Nu ne place că într-un oraș fostă Capitală Europeană a Culturii cea mai costisitoare investiție publică din ultimele trei decenii s-a făcut într-un stadion și nu într-o clădire nouă pentru acte artistice.
Atunci când călătorim într-un spațiu necunoscut încă nouă, alături de personajele întâlnite, de limba lor, de vestimentație și de obiceiurile specifice, elementul care ne-ar putea oferi informații valoroase despre cultura, istoria și personalitatea celor pe care îi vedem este mâncarea tradițională a locului.
Astfel, pentru că, prin intermediul produselor Pop culture, avem posibilitatea de a cutreiera un număr infinit de lumi, preparatele, privite chiar și de la distanță (sau recreate în propriile noastre bucătării, la evenimente sau de Halloween, cu prietenii), devin elemente culturale prin care putem desluși informații despre universul și eroii cu care petrecem ore, zile, săptămâni sau ani, făcândune să ne simțim aproape de ei, sau iau forma simbolurilor, anunțând ce urmează să se întâmple în narațiune și în existența celor pe care îi privim sau despre care citim.
Pentru început, când ne gândim la una dintre cele mai iubite povești din toate timpurile, anume la universul Harry Potter, nu avem cum să nu ne amintim și de gustările magice ce însoțesc personajele peste tot și pe care le putem aprecia, ca muggles, dacă vizităm Hogsmeade-ul din parcul tematic „The Wizarding World of Harry Potter”, din Orlando, Florida.
Printre cele mai cunoscute preparate iubite de fani se numără, astfel, tortul roz, din ciocolată, pe care Harry îl primește de la Hagrid atunci când împlinește 11
ani și pe care este inscripționat, cu litere verzi, legendarul mesaj „Happee Birthdae Harry”, Broscuțele de Ciocolată, cu care facem cunoștință în „Piatra Filosofală”, când Ron și Harry se află într-un compartiment din trenul Hogwarts Express, și care, putând fi aduse la viață de vrăjitori, conțin cartonașe cu cele mai faimoase personalități magice din toate timpurile, băutura Butterbeer, făcută din caramel, zahăr, apă și frișcă (cu sau fără alcool), bomboanele Bertie Bott’s Every Flavour Beans, unde putem găsi orice aromă de pe fața pământului (precum ceară de urechi, pastă de dinți, ou stricat, iarbă sau săpun), ingenioasele Skiving Snackboxes, create de Fred și George Weasley, în „Ordinul Phoenix”, care dau consumatorului aparența unui om bolnav, oferind studenților Hogwarts o scuză pentru a nu se duce la cursuri, albinele de ciocolată Fizzing Whizzbees, care te ajută să levitezi, micuțele tarte cu dovleac (preferate de Cho Chang), guma Drooble’s Best Blowing, care nu își pierde niciodată aroma, clasicul English Breakfast oferit studenților în fiecare dimineață, format din ouă, bacon, pâine prăjită, cârnați, roșii, budincă și ceai (sau cafea) și, nu în ultimul rând, ciocolata pe care Remus Lupin o are întotdeauna la el, în cazul în care Dementorii sunt aproape.
dintr-un porumb special și păstrată în frunzele arborelui mallorn, care, mâncată chiar și în cantități foarte mici, umple stomacul călătorilor (fiind produsul pe care Frodo, Sam, Merry și Pippin, obișnuiți cu șapte mese pe zi, se bazează în călătoria lor spre Mordor), bere Ale, cu gust dulce și fructat, servită de cei patru eroi la hanul Green Dragon, din Comitat (căreia i-au dedicat nenumărate cântece), prăjiturile cu miere, făcute de Beorn, skin-changer-ul care se poate transforma într-un uriaș urs negru, gustate de Bilbo Baggins în The Desolation of Smaug, Cram, un biscuit oferit de locuitorii din Lake-town lui Thorin (asemănător cu Lembas, dar cu un gust amar), Ent-draught, apa vindecătoare care i-a făcut pe Merry și Pippin să crească, și Miruvor, o băutură provenită din nectarul florilor nemuritoare, folosită de elfi la festivalurile tradiționale, pentru a căpăta putere.
Un alt univers de poveste în care putem descoperi mâncăruri și băuturi inedite este și cel construit de J. R. R. Tolkien, în „Hobbitul”
și „Stăpânul Inelelor”. Astfel, locuitorii din Middle-Earth sunt văzuți consumând Lembas, o pâine magică, făcută de elfi
Dacă ne îndreptăm atenția asupra universului anime, datorită casei de animație Studio Ghibli, putem intra în contact, prin intermediul poveștilor construite, cu o serie de preparate tradiționale din bucătăria asiatică. Astfel, prin grafica specifică studioului, ele capătă forme magice aproape, care completează lumea în care personajele trăiesc, amintesc de ideea de apartenență și tradiție și oferă detalii despre eroii noștri.
Pentru început, în Whisper of the Heart o putem vedea pe protagonista Shizuku Tsukishima mâncând, alături de Shirō (proprietarul magazinului de antichități din apropierea casei ei) și de motanul Moon, Nabeyaki Udon, un preparat japonez tip noodle soup, servit într-o oală specială din lut, care conține tăiței groși, legume (ciuperci, spanac, ceapă verde, morcovi), ouă și fructe de mare.
În From Up on Poppy Hill (care se desfășoară într-o zonă de coastă, marea fiind un element foarte important în poveste), Umi Matsuzaki prepară Aji Fry, adică macrou prăjit și acoperit cu pesmet, servit cu salată verde și sos Tonkatsu (făcut din roșii, prune uscate, curmale, mere, suc de lămâie, morcovi, ceapă și țelină), mâncarea de tipul acesta fiind numită, în Japonia, yōshoku (preparat în stil occidental), în timp ce bucătăria japoneză tradițională are denumirea de washoku.
albastru, înclinat, pregătit de cele trei zâne ursitoare Aurorei, în Sleeping Beauty, sau de mărul otrăvit, mâncat de Albă ca Zăpada (recreat de food bloggeri folosind ciocolată sau caramel).
Mai departe, în My Neighbor Totoro apare faimoasa Cutie Bento, pregătită, în mod tradițional, ca un gest de iubire pentru cei dragi (în film, Satsuki o oferă surioarei ei mai mici, Mei), care conține, pentru a acoperi masa de prânz, orez sau tăiței, carne (ori pește), ou, garnituri de legume și fructe, în Spirited Away ne este prezentat clasicul Sponge Cake (pandișpan pufos, făcut din făină, ouă, zahăr și vanilie), iar în Ponyo putem vedea un Ramen fierbinte, din noodles, ceapă verde, ou fiert și șuncă, pregătit, pentru a oferi personajelor (și privitorilor) un sentiment de liniște, într-o seară ploioasă.
Trecând la animații clasice, precum Studio Ghibli, și Disney a prezentat spectatorilor, de-a lungul timpului, o serie de preparate speciale. Nu putem uita de Ratatouille-ul șoricelului
Remy, care dezgheață inima criticului
culinar Anton Ego, de iconicele
Spaghete Bolognese, împărțite de personajele din „Doamna și Vagabondul”, de prăjiturile „
Me”, găsite de Alice în casa
Iepurelui Alb, de gogoșile franțuzești Beignet, făcute de prințesa Tiana, în Princess and the Frog, de tortul
Alături de spațiile de poveste menționate mai sus, ne putem aminti și de anumite producții cinematografice care au prezentat preparate devenite astăzi, legendare. Ne gândim, astfel, la ciocolata lui Willy Wonka, din „Charlie și Fabrica de Ciocolată”, alături de dulciurile făcute de Vianne Rocher, în Chocolat, la croissantul mâncat de Holly (Audrey Hepburn) în fața magazinului Tiffany & Co., la pizza deshidratată din „Înapoi în Viitor II”, vândută de Pizza Hut, care revine la forma obișnuită în 2 secunde, la desertul (cu vită) gătit de Rachel Green în Friends, de Ziua Recunoștinței, la Big Kahuna Burger, mâncat de Jules Winnfield în Pulp Fiction (sau la shake-ul de 5 dolari, comandat de Mia Wallace), la coloratele macarons Ladurée, ce apar lângă Maria Antoaneta (Kirsten Dunst), în filmul Sofiei Coppola, la produsele de patiserie din Grand Budapest Hotel și (deși folosite fără a fi integrate în ceva complex) la portocalele utilizate de Francis Ford Coppola, în Nașul, pentru a simboliza moartea. Fie că ne aflăm undeva în realitatea noastră sau suntem plecați, cu ajutorul imaginației și produselor culturale, într-un univers complet necunoscut, mâncarea va rămâne întotdeauna o exprimare a personajelor întâlnite și a locurilor văzute în călătoria noastră.
Iar ai pus pe *vision board-ul* tău un abdomen plat, o poză strălucitoare cu o șampanie, o vacanță tropicală și pantofii ăia cu toc YSL? Până să se facă martie, să ieșim din hibernare și să ne dăm seama că socoteala de acasă nu e ca aia din târg, aș veni cu niște propuneri. Înainte de alea muzicale, aș recomanda să mai ridicăm din presiunea noului an și în loc de idei mărețe, să ne creionăm începuturi, noi încercări, îndrăzneli și curiozități. Așadar, încep eu cu câteva piese, cu vibe-uri diferite, dar care fac parte din amalgamul de sentimente ce ne încearcă printr-un simplist 3, 2, 1...
Is Everybody Going Crazy – Nothing But Thieves. Pentru momentele în care nu pare că avem vreo șansă să ne conectăm cu mulțimea și că timpul se învârte fără însemnătate, rămâne, așadar, valabilă întrebarea pe care și-o pune cântecul.
Nu pot să mă schimb - Cred Că Sunt Extraterestru. S-ar zice că nu e bine să începi cu o negație, însă piesa nu e despre o împotrivire totală la schimbare. Versurile zic că e bine să stai aproape de sinele tău, indiferent de ce zice mulțimea, chiar dacă uneori oscilăm.
Tired – Adele. Unul dintre cele mai cuprinzătoare și pure albume, 19, al lui Adele, o combinație de pop și soul, conține și această bucată muzicală de care ar fi bine să luați seama. Tired vorbește despre cum e chiar ok să renunți la lucruri sau persoane, în momentul în care simți că ai încercat prea mult. Distanța față de situații și pauzele chiar pot fi cheia, uneori.
Hu Man – Greentea Peng. Acest cântec cu iz de incantație, cu instrumental lejer, ne îndeamnă la conectare cu sine, dar și cu persoanele din jurul nostru, real, simplu, direct sufletește, fără ocolișuri materiale. Și chiar dacă nu ne descurcăm la fix cu asta, echilibrul e cheia.
Bitch, Don’t Kill My Vibe – Kendrick Lamar. Uneori, cuvintele cele mai potrivite sunt și cele mai dure, însă este permis, atâta timp cât e vorba de starea noastră de spirit.
Changes – Dennis Lloyd. În afara faptului că ar fi complet necesar să ascultați tot catalogul muzical al lui Dennis Lloyd, momentan, ne oprim la această piesă. Changes vorbește despre cum totul se poate schimba în jurul tău, chiar în bine, însă în interior să te simți la fel. Asta e dovada că proiecțiile din interior nu sunt chiar bullshit și că ar fi ok să începem schimbarea de acolo.
Fie ca playlist-ul vostru să se îmbogățească anul acesta cu piese care mai de care și să rămâneți, clișeic, dar necesar, aproape de sinele vostru și de realitate.
Mai mult decât blues, noul album semnat de Marcian Petrescu, apreciatul virtuoz al muzicuţei, se lansează în luna ianuarie, fiind al cincilea său LP
în peste două decenii de carieră artistică dedicată Blues-ului şi instrumentului de care rămâne inseparabil. Mai corect ar fi, de fapt, să ne referim nu la ‘instrument’, ci la ‘instrumentar’, întrucât Marcian Petrescu a studiat şi a experimentat cu obstinaţie pe parcursul anilor în domeniul sunetului de muzicuţă, reuşind astfel să-şi diversifice arsenalul de dotări tehnice, care i-au permis dezvoltarea unei palete sonore extrem de diverse şi, în consecinţă, a unui sound extrem de personal. Progresiv, ID-ul său artistic a devenit tot mai bine conturat, după cum o atestă seria albumelor începută în 2007: Dependent de Blues - Poveştile Bluesului - desCântece
Pe aceeaşi cale exploratorie, noul LP, Mai mult decât blues, se relevă a fi mai mult decât un potpuriu de perspective personale asupra unui gen muzical tradiţional, aşa cum ar putea sugera, la o privire superficială, eterogenitatea compoziţiilor alese de muzicuţist pentru a fi trecute prin propriul său filtru “bluesy”, de la Valeriu Sterian la Francesco De Masi, reprezentând în fapt un veritabil disc de autor, pe care Marcian Petrescu nu a inclus piese din categoria celor care “se cer” de către public, opţiunile sale fiind vizibil orientate către piese care îi “vorbesc” lui, ca artist. Pentru a spune poveşti care ajung la suflet trecând de barierele minţii, trebuie să ai tu însuţi capacitatea (şi spiritul ludic) de a le absorbi eliberat de prejudecăţi, iar Marcian confirmă, ajutându-se de multiubitul său instrument, muzicuţa, că este un asemenea storyteller.
Mai mult decât blues este o antologie de poveşti foarte diverse, dar va fi limpede pentru orice ascultător
că sunt toate rezultatul creativităţii aceluiaşi om, indiferent că acesta apelează în istorisirile sale la cuvintele lui Constantin Tănase, sprijinul lui Mircea Vintilă, legacy-ul Stax ori muzicuţa prietenului său Charlie
Musselwhite. Incursiune bluesy prin varii spaţii şi timpuri, trăite sau imaginate, Mai mult decât blues îl reconfirmă pe Marcian Petrescu drept unul dintre cei mai originali interpreţi europeni contemporani ai Blues-ului. Original nu doar în formă, ca virtuoz interpret al unui instrument singular, dar mai ales în fond, prin transformarea muzicuţei într-un veritabil caleidoscop prin care Blues-ul - ca spirit - este interpretat într-o succesiune eclectică şi extrem de personală de ‘ilustrate’ muzicale. Mai mult decât un inedit portret al Blues-ului, albumul reprezintă autoportretul unui muzician ajuns la deplina maturitate creativă şi interpretativă. Un must-listen!
Am încheiat anul cu un top al celor mai vândute albume cât se poate de interesant, căci printre marii reprezentanți ai mainstream-ului, precum Adele sau Billie Eilish, s-au strecurat și reprezentanți ai pop-rock-ului șaizecist și șaptezecist, cu albume de greatest hits popularizate pe platormele de social media și asociate diverselor trend-uri și meme-uri.
N-ar fi hazardat să spunem că ne așteptăm ca și anul acesta să aducă în prim plan artiști ai secolului trecut, revitalizați și plimbați prin turnee pe stadioane, cu public țintă format atât din baby boomers, cât și din reprezentanți ai generației Z. Cu toate acestea, ne întoarcem atenția către muzica prezentului, căci anul acesta se anunță plin de lansări muzicale eclectice și reveniri în forță.
Unul dintre cele mai așteptate albume ale scenei rock este întoarcerea grupului Paramore cu albumul This Is Why, prim material discografic după o pauză de șase ani, în care solista
Hayley Williams s-a concentrat pe cariera solo, apariția LP-ului fiind urmată și de un turneu european. În
aceeași zonă stilistică, și
noile Smashing
Pumpkins, Atum:
Act Two și Atum:
Act Three, ultimele
bucăți ale trilogiei Atum, o curajoasă aventură conceptuală
condusă de liderul Billy Corgan, prezintă un interes crescut pentru fanii rock-ului autohton.
Nepărăsind zona chitarelor cu distors, așteptăm și apariția noului album al trupei Noel Gallagher’s High Flying Birds, LP-ul încă neintitulat promițându-ne încă o porție de rock alternativ à la Oasis, mai ales dacă ne luăm după single-ul Pretty Boy, deja prezent pe platformele de streaming.
Schimbând zona stilistică, ajungem și la Shania Twain, care își va lansa anul acesta cel de-al șaselea album de studio, cantautoarea canadiană declarând că materialul discografic este unul cu o puternică tentă feministă. Un mesaj asemănător, de data asta inspirat de divorțul recent, găsim și la Kelly Clarkson, al cărei album încă neintitulat își va face apariția la sfârșitul anului. De asemenea, mulți alți artiști ai pop-ului mainstream, printre care se numără Ed Sheeran, Lewis Capaldi sau Selena Gomez, și-au anunțat intenția de a lansa materiale discografice în 2023, chiar dacă detalii despre acestea încă nu au fost făcute publice
Una peste alta, se pare că anul acesta se arată cât se poate de ofertant în ceea ce privește lansările muzicale, fie că vorbim despre pop, rock sau country. Rămâne doar să le consumăm în tihnă, pe vinyl, casetă și platforme de streaming sau, de ce nu, să le ascultăm pasiv în fundalul videoclipurilor virale de pe TikTok.
2 FEBRUARIE 19:00
DE: YASMINA REZA REGIA: BOGDAN SĂRĂTEAN
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
SPECTACOL PREZENTAT ÎN LIMBA GERMANĂ, CU TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
3 FEBRUARIE 19:00
DE: JAROSLAV HAŠEK REGIA: VIOREL RAȚĂ
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
4 FEBRUARIE 17:00
DE: JAROSLAV HAŠEK REGIA: VIOREL RAȚĂ
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
5 FEBRUARIE 17:00
DE: D.R. POPESCU REGIA: IOANA BLAGA FRUNZESCU
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
9 FEBRUARIE 19:00 AVANPREMIERĂ
DE: A.P. CEHOV REGIA: DUMITRU ACRIȘ
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
10 FEBRUARIE 19:00 PREMIERĂ
DE: A.P. CEHOV REGIA: DUMITRU ACRIȘ
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
11 FEBRUARIE 17:00
DE: THOMAS PERLE REGIA: DÁVID PAŠKA
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
SPECTACOL PREZENTAT ÎN LIMBA GERMANĂ, CU TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
12
FEBRUARIE 17:00
FAPTE!
DE: RAY COONEY, JOHN CHAPMAN REGIA: ȘERBAN PUIU
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
14 FEBRUARIE 19:00
DE: A.P. CEHOV REGIA: ROBERT RAPONJA
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
17 FEBRUARIE 19:00
DE: EDWARD ALBEE REGIA: MARIANA CĂMĂRĂȘAN
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
18 FEBRUARIE 17:00
DE: IVAN VÎRÎPAEV REGIA: BOBI PRICOP
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
19 FEBRUARIE 17:00
DE: NEIL SIMON REGIA: ȘERBAN PUIU
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
19 FEBRUARIE 17:00
DE: ALEXANDRA BADEA REGIA: ALEXANDRA BADEA
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
23 FEBRUARIE 19:00
DE: THOMAS KÖCK, DUPĂ „ANTIGONA” DE SOFOCLE
REGIA: FLORIN VIDAMSKI
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
SPECTACOL PREZENTAT ÎN LIMBA GERMANĂ, CU TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
24 FEBRUARIE 19:00
DE: JEAN GENET REGIA: HUNOR HORVATH
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
SPECTACOL PREZENTAT ÎN LIMBA GERMANĂ, CU TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
25 FEBRUARIE 17:00
DE: WILLIAM SHAKESPEARE REGIA: BOTOND NAGY
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
SPECTACOL PREZENTAT ÎN LIMBA GERMANĂ, CU TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
26 FEBRUARIE 17:00
DE: A.P. CEHOV REGIA: DUMITRU ACRIȘ
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
BILETE: 30 LEI, 25 LEI
La începutul anului 1973, ELTON JOHN nu era only a piano player, ci pornise deja cu pași siguri pe drumul către succesul formidabil pe care puțini artiști ai universului pop au reușit să îl atingă. Știm că Elton a devenit un pop icon veritabil prin carismă, costume extravagante și o tratare a pianului demnă de moștenirea lui Jerry Lee Lewis, însă o bună parte din succesul său se datorează și colaborării cu poetul britanic Bernie Taupin, alături de care John și-a construit propriul univers ideal american, departe de plictiseala din suburbiile Londrei anilor ’60.
LP-ul Don’t Shoot Me, I’m Only The Piano Player este unul dintre cele mai bune exemple ale obsesiei John-Taupin față de cultura americană, fie că aducem în discuție autobuzele Greyhound omniprezente în versurile piesei Blues For My Baby and Me, atracția adolescentină față de profesoara favorită din liceu, descrisă plină de ironie pe Teacher I Need You, comentariile acide la adresa hipioților, cântate din perspectiva fermierilor texani în cântecul Texan Love Song, sau nostalgia față de serile dansante
ale anilor ’50 de pe Crocodile Rock. De fapt, ce au construit Elton și Bernie nu este o simplă trecere în revistă a mai multor piese cât se poate de molipsitoare, ci o creare a unui spațiu idilic, în care toată cultura pop americană este metamorfozată și trecută prin filtrul unor foști adolescenți britanici, fascinați de rock’n’roll, frizuri pompadour și autostrăzi interminabile.
Cu doar câteva săptămâni în urmă, la aproape 50 de ani de la lansarea albumului, Elton și-a luat adio de la publicul american printr-o serie de trei concerte pe stadionul Dodger din Los Angeles, punând stop unei călătorii ce a început tocmai în 1970, atunci când John a uimit publicul din Statele Unite printr-o serie de recitaluri în Troubadour, renumitul nightclub din West Hollywood frecventat de toți marii cantautori ai vremii. Europenii au însă ocazia de a-l mai vedea pe Elton John alături de legendarii membri ai formulei șaptezeciste, Nigel Olsson, Ray Cooper și Davey Johnstone, căci aceștia vor poposi pentru ultima oară în țări precum Anglia, Franța sau Germania în vara anului acesta.
Timp de peste jumătate de secol, Elton ne-a invitat în propria lume, cea în care Lennon și Presley s-au îmbinat cu Ray Charles și Jerry Lee Lewis, dând naștere unui catalog muzical imbatabil, coerent și cât se poate de eclectic.
La 50 de ani de la lansare, revizităm unul dintre LP-urile etalon ale popului anilor ’70 și ne luăm la revedere de la Elton John, unul din marii mesageri ai pop-rock-ului strălucitor, extravagant și plin de originalitate.
După 14 ani în care s-a școlit și a expus constant la Sibiu, artistul Ciprian Muntiu s-a mutat în 2011 în Franța, la Lille. Nici timpul și nici distanța care-l despart de Sibiu, nu l-au făcut pe artist să-și uite viața și prietenii din anii petrecuți în orașul de pe Cibin. Dovadă stă expoziția colectivă ”P.D.3” ce poate fi vizitată până în 8 martie, pe str. 9 mai, la nr. 10.
Expoziția ”P.D.3” readuce în atenția publicului sibian o formulă consacrată de aproape un sfert de secol: un grafician - Sorin Han, un sculptor - Niu Herișanu și un pictor - Ciprian Muntiu. Cum ai descrie conceptual și estetic expoziția?
Consider că diversitatea de exprimare artistică dintre noi se echilibrează pentru că lucrăm toți trei pe aceeași bază ideologică. Chiar dacă nu am decis o temă comună, iar modalitățile de redare sunt total diferite, expoziția e închegată. Ne-a ajutat foarte mult la închegarea ei și prietenul Valentin Oltean, care a și vernisat-o cu generozitate. Un alt prieten, Cristian Oprean a remarcat un punct comun: Sorin a venit cu prinți în plin proces de eșuare, eu am venit cu regi care au pierdut trenul, iar Niu cu
eșantioane de evoluție sau regres antropomorf.
Ai petrecut 14 ani în Sibiu. Cum îți amintești viața culturală a orașului la începutul anilor 2000? Fostul tău atelier din centrul Sibiului era un loc de întâlnire pentru artiști din toate domeniile. Ce amintiri faine am din atelierul ăla de pe Magheru! Venea multă lume. Pe mulți nici nu-i știam. Veneau artiști plastici, oameni de muzică, actori, scriitori. Se povestea, se recita, se cânta dar se și bea! Era și perioada aia de efervescență și de poftă de dialog prozaic pe o bază culturală. Am avut bafta să fac parte din, cred c-o pot numi așa, generația artistică Art Café. O șleahtă de boemi care au reușit să-și pună amprenta pe cultura Sibiului de atunci. Nu aveam mijloacele de comunicare de acum, singura metodă prin care te puteai
”Îmi plac scenele mărunte, de viață simplă, care trezesc instincte comune în privitori”
exprima, în afară de cea pur artistică, era să fi prezent fixic și să-ți comunici punctul de vedere. Bine, cu cât înaintam în noapte și în sticle, cu atât punctele de vedere deveneau mai neclare.
De 12 ani locuiești la Lille. Cât de lung a fost procesul de acomodare și ce influență a avut asupra ta ca artist traiul în Franța?
Nu m-am acomodat nici acum. Cred că cel mai mare câștig pe care mi l-a adus plecarea din țară e faptul că m-am apropiat mai mult de România. De România așa cum vreau eu să o văd sau așa cum mi-o amintesc și care se regăsește cumva în majoritatea picturilor mele.
Cu experiența anilor petrecuți în Franța, ce schimbări crezi că ar trebui să se întâmple în Sibiu pentru ca arta contemporană să fie (mai) vizibilă, (mai) apreciată?
Cred că Sibiul se mișcă destul de bine la nivel cultural. Sunt privilegiate, e drept, alte arte înaintea celor plastice.
N-ar strica totuși mai multă vizibilitate pentru demersurile tinerei generații. Sunt mulți artiști tineri foarte buni în Sibiu. Câștigă tot mai multă notorietate în Franța demersurile artistice pentru publicul care altfel n-ar avea acces la artă. Nu s-ar duce să vadă o expoziție. Atunci vin artiștii în locurile, hai să le zicem defavorizate cultural, și se exprrimă. Interacțiunea e surprinzătoare. Cel mai des, aceste prioecte sunt susținute din bani publici. Poate n-ar
strica niște încercări de acest gen și aici.
Picturile tale aduc, de cele mai multe ori, în prim plan mari personalități ale lumii, prieteni sau scene cotidiene. Către ce aspecte ale societății privești în timpul procesului de creație?
Am făcut, ce-i drept, câteva portrete ale unor oameni cunoscuți care sunt și vor rămâne importanți pentru mine. Mă refer la Radu Paraschivescu, Alifantis, Tudor Gheorghe, Marius Florea Vizante, Cristi Minculescu, Răzvan Exarhu, Silviu Petcu, etc. Pe mine și acum mă surprinde faptul că au fost atât de apreciate de ”muze”, căci la muze au ajuns. La muzee, probabil ulterior. Cel mai mult lucrez după fotografii de-ale mele sau făcute de prietenii care mă lasă, cu generozitete, să le folosesc. Ulterior le recompun, înainte să mă apuc de pictură.
Îmi plac scenele mărunte, de viață simplă, dar care
trezesc anumite instincte comune unui anumit grup social. Lucrez acum la un proiect pe care l-am numit ”Moștenirea lui Pavlov sau Perspectivă albastră asupra unui viitor presupus roz”. Transpun în el imagini care, cel puțin pentru mine, au o importantă încărcătură emoțională. Bucăți de memorie din perioada copilăriei în care totul era uniform. Un fel de monade ale comunismului la care cei din generația mea reacționează ca și cățeii lui Pavlov. Salivăm cu un fel de durere nostalgică.
Observi diferențe în felul în care picturile tale sunt privite și percepute de publicul din România față de publicul din Franța sau din alte țări în care expui? Cu siguranță! Ceea ce pentru noi e firesc, face parte din cotidian, pentru publicul occidental e exotic. Iar scenele din timpul revoluției sau al mineriadelor, pentru ei sunt șocante. Noi ne-am obișnuit cu ele. Trăim cu ele. Pe de altă parte, simt că publicul, cel puțin din Franța și Belgia, e mult mai avid după artă. Nu cred să fi intrat în vreo casă de pe-aici care să nu aibă cel puțin o lucrare de artă pe perete sau pe mobila din salon.
„Bucătăria Hoinară se gătește de plecare” este partea finală a trilogiei de albume foto dedicată călătorilor care au curiozitatea de a descoperi, prin bucate aburinde, povești la gura sobei și personaje suspendate în timp, o altă dimensiune a României.
Timp de trei ani am colindat, alături de Adriana Lucaci, realizatoarea scurtmetrajului „Bucătăria Hoinară se gătește de plecare”, satele și cătunele din țară pentru a sta de vorbă și a surprinde în imagini personaje autentice, care pot vorbi și peste timp despre ce înseamnă bucătăria tradițională. Nu mai puțin de 56 de astfel de întâlniri aveau să dea naștere acestui album, iar una dintre ele a fost la casa cu sobă cu lemne și
miros de jar a Cocăi Cioată.
În acea zi în care am ajuns în Bucovina ca să o întâlnim pe Coca Cioată, nu prea știam ce avea de gând să ne pună pe masă, căci ne saturăm lentilele, dar nu ne neglijăm nici propriile papile gustative. La această întrebare urma să ne răspundă chiar ea în foarte scurt timp, însă nu înainte de a ne descăli despre cum, atunci când vine vremea de lucrat pământul, o femeie harnică nu se uită pe pereți, nu-i timp de cocofâsuri, de zemuri sau găluște.
Cât despre mămăligă, soarele din mijlocul acelei ședințe foto, ei trebuie să-i dai timp să se gătească, altfel te strici la cap! Așa ne povestea Coca, în graiul ei bucovinesc dulce și răspicat deopotrivă, punând alături de mămăligă slană și cărnați, coborâte de pe o grindă din pod unde stăteau la afumat.
Ne venea s-o ascultam câtă-i ziua de lungă, doar că trebuia să ciulim bine urechile. Avea așa de multe de spus, că le spunea tare repede. La fel de repede pe cât se închega scrobul frumos, făcut din șapte ouă rotunjoare, în care a aruncat cărnurile.
Scrobul cu slană și cârnați ni s-a topit în gură în câteva clipe. Mai mult a durat cât ne-am lins pe degete.
Undeva, acum mult timp, mă declaram un căutător. Tărâmul pe care l-am tot hoinărit vreme de trei albume are gust de pâine coaptă în cuptor cu lemne și suflet de poveste. O lume plină de comori, dar care-ți amintește
în fiecare clipă că adevărata bogație înseamnă spirit.
Bucătăriile mele hoinare nu au retețe, ci au povești fără sfârșit. Ele sunt bine păzite de gardieni devotați autenticului și tradiției, eroii mei cărora le dedic un pic de imortalitate.
Unul dintre cei mai reputaţi artişti fotografi ai României, RĂZVAN VOICULESCU şi-a lansat în iarna aceasta noul album, Bucătăria Hoinară se gătește de plecare, o continuare la Bucătăria Hoinară și Bucătăria Hoinară se întoarce, rezultat, ca şi predecesoarele, al unor incursiuni subiective şi peripluri experienţiale în căutarea locurilor şi oamenilor care continuă să definească autenticul românesc din perspectiva preparării hranei.
Frații joacă un rol unic, devenind o simulare a companiei părinților, precum și influența prietenilor. Desigur, deseori, vorbim despre o relație complicată, marcată de rivalitate. Și ar fi dificil să numim cu exactitate motivul. Poate problemele încep de la diferențele de comportament, de gen sau de vârstă, poate de la competiția constantă pentru afecțiunea părinților, poate pentru că, până la urmă, ei sunt cei cu care petrecem cel mai mult timp în copilărie și ne cunosc cel mai bine. Frate și soră, drama franceză din 2022, regozată și scrisă de Arnaud Desplechin (Regii și regina, Santinela, Esther Kahn), în colaborare cu Julie Peyr (White Bird in a Blizzard), ne poartă în povestea a doi frați care, după ani în care au dus un război silențios, sunt nevoiți să pună armele deoparte și să joace de aceeași parte.
Un frate și o soră la 50 de ani, cu o ură care a crescut de mai bine de 20 de ani. Dacă întâmplător, fratele s-ar fi întâlnit cu sora, aceasta l-ar fi ignorat și ar fi fugit. Alice (Marion Cotillard - La Môme) și Louis (Melvil PoupaudLaurence până la capăt) au părăsit casa părintească și și-au refăcut viața, departe unul de celălalt. Ea e actriță, el e profesor. Însă, moartea subită a părinților îi readuce împreună, dezgropând trecutul și căutând
liniște. Nu avem idee ce s-a întâmplat sau ce îi împiedică să se împace. Pe măsură
ce filmul începe, Louis și soția sa, Faunia (Golshifteh Farahani - Paterson), își pierd fiul cel mic. Când cumnatul
Andre (Francis Leplay - Acts of Love), soțul lui Alice, vine la ușă să-și ofere condoleanțe, Louis îl dă afară. Găsindu-și sora pe palier, îi obligă să iasă din clădire.
Regăsindu-se într-o relație toxică, deja binecunoscută în media, Frate și soră urmărește impactul
emoțional și fizic al modului în care această relaţie poate otrăvi fiecare parte a vieții. La bază, filmul necesită și recompensează o investiție emoțională preexistentă pe care nu încearcă niciodată să o construiască. Dar când vrem să înțelegem de ce, trebuie doar să ne uităm la numele acestor personaje și la poveștile pe care le parcurg. Expresiile verbale și fizice ale emoțiilor negative sunt adesea în prim-plan. Alice și Louis afișează amândoi zâmbete răutăcioase în multe situații sociale, dar sunt capabili de o furie vulcanică în medii atât private, cât și publice. Însă, aceștia dau dovadă și de compasiune și înțelegere, cum vedem în relația dintre Alice și Lucia (Cosmina Stratan - După dealuri), o tânără româncă fără bani, de care Alice se atașează ciudat.
Frate și soră va putea fi vizionat în cinematografe începând cu data de 6 ianuarie.
„Frère et soeur”, o poveste de dragoste şi ură fraternă
Un bărbat pe nume Otto (A Man Called Otto) este o poveste emoționantă care îmbină într-o notă amuzantă concepte precum iubirea, pierderea și speranța, demonstrând tuturor că familia poate fi descoperită adesea în cele mai neașteptate momente, locuri și persoane. Pelicula, ce va fi lansată pe 13 ianuarie, este regizată de cineastul Marc Forster, consacrat pentru filme precum Monster’s Ball, Finding Neverland sau World War Z, după un scenariu de David Magee, deja celebru pentru script-ul unor producții precum Life of Pi sau Marry Poppins Returns şi ca autor al premiatei cărţi Dear William: A Father’s Memoir of Addiction, Recovery, Love and Loss.
Premisa de la care pornește dramedia este cât de poate de simplă: un bărbat pe nume Otto Anderson rămâne văduv și se transformă într-o persoană exagerat de morocănoasă,
și curajoasă, alături de fiicele ei simpatice reușesc să îi arate bărbatului o altă perspectivă asupra vieții, ajutându-l să își recapete speranța și dorința de a trăi, legând în final o frumoasă și neașteptată prietenie.
Filmul îl are în rolul principal pe Tom Hanks, un nume cu sonoritate în industria cinematografică, îndrăgit pentru roluri în filme precum Forrest Gump, Cast Away, Philadephia sau Catch Me If You Can, care joacă alături de Rachel Keller (Fargo), Mariana Treviño (Club de Cuervo), Manuel Garcia-Rulfo (The Magnificent Seven) și Mike Birbiglia (Trainwreck). Întrucât este cea de-a doua adaptare a cărții lui Fredrik
întotdeauna pregătită să își critice vecinii. Acesta își petrece timpul judecându-i pe ceilalți, vizitând mormântul soției sale și... punând la cale un plan prin care să își pună capăt zilelor. Viața, în schimb, îi pregătește lui Otto ceva măreț, care îl va face să își reconsidere treptat deciziile. Astfel, odată cu mutarea lui Marisol și a familiei sale în vecinătate, se schimbă considerabil și perspectiva de viață a lui Otto. Tânăra energică
Backman (A Man Called Ove), după lungmetrajul suedez din 2015, scris și regizat de Hannes Holm și pus în scenă de Rolf Lassgard, Un bărbat pe nume Otto este așteptat acum cu nerăbdare de cinefilii care deja sunt familiarizați cu povestea, fiind intrigați de cum va alege să interpreteze Tom Hanks personajul, dar semnele de până acum arată că s-ar putea să îi aducă un al treilea...
Oscar!
„Un bărbat pe nume Otto”
Ideea unei păpuşi care prinde viaţă are în ea întotdeauna ceva, dacă nu înspăimântător, măcar foarte întunecat, iar cinematografia a exploatat constant nişa “Scary Doll” încă de la păpuşa ventrilocului din antologia Dead of Night, din 1945, până la multitudinea de psycho-clovni din producţii care au jalonat istoria Horror-ului, precum Killer Clowns from Outer Space, Poltergeist sau Krampus. În secolul XX, regele tuturor a fost serial killer-ul în corp(uri) de păpuşă Chucky, ajuns la fel de celebru ca Jason Vorhees sau Michael Myers, din ale cărui trăsături şi-a luat în mod evident inspiraţia producătorul James Wan când a năşit-o, cu 10 ani în urmă, pe Annabelle, păpuşa demonică de porţelan din universul The Conjuring... şi, acum, pe M3GAN, care nu mai e tocmai o păpuşă, ci un android, Wan transferând premisa Horror - împreună cu co-scenarista Akela ‘Malignant’ Cooper - din spaţiul supranatural spre SF.
M3GAN, prescurtare pentru Model 3
Generative Android, este o minune a inteligenței artificiale, o păpușă antropomorfică programată să fie cel mai bun companion al unui copil și, totodată, un aliat de încredere al părinţilor. Proiectată de tânăra expertă în robotică Gemma, după ce o primeşte în grijă pe nepoţica rămasă orfană, Cady, de care nu are excesiv de mult timp să se ocupe, această asistentă neobişnuită poate asculta și învăța în timp ce devine prietenă, profesoară și confidentă pentru copilul la care este conectată. Toate bune şi frumoase, până când maşinăria dotată cu AI devine excesiv de protectoare faţă de sora ei umană şi ajunge să ucidă. Şi o face într-un mod bizar şi aproape... amuzant, dacă e să ne luăm fie şi doar după cum dansează, iar M3GAN, care va fi lansat la noi pe 13 ianuarie, promite să fie mai mult decât un Horror simplist, dobândind accente de satiră socială, care pune în discuţie modul în care tehnologia secolului XXI poate distruge vieţi. La propriu.
Din punct de vedere al eficacităţii livrării de frisoane, aceasta e garantată de expertiza în Horror a echipei filmului, produs de James Wan împreună cu notoria casă de producţie Blumhouse (Insidious, The Purge, Paranormal Activity), în frunte cu actriţele care le joacă pe Gemma şi Cady, Allison Williams (cunoscută din Get Out, al lui Jordan Peele) şi, respectiv, Violet McGraw (remarcată de mică în The Haunting of Hill House), alături de directorii de imagine Simon Raby (Mortal Engines) şi Peter McCaffrey (Mortal Kombat) şi de motion graphics director-ul Simon Barker (The Meg, Cowboy Bebop). În aceste condiţii, se poate presupune că tentativa de comeback post2000 a lui Chucky ca... android, demarată prin Child’s Play, în 2019, va eşua, iar M3GAN va deveni icon-ul păpuşă al noilor generaţii de fani ai genului Horror. Asta rămâne însă de văzut după întâlnirea cu ea pe marele ecran!
ntr-o noapte obișnuită de lucru, cel mai negru coșmar al taximetristului Lică, un tinerel nătâng dar, tare-n gură, ieșit “pe traseu” la vânătoare de clienți, se dovedește a fi “zdreanța” de Ilinca, ce se abonează la serviciile sale profitând cu cinism de statutul de femeie cu bani și influență în mediul interlop. Pe scurt, cam asta e relația a două dintre personajele principale ale piesei de teatru cu titlul Taximetrişti, scrisă de Bogdan Theodor Olteanu împreună cu Adrian Nicolae, adaptată acum într-o comedie pentru marele ecran, în care sarcasmul comentariului social se manifestă ludic, în asociere cu umorul de situație și limbaj.
În rolul savuros al “capitalistei” exploatatoare de taximetrişti, publicul larg are șansa să o revadă pe apreciata actriță MARIA POPISTAŞU (Întregalde Marţi, după Crăciun, Legături primejdioase), care a mai colaborat de altfel cu Bogdan Theodor Olteanu la filmul precedent al acestuia, Mia îşi caută răzbunarea, din 2020. Întrucât nu sunt chiar atât de mulți cei care au apucat să îi aprecieze pe viu interpretarea în piesă, pe scena teatrului Apollo111 din București, am rugat-o pe Maria Popistașu să ne dea unele lămuriri referitoare la evoluția personajului său, de pe scenă în sala de cinema.
Ilinca... presupun că ți-o imaginezi mai în detaliu decât o văd eu pe scenă sau în film. Cine e această femeie care îi explică atotștiutorului taximetrist capitalismul? Mi-am imaginat că e o femeie inteligentă care s-a nimerit într-un anumit tip de anturaj și care, de fapt, joacă cu cărțile care i s-au dat în momentul ăla... cred că asta vezi și tu la ea. Cred că e interesant în text, în general - ca să nu particularizez doar la film sau la spectacol -, cum se joacă un pic cu stereotipurile. În momentul în care îi vezi, ai impresia că sunt niște oameni cu tipologii pe care le recunoști și știi exact despre ce e vorba, la ce să te aștepți, dar, pe măsură ce petreci mai mult timp cu personajele, au ocazia să îți contrazică părerile preconcepute.
Ierarhizarea Ilincăi se reduce la “șmecheri” și “papagali” sau are și clase intermediare?
Nu știu, nu m-am gândit niciodată așa...
„E important pentru mine ca textul să fie bine scris”
probabil că da. Probabil că în universul ei este, de fapt, obligată să-i clasifice pe oameni în șmecheri și papagali, dar e foarte posibil ca în plan personal să îi nuanțeze mai mult decât poate soțul ei. Sau poate că și ăsta e un clișeu... poate că, de fapt, toți fac asta, dar ea este într-un moment în care trebuie să aleagă una sau alta şi, în felul ăsta, își face viața mai ușoară.
Se ştie că ești foarte selectivă în proiectele în care te implici. Ce te-a atras în mod special la acest text?
Este într-o cu totul altă zonă decât ce am jucat eu până acum, parțial și pentru că, de la momentul în care am jucat tinere, post-adolescente, amante şi aşa mai departe, am făcut o pauză destul de mare, între 28 și 38 de ani. Ilinca este o femeie matură, dar un personaj colorat, care nu mi s-a oferit până acum. În momentul în care am citit textul, mi s-a părut interesant că sondează într-o zonă, nu știu dacă să zic socială, pe care nu am acoperit-o și care mi s-a părut ofertant profesional. În plus, nu mai jucasem teatru de mult timp şi am stat un pic să mă întreb dacă mi se mai pare interesant să fac asta. Mie îmi place mai mult lucrul propriu-zis, îmi place mai mult la repetiții și la filmare decât produsul final, spectacolul sau filmul. În cazul ăsta a fost interesant pentru că m-am înțeles foarte bine cu toată lumea din echipă și e cu adevărat foarte plăcut de fiecare dată când ne vedem. Orele alea două pe care le petrecem înainte de spectacol sunt mereu simpatice. E un grup cu care îmi face reală plăcere să mă văd, dar, chiar și așa, pentru mine rămâne mai interesant procesul de lucru
decât produsul final. Dar ce trebuie să aibă un text ca să te determine să îți dorești să te implici în transpunerea lui? Pentru mine, e foarte important cum este scris. Primul contact cu un spectacol sau cu un film, cu ce o să am de făcut și ce urmează să văd pe ecran, este întotdeauna textul. Momentul ăla de ‘mă interesează’ sau ‘nu mă interesează’ se petrece atunci, la citit, asta e clar! Uite, poți să spui orice despre Taximetriști, că e vulgar, că se înjură prea mult, dar este scris fix așa cum vorbesc oamenii și asta mi-a plăcut foarte mult. Bogdan [Olteanu] și Adi Nicolae sunt niște oameni atenți la oralitate, la particularitățile de vorbire, la nuanțele din conversații, astfel că totul pare vorbit... ar putea fi un text improvizat fără niciun un fel de probleme. [...] E important pentru mine ca textul să fie bine scris, după care, sigur, vin bonusurile. Poate să fie într-o zonă pe care n-am mai abordat-o până acum, să-mi aducă ceva nou, pentru că nu știu câte roluri o să mai joc de acum încolo și mi-ar plăcea să nu mă repet. E o combinație magică să ai un text care îți place, care să fie pus de un regizor care îți place, într-o echipă care să fie bună, iar personajul ăla să mai fie și femeie de vârsta ta… Prefer să-mi umplu timpul cu chestii care mă interesează. Vreau să-mi facă plăcere să mă duc la repetiții sau filmare, întrun anumit grup de oameni și cu un personaj care mă distrează sau mă pune pe gânduri. [...]
Citiţi interviul complet cu MARIA POPISTAŞU pe www.zilesinopti.ro
Prima lună a anului 2023 ne întâmpină cu o nouă comedie romantică, o comedie ce explorează ideea practicii căsătoriei aranjate dintr-un unghi diferit față de abordările cinematografice anterioare. Cu toate că titlul poate avea capacitatea de a ne păcăli în primă instanță, ei bine, filmul What’s Love Got to Do with It n-are nimic de a face cu faimoasa piesă a Tinei Turner. Acesta este, în schimb, o poveste cu și despre iubire, regizată de britanicul Shekhar Kapur (Elizabeth), care a avut premiera mondială la Festivalul Internațional de Film de la Toronto în septembrie și a câștigat mai apoi premiul pentru cea mai bună comedie („Ugo Tognazzi”) la Festivalul de Film de la Roma.
Sătul de eșecurile pe care le-a avut cu aplicațiile de dating și de visul unui perfect match care
să-i apară în cale într-un mod miraculos, Kazim (Shazad Latif), care provine dintr-o familie pakistaneză ce trăiește în Marea Britanie, cedează presiunilor
părinților de a se „lăsa pe mâna” lor, acceptând în cele din urmă o căsătorie aranjată. Zoe (Lily James), o realizatoare de documentare de origine britanică și, totodată, vecina și prietena din copilărie a lui Kaz, este la fel de sătulă de „alergatul” după iubirea care pare că nu
mai catadicsește să apară în viața ei. Când află de la Kaz despre intențiile părinților săi și despre cum acesta a fost de acord ca, în cele din urmă, să le facă pe plac, Zoe decide că va face un film despre asta, urmând să documenteze tot procesul prin care avea să treacă prietenul ei, pe care plănuiește să-l materializeze într-un lungmetraj numit... „Love, Contractually”. Lucrurile devin și mai interesante atunci când ni se dezvăluie că cineasta este îndrăgostită de Kaz, chimia dintre cei doi fiind de asemenea extrem de vizibilă. Implicându-se tot mai mult în această poveste și luând la cunoștință faptul că rata divorțurilor în cazul căsătoriilor aranjate este mai mică decât în cele în care îți alegi de unul singur partenerul, Zoe începe să privească și cu alți ochi acest concept, începând să se întrebe dacă nu cumva aceasta este o variantă mai bună de a-ți găsi dragostea în zilele noastre.
Cu toate că „iubirea poate fi oarbă”, iar What’s Love Got to Do with It (Şi dragostea unde e?) ne-o va demonstra cu vârf și îndesat, filmul ne arată că totuși, asta nu exclude faptul că diferențele culturale și etnice trec neobservate în societatea contemporană. Este o remarcă asupra căreia veți vedea că scenariul Jemimei Khan va insista mult, filmul rămânând totuși în parametrii unui Rom-Com. Întreaga
poveste o puteți afla însă din 27 ianuarie, la cinematograf!
Urmarea unei căsătorii aranjate
„Şi dragostea unde e?”
mai bun film european la European Film Awards 2022, filmul lui Ruben Östlund este o comedie neagră, care funcționează ca o satiră asupra societății din zilele noastre. Fie că e vorba despre lipsa de conținut a așa-zișilor influenceri sau cum pozițiile și raportul de putere se poate schimba atât de simplu, în funcție de context, analiza cinematografică pe care o realizează Östlund lovește unde doare. Într-o eră profund influențată de normele capitalismului, oamenii ajung să nu mai știe pe ce anume să pună preț, iar banii ajung să cântărească mai greu decât orice sau să nu aibă nicio valoare, în funcție de cine îi are sau nu. Pentru un tânăr model la început de drum, banii sunt un subiect puternic de discuție în relația cu iubita sa, aflată tot în domeniu, dar pentru un oligarh rus venit împreună cu soția și amanta pe o croazieră înseamnă foarte puțin.
Östlund împarte filmul în trei părți, urmărind mai îndeaproape parcursul unui cuplu tânăr care câștigă o croazieră pe un iaht de
lux, care ajunge să fie deturnat de pirați, cei doi naufragiind pe o insulă. Deși nu sunt protagoniști în adevăratul sens al cuvântului, firul narativ îi urmează pe îndrăgostiți, punând accent pe cadrele diferite în care aceștia ajung pe parcurs.
Să spun că umorul negru este prezent ar fi un Filmul este simplu, dar profund original și are la bază un dialog bine scris, chiar dacă uneori scapă în tezism și poate are tendința de a deveni Primele două
părți culminează cu una dintre cele mai grețoase, dar amuzante secvențe din cinematografia ultimilor ani, condusă excelent și cu un climax pe măsură.
Poate singurul lucru de reproșat este a treia parte, în care Östlund alege să vorbească despre ideea de statut și ierarhie. Naufragiați pe insulă, o parte dintre oamenii de pe iaht ajung să capete un cu totul alt rol față de cel pe care îl aveau atunci când lucrurile mergeau firesc, ca în orice societate actuală. Dar când cel care știe să pescuiască devine cel mai important și un Rolex de 200.000 de euro nu mai are nicio valoare, iar numărul de urmăritori de pe Instagram este irelevant, oamenii sunt nevoiți să îmbrățișeze o nouă ordine.
Una peste alta, exact ca și până acum, regizorul suedez a livrat încă un film ce merită văzut și chiar dacă nu a avut la fel de mult tact ca în celelalte dăți, cu „Triangle of Sadness” a făcut pe toată lumea să-nțeleagă ceva mai mult despre societatea în care trăim.
ai
să-ți
Adelina și Cătălin, mirii din fotografii, au câștigat la ediția 2020 a Sibiu Wedding Days o nuntă cadou. Restricțiile impuse din cauza pandemiei de COVID 19, care a început la scurt timp după, au făcut ca nunta lor să poată fi organizată abia în luna august a anului 2022. După doi ani de pauză, cel mai longeviv târg de nunți din Sibiu revine cu o ediție aniversară și o locație surpriză, într-o zonă centrală și ușor accesibilă.
Cea de-a X-a ediție a Sibiu Wedding Days va avea loc în weekend-ul 10 - 12 februarie 2023, la Sala Transilvania.
Iar nunta de vis de care s-au bucurat Adelina și Cătălin poate fi acum a voastră, pentru că Sibiu Wedding Days păstrează și în acest an tradiția de a oferi cadou o nuntă de 100 de persoane.
Aproape fiecare mireasă sau mire, la un moment dat în timpul aventurii lor de planificare a nunții, se întreabă: ”Oare ar trebui să mă duc la un târg de nuntă?”.
Răspunsul este ”Da”. Pentru că scopul unui târg de
nuntă e de a vă inspira. Sibiu Wedding Days oferă tuturor vizitatorilor săi o experiență unică și completă! Sibiu Wedding Days este începutul unui lung șir de sărbători romantice care vor avea loc în luna februarie.
Cel mai mare târg de nunți din Sibiu prezintă cea mai complexă ofertă de nuntă, care te va scuti de nenumărate zile de căutari pe internet sau multe săptămâni petrecute în magazine: peste 50 de expozanți din domeniu din toată țara își vor etala cele mai tentante oferte pentru noul sezon. Toate sub un singur
acoperiș, la Sala Transilvania. Aici veți putea admira rochii de mireasă, accesorii inedite pentru mirese inspirate, costume de mire, pantofi, verighete, inele de logodnă, ofertele saloanelor de nunți și evenimente, servicii audio, foto și video, servicii de catering, servicii de beauty (hairstyle și make up),
aranjamente florale, tortul miresei, prăjituri și candy bar, invitații ori alte servicii care contribuie la reuşita unei nunți. Dacă vă pregătiți nunta în perioada următoare aveți ocazia unică de a interacționa direct cu wedding planneri renumiți și de a găsi, în același loc, toate serviciile necesare pentru ziua cea mare. Sibiu Wedding Days este locul în care nunta voastră de vis prinde contur!
Dacă participați la Sibiu Wedding Days în perioada 10-12 februarie, stresul organizării nunții de vis poate dispărea într-o secundă pentru că și în 2023 organizatorii celui mai longeviv târg de nunți din Sibiu alături de parteneriMOD Hairdressers, Adina Zotinca make-up artist & estetician, Perfetto Due, Călin Events, Unique Photobooth, Oglinda Magică - organizează
o tombolă în urma căreia oferă unui cuplu norocos o nuntă cadou pentru 100 de persoane, cu toate serviciile incluse. Taloanele de înscriere la tombolă
vor fi oferite la intrare, iar marea extragere va avea loc duminică, 12 februarie.
Sibiu Wedding Days 2023 va putea fi vizitat vineri, 10 februarie, începând cu ora 12:00, sâmbătă, 11 februarie și duminică, 12 februarie, începând cu ora 10:00. Mai multe informații despre ediția aniversară cu numărul 10 a Sibiu Wedding Days puteți afla accesând site-ul sibiuwedding.ro sau pagina de Facebook Sibiu Wedding Days.
În ultimii ani, abundența de materiale despre hrană şi nutriţie ne poate oferi falsa impresie că fiecare om este un specialist. De multe ori vorbim însă despre trenduri efemere sau despre mituri ce pot fi de-a dreptul dăunătoare. Recomandarea este să ne bazăm în continuare pe ceea ce este simplu și intuitiv: mănâncăm atunci când ne este foame, alegem alimente crude sau ușor preparate și ne oprim atunci când apare senzația de sațietate.
Toate dietele sunt potrivite pentru toți oamenii
Nu toată lumea slăbește la fel. Fiecare organism este unic și reacționează diferit la restricții alimentare, în funcție de foarte mulți factori. În plus, fiecare om are motivații diferite și un anumit cerc social care poate influența progresul.
Mierea ca panaceu
Unii oameni înlocuiesc zahărul cu mierea din dorința de a face o alegere sănătoasă. Însă și mierea, și zahărul sunt carbohidrați alcătuiți din două tipuri de zaharuri simple: glucoză și fructoză. Ambele se descompun rapid în organism și pot duce la creșterea nivelului de zahăr din sânge.
Fiecare lingură de miere conține aproximativ 17 grame de carbohidrați și ne oferă până la 64 de calorii, acestea afectând în mod clar metabolismul insulinei (esențial pentru diabetici) și ne influențează clar greutatea corporală.
Doi litri de lichide pe zi
Atunci când estimăm cantitatea de lichide consumată zilnic, este important să luăm în considerare că băuturile alcoolice, ceaiul și cafeaua nu hidratează, ci, dimpotrivă, au efect diuretic. Pe de altă parte, fructele sau legumele proaspete, laptele, supele sau ciorbele furnizează o cantitate mult mai mare de apă decât celelalte categorii de alimente.
Sportul mai intens te ajută să slăbești mai mult
Este adevărat că sportul este parte dintr-un stil de viață sănătos și ne ajută să avem un metabolism bazal mai ridicat, dar fără o dietă atentă înainte și după efort, nu vom obține niciun rezultat. Organismul nu va permite un consum caloric zilnic mai mare de 5% pentru sport, de aceea, activitatea fizică moderată, zilnică, este cea mai bună alegere pentru un corp sănătos, și nu antrenamentele deosebit de intense.
Restricția calorică accelerează metabolismul Restricțiile calorice induse de diverse cure de slăbire nu fac altceva decât să pună organismul în gardă. Așa încât la prima masă normală, acesta va transforma toată mâncarea în rezerve de grăsime, pentru următoarele înfometări.
Cu cât dieta la care ne supunem este mai drastică cu atât organismul se va „răzbuna” imediat ce aceasta încetează. Mai puține kilograme dimineața pe cântar nu înseamnă neapărat că am slăbit din grăsimea de rezervă, poate fi vorba despre deshidratare sau, și mai rău, de arderea masei musculare.
Eram acum mulți ani în Paris, în fața unei vitrine pline de prăjituri senzaționale, indecisă ce să aleg, când din spatele meu
își face apariția un francez care comandă „deux gâteaux de voyage”. Mi s-a părut foarte amuzant, așa că am urmărit cu atenție spre ce deserturi se îndrepta vânzătoarea.
Un brownie cu ciocolată și o felie mare de chec cu citrice, acestea erau „prăjiturile de călătorie” pe care clientul le-a pus rapid în servietă și a ieșit din cofetărie. Avea atât de mult sens acest apelativ, încât m-am mirat cum de nu le numim cu toții așa! Prăjituri de călătorie, atât de firesc...
Curioasă din fire, am săpat mai târziu după informații legate de momentul în care francezii au început să le numească astfel. Am aflat, așadar, că în secolul al XVII-lea, marchiza de Sévigné, mare iubitoare de dulciuri, călătorea des între Bretania și Paris. Cum distanța era la fel de mare ca și poftele marchizei, aceasta l-a rugat pe cofetarul ei să-i pregătească prăjituri care să reziste voiajului – așa au apărut „les gâteaux de voyage”. Prăjiturile mai puțin fragile, rezistente la temperaturi oscilante, înghesuite în bagaje, serviete sau genți fac astăzi parte dintr-o categorie anume din cărțile și laboratoarele de cofetărie din întreaga lume.
La britanici le întâlnim sub denumirea de „travel cakes”, iar germanii le numesc „Reisekuchen”. Pare-se că au împrumutat și ei umorul francez.
Categoria include checuri, crumbleuri, brownies, muffins, madlene, pandișpanuri, financiers, bundturi și multe altele, ușor de preparat, transportat și de consumat oriunde: pe o bancă în parc, la birou, în pauza de masă, la școală, pe stradă, în autobuz, la picnic și oricând ni se face poftă de ceva dulce sau avem nevoie de o doză de răsfăț. Visul oricărui iubitor de dulciuri.
La noi, la Zexe Braserie, aceste prăjituri se încadrează perfect în gama nostalgică, deserturiemblemă ale copilăriei noastre. Dar ce „gâteaux de voyage” găsiți în vitrina noastră?
Pentru că pandișpanul copilăriei nu avea niciodată suficiente vișine, împreună cu echipa mea, am decis să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, adăugând atât de multe vișine în pandișpan, încât l-am putea denumi cu ușurință „vișine cu pandișpan”. Aproape că am triplat numărul fructelor pentru un plus de gust, dar și de bucurie. Ne-am străduit la maximum să găsim formula perfectă.
La Braserie, putem spune că vișinele au atins apogeul „carierei” lor, probabil cel mai bun desert care să ne aducă aminte de vacanțele petrecute la bunici. Iată, dragii mei, o super „prăjitură de călătorie”.
Brownie cu ciocolată
Știați că... celebrul brownie a fost creat (ca de obicei :)) din greșeală? Dar ce greșeală!
Există trei teorii, dar vă las pe voi să alegeți ce vă place: un cofetar a adăugat din greșeală ciocolată topită în coca pentru biscuiți, un cofetar voia să pregătească biscuiți, dar a uitat să adauge praf de copt sau un cofetar voia să pregătească un tort și a uitat să adauge făina.
Deși nicio teorie nu a fost confirmată până acum, rămâne una dintre cele mai populare și apreciate „prăjituri de călătorie”.
Checul marmorat sau
Oldie but very goldie! Recunosc că iubesc checul în toate formele lui: de la cel simplu, „de mamaie”, până la cel sofisticat, cu ciocolată, citrice sau prune și rom. Pe toate le găsiți în vitrina Braseriei.
Atunci când eram mici, checul marmorat era specialitatea bunicilor noastre, răsfățul maxim al nepoților. Rețeta de chec a bunicii și memoria gustului ne-au inspirat pe mine și echipa mea să revizităm acest desert. Sperăm că am făcut mândre toate bunicile din lume! Bucurie într-o felie (sau mai multe)!
Știți ce au în comun muffins, financier și madlenele franțuzești? Un blat super pufos, cu o textură fină, catifelată. Este imposibil să te plimbi pe străduțele pariziene și să nu vezi în vitrinele cofetăriilor și patiseriilor aceste deserturi la loc de cinste sau un turist ori un francez care să țină în mână o madlenă.
Cu ciocolată, cu vanilie, cu nuci, cu fructe sau cu gem, prăjiturile de călătorie sunt vedete all-season, care merg perfect atât cu o cană de ceai, cafea sau lapte fierbinte, dar și cu un frappe, smoothie sau cocktail.
Problemă rezolvată!
Acum știți ce gustări dulci să luați la pachet atunci când plecați în călătorie.
Nu-mi mai rămâne decât să vă urez „Bon voyage et bon appetit!”
Ana Consulea este chef cofetar & owner Zexe Braserie şi Zelato. A studiat cofetăria în Franța, la Școala de Cofetari din Montbeliard. În 2017, 2018 și 2019, a primit titlul consecutiv de „Cel mai bun Chef Cofetar din România”, la Gala Horeca Awards, iar în 2019 a primit titlul „Pastry Chef of the Year”, din partea ghidului Gault&Millau.
Pentru cei care nu mă știu, repet și aici: studiez, de câțiva ani, sarmalele pe mapamond (istorii, mituri, superstiții, etimologii, tehnici și variațiuni la temă – umpluturi și frunze folosite). Despre originea lor am scris zeci de alte articole, astăzi îmi ridic la fileu o altă dilemă.
Milioanele de români care au fost, în ultimii ani, în concedii în Turcia sau Grecia, ba chiar și prin alte țări din Balcani, știu deja că mesele, dar mai ales mezze-le din aceste țări abundă de sarmale. Majoritatea covârșitoare a lor sunt în frunze de viță și vegetariene. Există, normal, zone în care cele cu carne dețin supremația – spre exemplu, Grecia Centrală sau partea vestică a Ciprului, dar nu uitați că textul generalizează. Dintre cele cu carne, le remarc pe cele cu miel.
Dar, la ei, sarmalele au un cu totul alt rol decât la noi. Sunt servite ca startere, la începutul mesei, cât să-ți deschidă pofta de mâncare, nu să o potolească. Și, mai mult, sunt reci și deloc festive. La noi sunt musai calde (cu excepția celor pe care le înfulecăm direct din frigider, în miez de noapte) și obligatorii în toate ritualurile de trecere: nuntă, botez, înmormântare sau de sărbători, fie că e
o duminică cu oaspeți, fie că e Crăciunul. E adevărat că folosind carne de porc, sarmalele noastre sunt indigeste când sunt consumate reci. Sarmalele noastre vegetariene par a fi doar o concesie culinară cauzată de perioadele îndelungate de post. Cele de orez și mai ales cele de orez cu ciuperci, în special în frunze de varză murată, sunt doar un surogat acceptabil în perioadele cu limitări culinare impuse de Biserică. În rest „nu se face” să dăm la masă rulouri de varză sau viță de vie fără carne. Părem săraci sau neospitalieri. Cumva, obiceiului orientalo-balcanic i s-au suprapus cutume locale: porcul, care ne deosebește radical de ingredientele musulmanootomane, dar și orezul (mai bine spus lipsa lui), ingredient care nu ne-a fost la îndemână, fiind procurabil doar din comerț. Orezul a cunoscut la noi apogeul cultivării abia în anii finali de comunism, iar în prezent, industria a fost resuscitată de câțiva antreprenori italieni. Ba chiar, nici ciuperci de cultură nu aveam, cele din comerțul comunist fiind aduse din China. Dacă ne uităm la orientali, orezul e la loc de cinste și îl prepară în fel și chip. La noi, pilaful e baza, cel sârbesc cu legume, dar în special cel cu supă dintr-o găină grasă și carne de zburătoare.
Este ușor paradoxal ca într-o țară de sarmalagii să desconsiderăm o întreagă subcategorie. Și știu că nu sunteți de acord cu mine și spuneți în cor că sarmalele cu orez și ciuperci sunt extraordinare, dar vă rog să numărați de câte ori le pregătiți, de câte ori le-ați mâncat și în câte restaurante se găsesc. Apoi comparați-le cu cele clasice.
Chiar dacă au trecut Crăciunul și Revelionul, vremea rece abia s-a instalat şi celor dintre noi pentru care vinul fiert nu mai are același gust, dacă nu sunt sărbătorile, le reamintesc de câteva cocktailuri servite calde care, cu siguranță, ne pot... încălzi şi, mai ales, ne vor da o ocazie să ne impresionăm invitații la următoarele petreceri din acest început de an.
Cum ar fi iarna fără ciocolată caldă? Probabil destul de tristă pentru unii, motiv pentru care iubitorilor cocktailurilor dulci le recomand St. Germain Chocolat Epice Ingrediente? Puține, dar bune: tequilla, lichior de soc (adesea e folosit St. Germain) și ciocolată caldă. Pentru cei care vor să fie rapizi, se poate folosi ciocolata caldă la plic, dar pentru cei care vor adevărata aromă a acestui cocktail va trebui topită ciocolata preferată și amestecată cu laptele cald până la consistența
Începem cu o revenire a unui clasic tomnatic:
Pumpkin Spice Latte sau
Prince Pum King, care a fost denumit Pumpkin Spice-ul iubitorilor de alcool. Pentru prepararea lui avem nevoie de whisky infuzat cu ierburi (cel mai utilizat este brandul Drambuie), piure de dovleac, praf de scortişoară, nucşoară măcinată, lapte şi lichior cu vanilie. Opţional, se poate folosi şi frişcă pentru ornat şi pentru a face combinaţia şi mai cremoasă.
Pentru iubitorii de rom și cei de băuturi cremoase, următorul cocktail reprezintă noua băutură preferată. Hot Honey Butter se realizează cu rom alb, whisky infuzat cu ierburi, piure de mere, unt nesărat, lapte, sare, scorțișoară și nucșoară. Dacă mai citim o dată ingredientele, pare că realizăm, mai degrabă, o prăjitură, nu o băutură, însă gustul acesteia nu e departe, persoanele care au încercat băutura descriindu-l ca fiind cel de plăcintă cu mere. Vă întrebați probabil unde e mierea? Ei bine, aceasta se folosește fie pentru ornarea paharului, fie pentru îndulcirea cocktailului.
Fanii Harry Potter, nu ați fost uitați, pentru voi am pregătit...
Crock-Pot Butterbear Rum.
Romul este ingredientul-vedetă și de această dată, alături de cream soda. Cum la noi nu prea găsim cream soda la orice colț de stradă, una dintre rețetele acestui cocktail înlocuiește acest ingredient cu Coca-Cola cu aromă de vanilie plus frișcă lichidă. La întreaga combinație adăugăm batoane de scorțișoară, unt nesărat, zahăr brun, sirop de caramel și esență de vanilie. Absolut toți degustătorii cocktailului au descris gustul ca fiind cel al celebrei băuturi din Harry Potter... varianta pentru adulți.
Celebrul cocktail inventat de James Pimm în jurul anilor ’40, Pimm’s Cup, are și el o variantă iernatică, denumită Winter Pimm’s Cup. Pentru varianta caldă, avem nevoie de gin, rom, limonadă, suc de ghimbir, sirop de caramel, felii de măr sau portocală și batoane de scorțișoară. Adesea, Winter Pimm’s Cup poate fi achiziționat în baruri în perioada sărbătorilor, fiind considerată una dintre băuturile alcoolice de top ale sezonului.
să nu menționez și clasicul Eggnog. Pentru prepararea lui avem nevoie de gălbenușuri de ou, scorțișoară, lapte, nucșoară, zahăr, frișcă lichidă, rom sau whisky. Amatorii de „senzații tari” utilizează simultan ambele tării, iar cei care caută un gust mai inedit de la această băutură, adaugă lichior cu diverse arome, cea mai populară alegere fiind lichiorul cu ciocolată.
Ultimul, dar nu cel din urmă cocktail pe care îl voi aminti
conține și tăria care nu a fost menționată până acum: vodka.
Salted Caramel
Vodka Cider se prepară cu cidru de mere, scorțișoară, vodka cu aromă de caramel și, în unele cazuri, suc de smochine. Ce legătură are sucul de smochine, vă întrebați? Majoritatea celor care preferă acest cocktail au menționat că fructul dă o aromă fresh băuturii și o face să nu fie atât de dulce.
Pentru că se întunecă devreme și mulți avem nevoie de relaxare, aduc și un bonus. Milk with Honey este un cocktail servit cald care, evident, are laptele și mierea, printre alte ingrediente. La combinația clasică se adaugă scorțișoara, lichiorul benedictine și, pentru unele rețete, rom alb cu aromă de vanilie. Gustul acestui cocktail nu e foarte departe de combinația clasică de lapte cald și miere.
Cocktailurile calde sunt o alegere ideală pentru sezonul rece, în cazul
în care ne plictisim
vreodată de vinul și țuica fiartă și vrem să
încercăm ceva nou, iar dacă alcoolul nu este printre preferințele noastre, oricând putem încerca una dintre combinațiile fără tărie.
ciocolată (inițial, întâmpinată reticent în State) sau după root beer (băutură nealcoolică aromată cu sirop din extract de rădăcini de lemn dulce și dafin american, nucșoară, anason, melasă etc). Ori, în 1876, când, la Târgul Mondial din Philadelphia, au apărut bananele, care se vindeau ambalate la bucată, ca să nu se poată face oarece comparații discutabile legate de forma fructului, și erau consumate în farfurie, cu tacâmuri!
Renunțăm la iahnii, tochituri, ciulamale și plachii pentru pește la conservă, spaghete din tărtăcuțe și curmale cu orice?
În 2023, principalele tendințe alimentare vor avea următoarele direcții mari: „glocal” (la nivel global se va pune un accent mai mare pe producția locală, inclusiv pe lanțurile de transmisie a produselor, ca să ajungă mai repede în cămară), rețete „veganizate” (practic, rețete clasice, reinterpretate în stil vegan), mâncare regenerativă (legume și fructe crescute cu tehnici şi principii din permacultură şi agricultura regenerativă), substitute de carne (o tendință atât de nouă încât prima mențiune din lumea occidentală datează din 1852, când au fost inventați cârnații vegetali, care se făceau pe atunci din napi și sfeclă). Sigur, totul sună foarte nou, cu condiția să nu uităm că, de fapt, tot ce e vechi azi a fost nou cândva. Când au ajuns cartoful și porumbul în Lumea Veche, totul părea inedit (dar, chiar, ce se mâncase pe meleagurile astea până atunci, în afară de terci de mei?!). Iar în Lumea Nouă, bunăoară la 1872, tineretul se dădea în vânt după lapte cu
Dar să ne întoarcem în viitor, adică la bucatele din tendințele anului 2023. În noul an va face valuri peștele din conserve. Sardinele se vor strecura în tartine, în lipii și chiar în shakshuka, micul dejun meridional bazat pe ouă poșate, ardei, roșii, suc de tomate. Știți rețeta aia de orez prăjit cu ou și legume, făcută la wok? Va fi îmbogățită cu anșoa. Iar macroul își va face apariția în pizza, va înlocui carnea condimentată din tacos și va face o figură frumoasă într-un preparat care, oricât ar fi de nou, tot va semăna cu aproape tradiționala noastră plachie de macrou.
Deja sunt la modă pastele fără gluten, făcute din orez, linte sau din năut. Ei bine, în 2023 ne așteaptă un „upgrade”: fideluțe din zucchini! Sunt gata să fure startul spaghetele din tărtăcuță și pastele din palmier și chiar din banane verzi.
În fine, dar deloc în ultimul rând, ne așteaptă sățioasele curmale. Odinioară credincioase tovarășe de drum pentru nomazi, dar și trufandale pentru capete încoronate, curmalele își vor croi cărare în gustări de toate felurile și vor juca un rol principal de îndulcitor natural, în sosuri, dar și în siropuri. Hai, că nu rămânem flămânzi nici în 2023!
savori băuturii pe care o poți lua cu tine și consuma oriunde se poate.
Vreți aventură? Trageți cu ochiul la tendința milenialilor de a consuma o băutură cu o aromă ușor de recunoscut, precum cea de mandarină, cuplată cu cea de caprifoi, pentru efecte de nebănuit în cerul gurii.
Piața de băuturi va fi atentă la tendința cocteilurilor gata de consumat, a mixului neobișnuit de arome, gen mandarină cu caprifoi, și a berii cu aromă de ciocolată.
La nivel micro, zic să stăm liniștiți și să nu ne ridicăm de la masă nici în 2023, nu ne ia nimeni bolta de viță din curte, vișina din damigeană sau berea din navetă. La nivel macro, însă, trendurile industriei de băuturi merge pe diversificare și inovație. Firește, social media rămâne un dictator de tendințe, așa că ne putem aștepta să bem #toktailuri, așa cum în 2022, rețeaua verticală a lansat trenduri în ceea ce privește vinurile sau îndrăgitul Negroni Sbagliato. Dar cum TikTok are politici de ținere la distanță de alcool a publicului foarte tânăr, brandurile nu vor da năvală aici.
Au apărut recent șampania a cărei spumă poate fi savurată în spațiu sau baruri
cu teme SF, așa că se pot face previziuni legate de tot soiul de trenduri inedite, cum ar fi să prindă cheag Kuiper Belt Aged 8 Years Straight Kentucky Bourbon, băutura cu aromă de scorțișoară inspirată de centura de materie primordială ce înconjoară sistemul solar.
În mare, tendințele pieței de băuturi pot fi împărțite în câteva categorii mari: cocteilurile gata de băut îmbogățite cu arome naturale și din ierburi, băuturi care vor exploata aventura, băuturi clasice îmbunătățite, combinații cu alcool puțin sau deloc, beri tot mai experimentale.
Să le luăm pe rând. Marele trend al anului 2023 va fi cocteilul RTD (mixuri gata de băut, care se beau din doze, combinații născute în pandemie).
Acesta va împerechea elemente botanice sau ierburi cu citrice, conferind noi
Whiskey sour, o rețetă din secolul XIX, care aduce în același pahar, pe lângă clasicul whiskey, lămâie, migdale și bitter, se va bea în 2023 cu mango, ardei iute sau ghimbir, așa cum experimentatul Moscow Mule, care împrietenește vodca și berea de ghimbir, va fi primenit cu hibiscus.
Alt trend important va fi cel așa numit „Low-and-No Alcohol”, cu alcool puțin sau deloc. Acesta va diversifica portofoliul producătorilor care, încă din 2021, au țintit o categorie mai largă de public. O dăm pe mocktailuri, compoturi și cidru? De văzut!
Până și berea noastră cea de toată zilele va cunoaște o „cosmetizare”. Vorbim tot despre bere artizanală, hipsterească, dar cu arome noi. Tendința va fi, chiar și pentru consumatorii „rodați”, care beau bere cu gust de cireșe făcută după rețetele unor călugări din Evul
Mediu, să fie încercate beri experimentale, cu arome de ciocolată sau de ardei iute. Noroc!
Dacă proverbul sugerează să ne facem vara sanie, poate n-ar fi rău să începem încă din ianuarie să studiem la gura sobei alternative pentru vacanţele estivale cu familia sau prietenii. Sigur că, în lume, sunt o mulţime de locuri fabuloase în care visăm să ajungem, de care am auzit, ni s-a povestit sau le-am văzut prin filme, doar că trăim nişte vremuri complet imprevizibile, în care o ieşire în afară ni se arată ca o aventură tot mai riscantă, mai ales financiar, pe măsură ce ne îndepărtăm de destinaţiile care ne sunt deja familiare. Pe de altă parte, nici plimbatul pe Rambla ori statul cu burta la soare în Creta, trasul în piept al aerului de Alpi sau în stomac a berii pragheze nu ne mai fac să sărim în sus de entuziasm, dacă am trăit deja experienţa în mod repetat, aşa că o posibilă soluţie rămâne identificarea în relativa proximitate, ceva mai acccesibilă logistic, de noi ţinte, adecvate preferinţelor şi tabieturilor noastre. Pentru a ilustra varietatea domeniului de căutare, ne-am gândit să trecem în revistă câteva locuri inedite, ce au în comun faptul că sunt rupte de “bătrânul” nostru continent, deci pot părea mai... exotice.
Europa are o multitudine de insule minunate care încă aşteaptă să fie descoperite şi, evident, nu e vorba aici despre binecunoscutele Corfu, Ibiza sau Mallorca. La greci, o posibilă destinaţie ar putea fi, de exemplu, minuscula insuliţă din Ciclade, Kimolos, cu ale sale cătune de căsuţe albe care ajung până spre mare, un loc paşnic, luminos şi primitor, neaglomerat pentru moment excesiv de turişti. Pentru mai multă verdeaţă şi super-panorame, o candidată este insula croată Lastovo, acoperită în majoritate de pădure, prin care plimbările sunt o variaţiune la programul uzual de băi de soare şi îndopatul cu homar la grătar. Semnele istoriei civilizaţiei lasă în umbră
peisajele naturale în insula Gozo, din arhipelagul maltez, reper interesant prin templele megalitice Ggantija sau arhitectura cu vechi influenţe arabe, feniciene şi romane. Se spune de altfel că locul de vis în care nimfa Calypso l-a sedus pe Odiseu în povestea lui Homer ar fi tocmai Gozo.
Pentru amatorii de peisaje realmente ieşite din comun, instagramabile, interesante ar putea fi insulele vulcanice risipite în apele din sud-vestul Europei. Una clar atractivă este Pantelleria, ce aparţine de Italia, dar care, de fapt, se află în mijlocul Mediteranei, la vreo 100 km sud de Sicilia, un loc perfect pentru amatorii de scufundări, speologie marină sau... meditaţie.
O altă posibilă destinaţie e São Miguel (Portugalia), cea mai mare insulă din arhipelagul
Azore, unde poţi naviga cu caiacul pe cele două lacuri gemene de culori diferite din crater sau să găteşti la căldura rocilor vulcanice. Asta dacă nu preferi să faci baie la baza cascadelor ori să priveşti de pe faleză balenele în largul Atlanticului. Tot în Azore, merită luată în considerare şi Faial, “insula albastră”, celebră pentru căsuţele ei de un albăstrui pal şi multitudinea de hortensii bleu şi purpurii, care îi dau un aer romantic.
Ne-am cam îndepărtat de continent, aşa că revenim spre ţărmurile acestuia. De-o parte şi alta a Canalului Mânecii, aşteaptă să fie descoperite destule locuri inedite ce îndeamnă la refacerea tonusului, indiferent că ne orientăm, de exemplu, spre Isles of Scilly, din Anglia, care ascund micuţa insulă Gugh, legată de St Agnes printr-un banc de nisip, ori spre coastele Bretaniei, unde putem deprinde surfingul în golfurile insulei Belle-Îleen-Mer, între vizita la Muzeul Sarah Bernhardt şi o degustare de fructe de mare în satele de pescari. Mai spre nordul Europei ne poate atrage grandiosul arhipelag norvegian Lofoten, bordurat spre ocean de cel mai mare recif de corali de mare adâncime din lume, ale cărui peisaje uluitoare
garantează nu doar amintiri de neuitat, ci şi o sumedenie de fotografii care vor stârni cu siguranţă invidie.
Ne oprim pentru moment aici cu sugestiile, nu însă înainte de a aminti de unul dintre puţinele locuri din UK rămase încă (aproape) neatinse de mâna omului, Isle of Skye din Hebride, “casa” istorică a faimosului clan de highlanderi MacLeod, legată actualmente de Scoţia printr-un pod, dar, altfel, ruptă de agitaţia secolului XXI. Nu întâmplător, aici s-au filmat scene din Prometheus, SF-ul lui Sir Ridley Scott, Stardust după Neil Gaiman, cu Robert De Niro şi Michelle Pfeiffer, şi Macbeth, versiunea cu Michael Fassbender, bazinele stâncoase şi formaţiunile de bazalt negru de pe insula Skye dând pregnant senzaţia unui tărâm imaginat de un autor de Fantasy.
Despre alte locuri de poveste de care (poate) nu ştiaţi că există în Europa vom mai vorbi, probabil, dar, până la urmă, planurile de vacanţă şi le face fiecare dintre noi în funcţie de propriul... quest.
Hainele SH au devenit un trend extrem de popular în Occident, reușind să se impună și în România în ultimii ani, ajungând chiar în topul preferințelor multor persoane. Raționamentul este cât se poate de simplu – previi poluarea, prelungești ciclul de viață al hainelor și găsești piese unice. Iar odată cu digitalizarea, nici măcar nu mai este nevoie să te deplasezi. Le găsești online, pe Instagram, la un click distanță.
Arhiva de Haine este un magazin vintage pe care îl poți găsi în Capitală, dar care îți pune la dispoziție posibilitatea de a comanda cu ușurință orice produs chiar de pe pagina lor de Instagram, unde și-au creat un shop interactiv. Aici poți găsi numeroase jachete de blugi, din piele, jeanși vintage, cămăși și hanorace cool, toate la prețuri accesibile.
Pe țeavă este locul unde poți găsi zeci de branduri de top la prețuri accesibile, aflate într-o stare foarte bună. Aceștia și-au format o comunitate impresionantă pe Instagram, câștigându-și ușor notorietatea prin calitatea și unicitatea produselor. Articolele vestimentare sunt foarte variate, apar zilnic altele noi și se dau toate foarte repede.
Consignația 7 Asemenea Arhivei de Haine, Consignația 7 este un magazin vintage care se poate găsi atât fizic, în Capitală, cât și online, pe Instagram sau pe site. Aici poți găsi articole vestimentare de brand, pre-owned, la prețuri mult mai mici, dar care arată la fel de bine. Astfel, dacă iubești hainele, dar totuși nu ai un buget enorm, Consignația 7 îți vine în ajutor, de la bocanci Prada și adidași Balenciaga, până la geci și trenciuri Moncler sau Versace.
Lista magazinelor online de pe Instagram nu se oprește aici, vintage__corner, fashionninja.shop, dulapulvintage, vintage.and.chic, fiind doar câteva dintre locurile cool de pe Instagram unde poți să-ți reînnoiești garderoba.
Tenismenul sibian Victor Cornea a reușit să câștige turneul ATP Challenger Tenerife 1, disputat în a doua jumătate a lunii ianuarie pe insula spaniolă. Este al doilea turneu consecutiv câștigat de sibian în 2023, după ce a triumfat și în turneul de la Oeiras, în Portugalia, la începutul lunii ianuarie. Victor Cornea are foarte mari șanse să fie primul sibian care intră în
Top 100 ATP. Dacă la Oeiras a jucat alături de Petr Nouza, în Tenerife Victor l-a avut ca partener pe spaniolul Sergio Martos Gornes, și el un jucător care bate la ușa topului 100 ATP, fiind poziționat în acest moment pe locul 118. Cu cele 100 de puncte adăugate la clasamentul ATP, tenismanul sibian se apropie la doar câteva locuri de Top 100 cei mai buni jucători de dublu din lume. La cei 29 de ani ai săi, Victor Cornea e cel mai bine clasat român în ierarhia de dublu și este pe cea mai bună poziție a sa de până acum. Victor a devenit cunoscut încă din 2014 când o fotografie cu el și Klaus Iohannis pe terenul de tenis a devenit virală în mediul online. De atunci, cariera sportivului sibian a fost într-o continuă ascensiune. Visul său este acela de a deveni ”numărul unu mondial”.
Nevoia de concentrare este mai aprigă ca oricând. Pe plan personal, în cazul celor singuri, acum este momentul să își găsească pe cineva. Dacă te afli deja într-o relație este cazul să treci la pasul următor. Nu te lăsa pradă emoțiile și spune tot ce ai pe suflet.
Pentru nativii Taur viața revine la normal. Este momentul ideal pentru iubiri de toate felurile. Sunt zile importante în ceea ce privește viața profesională. Acum este cazul să închei contracte, să începi afaceri sau să-ți crești profitul. Totul duce la încredere și satisfacție.
Prima parte a lunii februarie este perfectă pentru planurile profesional, Este momentul ideal pentru a-ți folosi creativitatea, atât la locul de muncă dar și în relații. Astrele îți recomandă precație, asta pentru că vor fi clipe în care te vei simți purtată de val.
Dacă prima lună a anului ai reușit să-ți stabilizezi relația de cuplu, acum este momentul să treci la nivelul următor. Sectorul acesta are multe șanse de a se îndrepta către un viitor strălucit. Pe plan profesional trebuie să afli că vei avea parte de câștiguri substanțiale.
Nativii Leu tind să investească prea mult timp și sentimente în relații. La un moment dat își vor da seama că persoana de lângă ei nu este tocmai ceea ce își doresc de la viață. Pe plan profesional recompensele vin într-o manieră mult mai rapidă decât te așteptai.
Totul reprezintă un început pentru tine, ceea ce poate aduce armonie în tot ce întreprinzi. Creativitatea vine și în ajutorul tău, ceea ce înseamnă că poți să dezvolți planurile pe care le-ai ținut atât de mult timp în sertar.
Nativii Capricon au șansa de a-și mări veniturile fără prea mari eforturi. Atunci când Soarele intră în Pești, ai timp să te gândești la toate planurile de viitor. Ofertele financiare nu sunt cele mai bune, însă simți nevoia să accepți orice îți rezervă viața.
Pentru Scorpioni acum este momentul să renunțe la toate lucrurile care îi țin înhămați de trecut. O transformare profundă va avea loc în curând. Este un mare noroc, asta pentru că ai avut de suferit în ultima vreme. Ai șansa de a-ți identifica relațiile bune.
Perioada dragostei vă va aduce cele mai mari beneficii. Nu uita să ai grijă de familie. Oricum ar fi, cei dragi îți vor fi întotdeauna alături. Planurile profesionale merg așa cum trebuie, asta pentru că ți-ai organizat totul din timp. Astrele îți vor oferi mâna de ajutor de care ai nevoie.
Fecioarele au o perioadă extrem de bun pe plan personal. Totul este într-o notă favorabilă în luna iubirii. Dacă ești singur, vei vedea că lucrurile merg în favoarea ta. Dacă te afli deja într-o relație, apar mici certuri, însă acestea nu vor eclipsa zilele romantice pe care le ai deja etalate în față.
Luna februarie este perioada propice pentru începerea unei noi cariere. Ai șansa de a-ți mări cercul de prieteni, de a ieși mai des în oraș sau orice altă activitate care te poate pune în centrul atenției. În ceea ce privește sectorul financiar nu trebuie să îți faci griji.
Pentru a reuși să-ți duci la bun sfârșit planurile, încearcă să analizezi ceea ce ai făcut până acum și ce ți-a mai rămas de dus încă o bună perioadă. Odată ce Soarele intră în zodia ta lucrurile se aranjează de la sine și ar trebui să-ți fie mai ușor să gestionezi poverile pe care până acum le găseai imposibile.
Ce ne facem, ianuarie 2023 este pe sfarsite? Se apropie prima evaluare intermediara! Una dintre constatari ar fi ca iarna-i tot mai mult (aproape) ca vara. Iarna-i grea, omatul mare, dar numai in poeziile copilariei! Pe marginea partiilor de schi au rasarit ghioceii. Om de zapada, bulgareala, derdelus, sunt cuvinte inactuale. Sania fuge doar de rugina, iar patinoarele in aer liber varsa siroaie de lacrimi dupa vremurile de altadata. Clar, in domeniul sporturilor de iarna, putina lume se poate lauda cu un bilant pozitiv. De fapt, da-l incolo de bilant! E clar ca s-au schimbat vremea si vremurile, deci trebuie masuri urgente compensatorii, in plan personal, in primul rand. Toata lumea s-a intors la munca si pot sa apara primele satisfactii, distractia nu s-a terminat, dar nu poate
continua in acelasi ritm, programele culturale, de sport si divertisment au tot mai multe de oferit. Deviza inceputului de an ar putea fi sanatate, seriozitate, munca, sport si divertisment. Si, daca activitatea profesionala si viata de familie au coordonate destul de clare, marile sau micile schimbari pot sa apara pe masura ce timpul alocat dezvoltarii personale este mai mare si de calitate. Fara corsetul unei liste de obiective imperative, care sa aduca presiune si stress la inceputul noului an, sportul, lecturile, calatoriile in aer liber pot fi o sursa de sanatate si echilibru, care sa transforme anul 2023 intr-unul extraordinar pentru fiecare dintre noi.
deva exista un punct de sprijin
Poate nici nu ar fi necesara vreo evaluare pentru ca sarbatorile de iarna abia au trecut.
