Zile și Nopți București | Septembrie 2023

Septembrie

România, din perspectiva Festivalului George Enescu

Ioan BIG, publisher

Festivalul Internațional George Enescu, unul dintre cele mai importante evenimente de muzică clasică din lume, continuă până pe 24 septembrie cu un program extrem de consistent, care implică mai mult de 3.500 de artiști, din 16 țări. Nu anvergura spectaculoasă e însă cea care atrage atenția la cea de-a 26-a ediție a festivalului, ci modul remarcabil în care își susține tema - “Generozitate prin muzică” - prin trei componente care nu pot decât să ne bucure: deschiderea spre variile forme de expresie ale artei contemporane (performance, fotografie, film, new media), preocuparea pentru atragerea copiilor și a tinerilor în universul muzicii culte și, nu în ultimul rând, extensia festivalului în întreaga Românie. Un festival de nivel internațional prin prestigiu și invitați devine unul cu adevărat național... din perspectiva publicului. În afara Bucureștiului, care concentrează, firesc, cea mai mare parte a manifestărilor, spiritul asumat al generozității prin muzică se multiplică pe perioada festivalului în alte 17 orașe din toată țara, unde sunt programate atât concerte și recitaluri sub egida Festivalului Enescu, cât și o multitudine de evenimente conexe.

O scurtă trecere în revistă ne arată cât de frumos arată România în septembrie, dacă privim la hartă din perspectiva muzicii clasice. Orchestra Filarmonică din ARAD va concerta cu violoncelistul Benjamin Kruithof, câștigătorul

Concursului Internațional George Enescu 2022, la BACĂU avem un concert din Seria Orchestrelor

Românești cu Orchestra Filarmonicii Mihail Jora, iar la BOTOŞANI vor performa Camerata Regală și, respectiv, Orchestra Filarmonicii George Enescu din Botoșani. Marcând parteneriatul festivalului

cu Muzeul George Enescu, recitalul cameral Enescu pe înțelesul tuturor va avea loc în foaierul Operei din BRAŞOV. La CLUJ se anunţă o serie a Academiei Naționale de Muzică Gheorghe Dima, alternând cu evenimente din cadrul festivalului, precum cel cu faimosul cântăreț la mandolină Avi Avital, pe când publicul din CONSTANŢA va putea asculta recitalul cameral vocal-instrumental George Enescu și 1001 de nopți în stil francez. La CRAIOVA cântă Orchestra Filarmonicii Oltenia, în timp ce publicul din IAŞI are șansa unui concert susţinut de Orchestra Filarmonicii Moldova sub bagheta lui Hankyeol Yoon. Din Seria de concerte pentru familii şi copii, spectacolul Pinocchio… with „strings” attached ajunge la LUGOJ.

La PITEŞTI, pe scena Centrului Multifuncțional va urca Orchestra Filarmonicii din Pitești, iar la PLOIEŞTI concertează Orchestra Filarmonicii Paul Constantinescu. RÂMNICU VÂLCEA

este gazda unui concert dedicat lui Liszt, cu Orchestra Filarmonicii Ion Dumitrescu, pe când Orchestra Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din SATU MARE are programat un concert în care solist e violoncelistul Constantin Borodin. Patru evenimente sunt programate la SIBIU, pe scena Sălii Thalia a Filarmonicii, ultimul fiind al celebrei orchestre Camerata Salzburg. La Casa Memorială George Enescu din SINAIA are loc recitalul de lied Redescoperindu-l pe George Enescu, iar la Teatrul Tony Bulandra din TÂRGOVIŞTE este programată Orchestra Simfonică de Tineret Andante. Nu în ultimul rând, șase evenimente vor transmite spiritul Festivalului Internațional George Enescu și la TIMIŞOARA, la Sala Capitol a Filarmonicii Banatul. România, audiţie plăcută la concertele din Festivalul Enescu!

2023

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE

ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar.

Nr. 9 (563) - Septembrie 2023

Tiraj: 30.000 exemplare

București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Publicitate agenții: Florentina Păuna, florentina.pauna@gmail.com

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro

Adrian Brănescu, site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI:

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV: site@zilesinopti.ro

Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro

Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE IAȘI:

Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

IOAN bIG PUbLISHEr

ALIN GĂLĂȚESCU

SENIOr EDItOr

GrUIA DrAGOmIr

SENIOr EDItOr

HOrIA GHIbUȚIU rEDACtOr

ALEX mUȘAt rEDACtOr

CLAUDIA ALDEA rEDACtOr

DELIA mItrACHE rEDACtOr

EUSEbIU tUDOrOIU rEDACtOr

tEODOrA brAtU rEDACtOr

mĂDĂLINA LEFtEr rEDACtOr

IULIANA CIOCÎrLAN rEDACtOr

Contributori

Ioana Aldea

Berti Barbera

Costinela Caraene

Joanne Snrech

Dona Georgia

Cosmin Dragomir

Ştefan Iancu

Monica Felea

Andrada Dincă

Alexandra Bujeniță

Anca Spiridon

Adriana Sohodoleanu

Silvia Traşcă

Claudia Vasile

ARTĂ/ pag. 25

FILM/ pag. 43

EAT&DRINK/ pag. 65

LIFESTYLE/ pag. 77

POP-UP STORIEs/ pag. 9

POP-UP StOriEs

TikTok Core:

Universuri din Era Digitală

În volumul „Simulacre și simulare”, Jean Baudrillard scria că într-o societate de consum, realitatea este eclipsată de reprezentările și simulacrele care o înconjoară pentru că oamenii ajung să privească lumea printr-o lentilă modelată de produsele media pe care le consumă. În mediul online, conținutul este deseori o reprezentare stilizată sau distorsionată a realității, purtând cu sine diferite tipuri de lifestyle care modifică experiențele utilizatorilor prin integrarea elementelor imaginare în cotidian.

Astfel, prin digital persona (masca digitală arătată celorlalți, modificată în funcție de context, nevoi sau interacțiuni), subculturile care în trecut se formau în contradicție cu valorile și normele culturii dominante au căpătat, prin micro-trenduri, denumirea de „estetici”, care au atât puterea de a încuraja exprimarea personală și creativitatea întrun spațiu în care fiecare participant capătă propria voce, cât și de a șterge identități atunci când apartenența la o anumită categorie devine un performance sau o acțiune impusă. Un exemplu popular este fenomenul TikTok Core, care s-a transformat rapid într-un curent cultural ce are la bază aspectul stilistic și emoțional al conținutului creat și distribuit pe platformă. Fiecare estetică are propria identitate vizuală, marcată prin culori,

filtre, tipuri de cadre, peisaje, atmosferă, mesaje, produse, piese vestimentare și, cel mai important, printr-un stil de viață.

Apărută ca o reacție la procesele brutale de industrializare, tehnologizare și consum, una dintre cele mai populare estetici de pe TikTok, Cottagecore, poate fi privită ca un răspuns la ceea ce Bell Hooks numea o cultură agresivă de lovelessness, în care banii devin

mai importanți decât relațiile dintre oameni, iar munca neechilibrată și epuizarea au efecte negative asupra indivizilor. Fiind influențată de filme ca Little Women, The Secret Garden, de întregul univers Studio Ghibli (în care natura, spiritualitatea și conexiunea umană sunt nucleul animațiilor, eroii încercând să găsească un echilibru între valorile autentice și presiunile existenței moderne), de muzica folk și indie, unde avem reprezentanți precum The Oh Hellos, Sufjan Stevens, The Paper Kites, Bon Iver, Hozier sau AURORA (care folosesc instrumente tradiționale pentru a crea o atmosferă caldă și organică), de folosirea hainelor vintage și a detaliilor rustice și de interesul pentru lucrurile handmade și tradiționale, Cottagecore are la bază romanțarea vieții rurale și a unui stil de viață trăit în armonie cu elementele naturale.

generații. Aici avem iconuri precum Familia Regală (în special Prințesa Diana și Kate Middleton), Carolyn Bessette (cunoscută pentru stilul său elegant și minimalist) și John F. Kennedy Jr. sau Grace Kelly (alături Charlotte Casiraghi, nepoata ei). Referințele Pop culture includ The Great Gatsby, Gossip Girl (unde întâlnim descendenți ai familiei Vanderbilt), The Talented Mr. Ripley sau The Royal Tenenbaums (stilul lui Margot fiind adesea reprodus în interiorul esteticii).

Astfel, cei care aparțin acestei estetici își prezintă căsuțele pitorești, grădinile îngrijite și ținutele florale de inspirație Anne with an E, se filmează gătind sau tricotând și resping categoric ritmul vieții urbane. Curentul a evoluat și în extensii precum Farmcore (expresie a iubirii pe care oamenii o poartă animalelor) sau Witchcore (o abordare spirituală, bazată pe simboluri asociate cu practicile magice), care prezintă diferite părți din această lume idealizată, în care preocupările zilnice sunt înlocuite cu dorința de a trăi în liniște.

La polul opus elementelor Cottagecore, estetica Old Money se referă, cel puțin la prima vedere, la un stil de viață asociat oamenilor și familiilor care au moștenit bani și statut social de-a lungul mai multor

Odată cu popularizarea serialului Succession, Old Money a început să capete, pe baza ținutelor purtate de personaje (ce amintesc, de exemplu, de Mark Zuckerberg, care este fotografiat întotdeauna în tricouri aparent simple, din mătase, create pe comandă de designerul italian Brunello Cucinelli), denumirea de Quiet Luxury, o formă de lux discret, deloc ostentativ, care se bazează pe servicii realizate cu materiale de înaltă calitate și atenție la detalii. Mișcarea s-a produs ca o reacție împotriva extravaganței și excesului din mediul online, fiind o nouă reprezentare a fenomenului Old Money vs. New Money, discutat în Statele Unite în perioada de tranziție de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când marii afaceriști americani s-au îmbogățit, pe fondul Revoluției Industriale, extrem de rapid. Dacă în trecut, conceptul de Old Money era folosit pentru a crea un univers exclusivist, în care oamenii puteau pătrunde doar prin intermediul familiilor lor, în mediul online a devenit o mișcare prin care se refuză trendurile efemere, se optează pentru produse calitative (respingând atât modelul fast fashion, cât și aspecte stridente ale modei, cum sunt logo-urile exagerate) și se promovează importanța educației (preluând foarte multe elemente din estetica Dark Academia).

Extensiile sale includ majoritatea elementelor de lifestyle ce țin de activități precum echitație, tenis, golf, polo sau Formula 1, în timp ce pentru navigație s-a creat o nouă estetică, numită Coastal Grandmother, care are ca punct de referință vacanțele petrecute de persoanele

Old Money în Maine, Hamptons sau Riviera Franceză. Stilul se remarcă prin nuanțe de albastru marin, verde, alb și bej, specifice peisajelor de coastă, prin materiale moi și naturale, cum ar fi bumbacul, inul sau tricoturile, și prin imprimeuri cu motive marine.

mănușile lungi, evantaiele, bijuteriile elegante sau limbajul specific universului lui Jane Austen (eroinele sale fiind principalele surse de inspirație).

fiind o mișcare prin care oameni din întreaga lume au redefinit

Alături de TikTok Core-ul care prezintă perspective diferite asupra societății contemporane există și estetici născute din produse și evenimente Pop culture. Recent, Barbiecore a fost în atenția tuturor datorită Gretei Gerwig, fiind o mișcare prin care oameni din întreaga lume au redefinit stereotipul asociat păpușii. Opus acestui trend, Wednesdaycore reprezintă un micro-trend al subculturii goth, având în primplan trăsăturile distinctive, stilul și preocupările personajului

Wednesday Addams.

O altă mișcare devenită virală, Y2K, are la bază perioada de tranziție dintre anii ’90 și 2000. Ea este asociată cu culori vibrante și metalice, elemente futuriste, Crocs, topuri mini, pantaloni cu talie joasă, curele late, ochelari de soare cu forme neobișnuite, coliere cu mărgele multicolore, accesorii exagerate și obiecte tehnologice specifice vremii. Aici avem atât celebrități precum Britney Spears și Paris Hilton (care sunt figuri reprezentative ale curentului), dar și artiști din sfera Gen-Z, ca NewJeans, care, prin conceptul lor, au îmbinat cu majoritatea esteticilor populare astăzi în mediul online.

O nouă direcție creativă aflată în creștere în lumea digitală este și crearea de micro-trenduri în funcție de anumite zone de influență. Un exemplu care devine din ce în ce mai cunoscut este Scandinavian Core, estetica popularizată de Matilda Djerf (fondatoarea brandului Djerf Avenue), în care se practică minimalismul și sustenabilitatea caracteristice culturilor nordice.

Mai departe, odată cu succesul Bridgerton, Regencycore a devenit o estetică foarte populară, reinterpretând elemente specifice perioadei istorice, precum pălăriile cu boruri largi,

specifice perioadei istorice, precum pălăriile cu boruri largi,

www.zilesinopti.ro

În trecut, procesul de worldbuilding era, în principal, atribuit entităților creative bine definite. Astăzi, fiecare dintre noi are posibilitatea de a se imersa în noile lumi create pentru a experimenta mici fragmente din universul digital (transpuse, ulterior, și în realitate).

muzică

ŞTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII

DIALOGURI FĂRĂ NOTE/ MUZICĂ NOUĂ/ OMUL CU DISCURILE/ FESTIVALURI

WWW.ZILESINOPTI.RO/MUZICA/

Septembrie, ultimul val... de festivaluri

Întrucât se apropie începerea şcolii, zilele de concediu s-au cam epuizat, lumea reintră în ritmul activităţilor cotidiene, iar inflaţia festivalieră ce a caracterizat sezonul estival, jalonând traseele prin ţară ale triburilor de melomani, pierde din intensitate şi, de la jumătatea lunii septembrie, iubitorii de muzică live îşi vor transfera din nou atenţia spre locaţiile deja familiare care organizează cântări. Asta nu înseamnă că tranziţia spre toamnă nu oferă încă suficiente pretexte de evadare, ba dimpotrivă, chiar unele stelare (ca lineup), dacă ne gândim la Jazz şi la festivalurile dedicate fanilor improvizaţiei muzicale, Jazz in the Park (1-3.IX), de la Cluj, şi Bucharest Jazz Festival (7-10.IX), ce au ca invitaţi artişti precum Billy Cobham, The Cinematic Orchestra şi, respectiv, Ben Wendel sau Nubiyan Twist. În schimb, în tabăra Blues-ului, situaţia e dramatică, deoarece festivalurile tradiţionale Sighişoara Blues Festival şi Dichis’n’Blues-ul de la Tulcea s-au anulat.

Dezamăgiţilor nu le putem recomanda decât să îşi regăsească abordarea pozitivă şi să se reorienteze spre... fapte bune. Îi aşteaptă, şi nu doar pe ei, Livada cu stele (1-3.IX), din Nucşoara, festival de muzică şi recreere organizat în Argeş, de către Asociaţia Casa Bună, al cărui profit din bilete va fi direcţionat către construirea unei grădiniţe pentru copii defavorizaţi social.

Prahova, pentru LaRock Music Festival, unde au parte de sonorităţi mai puţin dure cu Alternosfera, Phoenix, Viţa de Vie sau Byron. În cazul unora, mai există o şansă să fie ascultati live peste încă o săptămână, la Galaţi, în cadrul Danube Rock Sounds (15-17.IX).

pentru un timp, fiindcă nu-i o distanţă mare faţă de Câmpulung

Posada Rock se

Chiar şi rockerii ar putea da dovadă de solidaritate pentru un timp, fiindcă nu-i o distanţă mare faţă de Câmpulung Muscel, unde Posada Rock întâmplă în acelaşi weekend, asta neînsemnând că ar trebui să chiulească de la Şcoala de Rock de acolo. Cât despre concertele Sodom sau Carcass, pe acelea sigur nu le vor rata, iar după câteva zile se vor muta la Râmnicu Vâlcea, la Constelaţii Rock (8-9.IX). Sau, dacă sunt mai “mainstream”, vor merge la Floreşti, în

Festival (1-2.IX), un al legendelor Rap-ului, apoi

Festival

10-a ediţie cu un lineup eclectic, şi, nu în ultimul rând, Clujul, cu muzicale cu

noi ce concerte

Pentru firile eminamente urbane, reticente în a se mai îndepărta de domiciliu, trei poli trebuie musai amintiţi: Timişoara, cu al său Mixtape (1-2.IX), un summit al legendelor Rap-ului, apoi Bucureştiul, unde Balkanik (8-10.IX) celebrează a 10-a ediţie cu un lineup eclectic, şi, nu în ultimul rând, Clujul, Discoteca ’90/’80, exact la jumătatea lunii. Cu alte cuvinte, încheiem sezonul de festivaluri muzicale cu Sarà perchè ti amo şi Cause You Are Young. Foarte bine, iar după aceea mai vedem noi ce concerte cool se anunţă în toamnă!

MADELINE KENNEY

Au trecut cinci ani de când tânăra cantautoare americană Madeline Kenney a atras atenţia melomanilor cu albumul său de debut, Night Night at the First Landing, produs de Chaz Bear aka Toro y Moi, vârful de lance al microgenului Chillwave, iar muzica ei s-a rafinat continuu - dovada o constituie tripticul discografic Perfect Shapes (2018)-Sucker’s Lunch (2020)-Summer Quarter (2021) -, aceasta evoluând spre un sound cu totul aparte de Electronic Rock, care impresionează actualmente pe noul ei LP, A New Reality Mind, produs integral în micuţul studio din subsolul casei sale din Oakland.

Verbul ‘impresionează’ poate suna prea rece în asociere cu o artistă care şi-a câştigat fanii prin emoţia pe care o transmite atunci când îşi descrie propriile experienţe sentimentale, însă “noua realitate” a lui Kenney se configurează creativ în jurul stării de solitudine absolut neobişnuite pentru ea, consecinţă a încheierii unei lungi poveşti de iubire în care a pus foarte mult suflet, în contextul (post)pandemic, care a descurajat recalibrarea în raporturile cu cei din jur.

Cu alte cuvinte, fără vrerea ei, Madeline Kenney s-a trezit, aproape peste noapte, de una singură, în special emoţional, independentă 100%, iar modul în care a reacţionat pentru a gestiona schimbarea a fost o introspecţie extrem de onestă, aproape clinică, prin intermediul muzicii...“That way of living, I’m over it”.

O asemenea explorare de sine vine la pachet, inevitabil, cu nuanţarea propriei perspective

asupra tezaurului de amintiri şi trăiri intime (“I think I learned about communication the wrong way”), iar asta susţine şi explică într-un mod inspirat dinamica deliberat fluctuantă a tonului vocii lui Madeline Kenney, între angelic şi cyborgian (Reality Mind vs. The Same Again), sau reminiscenţele sonore optzeciste care se strecoară printre momentele experimentale de pe A New Reality Mind, definind cu fineţe frontiera dintre haos şi ordine, întotdeauna eluzivă în cazul unei despărţiri sau pierderi cu profund impact asupra propriului sine. Cu acest nou album, foarte ambiţios ca melanj estetic, Madeline Kenney îşi face un autoportret care surprinde, captivează şi intrigă în acelaşi timp, fiind deopotrivă un exerciţiu terapeutic şi un pas evolutiv major, aproape de statement, pentru ea, ca artistă. Încotro se va îndrepta de aici încolo rămâne de văzut, însă ruperea de “vechea realitate” reprezintă un refresh extrem de promiţător.

Ce ascultăm în luna septembrie

Nu mai vedem chitariști la TV și nici toboșari care își învârt frenetic bețele în timp ce dau din plete, însă uitate de canalele mainstream, rock-ul și subgenurile sale își continuă neabătute drumul. Desigur, drumul implică diverse schimbări estetice, iar proiectele noi nu prea par să răzbată, dar cu staruri rock ce au supraviețuit (miraculos) unor stiluri de viață sălbatice, rock-ul nu prea are cum să moară, cel puțin momentan. Așadar, în septembrie dăm frâu liber muzicilor „supărate” și celebrăm genul care ne-a făcut pe mulți să ne îndrăgostim de muzică.

Liam Gallagher

– Knebworth ‘22

Blur – The Ballad Of

Darren

Rockerii britanici se întorc după o pauză discografică de opt ani cu noul LP, The Ballad Of Darren, un album demn de moștenirea nouăzecistă ce a influențat atâtea proiecte muzicale ulterioare. După două show-uri sold out pe stadionul Wembley, se pare

că Blur se strecoară încet în peisajul mainstream autohton, reușind să capteze atenția unui public ce fie trăiește nostalgia anilor ’90, fie îi descoperă pe cei patru prin intermediul TikTok-ului sau al proiectului solistului

Damon Albarn, Gorillaz. Una peste alta, merită să încercăm și noi discul, mai ales că eclectismul acestuia recomandă o ascultare atentă și, de ce nu?, pe alocuri nostalgică.

Festivalul britanic Knebworth are un loc aparte în istoria muzicii rock: aici au cântat pentru ultima oară Led Zeppelin în fața publicului britanic, iar în 1986, ziua de 9 august devenea data ultimului concert Queen alături de Freddie Mercury. Tot la Knebworth s-au înghesuit britanicii să-l vadă

și pe Robbie Williams în 2003, iar în 2022 a venit rândul lui Liam Gallagher să dea nas în nas cu vestitul public sălbatic al Knebworth-ului. Desigur, singurul individ mai sălbatic decât întreaga mulțime rămâne Liam, băiatul rău al rock-ului anilor ’90, frontman de invidiat și muzician influent al scenei alternative. Așadar, Knebworth ’22 ne oferă o porție binevenită de muzică live, crudă și cântată asumat, fără perdea.

Alice Cooper – Road

În anii ’70, Alice Cooper era coșmarul oricărui părinte american cumsecade: machiat puternic, nu făcea altceva decât să corupă tineretul Statelor Unite. La jumătate de secol de la debut, iată că Alice nu se dezminte și revine cu cel de-al 22-lea album de studio, o călătorie conceptuală ce ne introduce în lumea diverselor evenimente care ni se pot întâmpla… pe drum. Ce-i drept, având de-a face cu Alice Cooper, ne putem imagina că evenimentele nu sunt tocmai „fericite”, dar ăsta-i farmecul rockerului septuagenar care a schimbat felul în care ne raportăm la costume, machiaj, peruci și chitare cu distors.

BILLY COBHAM

O viață dedicată ritmului

În 1991, formația britanică Massive Attack lansa piesa Safe From Harm, schimbând felul în care melomanii se raportează la trip hop și sampling. Cu toate acestea, ce nu știau petrecăreții care se zbenguiau în cadrul unor obscure petreceri rave din orașe provinciale britanice era că o bună parte din cântec era „împrumutată” de la Billy Cobham. Stratus, piesa prezentă pe albumul Spectrum, lansat în 1973, a constituit baza perfectă pentru nașterea noului gen muzical britanic, fundația ritmică fiind construită de către Cobham, ajutat de legendarul Lee Sklar la chitară bas.

Desigur, dacă stăm să ne gândim puțin, nu sunt dese cazurile de toboșari care își creează propriile trupe, lansând albume sub nume propriu. Ringo Starr, Phil Collins, Dave Grohl sau Don Henley sunt excepții, aceștia având totuși un atu: cântau și la voce. Cobham nu a făcut acest lucru, ci și-a clădit întreaga carieră pe baza unui simț ritmic molipsitor, cuplat cu o fascinație față de toate posibilitățile creative ale artei sunetelor. Fie că ne gândim la cariera sa din

anii ’60 alături de Miles Davis, la experimentele rock & funk prezente pe albumele care îi poartă numele sau la nebunia ritmică ce îi caracterizează limbajul pe LP-urile șaptezeciste ale Mahavishnu Orchestra, Billy Cobham ni se prezintă drept arhetipul toboșarului cu valențe de frontman, nelipsit în topurile celor mai influenți muzicieni ai percuției secolului XX.

Steven Wilson, Mike Portnoy, Kenny Aronoff sau Danny Carrey sunt doar câteva dintre numele care îl citează pe Cobham drept influență puternică. Este îndeajuns să ascultăm Bitches Brew, LP-ul lui Miles Davis care a zguduit scena fusion-ului american, sau să dăm play albumului Birds of Prey, influentă creație a celor de la Mahavishnu Orchestra, pentru a ne da seama de importanța lui Billy Cobham în cadrul fiecărui ansamblu cu care a colaborat. Ce-i drept, rareori găsim percuționiști atât de versatili, dornici să se arunce fără inhibiții în rock, funk, jazz și avangardă.

Așadar, concertul lui Billy Cobham din cadru FestivaluluiJazz in the Park, organizat la Cluj, în perioada 1-3 septembrie, reprezintă o șansă de a vedea față-n față una dintre vedetele jazz-ului din secolul XX care încă performează, mai ales că Billy, în vârstă de 79 ani, nu prea dă semne că ar vrea să se retragă prea curând. „O trupă se judecă de la baterist în sus”, spunea cândva Liberty DeVitto, faimos toboșar al cantautorului american Billy Joel. Din multe puncte de vedere, așa este, căci ce-ar fi rock-ul fără o fundație ritmică solidă și ce s-ar fi ales de fusion-ul ultimilor 50 de ani dacă Billy Cobham nu ne-ar fi încântat cu ritmuri și abordări muzicale curajoase, pline de simț explorator?

MESHELL NDEGEOCELLO Live @ Bucharest Jazz Festival

Curatoriată de una dintre cele mai valoroase artiste din Jazz-ul românesc, Ana-Cristina Leonte, noua ediţie a Bucharest Jazz Festival (7-10 septembrie) promite să fie un regal pentru fanii genului, mai ales că lineup-ul - deja foarte atractiv datorită prezenţei în program a unor performeri precum londonezii Nubyian Twist sau saxofonistul Ben Wendel - a fost completat cu o cantautoare premiată cu Grammy, Meshell Ndegeocello, ce vine în România cu noul ei album, The Omnichord Real Book, proaspăt lansat în iunie 2023, reprezentând debutul său la una dintre cele mai prestigioase case de discuri din industria muzicală, Blue Note Records.

produc muzică, interpretează și îşi conduc trupa, ea rămâne, mai presus de orice, o basistă de prim rang, Meshell aducându-şi grooveul inconfundabil în tot ceea ce face, indiferent că e piesa I’d Rather be Your Lover a Madonnei ori Saint of Me a Stones-ilor.

Meshell Ndegeocello a cântat alături de muzicieni precum John Mellencamp, Alanis Morissette, James Blood Ulmer, The Blind Boys of Alabama, Gov’t Mule, Basement Jaxx, Billy Preston și Chaka Khan, iar muzica ei este inclusă pe OST-urile unor filme binecunoscute, ca Batman & Robin, The Hurricane sau Jerry Maguire. Revoluționara şi mereu imprevizibila cantautoare, ce pendulează cu nonşalanţă între diversele genuri muzicale, Meshell Ndegeocello este cunoscută pentrustilul unic și versatil cu care

îmbină elemente de Funk, Synthpop, Soul, Jazz, R&B, Hiphop și Rock

Cu o contribuţie esenţială la lansarea curentului Neo-Soul în anii ’90, care i-a făcut faimoşi pe D’Angelo şi pe Erykah Badu, și cu nu mai puțin de 11 nominalizări la Premiile Grammy în palmares, plus un premiu câștigat în 2021, pentru cea mai bună piesă R&B - pentru colaborarea cu Robert Glasper și H.E.R., Better Than I Imagined -, polivalenta Michelle Lynn Johnson, a.k.a. Meshell

Ndegeocello (basistă, vocalistă, compozitoare şi producătoare) este o artistă care a evitat cantonarea într-un singur gen muzical în favoarea originalităţii, a dat - după 2000 - celebritatea pentru longevitate, iar tendințele efemere - pentru valori muzicale perene. Cu toate însă că este una dintre puținele femei care compun și

în compozițiile sale, iar asta se reflectă pregnant inclusiv pe recentul ei album, The Omnichord Real Book, despre care s-a scris că reprezintă o sinteză naturală a tuturor sonorităţilor pe care le-a explorat în carieră... iar asta face un must see din concertul său din cadrul Bucharest Jazz Festival.

ALEXANDRU ANDRIEŞ prezintă turneul ,,ROCK’N’ROLL”!

Onouă întâlnire cu muzica prietenoasă, directă și sinceră a lui Alexandru Andrieș! De data aceasta, arta sa este prezentată într-un turneu naţional, gata să ne transpună într-o atmosferă de nostalgie veselă cum doar marele artist reușește să creeze. Alexandru Andrieș este, fără discuție, cel mai activ şi prolific artist român al ultimilor 45 de ani, lansând peste 80 de materiale discografice și susținând peste 3000 de concerte. Muzician, arhitect, poet, artist plastic, simbol al unei generații și mentor al următoarelor generații, Alexandru Andrieș este un artist unic, iar întâlnirile cu el devin evenimente memorabile.

Turneul pe care îl prezintă de această dată se numește

ROCK’N’ROLL, iar artistul a ales numele deloc întâmplător, pentru că veți putea retrăi acea atmosferă. În 1987, Alexandru Andrieș lansa albumul cu același titlu, care cuprinde note de rock, blues, blues rock, folk rock și jazz-rock, presărate cu versuri amuzante cu substrat. Discul conține piese scurte și la obiect, dintre care vă reamintim piese precum Rock’n’Roll bolnav, Dimineața devreme, De vină-i Ioana și La Cinema. În cadrul spectacolelor turneului vă veți bucura de piesele consacrate ale lui Alexandru Andrieș, unele chiar de pe albumul din ’87, însă veți avea parte și de surprize muzicale puse în scenă special pentru acest frumos turneu.

PROGRAMUL TURNEULUI:

1. Brașov (Teatrul Sică Alexandrescu)

- 3 octombrie 2023

2. Târgu Mureș (Palatul Culturii)

- 4 octombrie 2023

3. Iași (Casa de Cultură a Studenților)

- 5 octombrie 2023

4. Cluj (Cinema Florin Piersic)

- 7 octombrie 2023

5. Sibiu (Teatrul Radu Stanca)

- 8 octombrie 2023

6. București (Sala Luceafărul)

- 10 octombrie 2023 Biletele se găsesc pe www.iabilet.ro, în magazinele Flanco, Muzica și pe terminalele Selfpay.

Rugat să adreseze un gând despre turneul acesta, ALEXANDRU ANDRIEŞ a transmis: „Anul acesta ajungem în toamnă în șase orașe și sper să avem parte de același public entuziast ca de obicei - dacă dumneavoastră, cei care veniți la concertele noastre, n-ați exista, nici noi n-am fi pe scenă. Vă mulțumim pentru prezența constantă de-a lungul anilor, e o onoare să vă cântăm și să petrecem câteva ore împreună ! Deja v-ați obișnuit cu formula noastră, MARIA IOANA MÎNTULESCU la voce, BERTI BARBERA la voce, muzicuță și percuții, CĂLIN GRIGORIU la voce și chitară solo, SORIN ROMANESCU la voce și chitară bass și, desigur, VICTOR PANFILOV la sunet - toți sunt muzicieni de înaltă clasă și, ceea ce e mai important, e că suntem prieteni și că e o adevărată plăcere să cântam împreună. O să avem tot felul de cântece în program, în mod sigur vor fi și noutăți - abia așteptăm să ne revedem! Mulțumim celor de la KOMPASS EVENTS pentru organizare, aveți de la ei lista cu toate spectacolele și toate amănuntele de care aveți nevoie. Adevărul e că nici nu mai e așa de mult până în octombrie - pe curând!”

MIKE ZITO

Râvnitele Blues Blast Music Awards se vor decerna anul acesta pe 23 septembrie, iar respectatul bluesman american Mike Zito este dublu nominalizat, la categoriile Producătorul anului şi la Cel mai bun album de Blues-Rock, pentru discul înregistrat cu vechiul său prieten Albert Castiglia, Blood Brothers. Să ne reamintim că amândoi au susţinut cântări memorabile anul trecut, tot la început de septembrie, în cadrul festivalului Dichis’n’Blues de la Tulcea. De altfel, acolo, în buza Deltei noastre, am înregistrat prima parte a unui dialog fără jaloane dinainte fixate, ce ne-a purtat lejer din St. Louis până în Texas, de la prietenia lui MIKE ZITO cu

Eric Gales şi Joe Bonamassa până la admiraţia sa pentru Chuck Berry, într-o revizitare liberă a carierei unuia dintre cei mai influenţi producători şi muzicieni din Blues-Rockul contemporan, premiat de cinci ori la prestigioasele gale Blues Music Awards pe parcursul anilor.

Mike, albumul tău, Blues for the South Side, s-a dovedit a fi un mare succes, a ajuns #1 în Billboard. Pentru înregistrarea lui, ai revenit în oraşul tău natal, St. Louis. Ce a determinat această întoarcere la rădăcini?

Întâi de toate, trebuie amintit faptul că, în timpul pandemiei, am plecat de la Ruf Records şi m-am dedicat total propriului meu label, Gulf Coast Records, unde sunt liber să fac ce vreau eu. Unul dintre proiectele pe care le aveam în vedere de multă vreme era să scot un album live în fiecare an sau măcar la un an şi jumătate, pentru că am vrut să captez www.zilesinopti.ro

„Noi, muzicienii, nu am exista fără public... așa merg lucrurile!”

pe disc sound-ul trupelor cu care am cântat de-a lungul vremii şi, în plus, îmi plac foarte mult înregistrările pe viu ale concertelor. Am scos în vara lui 2021 albumul Resurrection şi, la nouă luni de la lansare, am vrut să fac un asemenea album live, iar pentru asta m-am întors la St. Louis, oraşul în care m-am născut, unde nu mai fusesem de foarte mult timp, şi unde încă se află parte din familia mea şi câţiva dintre prietenii mei de-odinioară, oameni pe care îi ştiu de-o viaţă. Am avut acolo un public minunat, pentru că toţi aceştia au venit să mă susţină. Am vrut în mod special să înregistrez piese care nu fac parte din catalogul casei mele de discuri, dar pe care eu le cânt mereu, mi-am dorit să le am imprimate şi pentru portofoliul label-ului meu. Am scris, totuşi, şi un cântec nou, o piesă instrumentală, ca să pot oferi şi ceva proaspăt pe discul acesta. A fost o experienţă grozavă, întoarcerea la St. Louis a fost minunată, iar publicul... de excepţie.

Te-ai născut în St. Louis, eşti stabilit în Texas, dar viaţa te poartă mai mult pe drumuri, în turnee şi prin studiouri. Ce înseamnă pentru tine cuvântul „acasă”?

Acasă sunt în Texas, acum, când vorbim. Dar, de fapt, ‘acasă’ înseamnă întotdeauna locul unde e soţia mea şi unde sunt copiii mei. Iar în clipa de faţă, ei sunt cu toţii în acest

www.zilesinopti.ro

mic orăşel texan, unde locuim noi de ceva vreme. Eu am crescut în St. Louis, care e o metropolă şi, drept urmare, am ajuns să mă bucur că aici, unde pentru mine este acum acasă, sunt departe de ideea de oraş mare şi zgomotos. La noi e linişte, pace, nu sunt mulţi oameni, iar traficul e redus. Când simt nevoia de agitaţie călătoresc şi văd lumea, dar când ajung acasă, vreau să mă relaxez. Asta înseamnă ‘acasă’ pentru mine. Când nu sunt pe scenă sau în studio petrec timp cu copiii mei, mă joc cu ei. Îmi place să fac mişcare, merg la plimbare, alerg. Ne

câteva, să le zicem, cartiere, desemnate după punctele cardinale. Avem North Saint Louis, East Saint Louis, South Saint Louis şi West Saint Louis.... şi fiecare are un specific, are mare însemnătate unde locuieşti. Partea de sud e mai săracă, mai proletară, şi acolo am crescut eu, iar când am avut de înregistrat muzică în St. Louis, în zona aia am fost. Numele Royal Southern Brotherhood nu se referea însă doar la mine, ci şi la faptul că Neville Brothers sunt din New Orleans, deci din sudul Statelor Unite, Allman Brothers vin din Florida, tot din Sud. Ei aparţin nobilităţii Blues-ului şi toţi provin de-acolo, din sud.

Nu mă refeream strict geografic, dar şi ca înclinaţie muzicală. De ce nu ai privit spre Chicago?

uităm la televizor şi... dorm, îmi place mult să dorm. Mă relaxez ca un om normal şi, în felul ăsta, atunci când urc din nou pe scenă e grozav, îmi face realmente plăcere să revin la muzică.

Am întrebat pentru că, acum 10 ani, ai format cu Cyril Neville şi Devon Allman o super-trupă, Royal Southern Brotherhood. De ce “southern” şi nu “northern”, tu fiind din St. Louis?

Explicaţia se găseşte, în cazul meu, în altă parte. Eu am crescut în zona de sud din St. Louis. St. Louis-ul e împărţit în

Sigur, îmi place şi Blues-ul din Chicago, dar cred că muzica din sudul Americii are un feeling aparte, este mult mai destinsă, mai degajată. Nu ştiu, poate asta pentru că în nord, viaţa de zi cu zi este mai dură şi mai agitată, cum e, de altfel, o ştii bine, şi în New York.

Chicago-Blues-ul este foarte energic, ritmat, or TexasBlues-ul e relaxat... şi cred că mi se potriveşte mie mai bine. [...]

Citiţi interviul complet cu MIKE ZITO pe www.zilesinopti.ro

Patru stele ale muzicii care s-au stins vara aceasta

Unul dintre lucrurile care face muzica specială e faptul că adună oamenii împreună. Oameni cu istorii personale, credințe, valori și principii distincte, pe care muzica realizată de un artist sau altul reușește să îi unească, în ciuda diferențelor dintre ei. Noi toți ne-am regăsit în fața aceleiași scene cu o mulțime de străini în jurul nostru, trăind momente unice de emoție pură, pe care energia unei mase de persoane cu același crez muzical reușește să le creeze. Totuși, muzica rămâne tributară paradoxului dintre nemurirea cântecelor, pe care le putem păstra veșnic impregnate pe un disc sau în spațiul virtual, și efemeritatea momentelor unice pe care le trăim împreună cu cei care au generat acea muzică și care ne însoțește apoi în viață, care reușește să schimbe parcursul unor întregi generații.

Trăim perioada unei schimbări generaționale în muzică. Mulți artiștiAerosmith, Elton John, KISS, Eagles, Dead & Company, Foreigner - se află în turnee de adio sau deja le-au încheiat. În cazul multor alți muzicieni, este posibil să nu mai avem multe ocazii pentru a-i vedea live, deși nu și-au anunțat oficial retragerea. Anul acesta am trăit câteva astfel de momente, datorită concertelor din România susţinute de veteranii Guns N’Roses, Depeche Mode ori Iggy Pop. Oricât de trist ar fi acest „rămas bun” pe viu pe care trebuie să ni-l luăm de la artiști care ne-au marcat viața, și mai nefericit e atunci când ei pleacă definitiv de pe această lume. Este și cazul a patru muzicieni ce au contribuit fundamental la istoria muzicii și care ne-au părăsit în vara care s-a încheiat, cel puțin calendaristic.

SINÉAD O’CONNOR

8 dec. 1966 – 26 iul. 2023

Cântăreața irlandeză, premiată de-a lungul timpului cu Grammy, Billboard Music Awards şi MTV Video Music Awards, lasă moştenire o muzică îndrăgită de milioane de oameni, în frunte cu cea mai cunoscută piesă a sa, Nothing Compares 2 U. Rămâne însă și amintirea unei artiste care a luptat întreaga sa viaţă pentru drepturile omului şi eliminarea inechităţilor din societate, O’Connor atrăgând constant atenția asupra problemelor legate de abuzarea copiilor, rasism, sănătate mintală sau drepturile femeilor. Memorabil rămâne momentul în care, în 1992, în emisiunea Saturday Night Live, a rupt o poză a Papei în semn de protest contra abuzurilor din Biserica Catolică. Controversată prin opiniile ferme, Sinéad

O’Connor a fost o portavoce pentru subiecte socio-politice sensibile, vorbind întotdeauna deschis, inclusiv în muzica ei, de la Universal Mother la Theology, despre propriile traume, crezuri şi provocări existențiale.

RANDY MEISNER (The Eagles) | 8 mar. 1946 – 26 iul. 2023

Basistul şi cantautorul Randall Herman „Randy” Meisner rămâne definitiv în memoria publică în primul rând ca membru fondator al legendarei trupe The Eagles, deopotrivă ca instrumentist și ca posesor al unei voci cu totul speciale, dacă ne gândim la hit-uri Eagles care îi poartă amprenta, precum balada Take It To The Limit, din 1975. Trebuie avut însă în vedere că, pe lângă întreaga discografie a uneia dintre cele mai importante trupe Rock ale istoriei, la care a avut o masivă contribuție, Randy rezistă în amintirea melomanilor și pentru faptul că a participat la înregistrarea albumelor unor muzicieni precum Waylon Jennings sau James Taylor şi că, în vara lui 1967, cu trupa sa, The Poors, a cântat în deschidere la Jimi Hendrix Experience, în New York. Alături de The Eagles, Randy Meisner a fost inclus în Rock And Roll Hall Of Fame.

Debutul pianistului John Gosling în influenta trupă britanică The Kinks, a fraţilor Dave şi Ray Davies, a fost cu single-ul şi albumul Lola, ce a dominat topurile muzicale din UK și SUA în 1970. Gosling a continuat apoi să cânte la clape și, deseori, cu vocea pe toate celelalte discuri scoase de Kinks, înainte de a lua decizia abruptă de părăsi grupul în 1978. Muzicianul a fost, de asemenea, membru fondator al spin-off-ului The Kast Off Kinks, un grup compus din foști membri ai trupei originale, alături de John Dalton, Mick Avory și Dave Clarke, format în 1994, în care a rămas activ până la pensionare, în 2008. The Kinks, una dintre cele mai importante trupe British Invasion-ul anilor ’60-’70, datorează enorm din evoluţia sa în zona experimentului muzical şi teatral contribuţiei lui John Gosling, indiferent că ne gândim la Percy sau la Preservation Act.

ROBBIE ROBERTSON (The Band) | 5 iul. 1943 – 9 aug. 2023

The Band, formaţia care şi-a transformat numele în renume din postura de acompaniatoare a lui Bob Dylan, a schimbat profund cursul culturii Pop(ulare) de la finalul anilor ’60 cu primele albume ce au urmat separării de Dylan. În calitate de compozitor principal, chitarist și lider al lui The Band, Robbie Robertson a avut un rol fundamental în cristalizarea genului Americana, ca fuziune de rock & roll, blues, folk și country. După disoluția trupei, a format un parteneriat creativ fructuos cu regizorul Martin Scorsese, lucrând la OST-uri precum Raging Bull, Casino sau Killers of the Flower Moon, ultimul având programată premiera la noi în cinematografe în octombrie. Robbie Robertson a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame și Canadian Music Hall of Fame, alături de The Band, iar Rolling Stone l-a plasat pe locul 59 în topul celor mai mari 100 de chitariști ai lumii.

Ne reîntâlnim cu legendara formulă originală a cvartetului înființat de saxofonistul Joshua Redman în 1994, cu Brad Mehldau la pian, Christian McBride la contrabas

și Brian Blade la baterie, reunită

după 26 de ani pentru albumul „Round Again”, pe care l-am ascultat în 2020. După doi ani apare acest nou album, pe care vi-l recomand cu același entuziasm, pentru că o asemenea formulă, într-o relație atât de apropiată, nu poate produce decât un efect muzical fantastic. „LongGone” ne confirmă faptul că în istoria discografică a jazz-ului au existat destul de puține astfel de asocieri reușite, manifestate pe mai multe albume. Piesele lui Redman sunt mediul perfect pentru cei patru prieteni care se întâlnesc pentru a retrăi ceea ce i-a adus ințial împreună, cu resurse generoase și cu un plus de experiență obținută din anii petrecuți în vârful lumii muzicale. Toate influențele fuzionează întrun limbaj consensual, poliritmic și la fel de proaspăt ca la prima întâlnire din 1990. Iar imensa cumulare de talent exprimă jazz-ul de azi într-o manieră uimitoare.

și la fel de proaspăt ca la prima întâlnire din 1990. Iar imensa

Artă

ŞTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII ART EXPO/ PERFROMING ARTS/ARTIŞTI URBANI/ BENZI DESENATE

Timp, spațiu, corp, artist și public. În timp ce pictura și sculptura au la bază forma și conținutul expresiv, arta performativă se joacă cu aceste cinci sfere și ne obligă să interacționăm cu un personaj real, care poate simți entuziasmul și frica, plăcerea și ura, frigul și foamea - exact ca noi. Autointitulata „bunică” a artei performative, Marina Abramović, în peste 50 de ani de carieră a explorat arta corporală, arta rezistenței, arta feministă, relația dintre performer și public, limitele corpului și posibilitățile minții, aflându-se mereu într-o confruntare cu epuizarea și durerea. Avem și noi ocazia de a lua parte la această confruntare, în această toamnă, într-o expoziție care constituie o retrospectivă majoră dedicată Marinei Abramović, la Royal Academy of Arts din Londra, în perioada 23 septembrie 2023 - 1 ianuarie 2024.

Concepută în strânsă colaborare cu artista, această expoziție va evidenția o gamă largă de lucrări ale acesteia, de la fotografie la video, incluzând obiecte și instalații. Patru dintre cele mai cunoscute performanceuri ale lui Abramović vor fi, de asemenea, prezentate în galeriile de la Royal Academy of Arts de către persoane alese și instruite de Institutul Marina Abramović.

Pentru artistă, corpul a devenit o materie primă. În prima sală a expoziției observăm fascinația pentru modul în care diferite culturi se raportează la evenimentele de intensitate maximă ca la o cale către epifanie. Intitulată Public Participation, două lucrări celebre, realizate la 45 de ani distanță, arată cum a

evoluat în timp interacțiunea lui Abramović cu publicul: de la confruntarea fizică din Rhythm 0 (1975) la nemișcarea din The Artist is Present (2010).

Următoarea secțiune, The Communist Body, va evidenția impactul vieții sale în fosta Iugoslavie și al idealurilor comuniste asupra operei artistei. Această parte a expoziției va include Rhythm 5 (1974) și The Hero (2001). În Body Limits, se vor regăsi performance-uri cheie de la începutul carierei lui

Abramović, prezentate sub formă de videoclipuri sau fotografii.

În cadrul expoziției vom vedea și colaborări din 1975-1988, perioadă în care în arta sa explora dualitatea feminină și masculină alături de partenerul ei din acea vreme, artistul german Ulay. The Great Wall Walk (1988) pune astfel în scenă o separare ritualizată: artiștii se îndepărtează unul de celălalt mergând spre două capete opuse ale Marelui Zid Chinezesc. La sfârșitul unui marș de 90 de zile, ei se întâlnesc pentru scurt timp, înainte de a-și continua călătoria separat. Ultimele săli ale expoziției vor examina experiența „transformatoare” a performance-ului, legând-o de diverse tradiții spirituale.

Arta, dincolo de corp și minte, cu MARINA ABRAMOVIĆ

CHRISTIANE KARG:

Soprana bavareză Christiane Karg, o stea strălucitoare pe scenele lirice din întreaga lume, s-a numărat anul acesta printre invitaţii de marcă din Festivalul George Enescu, în seara în care Orchestra şi Corul Maggio Fiorentino, dirjate de Zubin Mehta, au interpretat Simfonia nr. 2, Resurecţia, a lui Mahler. Multipremiata artistă, ce a debutat încă din studenţie la Festivalul de la Salzburg, devenind celebră mai ales prin rolurile din operele lui Mozart, interpretate la Covent Garden, La Scala sau Met, continuă să îşi captiveze auditoriul şi în sălile de concert sau prin albumele de art song-uri cu încărcătură lirică, indiferent că sunt de inspiraţie poetică franceză sau folclorică germană, precum Amoretti, Parfum sau Portrait, născute din pasiunea ei pentru lieduri şi muzica de cameră. Mai mult, CHRISTIANE KARG (n. 1980) este şi fondatoare a Festivalului KunstKlang din oraşul său natal, Feuchtwagen, care îi susţine credinţa că muzica clasică, cu toate faţetele ei, nu este rezervată unei elite, ci e accesibilă oricărui om deschis la noi experienţe culturale. Tot la Feuchtwagen s-a născut, de altfel, şi proiectul ei educaţional, “be part of it!” - Music for All, prin care militează pentru apropierea copiilor și tinerilor de muzica cultă. Am avut deci mai mult decât suficiente motive pentru a iniţia şi a ne bucura de un dialog purtat cu apreciata artistă.

Aţi început anul cu Simfonia nr. 4 a lui Mahler, alături de Filarmonica din München, pe care aţi mai interpretat-o apoi cu Concertgebouw, Filarmonica din Copenhaga şi Mahler Chamber Orchestra. Acum, în Festivalul Enescu, este tot Mahler. Aveţi o pasiune pentru muzica sa?

Pasiunea vine abia pe parcurs, fiindcă la început, cineva doar vine cu propunerea să interpretezi o compoziţie pe care tu nu o cunoşti. Eu am interpretat însă pentru întâia oară Simfonia a 4-a de Mahler cu mulţi ani în urmă şi, de atunci, nu mă mai satur de ea, chiar dacă am doar o părticică

“Trebuie să cunosc sensul fiecărui cuvânt pe care îl interpretez”

mică, la final. Descopăr în permanenţă lucruri noi şi cred că este lucrarea pe care am cântat-o cel mai mult în carieră, cu cele mai bune orchestre, aşa cum sunt ale Filarmonicilor din Berlin sau Viena. La Mahler, în general, există o mare profunzime ascunsă îndărătul vorbelor frumoase şi a unei muzici care, deseori, creează impresia că este luminoasă... nu neapărat că Simfonia a 4-a ar putea fi caracterizată drept light. Muzica lui Mahler este fermecătoare şi adâncă în egală măsură. Ce vreau să spun este că, dacă ar fi fost numai o muzică drăguţă şi mişcătoare, până acum, când am trecut deja de 40 de ani, aş fi renunţat să o mai interpretez, or, eu încă mă scufund în adâncurile ei şi cred că vocea mea îi poate face faţă, fiindcă mai poate suna încă şi foarte copilăresc, foarte pur. Deci eu nu contenesc să descopăr lucruri noi la el şi cât se mai întâmplă asta cred că fac ceea ce trebuie continuând să îi interpretez muzica.

În cadrul Festivalului Enescu, aţi fost invitată, alături de Maggio Fiorentino, pentru Simfonia Învierii, de Mahler. Soprana intervine în mişcarea a 5-a, care ne transmite un puternic sentiment de speranţă. Credeţi că relevanţa acestei compoziţii devine una aparte în contextul crizelor cu care ne confruntăm?

Nimeni nu ştie ce se va întâmpla în continuare, însă eu cred că a vorbi despre viaţă şi moarte este întotdeauna relevant, întrucât ce urmează după ce dispărem din această lume reprezintă una dintre marile întrebări ale existenţei noastre. Este interesant şi straniu totodată în lucrarea lui Mahler cum intră mai întâi corul, pentru ca cele două soliste să iasă în faţă abia la sfârşitul acestei uriaşe simfonii. Partea sopranelor izvorăşte cumva din cor, este doar o frântură de muzică, şi nu www.zilesinopti.ro

una de operă. Este în fapt un cântecel care se naşte din neant, pentru a evolua spre un climax copleşitor în final, unul aproape de strigăt. Al unei persoane sau al unei mulţimi, animate la unison de speranţa că există ceva dincolo de viaţă şi că ar putea fi Dumnezeu. Este ceva atât de mare, încât e aproape ca şi cum nici Mahler însuşi n-ar crede sau nu şi-ar pune întrebări... deci muzica lui mi se pare nu doar relevantă pentru toţi, ci chiar esenţială, asta e părerea mea. Atunci când corul se opreşte, iar tu auzi orchestra cântând din ce în ce mai tare, îţi dau lacrimile. Nu ai cum să nu te emoţionezi. Ţi se face pielea de găină datorită intensităţii muzicii... şi să nu uităm de forţa percuţiei, ce-ţi pătrunde până în măduva oaselor. Atunci când întâlnesc oameni care n-au experienţa ascultării de muzică clasică, mai ales tineri, le recomand Simfonia a 2-a de Mahler. Piesa asta e una dintre cele care îţi poate schimba viaţa, indiferent că nu-ţi place muzica clasică sau că îţi închipui că nu-ţi place muzica clasică fiindcă n-o cunoşti. Cred că sunt foarte rare cazurile când cineva a terminat de ascultat această lucrare fără să fi descoperit ceva complet nou despre sine însuşi sau despre lumea în care trăieşte. [...]

Picasso, la Bucureşti, 1968-2023

Arhivele

Muzeului Naţional Picasso-Paris, deşi dețin aproape 200.000 de piese, nu conţin informaţii despre expoziţia Picasso organizată în 1968 la Bucureşti. Se păstrează vag urma unei corespondenţe între Picasso și asociaţia „Franţa-România” de pe la sfârşitul anilor 1940, ca o mărturie a interesului general suscitat de către artist, al cărui patronaj este solicitat în mod constant pentru diverse manifestări culturale. Dar totul sugerează că expoziţia aceasta, conţinând 150 de gravuri, face parte dintre cele montate începând cu anii 1950 de către Daniel Henry Kahnweiller, unul dintre comercianţii istorici ai lui Picasso, devenit ulterior un apropiat fidel, aflat la conducerea galeriei numită oficial „Louise Leiris” în 1941. (...)

Expoziţia

din 2023, Efectul Picasso, se înscrie în linia celei din 1968, prezentând în mod similar o panoramă... Astfel, Nature morte: guitare, journal, verre et as de trèfle – Natură moartă: chitară, jurnal, pahar şi as de treflă din 1914 şi Nature morte au vase et à l’étoffe verte – Natură moartă cu vas şi stofă verde din 1908 reamintesc perioada intensă de experienţe picturale pe care o reprezintă începutul cubismului, într-un moment în care artistul, prin prisma unei alegeri de obiecte simple ale vieţii de zi cu zi, încearcă să reevalueze spaţiul cu ajutorul acestor obiecte care îl interesează prin structura şi volumul lor.

Selecţia

făcută pentru Efectul Picasso se termină cu trei picturi ulterioare primei expoziţii. În afară de Femme aux bras levés – Femeie cu braţele ridicate din 1969, evocată mai sus, Nu couché et homme jouant de la guitare – Nud culcat şi bărbat cântând la chitară din 1970, în care regăsim tematica muzicală prezentă în selecţia din 1968, şi Dimanche – Duminică din 1971 îngăduie ambele evocarea unui sfârşit de carieră artistică într-o pictură colorată şi gestuală, lăsând loc gestului amplu şi accidentului în pictură.

aproape cincizeci şi cinci de ani de la prima expoziţie consacrată lui Picasso în România şi cincizeci de ani de la moartea acestuia, Efectul Picasso (...) permite prezentarea temelor emblematice ale operei

După

lui Picasso. Ea arată de asemenea imensa inventivitate tehnică a artistului, în colaborare cu unii dintre cei mai mari tipografi ai timpului său, după cum se vede în Fumeur au maillot rayé gris et bleu – Fumător în maieu în dungi albastre şi gri (1964), probabil autoportret al artistului în tinereţe, îmbrăcat în bluza lui iconică de marinar şi al cărui exemplar de autor îi este dedicat tipografului Aldo Crommelynck, cel ce şi-a instalat atelierul la începutul anilor 1960 la Mougins, pentru a fi aproape de Picasso.

Însfârşit, pentru o panoramă a operelor artistului care a influenţat tineri artişti români ai epocii, selecţia este completată de câteva dintre picturile emblematice ale Muzeului Naţional Picasso-Paris, precum și de mai multe opere cubiste, indisociabile de aura internaţională de care se bucură Picasso după război.

EFECTUL PICASSO, la MARe

Fragmente

din catalogul expoziției de la MARe/ Muzeul de Artă Recentă București (27 septembrie 2023 – 8 ianuarie 2024), alcătuită din 46 de lucrări (picturi, desene, gravuri) semnate Picasso, printre care unele care au marcat evoluţia artei mondiale, și 60 de lucrări (picturi, sculpturi, ceramică, graffiti) semnate de 32 de artiști români contemporani influențați de opera celei mai importante figuri a artei moderne. Printre artiștii români expuși împreună cu Pablo Picasso se numără: Ion Grigorescu, Mircea Cantor, Victor Man, Dumitru Gorzo, Florin Mitroi, Marin Gherasim, Ștefan Bertalan, Alexandru Țipoia, Alexandru Rădvan, Neculai Păduraru, Alma Redlinger, Pisica Pătrată.

Evenimentul este organizat în parteneriat cu Musée National Picasso-Paris și celebrează 50 de ani de la dispariția lui Pablo Picasso, printr-un program din care fac parte alte 42 de muzee din lume. România este singura țară din Europa Centrală și de Est cuprinsă în amplul proiect lansat de Franța și Spania.

„Expoziţia de la MARe va da prilejul reliefării influenţei lui Picasso asupra artei româneşti, prin punerea faţă în faţă a lucrărilor lui Picasso de la muzeul nostru şi a celor semnate de artiştii români selectaţi. Ea va da posibilitatea de a vedea parcursul tehnic al operei lui Picasso, graţie lucrărilor aparţinând patrimoniului Muzeului Picasso.” - Cécile Debray, președintele Muzeului Picasso din Paris.

Noul Bastion al Culturii Europene la Timișoara

Reţeaua Institutelor Culturale Naţionale ale țărilor membre din Uniunea Europeană (EUNIC România) s-a alăturat Capitalei Europene de Cultură Timișoara 2023 prin programul HEI - House of the European Institutes, un nou centru multicultural. HEI își are sediul într-unul din spațiile puse la dispoziție de către Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte, demers prin care se dorește redarea unor spații consacrate comunității timișorene. În Galeria 1 din Bastionul Maria Theresia, str. Hector 1, HEI este conceput să fie un loc deschis și primitor pentru comunitățile orașului și vizitatorii lui, indiferent de statut social, etnie, religie sau orientare sexuală.

Pentru mai multe detalii: /houseofeuropeaninstitutesHEI

100 beste Plakate Expoziție de design de afiș

În luna septembrie, la HEI - House of European Institutes, noul centru multicultural al Timișoarei, sunt reunite într-o expoziție de design de afiș o sută din cele mai bune postere produse în 2021 în țările vorbitoare de limba germană: Austria, Germania și Elveția.

100 beste Plakate este o competiție de postere organizată anual de Asociația 100 beste Plakate e.V. și este considerat un eveniment de prestigiu și o instituție a cărei evaluare are o semnificație mare pentru cariera unui designer de afiș.

Vernisaj: 5 septembrie, între orele 18:00-22:00

Durata expoziției: 5 - 24 septembrie 2023

Curator: Ovidiu Hrin – Synopsis: / Typopassage Tm

Adresă: Bastion 1, strada Hector 1, Timișoara

Program de vizitare:

Miercuri-Vineri: 16.00-20.00

Sâmbătă-Duminică: 11.00-20.00

Luni-Marți: închis

5.0924.09.

Proiectul face parte din Programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și este finanțat prin programul European Echoes, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii. Este organizat în parteneriat cu Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.

Brâncuşi: surse româneşti şi universaleperspective

Arta trebuie să odihnească și să vindece contrarietățile interioare ale omului. Ea are această misiune terapeutică: să ne amintim de acel <<catharsis>> aristotelic. O sculptură desăvârșită trebuie să aibă darul de a-l vindeca pe cel care o privește. Arta trebuie să apropie, nu să îndepărteze, să umple, iar nu să sape prăpăstii în bietele noastre suflete… și așa destul de răscolite de întrebări. În Artă nu există străini.” - sunt doar câteva cuvinte care se regăsesc în mărturiile lui Constantin Brâncuși.

Renumitul părinte al sculpturii moderne a purtat cu sine limbajul creativității românești de-a lungul Europei și al Statelor Unite, contribuind la înnoirea viziunii plastice a artei moderne. Pentru prima dată de la 1970 încoace, opere emblematice din viața artistului vor fi găzduite într-o expoziție amplă, intitulată Brâncuși: surse românești și perspective universale, la Muzeul Național de Artă

Timișoara, în perioada 30 septembrie 2023 – 28 ianuarie 2024, unul dintre cele mai importante evenimente culturale din Europa Centrală și de Est în 2023, ca parte a programului cultural „Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii”.

„Numărul sculpturilor lăsate de Brâncuși este destul de redus. Brâncuși n-a sculptat mult, pentru că el în momentul în care nu era mulțumit de o anumită operă, o distrugea, o arunca la pubelă. Brâncuși nu păstra rebuturi în atelierul lui. Tot ce a păstrat a fost pentru că era convins că era o operă care să-l reprezinte. De aceea, au rămas foarte puține opere, în catalogul rezonat al operelor sculptate sunt în jur de 230 – 240 sculpturi. Se includ aici sculpturile din ghips, pentru Brâncuși, ghipsul era o operă originală, sculpturile în bronz și cele în marmură, care sunt foarte rare” - Doina Lemny, curatoarea expoziției, doctor în istoria artei și unul dintre cei mai apreciați specialiști în arta lui Constantin Brâncuși.

Astfel, peste 100 de opere brâncușiene, unele prezente pentru prima dată în România, din perioada de maturitate a artistului, de la mari muzee ale lumii, precum Centrul Pompidou sau Tate Gallery, dar și din tinerețea acestuia, din colecții muzeale și private din România, vor fi expuse în dialog cu o selecție inedită de fotografii și fragmente filmate de către artist.

Cum se măsoară timpul în creativitate... scenografică

În perioada 1-10 septembrie, în proaspăt renovatul

Castru Roman din

Ovidiu, Constanța, va avea loc ediția a doua a “International Program in Scenography“, un atelier intensiv de zece zile, în care artiști scenografi emergenți vor lucra cu profesioniști consacrați pentru a realiza instalații de artă site-specific, multidisciplinare, cu caracter performativ. Programul dezvoltă un context

efervescent de creație, în care artiști provenind din medii culturale diferite colaborează pentru a investiga rolul designului și valențele sale expresive în reinterpretarea patrimoniului cultural local.

Tema aleasă pentru ediția de anul acesta este TIME SHIFT. BEFORE | AFTER, inspirată fiind de Dionisie Exiguul (cca. 470 - cca. 544), călugăr din Sciția Mică și care a slujit în bazilica paleocreștină ale căror ruine pot fi încă văzute în situl arheologic din Ovidiu. Dionisie este cel care a propus introducerea anului 1, Anno Domini (AD), divizând astfel cronologia istoriei în înainte și după. Întrun context artistic mai amplu, tema explorează conceptele de transformare, ruptură și polarizare pe care le vedem atât de des în jurul nostru.

Pe parcursul celor opt zile de lucru, cei 21 de artiști selectați în program, din Hong Kong, Taiwan, Canada, SUA, Germania și România, vor fi implicați în workshopurile susținute de șapte mentori de renume internațional, vor participa la keynote-lectures și conferințele meet the artists. Vor fi încurajați să-și perfecționeze conceptele artistice și să găsească cele mai bune tehnici de implementare, colaborând strâns cu mentorii la fiecare pas al procesului. Își

vor crea echipe de lucru și vor construi împreună instalații de artă ce vor fi expuse în final, pentru o singură seară.

Pe data de 9 septembrie, la Ovidiu, va avea loc gala de vernisare, TIME SHIFT GALA, un eveniment deschis publicului, unde acesta poate admira lucrările create în timpul programului și pe cele invitate. La gală vor participa şi artiști consacrați din lumea teatrului, precum și personalități publice și celebrități interesate de fenomenele artistice contemporane din domeniile scenografiei și instalațiilor artistice.

Creațiile realizate în timpul programului vor fi documentate și expuse integral sau parțial, însoțite de video, fotografii, schițe și machete, într-o expoziție de scenografie itinerantă . Ea va fi vernisată la Sfântu Gheorghe, în cadrul festivalului DbutanT (16-21 octombrie), și în București, ca un eveniment independent, găzduit de Goethe Institut.

Cei 7 MENTORI ai artiştilor din

“International Program in Scenography”

Pentru a fi încurajaţi să-și depășească limitele de expresie artistică, artiștilor emergenţi selectați în programul din Castrul Roman din Ovidiu li se adaugă șapte mentori reputaţi la nivel internațional:

JEAN-GUY LECAT (FR)

Scenograf, arhitect şi artist plastic francez, Jean-Guy Lecat a creat scenografia pentru numeroase spectacole de teatru și operă. Între 1976 și 2000 a colaborat cu Peter Brook ca scenograf și director tehnic pentru multe dintre spectacolele sale, transformând și creând spații scenice în peste 200 de teatre din întreaga lume.

NIC ULARU (SUA | RO)

Autor, regizor, scenograf, profesor, Nic Ularu a creat scenografii în SUA și Europa și a predat scenografie decor și costume în România, Germania, Suedia, Marea Britanie, Italia, Danemarca, Australia, Noua Zeelandă și Hong Kong. În 2003 a primit premiul OBIE pentru realizări remarcabile în teatrul Off-Broadway.

MARINA RAYTCHINOVA (BG)

Este scenograf, profesor de scenografie, design de decor și costume la Academia Națională de Artă din Sofia. A realizat scenografia pentru peste 150 de spectacole în Bulgaria, SUA, Rusia și Macedonia. Lucrările sale de design au fost expuse constant la Prague Quadrennial of Scenography.

BACCHUS LEE (HK)

Directorul Departamentului de Design de la Hong Kong

Academy for Performing Arts

şi-a început cariera ca designer de decoruri pentru televiziunea Asia

Television Ltd. și apoi, în 1994, s-a alăturat Teatrului Anglo-Chinez ca designer rezident. Continuă colaborarea cu multe alte companii artistice din Asia.

VIORICA PETROVICI (RO)

Specializată în scenografia de operă și cea de film, are o impresionantă activitate în artele spectacolului. Pentru activitatea sa a fost recompensată cu multiple distincții, printre care Premiul UAP pentru Scenografie. Placheta de argint Novisad este cea mai importantă distincție obținută de România în domeniu.

PAWEŁ DOBRZYCKI (PL)

Este scenograf de teatru, arhitect, pictor și profesor la Academia de Arte Frumoase din Varșovia. A realizat peste 280 de scenografii în teatre de dramă și operă, în țară, dar și în străinătate. Este specializat pe designul de lumină şi colaborează cu regizori de renume internaţional.

BILLY CHAN (HK)

A lucrat aproape 30 de ani ca designer de lumină pentru teatru şi, în prezent, este Conferențiar Senior (Lighting and Media Production) la School of Theatre and Entertainment Arts, HKAPA. A fost distins cu numeroase premii pentru lighting design. A colaborat cu multe companii de teatru locale și internaționale.

International Program in Scenography este organizat de OISTAT România (Organizația Internațională a Scenografilor, Tehnicienilor și Arhitecților de Teatru), Teatrul de Stat din Constanța, Asociația pentru Teatru și Carte, Primăria Ovidiu.

DAN PERJOVSCHI:

DAN PERJOVSCHI este unul dintre cei mai cunoscuți artiști români contemporani, cu lucrări expuse în ultimii 30 de ani în zeci de muzee de prestigiu din lumea întreagă, de la Tate Modern, Centre Pompidou sau MoMA, până în celălalt capăt al lumii, în cadrul bienalelor de la Sydney sau Jakarta. Cu un umor rafinat și contagios, Dan Perjovschi este unul dintre cei mai originali artiști pe care România i-a avut vreodată. În țară, poate cea mai cunoscută și îndelungată operă a sa e zidul de lângă Teatrul Național din Sibiu, unde ne pune, prin desenele lui, față în față cu o oglindă pe care, dacă o înțelegem, putem percepe întreaga realitate socio-politică ce ne înconjoară. Alege teme complicate, chiar dure, pe care le analizează critic și le trece apoi prin filtrul umorului. Sintetizează totul în câteva linii simple, prin care reușește să transmită un mesaj complex. Lucrează la acest proiect de 11 ani și mărturisește că simte nevoia de a-l duce spre un punct final, cel puțin față de cum arată el azi. La a 30-a ediție a FITS am stat de vorbă despre zidul celebru pe care l-a început în 2010 la Sibiu chiar în cadrul acestui eveniment, despre ce mai înseamnă el azi și despre omul și artistul care stă în spatele lui..

Sunt foarte curios să-mi spuneți... cum arată frigiderul dumneavoastră de acasă?

[Râde copios] E gol. Și pe interior, și pe exterior. Evident, te referi la expoziția mea cu magneți de la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu.

Mă gândeam că poate frigiderul este deja plin cu magneți și v-ați extins...

În ultima vreme, asta fac, îmi recitesc anumite proiecte sau le continui sau le încep și, pe urmă, din cauza contextului, ele se duc într-o altă direcție. Am făcut o expoziție, cu niște ani în urmă, întrun spațiu alternativ din București și care, de fapt, era un coridor între două garaje de metal... care devenise foarte popular printre artiști. Toți voiau să expună în coridorul ăla. Lumea se așteaptă de la mine să desenez, dar eu, când am văzut situația, n-am vrut să fac desene, ci am cerut tuturor instituțiilor - cu care eu colaborasem la momentul ăla timp de 25-30 ani - magneți. Și-am umplut spațiul de magneți. După care i-am adus aici. Am încercat inițial să-i pun pe zid, știi că partea pe care desenez e jumătate beton - jumătate metal. Dar nu se văd. Trebuie să ai o proximitate, care

„Am rămas călare pe un tigru de pe care nu mai știu cum să mă dau jos”

e și problema acestui proiect. Așa că am creat acest acoperiș de metal pe coridorul din fața exterioară a teatrului. Pe peron, cum îi spun oamenii de acolo. Am lipit o parte și după aceea am rugat ca, la fiecare ediție de festival, să roage trupele să vină cu câte un magnet. Unii aduc, unii uită. Au început și sibienii să doneze. Ideea e să umplem toată acea porțiune. Dar aici vine catch-ul și completarea la întrebarea ta metaforică.

Chiar am observat că mai tot dispar dintre magneţi...

Exact ăsta e catch-ul. Eu am idei utopice de artist care visează la o lume ideală. De fapt, fiecare își vede de treaba lui. Unii sar și le fură. Și când nu ajung să le ia, aruncă cu diferite lucruri să cadă de acolo. Dacă sunt copii nu mă supăr, căci eu, când eram mic, furam și eu abțibilduri de pe mașinile germane [râde]. Dar vorbim despre oameni în toată firea, iar portarilor le e frică să iasă când e o gașcă mai mare. M-am enervat o dată și-am rugat niște amici să mergem să-i lipim. Doar că tot încearcă și nu reușesc să dea jos decât figurina, magnetul ăla rămâne lipit. Între timp m-am mai calmat, pentru că și asta e ceva poetic, să vezi urmele alea. În ultima vreme mi-au spus portarii că s-au mai potolit.

De unde credeți că vine pornirea asta spre vandalism?

E o discuție largă. Trebuie să separăm. În primul rând, pentru ăștia care sparg, fură sau distrug, eu am și scris la un moment dat: „Băi, lasă să vadă și fii-tu!”. Dacă creezi condiția, lumea ia. Sau, mai e ceva, probabil că un proiect în spațiu public trebuie gândit pentru a fi public, nu trebuie gândit de parcă l-am amplasa într-un spațiu septic, în care vin doar îngeri și oameni super-civilizați. La un moment dat, www.zilesinopti.ro

nici nu mă mai puteam uita la magneții ăia, pentru că mă durea burta de nervi. Acum m-am mai împăcat. [...] Apoi, pe mine mă enervează tag-urile. Să-ți pui numele undeva aiurea. Ești ca orice brand și atât. Care-i treaba? Ce îmi aduci tu mie nou? Cămi ocupi un spațiu aiurea, pentru că vrei să-ți apară numele aiurea undeva? Pe mine asta mă enervează în spațiul public. Și mai ales într-un oraș ca ăsta, unde s-a murit pe străzile astea ca să fim noi liberi... să dăm cu spray-urile. N-am nimic împotriva artei, dar fă-o ca lumea! Fă ceva care spune o poveste și are un mesaj în spate. Chiar și cu tag-urile mai sofisticate sunt okay. Alea care au o noimă și o estetică. Pentru că unde sunt bine făcute, ele chiar semnalizează niște zone părăsite, spații pe care administrația se face că le-a uitat. Aia mi se pare interesant. [...]

Referitor la tag și semnătură, sunteți genul de artist căruia îi place să rămână în umbră?

Asta e discutabil. Știe cineva cine a făcut Lazărul din Piața Mare? Sau cine a construit Muzeul Brukenthal? Mă îndoiesc. Te uiți la produs. Eu am destulă notorietate în sfera mea artistică. Zidul, de exemplu, l-am început crezând că voi face o intervenție o dată, de două ori, în cadrul festivalului [FITS], nicidecum că va dura atât de mult. Și acum m-am trezit că am rămas călare pe un tigru de pe care nu mai știu cum să mă dau jos.[...]

Citiţi interviul complet cu DAN PERJOVSCHI pe www.zilesinopti.ro

JANE BIRKIN,

La Petite Anglais

Crescută într-un mediu dominat de teatru, film și creație, ambii săi părinți fiind figuri influente în lumea artistică britanică, Jane a fost încurajată de mică să își exploreze talentele, descoperindu-și iubirea pentru muzică în adolescență. Inspirată de mama sa, care era actriță, și de pasiunea și angajamentul ei față de lumea spectacolului, anii ’60 au marcat perioada în care a început să apară în filme și producții de teatru, unul dintre primele sale roluri fiind în filmul Blow-Up (1966), regizat de Michelangelo Antonioni, unde, aducând la viață un personaj aparent minor (The Blonde), a reușit să captiveze atenția publicului. El a fost urmat de Wonderwall (1968), realizat de Joe Massot, care redă perfect, cu un soundtrack semnat de George Harrison și Eric Clapton, spiritul și estetica epocii.

Descrisă de Washington Post ca o personalitate care avea întotdeauna puterea și carisma de a face lucrurile simple să pară luxoase, după o carieră de aproximativ șase decenii, Jane Birkin a plecat dintre noi la vârsta de 76 de ani, lăsând în urma sa o amprentă puternică asupra universului Pop culture prin intermediul cinematografiei, muzicii și modei, devenind, pentru milioane de oameni, inclusiv alți artiști, o muză a libertății.

La sfârșitul anilor ’60, într-o perioadă în care Marea Britanie era reprezentată de nume precum The Beatles, Twiggy, The Rolling Stones sau Mary Quant, Birkin a decis să se mute în Franța, unde, în timpul filmărilor pentru pelicula Solgan (1969), pe platou s-a produs una dintre cele mai semnificative întâlniri din cariera ei, cu muzicianul și compozitorul Serge Gainsbourg. Anul 1969 i-a schimbat viața pentru totdeauna prin apariția piesei Je t’aime moi non plus, compusă de Gainsbourg, inițial, pentru Brigitte Bardot (care a propus, mai târziu, interpretarea sa în filmul Don Juan, Birkin refuzând). Lansarea, considerată atunci controversată, a fost însoțită de reacții mixte din partea publicului și a criticilor, fiind chiar interzisă de Vatican și de anumite posturi de radio din lume (printre care se numără BBC și RAI) pentru conținutul său „explicit”.

În același an, actrița a jucat alături de Alain Delon și Romy Schneider, în La Piscine, personajul Penelope reprezentând debutul celebrului său French Girl Style, imposibil de separat de ochii de păpușă conturați cu eyeliner, de breton și de accentul fermecător (pentru care a căpătat porecla „la petite anglais”), devenite, prin simplitatea și rafinamentul lor, o reală referință de lifestyle pentru fani.

anilor său de cu eyeliner, de breton și de accentul (pentru porecla prin simplitatea și rafinamentul lor, o reală referință de

În anii ’70, Birkin a jucat în producții precum La Moutarde Me Monte au Nez!, Lucky Pierre și La Course à l’Échalote, în timp ce colaborarea cu Gainsbourg a continuat, filmul Je t’aime moi non plus apărând în ’76. Până la începutul anilor ’80, artista a alternat între cariera sa muzicală, care a inclus albume precum Lolita Go Home (’75) sau Ex fan des sixties (’78) și apariții în pelicule ca Death on the Nile (1978), unde colegii săi de distribuție au fost Bette Davis, David Niven, Mia Farrow și Angela Lansbury.

Anul 1983 a marcat ultimul album major realizat de duo-ul muzical, Baby Alone in Babylone, fiind momentul în care Birkin și-a schimbat din nou stilul, trecând de la ținutele specifice anilor ’60 (pantalonii cu talie înaltă, rochiile mini, gențile tip sac) la jeanși, pulovere din cașmir, sacouri bărbătești, tricouri cu guler rotund și decolteuri largi.

Tot în anii ’80, conform legendei, în timpul unui zbor Paris-Londra, Jane, care avea cu ea unul dintre faimoasele coșuri din răchită (cumpărat de la un târg de stradă din Londra), a fost așezată lângă Jean-Louis Dumas (atunci directorul executiv Hermès). Când a pus coșul în compartimentul de deasupra scaunului, lucrurile i-au căzut pe podea, făcând-o să îi povestească însoțitorului despre dificultățile pe care le avea în a găsi o geantă de mână suficient de spațioasă și funcțională pentru a-și purta obiectele personale. Impresionat de personalitatea ei, Dumas și echipa de design au lucrat pentru a construi o geantă care să îmbine funcționalitatea cu estetica de lux. Așa a luat naștere, în 1984, unul dintre cele mai iconice accesorii din istorie, The Birkin, pe care muza nu o purta ca pe o piesă exclusivistă, ci practică,

având de-a lungul timpului în colecția sa doar patru creații, pe care le decora în stilul caracteristic pentru a le face unice.

În anii ’90, artista a început să poarte cămăși bărbătești semnate de casa Agnès B, pantaloni largi, însoțiți de o curea roșie, subțire, din piele, și sneakerși fără șireturi, construind astfel unele dintre cele mai iconice lookuri ale sale. După anii 2000, a rămas activă în industria artistică, compunând piese, jucând în filme și colaborând cu diferite branduri și case de modă, demonstrând astfel cum cele mai durabile moșteniri au la bază o singură persoană înzestrată cu un curaj incredibil, care nu poate să exprime decât cine este cu adevărat.

Într-un interviu acordat revistei Vogue, vorbind despre moarte, Jane Birkin spunea: „Toți ne temem un pic când simțim că se apropie. Am fost aproape de ea de două ori și, surprinzător, nu am simțit panică. Mi-a fost mai mult teamă că nu voi avea timp să spun ce voiam să spun, să las lucrurile în ordine...”

www.zilesinopti.ro

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește?

Privind în retrospectivă, consider că stilul meu artistic nu a atins încă acel nivel care să mă definească în totalitate. Acesta este într-o continuă schimbare, mereu în evoluție și tot ceea ce am dezvoltat până acum a fost rezultatul explorării libere. Cu toate acestea, o constantă în creațiile mele a fost dorința de a da viață unor personaje care să mă reprezinte prin acțiunile și trăsăturile lor. Am urmărit mereu să mă agăț de orice oportunitate care mi s-a ivit în cale de-a lungul timpului, dar chiar și așa, simt că mai am un drum lung de parcurs până când munca mea va ajunge la un public mai larg.

DELIA CÎRSTEA

Delia Cîrstea are 22 de ani, este din județul Olt, dar de patru ani locuiește în București. În prezent, este în anul II al programului de masterat la Universitatea Națională de Arte din București, secția Artă Murală. A început să deseneze încă de când era mică, dar în ultimii ani, în timpul facultății, a descoperit pasiunea pentru ilustrație și a început să trateze lucrurile cu mai multă seriozitate.

Cum decurge procesul tău creativ?

Până acum ceva timp, procesul meu creativ era unul bine definit: începeam cu o temă, schițam idei pentru viitoarea lucrare,

abia apoi începeam procesul propriu-zis. Cu toate acestea, în ultimele luni, am decis să schimb complet perspectiva. Am renunțat să mai pun atât de multă presiune pe mine în ceea

„Dacă lucrarea mea a reușit să atragă atenția, înseamnă că și-a îndeplinit scopul”

ce privește rezultatul final al unei ilustrații și m-am focusat pe simplul act de a crea. Încerc să abordez totul într-un mod cât mai liber, chiar dacă acest lucru mă înspăimânta anterior. Acum iau creionul în mână

și trasez linii spontane, fără a gândi prea mult, iar ideile vin instantaneu. Un aspect esențial acum este că schițez orice îmi vine în minte, oricând simt nevoia, ceea ce mă ajută să mențin creativitatea fluidă și neîngrădită.

Cum ți-a schimbat street artul felul în care percepi arta și lumea, în general?

Deși sunt relativ nouă în lumea street art-ului, am remarcat încă de la început cu claritate că există o diferență semnificativă între o ilustrație realizată pe hârtie și una pe un perete de cinci etaje. Tocmai acest contrast colosal m-a atras, provocându-mă să transform ilustrația într-un element al spațiului public și să îi schimb astfel dimensiunea și scopul. Mai mult, este interesant să observ modul în care publicul se diferențiază în cele două contexte.

Participanții din spațiul public sunt implicați direct și mult mai activ în întregul proces de creație, ceea ce adaugă o dimensiune interactivă și captivantă experienței artistice.

Cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

Fără îndoială, social media joacă un rol esențial în lumea artistică. Este ca o fereastră prin care mențin publicul

la curent cu noutățile din evoluția mea creativă, un fel de jurnal al călătoriei mele în acest domeniu. Avantajul său major este că ilustrațiile mele ajung la un număr semnificativ mai mare de oameni, deschizând adesea uși către noi oportunități. Cu toate acestea, consider că este dificil pentru public să-și formeze o opinie reală, care să meargă dincolo de suprafață, dat fiind că interacțiunile sunt deseori limitate la postări și imagini.

Povestește-mi un pic care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România?

Lucrarea mea preferată este cea realizată recent în Ploiești, în cadrul festivalului Artown, în colaborare cu artistul Roper. Aceasta se întinde pe o suprafață de aproximativ 250 mp și cred că este specială tocmai prin combinația de stiluri cu totul diferite.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Tot această lucrare a fost, fără îndoială, cea care m-a provocat

cel mai mult. Dimensiunea considerabilă a peretelui și textura sa neobișnuită au fost doi dintre factorii cu care a trebuit să mă adaptez rapid. Este amplasată pe un perete metalic cu striații, al unei parcări supraetajate, de pe Strada Cuza Vodă din Ploiești. În timpul zilelor în care am colaborat cu Roper, am depășit temerile legate de înălțime și am învățat detalii tehnice noi, care cu siguranță îmi vor fi de ajutor în viitor. În esență, fiecare intervenție în spațiul public aduce cu sine provocări distincte și te obligă să găsești soluții practice la probleme pe care poate nici nu le-ai anticipat inițial. [...]

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?

Mă bucură faptul că oamenii se opresc și privesc pentru o clipă, indiferent dacă reacția lor este de încântare sau nu. În lumea artistică, opinia este subiectivă, iar dacă lucrarea mea a reușit să atragă atenția într-un fel sau altul, înseamnă că și-a îndeplinit scopul, indiferent de natura reacției.

Ce urmează pentru

Delia Cîrstea?

Aș dori ca în viitor să diversific cât mai mult subiectele alese, cât și tehnicile de lucru, iar pe lângă cele menționate m-ar încânta foarte mult să adaug la experiența personală și proiecte ce depășesc granițele României.

„Celebrating Trouble. Choreographic Convention”

prezintă un program dedicat artelor performative și multidisciplinare. În perioada 4 – 8 octombrie se vor desfășura spectacole de dans și performance, expoziţii

și discuţii de tip panel cu speakeri și performeri care activează pe scena culturală internaţională.

EXPOZIȚIE CO-CREATING OUR ENVIRONMENT

Vernisaj 4 octombrie | 19:00 | Bastion 2 (Timișoara, Str. Hector, nr. 1)

Artiști: Marilena Preda Sânc, Liliana Mercioiu Popa, Mălina Ionescu, Marius Jurcă, Natalia Silaghi, Andreea Medar, Maria Calotă, Mihai Toth

Curatoare: Andreea Căpitănescu & Maria Oroșan Telea

CONFERINȚE

FORMAREA DE OPINII (PUBLICE)

5 octombrie | 16:00-19:00 | FABER (Timișoara, Spl.Peneș Curcanul,nr. 4-5)

Speakeri: Radu Apostol (regizor de teatru și film, light designer, fondator Asociaţia Culturală Replika, România), Viorel Cojanu (actor, fondator & președinte al Asociaţiei Culturale Replika, România) Rok Vevar (istoric de dans & curator, Slovenia), Caspar Weimann (performer, profesor & mentor, Germania)

Teatrul ca spațiu public

6 octombrie | 16:00 - 19:00 |

FABER (Timișoara, Spl. Peneș Curcanul, nr. 4-5)

Speakeri: Florian Malzacher (dramaturg, curator, Germania), Edit Kaldor (regizor, dramaturg, Olanda), Arkadi Zaides (coregraf, performer, Israel)

Arta ca mijloc de supraviețuire

7 octombrie | 13:00-16:00 | Centrul de Proiecte

(Timișoara, Str. Vasile Alecsandri nr. 1)

Speakeri: Mihaela Michailov (dramaturg, critic de artă performativă, România), Vladimir Us (artist, curator, Moldova), Enkidu Khaled (regizor, performer, Belgia)

CONFERINȚE

Investigaţie documentară și coregrafică bazată pe comemorarea refugiaţilor anonimi în încercarea lor de a ajunge în Europa.

A SONG FOR EVERYONE | Myriam Van Imschoot & Company & local artists collective

Isho (Timișoara, Bd. Take Ionescu 50-52)

Care este relaţia noastră cu respiraţia, vântul și sunetele materiei? Un performance bazat pe explorarea relaţiilor dintre oameni și sunetele din mediul înconjurător.

WORKING METHOD | Enkidu Khaled & local artists collective 7 octombrie | 17:00-19:00 | Centrul de Proiecte (Timișoara, Str. Vasile Alecsandri nr. 1)

"Teatrul - un instrument de supravieţuire, nu un privilegiu."O producţie rezultată în urma unor ateliere de creaţie cu artiști locali,care abordează teme curente prin prisma identităţii personale și culturale.

INTERVENTION IS ENOUGH EVIDENCE | Alex Mirutziu & TAH29

7.10 | 21:30 - 22:30 | 8.10 | 18:30 - 19:30 (Timișoara, Bd. Take Ionescu 50-52)

Performance-ul explorează vulnerabilitatea capacităţii de a ne conecta cu noi înșine.Cum interacţionăm cu noi înșine,dar cu alţii? Cum împărtășim propriile experienţe? Cum ne inspirăm unii pe alţii?

ŞTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI PROGRAM FILME / VIDEODOME/ PREMIERE CINEMA/ POINT OF VIEW/STREAMING/ TV/ CINE COMBO TEXT DE TEODORA BRATU

Cum să ne pregătim pentru începutul şcolii... la cinema

Deja nu mai e nevoie de temperaturi scăzute ca să știi că vara și-a terminat treaba pe anul acesta. Cu agitația de la raionul de caiete, pixuri și creioane îți dai seama ușor că ne aflăm la începutul primei luni de toamnă, dar și în prag de nou an școlar. Emoțiile cresc, poate mai mult pentru părinți, decât pentru cei mici, așa că în luna septembrie, înainte de a trece pe la școală, facem o pauză în sala de cinema, unde distracția de pe timpul verii continuă cu cinci filme de animație. Invitați sunt și adulții, bineînțeles!

Dacă încă nu știi cine sunt Bobiță și Buburuză, mai mult ca sigur cei mici sunt pregătiți să-ți facă o introducere în lumea lor. De mai bine de zece ani captivează inimile copiilor și îi poartă în aventuri fantastice. Pe 1 septembrie, în Bobiță și Buburuză

5 - Povestea lunilor urmărim schimbarea anotimpurilor în douăsprezece povești scurte. Oare ce au de spus despre luna septembrie?

Jungla se află încă o dată în pericol și avem nevoie de un grup de supereroi. De pe 8 septembrie, patrula junglei are mai puțin de o lună la dispoziție să străbată lumea în căutarea unui antidot care să salveze jungla de un super-răufăcător misterios, în Patrula junglei: Turul lumii.

Și dacă jungla nu-i pe gustul tău, ce zici de spațiu? Tot pe 8 septembrie, un câine loial și o pisică justițiară pornesc într-o călătorie în era spațială pentru a-și găsi drumul spre casă, în Câinele stelar și turbomotanul.

Mai departe, de pe 29 septembrie, vizionăm The Argonuts. Un fel de-a șoarecele și pisica, doar că, de data aceasta, cele două personaje fac echipă în confruntarea cu cele mai periculoase creaturi ale mitologiei în încercarea de a-și salva orașul de mânia lui Poseidon.

Lista se încheie cu cea mai cunoscută echipă de câini-eroi

și cea mai recentă aventură a lor: Patrula cățelușilor: Filmul cel mare, tot de pe 29 septembrie. Când un meteorit magic se prăbușește în Adventure City, Skye consideră acest moment o oportunitate pentru a demonstra coechipierilor săi că poate fi un atu pentru grup și astfel să obțină aprecierea lor. Dar ce rămâne de făcut când meteoritul le oferă cățelușilor super-puteri, iar un vechi inamic evadează din închisoare și merge pe urmele lor?

Equalizer 3: Capitolul final

Gen: THRILLER

PREMIERA: 1 SEPTEMBRIE

Premierele lunii septembrie

Nuntă a la grec 3

Gen: COMEDIE

PREMIERA: 8 SEPTEMBRIE

Câinele stelar turbomotanulşi

Gen: ANIMAȚIE

PREMIERA: 8 SEPTEMBRIE

După tot ce s-a întâmplat

Gen: DRAMĂ

PREMIERA: 15 SEPTEMBRIE

Din alte vieți

Gen: DRAMĂ

PREMIERA: 22 SEPTEMBRIE

Bântuind prin

Veneția

Gen: CRIMĂ

PREMIERA: 15 SEPTEMBRIE

Vorbeşte cu mine

Gen: HORROR

PREMIERA: 22 SEPTEMBRIE

Creatorul

Gen: SF

PREMIERA: 29 SEPTEMBRIE

Patrula cățeluşilor:

Filmul cel mare

Gen: ANIMAȚIE

PREMIERA: 29 SEPTEMBRIE

THE EQUALIZER 3 a ajuns la... Ultimul capitol

The Equalizer, trilogia de acţiune regizată de Antoine Fuqua, inspirată din serialul TV optzecist cu acelaşi titlu, lansată în 2014 şi care continuase cu sequel-ul din 2018, se va închide anul acesta, pe 1 septembrie, când Equalizer 3: Ultimul capitol va fi lansat în cinematografe, iar spectatorii îl vor vedea pe Robert McCall, fostul US Marine și agent secret devenit vigilante, refugiat în Europa în căutare de linişte, dar implicat fără voie într-un conflict cu noua generaţie din Mafia italiană, în tentativa de a-şi proteja noii prieteni făcuţi în Peninsulă.

“Devine parte a vieții oamenilor din acel mic sat în care s-a stabilit și nu se poate abține să nu se implice. Inițial, este rănit și are nevoie de ajutor, dar Robert nu e genul de om care să aibă nevoie sau să ceară sprijin, fiindcă e un solitar. Nu mai e cazul acum, pentru că nu poate continua singur și se vede forțat să se bazeze pe oameni și, în ultimă instanță, să învețe să se bucure de prezența altor oameni”, a explicat Denzel Washington, interpretul iconicului personaj.

Câștigător a două premii Oscar (pentru Glory și Training Day) și cu încă opt nominalizări în portofoliu - dintre care cea mai recentă a fost chiar anul trecut, pentru The Tragedy of Macbeth -, deopotrivă iubit de critica de specialitate și de publicul larg, Denzel Washington este unul dintre cei mai valoroși actori din cinematografia americană contemporană. În pofida statutului de superstar, la încheierea ultimei

zile de filmare la The Equalizer 3, de pe Coasta Amalfi, Washington a ieșit din cadru fără a face o vâlvă deosebită în jurul ultimei sale apariții în rolul antieroului pe care l-a interpretat pentru întâia oară cu aproape un deceniu în urmă.

Cu ce crede vedeta că va rămâne publicul după vizionarea Equalizer 3? “Sper să simtă căldura pe care o conține, să empatizeze cu acei 800 de oameni din orășelul Atrani, care ajung să lupte împreună împotriva celor răi, depășindu-și teama de bullying. Eu m-am simțit foarte bine ca parte a acestei povești și sper că spectatorii se vor bucura de ea la fel de mult ca și de primele două filme. Are multă acțiune spectaculoasă și interpretări strălucitoare din partea unei distribuții talentate”.

A sosit deci timpul ca popularul justiţiar Robert McCall să îşi facă definitiv ieşirea din scenă, iar modul antrenant, deopotrivă mişcător şi brutal, în care se întâmplă asta, mai ales că e secondat de talentata actriţă Dakota Fanning, la aproape 20 de ani după colaborarea lor la Man on Fire, promite să aibă un caracter memorabil. Toamna începe deci în cinematografe cu un... ‘ultim capitol’.

„Zăpadă

din 1 septembrie, pe marile ecrane

În universul basmului urban, acolo unde realitatea și magia se împletesc, Zăpadă de august ne poartă prin labirinturile subterane ale metroului din Viena pentru a fi martori la o poveste de dragoste încântătoare, dar și plină de încercări. Verena Altenberger dă viață personajului Caro, o femeie complexă și enigmatică, cu multe substraturi mascate de o exuberanță copleșitoare. Tânărul Alexander este interpretat de Thomas Prenn, care a găsit combinația subtilă între tăcere și emoțiile reprimate.

Povestea lor de dragoste neconvențională, plină de pasiune, presărată cu momente de umor, se dezvoltă treptat, în timp ce Alexander luptă să-și mențină jurământul făcut și să

nu cadă în capcana iubirii. Cu fiecare moment petrecut alături de Caro, el începe să își schimbe percepția asupra dragostei și să accepte riscurile implicate. Deși dificil, parcursul lor devine o transformare profundă pentru amândoi și chiar și pentru spectatorii care plonjează în această vâltoare de trăiri. Pe măsură ce vara se transformă în iarnă, metroul devine un tărâm al adevărurilor nespuse despre dragoste.

Abordarea regizorală a lui Chris Raiber vă va aduce aminte de filmele lui Wes Anderson sau Jean-Pierre Jeunet, în care este evocată o lume de poveste, susținută de vocea naratorului, care ne ghidează în

această călatorie ce pare să aparțină unei dimensiuni proprii. Cadrele în nuanțe pastelate și o coloană sonoră aproape omniprezentă vin în contrapunct cu evenimentele pline de dramatism… și funcționează, chiar dacă anumite alegeri pot avea uneori o retorică excesivă. Cineastul își lasă amprenta într-un mod autentic prin transformarea peisajului urban într-un decor magic, utilizând ingenios simbolurile în detaliile vizuale.

Mesajul filmului este clar: dragostea nu este doar despre a câștiga, ci și despre a accepta vulnerabilitatea pentru a trăi plenar.

de august”,

Arsenie. Viața de apoi, lungmetrajul documentar despre Arsenie Boca, influentul ieromonah al cărui cult a dobândit în ultimele decenii o amploare uimitoare, similară cu cea generată de supervedetele Pop, reprezintă, fără îndoială, unul dintre cele mai incitante filme programate a rula pe marile noastre ecrane în această toamnă (premiera: 1 septembrie). Realizat de Alexandru Solomon, reputatul regizor şi director de imagine, autor de documentare neconvenţionale prin abordare sau tematică (Ouăle lui Tarzan, Marele jaf comunist, Kapitalism - reţeta noastră secretă, Război pe calea undelor/ Cold Waves), acest road movie documentar merge pe urmele lui Arsenie Boca într-un pelerinaj

pus în scenă, în decursul căruia pelerinii și cineastul refac presupusele miracole atribuite părintelui, le dezbat și se confesează. Prin ochii credincioșilor, observați de regizor, Arsenie. Viața de apoi caută să surprindă o reflexie a societății româneşti în imaginea acestui om devenită marcă înregistrată, iar rezultatul pe care îl vom vedea în sala de cinema va polariza cu certitudine publicul, dând naştere dezbaterilor aprinse şi, probabil, chiar controverselor. În condițiile astea, am considerat util să îl provocăm pe ALEXANDRU SOLOMON la un dialog preliminar, pentru a ne face o idee despre modul în care a abordat şi tratat un asemenea subiect ieşit din comun.

[ Interviu cu regizorul ALEXANDRU SOLOMON ]

“Arsenie. Viața de apoi”

Titlul filmului, Arsenie. Viața de apoi pare eliptic, mai ales prin acel punct de separare. În fapt, ce este... sau ce nu este acest documentar?

Așa cum zice și titlul, nu e un film despre Arsenie Boca omul, adică nu este o biografie a omului. Încearcă să fie un fel de portret al cultului și al atracției pe care acesta o exercită în viața lui de apoi, care viață de apoi a început în anii ‘90 și a ajuns la faimă deplină prin anii 2010, nu? Şi continuă și azi, într-o formă, să zicem, mai domoală... dar continuă. Probabil că este cel mai popular personaj religios de după 1989, iar pe mine m-a interesat în ce fel figura asta a lui Arsenie Boca înseamnă ceva pentru societatea românească de azi. Ce spune acest - să-i zicem - cult? În ce anume se regăsesc oamenii, de ce au ei nevoie? Despre asta e vorba în film, ăsta-i punctul din titlu dintre nume și viața de apoi.

Din câte ai ajuns să afli, din documente și din mărturii, din perspectiva ta, cine a fost Arsenie Boca?

Cred că, în peisajul religios de la noi, e un personaj atipic, ceea ce a făcut să fie și atât de popular, până la urmă, pentru că el a fost la concurență

în anii ‘90 cu tot felul de alte figuri religioase, care erau în viață pe vremea aia, Cleopa, Arsenie Papacioc și alții. În raport cu ei, Arsenie Boca a câștigat cumva bătălia popularității. Or, tocmai faptul că e atipic, cred eu, l-a făcut atât de popular, dar și pentru că, întrun fel, era înaintea timpului său, adică a înțeles niște mecanisme de construcție a popularității care astăzi, mă rog, sunt pe toate drumurile și pe toate mediile sociale, dar el le-a înțeles încă din anii ‘40. Mă refer la grija lui pentru imaginea proprie, la această construcție pe care și-a făcut-o de personaj aproape de vindecător, de healer, om care se implică în viața personală a oamenilor și le dă soluții naturiste, bio, eco, înainte de vreme, la un fel de combinație de tehnici de viață sănătoasă cu religia ortodoxă cu influențe orientale, pe care, sigur, Biserica le acceptă greu, dar populația mult mai ușor, pentru că sunt mai adaptate la fricile și problemele oamenilor de azi. Acum, nici nu

www.zilesinopti.ro

trebuie să îl idealizăm pe Arsenie Boca, să îl facem un fel de, așa, guru înainte mergător, dar a fost un proto-influencer... asta se spune şi în film.

În ce circumstanțe a început să se contureze el ca subiect de film în mintea ta? Mai ales că, la un moment dat, chiar ai spus: „cultul pentru Arsenie Boca e ca o țară străină pentru mine”. E interesant ce te-a fascinat la el, încât să-i dedici profesional câţiva ani din viaţă?

Mi se pare că tema influenței Bisericii Ortodoxe în viața socială și politică românească e una super importantă, căci s-a dovedit că această influență a crescut foarte mult în ultimul deceniu, mai ales de la referendum încoace. Căutam o modalitate să vorbesc despre asta și mi s-a părut că pelerinajele la Arsenie Boca și cultul în jurul acestei figuri sunt o poveste particulară, dar în care se poate oglindi toată lumea asta religioasă, cu ramificațiile ei politice, sociale etc. Deci mi s-a părut că e o poveste care e fascinantă prin figura lui și prin uriașa sa popularitate, dar, în același timp, şi pentru că prinde în ea reflexele acestei schimbări mari. Eu cred că se va vedea și în următorii ani, la alegeri și așa mai departe, influența Bisericii

Ortodoxe în viața publică, dar asta vine pe un fond popular de neîncredere în democrație, de neîncredere în știință, de întoarcere la iraționalitate, la nevoia de magie, la toate lucrurile astea, iar cultul lui Arsenie Boca vorbește despre asta. [...]

Mai rămâne ceva... după tot ce s-a întâmplat?

După ce, de-a lungul anilor, povestea captivantă dintre Tessa și Hardin a reușit să cucerească inimile tinerilor de pe tot Globul, al cincilea film din franciza After (După tot ce s-a întâmplat)are premiera pe 15 septembrie și se preconizează a fi cel mai așteptat episod, marcând ultimul capitol al poveștii dintre cei doi. Seria romantică After reprezintă materializarea romanelor omonime ale autoarei Anna Todd, iar primul film, lansat în 2019, a înregistrat încasări remarcabile la box-office; următoarele trei filme, After We Collided, After We Fell

și After Every Happy, au ajuns pe marile ecrane în fiecare următor an, reușind să creeze isterie în cinematografe și pe toate platformele de streaming.

Sinopsis: După cum bine știm o parte dintre noi, scenariul este creionat în jurul poveștii tumultoase de dragoste dintre Hardin Scott, un tânăr rebel și misterios, și Tessa Young, întruchiparea adolescentei ideale - inteligentă, devotată și bine ancorată în realitate. Însă, lucrurile încep să capete o cu totul altă întorsătură când Tessa, ajunsă în primul semestru de facultate, îl întâlnește pe Hardin, iar lumea sa în aparență ideală începe să fie pusă sub semnul întrebării.

Primele patru filme surprindeau parcursul romantic al celor doi adolescenți, aducând în fața privitorilor numeroase provocări dificile pe care Tessa și Hardin reușesc să le depășească... totuși, finalul filmului anterior a lăsat milioane de fani contrariați - va marca despărțirea emoționantă dintre protagoniști încheierea poveștii lor de dragoste sau va servi unui nou început? Va reuși dragostea celor doi să supraviețuiască? Vor putea să rămână împreună, date fiind circumstanțele complicate în care viața i-a adus?

depășească... totuși, finalul

răspunsurile la aceste întrebări se află chiar în cartea redactată în

să se stabilească în Londra, să

notorietate, Tessa alege să

Pentru fanii înfocați, răspunsurile la aceste întrebări se află chiar în cartea redactată de Anna Todd, tradusă în peste 30 de limbi, disponibilă și în limba română, la Editura Trei. Atât romanul, cât și pelicula urmăresc modul în care vieților celor doi evoluează în urma despărțirii și aflării adevărului dramatic despre familia lui Hardin. În timp ce Hardin alege să se stabilească în Londra, să se concentreze asupra scrisului, devenind chiar un autor de notorietate, Tessa alege să

își înceapă o nouă viață în Seattle, angajându-se la Vance Publishing. Cu toate acestea, există momente în care ambii încă par conectați la trecutul pe care îl au împreună, Hardin afirmând: Continui să încerc să scriu și, de fiecare dată când o fac, totul sfârșește prin a se întoarce la Tessa.

Întrucât lucrurile bune nu durează niciodată prea mult (cu precădere în cinematografie), chiar în momentul în care Tessa se împrietenește cu Robert, un coleg de muncă amabil, și pare că începe să se acomodeze la schimbările din viața sa, descoperă un lucru care reușește din nou să îi dea universul peste cap - tânăra îi poartă copilul lui Hardin și este nevoită să ia o decizie crucială - să păstreze

o decizie crucială - să păstreze sarcina sau nu?

Totodată, trailerul, care a stârnit numeroase reacții în rândul fanilor de pretutindeni, oferă o privire introspectivă asupra problemelor cu care se confruntă Hardin, punând accentul pe posibila interacțiune dintre el și Natalie, fosta sa iubită. Apar, de asemenea, câteva secvențe îngrijorătoare dintre Hardin și Sebastian, care sunt implicați într-un conflict fizic. Un lucru este cert: asemenea filmelor din seria After cu care am fost obișnuiți, After Everything promite suspans, emoții, răsturnări de situație și dramă romantică.

În ceea ce privește distribuția, îi avem în rolurile principale pe Josephine Langford (Tessa) și Hero Fiennes Tiffin (Hardin), care au cucerit inimile milioanelor de tineri din întreaga lume datorită chimiei uimitoare de pe ecrane, alături

Lombard (Trish), Shane Paul McGhie (Landon), Karimah Westbrook (Karen) și Rob Estes (Ken). Totodată, noutățile majore în ceea ce privește distribuția sunt reprezentate de nume sonore precum Mimi Keene (consacrată pentru Sex Education, Close, East Enders) șiBenjamin Mascolo (Time Is Up); printre noii membri ai distribuției se regăsesc și Cora Kirk, Rosa Escoda și Jessica Webber.

uimitoare de pe ecrane, alături de Dylan Sprouse (Trevor), (Kimberly),

Candice King (Kimberly), Louise

După tot ce s-a întâmplat, în regia lui Jenny Gage (Are We Lost, All This Panic), după un scenariu de Susan McMartin (Mr. Church, Toni Braxton: Unbreak my heart), este, fără doar și poate, povestea de dragoste intensă pe care nu vrei să o ratezi în cinematografe în această toamnă.

PREMIERĂ

„A Haunting in Venice”

Agatha Christie cu fantome

Pe 15 septembrie, Kenneth Branagh îl readuce pe marele ecran pe detectivul Hercule Poirot în adaptarea cinematografică a cărții „Hallowe’en Party” („Petrecere de Halloween”), a Agathei Christie, doar că, de această dată, Branagh, care este și regizor, și producător, alături de Michael Green (scenarist) au ales să modifice ceva mai mult povestea din roman și au mutat acțiunea din Marea Britanie în Veneția, plus că au adăugat și un twist supranatural, în care pare că fantomele se joacă cu mințile și viețile celor care se trezesc captivi într-un palazzo venețian.

În această a treia adaptare a lui Branagh a unui roman de Christie, este Ajunul Halloweenului într-o Veneție destul de sinistră, din anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, unde locuiește acum celebrul detectiv Hercule Poirot (Kenneth Branagh), pensionat și trăind într-un exil autoimpus. Experiențele sale în domeniul investigațiilor criminale și faptul că a văzut ce e mai rău în omenire prin intermediul unui alt război l-au făcut să renunțe. Acum, el își petrece timpul făcând tot ce poate pentru a evita să se gândească la crimă. Dar, desigur, crima vine la el. Se întâmplă atunci când Poirot primește vizita unei vechi prietene care are ceva ce trebuie neapărat să-i arate și promite că nu este o crimă. Ea vrea ca el să i se alăture la o ședință de spiritism și să o ajute să demonstreze că nimic de acolo nu este real. Poirot se simte intrigat și acceptă să participe la eveniment într-un palat în ruină, despre

care se spune și că e bântuit, fiind deținut de faimoasa cântăreață de operă Rowena Drake (Kelly Reilly). Când unul dintre invitați este ucis, toți cei prezenți sunt considerați suspecți, împingându-l încă o dată pe detectivul belgian în macabrul joc al umbrelor și secretelor. Întocmai ca toate filmele din această franciză, „A Haunting in Venice” are o distribuție de excepție, plină de actori extraordinari: Kelly Reilly, Kenneth Branagh, Michelle Yeoh, Jamie Dornan, Tina Fey. Aceasta din urmă o interpretează pe Ariadne Oliver, o celebră scriitoare de romane polițiste și o veche prietenă a lui Hercule Poirot, dar și un personaj care se bazează în mare măsură pe Agatha Christie (de altfel, apare în șase cărți ale autoarei). Întreaga poveste, ce va fi spusă pe marele ecran din 15 septembrie, este un mix de thriller și film de groază care-i va face pe spectatori să se îndoiască de ce se ascunde în spatele fiecărei umbre, iar pe Poirot să își pună la îndoială propria sănătate mintală.

Cu un buget modest, producția acestui film a reușit să cucerească box office-ul chiar din primul weekend de lansare. În numai câteva zile, Vorbește cu mine/ Talk to Me a obținut 10 milioane de dolari din încasări, după difuzarea în 2.340 de cinematografe din SUA. Succesul său s-a dovedit a fi atât de impresionant încât a depășit așteptările distribuitorului și a stabilit un al doilea record de încasări pentru compania A24, cunoscută anterior pentru succesul său cu filmul Hereditary. Povestea fraților Philippou urmărește un grup de tineri din Adelaide care descoperă o mână îmbălsămată cu puteri nebănuite. Mia (Sophie Wilde), o adolescentă de 17 ani, care încă poartă povara durerii provocate de pierderea mamei sale, se alătură acestui grup prin intermediul prietenei sale, Jade. Însă ceea ce părea a fi o curiozitate inofensivă se transformă rapid într-o

obsesie înfricoșătoare pentru Mia.

În Sunday Times curg review-urile pozitive, fiind supranumit un Blair Witch Project al zilelor noastre, în timp ce Chicago Tribune laudă incisivitatea și persuasiunea actorilor care interpretează personajele principale. „Deși se bazează pe figuri de stil familiare și convenții stilistice, un scenariu devastator și o distribuție carismatică (în frunte cu Sophie Wilde) fac din Talk To Me o poveste terifiantă și de o durere sfâșietoare”, spune publicația americană AV Club. Gemenii Danny și Michael Philippou sunt deținătorii canalelor de YouTube RackaRacka și Left on Red.

RackaRacka a câștigat numeroase premii, printre care Best International Channel Streamy Award, Best Overall la Online Video Awards și AACTA Award pentru Best Web Show. Ne bucurăm să aflăm că genul Horror continuă să fie o zonă foarte ofertantă pentru noi talente sau în curs de dezvoltare, care vin cu o viziune proaspătă și actuală. Rămâne de văzut în ce măsură această poveste ne va urmări mult timp după ce vom părăsi sala de cinema...

„Talk to Me”, un debut în cinematogra e cel puțin suprinzător

Într-un bar din New York, regizoarea de origine coreeană Celine Song stă așezată între doi bărbați din două universuri foarte diferite ale vieții ei: soțul, newyorkez, și un fost iubit din copilărie, coreean, aflat în vizită în America. Jucând rolul de traducător și, în același timp, pe cel de intermediar, Song are senzația stranie că două lumi diferite fuzionează prin intermediul ei.

Cu o scenă similară începe și Past Lives, comparat de critici și spectatori cu seria „Before” (Sunrise, Sunset, Midnight), al lui Richard Linklater. Așadar, dacă sunteți amatori de filme inteligente despre relații, spiritualitate și iubire, „Din alte vieți” este cea mai bună alegere pe care o puteți face în luna septembrie, când filmul va intra în cinematografele din România, începând cu data de 22, cu avanpremiere din 20.

Lansat la Sundance și Berlinale, la începutul acestui an, Past Lives spune povestea Norei și a lui Hae Sung, doi tineri care au o legătură specială încă din copilărie, dar ale căror drumuri se despart atunci când familia Norei emigrează din Coreea de Sud. 20 de ani mai târziu, în New York, cei doi se regăsesc pe parcursul unei săptămâni, timp în care își confruntă noțiunile despre iubire și destin. Cu umor, maturitate și emoție, povestea lor curge natural, fără artificii regizorale sau scenaristice, creionând două lumi atât de diferite care se întâlnesc prin intermediul Norei și care pot funcționa împreună în armonie. Până la urmă, viața noastră este suma unor alegeri. Iar dacă soarta, sau „in-yun”, ne pune în fața unor întâmplări

care par să nu mai depindă de noi, în universul magic al cinematografiei, poveștile adevărate despre iubire și prietenie transcend timpul și distanțele.

Iar experiența de a vedea Past Lives în sala de cinematograf este una unică, muzica și imaginea creând o emoție colectivă aparte care va călători mult timp de aici încolo cu fiecare spectator în parte. Din 22 septembrie ne vedem la cinema! Un film distribuit în România de Bad Unicorn.

„PAST LIVES”

O emoție care va călători mult timp cu ecare spectator în parte

Interviu cu actriţa

DENISA NICOLAE

despre “MAMMALIA”

Mammalia este un altfel de film românesc, oarecum în afara trendului uzual de a se inspira din actualitate, din realitatea comună. Denisa, defineşte-mi în câteva cuvinte perspectiva ta asupra filmului...

Încă de la început, Mammalia a fost pe un subiect care pe mine - personal, dar și din punct de vedere artistic - mă interesează: ce înseamnă introducerea în categorii? Ce

rama suprarealistă „Mammalia”, ce are premiera programată pe 22 septembrie, reprezintă o explorare ieşită din canoanele cinematografiei româneşti contemporane a perspectivei masculine asupra vieții și a luptei împotriva capitulării în fața experiențelor copleșitoare, împotriva fricii de a pierde controlul și echilibrul. Cu István Téglás, Mălina Manovici şi Denisa Nicolae în distribuţie, filmul lui Sebastian Mihăilescu Pentru mine tu eşti Ceauşescu), care îmbină drama cu misterul și comedia, se centrează pe călătoria onirică a unui bărbat între două vârste, în care banalul și fantasticul se întrepătrund. Odată cu pierderea controlului asupra muncii lui, asupra statutului social și a relației lui amoroase, acesta pornește într-o căutare care îl face să-și chestioneze identitatea

vârste, și fantasticul se întrepătrund. Odată cu

și masculinitatea şi care-l duce până la urmă într-o comunitate bizară, cu ritualuri neobişnuite, în care ajunge să se confrunte cu o răsturnare inedită de roluri. Pentru a înţelege un pic mai bine la ce să ne aşteptăm ca spectatori de la acest film deosebit, am stat de vorbă cu actriţa DENISA NICOLAE, o rara avis pe marile ecrane (cu toate că cinefililor le este familiară ca doctoriţă de inimi în spotul TIFF 2023), dar una dintre cele mai valoroase prezenţe feminine de pe scena performativă Indie, ca parte a Vanner Collective, colectivul de creatori de teatru independent, printre ale căror proiecte recente se numără şi spectacolul Komorebi. Lumina care se filtrează printre copaci, ce explorează aproximativ acelaşi areal ca Mammalia, întrucât pleacă de la tema culturii masculine formate în jurul modelelor rigide.

înseamnă, de exemplu, masculinitatea astăzi?

Ce atribuim exclusiv bărbaților, exclusiv femeilor, care este limita între cele două şi când putem aluneca în altceva? Nu am pus niciodată în cuvinte ce înseamnă pentru mine Mammalia, dar cred că asta e: gender role foarte mult, ce înseamnă în 2023 destereotipizarea pe atributele pe care le dăm femeilor și bărbaților și, probabil, mult din înțelegerea perspectivei altor oameni. Așa

a pornit scenariul și - pe lângă poveștile pe care Seb [co-scenaristul şi regizorul Sebastian Mihăilescu - n.r.] le-a presărat pe parcursul filmului, care duc într-o zonă onirică, înspre ceva weird, fantastic -, în continuare pentru mine a rămas zona asta de ce se cuvine, ce ne lasă societatea să facem, ca bărbați și femei, și unde sau cum putem să depășim limitele astea.

Într-adevăr, Sebastian Mihăilescu, după propriile spuse, își propune „să deconstruiască narațiunea și arhetipului eroului masculin”. În ce măsură crezi că un asemenea demers poate fi atractiv sau captivant pentru spectatorul obişnuit?

Am văzut filmul de mai multe ori și de fiecare dată am fost atentă la altceva. Am avut o vizionare cu echipa când au terminat ei cuturile și după aia l-am mai văzut la Berlinale și apoi la TIFF. Prima oară, sigur, l-am privit ca pe un produs al nostru, al întregii echipe, dar după aia, am fost atentă să văd cum îl primesc oamenii. La Berlin, oamenii au fost foarte atenți și au avut reacții ușor diferite de cele din țară. Cred că attention span-ul a fost mai bun, sunt mult mai obișnuiți și un pic mai deschiși, adică vorbim totuși de Berlin... toată lumea vrea să experimenteze la Berlin. Atunci când te roade și vrei să exprimi ceva artistic, cultural, dar care nu se încadrează în norme, știi: ‘Aah, mă duc la Berlin!’. Poate că asta îi face pe spectatori mai dispuși să se uite mai departe decât câmpul vizual, adică să-şi deschidă un pic lumea. În România nu cunosc atât de bine piața cinematografică, pot să mă uit la filmele care

www.zilesinopti.ro

au succes și sigur că, din punct de vedere al unui om care a lucrat la filmul ăsta, o să-ți zic că îmi doresc ca oamenii să umple cinematograful ca să se uite la Mammalia, însă cred că o să fie foarte multe rezistențe. Îți spun asta cu toată sinceritatea! Ce nu e comod, ce nu cunoști, ce iese un pic din percepția ta asupra lumii și ce ți se vinde, iar tu ingerezi cu multă ușurință, deci ce este un pic în afara zonei ăsteia și apare, așa, ca o chestie fantastică, ca un unicorn, poate părea o ciudățenie... asta până să îți dai seama, eventual, că: ‘Băi, omul ăsta vrea să zică ceva diferit și mă face să mă gândesc la niște lucruri, chiar să chestionez dacă îmi place sau nu.’. Filmul deschide un dialog interior. Mie, personal, îmi place de mor genul ăsta de demers, dar nu sunt un reprezentant bun a ceea ce se vinde și ce se caută. Mă feresc să spun că e de nișă, pentru că mi-aș dori ca oamenii să nu-l privească ca atare și nici să fie încadrat astfel, pentru că, odată ce pui un film într-o categorie, excluzi puterea de înțelegere sau disponibilitatea unor oameni care pot descoperi în el ceva ce tu nici măcar nu te-ai fi așteptat. Cred asta şi de aceea nu vreau să vorbesc despre “nișe”, nici în teatru, nici în film... mi se pare că poți să pierzi niște spectatori din start. Vreau ca lucrurile să ajungă la oameni și ei să aibă încredere că pot să gândească și să își facă propria recenzie, știi? [...]

oameni

Citiţi interviul complet cu DENISA NICOLAE pe www.zilesinopti.ro

Tigrul, Alex Velea şi lungmetrajul lui Andrei Tănase

Am putea zice că un film cu Alex Velea în distribuţie este o comedie fără profunzime sau substanță. Ei bine, lăsați-mă să vă contrazic și să vă spun că filmul regizorului Andrei Tănase, Tigru, este o dramă remarcabil de bine concepută, inspirată din evenimente reale. Este posibil ca nu mulţi să își amintească de acea întâmplare, dar în 2011, de la grădina zoologică din Sibiu a evadat un tigru ce și-a trăit ultimele trei ore din viață în pădurea Dumbrava, până să fie împușcat de un vânător. Ficţiunea cinematografică este centrată la rândul său pe dispariţia animalului de la grădina zoologică, unde Vera lucrează ca medic veterinar, urmărind cum aceasta, în căutarea felinei, începe să fie măcinată de problemele personale, una dintre ele fiind infidelitatea soțului.

Regizorul Andrei Tănase, autor şi al scenariului, și-a dorit ca tigrul să fie vedeta în lungmetrajul său şi, prin urmare, a folosit unul real, neapelând la CGI pentru cadrele cu animalul.

„Nu e total neadevărat faptul că animalele sunt chinuite pentru filmări. Tigrii cu care am lucrat sunt <<actori>> de când sunt pui. Pentru rolul principal am lucrat cu tigroaica Minh, care a jucat în Life of Pi. Nu știu dacă aș mai face un film în care să lucrez cu animale, nu-mi place să le văd în captivitate. […] Oricum, reglementările actuale complică procesul de lucru, se fac din ce în ce mai puține filme în care apar animale”, a declarat Andrei Tănase.

Cântăreţul Alex Velea joacă rolul interlopului al cărui tigru a fost confiscat. Întrebat dacă alegerea vedetei de televiziune a fost una intenționată, Andrei Tănase a răspuns că, la castingul pentru acest rol, în afară de acesta, niciunul

dintre ceilalţi participanți nu a avut autenticitatea pe care și-o dorea. În rolul Verei o vedem pe Cătălina Moga, nominalizată la Gopo în 2017, pentru rolul din Sieranevada, iar Paul Ipate, care a mai colaborat cu Tănase la scurtmetrajul acestuia din 2013, Claudiu şi crapii, interpretează rolul lui Toma, partenerul infidel al Verei.

Tigru poate fi vizionat în cinematografe începând cu 29 septembrie şi dacă nu erați în totalitate convinși că merită trecut în agenda voastră de going out, e bine de ştiut şi faptul că a fost nominalizat anul acesta pentru cel mai bun film la Festivalul de la Sarajevo şi la Marele Premiu al Juriului la Festivalul Premiers Plans d’Angers. Plus că trebuie să vedeţi neapărat rolul pentru care, după spusele regizorului, Alex Velea s-a prezentat la filmări extrem de... emoționat.

„CREATORUL”

De la Oppenheimer la ChatGPT și Apocalipsă

Realitatea post-apocaliptică din această nouă producție SF este un rezultat al revoltei Inteligenței Artificiale, care a fost introdusă cândva tocmai pentru a proteja omenirea. Odată cu incidente precum detonarea de către AI a unui focos nuclear în Los Angeles, roboții au devenit inamicii oamenilor și un război de uzură a început să fie purtat între artificiali și oamenii rămași.

Din trailer, totul pare un amestec de „Odiseea spațială 2001”, „Terminator”, „Blade Runner” și „E.T.”. Cu toate acestea, premisa filmului „The Creator” („Creatorul”) este cât se poate de oportună și actuală, având în vedere modul în care Inteligența Artificială capătă valențe în prezent, de la generarea de artă, până la a fi puternic dezbătută în timpul grevei Sindicatului Scenariștilor din Statele Unite, însă filmul este la bază mai ales o poveste despre prietenie, inițial având chiar titlul „True Love”.

Soldatul Joshua (John David Washington), trimis în misiune pentru a-l distruge pe Creator, arhitectul inteligenței artificiale care amenință omenirea, ajunge să se confrunte cu dileme morale atunci când descoperă că ținta sa este copilul AI Alphie (Madeleine Yuna Voyles, care-și face debutul în acest film). Mai mult, Joshua și Alphie sunt arătați ascunzându-se împreună într-o scenă, fapt care sugerează că vor exista momente în poveste în care Joshua este forțat să meargă împotriva propriilor semeni pentru a apăra robotul copil.

De asemenea, această asociere a unui luptător / războinic care poartă o povară emoțională și care ajunge accidental

un salvator al unui copil, pe care trebui să-l și protejeze în timpul unei călătorii inițiatice, amintește de alte producții recente și de succes: „The Last of Us”, „Logan” sau chiar debutul regizorului Gareth Edwards, „Monsters”. Apropo de asta, Edwards mai este cunoscut și pentru filme precum „Godzilla” sau „Rogue One: A Star Wars Story”

și are un talent deosebit pentru a compune povești extraordinare în domeniul sciencefiction și fantasy.

„Creatorul” are premiera în România pe 29 septembrie.

POINT OF VIEW TEXT DE ŞTEFAN IANCU

Lucrurile s-au schimbat însă în 2013, când a început serialul Peaky Blinders. Deși la început s-a bucurat de succes mai mult în Marea Britanie, foarte curând a devenit un fenomen global, fiind unul dintre cele mai urmărite seriale din toată lumea în anii următori. Și, după șase sezoane și 36 de episoade, Cillian Murphy devenise aproape sinonim cu rolul lui Thomas Shelby, tunsoarea de gangster din Birmingham-ul anilor ’20 și pălăria de tip flat cap. Murphy era, în sfârșit, „star”-ul și, deși a fost acompaniat de-a lungul sezoanelor de actori precum Tom Hardy sau Adrien Brody, a rămas centrul atenției.

De ce îl iubim pe

Cillian Murphy

Fie că îl știm ca Thomas Shelby din Peaky Blinders, ca Scarecrow din trilogia The Dark Knight sau, cel mai nou, ca personajul eponim din cel mai recent film al lui Christopher Nolan, Cillian Murphy este un actor care se află într-un moment extraordinar al carierei sale și primește în sfârșit atenția pe care o merită.

De origine irlandeză, Murphy a debutat în 1997, într-un scurtmetraj numit Quando, iar mai apoi a continuat să apară în diferite producții indie, până când, în 2002, a colaborat cu regizorul Danny Boyle la filmul 28 Days Later, de unde cariera lui a început să o ia pe o traiectorie ascendentă.

În anul 2005 a lucrat prima dată cu regizorul Christopher Nolan la filmul Batman Begins, marcând prima dintre multiplele colaborări cu acesta. În ciuda succesului care începea să-l înconjoare, Murphy era de cele mai multe ori distribuit într-unul dintre rolurile secundare ale marilor producții

în care a jucat în anii următori, precum Inception, Tron sau In Time, lăsând locul altor „star”-uri să conducă filmele din poziția de leading actor.

Ascensiunea lui în poziția de leading man a culminat în acest an, odată cu premiera filmului Oppenheimer, unde îl interpretează pe inventatorul bombei atomice, J. Robert Oppenheimer. Murphy povestește că a fost sunat de către regizorul Christopher Nolan, care și l-a dorit special pe actorul în vârstă de 47 de ani, cu care urma să aibă cea de-a șasea colaborare, însă prima cu Murphy în rolul principal.

Așadar… de ce îl iubim pe Cillian Murphy? Pentru că e un actor atipic. Un actor la care nu se vede „cusătura” atunci când joacă. Aerul misterios pe care îl are în afara camerelor de filmat și care se vede adesea în interviuri îl face să fie o figură ușor stranie, care nu-ți dă prea mult voie să ajungi să îți dai seama cum e el de fapt, lucru care face aparițiile sale în filme sau seriale să fie cu atât mai veridice.

De ce îl iubesc eu pe Cillian Murphy? Pentru că deși n-am putut să leg două cuvinte când ne-am intersectat accidental într-o toaletă dintr-un orășel din Irlanda, în timpul unui festival acum patru ani, a venit mai apoi la mine și am stat de vorbă. Și am simțit că vorbesc cu un om, nu cu Thomas Shelby sau Oppenheimer. Ce-am vorbit… rămâne între noi. Dar amintirea aia am s-o port mereu.

Eat&Drink

Oare bucuria gurmandului exploratoriu se reduce doar la bucătării pe care nu le prea cunoaște sau devine și mai satisfăcătoare când descoperă câte un blid neaoș remarcabil?

Ăsta e un alt text despre una dintre obsesiile mele: cealaltă mâncare românească, pe care nu o prea găsim prin meniurile restaurantelor. Probabil că o să epuizez sinonimele și metaforele și tot nu o să nu apuc vremea să văd masa largă de clienți români entuziasmați și de altceva în afară de pizze, cefe, burgeri și ciorbe de burtă. Azi e despre clienți, nu despre restaurante. O statistică personală (și amatoare) bazată pe informații furnizate de multe restaurante reliefează conservatorismul culinar și frecventarea acelorași opțiuni în majoritatea cazurilor. Dar, pe de altă parte, dacă te uiți în farfuriile românilor ce-și petrec vacanțele la all-inclusive cu munți de mâncare, reclame vii ale food-waste-ului, o să zărești o diversificare poate insolită. E adevărat că mulți își pun din toate ca să vadă ce le place și ce nu (o opțiune pe care nu o ai în restaurant și preferi să eviți riscul de a comanda un fel de mâncare nou, care poate nu e pe gustul tău). Dar mulți chiar vor să încerce mâncăruri diferite. Iar asta se poate deduce și din multele restaurante etnice, a căror clientelă e formată și din mulți conaționali.

Ne-am dedulcit la sushi și ramen, ne dăm în vânt după hummus și tabuleh, se bat creveții cu baby caracatițele la gura noastră, ba chiar, de curând, pare că ne place mâncarea nepaleză,

ŞTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII CULINARIA, GURMAND, PE GUSTUL NOSTRU,

srilankeză sau pakistaneză, pe care o găsim în din ce în ce mai multe restaurante cu profil asiatic, deschise pentru o piață în creștere – cea a muncitorilor veniți de la mii de kilometri să acopere lipsa de personal din multe domenii în dezvoltare de la noi.

Înțeleg confortul locului comun, al mâncării pe care o știi, dar chiar și mie, care studiez sarmalele, zacusca ori mâncărurile cu burtă, mi s-a luat de ele. Le comand (de obicei, nu la noi în țară) pentru a descoperi diferențe regionale, dar să fim serioși, câte restaurante oferă altfel de sarmale în România și cât de mare să fie pofta, încât să nu le înlocuiești cu ceva care ar putea să-ți deschidă și alte orizonturi culinare?

Să înțeleg că dacă oricum tot meniul vietnamez ori argentinian îți e necunoscut, atunci alegi la întâmplare, eventual în funcție de ingrediente, și vezi tu după dacă îți place sau nu, iar în cazul meniurilor autohtone nu vrei să dai greș și optezi pentru văcuță, fasole, burtă sau perișoare? Să fie mai lesne să comanzi o pizza cu anghinare decât un păstrăv care e gătit altfel decât dat prin făină cu mălai și prăjit? Dar na, eu când stau la coadă la șaorma visez tocănițe la ceaun, alții doar speră ca a doua zi, la aceași oră, să fie în același loc.

CpCC: coaliția pentru clienți conservatori

NUTRIŢIE Trei rețete sănătoase cu avocado

Avocado este un fruct bogat în grăsimi sănătoase, vitamine și minerale. Este un aliment versatil și sănătos, potrivit pentru oricine caută să își îmbunătățească dieta. A devenit un ingredient popular în bucătăria modernă, datorită gustului său unic și proprietăților nutriționale. Poate fi consumat proaspăt sau gătit într-o varietate de rețete culinare, de la feluri principale la salate și sosuri. Iată trei rețete delicioase și sănătoase cu avocado:

SALATĂ DE SOMON CU AVOCADO

Salata de somon cu avocado este o opțiune excelentă pentru o masă ușoară și sănătoasă, bogată în proteine și grăsimi sănătoase.

HUMUS CU AVOCADO

Această rețetă este bogată în proteine, fibre și grăsimi sănătoase, fiind alegerea perfectă dacă simți nevoia de o gustare sănătoasă și, totodată, este ușor de preparat.

Ingrediente: 1 avocado, o cană cu năut fiert sau din conservă, 2 căței de usturoi, 2 linguri cu pastă de susan (tahini), 2 linguri cu ulei de măsline, ½ linguriță de sare, sucul de la o jumătate de lămâie, ¼ cană de apă (sau mai mult, dacă este necesar).

Mod de preparare: Se taie avocado în jumătate și se scoate pulpa cu ajutorul unei linguri. Toate ingredientele se pun într-un blender sau robot de bucătărie și se amestecă până când se obține o cremă fină. Se transferă humusul într-un castron și se decorează cu ulei de măsline și câteva semințe de susan. Se poate servi cu chipsuri de tortilla, pâine sau legume proaspete.

Ingrediente: 1 avocado, 200g somon afumat, 2 cepe verzi, ¼ cană cu pătrunjel proaspăt, 2 linguri cu ulei de măsline, o lingură cu suc de lămâie, sare și piper după gust.

Mod de preparare: Se taie avocado în jumătate, se scoate pulpa cu ajutorul unei linguri, apoi se taie în bucăți mici și se pune într-un castron.

Somonul, tăiat și el în bucăți mici, alături de ceapa verde tocată împreună cu pătrunjelul se adaugă în castronul cu avocado. Se face dressing-ul din ulei de măsline și suc de lămâie într-un castron mic, se adaugă sare și piper și se amestecă bine, apoi se toarnă peste salată și se amestecă ușor. Salata de somon cu avocado se poate servi ca atare sau alături de o porție de crutoane sau chipsuri din legume.

SUPĂ CREMĂ DE AVOCADO

Este o supă gustoasă, sănătoasă și bogată în nutrienți, care poate înlocui cu succes supa cremă tradițională (ce poate fi bogată în grăsimi nesănătoase și calorii).

Ingrediente: 2 avocado, o ceapă mică, 2 căței de usturoi, 3 căni cu supă de legume, ¼ cană cu smântână lichidă, 2 linguri cu ulei de măsline, sare și piper după gust.

Mod de preparare: Într-o oală mare se încinge uleiul de măsline, se adaugă ceapa tăiată mărunt și cățeii de usturoi tăiați felii și se călesc 5-7 minute. Se adaugă supa de legume și se fierbe la foc mic 5 minute. Se adaugă în oală avocado tăiat pe jumătate și cu pulpa scoasă. Ingredientele din oală se mixează până când se obține o supă cremoasă. Se adaugă smântâna lichidă, amestecând bine și se lasă să fiarbă încă 5 minute la foc mediu. Se adaugă sare și piper, iar supa cremă este gata de servit.

Mirodenia de la noi

Boiaua e un condiment ivit pe aceste meleaguri, iar în anumite regiuni e mai prezent decât sarea în bucate.

Cea mai mare parte din boia vine din Ungaria și din Spania și e disponibilă

în variante picante, dulci sau afumate, se arată într-un articol publicat de Fine Dining Lovers, o sursă credibilă și de prestigiu pentru bucate de soi. E drept, denumirea se trage din țara vecină, dar mirodenia care conferă cârnaților splendida

și apetisanta culoare roșiatică provine propriu-zis de pe aceste meleaguri.

O dezvăluie Radu

Anton Roman, neuitatul degustător

și cercetător culinar, în „Bucate, vinuri și obiceiuri românești”

(Editura Paideia, 1998): „paprica

(cuvânt ieșit în univers via Budapesta) sau boiaua – dacă nu știați – se zice că a fost oferită Europei și lumii de frații secui din Covasna și Harghita”.

Regretatul autor mai pomenește în sursa citată că această mirodenie e intens savurată și „specifică zonei bihorene (unde

„paprika“ – boiaua – e la fel de deasă în mâncare ca și sarea, dacă nu mai mult)”.

Cartea de căpătâi a oricui vrea să înțeleagă noimele bucătăriei românești conține și o mențiune pasională: „Papricaș îmi făcea Ilonca

T. noaptea, la Satu-Mare, când voia ea să-și arate dragostea de unguroaică, dar punea o boia atât de iute, încât mi se-ncrețeau genele și deveneau sârmoase”...

Ehei, papricașul! Cum e lesne de presupus, numele-i vine de la paprică, adică boia dulce de ardei, pre limba noastră, și boia iute-iute, tot pre limba noastră, dacă bucătăreasa știe să cânte „Az a szép” din familie. Papricașul, prieteni, e, cum ne învață altă carte delicioasă, „The cuisine of Hungary”, de George Lang, o fală a maghiarimii și, deopotrivă, stâlp al bucătăriei ce mai are alți trei, la fel de solizi: gulyás, pörkölt și tokány (la ultima nici nu mai e nevoie de traducere). Gulyás-ul cred că știți ce e, nu se poate să nu fi poftit la supa aia groasă și picantă. Pörköltului noi îi zicem pe aici tocăniță ungurească și, aparent, e tot un fel de papricaș și ambele se mănâncă în selecta companie mitteleuropeană a găluștelor, căci și cehul, și neamțul, și austriacul se dau în vânt după „galuska”. Diferențele sunt însă următoarele: papricașul are smântână și rântaș. Ferit-a Sfântu’ să puneți însă smântână la gulyás ori pörkölt! Bașca, tocănița se face mai ales cu porc, vită, rață sau gâscă, pe când papricașului îi revine cinstea de a înnobila mai cu seamă puiul și vițelul.

În copilărie mâncam papricaș destul de rar. Dar de fiecare dată cu găluști, iar alături, cu o salată ungurească de vară (castraveți și ceapă tăiată rondele, peste care s-a presărat boia după ce au înmiresmat două linguri de apă și una de oțet, o salată răcoritoare, care să echilibreze un fel de mâncare teribil de bun).

Hai, că-mi lasă gura apa de la cromatica dată de o linguriță de boia presărată pe castraveți!

Recomandări culinare de tranziţie... spre toamnă

Dacă tot ne-a bătut toamna la ușă și în curând urmează să dăm sandalele pe bocanci, mai jos vin recomandări de preparate și băuturi care să ne facă tranziția de la prosopul de plajă la geaca de fâș mai ușoară.

Dacă tot avem ceva de băut la micul dejun, ar fi păcat să nu mâncăm ceva.

Humusul cu dovleac este cea mai bună alegere pentru diminețile tomnatice nu foarte friguroase. Dovleacul și năutul sunt ingredientele vedetă de această

dată, alături de tahini, ulei de dovleac, suc de portocale, ulei de susan și cumin. Cea mai bună combinație pentru servire este alături de pâine prăjită și felii de măr sau pară.

Balls. Răspunsul întrebării e

Nu putem vorbi de o atmosferă de toamnă fără a ne gândi la Pumpkin Spice Latte. Cu toții știm cât de bun este latte-ul cu dovleac și condimente, dar un preparat ce merge la fel de bine pe vreme rece este Pumpkin Spice . Răspunsul întrebării „de ce” e unul simplu: au ciocolată. Albă, amăruie sau cu lapte, ciocolata este topită

și pusă în forme sferice pentru prăjituri. După ce aceasta este complet răcită, în jumătate de sferă se adaugă

cafeaua instant, mixul de condimente

Acum, că ne-am băut cafeaua, putem trece la preparatele prânzului. Începem deci cu celebra supă de ceapă. Pentru această delicatesă franțuzească avem nevoie de: unt nesărat, ulei de măsline, ceapă, cuburi de vită pentru supă, cireșe uscate, cimbru, brânză Provolone, parmezan și brânză Gruyere. Prepararea nu este nici ea foarte complicată, se taie toate ingredientele, se călește ceapa alături de unt, se adaugă condimentele, cuburile de vită și apă. După ce toate ingredientele au fiert aproximativ 40 de minute, supa se pune la cuptor alături de brânzeturi, iar mai apoi este gata de servire.

pentru pumpkin spice latte, ce conține: scorțișoară, nucșoară, ghimbir, cuișoare și colorant alimentar pentru un efect mai spectaculos. Se unesc cele două jumătăți, iar bila obținută se aruncă într-o cană cu lapte fierbinte. Pe lângă experiența pe care ne-o oferă această băutură, avem și un posibil Pumpkin Spice Latte, mai ceva decât cel de la Starbucks.

pentru pumpkin spice

complexă, însă numai bună de mâncat într-o zi ploioasă de toamnă. Pentru preparare e nevoie de bacon, cartofi, morcovi, varză murată foarte bine stoarsă, castraveți murați, carne de vită, ceapă, cuișoare, muștar, smântână și pătrunjel proaspăt. Legumele se pun la cuptor la foc mic până când se rumenesc, apoi se adaugă peste ele baconul prăjit, iar la final, carnea de vită este adăugată și se lasă la cuptor în apă între 6 și 8 ore.

Fără desert parcă nu ar fi o masă completă, așa că în continuare vom mânca plăcintă de merișoare cu nuci pecan. Avem nevoie de unt, făină, ouă, amidon de porumb, zahăr, esență de vanilie, merișoare, nuci pecan și frișcă. Servită fierbinte cu înghețată de vanilie deasupra poate reprezenta modalitatea perfectă de a încheia seara.

iar la final, carnea de vită este adăugată și se lasă la

Parcă merge o băutură pentru a încheia prânzul cu voie bună, iar recomandarea este un Autumn

Fizz. Pentru preparare va fi nevoie de gin, suc de lămâie, nectar de agave, cidru de mere, iar pentru ornare, cimbru și felii de măr.

Continuăm cu cina, unde servim

Picatta de pui, o rețetă italiană numai bună de mâncat în serile ploioase și friguroase. Pieptul de pui este dat printr-un amestec de făină, sare și piper, iar mai apoi, pus într-o tigaie cu unt topit pentru aproximativ 10 minute. Ulterior, în tigaia în care a fost puiul se toarnă vin și suc de lămâie și se amestecă până când conținutul tigăii are textura unui sos. La final se adaugă capere și puiul preparat anterior, iar produsul e numai bun de mâncat.

www.zilesinopti.ro

stomacurile

Nu putem exclude nici câteva dintre opțiunile tradiționale românești care ne-ar face stomacurile fericite pe timp de toamnă, astfel că ultima recomandare tomnatică este mâncarea de fasole cu afumătură și clasica plăcintă cu mere, pe care le putem savura alături de niște must sau chiar de un vin roșu.

Pentru a încheia ziua de mâncat, vă mai spun doar că mâncăruri „de toamnă” mai sunt destule, dar, după atâtea recomandări „mâncate”, parcă mă fură somnul, așa că nu îmi rămâne decât să vă urez poftă bună și, vorba americanilor...

Hello, autumn!

6 locuri din țară cu cei mai buni noodles

De la străzi aglomerate din marile orașe la colțuri liniștite din orașe mai mici, te invităm să explorezi împreună cu noi câteva dintre restaurantele asiatice din țară unde te poți bucura de cele mai delicioase porții de noodles.

BUCUREȘTI

ISAN THAI KITCHEN

 Căpitan Gheorghe

Demetriade 6-10

 0756.044.368

ISAN este un food truck cu mâncare thailandeză ca la mama ei acasă. Asta pentru că aici gătesc doar bucătari thailandezi. Deocamdată, îi găsești într-un loc foarte relaxant și prietenos, la Mercato Kultur, spațiul perfect pentru a sta cu prietenii la un pad thai excelent și o bere artizanală bună.

BRAȘOV OLD SHANGHAI RESTAURANT

 Mureșenilor 11-13

 0755.331.188

Aflat chiar pe Mureșenilor, Old Shanghai este un restaurant chinezesc unde gătește Yan Haijiao, un bucătar cu peste 15 ani de experiență și care vine direct din Shanghai. Astfel că poți fi sigur că porțiile de noodles de aici sunt printre cele mai bune din oferta pe care o are Brașovul.

CLUJ NOBORI

 Plopilor 62

 0749.066.193

Nobori este un restaurant renumit în Cluj mai mult pentru sushi, dar aici există în meniu și noodles pe care poți să-i încerci și care cu siguranță te vor surprinde. Este vorba despre preparatul japonez Yaki Udon, cu noodles udon groși și foarte gustoși.

www.zilesinopti.ro

TIMIȘOARA LITTLE HANOI

 Mărășești 9  0799.525.299

Când ești în Timișoara și ți se face poftă de o porție bună de noodles, poți merge cu încredere la Little Hanoi, iar recomandarea noastră din meniu este Pad Thai Ga - o porție de paste de orez cu pui în stil thailandez.

IAȘI CHIN CHIN

 Sfântul Andrei 37  0728.032.244

Chin Chin este un restaurant cu specific asiatic care s-a deschis de curând în Iași și care face parte dintr-un lanț internațional, cu peste 20 de locații. Mai exact, e vorba despre un concept special, ce reunește tradiții din China, Japonia, Vietnam și Singapore, iar treaba asta se vede atât în bucătărie, cât și în design-ul interior.

CONSTANȚA ASIATICO EXPRESS

 Bulevardul Tomis 108

 0775.566.787

Asiatico Express e una dintre cele mai bune opțiuni din oraș atunci când ți se face poftă nu doar de noodles, dar și de un ramen bun sau niște bao-buns. Localul este mic, dar este cool și merită neapărat

să treci pe aici când vrei să încerci un fel de mâncare din bucătăria asiatică.

Delectează-ți simțurile cu o plimbare prin lumea ceaiurilor

Ceaiul este consumat în fiecare zi de miliarde de oameni din întreaga lume și este parte integrantă a multor culturi și tradiții. Pe lângă gustul său plăcut, ceaiul este cunoscut pentru proprietățile sale terapeutice și beneficiile pentru sănătate. Fiecare tip de ceai are propriile arome, culori, texturi, care variază în funcție de modul în care este cultivat, cules, procesat și preparat. Încercând diferite tipuri, poți descoperi ce arome și gusturi îți plac cel mai mult sau care se potrivesc cu starea ta de spirit și cu nevoile tale de sănătate. Iată câteva dintre cele mai populare tipuri de ceai din lume:

Ceaiul negru

Este originar din India și se mai produce în Turcia, Rusia, Azerbaidjan, Kenya și Indonezia. Este cel mai consumat tip de ceai din lume. Se obține prin oxidarea frunzelor plantei Camellia sinensis, care

crește în regiunile sudice

ale Chinei. Acest ceai are o culoare întunecată și o aromă bogată, cu note de fructe, fum și lemn.

Gustul poate varia de la dulce

și fructat la amărui și puternic, în funcție de timpul de infuzare și PAGINA

și fructat la amărui și puternic,

de tipul de ceai negru folosit. Ceaiul negru este adesea consumat cu lapte sau zahăr, dar poate fi savurat și fără adaosuri. Beneficiile pentru sănătate includ conținutul ridicat de antioxidanți, care ajută la protejarea celulelor împotriva daunelor provocate de radicalii liberi. Conține o cantitate semnificativă de cofeină, care poate ajuta la îmbunătățirea nivelului de energie și a concentrării mentale. De asemenea, poate ajuta la îmbunătățirea sănătății inimii și la reducerea riscului de

Ceaiul verde

Cu toate că îşi are originile în China, este cultivat și consumat în multe părți ale lumii. Este preparat din frunzele uscate

și neprocesate ale plantei de ceai, Camellia sinensis. Are o culoare verde deschis și o aromă proaspătă, florală și ierboasă. Gustul poate fi ușor acrișor sau dulceag, cu note de iarbă proaspătă, legume sau nuci. Ceaiul verde este cunoscut pentru proprietățile sale antioxidante și detoxifiante, care îl fac unul dintre cele mai sănătoase tipuri de ceai. Este bogat în antioxidanți sub formă de polifenoli, care ajută la protejarea celulelor împotriva daunelor provocate de radicalii liberi. Poate ajuta la menținerea sănătății inimii prin reducerea tensiunii arteriale, scăderea nivelului de colesterol rău și îmbunătățirea fluxului sanguin. Întărește sistemul imunitar prin conținutul său de antioxidanți și substanțe antiinflamatorii. Totodată, consumul regulat de ceai verde poate ajuta la reducerea greutății corporale și la prevenirea obezității.

Ceaiul alb

Este originar din regiunea Fuding, din provincia chineză Fujian, dar este cultivat și în alte părți ale lumii, inclusiv în India, Sri Lanka și Africa de Sud. Provine din frunze tinere ale plantei de ceai, cunoscute sub denumirea de „frunze de argint”. Ceaiul alb are o culoare ușor gălbuie sau verde pal, în funcție de varietate și modul de prelucrare. Aroma este delicată, cu note florale și fructate, iar gustul este plăcut, cu o ușoară dulceață naturală. În general, este considerat unul dintre cele mai delicate și rafinate varietăți de ceai, care poate fi savurat în timpul ocaziilor speciale sau în momentele în care se dorește un gust fin. Este recunoscut pentru beneficiile sale, datorită conținutului

său bogat de antioxidanți și substanțe fitochimice. Poate ajuta la reducerea riscului de boli de inimă, previne cancerul, îmbunătățește sănătatea pielii și a creierului. De asemenea, poate ajuta la reducerea stresului și a anxietății și la creșterea nivelului de energie.

Ceaiul Oolong

Cunoscut și sub numele de „ceai albastruverde”, este un ceai semi-fermentat, cu un nivel de oxidare între cel al ceaiului verde și cel al ceaiului negru. Acesta este produs în principal în Taiwan și China, dar este apreciat și în alte părți ale lumii pentru gustul său complex. Ceaiul Oolong are un gust delicat și o aromă florală, dar poate avea și note ușoare de nuci și fructe. Culoarea sa variază de la galben-verzui până la un maro deschis, în funcție de gradul de oxidare. Consumul de ceai Oolong poate ajuta la arderea grăsimilor și la pierderea în greutate, deoarece poate accelera metabolismul și poate reduce nivelul de grăsimi din sânge. Îmbunătățește digestia, deoarece conține polizaharide care ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge și la menținerea unui tract digestiv sănătos. De asemenea, îmbunătățește sănătatea oaselor, a creierului și protejează împotriva bolilor de inimă.

din

Ceaiurile sunt sigure pentru majoritatea oamenilor, atâta timp cât sunt consumate în cantități moderate și cu atenție la posibilele contraindicații. Consumul excesiv de ceai poate duce la efecte secundare neplăcute, cum ar fi insomnia, anxietatea, nervozitatea sau probleme gastrointestinale.

Vremea compotului

Deși omenirea a ajuns pe culmile progresului, e greu de conceput ceva mai bun și mai natural de băut, nealcoolic zic, decât banalul compot.

Francezii au inventat compotul, dar evreii așkenazi l-au transformat într-un desert pentru generații întregi, observă Limor Laniado Tiroche, în publicația „Haaretz”, și zău dacă pot obiecta!

Da, globalizarea ne-a adus în pahare fresh-uri și smothie-uri cu ingrediente din cele mai îndepărtate locuri de pe pământ, dar am dubii că aceste licori exotice pot rivaliza cu compoturile noastre cele de toate zilele. Când a apărut compotul sau măcar când a fost consemnată existența sa pentru prima dată, pe teritoriul actualei Franțe, oamenii credeau că această fiertură de fructe transformată în sirop bine îndulcit combate efectele umidității externe. Și nu s-au înșelat. Un compot rece în plină vară, când transpiri și dacă gesticulezi doar cu degetele, sau unul fierbinte când afară plouă ori ninge amarnic, e leac curat.

Zeamă de fructe exotice ziceți? Păi nu-s așa de noi, câtă vreme le găsim și-n „Frații Karamazov”, unde domnul nostru Feodor

Mihailovici Dostoievski le

tot pomenește. Undeva, aflăm că un personaj adoră compotul de ananas. Iar în altă parte, că era pe loc de cinste la masă –„urmau să se aducă la masă cinci feluri de bucate: ciorbă de cegă tânără cu pateuri de peşte, pe urmă peşte rasol, pregătit după o reţetă specială, într-adevăr delicios; după aceea chifteluţe de nisetru, îngheţată, compot şi la sfârşit un fel de jeleu”.

Am pomenit de spațiul est-european pentru că acolo tradiția compotului s-a dezvoltat diferit de zona occidentală.

Alături de murături sau de alte preparate de conservat pentru sezonul rece, care la ei ține mult, compotul a devenit ceva musai de pregătit mai ales toamna, când e vremea acelor poame numai bune de cules, de fiert și de pus la borcan. În 2017 am fost în dragul meu Kiev, un oraș pe care ajunge să-l vizitezi o dată ca să nu-l uiți toată viața, și am petrecut o seară îndestulătoare la un restaurant denumit chiar Kompot. Unde, firește, m-am bucurat de o carafă cu compot din fructe de pădure (cred că mi-a ostoit setea după ce îmbucasem un borș ucrainean

de cea mai bună calitate și niște „golubți”, sarmale ca la ei, totul precedat de o „șubă”, cum se zice peste Prut, adică acea minunată salată cu sfeclă și pește).

În epoca TikTok-ului, să știți că încă apar articole în mijloacele de informare în masă despre compot, pentru că are o savoare nepieritoare și pentru că poate fi făcut și acasă, ceea ce vă doresc și dumneavoastră, dacă, punem cazul, vă lasă inima să încercați rețeta pe care v-o propun (am citit-o și eu pe la alții, surse de soi, fiți pe pace!). Așadar, se feliază două pere, din soiul untoasă bosc, îl știți, cel din varietatea cu pulpa albă spre gălbuie, foarte dulce – atenție, păstrați coaja, îndulcește natural compotul! Merg și pere uscate, la o adică. Două mere așijderea – feliate, nedecojite. O mână de căpșune. Câte o jumătate de cană de merișoare/ vișine/ rubarbă/ coacăze roșii. Doi litri de apă. Credeați că am uitat de zahăr? N-am uitat, doar că nu se pune. Fierbeți, răciți, beți, mă pomeniți!

6 baruri cool din țară

Indiferent dacă ești în căutarea unui loc de întâlnire cu prietenii, a unei seri romantice sau pur și simplu dorești să explorezi ce mai are de oferit orașul, barurile cool din țară oferă o gamă variată de opțiuni pentru fiecare gust. De la terasele boeme în aer liber până la baruri underground, învăluite în mister, te invităm să descoperi câteva dintre recomandările noastre de baruri care dau un aer cool vieții de noapte din România.

BUCUREȘTI

THE URBANIST

 Căldărari 3

The Urbanist a început ca un magazin de îmbrăcăminte și adidași pentru noua generație, cu tot felul de branduri hip. Treptat, a adăugat și partea de cafenea, bar și brunch. Iar acum a devenit un fel de hub urban în toată regula, unde vii ca să-ți cumperi țoale cool, dar ajungi să te lungești și la un brunch și mai apoi la un party.

BRAȘOV

CAFE CENTRAL

 Apollonia

Hirscher 18

 0268.411.926

Cafe Central e un mic bar cu o atmosferă foarte cool și care, deși e în centrul orașului, e ferit de aglomerările care se produc la terasele din Piața Sfatului. Priveliștea de aici este minunată, ceea ce te va face să nu te limitezi doar la a alege o singură bere artizanală din meniu.

CLUJ

HEMINGWAY BAR

 Sextil Pușcariu 9

Hemingway este un cocktail bar cu vechime

în Cluj și unul dintre cele mai apreciate, când vine vorba de amestecat băuturi în pahare. De asemenea, găsești aici și narghilea, în cazul în care cauți așa ceva în Cluj.

TIMIȘOARA SCÂRȚ LOC LEJER

 Laszlo Szekely 1

 0751.892.340

Clădirea în care se află Scârț este un mic templu al culturii underground. Aici se ascultă muzică de pe viniluri, dar nu simandicos, ci un mix de metale, jazz sau lăutărească, se bea cu spor și se mănâncă sănătos. Dar tot aici joacă piese de teatru și trupa AUĂLEU, are sediul Casa de Producţie Muzicală SMANES (care scoate viniluri live cu trupe româneşti), iar în subsol se află Muzeul Consumatorului Comunist.

IAȘI DEAD SOLDIER

 Cuza Vodă 30-32

 0723.161.212

Dead Soldier este un local care are ca sursă de inspirație perioada prohibiției din America, de aceea se și recomandă drept bar speakeasy. Nu doar că o să bei multe cocktailuri bune „pe furiș”, dar aici vei avea parte și de numeroase evenimente care merg bine cu un pahar sofisticat de băutură: muzică live, coveruri la pian sau nopți de flamenco.

CONSTANȚA

BARISSIMO COCKTAIL BAR

 Ferdinand 32

 0736.366.101

Barissimo Cocktail Bar se descrie drept „the hypest cocktail bar in Constanța”. Are un design cald și modern, plin de plante, dar și de cărți. Chiar dacă în denumire iese în evidență faptul că sunt specializați în cocktailuri, găsești aici și o ofertă generoasă pentru micul dejun și brunch. De încercat neapărat sunt burgerii!

Lifestyle

SEPTEMBRIE – FASHION

Septembrie este, prin definiţie şi experienţă, cea mai intensă lună a anului în domeniul modei. Sezonul de toamnăiarnă de evenimente este unul foarte scurt – fiind finalizat de perioada sărbătorilor, ceea ce îi oferă doar trei luni de posibilităţi de manifestare, faţă de cel de primăvară-vară, care este de aproape cinci luni. Acum se fac marile pariuri creative în ceea ce se va vinde prin noile colecţii, se fac marile contracte şi testele speciale ale marilor firme, mai ales la schimbarea designerilor. Ceea ce e valabil şi pentru această toamnă de Modă.

TOM FORD şi GUCCI ţin capul de afiş al schimbărilor. Marele „Maraton” al show-urilor / colecţiilor de Fashion începe prin cel mai dens calendar posibil: NEW

YORK FASHION WEEK, 8-13 septembrie. Îi urmează

LONDON FASHION WEEK, în puţine zile, încercând cu greu să ţină pasul cu celelalte metropole: 1519 septembrie. MILANO

FASHION WEEK pare că focusează toată atenţia mass media prin schimbările de designeri anunţate şi volumul investiţiilor în evenimentele de gen din capitala italiană a modei: 19-25 septembrie.

PARIS FASHION WEEK închide acest lung

şi extenuant traseu al creaţiilor vestimentare speciale prin marile branduri ce rezistă acolo cu succes şi ţin sezon de sezon atenţia nedezlipită de Franţa: 25 septembrie-3 octombrie. Sezonul primăvară-vară 2024 se anunţă astfel unul exploziv.

La noi, aceleaşi amestecuri de sezoane ca întotdeauna. Aceiaşi designeri străini, în număr mai mare însă - dar tot cam de divizia secundă/ terţiară - şi cu organizări partinice semi-profesioniste la nivelul festivalurilor. Dezamăgitor! Doar showurile creative, individuale sau cu temă mai ţin aprinsă flacăra creaţiilor speciale ce ne pot duce alături de designerii decenţi de afară. Preţurile în creştere aberantă, lipsa mâinii de lucru calificate, tensiunile interne între micile şi palidele „grupări” interne de specialitate – semiprofesionalizate prin aceste politici partinice – slăbesc constant un sistem ce merită mai mult! EU CRED ÎNSĂ ÎN MODA ROMÂNEASCĂ! Septembrie ne va dovedi

dacă sunt doar un visător, ori un optimist incurabil sau nu.

Parfumul lunii septembrie: „UTAKI SACRÉ”, By Orens Parfums

prin ELYSEE Perfumery

Oapariţie mult aşteptată şi rară în România, UTAKI SACRÉ, de la Orens

Parfums Paris, este nu doar un parfum, ci reflectarea unui mod de viaţă modern, derivat din estetica asiatică, din care aromele fac parte esenţială. Parfumul unisex lansat în 2022 este, totodată, şi un obiect de design sofisticat, flaconul seriei fiind unul unic: metalic, dens, magnetizat, extrem de elevat. Toate componentele poveştii UTAKI

UTAKI SACRÉ, de la Orens Parfums, este un mix perfect între notele lemnoase suave şi cele intense: notele fascinante de Gaharu Buaya din

Borneo (black oud) şi notele

încântătoare de lemn de cedru

sunt intensificate de o atingere de oud, de piperul rar Timur şi de misteriosul şofran.

Tămâia este acompaniată de un acord unic de amyris şi ambrox, ceea ce îi oferă parfumului un plus de eleganţă şi îl face să fie şi mai sofisticat, totul fiind ca o poveste cu fiinţe supranaturale, dăruindu-ne o stare de graţie olfactivă. UTAKI SACRÉ se integrează perfect în secolul XXI – modern, magnetic, incredibil de atrăgător, aproape irezistibil.

atrăgător, aproape irezistibil.

SACRÉ sunt fundamentale, sunt mesaje ale spiritualului, care devin din ce in ce mai mult parte integrantă a vieţii şi realităţii noastre prezente. Un semn al noului, susţinut acum şi printr-o aromă densă, misterioasă, neobişnuită şi percutantă.

NOTE

Note de top: piper „Timur”

Note de mijloc: şofran

Note de bază: tămâie, ambroxan, amyris, lemn de agar (oud)

Spirits Award, septembrie 2023:

„WHITLEY NEILL”

Rhubarb & Ginger Gin

Ginul lunii septembrie face parte din nobila categorie a ginurilor fundamentale englezeşti.

„WHITLEY NEILL” este un gin manufacturat

încă din 1762!

„PURPLE” – „RHUBARB & GINGER”, ales de noi pentru luna aceasta, este un gin modern, îndrăzneţ, fructat, foarte aromat, expresiv, cumva dulce, sofisticat, surprinzător şi fresh. Creat în Liverpool, el amestecă fascinant RUBARBA şi GHIMBIRUL cu aromele rustice tradiţionale, „mândria plantelor aromatice din grădinile englezeşti”, cea de inspiraţie pentru naşterea acestei băuturi fiind chiar a membrilor familiei WHITNEY, creatorii colecţiei de ginuri devenite iconice. Evocă subtil amintirile dragi din copilărie, atunci când îşi vizitau vara bunicii la ferma acestora.

La bază, ginul este produs după o reţetă secretă, exclusiv din grâu, distilat în vase de cupru de peste 100 de ani. În el regăsim, pe lângă asumatele arome de rubarbă şi esenţă de ghimbir: ienupăr, infuzie de baobab, arbore şi flori de cassia, lemn dulce, rădăcină de iris, portocală roşie, agrişe, grapefruit roz, angelica, lime şi coriandru. Datorită accentului său floral-dulce, a fost introdus în categoria rară a ginurilorlichior.

„WHITLEY NEILL” face parte din cea mai amplă colecţie de ginuri cu arome specifice din lume. Aceasta cuprinde de la aromele africane ale Ginului Originar până la Sloe gin şi agrişe / Mango cu lime / Portocale roşii / Gutui / Zmeură / Pepene roşu / Prune / Grapefruit roz / Soc / Aloe şi castraveţi / Lemongrass / Cireşe / Mure, ba chiar şi violete de Parma.

DESIGN

BIJUTERIA şi LITERATURA Romanian Jewelry Week pune împreună

Cum poți purta o carte sau o epopee?

Între 4 și 8 octombrie, la Muzeul Literaturii Române, Romanian Jewelry Week va lansa expoziția „Bijuteria

și literatura”, concurs inițiat de Tincal lab, Portugalia. Bijuteria și literatura, deși par două lumi diferite, ambele produc emoții celor care le creează și celor care le admiră. Ele reproduc lumi imaginare pornind de la gesturi și emoții, iar designerii de bijuterie au primit ca reper un autor preferat, o carte remarcabilă, un personaj de neuitat, un suport sau instrument de scris pe care îl consideră indispensabil. La concurs au participat 79 de designeri din 29 de țări. Am stat de vorbă cu ANA PINA, designer și fondatoare a galeriei de bijuterie portugheze Tincal lab.

Despre Tincal lab, în câteva cuvinte. Este un spațiu expozițional și atelier de bijuterie contemporană fondat de designerul de bijuterie portughez Ana Pina, în Porto, Portugalia. Sub motto-ul „curating and experimenting in contemporary jewelry”, Tincal lab este din 2015 un atelier activ de bijuterii contemporane, dar și spațiu expozițional, cu ateliere atent curatoriate cu bijutieri invitați, cu expoziții individuale și colective ale artiștilor locali și internaționali.

Cum ți-a venit ideea unei provocări cu tema Bijuterie și literatură?

Tincal lab Challenge este o inițiativă anuală care începe cu un apel deschis către bijutieri din toată lumea lumea și are ca rezultat un eveniment colectiv de expoziție cu vânzare prin care se deschide sezonul expozițional în fiecare lună noiembrie. Cu obiectivul principal de a arăta calitatea și diversitatea bijuteriilor contemporane, Tincal lab invită în fiecare an bijutieri din întreaga lume pentru o „Provocare”: crearea a până la trei piese cu preț maxim, inspirate dintr-o tematică. În 2022, cea de-a VIII-a ediție a acestei inițiative a sugerat o reflecție pe tema „Bijuterii și Literatură” și a adunat la Porto peste 200 de piese de la 79 de artiști, din 29 de țări diferite, create exclusiv pentru acest eveniment, cu un preț maxim de 150 €.

Ce își propune provocarea lansată - Bijuterie și literatură? Bijuterii și literatură, cum se întâlnesc aceste două lumi?

De la simpla scrisoare până la o capodoperă, libertatea de a răspunde la această întrebare am lăsat-o în mâinile artiștilor. Această inițiativă își propune să inspire artiștii și să sensibilizeze publicul, permițând bijuteriilor să-și părăsească circuitul comercial mai convențional, făcânduși în același timp latura artistică mai accesibilătot din punct de vedere monetar.

Cum au primit designerii tematica?

În această ediție, artiștii au folosit literatura ca sursă de inspirație, explorând litere, cuvinte și citate, materiale precum hârtie, porțelan sau nisip, cărți preferate, personaje și autori - prezentând nu numai bijuterii, dar și reflecții, povești, opere de artă.

Cum va arăta selecția de la Romanian Jewelry Week?

Acum, la ROJW 2023, Tincal lab prezintă o selecție a expoziției Tincal lab Challenge 2022: Bijuterii și literatură, cu aproximativ 120 de piese de la 56 de bijutieri.

Romanian Jewelry Week este un proiect anual internațional organizat de Assamblage - Asociația Națională a Autorilor și Designerilor de Bijuterie Contemporană, care reunește în fiecare ediție peste 190 designeri și colective din întreaga lume. Este în prezent cel mai amplu și important eveniment dedicat bijuteriei contemporane din România. După trei ediții de succes desfășurate în București, în spații culturale precum Biblioteca Națională a României, Arcub, Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Național Cotroceni și multe altele, Romanian Jewelry Week a organizat anul acesta o primă ediție specială în Timișoara și în Chișinău, iar ediția principală din București va avea loc în perioada 4-8 octombrie 2023.

CRUISE 2023 în Delta Dunării

În plin sezon de Cruise am studiat şi varianta autohtonă a creaţiilor de gen.

Am regăsit... multă Culoare Primară / Imprimeuri exotice / Volane / Materiale metalizate / Culori „electrice” / Maxi Dress / Boho-Style / Pelerine / Franjuri laţi / Inspiraţie asiatică / Inspiraţii picturale / Accente multiple la gât şi în talie.

Creaţii: Raluca Soare / Imagine: Mihai Diana / Foto: Remus Nicolaescu / Concept

şi direcţie artistică: Alin Gălăţescu / Locaţie: New Egreta Hotel – Delta Dunării.

Între cer și pământ: Ursa Mică Glamping, Șirnea

Corturile au fost folosite încă din cele mai vechi timpuri. Cele mai vechi sisteme descoperite sunt datate în urmă cu peste 40.000 de ani, cu structuri din oase de mamuți și închideri din piei de animale. Mai aproape de percepția actuală de cort sunt adăposturile construite în perioada timpurie a fierului de către populațiile migratoare. Pentru aceste populații, importanța reducerii la scara umană a modelului cosmologic este reflectată în forma în plan a spațiului în care locuiesc. Cercul, simbolul perfecțiunii, dar și imaginea pământului pe care se oglindește bolta cerească, s-a materializat sub forma iurtelor mongole și a tipi-urilor indiene. Axul structural al cortului aflat întotdeauna în centrul geometric al formei este și centrul relației între cer și pământ. Axa lumii poate fi marcată chiar de un element structural central, care este învestit cu o semnificație mistică.

„Cele mai bune proiecte de design au fost cele în care oamenii au încălcat toate regulile.”

Nate Berkus

În timp, populațiile au perfecționat și rafinat structurile inițiale ale corturilor păstrând, în funcție de nevoi, și specificul folosirii caracteristicilor cele mai importante. Una dintre acestea este caracterul nepermanent sau, mai precis, ușurința cu care poate fi mutat și reasamblat în funcție de nevoi. Astfel, acestea au fost folosite în campanii militare începând cu legiunile romane până în zilele noastre, adăposturi de necesitate care pot fi instalate în orice zonă sau chiar structurile elaborate ale corturilor de circ, care încă fascinează. Un adăpost portabil mai mic sau mai mare, cu o durată de utilizare în funcție de cerințele pragmatice ale utilizatorului, cortul oferă atât protecție, cât și conexiune. Atunci când doar o pânză stă între tine, cer și pământ poți intra mai ușor în fluxul naturii.

Odată cu dezvoltarea societății moderne a rămas nevoia oamenilor de a intra în conexiune cu natura. Chiar dacă beneficiem de locuințe moderne, o escapadă în spațiul fară constrângeri al locuirii la cort rupe monotonia cotidiană. Cel mai nou concept de cazare în această direcție este acela de Glamping, dedicat persoanelor care își doresc o experiență inedită în natură fără să renunțe la confortul unui hotel.

În România, turiștii au o ofertă destul de variată de campinguri fermecătoare, cu stil și facilități deosebite. Dintre acestea, în inima Carpaților, în județul Argeș, între satele Ciocanu și Șirnea, găsim Ursa Mică Glamping Resort. Ansamblul este poziționat într-o zonă sălbatică, cu o perspectivă spectaculoasă deschisă către munții Bucegi și Piatra Craiului și păstrează pe cât posibil frumusețea nealterată a locului.

În anul 2016, în acest spațiu, Alina și Răzvan Marinescu au pus bazele sau, mai precis, platformele celor 12 corturi generoase în care primesc oaspeții veniți în căutarea libertății. Fiecare cort are o suprafață de 20 de metri pătrați și este dotat asemenea unei camere de hotel. În serile răcoroase, cortul este încălzit cu ajutorul unei sobe. Platformele din lemn pe care sunt instalate în fiecare primăvară corpurile sunt suficient de generoase pentru a deschide către vale o terasă. Fiecare cort poartă numele unei constelații sau planete, împreună completând o invitație într-un tărâm magic.

Fiecare cort este realizat din material de bumbac special, care permite aerului să circule, totodată protejând de intemperii și de răcoarea nopții. Înălțimea de trei metri la vârf creează suficient volum de aer pentru o senzație de spațiu și relaxare. Toate dotările din cort sunt independente din punct de vedere al energiei electrice, platformele nefiind conectate la niciun fel de utilități.

Dotările sunt completate cu modulele care adăpostesc grupurile sanitare și cu zona de relaxare a ansamblului, formată din sauna estoniană, o construcție cu o formă care fură privirea, și cele două ciubere. Spre drumul de acces este poziționată construcția restaurantului, care întregește oferta de servicii.

Începând cu anul 2022, cele 12 stele și constelații au fost completate cu alte 12 sub forma unor unități de cazare amenajate în bungalow-uri integral dotate și mobilate. Cu un pas mai aproape de drumul de acces, dar și de confortul unui hotel, acestea beneficiază de o baie eco-friendly și racordare la energia electrică. Totodată, bungalow-rile pot fi folosite și în sezonul rece, când zăpada și gerul fac imposibilă menținerea corturilor.

AllinWriter.com, un nou startup românesc, a luat cu asalt piața marketingului online cu o soluție inovatoare, bazată pe inteligența artificială. Această platformă își propune să automatizeze procesul de generare și distribuire a conținutului pentru toate platformele, chiar și pentru cei fără experiență în marketing. Echipa din spatele AllinWriter.com este formată din antreprenori cu o vastă expertiză în domeniul marketingului online, acoperind toate aspectele esențiale, de la publicitatea plătită, comerțul electronic, optimizarea pentru motoarele de căutare până la gestionarea eficientă a rețelelor sociale. Adnana Matei, parte din echipa AllinWriter, ne-a răspuns la mai multe întrebări despre acest startup.

Cum a apărut AllinWriter?

AllinWriter este rezultatul unei nevoi de care ne-am lovit mereu la fiecare afacere nouă pe care am fondat-o sau preluat-o în agenție. Fiecare membru al echipei noastre are cel puțin un business în diverse industrii, precum e-commerce, horeca, marketing online, IT sau dezvoltare imobiliară. Suntem antreprenori și specialiști în câte o ramură de marketing.

Apelam mereu unul la celălalt pentru ajutor specializat, când era nevoie să facem marketing.

Și într-o zi am decis să facem o unealtă care să ne ajute să automatizăm crearea de conținut SEO, materialele pentru rețelele sociale și alte materiale pentru promovarea unei afaceri, oricare ar fi ea. În aprilie 2023, deja eram independenți și nu ne mai solicitam ajutorul constant.

Și a fost wow, nu mai aveam nevoie de copywriteri, manageri

de social media și puteam genera conținut (imagini și texte) în câteva minute, în loc de săptămâni întregi. Doar optimizarea unui articol pentru blog dura zile bune, fără să luăm în calcul zilele de scriere. Singura problemă în toată această ecuație era că platforma necesita mentenanță constantă. Programatorul este chiar fondatorul acestei inițiative și nu îl puteam monopoliza, pentru că și el este antreprenor,

Startup-ul românesc care automatizează marketingul online cu ajutorul inteligenței arti ciale

la rândul lui. Ne-am reunit într-un call online și am concluzionat că putem elimina această problemă dacă am oferi unealta și altora. La 20 iunie, eram live și am adunat nu mai puțin de 50 de utilizatori în doar 24 de ore. O lună mai târziu deja s-au înscris sute.

Povestiți-ne un pic despre ce oferă AllinWriter și despre ce-l deosebește de alte platforme de inteligență artificială. În primul rând, nu pierzi timp în chat pentru a afla informațiile de care ai nevoie și nici cu căutarea celor mai bune prompturi, care uneori nu sunt chiar cele mai bune pentru nișa ta. Scopul inteligenței artificiale este să-ți salveze timp, nu să-ți dea noi teme. AllinWriter oferă conținut de înaltă calitate, chiar și pentru nonmarketeri. De la articole de blog, postări pentru social media, traduceri, descrieri, răspunsuri la recenzii, you name it, we’ve got it. Dacă aplicația noastră nu are acel șablon, înseamnă că un business nu are nevoie de el. Toate materialele sunt generate în maxim câteva minute, chiar și articolele de +5000 de cuvinte. Pe lângă cele menționate, diferența principală între aplicația AllinWriter și alte platforme asemănătoare este calitatea conținutului. AllinWriter servește direct promptul creat pentru a genera

www.zilesinopti.ro

cele mai bune materiale de marketing. Să facem promptul perfect este treaba noastră, nu a utilizatorului. În viitorul imediat, vom automatiza întregul proces de marketing. Ne dorim să oferim posibilitatea de a posta pe blogul propriu sau pe rețelele sociale direct din aplicația noastră.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit până acum?

Cea mai mare provocare rămâne experiența anterioară a utilizatorilor cu inteligența artificială. Sau, din contră, lipsa unei experiențe anterioare. Mulți folosesc în platforma noastră prompturi, în loc de o simplă descriere sau linkul către site și rezultatele nu sunt cele dorite, din acest motiv. Unii utilizatori deja au testat alte soluții, au fost dezamăgiți și nu sunt foarte deschiși să testeze ce oferim. Un startup fără provocări ar fi unul plictisitor, or, noi suntem o echipă bine pregătită pentru probleme complexe. Sunt multe provocări... Am constatat că mai avem multe de îmbunătățit în ceea ce privește încrederea în produsul nostru dinainte de testarea efectivă a aplicației. Vrem mai mult de la noi și lucrăm continuu pentru a ne asigura că experiența utilizatorului este fără cusur și completă.

Aveți și clienți din afara țării, doriți să intrați și pe piețele de afară?

Avem puțini useri din afara țării, nu ne-am promovat extern. Suntem patrioți și vrem să ajutăm întâi antreprenorii români să facă performanță. Am antrenat AI-ul în special pe dulcele grai românesc și rezultatele sunt spectaculoase. AllinWriter generează conținut în peste 20 de limbi, vom dori să cucerim și alte piețe. Ne vom orienta cel mai probabil către Europa, în primă fază. Momentan, nu am luat nicio decizie în acest sens.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă afacerea voastră?

Ne dorim să sprijinim antreprenorii, chiar și pe cei fără experiență în marketing. Toate afacerile au nevoie de o prezență online care să le ofere rezultate de lungă durată. AIul nostru permite scriitorilor și creatorilor să păstreze procesul de creație și totuși să obțină rezultate mai bune și mai rapide. Vrem ca absolut orice persoană să-și poată gestiona propriul marketing cu zero cunoștințe, zero efort și dintrun singur click. Evident, la cel mai mic cost posibil și în cel mai scurt timp. Sună utopic, nu-i așa? Ei bine, chiar asta face AllinWriter.

Un fel de banc cu blonde... îngrijirea părului blond

Erau cândva două blonde... cam așa încep majoritatea glumelor sărate și mai puțin sărate despre blonde. Bine, fiecare cu propriul simț al umorului, dar ca să obții un blond atât de popular printre glumele din societate îți trebuie multă răbdare și profesionalism. Pentru a arăta bine, părul blond trebuie îngrijit constant și corect, că doar... deh, niciodată nu știi de unde apare cineva care vrea să glumească pe seama lui.

Spre deosebire de nuanțele închise, firele de păr blond sunt mult mai sensibile la factorii de mediu (soare, apă, poluare etc.). Părul

blond natural are o cantitate mult mai mică de melanină (pigmentul care oferă culoarea părului, a pielii și a unghiilor), motiv pentru care tinde să se rupă mai repede și să își piardă din strălucire. Nici părul vopsit blond nu scapă de mici inconveniente, el având tendința să se deshidrateze și să se rupă ușor.

Scopul acestei culori nu este să te supună chinurilor și glumelor, din contră, dacă înveți cum să o îngrijești corect, o poți face până și pe Barbie geloasă!

Paşii de bază pentru îngrijirea corectă

a părului blond:

1. Hidratează-ți părul!

Să îți hidratezi părul nu înseamnă să îl speli zilnic, ci atunci când îl speli să folosești produse speciale pentru părul tău. Șamponul și balsamul trebuie să aibă o formulă care să îți păstreze nuanța părului – bogate în antioxidanți, ce hrănesc firul de păr și îi oferă strălucire. Poți adăuga în rutina ta și o mască hidratantă pentru păr, dar nu o combina cu balsamul. Spre exemplu, poți folosi la o spălare șampon și balsam, iar la următoarea, șampon și mască hidratantă. Așa nu îți vei încărca părul cu diverse produse și formule.

2. Fii puțin (mai) atentă la căldură!

Legile termodinamicii par să aibă dreptate din nou. În timp, prea multă căldură va dăuna părului tău, uscându-l. Tocmai de aceea, recomandat ar fi să aplici, înainte de a utiliza aparate pe bază de căldură – placă, feon, ondulator etc., un spray cu protecție termică. Cine ar fi crezut că puține pulverizări de produs îți pot salva părul?

Și razele soarelui se încadrează la capitolul căldură. La fel ca pielea, părul este la fel de sensibil și de neputincios în fața razelor UV. Atunci când mergi la plajă sau petreci mult timp în aer liber, alege să porți o șapcă, o pălărie sau chiar o eșarfă. Presupunând totuși că niciuna din cele enumerate nu se potrivesc stilului tău, nu îți face griji- grație industriei cosmetice, care se află într-o continuă dezvoltare, există soluții pentru (aproape) orice. Protejează-ți părul cu un spray sau cu o loțiune cu protecție solară specială pentru păr. Se aplică rapid, perfect pentru un ultim retuș în oglindă.

3. Foloseşte culoare pentru culoare.

Pentru ca nuanța părului să reziste cât mai mult sunt recomandate produsele cu nuanțe de violet sau argintiu. Într-adevăr, dușul tău devine mov, dar se îndepărtează cât ai zice blond. Șamponul nuanțator este special conceput pentru părul blond și ajută la menținerea unei nuanțe sănătoase și a unei străluciri cât mai naturale. Pigmenții violet împiedică apariția unor nuanțe calde, palide de blond. Introdu nuanțatorul în rutina de îngrijire a părului cel puțin o dată pe săptămână. Dacă nuanța de păr devine tot mai caldă, folosește nuanțatorul mai des. Dacă, din contră, părul tău începe să aibă o nuanță mai rece decât îți dorești, redu cantitatea de nuanțator folosită.

4. - 112, ce urgență aveți?

- Vârfurile despicate se încadrează la această categorie?

Uleiul de păr este ideal pentru părul deschis și nu numai. Acesta are rol nutritiv, de a hidrata și de a restaura textura părului. Aplică-l de la jumătatea firelor de păr în jos, pentru a le menține cât mai hidratate, prevenind aspectul de păr uscat și neîngrijit.

Patru pași simpli... et voilà:

What doesn’t kill you only makes you blonder. Sau stronger? Oricum ar fi, make your blonde hair stronger!

Ga ie e Chanel:

Fashion Manifesto

În lumea modei există puține nume care să fi lăsat o amprentă atât de profundă și durabilă precum Gabrielle (Coco) Chanel. Construind o întreagă filozofie a eleganței care transcende timpul și spațiul, numele creatoarei a devenit sinonim cu o nouă formă de libertate feminină, redefinind modul în care ne raportăm la stil, rafinament și design vestimentar.

Începând cu data de 10 septembrie și până pe 25 februarie 2024, V&A Museum din Londra va găzdui prima retrospectivă britanică dedicată în întregime vieții, contribuțiilor și lucrărilor croitoresei franceze, bazată pe expoziția creată de Miren Arzalluz și Véronique Belloir pentru Palais Galliera, în 2020, numită Gabrielle Chanel: Fashion Manifesto. În cadrul său vor fi prezentate peste 200 de ținute, bijuterii, accesorii, cosmetice și parfumuri, organizate, cronologic și tematic, în zece secțiuni, care vor ilustra cum Coco și-a dedicat întreaga carieră perfecționării și promovării unui nou tip de eleganță, ancorată în realitatea vieților femeilor. Manifestul ei în modă este reprezentat, conform directorului V&A, Tristam Hunt, de un design bazat pe confort, simplitate și ușurință a mișcării, valori devenite fundamentale pentru existența modernă.

Povestea sa

începe, astfel, de la crearea

primului magazin

Gabrielle

Chanel de pe

Rue Cambon

din Paris, în 1910, continuă cu revitalizarea buticului din anii ’50 și se sfârșește cu ultima colecție, din 1971, vizitatorii putând să urmărească estetica Chanel prin intermediul stilului creatoarei, marcat (în cele zece portrete folosite de curatori) printr-un spirit al libertății și sfidării.

Zonele de expoziție vor surprinde diferite elemente din moștenirea casei de modă, precum utilizarea țesăturilor considerate masculine într-o perioadă în care moda feminină era definită de rochii elaborate și corsete restrictive (Coco fiind cea care a adus în prim-plan pantalonii, sacourile și cămășile albe cu linii simple, detalii rafinate și forme funcționale, minimaliste), folosirea materialelor nonconformiste (în special în timpul războiului, când resursele erau limitate), Little Black Dress, apărută în American Vogue în anul 1926 (prin care a rescris felul în care oamenii privesc negrul), conceptul de sport chic (haine confortabile și practice introduse într-un context

elegant), parfumul No. 5, unul dintre cele mai recunoscute și influente din istorie (numit și „accesoriul invizibil”), designul de bijuterii (celebrele coliere cu perle Chanel, devenite simboluri ale luxului), costumul-semnătură din tweed (numit de Vogue, în 1964, „cea mai frumoasă uniformă din lume”) și pantofii two-tone slingback, pentru care a folosit, în structură, două culori diferite.

Expoziția va include și o sticlă originală de Chanel No. 5 de la lansarea din 1921, costumele designerului pentru Le Train Bleu, din 1924, setul roz, din două piese, comandat de actrița americană Lauren Bacall, în 1959, pantalonii și sacoul din mătase neagră în care editorul de modă Diana Vreeland (cunoscută pentru colaborarea de 26 de ani cu Harper’s Bazaar, urmată de funcția de redactor-șef Vogue USA, căpătată în 1963) a fost fotografiată în apartamentul său din New York, imagini cu Marie-Hélène

Marie-Hélène

Arnaud, Marilyn

Monroe și Misia

Sert și șapte

Sert și șapte

ținute vintage

ținute vintage

din garderoba

personală a supermodelului

supermodelului

Anne Gunning.

Anne Gunning.

O temă comună pe întreg parcursul expoziției va fi conexiunea creatoarei cu Marea Britanie, în special în ceea ce privește utilizarea tweed-ului scoțian și a firmelor britanice de textile, de care s-a îndrăgostit atunci când a împrumutat, din garderoba Ducelui de Westminster, ținute pentru excursiile celor doi în mediul rural.

Prin inovațiile îndrăznețe și prin căutarea neobosită a confortului și eleganței funcționale, Coco Chanel a redefinit, datorită siluetelor ei revoluționare, paradigmele modei, transformând hainele în simboluri ale independenței și individualității, care au ajuns să reprezinte puterea și grația femeii moderne.

În cuvintele sale, „Moda se schimbă, dar stilul rămâne.”

Reclama în social media:

Oportunități şi Strategii Eficiente

Reclama în social media a devenit un pilon esențial în mixul de comunicare de brand sau de marketing pentru promovarea afacerilor. Cu milioane de utilizatori activi zilnic, platformele sociale oferă un mediu efervescent, excelent pentru a interacționa cu consumatorii, clienții sau potențialii clienți și pentru a construi în timp branduri puternice. În acest articol,vom explora trendurile actuale în reclama social media și cum reea.agency te poate ajuta să profiți de aceste oportunități. Hai să începem direct cu unul dintre subiectele

Trenduri actuale în reclama social media

3. Influenceri şi colaborări

Colaborările cu influenceri permit brandurilor să ajungă la noi audiențe, care anterior erau mai greu accesibile. Iar când spunem greu accesibile, nu ne referim neapărat la targetare, ci mai ales la gradul de deschidere, de receptivitatea la mesaje. Aici punctează de fapt esențial un influencer.

4. Comerțul în mediul social

1. Personalizarea conținutului

Astăzi, consumatorii de produse și servicii se așteaptă la experiențe personalizate. Algoritmii inteligenți ne permit acum să adaptăm mesajele în funcție de interesele și comportamentul fiecărui utilizator. E momentul să folosim tehnologia ca să umanizăm interacțiunile online.

2. Video şi live streaming

Video și live streaming-ul au devenit formate esențiale de conținut. Sunt interactive și permit brandurilor să creeze conexiuni autentice cu audiențele lor, așadar, nu mai trebuie să le privim ca fiind potrivite doar pentru influenceri, ci și pentru branduri.

Deși nu este un mediu prin excelență comercial, comerțul pe platformele sociale facilitează achiziționarea produselor direct din postări, reducând barierele dintre promovare și vânzare. Așadar, dacă ajungem la audiențele potrivite, cu mesajele potrivite, conversiile vor veni și din social media, nu doar din site.

5. Analiza datelor şi data driven marketing

Utilizarea datelor pentru a analiza performanța campaniilor și a optimiza strategiile este crucială în lumea digitală de astăzi. Nu mai este un moft, ci un best practice care te scutește de cheltuirea bugetelor ineficient.

Cum te ajutăm să profiți de aceste trenduri?

BucurEŞTI aLIVE

 Jurnal de bucureștean  CLIN D’OEIL: IRISZ KOVACS  Festival: BIDFF

#9 | WishFest | UNFINISHED | BALKANIK FESTIVAL | Bebe Fest OCC 

PREMIERE @Teatrelli & @Teatrul Apropo  Pentru cei mici  Sunetele orașului

 FitBucurEști  Biscuit.ro  HORECA  La șosea  Shopping  Unde ieșim

Salut, București!

Ofertă de going out: „shaorma festivalieră” de septembrie

Gata cu vacanţele şi concediile, ne-am adunat în urbe şi ar trebui să reintrăm în rutina cotidiană. Doar că nu ne trage ața ca dintr-o dată, să mişcăm schimbătorul de viteze din poziţia Park în Drive. Ne mai vine să stăm aşa, măcar o vreme, cu motorul în Neutral, căci suntem oameni, nu maşini, ce naiba? Am vrea să mai ieşim seara în oraş cu amicii sau cu prietenele şi să-i bârfim pe cei cu care nu ne vedem, să mai schimbăm o impresie turistică, să ne plângem de lipsa apei calde şi de preţurile umflate. Măcar câteva zile, până om începe să ne umplem de kind remindere în inbox, înjurături în trafic şi facturi în cutia poştală. Avem festivalurile ca pretexte pentru a nu sta în casă, atât de variate ca tematică în septembrie, încât e imposibil să nu găsim măcar unul-două care să ne ofere alibiuri în fața propriei conştiinţe. Dacă nu suntem atraşi de romantismul lampioanelor ce plutesc pe apa lacului, la WishFest (9-10.IX), ne putem holba impresionaţi la 3D-urile proiectate pe Casa Poporului, în cadrul iMapp Bucharest (23. IX), iar dacă ne va obosi Maratonul Teatrului Independent, adică spectacolele din Bucharest Fringe (15-24.IX), ne-am putea regăsi echilibrul în festivalul de wellbeing Wanderlust 108

Bucureşti (23-24.IX).

Magnetul principal rămâne însă muzica, iar începutul de toamnă oferă pasionaţilor câteva must-see-uri. Cea mai importantă sursă de evenimente muzicale live de luna asta e, fără nicio îndoială, Festivalul George Enescu, ce va dura până pe 24 septembrie, cu un program zilnic extraordinar de consistent. Sigur, aţi putea spune că muzica clasică nu e pe strada voastră,

însă merită, totuşi, să încercaţi a-l asculta improvizând la Ateneu pe neconvenţionalul super-organist Cameron Carpenter sau a vedea povestea muzicală Lélio, spusă de celebrul actor Lambert Wilson, în spectacolul multimedia a Nonei Ciobanu, de la Sala Palatului.

Dacă nu considerați ‘clasica’ destul de cool, atunci s-ar putea să ziceţi acelaşi lucru şi despre Bucharest Jazz Festival (7-10.IX), dar v-aţi înşela grav, căci în ediţia asta, curatoriată de A-C Leonte, cântă, de exemplu, Nubyan Twist, colectivul de Afro-Jazz din UK, al cărui sound îmbină instrumentele de suflat cu vocile feminine, mc’ing, live dubs şi ritmuri reggae, soul, jazz, latin şi dance. Dincolo de întrunirile astea de melomani, cel puţin trei festivaluri v-ar mai putea capta atenţia, întrucât promit o doză considerabilă de bună dispoziţie: Balkanik Festival (8-10.IX), cu a sa diversitate de sonorităţi World şi Ethno, Paragon Music Festival (15-16.IX), destinat tinerilor artişti emergenţi, dar cu Raluka, Connect-R şi Nicole Cherry headlineri, şi Metal Gates Festival (28-30.IX), fiindcă nici rockerii nu trebuie lăsaţi de izbelişte, mai ales că albumul Katatonia de anul ăsta e chiar foarte tare.

De final, o recomandare ceva mai exotică: concertul de J-Rock susţinut de superstarul japonez Myavi în Asia Fest (22-24.IX). Iar dacă nu vă place cum sună, vă puteţi consola apoi cu niscaiva preparate orientale inedite. Asta, dacă nu v-aţi săturat cu shaorma festivalieră pe care v-am propus-o aici şi v-aţi decis, totuşi, să vă închideţi serile în casă, să vă beţi berea cu ochii în tv şi urechea ciulită la bormaşina vecinului. Dar nu veţi alege asta... nu-i aşa?

Prestigiosul muzician Cristian

Măcelaru, dirijor de primă mână al lumii, a inițiat o serie de evenimente

în premieră pentru evenimentul cultural major al toamnei românești, Festivalul

George Enescu: patru concerte pentru familii

și copii, programate la Teatrul Odeon pe 3, 10, 17 şi 24 septembrie, devenite sold-out

încă de la jumătatea lunii august. „În seria de concerte pentru familii și copii, am introdus ideea unei povești prin muzică, fiecare concert are o poveste, deoarece felul în care părinții comunică cu copiii cel mai des este printr-o poveste, iar muzica e o poveste care trebuie descoperită. Fiecare concert se axează pe un grup de instrumente din orchestră, într-unul descoperim ce este o vioară, în altul ce este un instrument de percuție, în altul descoperim ce este un instrument de suflat. Toată orchestra va fi prezentă, dar focusul se pune pe câte un tip de instrument pe care îl descoperim. De aceea, cei care vor ajunge la toate patru concertele vor descoperi o tetralogie completă, așa cum am gândit-o. Dacă ajung doar la un concert, nu vor pierde nimic din poveste, însă recomandarea mea ar fi să încerce să ajungă cu cei mici la toate cele patru concerte din serie”, a precizat maestrul Măcelaru, pe care am avut onoarea de a-l cunoaște în luna iulie.

La emisiunea #RockAroundTheTalk, de pe Rock FM, am invitat această personalitate de amplă rezonanță internațională, pentru

Enescu, la teatru

a descoperi un om cald, profund, afabil. Excepționalul artist româno-american Cristian Măcelaru, nou director artistic al Festivalului George Enescu, directorul muzical al Orchestrei Naționale a Franței, dirijorul laureat cu Premiul Grammy, muzicianul decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, socotit „al doilea Celibidache”, dirijorul principal al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Köln – lista poate continua cu nenumărate alte realizări de prestigiu ale acestui om care duce, grație baghetei de conducător de festival, marea muzică la teatru, făcând-o accesibilă și celor mici.

Născut la Timișoara, mezinul unei familii cu zece copii s-a apropiat de vioară de mic, iar studierea acesteia l-a făcut să ajungă în America, la Academia de Arte din Michigan, apoi la Rice University din Houston, oraș în care a fost prima vioară, două sezoane, la Houston Symphony. La 19 ani, devenise cel mai tânăr concertmaistru din istoria Miami Symphony Orchestra, debutând cu aceasta la Carnegie Hall. La 43 de ani nu uită de cei mai tineri, nici de cei care sunt intimidați de marea muzică. „Cea mai dificilă muncă pentru mine este să conving fiecare om să pășească prima dată în sala de concerte. Sunt convins că majoritatea oamenilor, după ce au trecut de teama inițială că nu cunosc destul muzica, vor reveni. Pentru că e atât de molipsitor!”, mi-a mărturisit maestrul Măcelaru.

În premieră la Festivalul Enescu, din inițiativa directorului artistic Cristian Măcelaru, Teatrul Odeon va găzdui patru concerte pentru familii și copii.

Punerea în scenă a spectacolului Disco Regret, de Doru Vatavului, premiera anunţată la Teatrul Metropolis pentru luna aceasta, este semnată de către una dintre cele mai interesante şi promiţătoare regizoare şi artiste vizuale din tânăra generaţie, IRISZ KOVACS, intrată în atenţia iubitorilor de teatru din Capitală odată cu prezentarea în FNT a montării sale de la Teatrul de Stat din Constanţa, 8 taţi, de Tina Müller, care i-a adus şi nominalizarea la Gala Premiilor UNITER 2022 pentru debut. Alături de Disco Regret, regizoarea emergentă, formată la Facultatea de Teatru şi Film a UBB Cluj, va avea acum, în septembrie, şi o a doua premieră, familie normala.jpeg, la Apollo 111 Teatrul, deci publicul bucureştean are posibilitatea să îi descopere originala viziune artistică din multiple perspective, ţinând cont că, la un moment dat, va fi expus şi la următoarea etapă din producţia ei work in progress de la Teatrelli, cerul (hartă către casă), ce are ca punct de plecare albumul de pictură al lui Șerban Savu, Drifting, şi a putut fi vizionată într-o primă fază de lucru în primăvara acestui an. Având în minte descrierea pe care şi-a făcut-o cu un strop de autoironie pentru Teatrul Post Naţional Interfonic, “îmi place siropul, telenovela, simetria, hăhăiala, stranietatea, tandreţea”, am intrat în dialog cu talentata şi energica regizoare pentru a vedea până unde pot merge regretele (disco) şi cum arată o familie normală (într-un jpeg).

INTERVIU DE IOAN BIG

Irisz, după titlu, Disco Regret poate fi, la fel de bine, o dramă nostalgică sau o comedie muzicală. Ce poveste spune, de fapt, spectacolul tău de la Metropolis?

Disco Regret vorbește despre un tânăr regizor întors în casa părinților săi după propriul divorț și care nici nu stă foarte bine financiar, ce încearcă să reconstituie povestea de dragoste a părinților lui făcând un film în care chiar aceştia se joacă pe ei tineri. Noi ne-am propus să abordăm în egală măsură și disco, și regret, adică să fie un exercițiu de nostalgie - care include niște introduceri în epoca în care a fost povestea lor de dragoste, cu niște referințe din Pop culture-ul vremii, partea disco -, dar centrat pe povestea de viață a personajelor, aia fiind partea de regret

Personajul principal, Toni, e un tânăr regizor ratat, care se refugiază în provincie, în casa părinților. Tu, Irisz, ești o tânără regizoare de succes, apreciată pe scenele din marile orașe. Aparent, nu există o legătură între voi doi. Ce anume a avut această poveste de te-a făcut să îți dorești să o pui în scenă?

Eu și Toni avem mai multe în comun decât ar părea. În primul rând, legătura dintre părinții lui Toni și cât de bine e reprezentat universul lor, precum și povestea lor de dragoste m-a dus foarte mult cu gândul la povestea părinților mei și, mai ales, m-au emoționat faptul că multe din detaliile pe care Toni le descoperă despre părinții lui, eu poate nu le știu despre tinerețea alor mei. Adică avem aceste idealuri, cum sunt pentru mine părinții mei, care sunt încă împreună și se iubesc - zic eu și zic și ei -, dar eu

“Nu știu dacă e o alegere să ai regrete sau nu”

IRISZ KOVACS

nu știu, de fapt, ce sacrificii și ce compromisuri au dus la acest lucru. Pentru mine, Bucureștiul, într-adevăr, nu e orașul ăla de provincie, dar în momentele în care eu lucrez aici, locuiesc din nou acasă, la părinții mei, care sunt mutați la București de când aveam eu 14 ani. Mai mult, treceam și eu printr-o despărțire foarte mare, dintr-o relație de lungă durată, chiar după ce am descoperit textul, dar înainte să încep să fac spectacolul, deci cumva, în paralel, în timp ce repetam la Disco Regret, eram mutată în casa părinților mei, locuind cu ei după mult timpla facultate am plecat în alt oraș - și trecând prin această despărțire, în care îmi primeam lucrurile din apartamentul în care stătusem înainte și le aveam în casă. Sunt deci mai multe paralele personale, dar și interese estetice, legate de incursiunea în epocă și paralela între lumea asta, care este lumea noastră, și lumea care putea să fie, adică sunt două rute, una ok, realistă, și una fantezistă, care mă interesa și din punct de vedere estetic și regizoral, dincolo de latura personală.

Într-adevăr, aceasta e una dintre temele principale în piesă, viața care a fost vs. viața care ar fi putut fi. Întotdeauna avem însă parte în viață de răscruci și facem alegeri, cu bune și rele, consecințele fiind ireversibile. Ne folosesc regretele? Nu mergem mai departe? Sigur că ni le asumăm și mergem mai departe, dar poate că regretul e o unealtă bună de corectare sau, mă rog, de calibrare pentru decizii viitoare. Adică, în momentul în care am făcut ceva și am regretat, când sunt la o răscruce care pare asemănătoare - de cele mai multe ori nu se aseamănă atât de mult între ele, dar poate că par, dragonii ăștia au capete care seamănă între ele -, o să gravitez tot timpul către decizia aia pe care am regretat-o ultima dată. O fi și bine, și rău, dar nu știu dacă e o alegere să ai regrete sau nu. [...]

„zeițe de categoria B” de Alexandra Felseghi, după o idee de și în regia lui Andrei Măjeri, este un spectacol-eveniment care își propune să aducă pe aceeași scenă actrițe din trei orașe și trei teatre diferite, aplaudate în spațiile geografice în care joacă, dar mai puțin cunoscute în afara lor: Elena Ivanca (actriță a Teatrului Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca), Ioana Dragoș Gajdó, (actriță a Teatrului „Regina Maria” Oradea), Silvia Luca (actriță a Teatrului „Mihai Eminescu” Botoșani);

Premiera va avea loc în zilele de 22, 23 și 24 septembrie, la București, la creart/TEATRELLI – inițiatorul proiectului și producătorul principal, urmând apoi să fie jucat, pe rând, în toate teatrele co-producătoare, respectiv la Teatrul Național Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea și Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani.

„zeițe de categoria B” chestionează un subiect

de interes contemporan: granița dintre public și privat, dintre magia scenei și realitatea vieții personale. Spectacolul pornește de la o documentare de tip autobiografic, concentrânduse cu precădere asupra punctelor nevralgice din carierele celor trei actrițe, acelea care au provocat turnuri semnificative. Un demers care aduce în discuție modalitățile prin care artiștii sunt adesea schimbați, asemenea unor piese. Mecanismul dur al artelor strivește personalități sensibile care au făcut performanță într-o altă epocă, îi năucește pe cei prinși între vârste și nu le dă prea multe speranțe celor la început de carieră. Dar vocația nu se perimează, ea își caută porturi noi în care să acosteze, co-creatori care să stârnească mici revoluții personale și să provoace la dialog.

Experiența sonoră a spectacolului este semnată de Adrian Piciorea, iar costumele sunt o selecție de piese din colecțiile lui Lucian Broscățean.

ANDREI MĂJERI este unul dintre cei mai reprezentativi regizori de teatru din tânăra generaţie. A colaborat cu numeroase teatre din România, de la teatrele naționale din Cluj-Napoca, București și Craiova, la teatrele municipale din Baia-Mare, Turda sau Târgu Jiu, precum și cu Apollo111. În 2021 a devenit regizorul angajat al Teatrului „Mihai Eminescu” Botoșani, unde a montat spectacolele „Eroine” și „La Academie” (selectat în cadrul actualei ediții a FNT). În 2022 a regizat primul său spectacol în afara granițelor (Slepa Mrlja/Pata oarbă), în Novi Sad (Serbia), în cadrul Capitalei Culturale Europene, la Teatrul Național Sârb. Spectacolele sale au fost invitate în numeroase festivaluri (în țară și în străinătate), a câștigat peste zece premii naționale pentru Cel Mai Bun Regizor și s-a aflat în mai multe turnee extinse cu: „Medea’s Boys”, „Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois” și „Eroine”.

„zeițe de categoria B”, o nouă premieră la Teatrelli, dar și la Cluj-Napoca, Oradea și Botoșani

NOVECENTO de Alessandro Baricco

Premiera - 18 septembrie, la TNB, în deschiderea Festivalui Bucharest Fringe, ediția a 13-a

Pământ plutitor, iar povestea lui Novecento este deopotrivă un poem și o fermecătoare improvizaţie pentru pian şi trompetă.

Nouă premiere teatrale își așteaptă spectatorii, începând cu această stagiune, la Teatrul Apropo și, fără doar și poate, despre fiecare ar fi multe de spus. Fiecare adună multă tinerețe acolo, unele, chiar visuri de început de drum, muncă, poveste și povești, nerăbdare, încredere.

Spectacolul Novecento, de Alessandro Baricco, e una dintre premierele acestei stagiuni a Teatrului Apropo. Firește, pentru mine, este the one. Și la cât de copleșitoare sunt ecourile din public, se pare că nu doar pentru mine. E un spectacol mult dorit și așteptat.

Novecento va avea premiera pe 18 septembrie, la Teatrul Național București, Sala Pictură, și va deschide, anul acesta, ca spectacol invitat, cea de-a 13-a ediție a Festivalului Bucharest Fringe –Maratonul Teatrului Independent. Reprezentația va fi urmată de o sesiune Q&A cu echipa artistică și, dacă planetele se aliniază, poate chiar de o surpriză inclusiv pentru echipă.

Novecento spune povestea unui copil abandonat la naștere pe vasul transatlantic Virginian și adoptat de echipaj. Expus de mic la muzica din luxoasa sală de bal a vasului, băiatul, numit Novecento (1900), după numele secolului care tocmai începea, îşi dezvăluie talentul extraordinar: este un pianist și un compozitor de geniu care, deși nu va coborî niciodată de pe vas, va cânta despre toate frumusețile lumii. Vasul e micul lui

Dacă ați citit piesa lui Baricco, Novecento, este un motiv în plus să vedeți spectacolul. Dacă ați văzut filmul lui Tornatore, The Legend of 1900, este un motiv în plus să vedeți spectacolul. Dacă sunteți la fel de fermecați ca și noi de actorul Vlad Udrescu, este un motiv în plus să vedeți spectacolul. Dacă i-ați ascultat măcar o dată, la Green Hours, Festivalul de Jazz de la Sibiu, Jazz in Cave, Jazz at Bran Castle pe Ștefan Stoianovici și pe Sergiu Bivol, este un motiv în plus să vedeți spectacolul. Biletele se găsesc pe Bilet.ro.

NOVECENTO, DE ALESSANDRO BARICCO

Cu: Vlad Udrescu, Ștefan Stoianovici (pian), Sergiu Bivol (trompetă)

Scenografia și costumele: Alexandra Lupeș

Muzica originală: Ștefan Stoianovici

Grafica: Romulus Boicu

Producție și promovare: Costinela Caraene

Un spectacol de Daniel Simion

O producție a Teatrului Apropo, în parteneriat cu Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași, Filarmonica de Stat Sibiu și TVR Iași. Spectacolul este realizat cu cofinanțare din partea AFCN.

WishFest, festivalul lampioanelor pe apă

Cea de-a treia ediție WishFest, primul festival din România dedicat lampioanelor pe apă, va avea loc pe 9 și 10 septembrie, între orele 10:00

și 23:00, pe malul Lacului

Floreasca (Calea Floreasca nr. 161-219). Inspirat de tradiții asiatice, WishFest este un eveniment cu intrare liberă dedicat tuturor vârstelor, ce propune un concept inedit

și entertainment pentru

întreaga familie: lansări pe lac, în ecare seară, de lampioane realizate manual

și personalizate, sute de preparate culinare, numeroase ateliere de creație și activități

educative pentru copii, tineri și adulți, muzică live și dansuri pe ponton. Publicul se va bucura, de asemenea, și de un târg de produse realizate de designeri, desfășurat sub numele Dreamy Fair. WishFest aduce în atenția publicului o tradiție thailandeză veche de peste 700 de ani: în ecare toamnă, oamenii se bucură de sărbătoarea Loy Kratong, ocazie cu care lansează pe apă coşulețe decorate cu ori și lumânări și lampioane inscripționate cu dorințe și mulțumiri, care le vor conduce rugăciunile către cer. Lampioanele simbolizează noi

începuturi. Cei interesați să scrie o dorință, să lanseze un lampion și să îl lase să plutească pe lac pot achiziționa unul dintre pachetele WishFest, ce cuprind un lampion, un săculeț și un marker sau creioane colorate și carioci, e pe site-ul evenimentului, e direct în cadrul festivalului.

BIDFF #9 | Dansul, de pe scenă pe marele ecran

Programul celei de-a 9-a ediții a Bucharest International Dance Festival (BIDFF), care are loc în perioada 7-10 septembrie, include proiecții de lung și scurtmetraje, experiențe VR, performance-uri, dar și workshop-uri dedicate comunității de artiști din București sau activități pentru vârstnici și copii din medii vulnerabile. Platformă dedicată mișcării și dansului și modului în care acesta se reflectă în film și artă, BIDFF #9, a cărui temă este „Clustere”, își propune să prezinte producții care abordează subiecte interconectate cu ecologia, tehnologia, transformările corpului și conexiunile dintre trecut și viitor. În afara competiției internaționale de scurtmetraje - împărțită în subsecțiunile Hidden Senses, Inner Voices, Critical Gestures şi Blurred Moves - în cadrul căreia cele mai bune scurtmetraje din lume, cu și despre dans, concurează pentru premiile festivalului, secțiunea BIDFF Films include patru lungmetraje în care mișcarea, dansul și corpul reprezintă subiecte centrale.

Câștigător al New Voices Prize în secțiunea Un Certain Regard, la Cannes, Omen (Belgia/Congo) reprezintă debutul regizorului Baloji, o poveste extrem de

puternică despre patru tineri acuzați că ar fi vrăjitori în Africa modernă. Smoked Sauna Sisterhood, portret intim al unui grup de femei care se întâlnesc într-o saună pentru a-și împărtăși secretele, i-a adus cineastei estoniene Anna Hints premiul pentru regie în secțiunea World Cinema, la Sundance.

Programul festivalului mai include secțiunile: BIDFF VR, ce deschide calea experiențelor imersive; BIDFF Expand, în care artistele explorează strigătele colective, violența asupra femeilor și pericolul degradării componentelor electronice; BIDFF Exchange, cu spectacolul Amebas Traidoras și selecția de filme de dans CineDanza de Buenos Aires; BIDFF Community, unde publicul este invitat să descopere locuri

Documentarul Leave the Bones (r. Kaveh Nabatian, Canada/ Haiti) este un film senzorial despre ritualurile din Haiti, realizat în colaborare cu poeți, dansatori,

muzicieni, pescari, patinatori temerari și preoți Vodou. Un feel good film despre o tabără de teatru muzical din New York, Theater Camp (r. Molly Gordon, Nick Lieberman, SUA) îi are în distribuție pe actorul Ben Platt, premiat cu Tony, și pe actrița Ayo Edebiri, recent nominalizată la Emmy, pentru rolul din The Bear.

istorice în care s-a dezvoltat muzica din București și aduce filmul de dans mai aproape de comunitățile de vârstnici și copiii din Ferentari. Gazdele BIDFF #9: Cinema Elvire Popesco, Grădina cu Filme - Cinema & More, Centrul Național al Dansului București, /SAC @ MALMAISON, LINOTIP - Centru Independent Coregrafic și Centrul Rezidențial pentru persoane vârstnice "Amalia și Șef Rabin Dr. Moses Rosen".

Festivalul în care moneda de schimb este timpul

Festivalul multidisciplinar UNFINISHED reușește să adune anual, încă din 2016, mii de oameni din întreaga lume. Din Brazilia până în Italia și din Franța până în USA, această comunitate vibrantă, atent selecționată, de peste 20.000 de oameni, din 71 de țări, se adună cu un singur scop: să evolueze, să învețe și să experimenteze împreună linia extrem de fină dintre discipline. Anul acesta, UNFINISHED are loc între 22 și 24 septembrie, în House of Ideas și spațiile ei conexe (str. Dionisie Lupu nr. 46, Casa Universitarilor), sub tema SILENCE.

Ce se întâmplă în UNFINISHED?

Într-o grădină urbană de 4000 de mp, o seră istorică și o casă de patrimoniu de 151 de ani, UNFINISHED depășește limitele festivalurilor tradiționale, creând un loc de joacă multisenzorial. Comunitatea UNFINISHED poate explora EXPERIENȚE unice - workshop-uri, experimente sociale, CONVERSAȚII interactive, MOMENTE ARTISTICE autentice - concerte, DJ set-uri, dans, INSTALAȚII imersive create de artiști locali și internaționali, momente de WELLNESS - yoga, mindfulness, fitness - și mult așteptatele sesiuni TASTE - celebrele reuniuni în jurul mesei, degustări de vin și conversații în jurul focului.

Cine vine în UNFINISHED?

Zeci de speakeri din toate colțurile lumii vor explora tema ediției de anul acesta - SILENCE - din

perspectiva disciplinei lor. Printre cei mai așteptați speakeri se numără Daniel Jones (US), editorul celebrei rubrici Modern Love din cotidianul The New York Times; artistul grafic Anthony Burrill (UK), ale cărui lucrări sunt expuse în V&A and The Design Museum în Londra și în multe alte galerii din întreaga lume; fotograful brazilian João Paulo Barbosa (BR), a cărui muncă gravitează în jurul influenței antropocenului asupra zonelor reci ale lumii; Topaz Adizes (US) - scriitor, regizor și arhitect în designul experiențelor, al cărui documentar interactiv {THE AND} a câștigat în 2015 premiul Emmy și premiul World Press Photo; Rafaela Sahyoun (BR/PT) - dansatoare, coregrafă și profesoară de dans; și antreprenorul Daniel Butucel (RO), pasionat de natură și dezvoltare sustenabilă.

Cum poți participa în UNFINISHED?

Doar 3141 de oameni vor fi selectați pentru a participa în ediția de anul acesta, iar biletul de acces costă timp și implicare. Unica modalitate de a face parte din comunitatea UNFINISHED este prin completarea unei aplicații: apply.unfinished.ro, în care cei interesați trebuie să povestească despre ei înșiși, despre valorile și motivația lor și despre ce aduc în festival cu prezența lor.

discuții în jurul focului, instalații interactive și experimente sociale

Poate îți sunt familiare acele video-uri celebre de pe YouTube în care cunoscuți și necunoscuți sunt puși față în față și răspund la întrebări

- unele complicate, altele inconfortabile

- despre relații, emoții și complexul carusel al legăturilor interumane. Este vorba despre experimentul social {THE AND}, realizat de Topaz Adizes (US), scriitor, regizor și arhitect în designul experiențelor, care a câștigat în 2015 premiul Emmy și premiul World Press Photo. Lucrările sale au fost selectate la Cannes, Sundance, IDFA și SXSW și prezentate în revista New Yorker, Vanity Fair și The New York Times. Topaz Adizes va fi prezent în România, în cadrul festivalului multidisciplinar UNFINISHED, în perioada 22-24 septembrie, unde va găzdui două sesiuni THE AND cu participanții din festival și va susține un talk despre dinamica relațiilor moderne și spațiul emoțional al cuplurilor.

Anthony Burrill (UK) este un artist grafic ce combină tradiția

și simplitatea cu perspective noi și curajoase, dar și cu tehnologia. Lucrările sale sunt expuse în V&A și The Design Museum în Londra, Cooper-Hewitt din New York și în multe alte galerii din întreaga lume. La UNFINISHED Anthony va împărtăși mai multe din experiența sa în cadrul unui talk, va susține și un workshop de typography și va surprinde cu un….DJ set.

Rafaela Sahyoun (BR/ PT) este dansatoare, coregrafă și profesoară de dans, implicată în mai multe proiecte artistice și pedagogice din întreaga lume. Ea creează interconexiuni puternice între artiști, fiind cunoscută pentru performance-urile ei fascinante. În cadrul

UNFINISHED, Rafaela va susține alături de alți artiști o lucrare senzorio-motorie vie, poeticopolitică, numită NINGUÉMMESOLTA (Nu mă pierde), în care nimeni nu abandonează apelul la pulsație și vitalitate.

Festivalul multidisciplinar UNFINISHED are loc în perioada 22-24 septembrie, în HOUSE OF IDEAS (str. Dionisie Lupu nr. 46, Casa Universitarilor) și spațiile ei conexe, și va explora tema SILENCE. În festival vor fi selectați 3141 participanți dintre cei care aplică.

Teatrul ION CREANGĂ deschide stagiunea cu o nouă identitate vizuală!

Teatrul Ion Creangă, unul dintre cele mai îndrăgite teatre pentru copii din țară de aproape 60 de ani, are o nouă identitate vizuală, începând cu această stagiune! Va deschide un nou capitol mai aproape de identitățile culturale și artistice ale tinerilor de azi, atât din punct de vedere artistic, cât și estetic.

Încă de la în ințare, Teatrul Ion Creangă a fost un spațiu în care spiritul ludic, respectiv nevoia primordială de joacă și-a făcut loc într-o lume serioasă și a dat naștere unui cadru în care arta și poveștile sunt accesibile și celui mai tânăr spectator. Spiritul ludic a fost reprezentat atât pe scena Teatrului, cât și prin identitatea vizuală pe care și-a asumat-o încă de la început sub forma unui cub. Acum, noul logo păstrează în continuare ideea de joc și joacă permanentă, însă este transpusă sub forma altor elemente geometrice alăturate unui simbol gra c, care reprezintă acronimul Teatrului Ion Creangă - TIC. Astfel, se va identi ca cu ușurință numele Teatrului și al brand-ului, prin litere simple și lizibile.

În același sens, noul logo poate funcționa și sub forma unuia secundar, atunci când litera „C” din acronimul TIC devine punte de joacă pentru copii și se transformă e în doi copii care se țin de mână, e într-o nouă față a fericirii și a copilăriei.

Noua identitate vizuală vine și cu o nouă paletă de culori, care evocă dinamism,

profesionalism și delicatețe. Culorile ne reprezintă cel mai bine din punct de vedere estetic și simbolic, deoarece albastru denotă seriozitate, roșu – energie și iubire, iar alb este simbolul purității, al simplității și al eleganței. Societatea de azi se a ă într-o continuă dezvoltare, iar tinerele generații au nevoie constantă de schimbare. În acest sens, Teatrul a identi cat nevoia unei schimbări, respectiv de a se adresa celor mai mici spectatori și dintr-o nouă perspectivă estetică, nu doar performativă. Prin noua identitate vizuală s-a adus în contemporaneitate imaginea generală a teatrului, ținând cont și de istoria acestuia, de la brand și până la cele mai mici activități desfășurate de copiii între 0 și 12 ani, prin elemente de design contemporan, creative și versatile.

Vă așteptăm la Teatru să descoperiți ce alte suprize v-am pregătit, dar și pe canalele noastre de social media! Programul pentru luna septembrie a fost deja urcat pe site-ul Teatrului (www.teatrulioncreanga.ro), de unde puteți achiziționa bilete online la spectacolele noastre.

112 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI www.zilesinopti.ro

Despre Bebe Fest OCC, cu ANDREEA SOARE, inițiatoarea festivalului

Despre noua ediţie a festivalului de la Opera Comică pentru Copii, de la finele lunii septembrie, am cerut câteva detalii de la ANDREEA SOARE, inițiatoarea Bebe Fest OCC şi, totodată, regizoarea seriei pentru bebeluși „Bubu”, care include două titluri nelipsite din festival.

Vă aflați deja la cea de-a patra ediție a evenimentului Bebe Fest OCC. De unde a pornit ideea organizării festivalului?

Bebe Fest OCC este unicul festival din Europa care pune accentul pe produse culturale, activități senzoriale, educative și distractive dedicate exclusiv categoriei de vârstă 0-3 ani. Există o foarte mare cerere pentru astfel de evenimente, motiv pentru care am hotărât să organizăm cel puțin două ediții în fiecare an. Ideea acestui festival a venit odată cu nașterea fiicei mele, Zoe. Aș putea spune că ea este cea care mi-a arătat necesitatea existenței unui astfel de eveniment dedicat bebelușilor și copiilor de vârste foarte mici. Zoe m-a însoțit la Opera Comică pentru Copii încă de când avea două săptămâni și era complet fascinată de toate culorile din jur, de muzica pe care o auzea și de glasurile celorlalți copii. Totodată, eu, în calitate de proaspătă mămică, am înțeles cât de mare este nevoia de socializare și de a petrece timp de calitate alături de micuța mea. Toate acestea au dat naștere primei ediții a Bebe Fest OCC – creând astfel un spațiu în care părinții alături de copilașii lor se pot bucura de o multitudine de activități culturale, educative și distractive. După primele ediții, feedback-ul primit atât de la copii, cât și de la părinții acestora

a fost unul foarte bun, motiv pentru care revenim anul acesta cu și mai multe surprize.

La edițiile precedente, participanții au beneficiat și de o parte educativă, concepută pentru a sprijini dezvoltarea emoțională a copilului. Ce ați pregătit pentru evenimentul de acum?

Caracterul întregului eveniment este conceput pentru a sprijini dezvoltarea culturală și emoțională a copiilor. De la spectacolele din seria „Bubu”, care le oferă celor mici primele noțiuni și explicații legate de sentimente, până la atelierele de creație, pe care le realizează bebelușii împreună cu părinții – toate sunt activități care aduc un mare beneficiu dezvoltării emoționale.

Care sunt surprizele de anul acesta la Bebe Fest OCC?

Spectacole interactive 0-3 ani („Bubu la Zoo” și „Baby Magic Show”), ateliere de creație, ateliere senzoriale, workshopuri muzicale, muzicoterapie („Madrigal for Babies”) și ateliere cu specialiști în somnul copilului, food court specializat, consultanță nutriție și alăptare, degustări, târg cu produse pentru cei mici – acestea sunt doar câteva dintre surprizele cu care îi așteptăm pe cei mici alături de părinți și bunici în perioada 29 septembrie-8 octombrie, la Opera Comică pentru Copii.

Zece ani de diversitate muzicală și culturală:

BALKANIK FESTIVAL, 8 – 10 septembrie

Balkanik Festival – Home of World Music revine între 8 - 10 septembrie, la Grădina Uranus și pe strada Uranus din București, pentru a sărbători aniversarea de zece ani și pentru a re-aduce atmosfera unică, artiștii inediți pe care publicul are ocazia să îi descopere, spiritul incluziv și caracterul de melting pot cultural pentru comunitățile din București.

Artiștii

Ovidiu Lipan Țăndărică, ale cărui compoziții au devenit piese de referință pentru genurile multietnice care conviețuiesc în spațiul românesc, și Fanfara Zece Prăjini (România); PAPIERS D’ARMÉNIES cu Dan Gharibian (ex-Bratsch), (Armenia-Franța), proiect inspirat de compozițiile muzicale tradiționale ale Armeniei, Greciei și Turciei; SMADJ BALKAN

PROJECT (Franța-Tunisia), concept gândit special pentru Balkanik Festival; EXTRALISCIO (Italia), inventatorii unei noi forme de muzică italiană dancehall; fanfara unică, de o vivacitate contagioasă, ce îmbină emoția melodiilor balcanice

și klezmer cu puterea rock-ului și metal-ului

KERMESZ A L’EST (Belgia); PAULINA (România);

celebra fanfară KRISTIJAN AZIROVIC ORCHESTRA (Serbia); UFUK COȘKUN

Festivalul și-a propus de la prima ediție să reunească la București Occidentul și Orientul, invitând o selecție de artiști cunoscuți și emergenți de muzică tradițională reinterpretată și fuzionată. Astfel, sunetele tradiționale ale diferitelor culturi reprezentate în cadrul festivalului își găsesc forme noi de manifestare, prin jazz, rock sau arhitecturi electronice.

& friends (Turcia-România) și WENYHORA (Polonia).

Această ediție aniversară aduce cu sine o componentă nouă: Balkanik Street Fair va anima strada Uranus pe durata festivalului, transformând-o într-o călătorie imersivă fascinantă în culturile și tradițiile regionale, printr-un târg de artizanat reinterpretat, jam sessions, ateliere creative și multe alte activități care vor însu eți una dintre străzile importante din vechiul cartier Uranus, unde odinioară locuiau meșteșugarii și negustorii vechiului București.

În Grădina Uranus vor avea loc concertele de la scena mare a festivalului, expoziții, demonstrații meșteșugărești și ateliere creative, video mapping pe turnul de apă istoric, mese rotunde despre tradițiile creative și activități pentru toate vârstele.

demonstrații meșteșugărești

Concerte care merită o șansă în septembrie…

Am avut o vară plină de evenimente muzicale notabile. Cred că după o pauză concertistică motivată de pandemie, putem spune că România și-a luat revanșa cu o serie de artiști de top din toate genurile, care au concertat în toate colțurile țării. Deși toamna ne bate o cial la ușă, vremea încă ne mai permite să ne bucurăm de cel puțin o lună de evenimente outdoor pentru a încheia cum se cuvinte sezonul muzicii în aer liber, înainte de a ne reîntoarce la Sala Palatului și la restul locațiilor de interior de care dispune Capitala.

Implant Pentru Refuz - Concert Aniversar #28

sâmbătă, 9 septembrie, Quantic

Sâmbătă, 9 septembrie, toate drumurile duc spre Club Quantic. Trupa de rock timișoreană, Implant Pentru Refuz, sărbătorește cu mândrie 28 de ani de existență și activitate. Sub numele de „Old School New School - concert aniversar #28”, această seară va aduce în prim-plan o călătorie muzicală în timp, reunind pe scenă atât ritmurile clasice, cât și cele noi. Trupa actuală îi va prezenta pe scenă pe membrii vechi ai formației, Tzavă, Pupilu, Bulbuc, Iști și Ochelari, care vor cânta alături de ei melodiile care i-au consacrat.

Grimus - Backyard Acoustic Season – miercuri, 13 septembrie, Expirat Cu mai bine de 16 ani de activitate, clujenii de la Grimus au devenit o trupă-fanion a mișcării alternative de la noi din țară. Au lansat până acum cinci albume de studio, cel mai recent în primăvara anului trecut, marcând astfel primul disc integral în limba română, după ce toată cariera au lansat mai mult muzică în engleză. Personal, i-am descoperit întâmplător, când i-am văzut în deschiderea concertului Queen, în 2016, la București, iar de atunci am rămas un pasionat urmăritor al lor. De altfel, trupa a mai deschis concerte precum Red Hot Chili Peppers, Placebo, Kasabian și Moby. Cu compoziții când energice și optimiste, când profunde și pline de semnificații, Grimus aduc cu ei întotdeauna un spectacol sincer, elegant și plin de vitalitate.

LOUIS TOMLINSON - Faith in the Future World Tour, duminică, 17 septembrie, Arenele Romane

Tomlinson și-a început cariera în urma participării la X Factor UK, unde a devenit membru al fenomenului mondial One Direction, alături de Harry Styles și colegii lor. După destrămarea boyband-ului, britanicul și-a lansat cariera solo, cu care a avut mare succes mondial. Printre cele mai cunoscute piese ale starului pop se numără „Back To You”, o colaborare cu Bebe Rexha, cu sute de milioane de vizualizări în online. Ceva ani mai târziu, cântărețul a revenit în competiția care l-a lansat, însă ca jurat și mentor. Acum a pornit într-un turneu mondial pentru promovarea celui mai recent album, prilej cu care va ajunge și pentru prima oară în țara noastră, devenind astfel primul membru One Direction care va cânta la noi.

FitBucurEști

OANA BALSANU personal trainer:

Oana Balsanu are o vastă experiență în ceea ce privește sportul, fitnessul și fizioterapia. În momentul de față reușește să le îmbine pe toate și să transforme în bine viețile clienților ei. Este personal trainer la MyMotric și fitness instructor la Stay Fit Gym.

De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte joburi ai trecut până să ajungi personal trainer?

La bază sunt fiziokinetoterapeut, meserie pe care am profesat-o exclusiv o perioadă, imediat după absolvirea Facultății de Moașe și Asistență Medicală, specializarea Balneofiziokinetoterapie, din cadrul Universității de Medicină, Craiova. La un moment dat, m-am

îndrăgostit de lumea fitnessului și am început să acumulez cunoștințe și experiență în domeniu.

Ulterior, mi-am dat seama că le pot îmbina armonios pe cele două – kinetoterapia și fitnessul – și că ele se întrepătrund, au multe elemente comune și complementare, așa că în prezent evoluez și profesez în ambele domenii. Din punctul meu de vedere, această combinație este viitorul. Kinetoterapia nu trebuie atașată

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

strict doar recuperării unei afecțiuni, kineto înseamnă mișcare, biomecanică. Iar lentila prin care este privit fitnessul trebuie mărită dincolo de aspectul fizic; el trebuie privit ca parte componentă a unui stil de viață sănătos.

Care este tipul de antrenament pe care-l preferi și de ce?

Pe lângă personal trainer, sunt și antrenor de clase de grup, iar antrenamentul meu preferat este chiar un tip de clasă de grup pe care o predau la săli de fitness din București. Se numește Khai Bo și presupune lovituri combinate de pumni și picioare inspirate din artele marțiale și box, executate pe muzică drum&bass. Clasa se poate ține la liber sau la saci de box. Se lucrează în ritm alert toate grupele musculare, sporind capacitatea cardiovasculară, rezistența, flexibilitatea, forța. E o clasă plină de veselie și energie, în cadrul căreia oamenii numără împreună de la 1 la 8 pentru a ține ritmul și strigă „Kiai” la unison atunci când execută lovituri de picior. Atmosfera care se creează la o astfel de clasă te face să mai tragi un pic de tine chiar și atunci când ai impresia că nu mai poți.

Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre jobul de personal trainer.

Împărtășesc un lucru pe care l-am înțeles din experiența mea: atunci când antrenez personal un om, nu îi îmbunătățesc doar fizicul. Găsesc modul adecvat în care să mă conectez cu el, să empatizez, să comunic, să

„Când antrenez personal un om, nu îi îmbunătățesc doar zicul”

îl ambiționez și, inevitabil, pe parcurs văd schimbări pozitive și în alte aspecte: mental, emoțional, energie, atitudine. E un proces de transformare în care omul învață cum să facă legătura minte-corp, cum să-și simtă corpul și să-l determine să lucreze în favoarea lui. Iar acestea cresc încrederea în propria persoană. Deci un antrenor personal dedicat face mult mai mult pentru client decât să-i antreneze fizicul.

Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare?

Mulți dintre începători vin la sală cu acele doleanțe standard pe care le aud de atâția ani; piept și brațe pompate, abdomen cu pătrățele și fund bombat, pentru

promovăm mai mult ideea

că, din păcate, ele sunt promovate pe toate rețelele social media ca fiind de referință în domeniu, când, de fapt, reprezintă doar o mică parte din ansamblu. Hai să promovăm mai mult ideea că sala, sportul, mișcarea aduc beneficii sănătății per total și ăsta să fie obiectivul principal. Se prea poate să îți pompezi brațele și pieptul, să îți bombezi fundul și să ai pătrățele pe abdomen, dar sănătatea ta să fie una șubredă, iar asta clar nu e de dorit. Repet, trebuie privit dincolo de aspectul fizic.

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?

Schimbările pozitive și rezultatele pe care le au clienții de la o ședință de antrenament la alta, astea sunt cele mai mari satisfacții pe care le am profesând ceea ce mă pasionează. Cu fiecare om în parte am un parcurs diferit, în sensul bun al lucrurilor, din fiecare situație am ceva de învățat și sunt extrem de norocoasă că-mi câștig existența făcând zi de zi ceea ce-mi place.

Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva careși dorește să se facă personal trainer?

Înainte de a începe să antrenezi oameni, experimentează o bună bucată de timp pe tine însuți cât de multe poți întrale antrenamentului. Asta

te va ajuta ulterior

te va ajuta ulterior să-ți înțelegi clienții și nevoile lor, să empatizezi cu ei și să iei decizii bune în ceea

empatizezi cu ei și să iei decizii bune în ceea ce-i privește.

aer liber (atunci când da, ne poți spune, te lucru și pe care

Te antrenezi și în aer liber (atunci când vremea permite)? Dacă da, ne poți spune, te rog, câteva locuri unde-ți place să faci acest lucru și pe care le recomanzi?

permite,

Când vremea o permite, ies în Herăstrău să mă joc crossminton, iar în parcul IOR ies ocazional să alerg, dimineața devreme. În weekendurile în care nu sunt plecată din București, îmi place să fac plimbări lungi prin oraș, să explorez urban, deci mă mențin activă, lucru pe care îl recomand din suflet oricui.

Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta? Interacționez zilnic cu mulți români doritori de mișcare și preocupați de bunăstarea lor. Numărul lor e în creștere, asta îi caracterizează pe români în prezent, un lucru de altfel cât se poate de îmbucurător. Mulți nu știu cum și de unde să înceapă și aici intervenim noi, trainerii. Ce trebuie să înțeleagă ei este că sportul, mișcarea este pentru toată lumea și niciodată nu e prea târziu să le practici.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 117

Ce am mâncat românește vara aceasta?

Vara s-a terminat, știu; ne gândim deja la sarmale și cozonac când căutăm destinații pentru Revelion, dar tocmai despre sarmalele acestea vreau eu să vă spun două cuvinte, trei idei, o concluzie.

Am început vara în Iași și parte din atracția orașului a fost, desigur, mâncarea. Conștiincioasă, am pus pe listă locuri vechi și noi, restaurante emblematice sau tinere aspirante la faimă. Deși a trecut multă vreme de la Frații Jderi, Hanul Ancuței sau Zodia Cancerului, sufletul meu își amintea încă festinurile livrești și pofteam și eu, ca abatele de Marenne, la mâncări moldovenești gătite lent și bine. Dar era cald, torid, canicular Iașiul în acele zile. La cină, soarele mușca parșiv cu 29 de grade în dinți. Toropită și înfometată, am privit cu năduf meniurile - în restaurantele clasice românești, vara se arată puțin spre deloc.

Fără pretenții de analiză serioasă, am remarcat cu disconfort că bucătăria românească gătită în restaurante nu (prea) are sezoane.

Mâncăm ciolan, tochitură, ceafă și sarmale fie crivăț, fie caniculă. Salata de vinete și ardei copți, știm bine, sunt și iarna, că deh, oameni gospodari, congelator, borcan, Metro etc.

Meniul restaurantelor tradiționale nu se schimbă nici măcar o dată la cinci ani, poate și pentru că un restaurant cu specific românesc încearcă să pună pe masă o selecție considerată reprezentativă la nivel național, deci una standardizată, stilizată, esențializată și de-teritorializată (ciorbă de văcuță, sarmale și „mixt” grill). Atunci când meniul include un specific regional

mâncăm varză a la Cluj la Suceava și tochitură dobrogeană la Sibiu.

Dar nu mâncăm vara ca iarna pentru că nu am avea ce altceva; acasă, lumea pune încă în farfurie roșii cu brânză/ supă de roșii cu orez sau fidea/ ostropeluri, papricașuri și alte mâncărici cu tomate. Mâncăm păstăi galbene cu mujdei, dovlecei pane/ cu usturoi/ chiftele sau cu lapte bătut, ratote, papare și păpăraie (omlete) bogate și salate savuroase. Facem țușpaiș de gulii, dovlecei și alte, să le zicem, răgălii. Sorbim sârbușcă, borș rece cu mămăligă caldă și alte ciorbe de vară cu păstăi, cartofi, legume și ierburi.

Perpelim ciuperci. Coacem ardei, îi umplem cu carne, în Moldova îi parfumăm cu usturoi în sos gras de smântână; în Ardeal îi facem lecso, tocăniță de ardei gras cu ceapă, usturoi și paprika dulce. Acrim cu castraveți covăsiți, iar la desert băgăm găluște cu caise sau cu prune. Gomboți, pentru ardeleni. Nu am văzut aceste preparate în meniul restaurantelor tradiționale; ele există însă în câteva localuri de rit nou, bistrouri și bucătării ce țin pasul cu sezonul și gătesc senzațional. Vara s-a dus, rețineți ce am scris pentru la anul, dar mergeți toamna aceasta la Bucătăria Localfood și Băcănia Veche în București, la Bistro de l’Arte în Brașov, la Plai în Sibiu, la Popina în Constanța și Zori în Iași. Nu e nevoie să cereți ceva de sezon, vă zic ei de cum v-ați așezat la masă.

5 locuri cu cel mai bun street food

Bucureștiul este o capitală cosmopolită, iar o parte esențială a vibrantei sale culturi gastronomice este reprezentată de street food-ul autentic. De la arome exotice și preparate tradiționale la mâncăruri de inspirație internațională, acest oraș are o ofertă bogată pentru cei care iubesc să-și satisfacă pofta de comfort food stradal.

Yusuf Kebap

 Nerva Traian 27-33

 0734.600.000

Deschis în 2023, Yusuf Kebap a convins rapid bucureștenii că este unul dintre cele mai bune restaurante turcești din oraș. Poți să iei masa aici sau poți să o iei to go, iar shaorma de aici este nu doar excelentă, dar și suficientă.

Smith Eatery

 Carol Davila 39  0791.508.948

Smith Eatery este o bucătărie pusă pe experimentat și jucat cu comfort food-ul și își descrie activitatea drept „Eclectic street food. Curated specialty coffee. Exploring taste across the world”. Au o terasă micuță, dar merită să treci pe aici când ți-e poftă de ceva comfort food. E drept, la un preț cam piperat.

M.A.T.

 Mircea Vulcănescu 121

 0770.653.729

M.A.T. este un alt local care vine cu o ofertă inedită pentru București: tacos artizanali. Așa se și traduce denumirea localului: Masa Artisanal Taqueria. E suficient să intri pe contul lor de

Instagram și să te uiți la poze ca să te convingi că aici e următorul loc spre care te vor purta papilele gustative.

Sfrigola

 Popa Nan 105

Iată și un local care a mizat pe un street food mai puțin cunoscut în România: arancini.

Cei de la Sifrigola oferă curioșilor acest preparat sicilian sățios și gustos și cu potențial de a deveni din ce în ce mai întâlnit în București. Un arancini este o chiftea de orez ce poate fi umplută cu diferite ingrediente: chorizo, mozzarella, ragu, legume etc.

Terasa Obor

 Str. Ziduri Moși, Piața Obor

 0721.986.897

Să nu uităm și de campionul street foodului local: micul, iar

Terasa Obor și-a câștigat deja renumele de locul cu cei mai buni mici din București. De asemenea, Terasa Obor atrage constant și o mulțime de turiști care-și doresc să încerce această specialitate locală direct dintr-un loc cu tradiție și frecventat de localnici. Terasa Obor a ajuns la un moment dat și în lista de 10 finaliști pentru #streetfood50 Awards, prima competiție internațională care premiază mâncarea stradală.

Burgeri buni în București?

Bucureștiul este cu siguranță o destinație culinară vibrantă, bogată în opțiuni gastronomice variate. Între toate bucătăriile internaționale pe care le poți găsi aici, una dintre cele mai răspândite și savuroase alegeri rămâne fără doar și poate clasicul burger. De la variantele tradiționale până la cele mai inovatoare combinații de ingrediente, orașul oferă numeroase locații unde se poate găsi câte ceva pentru fiecare gust. Până la urmă, cui nu-i place un burger bun?

THE TEMPLE SOCIAL PUB BULEVARDUL MĂRĂȘEȘTI 71-73

The Temple este un loc emblematic în peisajul culinar bucureștean, pub-ul fiind deja consacrat pentru burgerii gustoși pe care îi găsești aici. Cu ingrediente proaspete și de calitate superioară, burgerii din meniu atrag atenția nu doar datorită gustului, ci și denumirilor aparte, inspirate din seriale de notorietate. Cum sună un burger „Casa Del Papel” - cu vită și brânză gouda; sau poate îți face cu ochiul „Game of Thrones” sau „Breaking Bad”? Iar dacă ți-e greu să te decizi, n-ai decât să te întorci pentru a-i încerca pe toți. În ceea ce privește locația, decorul este unul vintage-retro, atmosfera este una intimă, personalul este amabil și prietenos, iar meniul de băuturi la fel de gustos. În plus, la The Temple au loc adesea numeroase petreceri, concerte sau alte evenimente cool. P.S.: Să nu mai spunem că duminica găsești burgerii la 50% reducere…

FURGONETA STREET CHEFS

STRADA BUZEȘTI 59 (și nu numai, au mai multe locații + îi găsești la diverse festivaluri)

Furgoneta este un concept care reușește să aducă un strop de autenticitate și nostalgie în lumea burgerilor din București. Cu o idee inedită de food truck, această furgonetă transformă simpla servire de burgeri într-o experiență pe cinste. Specialiștii din spatele Furgonetei pun un accent deosebit pe savoare și pe conservarea gustului autentic, lucru care poate fi observat cu ușurință la prima încercare a unui burger. Astfel, fiecare burger este preparat cu atenție, iar ingredientele locale contribuie la crearea unor combinații inedite și delicioase - dă o fugă pe la ei și alege-ți favoritul„Ăla cu capră”, „Ăla cu avocado” sau „Ăla clasic și bun” sunt doar câteva dintre opțiuni.

VIVO FUSION FOOD BAR

CALEA FLOREASCA NR. 246

Vivo este destinația ideală pentru cei dornici să exploreze o gamă diversificată de arome și bucătării internaționale. Aici, burgerii primesc o notă distinctă prin combinarea ingredientelor și tehnicilor de gătit provenite din culturi culinare variate. Poți alege dintre burgeri cu influențe turcești sau mediteraneene, toți pregătiți cu o atenție minuțioasă la detalii și ingrediente proaspete și naturale. Locația îmbină designul industrial cu cel elegant, în timp ce vibe-ul este unul relaxat. Pe lângă locația din Floreasca, îi mai găsești în AFI Cotroceni și în Iași.

VACAMUUU

CALEA FLOREASCA 111

Vacamuuu este un steak house de lux deja cunoscut în Capitală, având o tradiție ceva mai veche pe scena culinară bucureșteană. Meniul celor de la Vacamuuu este unul ofertant, cuprinzând o selecție minuțioasă de preparate pe bază de carne, de la burgeri inediți la salate sau side dishes. În plus, întrucât cei de la Vacamuuu au propriul măcelar, poți achiziționa chiar tu produse proaspete pe care să le asezonezi cu trufe, condimente sau brânzeturi premium, pentru care cu siguranță te vei întoarce.

Nu uita să treci și pe la: Hygge Social Kitchen, Hard Rock Cafe, MOM sau, pentru cei mai buni veggie burgers, nu ezita să dai o fugă pe la Sara Green, Simbio sau Ergo

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 123

Parfumerii de nișă ale Capitalei

Pentru că Bucureștiul chiar are de toate, pasionații de arome fine și distinse găsesc și ei în diferite colțuri cheie ale Capitalei oaze olfactive în lumea parfumeriilor de nișă.

MADISON Perfumery

- Strada George Călinescu 55

Pionier al parfumeriei de nișă din România, debutând în 2007, MADISON oferă parfumuri de lux, educând constant cunoscătorii de parfumuri. De la brand-uri precum Nasomatto, Creed, Roja Dove sau By Killian, MADISON reunește nu doar segmentul parfumeriei premium, ci și produse pentru casă, cosmetică, make-up sau păr.

Createur 5 d’Emotions - Strada Doamnei 5

C5DE este o parfumerie de nișă de tip boutique aflată în Centrul Vechi, înființată cu aproximativ 10 ani în urmă. Parfumeria se remarcă atât prin designul eclectic și misterios, cât și prin selecția de parfumuri ale diverșilor creatori străini inovatori. În plus, la C5DE poți găsi câteva game create chiar de fondatoare în colaborare cu un parfumier italian, sub umbrela „Laboratoire des Endorphines”.

Aflat în mai multe puncte cheie ale Capitalei, magazinul Beautik este o destinație emblematică pentru pasionații de parfumuri - aici vei găsi numeroase parfumuri de nișă de la case precum BDK Parfums, Zoologist Perfume sau Maison

Francis Kurkdjian. Totodată, personalul instruit în domeniu ghidează vizitatorii într-o călătorie olfactivă, dezvăluind secretele din spatele compozițiilor parfumurilor și ajutând la găsirea unui produs care se potrivește perfect fiecăruia.

Alte magazine de nișă din București care merită vizitate sunt: Obsentum (aici vei găsi case de parfumerie precum: Xerjo , Frederic Malle, Nishane, Amouage), Niche ( e House of Oud, IO.KO 1954, Sora Dora) sau Le Fragrance.

Artele Spectacolului

Teatrul Național „I. L. Caragiale”

Bd. Nicolae Bălcescu 2, București

Programul complet, pe tnb.ro

Telefon: 021 313 9175

Opera Națională București

Bd. Mihail Kogălniceanu nr. 70-72

Programul complet, pe operanb.ro

Telefon: 021 314 6980

Teatrul Bulandra

Bd. Schitu Măgureanu nr. 1

Programul complet, pe bulandra.ro

Telefon: 0735 835 681

Teatrul de Comedie

Centrul Vechi str. Sf. Dumitru nr. 2

Programul complet, pe comedie.ro

Teatrul Nottara

Bulevardul General Gheorghe

Magheru nr. 20

Programul complet, pe nottara.ro

Teatrul Odeon

Calea Victoriei nr. 40-42 teatrul-odeon.ro

Teatrul Act

Calea Victoriei nr. 126 teatrulact.ro

Teatrul de Artă

Str. Sfântul Ștefan 21 teatruldearta.ro

Teatrul Apropo

Bd. Dimitrie Pompeiu nr. 8 teatrulapropo.ro

Teatrul în Culise

Str. Alecu Russo nr. 12 teatrulinculise.ro

Teatrul Excelsior

Str. Academiei nr.28 Programul complet, pe teatrul-excelsior.ro

Teatrul Godot

Palatul Bragadiru

Calea Rahovei 147 – 153 teatrulgodot.ro

Teatru Infinit

Str. Mihai Eminescu nr. 127 Programul complet, pe teatruinfinit.ro

Teatrul Mic

Str. Constantin Mille, nr. 16 Telefon: 0725.211.005

Str. Gabroveni, Nr. 57 Telefon: 031.069 95 91 teatrulmic.ro

Teatrul Ion Creangă Programul complet, pe teatrulioncreanga.ro

Teatrul Muzical

Ambasadorii

Bulevardul Tineretului 8-10 teatrulmuzicalambasadorii.ro

Teatrul Stela Popescu

Bulevardul Tineretului nr. 8–10 Programul complet, pe teatrulstelapopescu.ro

Vezi

Teatrelli

Piața Alexandru Lahovari nr. 7 Programul complet, pe teatrelli.com

unteatru

Str. Sfinții Apostoli nr. 44 Programul complet, pe unteatru.ro

Point, hub cultural

Str. Eremia Grigorescu nr. 10 Programul complet, pe pointhub.ro

Teatrul Avangardia

Lipscani 53 0791 616 583 TeatrulAvangardia.ro

Apollo 111

Palatul Universul

Str. Actor Ion Brezoianu 23-25 Programul complet, pe apollo111.ro

Teatrul Elisabeta

B-dul Regina Elisabeta nr. 45 Programul complet, pe teatrulelisabeta.ro

FF Theatre

Str. Smârdan 5Bis contact@ffentertainment.ro tel. 0732.624.167

Sala Luceafarul (fostul CinemaPro)

Str. Ion Ghica nr. 3, salaluceafarul.ro

programul spectacolelor de teatru din București pe zilesinopti.ro/program-teatru-bucuresti/

MUZEE

SPAȚII CULTURALE:

MARe

Muzeul de Artă Recentă

Bulevardul Primăverii nr. 15

Deschis zilnic între: 11:00 și 19:00. Marți, închis.

Mai multe informații pe mare.ro

MNAC - Muzeul Național de Artă Contemporană

Palatul Parlamentului, Str. Izvor 2-4, aripa E4. Intrarea se face prin Calea 13 Septembrie, poarta B3.

Program de vizitare muzeu: miercuri – duminică: 11:00 - 18:00 (ultimul acces, ora 17:30).

Mai multe informații pe mnac.ro

MNAR - Muzeul Național de Artă al României

Calea Victoriei 49-53

Program de vizitare muzeu: miercuri - duminică: 10:00 - 18:00.

Mai multe informații pe mnar.arts.ro

ARCUB

Strada Lipscani nr. 84 - 90 www.arcub.ro

GALERII DE ARTĂ:

Muzeul Național de Istorie

Naturală „Grigore Antipa”

Șoseaua Pavel Kiseleff nr. 1

Muzeul adăpostește peste

2.000.000 de exponate.

Program de vizitare: marți – vineri: 10:00 – 18:00 (ultimul acces, ora

17:00), sâmbătă – duminică: 10:00 – 19:00 (ultimul acces, ora 18:00)

Mai multe informații pe antipa.ro

AssamblageInstitutul de Artă și Design

Str. Dimitrie Racoviță nr. 18 www.assamblage.ro

Fundația Calea Victoriei Bd. Dacia nr.78

Discuții despre antropologie, istorie, muzică, pictură, astronomie, filozofie, teatru sau mistică.

Program: luni - vineri: 10:00 - 17:30 www.fundatiacaleavictoriei.ro

2/3 galeria

str. Franceză, nr. 4

Catinca Tabacaru Gallery

Calea Giulești, 14, Etajul 3, București

Galeria Senso

Calea Victoriei 12C

Elite Art Gallery

Piața Națiunilor Unite, nr. 3-5, bl. B2, parter

Program: L - V: 11:00 - 19:00

Kulterra Gallery

Știrbei Vodă nr. 104-106

Program: L - V: 12:00 - 18:00, S - D: 12.00 - 16.00

Scemtovici & Benowitz Gallery

Str. Jean-Louis Calderon, nr. 34 0734364886

sbgallery.art

Teatrul Arte dell’Anima

Str. Făinari nr. 17D

Conceptul Arte dell’Anima s-a născut din dorința de a dezvolta, încuraja și promova mijloacele artistice ce fac posibilă descoperirea sufletului uman. www.artedellanima.ro

URBAN HUB

Din drag de București

Piața Romană, nr 2, Telefon: 0743 669 485

www.zilesinopti.ro

Unde ieși luna asta în oraș?

Iată o listă de locații recomandate și testate de Zile și Nopți:

Unde mâncăm bine în București?

Acuarela, bistro

Str. Polonă, nr. 40

Tel. rezervări: 0745.662.889

Alt Shift

Str. Constantin Mille nr.4, Tel. rezervări: 0727 316 245

Bistro by Green Hours

Calea Victoriei, nr. 120

Tel. rezervări: 0751.772.275

Botanic Restaurant

Calea Piscului, Orășelul Copiilor

Tel. rezervări: 0721.261.262

Hare Garden Herăstrău

Bulevardul Mareșal Constantin

Prezan nr. 1, Herăstrău

Tel. rezervări: 0725.544.669

J’ai Bistrot

Calea Griviței, nr. 55.

Tel. rezervări: 0790.229.922

Reper by ESS

Calea Victoriei nr. 176

Zilnic, de la 11:30 la 22:00

Tel. rezervări: 0749.053.163

Trattoria Angoli

Calea Piscului, Orășelul Copiilor Tel. rezervări: 0728.264.654

Urban Dada

Strada Tudor Arghezi nr. 5

Tel. rezervări: 0729.997.405

Pizza Stămâzzancoadă & More

Str. Barbu Văcărescu nr. 56

0788 458 430, 0786 774 992

pizzastamazzancoada.ro office@stamazzancoada.ro

Zăganu

Bistro & Craft Beer Bar

Calea Victoriei, nr. 91-93

Tel. rezervări: 0770.550.234

Unde ne distrăm?

Control Club

Str. Constantin Mille, nr. 4

Lumea bună din București se adună la… Control.

Tel. rezervări: 0733 927 861

Green Hours

Calea Victoriei 120

Tel.: 0788 452 485

The Pub – Universității

Bd. Regina Elisabeta nr. 9 Distracție între prieteni, ca nicăieri în altă parte! Tel.: 0728843782

Club 16

Ion Câmpineanu nr. 16 Dance & Night Club.

Tel. rezervări: 0746 800 752

Club 99 - The Comedy Club

Bd. Dacia nr. 99

Tel. rezervări: 0733.500.301

Comics Club

Strada Nerva Traian nr. 4

Tel.: 0741 426 426

Trei Bețivi

Vasile Lascar nr. 66

Tel.: 0753 238 484

J’ai Bistrot

Calea Griviței nr. 55

Tel.: 0790 229 922

Hard Rock Café

Șoseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff nr. 32

„Love all. Serve all.” It’s a simple reminder to love one another and live for the moment... with a dash of rock! Vezi lista de evenimente pe www.zilesinopti.ro/locuri/ hard-rock-cafe

Tel. rezervări: 0754.400.900

Unde bei o cafea bună?

Coftale Coffee Shop

Str. Profesor Ștefan Mihăileanu nr. 42

Tel.: 0746 420 874

Tucano Coffee

Bd. Timișoara 26, București Plaza, et. 2 (food cort)

Tel.: 0763 032 930

Mugshot

Strada Aurel Vlaicu 20

Tel.: 0755 570 454

Beans & Dots Cișmigiu

Strada Ion Brezoianu 23-25

Tel.: 0770 176 421

Bulevardul Primăverii 15

Tel.: 031 229 66 89

Ganesha Caffe – Victoriei Calea Victoriei nr. 20 0748 336 677 ganeshacaffevictoriei@gmail.com

Ganesha Caffe - Primăverii Bulevardul Primăverii nr.4, 0756 998 800 ganeshacaffeprimaverii@gmail.com

Ganesha Caffe - Barbu Văcărescu

Str. Barbu Văcărescu, nr.71-73 0764 263 742

kristina.ganeshacaffe@gmail.com

Cafeteca Cismigiu

B-dul Elisabeta 61

Tel.: 0727 790 368