Romania National Integrity System Assessment 2012 (Romanian)

Page 1

M

Barents Sea

Norwegian Sea

Atlantic Ocean

Baltic Sea

North Sea

Bay of Biscay

STUDIUL privind SISTEMUL NAȚIONAL DE INTEGRITATE ROMÂNIA

B l a c k

S e a

Mediterranean Sea

www.transparency.org.ro 420 Miles


STUDIUL privind SISTEMUL NAȚIONAL DE INTEGRITATE ROMÂNIA EDIȚIA A TREIA

1


Transparency International (TI) este organizaţia globală a societăţii civile care luptă împotriva corupţiei. Prin intermediul a peste 90 de oganizații naționale la nivel mondial şi al unui secretariat internaţional aflat în Berlin, TI creşte conştientizarea cu privire la efectele dăunătoare ale corupţiei şi lucrează cu parteneri din guverne, din mediul de afaceri şi din societatea civilă, pentru a dezvolta şi implementa măsuri eficiente pentru combaterea acesteia. Transparency International Romania (TI-Ro) este o organizaţie nonguvernamentală a cărui obiectiv primar este de a preveni şi combate corupţia la nivel naţional şi internaţional, în special prin cercetare, documentare, informare, educare şi creşterea nivelului de conştientizare al publicului. TI-Ro a fost fondat în 1999. În acelaşi an, Transparency International Romania a fost acreditată ca şi chapter al mişcării Transparency International.

Editor:

Transparency International Romania

Coordonatori cercetare:

Victor Alistar, Director Executiv TI-Ro şi Lector Universitar Dr., Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Iulia Coșpănaru, Director adjunct, TI-Ro

Autori: 6.3, 6.5, 6.9)

Iulia Coșpănaru, Director adjunct, TI-Ro (Capitolele 4, 6 Irina Lonean, doctorand, TI-Ro (Capitolele 1, 2, 3, 4, 5, 6 6.1, 6.2, 6.4, 6.6, 6.8, 6.9, 6.10, 6.11, 6.12, 7) Ruxandra Mitică, doctorand, TI-Ro (Capitolele 6 - 6.5, 6.9) Georgeta Ionescu (Chapter 6 - 6.7) Iulia Drăjneanu, Ti-Ro (Capitolele 6 - 6.13)

Traducători:

Ioana Cărtărescu, Miruna Maier, Ioana Lungu

Recenzarea cercetării:

Suzanne Mulcahy, Transparency International Secretariat Catherine Woollard, Consultant: Implementation of anticorruption and governance reform

Coordonatorii proiectului:

Irina Lonean, doctorand, TI-Ro Paul Zoubkov, Transparency International Secretariat

ISBN 978-973-0-12102-5

2


Publicat prima dată în ianuarie 2012 Această publicaţie e un produs al proiectului european cu privire la Sistemul Naţional de Integritate. Instrumentul de evaluare a integrităţii naţionale a fost dezvoltat şi coordonat de către Transparency International. Reproducerea integrală sau parţială este permisă, cu condiţia ca tot creditul să fie acordat lui Transparency International şi Transparency International Romania şi ca nicio astfel de reproducere să nu fie, în mod integral sau parţial, comercializată, decât dacă este incorporată în alte lucrări. © Transparency International Romania Disclaimer Au fost depuse toate eforturile pentru a verifica acurateţea informaţiilor conţinute în acest raport. Toate informaţiile sunt considerate a fi corecte, la momentul Noimbrie 2011. Totuşi, Transparency International Romania nu îşi poate asuma responsabilitatea pentru consecinţele utilizării acestora în alte scopuri sau în alte contexte. Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Programului European pentru Prevenirea şi Lupta Împotriva Criminalităţii al Comisiei Europene – Directoratul General al Afacerilor Interne. Publicaţia reflectă numai viziunile autorilor, iar Comisia nu poate fi trasă la răspundere pentru nicio utilizare a informaţiei conţinute în acest raport.

Prevenirea şi Lupta Împotriva Criminalităţii. Cu sprijin financiar din partea Programului pentru Prevenirea şi Lupta Împotriva Criminalităţii Comisia Europeană – Directoratul General al Afacerilor Interne

3


Mulţumiri Am dori să mulţumim tuturor celor care au contribuit la acest raport, în special celor care au acordat interviuri echipei de cercetare, unii dintre care au cerut să rămână anonimi; Grupului de Consiliere pe Cercetare, ale cărui idei şi sprijin au fost nepreţuite; autorilor Evaluării SNI 2009 (lansat în 2010), care a servit ca bază a analizei de faţă; colegilor noştri din celelalte chapter-uri naţionale TI din Europa, care au împărtăşit experienţele lor cu privire la cercetarea SNI şi managementul de proiect; şi colegilor noştri de la TI Secretariat pentru asistenţa oferită în design-ul şi metodologia proiectului. Grupul de consiliere pe cercetare: Marian Popa, Preşedinte TI-Ro Alic Saiciuc, Membru Consiliul Director TI-Ro Adela Salceanu, Membru Consiliul Director TI-Ro Victor Alistar, Director Executiv TI-Ro şi Lector Universitar Dr., Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Cristian Pirvulescu, Dr., Decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice, din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative şi Preşedinte al Asociaţiei Pro Democraţia

1

Persoane intervievate : Georgeta Ionescu, fost Secretar General al Camerei Deputaţilor Cristian Pîrvulescu, Decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice, din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative şi Preşedinte al Asociaţiei Pro Democraţia Mihai Şeitan, fost Ministru al Muncii şi Secretar de Stat Horatius Dumbravă, judecător, președinte al Consiliului Superior al Magistraturii George Bălan, procuror, vice-președinte al Consiliului Superior al Magistraturii Mădălina Afrăsinie, judecător la Tribunalul București Alic Saiciuc, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

1

Persoanele intervievate care au cerut să rămână anonime nu au fost numite.

4


Carmen Roşu, director al Unităţii Centrale de Finanţe şi Contractare, din cadrul Ministerului de Finanţe Paula Tănăsescu, Manager Public în cadrul Instituţiei Prefectului Bucharest Marian Muhuleț, Vicepreşedinte al AEP Erzsébet Dáné, Adjunct al Avocatului Poporului pentru drepturile omului, egalitatea de şanse, minorităţi şi culte religioase Jănică Arion Ţigănaşu, Director General al DGA Genu Radu, Director Adjunct al DGA Radu Nicolae, Centrul pentru Resurse Juridice Ioana Avadani, Director Executiv aş Centrului pentru Jurnalism Independent Adina Anghelescu Stancu, Jurnalist de investigaţie Viorel Micescu, Director Executiv al Centrului de Resurse pentru Societatea Civilă Oana Preda, Director Executiv al Centrului de Resurse pentru Participare Publică

5


CUPRINS 1. Despre evaluarea SNI 2. Sumar executiv 3. Cadrul naţional 4. Profilul corupţiei 5. Activități anticorupţie 6. Pilonii SNI 6.1. Legislativul 6.2 Executivul 6.3. Judiciarul 6.4. Sectorul public 6.5. Instituţiile de aplicare a legii – Poliţia 6.6 Organismele de management electoral 6.7. Avocatul poporului 6.8 Instituţia supremă de audit – Curtea de Conturi 6.9. Agenţiile anticorupţie 6.10. Partidele politice 6.11. Media 6.12. Societatea civilă 6


6.13 Sectorul privat 7. Concluzii și recomandări 8. Bibliografie

7


ACRONIME ACA – Agenţiile Anticorupţie AEP – Autoritatea Electorală Permenentă AmCham Romania – Camera Americană de Comerţ în România ANI – Agenţia Naţională de Integritate ANRMAP – Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice BVB – Bursa de Valori Bucureşti CAN/CNA – Consiliul Naţional al Audiovizualului CAFR – Camera de Auditorilor Financiari Români CECCAR – Corpul Experţilor Contabili şi al Contabililor Autorizaţi din România CIS/FIC – Consiliul Investitorilor Străini CNI – Consiliul Naţional de Integritate CNSC – Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (achiziţii publice) CNVM – Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare CSM – Consiliul Suprem de Magistratură DGA – Direcţia Generală Anticorupţie DNA – Direcţia Naţională Anticorupţie EC – Comisia Europeană EMB/OME – Organismele de management electoral EU – Uniunea Europeană FMI – Fondul Monetar Internațional ICCJ – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie MCV – Mecanismul de Cooperare şi Verificare MJ – Ministerul Justiției MF – Ministerul Finanțelor Publice OMC – Organizaţia Mondială a Comerţului ONG – Organizaţie nonguvernamentală OUG – Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului PPP – Parteneriatul Public-Privat PS – Sectorul public RSC/CSR – Responsabilitatea Socială Corporatistă

8


SNI – Sistemul Național de Integritate TI- - Transparency International TI-RO – Transparency International Romania TI-S – Transparency International Secretariat UCVAP – Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice

9


1.

DESPRE EVALUAREA SISTEMULUI NAȚIONAL DE INTEGRITATE

1.1. Introducere în metodologie România continuă să fie monitorizată de către Mecanismul Comisiei Europene de Cooperare şi Verificare, cu privire la performanţa sa în lupta împotriva corupţiei, care rămâne una dintre cele mai importante probleme ale societăţii, una dintre principalele priorităţi de pe agenda guvernului şi una dintre primele limitări în calea dezvoltării economice. În acest context, analizarea Sistemului Naţional de Integritate este esenţială în evaluarea vulnerabilităţii la corupţie din cadrul instituţiilor ţării. În plus, o serie de cazuri de corupţie intens mediatizate, din sectorul public şi cel privat, au accentuat nevoia urgentă de confruntare a corupţiei în Europa. Mai mult, şaptezeci şi opt la sută dintre cetăţenii europeni care au răspuns la sondajul pentru Eurobarometru, realizat de Comisia Europeană în 2009, considerau corupţia ca fiind o problemă majoră a ţării lor. Corupţia subminează buna guvernare, statul de drept şi drepturile fundamentale ale omului. Ea înşeală cetăţenii, prejudiciază sectorul privat şi distorsionează pieţele financiare. Acest raport face parte dintr-o iniţiativă anticorupţie pan-europeană, sprijinită de către Directoratul General al Afacerilor Interne a Comisiei Europene. Iniţiativa caută să evalueze în mod sistematic Sistemul Naţional de Integritate din 25 de state europene şi să facă advocacy pentru o reformă eficientă şi sustenabilă în diferite ţări.

1.2. Scopul evaluării Este foarte important de subliniat că aceasta nu este o evaluare a performanţelor şi nici a nivelului de corupţie al fiecărei instituţii. SNI evaluează doar vulnerabilitatea la corupţie a instituţiilor, iar studiul furnizează, de asemenea, un cadru pentru a analiza eficienţa instituţiilor unor ţări în

10


prevenirea şi combaterea corupţiei, dar nu şi alte dimensiuni ale rolului acestora. Conceptul de Sistem Naţional de Integritate (SNI) a fost dezvoltat şi promovat de către Transparency International, ca parte a unei abordări holistice pentru combaterea corupţiei. Un SNI funcţional oferă garanţii eficiente împotriva corupţiei, ca parte dintr-o luptă mai mare, împotriva abuzului de putere, abuzurilor de altă natură şi foloaselor necuvenite, în orice formă a acestora. Totuşi, atunci când aceste instituţii se caracterizează printr-o lipsă a reglementărilor adecvate şi prin comportament iresponsabil, corupţia este predispusă să prospere, cu efecte negative de domino asupra ţelurilor bunei guvernări, ale dezvoltării sustenabile şi ale coeziunii sociale. Întărirea SNI promovează o mai bună guvernare, în toate aspectele societăţii, şi, în final, contribuie la o societate mai dreaptă.

1.3. Variabilele, indicatorii şi dimensiunile analizei Evaluarea SNI este un instrument de cercetare calitativă, bazat pe o combinaţie de cercetare de birou, analiză a documentelor juridice, interviuri în profunzime şi resurse secundare (rapoarte, dizertaţii). Întrebările orientative pentru fiecare indicator au fost realizate prin examinarea bunelor practici internaţionale, instrumentelor de evaluare existente, pentru pilonul respectiv, ca şi prin utilizarea experienţelor mişcării TI şi prin solicitarea opiniei unor experţi (internaţionali) cu privire la instituţia respectivă. Pentru a răspunde la întrebările orientative, cercetătorii s-au bazat pe trei surse principale de informare: legislaţia naţională, rapoartele şi cercetările secundare şi interviurile cu experţi-cheie. Sursele secundare au inclus rapoarte de încredere realizate de organizaţii naţionale din societatea civilă, organizaţii internaţionale, organisme guvernamentale, think tank-uri şi mediul academic. Un minim de doi informatori cheie au fost intervievaţi în legătură cu fiecare pilon – cel puţin un reprezentant al instituţiei evaluate şi un expert din afara acesteia.

11


Analiza este realizată pe 13 piloni funcţionali ai sistemului de integritate. Am identificat cele mai importante funcţii sociale în combaterea corupţiei şi am construit unităţi de analiză pe aceste funcţii. Acest lucru are scopul de a asigura folosirea aceloraşi măsuri pentru evaluarea instituţiilor care au acelaşi rol. În interiorul fiecărui pilon, am studiat una sau mai multe instituţii sau, în cazul unor piloni, am studiat un grup mai mare de instituţii şi organizaţii cu acelaşi statut şi rol. Pilonii definiţi sunt:

Guvernare

Sector Public

Non-guvernamental

Legislativul

Administraţia Publică

Media

Executivul

Societatea civilă

Judiciarul

Instituţiile de aplicare a legii

Partidele Politice

Mediul de afaceri

Organismele de management electoral

Avocatul Poporului

Instituţia Supremă de Audit

Agenţiile anticorupţie

Evaluarea nu caută să ofere o imagine în profunzime a fiecărui pilon. Mai degrabă, ea urmăreşte amploarea, acoperind toţi pilonii relevanţi, pe un număr mare de indicatori, pentru a căpăta o imagine de ansamblu asupra sistemului în întregimea sa. Evaluarea observă şi interacţiunea dintre instituţii, pentru a înţelege de ce unele sunt mai robuste decât celelalte şi cum se pot influenţa reciproc. SNI presupune că slăbiciunile unei singure instituţii pot conduce la disfuncţii grave în întregul sistem. Înţelegerea interacţiunilor dintre piloni ajută şi la prioritizarea ariilor care trebuie reformate. Pentru a lua în considerare factori contextuali importanţi, evaluarea instituţiilor de guvernare este integrată într-o analiză concisă a condiţiilor generale de

12


natură politică, socială, economică şi culturală, fundaţiile pe care se bazează aceşti piloni. Fiecare instituţie sau grup din cadrul acestor 13 piloni este evaluată după trei variabile, esenţiale pentru abilitatea sa de prevenire a corupţiei. •

În primul rând, capacitatea sa globală, în termeni de resurse şi statut juridic, care stă la baza oricărei performanţe instituţionale eficiente.

În al doilea rând, reglementările şi practicile sale de guvernare internă, cu accent pe transparenţa, responsabilitatea şi integritatea instituţiei, care sunt privite ca fiind esenţiale pentru prevenirea implicării instituţiei în acte de corupţie.

În al treilea rând, măsura în care instituţia îşi îndeplineşte rolul atribuit în sistemul anticorupţie, cum ar fi realizarea unei supervizări eficiente asupra guvernului (pentru legislativ) sau aducerea în instanţă a cazurilor de corupţie (pentru instituţiile de aplicare a legii)

Împreună, aceste trei dimensiuni acoperă posibilitatea instituţiei de a acţiona (capacitatea), performanţa sa internă (guvernarea) şi externă (rolul), cu privire la lupta împotriva corupţiei. Fiecare variabilă este măsurată printr-un set comun de indicatori. Evaluarea examinează atât cadrul legal al fiecărui pilon, cât şi practicile instituţionale propriu-zise, subliniind astfel discrepanţele dintre prevederile formale şi realitatea din teren.

13


Variabla

Indicatorii

Capacitate

Resurse Independenţă

Guvernanţă

Transparenţă Responsabilitate Integritate

Rolul din cadrul sistemului de guvernare

Între 1 şi 3 indicatori, specifici fiecărui pilon

Fiecare indicator este evaluat pe două distensii diferite: cadrul legislativ şi practica instituţională.

1.4. Scoring-ul În timp ce SNI este o evaluare calitativă, scorurile numerice sunt atribuite pentru a sumariza informaţia şi a ajuta la accentuarea punctelor forte şi a celor slabe importante ale sistemului de integritate. Primele scoruri au fost acordate pe o scală de la 1 la 5, iar apoi, scorurile au fost transformate pe o scală cu 100 de puncte, făcând evaluarea mai clară şi mai uşoară, cu intervale de 25 de puncte (0, 25, 50, 75, 100). Între scorurile indicatorilor este făcută o medie la nivelul dimensiunilor, iar între scorurile celor trei dimensiuni, se face o medie pentru a ajunge la scorul total al pilonului. Diferenţa dintre legislaţie şi practică poate fi calculată atât la nivelul dimensiunilor, cât şi pentru întreaga instituţie.

1.5. Background-ul şi istoricul abordării SNI Conceptul unui „Sistem Naţional de Integritate” a originat în mişcarea TI din anii ’90, ca instrument conceptual primar al TI cu privire la modul în care

14


corupţia poate fi cel mai eficient combătută şi, în final, prevenită. Şi-a făcut prima apariţie publică în Ghidul TI, care căuta să reunească acei actori şi instituţii cruciale în lupta împotriva corupţiei, într-un cadru analitic comun, numit „Sistemul Naţional de Integritate”. Abordarea iniţială a sugerat utilizarea de „Workshop-uri Naţionale de Integritate”, pentru a pune acest cadru în practică. Accentul pe „integritate” a conferit mesajul pozitiv conform căruia corupţia poate fi, într-adevăr, învinsă, dacă integritatea va domni în toate aspectele relevante ale vieţii publice. Apoi, la începutul anilor 2000, TI a dezvoltat o metodologie de cercetare de bază, pentru a studia principalele caracteristici ale Sistemelor Naţionale de Integritate din ţările din jurul lumii, prin intermediul unui studiu de birou, care nu mai foloseşte abordarea Workshop-urilor Naţionale de Integritate. În 2008, TI s-a angajat într-o revizuire majoră a metodologiei de cercetare, adăugând două elemente cruciale – sistemul de scoring şi elementele consultative ale unui grup de consilieri şi reinstaurând Workshop-urile Naţionale de Integritate, care făcuseră parte din abordarea iniţială. În timp ce fundaţiile conceptuale ale abordării SNI au originile în Ghidul TI, ele sunt de asemenea puternic interconectate cu baza din ce în ce mai largă de literatură academică şi de politici cu privire la teoria şi practică instituţională 2 anticorupţie. Abordarea de cercetare SNI este un component integrat al portofoliul complet TI de instrumente de cercetare, care măsoară corupţia şi evaluează eforturile anticorupţie. Prin oferirea unui diagnostic în profunzime, orientat spre fiecare ţară, al principalelor instituţii de guvernământ, scopul principal al SNI este de a furniza o bază solidă de probe pentru acţiunile de advocacy la nivel naţional, cu privire la îmbunătăţirea mecanismelor anticorupţie şi a performanţei acestora. El este complementat de alte instrumente TI, care sunt mai orientate spre creşterea conştientizării publicului cu privire la corupţie şi consecinţele acesteia, prin intermediul ierarhizărilor globale (ex. Indicele de Percepţie a Corupţiei, Indicele Plătitorilor de Mită) sau prin raportarea viziunii şi experienţelor publicului (ex. Barometrul Global al 2

Vezi: Rose Ackerman, Susan Corruption and Government: Causes, Consequences, and Reform, Cambridge: Cambridge University Press, 1999; OECD Public Sector Integrity: A Framework for Assessment, Paris: OECD publishing, 2005; Head, Brown şi Connors (eds) Promoting Integrity, Surrey: Ashgate, 2008; Huberts, L. W. J. C., Anechiarico, F., & Six, F. Local integrity systems: world cities fighting corruption and safeguarding integrity. Den Haag: BJu Legal Publishers, 2008.

15


Corupţiei). În plus, abordarea SNI umple un gol important în câmpul mai larg al evaluării guvernării internaţionale, care sunt dominate de ierarhizări şi clasificări între ţări (ex. Indicele Global al Integrităţii, Indicele de Transformare Bertelsmann), de evaluări solicitate de către donatori (care sunt rareori făcute publice) sau de studii de caz specifice ţărilor în care au fost realizate, prin oferirea unei evaluări în profunzime şi totuşi, sistematice a sistemului anticorupţie, bazat pe o abordare larg consultativă, incluzând mulţi stakeholderi. Această combinaţie unică dintre a fi condus de către o organizaţie a societăţii civile, locală şi independentă, implicând consultări cu toţi stakeholderii relevanţi, în interiorul ţării şi a fi integrat în arhitectura unui proiect global (care asigură asistenţa tehnică efectivă şi controlul calităţii), face abordarea SNI să fie un instrument relevant în evaluarea şi, în cele din urmă, avansarea eforturilor anticorupţie în ţările din întreaga lume.

16


2.

SUMAR EXECUTIV

2.1. Prezentare generală Evaluarea Sistemului Naţional Român de Integritate oferă o evaluare a temeiului legal şi a funcţionării efective a funcţiilor guvernului naţional ("piloni") şi a instituţiilor care asigură aceste funcţii. Acestea sunt evaluate în cadrul fundaţiilor politice, sociale, economice şi culturale de bază ale ţării şi luând în considerare profilul de corupţie şi activităţile anticorupţie în ultimii doi ani în România. Evaluarea nu caută să ofere o evaluare aprofundată a fiecărui pilon, ci mai degrabă pune accentul pe acoperirea tuturor pilonilor relevanţi şi evaluarea contribuţiei lor la integritate la nivel naţional şi inter-legăturile lor în acest sens. Studiul, bazat pe metodologia furnizată de Secretariatul 3 Transparency International, evaluează perioada 2008 - 2011 . Punerea în aplicare a proiectului de evaluare SNI a inclus un numar de paşi: cercetarea de birou, interviuri cu informatori cheie şi verificarea constatărilor de către recenzenţii din grupul consultativ, Secretariatul T.I., şi un recenzant extern. România este, alături de Bulgaria, cel mai recent stat membru a Uniunii Europene. În timpul procesului de negociere dinainte de aderare, unele din capitolele si documentele discutate au rămas doar o promisiune din partea României. Acest lucru a generat un mecanism unic, fără precedent în UE. România, alături de Bulgaria, devine un stat membru al Uniunii Europene sub o clauză de salvgardare. Performanţa ţării în ceea ce priveşte capitolul sistemului judiciar, în principal instituţiile şi mecanismele care au de-a face cu corupţia, este monitorizată de către Comisia Europeană prin intermediul mecanismului de cooperare şi verificare (MCV). MCV a stabilit patru obiective de referinţă pentru România: transparenţa, eficienţa, independenţa şi responsabilitatea sistemului judiciar; eficacitatea unei agenţii independente anti-corupţie în verificarea averilor, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese; urmărirea penală profesională 3

Studiul se referă uneori la modificările anterioare în sistem, atunci când aceste modificări sunt importante şi generează un impact important pe termen lung.

17


şi imparţială a cazurilor de mare corupţie şi progrese în prevenirea şi combaterea corupţiei, în special în administraţia locală. Cele mai multe dintre activităţile anticorupţie în ultimii trei ani sunt modelate de aceste repere ale EC. Cu toate acestea, rapoartele CE în cadrul MCV sunt mai mult în ceea ce priveşte progresele formale în politicile publice româneşti şi mai puţin pe rezultatele reale şi impactul acestor politici. În plus, criza financiară şi economică a generat şi mai multe vulnerabilităţi întro ţară situată în mod constant printre ultimele două sau trei ţări europene în Indicele de Percepţie a Corupţiei, cu mai puţin de 4 puncte până în anul 2010 pe o scară de la 1 la 10, unde 1 este un stat captiv şi 10 este un stat cu totul liber de corupţie.

2.2. Principalele concluzii ale evaluării SNI 2.2.1. Fundațiile Sistemului Național de Integritate Diagrama de mai jos ilustrează constatările cheie relevante în termen de clasare, puncte forte şi puncte slabe ale pilonilor în construirea unui sistem de integritate la nivel naţional. Nu există nicio evaluare globală a performanţei pilonilor, ci o evaluare a rolului jucat de aceştia în cadrul sistemului naţional de integritate. Cu alte cuvinte, graficul prezintă posibilităţile, vulnerabilităţile şi, respectiv, punctele forte ale pilonilor în prevenirea, combaterea şi sancţionarea corupţiei în cadrul instituţiilor care compun pilonul - variabilele capacităţii şi guvernării acestora - şi puterea pilonului de a preveni, combate şi sancţiona corupţia la nivel general - variabila de rol. Diagrama ilustrează pașii care mai trebuie făcuți și progresele care trebuie înregistrate de instituțiile din România pentru a ajunge la un system de integritate puternic.

18


Bazele sistemului de integritate, profilul economic, politic, social şi cultural al ţării sunt modelate de moştenirea comunistă şi, pe lângă asta, de tranziţia dificilă şi lentă a ţării. Activităţile politice şi ale partidelor sunt oficial democratice. Cu toate acestea, o atenţie deosebită trebuie să se acorde reţelelor de patronaj dezvoltate în interiorul partidelor, după cum arată în operele şi cercetările lor cei mai respectaţi teoreticieni şi analişti politici din ţară. În acest context, tradiţia socio-culturală şi implicarea scăzută a populaţiei în mişcările civice este o vulnerabilitate. Mai mult, tranziţia economică şi procesul de privatizare au lăsat în urma lor nişte sectoare ale economiei cu o expunere şi un risc ridicat de corupţie. Din punct de vedere social, discriminarea unor categorii sociale şi naţionale poate genera abuzuri şi încălcări ale legii.

2.2.2. Principalele puncte tari și punce slabe ale Sistemului Național de Integritate Pentru a adresa toate aceste puncte slabe ale fundamentelor a trebuit să fie creat un cadru instituţional puternic. Constituţia română adoptată în 1991 şi regimul constituţional începând cu acel moment a asigurat un destul de puternic stat de drept, inclusiv limite pentru vulnerabilităţile, riscurile şi expunerea la corupţie în politică şi economie. Cu toate acestea, limitele

19


formale nu sunt suficiente pentru a asigura eficienţa reală a sistemului de integritate şi, uneori, riscurile sunt mai mari decât ar fi tolerabil. Punctele slabe ale fiecărui pilon arată unde trebuie să fie adresate urgent aceste vulnerabilităţi şi riscuri. Relaţia dintre Legislativ şi Executiv, în favoarea celor din urmă, utilizarea pe scară largă de ordonanţe de urgenţă, precum şi procedura de asumare a răspunderii a Cabinetului, ineficienţa moţiunii de cenzură şi evitarea sau utilizarea abuzivă a dezbaterii parlamentare a pus în pericol regimul parlamentar şi fundamentul democratic al ţării. La toate acestea ar trebui să adăugăm încrederea scăzută a oamenilor în Parlament şi membrii acestuia, generată de nivelul scăzut de răspundere şi, în principal, de anchetele fără sfârşit sau procesele care implică parlamentari acuzaţi de corupţie. Acelaşi nivel scăzut de răspundere pentru corupţie şi eficienţa scăzută a mecanismelor de integritate constituie vulnerabilitatea cea mai importantă a executivului. Având în vedere faptul că executivul limitează independenţa legislativului şi, de asemenea, a celorlalţi piloni de guvernare, vulnerabilităţile executivului sunt generatoare de vulnerabilitati uriaşe la nivel de sistem, cu alte cuvinte vulnerabilităţi sistematice la corupţie. În legătură directă cu vulnerabilităţile legislativului şi executivului, am identificat vulnerabilitati serioase ale partidelor politice în ceea ce priveşte toţi indicatorii evaluaţi. Sintetizând, partidele parlamentare impun condiţii limitatoare pentru instituirea unui nou partid. În acelaşi timp, regulamentele interne ale părţilor în ceea ce priveşte transparenţa, responsabilitatea şi mecanismul de integritate poate face loc pentru abuzuri de putere în cadrul partidelor şi pentru impunitate. Cele mai importante riscuri sunt generate de lipsa unui mecanism de transparenţă şi de integritate cu privire la finanţarea partidelor politice, dar şi de imposibilitatea de a controla, prin intermediul transparenţei şi a responsabilităţii, candidaţii partidelor pentru funcţiile publice. Aceluiaşi fişier ar trebui să i se adauge capabilităţile de gestionare a organismelor electorale cu privire la controlul partidelor politice şi a proceselor electorale. Managementul electoral este efectuat de către două tipuri de

20


instituţii româneşti: Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) şi birourile electorale, active numai în timpul alegerilor. Ca o observaţie generală, după primii ani, 2006-2008, atunci când au fost afectate de conflicte interne, AEP are performanţe mai bune din punctul de vedere al transparenţei şi al integrităţii decât birourile electorale. Totuşi, resursele şi independenţa sa sunt limitate. Eficacitatea reglementării şi controlului finanţării partidelor este încă foarte limitată. Birourile electorale înregistrează probleme legate de formarea membrilor săi, independenţa numirilor, responsabilitatea membrilor şi transparenţa activităţii sale, acestea determinând o supraveghere redusă a proceselor electorale. După evaluarea SNI cel mai afectat de corupţie, dar, de asemenea, mai puţin independent pilon este sectorul public. Resursele şi independenţa sa sunt decisive pentru asigurarea integrităţii sale şi, atât în materie de legi, cât şi în practică, a fost evaluat ca dând naştere unei mari vulnerabilităţi a întregului sistem. Sistemul de achiziţii publice este, de asemenea, expus riscului, după cum arată practica că există constante şi de multe nedescoperite încălcări ale legii. Sistemul judiciar şi agenţiile anticorupţie, precum şi agenţiile de aplicare a legii, se află sub monitorizarea MCV. Fiindcă există însă progrese formale ale independenţei, transparenţei şi răspunderii pentru aceşti piloni, resursele lor sunt afectate de criza economică şi de politicile publice pripite. Mai mult decât atât, poate cel mai important lucru de spus despre aceşti piloni: sistemul judiciar, ACA şi poliţia, este că rezultatele anchetelor, urmăririlor şi proceselor lor împotriva corupţiei sunt încă aşteptate, impunitatea corupţiei fiind o problemă recunoscută la nivel naţional şi la nivel internaţional prin MCV. Chiar dacă au o guvernanţă destul de puternică, organismele de control: Ombudsmanul şi instituţia supremă de audit nu sunt vizibile în sistem. Cvasiabsenţa lor este generată în primul rând prin lipsa lor de eficienţă în urmărirea rezultatelor acestora şi în al doilea rând de lipsa de interes a Parlamentului în a asigura răspunderea acestora.

21


Pilonii privaţi ai sistemului de integritate: mass-media, societatea civilă şi mediul de afaceri, se confruntă cu o vulnerabilitate comună: lipsa de capacitate, adică atât lipsa de resurse cât şi limitele independenţei lor. Autoreglementarea în ceea ce priveşte mecanismele de transparenţă, responsabilitate şi integritate generează practici incoerente şi diversificate în cadrul fiecărui pilon. Dintre cei trei piloni privaţi, mass-media are cel mai mare succes în îndeplinirea rolului său în lupta împotriva corupţiei, având o performanţă bună în investigarea corupţiei şi informarea publicului cu privire la aceasta. Pe de alta parte, încălcările statului de drept şi a regimului parlamentar de executiv şi de agravarea situaţiei bugetare, generând măsurile de austeritate luate de guvern fără consultarea publică sunt indicatori ai lipsei de voinţă politică a publicului şi a oficialilor politici de a coopera cu societatea civilă în aceste vremuri tulburi. După cum era de aşteptat, riscurile şi expunerea la corupţie au crescut.

2.3. Recomandări În ansamblu, Sistemul Naţional de Integritate al României are o performanţă medie. Aderarea la Uniunea Europeană a determinat întărirea sistemului de integritate, dar criza economică, afectând resursele și independenţa instituţiilor, a determinat înmulţirea vulnerabilităţilor la toate nivelele. Două recomandări principale vor acoperi integral pilonii. Regulile jocului, incluzând legile și alte acte normative, trebuie adoptate într-un mod transparent, respectând procesul legislativ normal, fără grabă și fără evitarea dezbaterilor. Toate aceste reglementări ar trebui adoptate după dezbatere și proces participativ și doar după analiza impactului și examinarea parlamentară necesară. Pe de altă parte, pentru lupta eficientă împotriva corupției trebuie adoptată, implementată și monitorizată Strategia Națională Anticorupție, sub coordonarea Ministerului Justiției și cu participarea întregului sector public și a celorlalți actori din societate.

22


3.

CADRUL NAȚIONAL

3.1. Politica În ce măsură instituţiile politice ale ţării sprijină un system naţional de integritate efficient? Ca stat membru al Uniunii Europene, democraţia şi statul de drept din România nu pot fi uşor contestate. Organizaţiile internaţionale interguvernamentale din care România face parte, precum UN, OSCE, NATO şi UE recunosc calitatea sistemului şi practicii politice româneşti. Totuşi, chiar şi aceste organizaţii interguvernamentale şi de asemenea ONG-urile naţionale şi internaţionale din domeniul Drepturilor Omului, care dezvoltă democraţia şi statul de drept accentuează în mai multe rapoarte că încă există unele probleme care trebuie tratate în politica românească. Unul dintre elementele cele mai utile în caracterizarea politicii româneşti şi probabil cel mai important element emis de un actor internaţional este Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV). MCV-ul este o măsură-garanţie invocată către Comisia Europeană în cazul în care un membru nou al UE nu reuşeşte să implementeze angajamentele pe care şi le-a asumat în contextual negocierilor pentru aderare în domeniul libertăţii, siguranţei şi justiţiei sau al politicilor de piaţă. Dacă garanţia cu privire la piaţa internă nu a fost încă invocată, cea pentru legea penală şi civilă a fost invocată pentru prima dată cu privire la ţările din valul 2007 : Bulgaria şi România. Sub MCV, Comisia emite rapoarte la fiecare 6 luni, cu privire la progresul cu privire la reforma judiciară şi lupta împotriva corupţiei. While the internal market safeguard clause has not been invoked so far, the safeguard clause for criminal law and civil matters was invoked for the first time in regards to the countries of the 2007 enlargement: Bulgaria and Romania. Under the Cooperation and Verification Mechanism the Commission issues reports every 6 months on progress with judicial reform and

23


the fight against corruption. Standardele de referinţă ale MCV pentru România 4 sunt : 1.

Asigurarea unui proces judiciar mai transparent şi mai eficient,în principal prin creşterea capacităţiişi responsabilităţii CSM. Raportarea şi monitorizarea impactului noilor coduri de proceduri civile şi penale.

2.

Stabilirea, conform previziunilor, a unei agenţii de integritate cu responsabilităţi în verificarea averilor, incompatibilităţilor şi potenţialelor conflicte de interese şi în emiterea de decizii cu caracter obligatoriu pe baza cărora pot fi aplicate sancţiuni de descurajare.

3.

Construind pe baza unui progres deja făcut, continuarea investigaţiilor profesionale, nepăritnitoare cu privire la acuzaţiile de corupţie la nivel înalt.

4.

Luarea de măsuri suplimentare pentru prevenirea şi lupta împotriva corupţiei, în special cu administraţia locală.

În ceea ce priveşte concurenţa politică, în 2009, pentru prima dată după 2000, Oficiul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (ODHIR) al OSCE a desfăşurat o misiune de observaţie în România. Deşi limitată, atenţia pe care ODHIR a acordat-o alegerilor prezidenţiale româneşti arată fragilitatea echilibrului competiţiilor politice. Concluzia generală şi formulată în mod diplomatic a raportului ODHIR, publicat pe 17 februarie 2010 a fost că „deşi autorităţile au luat măsuri pentru a remedia unele neajunsuri observate pe parcursul primei runde de vot şi penru a investiga acuzaţiile şi neregulile, mai sunt necesare eforturi suplimentare pentru a îmbunătăţi procesul electoral şi a 5 întări încrederea publică.” Observatorii OSCE, ca şi observatorii domestici, au accentuat problema votării multiple, a cumpărării de voturi, a lipsei de transparenţă a finanţării partidelor politice, în principal pe durata campaniilor

4

Hotărârea CE din 13 Decembrie 2006, disponibilă la: http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2006:354:0056:0057:EN:PDF. 5 OSCE/ODIHR Raport Final Limitat al Misiuni de Observare a Algerilor, 17 februarie 2010. Disponibil la: http://www.osce.org/odihr/elections/romania/41532. P. 3.

24


electorale şi a vulnerabilitatăţii la corupţie creată prin acest aspect, a 6 agresivităţii campaniei electorale, inclusiv a cea media. În ceea ce priveşte competiţia între partide, sistemul electoral a fost modificat pe durata ultimilor ani în România. Sistemul de reprezentare proporţională cu liste de partid închise pentru Parlament a fost înlocuit cu un sistem de reprezentare proporţională uninominal în 2008. Din pricina discursului public al unor partide şi al media, opinia publică a fost uşor dezorientată şi a avut nevoie să diferenţieze sistemul de vot uninominal cu reprezentare proporţională şi cel de tip „first pass the post”, uninominal cu reprezentarea câştigătorului majorităţii simple (pluralităţii). Confuzia dintre cele două în decembrie 2008 şi în primele luni din 2009, imediat după primele alegeri parlamentare sub legea nouă, a generat o mare neîncredere în instrumentele democratice ale alegerilor. Drept consecinţă a nivelului scăzut de încredere, participarea la vot a scăzut constant pentru toate tipurile de alegeri. Singurele evenimente electorale care mobilizează mai mult de 50% dintre alegători sunt alegerile prezidenţiale, cu 58,02% în 2009. Pe de altă parte, participarea la vot în cazul alegerilor 7 europene din acelaşi an a fost de 27,67%. Drepturile Omului sunt garantate prin Constituţia României, iar respectarea Drepturilor Omului este, în general, recunoscută în România. Totuşi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a primit, în 2009, 2010 şi 2011, mai mult de 8,5% (şi mai mult de 9% în 2009) dintre aplicaţii din România, singurele ţări 8 care au dat mai mulţi aplicanţi fiind Rusia şi Turcia. În 2008, România a fost ţara care a trebuit să plătească cea mai mare compensaţie, ca rezultat al hotărârilor CEDO: 12,2 milioane de euro. Majoriatea cazurilor care ajung la CEDO sunt generate de nerespectarea dreptului la proprietate şi eşecul statului român în a-l proteja în cadrul procesului de retrocedare a proprietăţilor şi

6 7 8

Ibidem. P. 25, “Recomandare”. http://www.idea.int/vt/country_view.cfm?CountryCode=RO.

Analiza a statisticilor CEDO 2010, ianuarie 2011. Disponibilă la: http://www.echr.coe.int/NR/rdonlyres/0A35997B-B907-4A38-85F4A93113A78F10/0/Analysis_of_statistics_2010.pdf.

25


oferire de daune reparatorii pentru proprietăţile naţionalizate de comunişti în 9 anii 50. Organizaţii naţionale şi internaţionale ale societăţii civile s-au concentrat şi asupra aspectului drepturilor şi libertăţilor civile ale minorităţilor, în primul rând de etnie romă şi a săracilor din România. Un raport recent al Amnesty International arată că „în România, dreptul la o locuinţă nu este recunoscut şi protejat eficient de către legislaţia naţională. Acest lucru lasa, adesea, oamenii fără acces la justiţie cu privire la încălcările drepturilor omului pe care le 10 suferă”. Practic, înregistrarea de emiterea de acte este dificilă şi chiar inaccesibilă multor oameni săraci, cu atât mai mult romilor, care sunt supuşi unei duble discriminări, datorită etniei şi condiţiei sociale a acestora. Lipsa actelor îi exclude pe aceşti oameni din exercitarea drepturilor lor sociale şi civice. În 2010, evaluarea Freedom House cu privire la libertatea presei a acordat României un scor de 43 din 100, generând o evaluarea de presă parţial liberă, având în vedere faptul că defăimarea rămâne o infracţiune, politicienii s-au folosit de procese civile pentru a combate criticile din partea media, iar reprezentarea partidelor în media este neechilibrată, cu precădere pe durata campaniilor electorale, redactorii punând pe umerii jurnaliştilor o presiune mai 11 mult sau mai puţin agresivă. Din punct de vedere cantitativ, eficienţa guvernului şi statul de drept, aşa cum sunt agregate în cadrul Proiectului Indicatorilor Mondiali de Guvernare (WGI), au scoruri medii pentru România. 51% este procentul agregat pentru eficienţa guvernului, un scor sub cel al altor state membre EU. Statul de drept din România are 57,5, sub media regională de 61,0. Mai mult, după cum era de aşteptat, obiceiul prost al guvernului de a promulga legislaţie prin ordonanţe, 12 excluzând rolul parlamentului din ecuaţie, a continuat şi după aderarea la UE: 9

Ibidem.

10

România: Atenţie la lipsa juridică: Romii şi dreptul de a locui în România, iunie 2011, disponibil la: http://www.amnesty.org/en/library/info/EUR39/004/2011/en. 11 http://www.freedomhouse.org/template.cfm?page=251&year=2010. 12

Indexul Transformărilor Bertelsmann 2010. Raportul de ţară pentru România. Disponibil la: http://www.bertelsmann-transformation-index.de/en/bti/countryreports/laendergutachten/eastern-central-and-southeastern-europe/romania/#difficulty.

26


O altă ameninţare importantă împotriva statului de drept este poziţia contestată a Curţii Constituţionale, uneori ignorată, contrazicându-şi uneori propriile decizii şi acuzată de diverşi actori politici, media şi din societatea civilă că ar fi biasată politic. 13

Cu un scor de 53,8 în domeniul controlului corupţiei şi având un indice al percepţiei asupra corupţiei în scădere, pentru prima dată după 2002, lipsa de încredere a românilor în eficienţa guvernului, îndeosebi în ceea ce priveşte măsurile anticorupţie, a crescut dramatic în 2010, ajungând la 83% din 14 populaţie. Ca tendinţă pozitivă, popularitatea în erodare a partidelor antidemocratice şi extremiste demonstrează consolidarea instituţiilor şi a culturii politice democratice. Totuşi, sondajele indică faptul că nivelul general de încredere în 15 aceste instituţii este deosebit de scăzut.

3.2. Societatea În ce măsură relaţiile dintre grupuri sociale şi dintre aceste grupuri şi partidele politice susţin un sitstem naţional de integritate eficient? Nu există clivaje majore în prezent în societatea românească. Trei grupuri 16 etnice constituie principalele minorităţi: maghiarii, germanii şi romii. Romii rămân subreprezentaţi la nivel naţional şi local, însă integrarea în UE şi implicarea organizaţiilor societăţii civile naţionale şi internaţionale au menţinut această problemă pe agenda Românească. Un pas important rămâne Deceniul Incluziunii Romilor, iniţiat de Banca Mondială, Institutul Societăţii Deschise şi guvernul maghiar în vara lui 2003, în care s-a înscris şi guvernul româniei. Este preconizat să funcţioneze din 2005 în 2015 şi are patru arii prioritare: educaţie, ocupare, locuire şi sănătate, şi două arii transversale, probleme de gen şi de 13 14

Ibidem

Barometrul Corupţiei globale, 2010. http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/index_en.html. 15 Indexul Transformărilor Bertelsmann 2010. Raportul de ţară pentru România. Disponibil la: http://www.bertelsmann-transformation-index.de/en/bti/countryreports/laendergutachten/eastern-central-and-southeastern-europe/romania/#difficulty. 16 http://www.minorityrights.org/3521/romania/romania-overview.html.

27


combaterea discriminării. Până la această oră însă, rezultatele au fost mixte. În 2007, cei mai înalţi demnitari români ofereau o mărturie a ostilităţii adânc înrădăcinate împotriva romilor, care este încă prezentă într-o mare parte din societatea românească. În mai 2007, preşedintele Traian Băsescu a numit o reporteră „ţigancă împuţită”, comentariu găsit defăimător de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Apoi, în iulie, prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu a fost surprins făcând generalizări cu privire la populaţia 17 romă, implicând faptul că ar fi infractori. Pe de altă parte, relaţiile dintre populaţia de etnie română, romă şi maghiară din unele zone izolate ale ţării sunt tensionate. În mai-iunie 2009, într-un sat din judeţul Harghita, locuitorii de etnie maghiară i-au alungat pe cei de etnie romă din case, dându-le foc la 18 locuinţe. Organizaţia politică reprezentând maghiarii, Uniunea Democratică a Maghiarilor din România, a făcut parte din multe coaliţii guvernamentale, jucând un rol activ şi constant în guvernare, din 1996. Prezenţa lor la guvernare a asigurat drepturi importante pentru minorităţi, în mare parte cu privire la educaţie, la utilizarea limbii materne în şcoli şi universităţi şi dreptul de a-şi folosi limba în administraţie şi în justiţie. Este dificil de spus cât de stabil şi înrădăcinat social este sistemul de partide. Cei mai mulţi specialişti sunt de acord că sistemul de partide din România, ca majoritatea sistemelor de partide din Europa de est post-comunistă, era bazat pe clivajul dintre anticomunişti şi postcomunişti. Acest clivaj a dispărut după 2000 şi chiar dacă sistemul de partide a devenit mai stabil, iar partidele s-au structurat şi au devenit mai puternice, articulaţia lor cu societatea a devenit din ce în ce mai slabă. Prezenţa scăzută la vot este unul dintre indicatorii situaţiei. Nivelul foarte scăzut de încredere în partidele politice este al doilea. Principalul clivaj care ameninţă coeziunea şi coerenţa socială din România se referă la disparităţile socioeconomice din ce în ce mai pronunţate dintre populaţia urbană şi cea rurală, cât şi dintre învingătorii şi învinşii tranziţiei. Disparităţile au un caracter regional din ce în ce mai pronunţat: unde regiunea Bucureşti-Ilfov a atins de mult 75% din standardele UE de locuire, regiunile 17 18

Ibidem

Raport despre un ONG care reprezintă romii, ROMANICRESS. Disponibil la: http://www.romanicriss.org/Annex%2012%20Rap%20dr%20omului_RCRISS10dec09.pdf.

28


predominant rurale dein Nord-Estul şi Sud-Vestul ţării de-abia au atins 25%. Mecanismele de piaţă din piaţa comună UE şi aşa-zisele libertăţi – mai degrabă decât strategiile şi politicile de guvern targetate – chiar gestionează clivajele în creştere şi potenţialul de conflict. Emigrarea parţial ilegală a forţei de muncă şi traficul de fiinţe, combinate cu importanţa remitenţelor contribuie în mod substanţial la susţinerea unei economii de subzistenţă şi la consumul economic 19 al populaţiei rurale. Revizuirea legilor electorale către votul uninominal, chiar dacă cu reprezentare proporţională, trebuia să crească stimulentele, să creeze partide cu o bază largă, mai degrabă decât unele dependente de unul sau câţiva lideri politici. Totuşi, evoluţia reprezentărilor politice şi structura elitelor au urmat o cu totul altă direcţie. Schimbările aduse sistemului electoral au ajutat „baronii locali” să 20 Practic, campaniile electorale au devenit mai devină mai puternici. costisitoare şi oamenii de afaceri locali de succes au început să se implice în viaţa politică la nivel local, apoi la nivel naţional. Totuşi, unicul lor scop în această participare politică nu era interesul public şi reprezentarea naţională, ci urmărirea propriului interes personal, financiar şi de afaceri. A devenit mai dificil ca o persoană să aceadă în elita politică, atât atât în ceea ce privește abilitățile și reţele sociale necesare, cât în ceea ce priveşte resursele necesare pentru finanţarea propriilor campanii. Pe de altă parte, relaţia clientelară a devenit din ce în ce mai puternică, iar cei mai importanţi reprezentanţi politici locali au fost numiţi, pe bună dreptate, de către presă şi chiar de către însuşi 21 politicienii, „baroni locali”. Dezvoltarea societăţii civile româneşti pare să fie extrem de pozitivă. Conform Indexului Freedom House, există o tendinţă ascendentă clară în scorul societăţii civile, de la 3,75 în 1997 la 2,25 în 2006, reprezentând scorul cel mai ridicat din ţările balcanice. Unele organizaţii ale societăţii civile au capacitatea de a exercita influenţă asupra procesului decizional. Totuşi, ele nu urmăresc întotdeauna interesul public: uneori acţionează ca răspuns la oportunităţi de 19

Indexul Transformărilor Bertelsmann 2010. Raportul de ţară pentru România. Disponibil la: http://www.bertelsmann-transformation-index.de/en/bti/countryreports/laendergutachten/eastern-central-and-southeastern-europe/romania/#difficulty. 20 Stefan Stanciugelu, Andrei Taranu, Resursele puterii. Statul neopatrimonial in Romania, Bastion, Timisoara, 2009. 21 Ibidem.

29


22

finanţare sau instigate de interese politice. Pe de altă parte, un număr foarte redus de cetăţeni români au făcut parte din măcar un ONG. Conform 23 Barometrului Opiniei Publice din Octombrie 2006 şi Octombrie 2007 , se estimează că 7,1%, respectiv 7,2% dintre cetăţenii români au declarat că au făcut parte din cel puţin un ONG, fie acesta asociaţie profesională, partid politic, sindicat, grupare religioasă, grupare ecologistă, asociaţie sportivă sau orice alt tip de asociaţie sau organizaţie care nu a generat venit. Mai mult, 49% dintre ONG-uri au mai puţin de 10 membri. Pe de altă parte, numai 3,7% dintre 24 români au făcut cândva voluntariat pentru ONG-uri.

3.3. Economia În ce măsură este situaţia socio-economică a ţării de natură să susţină un sistem national de integritate eficient? Cu un PIB per capita de $11.860, România este a 69-a dintre 183 de ţări în Clasamentul de Fonduri al Fondului Monetar Internaţional, având cel mai scăzut PIB pe cap de locuitor din UE. Ţara a fost grav afectată de criza economică şi a avut nevoie de mai multe împrumuturi de la FMI şi UE din 2009 până în prezent, pentru a-şi putea menţine stabilitatea economică şi financiară. Indexul Gini, conform calculelor de ONU, este de 31 pentru România (sau 0,31 25 pe o scală de la 0 la 1). Având în minte viteza transformărilor economice şi sociale, întâi în anii ’90, în timpul tranziţiei la democraţie şi şa economia de piaţă, apoi pe durata ultimilor 10 ani, în procesul de aderare la UE, disparităţile socio-economice s-au adâncit, iar ecluziunea socială a rămas o problemă importantă în societatea, guvernul şi economia românească. Indicele Sărăciei al UNDP arată că sărăcia, deşi nu extremă, este o problemă serioasă şi substanţială, cu aproape 30% din populaţie trăind sub pragul naţional al 22

Aurelian Muntean “Societatea civilă românească şi rolul său activ în alegerile din 2004: de la monitorizare la potenţial de şantaj” 2005, lucrare pregătită pentru Întâlnirea Anuală a Ştiinţei Politice Americane. 23 Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), Dialog pentru Societatea Civilă. Raport privind starea societăţii civile din România 2005, p. 87. 24 Ibidem. 25

Raportul asupra Dezvoltării Umane 2010. Disponibil la: http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2010_EN_Complete_reprint.pdf.

30


sărăciei. Mai mult, IDU pentru populaţia de etnie romă din România este mult sub media naţională, similar cu al Botswanei, cu toate că HDI-ul global al României este cu 50 de poziţii peste al Botswanei. Venitul populaţiei de etnie romă reprezintă o treime din media naţională, iar ratele mortalităţii infantile 26 sunt de trei ori mai mari. Genul nu este un factor, deoarece Indicele 27 Dezvoltării pe Gen este aproape de 100% pe IDU Necesităţile de bază ale vieţii sunt, în general, garantate. Însă clivajul dintre mediul urban în special urbanul mare şi zonele rurale sau urbanul mic din regiunile mai slab dezvoltate este semnificativ. 88% dintre locuitorii din oraşe 28 au facilităţi sanitare îmbunătăţite. Totuşi, doar 50% din populaţie trăieşte în mediul urban, iar Banca Mondială nu are date cu privire la sursele de apă îmbunătăţite din zonele rurale. Aceasta înseamnă doar că atenţia acordată dezvoltării rurale este încă redusă în România. Conform INS, 47% dintre români nu au acces la facilităţi sanitare îmbunătăţite, iar 35% nu au acces la apă 29 curentă Sistemul de sănătate suferă de subfinanţare şi de corupţie măruntă. 72% dintre români au acces la facilităţi sanitare îmbunătăţite, iar speranţa de viaţă este de 30 73 de ani. Numărul oficial de infecţii intraspitaliceşti este de 50 de ori mai redus decât cel din UK. Totuşi, structura sistemului descurajează raportarea, rezultatul fiind un nivel redus de investiţii în infrastructura de sănătate, deoarece sursele oficiale susţin cănu există probleme. Investigaţiile jurnalistice şi campaniile societăţii civile au descoperit însă trista realitate a unui sistem 31 gestionat şi întreţinut extrem de prost.

26

Raportul asupra Dezvoltării Umane 2010. Disponibil la: http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2010_EN_Complete_reprint.pdf. P. 75. 27 Indexul Transformărilor Bertelsmann 2010. Raportul de ţară pentru România. Disponibil la: http://www.bertelsmann-transformation-index.de/en/bti/countryreports/laendergutachten/eastern-central-and-southeastern-europe/romania/#difficulty. 28 http://data.worldbank.org/topic/urban-development. 29

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_12922/Otreime-din-populatia-Romaniei-nu-are-acces-la-apa-potabila-din-sistemul-public.html. 30 http://data.worldbank.org/country/romania. 31

http://www.antena3.ro/romania/medicii-nu-raporteaza-infectiile-intraspitalicesti-oficial-avemde-50-de-ori-mai-putine-cazuri-ca-englezii-131869.html.

31


Capacitatea plaselor de siguranţă sociale de a compensa sărăcia şi alte riscuri, cum ar fi bătrâneţea, boala, şomajul sau dizabilităţile, poate fi evaluată ca fiind destul de slabă şi foarte nesatisfăcătoare, în comparaţie cu media europeană sau regională de performanţă a acestor sisteme. În 2009, 6,9% din populaţia activă era şomeră, iar 31,6% dintre şomeri erau şomeri pe termen lung. Mai 32 mult, 20,7% dintre tineri erau şomeri. Adăugând aceste date la îmbătrânirea populaţiei şi la faptul că există 1,3 pensionari la 1 angajat, este clar că, fără o reformă a sistemului de pensii, reţeaua de asistenţă socială nu va putea acoperi 33 cel mai numeros grup care are nevoie de ea, pensionarii. Pe de altă parte, toate indemnizaţiile de asistenţă socială s-au diminuat în ultimii doi ani, datorită crizei economice care a zguduit România. O dată cu aderarea la UE, instituţiile economiei de piaţă sunt la locul lor şi includ liberul comerţ şi convertibilitatea monetară. Dacă în primele faze ale procesului de transformare, România a fost criticată pe bună dreptate pentru că a rezervat statului un rol prea semnificativ în dezvoltarea economică, de atunci, suprareglementarea s-a transformat în laissez-faire şi excese de capitalism. Muncitorii emigranţi legali şi ilegali şi remitenţele acestora contribuie în mod substanţial la subzistenţa familiilor de acasă, chiar dacă nu şi la dezvoltarea macroeconomică sustenabilă şi la sustenabilitate. Investiţiile directe străine şi creşterea economică se concentrează puternic pe capital, pe o mână de oraşe şi regiuni occidentale, pe când şomajul rural persistă ca 34 problemă structurală Scorul total la nivel de ţară al indexului economic este de 64,7, cu acest scor, România fiind a 63-a din 179 de ţări evaluate din întreaga lume. Scorurile României sunt cele mai slabe la subindicatorii: absenţa corupţiei, drepturi asupra proprietăţii (existând riscul unor investiţii în clădiri revendicate de proprietarii dinaintea naţionalizării comuniste), şi libertatea financiară, datorită unui sistem judiciar slab, căruia îi lipseşte capacitatea de a aplica legile în mod eficient şi imparţial şi pentru că perceperile de garanţii implicite de stat pentru obligaţiuni municipale şi infrastructura proastă de piaţă 32 33

http://data.worldbank.org/topic/urban-development.

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-8145244-raportul-pensionari-salariati-ajuns-131-1-incotro-indreptam.htm. 34 Indexul Transformărilor Bertelsmann 2010. Raportul de ţară pentru România. Disponibil la: http://www.bertelsmann-transformation-index.de/en/bti/countryreports/laendergutachten/eastern-central-and-southeastern-europe/romania/#difficulty.

32


subminează stabilitatea pieţelor de capital, care rămân subdezvoltate. În ciuda mediului bancar relativ stabil şi deschis, rata de intermediere financiară a 35 României rămâne una dintre cele mai scăzute din regiune. Infrastructura ţării acoperă aproape întregul teritoriu. 36,2% dintre români utilizează internetul, iar numărul de abonamente de telefonie mobilă la suta de locuitori este de 118. Totuşi, infrastructura de transport mai are nevoie de investiţii importante. CFR pierde şi cheltuie mult mai mulţi bani decât produce şi se află de mult în prag de faliment. Deşi drumurile moderne acoperă teritoriul, reţeaua de autostrăzi este extrem de subdezvoltată. După 1990, în România au fost construiţi 219 km de autostradă, având o reţea de 332 km în total. În ultimii douăzeci de ani, în Spania, investiţiile au generat 8800 km de de 36 autostradă, iar în Franţa, 4250 km. Cu privire la sectorul de afaceri în general, chiar dacă România a văzut o creştere economică puternică în ultimii ani şi o creştere stabilă a FDI, existenţa unei economii gri substanţiale, care a crescut semnificativ până în 2006, iar rolul puternic al statului în economie a împiedicat dezvoltarea unei economii 37 de piaţă cu adevărat libere în România. Mai mult, reglementările curente asupra monopolurilor nu se aplică suficient, lăsând multe sectoare de afaceri sub controlul a câtorva companii, aflate, adesea, în proprietatea statului. Graniţa afaceri-politică nu este, de multe ori, clar delimitată, iar un număr mare de afacerişti locali intră în politică, făcând relaţia dintre afaceri şi procesul decizional mai puţin transparentă.

3.4. Cultura În ce măsură sprijină normele, valorile şi etica prevalente un sistem naţional de integritate eficient? Noţiunea de „capital social” (încredere socială, norme civice şi reţele sociale) este mult subdezvoltată. Cetăţenii României nu fac mult voluntariat, nu au 35

Indexul Libertăţii Economice 2011. Disponibil la: http://www.heritage.org/index/country/romania. 36 http://www.informatiiauto.ro/oficial-de-la-transporturi-autostrazile-din-romania-se-construiescla-fel-de-repede-ca-in-orice-stat-ue-sid7852.html. 37 Vezi: BTI, 2008, p. 13.

33


38

încredere în autorităţi şi în alţi cetăţeni. Acest lucru face comunicarea între oameni mai puţin probabilă, iar motivul principal pentru asta se leagă de evenimente pre-democratice. Tipul de regim din România pre-democrată a fost unul foarte special, comparativ cu statele comuniste, neexistând un program 39 concentrat de dictatură de partid, ci un sistem patrimonial foarte pronunţat. 40

Barometrul de Opinie Publică realizat în România în 2007 subliniază echilibrul ciudat dintre optimismul oamenilor şi lipsa de satisfacţie legată de instituţiile române, politică, situaţia socială şi dezvoltarea economică. Integritatea personală a devenit din ce în ce mai puţin o normă etică valorizată de public, speranţa care a apărut în relaţia dintre optimism şi lipsă de satisfacţie este mai degrabă generată de ideea că problemele pot fi depăşite folosind unelte incorecte, decât fiind corect şi valorizând integritatea. Totuşi, actorilor publici li se cere un standard de integritate şi presiunea pentru corectitudine şi sprijinul măsurilor anticorupţie este foarte mare.

38

Vezi: Badescu, Gabriel/ Sum, Paul E./ Uslaner, Eric M. (2004): Dezvoltarea Societăţii Civile şi Valorile Democratice în România şi Moldova., în: Societăţi şi Politici Est-Europene, Vol. 18, Nr. 2, p. 316-341. 39 Mungiu-Pippid (2006): Democratizare fără decomunizare în Balcani. URL: http://www.hertieschool.org/binaries/addon/399_democratization_without_decommunization.pdf. 40 http://www.soros.ro/ro/publicatii.php?cat=2#

34


4.

PROFILUL CORUPȚIEI

Criza economică din ultimii doi ani a crescut acut vulnerabilităţile la corupție. Acestea s-au adăugat altor vulnerabilități la corupție cărora le pot fi identificate două mari cauze: moștenirea comunistă și adaptarea din perioada de 41 tranziție , pe de o parte, și, pe de altă parte, sistemul de partide dezvoltat mai degrabă pe baza rețelelor clientelare, decât în urmărirea reprezentării 42 intereselor cetățenilor. Aceasta face ca fenomenul corupției să fie prezent atât la nivel local, cât și la nivel central. ”Baronul local” a devenit încă din anii '90 un concept frecvent utilizat atât de presă, cât și de politicieni. El exprimă existența rețelelor de patronaj și faptul că puterea încredințată la nivel local este folosită pentru gestionarea resurselor publice în scopuri îndepărtate de interesul general și în beneficiul unor grupuri restrânse. În perioada de pre-aderare la Uniunea Europeană, urmărind îndeplinirea condiţiilor de aderare în funcţie de deficienţele identificate de UE – lipsa reformei în justiţie şi slaba capacitate administrativă s-a realizat promovarea integrităţii publice și îmbunătăţirea sistemului naţional de integritate. Astfel, au fost adoptate elemente ale reformei în justiţie, reforme pentru creșterea capacităţii administrative, dezvoltare a economiei funcţionale de piaţă programe care implicau pilonii sistemului naţional de integritate , inclusiv agențiile anticorupție. România a adoptat standarde în urmărirea proiectului naţional de aderare la NATO şi UE. Îndeplinirea acestora avea menirea de a asigura compatibilitatea instituţiilor şi poticilor României cu cele ale statelor membre ale celor două foruri internaţionale. Expertiza şi presiunea externă, precum şi documentele prin care aceste standarde au fost formal integrate în sistemul românesc au pus la dispoziţia decidenţilor condiţiile necesare pentru o aliniere efectivă. Niciodată, însă, nu a fost evaluat gradul de eficacitate al acestei armonizări, adică impactul și rezultatele obținute în mod real. 41

Ken JOWITT, „Moştenirea leninistă”, in Vladimir TISMĂNEANU (coord.), Revoluţiile din 1989. Între trecut şi viitor, Polirom, Iaşi, 1999, trad. Cristina şi Dragoş Petrescu, p. 233. De asemnea, Katherine VERDERY, „What was socialism and why did it fall?”, în Contention, Vol. 3. Nr. 1, 1993, pp. 1-18. 42 Daniel BARBU, Politica pentru barbari, Nemira, București, 2009.

35


După aderarea României la Uniunea Europeană, angajamentul public al autorităţilor centrale şi locale a scăzut însă considerabil, iar eforturile de combatere a corupţiei ale organizaţiilor neguvernamentale au fost afectate de retragerea principalelor programe de finanţare. Astfel, instrumentele formal create până la momentul aderării au început să fie abandonate la momentul punerii lor în aplicare de către factorii de decizie. Reducerea ritmului de reforme care a afectat instituţiile statului se reflectă şi în percepţia cetăţenilor sau mediului de afaceri şi experţilor cu privire la eficienţa 43 măsurilor anticorupţie sau la incidenţei corupţiei în societate. În plus, în continuarea acţiunilor guvernamentale anti-criză iniţiate în 2009, în anul 2010 vulnerabilităţile de fond generate de limitele tot mai importante ale bugetului de stat au fost dublate de o serie de vulnerabilităţi procedurale, la adoptarea măsurilor anticorupţie, vulnerabilităţi ce afectează grav climatul de integritate publică. Pe de altă parte, cele mai multe dintre evoluţiile identificate pot fi caracterizate ca măsuri pripite, fără ca acestea să facă parte dintr-o politică publică coerentă şi comprehensivă în domeniu. Necesitatea adoptării unor legi, strategii, politici, formule de organizare care să răspundă provocărilor aduse de criză nu poate fi contestată, însă procedurile folosite, absenţa consultării şi a evaluărilor prealabile privind impactul au făcut ca politici iniţial bine intenţionate să aibă efecte neprevăzute nefaste și puternic 44 contestate. Dacă urmărim declaraţiile şi documentele externe emblematice pentru vulnerabilităţile sistemului naţional de integritate putem să remarcăm că formalismul şi incoerenţa deciziilor guvernamental, pe de o parte şi resemnarea românilor, pe de altă parte, sunt identificate ca fiind principalele cauze pentru care lupta împotriva corupţiei în România este ineficientă. În ceea ce priveşte atitudinea pasivă a cetăţenilor aceasta a fost, la rândul său, determinată de lipsa de transparenţă şi de indisponibilitatea de a dialoga a 43

Barometrul Global asupra Corupției, http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/index.html, Indicele de Perceptie al Corupției, http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/ipc/2010/index.html. 44 Raportul Național asupra Corupției, mai 2010, București.

36


instituţiilor publice. Degradarea tot mai mare a calităţii implementării legilor ce 45 46 asigură transparenţa documentelor şi transparenţa deciziilor , precum şi absenţa desăvârşită a iniţiativelor de consultare inovatoare care să încurajeze participare determină creşterea neîncrederii, a suspiciunilor, a dezamăgirii şi în 47 cele din urmă încurajează corupţia. În plus, climatul de incoerenţă legislativă, descurajează substanţial investiţiile şi afectează grav afacerile şi proiectele europene, aducând atingere economiei, societăţii şi poziţiei României în context internaţional în UE. Acest climat de inconsecvenţă normativă este determinat de improvizaţiile procedurale la adoptarea unor legi fundamentale cum sunt codurile juridice; abuzul flagrant, repetat şi nociv de procedura asumării răspunderii guvernamentale pentru adoptarea unor proiecte de lege; inovaţii legislative discutabile, cum sunt legile 48 de punere în aplicare pentru codurile juridice ce reprezintă legi de amendare 49 substanţială a unor texte normative înainte de intrarea lor în vigoare. Nu în ultimul rând, numărul foarte mare de acte normative adoptate prin procedura asumării răspunderii guvernului nu suferă doar de vicii procedurale, ci şi de grave probleme de conţinut, subliniate pe parcursul raportului de faţă. Perioada la care se face referire în raport a fost, aşadar, marcată în România de concentrarea acţiunilor Guvernului pe contracararea crizei economice cu „orice preţ şi în orice mod”, în cel mai scurt timp cu putinţă, fără considerarea consecinţelor. Astfel a scăzut îngrijorător încrederea cetăţenilor în instituţiile publice, cu consecinţa directă şi imediată a deprecierii întregului climat de integritate publică. Agravarea problemelor semnalate se resimte de altfel şi în 50 fiecare dintre măsurile şi seturile de măsuri analizate.

45 46 47

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Legea nr. 53/2003 privind transparenţa decizională

Raportul Național asupra Corupției, mai 2010, București.

48

De asemenea, o lege de aplicare modificând substanțial textul inițial al legii a fost adoptată și pentru legea salarizării unitare din sistemul bugetar. 49 Raportul Național asupra Corupției, mai 2010, București. 50

Ibidem.

37


România obţine în 2010 3,7 puncte din 10 în Indexul de Percepție al Corupției și 3,6 în 2011Astfel, România ocupă un deloc flatant loc 25 între cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, fiind urmată doar de Bulgaria şi Grecia. Mai mult, în 2010 Transparency International România a lansat Analiza51 diagnostic Sistemul Național de Integritate unde se vădește legătura între gradul de corupție și indicatori precum calitatea vieții, dezvoltare sustenabila și funcționarea statutului de drept. Ca analiză generală, bazându-se pe studiile realizate în ultimii ani, Transparency International Romania apreciază că această scădere este rezultatul lipsei de coordonare strategică în privinţa măsurilor legislative și instituționale, ceea ce a condus la vulnerabilizarea excesivă a tuturor pilonilor de integritate și la afectarea credibilității reformelor și a României în general. Decredibilizarea României este cu atât mai evidentă cu cât 52 indicele compozit pentru ţara noastră ia în calcul evaluări extrem de realiste şi influente ale unor organizaţii precum Country Risk Service and Country Forecast al Economist Intelligence Unit, Global Risk Service al IHS Global Insight, World Competitiveness Report al Institute for Management Development sau Global Competitiveness Report al World Economic Forum. IPC al Transparency International subliniază cu şi mai multă putere semnalele de alarmă aduse de rapoarte ale unor instituții de prestigiu şi se înscrie şi în linia evaluărilor Worldwide Governance Indicators al Băncii Mondiale care arată o scădere a indicelui privind controlul corupției precum și al celui referitor la efectivitatea guvernării, precum şi a evaluărilor la nivelul sistemului național de integritate ale Transparency International Romania. Conform Barometrului Global al Corupeți 2010 (BGC) al Transparency International unul din trei români recunoaște că a dat mită în 2010. Peste 87% dintre români cred că nivelul corupției a crescut în România în ultimii trei ani, iar 23% dintre români recunosc că pe parcursul ultimelor 12 luni au dat mită măcar odată. Barometrul evaluează măsura în care instituțiile cheie şi serviciile publice sunt percepute ca fiind corupte şi identifică părerile cetățenilor cu privire la eforturile guvernului în lupta anticorupție. Ca și alte rapoarte ale 51

Studiul asupra Sistemului Național de Integritate anterior, realizat în 2009 și lansat în 2010.

52

Indicele de Percepție a Corupției, http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/ipc/2010/index.html

38


Transparency International, instrumentul este conceput pentru a completa opiniile experților asupra corupției din sectorul public puse la dispoziție de către Indicele de Percepție al Corupției și informațiile despre fluxurile mitei la nivel internațional reflectate în Indicele Plătitorilor de Mită. De asemenea, Barometrul furnizează informații cu privire la tendințele corupției în percepția publicului larg. Astfel în timp ce Indicele de Percepție a Corupției permite o imagine globală asupra corupției și o imagine indirectă asupra marii corupții, Barometrul permite o imagine societală și directă asupra corupției mici și a politicilor pentru combaterea sa.

39


5.

ACTIVITĂȚI ANTICORUPȚIE

Reformele anticorupție din România din ultimii trei ani au fost fundamental influențate de Mecanismul de Cooperare și Verificare, instrument agreat de Guvernul României și de Comisia Europeană și reprezentând modalitatea prin care se efectuează monitorizarea României după aderarea sa la Uniunea Europeană, în 2007, aderare ce s-a produs sub o clauză de salvgardare fără precedent pe capitolul justiție, unde statul candidat nu îndeplinise toate 53 criteriile de aderare până la data accesiunii propriu-zise în UE. Prioritățile stabilite de Mecanismul de Cooperare și Verificare sunt: (1) asigurarea unui act de justiţie mai transparent şi mai eficient, în special prin consolidarea capacităţii şi răspunderii Consiliului Superior al Magistraturii; raportarea şi monitorizarea impactului noilor Coduri de procedură civilă şi penală; (2) instituirea, astfel cum s-a prevăzut, a unei agenţii de integritate cu responsabilităţi privind verificarea averilor, a incompatibilităţilor şi a potenţialelor conflicte de interese, cu rolul de a emite hotărâri cu caracter obligatoriu, pe baza cărora să se poată aplica sancţiuni disuasive; (3) pe baza progreselor realizate până în prezent, efectuarea în continuare de investigaţii profesioniste şi imparţiale în legătură cu acuzaţii privind acte de corupţie la nivel înalt; (4) adoptarea unor măsuri suplimentare pentru prevenirea şi 54 combaterea corupţiei, în special în administraţia locală. Sistemul judiciar continuă să înregistreze performanţe limitate în lupta împotriva corupţiei, datele statistice fiind însă insuficiente pentru a determina cauzele acesteia: instrumentarea insuficientă a dosarelor de către parchete, lipsa de capacitate a instanţelor sau lipsa unor reforme structurale în politica 55 de resurse umane în interiorul sistemului. De altfel, lipsa analizelor de fond sau a analizelor de impact în ceea ce priveşte soluţiile propuse pentru reformarea sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei sunt chestiuni 53

Clauza de salvgardare și Mecanismul de Cooperare și Verificare se aplică, cu obiective specifice, adaptate la fiecare caz național, atât în România, cât și în Bulgaria. 54 http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/cvm/romanian_en.htm 55

http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/cvm/romanian_en.htm

40


recurente, pentru care TI-România a formulat mai multe recomandări şi solicitări de soluţionare, care au rămas însă fără răspuns din partea autorităţilor. Comisia observă existența unor progrese, dar acestea nu trebuie privite ca un bun câștigat, ci ca un proces și un efort continuu. Mai mult, în ceea ce privește primul obiectiv, codurile au fost adoptate în 2009 cu nesocotirea oricăror standarde democratice și de drept privind dezbaterea și consultarea publică, fiind impuse de guvern parlamentului, justiției și 56 justițiabililor, prin procedura asumării răspunderii. În ceea ce privește agenția de integritate cu responsabilităţi privind verificarea averilor, ceasta a fost creată în 2007, după trei ani de negociere și sub presiunea foarte mare a UE, și reformată fundamental în 2010. Declararea ca fiind neconstituţionale a unui număr semnificativ de articole ale legii Agenției Naționale de Integritate (ANI)în forma sa iniţială relevă un act normativ fără o coloană vertebrală juridică. Având în vedere lipsurile evidente ale reglementării se impune un alt tip de abordare a problemei pe care aceasta o reglementează, conceperea unei legi noi ferită de vicii constituţionale trebuind să fie una dintre priorităţile legiuitorului. Agenţia Naţionale de Integritate a deviat de la scopul 57 său găzduind numeroase abuzuri , mecanismul și mai ales practica instituțională instituită fiind negativ sancţionat de către Curtea Constituţională. Precizăm totuşi că forma actuală a legii abordează domeniul integrităţii într-un mod mult mai atent cu privire la persoana celui evaluat. Celeritatea cu care a fost elaborat actul normativ care să pună în acord cu Constituţia legea de funcţionare a Agenţiei, pune sub semnul întrebării studiile obligatorii care trebuie realizate înaintea adoptării unei legi, în special una de importanţa celei privind domeniul corupţiei, transparenţei instituţionale şi a integrităţii 58 funcţionarilor publici. În ceea ce privește obiectivele trei și patru, Comisia Europeană a remarcat pozitiv creșterea numărului de investigații începute, dar subliniază de fiecare 56

http://www.transparency.org.ro/stiri/comunicate_de_presa/2010/21iulie/index.html

57

ANI a făcut obiectul mai multor avetrizări de integritate, unele dintre ele primite chiar de Centrul de Asistență Anticorupție pentru Cetățeni (ALAC) din cadrul TI-Ro. De asemenea anchetele de presă au scos la iveală numeroase probleme ale ANI. 58

Raportul Național Asupra Corupției, mai 2010, București.

41


dată că toate aceste investigații și procese începute trebuie finalizate cu decizii definitive și irevocabile de achitare sau acuzare. De asemenea, la atenționările Comisie s-au adăugat, de-a lungul timpului, și observații privind supravegherea și verificarea procedurilor de achiziție publică, acestea constituind unul dintre cele mai importante vulnerabilități atât la nivel central, cât și la nivel local. TI-România a constatat că pentru perioadele patru şi cinci de raportare în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) România nu a înregistrat evoluţii reale în ceea ce priveşte reformarea sistemului judiciar sau în lupta anticorupţie. Singurele elemente de progres reţinute de Raportul Comisiei sunt pur statistice sau descriptive, însă nu există, în nici unul dintre rapoarte, o evaluare a impactului măsurilor adoptate sau propuse. Mai mult decât atât, simpla bifare a unor condamnări în cazuri de corupţie nu face decât să arate că intervenţiile se concentrează mai curând pe cazuri punctuale decât pe măsuri sistemice de securizare a sistemului anticorupţie. Toate acestea afectează grav credibilitatea reformelor şi a României în general, şi contribuie la reducerea în şi mai mare măsură a competitivităţii României pe piaţa fondurilor publice europene. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât România se confruntă în prezent cu probleme inclusiv în gestionarea fondurilor care au fost deja accesate, fonduri care ar putea compensa o parte din efectele crizei financiare şi care ar putea susţine eforturile de regularizare şi de îndeplinire a obligaţiilor 59 asumate. 60

Statutul funcţionarilor publici a suferit mai multe modificări de la apariţia ultimului Raport Naţional asupra Corupţiei, unele dintre aceste modificări fiind declarate neconstituţionale de către Curte, fiind reluate în alte acte normative şi eliminate din nou din legislaţie pe calea controlului de constituţionalitate. Instabilitatea generată de toate aceste modificări pentru funcţia publică şi în special pentru funcţia publică de conducere şi posibilitatea crescută de politizare a funcţiei publice, ilegală, reprezintă una dintre cele mai semnificative vulnerabilităţi ale sistemului naţional de integritate create în 2009-2010 şi care persistă cu grave consecinţe. Este de prisos să amintim care sunt costurile politizării administraţiei publice. Este evident că aceasta este 59 60

http://www.transparency.org.ro/stiri/comunicate_de_presa/2010/21iulie/index.html Legea nr. 188/1999.

42


intrinsec legată de întărirea unor reţele de patronaj şi de deturnarea banilor publici către interese private. La o analiză atentă constatăm de fapt că politizarea administraţiei publice este un element ce indică prezenţa altor două fenomene de corupţie: pe de o parte partidele politice sunt tentate să ocupe spaţiul administraţiei publice pentru a folosi resursele publice în interese de partid sau de grup, pe de altă parte liderii partidelor sau protejaţii lor pot fi interesaţi sau recompensaţi cu funcţii în administraţie pentru ca astfel, prin 61 fapte de corupţie, să folosească fondurile publice în interesul lor personal. Tot în ceea ce priveşte sectorul public, în 2009 şi ulterior în 2010 s-a adoptat câte o lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. În 2009 legea a fost adoptată prin asumarea răspunderii guvernului şi de fiecare dată cele două legi au fost însoţite de derogări de la intrarea în vigoare pentru anul următor, 2010 şi respectiv 2011. Aceste acte sunt emblematice pentru refuzul de a dialoga al guvernului, pe de o parte şi inconsecvenţa reglementărilor pe de altă parte. Departe de a deveni o normă care să prevină corupţia în salarizarea personalului din sectorul public, legeacadrul a salarizării unitare determină apariţia unor abuzuri la cel mai înalt nivel, 62 tocmai prin aplicarea sa discreționară. La nivelul documentelor strategice, Strategie Națională Anticorupție pentru sectoarele vulnerabile și administrația publică a fost adoptată pentru perioada 2008-2010, iar Ministerul Justiției a redactat o Strategie care să îi urmeze acesteia. Această nouă strategie a fost supusă consultării publice și trebuie finalizată până la sfârșitul anului 2011. În septembrie 2010 a fost lansat Raportul de evaluare intermediară a impactului Strategiei Naţionale Anticorupţie privind sectoarele vulnerabile şi administraţia publică locală pe perioada 2008-2010. La un an de la startul implementării Strategiei, ca urmare a recomandărilor formulate de Comisia Europeană în Raportul MCV din 22 iulie 2009, a fost constituit un grup de lucru tehnic pentru monitorizarea stadiului îndeplinirii măsurilor asumate, format din reprezentanţi ai instituţiilor cu responsabilităţi în aplicarea Strategiei de la 61 62

Raportul Național Asupra Corupției, mai 2010, București. Raportul Național Asupra Corupției, mai 2010, București.

43


63

nivel central şi de la nivelul administraţiei publice locale. Dar, în actuala sa versiune, documentul de evaluare nu atinge niciunul din obiectivele propuse. În primul rând, lipseşte o identificare a stadiului de implementare a Strategiei discutate: documentul nu prezintă o centralizare a măsurilor îndeplinite, a celor în curs de îndeplinire şi a celor restante din planul de măsuri aferent Strategiei, defalcate pe sectoare vulnerabile şi pe domenii de intervenţie, la care să fie ataşate valorile indicatorilor cantitativi menţionaţi în planul de măsuri corespondent Strategiei. În al doilea rând, Raportul nu prezintă o evaluare a impactului măsurilor luate asupra grupurilor ţintă. În egală măsură, dat fiind că nu există o analiză reală a stadiului de implementare a strategiei şi nici o analiză a impactului măsurilor luate, recomandările formulate nu au fost prioritizate în funcţie de gradul de 64 necesitate al aplicării lor. 65

O evaluare a Grupului de State Împotriva Corupției (GRECO) cu privire la incriminarea faptelor de corupție și la vulnerabilitățile la corupție din legislația 66 privind finanțarea partidelor politice a fost lansată la începutul anului 2011 . Recomandările GRECO au fost avute în vedre la redactarea Strategiei Naționale Anticorupție pentru perioada 2011-2015. Un număr destul de mare de organizații ale societății neguvernamentale românești desfășoară programe de prevenire și combatere a corupției. Mai mult, o linie de finanțare specială în cadrul programului european ”Facilitatea 67 de Tranziție” a fost dedicată proiectelor anticorupție ale societății civile. Ambasadele occidentale și fundațiile străine au sprijinit, de asemenea, acțiunile anticorupție ale societății civile. Totuși, impactul acestor acțiuni este 63

Este vorba de reprezentanţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Justiţiei, Ministerului Sănătăţii Publice, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Ministerului Economiei şi Finanţelor. 64 65

Raportul Național Asupra Corupției, mai 2010, București.

Departamentul de luptă împotriva corupției al Consiliului Europei, http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/default_en.asp. 66 http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/news/News(20110315)Eval3_Romania_en.asp. 67

http://www.fdsc.ro/pagini/facilitatea-de-tranzi355ie-200719343.php.

44


condiționat de cooperarea instituțiilor publice și este limitat de gradul în care instituțiile publice preiau și implementează recomandările înaintate lor. În acest context, din păcate, în ultimii doi ani deschiderea instituțiilor publice spre cooperarea cu sectorul neguvernamental s-a diminuat față de perioada 68 anterioară. Inițiativele mediului privat pentru combaterea corupției sunt încă și mai limitate. În ceea ce privește strategiile și prioritățile de CSR ale companiilor, aceste sunt mai degrabă concentrate spre educație, sănătate, domeniul social, și se îndreaptă mai puțin spre domenii sensibile din punct de vedere politic, 69 cum este lupta împotriva corupției. Excepțiile nu lipsesc, dar impactul lor nu este încă sustenabil.

68 69

Interview. Interview.

45


6.

PILONII SNI

6.1. LEGISLATIVUL

70

REZUMAT Numărul extrem de mare de Ordonanţe de Urgenţă ale Guvernului şi procedura de asumare a responsabilităţii de către Cabinet în faţa Parlamentului a determinat adoptarea unor reglementări foarte importante fără o dezbatere parlamentară corespunzătoare. Acest lucru arată limitele independenţei Legislativului. De asemenea, responsabilitatea sa şi încrederea oamenilor în funcţiile sale sunt diminuate. Printre legile adoptate prin procedura de asumare a răspunderii de către Cabinet se află Codul Civil, Codul Penal, modificări la Codul Muncii, şi Legea Învăţământului. În plus, bugetul Legislativului este cheltuit prea mult pentru a menţine o clădire ineficientă, şi nu suficient pentru a asigura calitatea legislativă. Potrivit sondajului Gallup din ianuarie 2008, instituţia română cu cel mai scăzut nivel de credibilitate este Parlamentul. 88% din cetăţeni au foarte puţină sau 71 nu au deloc încredere în Parlament. Conform Barometrului Global al Corupţiei 2010, Parlamentul Român este, împreună cu partidele politice, cea mai coruptă instituţie românească, cu un 72 scor de 4,5 din 5 puncte, adica extrem de corupt. Cadrul legislativ pentru a asigura supravegherea executivului de către Parlament poate fi evaluat ca acoperind toate cazurile importante în care această supraveghere este necesară. Cu toate acestea, consecinţele acţiunilor parlamentarilor atunci când exercită această funcţie de supraveghere nu determină întotdeauna schimbarea aşteptată. 70

Am dori, de asemenea, să mulţumim doamnei Simina Tanasescu, prodecan al Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti, pentru contribuţia sa la studiul lansat în 2010, care a servit ca bază analizei de faţă. 71 Ibidem. 72

http://www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/gcb/2010/results şi http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/GraphandTables_ro.pdf

46


Legislativul

73

Scorul Mediu al Pilonului: 62,5 / 100 Indicator

Situație curenta

Progres așteptat

Lege

Lege

Practică

Practică

Capacitate

Resurse

100

75

0

25

75 / 100

Independenţă

100

25

0

75

Guvernare

Transparenţă

75

75

25

25

62,5 / 100

Răspundere

75

25

25

75

Mecanisme de asigurare a integrităţii

100

25

0

75

Rol 50 / 100

Supraveghere Executivă

25

75

Reforme legale

75

25

STRUCTURĂ ŞI ORGANIZARE Parlamentul este autoritatea reprezentativă centrală din România. Acesta este alcătuit din două Camere ale căror membri sunt aleşi pe baza unui sistem mixt (conform fondatorilor săi, o combinaţie între votul uninominal şi reprezentarea proporţională), care permite foarte puţină diferenţiere în modul în care aceştia îşi dobândesc legitimitatea. Singura diferenţa de legitimitate dintre deputaţi şi senatori este cea dată de numărul de alegători care îi votează. Senatorii sunt aleşi de către un număr mai mare de alegători, dar procedura şi sistemul de vot sunt identice. Operaţiunile Parlamentului român fac sistemul românesc a fi aproape un "bicameralism perfect", chiar şi după modificarea Constituţiei din 2003 şi

73

Punctajul general al pilonului este o medie simplă a punctajelor celor trei dimensiuni: capacitate, guvernanţă şi rol. Punctajele dimensiunilor sunt medii simple ale punctajelor indicatoarelor respective.

47


introducerea a ceea ce a fost considerată la momentul respectiv o diferenţiere funcţională între cele două Camere. Sarcinile celor două Camere ale Parlamentului, în special în ceea ce priveşte activităţile lor normative şi de control în plus faţă de autonomia lor individuală sunt izbitor de asemănătoare, aproape identice. În ciuda încercarii de a stabili proceduri legislative originale după modificarea Constituţiei din 2003 prin 74 crearea conceptelor Camerei primei instanţe şi Camerei decizionale , similitudinile de fond din atribuţiile celor două Camere au rămas la fel.

EVALUARE Resurse (lege) În ce măsură există dispoziţii în vigoare, care oferă legiuitorului resurse financiare, umane şi de infrastructură adecvate pentru a-şi îndeplini eficient sarcinile? Bugetul fiecărei Camere este elaborat în mod regulat de către personalul 75 fiecărei Camere, şi apoi aprobat prin votul parlamentarilor şi trimis la Guvern. Cabinetul include bugetul Parlamentului în propunerea de buget de stat, fără dreptul de a o schimba. Bugetul de stat este apoi prezentat Parlamentului pentru a fi votat. Din acel moment, secretarul general (înalt funcţionar public) al fiecărei Camere administrează cheltuielile instituţiei (plăţi, salarii, salariile, şi investiţii).

Resurse (practică) În ce măsură dispun legiuitorii de resurse adecvate pentru a-şi îndeplini în practică sarcinile? Dezbaterile publice din România în ceea ce priveşte resursele Parlamentului se concentrează pe o problemă falsă: anume, faptul că Parlamentul român este

74 75

Articolul 75 al Constituţiei. Art 64, paragraful (1) al Constituţiei

48


76

prea scump. În fapt, asigurarea funcţionalităţii a celei de-a doua clădiri ca mărime din lume ce gazduieşte legislativul român este foarte costisitor. Deşi foarte mare, cladirea este extrem de ineficientă, pierderea de timp şi resurse pentru a administra şi pentru a o menţine determinând ineficienţa secretarului 77 general al Camerei Deputaţilor, administratorul legal al clădirii. Una dintre cele mai importante probleme generate de nivelul scăzut al resurselor este nivelul scăzut de expertiză, grefieri bine specializaţî şi cercetări 78 aplicate aflate la dispoziţia celor două Camere. 79

Lipsa de resurse, combintă cu cultura relaţiilor şi a clientelismului politic , determină faptul că grupurile parlamentare şi birourile individuale, atât în Bucureşti cât şi în teritoriu, au angajaţi ca experţi foşti parlamentari şi personal politic, şi nu au angajaţi specializaţi şi pregătiţi din punct de vedere tehnic. În consecinţă, calitatea proiectelor legislative elaborate în Parlament este mai scăzută, iar acest lucru permite executivului să se suprapună funcţiei legislative a parlamentului, utilizându-şi dreptul de iniţiativă şi posibilitatea de a legifera 80 prin ordonanţe de urgenţă.

76

Declarat în timpul interviului de către Georgeta Ionescu şi Cristian Pârvulescu. În decembrie 2009 a fost organizat un referendum, cerând alegătorilor să declare dacă sunt în favoarea sau împotriva unui Parlament unicameral şi în favoarea sau împotriva diminuării numărului de parlamentari la maxim 300. Un argument important din partea iniţiatorilor pentru diminuarea numărului de parlamentari şi a Camerelor a fost costul ridicat real al Parlamentului. Cei ce pledau în favoarea acestei propuneri au declarat că ea va face ca Parlamentul Român să fie mai puţin costisitor. www.basescu.ro. 77 Declarat în timpul interviului de către Georgeta Ionescu. 78 79 80

Declarat în timpul interviului de către Georgeta Ionescu şi Cristian Pârvulescu. Această problemă este dezvoltată în continuare în secţiunea dedicată partidelor politice. Declarat în timpul interviului de către Georgeta Ionescu şi Cristian Pârvulescu.

49


Independenţa (lege) În ce măsură este legislativul independent şi liber de subordonare prin lege faţă de actorii externi? Legislativul poate să fie respins într-o singură situaţie: în cazul în care nu reuşeşte să treacă de votul de încredere pentru un guvern, după două 81 încercări, în 60 de zile. Legislativul poate fi rechemat în afara sesiunilor normale, în cazul în care preşedintele republicii, preşedinţii Camerelor Parlamentului sau o treime din 82 deputaţi solicită o sesiune extraordinară. Legislativul îşi stabileşte ordinea de zi în Birourile Permanente ale celor două Camere ale Parlamentului şi îşi numeşte preşedinţii şi ceilalţi membri ai Biroului Permanent în sesiuunile plenului. Personalul este angajat fie de către Secretarul General al fiecărei Camere, în cazul funcţionarilor administrativi şi ai comisiilor, sau de către parlamentarii înşişi, în cazul personalului birourilor individuale sau birourilor partidelor parlamentarilor.

Independenţa (practică) În ce măsură este legislativul liber de subordonare faţă de actorii externi în practică? Teoretic, cele două Camere ale Parlamentului îşi controlează propriile agende, prin stabilirea ordinii de zi în Birourile Permanente ale fiecărei Camere. În schimb, ordonanţele de urgenţă trebuie să fie dezbătute prin procedura de urgenţă. De asemenea, Guvernul cere procedura de urgenţă pentru cele mai importante dintre iniţiativele sale, lucru care este, în general, acordat. Pe de altă parte, preşedinţii Camerelor şi celelalte figuri aflate la conducerea Parlamentului sunt numiţi de către deputaţi, în urma unei reguli proporţionale care privesc echilibrul între partide în fiecare Cameră. Răspunderea nu mai cade pe Guvern, ci pe partidele politice, din cauză că disciplina din cadrul

81 82

Articolul 60 al Constituţiei. Articolul 66 al Constituţiei.

50


partidelor merge foarte bine, iar libertatea membrilor individuali ai 83 parlamentului este limitată de deciziile liderilor partidului. Constituţia prevede că Parlamentul este "unica autoritate legislativă a ţării". În ciuda acestei prevederi constituţionale, Parlamentul împarte efectiv acest rol cu Guvernul, care, din cauza unei utilizări pe scară din ce în ce mai largă (şi abuzului) a delegaţiei sale legislative, şi-a asumat un rol mult mai mare decât a 84 Parlamentului în activitatea normativă al statului. În ciuda faptului că majoritatea propunerilor legislative discutate în Parlament provin de la Guvern - un fapt comun pentru multe democraţii care funcţionează de mai mult timp decât cea română - multe dintre aceste propuneri sunt ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă, adică acte normative care sunt deja în vigoare la momentul dezbaterii parlamentare şi necesită doar o aprobare ulterioară din partea Parlamentului. În majoritatea cazurilor, ordonanţele sunt aprobate rapid, de obicei cu modificări care conduc la o fluctuaţie rapidă a legislaţiei care subminează stabilitatea legislativă şi, prin urmare, noţiunea de previzibilitate umană, care ar trebui să fie la baza oricărui stat legitim.

Adoptarea de legi şi iniţiatorii

85

Anul adoptării legii Iniţiator

2011 (până în octombrie) 79

2010

2009

2008

169

306

236

40

84

197

132

6 3

50 35

43 32

49 31

Cabinetul Dintre care Ordonanţe de Urgenţă Deputaţi Senatori

83 84 85

Declarat în timpul interviului de către Cristian Pârvulescu. Declarat în timpul interviului de către Cristian Pârvulescu.

Datele sunt disponibile pe site-ul Camerei Deputaţilor: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.interogare

51


Exemple de limitare de facto a rolului legislativ al Parlamentului sunt acele situaţii când legile adoptate sunt abrogate de către Guvern, prin derogare către legislativ, pentru ca acestea să fie ulterior reconfirmate de către Parlament şi 86 abrogate ulterior din nou de către Guvern. Un alt mod de a limita independenţa Parlamentului, în cazul în care Guvernul şi partidele acţionează împreună, trecând peste voinţa parlamentarilor, este posibilitatea Guvernului de a-şi asuma responsabilitatea în faţa Camerelor. Articolul 114 din Constituţie stipulează: "(1) Guvernul îşi poate asuma responsabilitatea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege. (2) Guvernul va fi demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de trei zile de la data prezentării programului, declaratiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost trecută. (3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar punerea în aplicare a programului sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern."

Acest lucru permite trecerea unei legi sau al unui întreg pachet legislativ fără nici o dezbatere parlamentară cu privire la aspectele tehnice ale legislaţiei, ci doar pe baza încrederii politice pe care o au parlamentarii în echipa executivului, fiindcă propunerile Cabinetului sunt adoptate dacă nu este 87 adoptată nici o altă moţiune, într-un mod negativ.

Transparenţa (lege) În ce măsură există dispoziţii în vigoare pentru a asigura faptul că publicul poate obţine în timp util informaţii relevante cu privire la activităţile şi procesele decizionale ale legislativului? Pe lângă obligaţiile care îi revin în temeiul FOIA, Parlamentul are activităţi care necesită publicitate: sesiuni, voturi, etc. În acest context, transparenţa 86 87

Declarat în timpul interviului de către Cristian Pârvulescu.

A se vedea cazul adoptării Legii Învăţământului în 2011. Mai multe detalii în Raportul Naţional asupra Corupţiei, mai 2011.

52


lucrărilor parlamentare este asigurată, în general, din oficiu, prin reglementări speciale. Organismul reprezentativ principal al democraţiei româneşti, Parlamentul bicameral este reglementat în primul rând de către Constituţia României. Ca urmare a textului constituţional, cele două Camere sunt organizate pe bază de reglementări proprii. În ceea ce priveşte problema transparenţei, Constituţia menţionează publicitatea sesiunilor parlamentare. 88 Articolul 68 prevede că "Şedinţele celor două Camere vor fi publice" , dar 89 "Camerele pot hotarî ca anumite şedinte să fie secrete." Din acest punct cele două Camere au propriile lor reglementări. Sesiunile plenare sunt publice, însă există o diferenţă importantă între cele două Camere la nivelul comisiilor permanente şi la nivelul înregistrării votului parlamentarilor. În ceea ce priveşte publicitatea sesiunilor, Regulamentul Camerei Deputaţilor prevede că: "sesiunile Camerei Deputaţilor sunt publice şi se difuzează on-line, cu excepţia cazului în care, la cererea preşedintelui sau a unui grup parlamentar şi bazat pe votul majoritatăţii deputaţilor prezenţi, se hotărăşte ca 90 anumite şedinţe să fie secrete." În plus, sesiunile Camerei vor fi înregistrate şi păstrate. Minutele şedinţelor ar trebui să fie făcute publice pe site şi în 91 Monitorul Oficial al României. Cetăţenii pot asista la lucrările Camerei pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea în care sunt primite cererile, şi în limitele 92 numărului de locuri disponibile în lojele destinate publicului. Această regulă 93 este la fel şi pentru Senat. Agendele sesiunilor sunt publice, şi postate pe siteurile web ale Camerelor.

88 89 90 91 92 93

Constituţia României, Art. 68 (1) Ibidem, Art. 68 (2) Regulamentul Camerei Deputaţilor, http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=240, Art. 139. Regulamentul Camerei Deputaţilor, Art. 153 (1), (2). Ibidem, Art. 140 (1).

Regulamentul Senatului, http://www.senat.ro/PaginaPrincipala.aspx?tdID=14&divID=2&b=0&adr=%2fpagini%2fsenatul%2fr egulamentul+senatului+2006.htm, Art. 116, 117 (2).

53


Ca o regulă, în timpul sesiunilor votul va fi deschis, nu secret. Tot ca o regulă, 94 votul deschis va fi exprimat prin mijloace electronice. Rezultatul votului 95 electronic este postat pe site. În acest fel, votul este nominal, şi orice persoană poate urmări votul fiecărui deputat. Ca o regulă, votul este secret de fiecare dată când este dat pe o persoană: alegeri, propunerea de numire şi demitere etc. Voturile de încredere pentru Guvern şi rechemarea sunt şi ele de regulă secrete. Dezbaterile Biroului Permanent se înregistrează sub forma minutelor şi se 96 postează pe site-ul acestuia , dar, conform unei reguli nescrise, nu sunt deschise publicului. Spre deosebire de Regulamentul Camerei Deputaţilor, cel al Senatului nu stipulează regula exprimării votului liber prin mijloace electronice. Mai mult decât atât, rezultatele votului electronic, rezultatele votului nominal nu sunt postate pe site-ul web al Senatului. Este posibilă însă primirea acestor rezultate dacă sunt solicitate. În conformitate cu Regulamentul Senatului, Biroul Permanent ar trebui să 97 posteze pe website numai deciziile cele mai importante. Conform unei reguli nescrise toate minutele, precum şi procesul-verbal al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor sunt postate pe internet. Votul membrilor Biroului Permanent este înregistrat în mod nominal şi se înregistrează numai dacă este 98 solicitat. O diferenţă importantă între Senat şi Camera Deputaţilor este gradul de deschidere a dezbaterilor comitetelor. În Senat, publicitatea şedinţelor comitetelor nu este o regula prestabilită. Pe de altă parte, procesele-verbale şi alte documente ale comisiilor pot fi accesate de către presă sau cetăţeni numai în cazul în care biroul şedinţei Comitetului respective aprobă asta. Per total, există două diferenţe majore între Camera Deputaţilor şi Senat, cu privire la votul electronic şi la dezbaterile comitetelor, dar aceste două aspecte 94 95 96 97 98

Ibidem, Art. 123. Ibidem, Art. 124. Ibidem, Art. 31 (3). Regulamentul Senatului, Art. 36. Ibidem, Art 38 (2).

54


marchează o mare diferenţă. Pe de altă parte, există unele dezbateri şi voturi importante: bugetul, votul de încredere pentru Guvern, care ar trebui să aibă loc într-o şedinţă comună a celor două Camere. Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi a Senatului nu menţionează faptul că toate voturile electronice deschise sunt postate pe internet, dar acest lucru este de obicei cazul pe site-ul Camerei Deputaţilor. Totuşi, în conformitate cu 99 Regulamentul, dezbaterile din cadrul comitetelor mixte nu sunt publice.

Transparenţa (practică) În ce măsură poate publicul să obţină în timp util informaţii relevante cu privire la activităţile şi procesele decizionale ale legislativului, în practică? Legislativul a luat măsuri notabile pentru îmbunătăţirea transparenţei în activitatea sa, în special prin intermediul internetului. Pagina web oficială a 100 Camerei Deputaţilor oferă în prezent acces gratuit la stenografiile dezbaterilor publice din cadrul Camerei, precum şi la rezultatele voturilor electronice ale parlamentarilor pe diferite acte aflate în deliberare. Mai mult, site-ul oficial oferă cetăţenilor posibilitatea de a ţine pasul cu procesul legislativ şi de a analiza activitatea deputaţilor. De asemenea, persoanele interesate pot urmări controlul parlamentar, pentru că întrebările, interpelările şi răspunsurile lor corespondente sunt disponibile on-line. Cu toate acestea, o regulă nescrisă a celor două Camere este refuzarea accesului publicului la şedinţele Birourilor Permanente. Şi totuşi, discuţiile sunt înregistrate şi înregistrarea lor scrisă completă este postată pe site. În acest moment, atât Camera Deputaţilor, cât şi Senatul utilizează ca mecanism obişnuit de vot votul electronic, fără vreo cerere specială. Voturile sunt nominale şi postate pe paginile de internet ale celor două Camere. Pe de altă parte, votul este exprimat prin mijloace electronice şi în două comisii permanente: Comisia pentru Buget, Finanţe şi Bănci, şi Comisia Juridică. Sesiunile acestor două comitete sunt înregistrate video şi postate pe pagina de 99

Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi a Senatului, http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=748, Art. 11. 100 www.cdep.ro.

55


internet a adjunctului Camerei la www.cdep.ro / calendar. Din păcate, Senatul evită foarte des votul prin mijloace electronice şi nu a introdus sistemul electronic de vot la vreunul dintre comitetele sale permanente. Aşa cum am menţionat deja, sesiunile birourilor permanente sunt înregistrate şi minutele lor complete scrise sunt publicate pe paginile web ale Camerelor. Sesiunile comune ale birourilor permanente sunt înregistrate în acelaşi mod şi postate pe site-ul Camerei Deputaţilor. În Camera Deputaţilor, minutele sesiunilor comitetelor şi ordinea de zi sunt postate pe site-ul: www.cdep.ro. Regulamentul Cameraei menţionează această practică, dar nu există nici o sancţiune dacă nu se postează minutele respective. Pe de altă parte, comitetele Senatului nu divulgă nici un fel de informaţii, cu excepţia cazului în care o persoană are nevoie de ele şi preşedintele Comitetului este de acord. De asemenea, cele două Camere publică raportul legislativ din fiecare sesiune a legislativului pe paginile lor web. Există date statistice privind activitatea legislativă a fiecărei camere în ansamblul său, menţionând numărul de legi, numărul de iniţiative şi iniţiatorul lor, raportul de activitate al comitetelor: numărul de sesiuni, numărul de legi care a fost modificat, etc. Instrumentul este foarte util pentru a se analiza activitatea parlamentului ca instituţie, mai mult decât cea a parlamentarilor. Alte informaţii importante furnizate de către Camera Deputaţilor în ceea ce priveşte cheltuielile Camerei este suma cheltuielilor efectuate de către secretarul general pentru funcţionarea Camerei, pentru administrarea clădirii sau pentru deputaţi. Informaţiile sunt disponibile în sectiunea de informaţii 101 publice, sub titlul de "informaţii economice."

Răspunderea (lege) În ce măsură există dispoziţii în vigoare pentru a asigura faptul că legiuitorul trebuie să raporteze cu privire la acţiunile sale şi să răspundă pentru acestea? În teorie, Parlamentul nu poate fi supravegheat în activitatea sa legislativă de către orice altă entitate din cauza legitimităţii sale populare. Cu toate acestea, 101

http://www.cdep.ro/pls/parlam/informatii_economice.home?leg=2008&an=2011&lu=8

56


Curtea Constituţională a jucat un rol major în această privinţă din 2004 până în prezent. Acest lucru rezultă din faptul că aceasta a fost solicitată să intervină în fiecare subiect politic major controversat şi a fost implicată în multe decizii 102 importante din ultimii şase ani. Nu există dispoziţii speciale în Constituţie sau în alte legi cu privire la consultarea publică organizată de către Parlament cu privire la probleme relevante. Cât despre posibilitatea de a aplica sancţiuni în ceea ce priveşte comportamentul deputaţilor şi senatorilor, acest lucru este posibil numai în cadrul Parlamentului, în cazul în care aceştia încalcă Constituţia sau regulamentele Camerelor. Sancţiunile sunt reglementate în regulamentele interne ale celor două Camere, discutate şi decise de o comisie de disciplină şi a abuzurilor organizată în cadrul fiecărei Camere. Ele pot fi orice de la avertismente la simpla interdicţie de a vorbi în Senat sau excluderea de la şedinţele Camerei Inferioare. Imunitatea parlamentară a fost modificat după modificarea Constituţiei în 2003, pentru a proteja deputaţii şi senatorii numai în materie de infracţiuni penale, fără a mai include protecţia de la răspunderea disciplinară, aşa cum a fost cazul până în 2003. Dispoziţiile imunitare aşa cum există ele acum sunt considerate a fi adecvate. Cu toate acestea, s-au făcut încercări nereuşite de a extinde această imunitate. O ordonanţă de urgenţă a Guvernului în 2005 a încercat să atribuie sarcinile investigării şi urmăririi penale ale senatorilor şi deputaţilor pentru acte de corupţie Parchetului Naţional Anticorupţie (un organism independent asimilat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar independent la momentul respectiv de Procurorul General). Curtea Constituţională a arătat că natura imunităţii parlamentare nu poate fi modificată de către legislativul delegat şi numai o adunare legislativă constituţională poate face o astfel de schimbare juridică.

102

Declarat in timpul interviului de Cristian Pârvulescu. Un exemplu poate fi adoptarea Legii Învăţământului în 2011.

57


Răspunderea (practică) În ce măsură raportează cu privire la acţiunile lor şi răspund pentru acestea în practică legislativul şi membrii săi? În calitate de autoritate reprezentativă, Parlamentul este responsabil doar faţă de cetăţeni - nu doar cei care au cu drept de vot sau au votat în trecut, ci toţi cetăţenii ţării. Pentru a obţine o mai mare responsabilitate din partea parlamentarilor şi o legătură mai puternică între electorat şi oficialii publici aleşi, sistemul electoral a fost modificat în 2008. Reprezentarea proporţională bazată pe un scrutin cu liste stabilite, în care redistribuirea locurilor rămase se efectuează la nivel naţional, a fost înlocuit cu ceea ce a fost numit un scrutin uninominal. În realitate, scrutinul uninominal este un sistem electoral mixt. Cetăţenii îşi pot exprima opţiunile electorale pe baza unui vot uninominal în colegii electorale (create în circumscripţiile electorale vechi), iar oficiali aleşi sunt determinaţi pe baza unei scheme de reprezentare. Având în vedere că circumscripţiile electorale au rămas aceeaşi ca şi cele stabilite prin legea electorală precedentă, adică continuat să coincidă cu unităţile administrativteritoriale, tăierea colegiilor electorale a dat naştere la numeroase controverse. Aşa-zisa formulă uninominală i-a forţat pe competitorii politici la un nou tip de dialog cu electoratul din districtul în care au candidat, ceea ce a ridicat o mulţime de întrebări cu privire la tipul de alegeri care au fost efectuate. Pentru a satisface aşteptările reale ale potenţialilor alegători, candidaţii şi partidele lor au încercat să-şi "contextualizeze" campaniile electorale şi au utilizat platforme axate pe problemele locale, care sunt, de fapt, inconsistente în cea mai mare 103 parte cu agenda parlamentară. Acest fapt slăbeşte legătura dintre alegător şi oficialul ales, nu permite o mai mare responsabilitate din partea parlamentarilor, împiedică de la a avea loc o dezbatere reală pe promisiunile făcute de către oficialii aleşi în timpul alegerilor naţionale şi slăbeşte angajamentele luate de oficialii aleşi în contextul în care Parlamentul găzduieşte dezbateri complet diferite şi adoptă tipuri de decizii diferite.

103

Declarat in timpul interviului de Cristian Pârvulescu.

58


În 2006, 82% din cetăţeni aveau foarte puţină sau chiar deloc încredere în Parlament, potrivit unui sondaj de opinie al Fundaţiei Soros realizat de 104 Gallup. Potrivit sondajului Gallup, în ianuarie 2008, instituţia română cu cel mai scăzut nivel de credibilitate era Parlamentul. 88% din cetăţenii au puţină sau 105 deloc încredere în Parlament. În ciuda avertismentelor societăţii civile referitoare la participarea 106 nesatisfăcătoare a parlamentarilor din ambele Camere la activitatea parlamentară, şi deşi există sancţiuni menţionate în Regulamentul fiecărei Camere şi în Statutul deputaţilor şi senatorilor, nu au fost luate măsuri importante împotriva vreunui parlamentar din cauza lipsei de participare la vreun fel de muncă parlamentară. În locul mecanismelor oficiale parlamentare de aplicare a sancţiunilor, parlamentarii sunt supuşi mecanismelor disciplinare ale partidelor. Parlamentarii au fost acuzaţi de către mass-media şi, uneori, de către partidele politice adversare că îi protejează pe colrgii lor din Parlament ne-acordând procurorilor permisiunea de a realiza o percheziţionare de domiciliu sau de a aresta un parlamentar. Articolul 72 al Constituţiei prevede: "Deputaţii şi senatorii pot fi obiectul unei anchete penale, sau trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului lor, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. " Situaţia a devenit şi mai neobişnuită în ultimii doi ani, când investigaţiile cu privire la parlamentari s-au înmulţit şi au devenit mai puternice.

104 105 106

http://www.gallup.ro. Ibidem.

Institutul pentru Politici Publice realizează rapoarte semestriale privind activitatea Parlamentului şi a parlamentarilor.

59


Integritatea (lege) În ce măsură există mecanisme care să asigure integritatea membrilor legislativului? Incompatibilităţile de funcţii publice pentru membrii Parlamentului European 107 sunt descrise de către Constituţie. Statutul deputaţilor şi senatorilor acoperă majoritatea reglementărilor referitoare la răspundere, integritate şi transparenţă şi adaugă mai multe privilegii, în special cele de natură patrimonială. Această lege a fost obiectul multor dezbateri publice aprinse, care au culminat cu convocarea Curţii Constituţionale de către Preşedintele 108 României cu privire la această chestiune. Legea menţionează cerinţa ca toţi senatorii şi deputaţii să trimită declaraţii anuale de avere (articolul 4) şi interese (articolul 19), precum şi obligaţia parlamentarilor de a îşi realiza activiatea în conformitate cu principiul transparenţei (articolul 111). Pentru toate problemele legate de conflictul de interese, cadouri şi ospitalitate, cu excepţia angajărilor ulterioare ieșiri din funcția publică, legislaţia a fost considerată a fi adecvată. În ceea ce priveşte angajarea ulterioară, regulile nu sunt clare, în special pentru parlamentari. Funcţionarii publici ai Parlamentului au (teoretic din 2006, dar, practic, incepand din 2007) propriul lor statut, diferit de cel al funcţionarilor publici obişnuiţi. Cu toate acestea, în ciuda aceastei particularităţi, ca şi statutul deputaţilor şi senatorilor, Legea nr. 7 / 2006 privind statutul funcţionarilor publici ai Parlamentului a rediscutat doar dispoziţiile generale privind statutul funcţionarilor publici adăugând, acolo unde era necesar şi posibil, privilegii patrimoniale.

107

"Orice autoritate publică, cu excepţia membrilor Guvernului", după cum prevede articolul 71 din Constituţie, detaliat mai departe prin dispoziţiile Titlului IV, privind "Conflicte de interese şi regimul incompatibilităţilor în funcţii publice" din Legea nr. 116/2003 privind măsurile pentru asigurarea transparenţei în funcţiile publice şi în sectorul de afaceri, şi prevenirea şi sancţionarea corupţiei. 108 http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1188185-presedintele-basescu-contestat-legea-privindstatutul-parlamentarilor-curtea-constitutionala.htm

60


Integritatea (practică) În ce măsură este asigurată în practică integritatea legislatorilor? Conform Barometrului Global al Corupţiei 2010, Parlamentul român este, împreună cu partidele politice, cea mai coruptă instituţiie românească, cu un 109 scor de 4,5 din 5 puncte, adica extrem de corupt. Analiza făcută de presă dezvaluie mari suspiciuni privind punerea efectivă în aplicare a legislaţiei cu privire la aceste aspecte. Pe de altă parte, în ciuda prevederilor din Legea nr. 96/2002 cu privire la sancţiunile pentru deputaţii şi senatorii care nu-şi respectă îndatoririle etice, comitetele de etică din cele 110 două camere ale Parlamentului nu sunt deloc active. Nu se aplică sancţiuni pentru lipsa de integritate, chiar dacă presa a publicat mai multe cazuri când un 111 parlamentar votat pentru colegii absenţi. Exemplul este ilustrativ, dar nu 112 este singurul caz de comportament lipsit de etică. Activităţile de lobby nu sunt reglementate deloc în România. Unele dintre activităţile de lobby pot fi considerate, în sistemul românesc, ca fiind infracţiunea de mijlocire. Procurorii sunt însă foarte prudenţi în a iniţia o 113 investigaţie în acest sens. O statistică simplă arată, totuşi, că există 13 parlamentari acuzaţi de corupţie într-un proces. Totuşi, investigaţiile şi încercările sunt extrem de lungi, durând 114 mai mulţi ani, şi, cu câteva excepţii, nu afectează mandatele parlamentarilor.

109

http://www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/gcb/2010/results şi http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/GraphandTables_ro.pdf 110 Declarat in timpul interviului de Cristian Pârvulescu. 111

Exemple pot fi găsite la: http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/cum-incurajeazaparlamentul-votul-la-doua-maini-230113.html, http://www.e-politic.ro/Parlament/Adrian-Radulescu-s-a-adaptat-in-Parlament-a-votat-la-douamaini-_122346_7.html, http://www.ziare.com/politica/parlament/scandal-in-parlament-deputatiipdl-acuzati-ca-au-votat-la-2-maini-ponta-a-votat-desi-era-la-cotroceni-1102595. http://www.ziaruldeastazi.ro/?p=9721 112 Cristian Pârvulescu, interviu pentru analiza NIS. 113 114

Cristian Pârvulescu, interviu pentru analiza NIS. http://anticoruptie.hotnews.ro/.

61


Excepţia cea mai importantă este cea a lui Cătălin Voicu, senator, arestat în mai 115 2010 pentru mijlocire. Declaraţiile de avere ale parlamentarilor şi ale funcţionarilor Parlamentului sunt publicate. După mai 2010, datele cu caracter personal în aceste declaraţii nu se mai publică. Este posibil să se cunoască suprafața unei case deţinute de către un parlamentar, dar nu este posibil să se cunoască adresa. Este imposibil ca un jurnalist investigativ să ştie, din surse publice, unde sunt proprietăţile, dacă există o istorie de proprietari anteriori care au avut sau au încâ legături cu 116 actualul proprietar, parlamentarul, etc.

Supravegherea Executivului În ce măsură asigură legislativul supravegherea eficientă a executivului? Pe lângă funcţia sa legislativă, Parlamentul are şi o funcţie de control asupra executivului, precum şi peste toate treburile de stat care ar trebui să fie efectuate în conformitate cu normele pe care le adoptă Parlamentul. Este demn de menţionat impactul pe care diversitatea mecanismelor de control îl are asupra eficienţei lor generale; unele pot determina schimbări semnificative şi imediate, în cazul în cazul detectării eventualelor deficienţe, în timp ce altele nu sunt mai mult de avertismente generale sau simple instrumente de informare pentru parlamentari. Prin urmare, controlul asupra executivului este reglementat în detaliu în cadrul Constituţiei, care prevede nu numai posibilitatea parlamentarilor de a adresa întrebări şi interpelări membrilor Guvernului sau de a trece propunerile de rezoluţie cu privire la anumite aspecte, ci şi diferitele forme de răspundere politică pe care Guvernul în sine le are faţă de reprezentanţii poporului (sub forma fie de propuneri de cenzură, fie de voturi de incredere). Dacă întrebările şi interpelările sunt mai degrabă instrumente de informare pentru parlamentari, propunerile de rezoluţie depuse sunt mecanisme adevărate de avertizare, fără a modifica structura Guvernului (de exemplu, în 2007, Curtea 115 116

http://anticoruptie.hotnews.ro/ancheta-7805374-dosarul-voicu-catalin-voicu.htm.

Rezultatele unei mese rotunde organizate de către Transparency International România la data de 30 aprilie 2010 pentru a dezbate posibile transformări ale legii privind gestionarea şi examinarea declaraţiilor de avere de către Agenţia Naţională de Integritate.

62


Constituţională a trebuit să clarifice unor parlamentari din opoziţie că adoptarea unei moţiuni nu duce în mod automat la eliminarea sau înlocuirea unui membru al Guvernului). Camerele Parlamentului pot stabili, de asemenea, comisii de anchetă pentru miniştri. Din păcate, rezultatele şi rapoartele comisiilor de anchetă înfiinţate în Parlament în ultimii doi ani nu au avut nici un rezultat. Unele dintre ele au fost dublate de o anchetă a Procuraturii, aflată încă în curs de desfăşurare. Alte concluzii ale comisiilor de anchetă au generat încercări de deschidere a unei investigaţii. Cu toate acestea, Procuratura a respins aceste cazuri ca fiind 117 irelevante. Multe alte autorităţi de stat au obligaţia de a prezenta rapoarte tematice sau anuale cu privire la activităţile pe care le desfăşoară în faţa plenului Parlamentului sau a uneia dintre cele două Camere. Unele dintre aceste autorităţi sunt: Autoritatea Electorală Permanentă, Agenţia Naţională de Integritate, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, Consiliul Economic şi Social, Consiliul Naţional al Audiovizualului, Serviciul Român de Informaţii, etc. Şi în acest caz gradul de eficienţă al controlului este variabil, în funcţie de tipul de autoritate care este controlată, dar şi de raportul politic care se stabileşte între Parlament şi anumite autorităţi. Prin urmare, prezentarea rapoartelor anuale sau tematice ale Ombudsman-ului a reuşit rareori să adune un număr mare de parlamentari şi n-a condus aproape niciodată la dezbateri sau decizii politice concrete. În schimb, dezbaterile parlamentare pe rapoartele anuale ale Serviciului Român de Informaţii au dat naştere la dezbateri aprinse, în timp ce respingerea raportului anual pe 2008 al Consiliului Naţional al Audiovizualului a dus la demiterea conducerii acestuia. Membrii Parlamentului au posibilitatea de a obţine de la "Guvern şi celelalte organe ale administraţiei publice" (în conformitate cu articolul 111 din Constituţie) orice tip de documente sau informaţii care ar fi utile pentru activitatea lor, inclusiv contractări publice. Nu este în vigoare nici un alt mecanism de construcţii pentru supravegherea contractărilor publice ale Executivului.

117

Cristian Pârvulescu, interviu pentru analiza NIS.

63


Pe lângă asta, petiţiile, cererile, sesizările sau reclamaţiile depuse de cetăţenii din districte specifice pentru deputaţii sau senatorii care îi reprezintă lor poate deveni o modalitate eficientă de a verifica activităţile autorităţilor de stat, chiar dacă acestea nu sunt un mecanism real de control la parlamentarilor, ci mai degrabă un mijloc informare cu privire la problemele locale. De multe ori, astfel de petiţii şi notificări îi fac pe membrii Parlamentului să ia iniţiativă şi să impună mecanisme mai eficiente de control. Ca o evaluare generală, cadrul legislativ pentru a asigura supravegherea executivă de către Parlament poate fi evaluat ca acoperind toate cazurile importante în care este nevoie de această supraveghere. Cu toate acestea, consecinţele acţiunilor parlamentarilor atunci când exercită această funcţie de supraveghere nu determină întotdeauna modificările preconizate.

Reformele Legale În ce măsură se acordă legislatura prioritate anti-corupţiei şi guvernării ca o preocupare a ţării? 118

În legislatura, s-a s trecută pus că propunerile legislative anti-corupţie (aprobate, amânate şi respinse) ar fi considerate ca prioritare pe agenda Parlamentului European, în special pentru că au fost considerate a fi o parte a procesului de integrare în UE. I-a fost acordată o mare importanţă pe ordinea scrisă de zi (draft-ul ordinii de zi), în virtutea mizei lor în procesul de integrare. Cu toate acestea, multe proiecte de acest fel au fost amânate, re-examinate de mai multe ori şi trimise înapoi pentru re-examinare, în principal din cauza lipsei de voinţă politică. În toate partidele politice au existat atât susţinători cât şi opozanţi ai acestui gen de proiecte. Cele mai implicate comisii parlamentare au fost comisiile juridice, dar actorul care a avansat legislaţia anticorupţie a fost guvernul însuşi. Ministrul Justiţiei din acea vreme era foarte activ, dar a aratat de asemenea rigiditate în relaţiile sale cu Parlamentul, ceea ce a încetinit adoptarea acestei legislaţii. Cu toate acestea, adoptarea unei părţi importante a propunerilor

118

Legislatura trecută a funcţionat în perioada 2004-2008.

64


legislative anticorupţie a arătat că Parlamentul, în cele din urmă, dacă nu a sprijinit-o, a fost cel puţin de acord cu ea.

65


6.2. EXECUTIVUL

119

REZUMAT Sub constrângerile impuse de criza financiară, executivul român este unul dintre cei mai slabi piloni ai Sistemului Naţional de Integritate în a-şi îndeplini rolul în lupta împotriva corupţiei şi în asigurarea integrităţii şi responsabilităţii interne. Conform Barometrului Global al Corupţiei 2010, 34% dintre cetăţenii români consideră acţiunile guvernului actual în lupta împotriva corupţiei ca fiind foarte ineficiente. 25% consideră că este ineficient şi numai 4% consideră că măsurile luate sunt foarte eficiente. Doar 3% dintre cetăţeni au încredere în guvern în a fi eficace în lupta împotriva corupţiei. Putem număra un număr foarte mare de cazuri de miniştri şi secretari de stat implicaţi în conflict de interese, trafic de influenţă şi alte infracţiuni de corupţie, în procese aflate de foarte mult timp în curs de desfăşurare în instanţele de judecată. Mai mult, proceselde sunt foarte lungi si nici unul dintre ele nu s-a terminat încă. Pe de altă parte, responsabilitatea cabinetului în faţa Parlamentului este doar teoretică, după cum se poate observa în urma examinării rezultatelor moţiunilor de cenzură din Parlament. Toate aceste lucruri aduc scoruri foarte mici pentru executiv în ceea ce priveşte dimensiunile practice ale răspunderii şi integrităţii.

119

Aş dori de asemenea să mulţumesc d-nei Dana Tofan, profesor la Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti, pentru contributia sa la studiul lansat în 2010, care a servit ca bază a acestei analize.

66


Executivul Scorul Mediu al Pilonului: 45,83 / 100 Indicator Capacitate

Resurse

83,33 100

/

Situație curenta

Progres așteptat

Lege

Lege

Practică

Practică

-

75

-

25

Independenţă

100

75

0

25

Guvernare

Transparenţă

25

0

75

100

29,16 100

Răspundere

50

0

50

100

Mecanisme de asigurare a integrităţii

75

25

25

75

Rol 25 / 100

/

Managementul Sectorului Public (lege şi practică)

25

75

Sistemul legal anticoruptie

25

75

STRUCTURĂ ŞI ORGANIZARE Constituţia română din 1991 atribuie un executiv cu doua capete sau unul dublu reprezentat de Preşedinte şi Guvern, condus de un prim-ministru. Legii de revizuire nr. 429/2003 nu a schimbat nimic sub acest aspect specific. Cu toate acestea, se poate spune că această lege de revizie a dat mai multă putere parlamentarianismului, prin instituirea unei interdicţii speciale în legătură cu 120 puterea preşedintelui de a revoca prim-ministrul . Chiar dacă această interdicţie nu poate fi găsită în versiunea anterioară a Constituţiei, existenţa sa ar fi putut fi argumentată prin faptul că regularizarea de răspunderii politice a

120

Art.107 alin.(2) şi alin.(3) din Constituţia Republicană.

67


121

Guvernului era doar a Parlamentului . În plus, se stipula în mod specific că, în caz de schimbări în structura sau compoziţia politică a Guvernului, preşedintele României are dreptul de a revoca şi de a numi, la propunerea prim-ministrului, 122 unii dintre membrii Guvernului, numai cu acceptul Parlamentului . În consecinţă, mai aproape de un regim parlamentar decât de unul semiprezidenţial, regimul constituţional românesc a fost considerat uneori ca un regim semi-prezidenţial cu un Parlament puternic sau, alteori, ca un regim mixt, între semi-prezidenţialism şi parlamentarianism. Preşedintele reprezintă statul român, fiind garantul independenţei naţionale şi a unităţii şi integrităţii teritoriale. Mai mult decât atât, el/ea are dreptul de a asigura respectarea Constituţiei şi buna funcţionare a autorităţilor publice, prin exercitarea funcţiei de mediere între puterile statului sau între stat şi 123 societate . Potrivit doctrinei administrative, Preşedintele României este caracterizat printro triplă ipostază: şeful statului, şeful Executivului împreună cu prim-ministrul, şi garant al Constituţiei şi mediator între puterile statului. Ultima funcţie nu poate fi interpretată în sensul său juridic, pentru că ar duce la concluzia inacceptabilă cum că preşedintele ar fi situat deasupra celor trei puteri, ca o autoritate metastatală. Acest lucru conduce la necesitatea ca preşedintele să fie neutru si echidistant faţă de partidele politice şi Constituţia prevede tocmai interdictia de a fi membru al vreunui partid politic după alegerea în această înaltă poziţie 124 oficială .

121 122 123 124

Art.109 alin.(1) din Constituţia Republicană. Art.85 alin.(3) din Constituţia Republicană. Art.80 din Constituţia Republicană. Art.84 alin.(1).

68


EVALUARE Resurse (practică) În ce măsură dispune executivul de resurse adecvate pentru a-şi îndeplini eficient sarcinile? În ciuda crizei economiei româneşti şi chiar în ciuda discursului public al preşedintelui, subliniind de mai multe ori necesitatea reducerii bugetelor instituţiilor publice şi de stat, bugetul administraţiei prezidenţiale a crescut în 125 ultimii trei ani, cu 23% în 2010 şi cu 3% în 2011 . Pe de altă parte, este foarte dificil să se evalueze adecvarea resurselor executivului ca întreg, inclusiv primul-ministru, Secretariatul General al Guvernului şi ministerele, dar cu excepţia administraţiei publice coordonate de către guvern. Aşa cum sa subliniat în cadrul capitolului despre sectorul public, Cabinetul român a adoptat mai multe legi, în scopul de a reduce cheltuielile bugetare, inclusiv o reorganizare importantă al ministerelor şi a aparatelor lor în anul 2009. Cu toate acestea, în ultimii doi ani modificările nu au fost atât de profunde cum ne-am fi putut aştepta în vara anului 2009. Presa şi unii responsabili politici subliniază în continuare necesitatea de a limita cheltuielile 126 şi de a restructura profund unele instituţii coordonate de către executiv . Ca şi considerent general, Guvernul român a asumat anumite praguri bugetare pentru diferite domenii. Cel mai serios, România a asumat, ca stat membru al NATO, să aloce 2,38% din PIB-ul său la apărare. Nu s-a ajuns niciodată la procentul promis. O situaţie similară se întâmplă în sistemul educaţional, unde ministerul ar trebui să primească 4% din PIB. În fiecare an, priorităţile sunt 127 întotdeauna diferite de cele stabilite în cursul planificării pe termen lung .

125

Diferenţele pot fi observate prin compararea bugetului de stat (www.mfinante.ro). Agenţia de presă Hotnews (www.hotnews.ro) a realizat o serie de articole pe această temă. 126 http://www.ziare.com/economie/fmi/adrian-vasilescu-singura-solutie-pentru-romania-esterestructurarea-interviu-ziare-com-1111418. 127 Geta Ionescu, interviu.

69


Independenţa (lege) În ce măsură este executivul independent din punct de vedere juridic? Potrivit Constituţiei, preşedintele este independent de orice ramură a guvernului, iar Primul Ministru şi Cabinetul sunt dependente doar de votul de încredere al Parlamentului. Totuşi, primul-ministru este numit de către preşedinte, după consultarea partidului care are majoritatea absolută în Parlament sau a tuturor partidelor parlamentare dacă nu există nici un partid care are majoritatea. Cum ultima situaţie se întâmplă întotdeauna în cazul sistemului electoral românesc, influenţa preşedintelui asupra numelui primului-ministru este crucială. Cu toate acestea, unele dintre deciziile Curţii Constituţionale, după revizuirea Constituţiei româneşti în anul 2003, au determinat o serie de dependenţe, unele dintre ele punând cabinetul sub influenţa preşedintelui Republicii. De exemplu, atunci când se schimbă unul dintre miniştri Cabinetului, Constituţia prevede că aceasta este decizia primului ministru, dar numirea se face de către preşedinte. Curtea Constituţională a decis că preşedintele poate refuza să numească propunerea primului ministru doar o singură dată. După primul 128 refuz, preşedintele trebuie să accepte a doua nominalizare .

Independenţa (practică) În ce măsură este executivul independent în practică? Deoarece există un număr important de analişti şi experţi din mediul academic şi din societatea civilă care caracterizează sistemul politic românesc ca fiind o partidocraţie, cea mai importantă influenţă nejustificată asupra executivului român este făcută de către partidele politice. Acestea deţin monopolul de politici de personal, resurse, şi chiar guvernamentale. Conceptul de partidocraţie a fost dezvoltat de către savantul italian Mauro Calise şi afirmă că în unele regimuri influenţa partidelor politice este mai importantă decât în altele şi se trece peste prevederile constituţionale de separare a puterilor,

128

Decizia nr. 89/7 februarie 2008, http://www.ccr.ro/decisions/pdf/ro/2008/D098_08.pdf.

70


eliminând orice controale eficiente şi echilibrul între puteri. Cazul român a fost 129 identificat ca fiind un caz de partidocraţie . Una dintre dovezile cele mai importante ale partidocraţiei este faptul că întregul aparat al Executivului, nu numai miniștirii Cabinetului, se schimbă atunci când Cabinetul este schimbat. Secretarul de stat şi directorii din ministere sunt numiţi pe criterii politice, iar continuitatea şi coerenţa politicilor publice se pierde la fiecare 4 ani sau chiar de multe ori. Deoarece au existat foarte multe situaţii de cabinete cu majorităţi foarte mici, în funcţie de sprijinul unor partide mici cu potenţial mare pentru a forma coaliţii, independenţa cabinetului este limitată la programul politic al acestor 130 partide de coaliţie . Alte organisme care limitează libertatea de acţiune executivă sunt organizaţiile internaţionale şi donatoriii, precum Uniunea Europeană, în măsura în care România se află sub egida Mecanismului de Cooperare şi Verificare al Uniunii Europene. Fondul Monetar International este un alt actor internaţional care 131 determină acţiunile executivului român .

Transparenţa (lege) În ce măsură există reglementări în vigoare pentru asigurarea transparenţei în activităţile relevante ale executivului? Transparenţa procesului de guvernare, caracterizată în principal prin punerea în vigoare şi adoptarea de documente legale, a fost iniţial reglementată de Constituţie, care prevede obligaţia de a publica decretele prezidenţiale, actele guvernamentale, hotărârile şi ordonanţele (în afara de deciziile cu privire la problemele militare, care sunt transmise exclusiv la instituţiile în cauză), sub 132 sancţiunea inexistenţei . În prezent, există deja multe regulamente cu privire la transparenţa în activitatea administraţiei publice, cum ar fi Legea nr.

129 130 131 132

Danile Barbu, Republica absenta, Nemira, Bucuresti, 2004. Geta Ionescu, interviu. Mihai Şeitan, interviu. Art.108 alin. (4) din Constituţia Republicii.

71


133

544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public , OUG nr. 134 27/2002 privind activitatea de soluţionare a petiţiilor , Legea nr. 52/2003 135 privind transparenţa în procesul decizional în administraţia publică . Încălcarea legislaţiei cu privire la transparenţa trebuie să fie judecată de o instanţă de contencios administrativ, în conformitate cu Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Totuşi, guvernul publică numai actele aprobate în cadrul şedinţelor de cabinet şi minutele şedinţelor cabinetului nu sunt publicate. Legea păstrează tăcerea cu privire la aceste documente. În România reglementările privind declaraţia de avere şi, respectiv, declaraţia de interese au evoluat. În 2010 legea s-a schimbat în urma unei decizii a Curţii Constituţionale din România şi, începând din mai 2010, declaraţia de avere şi, respectiv, declaraţia de interese trebuie să fie publicate pe site-ul web al instituţiilor, inclusiv cele ale ministerelor, cu toate datele personale acoperite, inclusiv numele, adresele activelor, etc.

Transparenţa (practică) În ce măsură există transparenţă în activităţile relevante ale executivului în practică? Minutele şedinţelor cabinetului nu sunt publicate. Totuşi, după fiecare reuniune a cabinetului primul ministru şi miniştrii care se ocupă de punerea în aplicare a actelor adoptate recent ţin o conferinţă de presă cu privire la deciziile şi discuţiile şedinţei de cabinet. Cu toate acestea, presa şi societatea civilă a observat un grad important de opacitate care reglementează aceste conferinţe de presă, findcă primul ministru răspunde întotdeauna doar la trei 136 întrebări de la jurnalişti . Practica subminează de asemenea, procesul de "traducere" a deciziilor cabinetului într-un limbaj simplu. Bugetul de stat este

133 134 135 136

M.Of.nr.663/2001 Of.M nr. 84/2002 Of.M nr. 70/2003

Mai multe inregistrari ale conferinţelor de presă ale Primului-ministru pot sprijini această evaluare.

72


publicat pe site-ul web al Ministerului Finanţelor. Este posibil de a filtra documentele folosind criteriile instituţiei şi de a analiza bugetul fiecărui 137 minister . În ceea ce priveşte declaraţiile de avere, nu există probleme privind transparenţa lor, ci mai degrabă capacitatea Agenţiei Naţionale de Integritate de a le verifica corectitudinea. În România au evoluat reglementări privind declaraţia de avere şi, respectiv, declaraţia de interese. Cu toate acestea, după schimbările din 2010 şi secretizarea unor informaţii considerate ca fiind cu caracter personal, este discutabil în ce măsură aceste declaraţii sunt verificate în conformitate cu cadrul legal. Este clar că autoritatea administrativă autonomă stabilită pentru acest scop specific nu îşi poate exercita funcţia în mod corespunzător, având în vedere faptul că numărul acestor declaraţii este extrem de mare. Cu toate acestea, se poate spune că situaţia de lipsă totală de transparenţă, care caracteriza România acum 10 ani s-a îmbunătăţit în mod semnificativ. Declaraţiile de avere şi de interese trebuie să fie completate de către candidaţii la orice alegeri şi de către toţi angajaţii dintr-o instituţie publică, precum şi de un număr important de alte persoane. Aşa cum s-a subliniat în capitolul privind sectorul public, performanţa administraţiei publice executive pentru a răspunde la cererile bazate pe legea liberului acces la informațiile de interes public s-a diminuat după 2007, când 138 România a aderat la Uniunea Europeană.

Răspundere (lege) În ce măsură există dispoziţii în vigoare pentru a se asigura că membrii executivului trebuie să raporteze şi să răspundă pentru acţiunile lor? Art. nr. 95 din Constituţia română prevede suspendarea din funcţie ca o formă de responsabilitate politică, urmată de sancţiunea de demitere prin referendum, ca o formă de responsabilitate administrativ-disciplinară. Articol 96, introdus recent în Constituţia Republicană, stabileşte că preşedintele poate fi pus sub acuzaţia de înaltă trădare de către Parlament, în timp ce Curtea 137 138

www.mfinante.ro. http://www.apd.ro/publicatie.php?id=34.

73


Supremă de Justiţie are dreptul să judece şi să dea o decizie finală asupra cazului. În ceea ce priveşte actele administrative, preşedintele poate fi tras la raspundere prin mijloace administrativ-patrimoniale, la fel ca orice altă autoritate publică, în baza art. nr 21 (accesul liber la justiţie) şi art. nr. 52 (dreptul persoanei care a fost nedreptăţită de către o autoritate publică) din Constituţie, în conformitate cu Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi amendamentele ulterioare. Responsabilitatea Guvernului este reglementată în Constituţie, după cum urmează: obligaţia de a informa Parlamentul, de a răspunde la întrebări şi interpelări adresate de către deputaţi şi senatori, propuneri adoptate fie în Camera Inferioară, fie în Camera Superioară şi, cea mai severă, moțiunea de cenzură. Moțiunea de cenzură adoptat de majoritatea membrilor 139 Parlamentului va determina demiterea Guvernului. În plus Constituţia prevede răspunderea penală a membrilor Guvernului pentru acţiunile lor în timpul petrecut în funcţie; Camera Inferioară, Camera Superioară sau preşedintele României au posibilitatea de a solicita începerea urmăririi penale pentru orice membri ai Guvernului. Mai mult decât atât, preşedintele România poate dispune eliberarea din funcţie a unui membru al 140 Guvernului, în cazul unei urmăriri penale . Urmărirea penală duce automat la demiterea din funcţie. Constituţia indică în mod explicit reglmentările privind responsabilitatea ministerială, precum şi pedepsele aplicabile într-o lege care a fost adoptată 8 ani după Constituţie. Prin urmare, orice membru al Guvernului poate fi considerat responsabil într-o manieră patrimonială, potrivit legii contenciosului administrativ, în cazul în care el/ea a săvârşit o eroare prin adoptarea unui document ilegal administrativ sau prin refuzul nejustificat de a rezolva o cerere. Guvernul, ca autoritate publică, poate fi şi el considerat responsabil de către o instanţă administrativă a legii, în conformitate cu art. 53, art. 126 alin. (6) din Constituţia română şi cu legea contenciosului administrativ. În cazul unui membru al Guvernului, care este membru al Parlamentului, dezbaterea privind iniţierea urmăririi penale are loc în Camera Inferioară sau în 139 140

Constituţia României. Art.109 alin.(2) şi (3) din Constituţia României.

74


Camera Superioară, pe baza unui raport elaborat de o comisie permanentă. Această comisie analizează activitatea Guvernului sau a ministerului. Raportul comisiei este înscris ca o prioritate în ordinea de zi cu zi a Camerei parlamentare respective, aşa cum este prevăzut în Regulamentul celor două Camere. În practică, acest regulament a creat o mulţime de controverse în ceea ce priveşte răspunderea foştilor şi actualilor miniştri pentru fapte de corupţie. În ceea ce priveşte consultarea cu grupurile publice şi sociale, guvernul trebuie să respecte Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională şi legea 141 dialogului social, schimbată recent, în 2011 . Legea dialogului social obligă guvernul să prezinte Consiliului Economic si Social proiectele de legi care privesc măsurile sociale şi măsurile cu impact social. Pentru a întâri dispoziţiile constituţionale, a fost adoptată Legea Responsabilităţii Ministeriale nr. 115/1999, republicata, modificata si completata ulterior prin mai multe acte, şi republicată din nou. Această lege a reglementat responsabilitatea politică şi, mai mult, responsabilitatea juridică a membrilor Guvernului. Majoritatea dispoziţiilor stabilite prin această lege se referă la răspunderea penală a membrilor Guvernului. Conform legii de instituire şi organizare a Curţii de Conturi, Curtea trebuie să ruleze un audit de execuţie bugetară în fiecare an. Rapoartele trebuie să fie prezentat Parlamentului.

Răspundere (practică) În ce măsură există o supraveghere eficientă a activităţilor executive în practică? Aşa cum este prezentat în capitolul dedicat Legislativului, controlul teoretic al Parlamentului asupra Guvernului nu funcţionează bine în practica românească din ultimii ani. Cabinetul supra-utilizează procedura de asumare a răspunderii, punând Parlamentul în poziţia delicată de a alege între adoptarea fără dezbatere a unui proiect de lege propus şi instabilitate politică. Mai mult, moţiunea de cenzură adoptată de Parlament în 2009, înainte de alegerile prezidenţiale, a generat atât instabilitate politică, cât şi un rezultat foarte 141

Legea nr. 62/2011.

75


surprinzător. După două luni de instabilitate şi două propuneri de prim-miniştri refuzați de Parlament, preşedintele reales l-a nominalizat din nou pe primul ministru, Emil Boc. Deși inițial demis prin moțiune de cenzură, Parlamentul i-a oferit premierului Boc un vot de încredere, la două luni după moţiune. Evoluţia politică a acestei situaţii arată că răspunderea politică a Cabinetului este doar 142 teoretică . În ceea ce priveşte mecanismele de urmărire penală pentru membrii şi foştii membri ai Cabinetului, care sunt membri ai Parlamentului, anchetele procurorilor depind de deciziile Camerei sau ale Senatului de a permite 143 anchetarea acestora . În practică, există întârzieri uriaşe în prezentarea rapoartelor Curţii de Conturi Parlamentului. În iunie 2010, Camerele Parlamentului au dezbătut raportul Curţii de Conturi pentru anul 2007. Deoarece este dificil să se identifice interferenţa în timp ce Curtea de Conturi finalizează auditul, independenţa politică a corpului este contestată, fiindcă Preşedintele său a fost una dintre cele mai importante figuri politice din România şi preşedinte al Senatului din 2000 până în 2008 şi prim ministr al României între anii 1992 - 1996. Cerinţele pentru consultare publică, pe baza legii transparenţei decizionale, nu sunt urmate în practică în toate cazurile. Iniţiativele de lege sunt publicate, dar există cazuri când procesul de consultare se face numai în mod oficial şi nu este 144 luat în considerare nici un rezultat al consultărilor . Mai mult, executivul român utilizează pe scară largă practica de a legifera prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, ce sunt rareori obiectul unei dezbateri. 142 143

Declarat în timpul interviului despre Legislatură.

Raportul Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare a declarat în februarie 2011: "În aceeaşi perioadă, Parlamentul a votat împotriva percheziţiei unui calculator personal într-o investigaţie aflată în curs de desfăşurare despre presupusa corupţie a unui fost ministru. Procuratura va trebui, prin urmare, să utilizeze toate celelalte dovezi disponibile în acest caz. Într-un alt caz de presupusă corupţie împotriva aceleiaşi persoane, Parlamentul a votat împotriva permiterii unei anchete. Într-o altă anchetă în curs de desfăşurare pentru presupusă corupţie împotriva unui membru al Parlamentului, Parlamentul nu a aprobat investigaţia. http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/cvm/docs/com_2011_80_en.pdf, p. 5. Au existat mai multe cazuri când mass-media şi o parte din reprezentanţii societăţii civile au acuzat parlamentarii de protejare a colegilor lor din Cameră sau din Senat de la urmărirea penală în cazurile de corupţie sau abuz. Parlamentarii au susţinut însă că acuzaţia procurorilor "nu a fost atât de bine făcută cum a fost prezentată presei.” 144 http://opriticodurile.ro/files/Letter%20to%20the%20EU%20Commision.pdf.

76


Integritatea (lege) În ce măsură există mecanisme care să asigure integritatea membrilor executivului? Majoritatea dispoziţiilor referitoare la comportamentul etic al executivului sunt prezente în Constituţie. Nu există nici un cod de etică complet pentru executiv. Incompatibilităţile poziţiei ministeriale sunt reglementate de art. 105 din 145 146 Constituţia României şi prin Legea nr. 161/2003 . În plus, legea prevede în mod excepţional că Guvernul ar trebui să aibă posibilitatea ca unii dintre membrii săi (inclusiv prim-ministru) să asiste în calitate de reprezentanţi ai statelor în adunarea generală a acţionarilor sau în calitate de membri în consiliile de administraţie ale societăţilor autonome, ale societăţilor naţionale, de instituţii publice sau a societăţilor comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare şi financiare, în cazul în care interesele strategice sau interesele publice o cer. Este clar deci că există o anumită zonă gri care permite încălcarea reglementărilor impuse de legiuitor. Principiile care constituie baza pentru prevenirea conflictelor de interese în funcţii şi poziţii publice sunt următoarele: imparţialitatea, integritatea, 147 transparenţa în procesul decizional şi supremaţia interesului public . Pentru a respecta aceste imperative, membrii Guvernului nu trebuie să pună în aplicare un document administrativ sau juridic, nu trebuie să facă parte în vreun proces de luare a deciziilor publice care ar produce orice beneficii materiale pentru ei înşişi sau pentru soţul/soţia sau rudele lor de gradul întâi. Este clar că aceste obligaţii nu privesc şi punerea în aplicare a actelor de reglementare. Singurele funcţii care pot fi exercitate de către membri ai Guvernului sau de alţi înalţi oficiali din administraţia publică centrală sunt legate de domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice sau creaţiei literare şi artistice. În conformitate 145

Art. 105 din Constituţie prevede că orice poziţie autoritate publică, cu excepţia poziţiilor de deputat şi de senator, sau respectiv, poziţia de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizaţiilor comerciale. 146 Legea privind măsurile de garantare a transparenţei în funcţii publice, autoritate şi de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, alţii au fost adăugate mai târziu. Vol. I, Titlul V. 147 Legea nr. 161/2003.

77


cu art. 87 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, aceste incompatibilităţi sunt valabile şi în cazul altor înalţi oficiali, chiar dacă aceştia nu sunt membri ai Guvernului, prevederea privind în special secretari de stat, subsecretari şi personalul atribuit acestora. Sancţiunea aplicată documentului regulamentului adoptat prin încălcarea acestor obligaţii legale este de anulare totală. În cazurile de conflict de interese, primul ministru poate fi adresat de orice cetăţean, sau acest lucru poate fi realizat în mod implicit. Membrii Guvernului trebuie să declare, de la data depunerii jurământului că nu se află într-un caz de incompatibilitate expus anterior. În cazul în care situaţia de incompatibilitate este declarată de primul ministru, el/ea va dispune cu privire la măsurile necesare pentru încetarea acesteia, în conformitate cu Legea nr. 90/2001. Pentru a face acest lucru, primul ministru va recomanda preşedintelui României să declare vacantă funcţia acelui membru specific al Guvernului. Legislaţia prezintă deficienţe în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate a primului ministru, deoarece nu este clar specificat care este procedura care se aplică în această situaţie şi cine trebuie să ia act de acest statut de incompatibilitate aşa cum este descris în Legea nr. 161/2003. Nu există prevederi clare în legislaţia românească cu privire la restricţiile privind ocuparea forţei de muncă post ministeriale şi restricţiile privind numirile în sistem de "uşă rotativă" – situația în care un official public se angajează, după ieșirea din funcția publică, înr-o companies au organizație care a depins și a fost influențată de decizia lui din poziție de autoritate publică. În ceea ce priveşte angajaţii Administraţiei Prezidenţiale, funcţionarii publici, funcţionarii şi oamenii care au birouri de management, în cazul unor conflicte de interese, sunt aplicate dispoziţiile din Regulamentul de Procedură al Administraţiei Prezidenţiale, împreună cu prevederile din Titlul IV din Legea nr. 161/2003 cu privire la unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. În acest context, toţi consilierii prezidenţiali, consilierii şi funcţionarii din cadrul Administraţiei Prezidenţiale depun o declaraţie de venit şi de dobânzi, publicată pe site-ul web al instituţiei prezidenţiale. Dovezile de declaraţii de interese au fost înregistrate într-un registru special, numit Registrul Declaraţiilor de Interese, în cazul preşedintelui

78


şi a demnitarilor, şi la Departamentul de Resurse Umane al Managementului Resurselor, pentru funcţionarii publici şi persoanele care deţin o funcţie de management.

Integritatea (practică) În ce măsură este asigurată în practică integritatea membrilor executivului? Pot fi numărate un număr foarte mare de cazuri de miniştri şi secretari de stat implicaţi în conflict de interese, trafic de influenţă şi alte infracţiuni de corupţie în cadrul proceselor aflate de foarte mult timp în curs de desfăşurare în instanţele de judecată. Unii dintre ei au fost investigaţi şi chiar condamnaţi, unele investigaţii sunt încă în desfăşurare, unii dintre oficialii executivului au demisionat după ce mass-media a efectuat o anchetă şi a adus acuzaţii, chiar dacă Procuratura a decis să nu investigheze cazurile. Una dintre situaţiile cele mai interesante este cazul Ministrului Agriculturii, Decebal Traian Remeş, acuzat de trafic de influenţă. Ancheta jurnaliştilor a fost filmată cu o cameră ascunsă şi difuzată de postul de televiziune naţional. Acesta a demisionat în 2007. Un alt caz este cel al Ministrului Tineretului şi Sportului, Monica Iacob Ridzi, urmărită penal şi dată în judecată pentru deturnare de fonduri din bugetul Ministerului pe care îl conducea. Ea a demisionat în 2009. În 2011, Ministrul Muncii a demisionat după ce a fost acuzat de conflict de interese atunci când mass-media a descoperit că soţia lui lucra în calitate de expert în cadrul unui proiect finanţat din fonduri europene administrate de Ministerul Muncii. "Uşa rotitoare" este o practică în România şi este tot mai mult un motiv de îngrijorare, generat în principal de modul de organizare al procedurilor electorale şi al campaniei electorale. Aşa cum a fost subliniat în cadrul pilonului partidelor politice, circumscripţiile de un membru utilizate pentru alegerile parlamentare româneşti din 2008 generează nevoia de mari sume de bani la nivel local. Partidele obţin bani prin recrutarea şi mobilizarea oamenilor de afaceri de succes locale, care sunt apoi promovaţi în Parlament şi Executiv.

79


După mandatul lor în instituţiile publice aceste persoane revin la afacerile 148 lor . Dispoziţiile existente pentru protecţia avertizorilor de integritate nu sunt eficiente în practică la nivelul executivului. Ca şi în cazul administraţiei publice, nivelul de încredere în eficacitatea legii este scăzut.

Managementul Sectorului Public (lege şi practică) În ce măsură este executivul angajat şi implicat în dezvoltarea unui sector public bine guvernat? Conform Barometrului Global al Corupţiei 2010 34% dintre cetăţenii români consideră acţiunile guvernului actual în lupta împotriva corupţiei ca fiind foarte ineficiente. 25% consideră că sunt ineficiente şi numai 4% consideră că măsurile sunt foarte eficiente. Doar 3% dintre cetăţenii au încredere în guvern în a fi eficace în lupta împotriva corupţiei. Potrivit reprezentanţilor guvernului, guvernul are mecanismele şi organismele adecvate de a supraveghea şi de a gestiona eficient activitatea serviciului public. Există o serie de dispoziţii menite să asigure supravegherea eficientă a personalului miniştrilor şi a altor agenţii executive. În general, regulile sunt aceleaşi care se aplică tuturor funcţionarilor publici şi nu există statute speciale pentru angajaţii executivului sau ai cabinetelor. În ceea ce priveşte alte organisme administrative, executivul are un reprezentant în fiecare din judeţele româneşti, prefecţii. Ei conduc instituţiile responsabile cu supravegherea legalităţii administraţiei publice locale. Începând cu 2009, executivul a oprit acordaea de stimulente pentru funcţionarii publici, din cauza crizei economice. Pentru a-şi păstra capacitatea de control, stimulente pentru organismele de control, cum ar fi administraţia fiscala, s-au păstrat pentru 2009 şi 2010.

148

Cristina Pîrvulescu, în timpul interviului pentru pilonul partidelor politice.

80


Sistemul legal anticorupție În ce măsură prioritizează executivul răspunderea publică şi lupta împotriva corupţiei ca o grijă pentru ţară? Guvernul a fost principalul agent în elaborarea şi promovarea legislaţiei anticorupţie în agenda Parlamentului. Strategia Naţională Anticorupţie, lucrarea sa strategică principală pe anticorupţie şi care se consideră a fi lucrarea de bază pentru documentele ulterioare de politică pe acest subiect, din 1997 până în prezent, a trebuit să acţioneze cu o abordare sistemică în lupta împotriva corupţiei, în principal în cadrul instituţiile publice. Un alt instrument pentru a struni politica guvernului este mecanismul de cooperare şi verificare elaborat de Comisia Europeană după aderarea Bulgariei şi României 149 la Uniunea Europeană . Deşi semnificative, măsurile puse în aplicare până în prezent nu au produs încă schimbari notabile în percepţia cu privire la incidenţa corupţiei în instituţiile publice vizate ca fiind vulnerabile la acest tip de comportament. 150

Dimpotrivă, sondajele arată că percepţia generală asupra corupţiei a crescut în 2010, în comparaţie cu ultimii doi ani: majoritatea cetăţenilor au apreciat nivelul de corupţie ca fiind mai mare şi au considerat eficienţa agenţiilor anticorupţie ca fiind neschimbată. Inconsistenţa legislativă determină o mare parte din această lipsă de eficienţă.

149

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2006:354:0056:0057:EN:PDF şi http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/cvm/progress_reports_en.htm. 150 Global Corruption Barometer 2010, http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/index_en.html.

81


6.3. JUDICIARUL REZUMAT De la începerea negocierilor de aderare la UE, sistemul judiciar a reprezentat cel mai important capitol de negociere și de aceea a beneficiat de o puternică întărire a cadrului legislativ, ceea ce a determinat progrese majore în ceea ce privește integritatea sa. Cu toate acestea, sistemul judiciar rămâne unul dintre obiectivele monitorizate în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, deoarece cadrul legislativ îmbunătăţit nu a determinat încă performanța maximă în implementare. Lipsa unei strategii de reformă corespunzătoare şi a unui calendar adecvat nu a reuşit să determine adoptarea coerentă și predictibilă a actelor normative şi adaptabilitatea sistemului la schimbare. Barometrul Global al Corupției din 2010 plasează sistemul judiciar pe locul al treilea în topul celor mai corupte instituții (și sisteme) din România, cu un scor de 4 din 5 (unde 5 înseamnă extrem de corupt). Aceasta arată o încredere foarte scăzută în sistemul judiciar. Deoarece Barometrul Global al Corupției dezvăluie percepţia publică, percepția dezastroasă poate fi explicată de instabilitatea cadrului legislativ care duce la decizii contradictorii în spețe similare, şi termene îndelungate pentru a încheia un caz. În ceea ce priveşte transparenţa, deși activitatea parchetelor şi instanţelor este extrem de mediatizată atunci când figuri publice sunt implicate, există o slabă înţelegere a cadrului general de acces la informaţii. Cele mai multe dintre instanțele care au fost testate de un studiu al TI-Ro în 2011 nu au furnizat date de baza, cum ar fi datele de contact ale registraturilor proprii. Astfel, aşanumita "justiție prin presă" poate afecta independenţa instanţelor judecătoreşti şi poate elimina prezumţia de nevinovăţie. În timp ce sistemul în sine acuză că încă există interferenţe politice şi presiune asupra magistraţilor, Consiliului Superior al Magistraturii îi lipseşte capacitatea şi voinţa de a apăra cu adevărat independenţa si reputația sistemului judiciar, precum şi de a asigurarea un sistem de responsabilitate autentic pentru

82


magistraţi. Pe de altă parte, apreciem pozitiv că CSM a lucrat la pentru asigurarea managementului resurselor umane în sistemul judiciar, dezvoltând astfel o strategie dedicată acestei dimensiuni. În ceea ce priveşte rolul sistemului judiciar în sancţionarea corupţiei, creşterea numărului de anchetelor de corupţie iniţiate ar trebui să fie remarcat, inclusiv oficiali la nivel înalt, deşi aprobarea Parlamentului necesara pentru investigarea parlamentarilor este un obstacol important cu care sistem judiciar se confruntă: practică comună a Parlamentului a fost de cel puţin a întârzia investigaţii, dacă nu chiar in a le nega. Astfel, în ciuda având condamnări, numărul de exemple de finale este încă foarte limitat şi mai ales împotriva funcţionarilor de nivel mediu. Motivele din spate sunt încă neclare: calitatea slabă a dovezilor de anchetă sau lipsa de performanţă a instanţelor. Judiciarul Scor Total: 54,86 / 100 Indicator

Situație curenta

Progres așteptat

Lege

Lege

Practică

Practică

Capacitate

Resurse

50

50

50

50

56,25 / 100

Independență

75

50

25

50

Guvernare

Transparență

75

50

25

50

58,33 / 100

Responsabilitate

75

25

25

75

Mecanisme de asigurare a integrităţii

100

25

0

75

Rol 50 / 100

Controlul executivului

50

50

Anchetarea corupției

50

50

83


STRUCTURĂ ȘI ORGANIZARE Sistemul judiciar include judecători, magistraţi şi alți actori de la nivel naţional (nu internaţional) din sistemului judiciar. Conform Constituţiei României, sistemul judiciar este alcătuit din trei corpuri diferite, şi anume instanţele de judecată, parchetele şi Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Sistemul instanţelor este structurat în patru categorii, în ciuda faptului că numărul maxim de apeluri este de două. În prezent, funcţionează un număr de 15 curţi de apel, 41 tribunale, instanţe de judecata, precum şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însumând peste 6000 de judecători. Sistemul parchetelor, numit, de asemenea, minister public – al cărui rol este de a investiga cazurile penale, atât în favoarea cât şi împotriva pârâtului completează sistemul instanţelor, la care se adaugă două structuri specializate. Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism fac parte din sistemul parchetelor şi au filiale la nivel local. Un număr total de peste 4000 procurori activează în birourile Ministerului Public. Consiliul Superior al Magistraturii este menit să garanteze independenţa sistemului judiciar şi este compus din 19 membri: 9 judecători şi 5 procurori aleşi de colegii lor în adunările lor generale, 3 membri permanenţi preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general şi ministrul justiţiei. Celelalte două poziţii sunt ocupate de reprezentanţi ai societăţii civile numiţi de Senatul României. Personalul principal acţionând în fiecare din aceste structuri este format in mare din magistraţi, deşi aceştia se bucură de statute diferite. În timp ce judecătorii sunt independenţi şi inamovibili, conform legii, procurorii, care sunt de asemenea magistraţi se bucură doar de independenţă decizională şi stabilitate, fiind sub autoritatea ministrului justiţiei. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt judecători şi procurori aleşi de colegii lor de la nivel naţional, şi care se bucura de statut de demnitar pe perioada exercitării mandatului.

84


Personalul auxiliar, însemnând funcţionari, grefieri, funcţionari publici şi angajaţi contractual, precum şi magistraţii-asistenţi, asistenţi judiciari şi ofiţerii de poliţie judiciară sunt, de asemenea, parte a sistemului judiciar şi opereze în cadrul fiecăruia dintre cele trei corpuri. Ei au statute diferite, în funcţie de profesia lor.

EVALUARE Resurse (lege) În ce măsură există legi care vizează să asigure salarii corespunzătoare şi condiţii de muncă în sistemul judiciar? 151

Cadrul legal general prevede că salariile magistraţilor urmează să fie stabilite printr-o lege specială şi nu pot fi diminuate sau suspendate, decât în cazurile prevăzute de lege. Prin urmare, o lege speciala a fost adoptată în aprilie 2006, stabilind salarii specifice pentru fiecare nivel profesional. Cu toate acestea, reglementări suplimentare speciale au intrat în vigoare, majorând nivelului salariilor pentru anumiţi funcţionari publici sau pentru anumite categorii de magistraţi. 152

În decembrie 2009 , sub presiunea FMI, autorităţile române au adoptat o noua lege privind salarizarea unică a personalului plătit din fonduri publice, modificată ulterior. Obiectivul general al noii reglementări a fost de a reduce salariile publice şi de a crea o structură comună pentru stabilirea acestora. 153

a fost adoptată până la sfârşitul anului 2010, deoarece O nouă lege 154 precedenta lege părea sa fie, în mare parte, inaplicabilă. În ciuda reglementărilor în ceea ce priveşte salariile magistraţilor, nu există nici o reglementare specifică privind bugetul total al sistemului judiciar, cum ar fi procentul de care dispune din bugetul public. În plus, administrarea sa este 151 152 153 154

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. Amendată Legea nr. 330/2009 Law nr. 284/2010

Un comentariu interesant legat de legislaţia anterioară şi noua lege a fost făcut de Adrian Neacsu: http://www.juridice.ro/123472/noua-salarizare-cadru-in-sectorul-public-partea-a-ii-asistemul-judiciar.html.

85


extrem de divizată între mai multe structuri. Curtea Supremă de Justiţie are bugetul său propriu, inclus în bugetul public. Bugetul instanţelor rămase (curţile de apel, tribunale şi instanţe judecătoreşti) este administrat de către Ministerul Justiţiei şi gestionarea sa urmează a fi transferată către CSM de la începutul anului 2012. Cu toate acestea, transferul trebuia să aibă loc în ianuarie 2010 şi a fost de mai multe ori amânat. Parchetele au buget propriu, administrat de Ministerul Public, iar CSM are, de asemenea, bugetul său distinct, auto-gestionat. Anual, bugetul aprobat se bazează pe cerinţele fiecărei structuri în sine, şi nu ca un buget total al sistemului judiciar. Cu toate acestea, în cursul elaborării bugetului public şi a negocierilor parlamentare, suma previzionată este, de obicei, modificată.

Resurse (practică) În ce măsură sistemul judiciar dispune de un nivel adecvat de resurse financiare, de personal, de infrastructură pentru a acţiona eficient în practică? În practică, nivelul general al salariilor pentru magistraţi este unul dintre cele mai mari din sectorul public. Cu toate acestea, in comparaţie cu venitul unui avocat de profil de succes, veniturile magistraţilor sunt încă limitate, având în vedere că singurul venit suplimentar acceptat, în cazul lor, este cel provenit din activităţi academice. Deşi există reglementări specifice de stabilire a salariilor magistraţilor, din cauza prevederilor neclare, două situaţii diferite au fost întâlnite, situaţii ce au ridicat îngrijorări cu privire modul în care magistraţii sunt remuneraţi şi legitimitatea acestui nivel. În prima situaţie se poate înţelege că creşterile salariilor magistraţilor trebuie 155 și faptul că să fie în conformitate cu reglementările trecute şi actuale 156 aplicarea unei ordonanţe de guvern privind creşterea salariilor funcţionarilor 155

Legea nr 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti. 156 Ordonanţa de Urgenţă nr. 10/2007

86


publici, cu excepţia celor ale magistraţilor. În ambele cazuri, au existat contestaţii în instanţă ale magistraţilor înşişi, considerându-se că se creează o situaţie discriminatorie. Paradoxul acestei situaţii este faptul că marea majoritate a cazurilor au fost rezolvate în favoarea reclamanţilor, în timp ce decizia a fost luată de către părţile interesate - judecători. Scandaluri de 157 presă au avut loc în jurul acuzaţiilor că magistraţii înşişi nu respectă nici legea, nici competenţele legislative, adăugând prin hotărârile judecătoreşti prevederile legii. În mai 2009, o decizie a Curţii Constituţionale a afirmat că, prin hotărâri cu privire la aplicarea dispoziţiilor anulate, sau prin evitarea dispoziţiile legale, acestea fiind considerate discriminatorii, instanţele şi-au depăşit 158 competenţele . Recent, procurorul general a depus o cerere la ÎCCJ solicitând o decizie de interpretare, astfel încât practica judiciară să fie unificată în 159 această problemă . Cazul a fost judecat pe 14 noiembrie, verdictul afirmând 160 că nu ar trebui aplicate creşteri salariale pentru magistraţi . Al doilea caz se referă la promovarea artificială a magistraţilor în structuri ierarhice, incluzând problema salariilor. De fapt, magistraţii care lucrau în instanţele inferioare sau la parchete au fost detaşaţi la structurile anticorupţie specializate, cele antiterorism, sau la Consiliul Superior al Magistraturii sau la Ministerul Justiţiei (MJ), caz în care salarii speciale au fost stipulate - asociate structurilor judiciare mai mari (ex. magistraţi de la tribunal au fost detaşaţi şi au primit salarii asociate curţilor de apel). Atunci când termenul de detaşare expira, legea prevedea că, revenind la poziţiile iniţiale, ei vor continua să se bucure de regimul dobândit în timpul detaşării. De fapt, aceasta au creat un regim cu adevărat discriminatoriu, şi au dus la acuzaţii de nepotism atunci când

157

http://www.luju.ro/magistrati/parchete/parca-ar-da-de-la-ea-laura-kovesi-a-cerut-iccj-sa-sepronunte-pe-un-ril-prin-care-sa-constate-ca-magistratii-nu-au-dreptul-la-indexareaindemnizatiilor-conform-cu-un-act-normativ-din-2007 http://www.mediafax.ro/cauta?q=salariile magistratilor 158 http://www.ccr.ro/decisions/pdf/ro/2009/D0838_09.pdf 159

http://www.scj.ro/Complet%20competent%20RIL%202011/c_comp_lista%20sedinta%2012.09.pdf 160 http://www.scj.ro/comunicate2011/comunicat%20ril%20nov%202011.htm

87


deciziile de detaşare erau luate. Situaţia pare să fi încetat atunci când legea a 161 fost modificată. Paradoxal, legea în vigoare, la acest moment, pe venitul unitar în sectorul public, a majorat salariile magistraţilor, deşi scopul său era de a le limita pentru 162 toţi angajaţii publici . În ceea ce priveşte resursele umane, un număr mai mare de posturi a fost disponibil faţă de numărul de magistraţi care activează, datorită numărului mare de magistraţi detaşaţi la CSM, MJ şi alte instituţii publice, sau ca urmare a slabei politici de gestionare a resurselor umane. În încercarea sa de a rezolva această problemă, sistemul a acceptat ca practicieni, magistraţi cu experienţă între 5 şi 10 ani, recrutaţi prin intermediul unei proceduri simplificate care a condus la acuzaţii de nepotism şi o calitate foarte slabă a resursei umane. Legea a fost ulterior modificată în urma acuzaţiilor şi scandalurilor. În prezent, problema este exacerbată prin adoptarea de noi reglementări privind salariile şi pensiile, care conduc la un număr crescut de cazuri în instanţele de judecată, dublat de intrarea în vigoare a noului cod de procedură civilă şi de la 1 octombrie, care a modificat competenţele instanţelor şi a pus 163 presiune asupra instanţelor civile. Ca un răspuns la această problemă acută, CSM a dezvoltat şi îmbunătăţit o nouă strategie de management de resurse umane care urmează a fi pusă în 164 . Percepţia magistraţilor este, de asemenea, că numărul şi aplicare 165 performanţa personalului auxiliar încă necesită îmbunătăţiri.

161

Studiu privind percepția magistraților asupra independenței sistemului judiciar 2007, Transparency International Romania, http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/2007/studiuCSM2007.pdf 162 http://www.realitatea.net/magistratii--castigatorii-legii-salarizarii-unice--lefuri-marite-cu20prc-_701681.html 163 http://www.opriticodurile.ro/articol.php?id=11 164 165

http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/06_01_2011__38053_ro.pdf

Regional Cooperation Council, Regional Anticorruption Initiative, Transparency International Romania – Integrity and Resistance to Corruption of the Law Enforcement Bodies in South East European Countries, 2010, http://www.raisee.org/doc/Integrity_and_Resistance_to_Corruption_of_the_Law_Enforcement_Bodies_in_South _East_European_Countries-Survey_Report.pdf;

88


Cele trei studii privind percepţia magistraţilor asupra independenţei sistemului judiciar, realizate de Transparency International România, arată că majoritatea judecătorilor şi procurorilor au acces în prezent la computere şi le utilizează ca 166 suport. Judiciarul are un sistem propriu de training, organizat de Institutul Naţional al Magistraturii (INM), sistem ce se află sub supravegherea şi coordonarea CSM, şi care are monopol în ceea ce priveşte formarea iniţială a magistraţilor şi care este de asemenea responsabil de formarea continuă. Cel mai recent sistem de formare este completat de cele organizate de către asociaţiile profesionale, ONG-uri sau ca activităţi in diferite proiecte. Cei mai mulţi dintre practicieni se plâng de modul în care admiterea se desfăşoară. Problema majoră o reprezintă subiectele extrem de rigide care nu permit evaluarea capacităţii practice de judecată a viitorilor magistraţilor. Această problemă este valabilă şi pentru întreaga perioadă de formare iniţială, perioadă ce se axează în principal pe cunoaşterea legii, şi foarte puţin pe speţe 167 şi management al instanţei. Sistemul de formare continuă nu este nici el perfect. Studiile arată că, deşi oportunităţi de formare profesională sunt disponibile pentru majoritatea magistraţilor, sistemul de selecţie este în cea mai mare parte ne-transparent şi nu ia în considerare o gamă largă de conexiuni între teme, ci mai degrabă 168 puncte de vedere limitate. În ciuda oricăror lipsuri pe care sistemul judiciar le are, stabilitatea personalului este o realitate. Chiar dacă acuzaţiile de abatere sunt făcute publice, CSM nu se grăbeşte să sancţionarea şi să demită niciun judecător sau procuror. Cu toate

Studiu privind percepția magistraților asupra independenței sistemului judiciar 2007, Transparency International Romania, http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/2007/studiuCSM2007.pdf 166 Studiile sunt disponibile la: http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/index_en.html. 167 Afirmaţie a procurorilor din timpul interviului. 168

http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/index_en.html.

89


acestea, acuzaţiile de corupţie şi incriminarea i-a determinat pe unii dintre 169 magistraţii implicaţi să demisioneze.

Independenţă (lege) În ce măsură este sistemul judiciar independent, conform legii? Conform Constituţiei României, dreptatea este asigurată prin Înalta Curte de 170 Casaţie şi Justiţie (ICCJ) şi instanţele subordonate . Instanţele extraordinare 171 nu sunt recunoscute de lege . Tribunale specializate pe diferite probleme pot fi înfiinţate prin legi organice. Aceste dispoziţii constituţionale sunt completate de legea privind organizarea judecătorească, care stabileşte dispoziţii speciale pentru fiecare categorie de 172 instanţe, inclusiv Înalta Curte . În timp ce dispoziţiile constituţionale poate fi modificate numai sub rezerva procesului de revizuire a Constituţiei, care necesită o majoritate calificată a 173 membrilor Parlamentului , dispoziţiile legislative pot fi amendate printr-un proces mai simplu, ca orice lege organică. În perioada de tranziţie, competenţele Curţii Supreme au fost de mai multe ori obiectul unor modificări. Cu toate acestea, dispoziţiile constituţionale nu au fost niciodată modificate, de la adoptarea Constituţiei în 1991, deşi aceasta a fost revizuită o dată în 2003, şi nici nu se are în vedere acest lucru pentru următoarea revizuire. 174

Magistraţii care sunt numiţi la Curtea Supremă de Justiţie trebuie sa aibă cel puţin 12 ani de experienţă şi să fi activat în calitate de judecători la o instanţă de apel sau un tribunal în ultimii 2 ani. Magistraţii care îşi doresc sa activeze la Curtea Supremă de Justiţie trebuie să depună dosarul lor profesional, acesta fiind analizat de o structura specializată a instanţei şi apoi trimis la CSM. 169

http://www.evz.ro/detalii/stiri/seful-csm-cere-demisia-de-onoare-a-judecatoarei-barsan951111.html 170 Art. 126, alin(1) din Constituţia României. 171 172 173 174

Art. 126, alin(5) din Constituţia României Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară Art. 151 din Constituţia României Titlul 3, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor

90


Numirea se face de către CSM în cazul judecătorilor obişnuiţi, în timp ce preşedintele, vicepreşedintele şi preşedinţii de secţii ale ICCJ sunt numiţi de către preşedintele României, la propunerea CSM. Preşedintele poate refuza numirea o dată iar decizia trebuie motivată. Şefii parchetelor sunt, de asemenea, numiţi de preşedinte, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul CSM. Procedura de revocare este asemănătoare. Cu toate acestea, conform legii, preşedintele republicii nu are capacitate de exercitare a puterii împotriva niciunui magistrat, la fel cum şi procedura de numire este doar una formală. Toţi magistraţii sunt numiţi în funcţia de judecător sau procuror de către preşedintele României, la propunerea CSM. Numirea este pe viață, iar judecătorii sunt independenţi şi inamovibili, în timp ce procurorii se bucură de 175 independenţă decizională şi stabilitate . Aceştia sunt numiţi în funcţii publice de către CSM. Procedura de revocare este similară. Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să garanteze independenţa sistemului judiciar şi este alcătuit din 19 membri, din care 14 sunt magistraţi aleşi de colegii lor în adunările lor generale. Restul de membri îl reprezintă preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general şi ministrul justiţiei, şi doi reprezentanţi ai societăţii civile numiţi de Senat României. În timp ce pentru decizii de numire voturile tuturor membrilor sunt luate în considerare, pentru procedurile disciplinare nici preşedintele Înaltei Curţi, nici procurorul general, ministrul justiţiei, sau reprezentanţii societăţii civile nu pot vota. În cele mai multe cazuri, numirile şi promovările au la baza pe lângă condiţia unui comportament profesional excelent şi nici o sancţiune disciplinară aplicată, concurs şi interviu. Excepţie face promovarea la ÎCCJ, caz în care are loc doar interviul.

175

Art. 124 alin. (1) and (2) din Constituţia României; Art. 2 alin (2) and alin (3), and art. 3, Legea nr. 303/2004

91


Independenţă (practică) În ce măsura operează sistemul judiciar fără a fi influenţat de către govern sau alţi actori? Procedura de numire reglementată este urmată, în practică, în cele mai multe cazuri, mai ales atunci când numirea se bazează pe rezultatele unui concurs scris. Problemele apar atunci când decizia de numire este luată doar pe baza interviurilor, lucru care se întâmplă în cazul ICCJ. Unul dintre scandalurile cu privire la concursul din sistemul judiciar, a avut loc 176 atunci când cinci magistraţi, inclusiv fostul procuror în septembrie 2007 general adjunct, au fost acuzaţi de corupţie şi fraudă la concursul de promovare a procurorilor. Deşi magistraţii implicaţi în acest caz au fost suspendaţi din funcţiile publice, 177 cazul nu pare a fi închis încă . Probleme similare, inclusiv acuzaţii legate de competenţele profesionale foarte 178 slabe au apărut, de asemenea, şi la examenele de admitere din anul 2007 . Nemulţumirea faţă de sistemele de numire şi promovare au fost exprimate şi în Studiile privind percepţia magistraţilor asupra independenţei sistemului 179 judiciar . Unul dintre cazurile recente face referire la schimbarea procedurii de numire pe parcursul unei proceduri de interviu deja organizate. Motivul din spate a fost nemulţumirea generală cu privire la promovarea la ICCJ. Adevăratul motiv 176

http://www.ziare.com/articole/concurs+magistrati+iccj, Raportul Național asupra Corupției 2008, http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/studii/national_coruptie/2008/NCR%20executiv e%20summary_en.pdf 177 http://www.luju.ro/magistrati/parchete/kovesi-vrea-sa-invalideze-concursul-pentru-sefiaparchetului-capitalei-pe-motiv-ca-un-rechizitoriu-constituie-dovada-savarsirii-fraudei-ceruta-deregulament-csm-a-pus-o-la-punct?print=1 178 http://www.gandul.info/news/viitorii-magistrati-confruntati-de-la-admitere-cu-prima-fraudabaremul-de-corectare-907464 179 Studiile sunt disponibile la: http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/index_en.html.

92


îl constituie însă demonstraţia de putere a noilor membri aleşi ai CSM, la începutul lui 2011. Discuţiile din spatele uşilor închise au arătat intenţia de a 180 respinge toţi candidaţii, deoarece CSM intenţiona să modifice procedura . Deşi au existat numeroase acuzaţii de corupţie, doar câţiva magistraţi au fost suspendaţi din funcţiile lor publice, şi aceasta numai după o decizie disciplinară a CSM, decizie ce poate fi atacată. Cu toate acestea, mai multe acuzaţii de presiune privind renunţarea la funcţia publică au fost făcute de foşti 181 magistraţi . În prezent, situaţia pare să se fi schimbat, cel puţin în ceea ce priveşte concursurile, la care în nici o acuzaţie recentă nu s-a înregistrat. Totuşi, în ciuda prevederilor legale care protejează independenţa magistraţilor, mai multe acuzaţii de presiuni politice şi de intervenţii au fost făcute. Studiile arată că cei mai mulţi dintre ei percep opinia publică şi declaraţiile politice ca 182 presiune de a judeca în favoare sau împotrivă în anumite cazuri . Media este acuzată de a fi una dintre organisme cu cea mai mare putere de influenţare. Publicaţii mass-media care prezintă în prealabil numele magistraţilor care judecă în cazuri importante de fraudă şi acuzaţii legate de membrii familiei 183 judecătorilor sunt un exemplu de presiune . Un alt exemplu este declaraţia recentă a Preşedintelui României, în care afirma că plângerile împotriva rezultatelor procedurilor de achiziţii publice nu ar trebui să fie soluţionate de către instanţele judecătoreşti, iar magistraţii ar trebui să se supună opiniile experţilor. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte plângerile împotriva 184 concedierii din funcţii publice .

180

http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/19_01_2011__38561_ro.htm; http://www.scj.ro/8%20IUNIE%202011.htm 181 http://www.ziare.com/udrea/stiri-elena-udrea/udrea-neaga-ca-ar-fi-fost-in-posesia-listingurilor-telefonice-ale-procurorului-ciurea-954863; http://ejuridic.manager.ro/index.php?pag=a&aid=3815 182 http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/index_en.html 183

http://www.ziare.com/sorin-ovidiu-vantu/arestat/dosarul-vintu-recursul-se-judeca-miercuri1041932 184 http://www.cotidianul.ro/amr-presedintele-basescu-blameaza-terfeleste-si-stigmatizeazamagistratii-162823/; http://www.jurnalul.ro/special/basescu-minte-de-ingheata-comisiaeuropeana-ce-au-declarat-oficialii-ce-pentru-jurnalul-national-596914.htm

93


Transparența (lege) În ce măsură există reglementări care să asigure posibilitățile publicului de a obține informații relevante despre activitatea și procesul de decizie din justiție? 185

În acord cu legislația în vigoare declarațiile de avere și de interese sunt obligatorii pentru toți magistrații, atât judecători, cât și procurori. Declarațiile trebuie publicate atât pe website-ul instanței sau al Parchet, cât și pe websiteul Agenției Naționale de Integritate. Totuși, date cu caracter personal, cum sunt adresele proprietăților imobiliare, semnătura, date bancare sau codul numeric personal sunt ascunse la publicare. Înainte de adoptare a legii nr. 176/2010 cele mai multe dintre datele de mai sus erau, de asemenea, publice, stârnind îngrijorare cu privire la securitatea magistraților, odată ce oricine putea să afle unde locuiau. In ceea ce privește transparența, toate datele administrative pe care o instituție publică trebuie să le facă publice, așa cum sunt bugetul, numărul angajaților, rapoartele de activitate incluzând numărul de cazuri, trebuie să fie publice și de către instanțe și Parchete, legea liberului acces la informațiile de 186 interes public fiind direct aplicabilă și acestor instituții. Cea mai mare parte din statistica judiciară ar trebui să fie inclusă în raportul anual al instanțelor și parchetelor și ar trebui să fie publică. În afară de faza de cercetare, care nu este transparentă și de faza de urmărire penală, unde au acces doar părțile, toate procedurile și ședințele de judecată sunt publice și cea mai mare parte a deciziilor sunt publicate pe portalul judiciar, după acoperirea datelor cu caracter personal. Mai mult, deciziile Înaltei Curți care determină o procedură specială de interpretarea a legii sunt publicate în Monitorul Oficial al României și sunt obligatorii pentru toate instanțele. Media are, de asemenea, acces la dosare, după obținerea aprobării 187 purtătorului de cuvânt al instanței.

185 186

Legea nr. 144/2007, Legea nr. 176/2010, art. 93 din legea n. 303/2004

Art. 77 alin. (1) din regulamentul intern al instanțelor, aprobat de CSM prin Decizia nr. 387/2005 și art. 53 din regulamentul intern al Parchetelor, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 529/2007. 187 Art. 92 alin (2) din regulamentul de organizare și funcționare al instantelor aprobat de CSM prin Decizia nr. 529/2007

94


Totuși, accesul la informații judiciare poate fi restrâns daca aduce atingeri interesului actului de justiție, iar dosarele aflate la Parchete pot fi consultate doar de părțile aflate în proces. Consiliul Superior al Magistraturii este de asemenea supus legilor care asigură transparența, însemnând că trebuie să publice declarațiile de avere și de interese și că trebuie să asigure liberul acces la informațiile de interes public. Din oficiu toate ședințele CSM, atât cele de plen, cât și cele ale secțiilor sunt 188 publice și asociațiile profesionale ale magistraților pot să participe. Decizia de a organiza ședințe secrete poate fi luată de majoritatea membrilor CSM, doar în situații speciale. Toate deciziile CSM asupra numirilor, transferurilor și excluderilor din 189 magistratură a judecătorilor și procurorilor sunt publicate pe website-ul CSM și deciziile cu caracter normativ sunt publicate în Monitorul Oficial al României. Contribuind la transparența sistemului, este important să subliniem că doi din cei nouă membrii ai CSM sunt reprezentanți ai societății civile care trebui să facă publică activitatea lor.

Transparență (practică) În ce măsură publicul are acces la informații despre activitatea justiției în practică? 190

Portalul justiției a fost înființat ca o platformă care să integreze cea mai mare parte a datelor relevante pentru sistemul judiciar, cum ar fi: date de contact, ghiduri incluzând proceduri judiciare, deciziile cele mai importante și relevante, date statistice, rapoarte asupra activității justiției. Deși multe dintre instanțe nu au publicat rapoartele de activitate anuale, este imposibil de determinat dacă este o practică comună pentru Curțile de Apel să centralizeze rapoartele instanțelor din jurisdicția lor, având în vedere că majoritatea Curțile de Apel nu au publicate rapoartele de activitate – doar șase 188 189 190

Art. 29 alin (1) și (2) din Legea nr. 317/2004 a Consiliului Superior al Magistraturii Art. 29 alin (6) din Legea nr. 317/2004 http://portal.just.ro/Index.aspx

95


din 15 Curți de Apel a publicat rapoarte de activitate pentru anul 2010 pe portalul justiției, pentru celelalte curți cele mai multe dintre datele publicate fiind prea vechi și nerelevante. Rapoartele publicate includ rapoartele de activitate ale instanțelor din jurisdicția respectivelor Curți de Apel. Rezultatele rapoartelor publicate de Parchetelor de pe lângă Curțile de Apel arată mai bine, deoarece 10 din 15 sunt publicate. Oricum situația este departe de a fi mulțumitoare, dar caracterul ierarhic al organizării Parchetelor pare să aducă mai multă disciplină cu privire la raportarea publică a activității. Pe de altă parte, o parte dintre date sunt centralizate de CSM și publicate într191 un raport centralizat anual și intitulat ”Raport privind Starea Justiției” , raport care include informații atât despre activitatea instanțelor, cât și despre cea a Parchetelor. CSM are propriile rapoarte de activitate publicate pe website, conținând informații despre activitatea proprie și responsabilitățile sale în ceea ce privește Institutul Național al Magistraturii și Școala Naționala de Grefieri. O evoluție pozitivă a fost înregistrată în 2011 prin publicarea pe website-ul CSM a documentelor suport pentru ședințele CSM, împreună cu agenda discuțiilor, documente pregătite de echipa tehnică a CSM. O cercetare recentă întreprinsă de Transparency International Romania arată că doar 60% dintre instanțele din România răspund la cereri de informații de 192 interes public în baza legii. Unele dintre ele nu răspund deloc la cereri, altele pretind că informațiile solicitate nu sunt de interes public. Printre informațiile respinse ca fiind datele de contact ale registraturilor și numele persoanei de contact de la registratura instanței. Totuși, datele statistice sunt făcute publice și chiar dacă cea mai mare parte dintre date nu sunt foarte detaliate, instanțele publică pe site-urile proprii multe dintre informații. Prin lege, cercetarea și urmărirea penale întreprinse de procurori nu sunt publice, iar acest lucru nu se întâmplă nici în practică. Dar Ministerul Public are 191 192

http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=24

http://www.transparency.org.ro/stiri/comunicate_de_presa/2011/28septembrie1/StudiuTrans parentaInstantelorRO.pdf

96


o strategie de comunicare foarte bine dezvoltată și informează constant publicul cu privire la cazurile importante aflate sub investigație. Un subiect sensibil este legat de accesul presei la investigațiile penale. În timp ce, așa cum arătam mai sus, în fazele de cercetare șu urmărire dosarele nu sunt publice, atunci când ele ajung la instanță presa capătă acces la acestea și, în repetate rânduri, a publicat informații care puteau să prejudicieze atât acuzatul, deoarece i se încălca prezumția de nevinovăție, cât și terți, divulgând informații personale despre persoane care nu erau direct implicate în proces, dar apăreau în dosare ca terți. Mai multe scandaluri despre acest subiect au avut loc și au fost mediatizate, mai ales cu privire la transcriptele interceptărilor telefonice realizate în faza de 193 cercetare penală a acuzaților, c implicarea unor terți. Audierile la instanță și ședințele sunt în cea mai mare parte publice și nu există acuzații sau cazuri de secretizare abuzivă a unor ședințe de judecată. Toate deciziile instanțelor sunt pronunțate în ședințe publice și cele mai relevante se publica pe website-ul instanței, după acoperirea datelor cu caracter personal pe care le conțin.

Responsabilitate (lege) În ce măsură există prevederi legale care să asigure că justiția raportează, este responsabilă și trasă la răspundere pentru acțiunile sale? 194

Legea stipulează că orice decizie a instanței sau a Parchetului trebuie să fie motivată. Foarte puține excepții sunt acceptate. Dacă deciziile nu sunt motivate pot fi atacate pe căile procedurale: apel și 195 iar în cazul deciziilor procurorilor, acestea pot fi contestate la recurs, superiorul ierarhic al acestuia/acesteia și prin acțiune în instanță.

193

Media a scris despre imposibilitatea legală și de fapt de a folosi aceste interceptări ca probe solide în justiție: http://www.luju.ro/avocati/cazul-avocatului/inregistrarile-agentilor-sri-efectuatein-procesele-penale-nu-sunt-probe-legale 194 Art. 261, pc. 5 din Codul de Procedură Civilă. 195

Art. 304, pc. 7 din Codul de Prcedură Civilă.

97


Codurile de procedură prevăd că deciziile sunt anunțate în ședințe publice și că motivarea lor trebuie să fie publicată nu mai târziu de 30 de zile după pronunțare. Dacă termenul limită nu este respectat, magistrați pot fi sancționați disciplinar. Orice parte interesată poate să depună plângere împotriva unui magistrat. Primul nivel al plângeri cererea de recuzare a unui magistrat dintr-un caz. Daca magistratul se abține sau dacă cererea este acceptată, atunci magistratul este înlocuit în cazul respectiv. Al doilea nivel este depunerea unei plângeri disciplinare la CSM sau la Procurorul șef al Parchetului unde magistratul își desfășoară activitatea, care va depune cererea la CSM. Al treilea nivel este depunerea unei plângeri penale împotriva magistratului. Sancțiunile disciplinare împotriva magistraților sunt atribuția exclusivă a CSM prin inspecția judiciară organizată în două secții – pentru judecători și respectiv pentru procurori. Odată ce investigația s-a încheiat, decizia finală cu privire la sancționarea administrativă aparține secției CSM pentru judecători și respectiv pentru procurori. Decizia poate fi contestată la Înalta Curte. Cea mai ușoară sancțiune este avertismentul, iar cea mai severă este excluderea din magistratură. În acest moment legislația stabilește că inspecția judiciară funcționează sub autoritatea CSM, ceea ce îi poate afecta, potențial, independența. Formal inspectorii sunt numiți pentru o perioadă determinată dintre judecători și procurori și odată ce această perioadă se încheie acești magistrați ar trebui să se întoarcă pe posturile de unde fuseseră transferați. Această situație a ridicat serioase îngrijorări cu privire la independența inspectorilor, odată ce magistrații sancționați s-ar putea răzbuna pe ei, la momentul reintegrării pe postul anterior sau odată ce inspectorii și-ar putea favoriza foști colegi în timpul anchetelor. De aceea legislația a fost amendată astfel încât să transforme posturile inspectorilor în posturi permanente, care pot fi ocupate 196 doar prin concurs. Un amendament recent la lege a fost propus pentru a remedia situația. Deși multe dintre propuneri reprezentau un progres real,

196

Raportul Național asupra Corupției 2008, http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/studii/national_coruptie/index.html.

98


unele dintre ele, extinzând foarte mult competențele inspecției, puteau să 197 afecteze independența magistraților. Cercetarea penală împotriva magistraților se desfășoară pe baza procedurii normale. Totuși, este nevoie de acordul secției speciale a CSM pentru percheziție, reținere și arestarea judecătorilor și procurorilor, cu excepția infracțiunilor flagrante. De asemenea, jurisdicția cazurilor în care sunt implicați magistrați aparține Curților de Apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție, în 198 funcție de nivelul profesional al acuzatului.

Responsabilitate (practică) În ce măsură membrii sistemului judiciar au raportat și sunt răspunzători pentru acțiunile lor în practică? În timp ce majoritatea instanțelor asigură transparența deciziilor lor, una dintre cele mai grave probleme este calitatea motivărilor pentru decizii. Deși toate deciziile trebuie motivate, pentru a asigura accesul necesar la justiție, trebuie ca aceste motivații să aibă un conținut clar și accesibil pentru cei cărora li se adresează, astfel încât părțile dintr-un proces să poată înțelege pe ce se bazează o anumită decizie. Calitatea motivărilor a stârnit mai multe discuții și acum există o propunere de amendament care să sancționeze motivările 199 inadecvate ca abatere administrativă. În ultimii ani practica CSM a fost să respingă plângerile depuse de cetățeni cu privire la orice aspect din conținutul unei decizii, incluzând calitatea motivării, cu argumentul că ”CSM nu este competent să judece deciziile curților sau ale procurorilor”, deși legea în vigoare prevede că este abatere administrativă

197

Propunerile sunt publie pe website-ul Ministerului Justiției și pe cel al Camerei Deputaților, http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=9320. Un comunicat de presă al Asociației Magistraților din România comentează: http://www.asociatia-magistratilor.ro/reactii-siopinii/amr/139-comunicat-de-pres-cu-privire-la-proiectul-de-lege-privind-modificarea-icompletarea-legilor-3032004-i-3172004. 198 Art. 281 pc. 1 b) și b2) și art. 29 pc. 1 g) din Codul de Procedură Penală. 199

http://www.just.ro/MeniuStanga/Normativepapers/Proiectedeactenormativeaflateîndezbatere/ tabid/93/Default.aspx - amendment la art. 99 din Legea nr. 303/2004

99


”exercitarea funcției, inclusiv cu încălcarea regulilor de procedură, cu rea 200 credință sau gravă neglijență” . Numărul foarte mic de sancțiuni aplicate a ridicat o serie de discuții cu privire la independența CSM acuzat adesea că acționează ca un sindicat, mai degrabă 201 decât ca un corp profesional. Toate acestea au ridicat înfgrijoreare și cu privire la independența inspacției judiciare, odată ce sunt numiți dintre judecători și procurori și sunt subordonați CSM, ca și cu privire la independența CSM însuși, odată ce aceștia sunt aleși dintre judecători și procurori și pot fi destituiți individual de cei care i-au votat. Una dintre practicile recente este ca magistrații acuzați de diverse nereguli, deși încă nu sunt condamnați definitiv, dar care ar putea fi excluși pe cale administrativă, nu au primit niciodată sancțiuni, pentru că au demisionat sau 202 au ieșit la pensie. În conformitate cu legislația în vigoare dacă să accepte sau nu aceste plângeri, dacă o investigație, administrativă sau penală, este în desfășurare. Implicațiile au legătură cu accesul magistraților la pensii speciale. Dacă îndeplinesc criteriile pentru o pensie specială, iar pensionarea sau demisia se întâmplă înainte de sancționare, magistrații au dreptul la această pensie specială. Legislația a fost revizuită pentru a împiedica aceste practici. În ceea ce privește eficiența remediilor acordate petenților, aceștia au teoretic dreptul de a cere revizuirea deciziei luate de un magistrat sancționat. Totuși foarte puține asemenea cazuri s-au întâmpla, dat fiind și numărul foarte mic de magistrați sancționați. Cât despre despăgubiri, nu există prevederi care să permită compensarea materială pentru o parte vătămată. Recomandări au fost

200

Integritatea în Justiție – Document Strategic, Transparency International România, http://www.transparency.org.ro/publicatii/publicatiiti/2006/IntegritateaJustitie.pdf 201 http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/index_en.html. 202

http://www.adevarul.ro/actualitate/Florin_Costiniu_a_iesit_la_pensie_Consiliul_Superior_al_Magistraturii_i-a_aprobat_cererea_0_248375324.html.

100


203

înaintate pentru a remedia această situație și în acest moment propunerile 204 legislative le includ.

Integritate (lege) În ce măsură există mecanisme care să asigure integritatea membrilor sistemului judiciar? 205

În conformitate cu legea nr. 176/2010 magistrații, atât judecătorii cât și procurorii, trebuie să depună declarații de avere și de interese, la începutul carieri lor, odată pe an, sau de oricâte ori o schimbare la nivelul carierei lor are 206 loc și la sfârșitul carierei. Declarațiile sunt depuse la CSM și copii certificate 207 sunt transmise la Agenția Națională de Integritate (ANI) . Declarațiile sunt de asemenea publicate pe website-urile CSM și ANI. 208

Codul de conduită al magistraților a fost adoptat în 2005 , după adoptarea pachetului de legi de reformă a justiției în 2004: Legea nr. 303, Legea nr. 304 și Legea nr. 317. În cea mai mare parte acest cod este o particularizare și o completare, dar limitată, a Legii nr. 303 privind statutul judecătorilor și procurorilor, deoarece nu aduce în plus elemente esențiale și garanții suplimentare. Oricum, adoptarea sa este binevenită, deoarece include elemente de conduită pe baza cărora s-au purtat în practică discuții asupra unor comportamentului unor magistrați în viața lor privată, dar cu posibile 209 consecințe asupra demnității și onoarei profesiei.”

203

http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/index_en.html. O sinteză a recomandărilor a fost făcută de Lidia Bărbulescu, fost președinte CSM, http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/11_03_2008__14511_ro.PDF 204

http://www.just.ro/MeniuStanga/Normativepapers/Proiectedeactenormativeaflateîndezbatere/ tabid/93/Default.aspx - amendment la art. 99 din Legea nr. 303/2004 205 Iniial Legea nr. 115/ 1996, apoi Legea nr. 161/2003, apoi Legea nr. 144/2007 206 207

Art. 5 (2) e) Legea nr. 176/2010

Pentru detalii legate de independența și activitatea ANI, capitolul “6.9. Agenții Anticorupție” din acest Studiu, dedicate special acestor instituții. 208 Decizia CSM nr. 328/24.08.2005 209

De exemplu.: s-a discutat cazul unei judecătoare reținute pentru conducere sub influența alcoolului: http://www.gandul.info/news/video-judecatoarea-elena-turcu-prinsa-beata-la-volan-

101


Deși nu există reglementări care să interzică magistraților să primească rambursări, compensații sau onorarii în cazul unor situații de viață privată, Legea nr. 303 reglementează o incompatibilitate generală între funcția de magistrat șl orice activitate privată. Magistrații nu pot avea relații de afaceri, nici direct nici prin interpuși. De asemenea, declarațiile de avere furnizează la punctul VI că este obligatori să se declare orice bunuri, servicii sau beneficii 210 primite de la terți daca depășesc 500 EUR. Aceasta ar trebui să prevină primirea de cadouri și de asemenea să prevină apariția conflictelor de interese. Politica privind conflictele de interese este foarte largă, împiedicând judecătorii și procurorii să se pronunțe dacă se află în conflict de interese, iar dacă acest lucru se întâmplă deciziile lor pot fi contestate. Mai mult, statutul magistraților arată că aceștia trebuie să dacă rudele lor până la gradul al patrulea sau afinii 211 lucrează în sistemul judiciar sau au activitate juridică și în ce instituție. În plus față de reglementările generale referitoare la conflictul de interese, aplicabile oricărui angajat din sectorul public, inclusiv magistraților, există reglementări speciale în codul de procedură penală și cel de procedură civilă Rezolvarea în cazul apariției unui conflict de interese este abținerea magistratului în cazul particular în care identifică potențialul interes concurent. Dacă magistratul nu se abține, cetățeanul poate să ceară recuzarea sa din caz. În alte cazuri, ANI va investiga conflictul de interese și va solicita CSM aplicarea sancțiunilor administrative. Nu există reglementări privind angajarea în sectorul public sau privat după părăsirea magistraturii. Totuși, magistrații care părăsesc magistratura pentru a fi avocați nu pot pleda în fața instanței sau împotriva Parchetului la care au fost 212 angajați pentru o perioada de 5 ani după părăsirea magistraturii.

achitata-de-instanta-de-ce-a-cerut-achitarea-chiar-procurorul-care-ar-fi-trebuit-sa-o-acuze8192780 210210 Anexa 1, pc. VI din Lega nr. 176/2010 211 212

Art. 5 (3) din Legea nr. 303/2004 Art. 20 (8) din Legea nr. 51/1995 privind reglementarea și exercitarea profesiei de avocat.

102


Integritate (practică) În ce măsură este asigurată în practică integritatea membrilor sistemului judiciar? 213

Barometrul Global al Corupției 2010 arată că justiția este percepută ca a treia cea mai vulnerabilă la corupție instituție din România. Astfel, încrederea 214 publicului în justiție este foarte scăzută. Una dintre cauzele situației este prezența în spațiul public și mai ales în media a unui număr mic de cazuri de comportamente inadecvate ale magistraților. În unele cazuri, deși acuzatul se bucură de prezumția de nevinovăție, presa a atacat dur magistrații implicați. Totuși, în nici un proces în care magistrați sunt acuzați de fapte de corupție, CSM nu a acționat activ pentru a proteja imaginea justiției și a magistratului, nici prin sancționarea, nici prin apărarea sa. Atitudinea CSM s-a îmbunătățit în ultimii ani, dar performanța sa este în continuare nesatisfăcătoare în ceea ce privește investigarea și sancționarea abaterilor administrative. Magistrații își declară în practică averile și interesele. Din 2010 declarațiile publicate au datele personale acoperite, inclusiv adresele proprietăților imobiliare, chestiune pe care magistrații o solicitau de mai mult timp, motivând că există un risc atâta timp cât adresele unde locuiesc pot fi cunoscute de cetățenii împotriva cărora au dat sentințe sau au pledat ca procurori. Cu datele 215 personale acoperite, toate declarațiile sunt publicate pe website-ul CSM. Când vorbim despre imparțialitatea magistraților, uneori un conflict de interese, potențial sau real nu poate fi evitat, deoarece relațiile care îl pot provoca nu sunt formale, iar interesul nu este unul tangibil, iar cererile de recuzare întemeiate în baza acestor relații sunt respinse, chiar daca se bazează pe relații existente. Pe de altă parte, sunt situații în care una dintre părți cere recuzarea judecătorului sau a procurorului și depune o plângere la CSM sau chiar o plângere penală. În cest caz există un potențial conflict între magistrat și

213 214

http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/index.html

http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/studii/masurarea_perceptiei_coduri/index.html 215 http://emap.csm1909.ro/site/Statements.aspx

103


una dintre părți, care ar putea afecta imparțialitatea deciziei. Cele mai multe dintre aceste plângeri artificiale sunt respinse. În practică cei mai mulți dintre magistrați părăsesc sistemul prin pensionare. Cei care părăsesc magistratura mai devreme devin avocați, iar unii se întorc în magistratură după câțiva ani petrecuți în mediul privat. Există de asemenea cazuri de foști magistrați care au devenit binecunoscuți oameni politici, devenind membrii ai Parlamentului național sau European sau miniștri.

Supravegherea Executivului In ce măsura sistemul judiciar asigură o supraveghere eficace asupra executivului? Toate actele administrative emise de guvern pot fi contestate în instanță, cu foarte puține excepții. Totuși, curțile nu pot suspenda contracte administrative până când cazurile nu sunt închise, deși prefecții au acest drept. Mai mult, 216

instanțele pot cenzura conținutul ordonanțelor de guvern , acte normative cu o putere similară legii. De fapt, instanțele pot primi plângerile cetățenilor prin care se solicită un drept sau acordarea de despăgubiri suferite în urma aplicării unei ordonanțe de guvern. Într-un asemenea caz, instanța va ridica excepția de neconstituționalitate pentru a fi soluționată de către Curtea Constituționala, urmând ca apoi sa continue judecata. Trebuie însă subliniat că ordonanțele pot fi suspendate de către instanță doar înainte de aprobarea lor de către Parlament, din acel moment devenind egale cu legile. O altă opțiune ar fi aceea ca instanțele să cenzureze acele ordonanțe adoptate 217

fără respectarea, în mod transparent, a regulilor de adoptare a deciziilor . Aceasta se poate aplica doar în cazul ordonanțelor simple, iar în cazul ordonanțelor de urgenta, motivarea excepțională scutește ordonanțele de a fi dezbătute public. Același lucru este aplicabil și în cazul în care proiectele de lege sunt trimise de Guven la Parlament fără respectarea legislației privind transparența 216 217

Art. 9 din Legea nr. 544-2004 a Contenciosului Administrativ Art. 13 din Legea nr. 52/2003 a transparenței decizionale

104


decizională. Cum proiectul în sine nu este act normativ, singurul document care se află sub control judiciar este Hotărârea de Guvern pe baza căreia proiectul este transmis de la o instituție la alta. Din păcate practica judiciară actuală se bazează pe interpretarea că aceste Hotărâri de Guvern sunt acte administrative ale relației cu Parlamentul și prin aceasta sunt exceptate de la posibilitatea de a fi atacate în Contencios Administrativ. De asemenea, Curtea Constituțională a decis de mai multe ori asupra unor probleme de ordin administrativ, mai degrabă decât constituțional, chiar dacă primele nu se aflau în competența sa, încălcând astfel competențele instanțelor nomale. Mai mult, instanțele au fost permanent acuzate de imixtiune în problemele executivului, în special datorită atitudinii de cenzurare. Dezbaterile recente purtate pe tema sistemului unitar de salarizare sau al celui de pensii sau cele câteva ordonanțe privitoare la salarizare au dus la situația în care sistemul judiciar a decis împotriva regulilor și în favoarea cetățenilor

218

.

Una dintre cele mai disputate legi a făcut referire la creșterea salariilor profesorilor cu 50%. Legea ce a fost ulterior suspendată de la aplicare printr-o ordonanța de urgența. Toate acțiunile judecătorești au fost soluționate în favoarea profesorilor și guvernul trebuie să le pună în executare. O nouă normă a fost adoptată de Guvern pentru a suspenda executarea deciziilor instanțelor, datorita crizei economice.

219

În cele din urmă, ar trebui sa remarcăm că o parte din membri executivului au fost chemați în judecată sau au fost acuzați de calomnie, toate deciziile fiind soluționate favorabil pentru ei.

218 219

Supra – Sumar pentru 6.3. ”Judiciar”, Resurse pentru 6.3. ”Judiciar”.

http://www.gov.ro/guvernul-a-amanat-plata-drepturilor-salariale-prevazute-prin-hotararijudecatoresti__l1a109128.html

105


Investigarea corupției În ce măsura este sistemul judiciar decis să lupte împotriva corupției prin urmărirea în justiție sau alte activități? Lupta împotriva corupției fiind o referință în Mecanismul de Cooperare și Verificare instituit de Comisie, ar trebui sa determine o creștere a numărului de investigații ale corupției.

220

Direcția Națională Anticorupție a pus la dispoziție, atât presei cât și pe site-ul propriu, informații detaliate privind cazurile pe care le investighează. Anul 2011 a scos la lumină mari cazuri de corupție, cum ar fi cel din Vămi, asemănător celui din 2010 privitor la eliberarea de permise de conducere de către agenții de politie.

221

Anchetele în desfășurare includ oficiali de nivel înalt, cu toate că acordul Parlamentului este necesar pentru a ancheta parlamentari sau membri de guvern ce sunt și parlamentari, este un obstacol în calea justiției. Practica parlamentară este de a întârzia măcar, daca nu chiar de a respinge, cererile de anchetare. În acest moment este neclar cum sunt descoperite aceste cazuri de corupție deoarece câteodată pare a fi un instrument de negociere: înaintea elaborării raportului de progres pentru România de către Comisiea Europeană sau dacă în dezbatere se află un subiect sensibil - asemenea aderării României la spațiul Schengen - este descoperit un nou caz de corupție. Tot in anul 2011, șase magistrați ai Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost acuzați de corupție, dintre care doi foști președințți ai Secției Penale a Înaltei Curți. Anchetele sunt încă în desfășurare. Cu toate că sunt în desfășurare anchete importante, numărul condamnărilor este încă foarte limitat și predominant în ceea ce privește oficialii de nivel mediu. În anul 2011, în unul dintre cele mai mari cazuri de corupție în care a fost implicat un fost prim-ministru, verdictul a fost de nevinovat. 220 221

http://www.pna.ro

http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-8280473-harta-cazurilor-coruptie-din-vamileromaniei.htm, http://anticoruptie.hotnews.ro/

106


Motivul aflat în spatele acestor statistici este neclar: slaba calitate a dovezilor sau lipsa de performanță a instanțelor. Instanțele și procuraturile se acuză reciproc de lipsa de rezultate. Procurorii afirmă că instanțele le retrimit dosarele, fără motive temeinice, în timp ce judecătorii pretind lipsa probelor suficiente. Concluzia poate fi una singură, nu există dorința de a demonstra investigarea și sancționarea în mod serios a cazurilor de corupție. Magistrații români cooperează în majoritatea cazurilor în care se impune. Totuși, în cazurile de corupție, cooperarea este limitată, precum este și recuperarea bunurilor. Din punctul de vedere al recuperării bunurilor

222

, recent s-au intensificat

223

discuțiile privind extinderea confiscării , permițând confiscarea tuturor bunurilor ce nu pot fi justificate ca fiind achiziționate legal. Totuși, aceasta trebuie sa fie în concordanta cu Constituția și cu normele drepturilor omului referitoare la proprietate. O revizuire a Constituției este în discuție, dar momentan nesigură. Majoritatea amendamentelor legislative referitoare la măsurile anticorupție sunt rezultatul exclusiv al Guvernului, magistrații acuzând frecvent lipsa consultării în această privință. Cu toate că avizul Consiliului Superior al Magistraturii este obligatoriu, legislativul și executivul nu țin cont de acesta.

222 223 224

Ibidem. http://www.infocsm.ro/amendamentele-csm-acceptate/

http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/index_en.html. O sinteză a recomandărilor a fost făcută de Lidia Bărbulescu, fost președinte CSM, http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/11_03_2008__14511_ro.PDF

107

224


6.4. SECTORUL PUBLIC

225

REZUMAT Corupţia din sectorul public este în continuare considerată de către cetăţeni şi de către autorităţile publice ca fiind o problemă majoră a sistemului românesc de integritate. Cu un scor între 2.4 şi 3.7 pe o scară de la 1 (deloc corupt) la 5 (extrem de corupt), Barometrul Global al Corupţiei arată că componentele sectorului public (educaţie, asistenţă medicală, sistemul fiscal, servicii publice şi vamale) sunt încă foarte afectate de corupţie. Este relevant să spunem că Barometrul Global al Corupţiei în 2010 a arătat că 28% dintre respondenţi au dat mită în ultimele 12 luni (din septembrie 2009 până în septembrie 2010). Mita plătită de către un cetăţean este, în general, un act de mică corupţie în relaţia dintre cetăţean şi funcţionarii publici din administraţie. Astfel procentul este relevant pentru a evalua nivelul înalt al corupţiei în sectorul public. Dramatic afectate de criza economică, resursele unui mare număr de instituţii ale sectorului public sunt evaluate ca fiind insuficiente pentru a asigura funcţionarea lor normală. Cele mai afectate au fost resurselor umane. Restructurarea personalului, împreună cu reducerile salariale au afectat nu numai bugetele, ci şi calitatea muncii funcţionarilor publici rămaşi în sistem.

225

Am dori să mulţumim, de asemenea, doamnei Carmen Stecko şi domnului Ion Popescu pentru contribuţia lor la studiul lansat în 2010, care a servit ca bază a prezentei analize.

108


Sectorul public Scorul Mediu al Pilonului: 23,61 / 100 Indicator Capacitate

Resurse

8,33 / 100

Situație curenta

Progres așteptat

Lege

Lege

Practică

Practică

-

0

-

75

Independenţă

25

0

75

100

Guvernare

Transparenţă

75

25

25

75

54,17 / 100

Responsabilitate

100

25

0

100

Mecanisme de asigurare a Integrităţii

75

25

25

75

Rol

Educaţia Publicului

0

100

8,33 / 100

Cooperarea cu instituţiile publice, ONG-uri si agenţi private pentru a preveni si combate corupţia

0

100

Reducerea riscului de corupţie prin menţinerea integrităţii in domeniul achiziţiilor publice

25

75

STRUCTURA ŞI ORGANIZAREA Administraţia publică România este împărţită în două, conform legii fundamentale şi reglementările comunitare. Funcţionarii publici sunt coordonaţi de către o agenţie care oferă sprijin şi îndrumare legislativă pentru a-şi eficientiza activitatea.

109


EVALUARE Resurse (practică) În ce măsură are sectorul public resursele adecvate pentru a-şi îndeplini în mod eficient îndatoririle? În iunie 2010, guvernul român a adoptat câteva proiecte de lege cu privire la măsuri de combatere a crizei economice. Aceste măsuri au fost prezentate de către cabinet în parlament, utilizând procedura de asumare a răspunderii a cabinetului, fără vreo dezbatere publică sau parlamentară asupra subiectului. Cea mai importantă măsură de combatere a crizei promovată de către guvernul României în ultimii trei ani şi inclusă şi în proiectele de lege prezentate este economisirea de fonduri publice prin disciplină şi reduceri bugetare. Totuşi, media continuă să accentueze faptul că discursul public al miniştrilor şi oficialilor este mai puternic decât măsurile; că în practică, reducerile bugetare nu sunt făcute cum trebuie; că achiziţiile publice aranjate continuă, determinând instituţiile publice să plătească, uneori, dublu pentru 226 decât preţul pieţei pentru un serviciu. Totuşi, poate cea mai importantă măsură de austeritate promovată de cabinet a fost, în iunie 2010, reducerea cu 25% a salariilor funcţionarilor publici şi eliminarea majorităţii beneficiilor acestora. În acest context, sumele câştigate de funcţionarii publici s-au diminuat în unele cazuri cu 50%. Salariile nu au fost evaluate ca fiind adecvate pentru a menţine un standard de viaţă înainte de reduceri, iar după iunie 2010, situaţia a devenit extrem de dificilă. Măsura era proiectată ca fiind una temporară, iar în ianuarie 2011, salariile trebuiau să crească la loc cu 25%. Totuşi, ele au fost crescute doar cu 10%. Reducerea cu 25% a salariilor a venit după o altă măsură foarte controversată luată de guvern în noiembrie şi decembrie 2009: funcţionarii publici au fost obligaţi să-şi 227 ia şase zile de concediu fără plată.

226

http://www.juridice.ro/140487/cristina-traila-despre-sistemul-electronic-de-achizitiipublice.html, http://www.mediafax.ro/economic/conferinta-mediafax-anrmap-a-admis-doar-49de-documentatii-de-atribuire-a-licitatiilor-din-cele-1-550-verificate-8863776 (articolele sunt bazate pe un interviu cu Cristina Traila, director al ANRMAP) 227 http://www.gandul.info/news/bugetarii-6-zile-de-concediu-fara-plata-in-noiembrie-sidecembrie-5084569

110


În mod ironic, în 2009 şi 2010, guvernul a adoptat şi două proiecte de lege succesive, utilizând procedura asumării răspunderii cabinetului, fără niciun fel de dezbatere, pentru a stabili un set comun de criterii şi limite pentru salariile din sectorul public. Acestea s-au numit Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Deşi prezentate ca o urgenţă pentru economie şi pentu „curăţarea” sectorului public de politicile de integritate îndoielnică în resursele umane, implementarea lor a fost amânată în 2010 şi 2011. Nu există beneficii care să atragă oameni talentaţi să intre în sectorul public. Mai mult, ăncă o măsură anti-criză din 2009 a limitat angajările în instituţiile publice. O persoană nu se poate angaja în sectorul public dacă nu există şapte funcţionari publici care părăsesc instituţia, ori prin pensionare, ori prin demisie. În acest context, tineri absolvenţi în domeniul administraţiei publice nu se pot angaja în instituţiile publice. Evaluarea generală a resurselor financiare şi materiale ale instituţiilor publice nu este satisfăcătoare. În cel mai bun caz, resursele pot fi evaluate ca fiind deabia suficiente şi există foarte puţine posibilităţi pentru dezvoltare, cum ar fi rearanjarea şi deschiderea spaţiului pentru lucrul cu cetăţenii, în vederea furnizării de servicii publice în mod eficient. În acest context, se poate spune că resursele financiare nu sunt singurele şi cele mai importante resurse care lipsesc. Calitatea şi motivarea resurselor umane sunt evaluate ca fiind una dintre problemele critice ale sectorului public.

Independenţa (lege) În ce măsură este independenţa sectorului public garantată prin lege? Conform legii nr. 188/1999 cu privire la statutul funcţionarilor publici, angajarea şi desfăşurarea activităţii funcţionarilor publici trebuie făcute fără intervenţii politice. În acelaşi timp, cu excepţia înalţilor funcţionari publici (prefecţi, subprefecţi şi inspectori guvernamentali), alţi funcţionari publici pot fi membri de partid şi pot pot lua parte la activităţi politice, dar nu pot avea un rol de conducere în partid. Totuşi, în 2009 şi 2010, mai multe amendamente la

111


statutul funcţionarilor publici au afectat independenţa sectorului public. Cele mai multe dintre schimbările acestea au fost ulterior anulate, dar tentativele 228 de limitare a independenţei sectorului public ar trebui luate la cunoştinţă. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a fost înfiinţată prin legea nr. 188/1999, cu privire la statutul funcţionarilor publici. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, conform art. 22 din lege: elaborează politicile şi strategiile cu privire la gestionarea funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici; verifică modul în care legea este respectată cu privire la funcţiile şi funcţionarii publici, stabileşte criteriile pentru evaluarea activităţii funcţionarilor publici, aprobă condiţiile de participare şi procedura de organizare în ceea ce priveşte recrutarea şi promovarea în funcţii publice, monitorizează recrutarea şi promovarea, oferă asistenţă de specialitate şi coordonează departamentele de resurse umane, ia act de încălcări ale regulilor şi aplică sancţiuni, conform legii. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are o legitimitate activă şi se poate adresa curţii administrative competente, cu privire la: (a) acte prin care funcţionarii publici sau instituţiile nu respectă legislaţia cu privire la funcţiile publice şi funcţionarii publici, în urma desfăşurării unei activităţi de control potrivite; (b) refuzul autorităţilor şi instituţiilor publice de a aplica dispoziţiile legale în domeniul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici. Legea nr. 140/2010, care amendează legea nr. 188/1999, a schimbat atribuţiile Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu privire la recrutarea şi promovarea funcţionarilor publici.

Independenţa (practică) În ce măsură este sectorul public imun la imixtiuni externe în activităţile sale? Problema schimbărilor în ocupare din sectorul public, în urma unei schimbări de guvern este, de fapt, problema rezumată de către media românească şi de 229 societatea civilă ca „bias-ul politic al administraţiei.” Una dintre cele mai vizibile acţiuni de imixtiune politică în domeniul administraţiei publice este schimbarea constantă a prefecţilor şi subprefecţilor după schimbarea 228 229

Mai multe detalii despre aceste schimbări în secţiunea despre practică de mai jos. Raportul Naţional despre Corupţie, 2010, 2009, www.transparency.org.ro.

112


guvernului. Reprezentanţii guvernului în judeţe erau poziţii politice până în 2004. De atunci, ei sunt, teoretic, funcţionari publici neafiliaţi politic. Totuşi, practica tuturor guvernelor este de a schimba prefecţii, iar aceste persoane sunt membri ai partidelor care demisionează din partid pentru a putea ocupa această funcţie şi uneori, se reînscriu în partid după mandatul de prefect. În 2009, cabinetul a emis două ordonanţe de urgenţă care impun ca obligatoriu un plan de management pentru toţi candidaţii la poziţii de decizie din instituţii publice. De asemenea, ordonanţele cereau o reorganizare a concursurilor de manageri în instituţiile publice locale, pentru a fi siguri că există planul de management. Astfel, au fost organizate concursuri în unele instituţii şi unii manageri au fost schimbaţi. Ordonanţele de urgenţă au fost, ulterior, examinate de către Curtea Constituţională, care a eliminat majoritatea prevederilor acestora, devenind neclar dacă noii manageri trebuie schimbaţi la loc cu cei vechi sau nu. Opoziţia şi presa au privit ordonanţele ca fiind „o mare uşă deschisă către politizarea serviciilor publice”, din moment ce erau un mijloc prin care un partid aflat la putere îşi paote numi propriii oameni în funcţii de decizie din 230 instituţiile publice. Nu există o reglementare clară care să includă lobby-ul parlamentar pentru includerea sau excluderea de proiecte obţinute prin achiziţie publică în planuri, programe sau bugete. Totuşi, lobby-ul parlamentar nu este cea mai importantă ameninţare la independenţa planificării achiziţiilor, după cum vom vedea.

Transparenţa (lege) În ce măsură există prevederi care să asigure transparenţa în managementul financiar, informaţional şi al resurselor umane în sectorul public? În general, transparenţa sectorului public este asigurată de cadrul legal. Totuşi, există unele limitări şi mai important, au fost făcute şi mai multe schimbări generatoare de limitări în ultimii trei ani.

230

Raportul Naţional despre Corupţie 2010, www.transparency.org.ro.

113


Legea nr. 115/1996 stipulează în art. 3 că declaraţiile de avere vor fi un afidavit scris care include bunurile personale, proprietatea comună şi cea copiilor aflaţi în grija declarantului. Conform art. 10 din Act, dacă persoana a cărui proprietate este controlată este căsătorită, controlul se extinde şi asupra bunurilor şi veniturilor acumulate de soţ/soţie. Sunt supuse, de asemenea, controlului şi bunurile deţinute de persoane interpuse sau transmise prin acte. În conformitate cu art. 18 din legea nr. 115/1996, dacă instanţa – în acest caz, Curtea de Apel – concluzionează că achiziţia unor anumite bunuri sau părţi dintr-un bun nu este justificată, va decide fie confiscarea, împărţirea justificată a bunurilor sau plata unei sume de bani echivalentă cu valoarea acestora, determinată de instanţă printr-o expertiză. În cazul obligaţiei de a plăti contravaloarea, instanţa va stabili termenul şi modul de plată. Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a fost constituită prin legea nr. 144/2007, pentru a garanta exercitarea funcţiilor publice într-o manieră imparţială, responsabilă, şi transparentă, prin organizarea uniformă a activităţii de control asupra averii acumulate pe parcursul unui mandat sau a timpului petrecut în funcţie a unui oficial public, de examinare a conflictelor de interese, cât şi de investigare a incompatibilităţilor. Astfel, ANI este chemat pentru a stabili veridicitatea declaraţiei de avere. Declaraţiile de avere şi interese trebuie să fie depuse în termen de 15 zile de la data numirii sau a alegerii sau de la data începerii activităţii. Oficialii publici trebuie să depună sau să reînnoiască declaraţiile lor de avere şi interese anual, nu mai târziu de 31 mai, pentru anul fiscal precedent. În nu mai mult de 15 zile de la încheierea mandatului sau a activităţii, aceştia trebuie să depună o nouă 231 declaraţie de venituri şi interese . În aprilie 2010, Curtea Constituţională a României a declarat neconstituţionale un număr de articole din lege, cu precădere cele care dădeau ANI jurisdicţie administrativă. După transformările din proiect, rezultatul a fost că declaraţiile de avere şi de interese urmau să fie publicate fără un număr important de detalii personale, inclusiv adrese, nume, numele băncilor care administrează conturile, care erau foarte utile jurnaliştilor de investigaţie şi ONG-urilor. Inspectorii ANI urmau să aibă acces la întreaga declaraţie, însă deciziile acestor 231

Art. 42 Legea 144/2007

114


inspectori urmau să fie ulterior examinate de către procurori şi nu prezentate direct judecătorilor. Procedura este, din 2010 încoace, mai lungă şi mai puţin transparentă. Dincolo de latura personală, pe cea organizaţională, activitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi teritoriale este supusă unei raportări anuale, care prezintă activităţile principale, inclusiv pe cele din timpul audienţelor, pentru a soluţiona reclamaţii, răspunsul la telefoane şi în aplicarea legilor nr.544/2001 şi nr. 52/2003. Raportul de activitate al autorităţilor administraţiei publice este publicat, de obicei, pe website-ul instituţiei. Legea nr. 52/2003, cu privire la transparenţa decizională în administraţia publică stabileşte minimul procedural de reguli pentru asigurarea proceselor decizionale transparente în administraţia publică centrală şi locală (art. 1). Legea urmăreşte, conform art. 2, să mărească responsabilitatea administraţei publice în relaţie cu cetăţeanul, ca beneficiar al deciziilor administrative, să stimuleze participarea activă a cetăţenilor în luarea de decizii administrative şi în elaborarea de legi, să crească transparenţa în întreaga administraţie publică. Pe baza art. 6 din lege, în cadrul procedurilor pentru elaborarea proiectelor de lege, instituţia publică e obligată să publice un anunţ a acestei acţiuni pe website şi să facă acest lucru public într-un mod accesibil cetăţenilor cu cel puţin 30 de zile înaintea depunerii lor în vederea analizării şi aprobării de către organismul decizional. Autoritatea administraţiei publice va trimite o machetă a actelor normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru a primi aceste informaţii. Instituţia publică poate primi comentarii pe marginea lor sau solicitarea de a organiza o consultare publică. Instituţia publică poate adopta sau respinge sugestiile şi observaţiile primite de la cetăţeni. După o amendare a legii în 2010, instituţia publică e obligată să şi motiveze decizia de a respinge sugestiile cetăţenilor. Conform art. 1 din Legea nr. 544/2001, accesul liber şi neîngrădit al unui cetăţean la orice informaţie de interes public definită astfel de lege, reprezintă una dintre principiile fundamentale ale relaţiei dintre indivizi şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României.

115


Pentru a asigura accesul oricărei persoane la informaţia de interes public, instituţiile publice trebuie să organizeze departamente specializate de Informaţii şi PR, sau să numească persoane responsabile cu aceste probleme. Fiecare instituţie publică trebuie să comunice din oficiu informaţiile de bază de interes public. Toate instituţiile publice sunt obligate să răspundă în scris la solicitările de informaţii de interes public transmise de către cetăţeni, în termen de 10 zile sau nu mai mult de 30 de zile, în cazul în care informaţia e complexă sau cere un volum mare de muncă. Termenul e de la 1 la 3 zile în cazul solicitărilor primite din partea media şi a jurnaliştilor. Legea acoperă şi informaţiile cu privire la contractele de privatizare încheiate după intrarea în vigoare a acestui act. Instituţiile publice trebuie să facă publice premisele contractelor. 232

dispune anunţarea publică a posturilor vacante, pentru a asigura Legea competiţia corectă şi deschisă. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici trebuie să supervizeze instituţiile publice în implementarea acestor prevederi.

Transparenţa (practică) În ce măsură sunt implementate eficient prevederile referitoare la transparenţă în managementul financiar, informaţional şi al resurselor umane din cadrul sectorului public? În termenii transparenţei şi ai accesului liber la informaţii publice, autorităţile locale au fost privite ca deficiente în relaţia cu cetăţenii, în primul rând datorită lipsei de profesionalism şi de pregătirie adecvată a funcţionarilor publici, dar şi datorită unui interes scăzut în a răspunde solicitărilor cetăţenilor. Mai multe ONG-uri au întreprins diferite campanii de monitorizare a implementării actului 233 de libertate a informaţiei, iar rezultatele nu sunt satisfăcătoare . Cu privire la transparenţa în procesul decizional din cadrul administraţiei locale, cel mai larg utilizat mod de îndeplinire a acestui principiu este publicarea dezbaterilor şi deciziilor consiliilor locale pe website-ul respectivei autorităţi. În general, înclinaţia de a răspunde la solicitările de informaţii publice şi de a fi 232 233

Legea nr. 188/1999 despre statutul funcţionarilor publici. http://www.apd.ro/publicatie.php?id=34

116


transparentă cu privire la procesul decizional, era mai mică la nivel local şi judeţean decât la nivel municipal 234. Legea achiziţiilor publice include prevederi clare cu privire la comunicarea cu ofertanţii, pentru a asigura confidenţialitatea informaţiilor furnizate de fiecare ofertant, ca şi tratamentul egal, prin oferirea accesului egal la documentaţia ofertanţilor şi note de clarificare ulterioare şi prin asigurarea evaluării fiecărui ofertant pe baza aceloraşi cerinţe şi fără a modifica informaţiile primite în 235 Totuşi, aceasta este una dintre problemele încă documentaţia originală. dificil de monitorizat, deoarece monitorizarea şi controlul procedurilor, evaluărilor şi deciziilor examinează numai documentele înregistrate conform procedurii şi prevederii de confidenţialitate, or, acordarea de informaţii preferenţiale este încă una dintre marile probleme ale sistemului, după cum 236 oamenii de afaceri şi funcţionarii publici recunosc. Sistemul de recrutare continuă să reprezinte o mare problemă pentru sectorul public. Cu timpul, acest lucru a fost recunoscut şi de către responsabili politici importanţi. Cu privire la dezvăluirea averilor personale, până în 2010, declaraţiile publicate de avere se găseau în întregime pe website-ul instituţiilor publice. Totuşi, după amendarea legii din 2010, informaţia personală a fost eliminată din declaraţii.

234

http://www.apd.ro/download.php?id=32&filename=publicatii/Raport_de_monitorizare_cu_privire _la_aplicarea_si_respectarea_Legii_52_2003.pdf&PHPSESSID=05195900b9fab075468db5d6a2d1f0 df, http://www.crj.ro/Uploads/CRJAdmin/Raport%20de%20monitorizare%20a%20institutiilor%20publ ice2008.pdf 235 Art. 36 GEO 34/3006 conform modificărilor. 236

Centrul de resurse al Legaţilor, Percepţia asupra corupţiei în administraţia publică locală, Evolve Group, Bucureşti, 2006.

117


Responsabilitate (lege) În ce măsură există prevederi pentru a asigura faptul că angajaţii din sectorul public trebuie să raporteze cu privire la şi să răspundă pentru acţiunile lor? România a fost prima şi este încă unica ţară din sistemul legislativ continental care are un act comprehensiv de protecţie a avertizorilor de corupţie. Actul de protecţie a avertizorilor de corupţie (legea nr.571/2004) se referă la protecţia personalului care a înaintat o sesizare sau a informat cu privire la încălcarea legii în interiorul autorităţilor publice, a instituţiilot publice şi al altor instituţii, fie că personalul respectiv exercită în mod permanent sau temporar (indiferent de modul în care a fost învestit) orice fel de activitate (remunerată sau nu) în cadrul unei instituţii sau entităţi publice. Actul de Protecţie a Martorilor reglementează şi protecţia persoanelot care furnizează informaţii şi date cu privire la o serie de delicte penale grave (printre care şi infracţiunile de corupţie). Domeniul acestui act este totuşi limitat la sectorul public. Conform art. 75 din legea nr. 188/1999, violarea sarcinilor de serviciu de către un funcţionar public poate atrage după sine răspunderea disciplinară, juridică, civilă sau penală, după caz. Printre aceste violări ale sarcinilor de serviciu se află şi refuzul de a oferi informaţie publică, conform art. 21 din legea nr. 544/2001. El poate atrage după sine răspunderea disciplinară a vinovatului. Conform art. 15 din OG nr. 27/2002 cu privire la soliţionarea reclamaţiilor, următoarele fapte sunt considerate violări disciplinare: nerespectarea termenilor de soluţionare a reclamaţiilor, intervenţiile pentru a soluţiona unele petiţii în afara cadrului legal, primirea unei reclamaţii direct din partea petentului, în vederea soluţionării, fără înregistrarea ei şi fără a primi această însărcinare din partea şefului departamentului specializat. Curtea de Conturi exercită funcţia de control/audit asupra achiziţiei, administrării şi utilizării resurselor financiare ale instituţiilor statului şi ale sectorului public, ca şi auditul asupra performanţei în gestionarea bugetului general consolidat şi a oricăror alte fonduri publice. În general, Curtea de Conturi emite notificări cu privire la, în primul rând, proiectul de buget de stat şi proiectele de lege în domeniul finanţelor şi contabilităţii, la cererea uneia dintre camerele parlamentului, iar în al doilea rând, la înfiinţarea unor organisme speciale subordonate ale guvernului şi ministerelor.

118


Responsabilitate (practică) În ce măsură trebuie ca angajaţii din sectorul public să raporteze cu privire la şi să răspundă pentru acţiunile lor? Conform raportului ANFP, numărul de angajaţi din sectorul public raportaţi pentru abateri, acuzaţi de delicte, condamnaţi pentru acestea şi traşi la 237 Totuşi, numărul de răspundere pentru malpraxis este foarte scăzut. 238 autorităţi care chiar raportau semestria, conform legii, era ce 21% în 2010. 239

Numărul de cazuri de avertizări de corupţie este încă scăzut. . Contextul socio-cultural pare să fie principalul impediment în această privinţă, arătând că avertizarea de corupţie ori nu este bine cunoscută de către public, ori nu este 240 suficient apreciată. Organizaţiile societăţii civile au întreprins diferite acţiuni în această privinţă, actul de protecţie a avertizorilor de corupţie în sine fiind 241 rezultatul eforturilor de advocacy ale Transparency International România. Promovarea mecanismului de avertizare de corupţie încă mai cere eforturi concentrate, din moment ce vulnerabilităţile sunt încă prezente la nivelul reglementărilor interne ale instituţiilor sau la nivelul acoperirii/conştientizării avertizării de corupţie.

237

ANAF, raport semestrial privind respectarea normelor de conduită a funcţionarilor publici, standardele etice şi implementarea procedurilor disciplinare pentru semestrul al ii-lea al anului 2010, http://www.ina.gov.ro/DocumenteEditor/Upload/2011/Raport%20cond%20%20II%202010.pdf. 238 ANAF, raport semestrial privind respectarea normelor de conduită a funcţionarilor publici, standardele etice şi implementarea procedurilor disciplinare pentru semestrul al ii-lea al anului 2010, http://www.ina.gov.ro/DocumenteEditor/Upload/2011/Raport%20cond%20%20II%202010.pdf. 239 Alternativa la tăcere, TI-Romania, http://www.transparency.org.ro/proiecte/proiecte_incheiate/2010/proiect_1/index.html, http://www.avertizori.ro/MATERIALE/Alternativa.pdf. 240 Interviu. Vezi şi Alternativa la tăcere, TI-Romania, http://www.transparency.org.ro/proiecte/proiecte_incheiate/2010/proiect_1/index.html, http://www.avertizori.ro/MATERIALE/Alternativa.pdf. 241 Alternativa la tăcere, TI-Romania, http://www.transparency.org.ro/proiecte/proiecte_incheiate/2010/proiect_1/index.html, http://www.avertizori.ro/MATERIALE/Alternativa.pdf.

119


Funcţionarii publici apreciază că sunt bine informaţi în ceea ce priveşte legea, totuşi, stimulentele pentru avertizările de corupţie, comparate cu dezavantajele şi marginalizarea produse de contextul socio-cultural încă descurajează raportarea neregulilor. Cu privire la supravegherea instituţiilor însărcinate cu monitorizarea achiziţiilor publice, aceasta este limitată, cel puţin de către numărul enorm de proceduri simultane. Cetăţenii se pot adresa instituţiilor publice respective şi/sau instanţei cuu reclamaţii. Mecanismul este evaluat ca fiind eficient.

Integritate (lege) În ce măsură există prevederi care să asigure integritaea angajaţilor din sectorul public? Pentru dezvoltarea dispoziţiilor legii nr. 188/1999, cu privire la respectul funcţionarilor publici pentru reglementările de conduită civilă şi publică, a fost adopată legea nr. 7/2004 was adopted. Aceasta se referă la Codul de conduită al funcţionarilor publici, care se aplică tuturor persoanelor care deţin o funcţie în cadrul unei autorităţi publice sau al unei instituţii de administraţie publică centrală sau locală. Conform art. 2 din Codul de conduită, acesta urmăreşte să asigure calitatea serviciilor publice, o bună administraţie în realizarea interesului public, ca şi să contribuie la eliminarea birocraţiei şi corupţiei din administraţia publică. Printre principiile care guvernează conduita profesională a funcţionarilor publici (art. 3), se găsesc şi: integritatea morală, principiu conform căruia îi este interzis oricărui funcţionar public să ceară sau să primească, în mod direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, orice fel de avantaje sau beneficii, în legătură cu poziţia publică pe care o deţin; principiile onestităţii şi corectitudinii, conform cărora funcţionarii publici trebuie să fie de bună credinţă în exercitarea funcţiei publice şi în executarea atribuţiilor lor. Art. 14 din Cod stipulează că funcţionarii publici nu au dreptul să ceară sau să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alte beneficii, pentru ei sau pentru familiile lor, părinţii, prietenii, sau persoanele cu care au avut relaţii de afaceri sau politice, care le pot influenţa imparţialitatea în exercitarea funcţiilor

120


lor publice şi sau pot reprezenta o răsplată cu privire la aceste funcţii. Art. 19 stipulează condiţiile clare în care un funcţionar public nu poate cumpăra un bun aflat în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. Conform art. 20, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are rolul de a coordona, monitoriza şi controla implementarea reglementărilor de conduită, monitorizare şi controlare a implementării reglementărilor de conduită, iar prin art. 21 al aceluiaşi cod, toate instituţiile publice trebuie să numească un consilier de etică pentru a consilia şi monitoriza implementarea internă a codului. Astfel de reglementări de conduită sunt prezente şi în legea nr. 477/2004, cu privire la Codul de Conduită al personalului contractual din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice242. Coduri speciale de conduită sunt în 243 vigoare pentru funcţionarii publici cu statut special, cum ar fi poliţiştii etc. În momentul numirii într-o funcţie publică, ca şi la sfârşitul relaţiei de muncă, funcţionarii publici sunt obligaţi să prezinte, conform legii, declaraţia de avere, către directorul autorităţii sau instituţiei publice. Aceasta este reînnoită anual, conform legii. Conform art. 94, paragraful 3 al legii nr. 161/2003, funcţionarii publici care, în exerciţiul funcţiei lor publice, au dezvoltat activităţi de monitorizare şi control în/pentru companii sau alte unităţi de profit din sectorul public sau privat, nu pot să desfăşoare activitate sau să ofere consiliere specializată către aceste companii timp de 3 ani de la părăsirea calităţii de funcţionar public. Art. 76 al legii nr. 393/2004 stipulează că declaraţia de interese trebuie să includă venitul obţinut din colaborarea cu orice persoană fizică sau juridică, cadourile sau alte beneficii materiale sau avantaje primite de la orice persoană fizică sau juridică în legătură cu funcţia deţinute în cadrul autorităţii 242 243

Publicat în Monitorul Oficial al României, Parta I, nr. 1105 din 26 noiembrie 2004

Codul de etică şi conduită al ofiţerilor de poliţie, Codul de conduită a personalului din sistemul administraţiei penitenciarelor, Codul de conduită al consilierilor juridici, Codul etic al inspectorului delegat, Codul cu privire la conduita etică a auditorilor interni. În ceea ce priveşte promovarea unui comportament adecvat, precum şi măsurile de prevenire a actelor de corupţie, sunt relevante următoarele acte normative: Legea nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a persoanelor cu funcţii de conducere şi de control asupra funcţionarilor publici; Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea actelor de corupţie; Legea nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi alte unităţi care se ocupă cu încălcarea drepturilor; Legea nr. 144/2007 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate.

121


administraţiei publice locale. Este stabilit că orice cadou sau donaţie primită de oficialii publici locali în timpul unei ocazii publice sau festive, devin proprietatea instituţiei sau a autorităţii de care aparţin. Cadourile nedeclarate şi orice beneficii materiale sunt supuse confiscării (art. 83).

Integritate (practică) În ce măsură este asigurată în practică integritatea angajaţilor din sectorul public? Corupţia din sectorul public este considerată încă, de către public şi de către cei din interior, ca fiind o problemă majoră în cadrul sistemului romînesc de integritate. Totuşi, ar trebui să fie relevant a se spune că cel mai recent BGC, din 2010, a arătat că 28% dintre respondenţi au oferit o mită în ultimele 12 luni (din septembrie 2009, până în septembrie 2010). Mita fiind oferită de către cetăţeni fiind, în general, un act de corupţie măruntă, în relaţia dintre cetăţean şi oficialii publici din administraţie, procentul este relevant pentru a evalua 244 nivelul ridicat de corupţie din sectorul public. Mecanismul de Cooperare şi Verificare implementat de CE pentru a monitoriza progresul românesc în lupta împotriva corupţiei, în cadrul procesului de integrare europeană, include două câmpuri majore: administraţia publică şi judiciarul. Păstrând în minte constrângerile bugetare din ultimii trei ani, programele de training pentru integritate pentru funcţionarii publici nu au fost organizate în mod sistematic, Ele sunt bazate doar pe proiecte conduse de ONG-uri şi având 245 funcţionarii publici ca grup ţintă Totuşi, funcţionarii publici afirmă că sunt bine informaţi cu privire la valorile,

244 245

http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/GraphandTables_ro.pdf.

Interviu. Printre proiectele derulate putem menţiona proiectul Asociaţiei Pro Democraţia: Tăcerea ta este scumpă! Campanie pentru o administraţie publică locală curată, http://www.apd.ro/proiect.php?id=43, proiecte ale Centrului de Resurse Juridice: www.crj.ro şi proiecte ale TI-România: www.transparency.org.ro.

122


246

principiile regulile care asigură integritatea în sectorul public. Acest lucru este, de asemenea, întărit de prezenţa legislaţiei relevante în bibliografia obligatorie pentru toate concursurile pentru o funcţie publică.

Educaţia publică În ce măsură informează şi educă sectorul public publicul, cu privire la rolul său în lupta împotriva corupţiei? Programele specifice dezvoltate de sectorul public pentru a educa publicul cu privire la corupţie şi la cum să fie oprită sunt, în general, izolate şi nu sunt coerente. Cele mai multe dintre aceste programe se referă doar la relaţia directă dintre instituţiile publice respective şi cetăţenii şi oferă informaţii despre cum e bine să procedeze în cazul în care se confruntă cu situaţii de şantaj sau în care li se oferă mită şi anunţă caracterul penal al infracţiunii de corupţie, sancţionată prin codul penal. Din păcate, impactul acestor programe asupra cetăţeanului mediu este încă limitat, după cum arată rezultatele pentru 247 România ale BGC. Opinia că sectorul public este încă unul dintre cele mai corupte din România este o dovadă a impactului scăzut pe care aceste programe de educaţie îl au. Cu evaluări de la 2,4 la 3,7 pe o scală de la 1 (deloc corupt), la 5 (extrem de corupt), BGC arată că elementele componente ale sectorului public (educaţie, asistenţă medicală, sistemul de taxe şi impozite, serviciile publice şi vămile) 248 sunt încă foarte afectate de corupţie.

246

Interviu. Rezultate ale proiectului Tăcerea ta este scumpă! Campanie pentru o administraţie publică locală curată, http://www.apd.ro/proiect.php?id=43 al Asociaţiei Pro Democraţia. 247 http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/index.html. 248

http://www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/gcb/2010/results şi http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/GraphandTables_ro.pdf. Evaluarea s-a făcut în anul 2007. GCB-ul de după aceea nu a evaluat suficiente componente ale sectorului public pentru a asigura o analiză corectă.

123


Cooperarea cu instituţiile prevenirea/tratarea corupţiei

publice,

CSO

şi

agenţiile

private

în

În ce măsură lucrează sectorul public cu agenţiile de tip watchdog, afacerile şi societatea civilă cu privire la iniţiativele anticorupţie? Relaţia dintre stat şi societatea civilă a fost întreţinută, în mare parte, pe baze ad-hoc. De exemplu, nevoia de a întări capacitatea României de a implementa reforme în vederea aderării la UE a constrâns guvernul să iniţieze grupuri de lucru cooperative cu ONG-uri din toată ţara. Mobilizarea în jurul reformei 249 judiciare prin expertiză şi contribuţii merită menţionată. . Totuşi, în ciuda îmbunătăţirilor în dialogul intersectorial, civil-de stat, şi multiplicării 250 iniţiativelor de advocacy ale CSO-urilor , după aderarea la UE, cooperarea dintre aceste două sectoare a scăzut, devenind mai degrabă ezitantă şi bazată 251 pe competiţie .

Reducerea riscurilor de corupţie prin garantarea integrităţii în achiziţiile publice În ce măsură există un cadru eficient pentru garantarea integrităţii în procedurile de achiziţii publice, inclusiv sancţiuni exemplare pentru o conduită nepotrivită atât pentru ofertanţi, cât şi pentru oficialii publici şi mecanisme de analizare şi reclamare? Sistemul legal de achiziţii publice asigură o bună transparenţă The public procurement legal system ensures good transparency, competiţie deschisă şi tratament egal al procedurilor de achiziţie. Sistemul legal de achiziţii publice 252 este reprezentat în principal de către Ordonanţa de Urgenţă 34/2006 , 249

Această cooperare a implicat Transparency International România şi mai multe detalii pot fi găsite pe site-ul www.transparecy.org.ro. 250 Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), op.cit., p. 189. 251

Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), Romania 2010. Societatea civilă. Profil, tendinţe şi provocări, pp.95-114. Disponibil la http://www.fdsc.ro/pagini/cercetare.php. http://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/Romania%202010_Sectorul%20neguver namental1.pdf 252 Îmbunătăţirea cadrului legislativ în domeniul achiziţiilor publice au apărut datorită necesităţii de a transpune în legislaţia naţională prevederile noului pachet legislativ european – Directiva 2004/17/EC şi Directiva 2004/18/EC. Ca abordare strategică, transpunerea a fost realizată prin

124


modificată şi adăugită de nenumărate ori de la aprobare. Toate procesele de achiziţie care depăşesc 15.000 de euro trebuie să fie făcute disponibile tuturor potenţialilor candidaţi/ofertanţi prin publicarea notificării în avans şi a 253 anunţului de licitaţie în sistemul electronic pentru achiziţii publice (ESPP) şi în Monitorul Oficial. În cazul în care valoarea contractelor individuale depăşeşete anumite praguri per tip de contract (servicii, materiale, lucrări), 254 publicarea anunţurilor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene e obligatorie . Legislaţia mai impune şi utilizarea de documente standard de licitaţie. 255

a subminat principiul Totuşi, în 2010, legea parteneriatului public-privat competiţiei deschise, directe şi corecte. Contractele parteneriatului publicprivat nu sunt supuse aceloraşi reguli ca şi achiziţiile publice, singurul mod de a încheia un contract fiind negocierea directă dintre instituţia publică şi lista scurtă de parteneri selectaţi. Criteriile listei scurte nu sunt acoperite de lege. Totuşi, funcţionarii publici şi reprezentanţii de afaceri pot numi cel puţin 8 moduri de a aranja o procedură de achiziţie publică, utilizând portiţe din 256 legislaţie : •

Stabilirea criteriilor licitaţiilor (specificaţiile) conform specificului unei companii participante.

Utilizarea abuzivă a stărilor de urgenţă (ex. pe timpul inundaţiilor) pentru a negocia contracte cu o singură companie. În unele cazuri, contractele erau semnate cu mult după încheierea situaţiei de urgenţă sau pentru a rezolva probleme non-existente, fără legătură cu situaţia.

Furnizarea de informaţii confidenţiale din interior unui ofertant.

Oferirea unui preţ de dumping pentru a câştiga contractul şi semnarea ulterioară a unui addendum la contract, pentru dublarea valorii.

elaborarea şi adoptarea unei legi noi cu privire la atribuirea contractelor de achiziţie publică, destinată să reglementeze atât achiziţiile publice în sectorul "clasic" (Directiva 2004/18/CE), cât şi achiziţiile publice în sectorul de utilităţi (Directiva 2004/17/CE). 253 Sistem IT de utilitate publică, accesibil prin internet la o adresă dedicată (www.e-licitatie.ro) şi utilizat cu scopul de a aplica procedurile de atribuire prin mijloace electronice. 254 Art. 55 GEO 34/2006 conform modificărilor. 255 256

Legea nr. 178/2010. Centrul de Resurse Juridice, op. cit, pp. 13-14.

125


Stabilirea unor criterii dificile de licitaţie, aproape imposibile pentru participanţi fără informaţii confidenţiale, din interior, pentru a descuraja competiţia directă.

Oferirea unui preţ de dumping şi unei manopere sau a unor produse de calitate scăzută şi repararea problemelor printr-un alt contract direct, mult mai costisitor.

Pentru contractele cele mai mari, gestionate în mod direct de către miniştri, companiile câştigătoare pot fi obligate să aleagă anumite firme subcontractante.

Oferirea de informaţii unui iparticipant cu privire la ofertele altor participanţi

Pe partea instituţională, organismele însărcinate cu reglementarea şi 257 monitorizarea procesului de achiziţii publice sunt A.N.R.M.A.P. , având ca rol fundamental înfiinţarea, promovarea şi implementarea de politici de achiziţii 258 259 publice, C.N.S.C. , organismul de analiză şi U.C.V.A.P. , care realizează controlul ex-ante asupra procedurilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi asigură independenţa (din punct de vedere operaţional) de toate organismele implicate în managementul şi contractarea fondurilor publice, ca şi de organismele principale de reglementare (A.N.R.M.A.P. şi C.N.S.C.), furnizând astfel coerenţa metodologică şi abordarea unitară în realizarea de controale ex-ante la nivel central şi local. Totuşi, cadrul instituţional pare a fi prea greoi pentru a gestiona strategiile flexibile de păcălire a legii. A.N.R.M.A.P. îşi îndeplineşte sarcinile sub coordonarea directă a Primului Ministru; C.N.S.C. funcţionează sub Secretariatul General Guvernamental. Cu privire la U.C.V.A.P., având statut de direcţie generală în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, raportează la ministru. Membrii C.N.S.C. sunt selectaţi în urma unui concurs 260 public şi sunt numiţi din ordinul Primului Ministru. Preşedintele C.N.S.C. este 257

Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, înfiinţată prin OUG nr. 74/2005, adoptată la 29 iunie 2005 258 Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Art. 257-276^1 GEO 34/2006 conform modificărilor. 259 Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice, OUG nr. 30/2006 şi Decizia Guvernului nr. 942/2006 260 În conformitate cu Legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, modificată, şi Hotărârea Guvernului nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici ", cum a fost modificată.

126


ales prin vot secret, cu o majoritate absolută, de 33 de membri ai Consiliului, 261 pe o perioadă de 3 ani, iar mandatul său poate fi reînnoit o singură dată. Astfel, niciunul dintre organismele responsabile din domeniul achiziţiilor publice nu este independent de guvern. Personalul acestor instituţii poate fi apreciat ca insuficient, luând în considerare numărul extrem de mare de de contracte încheiate de instituţiile publice locale şi centrale, de organismele finanţate din fonduri publice, de companii etc. 262

stabileşte Luând în considerare ordinul de supervizare nr. 113/2008 procedura de supervizare a procesului de acordare a contractelor de achiziţii publice, prin vegherea asupra respectării prevederilor legale care guvernează procesul de achiziţii publice. Conform reglementărilor, monitorizarea e 263 realizată de A.N.R.M.A.P., lunar sau în mod spontan, cu notificare şi acoperă 264 numai procedurile de achiziţie publică finalizate . Persoanele responsabile pentru evaluarea/verificarea aplicării legii achiziţiilor publice au dreptul să observe şi să înregistreze faptele care constituie încălcări ale prevederilor legale, să aplice sancţiuni şi să recomande preşedintelui instituţiilor măsuri de prevenire, stopare şi corectare a efectelor produse de abaterea de la lege. 265 formulate în timpul procedurii de C.N.S.C. soluţionează reclamaţiile acordare, înainte de rezilierea contractului, prin intermediul unor comisii 266 specializate . Conform legii, cazurile referitoare la dispute juridice sunt 267 distribuite în mod aleatoriu acestor comisii . Depunerea reclamaţiei către Consiliu suspendă procedura de achiziţie publică, până la soluţionarea acesteia de către Consiliu, decizia acestuia fiind obligatorie pentru toate părţile implicate. Astfel, contractul încheiat în perioada de suspendare a procedurii 268 este nul . Conform legislaţiei, autoritatea contractantă e responsabilă pentru 261 262

Art. 258 GEO 34/2006 conform modificărilor.

Aprobarea Regulamentului privind procedura de supraveghere a procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică. Publicat în Monitorul Oficial nr. 383 / 20 mai 2008. 263 Art. 3 (2), Ordinul 113/2008. 264 265

Art. 3 (3), Ordinul 113/2008.

Plângerile pot fi înaintate în toate fazele procedurii de achiziţie publică şi împotriva oricărui act al autorităţii contractante, astfel cum sunt definite la art. 255 (4) din OUG 34/2006, conform modificărilor. 266 Art.29 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 782/2006. 267 268

Art. 268, GEO 34/2006, conform modificărilor. Art. 277, GEO 34/2006, conform modificărilor.

127


acordarea contractului şi, prin extensie, pentru modul în care e organizată procedura de acordare, petnru a asigura respectarea principiilor stipulate prin lege. Astfel, în organizarea procedurii de acordare, autoritatea contractantă are 269 obligaţia de a selecta procedura corectă , de a asigura transparenţa acesteia 270 271 şi şi accesul egal al tuturor ofertelor , corectitudinea competiţiei 272 confidenţialitatea, oriunde este necesară , pentru a evita conflictele de 273 interese , a asigura tratamentul egal al tuturor candidaţilor/ofertelor, a 274 informa candidaţii/ ofertanţii cu privire la rezultatul procedurii şi pentru a 275 asigura accesul la informaţie al tuturor părţilor interesate . Legea achiziţiilor publice nu menţionează nicio măsură specifică pentru consultare/supervizare asupra implementării contractului. Dacă este realizat înainte de încheiere sau după finalizarea contractului, controlul ANEREMAP sau UCEVAP priveşte numai procesul de achiziţie publică, nu şi coerenţa dintre stipulaţiile din contract şi implementarea acestuia, control care poate fi realizat de Curtea de Conturi. Totulşi, legea asigură accesul egal la documentaţia pentru ofertanţi şi dreptul părţilor interesate de a cere clarificări şi modificări. În al doilea rând, asemenea prevederi sunt asigurate de legea nr. 544/2001, cu 276 privire la accesul neîngrădit la informaţia de interes public . După cum am putut vedea în secţiunea de integritate, personalul însărcinat cu evaluarea ofertelor trebuie să fie diferit faţă de cel responsabil de elaborarea termenilor din documentele de referinţă/licitare. Ambele tipuri de staff menţionate mai sus sunt diferite de cel cu atribuţii de control. Transparenţa este asigurată prin oferirea tuturor potenţialilor ofertanţi informaţii clare cu privire la specificaţiile tehnice ale ofertei, la criteriile de selecţie şi acordare şi prin comunicarea către toţi ofertanţii a rezultatului evaluării şi deciziei de acordare, ca şi a tuturor reclamaţiilor care au apărut pe

269 270 271 272 273 274 275 276

Art. 18 and art. 71-141, GEO 34/2006, conform modificărilor. Art. 47-57, GEO 34/2006, conform modificărilor. Art. 33-40, GEO 34/2006, conform modificărilor. Art. 64-65 and 172, GEO 34/2006, conform modificărilor. Art. 66-70, GEO 34/2006, conform modificărilor. Art. 206-208, GEO 34/2006, conform modificărilor. Art. 211-216, GEO 34/2006, conform modificărilor. Monitorul nr. 663 / 23 octombrie 2001.

128


parcursul procedurii de ofertare. Legea permite şi participarea tuturor ofertanţilor interesaţi la sesiunea de deschidere a ofertelor, pentru a asigura respectarea principiului transparenţei. Pe de altă parte, accesul la dosarul de achiziţie este acordat tuturor părţilor interesate, o dată cu finalizarea 277 procedurii de ofertare şi cu acordarea contractului . Prevederile menţionate 278 mai sus sunt la fel de aplicabile în cazul concesionării contractelor . Clarificările şi amendamentele apărute pe parcursul procesului de licitare trebuie să fie împărtăşite tuturor licitanţilor. Cadrul legislativ românesc nu ia în considerare mecanisme de control civil sau social, pentru a monitoriza procesele de control ale contractărilor publice. El nici nu interzice, însă, un astfel de mecanism, lăsând posibilitatea implementării Pactelor de integritate. Totuşi, momentan, instituţiile publice şi licitanţii nu s-au arătat implicaţi sau entuziaşti cu privire la adoptarea acestei proceduri. Incompatibilităţile şi conflictele de interese sunt, de asemenea, supuse legii 279 achiziţiilor publice. . Persoana fizică sau juridică care a participat la elaborarea unei documentaţii de ofertare, ca operator economic, are dreptul să fie ofertant, ofertant asociat sau subcontractor numai în cazul în care implicarea acesteia în elaborarea documentaţiei nu distorsionează competiţia. Astfel, analiza efectului potenţial asupra condiţiilor competiţiei ar trebui realizată pentru fiecare caz în parte. În al doilea rând, persoanele implicate în procesul de evaluare/verificare nu au dreptul să deţină interese economice faţă de niciunul dintre ofertanţi sau subcontractori sau să deţină acţiuni în cadrul companiilor licitante, sau să fie rude până la gradul al patrulea, inclusiv, cu cu oricare dintre ofertanţi. Mai mult, persoanele a căror imparţialitate, pe durata procesului de evaluare/verificare, ar putea fi afectată, nu pot fi membri în comitetele de evaluare. Totuşi, legea nu oferă informaţii adiţionale cu privire la modul în care ar trebui interpretată această prevedere. Conform prevederilor HG nr. 925/2006, în toate cazurile, autoritatea contractantă are obligaţia de a elimina efectul situaţiei menţionate mai sus şi 277 278 279

Art. 215 GEO 34/2006 conform modificărilor. Art. 217-228 GEO/2006 conform modificărilor. Art. 66-70 GEO 34/2006 conform modificărilor.

129


să ia toate măsurile necesare pentru a corecta, modifica, revoca şi anula acele acte care au afectat aplicarea procedurii corecte de achiziţii. Atunci când vorbim despre integritate, ne putem referi la cerinţele de confidenţialitate, acestea fiind importante, deoarece, dacă nu sunt utilizate, ele pot produce daune asupra celorlalte principii (transparenţă, competiţie corectă, tratament egal). Pe de altă parte, utilizat în mod abuziv, el poate face rău aceloraşi principii, transformând aceeaşi procedură într-una mai opacă şi necompetitivă. Astfel, autoritatea contractoare nu trebuie să dezvăluie 280 informaţii care pot dăuna secretului comercial sau proprietăţii intelectuale . În mod alternativ, toate ofertele sunt confidenţiale până la sesiunea de deschidere şi toate informaţiile, cu excepţia datelor comunicate în această sesiune sau cele oferite de către ofertanţi în urma cererii de clarificări ar trebui să rămână confidenţiale până la finalizarea procesului de ofertare. În consecinţă, membrii comitetelor de evaluare şi personalul autorităţii contractante trebuie să asigure confidenţialitatea conţinutului ofertelor şi al 281 clarificărilor pe durata procesului de ofertare .

280 281

Art. 24 GEO 34/2006 conform modificărilor. Art. 75 Decizia guvernamentală 925/2006 conform modificărilor.

130


6.5. INSTITUŢIILE DE APLICARE A LEGII – POLIȚIA REZUMAT Având una dintre cele mai scăzute rate de încredere în rândul cetățenilor, Poliția Română este puternic afectată de corupție și de percepția dezastroasă cu privire la integritatea angajaților săi. Un pas foarte important și bine apreciat în lupta împotriva corupției și promovarea integrității în Poliția Română este înființarea unei agenții anticorupție dedicate: Direcția Generală Anticorupție (DGA), o secție specială de poliție dedicate investigării corupției în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în primul rând în rândul polițiștilor. Oricum, prin natura muncii Poliției și a DGA însăși, o serie de activități rămân secrete, astfel că abuzurile pot fi prevenite mai greu. Încă mai mult, lipsa de resurse și de voință politică, inclusiv amenințările constante cu privire la disponibilizările din Poliție au determinat creșterea vulnerabilității la corupție a întregului mecanism de aplicare a legii din România.

131


Instituţiile de aplicare a legii – Poliţia Scorul Mediu al Pilonului: 45,83 / 100 Indicator Capacitate

Resurse

41,67 / 100

Situație curenta

Progres așteptat

Lege

Lege

Practică

Practică

-

25

-

75

Independenţă

75

25

25

75

Guvernare

Transparenţă

50

25

50

75

45,83 / 100

Responsabilitate

75

25

25

75

Mecanisme de asigurare a integrităţii

75

25

25

75

Rol 50 / 100

Investigarea coruptiei

50

50

STRUCTURĂ ŞI ORGANIZARE: În cadrul diferitelor ministere, există instituţii diferite de aplicare a legii, numite, în general, instituţii de inspecţie. Cele mai importante dintre acestea sunt Garda Financiară, din cadrul Ministerului de Finanţe, Inspectoratul â de Stat în Construcţii, din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Inspectoratul Teritorial de Muncă, din cadrul Ministerului Muncii. Totuşi, cele mai multe reglementări şi caracteristici ale acestor instituţii sunt evaluate în cadrul pilonului „Sectorul Public”. Există o serie de coduri de conduită specifice pentru fiecare dintre aceste instituţii, pentru a asigura mecanismele de integritate şi responsabilitate în situaţiile speciale de investigaţii, care reprezintă munca funcţionarilor publici din cadrul instituţiilor de inspecţie. În acest context, pilonul de faţă evaluează cea mai importantă instituţie de aplicare a legii, poliţia. Poliţia Română este instituţia însărcinată cu apărarea

132


drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, cu prevenirea şi 282 depistarea infracţiunilor şi cu respectarea ordinii şi siguranţei publice. Conform legilor româneşti, procurorii sunt magistraţi, aceştia şi judecătorii făcând parte din judiciar. Chiar dacă funcţia lor este de aplicare a legii, statutul acestora şi reglementările cele mai importante care li se aplică sunt specifice judiciarului, fiind incluşi în cadrul pilonului „Judiciarul”. În cadrul structurilor de poliţie, există un Inspectorat General al Poliţiei Române (IGPR), autoritatea centrală. Filialele teritoriale sunt înfiinţate pe structura de bază a împărţirii naţionale teritoriale şi administrative, sub supervizarea IGPR. Mai există şi instituţii academice şi de antrenament, ca şi 283 alte unităţi specifice, specializate pe sectoare diferite.

EVALUARE Resurse (practică) În ce măsură are poliţia un nivel adecvat de resurse financiare, personal şi infrastructură pentru a putea funcţiona eficient, în practică? IGPR e finanţat din bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar funcţionarea sa este finanţată în întregime de stat, Inspectorul General al IGPR fiind ordonator secundar de conturi. Bugetul poliţiei este alocat prin intermediul Ministerului Administraţiei şi Internelor, către inspectoratul teritorial de poliţie, în calitate de autorităţi secundare de ordonare de conturi, care distribuie sumele alocate instituţiei subordonate. În cadrul Instituţiei Poliţiei Române nu există alte metode de finanţare, în afara celei de la buget. Bugetul poliţiei este evaluat ca inadecvat. Cele mai importante probleme sunt legate de dotarea tehnică şi resursele umane. În 2010, ca şi consecinţă a deciziilor legate de reducerea cheltuielilor şi a bugetului sectorului public, 282

Pentru mai multe informaţii, vă rugăm să consultaţi: http://www.igpr.ro/prima_pagina/index.aspx. 283 Pentru mai multe informaţii, vă rugăm să consultaţi: http://www.igpr.ro/unitati_centrale.htm şi http://www.igpr.ro/unitati_teritoriale.htm.

133


salariile şi primele poliţiştilor s-au redus substanţial ne mai fiind adecvate pentru atragerea de personal calificat şi dedicat. O altă problemă înrudită este restructurarea anunţată a poliţiei, cuprinzând concedieri şi schimbări în structura de finanţare – au existat proiecte care au propus finanţarea poliţiei din bugetul local, în locul bugetului Ministerului. Reducerile bugetare din 2010 au determinat o serie de proteste în rândul poliţiştilor, inclusiv protestul intens mediatizat din faţa Palatului Preşedenţiei, Cotroceni. Cu privire la investigarea corupţiei, există o unitate specială în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală Anticorupţie. Această instituţie a fost evaluată în cadrul pilonului „ACA”.

Independenţă (lege) În ce măsură este poliţia independentă din punct de vedere legislativ? Legislaţia care vizează asigurarea independenţei Poliţiei în activităţile sale zilnice şi în instrumentarea cazurilor de corupţie a fost considerată eficientă în mod potenţial. Mai mult, înfiinţarea unor instituţii precum DNA şi în special, DGA în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor au fost considerate ca fiind instrumente eficiente în combaterea şi prevenirea corupţie în rândul poliţiştilor. Poliţiştii sunt recrutaţi direct din cadrul instituţiilor academice ale poliţiei, iar examenul de absolvire este considerat a fi echivalent cu concursul pentru poziţia repartizată. În cazul posturilor non-operative sau specializate din cadrul poliţiei, recrutarea se face prin concurs deschis. Cum majoritatea recrutărilor din cadrul poliţiei se fac din şcolile specializate, iar promovările se fac, în principal, pe baza vechimii, există o abordare puternic orientată spre carieră în activitatea poliţiştilor. Angajaţii Poliţiei Române trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile şi misiunea în 284 conformitate cu competenţele stabilite prin lege, fără imixtiuni ilegale din 284

Codul de Conduită al funcţionarilor publici cu statul special, aprobat prin Decizia de Guvern nr. 991/2005, art. 6.

134


partea altor autorităţi, a politicienilor sau a altor persoane, ei sunt obligaţi să funcţioneze în mod independent. Aceştia trebuie, de asemenea, să respecte prevederile Codului de Conduită al funcţionarilor publici, care subliniază o serie de principii de bază în activităţile lor, cum ar fi următoarele: principiul legalităţii, egalităţii, imparţialităţii, loialităţii, integrităţii morale, profesionalismului, respectului şi independenţei funcţionale. Poliţia judiciară, care investighează şi infracţiuni de corupţie, este coordonată şi supervizată de către Procuraturile Curţilor judiciare.

Independenţă (practică) În ce măsură sunt instituţiile de aplicare a legii independente în practică? Inspectorul General al Inspectoratului General este numit de către Primul Ministru, la propunerea Ministrului de Interne, cu avizul consultativ al Corpului 285 Naţional al Poliţiştilor. Şefii inspectoratelor politice judeţene sunt numiţi şi demişi la ordinul Ministrului Internelor, la propunerea inspectorului general al IGPR, în urma consultării cu Corpul Naţional al Poliţiştilor şi cu avizul consultativ al 286 prefectului. Conform opiniei experţilor din interior, poliţiştilor le lipseşte, în general, independenţa reală în activităţile zilnice. Relaţia ierarhică instituţionalizată dintre superiorul de poliţie şi subordonaţii săi depăşeşte, se spune, limitele legii. Mai exact, măsurile obişnuite pe care poliţiştii trebuie să le ia depind întro mare măsură de voinţa superiorilor, în aşa fel încât orice acţiune a unui poliţist ar putea fi oprită sau invalidată la discreţia superiorului acestuia. O explicaţie plauzibilă pentru această stare de fapt a fost existenţa unor competenţe extinse ale şefilor poliţiei cu privire la numirea, demiterea şi promovarea personalului poliţiei subordonat lor, provenit din academiile de 287 poliţie. 285

Legea nr. 360/2002,cu privire la statutul poliţistului , art 8, paragraf 1 şi 2.

286

Legea nr. 360/2002,cu privire la statutul poliţistului, art 12, paragraf 3

287

Concluziile evaluării din SNI anterior, publicat în 2010.

135


Cu privire la poliţia judiciară, conducătorul ierarhic nu poate da instrucţiuni cu privire la investigarea infracţiunilor, numai procurorul are această competenţă. Astfel, toate instrucţiunile oferite de către procuror sunt obligatorii.

Transparenţă (lege) În ce măsură există prevederi care asigură accesul publicului la informaţii relevant cu privire al activităţile poliţiei? Poliţiştii trebuie să depună o declaraţie de avere şi una de interese în momentul numirii şi al reconfirmării în funcţie şi la părăsirea acesteia. Luând în considerare prevederile legii cu privire la accesul liber la informaţii de 288 interes public , instituţia poliţiei trebuie să publice, din oficiu sau la cererea cetăţenilor, toate informaţiile de interes public. Informaţiile publicate din oficiu sunt următoarele: actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiei, personalul cu funcţii de conducere şi cel responsabil cu diseminarea informaţiilor de interes public din cadrul instituţiei, structura şi atribuţiile departamentelor, programul de audienţe, datele de contact, lista documentelor de interes public şi modurile în care cetăţeanul poate contesta o decizie a instituţiilor publice. De asemenea, Poliţia Română trebuie să publice şi să actualizeze un buletin informativ care conţine informaţiile de interes public 289 cerute de lege. De asemenea, legea prevede o serie de excepţii de la accesul liber la informaţii de interes public, după cum urmează: informaţia cu privire la apărarea şi securitatea naţională şi ordinea publică, cea cu privire la interesele politice şi economice, cea cu privire la datele cu caracter personal şi informaţiile cu privire la procedurile pentru anchetele penale şi disciplinare şi la procedurile juridice în cazul în care publicarea informaţiei ar afecta asigurarea unui proces 290 corect. Pentru a preveni şi combate corupţia, infracţiunile de frontieră, traficul de droguri, traficul de persoane şi crima organizată, la numirea Inspectorului 288

Legea nr 544/2001, cu privire la accesul liber la informaţia de interes public

289 290

Legea nr. 544 cu privire la accesul liber la informaţia de interes public, art 5, paragraf 1 Legea nr 544/2011 cu privire la accesul liber la informaţia de interes public, art. 12, paragraf 1

136


General al Poliţiei Române, cu aprobarea Ministrului Internelor şi cu autorizaţia procurorului desemnat de către Procurorul General de pe lângă Curtea de Apel, Poliţia Română are dreptul de a utiliza poliţişti sub acoperire, pentru a aduna informaţii ce pot fi utilizate ca probe în timpul unui proces. Toate aceste autorizaţii vor fi confidenţiale şi nu vor fi făcute publice. Astfel, publicul nu poate accesa sursele de informare şi nici metodele şi practicile poliţiştilor sub acoperire. De asemenea, informaţia publică furnizată de Poliţia Română cuprinde: statistici cu privire la activităţile îndeplinite de aceasta pe durata anului în curs, evaluarea activităţilor sale, resursele financiare, evidenţa copiilor dispăruţi. Victimele infracţiunilor îşi pot accesa dosarul cazului prin intermediul reprezentanţilor legali. Reprezentanul legal (avocatul) părţii vătămate are 291 dreptul de a asista la investigaţia penală şi de a înainta cereri şi memorii. Dreptul la reprezentare legală este garantat acuzatului pe durata procesului.

Transparenţă (practică) În ce măsură există transparenţă în activităţile şi procesele decizionale ale poliţiei, în practică? Poliţia Română a publicat pe website-ul său declaraţiile de avere, în conformitate cu legea cu privire la transparenţa în exercitarea unei funcţii 292 publice . Luând în considerare faptul că Poliţia Română îşi îndeplineşte unele dintre activităţi prin intermediul agenţilor sub acoperire, în ceea ce priveşte declaraţiile de avere şi de interese ale acestora, ele trebuie depuse direct la ANI. Asta înseamnă că acesta declaraţii nu intră sub incidenţa legii cu privire la informaţiile de interes public. Aceasta este o practică acceptată, dar nereglementată de legea privind declaraţiile. Astfel, a nu publica declaraţiile poliţiştilor sub acoperire înseamnă a le proteja identitatea, asigurând protecţia

291 292

Art 173, Codul de Procedură Penală

http://www.mai-dga.ro/index.php?l=ro&t=38

137


personalului care lucrează în astfel de structuri. De asemenea, nu sunt publicare nici declaraţiile persoanelor care lucrează în structuri de securitate. Activităţile care trebuie, conform legii, dezvăuite, sunt făcute publice. Totuşi, multe dintre activităţile poliţiei rămân confidenţiale, acest lucru putând preveni descoperirea abuzurilor. În ceea ce priveşte practicile din cadrul instituţiei Poliţiei, nu este clar în ce măsură sunt respectate cele cu privire la numirile în funcţii, în special în cele de conducere.

Responsabilitate (lege) În ce măsură există prevederi care să asigure obligaţia poliţiei de a raporta şi aşi asuma responsabilitatea pentru acţiunile sale? În termeni generali, poliţiştii răspund în faţa superiorilor lor ierarhici, cu 293 excepţia poliţiei judiciare, care lucrează sub autoritatea procurorului. Cu privire la mecanismele de răspundere la reclamaţiile cetăţenilor într-o perioadă rezonabilă de timp, din cadrul instituţiei Poliţiei, avem două situaţii: prima este cea în care o persoană înaintează o petiţie/reclamaţie împotriva unei persoane din cadrul instituţiei, legea stabilind un termen de 30 de zile pentru răspuns. Însă pe de altă parte, atunci când o persoană înaintează o plângere împotriva unei terţe persoane, legea nu stabileşte un termen de răspuns. Reclamaţiile din exterior cu privire la acte de corupţie comise de către poliţişti sunt soluţionate de către Direcţia Anticorupţie din cadrul Ministerului 294 Administraţiei şi Internelor şi de către DNA. În ceea ce priveşte reclamaţiile din interior, ele sunt adresate superiorului ierarhic, care are competenţa de a ordona o investigaţie preliminară. În acest caz, demersurile pot fi atât disciplinare, cât şi juridice, iar în cazul de mai înainte, atât civile, cât şi penale. Procedura disciplinară are două faze: una de investigaţie preliminară şi una de consultare a consiliului disciplinar. Investigaţia preliminară urmăreşte să 293

Pentru mai multe informaţii, vezi Statutul Poliţistului, art. 4, paragraf 1 şi 2, art. 5.

294

Mai multe desptre aceste instituţii în cadrul pilonului despre „ACA”.

138


determine dacă actul în cauză a avut loc sau nu, precum şi circumstanţele care l-au înconjurat. Investigaţia poate fi desfăşurată de către şeful unităţii sau de către un agent numit de acesta, care trebuie să fie cel puţin egal în grad celui investigat.

Responsabilitate (practică) În ce măsură au instituţiile de aplicare a legii obligaţia de a raporta şi a-şi asuma responsabilitatea pentru acţiunile lor, în practică? În practică, raportul anual pe 2006 este ultimul publicat pe website-ul IGPR. De asemenea, numai unele statistici din perioada 2004-2009, au fost publicate. Raportul de activitate cu privire la informaţia de interes public este integrat în raportul general al Ministerului Internelor şi publicat pe website-ul acestuia. Există câteva motive oferite părţilor interesate şi o lipsă de interes din partea Ministerului de a trage Poliţia la răspundere. Organele de investigaţii penale informează publicul din oficiu sau la solicitare şi realizează investigaţii numai cu supervizarea procurorului. Astfel, decizia de a începe o investigaţie penală transmisă de către organul de investigaţie penală, e motivată înaintea procurorului, care supervizează întreaga procedură. Poliţiştii au obligaţia de a întocmi un dosar de cercetare penală, pe care îl înaintează apoi procurorului, împreună cu un raport de motivare. Totuşi, nu există suficiente probe pentru a evalua perioada de timp în care se răspunde la reclamaţiile cetăţenilor, neexistând statistici disponibile cu privire la timpul minim, mediu şi maxim de răspuns la reclamaţii şi rezolvare a cazurilor. Există, pe de altă parte şi este evaluat ca fiind un lucru extrem de bun, un organism autonom de poliţie, în cadrul Ministerului, Direcţia Generală Antocorupţie, care investighează corupţia personalului din subodinea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Poliţiştii nu sunt imuni la răspundere penală, dar se pot bucura de anumite drepturi şi prezumţii într-un proces penal care le este intentat, în care sunt acuzaţi de o faptă săvârşită în misiune.

139


Mecanisme de integritate (lege) În ce măsură este integritatea instituţiilor de aplicare a legii asigurată prin lege? Nu există reglementări cu privire la restricţii post-ocupare a funcţiei. Reglementările pentru tragerea la răspundere a oficialilor instituţiilor de aplicare a legii care nu şi-au declarat în mod corect averea sunt aceleaşi ca pentru toţi funcţionarii din sectorul public. Pentru nedeclararea averii la timp, ANI îi poate amenda. Pentru omiterea de a declara o parte din sau întregul averii şi pentru fals în declaraţie, Agenţia îi poate raporta la Parchet. Totuşi, în practică, ANI nu are resurdele şi procedurile necesare pentru a verifica toţi oficialii publici şi toate declaraţiile poliţiştilor. Poliţiştii români trebuie să respecte prevederile Codului de Etică şi Deontologie a Poliţistului. Principiile acestuia sunt: legalitate, egalitate, obiectivitate şi nondiscriminare, transparenţă, capacitatea şi datoria de a comunica eficient, disponibilitate, acordare de prioritate interesului public, profesionalism, confidenţialitate, respect, integritate morală, independenţă operaţională şi loialitate. Conform Statutului lor, poliţiştilor le este interzis să utilizeze forţa în alte moduri decât cele prevăzute de lege, să cauzeze suferinţă fizică sau psihică unei persoane în scopul obţinerii de informaţii, să pedepsească o persoană pentru un act comis sau despre care se suspectează că ar fi fost comis de aceasta sau de altcineva, s-o intimideze sau pună presiune asupra acesteia sau a altei persoane. Dacă aceste reguli sunt încălcate, sancţiunea ar putea fi, în funcţie de gravitatea faptei, nu doar disciplinară, ci chiar şi de natură penală. Pentru a le asigura integritatea şi verticalitatea morală, poliţiştii nu au dreptul de a fi membri ai partidelor, organizaţiilor sau asociaţiilor politice, sau de a face propagandă pentru aceste organizaţii, de a exprima opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public, de a exprima în public opinii contrare interesului naţional al României. Poliţiştii sunt supuşi legii 161/2003, cu privire la măsurile pentru asigurarea transparenţei în exerciţiul funcţiei publice, astfel, există reglementări cu privire la incompatibilităţi şi conflicte de interese şi trebuie să depună declaraţii de interese, care constituie baza de analiză în astfel de cazuri. Declaraţiile sunt

140


făcute publice pe website şi ar trebui să fie verificate de către ANI. Funcţia de poliţist este incompatibilă cu orice altă funcţie publică, indiferent de rang. Poliţiştii nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau nu, în cadrul altor instituţii sau autorităţi. De asemenea, ei nu pot lucra în întreprinderi deţinute de Guvern, comerciale sau orice alte entităţi aducătoare de profit, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoane autorizate şi nu pot face parte dintr-un grup cu interes economic. Ei pot însă desfăşura activităţi de predare, de cercetare ştiinţifică şi de manifestare literară şi artistică. Un poliţist este într-un conflict de interese dacă este chemat să soluţioneze o petiţie, să ia o decizie sau să participe la procesul decizional cu privire la indivizi ssau entităţi legale cu care are relaţii pecuniare sau patrimoniale. Legea prevede reguli generale cu privire la cadouri şi spune că funcţionarii publici nu au dreptul să primească sau să ofere niciun fel de beneficiu legat de poziţia pe care o ocupă în serviciul public.

Mecanisme de integritate (practică) Sunt codurile de conduită, politicile cu privire la conflictele de interese, organismele de integritate etc. existente, eficiente în asigurarea unui comportament etic în cadrul instituţiilor de aplicare a legii? Codul de Etică stipulează principii generale care ar trebui să guverneze conduita poliţiştilor. Totuşi, în acest moment, eficienţa sa este foarte redusă. Poliţia e percepută ca fiind una dintre cele mai corupte instituţii din România, clasându-se pe locul patru în topul acestora (după partidele politice, Parlement şi Judiciar), realizat de către cetăţenii României, în cadrul Barometrului Global al Corupţiei din 2010. Poliţia este, de asemenea, pe lângă sistemul sanitar, primul exemplu pe care îl oferă românii de corupţie măruntă. Mai mult, în ultima vreme, din ce în ce mai mulţi înalţi oficiali din poliţie sunt 295 investigaţi pentru corupţie şi infracţiuni legate de corupţie. Mai devreme în 2010, a început urmărirea penală împotriva unui număr foarte însemnat de

295

Interviu

141


poliţişti de frontieră, pentru implicarea lor în mai multe operaţiuni de contrabandă. Alte cazuri sunt aduse înaintea publicului în urma investigaţiilor jurnaliştilor. Putem evalua existenţa unei agenţii anticorupţie specializate (DGA), care se ocupă de poliţie. Această unitate întreprinde şi activităţi educative, astfel, poliţiştii pot beneficia de cursuri de formare în acest domeniu. Luând în considerare informaţia publică furnizată pe website şi ultimul raport de activitate, nu avem informaţii cu privire la formarea continuă a poliţiştilor. În practică, programele de formare pentru angajaţi sunt realizate de către instituţii specializate din cadrul sectorului public sau privat.

Investigarea corupţiei În ce măsură detectează şi investighează instituţiile de aplicare a legii cazurile de corupţie din ţară? Poliţia judiciară investighează cazurile de corupţie, sub coordonarea Parchetului. Poliţia judiciară, sub supervizarea procurorilor, are acces la informaţii personale şi poate efectua percheziţii şi arestări, în urma deciziei 296 unui judecător. Raportul de activitate al Ministerului Administraţiei şi Internelor indică faptul că în domeniul fenomenului infracţional, valorile sunt similare cu cele ale anului precedent. Comparativ cu anul 2009, au fost comise mai puţine jafuri (4,48%) şi mai puţine infracţiuni împotriva persoanei (-8,58%). Lupta împotriva infracţiunilor informatice a dus la desfiinţarea a 59 de grupări organizate, 528 de persoane fiind trimise în instanţă. În 2010, au fost desfiinţate 66 de organizaţii, 499 de persoane din sfera infracţiunilor de trafic de persoane şi migraţie ilegală fiind trimise în instanţă. În 2010, au fost identificate 757 de grupări infracţionale, cu 11,49% mai multe decât în 2009 şi au fost desfiinţate 286 de grupări organizate implicate în

296

Toate datele statistice cu privire la investigarea acuzaţiilor de corupţie sunt disponibile la DNA, analizat în cadrul pilonului «ACA»

142


comiterea de infracţiuni grave, 2124 de persoane fiind puse sub acuzare şi 46,23% dintre membrii lor fiind arestaţi. Analiza statistică arată că în 2010, a fost înregistrat un număr mai redus de jafuri. Frauda economică şi financiară reprezintă 21,62% din numărul total al infracţiunilor descoperite de poliţie, cu 6,2% mai multe decât în 2009.

143


6.6. ORGANISMELE DE MANAGEMENT ELECTORAL

297

REZUMAT Managementul electoral este efectuat de două tipuri de instituţii româneşti: Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) şi birourile electorale. Ca o observaţie generală, după primii ani, 2006-2008, AEP a avut performanţe mai bună in transparenţă şi din punctul de vedere al integrităţii decât birourile electorale. Încă resursele şi independenţa sunt limitate. Eficacitatea în reglementarea finanţării partidelor şi în control financiar al partidelor este încă foarte limitată. Birourilor electorale întâmpină problemele legate de formarea membrilor lor, independenţa lor, legată de modul în care preşedinţii birourilor secţiilor de votare sunt numiţi, responsabilitatea lor, incluzând posibilitatea lor de a rezolva corect întâmpinări şi contestaţii, şi transparenţa activităţii lor.

297

Dorim, de asemenea, să mulţumim doamnei Crina Rădulescu, profesor de Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administraţie Publică, Bucureşti, pentru contribuţia sa la studiul lansat în 2010, care a servit drept punct de pornire pentru prezenta analiză.

144


Organisme de Management Electoral Scorul Mediu al Pilonului: 43,06 / 100 Indicator Capacitate

Resurse

33,33 / 100

Situație curenta

Progres așteptat

Lege

Lege

Practică

Practică

-

25

-

75

Independenţă

50

25

50

75

Guvernare

Transparenţă

50

50

50

50

58,33 / 100

Responsabilitate

75

50

25

50

Mecanisme de asigurare a Integrităţii

75

50

25

50

Rol 37,5 / 100

Reglementarea campaniei electorale

25

75

Administrarea Alegerilor

50

50

STRUCTURĂ ŞI ORGANIZARE Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) este o instituţie admimistrativă autonomă, care asigură gestionarea problemelori electorale în perioada dintre alegeri. Pe parcursul perioadei electorale, (începând cu o lună-două până înainte de alegeri şi continuând până la validarea rezultatelor acestora) instituţia care se ocupă cu managementul electoral este Biroul Electoral Central. AEP e organizată conform legii electorale, cu privire la alegerile parlamentare. Pe durata desfăşurării alegerilor, organismele de management electoral sunt BEC, Birourile Electorale Judeţene (48, inclusiv un Birou special pentru votanţii aflaţi în afara ţării) şi Birourile Electorale ale secţiilor de votare. În cazul alegerilor locale, sunt înfiinţate Birouri Electorale Locale în fiecare localitate. Regulile de formare, competenţele şi responsabilităţile administraţiei sunt detaliate în legislaţia electorală. Deşi prezente în diferite legi, reglementările cu privire la organismele de management electoral sunt similare. România nu are

145


298

un Cod Electoral şi fiecare tip de alegeri sunt reglementate printr-o lege diferită, indicând incoerenţa cadrului legislativ. Astfel, alegerile sunt gestionate de către două administraţii distincte: AEP şi o structură stratificată de Birouri Electorale, care este restabilită pentru fiecare alegeri şi condusă de către BEC. Luând în considerare dependenţa BEC de munca, expertiza, materialul şi resursele umane ale AEP, organismul de management electoral analizat în secţiunea următoare va fi AEP. Totuşi, atunci când este relevant pentru managementul proceselor electorale, vom prezenta şi analiza şi prevedrile legale şi practicile BEC sau a altor birouri electorale.

EVALUARE Resurse (practică) În ce măsură are organismul de management electoral (OME) resursele adecvate pentru a-şi atinge scopurile în practică? AEP decide cu privire la propria propunere de buget, pe care primeşte aprobarea Ministerului de Finanţe şi trimite bugetul mai departe, către Guvern, 299 pentru a fi inclus în Bugetul Statului şi prezentat Parlamentului . Totuşi, pentru toate cheltuielile capitale, procedura de aprobare este mai complexă, cerând aprobarea în cel mai mic detaliu, a Guvern. Astfel, independenţa bugetară nu include dezvoltarea AEP, ca funcţionând în cadrul Autorităţii Generale de management. Din 2009, până în 2011, nu au fost aprobate creşteri în resursele financiare ale AEP, în ciuda creşterii semnificative în volumul de muncă şi luând în considerare necesitatea de a realiza cartea de evidenţa electorală, după cum a afirmat conducerea AEP în cadrul interviurilor. În vederea îndeplinirii activităţilor şi îndatoririlor sale, AEP are propriul personal, organizat în departamente. Responsabilităţile personalului sunt definite prin Statutul AEP. Distribuţia pe departamente se face prin intermediul dispoziţiilor 298

La momentul scrierii lansării, Codul electoral este un proiect elaborat de către Autoritatea Electorală Permanentă şi aşteaptă să fie dezbătut de către partidele politice. 299 În conformitate cu art. 7, capitolul II, Decizia nr. 2/19.03.2007 (Statutul de Funcţionare al Autorităţii Electorale Permanente), preşedintele Autorităţii aprobă bugetul anual al instituţiei, bazat pe propunerea de buget elaborat şi prezentat de către Departamentul de buget şi finanţe, resurse umane si contabilitate, în urma art. 23 din aceeaşi decizie.

146


emise de Preşedinte. Statutul de funcţionare menţionează 15 departamente. Autoritatea mai are şi 8 ramuri regionale, în fiecare zonă de dezvoltare. AEP are, de asemenea, un Secretar General, numit ee către Primul Ministru, conform legii, în urma unui concurs deschis. Numărul total de angajaţi de pe organigramă, inclusiv din ramurile regionale, este de 170, dintre care, 3 sunt preşedintele şi vicepreşedinţii, după cum se poate observa pe website-ul AEP. Conform Statutului său de Funcţionare, AEP ar trebui să deţină 34 de birouri teritoriale şi un personal în număr de 250, în locul actualilor 170, excluzând demnitarii şi Cabinetul preşedintelui sau al vicepreşedinţilor. Lipsa de personal pe poziţiile specifice este menţionat ca o slăbiciune atât de către managementului AEP, în timpul interviului, cât şi de către experţii din mediul academic şi de către societatea civilă, în ceea ce priveşte rapoartele de monitorizare a alegerilor. Rapoarte comprehensive sunt 300 furnizate de către Asociaţia Pro Democraţia şi de către Institutul de Politici 301 pubice . Managementul AEP a afirmat că lipsa personalului şi fondurile insuficiente au pus AEP în imposibilitate de a garanta prezenţa unor reprezentanţi ai lor în toate birourile electorale la nivel judeţean, fapt care ar asigura profesionalismul acestor structri, în vederea alegerii reprezentanţilor României în Parlamentul European sau a alegerilor prezidenţiale. Informaţia aceasta poate fi verificată şi prin intermediul documentelor de numire în funcţie ale acestor reprezentanţi. Conform aceleiaşi surse, AEP nu a reuşit să înfiinţeze birouri judeţene după cum e stipulat în art. 26, paragraful (a), legea nr. 35/2008, nefiindu-le alocate fondurile necesare. AEP a numit 30 de reprezentanţi în birourile electorale judeţene, în loc de 48. Managementul AEP a afirmat şi că pensionarea personalului experimentat a făcut foarte dificilă monitorizarea activităţii de finanţare a partidelor şi

300

Surse importante în această privinţă sunt rapoartele Asociaţiei Pro Democraţia de la diferite momente electorale. Toate disponibile la www.apd.ro / publicatii.php. 301 Alegerile locale 2008 prin ochii societatii civile, iulie 2008, Alegeri locale 2008. Organizare inerţială, candidaţi apatici, alegători indiferenţi, iulie 2008, disponibile online la http://www.ipp.ro/pagini/publicatii.php?pg=2

147


activităţii organizaţionale la nivel local, iar imposibilitatea de a angaja personal 302 suplimentar a îngreunat situaţia şi mai tare . Alte limitări ale resurselor se pot observa lipsa spaţiului de depozitare pentru documentele pe suport fizic, pe care AEP are obligaţia legală de a le păstra. Şi mai multe limitări ale resurselor Further resource limitations are observed in the lack of space for storage of hard-copy documentation, which the PEA is required by law to maintain. Luând în considerare oportunităţile de training, prevederile legale în vigoare obligă angajatorul să ofere training anual. Totuşi, bugetul AEP a inclus fonduri pentru training-ul personalului în ultimii trei ani, după cum de poate observa în schema de buger, furnizată, la cerere, de AEP. Cu privire la resursele umane ale birourilor din cadrul secţiilor de vot, preşedintele şi adjunctul său din cadrul acestor birouri trebuie să fie, de regulă, jurişti. Atunci când acest lucru nu este posibil, aceştia vor fi independenţi şi cu 303 Alţi membri ai birourilor din cadrul secţiilor de un foarte bun renume. 304 votare sunt reprezentanţi ai partidelor care concurează în alegeri. Legea nu stipulează niciun fel de pregătire specifică pentru membrii BEC şi ai Birourilor Electorale Judeţene. Mai mult, AEP trebuie să sprijine material cursurile de pregătire a membrilor birourilor din secţiile de votare, organizată de prefecţi. Cursurile de pregătire cunt organizate doar pentru preşedinţii birourilor din cadrul secţiilor de votare şi pentru adjuncţii acestora, ele durând doar în jur de două ore. Bugetul AEP pentru relizarea materialelor informative oferite membrilor birourilor din cadrul secţiilor de votare este foarte limitat şi autoritatea a apelat la parteneriatele pe care le avea cu ONG-uri pentru a putea realiza şi distribui materialele necesare în timpul ultimelor alegeri parlamentare şi prezidenţiale din România. Toate acestea sunt probleme subliniate de mai multe ori în rapoartele de monitorizare a alegerilor realizate 302

Declaraţia este de încredere, căci multe alte instituţii publice s-au confruntat cu aceeaşi problemă când cabinetul a trecut proiectul de lege care interzice pensionarilor să continue să lucreze în instituţiile publice şi interzicer, de asemenea, angajările noi în cadrul instituţiilor publice. Proiectul de lege a fost o decizie luată pentru combaterea crizei economice. Totuşi, este extrem de contestat, deoarece experienţa si profesionalismul în instituţiile publice a fost descurajat. 303 Art 19 alin (4) al Legii nr. 35/2008. 304

Art. 19 alin (8)-(9) al legii nr. 35/2008.

148


305

de către organizaţiile societăţii civile. Experţii au subliniat, de asemenea, problema, ca fiind una dintre cele mai importante impedimente cu privire la pregătirea oficialilor electorali.

Independenţa (lege) În ce măsură este organismul de management electoral independent prin lege? 306

şi Camera Legea nr. 373/2004 cu privire la alegerile pentru Senat Deputaţilor (art. 26-29) şi Statutul cu privire la organizarea şi funcţionarea AEP sunt principalele acte legislative care reglementează AEP. AEP este condusă de un preşedinte cu rang de ministru, numit într-o sesiune reunită a Senatului şi a Camerei Deputaţilor şi doi vicepreşedinţi, cu rang de secretari de stat, unul numit de către Preşedintele României, iar altul, de către 307 Primul Ministru . Preşedintele şi cei doi vicepreşedinţi sunt numiţi pentru un mandat de 8 ani, care poate fi reînnoit o singură dată. Singurul criteriu pentru numirea preşedintelui este pregătirea şi experienţa sa juridică sau administrativă. Nicio altă prevedere nu determină baza de recrutare pentru managementul AEP. În îndeplinirea responsabilităţilor lor juridice, preşedintele 308 şi adjuncţii săi realizează o funcţie care implică exercitarea autorităţii de stat. Astfel, ei nu pot fi membri ai vreunui partid politic. Preşedintele şi adjuncţii săi pot fi revocaţi din funcţie de către autorităţile care i-au numit, din motive bine întemeiate. Nu există o definiţie clară a motivelor bine întemeiate în lege.

305

Raportul de Evaluare al Misiunii OSCE/ODHIR, 2004, p. 16, disponibil la www.osce.org/odihr/elections/romania/41455, asociaţia Pro Democraţia, Prezidenţiale 2009 Raport de observare al alegerilor pentru Preşedintele Romaniei din 2009, March 2010, p.72. disponibil la www.apd.ro/publicatii.php. 306 Legea nr. 373/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 35/2008. AEP a fost instituită prin lege în 2004 şi funcţionează astăzi în conformitate cu prevederile Legii nr. 35/2008. În plus, art. 51 din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, modificată prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 98/27.08.2008 introduce Departamentul de Control al finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale şi de un departament specializat pentru alocarea subvenţiilor de la bugetul de stat. 307 Legea nr. 35/2008, art. 63, (3)-(4). 308

Legea nr. 35/2008, art.13, (3).

149


Au fost ridicate îndoieli importante cu privire la independenţa birourilor din cadrul secţiilor de votare. În special, prevederea cu privire la selecţia cetăţenilor care să participe la tragerea la sorţi pentru numirea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor birourilor electorale din cadrul secţiilor de votare, atunci când numărul de jurişti este insuficient pentru a completa toate poziţiile, este prea 309 vagă şi deschisă implementării arbitrare.

Independenţa (practică) În ce măsură funcţionează organismul de management electora în modl independent, în practică? Luând în considerare mecanismul de numire a conducerii AEP, în 2004, încă de la începutul activităţii acesteia, a apărut un conflict între preşedintele şi vicepreşedinţii instituţiei. Preşedintele AEP este numit de Parlament, iar vicepreşedinţii, de către Primul Ministru şi Preşedintele României. Preşedintele PEA, Octavian Opriş, a fost, în anii ‘90, senator din partea unuia dintre principalele partide româneşti. Conflictul intern a fost considerat de presă a fi 310 unul de natură politică, influenţat de intervenţii externe. Conflictul a avut un impact negativ asupra eficacităţii autorităţii în primii ani de funcţionare ai acesteia. Nu s-a realizat actualizarea listelor electorale şi nu a fost îmbunătăţită logistica electorală şi nu a fost înfiinţat un departament de 311 control asupra finanţărilor partidelor . Raportul instituţiei din 2006 a fost respins de Parlament. Totuşi, Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor a hotărât să confirme poziţia Preşedintelui. O lună mai târziu, în februarie şi martie 2007, cei doi vicepreşedinţi ai AEP au fost înlocuiţi din funcţie. Activitatea instituţiei sa îmbunătăţit, însă întrebările cu privire la independenţa reală a conducerii sale 309

Asociaţia Pro Democraţia, Prezidenţiale 2009 - Raport de observare a alegerilor pentru Preşedintele României din 2009, martie 2010, p.72. Surse importante în această privinţă sunt rapoartele Asociaţiei Pro Democraţia de la diferite momente electorale. Toate sunt disponibile la www.apd.ro/publicatii.php. De asemenea, Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR. România. Alegerile prezidenţiale, 22 noiembrie şi 6 decembrie 2009. Raportul final, Varşovia, 17 februarie 2010, p. 8. 310 Raportul de Evaluare al Misiunii OSCE/ODHIR, 2004, p. 10, disponibil la www.osce.org/odihr/elections/romania/41455 311 Ştiri disponibile la: http://stiri.kappa.ro/actualitate/31-01-2007/jandarmul-electoral-rateazaalegerile-europene-117642.html

150


a rămas în picioare. În 2008, unul dintre vicepreşedinţi a fost acuzat de afiliere la unul dintre partidele politice care avea candidaţi nominalizaţi pentru Parlamentul European. Ea a participat la activităţile post-electorale ale 312 partidului . Încrederea cetăţenilor în AEP rămâne, astfel, scăzută. Un sondaj iniţiat în 2009 de către Asociaţia Prodemocraţia arată exat cât de scăzut este acest nivel de încredere în rândul cetăţenilor în eficienţa instituţiilor de management electoral. 84% dintre români considerau, în noiembrie 2009, că 313 aceste instituţii sunt ineficiente în diminuarea fraudei electorale. În ceea ce priveşte personalul, preşedintele instituţiei hotărăşte asupra întâlnirilor, promovărilor, transferurilor şi concedierilor acestora. Conform art. 35 din versiunea amendată a Statutului Autorităţii, numirile sunt bazate pe concursuri sau examinări. Procedurile pentru numiri, promovări şi concedieri ale personalului cu statut de funcţionar public, provin din legea nr. 7/2006, cu 314 privire la statutul funcţionarilor publici parlamentari, respectiv din art.21-24, din legislaţia muncii, cu privire la personalul angajat pe baza contractului individual de muncă. Pe de altă parte, teme importante de reflecţie au fost formulate cu privire la independenţa membrilor birourilor electorale, în special a preşedinţilor birourilor din cadrul secţiilor de votare. În 2009, s-a produs un incident în judeţul Vrancea, unde prefectul 315 (reprezentant guvernamental) a fost schimbat în timpul perioadei electorale . Incidentul a reprezentat un indicator important al imixtiunii guvernului şi a partidelor de guvernământ în nominalizarea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor 316 birourilor electorale din cadrul secţiilor de votare.

312

Ştiri disponibile la: http://www.jurnalul.ro/special/special/ana-maria-patru-iti-cerem-demisia511082.html 313 Rezultatele sondajului sunt disponibile la: http://www.apd.ro/files/sondaj_privind_fraudarea_alegerilor_mai-nov2009.html 314 Publicat în Monitorul Oficial nr. 35/16.01.2006. 315

Prefectul a fost schimbat după retragerea Partidului Social-Democrat din guvern. Deşi prefectul ar trebui să fie un înalt funcţionar public, independent, aceasta este, practic, numit şi referit de partidele politice. Problema este dezvoltată în continuare în capitolul despre "sectorul public". 316 Declaraţiile din acest capitol se bazează în principal pe avizul experţilor şi pe revista presei. O altă sursă a fost dl. Adrian Neacşu, preşedintele Tribunalului Judeţean Vrancea şi membru al TI-

151


Transparenţa (lege) În ce măsură există prevederi care să asigure accesul publicului la informaţii relevante cu privire la activităţile şi procesul decizional al OME? Conform art. 28 din Statutul amendat, Departamentului de Comunicare şi Relaţii Publice trebuie să asigure comunicarea dintre cetăţeni, diverse organizaţii şi asociaţii şi AEP. Mai exact, el constituie o legătură permanentă cu presa, prin informarea acesteia şi exprimarea unor puncte de vedere şi prin oferirea către media de documente şi materiale realizate de AEP. De asemenea, el oferă cetăţenilor informaţii de interes public şi asigură actualizarea paginii de internet care conţine informaţiile, rapoartele şi analizele AEP şi organizează conferinţe de presă. Departamentul de control al finanţării partidelor politice şi ale campaniilor electorale trebuie să-şi publice pe website-ul instituţiei rezultatele activităţilor de control întreprinse la sediile centrale şi teritoriale ale tuturor partidelor politice, ca şi rapoarte cu privire la subvenţiile publice şi donaţiile private primite de partide. Totuşi, niciun nume de donator nu poate fi făcut public, conform prezentei legi.

Transparenţa (practică) În ce măsură sunt rapoartele şi deciziile organismului de management electoral făcute publice în practică? Transparenţa AEP este, în general, asigurată în practică. Experienţele organizaţiilor societăţii civile arată că aceasta răspunde foarte bine petiţiilor 317 pentru informaţii publice. Totuşi, performanţa bună este recentă. Până în 2008, transparenţa AEP, în special cu privire la finanţarea partidelor, era

Rmania. El a subliniat problema independenţei în ceea ce priveşte preşedinţii şi deputaţii birourilor secţiilor de votare. 317 Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR, România. Alegerile prezidenţiale, 22 noiembrie şi 6 decembrie 2009. Raport final, Varşovia, 17 februarie 2010, p. 8. Asociaţia Pro Democraţia, Prezidenţiale 2009 - Raport de observare a alegerilor pentru Presedintele Romaniei din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php.

152


318

criticată de către societatea civilă. Mai mult, începând cu 2006, rapoatele cu privire la activitatea de informare publică (conţinând date statistice cu privire la audienţe, petiţii, solicitări sau memorii) ale instituţiei au fost publicate pe website. AEP a implementat mai multe proiecte în parteneriat cu ONG-uri, pentru monitorizarea alegerilor, arătându-şi deschiderea faţă de public. AEP publică pe website şi toate propunerile legislative făcute în vederea modificării legislaţiei electorale şi toate sugestiile primite de la ONG-uri sau de la simpli votanţi. Website-ul AEP este un instrument foarte util şi foarte uşor de manevrat, actualizat în timp util şi conţinând toată informaţia publică cerută conform legii, precum rapoarte anuale, Cărţi Albe post-electorale, rapoarte financiare ale partidelor şi rapoarte de control cu privire la finanţarea partidelor. În ceea ce priveşte activitatea Departamentului de Cercetare şi Monitorizare a Procesului Electoral, au fost publicate broşuri tipărite sau electronice cu privire la principalele evenimente electorale ale anilor precedenţi şi au fost organizate conferinţe pe probleme legate de procesul electoral, precum votul din afara ţării. Totuşi, informaţia relevantă pentru opinia publică cu privire la corectitudinea şi cinstea procesului electoral, nu sunt disponibile (ex. listele electorale care ar facilita depistarea de către cetăţeni şi de către AEP a 319 voturilor multiple). Toată legislaţia relevantă şi un istoric al deciziilor relevante ale BEC sunt disponibile pe website, într-o structură comprehensivă. Instrumente foarte utile, inclusiv calendarele electorale şi instrumente pentru a identifica secţia de vot repartizată fiecărui votant sunt disponibile pe website înainte de ziua alegerilor. Totuşi, nu există niciun call center. AEP a fost parteneră în două proiecte ale Asociaţiei Pro Democraţia (acest ONG se ocupă cu monitorizarea alegerilor), organizând un call center naţional gratuit pentru votanţi, pe timpul zilei. AEP a sprijinit ONG-ul în promovarea call centerului. Pe durata alegerilor, BEC îşi înfiinţează propriul website, iar secţiunile Birourilor Electorale Judeţene sunt organizate ca pagini separate, pe website-urile 318 319

Raport disponibil la www.ipp.ro/protfiles.php?IDfile=31. Declarat în timpul interviului de Cristian Pârvulescu.

153


prefecturilor. Transparenţa este bine asigurată, iar rapoartele societăţii civile cu privire la procesele electorale nu menţionează lipsa transparenţei ca fiind 320 una dintre probleme . La nivel local, problema identificată este lipsa de profesionalism (vezi indicatorul: Resurse). Totuşi, BEC adoptă propriile statute de funcţionare pentru celelalte birouri electorale. Ei trebuie doar să publice minutele întâlnirilor, însă observatorii media nu pot participa la aceste întâlniri. Decizia a determinat proteste viguroase din partea organizaţiilor de 321 monitorizare a alegerilor, dar ea nu s-a modificat cu trecerea anilor. . Din 2007, departamentul de control al finanţărilor partidelor şi campaniilor electorale a publicat rezultatele activităţilor de control desfăşurate la sediile centrale şi teritoriale ale partidelor pe website-ul instituţiei, împreună cu rapoartele cu privire la subvenţiile si donaţiile private primite de acestea. Mai mult, au fost puse la dispoziţia publicului, online, rapoarte cu privire la veniturile şi cheltuielile partidelor în campania electorală, din 2007 înainte, împreună cu contribuţiile publice şi private la finanţarea partidelor. Ultima informaţie, ca şi fişele de venituri ale campaniei electorale, rapoartele financiare nu conţin decât sume totale.

Responsabilitate (lege) În ce măsură există prevederi pentru a asigura că OME trebuie să raporteze şi să răspundă cu privire la acţiunile sale? Consiliul de management al acestei instituţii este în primul rând răspunzător de către instituţiile care i-au decis numirea în funcţie, în special Parlamentul, care analizează rapoartele de activitate anuală şi pe cele postelectorale, care urmează apoi a fi publicate sub forma Cărţii Albe. Vicepreşedinţii sunt şi ei răspunzători faţă de Preşedintele României şi de Primul Ministru, aceştia neputând fi demişi decât de autorităţile care i-au numit, cu motive bine întemeiate. Nu există o definiţie în lege a „motivelor bine întemeiate”. 320

Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR, România. Alegerile prezidenţiale, 22 noiembrie şi 6 decembrie 2009. Raport final, Varşovia, 17 februarie 2010, p. 8. Asociaţia Pro Democraţia, Prezidenţiale 2009 - Raport de observare a alegerilor pentru Presedintele Romaniei din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php. 321 Asociaţia Pro Democraţia, Alegeri la limita democraţiei. Analiza procesului electoral din România (2005), martie 2005, p.23. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php.

154


AEP înaintează Parlamentului un raport cu privire la organizarea şi progresul alegerilor sau ale referendumului, compus din menţiuni cu privire la participarea la vot, la procesul de votare, la neregulile descoperite, inclusiv cele de ordin legislativ şi la rezultatela alegerilor sau referendumului, într-un timp nu mai lung de 3 luni după încheierea alegerilor pentru Senat. Acest raport se constituie în Cartea Albă. Raportul anual include şi un raport financiar al AEP. Cum aceasta se ocupă cu număratul şi transferul subvenţiilor de la buget, către partidele politice, raportarea financiară este obligatorie, prin legea finanţării partidelor. Respectând art. 1 din decizia nr. 3/24.09.2008, structura organizaţională a instituţiei are în compoziţie un Birou de Audit Public Intern. Conform art.15, chapter III, AEP funcţionează sub subordonarea directă a Parlamentului. Autoritatea funcţionează sub subordonarea directă a preşedintelui şi are dreptul de a evalua managementul financiar şi să controleze sistemele de management ale Autorităţii, în termeni de transparenţă şi în acord cu principiile legalităţii, respectării regulilor, ecnomiei, eficienţei şi eficacităţii. Mai mult, trebuie să elaboreze un raport anual de activitate. Totuşi, dacă sunt detectate încălcării ale legii, ele trebuie aduse imediat în atenţia Preşedintelui. are detected, they have to be immediately brought to the attention of the President. Cadrul legislativ permite revizuirea deciziilor birourilor electorale de către biroul electoral superior. Birourile electorale locale sau judeţene analizează deciziile birourilor din cadrul secţiilor de votare. BEC analizează deciziile Birourilor Electorale Judeţene. Revizuirea ierarhică este efectuată în timp util şi poate fi pusă uşor în aplicare. Din contră, deciziile AEP (anterioare perioadelor electorale) şi ale BEC (în timpul perioadei electorale) pot fi contestate numai în instanţă, iar revizuirea este, în general, foarte lungă, depăşind perioada electorală şi astfel, nu e eficientă şi nu poate fi pusă în aplicare după perioada 322 electorală. Prevederile cu privire la reclamaţii şi apeluri nu sunt suficient de clare, mai ales cu privire la stadiul post-electoral şi de asemenea, nu produc

322

Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR, România. Alegerile prezidenţiale, 22 noiembrie şi 6 decembrie 2009. Raport final, Varşovia, 17 februarie 2010, p. 8.

155


mijloace eficiente care să poată fi utilizate pentru redresarea legală a anumitor 323 decizii ale BEC. Partidele politice şi candidaţii au mijloacele de a redresa neregulile electorale, aceştia putând nominaliza membri pentru toate birourile electorale, de la cele din cadrul secţiilor de votare, la BEC. Candidaţii au, de asemenea, posibilitatea legală de a participa la procesul electoral din orice secţie de votare.

Responsabilitate (practică) În ce măsură are organismul de management electoral obligaţia de a raporta şi a răspunde pentru acţiunile sale, în practică? Partidele politice şi candidaţii pot căuta să redreseze neregulile electorale printr-o reclamaţie. Mecanismul de soluţionare a reclamaţillot funcţionează bine pe perioada electorală, pentru a răspunde solicitărilor partidelor 324 politice. Acest mecanism nu este, însă, punctual şi înregistrează întârzieri în oferirea de răspunsuri către cetăţeni sau societatea civilă, ex. organizaţii de 325 monitorizare a alegerilor , după cum a afirmat şi expertul intervievat. Societatea civilă, în special organizaţiile de monitorizare a alegerilor au observat şi ele lipsa de eficienţă a BEC în soluţionarea, în ziua alegerilor, a unor probleme ridicate de alte organisme electorale, de partide politice şi de observatorii interni, cu privire la logistica votului, buletinele de vot şi organizarea secţiilor de votare. Aceste nereguli nu au fost reflectate de către 326 Cartea Albă a alegerilor din ultimii 4 ani . Departamentele AEP îşi raportează activitatea în mod trimestrial către conducerea AEP, în mod regulat. Rapoartele sunt analizate şi aprobate de un comitet consultativ. Departamentele AEP de control şi coordonare a ramurilor îşi raportează activitatea şi subliniază problemele caere pot apărea cu privire la dotarea electorală, cu 30 de zile înaintea alegerilor. Toate rapoartele sunt 323 324 325

Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR, op. cit., p.5. Ibidem.

Asociaţia Pro Democraţia, Prezidenţiale 2009 - Raport de observare al alegerilor pentru Preşedintele României din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php. 326 Pro Democraţia, Prezidenţiale 2009 - Raport de observare al alegerilor pentru Preşedintele României din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php.

156


înregistrate şi îndosariate. Rapoartele generale finale ale AEP sunt publicate şi pe website. Rapoartele sunt, în general, comprehensibile şi asigură 327 supervizarea necesară asupra instituţiei, conducerii şi angajaţilor. AEP dă, în general curs solicitărilor din partea media sau a societăţii civile. De asemenea, organizează mai multe dezbateri pe subiecte de interes. Totuşi, BEC nu pare a avea aceeaşi deschidere de a răspunde la întrebările cu privire la 328 întârzieri/decizii/dispute ridicate de media sau de observatori.

Integritate (lege) În ce măsură există mecanisme care să asigure integritatea organismelor de management electoral? În ceea ce priveşte reglementările cu privire la conflictul de interese, art. 41 din decizia nr. 2/ 19.03.2007, stipulează că prevederile cu privire la incompatibilităţile din legea nr. 7/2006 se aplică şi în cazul persoanlului Autorităţii, cu statut de funcţionari publici. Declaraţiile de interese trebuie completate şi trimise responsabilului din instituţie care le depune la ANI. În consecinţă, funcţia lor este incompatibilă cu orice alt post public sau privat, remunerat sau nu, cu excepţia posturilor sau activităţilor în cadrul sistemului 329 de educaţie . Un funcţionar public este numit consilier de etică şi acesta îşi raportează activitatea la Agenţia Naţională a Serviciilor Publice. Mai mult, relaţiile ierarhice directe dintre soţi şi dintre rude de gradul I sunt interzise. Nu există un cod specific de conduită pentru angajaţii AEP, iar conducerea instituţiei nu consideră că ar fi nevoie de unul. Personalul nu trebuie să semneze un contract, o declaraţie, sau să depună un jurământ de respectare a principiilor independenţei, imparţialităţii, integrităţii, transparenţei, eficienţei, profesionalismului şi orientării către servicii în îndeplinirea îndatoririlor lor.

327 328

Toate rapoartele sunt disponibile la http://www.roaep.ro/ro/section.php?id=1&l2=20.

Aceste probleme au fost declarate de către expertul intervievat. Ele apar, de asemenea, în rapoartele de monitorizare a alegerilor. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php. 329 Art. 8-10 din Legea nr. 7/ 2006 din 11/01/2006, republicată în Monitorul Oficial, Part I nr. 345/25.05.2009.

157


În ceea ce priveşte restricţiile post-ocupare, art. 45 din decizia menţionată mai sus afirmă că prevederile cu privire la clauza de confidenţialitate de la art. 26 330 din legea nr. 53/2003, amendată , se aplică şi personalului AEP. Astfel, pe durata şi după încheierea perioadei de angajare, părţile vizate nu vor transmite date sau informaţii pe care le-au aflat pe durata exercitării funcţiei lor, sub condiţiile enunţate în regulamentele interne şi în contractele de muncă, individuale sau colective. Totuşi, experţii apreciază că legea nu e comprehensivă în ceea ce priveşte integritatea membrilor birourilor electorale. Problema lipsei de claritate legislativă cu privire la independenţa şi neafilierea politică a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor birourilor electorale din cadrul secţiilor de votare (vezi indicatorul Resurse) are un efect negativ asupra integrităţii acestor oficiali. În plus, soţilor şi soţiilor şi rudelor de sânge sau prin alianţă până la gradul al II331 lea inclusiv, ale candidaţilor din alegeri le este interzis să fie membri ai birourilor electorale. (13-35/2008). Reprezentanţilor partidelor politice, alianţelor politice şi alianţelor electorale, ca şi celor ai organizaţiilor minorităţilor naţionale din birourile electorale nu le pot fi repartizate şi nu pot exercita alte atribuţii decât cele stipulate prin prezenta lege. Calitatea de membri ai unui organism electoral se va încheia, de jure, în cazul unei dispoziţii de înfăţişare în instanţă pentru comiterea unei încălcări a legii electorale. Niciun cod de conduită nu există nici pentru birourile electorale, cu excepţia legii electorale.

330 331

Legea nr. 53/2003 despre Codul Muncii din 24.01.2003, actualizată la data de 26.08.2005.

Expert intervievat şi rapoarte ale societăţii civile: Asociaţia Pro Democraţia, Prezidenţiale 2009 Raport de observare al alegerilor pentru Preşedintele României din 2009, martieh 2010, p.72. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php

158


Integritate (practică) În ce măsură este integritatea organismului de management electoral asigurată în practică? Conducerea AEP consideră legislaţia şi practicile din sfera integrităţii ca fiind 332 Nu a existat nicio investigaţie adecvate pentru reducerea corupţiei. 333 împotriva vreunui angajat al AEP. Totuşi, observatorii interni au semnalat, pe durata tuturor momentelor electorale de după 1990, probleme importante cu privire la integritatea membrilor birourilor electorale din cadrul secţiilor de votare, începând cu relaţia dintre membri şi candidaţi, partide şi administraţie şi continuând cu 334 realizarea de campanie electorală de către aceştia. Problemele au persistat 335 în 2007, 2008 şi 2009. Procesele de achiziţii care preced alegerile ridică unele semne de întrebare. Reprezentanţii AEP au solicitat unele derogări de la ordonanţa achiziţiilor publice, în special în ceea ce priveşte scurtarea deadline-urilor, pentru a putea să satisfacă cel mai bine nevoile de execuţii de urgenţă în perioadele electorale. Ei au observat şi că valoarea contractelor pentru software şi materiale electronice nu este proporţională cu complexitatea lucrării cerute ofertanţilor, ci cu importanţa momentului electoral şi au solicitat reglementări adiţionale pentru a reduce această tendinţă, care poate ridica preţurile, afectând astfel bugetul AEP şi al Statului. Angajarea de către AEP de personal specializat în IT ar putea rezolva, de asemenea, problema şi este una dintre soluţiile propuse de conducerea Autorităţii, după cum au declarat, însă nu au primit feed-back până acum. Situaţia a fost subliniată şi de către organizaţii ale 336 societăţii civile, precum IPP.

332 333 334

Declarat în timpul interviului cu un cercetător TI-Rmania. Declarat în timpul interviului cu un cercetător TI-Rmania.

Raportul de Evaluare al Misiunii OSCE/ODHIR, 2004, p. 16, disponibil la www.osce.org/odihr/elections/romania/41455 335 Surse importante în această privinţă sunt rapoartele Asociaţiei Pro Democraţia de la diferite momente electorale. Toate disponibile la www.apd.ro/publicatii.php. 336 Comunicatul de presă este disponibil la http://www.ipp.ro/pagini/interven355ia-institutuluipentru-pol.php?pg=1

159


Reglementarea campaniei electorale (lege şi practică) Reglementează organismul de management electoral, în mod eficient, finanţările candidaţilor şi partidelor politice? Finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale este reglementată prin legea cu privire la finanţarea activităţilor partidelor politice şi a campaniilor electorale (2006, ultima dată amendată în 2009). Organismul competent de control al finanţărilor campaniei electorale şi al implementării legii este AEP, care exercită acum funcţii care erau de competenţa Curţii de Conturi, sub o 337 legislaţie anterioară. Legea stabileşte anumite interdicţii şi restricţii, inclusiv 338 un plafon pentru cheltuielile de campanie. Dacă limita e depăşită, partidul sau candidatul independent va fi amendat. În plus, cel care depăşeşte plafonul este obligat să plătească la bugetul de stat o sumă egală cu cea cu care l-a depăşit. Candidaţii îşi pot finanţa campaniile prin donaţii, care trebuie declarate la AEP şi pot fi utillizate numai după ce a fost făcut acest lucru. Dezvăluirea şi raportarea în legătură cu cheltuielile pentru campania electorală trebuie realizate doar după finalul alegerilor, în termen de 15 zile de la publicarea rezultatului definitiv al acestora. Dacă este cazul, AEP poate cere documente adiţionale în termen de încă 15 zile, iar în 30 de zile, trebuie să se pronunţe cu privire la complianţa fiecărui candidat la prevederile legale. Deciziile AEP în implementarea acestei legi pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti. Din păcate, experţii sunt de părere că simplitatea legii şi resursele limitate ale 339 AEP fac controlul finanţărilor partidelor ineficient. Partidele nu au un cont special, dedicat administrării de fonduri pentru campania electorală şi nu declară transferul banilor obţinuţi prin strângere de fonduri pentru campania 337

Curtea de Conturi îşi păstrează funcţia de control al subvenţiilor pe care partidele politice primesc de la bugetul de stat. 338 Pentru alegerile prezidenţiale, limita de cheltuieli maxime pentru un partid sau alianţă politică, care a nominalizat un candidat prezidenţial înregistrat, sau pentru candidaţii independenţi, este de 25000 salarii minime. Salariul minim oficial pentru anul 2009 a fost de 600 lei (în jurul valorii de 140 Euro), astfel, limita de cheltuieli pentru fiecare partid sau alianţă desemnatoare, sau candidat independent, a fost în jurul valorii de 3,5 milioane de euro 339 Expert intervievat şi rapoarte ale societăţii civile: Prezidenţiale 2009 - Raport de observare a alegerilor pentru Preşedintele României din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php.

160


electorală înainte ca aceasta să înceapă, ceea ce îngreunează foarte mult controalele AEP şi îi conduce la descoperiri nesatisfăcătoare. Mai mult, rapoartele depuse de partide nu includ identitatea donatorilor şi, din pricina lipsei de resurse pentru control ale AEP, există foarte puţine verificări cu privire la respectarea cadrului legislativ cu privire la identitatea donatorilor şi valoarea maximă permisă a donaţiilor. Un important semn de întrebare a fost ridicat de către media şi societatea civilă, cu privire al donaţiile şi cheltuielile neînregistrate din campania electorală. Totuşi, nici AEP, nici alte organisme ale statului nu au investigat la 340 modul serios această problemă. . Candidaţii din partea partidelor non-parlamentare s-au plâns de mai multe ori că legislaţia existentă favorizează partidele reprezentate în parlament, ex. cu privire la timpul de emisie sau la prevederile de finanţare a partidelor şi 341 campanie electorală. Partidele non-parlamentare nu pot primi subvenţii de stat şi trebuie să se bazeze în întregime pe donaţii private. Pe durata campaniilor electorale, atât în 2008, cât şi în 2009, au fost amplasate panouri şi bannere în care erau atacaţi candidaţii, fără a fi indicată sursa (încălcând art. 29 din legea cu privire la finanţarea partidelor politice şi campaniilor electorale). Partidele politice au lansat un număr de reclamaţii formale, în cursul a diferite campanii electorale din ultimii ani, cu privire la vandalizarea posterelor de campanie ale candidaţilor lor, în mai multe judeţe. Nereguli au apărut şi în timpul mitingurilor electorale şi al demonstraţiilor în aer liber. Incidentele au fost constatate atât de către observatorii internaţionali de la Oficiul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului, din cadrul 342 OSCE, în 2009 şi de către observatorii interni de la Asociaţia Pro Democraţia.

340 341

Expert intervievat.

Dispoziţiile legislative în favoarea partidelor parlamentare sunt multe. Partidele parlamentare au prioritate în nominalizarea membri ai birourilor electorale (de exemplu, Art. 14,. Legea nr. 35/2008), şi la finanţarea publică (de exemplu, art. 14, Legea nr. 334/2006). Ei au, de asemenea, timp de emisie mai mare, conform Consiliului Naţional al Audio-Vizualului. Mai multe detalii cu privire la situaţia unui candidat independent sau al unui partid non-parlamentar pe site-ul web a candidatului Partidului Verde, Remus Cernea, http://remuscernea.ro/ 342 Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR, România. Alegerile prezidenţiale, 22 noiembrie şi 6 decembrie 2009. Raport final, Varşovia, 17 februarie 2010, p. 8. Asociaţia Pro

161


Administrarea alegerilor (lege şi practică) Supervizează şi administrează OME în mod eficient, liber şi corect alegerile, asigurând integritatea procesului electoral? Sarcinile Autorităţii legate de promovarea integrităţii, transparenţei, responsabilităţii şi reducerea corupţiei în ţară sunt prezentate în art. 1, al. (2) din Decizia Parlamentului nr. 3/24.09.2008, care stipulează că Autoritatea asigură creşterea conştientizării cetăţenilor, cu privire la procedurile electorale specifice şi exercită control asupra finanţării partidelor politice şi ale campaniilor electorale. De asemenea, în art. 3 din Decizia Parlamentului nr. 2/19.03.2007, se afirmă că Autoritatea are funcţia de îndrumare, sprijin şi control al autorităţilor guvernamentale şi al propriilor structuri, în ceea ce priveşte organizarea de consultări electorale. Incidenţa votanţilor care vin la secţiile de votare şi sunt întorşi din drum, refuzându-li-se dreptul la vot este rară. Totuşi, mai multe probleme delicate legate de administrarea electorală rămân sub semnul întrebării: votul minorităţilor, în special comunităţile de etnie romă, secţiile speciale de votare şi mecanismele de prevenire a fraudei (votului multiplu), listele electorale, votul din străinătate şi capacitatea observatorilor de a-şi îndeplini sarcinile. Datorită vulnerabilităţii sociale a multor romi, comunităţile de etnie romă sunt vulnerabile în mod deosebit la cumpărarea de voturi. Mai mult, datorită faptului că un număr considerabil de romi nu au acte de identitate, ei nu pot nici vota. 343 Pe de altă parte, votanţii care erau consemnaţi la pat, la domiciliu, dar în afara zonei deservite de secţiile lor de vot au fost, efectiv, privaţi de acest drept, neputându-se servi de o urnă mobilă, care, prin lege, nu poate părăsi zona

Democraţia, Prezidenţiale 2009 - Raport de observare a alegerilor pentru Preşedintele României din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php. 343 Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR, op. cit., p. 17.

162


circumscrisă secţiei de votare, însă nu puteau beneficia nici de secţiile de 344 votare speciale din spital, fiind la domiciliu. În ciuda faptului că există două autorităţi care împart responsabilitatea (administraţia locală şi AEP) în ceea ce priveşte verificarea listelor electorale şi aceste responsabilităţi sunt bine determinate, există mai multe probleme cu privire la aceste liste. Fără a pune la îndoială acurateţea globală a listei de alegători,unii interlocutori şi-au exprimat preocuparea cu privire la problema 345 migraţiei neînregistrate,atât în interiorul României, cât şi în afară. În special, ei au semnalat riscul impersonării acestora şi votării multiple în numele 346 cetăţenilor despre care se ştie că locuiesc în altă parte decât la reşedinţă. Turismul electoral, anume grupurile organizate în vederea votării multiple, în diferite localităţi, a fost subiectul mai multor avertismente din partea media şi societăţii civile. Până la primul tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale din 2004, alegătorii puteau vota la orice secţie, dacă se găseau în afara localităţii de reşedinţă. După acuzaţii de nereguli însemnate, BEC a decis limitarea numărului de secţii speciale de votare pentru al doilea tur de scrutin alegerilor prezidenţiale din 2004. În cazul referendumului din 2007, cu privire la suspendarea preşedintelui şi al alegerilor pentru Parlamentul European din 2009, alegătorii au putut din nou vota în orice secţie de vot, dacă se aflau departe de locul de reşedinţă. Pentru alegerile prezidenţiale trecute, din 2009, de regulă, cetăţenii votau în secţiile de vot care le deserveau zona de reşedinţă permanenetă. Totuşi, alegătorii care, în ziua alegerilor, se găseau în afara localităţii de reşedinţă, puteau vota în oricare dintre cele 3,359 de secţii speciale de votare de pe teritoriul ţării. În plus, pentru a preveni „turismul electoral”, membrii birourilor din cadrul secţiilor de votare care au fost nominalizaţi de partide aveau dreptul să copieze informaţia de pe lista suplementară cu alegători, într-un efort de a 344

Asociaţia Pro Democraţia, Prezidenţiale 2009 - Raport de observare a alegerilor pentru Preşedintele României din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php. 345 Aproximativ 3 milioane de alegători înregistraţi sunt estimaţi a locui în străinătate, dar rămân înscrişi pe listele electorale în locul lor de reşedinţă înregistrată în România. Astfel de alegători sunt eliminaţi doar în cazul în care îşi înregistrează reşedinţa permanentă în străinătate cu misiunea diplomatică românească respectivă. 346 Rezultatele anchetei sunt disponibile la: http://www.apd.ro/files/sondaj_privind_fraudarea_alegerilor_mai-nov2009.html.

163


creşte supravegherea asupra şi încrederea în procesul de vot. Totuşi, observatorii interni şi internaţionali nu puteau cere o copie a acestor informaţii, din pricina protejării informaţiilor personale ale alegătorilor. O 347 verificare comparativă nu a fost făcută niciodată. Votul din afara ţării a devenit o problemă importantă în timpul ultimelor alegeri parlamentare din 2009. Datorită faptului că procedurile de vot erau, în esenţă, aceleaşi ca şi în cazul secţiilor speciale de votare, în general, votul celor din afara ţării ridică două tipuri de probleme: (1) votul nu este accesibil tuturor cetăţenilor români din afara ţării, ci numai celor care locuiesc în apropierea misiunilor diplomatice, (2) există întotdeauna avertismente din partea societăţii civile cu privire la independenţa secţiilor de votare şi afilierea lor la partidul de guvernământ. Observatorii interni şi media au obiectat şi la prevederile legii cu privire la comportamentul lor în interiorul secţiilor de votare. Legea stipulează că reprezentanţii media şi observatorii nu au dreptul să părăsească zona din cadrul secţiei de votare indicată de preşedintele biroului electoral din cadrul acesteia, pentru a nu deranja procesul de votare. Prevederea permite preşedinţilor acestor birouri să facă abuz de poziţia în care se află şi să limiteze drepturile observatorilor şi ale reprezentanţilor media de a observa în mod 348 propriu-zis procesul. În plus, mai multe ONG-uri au avertizat în mod public că partidele politice ar putea încerca să-şi acrediteze activiştii pentru a trece drept observatori ONG. 349 Observatorii ODHIR au confirmat această situaţie, deoarece au intrat în contact cu observatori care recunoşteau că reprezintă interesele anumitor 350 candidaţi.

Incidentul arată că organismele de management electoral, AEP, însărcinate cu acceptarea organizării şi Birourile electorale judeţene, responsabile cu acreditarea observatorilor, nu pot asigura respectarea legii, mai exact, nu pot verifica afilierea efectivă la partide a observatorilor interni.

347 348 349 350

Comunicatul de presă este disponibil la http://www.apd.ro/comunicat.php?id=231. Comunicatul de presă este disponibil la http://www.apd.ro/comunicat.php?id=194. Comunicatul de presă este disponibil la http://www.apd.ro/comunicat.php?id=221 Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR, op. cit., pp. 17-18.

164


6.7. AVOCATUL POPORULUI REZUMAT Performanţa Avocatului Poporului este nesatisfăcătoare având în vedere sarcinile îndeplinite, deoarece se poate observa o limitare a reactivităţii instituţiei şi o limitare a eforturilor de îndeplinire a misiunii, deşi un număr foarte mare de petiţii îi sunt înaintate. Impactul activității sale este zero, iar rezultatele reale în ceea ce privește sistemul legislativ și practica instituțiilor care îi lezează pe cetățeni nu s-a schimbat în urma activităților Avocatului Poporului. Imposibilitatea de a satisface în întregime rolul exhaustiv prevăzut de lege pare să fie legată de faptul că Avocatul Poporului nu este ţinut responsabil într-o măsură suficient de mare. Parlamentul are un interes scăzut în a ţine Avocatul poporului responsabil pentru performanţele sale. Apreciem pozitiv faptul că România are prevederi legale adecvate menite să asigure transparenţa funcţionării administraţiei Avocatului Poporului, iar resursele sunt evaluate ca fiind destul de bune.

165


Avocatul Poporului Scorul Mediu al Pilonului: 41,67 / 100

Capacitate

Resurse

66,67 100

/

Situație curenta

Progres așteptat

Lege

Lege

Practică

Practică

-

75

-

25

Independenţă

75

50

25

50

Guvernare

Transparenţă

75

50

25

50

58,33 100

Responsabilitate

50

25

50

75

Mecanisme de asigurare a integrităţii

75

75

25

25

/

Rol

Investigare

0

100

0 / 100

Promovarea bunelor practici

0

100

STRUCTURA ŞI ORGANIZAREA România a instituit Avocatul Poporului din 1991, când a fost adoptată noua Constituţie a României (în articolele 58-60), ca Instituţia Avocatului Poporului, care a fost fondată şi a început să funcţioneze după adoptarea şi implementarea legii sale organice nr. 35/1997. Ombudsman-u, alias Avocatul Poporului, primeşte şi ia decizii cu privire la reclamaţii înaintate de persoane care se simt nedreptăţite de către autorităţile administraţiei publice, prin violarea drepturilor sau libertăţilor acestora cetăţeneşti. El urmăreşte soluţionarea legală a reclamaţiilor primite, emite opinii, la cererea Curţii Constituţionale, de a trimite înaintea acesteia orice caz de neconstituţionalitate a vreunei legi, înainte ca ea să fie promulgată, trimiţând, de asemenea, înainte Curţii Constituţionale, orice obiecţie de neconstituţionalitate cu privire la legi şi ordonanţe. Cei patru adjuncţi ai Avocatului Poporului îşi desfăşoară activitatea în următoarele arii de specializare:

166


1.

Drepturile Omului, oportunităţi egale, culte religioase şi minorităţi naţionale;

2.

Drepturile Copilului, dizabilităţi;

3.

Armată, justiţie, poliţie, penitenciare;

4.

Proprietate, muncă, asistenţă socială, taxe şi impozite.

familie,

tineri,

pensionari,

persoane

cu

Instituţia are 14 birouri teritoriale, organizate ca număr pe criteriile teritoriale ale Curţii de Apel. EVALUARE Resurse (practică) În ce măsură are Avocatul Poporului, sau echivalentul său, resursele necesare atingerii scopurilor sale în practică? Instituţia Avocatului Poporului (Ombudsman) este prevăzută cu un buget independent şi suficient, ca şi cu o bază de resurse umane, juridice şi infrastructurale adecvate îndeplinirii scopurilor sale. El are un buget propriu, care este parte integrală din bugetul de stat. El acoperă şi funcţionarea celor 14 birouri teritoriale şi salariile celor 99 de angajaţi. 351

Instituţia are suportul financiar adecvat, compus din: 5.570.000 RON , conform Bugetului de Stat pe 2011, Anexa nr. 3, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 879 bis. (1,310,600 euro). 352

Finanţarea este percepută ca adecvată şi suficientă de către fostul angajat 353 intervievat, dar conform unuia dintre adjuncţii Avocatului Poporului , finanţarea alocată administraţiei din bugetul de stat este mai redusă decât cea solicitată (în ciuda faptului că suma finanţării a crescut în mod constant în ultimii zece ani). Acest nivel de finanţare e considerat de către adjunct ca o limitare impusă sediului central de a angaja mai mult de trei şoferi şi e considerată a fi un impediment în calea participării personale a Avocatului 351

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2011/Avocatul_Poporului.pdf

352

Al doilea interviu, cu un fost angajat al Avocatului Poporului.

353

Interviu cu doamna Erzsébet DÁNÉ, Adjunctul Avocatului Poporului pe drepturile omului, egalitatea de şanse, minorităţi şi culte religioase naţionale.

167


Poporului şi a adjuncţilor acestuia în anchetele din mediul rural. O altă limitare e considerată a fi legea care interzice instituţiilor publice din ultimii ani să achiziţioneze aparatură electronică, mobilier şi alte echipamente, datorită restricţiilor bugetare impuse de criza economică. O arie problematică subliniată de adjunctul Avocatului Poporului este faptul că instituţia are o serie de fluctuaţii de personal, considerate a fi o situaţie comună instituţiilor bugetare. Şi fostul angajat consideră că există o fluctuaţie mare de personal în cadrul instituţiei. Conform amendamentelor noii reguli din 2003, au fost particularizate prevederile constituţionale cu privire la adjuncţii Avocatului Poporului. Cei patru adjuncţi trebuie să fie profesionişti cu calificări înalte, ei având responsabilităţi independente, precum: 1. Erzsébet DÁNÉ : drepturile omului, oportunităţi egale, minorităţi şi culte religioase naţionale 2. Mihail Profir Stelian GONDOŞ : Drepturile Copilului, familie, tineri, pensionari, persoane cu dizabilităţi 3. Valer DORNEANU : armată, justiţie, poliţie, penitenciare 4. Ionel OPREA : Proprietate, muncă, asistenţă socială, taxe şi impozite Conform informaţiilor oficiale, numărul total al personalului include 90 de oameni calificaţi, printre care se află experţi bine pregătiţi şi experţi consilieri şi încă nouă angajaţi suplimentari (pentru curăţenie şi şofat). 354

Adjunctul Avocatului Poporului consideră că lucrează cu un staff deficitar, cu toate că volumul petiţiilor este dublu faţă de anii trecuţi. Din 2010, Avocatul Poporului a primit o nouă atribuţie, cea de a promova apelul pe puncte din lege, însă nu au primit personal calificat pentru îndeplinirea acestei sarcini. Ca apreciere per total, adjunctul consideră bugetul ca fiind insuficient. Rapoartele de activitate din ultimii doi ani arată că membrii şi angajaţii beneficiază de training permanent şi de seminarii specializate pe domenii de activitate (prin diferite programe de training, cursuri postuniversitare în domeniul juridic, traininguri internaţionale scurte în Olanda, Regatul Unit sau 354

Iidem

168


Franţa, obţinute ca rezultat al cooperării cu Avocaţii Poporului internaţionali şi traininguri interne, cu participarea experţilor şi reprezentanţilor internaţionali din partea Avocatului Poporului olandez). Un aspect foarte important este colaborarea şi schimbul de experienţă cu Avocaţii Poporului din diferite ţări şi cu asociaţii specializate. Instituţia e implicată în activitatea diferitelor structuri de Avocaţi ai Poporului (Institutul European al Avocatului Poporului, Institutul Internaţional al Avocatului Poporului, Asociaţia Francofonă de Mediatori şi Avocaţi ai Poporului), dar şi în alte activităţi care implică schimburi de experienţă cu Avocaţii Poporului din Olanda, Franţa, Spania, Republica Cehă, Azerbaidjan, Germania, Albania). 355

Adjunctul subliniază că fiecare departament a primit training intern şi are o bibliotecă bine dotată, însă acest lucru nu este suficient şi există preocuparea permanentă pentru îmbunătăţirea competenţelor şi a dezvoltării profesionale. 356 afirmă că există oportunităţi adiţionale în Pe de altă parte, fostul angajat străinătate, însă ele nu siunt valorificate cum trebuie. Independenţa (lege) În ce măsură este Avocatul Poporului independent prin lege? Instituţia Avocatului Poporului (Ombudsmanului) este înfiinţată prin prevederi care se găsesc atât în Constituţia României, adoptată în anul 1991 (art. 58-60) 357 şi în legi . Legea sa organică este legea nr. 35/1997. Rolul fundamental al

355

Interviu cu doamna Erzsébet DÁNÉ, Adjunctul Avocatului Poporului pe drepturile omului, egalitatea de şanse, minorităţi şi culte religioase naţionale. 356 Al doilea interviu, cu un fost angajat al Avocatului Poporului. 357

Legi şi reguli pentru Avocatul Poporului. Legea nr 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, Nr. 844 din 15 septembrie, 2004; Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, Nr. 922, din 11 octombrie, 2004; Legea nr 206/1998 pentru aprobarea afilierii instituţiei Avocatului Poporului la Institutul Internaţional al Ombudsmanului şi Institutului Ombudsmanului European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, Nr. 445, din 23 noiembrie, 1998; Legea nr 554/2004 privind procedura administrativă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, Nr. 1154, din 7 decembrie, 2004; Legea nr 170/1999 pentru aprobarea afilierii instituţiei Avocatul Poporului Asociaţiei Ombudsmanilor şi Mediatorilor vorbitori de limba franceză, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, Nr. 584, din 30 noiembrie, 1999.

169


Avocatului Poporului este de a proteja drepturile şi libertăţile cetăţenilor, în special în relaţie cu autorităţile publice, mai ales cu executivul. Independenţa Avocatului Poporului este garantată prin lege, în termenii numirii de către majoritatea parlamentară, şi a restricţionării altor activităţi, durata mandatului, atât al Avocatului Poporului, cât şi al adjuncţilor, fiind de 5 358 ani, acest mandat putând fi reînnoit o singură dată . Avocatul Poporului îşi va exercita atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor ale căror drepturi sau libertăţi au fost încălcate, în limitele stabilite de lege (Art. 59 din Constituţie). Autorităţile publice au obligaţia de a oferi Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale. Fiind, prin definiţie, o autoritate publică, autonomă şi independentă de orice altă autoritate publică, pentru a-şi asigura independenţa, AvocatulPoporului are propriul buget, care este o parte integrală din bugetul de stat. Pe de altă parte, în exerciţiul funcţiei sale, Avocatul Poporului nu va substitui nicio altă autoritate publică. Avocatul Poporului nu poate fi supus niciunui mandat imperativ sau reprezentativ; nimeni nu poate obliga Avocatul Poporului să-i urmeze instrucţiunile sau ordinele. Avocatul Poporului este asistat de patru adjuncţi, specializaţi pe domenii de activitate şi numiţi de către Birourile Permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, în urma nominalizării lor de către Avocatul Poporului şi cu avizul Comisiei Juridice a celor două Camere ale Parlamentului. Aceştia îşi desfăşoară activitatea în următoarele arii de specializare: 1. Drepturile Omului, oportunităţi egale, minorităţi şi culte religioase naţionale 2. Drepturile Copilului, familie, tineri, pensionari, persoane cu dizabilităţi 3. armată, justiţie, poliţie, penitenciare 358

Constituţia României (Art. 58): Numire şi Rol. (1) Avocatul Poporului este numit pentru un mandat de 5 ani, în scopul de a apăra drepturile şi libertăţile persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului vor fi specializaţi pe domenii de activitate. (2) Avocatul Poporului şi Adjuncţii ei/lui nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

170


4. proprietate, muncă, asistenţă socială, taxe şi impozite Criteriile pentru angajarea adjuncţilor sunt clare din punct de vedere profesional, însă nu la fel de strict aplicate, apreciază fostul angajat. Regulile de numire, puterile şi responsabilităţile administraţiei sunt detaliate în Constituţie şi în legea organică. Parlamentul numeşte Avocatul Poporului şi patru adjuncţi, propunerile de candidaţi fiind făcute de către Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor şi al Senatului, la recomandarea grupurilor parlamentare din cele două Camere ale Parlamentului. Conform Constituţiei României, Avocatul Poporului este este selectat dintre personalităţile care îndeplinesc cerinţele necesare, formulate pentru judecătorii Curţii Constituţionale şi numit în funcţie de către cele două Camere ale Parlamentului, în şedinţă comună, pe un mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit o singură dată. Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu vor îndeplini alte funcţii publice sau private, cu excepţia posturilor de predare în învăţământul superior. În timpul celui de-al doilea interviu, cu un fost angajat al Avocatului Poporului, persoana si-a exprimat opinia că acele restricţii nu sunt la fel de clare, deoarece persoanele numite pot fi avut un trecut politic cu ani înainte. Avocatul Poporului este comparabil, ca salariu şi stimulente (inclusiv drepturi de pensie) cu alţi oficiali de nivel înalt, iar adjuncţii săi sunt similari şefului departamentului de personal din cadrul Parlamentului. 359

Nivelul salarial urmăreşte să asigure neutralitatea prin lege, astfel: “Biroul Avocatului Poporului va fi tratat ca rang, salariu şi condiţii de pensionare precum poziţia de ministru, iar adjuncţii Avocatului Poporului vor fi trataţi ca rang, salariu şi condiţii de pensionare precum funcţia de secretar de stat, cu toate drepturile ce decurg din asta. Funcţiile de management şi de conducere din cadrul instituţiei sunt similare cu cele din Parlament”. În exercitarea puterilor sale, conform legii, Instituţia Avocatului Poporului înfiinţează birouri teritoriale organizate, ca număr, pe criteriile teritoriale ale Curţii de Apel. Numărul total al staff-ului specializat e de 90.

359

Art .36, Legea 35/1997 revizuită.

171


Secretarul General, ca şef al personalului, asigură, prin delegare, continuitatea conducerii, stabilitatea funcţionării instituţiei şi a relaţiilor funcţionale din cadrul ei. Personalul specializat din instituţie, format din consilieri şi experţi, e considerat a fi echivalent cu personalul din structurile specializate din Parlament. Avocatul Poporului are unică jurisdicţie în numirea oamenilor 360, angajarea se face prin concurs, iar recrutarea, pe bază de competenţă. Concursul constă în: o parte teoretică, de operare a computerului şi limbi străine. Există evaluări anuale ale personalului, sub aspectul motivaţiei şi al stimulentelor. Activitatea personalului este reglementată de regulamentul funcţionarilor publici, cu privire la stabilitate şi la revocarea din funcţie fără o justificare relevantă. Avocatul Poporului are puterea de a numi şi a revoca personalul (nu există nicio comisie de servicii publice). Personalul este protejat de către legea funcţionarilor publici de a fi revocaţi fără justificări relevante. Avocatul Poporului se bucură de aceeaşi protecţie ca şi orice alt ministru, pentru acte săvârşite conform legii, prin legea nr.115/1999, a responsabilităţii ministeriale. Pentru a proteja împotriva revocării arbitrare din funcţie, mandatul Avocatului Poporului poate înceta înainte de sfârşitul termenului, conform unor prevederi 361 legale limitate : (1) în cazul demisiei, revocării din funcţie, incompatibilităţii cu altă funcţie publică sau privată, inabilităţii de a-şi îndeplini funcţia pe o durată mai mare de 90 de zile, certificată în urma unui consult medical de specialitate, sau decesului. (2) revocarea din funcţie a Avocatului Poporului, în urma unei încălcări a Constituţiei şi a legilor, va fi realizată de către Senat şi Camera Deputaţilor, în sesiune comună, cu majoritatea voturilor senatorilor şi deputaţilor, la propunerea Birourilor Permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, bazată pe Comisia Juridică comună a amândurora.

360

Interviu cu doamna Erzsébet DÁNÉ, Adjunctul Avocatului Poporului pe drepturile omului, egalitatea de şanse, minorităţi şi culte religioase naţionale. 361 Articolul 9, Legea 35/1997 revizuită.

172


(3) Demisia, incompatibilitatea, inabilitatea de a-şi îndeplini funcţia sau decesul trebuie constatate de către Birourile Permanente ale amânduror Camere ale Parlamentului nu mai târziu de 10 zile după instalarea respectivului factor care determină revocarea mandatului Avocatului Poporului. Există suficiente garanţii în lege, după cum am menţionat mai sus, astfel încât Avocatul Poporului să nu poată fi acuzat pentru acte săvârşite conform mandatului. Activitatea Avocatului Poporului este de natură publică, dar la cererea persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi au fost încălcate, sau din motive bine întemeiate, acesta poate decide cu privire la caracterul confidenţial al activităţii sale. Avocatul Poporului îşi exercită îndatoririle din oficiu sau în urma petiţiei persoanelor nedreptăţite. Avocatul poporului si adjunctii sai nu raspund juridic pentru opiniile exprimate sau pentru actele pe care le indeplinesc, cu respectarea legii, in exercitarea atributiilor prevazute de prezenta lege. (Art 27.Law 35/1997). Pe durata mandatului său, Avocatul Poporului poate fi investigat şi acuzat de delicte penale, altele decât cele menţionate în art. 30, dar nu poate fi reţinut, percheziţionat sau arestat fără acordul amânduror Camere ale 362 Parlamentului . Adjuncţii pot fi investigaţi şi acuzaţi de delicte penale, altele decât cele prevăzuteîn art. 30, dar nu pot fi reţinuţi, percheziţionaţi sau arestaţi 363 fără acordul Avocatului Poporului . Dacă Avocatul Poporului sau adjuncţii săi sunt arestaţi sau acuzaţi de delicte penale, aceştia vor fi suspendaţi din funcţie, până la decizia finală a instanţei. Activităţile Avocatului Poporului sunt supuse analizei judiciare de către instanţe şi doar în 2010, un număr de 33 de reclamaţii au fost înaintate în justiţie de către petenţi nemulţumiţi de răspunsul sau acţiunile acestuia. Avocatul Poporului poate face apel în instanţă pentru a-şi reafirma puterile acordate prin lege. Înainte de a lua această măsură, există mai multe alte acţiuni potenţiale, de natură administrativă, sub forma cărora poate reacţiona.

362

Articolul 31, Legea 35/1997

363

Idem

173


Independenţa (practică) În ce măsură funcţionează Avocatul Poporului independent în practică? Amândouă persoanele intervievate apreciază că Avocatul Poporului este complet independent. Adjunctul Avocatului Poporului intervievat consideră că acesta poate funcţiona şi funcţionează într-un mod nepărtinitor. Chiar dacă coaliţia de guvernare are dreptul să propună un candidat pentru postul de Avocat al Poporului, nu există dovezi consistente de imixtiune politică după nominalizare. El pare să 364 funcţioneze liber de orice intervenţie. Fostul angajat şi-a exprimat o opinie contrară cu privire la influenţa politică aplicată asupra celor patru adjuncţi ai Avocatului Poporului, aceştia fiind nominalizaţi de grupurile politice din Parlament. Nu există nicio dovadă că în cursul funcţionării instituţiei, vreunul dintre Avocaţii Poporului în exerciţiul funcţiei ar fi fost implicaţi în activităţi politice sau alte activităţi interzise prin lege. Fostul Avocat al Poporului, dl. Ioan Muraru, a fost numit de către Senatul României pe data de 4 octombrie 2001 şi reales de către Parlamentul României pe data de 10 mai 2006, pentru încă un mandat de cinci ani. Dl. Muraru este şi profesor de Drept constituţional şi instituţii politice la Facultateade Drept din cadrul Universităţii Bucureşti. El este un fost judecător al Curţii Constituţionale din România (1992 - 2001) şi fost preşedinte al acesteia (1995 - 1998). Nu există nicio dovadă că Avocatul Poporului sau vreunul dintre adjuncţi au fost revocaţi înainte de termen. Printre foştii angajaţi ai Avocatului Poporului, în 2010, se numărau trei persoane nemulţumite de deciziile administrative, care au chemat instituţia în instanţă. Reclamaţiile – petiţiile pot fi înaintate fără teamă de consecinţe, existând suficiente garanţii în lege: orice individ, indiferent de cetăţenie, rasă, vârstă, sex, afiliere politică sau credinţă religioasă poate petiţiona Avocatul Poporului, cu condiţiile menţionate mai sus.

364

Al doilea interviu, cu un fost angajat al Avocatului Poporului.

174


Între timp, atribuţiile Avocatului Poporului, în vederea apărării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, pot fi îndeplinite la cerere sau din oficiu. Transparenţa (lege) În ce măsură există prevederi care să asigure posibilitatea publicului de a obţine informaţii relevante cu privire la activităţile şi procesele de decizie ale Avocatului Poporului? Avocatul Poporului, adjuncţii acestuia şi angajaţii care lucrează sub autoritatea lor desfăşoară activităţi de interes public. Există prevederi în lege conform cărora, la cererea petentului sau din motive justificate, Avocatul Poporului 365 poate decide să păstreze confidenţialitatea asupra activităţilor sale . Conform prevederilor generale, Avocatul Poporului, ca orice altă instituţie publică din România, este supus legii nr. 544/2001, cu privire la liberul acces la informaţia publică. Legea nr. 544/2001 asigură accesul liber şi neîngrădit al populaţiei la orice informaţie de interes public, ca unul dintre principiile fundamentale al relaţiilor dintre cetăţeni şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României. Prin autoritate sau instituţie publică, legea defineşte orice instituţie sau autoritate care utilizează sau administrează resurse financiare publice (inclusiv companiile naţionale autonome şi orice companie sub jurisdicţia autorităţilor publice locale sau centrale) .Definiţia informaţiei publice este, prin lege, „orice informaţie care priveşte sau provine din activităţile autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de mediul sau de forma de exprimare a acesteia” şi de asemenea, „informaţiile cu privire la date personale cuprind orice informaţie care se referă la o persoană fizică identificată sau identificabilă.” Informaţia solicitată poate include, dar nu este limitată la: descoperiri, proceduri, termeni, recomandări, rapoarte şi buget. Rapoartele anuale ale Avocatului Poporului sunt prezentate comisiilor Parlamentare şi apoi votate în plen. Rapoartele sunt publice şi reprezentanţii media şi publicul sunt autorizaţi să participe la şedinţele parlamentare atunci când sunt votate aceste rapoarte. 365

Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr 844 din 15 septembrie, 2004, articolul 3

175


Pentru a evita comportamentul arbitrar, dreptul indivizilor de a înainta petiţii 366 este, de asemenea, limitat la cazurile prevăzute prin aceeaşi lege . Pe de altă parte, fostul angajat a exprimat o opinie critică asupra calităţii informaţiei care nu acoperă problemele cele mai sensibile în legătură cu soluţionarea petiţiilor, instituţia concetrându-se mai mult pe date cantitative cu privire la activitate lor. 367

include prevederi extensive cu privire la transparenţa activităţilor Legea administraţiei Avocatului Poporului. Avocatul Poporului, ca toate instituţiile publice din România, trebuie să dezvăluie informaţia solicitată de către orice persoană interesată, în 10 zile de la primirea unei astfel de solicitări sau în cazul complexităţii ridicate, termenul poate fi extins la 30 de zile (legea nr. 544/2001, Art. 7: “(1) Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să răspundă în scris la solicitarea de informaţii publice, în termen de 10 zile de la eveniment sau în 30 de zile de la înregistarea solicitării, depinzând de dificultatea, complexitatea, volumul de documentaţie şi urgenţa solicitării. Dacă timpul necesar pentru identificarea şi diseminarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în 30 de zile, cu aviz scris în legătură cu acest lucru, emis în 10 zile. (2) Refuzul de a motiva şi comunica informaţia cerută este comunicat în 5 zile de la primirea solicitării. (3) Solicitarea şi obţinerea informaţiei de interes public poate fi realizată şi în format electronic, dacă sunt îndeplinite condiţiile tehnice”). Avocatul Poporului şi adjuncţii săi sunt obligaţi prin lege să completeze o 368 „declaraţie de interese” , şi să-şi declare averea în mod public, ei fiind supuşi 366

Legea include în categoria actelor administrative care fac obiectul activităţii instituţiei Avocatul Poporului şi pe cele ale corporaţiilor publice (regie autonomă).Actele care fac obiectul petiţiilor: Acte ale autorităţilor publice administrative şi fapte care încalcă drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanelor fizice vor fi obiect de petiţionare. Refuzul de către organele administraţiei publice şi emiterea tardivă a actelor sunt considerate echivalente cu actele administrative. Petiţii în ceea ce priveşte următoarele acte nu fac obiectul de activitate al Avocatului Poporului şi vor fi respinse fără motivare: actele emise de Camera Deputaţilor, Senat sau de Parlament; actele şi faptele deputaţilor şi senatorilor; actele şi faptele preşedintelui României; actele şi faptele Guvernului; actele şi faptele Curţii Constituţionale; actele şi faptele preşedintelui Consiliului Legislativ; actele şi faptele autorităţilor judiciare. 367 Legea nr. 544/2001 cu privire la liberul acces la informaţiile de interes public. 368

Legea nr. 161 / 2003 privind măsurile pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor şi întreprinderilor publice, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial Nr. 279 din 21 aprilie, 2003

176


prevederilor aplicabile în cazul înalţilor oficiali care exercită funcţii publice, cu privire la conflictul de interese (Art. 99, c). Conform legii, acele declaraţii sunt publicate pe pagina web a instituţiei. Nu există reglementări cu privire la implicarea publicului în activităţile Avocatului Poporului (ex. consiliu public, comitet de consiliere, consultaţii publice), iar fostul angajat a insistat asupra aprecierii că Avocatul Poporului nu a arătat, în ultimii ani, un interes clar pentru acest lucru. Transparenţa (practică) În ce măsură există transparenţă în activităţile şi procesele decizionale ale Avocatului Poporului, în practică? Descoperirile cu privire la transparenţa funcţionării pe parcursul ultimilor ani (raportul de activitate din 2009 şi 2010) au fost, în cea mai mare parte, pozitive, luând în considerare volumul de comunicare. Până aici, conţinutul acelor date nu este întotdeauna relevant pentru activitatea de bază sau pentru îndeplinirea misiunii instituţiei Avocatului Poporului. În mod sintetic, rapoartele anuale de activitate ale Avocatului Poporului pe ultimii doi ani oferă date cu privire la: - Organizarea şi funcţionarea juridică a Avocatului Poporului - O privire de ansamblu asupra activităţii de pe parcursul anului. - Sondaje şi recomandări – mijloace de intervenţie specifice ale Avocatului Poporului pentru fiecare domeniu de activitate, după cum dictează legea. - Activitatea birourilor teritoriale ale Avocatului Poporului - Activitatea Avocatului Poporului cu privire la constituţionalitatea legilor şi ordonanţelor - Procesele, problemele juridice ale instituţiei - Relaţiile cu alţi Avocaţi ai Poporului, cu instituţii similare şi cu media. - Resursele, în termeni de structură şi de plan de establishment, resurse bugetare şi materiale consumate în fiecare an, informaţii de audit şi gestionare a riscului.

177


369

Raportul pe on 2010 include şi o privire de ansamblu asupra: proiectelor comune pentru studenţii în practică, apariţiilor media, publicaţiilor, newsletterurilor, emisiilor radio şi TV, relaţiilor cu media şi activităţilor comune, împreună cu societatea civilă. O singură întârziere temporală cu privire la răspunsul la o petiţie a fost menţionată în timpul interviurilor, conform adjunctului Avocatului 370 Poporului . Cele mai multe informaţii sunt disponibile pei nternet, pe website-ul Avocatului 371 conţine, în prezent, tipuri diferite de informaţie, Poporului. Website-ul inclusiv procedura şi condiţiile de adresare către Avocatul Poporului, dar şi informaţii şi cifre cu privire la tipurile diferite de petiţii, studii de caz asupra modului în care aceastea au fost rezolvate, statistici şi linkuri către resurse publice. Rapoartele de activitate anuale sunt şi ele publicate pe website. Avocatul Poporului şi adjuncţii săi aplică legea, furnizând „declaraţia de interese”,conform acesteia, declaraţia fiind publicată pe pagina de web a instituţiei. Declaraţia de interese este făcută pe responsalbilitatea proprie cu privire la funcţiile şi activităţile pe care le îndeplinesc, cu excepţia celor în legătură cu funcţia publică în exerciţiu. Funcţiile şi activităţile incluse în declaraţia lor de intrerese sunt: a) poziţiile lor în asociaţii, fundaţii şi alte organizaţii nonguvernamentala sau în partide politice. b) activităţile profesionale plătite; c) calitatea de membru sau asociat în cadrul unei companii, inclusiv banci sau alte instituţii de credit, financiare sau de asigurări Conform rapoartelor anuale de activitate din 2009 şi 2010, Avocatul Poporului are consultări regulate şi proiecte comune cu autorităţile locale şi societatea civilă. Un număr de studenţi au făcut practică în această instituţie.

369

http://www.avp.ro/raport%202010/raport%202010%20avocatul%20poporului.pdf

370

Interviu cu doamna Erzsébet DÁNÉ, Adjunctul Avocatului Poporului pe drepturile omului, egalitatea de şanse, minorităţi şi culte religioase naţionale. 371 http://www.avp.ro/

178


Activitatea de bază cu ONG-urile este desfăşurată de către birourile teritoriale şi aproape de comunităţi. Ei au proiecte pentru sporirea conştientizării publice şi dezbateri publice cu privire la Drepturile Omului şi la activitatea Avocatului Poporului în general. În practică, Avocatul Poporului şi adjuncţii săi îşi fac publice declaraţiile de avere. Acestea sunt disponibile pe pagina de web a instituţiei. Transparenţa a fost astfel, în general, asigurată; Avocatul Poporului funcţionează, în general, într-o manieră transparentă şi ţine conferinţe de presă frecvente, pentru a informa publicul cu privire la activitatea sa. Responsabilitatea (lege) În ce măsură există prevederi care să asigure faptul că Avocatul Poporului trebuie să raporteze şi să răspundă pentru acţiunile sale? Art. 21 din legea nr. 35/1997 susţine că: “(1) În exerciţiul funcţiei sale, Avocatul Poporului emite recomandări care nu pot fi supuse supervizării parlamentare sau vreunui control judiciar. (2) Prin recomandări, Avocatul Poporului informează autorităţile administraţiei publice cu privire la ilegalitatea unor acte sau fapte administrative. Tăcerea administraţiei publice şi emiterea tardivă de documente sunt considerate acte administrative”. Rapoartele Avocatului Poporului pot conţine recomandări cu privire la legislaţie sau măsuri de orice altă natură pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor (Constituţia României, Art. 60- Raportul înaintea Parlamentului). Alte prevederi se găsesc în Art. 5 din legea nr. 35/1997: Rapoartele trebuie să includă informaţii cu privire la activitatea Avocatului Poporului. Ele pot conţine recomandări de amendare a legislaţiei sau alte măsuri ce urmăresc a proteja drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Pentru a evita un comportament arbitrar sau subiectiv al Avocatului Poporului, 372 legea stabileşte limite şi situaţii în care petiţiile nu pot fi luate în considerare:

372

Legea 35/1997 privind nr organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, Nr. 844 din 15 septembrie, 2004.

179


Atunci când problema nu este de competenţa Avocatului Poporului;

Dacă petiţia este anonimă sau înaintată în numele unei alte persoane, fără acordul acesteia;

Dacă petiţia este înaintată după mai mult de un an de la data incidentului sau de la data la care petentul l-a luat la cunoştinţă;

Avocatul Poporului poate respinge, cu o motivaţie solidă, petiţiile care sunt libsite de substanţă.

Înaintea sesiunilor în plen, Raportul e dezbăut în Comitetele Permanente ale celor două Camere, care îşi elaborează propriul raport cu privire la descoperirile din raportul Avocatului Poporului, inclusiv recomandări pentru Plen de a adopta sau respinge raportul acestuia. Nu există o dezbatere reală în plen, dar conform regulilor de procedură ale şedinţelor comune, reprezentanţii grupurilor parlamentare se pot adresa Avocatului Poporului pentru informaţii sau clarificări. Rapoartele anuale de activitate ale Avocatului Poporului, într-un an 373 calendaristic, sunt înaintate Parlamentului până la 1 februarie, anul următor , pentru a putea fi dezbătute în sesiunea comună a ambelor Camere (Art. 60 din Constituţie şi Art. 5 din legea nr. 35/1997, cu privire la organaizarea şi funcţionarea Avocatului Poporului). Raportul anual de activitate al Avocatului Poporului este publicat în Monitorul Oficial şi pe pagina web a instituţiei. Activităţile Avocatului Poporului nu sunt supuse analizei juridice. Nu există reglementări interne care să permită avertizarea de corupţie cu privire la comportamentul nepotrivit al personalului. Legea oferă posibilitatea apelului îmotriva deciziilor administraţiei.

373

În conformitate cu articolul 5 al Legii 35/1997.

180


Responsablitate (practică) În ce măsură are Avocatul Poporului obligaţia de a raporta şi răspunde pentru acţiunile sale, în practică? Conform Art. 35 din legea nr. 35/1997, orice “încălcare a acestei legi sau a Regulilor de Organizare şi Funcţionare ale Avocatului Poporului de către personalul acestuia, este supusă răspunderii penale, disciplinare sau administrative, după natura faptei. Răspunderea disciplinară este stabilită conform Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Avocatului Poporului”. Deşi depuse în timp util, rapoartele Avocatului Poporului nu sunt dezbătute cum trebuie, cel puţin nu au fost în ultimii 2 ani. Există o lipsă de interes a Parlamentului cu privire la activitatea acestei instituţii. Art. 21 din legea nr. 35/1997 afirmă că recomandările Avocatului Poporului nu pot fi supuse supervizării parlamentare sau controlului judiciar (cum prin recomandări, Avocatul Poporului informează autorităţile administraţiei publice cu privire la ilegalitatea unor acte sau fapte administrative; tăcerea administraţiei publice şi emiterea tardivă de documente sunt considerate acte administrative) Petenţii nemulţumiţi au apelat la instanţă pentru ceea ce au considerat a fi comportament inadecvat sau indolenţă din partea Avocatului Poporului. În 2010, au existat un număr total de 36 de acţiuni în instaţă împotriva practicilor Avocatului Poporului: 33 înaintate de către petenţi nemulţumiţi de felul în care acesta le-a tratat solicitările şi 3, de către foşti angajaţi. În 2009, au fost 32 de cazuri (la sfârşitul lui 2009, 18 dintre ele au primit decizii în favoarea Avocatului Poporului, datorită lipsei de procedură, conform art. 21 din legea nr. 35/1997, iar celelalte 14 cazuri nu fuseseră finalizate) Prin legea Avocatului Poporului (legea nr. 35/1997), instituţia avea ca misiune ajutarea populaţiei să rezolve conflictele apărute între aceştia şi administraţia publică, în mod amical, prin mediere şi dialog. Oamenii care apelează la instanţă împotriva abordării alese de către Avocatul Poporului consideră că acesta reprezintă o autoritate de supervizare, cu toate că nu are nicio putere legală de constrângere sau pedepsire a altei autorităţi publice, fapt care reisese clar atât din art. 13, litera c) al legii nr. 35/1997, republicate, cu amendamentele subsecvente, conform cărora acesta urmăreşte să ceară oficialilor guvernamentali soluţionarea petiţiilor pe care le-au primit cu

181


privire la încălcarea drepturilor şi libertăţilor, reabilitarea petentului şi repararea daunelor, cât şi din art. 21, paragrafele (1) şi (2), care afirmă că „în exerciţiul funcţiei, recomandările Avocatului Poporului nu pot fi supuse supervizării parlamentare sau controlului judiciar. Recomandările Avocatului Poporului anunţă autorităţile administraţiei publice cu privire la ilegalitatea unor acte sau fapte administrative. " În acelaşi timp, există un număr de reclamaţii în instanţă. Conform petenţilor, a existat o lipsă de interes în tratarea solicitărilor lor. Integritate (lege) În ce măsură există prevederi care să asigure integritatea Avocatului Poporului? Legea serviciilor publice stabileşte „reguli generale de conduită” şi cere funcţionarilor publici să-şi îndeplinească sarcinile „într-un mod imparţial şi onest”, să se abţină de la a utiliza fonduri publice în moduri nepermise şi să se ghideze după „principiile transparenţei şi legalităţii” în luarea deciziilor. Avocatul Poporului şi adjuncţii săi sunt supuşi legii nr. 161 / 2003, cu privire la măsurile de asigurare a transparenţei în exerciţiul funcţiilor şi afacerilor publice, prevenind şi sancţionând corupţia (publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 21 Aprilie, 2003). Legea defineşte conflictele de interese şi stabileşte categoriile de înalţi oficiali care îndeplinesc funcţii publice, cu privire la conflictele de interese, inclusiv Avocatul Poporului şi adjuncţii săi (Art. 99, c). Astfel, prevederile „declaraţiilor de interese” sunt aplicabile şi pentru personalul Avocatului Poporului. Funcţionarilor publici li se cere să anunţe un conflict de interese în momentul în care sunt înştiinţaţi cu privire la acesta şi să facă declaraţii anuale despre membrii familiei şi rudele apropiate. Legea oferă reguli generale cu privire la cadouri şi spune că funcţionarii publici nu au dreptul să ofere sau să primească niciun fel de beneficiu în relaţie cu poziţia lor în serviciul public. Legea mai stabileşte şi reguli generale de conduită cu privire la prevenirea delictelor legate de corupţie. Ea interzice funcţionarilor publici să primească orice cadou sau serviciu care le poate influenţa munca.

182


Dacă nu sunt siguri cumn să procedeze, ei trebuie să declare astfel de cadouri. Funcţionarii publici trebuie să-şi informeze superiorii cu privire la orice astfel de cadouri. Conform Constituţiei (Art. 58) şi legii nr. 35/1997 (Art 32), Avocatul Poporului şi adjuncţii acestuia nu vor îndeplini nicio altă funcţie publică sau privată, cu excepţia posturilor didactice în învătământul superior şi nu pot fi membri ai vreunui partid politic. Aceleaşi incompatibilităţi enumerate mai sus se aplică şi personalului instituţiei. Tot personalul trebuie să-şi declare averea în mod public, pe website-ul instituţiei. Integritate (practică) În ce măsură este integritatea Avocatului Poporului asigurată în practică? Există un Cod de conduită intern pentru personalul contractual. Există, de asemenea, unele prevederi incluse şi în fiecare fisă a postului individuală. Există unele traininguri pe teme de integritate pentru personalului Avocatului Poporului. Nu există nicio dovadă de încălcare a Codului de conduită. Avocatul Poporului, cei patru adjuncţi ai săi şi personalul trebuie să-şi declare averea în mod public, declaraţiile fiind disponibile pe website. ANI se ocupă cu verificarea declaraţiilor de avere ale înalţilor oficiali. Investigare În ce măsură este Avocatul Poporului activ şi eficient în soluţionarea petiţiilor publicului? Orice persoană, indiferent de cetăţenie, vârstă, rasă, sex, afiliere politică sau credinţă religioasă poate înainta o petiţie Avocatului Poporului. Petiţiile sunt scutite de taxă de timbru. Exercitarea atribuţiilor Avocatului Poporului, în vederea apărării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, poate fi îndeplinită la cerere sau din oficiu.

183


Condiţiile ca o petiţie să fie primită şi analizată sunt publicate pe pagina web a instituţiei şi includ: -

Trebuie să fie realizată în scris şi poate fi trimisă prin poştă, e-mail, fax sau depusă personal sau prin mandat (care trebuie să-şi declare numele întreg şi domiciliul) la sediul central al instituţiei sau la birourile teritoriale, cu ocazia audienţelor, sau direct la biroul de registratură;

-

Din motive bine întemeiate, petentul îşi poate depune petiţia oral, sau apelând la ajutorul altcuiva care o va înregistra şi va completa formularele standard;

-

Trebuie să fie semnată de petent

-

Trebuie să conţină: •

Informaţii complete legate de datele de identificare ale petentului (numele întreg, domiciliul);

Informaţii cu privire la nedreptatea suferită (drepturi şi libertăţi încălcate, faptele invocate şi descrierea lor);

Numele autorităţii administrative sau al funcţionarului public implicat;

Dovada întârzierii sau refuzului autorităţii publice de a soluţiona petiţia conform legii, în termenul stabilit;

Specificaţia obligatorie dacă petiţia este subiectul vreunui caz care aşteaptă o decizie sau dacă este subiectul unui proces;

Numele autorităţilor publice cărora le-a mai fost adus în atenţie cazul;

Toate documentele relevante ataşate.

Proceduri pentru soluţionarea petiţiilor Anchete – Avocatul Poporului are dreptul de a-şi realiza propriile anchete, să ceară autorităţilor administraţiei publice orice informaţie sau document care ar putea fi necesar în vederea realizării acesteia, să audieze şi să ia depoziţii de la oficialii autorităţii administraţiei publice şi de la funcţionarii publici care pot furniza informaţiile necesare soluţionării petiţiei.

184


Recomandări – În exerciţiul atribuţiilor sale, Avocatul Poporului emite recomandări care nu pot fi supuse controlului parlamentar sau judiciar. Prin aceste recomandări, Avocatul Poporului anunţă autorităţile administraţiei publice cu privire la ilegalitatea unor acte sau fapte administrative. Rapoarte speciale – acolo unde, în cursul investigaţiilor sale, Avocatul Poporului descoperă goluri în legislaţie sau cazuri grave de corupţie sau încălcări ale legilor statului, acesta înaintează un raport asupra descoperirilor lui Preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului sau Primului Ministru, după caz. Dispeceratul – Există un dispecerat în incinta sediului Avocatul Poporului, unde oamenii pot telefona zilnic, între orele 10:00 a.m. şi 2:00 p.m., la numărul de telefon 312.71.34. În afara orelor menţionate, toate notificările sunt înregistrate pe un robot telefonic. Audienţe – Audienţele sunt acordate de către personalul specializat al instituţiei. La cerere, oamenii pot fi primiţi în audienţă de către Avocatul Poporului şi adjuncţii săi, în conformitate cu reglementările de organizare şi funcţionare ale Instituţiei, după cum au fost republicate. În 2010, Avocatul Poporului a acordat audienţe unui număr de 17,470 de persoane, a primit 8895 de petiţii şi 6928 de apeluri telefonice la dispecerat. Comparativ cu numărul mare de petiţii primite, un număr limitat dintre acestea au fost soluţionate în favoarea reclamantului. 374

Prin art. 22 , din legea nr. 35/1997, Avocatul Poporului are dreptul să realizeze propriile investigaţii, el putând cere autorităţilor publice orice informaţii sau documente necesare anchetei, poate ţine audieri şi lua depoziţii de la şefii acestora şi de la oficialii care pot furniza datele necesare soluţionării petiţiilor. În 2010, Avocatul Poporului a realizat 18 investigaţii, în principal cu scopul de a verifica complianţa cu standardul a dreptului la locuire, drepturilor persoanelor nedreptăţite de o autoritate publică, drepturilor la muncă şi protecţie socială a muncii, drepturilor de a face petiţii, drepturilor copiilor şi ale tinerilor, drepturilor la proprietate privată, la acces liber la justiţie, la viaţă şi

374

Prin acelaşi articol 22, alin 2: "dispoziţiile legii se aplică autorităţilor administraţiei publice, instituţiilor şi serviciilor publice aflate sub egida oricărei autorităţi a administraţiei publice".

185


integritate fizică şi mentală şi la sănătate. Nu a fost emisă decât o singură recomandare. În 2009, Avocatul Poporului a acordat un număr total de 16 561 de audienţe, cifră apropiată de cea înregistrată în 2008 (17,783); au fost primite 8295 de petiţii şi 5978 de apeluri la dispecerat. Avocatul Poporului a realizat 30 de investigaţii şi a emis şase recomandări care anunţau autorităţile guvernante cu privire la acte şi fapte administrative ilegale, precum: •

2 recomandări cu privire la respectarea dreptului la proprietate privată, adresate primarului comunei Afumaţi, din judeţul Ilfov şi celui din Roşia, Sibiu;

2 recomandări către primarul localităţii Cotmeana (Argeş) şi către preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii, cu privire la respectarea dreptului la proprietate privată

O recomandare către Casa de Pensii Bucureşti, cu privire la respectarea dreptului la un standard decent de viaţă

O recomandare către Ministerul de Finanţe, în conformitate cu art. 137, par. (2) din Constituţie, cu privire la moneda naţională a României.

Pe durata investigaţiilor în vederea soluţionării cazurilor, Avocatul Poporului sa confruntat cu situaţii în care, datorită lipsei de implicare a autorităţilor publice, sau acolo unde autoritatea guvernantă nu a respectat termene, Avocatul Poporului a trebuit să notifice autoritatea guvernantă superioară din punct de vedere ierarhic cu privire la ilegalităţile administrative. Conform fostului angajat intervievat şi a referinţelor sărace cu privire la eficienţa Instituţiei, sau măcar a aprecierilor critice, Avocatul Poporului este perceput ca jucând un rol nesemnificativ şi inert. Din arhivele publice cu privire la propriile rapoarte de activitate, Avocatul Poporului încearcă să se apropie de public prin intermediul media, utilizând conferinţele de presă şi participarea publică, în special în cazul birourilor teritoriale. In 2009, au avut 190 de apariţii în media.

186


Primirea de vizite oficiale şi găzduirea de evenimente, conform funcţiei, sau participarea la întâlniri, evenimente, conferinţe şi simpozioane internaţionale sunt susţinute cum se cuvine. Pentru a-şi îmbunătăţi imaginea, în practica curentă a Avocatului Poporului, acesta se implică în asistenţa socială, pentru a-şi sublinia interesul faţă de copii. Avocatul Poporului a oferit ajutor social, constând în bunuri de uz personal (!) copiilor, cu ocazia a trei acţiuni întreprinse în 2009 şi în 2010. Suma fondurilor cheltuite cu aceste ocazii nu este cunoscută, nici criteriile utiliizate pentru selecţia comunităţilor şi copiilor respectivi. Promovarea bunelor practici În ce măsură este Avocatul Poporului activ şi eficient în creşterea conştientizării guvernului şi a publicului cu privire la standardele de comportament etic?? Nu este o practică răspândită ca Avocatul Poporului să se consulte în prealabil de a critica o agenţie sau o persoană şi să permită dreptul la replică a celui criticat. Nu există dovezi ale vreunor campanii publice, însă Avocatul Poporului publică un newsletter trimestrial şi în 2010, au fost trimise către media 11 comunicate de presă, cu privire la evenimente speciale interne şi externe. Birourile regionale au avut apariţii constante în media, emiţând 642 de comunicate cu privire la activităţile Avocatului Poporului. Nu a fost emisă decât o singură recomandare în 2010, adresată Ministrului Sănătăţii, cu privire la dreptul de petiţionare şi la dreptul la sănătate. În 2009, au fost emise un număr total de şase recomandări, dar acestea nu se adresau problemei realizării de campanii pentru a creşte conştientizarea publicului. Acestea au fost incluse în rapoartele de activitate, împreună cu studii de caz cu privire la unele petiţii şi de modul în care acestea au fost abordate şi soluţionate de către autorităţi. O sinteză a descoperirilor e publicată în rapoartele de activitate, cum ar fi analiza comparativă a proporţiilor de petiţii pe domenii în 2009: 1. Un număr total de petiţii cu privire la proprietate, muncă, asistenţă socială, taxe şi impozite;

187


2. în domeniul armatei, justiţiei, poliţiei şi închisorilor, au existat 1591 de petiţii; 3. în domeniul drepturilor copilului, familiei, tinerilor, pensionarilor şi persoanelor cu dizabilităţi, au existat 1107 de petiţii; 4. Drepturile omului, egalitatea dintre femei şi bărbaţi, minorităţile naţionale şi religioase au înregistrat 675 de petiţii; 5. Un număr total de 36 de petiţii au fost returnate către Secretarul General al instituţiei, către consilieri şi departamentul de relaţii ale Avocatului Poporului cu alte instituţii sau persoane şi protocol. 6. Un număr total de 3031 de petiţii au fost înregistrate de la birourile teritoriale.

188


6.8. INSTITUŢIA SUPREMĂ DE AUDIT – CURTEA DE CONTURI

375

REZUMAT Dat fiind că numirea Consilierilor de Conturi ai Curţii de Conturi se face de către Parlament există riscuri mari de influenţare politică a activităţilor ulterioare ale Curţii. Raporturile Curţii sunt dezbătute în Parlament cu o mare întârziere. Mai mult, informaţiile publice cu privire la activitatea Curţii de Conturi sunt raporturile finale şi recomandările. Dar, dacă există informaţii confidenţiale care au fost auditate, rapoartele care le cuprind nu mai sunt publice. De asemenea, rapoartele sunt publicate doar atunci când sunt finalizate, însă o investigaţie a Curţii de Conturi poate dura ani. Astfel, uneori informaţia nu este făcută publică în timp util. Cadrul legislativ asigură responsabilitatea şi integritatea Curţii de Conturi. Existenţa unui cod special de conduită al auditorilor publici externi ce formează personalul Curţii de Conturi este un element pozitiv pentru a se asigura integritatea în practică. In ceea ce priveşte eficienta Curţii de Conturi, pentru a-si îndeplini rolul, nu avem date statistice privind implementarea de către autorităţile publice auditate a măsurilor dispuse de rapoartele Curţii, chiar dacă nepunerea în aplicare a măsurilor dispuse constituie o infracţiune.

375 375 Dorim să îi mulţumim domnului Cătălin Petrescu pentru contribuţia sa la studiul realizat în 2010, ce stă la baza prezentei analizei.

189


Institutia Suprema de Audit - Curtea de Conturi Scor Mediu al Pilonului 72,22 / 100 Indicator Capacitate

Resurse

75 / 100

Situație curenta

Progres așteptat

Lege

Lege

Practică

Practică

-

75

-

25

Independenta

75

75

25

25

Guvernare

Transparenta

75

50

25

50

66,67 / 100

Responsabilitate

100

50

0

50

Mecanisme de asigurare a integrităţii

75

50

25

50

Rol

Audit financiar eficient

100

0

Identificarea si sancţionarea comportamentului necorespunzător

75

25

Îmbunătăţirea managementului financiar

50

50

75 / 100

STRUCTURĂ ŞI ORGANIZARE Curtea de Conturi este instituţia supremă ce exercită control extern financiar asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare statale si ale sectorului public. Regulamentul de Organizare şi Funcţionare stabileşte structura organizaţională a Curţii de Conturi, procedurile de organizare şi de funcţionare ale departamentelor, direcţiilor, serviciilor şi compartimentelor speciale, atât pentru Curtea de Conturi centrală cât şi pentru camerele de conturi teritoriale, autorităţile de audit, cu birouri şi servicii. Regulamentul cuprinde prevederi privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului General, precum şi cu privire la sarcinile specifice ale instituţiei.

190


Conducerea Curţii de Conturi este exercitată de un Plen format din 18 membri consilieri de conturi desemnaţi de către Parlamentul român, iar dimensiunea executivă este exercitată de un Preşedinte asistat de doi Vicepreşedinţi. Activitatea de control a Curţii de Conturi, efectuată prin proceduri de audit, este desfăşurată pe baza unui program de activitate elaborat în conformitate cu prevederile legii care reglementează organizarea şi funcţionarea acesteia. Curtea de Conturi are drept scop asigurarea faptului că legea este aplicată în gestionarea resurselor materiale si financiare ale instituţiilor publice. În plus, Curtea de Conturi ar trebui să analizeze calitatea administrării financiare, pe baza de eficienţă şi eficacitate a costului. Autoritatea de Audit se organizează şi funcţionează pentru a îndeplini anumite obligaţii în domeniul auditului extern, pe care le are România în calitate de stat membru al Uniunii Europene; acestea se referă la fondurile nerambursabile de pre-aderare acordate României de către Uniunea Europeană, precum şi la fondurile care urmează să fie acordate în perioada post-aderare. Autoritatea de Audit trebuie să aibă competenţe şi proceduri de lucru proprii. Autoritatea de Audit este un organism operaţional independent în ceea ce priveşte Curtea de Conturi şi alte autorităţi responsabile de gestionarea şi punerea în aplicare a fondurilor comunitare nerambursabile. Structura organizatorică a Autorităţii de Audit, numărul de personal şi tabelele de organizare a Autorităţii de Audit se aprobă de către plenul Curţii de Conturi. EVALUARE Resurse (practică) În ce măsură are instituţia de audit resurse adecvate pentru atingerea obiectivelor sale, în practică? Plenul Curţii de Conturi trebuie să adopte propunerea de buget care va fi trimisă spre aprobare Parlamentului. Tot Plenul Curţii trebuie să decidă şi asupra execuţiei bugetare a Curţii care va fi trimisă Legislativului. Cu toate acestea, Curtea de Conturi nu se poate adresa direct Parlamentului pentru amendamentele bugetare. Bugetul Curţii de Conturi s-a micşorat în ultimii trei ani, asa cum s-a întâmplat în cazul majorităţii instituţiilor statului, ca o consecinţă a crizei financiare,

191


aceasta fiind o masură de a stopa criza. Cu toate acestea, Curtea de Conturi face excepţie de la legea adoptată în Decembrie 2009 care spune că o persoană poate fi angajată intr-o instituţie a statului doar după ce alte 7 posturi au rămas 376 vacante . Aspectele legate de oportunităţile de formare, background şi experienţă profesională anterioară privind resursele umane nu sunt fundamental diferite în cazul Curţii de Conturi, în comparaţie cu alte instituţii ale statului. Curtea organizează cursuri de instruire pentru personal, instruirea periodică fiind obligatorie conform legii iar modalitate de angajare de personal nou este prin concurs public. Trebuie menţionat că, în 2010 Curtea de Conturi a publicat Strategia pentru anul 2014. Acesta este un pas important pentru instituţie deoarece poate fi de folos atât în dezvoltarea carierei personalului Curţii, cât şi în dezvoltarea activităţii sale, după cum vom vedea. Independenţă (lege) În ce măsură este instituţia de audit independentă, din punct de vedere operaţional? Curtea de Conturi se organizează şi funcţionează în baza art. 140 din Constituţia României, a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată cu amendamentele ulterioare. Curtea de Conturi trimite rapoarte Parlamentului român, desfăşurându-şi activitatea independent şi respectând prevederile Constituţiei si ale legilor statului. Niciun organism al statului nu poate, prin lege, influenţa agenda Curţii. Aceasta desfăşoară activitatea de audit conform unor metode şi programe autodeterminate. Curtea de Conturi proiecteaza si adopta toate reglementarile si procedurile sale 377 interne de audit . Cu toate acestea legea spune ca “Hotărârile Camerei Deputaţilor sau ale Senatului, prin care se cere Curţii de Conturi efectuarea

376

Masura isi propune sa limiteze numarul de angajati la stat, Romania fiin una din tarile europene care cheltuieste mare parte a bugetului pe resursa umana. 377 http://www.curteadeconturi.ro/sites/ccr/RO/Control%20si%20Audit/Pagini/Regulamente.aspx.

192


unor controale, în limitele competenţelor sale, sunt obligatorii. Nicio altă 378 autoritate publică nu îi poate solicita să facă acest lucru.” Plenul Curţii este format din 18 consilieri de conturi, numiţi de către Parlament la propunerea Comisiilor pentru buget si finanţe a celor Două Camere. Membrii Curţii de Conturi sunt numiţi de către Parlament la propunerea Comisiilor pentru buget, finanţe si bănci ale celor Două Camere, pentru un mandat de 9 ani, fară posibilitatea prelungirii sau obţinerii unui nou mandat. Curtea de Conturi işi va schimba o treime din numărul de consilieri de conturi la fiecare trei ani, ca o consecinţă a expirării mandatului celor în cauză. Plenul decide 379 asupra numărului şi structurii poziţiilor de management . Numirea a o treime din membri la fiecare trei ani asigură echilibrul dintre opţiunile politice, pentru că membrii Curţii vor fi întotdeauna numiţi de două legislaturi diferite. Totuşi, în contextul românesc, având în vedere negocierile dintre partide, idealul independenţei politice este greu de atins. Parlamentul numeste preşedinţii si vicepreşedinţii Curţii de Audit din rândul consilierilor de audit. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. Aceştia sunt demnitari de stat şi sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători. Membrilor Curţii de Conturi le este interzis să facă parte din partide politice sau să desfăşoare 380 activităţi publice, cu caracter politic . Auditorii publici externi sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de Codul etic al profesiei. Şi acestora le este interzis să facă parte din partide politice sau să desfăşoare activităţi publice cu caracter politic. Auditorii publici se bucură de 381 stabilitate . Numirea Preşedintelui Curţii de Conturi de către Parlament îi conferă acestuia un statut politic. În ceea ce priveşte celelalte categorii de personal, decizia de numire aparţine preşedintelui. Numirile şi promovările sunt efectuate în urma unui concurs şi a unei evaluări.

378

Legea nr. 94/1992, Capitolul I, Art. 3.

379

Legea nr. 94/1992, Capitolul V. Numirea si statutul personalului Curtii de Conturi. Art. 46.

380

Legea nr. 94/1992, Capitolul V. Numirea si statutul personalului Curtii de Conturi.Art 47-49.

381

Legea nr. 94/1992, Capitolul V. Numirea si statutul personalului Curtii de Conturi.Art 51-53.

193


Legea nu prevede în mod expres imunitate pentru membrii Curţii de Conturi, în cazul anchetării unor fapte apărute ca urmare a exercitării funcţiei lor. Stabilitatea de care se bucură personalul, similară cu cea a funcţionarilor publici, a fost interpretată ca o formă de imunitate, însă nu există prevederi legale în acest sens. Independenţă (practică) În ce măsură este instituţia de audit ferită de intervenţii externe în desfăşurarea activităţii sale,în practică? Independenţa politică a Curţii de Audit poate fi uşor contestată prin simpla observare a preşedintelui ei. Nicolae Văcăroiu a fost, până în anul 2008 una dintre figurile marcante ale Partidului Social Democrat. Între 1996-2000, 20002004 si 2004-2008 acesta a fost senator PSD de Argeş, îndeplinind funcţia de Preşedinte al Biroului Permanent al Senatului(1999-2000), Preşedinte al Senatului (2000-2008) pe durata a două mandate. Drept urmare, există acuze aduse de media, în special, dar şi de reprezentanţi ai administraţiei şi ai scenei politice, referitoare la maniera părtinitoare de auditare a Curţii. Cu toate acestea nici nu consilier de conturi nu a fost demis din cauza unei incompatibilităţi sau a unui conflict de interese, dar este posibil ca mandatul sau să nu fie prelungit sau reînnoit peste durata de 9 ani, perioada legală a unui mandat. Este neobişnuit ca un membru al conducerii să fie înlocuit din funcţie înainte de încetarea mandatului. Acest lucru s-a intamplat doar din motive clare de răspundere disciplinară. Cu toate acestea în 2009, un ziar central a publicat cazul unui auditor al Curţii de Conturi care a fost concediat ca urmare a unei anchete realizate cu profesionalism, dar care a vizat instituţii sensibile şi actori 382 politici locali .

382

Cotidioanul.ro, August 19 2009, http://old.cotidianul.ro/scandal_la_curtea_de_conturi_vacaroiu_a_dat_afara_un_auditor_pentru_ ca_si_a_facut_datoria-95775.html.

194


Transparenţă (legislatie) În ce măsură există prevederi legale care să asigure accesul publicului la informaţii legate de activităţile şi deciziile Instituţiei Supreme de Audit? În general, Curtea de Conturi emite notificări legate, în primul rând, de proiectul de buget statal şi proiecte de legi în domeniul finanţelor. Celelalte documente reprezintă rapoarte de audit ale misiunilor Curţii de Audit. Însă, aceste documente nu sunt publice ex officio. Curtea de Conturi poate înainta Parlamentului sau, prin camerele de conturi judeţene, autorităţilor publice deliberative ale unităţilor administrativteritoriale, rapoarte pe domeniile în care este competentă, ori de cate ori consideră necesar. Raportul anual al Curţii de Conturi este dezbatut de către legislativ. Toate celelalte rapoarte sunt prezentate în Parlament, iar legislativul 383 dezbate şi adoptă măsurile necesare . Rapoartele anuale ale Curţii de Conturi asupra conturilor de gestiune ale bugetului general consolidat din exerciţiul bugetar expirat trebuie să fie publice si sunt publicate in Monitotul Oficial. Legea nu mai prevede şi alte obligaţii de face publice informaţii, cu excepţia raportului anual de activitate al Curtii. Celelalte rapoarte devin publice atunci când sunt îndeplinite toate procedurile şi sunt considerate de interes general şi publicate pe pagina de internet. 384 Acestea pot fi eliberate la cerere în baza actului de Acces la Informaţii . Dacă în timpul desfăşurării activităţii, auditorii publici externi află informaţii de stat, clasificate, sau informaţii de muncă, declaraţii individuale sau comeriale considerate clasificate, aceştia sunt obligaţi să le dezvăluie doar în faţa autorităţilor îndreptăţite. Caracterul de confidenţialitate va fi păstrat atât în timpul activităţii de control/audit cât şi după efectuarea acestuia.

383

Legea nr. 94/1992, Capitolul IV, Art. 40.

384

Pagina de internet dedicată liberului acces la informaţii: http://www.curteadeconturi.ro/sites/ccr/RO/Communicate%20de%20presa/Pagini/Acces%20la%2 0informatiile%20de%20interes%20public.aspx.

195


Transparenţă (practică) In ce măsură sunt activităţile şi deciziile instituţiei de audit transparente, în practică? Rapoartele anuale ale Curţii asupra conturilor de gestiune ale bugetului general consolidate din exercitiul bugetar expirat si rapoartele publice pe diferite probleme de interes general, inclusive rapoartele cerute de Parlament sunt publicate pe site-ul institutiei. Aceasta reprezinta mai mult decat cere legea, din punct de vedere al transparentei. Toate documentele şi rapoartele emise de către Curtea de Conturi trebuie, conform legii, prezentate Parlamentului, dar aceste prezentări au loc cu întârzieri foarte mari. In iunie 2010 Parlamentul a dezbătut raportul pentru 385 anul 2007 . In iulie 2011, pe site-ul Curţii nu era încă publicat raportul anual pentru 2010. Raportul pentru anul 2009 a fost publicat şi trimis Parlamentului, 386 dar nu a fost încă dezbătut . Informaţiile legate de activitatea Curţii care sunt într-adevăr publice sunt rapoartele finale şi recomandările. Cu toate acestea, dacă informaţii confidenţiale au fost auditate şi există trimiteri la acestea în rapoarte, aceste documente nu mai devin publice. Rapoartele devin publice doar in momentul in care au o forma finală iar investigaţiile Curţii pot dura ani de zile, de aceea se întâmplă ca rezultatele să nu fie făcute publice în timp util. Organizarea internă a Curţii de Conturi, metodele de audit, capacitate financiară şi de personal şi bugetul instituţiei sunt publicate pe site. Cu toate că modul de prezentare nu este întotdeauna cel mai prietenos şi uşor de utilizat, toate informaţiile necesare pot fi regăsite. Tot pe pagina de internet sunt publicate şi rapoartele periodice ale Curţii. Rezultate auditului devin informaţii publice la finalul investigaţiei si pot fi solicitate in baza legii accesului la informaţii.

385 386

www.cdep.ro.

http://www.curteadeconturi.ro/sites/ccr/EN/Publications/default.aspx.

196


Răspundere (lege) In ce măsură există prevederi legale care să asigure obligaţia de raportare şi responsabilitate pentru acţiunile sale în cazul Instituţiei Supreme de Audit? Conform legislaţiei, principala linie de raportare la dispoziţia Curţii este de trimitere a rapoartelor anuale de activitate în faţa Parlamentului, precum şi prezentarea de rapoarte specifice, la cerere, Parlamentului, autorităţilor care aparţin unităţilor administrativ-teritoriale, şi a altor autorităţi publice, cum ar fi Guvernul, Ministerele, etc. Rapoartele anuale publice cuprind, în principal, observaţiile Curţii privind conturile de execuţie verificate, concluziile sale asupra entităţilor publice şi private, încălcări ale legii depistate şi măsurile 387 luate . Mai mult decât atât, începând cu anul 2008 şi până în 2015, Autoritatea de Audit din cadrul Curţii are obligaţia de a transmite rapoartele anuale de control cuprinzând rezultatele auditului anual cu privire la gestionarea fondurilor 388 europene Comisiei Europene . Termenul limită pentru depunerea rapoartelor anuale ale Curţii de Conturi este 389 de 6 luni de la primirea documentelor necesare de la instituţiile auditate . Curtea de Conturi trebuie să auditeze intern managementul financiar. Bugetul Curţii este verificat de o Comisie înfiinţată în acest sens de cele două camere ale Parlamentului. Curtea de Conturi prezintă, după primirea acordului din partea Comisiei, proiectul de execuţie bugetară, în prima sesiune a fiecărui an, 390 în faţa Parlamentului pentru aprobare . Nu există prevederi în Legea nr. 94/1992, care permit organelor administrative auditate de către ISA contestarea sau recursul rezultatelor auditului, cu excepţia procedurilor juridice şi a căile de atac în justiţie. Toate procedurile de apel sunt descrise în Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi. Organismele administrative poate contesta rezultatele auditului în termen de 15 zile. O comisie de soluţionare a petiţiei este stabilită. În cazul în care rezultatele comunicate de către Comisie 387

Art 12 Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

388

Art 14 Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

389

Art 38 Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

390

Art 35 Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

197


nu sunt acceptate de către organismul administrativ se poate face apel la 391 Tribunalul Administrativ . Răspundere (practică) În ce măsură este ISA responsabilă pentru acţiunile sale? Curtea de Conturi prezintă un raport anual cuprinzător privind activitatea sa în Parlament, iar auditul financiar este efectuat de către o comisie numită de către cele două camere. Dezbaterile privind raportul, precum şi alte dezbateri ale Camerelor Parlamentului reunite sunt publicate pe site-ul Camerei Deputaţilor. Toate celelalte rapoarte ale Curţii de Conturi sunt transmise în parlament şi pot fi contestate de către agenţiile relevante. Totuşi, există întârzieri uriaşe în cadrul Parlament în a dezbate şi a vota aceste rapoarte. Cu toate acestea, dacă existenţa şi transparenţa rapoartelor este asigurată, mass-media şi societatea civilă interesate de păstrarea responsabilităţii instituţiei publice pun problema aplicării recomandărilor Curţii şi a deciziilor luate ca urmare a rapoartelor, cu scopul de a asigura o mai bună utilizare a banilor publici în viitor. Integritate (lege) În ce măsură există mecanisme care să asigure integritatea instituţiei de audit? Auditorii publici externi, personalul din cadrul Curţii de Conturi, au propriul cod de etică care asigură integritatea şi conduita profesională a Curţii. Principiile promovate de cod sunt: legalitatea, independenţa, integritatea, obiectivitatea, 392 competenţele profesionale, confidenţialitatea şi conduita profesională . Codul se referă la incompatibilităţi şi stipulează că auditorii nu pot fi într-un conflict de interese, dar situaţiile posibile nu sunt descrise. Aceste situaţii sunt reglementate de Codul de conduită a funcţionarilor publici. Auditoriilor le este interzis a fi în subordinea ierarhică directă a unor auditori externi care le sunt rude de gradul întâi şi doi. În plus, prevederile Legii nr. 161/2003 privind unele 391

Art. 204-210 and 227-229 Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi. 392 http://www.curteadeconturi.ro/sites/ccr/EN/Shared%20Documents/Ethic_code.pdf

198


măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea de funcţii publice şi în mediul de afaceri, privind prevenirea şi sancţionarea corupţiei se aplică, de asemenea, în acest caz. Prin urmare, consilierii de conturi şi personalului Curţii trebuie să depună declaraţiile de avere şi de interese. Cadourile şi ospitalităţile sunt interzise. De asemenea, le este interzis auditorilor publici externi să se ocupe de cereri directe care intră sub incidenţa competenţelor Curţii de Conturi, sau să intervină în soluţionarea altor cereri decât le sunt atribuite. Ca şi în cazul multora dintre codurile de conduită din România, nu este consemnată nici o restricţie pentru perioada de după încetare a raportului de muncă. Codul de etică nu se aplică consilierilor de conturi, celor 18 membri ai Plenului Curţii, printre care preşedintele şi vice-preşedinte al Curţii. Pentru ei, numai incompatibilităţile prezente în textul legii sunt aplicabile. Integritate (practică) În ce măsură este asigurată integritatea instituţiei de audit, în practică? Vorbind de integritate, conflictele de interese sau incompatibilităţile dovedite nu au fost raportate începând cu 2005. Deoarece consilierii au fost supuşi unor prevederi de incompatibilitate similare cu cele aplicate judecătorilor, le-a fost interzis să deţină birouri sau alte funcţii în afară de cea de predare. Totuşi, au existat situaţii în care consilieri au deţinut funcţii de conducere în instituţiile de învăţământ, au dat consultanţă sau administrat companii private. Nici una dintre aceste situaţii nu a dus la incompatibilităţi dovedite. În concluzie, nu putem evalua eficienţa codurilor de etică existente. Curtea de Conturi are 12 centre de formare în toată ţara. Cu toate acestea, cursurile se concentrează în principal pe competenţele profesionale şi de audit tehnic şi nu acoperă problemele de integritate.

199


Audit financiar În ce măsură auditează instituţia în mod eficient cheltuielile publice? Una dintre îndatoririle Curţii de Conturi este de a examina eficacitatea auditului intern în cadrul departamentelor guvernamentale. Conform raportului din 2010 al Curţii, din cele 2152 de misiuni, 60% au fost misiuni de audit, 31% au fost misiuni de control şi numai 9% au fost misiuni de audit de performanţă. În ceea ce priveşte auditul financiar, numai 9% dintre ele au fost finalizate cu certificări de conformitate care dovedesc respectarea deplină a procedurii şi corectitudinea gestionării fondurilor publice. Cele 672 misiuni de control au generat un număr de 9312 măsuri recomandate pentru a fi puse în aplicare in vederea rezolvării problemelor. Numărul de certificate de conformitate s-a redus la jumătate faţă de 2009. Explicaţia a Curţii în sine se referă la îmbunătăţirea activităţii de audit, aceasta devenind mai eficientă în identificarea problemelor. Cu toate acestea, involuţia calităţii managementului financiar în cadrul instituţiilor publice este gravă. Activităţile de audit sunt la zi, după cum afirmă reprezentanţii Curţii. Documentele rezultate sunt prezentate legislativului si sunt făcute recomandări obligatorii., Detectarea si sancţionarea neregulilor Detectează şi investighează Curtea de Conturi comportamentul inadecvat al celor aflaţi în funcţie? Curtea de Conturi detectează şi analizează neregulile din instituţiile publice, în ceea ce priveşte gestionarea financiară a acestora şi performanţa celor aflaţi în funcţie. Ea are mecanisme adecvate pentru a identifica neregulile, acces la toate înregistrările referitoare la gestiunea financiară, puterea de a solicita informaţiile necesare, inclusiv competenţa de a solicita sprijin de la alte instituţii publice, rapoartele experţilor independenţi. Curtea are autoritatea de a investiga comportamentul neadecvat atunci când este vorba despre conturile unei instituţii publice. Ea trebuie să investigheze corectitudinea cheltuielilor publice, dar, de asemenea, oportunitatea acestor cheltuieli. În plus, Curtea are puterea politică şi independenţa de a identifica responsabilităţile celor aflaţi în funcţie. Refuzul funcţionarul public de a pune în practică recomandările Curţii

200


de Conturi reprezintă infracţiune penală. Cu toate acestea, Curtea nu dispune de resurse pentru a răspunde şi a investiga toate notificările, de acea există întârzieri în finalizarea dosarelor. Nu există date cu privire la punerea în aplicare a recomandărilor Curţii, deşi este o infracţiune penală nepunerea in practică de către funcţionarul public a recomandărilor Curţii de Conturi. Improving financial management În ce măsură este ISA eficientă în îmbunătăţirea managementului financiar al guvernului? Curtea de conturi se concentrează pe a emite recomandări cuprinzătoare, bine justificate, realiste pentru a promova eficienţa în utilizarea banilor statului. Auditorii urmăresc punerea în aplicare a recomandările pe care le fac, dar lipsa de resurse determină întârzieri în cadrul investigaţiilor şi nu există statistici în ceea ce priveşte aplicarea recomandărilor. Mecanismul de revizuire a hotărârilor Curţii de Conturi este cel obişnuit, în justiţie. Unele dintre recomandarile Curtii de Conturi sunt anulate in instanta, deoarece contestatarii ridica obiectii cu privire la recomandarile Curtii de conturi privind oportunitatea unor cheltuieli publice. Competentele Curtii in evaluarea opotrunitatii cheltuilelilor nu sunt suficient de clar definite de lege, iar criteriile si metodologia de evaluare a oportunitatii cheltuielilor din bani publici potfi contestate.

201


6.9. AGENȚIILE ANTICORUPȚIE (ACA) REZUMAT Există trei principale agenţii care au ca scop lupta împotriva corupţiei. Agenţia administativă este Agenţia Naţională de Integritate (ANI). România a înfiinţat şi un parchet specializat în investigarea faptelor de corupţie: Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, mai multe ministere au organizat departamente anticorupţie. Cel mai important este Direcţia Generală Anticorupţie (DGA), în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Performanţa instituţiilor cu misiune în combaterea corupţiei este destul de bună. La aceasta contribuie şi faptul că resursele lor au fost mai puţin afectate de criza decât cele ale altor instituţii publice. Chiar dacă au un cadrul legislativ bine definit, agenţiile anti-corupţie sunt vulnerabile la acuzaţiile de instrumentare politică şi imaginea lor publică are de suferit. Aceasta se întâmplă şi pentru că presa poate face publice informaţii confidenţiale despre unele acţiuni ale acestor instituţii, citind surse interne. Opinia generală, deşi neconfirmată, este că în aceste cazuri informaţiile confidenţiale sunt furnizate presei intenţionat pentru a afecta imaginea adversarilor politici. Mai mult, responsabilitatea nu este un punct forte al agenţiilor anticorupţie. Instituţiile încep un mare număr de investigaţii, dar prea puţine dintre ele sunt finalizate cu succes prin decizii definitive ale curţilor de judecată. De asemenea, nu există mecanisme de a asigura responsabilitatea ACA pentru această situaţie. Mai mult, cooperarea cu societatea civilă este foarte slabă. Evaluarea măsurii în care ACA îşi îndeplinesc rolul este medie. Pentru indicatorul privind investigaţiile scorul mediu este dat de numărul mare de dosare începute, dar nefinalizate cu decizii ale instanţei. Pentru indicatorii privind prevenirea corupţiei şi educaţia despre corupţie scorul mic este dat de interesul scăzut al ACA pentru aceste activităţi.

202


STRUCTURĂ ŞI ORGANIZARE Agenţiile anticorupţie din România (ACA) erau, înainte de integrarea în UE din 2007 şi încă mai sunt, instituţii puternic valorizate, dar şi controversate, având în vedere că performanţa lor în îndeplinirea rolului pe care îl deţin – lupta împotriva corupţiei – este cel mai important indicator pentru Mecanismul de 393 Cooperare şi Verificare stabilit de Comisia Europeană. Astfel, există trei agenţii principale care au ca scop principal lupta împotriva corupţiei. Agenţia anticorupţie administrativă este Agenţia Naţională de Integritate (ANI). Mai mult, România a înfiinţat un parchet specializat pentru a lupta împotriva corupţiei: Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), din cadrul Parchetului Generale. Câteva ministere au organizat parchete specializate anticorupţie. Cea mai importantă dintre acestea este Direcţia Generală Anticorupţie (DGA), din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Structura similară din cadrul Ministerului Apărării nu va fi analizată, fiind mai puţin importantă şi activă la nivel general. În consecinţă, acest pilon va analiza capacitatea, guvernarea şi performanţa în îndeplinirea rolului ale unui număr de trei instituţii foarte diferite: •

Agenţia Naţională de Integritate (ANI) – un corp administrativ care se ocupă cu colectarea, monitorizarea şi verificarea declaraţiilor de venituri şi interese, în vederea identificării incompatibilităţilor, conflictelor de interese şi bunurilor obţinute în mod illicit.

Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) din cadrul Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie– un parchet specializat în delicate de corupţie şi în legătură cu corupţia.

Direcţia Generală Anticorupţie (DGA) din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor – un organism specializat, însărcinat cu prevenirea şi lupta împotriva corupţiei în cadrul Ministerului şi cu lucrul cu un număr mare de poliţişti şi procedure poliţieneşti.

Având de evaluat trei instituţii atât de diferite, fiecare dintre acestea a primit un scor, prezentat aici. Scorul total al pilonului a fost obţinut prin realizarea 393

Mai multe detalii în secţiunea introductivă.

203


mediei simple a scorurilor celor trei instituţii, pe fiecare dimensiune evaluată. Scorurile au fost acordate, iniţial, de la 1 la 5, media fiind şi ea cuprinsă între 1 şi 5, fiind utilizate numere întregi. După aceea, toate scorurile de la 1 la 5 au fost transformate pe o scală de la 0 la 100. Scorurile posibile au fost : 0 corespunzând lui 1 în evaluarea din text, 25 corespunzând lui 2, 50 – lui 3, 75 – lui 4, iar 100 lui 5.

Agenţia Naţională de Integritate (ANI) Scorul Mediu ANI: 49,31 / 100 Indicator

Situație curenta

Progres așteptat

Lege

Lege

Practică

Practică

Capacitate

Resurse

100

75

0

25

81,25 / 100

Independenţa

100

50

0

50

Guvernare

Transparenţa

50

25

50

75

33,33 / 100

Responsabilitate

50

0

50

100

Mecanisme de asigurare a Integrităţii

50

25

50

75

Rol

Preventire

50

50

33,33 / 100

Educaţie

0

100

Investigaţie

50

50

Demersurile în vederea înfiinţării Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) au fost iniţiate încă din 2004, când a fost dezvoltat primul proiect de lege care s-a referit la stabilirea unei agenţii pentru combaterea şi controlul corupţiei. Până în 2007, au fost elaborate mai multe versiuni ale acestei legi, proiectul final fiind aprobat în unanimitate în Senat pe 9 mai 2007, datorită presiunii UE cu privire la activarea clauzei de salvgardare. În continuare, legea 144/2007 pentru înfiinţarea ANI a fost amendată de mai multe ori. Cele mai importante schimbări au fost făcute în 2010, ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale. Trei legi diferite reglementează activităţile ANI: legea nr.

204


144/2007, cu privire la organizarea ei, legea nr. 176/2010 şi legea nr. 115/1996, amândouă cu privire la integritatea în exercitarea de funcţii publice.

Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) Scorul Mediu DNA : 51,39 / 100 Indicator

Situație curenta

Progres așteptat

Lege

Lege

Practică

Practică

Capacitate

Resurse

75

75

25

25

62,5 / 100

Independenţa

50

50

50

50

Guvernare

Transparenţa

75

75

25

25

66,67 / 100

Responsabilitate

75

50

25

50

Mecanisme de asigurare a Integrităţii

100

25

0

75

Rol

Prevenire

0

100

25 / 100

Educaţie

0

100

Investigaţie

75

25

DNA a fost fondată, iniţial, în 2002, sub forma Parchetului Naţional Anticorupţie (PNA), un parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie echivalent cu Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din România. Faptul că legea a înfiinţat un al doilea procuror general al României, în persoana conducătorului PNA, a determinat Curtea Constituţională să evalueze unele prevederi ale legi ca fiind neconstituţionale. Din 2006, Direcţia a devenit o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, specializată 394 DNA are şi structuri la în lupta împotriva corupţiei la nivel mediu şi înalt. nivel local în cele 41 de judeţe ale României şi în capitală.

394

http://www.pna.ro/

205


Direcţia Generală Anticorupţie (DGA) Scorul Mediu DGA: 75 / 100 Indicator

Situație curenta

Progres așteptat

Lege

Lege

Practică

Practică

Capacitate

Resurse

75

75

25

25

75 / 100

Independenţa

75

75

25

25

Guvernare

Transparenţa

100

100

0

0

83.33 / 100

Responsabilitate

75

75

25

25

Mecanisme de asigurare a Integrităţii

75

75

25

25

Rol

Prevenire

75

25

66.67 / 100

Educaţie

50

50

Investigaţie

75

25

Direcţia Generală Anticorupţie e organizată ca o structură specializată din cadrul Ministerului administraţiei şi Internelor. Ea este condusă de către un director general, de regulă un procuror numit în această poziţie. Directorul General este numit de minister, având astfel o legătură ierarhică directă. La nivel central, Direcţia Generală Anticorupţie e structurată în următorul fel: cabinetul de serviciu, serviciul de control, serviciul de resurse umane, structura de date cu character personal, departamentul de investigaţii, direcţia de 395 anchetă, direcţia de prevenire şi cea de support. La nivel teritorial, DGA are 396 41 de birouri judeţene, inclusive cel din Bucureşti.

395

Vezi Regulile de Organizare şi Funcţionare aprobate prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor, nr. 275/2010, art. 5 396 Vezi Regulile de Organizare şi Funcţionare aprobate prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor, nr. 275/2010, art. 6

206


EVALUARE Resurse (lege) În ce măsură există prevederi care furnizează ACA resurse adecvate pentru a-şi putea îndeplini îndatoririle în mod eficient? Fiecare dintre agenţiile anticorupţie româneşti îşi propane propriul buget şi are un buget determinat, conform legilor respective. Totuşi, în niciunul dintre cazuri, acestora nu le aparţine decizia finală asupra bugetului. Nu există garanţii formale de stabilitate fiscală, bugetele ACA fiind supuse ajustărilor bugetare la fel ca toate celelalte instituţii publice şi niciuna dintre legi nefurnizând în mod clar un indicator obiectiv în vederea determinării bugetului. Bugetul nu creşte sau descreşte, în mod legal, dacă numărul de cazuri soluţionate se modifică. Posibilitaea de a obţine finanţări suplimentare din munca de confiscare de bunuri nu există pentru ACA româneşti, confiscarea de bunuri putând fi hotărâtă doar de instanţe judecătoreşti. Totuşi, alte posibilităţi de finanţare, inclusiv credite sau burse nerambursabile, pot fi accesate de ACA din România. Cu toate astea, aceste surse alternative de venit nu pot finanţa activităţile de bază şi salariile angajaţilor, ci numai campanii de informare, studii, dezvoltare etc. Există, totuşi, o diferenţă impotantă între cele trei instituţii analizate. Aceasta stă în nivelul de decizie asupra bugetului şi cheltuielilor. Preşedintele ANI are 397 ultimul cuvânt asupra bugetului instituţiei, ca instituţie autonomă . Procurorul General al DNA răspunde în mod direct în faţa Procurorului General al României pentru cheltuielile hotărâte, fiind ordonator secundar de 398 credite . Directorul general al DGA este ordonator terţiar de credite, independenţa sa în eliberarea de conturi fiind şi mai limitată.

397

Legea nr. 144/2007 republicata și modificată prin legea nr. 176/2010 referitoare la Agenția Națională de Integritate 398 OUG nr. 43/2002 referitoare la Direcția Națională Anticorupție

207


Resurse (practică) În ce măsură au ACA resurse adecvate pentru a-şi atinge scopurile în practică? Fiecare dintre ACA române au fost afectate de reducerile din bugetul de stat şi de restricţiile impuse din pricina crizei economice şi financiare din ultimii ani. Probabil că măsura care a afectat în modul cel mai semnificativ cele trei instituţii, în mod egal, a fost imposibilitatea angajării de personal în 6 din 7 399 poziţii vacante. Dincolo de această limitare a resurselor, putem identidica şi unele limite de natură financiară şi materială a bugetului ANI şi DGA. După decizia Curţii Constituţionale din 2010, cu privire, printre altele, la procedura de procesare a datelor din declaraţiile de venituri, la un nou portal public şi recomandarea de audit extern pentru anul 2010, ANI a cerut un buget adiţional pentru anul 2011, pentru a-şi putea desfăşura în mod eficient activităţile. ANI a primit doar 36% 400 din suma cerută. Pentru DGA, experţii intervievaţi au fost de acord că există limitări bugetare pentru instituţii, care le limitează eficienţa operaţională, deoarece dotările tehnice nu pot fi schimbate cu unele noi şi performante. Mai mult, au existat unele fluctuaţii în cadrul personalului din toate trei ACA. Această situaţie pare a fi comună instituţiilor bugetare. Selecţia şi numirea în funcţie a inspectorilor de integritate ANI se bazează pe un concurs deschis publicului organizat în conformitate cu reglementările speciale aprobate de Consiliul Naţional de Integritate (CNI). Numirea inspectorilor de integritate şi cea a funcţionarilor publici se face în conformitate cu legea nr. 188/1999, cu privire la Statutele funcţionarilor 401 publici. Procurorii DNA sunt numiţi prin ordinul procurorului şef al DNA, cu aprobarea Consiliului Superior de Magistratură. Pentru a fi numiţi în funcţie în cadrul DNA, 399

Mai multe detalii sunt prezentate în cadrul pilonului Sectorul Public.

400

Suma cerută de ANI a fost de RON 7.384.000, dintre care suma primită de acesştia a fost de RON 2.700.000. Pentru mai multe informaţii, vă rugăm să consultaţi raportul anual de activitate ANI pe 2010. 401 Legea nr. 144/2007, cu privire la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ANI, republicată după publicarea legii 176/2010, art. 18, paragrafele 2 şi 3.

208


procurorii trebuie să aibă o bună reputaţie şi calificare profesională şi un minim de 6 ani de experienţă ca procurori sau judecători. Candidaţii sunt selectaţi în urma unui interviu organizat de către o comisie constituită în acest scop. Numirea, promovarea şi eliberarea din funcţie a poliţiştilor DGA din structura poliţiei judiciare sunt realizate în conformitate cu normele de competenţă aprobate prin ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi cu ajutorul opiniei de expert a procurorului general al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. O evaluare generală a acestor prevederi este că există, în general, un fond academic adecvat şi o experienţă de muncă suficientă a membrilor echipelor. Acest indicator este în relevant în mod deosebit pentru DNA. Totuşi, niciunul dintre angajaţii ACA nu a absolvit un curs iniţial sau specializat pentru a putea deveni membru al echipei. Mai mult, evaluarea profilului etic realizat înainte de angajare este identică cu cea realizată pentru celelalte organisme de stat înrudite: pentru inspectorii de integritate ca pentru funcţionarii publici, pentru procurorii DNA ca pentru magistraţi, pentru poliţiştii judiciari ca pentru poliţiştii din instituţiie de lege şi ordine... Rapoartele ANI, DNA şi respectiv DGA arată că angajaţii instituţiilor beneficiază de cursuri de perfecţionare şi seminarii specializate pe activităţile lor. Pentru ANI, atât preşedintele, cât şi vicepreşedintele sunt numiţi în urma unui proces de selecţie prin concurs public şi trebuie să fie absolvenţi de Drept sau Economie, care să nu fi fost afiliaţi politic ca membri de partid în ultimii trei ani. Procurorul şef al DNA este considerat a fi întâiul adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este numit în conformitate cu reglementările judiciare. El este numit în funcţie pe 3 ani, cu o singură posibilitate de reînvestire. Numirea în funcţie de către Preşedinte este realizată la recomandarea Ministrului Justiţiei, cu notificarea Consiliului Superior de Magistratură (CSM). Directorul General al DGA este, de regulă, un procuror numit în această funcţie de către ministru, între cei doi existând o relaţie ierarhică.

209


Independenţa (lege) În ce măsură sunt ACA independente prin lege? Agenţia Naţională de Integritate este o instituţie administrativă autonomă. Pentru a-şi asigura independenţa, ANI are propriul buget, care reprezintă în 402 Conform principiului independenţei integral o parte din bugetul de stat. operaţionale, preşedintele, vicepreşedintele şi inspectorii de integritate nu vor cere sau primi dispoziţii în legătură cu evaluările asupra stării materiale a persoanelor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor din partea 403 niciunei autorităţi publice, instituţii sau persoane. DNA e o structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, specializat în lupta împotriva 404 corupţiei la nivel mediu şi înalt. DNA este o entitate independentă în relaţie cu instanţele judecătoreşti, cu parchetele ataşate acestora şi cu alte autorităţi publice, exercitându-şi atribuţiile conform legii, pentru a asigura respectarea 405 DNA este subordonată Procurorului General al României şi îşi acesteia. desfăşoară activitatea sub autoritatea Ministerului Justiţiei. Aceasta este o anomalie a sistemului judiciar românesc, luând în considerare faptul că procurorii şi magistraţii sunt, conform Constituţiei şi a legii naţionale, o parte a ramurii judiciare; ei sunt subordonaţi autorităţii executive. Direcţia Generală Anticorupţie îşi desfăşoară activităţile în conformitate cu prevederile din OG nr.30/2007, care hotărăşte că DGA este organizat ca o structură specializată în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. DGA este în relaţie directă cu acest minister în ceea ce priveşte subordonarea funcţională. Din punct de vedere operaţional, DGA ar trebui să fie independentă.

402

Vezi legea nr. 176/2010, cu privire la integritatea în exercitarea funcţiilor publice, care modifică şi completează legea nr. 144/2007, cu privire la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ANI, ca şi modificarea şi completarea altor acte normative, art. 8 403 Vezi legea nr. 176/2010, cu privire la integritatea în exercitarea funcţiilor publice, care modifică şi completează legea nr. 144/2007, cu privire la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ANI, ca şi modificarea şi completarea altor acte normative, art. 33, paragraful 3. 404 Vezi Ordonanţa de Urgenţă nr. 43/2002, cu privire la DNA şi Regulamentul de Ordine Internă al acesteia. 405 Vezi Ordonanţa de Urgenţă nr. 43/2002, cu privire la DNA, art. 2

210


Pentru a proteja ACA de imixtiuni politice, conducătorii instituţiilor: preşedintele ANI, procurorul şef al DNA şi directorul general al DGA nu pot fi membri ai vreunui partid politic. Recrutarea preşedintelui, vicepreşedintelui şi secretarului general al ANI este realizată pe criterii profesionale clare, pe baza unui concurs deschis şi a unei examinări în Senat. Preşedintele ANI este numit în funcţie de către Senat, pentru un unic mandat, ce nu poate fi reînnoit, de 4 ani. Recrutarea procurorului-şef a DNA este făcută pe criterii profesionale clare, totuşi fără a se ţine un concurs deschis, însă la recomandarea Ministerului Justiţiei. Procurorul-şef este numit pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea de a 406 fi reînvestit o singură dată. Echipele şi conducătorii respectivelor ACA sunt protejaţi împotriva demiterii, conform respectivelor prevederi ale sectorului de activitate al agenţiei: inspectorii de integritate ANI sunt protejaţi ca funcţionari publici, procurorii 407 DNA, ca magistraţi, iar poliţiştii DGA, ca poliţişti judiciari. În general, aceleaşi prevederi sunt valabile în cazul imunităţii la urmărire penală rezultate din desfăşurarea normală a activităţilor lor.

Independenţa (practică) În ce măsură sunt ACA independente în practică? Reprezentanţii ACA prezintă instituţiile ca fiind complet independente, operând într-un mod profesionist şi nepărtinitor. Totuşi, publicul general, media, societatea civilă şi opinia publică nu sunt la fel de optimişti. ANI şi DNA au fost acuzate în mod repetat de instrumentarea unor cazuri 408 Chiar dacă niciuna dintre aceste acuzaţii nu ar fi adevărate, politice. 406

Vezi legea nr. 303/2004, cu privire la statutul magistraţilor, art. 54, paragraful 1

407

Mai multe detalii se găsesc în cadrul pilonilor respective.

408

http://www.ziare.com/geoana/psd/reactii-la-ancheta-deschisa-de-ani-asupra-lui-mirceageoana-video-991209, http://www.newz.ro/stire/126436/rizea-despre-ancheta-ani-e-un-dosarpolitic-imi-voi-dovedi-in-instanta-nevinovatia.html, http://www.oradesibiu.ro/2011/09/27/deputatul-cindrea-despre-ancheta-ceruta-de-ani%E2%80%9Ein-spatele-acestei-campanii-murdare-sunt-interese-exclusiv-politice%E2%80%9D/,

211


încrederea publicului şi a oficialilor din sectorul public în eficienţa şi independenţa acestor organisme este afectată. Nu există vreo politică împărtăşită de toate agenţiile prin care un membru al ACA să poată fi demis din poziţia sa înainte de terminarea mandatului. Totuşi, au existat cazuri în cadrul ANI, care vor fi elaborate în cadrul indicatorului de responsabilitate. ACA nu sunt limitate în investigaţiile lor de către alte agenţii de lege şi ordine, iar independenţa lor în termeni de puteri investigative este, în general, ridicată, fiind ameninţată doar de către imixtiunile partidelor politice, prin intermediul corupţiei. Există puţine dovezi cu privire la aceste imixtiuni, însă răul provocat de ele la nivelul opiniei şi încrederii publice este semnificativ.

Transparență (lege) În ce măsură există prevederi care să asigure publicului posibilitatea de a obţine informaţii relevante cu privire la activităţile şi procesele decizionale ale ACA? Toate ACA au obligaţia de a publica rapoarte anuale şi de a le prezenta organismelor care supervizează, respectiv, fiecare dintre instituţii. ANI trebuie să-şi prezinte raportul anual şi raportul de audit în termen de 5 zile la CNI. ANI trebuie să mai prezinte şi rapoarte trimestriale către CNI. DNA are obligaţia de a-şi prezenta raportul, nu mai târziu de luna februarie a anului următor, către Parchetul General, CSM şi Ministerul de Justiţie. Şi DGA are obligaţia de a-şi publica raportul de activitate. Toate ACA au obligaţia de a respecta constrângerile cu privire la confidenţialitate, dar, pe de altă parte şi accesul liber la informaţie (legea nr. 409 544/2011).

http://www.realitatea.net/secretar-general-ani-s-au-facut-presiuni-politice-asupraagentiei_853575.html, http://www.ziare.com/stiri/dna/dna-veriga-solida-a-unui-lant-ruginit1107602, http://www.stiripolitice.com/2011/07/dna-nu-l-putem-ancheta-pe-borbely-din-cauzapresiunilor-politice/, http://www.e-politic.ro/Parlament/Tudor-Chiuariu-Daniel-Morar-este-lipsitde-credibilitate-Exclusiv-_120735_7.html. 409 Mai multe detalii se găsesc în cadrul pilonului Sectorul Public.

212


Transparenţa (practică) În ce măsură există transparenţă în activităţile şi procesele decizionale ale ACA, în practică? ACA pun informaţia la dispoziţia publicului în mod activ pe website-ul lor, întrun mod clar şi cu un nivel util de detaliu. Declaraţiile de avere şi interese cerute de lege sunt şi ele publicate în mod regulamentar. Website-ul ANI este: www.integritate.eu, al DNA, este: www.pna.ro (acronimul fiind un vestigiu al perioadei 2002-2006, când instituţia era Parchetul Naţional Anticorupţie), iar al DGA este: www.mai-dga.ro. În general, ACA publică pe website-urile lor toate informaţiile a căror publicare e solicitată prin lege. Totuşi, există două probleme importante care trebuie subliniate în evaluarea practicilor de transparenţă a ACA româneşti. Pe de o parte, ANI i-a fost solicitat să-şi facă publice procedurile de investigaţie, acestea fiind, prin natura lor, proceduri civile sau administrative, nu poliţieneşti sau judiciare, care ar putea fi confidenţiale. Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ) a dat ANI în judecată, cerând declasificarea acestor proceduri, însă cazul a eşuat în vara lui 2011, după mai mult de un an. Deocamdată, motivaţia judecătorului nu a apărut. E important de spus că CRJ urmează să depună apel, în urma identificării unei vulnerabilităţi în procedurile judiciare: în cazurile cu privire la documente clasificate, numai un număr limitat de judecători pot prezida, având autorizaţie de la Oficiul Naţional al Secretelor de Stat pentru a 410 accesa documente secrete şi clasificate. Pe de altă parte, DNA are o altă problemă importantă, cu privire la asigurarea confidenţialităţii tuturor informaţiilor investigatorilor. Există cazuri în care media citează surse judiciare din interiorul DNA, făcând publice informaţii confidenţiale.

410

Radu Nicolae, CRJ

213


Responsabilitate (lege) În ce măsură există prevederi care să asigure că ACA au obligaţia de a raporta şi pot fi trase la răspundere pentru acţiunile lor? Toate ACA au obligaţia de a întocmi rapoarte anuale, de a le face publice pe website şi de a le prezenta respectivelor organisme faţă de care sunt răspunzătoare. Un cadru legislativ comun pentru ANI şi DGA este cel cu privire la protecţia avertizorilor de corupţie. Legea 571/2004 reglementează măsurile de protecţie cu privire la cei care au depus plângeri sau au informat asupra unor încălcări 411 ale legii, comise de oameni aflaţi într-o poziţie de conducere sau executivă. Totuşi, legea nu este aplicabilă magistraţilor, deci procurorilor DNA. 412

ANI este răspunzătoare faţă de CNI şi de Senat. Scopul CNI, ca organism reprezentativ, sub control parlamentar, ca garant al independenţei şi ca supervizor al activităţilor Agenţiei, este de a face recomandări cu privire la strategia şi activitatea acesteia. Astfel, ANI trebuie să prezinte rapoarte de activitate trimestriale la CNI, care analizează şi face recomandări pe baza acelor 413 rapoarte. Analiza CNI e apoi trimisă Senatului. ANI realizează rapoarte cu privire la investigaţiile lor, indiferent de descoperirile făcute, prezentând acele rapoarte, la final, părţilor interesate. ANI nu poate emite decizii pe baza rapoartelor sale, ci poate doar informa Parchetul. Părţile interesate pot face o plângere la curtea administrativă cu privire la raport. ANI trebuie să se supună unui audit independent până în martie a anului următor. Raportul de audit trebuie prezentat la CNI. CNI poate fi considerat, într-un fel, un comitet de supervizare, incluzând cetăţenii în această lucrare şi asigurând, în acest fel, supervizarea cetăţenilor asupra ANI. CNI este compus din câte un membru numit de către fiecare grup parlamentar din cadrul Senatului şi grup de minorităţi al Camerei Deputaţilor, 411

Mai multe detalii în cadrul pilonului Sectorul Public.

412

Responsabilitatea nu trebuie confundată cu subordonarea. ANI este independent, dar depune rapoarte la CNI şi prin acesta, la Senat. 413 Document strategic cu privire la activitatea CNI, ianuarie 2011

214


un reprezentant al Ministerului Justiţiei, un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, un reprezentant al Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, unul al Asociaţiei Municipalităţilor din România, unul al Asociaţiilor Orăşeneşti din România, unul al Asociaţiei Comunelor din România, un reprezentant al înalţilor funcţionari publici, unul al funcţionarilor publici, numit de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, un reprezentant numit prin consens între asociaţiile magistraţilor, un reprezentant numit de organizaţiile societăţii civile constituite legal, activând în sfera drepturilor omului, a dreptului sau a cea economic-financiară. Totuşi, Consiliul este constituit în mod valid dacă entităţile mentionate mai sus numeau cel puţin jumătate plus unu dintre membrii săi. Considerăm că această prevedere reprezintă o vulnerabilitate a funcţionalităţii Agenţiei, deoarece, luând în considerare competenţele CNI, nu respectă principiul reprezentării. DNA este răspunzător către Ministerul Justiţiei şi trebuie să prezinte un raport anual de activitate înaintea CSM şi a Ministerului. Acel raport pune accentul pe date statistice cu privire la activitatea de investigaţii penale, pe când raportul de investigaţie al fiecărui caz în parte e confidenţial. Mecanismul de verificare a activităţii DNA este cel judiciar obişnuit, apelul în instanţă. Auditul extern independent nu este obligatoriu pentru DNA şi nu există niciun comitet de supervizare cetăţenească pentru aceasta. Singurul organism care include reprezentanţi ai societăţii civile care supervizează activitatea DNA e CSM, cu doi reprezentanţi ai societăţii civile, din 19 membri. După cum am subliniat mai sus, magistraţii nu sunt protejaţi de legea avertizorilor de corupţie. 414

DGA este subordonată direct Ministerului Administraţiei şi Internelor. Raportul trebuie să fie făcut public pe website. Rapoartele investigaţiilor sunt confidenţiale pe durata acestora, însă pot fi publicate după încheierea lor. Mecanismul de recurs şi apel disponibil cetăţenilor în ceea ce priveşte poliţia este valabil şi în cazul DGA. Auditul extern independent nu este obligatoriu pentru DGA. 414

Conform regulilor de organizare şi funcţionare aprobate prin Ordinul Ministerului Administratiei şi Internelor, nr. 275/2010, art 2, paragraf 3 si a Hotărârii de Guvern nr. 416/2007, cu privire la structura organizaţională a Ministerului de Interne şi Reforma Administrativă

215


Cu DGA lucrează un organism reprezentativ de supervizare, numit: Comitetul strategic pentru evaluarea şi suportul DGA. Acesta organizează mecanismele de cooperare cu societatea civilă şi a fost fondat printr-un decret al Ministerului Administraţiei şi Internelor (1154/2006). Acest organism consultativ are sarcini de monitorizare, analiză şi evaluare cu privire la activitatea DGA şi reuneşte reprezentanţi ai Ministerului şi ai mai multor ONG-uri. Diferit de CNI, care lucrează la supervizarea activităţii ANI, reprezentanţii societăţii civile din Comitetul Strategic nu sunt candidaţi examinaţi de Senat sau alt organism reprezentativ. Ei sunt numiţi, fără vreo procedură preliminară, de către Ministerul Administraţiei şi Internelor. Comitetul Strategic analizează rapoartele DGA şi iniţiativele de reformă şi face recomandări.

Responsabilitate (practică) În ce măsură au ACA obligaţia de a raporta şi a-şi asuma răspunderea pentru acţiunile lor, în practică? Rapoartele de activitate ale ACA sunt disponibile online; ele sunt postate pe 415 website şi prezentate într-o manieră clară. Rapoartele de activitate ale ACA sunt compuse din informaţii cu privire la resursele financiare, resursele umane, resursele infrastructurale, activitatea operaţională, transparenţa instituţională, cooperarea instituţională, agenda publică şi auditul extern pentru ANI. Ele sunt prezentate în mod clar şi cu un nivel potrivit de detaliere. Totuşi, respectarea termenului pentru emiterea raportului nu este punctul forte al ANI. În 2010, preşedintele ANI nu a prezentat raportul la CNI timp de câteva luni, fiind astfel anulată responsabilitatea instituţiei în practică. Mai mult, în practică, în acest moment din 2011, CNI nu are în structurile sale toţi reprezentanţii menţionaţi de lege, acest lucru fiind posibil în mod legal. Mai mult, poziţia de reprezentant al organizaţiilor societăţii civile este vacantă, iar organizaţiile societăţii civile nu au numit un înlocuitor pentru reprezentant. Mai mult, conţinutul rapoartelor trecute cu privire la activităţile operaţionale este controversat. ANI a publicat numărul de cazuri sancţionate de ei şi trimise 415

http://www.integritate.eu/home/rapoarte-de-activitate.aspx, http://www.pna.ro/bilant_activitate.jsp?id=20#, http://www.mai-dga.ro/index.php?l=ro&t=70

216


la Parchet. Totuşi, indicatorul real de performanţă ar trebui să fie mai scăzut, existând un număr important de cazuri contestate în instanţă de către părţile interesate şi câştigate. Numărul investigaţiilor de succes realizate de către ANI 416 este, astfel, mai redus decât cel prezentat în rapoarte. Acest lucru reduce şi eficienţa mecanismului de recurs şi apel, în practică. În ceea ce priveşte avertizorii de integritate, Centrul de Advocacy şi Consiliere Juridică (ALAC) al TI-România a primit informaţii din partea a doi avertizori de integritate. Amândoi au fost, mai târziu, concediaţi. Cazul unuia dintre ei este interesant în mod deosebit. Informaţia avertizoarei de corupţie era cu privire la o serie de cheltuieli ilegale ale managerilor ANI (preşedintele şi secretarul general). Avertizoarea de corupţie a fost concediată, după o perioadă în care managerii i-au refuzat accesul în instituţie. În acelaşi timp, Curtea de Conturi a auditat ANI şi a găsit că informaţia oferită de avertizoare era corectă. ANI a contestat raportul de audit al Curţii de Conturi, dar a pierdut în faţa Înaltei Curţi. Într-un alt proces, avertizoarea a câştigat şi a trebuit să fie reangajată. Două zile mai târziu, a fost concediată din nou, fără nicio explicaţie suplimentară. Un nou proces este acum pe rol în acest caz.

Integritate (lege) În ce măsură există mecanisme care să asigure integritatea membrilor ACA? Normele de conuită profesională stipulate prin Codul de Conduită al Funcţionarilor Publici sunt obligatorii pentru acele persoane care ocupă o funcţie publică în cadrul autorităţilor şi instiuţiilor publice centrale şi locale, ca şi din cadrul autorităţilor publice autonome (inclusiv pentru angajaţii ANI). Mai mult, există un cod special de etică şi conduită profesională pentru echipa ANI. Normele de etică şi conduită profesională oferite de prezentul cod sunt obligatorii pentru aceştia şi urmăresc să ridice calitatea activităţii profesionale, a unui bun management cu privire la îndeplinirea tuturor sarcinilor de serviciu. Echipa DNA nu are un cod de conduită specific, dar magistraţii, poliţiştii şi funcţionarii publici sunt obligaţi să-şi urmeze propriile coduri deontologice. 416

Raportul Naţional de Corupţie, 2009, http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/studii/national_coruptie/2009/NCR2009ro.pdf.

217


Absenţa unui cod specific de conduită reprezintă una dintre vulnerabilităţile identificate la DNA. Când nu se poate vorbi despre un sistem unitar de reguli la nivelul unei instituţii publice, acest lucru poate reprezenta o problemă care poate influenţa organizarea şi funcţionarea instituţiei publice, în acest caz, a DNA. Procurorii din cadrul DNA sunt obligaţi să respecte prevederile Codului 417 de Conduită al Magistraţilor. Angajaţii DGA trebuie să respecte prevederile Coduui de Conduită al funcţionarilor publici cu statut special, aprobat prin HG nr. 9991/2005. Hotărârea de guvern subliniază faptul că angajaţii DGA trebuie să respecte nişte principii de bază în activitatea lor, după cum urmează: principiul legalităţii, al egalităţii, al imparţialităţii, al loialităţii, integritatea morală, profesionalismul, respectul şi independenţa operaţională. Directorul general al DGA nu va îndeplini nicio altă funcţie publică sau privată, cu excepţia poziţiei de cadru didactic înînvăţământul superior. Toate codurile de conduită aplicabile adaugă faptul că legea cu privire la transparenţa şi integritatea sectorului public acoperă declaraţiile de avere, incompatibilităţile şi conflictele de interese identificabile din acestea. Totuşi, nu există restricţii post-angajare pentru funcţionarii publici şi magistraţi. Mai mult, în 2010, reglementările cu privire la Agenţia Naţională Anticorupţie sau modificat şi din acel moment, unele informaţii cu privire la declaraţiile de avere şi de interese nu mai sunt prezentate public. În plus, procedurile ANI au devenit mai lungi, iar deciziile nu mai sunt prezentate direct instanţei, ci unei comisii de magistraţi sau Parchetului. Legea cea nouă a apărut după ce cea veche a fost declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională, care a observat că ea nu asigură protecţia datelor cu caracter personal şi că ANI se comportă precum un Parchet, fără a avea dreptul constituţional, devenind astfel vulnerabilă la abuzuri. Modificarea legii a atras critici din partea Comisiei 418 Totuşi, societatea civilă a Europene, prin intermediul raportului MCV. apreciat că decizia Curţii Constituţionale a oprit un număr de cazuri care

417

Pentru mai multe informaţii, a se vedea pilonul judiciar

418

Decizia CE din Decembrie 2006. Available at: http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2006:354:0056:0057:EN:PDF

218


începute de ANI, care nu au rezistat în instanţă.

419

Nu există o procedură standard de evaluare a integrităţii pe parcursul procesului de recrutare ACA, în orice caz, nu una deosebită faţă de a celorlalte instituţii de acelaşi fel (administraţia, Parchetul, departamentele de poliţie), în cazul niciuneia dintre instituţiile evaluate.

Integritate (practică) În ce măsură este integritatea membrilor ACA asigurată în practică? În general, codurile de conduită sunt eficiente în practică, iar staff-ul urmează cursuri regulate pe probleme de integritate, ei trebuind să supervizeze implementarea acestor reglementări la diferite niveluri şi pentru angajaţii altor sectoare. Totuşi, existau suspiciuni importante cu privire la integritatea preşedintelui ANI. Chiar dacă nedovedite, acuzaţiile afectează în mod negativ reputaţia instituţiilor şi încrederea cetăţenilor. Mai mult, Centrul ALAC al TI-România a primit informaţii de la avertizori de integritate cu privire atât la ANI, cât şi la DNA. Informaţiile furnizate autorităţilor de către avertizorii de integritate cu privire la cheltuirea ilegală a banilor publici în cadrul ANI au fost confirmate de către Curtea de Conturi şi, ulterior, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pentru DNA, situaţia este şi mai dificilă, legea nefurnizând protecţie pentru magistraţii avertizori de integritate. Totuşi, dovezile ALAC sunt solide, dar trebuie să rămână confidenţiale în acest moment.

Prevenire În ce măsură se implică ACA în acţiuni de prevenire cu privire la lupta împotriva corupţiei? Din punctul de vedere al prevenirii, ANI trebuie să asigure publicarea tuturor declaraţiilor de avere şi interese. Toate instituţiile publice trebuie să colecteze 419

http://www.crj.ro/Reminder-asupra-ANI-529 (comunicat de presă CRJ, 18 iunie 2010)

219


aceste declaraţii până la un termen (15 iunie), să le publice pe propriul website şi să le prezinte inspectorilor de integritate ANI. Aceasta este latura de prevenire a activităţii ANI. Cealaltă latură este controlul acestor declaraţii, care intră la dimensiunea de investigaţii. După cum este prezentat mai sus, conţinutul rapoartelor trecute cu privire la activităţile operaţionale este controversat. ANI a publicat numărul de cazuri sancţionate pentru nedepunerea declaraţiilor. Totuşi, adevăratul indicator de performanţă ar trebui să fie mai scăzut, fiindcă un număr mare de cazuri sunt contestate de către părţile interesate şi câştigate de acesteaîn instanţă. Numărul investigaţiilor de succes făcute de ANI este, astfel, mai redus decât cel 420 prezentat în rapoartele acestora. Cealaltă instituţie care îşi asumă prevenirea este DGA. Ea operează un sistem de rapoarte online sau telefonice pentru cetăţeni şi are un departament special de prevenire, care se ocupă cu cursuri pentru funcţionarii publici şi în primul rând pentru poliţişti şi alţi angajaţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor şi cu campanii de informare. De asemenea, Studiile pentru Servicul Anticorupţie analizează studiile de caz pentru factorii individuali, organizaşionali şi externi identificaţi, care stau la baza comiterii actelor de corupţie de către angajaţii Ministerului Reformei Interne şi Administrative. Studiile sunt publicate pe 421 website-ul lor. În 2010, ANI a trimis în instanţă/la procuratură/ la comitetele disciplinare 291 de dosare, ca rezultat al activităţii sale de verificare a declaraţiilor. Dintre acestea 291, 175 de dosare au fost înaintate procurorului, 110, comitetelor disciplinare şi 6 către instanţă. De asemenea, numărul de oameni verificat a 422 fost de 1593, iar numărul de dosare finalizate a fost de 1576. ANI şi DNA nu publică niciun fel de cercetare sau studiu pe website-ul lor. Cu privire la legislaţia anticorupţie, ACA pot propune legislaţie în vederea propriei reglementări, însă nu pot primi şi răspunde la solicitări de sfaturi

420

Raportul Naţional asupra Corupţiei2009, http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/studii/national_coruptie/2009/NCR2009ro.pdf. 421 http://www.mai-dga.ro/index.php?l=ro&t=69 422

www.integritate.eu

220


anticorupţie pentru proiectarea de reglementări sau desfăşurarea altor activităţi din partea publicului sau a altor agenţii guvernamentale.

Educaţia În ce măsură se implică ACA în activităţi educaţionale cu privire la lupta anticorupţie? În afară de DGA, niciuna dintre ACA nu caută în mod activ să educe publicul cu privire la lupta împotriva corupţiei. Conform legii, ANI şi DNA trebuie să colaboreze cu societatea civilă în cadrul CNI, respectiv, al Comitetului Strategic. Pe de o parte, reprezentantul societăţii civile din Comitetul Strategic al DGA este numit fără o procedură deschisă de Minister, dar, pe de altă parte, cooperarea dintre societatea civilă şi DGA este bună. Cu privire la reprezentantul socieetăţii civile în CNI, acesta se află în conflict deschis cu preşedintele şi secretarul general ai ANI, care l-au acuzat, cu argumente ridicole, de publicarea unor informaţii confidenţiale ale agenţiei. Din acest punct de vedere, evaluarea rolului educativ şi a performanţei ANI în cooperarea cu societatea civilă este foarte negativă.

Investigaţia În ce măsură se implică ACA în investigaţii cu privire la presupuse fapte de corupţie? Investigaţiile sunt principala competenţă a tuturor dintre cele 3 ACA evaluate. Acestea sunt competenţe bine definite şi clar diferenţiate de ale altor agenţii de lege şi ordine. În practică, majoritatea muncii ACA nu se leagă de oficiali de rang înalt din partidele de conducere sau administraţie, dar există cazuri deschise în fiecare dintre instituţiile evaluate. În general, cazurile de corupţie înaltă deschise sunt încă în desfăşurare, nefiind finalizate la nivelul ANI şi DNA. Cu privire la activitatea operativă a ANI, până în iunie 2011, au fost închise un număr total de 3270 de investigaţii (534 de sesizări şi 2736 de sesizări din

221


423

oficiu), iar 3120 au fost redeschise, ca sesizări din oficiu. Proactivitatea ANI este unul dintre punctele sale tari, totuşi, a determinat un număr de acuzaţii cu privire la lipsa sa de independenţă şi la faptul că deschide investigaţii împotriva oponenţilor politici ai celor aflaţi la putere, afectând cel puţin imaginea 424 Agenţiei. Până la 30 iunie 2011, erau încheiate 6 dosare cu privire la confiscarea averii nejustificate, 52 de dosare cu privire la starea de incompatibilitate, 11 dosare cu privire la identificarea conflictelor de interese administrative şi 18 dosare cu privire la posibile infracţiuni de corupţie. Una dintre problemele legate de investigaţiile conduse de DNA şi DGA este faptul că DNA apelează la ajutorul poliţiştilor de la DGA în investigaţiile sale. Unele probleme apar atunci când procurorii acuză în instanţă persoane care nu sunt angajaţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, pe baza unei investigaţii realizate de DGA. Cum DGA are jurisdicţie numai asupra angajaţilor Ministerului, din punct de vedere procedural, investigaţiile lor asupra altor persoane decât aceştia sunt nule şi chiar dacă acuzatul e dovedit vinovat, el poate fi eliberat pe baza unei erori de procedură. O analiză comparativă a principalilor indicatori duce la concluzia că în 2010, activitatea de investigaţii penale a DNA a crescut cu 19,75% în ceea ce priveşte numărul de cazuri în curs de rezolvare (5827, comparativ cu 4866, în 2009), iar numărul de cazuri rezolvate a crescut cu 11,93% (2957, comparativ cu 2642 în 2009). Soluţiile dispuse de procurori pe fondul cauzei au crescut cu 7,65%, la 2014 cazuri, comparativ cu 1871 în 2009. În 943 dintre cazuri, procurorii şi-au dispus transferul la alte instituţii, datorită lipsei de jurisdicţie sau au dispus 425 conectarea cazurilor. Totuşi, 2870 cazuri au rămas nerezolvate, 5 dintre ele cu autor necunoscut (comparativ cu 2224 cazuri, dintre care 7 cu autor necunoscut, în 2009), ceea ce reprezintă 49,26% din numărul total de cazuri de rezolvat (faţă de 45,71% în 2009). Astfel, poate fi observată o creştere uşoară, de numai 3,55%, în raportul dintre cazurile rămase nerezolvate şi cele de rezolvat. 423

http://www.integritate.eu/UserFiles/File/Rapoarte/RaportDeActivitate_Apr_Iun_2011.pdf.

424

Vezi mai sus, dimensiunea independenţă.

425

http://www.pna.ro

222


Pe durata anului 2010, au fost investigate şi înaintate procuraturii 2000 de infracţiuni. Au fost cu 40,15% mai multe decât în anul precedent, 2009. Dintre acestea, 424 au fost înaintate la DNA, iar 1576, Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

223


6.10.

PARTIDELE POLITICE

426

REZUMAT Conform Barometrului Global al Corupţiei, Partidele Politice sunt printre cele mai corupte organizaţii din Romania, primind un scor de 4,5 pe o scara de la 1 427 (deloc corupt) la 5 (extrem de corupt). Cu o procedură foarte dificilă de a crea noi partide şi un prag electoral de 5% din voturi, sistemul partidelor politice din România este proiectat pentru a perpetua partidele parlamentare existente. Resursele disponibile din punct de vedere legal pentru un nou partid sunt atât de reduse încât concurenţa reală cu partidele existente este exclusă. Mai mult, lipsa informaţiilor precise in ceea ce priveşte listele de membri ale partidelor parlamentare permite în practica existenţa unei surse necontrolate de venit. Transparenţa partidelor in momentul de fata este minimă. Partidele nu sunt obligate să declare numărul total de membri. Informaţia este foarte importantă, deoarece sume însemnate de bani sunt declarate de către partide ca provenind din contribuţiile membrilor sau din donaţiile acestora. De asemenea, pentru că nu există o înregistrare clară şi independentă a acestor membri, mecanismul de contribuţii sau donaţii ale membrilor poate fi folosit pentru a masca sponsorizări neînregistrate. Toţi analiştii partidelor româneşti sunt de acord că grupurile de interes şi relaţiile clientelare domină viaţa partidelor. În general candidaţii partidelor politice sunt aleşi din rândul oamenilor de afaceri locali. Acest fenomen a crescut foarte mult după anul 2008 după schimbarea sistemului electoral şi trecerea la alegeri în colegii uninominale.

426

Am dori, de asemenea, să mulţumim domnului Dan Sultănescu, director al institutului PRO şi specialist în politica românească, pentru contribuţia sa la studiul lansat în 2010, care a servit ca bază a analizei prezente. 427 http://www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/gcb/2010/results şi http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/GraphandTables_ro.pdf

224


Partidele Politice Scorul Mediu al Pilonului: 34,03 / 100 Indicatori

Situație curenta

Progres așteptat

Lege

Lege

Practică

Practică

Capacitate

Resurse

25

25

75

75

43,75 / 100

Independenta

75

50

25

50

Guvernare

Transparenta

50

25

50

75

33,33 / 100

Responsabilitate

50

25

50

75

Mecanisme de asigurare a Integrităţii

50

0

50

100

Rol

Cumularea de interes si reprezentare

0

100

Angajament Anticoruptie

50

50

25 / 100

STRUCTURA ŞI ORGANIZAREA Conform datelor existente la Registrul Partidelor Politice, ţinut de Tribunalul Municipiului Bucureşti, în 2009, funcţionau 40 de partide în România (pe lângă partide, mai există un număr de organizaţii ale minorităţilor etnice, care se bucură de un regim juridic special cu privire la participarea la campaniile electorale) În mod convenţional, sistemul de partide este definit de organizaţiile politice reprezentate în Parlament (partidele care au depăşit pragul electoral): PSD (care a format o alianţă cu PC), PD-L, PNL şi UDMR (care are statutul legal al unei organizaţii care reprezintă minoritatea maghiară)

225


EVALUAREA Resurse (lege) În ce măsură furnizează cadrul legal un mediu propice înfiinţării şi funcţionării partidelor politice? Asocierea în partide politice este liberă, conform constituţiei României şi a legii partidelor politice. Totuşi, partidele care promovează defăimarea ţării şi a naţiunii, produc orice fel de instigare la un război de agresiune, la ură naţională, rasială, religioasă sau de clasă, orice fel de incitare la discriminare, separatism teritorial sau violenţă publică, sau au orice fel de comportament obscen sau contrar moralei publice sunt interzise prin lege. Partidele sau organizaţiile politice care, prin scopurile sau activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, principiilor statului de drept sau suveranităţii, integrităţii şi independenţei României sunt neconstituţionale. Partidele sunt menţionate în Constituţie, însă rolul lor este descris în legea specifică. Procesul juridic de înfiinţare a partidelor este dificil în mod deosebit în România. Un partid nou trebuie să aibă cel puţin de 25.000 de membri fondatori, din cel puţin 18 judeţe, cel puţin 700 de membri fondatori în fiecare judeţ. Partidele pot contesta în instanţă respingerea înregistrării lor. Cea mai des întâlnită situaţie este respingerea de către instanţă deoarece numărul minim de 25.000 de membri fondatori nu a fost întrunit, caz în care şansele contestării depuse de partid sunt foarte reduse. Cadrul legal referitor la activitatea partidelor politice poate fi analizat din două perspective: există elemente juridice care definesc în mod direct aspecte cu privire la organizarea şi finanţarea partidelor politice; există, de asemenea, prevederi care reglementează activitatea partidelor politice într-un context definit (cum ar fi campaniile electorale). Prima categorie de legi este compusă din legea nr. 334/2006, cu privire la finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale şi din legea nr. 14/2003, cu privire la partidele politice. A doua categorie de norme implică regulile care guvernează competiţiile electorale ale partidelor (Legea nr. 67/2004, cu privire la alegerea autorităţilor publice locale; legea nr 370/2004, cu privire la alegerea Preşedintelui României; legea nr. 33/2007, cu privire la

226


organizarea alegerilor pentru Parlamentul European; Legea nr. 35/2008, cu privire la alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului). Principalele surse de venit sunt reprezentate de donaţii, cotizaţii ale membrilor, venituri derivate din activităţile colaterate ale partidului şi 428 finanţarea de stat . Legile electorale stabilesc un set minim de reguli cu privire la modurile în care pot fi cheltuite fondurile pe durata campaniilor electorale (regulile sunt complementare celor stabilite prin legea nr. 334/2006). Conform acestei legi, partidele politice primesc o sumă echivalentă 429 cu 0,04% din bugetul naţional . Această sumă este impărţită între partide şi există o serie de obligaţii pe care partidele trebuie să le întrunească în cheltuirea sumei (art. 20 al legii prezintă în mod expres pe ce pot fi cheltuiţi banii statului). Începând din 2008, partidele politice îşi primesc finanţarea prin bugetul Autorităţii Electorale Permanente şi trebuie să ţină o contabilitate separată pentru sumele primite de la stat. Există mai multe reguli prezentate în legea nr. 334/2006, cu privire la felul în care partidele îşi constituie şi cheltuie bugetul. Finanţarea străină pe durata campaniei electorale este strict interzisă. Legea impune anumite praguri pentru cheltuieli pe durata unei campanii (art. 30). Finanţarea de stat poate acoperi numai anumite tipuri de costuri. Există limite cu privire la sumele pe care statul le acordă partidelor şi suma de bani pe care partidele o pot obţine fie prin donaţii, fie prin cotizaţiile membrilor. În ceea ce priveşte finanţarea privată, legea impune un set de limite pentru partide: cotizaţia plătită de membri nu poate depăşi anual 48 de salarii minime pe economie, donaţiile trebuie să fie mai mici de 200 de salarii minime sau 500 de salarii minime, în cazul persoanelor juridice. Ordonanţa de Urgenţă nr. 98/2008, cu privire la reforma legii nr. 334/2006 a crescut ambele limite – întrun an financiar care cuprinde două campanii electorale, donaţiile primite de la cetăţeni pot însuma până la 400 de salarii minime, pe când donaţiile de la persoane juridice nu pot depăşi 1000 de salarii minime, pentru fiecare campanie electorală. Donaţiile primite de un partid într-un an fiscal nu pot fi

428

Această problemă va fi discutată în secţiunea despre integritate.

429

În termeni absoluţi, acest prag ar trebui să fie aproximativ 30.27 milioane lei. Conform datelor Autorităţii Electorale Permanente finanţarea de stat va creşte de fapt în 2009 la 7260000 lei.

227


430

mai mari de 0,025% din bugetul de stat (0.050% într-un an electoral). Limitele donaţiilor determină persoanele fizice şi companiile care vor să doneze mai mult decât este pemis să-şi ascundă donaţiile. Reglementările, aşa cum sunt ele acum, nu limitează capacitatea unui partid de strângere de fonduri, dar limitează transparenţa.

Resurse (practică) În ce măsură permit resursele financiare aflate la dispoziţia partidelor politice o competiţie politică eficientă? Există diferenţe semnificative între reglementările şi posibilităţile practice aflate la dispoziţia partidelor parlamentare şi cele pentru partidele mici şi recent înfiinţate. Mai mult, supervizarea managementului financiar al partidelor celor mai însemnate este dificilă şi ineficientă. Din această perspectivă, competiţia politică efectivă dintre establishment şi noii veniţi nu este asigurată. Numărul de membri ai primelor 3 partide (PSD, PD-L şi PNL) este de 492.711 (aproximativ 5% din populaţia cu drept de vot). Aceste cifre sunt, totuşi, discutabile, datorită faptului că informaţiile nu sunt actualizate (cifrele cu privire la numărul de membri ai PSD şi PNL sunt vechi de 3 ani). Cum nu există niciun imperativ legal ca partidele să-şi declare numerele reale, Tribunalul Municipiului Bucureşti nu poate compara listele prezentate de partide – Tribunalul monitorizează numai ca obligaţiile legale să fie îndeplinite pentru fiecare caz în parte. În consecinţă, aceste date nu sunt controlate de nicio entitate legală. Ca observaţie generală, partidele politice sunt sub o observaţie mai puţin strictă decât alte instituţii finanţate din fonduri publice. În acelaşi timp, finanţarea partidelor nu e nici tratată, nici percepută ca fiind un domeniu unitar şi integrat, cu toate aspectele sale cheie (autorităţile publice, societatea civilă şi partidele politice). În timp ce partidele opoziţiei din parlament se bucură de resurse şi reglementări similare cu cele ale partidelor de guvernământ, partidele noi şi restrânse se confruntă cu reguli neprietenoase şi 430

În termeni absoluţi, în 2009, acest prag este de 18.92 milioane RON.

228


431

inhibitoare, atât în ceea ce priveşte înfiinţarea lor, cât şi resursele financiare. Pe durata campaniei electorale, partidele parlamentare sunt din nou avantajate de lege. În practică, partidele mici au şi mai puţin timp de emisie, în comparaţie cu cele mari, acest timp fiindu-le, de regulă, acordat în perioadele din zi cu cote de audienţă mai scăzute. Este dificil de apreciat echilibrul dintre finanţarea publică şi cea privată a partidelor politice. Organismele de stat, în special Autoritatea Electorală Permanentă, care a preluat responsabilităţile Curţii de Conturi în ceea ce priveşte controlul finanţărilor partidelor, eşuează în a descoperi sponsorizările neînregistrate ale partidelor. După modificarea legii electorale din 2008, sponsorizările către partide sunt făcute de către afacerişti locali, la intrarea în partid şi în parlament. Mai târziu, ei îşi ghidează acţiunile în Legislativ în vederea recuperării „investiţiei în partid” şi participă la guvernare prin prisma 432 unor interese locale, pierzând din vedere interesul naţional.

Independenţa (lege) În ce măsură există prevederi juridice care să prevină imixtiunea externă nejustificată în activităţile partidelor politice? Cadrul general (formulat de legea nr. 14/2003, cu privire la partidele politice şi de legea nr. 334/2006, cu privire la finanţarea partidelor politice) stabileşte mai multe condiţii pentru organizarea partidelor politice. Printre acestea, cele mai importante înglobează obligaţia partidelor politice de a „promova valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic, de a contribui la formarea opiniei publice, prin participarea cu candidaţi la procesul electoral şi la stabilirea 433 autorităţilor publice). Activitatea partidelor care, prin acţiunile, propaganda sau statutul lor intern, încalcă Constituţia sunt interzise prin lege. Autorităţile competente, anume instanţele, pot refuza înregistrarea unui partid, datorită unui număr insuficient de semnături de adeziune. Legea cere

431

Cristian Pirvulescu, interviu pentru analiza SNI.

432

Interviu şi raportul privind alegerile parlamentare în 2008 al Asociaţiei Pro Democraţia.

433

Art. 2 al Legii nr. 14/2003

229


434

25.000 de membri pentru început. Partidele politice pot fi, de asemenea, interzise, dacă instanţa decide că încalcă libertatea de exprimare şi practică un discurs de ură sau anti-naţional, dacă sunt organizaţii secrete sau dacă 435 promovează sisteme monopartite şi acţionează împotriva democraţiei. Partidul poate fi, de asemenea, dizolvat, dacă nu are nicio activitate, nicio adunare generală şi niciun candidat nominalizat timp de 5 ani. Se poate considera că un partid nu îşi urmează scopul dacă nu primeşte 50.000 de voturi 436 la nivel naţional. În practică, niciun partid nu a fost desfiinţat din acest motiv. Independenţa partidelor politice trebuie analizată din două perspective: natura relaţiilor financiare dintre partid şi stat şi natura relaţiilor politice dintre partidele politice şi instituţiile publice. La nivel financiar, se poate observa că partidele au, practic, doar două surse de venit constant şi predictibil: cotizaţiile membrilor şi finanţările de stat (activităţile colaterale, necomerciale ale partidelor sunt momentan subdezvoltate). În acest context, chiar dacă nu se pot baza exclusiv pe finanţarea de stat, partidele politice trebuie să-i asigure veniturile necesare. Principala variabilă în ecuaţia finanţării de stat este numărul de voturi primite de un partid în timpul alegerilor. În acelaşi timp, sumele primite de partide din partea statului sunt cu mult mai mici decât costurile unui campanii electorale. În 2008, de exemplu, suma acordată de stat unui numpr de 6 partide a fost puţin mai ridicată decât în anul precedent, aproximativ 11 milioane de RON, în jur de 2,5 milioane de euro, datorită faptului că s-au ţinut două alegeri în 2008. În 2009, finanţarea de stat a fost redusă cu 30%. În acest context, nu se poate considera că partidele politice sunt îngrădite în acţiunile lor de finanţarea de la stat. Experţii apreciază că partidele utilizează fondurile de la stat pentru a-şi consolida independenţa şi 437 pentru a influenţa politic organismele publice. Singurele autorităţi care supervizează în mod direct partidele sunt Autoritatea Electorală Permanentă şi Curtea de Conturi. Organismul competent de control asupra finanţării partidelor şi asupra implementării legii este Autoritatea 434

Cei 25.000 de membri fondatori trebuie să fie înregistraţi în cel puţin 18 judeţe şi nu mai puţin de 700 în fiecare judeţ. 435 Cap VII al Legii nr. 14/2003. 436

Ibidem.

437

Interviu.

230


Electorală Permanentă, care acum exercită funcţiile care ţineau de competenţa Curţii de Conturi sub o legislaţie anterioară.438 Legea stabileşte anumite interdicţii şi limitări, inclusiv un plafon pentru costurile de campanie.439 Din păcate, opinia experţilor este că simplitatea legii şi resursele limitate ale Autorităţii Electorale Permanente fac controlul financiar al partidelor 440 ineficient. Din punctul de vedere al relaţiei politice cu organismele publice, în mod legal, nu există instituţii care să poată influenţa deciziile partidelor politice. Supravegherea guvernamentală este proiectată în mod rezonabil şi limitată la protejarea interesului public.

Independenţa (practică) În ce măsură sunt partidele politice protejate de imixtiuni externe nejustificate în activităţile lor, în practică? Se pot găsi unele exemple în care instanţele au refuzat înregistrarea unor partide, deoarece acestea nu întruneau numărul necesar de semnături din partea membrilor fondatori: 25.000, din cel puţin 18 judeţe, cel puţin 700 din fiecare judeţ. Uneori, instanţele au acuzat partidele de falsificarea semnăturilor 441 în vederea atingerii numărului cerut Experţii presupun că există o limită în înregistrarea partidelor noi, impusă de partidele parlamentare mai mari şi mai vechi, care proiectează legea. De fapt, numărul mare de semnături de susţinere

438

Curtea de Conturi îşi păstrează funcţia de control al subvenţiilor pe care partidele politice primesc de la bugetul de stat. 439 Pentru alegerile prezidenţiale, limita maximă de cheltuieli pentru un partid sau alianţă politică, care a nominalizat un candidat prezidenţial înregistrat, sau pentru candidaţii independenţi, este de 25000 salarii minime. Salariul minim oficial pentru anul 2009 a fost de 600 lei (în jurul valorii de 140 Euro), astfel, limita de cheltuieli pentru fiecare partid sau alianţă care au desemnat un candidat, sau candidat independent, a fost în jurul valorii de 3,5 milioane de euro. 440 Expert intervievat şi rapoarte ale societăţii civile: Prezidentiale 2009 - Raport de observare a alegerilor pentru Presedintele Romaniei din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php. 441 În 2011, încercarea de a înregistra un partid al poporului de către un jurnalist cunoscut a fost interzisă de către instanţă din cauza neregulilor în listele de semnături.

231


din partea membrilor fondatori necesare este considerat cea mai importantă 442 limitare în formarea şi independenţa partidelor politice din România În ceea ce priveşte partidele opoziţiei prezente în Parlamentul României, limitările impuse de instituţiile de stat şi în mod indirect, de partidul aflat la guvernare, sunt mai subtile. În general, ele îmbracă forma controalelor administrative. Totuşi, ar fi dificil de avansat ipoteza că partidele din opoziţie 443 suferă de oprimare din partea autorităţilor. Detenţia sau atacurile fizice asupra membrilor partidelor politice nu au loc, cu toate că ele s-au întâmplat în 1990-1991, când sistemul pluripartit era în 444 dezvoltare.

Transparenţă (lege) În ce măsură există reglementări care solicită partidelor politice să-şi facă informaţiile financiare disponibile publicului? Cerinţele de transparenţă a partidelor politice româneşti sunt minimale. În ceea ce priveşte finanţarea partidelor politice, ea este reglementată prin legea 334/2006, cu privire la finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. Această lege stabileşte reguli pentru finanţarea publică şi privată, reglementează, într-un capitol distinct, finanţarea campaniilor electorale şi stipulează controlul public asupra felului în care partidele politice îşi 445 gestionează resursele financiare . Totuşi, ceea ce li se cere partidelor prin lege să facă publice sunt un tabel comprehensiv şi un raport fianciar, care include sume globale de bani, fără a evidenţia donatorii individuali, fie persoane fizice sau firme, dacă aceştia au contribuit cu sume mai mici de 10 salarii minime pe economie. Legea impune unele condiţii semi-transparente pentru donatori. Pe de o parte, toate donaţiile trebuie înregistrate în conturile partidului, fiind obligatorie 442 443

Cristian Preda, Sorina Soare, Regimul, partidele si sistemul politic din Romania, Nemira, 2008.

Cristian Pirvulescu, interviu pentru analiza SNI.

444

Dan Pavel, „Nu putem reuși decît împreună!”. O istorie analitică a Convenției Democratice (1989-2000), Iaşi, Editura Polirom, 2003. 445 Această problemă a fost discutată în detaliu în secţiunile pe resurse şi răspundere.

232


verificarea şi înregistrarea identităţii donatorului. Pe de altă parte, la cererea acestuia, identitatea sa poate rămâne confidenţială, în cazul în care contribuţia nu depăşeşte 10 salarii minime. Suma totală a donaţiilor confidenţiale primite de un partid nu poate depăşi 0,006% din bugetul naţional pe anul în curs. Toţi donatorii care au finanţat un partid cu sume mai mari de 10 salarii minime, ca şi suma totală obţinută din donaţii confidenţiale sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, înaintea datei de 31 martie a anului următor. Această cerinţă ar trebui să fie suficientă pentru a asigura transparenţa finanţelor, dar nu există prevederi clare care să-i asigure implementarea 446 eficientă. Formalităţile administrative care însoţesc procedura de donaţie au fost simplificate prin eliminarea obligaţiei de a oferi anumite informaţii cu privire la 447 limitându-le donator, pentru a creşte transparenţa şi facilita verificarea, implicit pe acestea. Legea nu conţine nicio prevedere cu privire al transparenţa finanţării private – conform definiţiilor legale, nu există niciun fel de incompatibilitate în ceea ce priveşte donaţiile sau serviciile oferite de o companie care deţine contracte cu statul. În acelaşi timp, nu există nicio prevedere pentru controlul unei companii care câştigă contracte publice în urma sponsorizării unui partid politic în ascensiunea acestuia la putere. Dezvăluirea şi raportarea cheltuielilor de campanie sunt cerute doar după finalul alegerilor şi trebuie efectuate în termen de 15 zile de la publicarea rezultatelor finale ale alegerilor. Rapoartele financiare pentru perioada dintre alegeri sunt publicate prin intermediul rapoartelor anuale şi trebuie să se regăsească în Monitorul Oficial.

446

Interviu.

447

Ordonanţa de Urgenţă nr. 374/2008 privind reforma normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, aprobată prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 749/2007.

233


Transparenţa (practică) În ce măsură poate publicul obţine informaţii financiare relevante de la partidele politice? A existat în mod constant o lipsă de comunicare între partidele politice şi cetăţeni, cu privire la mai multe aspecte cheie ale dinamicii politice: partidele nu şi-au dezvăluit numărul total de membri şi finanţarea lor nu a reprezentat o temă de dezbatere publică, cu excepţia campaniilor electorale. În al doilea rând, instituţiile responsabile cu implementarea legii nu au aplicat sancţiuni vizibile partidelor politice, în ciuda acuzaţiilor grave aduse de media cu privire 448 la acest aspect. Transparenţa reală a partidelor e minimală. Partidele nu sunt obligate să-şi declare numărul total de mambri. Această informaţie este foarte importantă, deoarece sume semnificative de bani sunt declarate de partid ca provenind din cotizaţiile sau donaţiile membrilor. Cum nu există o înregistrare independentă clară a acestor membri, mecanismul cotizaţiilor sau donaţiilor membrilor este 449 utilizat pentru a comite spălarea de bani a sponsorizărilor neînregistrate.. De asemenea, unii sponsori nu-şi fac public numele, pentru a evita facerea legăturii între ei şi cotizaţia lor la partid, în momentul primirii unor contracte 450 guvernamentale în cazul în care partidul câştigă alegerile. Totuşi, ar trebui menţionat că majoritatea partidelor politice româneşti şi-au îmbogăţit strategiile de comunicare prin utilizarea mijloacelor de informare online. Însă acest lucru a generat campanii politice extrem de violente prin 451 intermediu internetului.

448

Rapoarte ale Asociaţiei Pro Democraţia.

449

Cristian Pirvulescu, interviu pentru analiza SNI.

450

Ibidem.

451

Expert intervievat şi rapoarte ale societăţii civile: Prezidentiale 2009 - Raport de observare a alegerilor pentru Presedintele Romaniei din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php.

234


Responsabilitate (lege) În ce măsură există prevederi care reglementează supravegherea financiară a partidelor politice de către un organism desemnat de stat? Controlul asupra finanţărilor şi cheltuielilor politice intră în responsabilitatea a două instituţii. Pe de o parte, există Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), care se ocupă cu distribuţia fondurilor publice şi cu verificarea rolului şi activităţii partidelor. Pe de altă parte, dinamica reală a procedurilor de control este o problemă complicată. Legea afirmă în mod explicit că rolul Curţii de Conturi în controlul finanţărilor partidelor va fi menţinut (Art. 35, paragraful 2 din legea nr. 334/2006 – prevederile cu privire la Curtea de Conturi au fost active până la 1 ianuarie 2007 (termenul a fost prelungit apoi la 31 decembrie 2007, prin intermediul Ordonanţei nr. 8/2007). De la acea dată, AEP a devenit autoritatea principală însărcinată cu controlul finanţării partidelor politice. Partidele au obligaţia să coopereze cu AEP în procedurile acestora anuale de control sau în controalele iniţiate la sesizarea oricărui cetăţean care are ştire de vreo neregulă sau încălcare a legii comisă de către partidele politice. Regimul de informare a AEP este destul de aspru – orice cetăţean poate petiţiona AEP, însă oferirea unor informaţii false se pedepseşte prin lege (pedeapsa e de până la trei ani de închisoare). Din păcate, experţii sunt de părere că simplitatea legii 452 şi resursele limitate ale AEP fac controlul finanţării partidelor ineficient. Luând în considerare că democraţia internă a partidelor este o garanţie a integrităţii, legea partidelor politice obligă aceste organizaţii să ofere membrilor obişnuiţi şi/sau reprezentanţilor metode directe de participare la procesul de decizie. În cadrulAdunării Generale – cel mai reprezentativ şi legitim organism – membrii decid cu privire la aspecte importante pentru partid (votează Statutul, programul politic, conducerea şi aşte documente strategice şi identitare). Adunarea Generală a membrilor şi organismul executiv, indiferent de numele pe care acestea le poartă în fiecare partid, sunt organizaţii obligatorii de conducere pentru partidele politice şi pentru toate organizaţiile teritoriale ale acestora (art. 13, paragraful 1). Adunarea Generală a membrilor sau a delegaţilor acestora la nivel naţional este supremul organism de decizie al partidului. Întâlnirile sale au loc cel puţin o dată la 4 ani (art 4, 452

Cristian Pirvulescu, interviu pentru analiza SNI.

235


paragraful 1). Delegaţii sunt aleşi să participe la adunare de către organizaţiile teritoriale, prin vot secret (Art. 14, par. 2). Totuşi, deciziile majore nu sunt întotdeauna decizii importante. Partidele politice româneşti au dezvoltat ierarhii de tip piramidal, majoritatea deciziilor fiind astfel luate de organismul de la vârful ierarhiei (situaţie în care organismele decizionale de la bază doar legitimează deciziile liderilor, printr-o simplă formalitate). Legea nr. 14/2003 impune condiţii organizaţionale minimale, menite să reducă centralizarea şi acumularea responsabilităţii politice de către eşaloanelor cele mai înalte ale partidului. Astfel, conform art. 10 din lege, statutul partidului politic trebuie să includă, printre altele: procedura de alegere a organismelor executive şi competenţele acestora, ca şi competenţele Adunării Generale a membrilor şi a delegaţilor acestora, organismele împuternicite cu înaintarea de candidaţi în alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale, organismul competent care propune reorganizarea partidului sau decide asocieri politice sau de altă natură, sancţiuni disciplinare etc.

Responsabilitate (practică) În ce măsură există o supraveghere financiară eficientă a partidelor politice în practică? Cum rapoartele înregistrate de partide la AEP sunt foarte simpliste, iar mecanismele de finanţare a partidelor sunt, în general, foarte complicate, pentru a evita controlul şi luând în considerare lipsa de resurse umane a AEP, în special în domeniul controlului financiar al partidelor, acest control nu este 453 Partidele nu au un cont special dedicat administrării foarte eficient. fondurilor pentru campania electorală şi nu declară transferul de bani pentru campania electorală înainte de fianlul acesteia, ceea ce îngreunează foarte mult controalele AEP şi le face descoperirile nesatisfăcătoare. Mai mult, rapoartele înregistrate de partide nu includ identitatea donatorilor şi, datorită lipsei resurselor pentru control ale AEP, există foarte puţine controale referitoare la respectarea cadrului legislativ în ceea ce priveşte identitatea donatorilor şi valoarea maximă permisă a donaţiilor. 453

Interviu

236


În mod evident, comitetele interne sunt clauze formale respectate de partidele politice române. Conform specificului fiecărei organizaţii (contextul şi condiţiile care au dus la formarea acestora şi la evoluţia lor şi chiar condiţiile externe), partidele politice au dezvoltat structuri mai mult sau mai puţin centralizate, cu procesul decizional concentrat la vârf, unde nivelul de transparenţă este cel mai scăzut, sau coborând spre bază, unde nivelul de transparenţă e mai ridicat. Totuşi, cercurile de putere centrale şi cele locale, dependente de „baronii locali”, liderii reţelelor de patronate la nivel locali, pot deturna sensul responsabilităţii.

Integritate (lege) În ce măsură există reglementări organizaţionale cu privire la guvernarea internă democratică a principalelor partidelor politice? Legislaţia cu privire la partidele politice nu stabileşte niciun fel de mecanisme de integritate menit să condiţioneze funcţionarea internă a partidelor politice. Sub forma comitetelor de arbitraj, aceste mecanisme există într-adevăr, însă menţiunea lor în statutul partidelor este în primul rînd un rezultat al obligaţiei legale. Art. 15 al legii 14/2003 stipulează că aceste comitete de arbitraj sunt create în vederea soluţionării disputelor dintre membrii unui partid sau dintre partide şi conducerea organizaţiilor de partide. Un comitetde arbitraj este organizat şi funcţionează conform unor reglementări aprobate de corpul statutar, care are sarcina de a asigura libertatea de exprimare şi dreptul la un proces corect pentru toate părţile, ca şi decizii procedurale corecte. Politica cu privire la resursele umane din cadrul partidelor este administrată într-un mod mai degrabă slab şi general, iar deciziile de admitere a unor membri noi sunt încredinţate „organismelor autorizate”. Conform art. 16, paragraful 1 din legea nr. 14/2003, organismele autorizate ale partidului politic decid asupra primirii de noi membri, conform statutului partidului. De asemenea, obţinerea sau pierderea statutului de membru de partid este supusă doar jurisdicţiei interne a partidului. Astfel, partidul îşi stabileşte propriile criterii şi limite de integritate. Trebuie realizată o distincţie între a fi membru al unui partid politic şi a aspira la obţinerea unei funcţii publice prin calitatea de membru partizan. În primul

237


rând, legea nu poate stabili multe limite, pentru că acest lucru ar putea încălca dreptul constituţional la asociere. Din acest punct de vedere, regula care reglementează existenţa şi funcţionarea partidelor politice condiţionează obţinerea calităţii de membru de doi factori. Primul, doar cetăţenii care, prin Constituţie, au drept de vot pot fi membri ai unui partid politic (art. 6), iar al doilea, persoanele cărora le este interzis prin lege să se asocieze politic nu pot fi membri de partid (art 7). În cazul din urmă, există legi speciale care limitează şi condiţionează accesul la funcţii publice. Actele de statut ale partidelor politice conţin prevederi cu privire la selecţia conducerii partidului, selecţia candidaţilor şi procesul decizional cu privire la platformele de partid. Totuşi, democraţia internă este limitată, mai mult de către practici decât de reglementări. Delegaţii la conferinţe naţionale ale partidelor votează adesea la ore târzii din noapte, în spaţii care nu pot asigura caracterul secret al votului. Actele de statut ale partidelor politice conţin prevederi care impun anumite standarde de moralitate şi integritate membrilor lor (în majoritatea cazurilor, acestea sunt vag definite), ca şi organisme chemate să supervizeze implementarea lor. De exemplu, oameni care au fost privaţi de libertate printro sentinţă judecătorească sau colaboratori dovediţi ai securităţii nu pot deveni membri de partid (PNL); oameni care nu sunt recunoscuţi ca fiind cetăţeni cinstiţi, de bună reputaţie, nu pot deveni membri (PD-L); „indivizi compromişi din punct de vedere moral sau politic” sau „cei care au suferit condamnări pentru trădarea intereselor naţionale sau au comis acte de corupţie, infracţiuni violente şi alte fapte antisociale grave” nu pot fi membri, de asemenea, „oameni acuzaţi în prezent de diferite infracţiuni pot fi acceptaţi doar după pronunţarea sentinţei definitive în cazurile lor” (PSD) În această situaţie din urmă, stipulaţia statutară se adresează celor ce doresc să devină membri, nu şi celor care deţin deja acest statut. Unele partide, cum ar fi PNL, condiţionează admisia de aderarea aplicantului la „Codul Etic” al organizaţiei, respectarea acestui cod fiind deci o obligaţie a membrilor. O inspecţie mai amănunţită a membrilor ar trebui să aibă loc atunci când aceştia aspiră la funcţii publice, dar şi în acest caz, criteriile de evaluare sunt foarte permisive. Mai mult, ele nu sunt reglementate de actele statutare ale partidelor. Cu privire la progresul în interiorul partidului şi accesul în funcţii de conducere, condiţiile şi/sau

238


incompatibilităţile sunt, în mare parte, absente. Cu toate astea, trebuie menţionat că partidele politice româneşti fac aluzii, prin stipulaţii statutare, la prestigiul şi autoritatea morală a membrilor aspiranţi, a competitorilor pentru funcţii de conducere interne sau pentru funcţii publice. De asemenea, ei includ anumite organisme cu asemenea sarcini: comisia de onoare şi arbitraj, comisia de etică, consiliul de onoare, comisia de integritate morala şi arbitraj etc. Trebuie menţionat că legea nr. 14/2003 stipulează obligaţia partidelor de a creea asemenea structuri – o comisie de arbitraj care mediază disputele interne. Variind de o dată cu partidul şi schema lui organizaţională specifică, aceste organisme pot diferi ca statut: unele emit decizii (impun sancţiuni), altele doar investighează anumite cazuri, unele au sarcini specifice, altele au propriile reglementări (actele statutare ale partidelor sunt mai mult sau mai puţin transparente în acest sens). Luând în considerare dispoziţiile statutare, aceste organisme interne nu au o autonomie largă sau un rol foarte activ (central) în activitatea partidelor politice.

Integritate (practică) În ce măsură există o guvernare internă democratică eficientă a partidelor politice în practică? La nivel intern, în cadrul primelor trei partide în termen de suport electoral, au fost înfiinţate instituţii cu sarcini cvasi-jurisdicţionale, ca organisme care urmăresc să soluţioneze disputele interne şi să distribuie responsabilitatea: Comisia Naţională pentru Actul Statutar, Dispute şi Etică, pentru PD-L, Comisia Naţională pentru Arbitraj şi Integritate Morală, pentru PSD şi Comisia de Etică şi Comisia de Onoare şi Arbitraj, pentru PNL. Practicilor acestor organisme le lipseau formalitatea organismelor cerute de lege şi rolul de mediator al 454 acestora, ca şi existenţa lor s-au datorat mai degrabă obligaţiei legale decât răspunsului la nevoile interne. În istoria lor, aceste comisii nu au emis decizii foarte vizibile şi nu au reacţionat la acuzaţiile de corupţie aduse membrilor partidelor. În aceste cazuri, strategia preferată a fost autosuspendarea din

454

Organismele de conducere ale colegiilor îndeplinesc, de regulă, acest scop.

239


calitatea de membru de partid şi de la conducerea partidului, fără a aştepta o 455 decizie din partea acestor organisme interne . După cum reiese din cele prezentate mai sus, lipsa unei funcţionări autentice a acelor organisme de etică, precum şi a altor forme instituţionalizate de mediere pentru soluţionarea problemelor de integritate au împiedicat partidele politice să devină un motor al integritaţii în sfera publică, chiar dacă acest lucru le-ar fi fost permis de caracterul lor instituţional şi de capacitatea lor de mobilizare. Dimpotrivă, partidele politice au continuat să fie purtătoarele unor proaste reputaţii în termeni de comportament în interiorul lor şi între ele. Conform Barometrului Global al Corupţiei, partidele politice se numără printre organizaţiile cele mai corupte din România, primind un scor de 4,5 pe 456 o scală de la 1 (deloc corupt) la 5 (extrem de corupt). Impresia general acceptată cu privire la comportamentul actorilor politici înscrişi în partide este că, în ciuda a ceea ce este dezvăluit în sfera publică, adevărata politică este cea de culise, structurată pe baza urzelilor de interese personale a acelei minorităţi aflate la putere. Se pare că cele mai mare putere de decizie în partidele româneşti este ori la nivel local, ori la nivelul oficialilor publici care deţin poziţii guvernamentale centrale. Comitetele interne sunt, în general, mai de grabă formale, urmând instrucţiunile centrelor de putere locale 457 ale partidelor.

455

Autosuspendarea, ca procedură, e stipulată în actele statutare ale PNL şi PSD, în al doilea caz, ca dreptul unui membru la imagine 456 http://www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/gcb/2010/results and http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/GraphandTables_ro.pdf 457 Interviu.

240


Agregarea şi reprezentarea intereselor În ce măsură agregă şi reprezintă partidele politice interesele sociale relevante în sfera politică? Partidele româneşti tind să fie din ce în ce mai stabile şi să aibă poziţii din ce în ce mai articulate şi distincte. Totuşi, discursul populist este de asemenea din ce 458 în ce mai folosit. Toţi analiştii partidelor româneşti sunt de acord că grupurile de interese şi relaţiile clientelare domină existenţa acestora. În general, candidaţii partidelor politice sunt recrutaţi din rândul afaceriştilor locali. Fenomenul a căpătat amploare după 2008, când sistemul electoral a fost schimbat, devenind uninominal. Motivaţia intrării în partide şi a candidării este dublă: reputaţia şi 459 posibilitatea de a abuza de fondurile publice în interesul propriilor afaceri. Din acest motiv, corupţia este o problemă foarte importantă, dar şi foarte sensibilă pentru partidele politice, pentru membrii reformatori ai acestora şi societatea civilă, care depune eforturi de a le spori responsabilitatea. În consecinţă, legitimitatea partidelor politice în rândul populaţiei şi încrederea cetăţenilor în acestea au cele mai scăzute rate, comparativ cu alte instituţii. 460 Doar 17% dintre români au încredere în partidele politice. În consecinţă, legătura dintre partidele politice şi societatea civilă este aproape absentă.

Angajamentul anti-corupţie În ce măsură acordă partidele politice atenţia necesară responsabilităţii publice şi luptei împotriva corupţiei. Responsabilitatea publică şi lupta împotriva corupţiei sunt subiecte centrale pe agenda publică şi de presă românească, în principal datorită importanţei lor în procesele de aderare la şi integrare în U.E. şi pentru că România este încă supusă unui Mecanism de Cooperare şi Verificare. Problema este încă abordată într-un mod direct şi personal. Discursurile se axează pe dimensiunea 458

Cristian Preda, Sorina Soare, Regimul, partidele si sistemul politic din Romania, Nemira, 2008.

459

Cristian Pirvulescu, Interviu pentru analiza SNI

460

ICCV http://www.iccv.ro/valori/newsletter/NLVR_NO_5.pdf

241


sancţionării şi există puţine propuneri constructive de restructurare a sistemelor şi pilonilor instituţionali corupţi.

242


6.11.

MEDIA

REZUMAT In 2010 ratingul Freedom House referitor la libertatea presei, oferă României un scor de 43 din 100, ceea ce înseamnă o evaluare generală a presei ca fiind parţial liberă. Problemele identificare sunt urmărite şi de studiul privind sistemul naţional de integritate. Cel mai importante: calomnia rămâne o infracţiune, iar politicienii s-au folosit de procesele civile pentru a contraataca critica mass-media. Mai mult, reprezentarea dezechilibrată a partidelor în mass-media, mai ales în timpul campaniilor electorale, face ca mass-media să acopere mai puţin interesele societăţii. Presiunea pe care redactorii o pun pe umerii jurnaliştilor, mai mult sau mai puţin agresivă, a limitat şi mai mult independenţa mass-media. Potrivit Barometrului Global al Corupţiei, mass-media este unul dintre sectoarele cele mai afectate de corupţie. Pe o scară de la 1 (deloc) la 5 (extrem de corupt), mass-media a fost evaluată în 2010 la 3,1 şi în 2009 la 3,4.Tendinţa este ascendentă din 2004, atunci când mass-media a primit un scor de 2,6. Resursele mass-media sunt foarte limitate, astfel că pentru multe instituţii de presă sau grupuri din societate care îşi caută reprezentarea în media singura soluţie de supravieţuire este presa on-line. Datele financiare ale companiilor mass-media nu sunt transparente, fapt ce a dus la abuzuri în gestionarea lor fiscala. În ceea ce priveşte responsabilitatea şi mecanismele de integritate, acestea auto-reglementate. Soluţia de auto-reglementare este acceptată de către toţi jurnaliştii, dar, pentru moment, acordul asupra conţinutului este limitat şi există mai multe coduri de conduită şi organisme de punere în aplicare a acestor coduri, creându-se o lipsă de coerenţă în asigurarea efectivă şi eficientă de punere în aplicare a codurilor.

243


Cu toate acestea, luând în considerare toate limitele sale şi ţinând cont de faptul că uneori se încalcă prezumţia de nevinovăţie, investigaţiile cazurilor de corupţie, informaţiile oferite de presă faţă de fenomenul de corupţie, precum şi cele care vizează responsabilizarea guvernanţilor fac mass-media unul dintre cei mai eficienţi piloni, împlinindu-şi rolul său de combatere a corupţiei în sistemul naţional de integritate. Media Scorul Mediu al Pilonului: 55,25 / 100 Indicatori

Situație curenta

Progres așteptat

Lege

Lege

Practică

Practică

Capacitate

Resurse

25

25

75

75

31,25 / 100

Independenta

50

25

50

75

Guvernare

Transparenta

50

50

50

50

54,17 / 100

Responsabilitate

75

50

25

50

Mecanisme de asigurare a integrităţii

50

50

50

50

Rol

Investigarea si expunerea practicilor de corupţie

100

0

Informarea publicului despre corupţie si impactul sau

75

25

Informarea publicului in problemele de guvernare

75

25

83,33 / 100

244


STRUCTURĂ ŞI ORGANIZARE După 1990, numărul şi diversitatea din media românească erau foarte mari. Media din România a explodat după căderea comunismului. Trusturi noi şi libere de presă au apărut în câteva zile, imediat după prăbuşirea regimului Ceauşescu. Piaţa media a evoluat de atunci, sporind vertiginos la începutul anilor ’90, stabilizându-se la începutul anilor 2000, iar în prezent, trecând printr-un proces de concentrare şi consolidare. În genral, facem distincţia între media locală şi cea naţională. Cea locală este foarte activă la acest nivel, dar adesea foarte limitată ca resurse. Distingem, de asemenea, între media specializată în ştiri şi cea cu specific de divertisment. Din ce în ce mai des, conducerea media îi influenţează politicile, sau cel puţin percepţia, media rămânând departe de a fi o afacere profitabilă şi mai mult un instrument pentru a transmite diferite tipuri de mesaje politice. România are un post TV public naţional, care transmite 7 programe naţionale (unul HD) şi 5 programe regionale şi un post de radio public, care transmite 8 programe naţionale (unul exclusiv online) şi 8 programe locale. În plus, există un număr mare de posturi TV şi radio naţionale, regionale şi locale private. Există mai multe posturi TV de ştiri, dintre care două (Realitatea TV şi Antena 3) sunt cele mai importante. Presa scrisă a fost în declin în ultimii doi ani. Unele dintre cele mai importante ziare, Cotidianul sau Gândul, s-au decis să-şi închidă divizia tipărită şi să publice doar online. Ziarele importante au rămas pe piaţă, fiind distribuite împreună cu cărţi sau cu alte stimulente pentru cititori. Mai mule alte portaluri majore de pe internet, cum ar fi Hotnews.ro, s-au demarcat ferm pe scena media. Cea mai importantă agenţie de presă, Mediafax, are de asemenea un website important de ştiri, deschis publicului larg.

245


EVALUARE Resurse (lege) În ce măsură furnizează cadrul legal un mediu propice pentru o media diversă şi independentă? Piaţa media este reglementată pe baza şi în limitele acquis-ului Uniunii Europene. Ca rezultat, piaţa audiovizualului este reglementată în detaliu de la intrarea pe piaţă (prin obţinerea licenţei), la conducere, concentrare, publicitate şi chiar conţinut (în special în vederea protecţiei minorilor, protecţiei demnităţii umane, a dreptului la replică, etc). Nu există astfel de reglementări vis-a-vis de presa scrisă şi orice mediu scris poate fi înfiinţat prin respectarea aceloraşi cerinţe legale ca în cazul oricărei alte afaceri. Amendamentele aduse legii audiovizualului în decembrie 2008 au schimbat sistemul de reglementare al monopolurilor de pe piaţă şi s-au străduit să limiteze concentrarea conducerii canalelor audiovizuale. Până în decembrie 2008, legea limita participarea la un al doilea canal audiovizual şi numărul de licenţe pe care o persoană le putea deţine pe aceeaşi piaţă (local sau naţional). Mecanismul de acum este descris în capitolul al IV-lea al Legii Audiovizualului: „Regimul juridic al proprietăţii în domeniul audiovizualului”. Conform acestuia, „Radiodifuzorii sunt persoane juridice de drept public sau privat, fundaţii ori asociaţii fără scop patrimonial, precum şi persoane fizice autorizate conform 461 legii” (Article 43 (1)). Până în decembrie 2008, numai companiile private sau statul puteau deţine licenţe audiovizuale. „Pentru a proteja pluralismul de opinii şi diversitatea culturală, concentrarea proprietăţii şi extinderea cotei de audienţă în domeniul audiovizualului sunt limitate la dimensiuni care să asigure eficienţa economică, dar care să nu genereze apariţia de poziţii preponderente în formarea opiniei publice” (Article 44 (1)). În continuare, acelaşi articol defineşte noţiunile de piaţă naţională, regională şi locală, ca şi cea de „piaţă relevantă”, atât pentru radio, cât şi pentru televiziune. Capacitatea de a influenţa opinia publică se calculează pe baza cotei de piaţă a “serviciilor de programe cu pondere semnificativă în formarea opiniei publice.”, însemnând programele generale, ştirile, analizele şi 461

Legea nr. 300/2004 din 28/06/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent

246


dezbaterile pe teme politice şi /sau economice (Article 44, (2),d). Un individ sau o persoană juridică vor fi percepute ca având o poziţie dominantă în formarea opiniei publice în cazul în care cota medie de piaţă a serviciilor sale depăşeşte 462 30% din piaţa relevantă. Legislaţia românească nu are limitări specifice în ceea ce priveşte proprietatea presei tipărite, cu excepţia celor furnizate de legile generale ale concurenţei. Preluarea unor publicaţii tipărite importante este evaluată şi ar trebui aprobată de Consiliul Concurenţei. De asemenea, nu există nicio prevedere pentru limitarea proprietăţii încrucişate (audiovizual şi alte forme de media, ex. presa tipărită, online etc). Mai mult, nu există niciun corp de legislaţie care să furnizeze norme sau reglementări în ceea ce priveşte finanţarea media. În timp ce Art. 30 (5) din Constituţie stipulează: „Conform legii, companiilor media le poate fi solicitat să îşi dezvăluie sursele de finanţare”, acea lege nu a fost niciodată elaborată şi promovată. Amendamentele la legea audiovizualului adoptate în decembrie 2008, ca Ordonanţă de Urgenţă, au obligat radiodifuzorii să prezinte pe website-urile lor, împreună cu alte date de identificare şi informaţii de control editorial, bilanţul contabil şi bilanţul de profit şi pierderi. Această prevedere a fost eliminată de Comitetul Media din Camera Deputaţilor, atunci când amendamentele au fost supuse aprobării parlamentare. De regulă, nu există prevederi obligatorii pentru companiile media de a-şi dezvălui proprietarii sau 463 sursele de finanţare, altele decât cele din legea audiovizualului . Nu există absolut nicio reglementare cu privire la intrarea în profesia jurnalistică şi nici o constrângere legală cu privire la angajarea/promovarea/concedierea personalului editorial sau managerial în media privată.

462

Legea Audiovizualului article 44, http://www.cna.ro/The-Audio-visual-Law,1655.html

463

Vezi şi V Transparenţa

247


Resurse (practică) În ce măsură există o media diversă şi independentă, care furnizează o varietate de perspective? 464

Presa tipărită locală românească este foarte puternică. Posturile TV şi radio locale supravieţuiesc pe baza unor protocoale cu posturile centrale din Bucureşti, cum numai publicitatea locală nu este suficientă asigure 465 supravieţuirea acestor organizaţii media. Ca remarcă generală, putem spune că resursele financiare ale presei nu sunt adecvate pentru a o face eficientă. Mai multe exemple de media limitând sau închizând canale datorită problemelor financiare, la nivel local şi naţional, pot fi invocate. Cel mai important ar fi cel al ziarelor Cotidianul şi Gândul. Ele şi-au încetat complet 466 apariţia în formă tipărită şi există numai online. Corelată cu situaţia generală dificilă din punct de vedere financiar, percepţia asupra corupţiei presei este că aceasta este ridicată. Tranziţia comlicată şi lentă către democraţie, opoziţia politică mai degrabă anemică, liderii politici uneori aroganţi şi lipsa de comunicare generalizată între partenerii sociali au făcut media să pară ca fiind principala (dacă nu unica) resursă rămasă cetăţenilor nemulţumiţi, dezamăgiţi sau defavorizaţi, aflaţi în căutarea justiţiei (sociale) sau a recunoaşterii drepturilor lor. Conform Barometrului Corupţiei Globale, media este unul dintre sectoarele cele mai afectate de corupţie. Pe o scală de la 1 (absenţa corupţiei) la 5 (extrem de corupt), media a obţinut, în 2010, un scor de 3,1, faţă de 3,4 în 467 2009. Tendinţa este ascendentă faţă de 2004, când a obţinut un scor de 2,6 Pe fondul unei corupţii copleşitoare, de la nivel mic la nivel de stat şi al percepţiei şi mai difuze a corupţiei înfloritoare într-un stat ineficient, cu o administrare şi mai ineficientă a justiţiei, media s-a demarcat ca una dintre cele mai credibile instituţii, bucurându-se de o rată de credibilitate stabilă de peste

464

Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani.

465

Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani.

466

Afirmat în cursul interviului de către Adina Stancu.

467

http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/GraphandTables_ro.pdf.

248


468

70% din populaţie . În mod ironic, reducerea calităţii conţinutului media (o tendinţă specifică nu doar României, ci şi la nivel global, datorită concurenţei 469 acerbe pe piaţă şi a efortului de a maximiza profitul, în defavoarea calităţii ), scandalurile în care proprietarii media au fost implicaţi, acuzaţiile constante care li se aduc jurnaliştilor şi „mogulilor media” de către figuri politice în poziţii înalte (inclusiv şeful statului) nu au reuşit să-i erodeze credibilitatea. În consecinţă, întregul spectru politic nu este acoperit. Totuşi, cele mai importante poziţii politice sunt prezentate de către presă. Poziţiile politice marginale, ca, de exemplu, ecologiştii, sunt lăsate de-o parte. În ceea ce priveşte capacitatea presei de a acoperi un spectru larg de interese şi grupuri sociale, acest lucru se întâmplă în foarte mare măsură cu presa online. Presa televizată, radio sau tipărită nu reuşesc să reprezinte grupurile marginale şi un o varietate largă de interese profesionale. Din punct de vedere financiar, presa este accesibilă şi aproape oricine poate avea acces la informaţie. Există tabloide distribuite gratuit la metrou şi alte mijloace de transport în comun, atât în Bucureşti, cât şi în alte oraşe ale ţării. Pregătirea profesională a jurnaliştilor este mixtă. Este dificil să le evaluezi 470 pregătirea şi performanţa profesională ca grup.

Independenţa (lege) În ce măsură există mecanisme legale de prevenire a imixtiunilor nejustificate din afară în activităţile media? Atitudinea statului vis-a-vis de media pare să fie una ambiguă. Pe de o parte, ca element al armonizării generale a cadrului legislativ, media a primit protecţia constituţională necesară şi o serie de libertăţi bazate pe lege. Pe de altă parte, 468

Conform Barometrului European 69 (primăvara 2008), pp. 7 şi 29-30, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb69/eb69_ro_nat.pdf 469 Television Across Europe, EUMA, rapoartele originale din 2006, p.22 (http://www.mediapolicy.org/tv-across-europe/the-2005-television-across-europereports/television-across-europe-2005-2006-international-edition/book1.pdf/view) si rapoartele de follow-up din 2008, pp.39 şi apoi (http://www.mediapolicy.org/tv-across-europe/follow-upreports-2008-country/media-followup-overview-web.pdf/view ) 470 Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani.

249


România a asistat la – şi încă asistă la – nenumărate tentative (mai mult sau mai puţin asumate) de a îngrădi capacitatea media de a-şi îndeplini rolul de watchdog, de a împiedica jurnaliştii să descopere şi să demaşte încălcări ale legii, comportamente nepotrivite ale oficialilor publici şi nedreptăţi ale autorităţilor statului. Printre ele, tentativa legislativă de a introduce o cotă de 50-50 de ştiri negative şi pozitive în emisiunile de ştiri televizate, tentativa de reintroducere în Codul Penal a unor articole care sancţionează cu privare de libertate jurnaliştii care fotografiază persoane în spaţiul privat (fără a oferi orice dovadă cum că ar ţine de interes public sau a recurge la apărarea bunei credinţe), reincriminarea insultei şi calomniei, sunt doar exemple recente. Acestea nu au fost promulgate în legi, dar există o încercare constantă de a 471 supra-reglementa media. Mass media se bucură de protecţie constituţională, fiind unica industrie care 472 beneficiază de un astfel de privilegiu legislativ; articolul 30 din Constituţie ocroteşte libertatea de expresie. El interzice în mod explicit cenzura şi clarifică faptul că libertatea presei cuprinde şi libertatea înfiinţării de publicaţii. Articolul impune şi limite libertăţii de expresie (ex. a nu leza onoarea şi demnitatea unei persoane, a nu defăima ţara şi naţiunea, a nu promova războaie sau discursuri ale urii, etc.). Articolul 31 protejează dreptul la informaţie şi crează o obligaţie pozitivă pentru media, fie publică sau privată, de a informa publicul corect. Paragraful 5 al aceluiaşi articol spune: „Radioul şi televiziunea publică sunt servicii autonome. Ele au obligaţia de a garanta un timp egal de expunere şi difuzare tuturor grupurilor sociale şi politice importante”. Prevederi similare se 473 pot găsi în legea audiovizualului. Cenzurarea „de orice natură” a comunicaţiilor audiovizuale este interzisă în mod expres de articolul 6, ca şi orice fel de imixtiune a autorităţilor publice sau a oricărui individ român sau străin sau a vreunei entităţi legale în conţinutul, forma sau metodele de ilustrare a elementelor cuprinse în serviciile media audiovizuale. Paragraful al doilea al aceluiaşi articol afirmă că „Independenţa

471

Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani.

472

Constitutia Romaniei, http://www.presidency.ro/?_RID=htm&id=16

473

Legea 504/2002 Audiovizualului, amendată în December 2008, http://www.cna.ro/The-Audiovisual-Law,1655.html

250


editorială a furnizorilor de servicii audiovizuale este recunoscută şi garantată prin prezenta lege.” Mai mult, Art. 8 obligă „autorităţile publice autorizate” să asigure, la cerere, protecţia jurnaliştilor, în cazul în care sunt supuşi la presiuni sau ameninţări care le-ar putea împiedica în mod efectiv sau restricţiona exercitarea liberă a profesiei lor; protecţia sediilor şi punctelor de lucru ale radiodifuzorilor, în cazul în care sunt supuşi unor ameninţări care le-ar putea îngrădi sau afecta desfăsurarea liberă a activităţii. Totuşi, o astfel de protecţie nu ar trebui să devină ea însăşi un pretext pentru împiedicarea sau restricţionarea liberei exercitări a profesiei sau activităţii lor. Într-o tentativă de a consolida în continuare libertatea editorială, Art. 9 al aceleiaşi legi afirmă că în momentul realizării oricărei percheziţii la sediile sau punctele de lucru ale radiodifuzorilor, nu poate avea loc nicio încălcare a libertăţii de expresie a jurnaliştilor şi nici anularea difuzării de programe. Serviciile publice de radiodifuziune sunt reglementate de o lege specială, organică. Primul articol descrie Societatea Română de Radio şi Societatea Română de Televiziune ca „servicii publice autonome de interes naţional, 474 independente din punct de vedere editorial” . Independenţa editorială este reiterată în continuare în Art. 8, în timp ce Art. 14 descrie obligaţiile celor doi radiodifuzori publici: corectitudine, obiectivitate şi pluralism. Pentru media publică, angajarea/promovarea/concedierea personalului editorial sau managerial sunt reglementate prin propria lege de funcţionare. Consiliul director este numit prin mecanisme politice. Membrii consiliilor directoare sunt nominalizaţi de către grupările politice parlamentare, de Preşedinte şi de Primul Ministru şi votaţi în bloc de Parlament. Consiliul Director este demis dacă Parlamentul îi respinge raportul anual de activitate. Preşedinţii – Directori 475 Generali ai celor două instituţii sunt numiţi de către Parlament. Ei au dreptul, conform legii, să angajeze şi să concedieze personalul (inclusiv pe cel editorial).

474

Legea 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si a Societatii romane de Televiziune, numită în continuare legea cu privire la SRR-SRTV, http://www.cna.ro/LEGE-Nr-41-din-17-iunie-1994.html 475 Legea cu privire la SRR-SRTV, art. 20, http://www.cna.ro/LEGE-Nr-41-din-17-iunie-1994.html

251


Independenţă (practică) În ce măsură este media imună la imixtiuni externe nejustificate în practică? În 2010, evaluarea Freedom House a libertăţii presei dă României un scor de 43 din 100, realizând imaginea unei prese parţial libere, ţinând cont de faptul că defăimarea rămâne o infracţiune şi politicienii au utilizat procesele civile pentru a combate criticile din partea media, reprezentarea dezechilibrată a partidelor în media, cu precădere în timpul campaniilor electorale şi presiunile exercitate de către redactori asupra jurnaliştilor, în moduri mai mult sau mai 476 puţin agresive. Mai mult decât imixtiunii statului, media românească a fost supusă imixtiunii din partea partidelor. Partidele aflate la putere şi partidele importante din opoziţie au, la nivel central sau local, organizaţii media pe care le influenţează, cu precădere prin sponsorizări, afacerile media nefiind deloc profitabile. Definiţia oferită de codul audiovizualului nu face diferenţa necesară între cenzură şi editarea unei ştiri sau a unui reportaj, pentru a-i asigura calitatea. Astfel, niciun verdict de cenzură nu a fost dat de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Astfel, luând în considerare influenţa partidelor, situaţia economică extrem de dificilă a media şi starea tulbure a prevederilor legate de cenzură, auto-cenzura este des întâlnită. Nu există altă teamă care să oprească jurnaliştii din exercitarea dreptului la liberă exprimare, în afara celei de a-şi pierde slujba, pentru că foarte adesea, supravieţuirea economică a unui ziar sau post TV este dependentă de un om politic local sau de un afacerist, unde afacerile şi politica sunt într-o strânsă 477 relaţie. Pe de altă parte, companiile media, cotidianele sau posturile TV sau radio sunt, în ultima vreme, hărţuite de guven, atunci când critică puterea politică. Această hărţuire ia forma unor controale administrative repetate, insistente şi uneori abuzive, în special în domeniul financiar. Ambele posturi TV din fruntea clasamentelor au fost controlate de către organisme de stat anul trecut timp 476 477

http://www.freedomhouse.org/template.cfm?page=251&year=2010. Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani and Adina Stancu.

252


de mai mult de 100 de zile fiecare. Luând în considerare numai durata acestor controale, aceasta poate fi considerată o formă de hărţuire. Jurnaliştii, în special la nivel local, pot fi intimidaţi de mai multe procese, în care sunt acuzaţi de calomnie. Totuşi, aceste acuzaţii nu sunt fundamentate şi procesele sfârşesc prin a fi simple unelte de intimidare. Atât controalele administrative abuzive, cât şi procesele cu scop de intimidare au, totuşi, un efect direct asupra auto478 cenzurii. Comportamentul „informal” al oamenilor aflaţi la putere faţă de media a îmbrăcat uneori forme variate, mergând de la intimidare şi ameninţări directe, până la acces arbitrar la informaţii sau alocare de bani publici pentru publicitate. Rapoartele naţionale, cum ar fi Libertatea de Exprimare (FREEEX), 479 produs de Agenţia de Monitorizare a Media , ca şi cele internaţionale, cum ar fi Rapotul Drepturilor Omului al Departamentului de Stat al SUA şi rapoartele pe ţări ale Comisiei Europene au prezentat cazuri de jurnalişti hărţuiţi de autorităţile locale, atacaţi fizic de către făptaşi care nu au fost niciodată puşi sub acuzare, ca şi cazuri de folosire abuzivă a autorităţii publice pentru favorizarea „mediei prietenoase”, mergând de la alocarea de contracte publicitare preferenţiale, la distribuţia arbitrară de licenţe pentru chioşcuri de presă şi hărţuirea vânzătorilor de ziare.

Transparenţă (lege) În ce măsură există prevederi care să asigure transparenţa activităţilor media? Obligaţii noi şi explicite cu privire la transparenţă au fost introduse atunci când România şi-a actualizat legislaţia audiovizualului, pentru a o armoniza cu Directivele Serviciilor Media Audiovizuale. Amendamentele adoptate au intrat în vigoare în decembrie 2008. Conform noilor prevederi, toţi radiodifuzorii trebuie să ofere „acces direct, simplu şi permanent cel puţin la următoarele categorii de informaţii”: •

Nume, statut juridic, sediu social

478

Idem.

479

Raport privind libertatea presei in Romania, editiile 2005, 2006, 2007, 2008, http://www.mma.ro/

253


Numele reprezentantului juridic şi structura acţionarilor până la nivelul indivizilor şi persoanelor juridice, asociaţi sau acţionari, care au o pondere mai mare de 20% din capitalul social sau dreptul de vot al unei comnpanii ce deţine o licenţă audiovizuală.

numele persoanelor responsabile cu managementul activităţii comerciale a companiei şi al celor cu responsabilitate editorială.

informaţiile de contact ale furnizorului de servicii media, inclusiv emailul şi website-ul, pentru un contact rapid şi eficient.

lista publicaţiilor editate de respectiva persoană juridică şi lista celorlalte servicii de programe pe care le furnizează.

bilanţul contabil şi bilanţul de profit şi pierderi

autorităţile competente de reglementare sau supervizare

orice schimbări în aceste categorii de informaţii vor fi anunţate la CNA în termen de 30 de zile.

480

Din punct de vedere legal, transparenţa media poate fi considerată satisfăcătoare. Informaţiile care lipsesc pentru o presă cu adevărat transparentă sunt cele financiare. Nu există nicio obligaţie generală impusă companiilor media de a-şi declara sponsorizările primite. Sponsorizările realizate de către companiile media pot fi găsite în raportul lor financiar anual, înregistrat, conform legii, la Ministerul de Finanţe, dar numai suma totală, nu detaliată pe activităţi şi beneficiari.

Transparenţă (practică) În ce măsură există transparenţă în media în practica? Informaţiile financiare ale companiilor media nu cad sub incidenţa transparenţei, ceea ce a dus la abuzuri în management-ul lor fiscal. Companiile mari sunt bănuite a avea datorii semnificative la bugetul de stat, care au fost 480

Această prevedere a fost abrogată în cursul dezbaterilor din Comitetul Media al Camerei Deputaţilor, fiind considerată o povară excesivă pe umerii radiodifuzorilor, o sursă de posibile abuzuri din partea publicului şi un “abuz de democraţie”

254


481

reeşalonate, în schimbul prezentării favorabile a partidelor aflate la putere. În 2004, Ministerul de Finanţe a publicat lista cu „cei mai mari datori” către bugetul de stat şi cele de asistenţă socială, ceea ce a obligat cele mai multe companii să-şi plătească taxele. În 2005, au fost adoptate schimbări în legislaţia 482 achiziţiilor publice, fiind reîntărite în 2006 , obligând toate organismele publice să anunţe public, pe un site special (www.publicitatepublica.ro), toate contractele de publicitate care urmează să fie alocate şi depăşesc 2000 Euro pe an. Introdus în 2005, acest mecanism a provocat o scădere în publicitatea pe bani publici cu 10 milioane de euro numai în acel an. În 2009, legislaţia 483 achiziţiilor publice a fost modificată , pentru a grăbi absorbţia de fonduri europene. Limita de transparenţă pentru contractele de publicitate a fost ridicată la 20.000 de euro pe an. Sub această limită, contractele nu trebuie listate pe acel site. Limita alocării directe de contracte (fără licitaţie) a fost ridicată de la 10.000, la 15.000 de euro.

Companiile media nu sprijină în mod deschis cu bani interesele politice, banii 484 curgând, de fapt, exact în sensul opus. Conform legislaţiei electorale , coroborată cu cea a audiovizualului, radiodifuzorii au dreptul să aleagă dacă participă sau nu în difuzarea campaniei electorale. Dacă aleg să facă asta, trebuie să anunţe acest lucru la CNA şi să facă publice toate sumele pe care le pretind pentru programele electorale contra cost. Tarifele ar trebui să fie aceleaşi pentru toţi actorii politici.

481

http://www.anr.gov.ro/docs/rapoarte/Raport_periodic_asupra_progreselor_inregistrate_de_R omania_2004_182.pdf 482 Ordonanta de urgenta nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii http://www.anrmap.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=120&Itemid=4&lang=ISO8859-2. 483 OUG 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice, http://www.anrmap.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=120&Itemid=4&lang=ISO8859-2 484 Parlamentul a adoptat o altă lege pentru fiecare dintre consultările electorale din ultimii 20 de ani. Aceste legi au fost complementate de normele adoptate de CNA, detaliind modalităţile în care radiodifuzorii ar trebui să difuzeze campania electorală, regulile de monitorizare şi sancţiunile.

255


Responsabilitate (lege) În ce măsură există prevederi legale pentru a asigura faptul că reprezentanţii media pot fi traşi la răspundere pentru activităţile lor? Responsabilitatea editorială a media este explicitată în Constituţie. În Articolul 30 (8) scrie: „Răspunderea civilă pentru informaţiile sau activităţile prezentate publicului aparţine editorului, producătorului, autorului, organizatorului evenimentului artistic, proprietarul facilităţii utilizate pentru propagare, posturilor radio sau TV, în conformitate cu legea. Infracţiunile legate de presă urmează să fie stabilite conform legii”. Textul din constituţie este destul de învechit şi depăşit, el plasând răspundea pentru conţinut pe umerii unor entităţi complet disociate de procesul editorial, cum ar fi „multiplicatorul” (de exemplu, tipografiile). Mai mult, Constituţia cere legii noi să stabilească „infracţiunile legate de media”. O astfel de lege nu a fost adoptată niciodată, în ciuda câtorva tentative, respinse violent de către comunitatea media şi activiştii drepturilor omului. Rezistenţa era, în principal, cauzată de încercările legiuitorilor de a reduce, mai degrabă de a apăra libertatea presei prin intermediul acestor legi. În timp ce unele dintre ele au obţinut sprijinul unui grup profesional sau al altuia, majoritatea au fost redactate într-o totală ignoranţă cu privire la comunitatea profesională, nerespectând regulile deontologice. Astfel, unele machete proiecte de lege erau un amestec de obligaţii editoriale şi avantaje ocupaţionale, cum ar fi tarife de transport şi cazare reduse pentru jurnaliştii în desfăşurarea activităţii. Altele au încercat să reglementeze în detaliu dreptul la replică în media tipărită (reglementări similare există în cazul audiovizualului) sau căutau impună o cotă egală de „stiri 485 pozitive” şi „ştiri negative” în programele de ştiri difuzate . O abordare mai nuanţată este reflectată în legea audiovizualului, care stipulează că răspunderea pentru conţinutul programelor difuzate, inclusiv comunicările comerciale audiovizuale, „îi revine, conform legii, furnizorului, creatorului sau autorului de servicii media audiovizuale, după caz” (Article 3 (3)). Întregul capitol 3 aceleiaşi legi este dedicat responsabilităţii radiodifuzărilor şi tratează în mod explicit dreptul la replică. Articolul 40 interzice în mod expres 485

Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani.

256


„orice formă de instigare la ură de rasă, religie, naţionalitate, gen sau orientare sexuală”, în timp ce articolul 41 descrie termenii în care poate fi solicitat şi acordat dreptul la replică. Articolele 90-95¹ descriu abaterile şi sancţiunile pe care Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) le poate impune radiodifuzorilor care încalcă prevederile legale care ţin de conţinut, pe când Art. 95² descrie modul în care aceste sancţiuni pot fi contestate în instanţă. Sancţiunile pot merge de la avertismente, la amenzi de diferite sume (depinzând de gravitatea abaterii) la suspendarea emisiei programului (programul va fi înlocuit cu emisia a unui text de avertisment CNA, între 10 minute şi 3 ore) şi la reducerea duratei licenţei sau retragerea cu totul a acesteia (pentru cazuri de încălcări repetate ale legii prin instigarea publicului la ură naţională, rasială sau religioasă, instigarea în mod explicit la violenţă publică, instigarea la acţiuni menite să submineze autoritatea statală şi instigarea la acţiuni teroriste). Astfel, Art. 80 din Codul Civil propus descrie în detaliu ce poate constitui „violarea vieţii private”. Abaterile de la lege în acest send includ o varietate de acţiuni prost definite, de la intrarea în casa cuiva fără permisiunea ocupantului legal, la utilizarea numelui cuiva în alte scopuri decât „informarea publică legitimă” şi fotografierea exteriorului caselor fără aprobarea ocupanţilor legali. Există o prevedere cu scop de apărare a interesului public, însă este slabă şi nu este clar dacă acoperă toate cazurile stipulate conform legii. Prevederi similare cu privire la fotografierea indivizilor în spaţii închise sau înregistrarea unor conversaţii private se găsesc în Art. 225 din proiectul Codului Penal. De data aceasta, abaterile sunt pedepsite cu închisoare de la una la şase luni sau amendă penală. Distribuirea acelor materiale către terţi sau către public este pasibilă de o pedeapsă de între trei luni şi doi ani de închisoare sau amendă penală. Caracterul penal al faptelor se pierde în cazul în care făptaşul îşi poate justifica acţiunile ca fiind de interes public. Responsabilitatea asigurată prin Constituţie, ca regulă generală şi prin codurile adoptate de jurnalişti este considerată suficientă pentru a acoperi situaţiile unde este necesară. Orice reglementări adiţionale sunt respinse de jurnalişti şi de experţii în domeniu ca fiind o imixtiune şi o ameninţare la adresa independenţei media.

257


Responsabilitate (practică) În ce măsură pot reprezentanţii media fi traşi la răspundere în practică? Plângerile referitoare la media sunt tratate în mod diferit, depinzând de natura mediului, ca şi de natura abaterii. Media audiovizuală este reglementată de CNA, care este privit ca fiind apărătorului interesului public în toate problemele care ţin de sectorul audiovizal, inclusiv în cele legate de conţinut. CNA îşi desfăşoară activitatea în baza legii audiovizualului şi emite propriile norme şi reglementări cu privire la funcţionarea radiodifuzorilor. CNA a adunat toate reglementările şi normele care ţin de latura editorială într-un singur document, 486 numit Codul Audiovizualului , care a fost discutat cu radiodifuzorii şi organizaţiile societăţii civile interesate de libertatea de expresie. Orice parte interesată se poate adresa CNA, depunând o reclamaţie cu privire la funcţionarea unui radiodifuzor, fie de natură tehnică sau editorială. CNA analizează reclamaţiile şi emite o decizie pe baza particularităţilor fiecărui caz. Şedinţele CNA sunt publice, iar minutele lor sunt disponibile la vreme pe website-ul lor. Hotărârile CNA pot fi contestate în instanţă. Deciziile Consiliului sunt adesea contestate. Mai mult, jurnaliştii şi experţii sunt de acord că există multe cazuri în care organismul a eşuat în a aplica o sancţiune acolo unde a fost necesar. Un exemplu important se leagă de reglementări şi respectarea 487 acestora în timpul campaniei electorale . Televiziunea publică, TVR, şi-a creat propriul mecanism de înregistrare a reclamaţiilor şi impunere a reglementărilor. Documentul de funcţionare internă al TVR a creat un organism numit Comisia de Etică şi Arbitraj, responsabil cu emiterea de decizii în cazul încălcării regulilor profesionale. Subordonată acestei comisii este şi instituţia Avocatului Poporului, unde publicul poate înregistra reclamaţii, sugestii şi comentarii cu privire la conţinutul editorial. 488 Conform site-ului TVR , cei care au nemulţumiri cu privire la un program, ar trebui să se adreseze în primă instanţă realizatorilor aceluia. În cazul în care răspunsul primit din partea acestora este nesatisfăcător, sau dacă reclamaţia 486

Decizia nr 187/2006 privind Codul de reglementare a continutului audiovisual, actualizată in 2009, http://www.cna.ro/Decision-no-187-of-April-3-2006.html. 487 Rapoartele Active-Watch, Agenţiei de Monitorizare a Presei şi Asociaţiei Pro Democraţia, publicate în timpul şi după campanile electorale din 2009, 2008, 2007 reflectau această situaţie. 488 http://www.tvr.ro/articol.php?id=1480.

258


are în vedere o încălcare a standardelor etice şi profesionale, petenţii se pot adresa Comisiei. Deciziile Comisiei au caracter consultativ şi nu obligatoriu în ceea ce priveşte administraţia TVR, ceea ce slăbeşte mecanismul de asigurare a responsabilităţii. Pentru a corecta acest lucru, organizaţiile majore de media şi-au unit eforturile pentru a identifica moduri de a negocia un document unic, unificator de autoreglementare şi de a introduce un unic organism de înregistrare şi soluţionare a reclamaţiilor. Acest demers include Clubul Român de Presă (CRP), Asociaţia Jurnaliştilor Români, sindicatul jurnaliştilor, Media Sind şi este coordonat de către Centrul pentru Jurnalism Independent şi Agenţia de Monitorizare a Presei. În afara mecanismului profesional, cei care se consideră lezaţi de media se pot adresa instanţelor de drept civil şi pot cere daune. Acest instrument legal a fost utilizat intensiv, în special de către politicieni, oficiali aleşi şi oameni de afaceri şi în special în perioade cu încărcătură politică deosebită (înaintea şi în timpul campaniilor electorale). Probabil cele mai pertinente exemple sunt cele ale proceselor iniţiate de către Preşedintele României împotriva mai multor 489 jurnalişti şi proprietari de trusturi de presă. Totuşi, dreptul la replică este oferit în mod formal, dar nu are, în general, acelaşi impact precum prima ştire, acelaşi lucru fiind valabil în cazul corectării informaţiilor eronate. În ceea ce priveşte utilizarea new media, companiile media au, de obicei, forumuri, bloguri, chaturi cu reporteri sau editori sau alte moduri prin care publicul poate interacţiona cu cei care colectează şi diseminează ştirile. De fapt, au putut fi observate schimbări importante în comportamentul consumatorilor: persoanele care au acces la internet preiau cea mai mare parte a ştirilor prin acest mediu, în detrimentrul consumării de presă tipărită, pe când televiziunea este mai degrabă un spaţiu de formare a opiniei. Ziare foarte importante au renunţat la versiunea tipărită, păstrând numai forma online, iar 489

Cazurile au fost prezentate de media. Mai multe informaţii în articolele : http://www.realitatea.net/un-jurnalist-de-la-cotidianul-a-fost-dat-in-judecata-de-traianbasescu_354696.html, http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/procesul-dintre-traianbasescu-si-dinu-patriciu-aproape-de-final-240895.html, http://www.antena3.ro/romania/basescudat-in-judecata-de-jurnalistul-sorin-rosca-stanescu-pentru-calomnie-74336.html.

259


o pondere importantă a cititorilor lor îi urmează în acest mediu. Televiziunea este în mai mică măsură un spaţiu al ştirilor pure, însă comentariile sunt 490 numeroase, iar rating-ul lor rămâne ridicat.

Integritate (legie) În ce măsură există prevederi pentru a asigura integritatea angajaţilor media? Profesia jurnalistică a făcut mai multe tentative de a se autoreglementa, însă niciuna dintre ele nu a implicat întreaga comunitate şi nu s-a dovedit eficientă. Există mai multe coduri de etică, coduri deontologice sau coduri de bune practici adoptate şi implementate separat de către diverse asociaţii profesionale sau grupări de asociaţii. Codurile tratează, în general, aceleaşi concepte şi principii etice: definiţia „jurnalistului”, a adevărului, dubla verificare a informaţiilor, separarea faptelor de opinii, respectul faţă de viaţa privată, prezumţia de nevinovăţie, protejarea surselor, conştiinţa jurnalistică, independenţa jurnaliştilor, acurateţea informaţiilor şi corectarea greşelilor. Unele dintre ele includ şi reguli cu privire la respectul diversităţii şi prevederi împotriva discriminării. Cele mai multe coduri au (sau au introdus recent) prevederi cu privire la integritatea jurnaliştilor şi la posibile conflicte de interese. Astfel, codul CRP stipulează, în Art. 832, că jurnaliştii nu vor accepta „înţelegeri” care le-ar putea submina independenţa şi nu se vor implica în negocieri cu privire la contractele de publicitate. Jurnaliştii nu vor accepta niciun fel de tratament preferenţial, niciun fel de avantaje, beneficii sau cadouri care le-ar putea îngrădi integritatea. „Pentru a evita conflictele de interese, este recomandat ca jurnaliştii să nu fie membri ai niciunui partid politic şi să nu lucreze ca informatori sau să aibă vreo agendă ascunsă în ceea ce priveşte serviciile de informaţii.” Codul mai recomandă şi ca jurnaliştii să completeze o „declaraţie de interese” şi s-o prezinte superiorilor lor administrativi sau editorilor. Jurnaliştii în poziţii de control editorial vor publica aceste declaraţii, postândule pe website sau prin alte canale media.

490

Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani.

260


Codul Deontologic a Convenţiei Organizaţiilor Media dedică art. 2.5 – Abuzul de statutul 32, problemelor ce ţin de integritatea jurnaliştilor. În cod scrie că utilizarea poziţiei jurnalistice pentru a obţine beneficii personale sau pentru terţi este inacceptabilă, reprezentînd o încălcare gravă a normelor etice. „Jurnaliştii nu vor accepta cadouri, în bani sau sub orice altă formă, şi nici alte avantaje care le sunt oferite datorită statutului lor profesional.”, scrie în cod. El mai recomandă şi ca jurnaliştii să-şi ţină activitatea editorială separată de cea politică sau economică. Art. 3.5 al aceluiaşi cod recunoaşte dreptul jurnaliştilor de a refuza orice însărcinare legată de atragerea de publicitatea sau sponsorizări pentru trustul media cu care lucrează. Codul anexat la contractul colectiv de muncă include, de asemenea, prevederi care cer jurnaliştilor să nu accepte „orice fel de privilegii, tratamente speciale, cadouri sau favoruri care 491 Formularea e le-ar putea compromite integritatea jurnalistică” (Art. 8) similară celeia din codul CRP. Când vine vorba despre protejarea surselor, acest principiu este consacrat în diferite locuri în legislaţie, ca şi în toate codurile deontologice. În cazul nedezvăluirii sursei, radiodifuzorul este obligat să-şi asume, în schimb, răspunderea pentru acurateţea datelor furnizate. Dreptul la protecţie se extinde şi asupra editorilor şi a oricăror altor profesionişti media care au intrat în contact cu sursele în interes profesional. Dezvăluirea unei surse poate fi solicitată de către instanţele de judecată în măsura în care acest lucru este necesar în vederea protejării siguranţei naţionale sau ordinii publice şi în măsura în care această dezvăluie este necesară în vederea judecării unui caz. Prevederi similare cu privire la dreptul jurnaliştilor de a-şi proteja sursele apar 492 şi în regulamentul de funcţionare al agenţiei naţionale de presă, Agerpres.

491

Contractul Colectiv de munca, Anexa - http://www.mediasind.ro/cla.pdf

492

Legea 19/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei de presa Rompres http://www.rompres.ro/documents/agerpres.pdf Numele agentiei a fost schimbat in Agerpres in 2008.

261


Integritate (practică) În ce măsură este integritatea angajaţilor media asigurată în practică? Integritatea angajaţilor media este asigurată, în practică, de către diferite organisme private, iniţiatorii codurilor deontologice pentru media. În funcţie de codul la care aderă jurnalistul, există un anumit organism de control care tratează problemele de integritate apărute. Existenţa organismelor şi codurilor de autoreglementare este un lucru bun. Pe de altă parte, practicile acestor organisme nu sunt unitare şi coerente de la un caz la altul şi astfel, 493 performanţa lor e mediocră. Deşi toate codurile menţionate mai sus nu diferă în termeni de principii şi reguli, formularea lor poate fi diferită şi cu nuanţe variate. Mai important, implementarea lor variază, ele folosind mecanisme de implementare separate. De exemplu, CRP, o organizaţie care reuneşte unele dintre cele mai importante edituri şi companii radio şi TV, are propriul cod, administrat de un Consiliu de Onoare. Convenţia Organizaţiilor de Media, o platformă pentru acţiune comună care reuneşte în jur de 35 de asociaţii de media şi-a adoptat propriul cod de etică şi Statutul Jurnalistului în 2004, dar şi-a lăsat membrii să-i implementeze prevederile după cum fiecare dintre ei crede de cuviinţă. Federaţia sindicatelor din mass media, MediaSind, şi-a elaborat propriul cod şi l-a anexat contractului colectiv de muncă, acesta fiind un act cu forţă juridică şi aplicându-se tuturor angajaţilor şi angajatorilor din media, indiferent dacă au participat sau nu la negocieri. La fel ca orice alte probleme în aplicarea contractului colectiv de muncă, eventualele cazuri de natură deontologică sunt judecate de o comisie de paritate, compusă dintr-un număr egal de reprezentanţi ai angajatorilor şi ai sindicatelor. Uniunea Jurnaliştilor Maghiari din România are unul dintre cele mai vechi coduri deontologice, administrat de un Comitet de Onoare funcţional. Alte documente similare de autoreglementare au fost adoptate şi implementate, în mod mai mult sau mai puţin riguros, de către instituţiile publice de media (SRR35 şi SRTV36), Asociaţia Jurnaliştilor din România 493

Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani and Adina Stancu.

262


(jurnalişti şi redactori care s-au separat de CPR) şi Uniunea Ziariştilor Profesionişti. Toate documentele de autoreglementare citate mai sus conţin prevederi cu privire la dreptul şi/sau datoria jurnaliştilor de a-şi proteja sursele.

Investigarea şi demascarea cazurilor de practici de corupţie În ce măsură este media activă şi are succes în investigarea şi demascarea cazurilor de corupţie? Cum media nu este o afacere profitabilă, iar jurnalismul de investigaţie este costisitor, acesta nu se numără printre cele mai importante activităţi ale jurnaliştilor. Reportajele de profunzime, investigaţiile şi alte tipuri de astfel de jurnalism „cu valoare adăugată” sunt rare, în special în ceea ce priveşte televiziunile. Totuşi, în ultima vreme, posturile principale de televiziune promovează cel puţin un program de reportaj şi majoritatea ziarelor publică investigaţii. La nivel local, investigaţiile sunt rare, în principal din 2 motive: sunt prea costisitoare şi libertatea presei locale e mult mai fragilă şi ameninţată de 494 „baronii” politici locali . Bineînţeles, Executivul şi Judiciarul, împreună cu poliţia şi procuratura, sunt cele mai expuse apariţiilor în media, având în vedere rolul lor crucial în conducerea ţării şi în lupta împotriva corupţiei. La fel, Legislativul şi partidele politice apar în media frecvent, cu toate că sunt tratate deseori în mod superficial, cu accent mai mare pe cazuri de moment decât pe probleme sistemice. Lupta împotriva corupţiei este reprezentată în media în special arătând arestări spectaculoase sau acuzaţii aduse unor figuri publice proeminente. Această situaţie e considerată a fi o limită a rolului presei în demascarea cazurilor de corupţie, acele cazuri cu debuturi spectaculoase fiind abandonate fără explicaţii suplimentare, jurnaliştii urmărind în continuare subiectul la TV, discutând cazurile şi făcând acuzaţii fără pic de respect pentru prezumţia de nevinovăţie. Investigaţii renumite cu privire la corupţie au debutat ca investigaţii ale ziarelor, cum ar fi cea care a dus la demisia ministrului tineretului şi sportului din 2009. Totuşi, astfel de cazuri sunt foarte rare. 494

Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani.

263


Informarea publicului asupra corupţei şi impactului acesteia În ce măsură este media activă şi are succes în informarea publicului cu privire la corupţie şi impactului acesteia asupra ţării? Nu există programe specifice consistente dedicate de media educării publicului cu privire la corupţie şi reducerea ei. Totuşi, investigaţiile publicate şi difuzate conţin unele elemente de informare cu privire la acest fenomen în general sau într-un anumit sector. Anumite programe TV ce prezintă reportaje investigative au reuşit să difuzeze informaţii cu privire la mecanismele corupţiei în anumite sectoare (ex. contractări publice, construcţii infrastructură, sectorul sanitar, protecţia pădurilor şi a mediului, sindicate etc) Totuşi, datorită lipsei importante de înţelegere în rândul jurnaliştilor a problemelor grave legate de corupţie, jurnalistul este primul care are nevoie să se educe, înainte de a iniţia programe pentru a educa publicul împotriva corupţiei. Foarte des, probleme administrative sunt definite imediat ca exemple de corupţie. Dovezile în acest sens lipsesc, asigurând expunerea la acţionarea în instanţă a unui jurnalist de bună credinţă, care a confundat administrarea defectuoasă cu corupţia, acest lucru slăbind pilonul destul de 495 mult.

Informarea publicului cu privire la probleme de guvernare În ce măsură este media activă şi are succes în informarea publicului cu privire la activităţile guvernului şi a altor actori guvernamentali? Chiar dacă e foarte eterogenă, o mare parte din presă raportează în mod regulat activităţile guvernului. Astfel, publicul poate obţine cu uşurinţă informaţii cu privire la acestea, prin intermediul media. Există însă în continuare două probleme care trebuie ridicate: prima se referă la lipsa de obiectivitate a presei, determinată de situaţia financiară dificilă şi independenţa limitată a media prezentată mai sus. A doua este legată de accesul jurnaliştilor la informaţii-cheie. 495

Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani.

264


Media a pus multă presiune pe autorităţile publice. Dincolo de argumentul menţionat mai sus al încălcării intimităţii, accesul la informaţii a fost uneori problematic. Cadrul legal părea să furnizeze toate condiţiile necesare obţinerii accesului la informaţie, dar accesul efectiv s-a aplicat numai în cazul unora dintre instituţiile publice şi unora dintre informaţii. În mod frecvent, depindea de oamenii din instituţia în cauză şi de natura informaţiilor solicitate. Deşi permisivă şi înclinată spre deschidere, legea a fost implementată numai parţial, datorită lipsei de resurse (inclusiv de resurse umane pregătite corespunzător). În unele cazuri (Bacău, Timişoara, Constanţa), autorităţile locale (în special primarii şi primăriile) au refuzat accesul jurnaliştilor la informaţii sau chiar în incinta instituţiilor. Atunci când jurnaliştii i-au acţionat în instanţă, au câştigat cazurile şi accesul în incinte a fost restabilit.

265


6.12.

SOCIETATEA CIVILĂ

REZUMAT Bucurându-se de un cadru juridic deschis ce dezvoltă eficient mecanisme interne pentru a asigura transparenţa, responsabilitatea şi integritatea, organizaţiile societăţii civile româneşti nu au reuşit sa coopereze cu alţi piloni pentru a lupta împotriva corupţiei. Există prea puţine excepţii de organizaţii active şi de succes în combaterea corupţiei. Imaginea şi încrederea cetăţenilor în ele este scăzută. Mai mult decât atât, acestea sunt percepute ca fiind instrumentate politic. Afirmaţia poate fi susţinută cu exemplul liderilor de sindicate care au candidat pe listelor partidelor politice şi au fost aleşi în Parlament. De asemenea, multe ONG-uri sunt asociate cu partide sau politicieni. Nivelul de implicare al mediului de afaceri în activităţile societăţii civile este încă scăzut şi gradul de deschidere al partidelor politice şi al instituţiilor publice este numai formal şi cu puţine rezultate importante.

266


Societatea civilă Scorul Mediu al Pilonului: 47,22 / 100 Indicatori

Situație curenta

Progres așteptat

Lege

Lege

Practică

Practică

Capacitate

Resourse

75

25

25

75

62,5 / 100

Independenta

100

50

0

50

Guvernare

Transparenta

-

50

-

50

41,67 / 100

Responsabilitate

-

50

-

50

Mecanisme de asigurare a integrităţii

-

25

-

75

Rol

Patrarea raspunderii guvernului

50

50

Reforma politicilor

25

25

37,5 / 100

STRUCTURĂ ŞI ORGANIZARE În mod tradiţional, societatea civilă include toate acele structuri organizate în afara sistemului de stat, în vederea influenţării acţiunilor statului, urmărind să apere interesul public. În general, societatea civilă e compusă din organizaţii non-guvernamentale – asociaţii sau fundaţii, asociaţii profesionale, sindicate, asociaţii religioase, sectorul privat şi nu în ultimul rând, cetăţenii. Acest capitol va analiza societatea civilă organizată, şi anume organizaţiile care urmează o cauză sau o misiune: asociaţiile şi fundaţiile şi organizaţiile care urmăresc un interes: sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale. Vom prezenta doar marginal asociaţiile religioase, acestea reprezentând un tip special de organizaţie a societăţii civile. Pe de altă parte, universităţile private sunt, în general, organizate ca fundaţii, sub aceeaşi legislaţie ca şi ONG-urile. Ele nu vor fi analizate în acest capitol. În plus, există mai multe ONG-uri organizate sub o legislaţie specială: Camerele de

267


Comerţ, asociaţiile inter-municipale, asociaţiile de bătrâni. Aceste organizaţii ale societăţii civile vor fi de asemenea lăsate de-o parte, luând în considerare rolul lor marginal în mişcările societăţii civile Dintre ONG-urile româneşti, 26% nu au venituri şi 40% au venituri sub 10.000 Euro pe an. Numai 4% dintre ONG-uri au la dispoziţie 72,3% dintre fondurile 496 întregului sector . 68% dintre ONG-uri nu au niciun angajat, 7% au unul 497 singur, 9% au 2-3 angajaţi . În acest context, putem spune că, în termenii resurselor financiare, structurilor societăţii civile din România le-a lipsit suportul financiar intern suficient pentru a-şi putea îndeplini misiunea. Conform părerii experţilor, înaintea aderării României la Uniunea Europeană, cea mai mare parte a surselor de finanţare ale organizaţiilor nonguvernamentale a fost reprezentată de fonduri externe nerambursabile, provenite de la organizaţii şi instituţii internaţionale, sau de la organizaţii sau 498 instituţii din alte state . Sondajele efectuate ca parte a Indexului Societăţii Civile realizat în 2005de FDSC, împreună cu Centrul ISRA de Cercetare de Piaţă, au arătat că aproape 60% dintre cei intervievaţi au declarat că în cursul anului 2004, nu au participat la nicio demonstraţie, niciun marş şi nu au semnat nicio petiţie. Restul respondenţilor (în jur de 40%) au declarat că au participat la astfel de acţiuni (aproximativ 30% rar sau foarte rar, 7% uneori, iar în jur de 4% au susţinut că 499 iau parte la astfel de activităţi des sau foarte des) . Mai mult, Barometrul Opiniei Publice din 1998-2007 a arătat că procentul celor care participă în mod regulat la activităţi de voluntariat (“de mai multe ori pe lună sau mai des”) era 500 mai mic de 2 .

496

Ibid, p. 49.

497

Ibid, p.51.

498

Uniunea Europeană, Organizaţia Naţiunilor Unite, Banca Mondială, Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a Statelor Unite, Ministerul Federal de Externe al Germaniei, Fundaţia Stuart Moss, Fondul pentru Oportunităţi Globale (GOF), prin intermediul Ambasadei Marii Britanii la Bucureşti, Ambasada Statelor Unite, Ambasada Canadei, Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European etc. 499 Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), op.cit., p. 22. 500

Gabriel Bădescu, Mircea Comşa, Dumitru Sandu, Manuela Stănculescu, 1998-2007 Barometrul de Opinie Publică, octombrie 2007, Fundaţia Soros România, disponibil la http://www.osf.ro/ro/fisier_acord_publicatii.php?publicatie=70 , accesat în data de 30 iunie 2009.

268


EVALUARE Resurse (lege) În ce măsură asigură cadrul legislativ un mediu propice societăţii civile? În România, existenţa societăţii civile se bazează pe dreptul constituţional de 501 asociere (conform căruia, cetăţenii se pot constitui în mod neîngrădit în partide politice, sindicate, patronate şi alte forme de asociere) şi pe libertatea 502 întrunirilor . Cu toate astea, pentru a garanta respectarea statului de drept, Constituţia afirmă că aceste drepturi trebuie exercitate în mod paşnic, fără a milita împotriva pluralismului politic, a statului de drept sau a suveranităţii, integrităţii şi independenţei statale. În plus, asociaţiile secrete sunt interzise. Textul Constituţiei stabileşte, de asemenea, că exercitarea acestor drepturi 503 poate fi îngrădită în anumite circumstanţe . Astfel, din punct de vedere legal, organizaţiile societăţii civile sunt complet libere să facă advocacy şi să critice guvernul. Societatea civilă din România este în mare parte considerată ca fiind reprezentată în ziua de astăzi de organizaţii non-guvernamentale, structurate 504 în asociaţii, fundaţii şi federaţii (58,796 de organizaţii non-profit ). Ele 505 funcţionează în prezent în baza legală a Ordonanţei de Guvern nr. 26/2000 . Constituţia acestor organizaţii este guvernată de principiul libertăţii de 501

Art. 40 din Constituţia of României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 767 of 31/10/ 2003 502 Art. 39 din Constituţia of României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 767 of 31/10/ 2003 “întruniri publice, demonstraţii, procesiuni sau orice altă adunare vor fi libere” 503 Art. 53 – Restricţionarea exercitării anumitor drepturi sau libertăţi: (1) Exercitarea anumitor drepturi sau libertăţi poate fi restricţionată doar prin lege şi numai dacă este necesar, în funcţie de situaţie, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, sănătăţii sau moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti; desfăşurarea unei anchete criminalistice; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, unui dezastru sau a unei catastrofe extrem de grave. (2) Asemenea restricţii nu vor fi impuse decât dacă este absolut necesar într-o societate democratică. Măsura va fi proporţională cu situaţia care a provocat-o, aplicată fără discriminare şi fără a suprima existenţa unui asemenea drept sau libertate. 504 Registrul Naţional al ONG-urilor: http://www.just.ro/MeniuStanga/PersonnelInformation/tabid/91/Default.aspx. 505 Cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 39 din data de 31 ianuarie 2000, cu următoarele amendamente şi completări.

269


contractare şi se bazează pe acordul liber al membrilor şi funcţionează conform unui statut convenit. Organizaţiile obţin personalitate juridică în urma unei decizii judecătoreşti. Astfel, Instanţa verifică dacă limitele constituţionale de exercitare a dreptului de asociere şi toate condiţiile legale sunt respectate. Este un proces simplu, rapid şi necostisitor. În cazul respingerii primei tentative de a înregistra o organizaţie, reprezentanţii membrilor fondatori pot face apel la o instanţă superioară. Patronatele sunt definite ca organizaţii autonome ale angajatorilor, apolitice, 506 create de persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial . Un număr minim de 15 membri sunt necesari pentru a lua fiinţă. În general, ele urmează regulile aplicabile asociaţiilor şi fundaţiilor deja prezentate. Rolul patronatelor este de a reprezenta, susţine şi proteja interesele membrilor lor, în relaţia cu 507 autorităţile publice, sindicatele şi alte entităţi individuale sau legale . Conform legii, patronatele se bucură de dreptul de a fi consultate de fiecare dată când sunt dezbătute iniţiative legislative cu privire la activităţile, dezvoltarea economică, reorganizarea, privatizarea sau lichidarea angajatorilor. Conform legii nr. 54/2003, sindicatele funcţionează independent de autorităţile publice, partidele politice şi patronate şi sunt înfiinţate pentru a proteja drepturile angajaţilor şi pe cele ale funcţionarilor publici, care pot fi găsite în legislaţia naţională şi internaţională, dar şi pentru a promova interesele 508 profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale acestora . Conform legii, înfiinţarea unui sindicat presupune ca acesta să numere cel puţin 15 membri angajaţi în aceeaşi branşă sau profesie. Personalitatea juridică şi-o obţine printr-o decizie a Instanţei. Constituţia României garantează, conform articolelor 29 şi 30, libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare, care reprezintă fundamentul libertăţii religioase. Conform legii nr. 489/2006, nu există o religie de stat, iar asociaţiile

506

Art. 1 din Legea Patronatelor nr. 356/2001, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 380/2001 din 12 iulie 2001 507 Art. 8 din legea patronatelor nr. 356/2001 508

Art. 1 din legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 73 din 5 februarie 2003

270


509

510

religioase sunt egale în faţa legii . Înfiinţarea unei asociaţii religioase presupune existenţa a cel puţin 300 de membri cu cetăţenie română sau cu domiciliu în România, care se asociază în baza credinţei lor religioase 511 comune . Autorităţile publice sprijină activitatea cultelor prin susţinerea remunerării personalului cleric şi non-cleric şi a costurilor funcţionării unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, dar şi prin oferirea de facilităţi fiscale. Venitul ONG-urilor este compus din cotizaţiile membrilor (cu excepţia fundaţiilor), din dobânzile şi dividendele provenite din plasarea fondurilor disponibile pe bursa de valori, din dividendele societăţilor comerciale create de respectivele asociaţii sau federaţii, din venitul din activităţi economice directe, din donaţii, sponsorizări sau moşteniri. Pe lângă acestea, autorităţile publice le pot sprijini activitatea prin alocarea de finanţări nerambursabile de la bugetul de stat sau de la bugetele locale. Aceste fonduri sunt alocate pe baza competitivităţii, ţinându-se cont de eficacitatea utilizării fondurilor publice, ca şi transparenţa mecanismelor de alocare de fonduri, de tratamentul egal în procesul de selecţie, de excluderea cumulărilor, de non-retroactivitate şi de cofinanţare. Nu există scutiri de taxe pentru asociaţii şi alte organizaţii ale societăţii civile. Venitul patronatelor provine din cotizaţii, taxe de înscriere şi contribuţii pentru fondul care este alocat negocierilor privind contractele colective de muncă, dar 512 Principala sursă de şi din activităţi specifice, donaţii sau sponsorizări. finanţare a sindicatelor provine din cotizaţiile membrilor, care nu pot depăşi 1% din venitul lor brut şi care sunt scutite de taxa pe venit. Patrimoniul lor poate fi compus din donaţii de la terţe părţi.

509

Art. 9 din legea nr. 489/2006, cu privire la libertatea religioasă şi la regimul general al cultelor, regarding religious freedom and the general regime of cults, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 11 din 08/01/2007 510 Art. 40 din legea nr. 489/2006 511

Anexă la legea nr. 489/2006, conţinâns lista cultelor recunoscute din România

512

Art. 17 (2) din legea nr 356/2001

271


Resurse (practică) În ce măsură au organizaţiile societăţii civile resurse umane şi financiare adecvate, pentru a putea funcţiona eficient? Conform ultimului raport al Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, există 55.660 de organizaţii non-guvernamentale înregistrate, dar numai 38%, 21.319 dintre ele sunt suficient de active încât să-şi înregistreze anual 513 514 rapoartele . Conform Indexului Societăţii Civile , din 2008, anumite grupuri sociale au fost slab reprezentate în mod deosebit în cadrul ONG-urilor, cum ar fi „cei dezavantajaţi social” (reprezentând 29% din populaţia totală), sau „grupul populaţiei rurale sau locuitorii din rural” (reprezentând aproximativ 40% din populaţia României). Majoritatea ONG-urilor sunt active în domeniul 515 sportului şi divertismentului, educaţiei, social, al sănătăţii sau religios . În România, participarea ONG-urilor la o federaţie sau reţea la nivel naţional a rămas mai degrabă improbabilă. Acesta a fost un fenomen specific în special sindicatelor şi patronatelor, asociaţiilor întreprinderilor mici şi mijlocii şi organizaţiilor de pensionari, dar nu într-atât ONG-urilor. Conform ultimului Raport asupra stării societăţii civile în România, acest gen de organizaţiiumbrelă erau incluse mai degrabă în domeniul protecţiei copilului, al sănătăţii, al mediului, dar şi al promovării principiilor democratice: Federaţia de ONG-uri Active în Protecţia Copilului (FONPC), Federaţia ProChild, Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA), Asociaţia Pro Democraţia (APD). În ceea ce priveşte poziţionarea ONG-urilor româneşti întrun context internaţional, prin participarea la reţele internaţionale, conform informaţiilor disponibile, sindicatele, camerele de comerţ şi patronatele reprezentative la nivel naţional participă mai intens la reţele internaţionale decât ONG-urile. Ele sunt afiliate unor organisme internaţionale precum: 513

Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), Romania 2010. Civil Society. Profile, Trends and Challenges pp.25-26. Disponibilă la http://www.fdsc.ro/pagini/cercetare.php. 514 Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), DialoDialogue for Civil Society. Report on the state of civil society in Romania 2005, p. 25. Raportul a făcut parte dintr-un proiect internaţional de acţiune-cercetare, coordonat ce CIVICUS: Alianţa Mondială pentru Participarea Cetăţenească. Disponibil la http://www.fdsc.ro/documente/16.pdf , accesat în data de 30 iunie 2009. 515 Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), Romania 2010. Civil Society. Profile, Trends and Challenges, pp. 27-28

272


Confederaţia Sindicatelor Europene, Confederaţia Internaţională a Sindicatelor Libere, Confederaţia Mondială a Muncii, sau, respectiv, Patronatul 516 Internaţional, Uniunea Confederaţiilor Industriale şi Patronale din Europa După integrarea în UE, societatea civilă românească nu s-a mai putut baza exclusiv pe finanţarea externă. Totuşi, politicile publice nu au fost pro-active în încurajarea dezvoltării sectorului societăţii civile, în ciuda uşoarei creşteri în sustenabilitatea ONG-urilor, înregistrată în trecutul apropiat. De exemplu, mecanismul de finanţare a ONG-urilor, care constă în realocarea de către persoane fizice a 2% din impozitul anual pe venit către entităţi non-profit nu a avut rezultatele aşteptate, în principal datorită procedurii complicate şi a 517 nivelului scăzut de încredere a populaţiei în ONG-uri . Pe de altă parte, fundaţiile româneşti sunt mai degrabă fund-raiseri decât donatori şi companiile 518 nu reprezintă un donator important . Numai 23% dinter ONG-uri au primit 519 donaţii din partea companiilor care fac CSR . După integrarea în U.E., fondurile structurale au fost una dintre cele mai importante surse de finanţare pentru proiectele mari, care urmăreau să aibă un impact pe termen lung. After EU accession, structural funds have been one of the main sources of funding for large projects aiming at having an NGO-term impact. În ciuda faptului că fondurile structurale au fost un subiect extrem de dezbătut încă dinainte de integrare, au fost luate puţine măsuri pentru a include ONG-urile la masa discuţiilor. Ca o consecinţă a acestui fapt, 7 mari ONG-uri româneşti au preluat iniţiativa de a forma o coaliţie pentru fonduri structurale. Rolul coaliţiei a fost acela de a monitoriza procesul de administrare a fondurilor structurale, pentru a se asigura că ONG-urile vor face parte din

516

Ibid., p. 43. Vezi şi Agenţia S.U.A. pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), “The 2007 NGO Sustainability Index”, p. 187, disponibil la http://www.usaid.gov/locations/europe_eurasia/dem_gov/ngoindex/2007/romania.pdf , accesat în data de 30 iunie 2009. 517 Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), Romania 20101. Civil Society. Profile, Trends and Challenges, p. 63. 518 Ibid, pp. 68-70. 519

Ibid, p. 81.

273


schemă

520

.

O minoritate a cetăţenilor români au făcut parte din cel puţin un ONG. Conform Barometrului de Opinie Publică din octombrie 2006 şi octombrie 521 2007 , estimativ 7,1%, respectiv 7,2% dintre cetăţenii României s-au declarat ca fiind membri ai cel puţin unui ONG, fie asociaţie profesională, partid politic, sindicat, grupare religioasă, grupare de mediu, asociaţie sportivă sau orice altă organizaţie sau asociaţie care nu generează profit. Mai mult, 49% dintre ONGuri au mai puţin de 10 membri. Pe de altă parte, doar 3,7% dintre români au 522 făcut vreodată voluntariat într-un ONG . Numărul total al membrilor sindicatelor a fost estimat la în jur de două 523 milioane de membri , ceea ce înseamnă că jumătate din populaţia ocupată a româniei a aparţinut unui sindicat. Totuşi, mass media a arătat că aceste cifre au fost exagerate. Unii analişti au pus la îndoială şi credibilitatea acestei 524 informaţii . În orice caz, sindicatele au suferit scăderi substanţiale în numărul de membri, pe măsură ce au fost grav afectate de procesul de tranziţie economică. 525

Resursele sindicatelor sunt bazate şi pe moştenirea lor . După 1990, moştenirea Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) a fost 520

Ibid, p. 53. Vezi şi Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC) Nongovernmental organisations’ involvement in the accession and absorption of structural funds, Buureşti 2010. Disponibil la: http://www.fdsc.ro/pagini/cercetare.php. 521 Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), Dialogue for Civil Society. Report on the state of civil society in Romania 2005, p. 87. 522 Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), Romania 2010. Civil Society. Profile, Trends and Challenges, p. 86. 523 General Confederation of the Romanian Industrial Emplyers (UGIR-1903), Trade Unions and Employers Unions in Romania, disponibil la http://www.ugir1903.ro/download/sindicate_si_patronate_in_Romania.pdf; accesat la 30 iunie 2009; vezi şi L. Fulton, Worker representation in Europe, Labor Research Department and ETUIhttp://www.worker-participation.eu/national-industrialREHS: 2007, disponibil la relations/countries/romania/trade-unions#ftn2 524 Aurora Trif, “Overview of industrial relations in Romania”, South-East Europe Review, 2/2004, p. 54, disponibil la www.boeckler.de/.../South_East_Europe_Review_2004_02_trif.pdf , accesat la 30 iunie 2009. 525 Înainte de 1990, Before 1990, Uniunea Generală a Sindicatelor din România – UGSR era o asociaţie sindicală megalitică. Toţi angajaţii erau obligaţi să fie membri unui sindicat şi toate sindicatele erau membre ale UGSR. Contribuţia obligatorie era de 1% din salariu. Astfel, în 1990, UGSR avea o moştenire de peste 300 de milioane de dolari. Această moştenire includea şi clădiri,

274


împărţită între trei noi confederaţii ale sindicatelor libere. Acestea trei au înfiinţat o companie pentru a administra bunurile imobiliare ale UGSR. Ea poate doar administra, dar nu înstrăina bunurile imobiliare şi alte proprietăţi. Compania reprezintă încă o sursă de venit pentru principalele confederaţii 526 sindicale .

Independenţa (lege) În ce măsură există garanţii legale pentru a preveni imixtiunile externe nejustificate în activităţile organizaţiilor societăţii civile? Între cele două forme majore de organizare – asociaţii şi fundaţii – există diferenţe în ceea ce priveşte modul lor de constituire, structurile de conducere şi modul lor de dizolvare. Totuşi, aceste diferenţe nu duc la diferenţe fundamentale în desfăşurarea activităţilor lor. Federaţiile urmează aceleaşi reguli ca şi asociaţiile. Scopul acestor entităţi, aşa cum este formulat în lege, reiese din primul articol al Ordonanţei nr. 37 din 30 ianuarie 2003, care amendează şi completează Ordonanţa de Guvern nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, care stipulează că indivizii şi entităţile legale care urmăresc să desfăşoare activităţi de interes general şi comunitar, sau, unde este cazul, în interesul propriu nepatrimonial, pot forma asociaţii sau fundaţii, în conformitate cu termenii deja menţionaţi în ordonanţă. Interesul general cuprinde toate activităţile legate de dezvoltarea economică, socială şi culturală, de promovarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor omului, de promovarea sănătăţii, educaţiei, ştiinţei, artei, tradiţie şi culturii, de conservare a monumentelor culturale, de asistenţă socială, de ajutor pentru persoane sărace şi dezavantajate, sprijin pentru persoanele cu dizabilităţi, bătrâni şi copii, activităţi pentru tineret, sporirea cunoaşterii şi a participării civice, protecţia naturii şi a mediului, a religiei şi a valorilor umane, asistenţa socială,

hoteluri şi facilităţi turistice în majoritatea staţiunilor din România şi facilităţi culturale şi sportive în principalele oraşe româneşti. 526 Pe de altă parte, acuzaţii serioase au fost aduse liderilor sindicali, cu privire la decizia lor de a conduce această companie. Acest subiect e subliniat în capitolul „Integritate”

275


527

ajutor pentru lucrări publice şi infrastructură, promovarea sporturilor ., social welfare support, aid for public works and infrastructure, promotion of sport. Mai mult, legislaţia cu privire la posibilitatea ca ONG-urile să obţină statutul de 528 utilitate publică a devenit mai strictă din 2007 . Practic, acest statut a însemnat, pe de o parte, o recunoaştere oficială din partea autorităţilor a organizaţiilor nonguvernamentale care se distingeau de celelalte prin promovarea, prin activitatea lor, a interesului general sau pe cel al comunităţii. Pe de altă parte, a presupus că autorităţile publice puteau să acorde ONGurilor acestea anumite facilităţi, într-o manieră preferenţială, fără a restrânge câtuşi de puţin accesul la resurse publice pentru alte ONG-uri. Implementarea legii cu privire la statutul de utilitate publică a ridicat critici majore din partea entităţilor non-profit, ca potenţiali beneficiari ai acestei reglementări. Problemele majore vizau procedura dificilă de obţinere a acestui status, lipsa facilităţilor fiscale virtuale şi intervenţia sferei politice în procesul de aplicare şi obţinere pentru această poziţie. Într-adevăr, s-a spus despre influenţa corupţiei politice asupra acestui proces că ar fi o consecinţă a competenţei exclusive a guvernului în acordarea statutului de utilitate publică. În ciuda libertăţii constituţionale de asociere, art. 4 din legea mai sus menţionată staileşte o serie de categorii de angajaţi pentru care acest drept este limitat, pe motivul caracterului distinctiv al activităţii lor. Aceste categorii cuprind persoane care deţin poziţii de conducere, demnitari, magistraţi, personal militar din Ministerul Apărării Naţionale şi din Ministerul Administraţiei şi Internelor, din Ministerul Justiţiei, din Serviciul Român de Informaţii, din Serviciul de Protecţie şi Pază, din Serviciul de Informaţii Externe şi din Serviciul Telecomunicaţiilor Speciale, ca şi din unităţile subordonate acestora. Legea mai indică drept măsură de protecţie a membrilor şi liderilor sindicali faptul că angajatorilor le este interzis să-i concedieze pe baza activităţilor lor în cadrul sindicatelor. Mai mult, legea le recunoaşte dreptul de a se adresa tribunalului sau altor organisme juridice sau instituţii publice, reprezentând 527

Art. 1, (1) din Ordonanţa nr. 37 din 30 ianuarie 2003, care amendează şi completează Ordonanţa de Guvern nr. 26/2000, cu privire la asociaţii şi fundaţii. 528 Guvernul a modificat în 2007 Ordonanţa nr. 26/2000, cu privire la asociaţii şi fundaţii, în vederea unei selecţii mai riguroase a organizaţiilor non-profit care aplică pentru statutul mai sus menţionat.

276


membrii lor, prin virtutea apărării intereselor acestora, chiar şi în absenţa unui mandat expres din partea lor. În acelaşi timp, angajatorii sunt obligaţi să invite reprezentanţii sindicatelor să participe la consiliile administrative, în vederea discutării problemelor legate de interesele lor profesionale, economice, sociale, culturale sau sportive. Statul nu este nevoie să fie reprezentat în consiliile organizaţiilor societăţii civile şi nu există nicio prevedere care să permită statului să intervină pentru a urmări interese guvernamentale legitime. Totuşi, nu există prevederi care să extindă dreptul la viaţă privată asupra organizaţiilor societăţii civile.

Independenţa (practică) În ce măsură poate societatea civilă exista şi funcţiona fără imixtiuni externe nejustificate? Detenţia sau arestarea unor actori ai societăţii civile din pricina activităţii lor nu a avut loc în România după 1989. Totuşi, pot fi identificate imixtiuni nejustificate mai subtile din partea guvernului în ultimii trei ani, după integrarea României în Uniunea Europeană. Organizaţiile societăţii civile româneşti cu independenţă limitată pot fi împărţite în două categorii: organizaţii care suferă intimidări, hărţuiri sau atacuri şi organizaţii care adoptă în mod voluntar atitudini de simpatie şi de sprijin faţă de guvern sau de un 529 partid . Prima categorie include organizaţii acuzate de alţi activişti că studii falsificate sau date omise în materialele şi poziţiile lor publice favorizează guvernul sau un anumit partid. Problema este atât una de integritate, cât şi de 530 independenţă . Prima categorie nu e considerabilă ca număr. Totuşi, unele acţiuni împotriva activiştilor trebuie menţionate. Cele mai des întâlnite forme de atac sunt făcute prin intermediul mediei care sprijină deschis guvernul, insultând sau atacând în acelaşi timp activiştii, fie membri ai societăţii civile sau ai sindicatelor. Totuşi, instituţiile de stat pot fi şi ele implicate. ONG-uri româneşti cunoscute au suferit sabotaje financiare prin întârzieri inacceptabile ale rambursării 529

Opinia liderilor ONG, împărtăşită în timpul interviurilor.

530

Ibid.

277


531

fondurilor structurale, oferite de UE, dar gestionate de instituţiile române . Problema independenţei este de asemenea foarte importantă în cazul sindicatelor. Mai mulţi lideri sindicali au devenit membri ai unuia dintre principalele partide româneşti. Analiştii nu se pun de acord cu privire la legitimitatea înregimentării politice a liderilor sindicali. Întrebări importante sunt ridicate cu privire la independenţa organizaţiilor lor faţă de organismele de stat după alegerea lor ca membri ai parlamentului. Pe de altă parte, mecanismele de protecţie pentru liderii sindicali sunt bine implementate şi nu 532 apar atacuri directe .

Transparenţă (practică) În ce măsură există transparenţă în organizaţiile societăţii civile? Organizaţiile importante ale societăţii civile informează publicul cu privire la activităţile lor, utilizând comunicate de presă sau new media (website-uri, bloguri, Facebook etc). Majoritatea ONG-urilor de top îşi publică rapoartele anuale şi declaraţiile financiare pe website-urile lor. Statutul de interes public cere ONG-urilor să trimită raportul la Ministerul Justiţiei. Lista membrilor consiliului director e şi ea, în general, publicată. De fapt, în conformitate cu tipul şi misiunea organizaţiilor, gradul de implicare a cetăţenilor în activităţile ONG-urilor este foarte divers. Organizaţiile de tip think-tank sunt, prin natura lor, mai puţin expuse contactului direct cu cetăţeanul, misiunea lor fiind de a produce un număr ridicat de materiale şi de a iniţia dezbateri specializate. Transparenţa şi impactul acestui tip de organizaţii ar trebui evaluate în primul rând la nivelul factorilor de decizie. Pe de altă parte, organizaţiile de self-help sau prestatorii de servicii sociale au un grup clar de beneficiari (ex. persoanele cu dizabilităţi) şi ating şi cercul mai extins al familiilor acestora şi al celor solidari cu ei în comunitate. Organizaţiile 531

După conducerea unei campanii de succes, în 2009, împotriva refuzului guvernului de a dezbate deschis codurile legale, experienţa TI-Romania a inclus hărţuiri din partea instituţiilor statului, conducerea organizaţiei fiind supusă unor acuzaţii, unor atacuri media şi în final, sabotajului prin întârzierea inacceptabilă a rambursării fondurilor structurale. Alte ONG-uri afectate de situaţii similare ar fi Asociaţia Pro Democraţia, Asociaţia de monitorizare a presei ActiveWatch şi Centrul pentru Resurse Juridice 532 Opinia liderilor ONG, împărtăşită în timpul interviurilor.

278


de mediu au capacitatea de a mobiliza numere mari de voluntari pe durata campaniilor lor de ecologizare. De asemenea, organizaţiile civice au acoperire 533 media ridicată şi astfel, capătă recunoaştere publică largă. Totuşi, studiile realizate în diferite momente în cursul unui deceniu indică o tendinţă ascendentă (lentă, dar stabilă) a imaginii publice a sectorului ONG. 534 Conform ultimului Index al Societăţii Civile , deşi ONG-urile erau active în promovarea transparenţei în sectorul public, existenţa unei transparenţe şi responsabilităţi interne autentice în cadrul ONG-urilor rămâneau limitate. Printre explicaţiile posibile ale reticenţei ONG-urilor de a deveni foarte transparente ar fi şi presupusa competiţie pentru resurse limitate cu alte 535 organizaţii de profil . Pe de altă parte, practica publicării rapoartelor anuale şi declaraţiilor financiare pentru publicul larg nu este obişnuită în cazul sindicatelor şi patronatelor. Niciuna dintre principalele 5 confederaţii sindicale nu şi-a publicat aceste documente pe website-ul ei.

Responsabilitate (practică) În ce măsură răspund organizaţiile societăţii civile în faţa cetăţenilor? ONG-urile româneşti sunt în general organizaţii mici. 49% dintre acestea au mai puţin de 10 membri. În acest caz, consiliile şi/sau membrii pot lesne omite activiţile organizaţionale. Unele dintre principalele organizaţii româneşti şi-au cooptat în consiliile de conducere şi persoane publice din alte organizaţii. Totuşi, practica e marginală. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte responsabilitatea ONG-urilor faţă de public şi faţă de cetăţeni, încrederea românilor în societatea civilă e foarte scăzută. În

533

Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), Romania 2010. Civil Society. Profile, Trends and Challenges, p. 83. 534 Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), Dialogue for Civil Society, op.cit., P. 7; vezi şi Lorenzo Fioramonti, V. Finn Heinrich “How Civil Society Influences Policy: A Comparative Analysis of the CIVICUS Civil Society Index in Post-Communist Europe”, CIVICUS: World Alliance for Citizen Participation , p. 21, disponibil la http://www.civicus.org/new/media/CIVICUS.ODI.Fioramonti.Heinrich.pdf , accesat la 30 iunie 2009. 535 Opinia liderilor ONG, împărtăşită în timpul interviurilor.

279


2010, 32% dintre români au încredere în ONG-uri şi 53% dintre ei sunt sceptici cu privire la ele. Opusul este adevărat atunci când sunt analizate sindicatele. Numărul mare de membri generează o capacitate relativ redusă de responsabilitate. Problema se acutizează în momentul în analizării relaţiei dintre membrii sindicatelor şi liderii confederaţiilor sindicale naţionale, care îi reprezintă pe aceşti membri în 536 negocierile cu guvernul .

Integritate (practică) În ce măsură este integritatea organizaţiilor societăţii civile asigurată în practică? Deşi corupţia şi integritatea sunt subiecte importante ale dezbaterilor societăţii civile, nu se depun eforturi consistente printre organizaţiile societăţii civile în vederea auto-reglementării şi astfel, nu există un cod etic valabil pe întreg sectorul. Ca un fenomen nou şi neînţeles foarte bine, ONG-urile din România au suferit din pricina publicităţii negative în mass-media naţională şi locală şi au fost tratate cu suspiciune şi neîncredere de către cetăţeni. Pe parcursul campaniior electorale din 2004, 2007, 2008 şi 2009, de exemplu, unele ONG-uri au fost acuzate că ar fi folosite de partidele politice sau că ar primi finanţări 537 ilegale din partea partidelor politice . Din acest punct de vedere, ONG-urile care au ca misiune lupta împotriva corupţiei se auto-reglementează cu privire la conflictele de interese ale membrilor consiliilor directoare sau ale staff-ului lor, făcând declaraţia de interese un document obligatoriu, pentru a respecta în mod clar prevederile legale. Reglementările cu privire la conflictele de interese nu se aplică şi membrilor obişnuiţi ai asociaţiilor şi fundaţiilor. Totuşi, nu există un mecanism transparent de monitorizare a implementării codului etic în fiecare organizaţie 538 în parte . Situaţia devine mai complexă în ceea ce priveşte sindicatele. Parlamentul 536

Opinia liderilor ONG, împărtăşită în timpul interviurilor.

537

Opinia liderilor ONG, împărtăşită în timpul interviurilor.

538

Statutul şi regulamentul intern al TI-Romania

280


României a trecut o nouă lege cu privire la Agenţia Naţională pentru Integritate (ANI) în 2010539. După adoptarea noii legi, liderii sindicali la nivel naţional trebuie să completeze şi să depună declaraţia de venit şi de interese la Agenţia Naţională pentru Integritate, care e responsbilă cu verificarea lor. Acuzaţii importante de venituri nejustificate, de conflicte de interese şi de trafic de influenţă au fost aduse împotriva acestor lideri sindicali, atât de către 541 instituţiile statului540, cât şi de către media . Cum ancheta oficială a început în martie 2011 (în prezent, aflându-ne în aprilie 2011), este prea devreme pentru a trage vreo concluzie. Există două comentarii posibile: dacă aceste investigaţii nu sunt bine fundamentate, ele reprezintă atacuri ale instituţiilor statului împotriva acestor oameni, iar dacă sunt realizate cu bună credinţă, 542 există o problemă majoră de integritate printre liderii sindicali .

Tragerea la răspundere a guvernului În ce măsură este societatea civilă activă şi încununată de succes în tragerea la răspundere a guvernului pentru acţiunile sale? Conform Registrului Societăţii Civile din 2010, 12,53% dintre ONG-uri sunt organizaţii civice şi care urmăresc influenţarea politicilor. Marea majoritate (69%) se axează pe democraţie şi drepturile omului, 15% pe drepturile consumatorului, 45,5% luptă împotriva discriminării, 56% sunt active în domeniul bunei guvernări şi a schimbătii politicilor publice. În 2001, o coaliţie de ONG-uri a funcţionat cu succes ca un catalizator în vederea obţinerii consensului în adoptarea Legii accesului la informaţiile de interes public. Totuşi, există o nevoie continuă de eforturi susţinute din partea organizaţiilor nonguvernamentale, a mass-mediei şi a cetăţenilor, pentru o implementare lipsită de incidente acestei legi noi şi pentru schimbarea perspectivei în 539

Vezi capitolele despre Agenţiile Anticorupţie şi Curtea Constituţională.

540

În februarie 2011, ANI a început interogarea celor mai importanţi lideri sindicali. În martie 2011, preşedintele unuia dintre cele 5 confederaţii sindicale principale a fost acuzat de corupţie în managementul companiei care administra proprietăţile imobilare moştenite de la Uniunea Generală A Sindicatelor din România. Investigaţia este deabia la început (în present e aprilie 2011). 541 Un reportaj foarte bun, ultima emisie disponibilă la http://stirileprotv.ro/stiri/romania-teiubesc/romania-te-iubesc-cat-valoreaza-si-ce-s-a-intamplat-cu-averea-sindicatelor.html 542 Opinia liderilor ONG, împărtăşită în timpul interviurilor.

281


administraţia românească. Au fost desfăşurate activităţi de monitorizare a forţelor de ordine şi au fost publicate rapoarte ce conţineau aplicarea legii, neregulile observate în practică şi propuneri. Printre organizaţiile care desfăşoară astfel de activităţi, se numără APADOR-CH, Societatea Academică Română, Institutul pentru Politici Publice, Asociaţia Pro Democraţia şi TI543 România . Organizaţiile non-guvernamentale au desfăşurat activităţi cu un impact răsunător asupra încurajării cetăţenilor de către societate să-şi tragă la răspundere liderii politici. O dată cu adoptarea legislaţiei cu privire la accesul publicului la informaţii şi o dată ce declaraţia de venituri şi interese a devenit obligatorie pentru oficialii publici, există monitorizări foarte stricte ale averilor şi cheltuielilor oficialilor. Exemple în acest sens ar fi formarea Coaliţiei pentru un Parlament Curat şi a the Coaliţiei pentru o Guvernare Curată. Institutul pentru Politici Publice (IPP) se ocupă cu monitorizarea cheltuielilor pentru activitatea parlamentară. PPI a documentat, de asemenea şi monitorizarea sesiunilor parlamentare, rapoartele care conţin informaţii aduse la zi cu privire la prezenţa deputaţilor şi a senatorilor la lucru în plen şi în comisii, iniţiativele 544 legislative propuse, declaraţiile de politici realizate la începutul mandatului .

Reforma politicilor În ce măsură este societatea civilă angajată în mod activ în iniţiative de reformare a politicilor împotriva corupţiei? În România, suntem martori la dezvoltarea interesului pentru participarea publică în procesul decizional din 2000, în mare parte ca rezultat al programelor de presiune externă canalizate prin asistenţa tehnică şi financiară 545 internaţională . În acest context, 33,4% dintre ONG-uri au trimis mai multe

543

Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), Romania 20101. Civil Society. Profile, Trends and Challenges, pp. 158-170. 544 Ibid. 545

Ibid, pp. 114-118

282


observaţii şi propuneri factorilor de decizie, fie utilizând legea transparenţei 546 sau alte metode de advocacy . Conform Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale, în 2007, din 11.761 de strategii formulate de organizaţii ale societăţii civile (majoritatea ONG-uri), 6.586 au fost incluse în proiectele de guvernare. În 2008, numărul propunerilor s-a micşorat, ajungând la 7.662, dar proporţia celor integrate a rămas de peste 547 50%: 4.520 . Totuşi, dintre ONG-urile care au formulat propuneri, numai 12,4% au fost mulţumiţi de faptul că propunerile lor au fost integrate în deciziile la nivel naţional. Procentul este doar puţin mai ridicat pentru nivelul local de decizie: 548 16% . Diferenţa dintre evaluarea guvernului şi cea a societăţii civile este atât de mare deoarece există diferenţe importante de perspectivă. ONG-urile consideră de multe ori consultarea societăţii civile realizată de instituţiile publice ca fiind strict formală, fără rezultate şi impacturi satisfăcătoare. Unele dintre ONG-urişe cele mai cunoscute şi mai active sunt cele care au ca misiune prevenirea şi combaterea corupţiei, în principal prin intermediul cercetării, documentării, informării, educării şi creşterii nivelului de conştientizare publică a fenomenului. Printre ele, se numără: Transparency International România, Societatea Academică Română, Asociaţia ProDemocraţia, APADOR-CH, Centrul pentru Resurse Juridice, Institutul pentru Politici Publice, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. Promovarea comportamentului civic, în vederea respingerii corupţiei şi încurajarea tinerilor jurnalişti implicaţi în promovarea valorilor şi practicilor civile, investigarea problemelor de corupţie şi identificarea comportamentului civic şi respingerii corupţiei au fost principalele obiective ale campaniei naţionale „Nu da mită!”. Cel puţin 5 proiecte majore au fost desfăşurate în 2008-2009, pentru a promova protecţia avertizorilor de integritate, conform legii. De fapt, legea însăşi a fost adoptată la iniţiativa Transparency International România. S-au

546

Ibid, p. 115.

547

Ibid, p. 113

548

Ibid, p. 117.

283


desfăşurat, de asemenea, proiecte importante pentru o mai bumă 549 reglementare a fianţării partidelor şi a campaniilor electorale . Totuşi, influenţa acestor proiecte este limitată. Probleme-cheie ridicate de societatea civilă nu sunt încă luate în considerare de către guvern. Pe de altă parte, sindicatele şi patronatele fac parte din dialogul social instituţionalizat, ca membri ai Consiliului Economic şi Social. Influenţa lor este considerabil mai mare. Mai mult, partenerii sociali, sindicatele şi patronatele pot iniţia şi propuneri legislative, care trebuie adresate autorităţilor publice competente. Totuşi, Consiliul Economic şi Social nu primeşte toate proiectele 550 legislative, aşa cum este stipulat de lege. Un exemplu ar fi campania „Opriţi codurile”. În martie 2009, Cabinetul României a trimis la Parlament machetele a patru coduri legislative fundamentale: Codul Civil, Codul Penal, Codul de Procedură Civilă şi Codul de Procedură Penală. Machetele nu aveau avizul Consiliului Economic şi Social. Ele nu fuseseră supuse dezbaterii pubblice obligatorii, conform legii transparenţei decizionale. Ministerul Justiţiei nu realizase studiile de impact pe cele patru coduri, obligatorii conform legislaţiei româneşti şi europene. O coaliţie de 28 de ONG-uri, sindicate şi asociaţii de afaceri au început efortul de a determina guvernul să respecte legile. Au fost ridicate, de asemenea, probleme majore cu privire la vulnerabilitatea la corupţie adusă de coduri. Coaliţia a obţinut nişte modificări în textul codurilor, însă multe dintre probleme au rămas. Capacita de a influenţa politici a societăţii civile este încă scăzută, nu din lipsa expertizei, ci datorită lipsei de deschidere şi refuzului de a dezbate şi negocia al instituţiilor 551 publice, în special când este vorba despre schimbări majore.

549

Ibid.

550

Opinia liderilor ONG, împărtăşită în timpul interviurilor.

551

Opinia liderilor ONG, împărtăşită în timpul interviurilor.

284


6.13.

SECTORUL PRIVAT

REZUMAT Scorul acordat pentru libertatea afacerilor în România, în urma evaluării realizate de către Fundaţia The Heritage şi The Wall Street Journal, este de 72.0, mai scăzut cu 0,5 puncte decât anul trecut552. Evoluţia României (printre toate celelalte economii ale lumii, evaluate de către DB Rank) pe parcursul ultimilor doi ani este una slabă, luând în considerare climatul economic, din perspectivă globală. Chiar dacă nu există obstacole importante în a iniţia sau intra într-o afacere, sectorul privat românesc s-a confruntat, în special în ultimii ani, cu piedici însemnate în desfăşurarea afacerilor, deoarece legislaţia este neclară, incoerentă şi instabilă. În prezent, tendinţa generală este de a implementa doar coduri de conduită, ca şi dovezi publice ale integrităţii companii, însă lipsa de transparenţă cu privire la conţinutul acestor coduri este un indicator clar al angajamentului scăzut faţă de valorile promovate.

552

Indexul Libertăţii Economice 2011.

285


Sectorul privat Scorul Mediu al Pilonului: 36,81 / 100 Indicatori

Situație curenta

Progres așteptat

Lege

Lege

Practică

Practică

Capacitate

Resourse

50

25

50

75

43,75 / 100

Independenta

50

50

50

50

Guvernare

Transparenta

25

25

75

75

29,17 / 100

Responsabilitate

50

25

50

75

Mecanisme de asigurare a Integrităţii

25

25

75

75

Rol

Angajament în politicile anticorupție

50

50

Sprijin pentru societatea civilă

25

75

37,5 / 100

STRUCTURĂ ŞI ORGANIZARE Pe parcursul ultimelor două decenii, economia României a suferit o transformare generală şi sectorială, asociată cu tranziţia de la un sistem bazat pe planificarea centralizată şi proprietatea de stat, la unul bazat pe economia liberă, de piaţă, cu proprietatea privată ca şi principiu fundamental. Totuşi, experienţele sistemului de planificare centralizat şi propice corupţiei şi-au lăsat amprenta asupra culturii juridice şi corporatiste a antreprenorilor privaţi, într-o eră a transformărilor. Procesul de privatizare, a influenţat, de asemenea, mediul, în special pe cel de integritate. Un rol important este jucat de către investitorii străini în România.

286


Există două pieţe reglementate, reprezentate de două instituţii: Bursa de Valori Bucureşti – BVB şi Rasdaq, o bursă de valori bazată în Sibiu. Reglementări similare de integritate sunt utilizate de ambele dintre acestea.

EVALUAREA Resurse (lege) În ce măsură oferă cadrul legal un mediu care facilitează formarea şi funcţionarea afacerilor individuale? Cu privire la măsurile promovate de către guvernul României, pentru a facilita formarea, funcţionarea, insolvenţa şi evoluţia afacerilor, am apelat la imaginea care reflectă toate schimbările cumulative din reglementările de afaceri din cadrul economiei, conform măsurătorilor realizate prin intermediul indicatorilor Doing Bussiness, cum ar fi reducerea timpului de începere a unei afaceri, graţie unui birou unic sau creşterea puterii indicelui de protecţie a investiţiilor, graţie noilor reguli ale bursei de valori, care întăresc cerinţele de dezvăluire a tranzacţiilor cu părţi afiliate. Aparent, începerea unei afaceri cere 6 proceduri, durează 14 zile, costă 3,0% din venitul pe cap de locuitor şi un capital vărsat de minim 0.8% din venitul pe cap de locuitor. Costurile înfiinţării unei afaceri au scăzut, de fapt, considerabil pe parcursul ultimilor ani, de la 10,9%, la doar 3% din venitul pe cap de locuitor. Merită menţionat că numărul de proceduri şi de zile necesare pentru a înfiinţa o companie a crescut la 6 proceduri, de la 5 şi respectiv, la 14 zile, de la 9. România a îngreunat procesul de înfiinţare a unei afaceri prin solicitarea cazierului fiscal pentru sediul noii companii, înainte de înregistrarea acesteia. Chiar dacă România a amendat reglementările cu privire la permisele de construcţie, în vederea reducerii costurilor şi urgentării procesului, în 2010, costurile permiselor de construcţii au crescut, datorită unui nou onorariu, egal cu 0,05% din valoarea proiectului. Procedurile de înregistrare sunt similare pentru SA şi SRL. Totuşi, părerea experţilor este că este mai bine să fie încredinţate unui avocat specializat, pentru evitarea birocraţiei. Există un consens răspândit asupra faptului că, în

287


ciuda existenţei legilor necesare funcţionării unei companii, acestea sunt adesea vagi sau suferă numeroase modificări, care pot genera confuzie atât în rândul antreprenorilor locali, cât şi al funcţionarilor publici, în special în cazul celor din spatele ghişeului. Aceste proceduri, care implică până la 18 documente de prezentat şi 16 acţiuni de realizat, sunt: • • • •

Obţinerea unui certificat din partea Registrului comerţului, care să ateste disponibilitatea numelui propus al companiei şi să-l rezerve; Depunerea de fonduri într-o bancă şi obţinerea unui document care să confirme depozitarea unor fonduri suficiente. Obţinerea unui certificat de la agenţia de administraţie fiscală, care să permită înfiinţarea sediului. Înregistrarea la Registrul Unic al Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti; obţinerea înregistrării în instanţă, publicarea anunţului de înregistrare, în scopuri statistice şi de securitate socială; Înregistrarea contractelor angajaţilor la Inspectoratul Teritorial de Muncă (realizată online).

Avocaţii sunt de părere că în 2010, al doilea an consecutiv de criză economică, a generat o scădere de cel puţin 20% în înregistrarea de noi companii. Legea relativ recentă cere ca fiecare companie să aibă un sediu social individual a produs şi mai multe complicaţii sectorului de afaceri. Legea cea nouă a fost blamată public pentru neclaritate, deoarece nu a detaliat procedura de urmat atunci când e nevoie de obţinerea certificatului cu privire la numărul de sedii sociale înregistrate la aceeaşi adresă. De asemenea, a omis să menţioneze procedura cu privire la ştergerea sediilor sociale din baza de date a administraţiei finanţelor publice. Astfel, durata procedurii necesare pentru obţinerea certificatului care atestă că nicio altă companie nu utilizează acelaşi sediu social, a devenit de două ori mai lungă decât înainte. “Ease of doing business Index”, care face o medie între scorurile percentilelor unei ţări pe 10 domenii, a plasat România pe locul al 14-lea între ţările esteuropene şi central-asiatice şi a 72-a în lume. Indicele se compune din scorurile

288


mai multor factori care influenţează durata de viaţă şi evoluţia unei 553 companii: Implementarea contractelor

Soluţionarea insolvenţei

Comerţul extern

Înregistrarea proprietăţii

Plata taxelor

Obţinerea electricităţii

Protejarea investitorilor

Abordarea permiselor de 123

165

70

8

46

154

72

56

97

2011

Obţinerea de credit

Începerea unei afaceri 2012

63

31

122

164

64

8

44

151

49

54

109

Chiar dacă nu a fost făcută nicio reformă semnificativă pentru a întări drepturile legale ale creditorilor şi ale celor creditaţi, conform legilor de garantare şi faliment şi pentru lărgirea domeniului, ariei de acoperire şi accesibilităţii informaţiilor despre credite, accesul antreprenorilor la credite este unul foarte bun, luând în considerare faptul că România este pe locul al 8554 lea din 183 de economii . Protejarea investitorilor are, în România, un scor de 6 din 10 puncte, ocupând un loc relativ bun, între primii 50 la nivel global. Luând în considerare reglementările care duc la o protejare eficientă a investitorilor, se pare că acestea s-au îmbunătăţit în ultimii ani, chiar dacă nu în mod semnificativ. Se pare că deşi gradul de dezvăluire este relativ ridicat, scorurile sunt foarte scăzute cu privire la răspunderea directorilor şi la uşurinţa cu care micii acţionari pot intenta procese, lucru confirmat de către experţii consultaţi în 555 această problemă .

553

Ease of doing business Index (Banca Mondială), http://ease-doingbusiness.findthebest.com/d/d/Romania 554 http://ease-doing-business.findthebest.com/d/d/Romania 555

http://doingbusiness.org/~/media/fpdkm/doing%20business/documents/profiles/country/ROM .pdf

289


Criza economică recentă a determinat economiile din întreaga lume să faciliteze plata impozitelor pentru afaceri. Prin simplificarea plătirii impozitelor şi reducerea ratelor, unele economii au văzut o creştere în colectarea impozitelor. Şi România a facilitat plata impozitelor pentru companii, prin introducerea unui sistem de plăţi electronice, a unui sistem unificat de achitare a contribuţiilor sociale şi de asemenea, prin abolirea impozitului minim anual, după realizarea în prealabil a mai multor schimbări fiscale, printre care şi un nou impozit minim pe profit, care a mărit costul plăţii impozitelor pentru companii şi după creşterea impozitului pe muncă, în 2010. În prezent, în România, procedura de insolvenţă se bazează pe două principii comerciale semnificative: a) încercarea de recuperare a companiei, prin reorganizare; b) organizarea procedurilor de faliment, într-un mod în care creditorii să-şi poată recupera pierderile într-o măsură cât mai mare posibil. În acest moment, se poate spune că România are reglementări moderne cu privire la insolvenţă. Un sistem robust de faliment funcţionează ca un filtru, asigurând supravieţuirea companiilor eficiente din punct de vedere economic şi realocarea resurselor celor ineficiente. Procedurile de insolvenţă rapide şi ieftine au ca rezultat întoarcerea grabnică a afacerilor la o funcţionare normală şi creşterea restituirilor către creditori. România şi-a amendat legea insolvenţei, pentru a scurta durata procedurilor de insolvenţă, dar până la acest moment, nu s-a putut observa nicio schimbare, având în vedere că soluţionarea insolvenţei durează, în medie, 3,3 ani (o constantă a ultimilor 556 ani) . România şi-a restructurat şi armonizat legile naţionale cu privire la protejarea drepturilor la proprietate (inclusiv intelectuală), pentru a se conforma reglementărilor U.E. aplicabile, inclusiv Convenţiei Europene pentru Patente, pe care România a ratificat-o în 2002. Mai mult, ca membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), România a fost, de asemenea, de acord să se conformeze regulilor OMC cu privire la aspectele comerciale ale proprietăţii intelectuale, care reprezintă un standard internaţional de protecţie a proprietăţii intelectuale. Protecţia legislativă a 556

http://doingbusiness.org/data/exploreeconomies/romania?topic=resolving-insolvency

290


României cu privire la proprietatea intelectuală ar trebui să ofere suficientă eficienţă şi mecanisme de implementare pentru deţinătorii de proprietate intelectuală dezvoltată de către angajatori sau angajaţi români. Interviurile au fost realizate atât cu jurişti de prestigiu, specializaţi în oferirea de consultanţă şi sprijin sectorului privat în probleme comerciale, cât şi cu reprezentantul uneia dintre cele mai importante Camere de Comerţ regionale, care reprezintă antreprenorii locali. Feedback-ul primit asupra cadrului legislativ care guvernează formarea şi funcţionarea unei companii a fost acelaşi: legile cu privire la acest subiect sunt bine structurate şi comprehensive. Totuşi, practica nu este. Caracterul vag al unora dintre proceduri lasă loc interpretărilor personale ale funcţionarului public şi la întârzieri chiar şi în cazul celor mai simple proceduri. Aici devine foarte utilă experienţa personală a reprezentantului juridic şi de aceea, în cazul în care oamenii de afaceri încearcă să se reprezinte singuri din punct de vedere juridic, perioada de timp necesară înfiinţării unei companii se poate extinde. Ineficienţa birocraţiei guvernamentale este a doua problemă pe agenda factorilor cei mai problematici pentru afaceri.

Resurse (practică) În ce măsură pot afacerile individuale să se înfiinţeze şi să funcţioneze eficient, în practică? Procesul cu privire la înregistrarea şi funcţionarea afacerilor a fost îmbunătăţit în ultimii ani. Scorul acordat pentru libertatea afacerilor în România, în urma evaluării realizate de către The Heritage Foundation şi The Wall Street Journal este de 72,0, cu 0,5 puncte mai scăzut decât anul trecut557. Evoluţia României (printre toate celelalte economii ale lumii evaluate de DB Rank) din ultimii doi ani a fost una slabă, luând în considerare climatul economic, din perspectivă globală. În estimările lor cu privire la dezvoltarea viitoare a economiei româneşti, în 2011, prognoza care a plasat România pe locul al 65-lea în anul 2012, a retrogradat-o cu 7 poziţii în 2012. Aparent, a devenit mult mai dificilă 557

Indexul Libertăţii Economice 2011.

291


înfiinţarea unei afaceri (poziţionarea în ierarhia DB pentru 2012 este 63, pe când anul trecut era 31, cu o diferenţă de 32 de poziţii) şi comerţul transfrontalier este la fel de dificil (de la poziţia a 49-a, în 2011, la a 72-a, în 2012, înregistrând o retrogradare cu 23 de poziţii), lucru îngrijorător în mod deosebit, având în vedere că suntem încă în primii ani de la aderarea României la U.E. şi că ar trebui să se facă eforturi mai mari pentru a facilita integrarea pe 558 economia unică de piaţă. La o privire mai atentă, a fost realizat un progres semnificativ în ceea ce priveşte procedurile de înregistrare. Numărul de zile necesare pentru a înfiinţa o companie a crescut de la 14, la 10. Costul asociat cu înfiinţarea unei afaceri a fost redus cu 10,9% din venitul per capita, la numai 3%. On a closer look, significant progress has been made in the time of registering procedures. The number of days necessary to set up a company has decreased from 14 to 10. The cost associated with setting up a business has been reduced from 4.7% of the per capita income to only 2.1%. Capitalul minim vărsat a scăzut de la 1,5%, 559 la 0,9% . Arbitrajul apare adesea ca alternativă viabilă la justiţia de stat, adaptat în mod deosebit disputelor dintre entităţi corporatiste, preferat de către mediul de afaceri, având în vedere câteva dintre avantajele pe care le oferă: experienţa arbitrilor în dreptul comercial şi relaţii economice internaţionale, confidenţialitatea (sesiunile nu sunt deschise publicului), eficienţa (procedurile trebuie finalizate în 5 luni de la înfiinţarea tribunalului arbitral). În procesele comerciale, aceste termene se dublează, în timp ce decizia arbitrală poate fi 560 implementată în aceleaşi condiţii ca şi cea a unei instanţe . Chiar dacă au fost aduse amendamente substanţiale la legile române cu privire la faliment, introducându-se, printre altele, o procedură pentru soluţionările în afara instanţei, care a simplificat rezolvarea insolvenţelor, nu a apărut nicio

558

Ease of doing business Index (Worldbank), http://ease-doingbusiness.findthebest.com/d/d/Romania, p. 7 559 Ease of doing business Index (Worldbank), http://ease-doingbusiness.findthebest.com/d/d/Romania, p. 17 560 Musat&Asociatii, Doing Business in Romania, 8th Edition, 2011, p. 246

292


561

schimbare evidentă în durata sau costul acestei proceduri . Prin îmbunătăţirea aşteptărilor creditorilor şi a debitorilor cu privire la rezultatul procedurilor de insolvenţă, sistemele funcţionale de insolvenţă pot facilita accesul la finanţări şi salva mai multe afaceri, sporind astfel creşterea şi sustenabilitatea economică, în ansamblul său. În acest sens, evoluţia României a fost una destul de slabă, ţinând cont de faptul că timpul mediu necesar pentru lichidarea unei afaceri este de 3,3 ani, spre deosebire de exemplul de bune practici al Irlandei, unde durează doar 0,4 ani. De asemenea, rata de recuperare (cenţi/dolar) este de numai 25,7, iar costul (% din proprietate) este 562 de 11% . Urmând evoluţia pas cu pas a unui studiu de caz standardizat, datele cu privire la soluţionarea unei dispute comerciale prin intermediul tribunalului au dezvăluit că este necesar un număr de 31 de proceduri în cadrul procesului, acesta durează 512 zile şi costă 28,9% din suma cerută pentru a implementa un contract. În mod global, România se găseşte pe poziţia a 56-a din 183, în ceea ce priveşte uşurinţa cu care sunt implementate contractele, media regională fiind de 37. Au avut loc mai multe schimbări cu privire la acest fapt: unele negative (cum ar fi faptul că numărul de zile necesare pentru rezolvarea unui astfel de caz nu a scăzut şi este în mod considerabil mai ridicat decât media regională – în ultimii trei ani, costul procedurii, exprimat procentual din suma cerută, a crescut de la 19,9, la 28,9) şi unele aproape neutre (numărul 563 procedurilor a scăzut de la 32 la 31) . O mai bună protecţie a investitorilor este importantă pentru abilitatea companiilor de a strânge capitalul necesar dezvoltării, inovării, diversificării şi competitivităţii. Acest lucru este cu atât mai important în vremuri de criză economică, atunci când antreprenorii trebuie să navigheze prin medii ostile pentru a-şi finanţa activitatea. Sub acest aspect, România a fost cotată a 44-a 564 din 183 de economii, primind un scor de 6,0 pe o scală de la 1 la 10. . 561

Ease of doing business Index (Worldbank), http://ease-doingbusiness.findthebest.com/d/d/Romania, p. 99 562 Idem, p. 98 563

Idem, p. 95

564

Idem, p. 68

293


Drepturile la proprietate şi cele contractuale sunt recunoscute, însă implementarea lor prin procesul juridic poate fi dificilă, costisitoare şi de lungă durată. Chiar şi atunci când verdictele Curţii sunt favorabile, implementarea acestora este inconsistentă şi poate necesita, în continuare, apeluri lungi.565 O limită foarte importantă a resurselor de afaceri este reprezentată de legislaţia incoerentă, instabilă şi imprevizibilă. Codul Fiscal se schimbă de mai multe ori pe an, iar schimbările trebuie implementate în două luni, abuzânduse de excepţia de la regula conform căreia toate modificările aduse Codului Fiscal vor fi implementate o dată cu începutul următorului an fiscal. Pe de altă parte, Codul Comercial a fost anulat de Noul Cod Civil, care a intrat în vigoare în octombrie 2011. Mai multe schimbări sunt, momentan, neclare şi impactul lor 566 nu a fost evaluat anterior.

Independenţă (lege) În ce măsură există garanţii juridice pentru a preveni imixtiunile externe nedorite în activitatea afacerilor private? Raportul cu privire la libertatea economică al Fundaţiei The Heritage a cotat România pe locul al 29-lea din 43 de ţări din regiunea Europeană din 2010, cu un scor totat mai mare decât media la nivel mondial; România a demonstrat îmbunătăţiri lente, dar constante în indicele ultimilor ani. Raportul subliniază însă faptul că libertatea muncii, drepturile de proprietate şi libertatea faţă de corupţie au rămas în urma altor ţări din regiune şi că sistemul judiciar românesc rămâne vulnerabil la corupţie şi ineficienţă.567 Investitorii străini acuză durata excesiv de ridicată de timp necesară obţinerii certificatelor de urbanism, aprobărilor de mediu, titlurilor de proprietate, licenţelor şi branşării la utilităţi. Oficialii naţionali şi locali nu pot, adesea, 565

Ina Dimireva, Romania Investment Climate 2009, ultima modificare la data de 04 noiembrie 2009, www.eubusiness.com. 566 www.opriticodurile.ro 567

Indexul Libertăţii Economice 2011, România, http://www.heritage.org/Index/Country/Romania

294


furniza investitorilor informaţii clare şi comprehensive cu privire la permisele şi aprobările necesare sau la cum le pot obţine. România a adoptat o lege a „Aprobării Tacite” în 2003, pentru a reduce întârzierile de natură birocratică, dar încă nu a fost implementată şi recunoscută în mod universal. În plus, reglementările de schimbă frecvent, adesea fără ca aceste schimbări să fie anunţate în prealabil şi pot fi formulate vag şi explicate insuficient. Schimbările, care pot creşte în mod semnificativ costul de afaceri, pot complica şi planurile de afaceri ale investitorilor.568 Investiţiile care implicăă autorităţile publice (ministere ale administraţiei centrale, administraţiile judeţene sau orăşeneşti) sunt, în general, mai complicate decât investiţiile sau joint-venture-urile cu firme private româneşti. Afaceri însemnate, care implică administraţia, în special din sfera parteneriatelor public-private şi a privatizării unor întreprideri-cheie de stat, pot fi viciate de interese politice şi economice sau îngreunate de lipsa de coordonare dintre ministere. În timp ce o lege a Parteneriatului Public-Privat (PPP) a fost promulgată de către Guvern în 2010, încă există nelinişti că noua lege, care permite autorităţilor publice să acorde proiecte PPP fără concurenţă, ar putea să nu faciliteze investiţiile private, aşa cum se anticipa anterior. Modul de implementare al noii legi a PPP va stârni un mare interes în următorii ani. Investitorii au întâlnit, în general, un mai mare succes cu înţelegeri mai puţin complexe, implicând întreprinderi mici şi mijlocii, private şi de stat.569 Legea Disputelor Administrative nr. 554/2004 permite oricărui individ sau entitate să acţioneze în instanţă instituţiile şi oficiile administraţiei publice oridecâte ori le-au fost încălcate drepturile printr-un act administrativ sau un refuz nejustificat din partea autorităţii administrative. Ceea ce au observat experţii pe care i-am consultat este că pe durata recentei crize financiare, un anumit comportament tipic din România a devenit cronic. Datorită neajunsurilor bugetare, statul a devenit predispus la adoptarea unor măsuri contrare celor care stimulează creşterea economică, fapt care poate fi 568

Declaraţia de Climat al Investiţiilor 2011– România, Biroul de Afaceri Economice, Energetice şi de Afaceri, Martie 2011, www.state.gov 569 Idem.

295


uşor observat atunci când luăm în considerare faptul că TVA-ul a fost majorat cu 5 puncte procentuale, cea mai mare creştere din europa. Astfel, chiar dacă nu putem spune că statul a abuzat de puterile sale, pentru a obţine acces la bunurile sau resursele sectorului privat, putem spune că măsurile adoptate au fost contrare intereselor acestuia şi că opinia generală este că unele măsuri au îngreunat supravieţuirea pe timpul crizei economice pentru companiile mai mici şi au deschis o portiţă actorilor economici mai mari, care pot, într-adevăr, influenţa procesul de elaborare de politici şi pot încuraja adoptarea unor măsuri comerciale necinstite.

Independenţă (practică) În ce măsură este sectorul de afaceri scutit de imixtiuni externe nedorite în cadrul activităţii sale, în practică? Influenţa coruptă asupra voturilor parlamentare cu privire la legi care să sprijine interesele private a fost identificată de cea mai mare parte dintre respondenţi, mai mult de 4 din 10 fiind afectaţi de această practică. Mai multe alte forme de corupţie afectează tot atâtea, sau mai multe, firme, comparativ cu simpla mituire. Într-adevăr, în timp ce efectele mitei pot rezona cel mai puternic cu firme care sunt implicate în astfel de practici, acapararea statului de către interese economice private poate altera însuşi mediul în care toate firmele, chiar şi cele mai corecte, trebuie să funcţioneze.570 Un sistem care oferă libertate economică, permite o mai mare diversitate, provând creativitatea şi inovaţia. În acest context, favoritismul în deciziile oficialilor din guvern reprezintă un alt detractor de la un sistem comercial corect571. După cum putem vedea din tabelul de mai jos, cu privire la toate problemele referitoare la comportamentul etic atât al firmelor, cât şi a liderilor politici şi din administraţia publică, scorurile sunt foarte scăzute. Acest lucru

570

Sondaje de Diagnoză a Corupţiei din România, analiză realizată de către Banca Mondială, la cererea GuvernuluiRomâniei www.worldbank.org 571 Raportul Global al Competitivităţii 2011-2012, World Economic Forum, p. 305

296


reprezintă o dovadă a echilibrului extrem de fragil, care poate suferi influenţe perturbante din ambele părţi. Indicator

Valoare

Poziţie / 142

Protecţia proprietăţii intelectuale

3.0

98

Încrederea publică în politicieni

1.9

119

Favoritismul în deciziile oficialilor guvernamentali

2.5

115

Risipa în cheltuielile publice

2.7

107

Comportamentul etic al firmelor

3.4

103

Transparenţa guvernamentală în elaborarea de politici 2.9

140

Chiar dacă există multe exemple de oficiali guvernamentali care abuzează de funcţiile lor pentru a exploata sectorul privat, este un fapt cunoscut că aceştia din urmă evită, în general, luarea de măsuri împotriva funcţionarilor publici care comit aceste abuzuri. Nu există nicio informaţie sau statistică oficială pe această temă, dar faptul că unele dintre cele mai mari firme de consultanţă şi practici juridice îşi publică propriile recomandări cu privire la combaterea abuzurilor ce au loc în timpul unei investigaţii financiare de rutină, constituie un mesaj clar. Despre cazurile de testare în care a fost necesară intervenţia unui consilier juridic, pentru a depune un apel administrativ, merită menţionat că în mai multe ocazii, aceleiaşi companii i-au fost pretinse în mod abuziv o serie de sume care ar fi costat-o mai multe milioane de RON, sau până la 10 milioane de USD. Cu toate astea, adevărul este că cele mai multe întreprinderi mici şi mijlocii nu fac faţă unor astfel de costuri enorme, iar avocaţii care îi reprezintă mărturisesc că tendinţa generală este de a evita acţionarea în instanţă a instituţiilor publice sau a reprezentanţilor publici, de teama unor 572 repercusiuni suplimentare asupra activităţii companiei.

572

Interviu.

297


Transparenţa (lege) În ce măsură există prevederi care să asigure transparenţa în activităţile sectorului de afaceri? Organizaţiile cărora li se cere, conform legii române, să efectueze un audit financiar sunt: (a) companii care au încheiat anul financiar şi îndeplinesc criterii minime (au averi totale de peste 3,65 milioane de euro, au cifra de afaceri de peste 7300000 de euro, au un număr mediu de angajaţi pe durata anului financiar mai mare sau egal cu 50 (b) companiile publice sau alte corporaţii de interes public, cum ar fi instituţiile de credit, de asigurări/reasigurări, entităţile reglementate şi supervizate de către Comisia de Supervizare a Sistemului de Pensii Private, societăţi de brokeraj, entirăţi reglementate şi supervizate de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, companiile ale căror valori mobiliare sunt acceptate spre tranzacţionare pe o piaţă reglementată, persoane juridice care apar public companies, or other public interest corporations as credit institutions, companii private şi de stat, persoane juridice care aparţin unui grup dintr-o societate a cărui lider aplică standardele internaţionale financiare de raportare, companii de leasing şi alte persoane juridice faţă de cele menţionate mai sus, care primesc burse sau garanţii de stat. Camera de Auditorilor Financiari Români (CAFR), afiliată Federaţiei Internaţionale a Contabililor, este organismul profesional care gestionează, coordonează şi autorizează dezvoltarea activităţii de audit financiar din România. În România, dreptul de a exercita profesia de auditor este acordat de către camera Auditorilor. Contabilii au, de asemenea, un organism asociativ care să le reglementeze activitatea: Corpul Experţilor Contabili şi al Contabililor Autorizaţi din România – CECCAR. Ca şi în cazul auditorilor, există un cod de conduită pe care contabilii trebuie să îl respecte. Standardele de transparenţă pentru bursa de valori cere firmelor să depună rapoarte anuale, semi-anuale şi „curente” disponibile public, către Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare - CNVM şi către pieţele reglementate. Reglementările secundare, care definesc conţinutul rapoartelor, nu au fost emise. Rapoartele semi-anuale trebuie depuse în două luni de la încheierea

298


perioadei de raportare, iar cele anuale, la patru luni de la încheierea anului. Regulile de listare BSE şi Rasdaq stabilesc cerinţe de dezvăluire pentru fiecare 573 categorie de listări. Rapoartele curente care identifică evenimentele materiale semnificative trebuie depuse în 24 de ore şi sunt publicate în Buletinul CNVM şi la biroul de informaţii al CNVM. Conform reglementărilor CNVM, raportul anual trebuie să includă o balanţă contabilă, una de profituri şi pierderi, o declaraţie de cash-flow, o declaraţie de schimburi în capitalul propriu, note la declaraţiile financiare şi un raport de audit şi trebuie să furnizeze date cu privire la activităţile curente sau propuse ale companiei, cum ar fi o schimbare semnificativă în planul de afaceri sau în structura companiei, în obiectul principal de activitate şi în pieţele principale, cu privire la principalii furnizori şi competitori, la identitatea directorilor, a directorilor executivi, a cenzorilor şi auditorilor, la numărul de angajaţi, la veniturile companiei şi a contractele semnificative încheiate pe durate ultimului an.

Transparenţă (practică) În ce măsură există transparenţă în sectorul de afaceri, în practică? Informaţiile generale cu privire la companiile înregistrate, cum ar fi numele directorilor, detaliile de contact sau rapoartele anuale sunt disponibile publicului, dar procesul de obţinere a acestor informaţii poate fi destul de anevoios, întrucât, cel mai probabil, acestea nu sunt disponibile pe site-ul oficial al companiei, sau în cadrul aceluiaşi serviciu public. Informaţiile disponibile la Registrul Comerţului şi la CNVM includ statutele companiilor sau articolele de asociere, rapoartele anuale şi declaraţiile financiare, precum şi identitatea directorilor, a personalului executiv important şi a cenzorilor. Unii analişti de piaţă (şi raportul RRSC de Contabilitate şi Audit) au raportat că informaţiile disponibile la Registrul Comerţului sunt învechite, lipsesc sau sunt dificil de obţinut.

573

Raportul cu privire la respectarea standardelor şi codurilor (ROSC), evaluarea la nivel naţional a guvernării corporatiste din România , aprilie 2004

299


Auditul financiar şi raportarea sunt aplicate eficient, cu atât mai mult cu cât pentru cei mai mulţi agenţi, acestea reprezintă o obligaţie juridică, însă conform companiilor care li se supun şi reprezentanţilor acestora juridici, calitatea acestor audituri este uneori îndoienlincă. Cadrul legislativ şi procedura standard sunt mai degrabă vagi, lăsând loc interpretării personale. Structura de proprietate a unei afaceri nu este disponibilă public, nici pe site-ul acesteia 574 oficial şi nici pe cele ale registrelor publice. Rapoartele companiilor cu privire la Responsabilitatea Socială Corporatistă se concentrează, în general, pe aspectele pozitive ale activităţilor de acest gen şi se raportează doar la nivelul de marketing, fără a lua în considerare prima responsabilitate a companiei: aceea de a-şi raporta acţiunile într-un mod transparent. Mai mult, chiar dacă există un interes din ce în ce mare cu privire la responsabilitatea socială corporatistă în România, venit atât din partea companiilor, cât şi din a publicului larg, segmentul anticorupţie nu este prezent printre temele dezbătute public. Companiile utilizează în prezent raportarea cu privire la activităţile de responsabilitate socială corporatistă pentru publicitate suplimentară şi se angajază mai mult în misiuni umanitare. Niciuna dintre ele nu face dezvăluiri publice cu privire la lupta pe care o duce împotriva corupţiei. Totuşi, detectarea şi prevenirea fraudelor nu par a fi printre punctele forte ale companiilor româneşti. Acest lucru este demonstrat în multe ocazii şi de asemenea, atestat printr-unul dintre cele mai importante studii de acest fel, Sondajul cu privire la Infracţiunile Economice, coordonat de către Pricewaterhouse Coopers (PWC) la nivel global. Conform descoperirilor acestora, o treime dintre incidentele de infracţiuni economice raportate în România sunt descoperite din întâmplare sau prin mijloace care depăşesc sfera de influenţă şi control a conducerii şi nu prin sisteme şi controale anti-fraudă. Această proporţie este comparabilă cu procentul de 32 în Europa Centrală şi de 575 Est şi de 40, la nivel global. .

574

Interviu.

575

Pricewaterhouse Coopers , Economic Crime in a downturn, The 2009 Global Economic Crime Survey, ianuarie 2010, România, www.pwc.com/crimesurvey , p. 6

300


Având în vedere celelalte descoperiri din raportul PWC, aceste cifre sugerează că: •

În plus faţă de incidenţa nedetectată, mai pot exista şi cazuri de fraudă detectate, dar neraportate; Companiile sunt mai predispuse la fraudă, ca rezultat al impactului crizei economice actuale; Declinul în performanţa financiară a companiilor poate să fi condus la reducerea bugetelor, restructurare şi mai puţină atenţie acordată controalelor interne care ar fi detectat, altfel, incidentele de infracţiune economică.

• •

576

Studiul citat prezintă mai multe probleme relevante cu privire la măsurile companiilor de prevenire a fraudei: •

Aproape 82% dintre companiile româneşti chestionate au menţionat că nu şi-au schimbat frecvenţa evaluărilor riscului de fraudă în ultimele 12 luni, comparativ cu anul precedent.

În plus, 18% dintre companiile româneşti nu-şi realizaseră o evaluare a riscului de fraudă în ultimele 12 luni.

Ar trebui notat că rezultatele globale au indicat o corelaţie clară între frecvenţa 577 evaluării riscului de fraudă şi numărul fraudelor detectate .

Responsabilitate (legislaţie) În ce măsură există legi şi reglementări care să guverneze supervizarea sectorului de afaceri şi administraţia corporatistă la nivelul companiilor individuale? Cadrul de guvernare corporatistă din România se bazează pe dreptul civil, cu toate că legislaţia cu privire la valorile mobiliare a fost influenţată de către Legea Companiilor nr. 31/1990, amendată de 17 ori în ultimii 11 ani. Legea Pieţei de Capital fixează regulile de bază pentru bursa de valori. 576

Ibidem.

577

2011 Indicele Libertăţii Economice, România, http://www.heritage.org/Index/Country/Romania, p. 7

301


În anii ’90, au fost înfiinţate, pentru a creea un mediu adecvat pentru entităţile economice private şi independente, instituţii precum Registrul Comerţului. Informaţiile înregistrate de Registrul Comerţului sunt destul de extensive şi reflectă datele care trebuie specificate în actul constitutiv. Totuşi, nu toate informaţiile pot fi accesate de către public, unele fiind disponibile doar acţionarilor. Registrele publice sunt disponibile numai contra cost. Legea cu privire la valorile mobiliare şi bursele de valori, nr. 52/1994, este al doilea pilon al sistemului de administrare al corporaţiilor din România, abordând situaţia specifică a „companiilor publice” – entităţi de afaceri, care strâng capital prin contribuţii publice sau ale cărori valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice. Asistenţa primită din partea experţilor englezi şi canadieni a produs o lege modernă, cu un iz de common law care nu este întotdeauna congruent cu tradiţia juridică românească. Această lege nu numai că guvernează acţiunile corporatiste, ci reglementează şi toate valorile mobiliare emise de către Guvern sau autorităţile locale. Intenţia este de a facilita finanţarea corporaţiilor de afaceri şi de a oferi acces public la informaţii corecte, sigure şi exhaustive cu privire la valorile mobiliare tranzacţionate pe piaţă şi la companiile emitente. Pe baza legii valorilor mobiliare şi a bursei de valori şi complementar acesteia, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare – o autoritate de supervizare şi reglementare – emite reguli şi directive explicative, care tratează fiecare capitol al legii. Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare a fost înfiinţată prin legea nr. 52/1994, ca o „autoritate administrativă autonomă”, juridică, supervizând activităţile burselor de valori, intermediatorilor financiari, implementând cerinţele de transparenţă şi respectarea de către partenerii de tranzacţii externi a reglementărilor comerciale naţionale şi supervizând preluările. Conform legii publice româneşti, CNVM nu este subordonată Guvernului, fiind supusă numai controlului parlamentar. Cei cinci membri ai Comisiei sunt numiţi de către Parlament pentru un mandat de cinci ani. CNVM a publicat în Monitorul Oficial al României toate reglementările şi directivele emise şi colaborează adesea cu asociaţiile profesionale, în elaborarea de instrucţiuni şi reglementări. Cu toate că există unele directive cu privire la informarea regulată a investitorilor cu privire la statutul emitenţilor de valori mobiliare, informaţii confidenţiale şi privilegiate, oferte publice etc., nu există reguli ferme care să determine CNVM

302


să informeze investitorii în mod prompt şi complet. Conform legii valorilor mobiliare, CNVM a fost învestit cu puteri limitate de reglementare. Din acest motiv, CNVM poate autoriza organisme profesionale să-şi emită propriile reglementări cu privire la comportamentul operatorilor pe piaţă, mecanismele de tranzacţionare, regulile de contabilitate, sau poate îşi poate delega o parte dintre prerogativele de monitorizare. CNVM are o autoritate relativ însemnată asupra entităţilor supervizate şi licenţiate (brokeri), însă mai limitată asupra emitenţilor de valori mobiliare şi nu are nicio datorie generală de a proteja drepturile acţionarilor. Încă o instituţie implicată în mod colateral în investigarea infracţiunilor de corupţie este Consiliul Concurenţei, o autoritate administrativă autonomă, parte din administraţia publică centrală de specialitate, care funcţionează în baza atribuţiilor încredinţate de legea concurenţei nr.21/1996 republicată, cu amendamentele şi completările subsecvente. Principalul element de noutate asociat cu această instituţie este lupta împotriva corupţiei din achiziţiile publice, prin înfiinţarea Direcţiei de Licitaţii şi Petiţii. Companiile listate nu sunt obligate să adopte toate cerinţele, dar Bursa de Valori Bucureşti le cere să transmită anual o declaraţie de conformare sau neconformare la Codul de Guvernare, în care să justifice de ce compania nu s-a conformat în întregime recomandărilor sale. Deşi codul este proiectat pentru companiile listate pe bursa reglementată de valori, principiile pot fi urmate şi de companiile Rasdaq. De asemenea, salutăm decizia recentă luată de Bursa de Valori Bucureşti, de a adopta în mod voluntar principiile stipulate în Codul de Guvernare Corporatistă, chiar dacă nu este nevoie, deoarece Codul nu este obligatoriu pentru categoria cu care aceasta este listată. Un alt aspect îngrijorător în ceea ce priveşte legislaţia curentă este că managerii şi directorii companiilor pot fi şi pentru companiile cu răspundere limitată, trebuie să fie, asiguraţi împotriva potenţialelor pierderi pe care ei şi compania le pot suferi ca rezultat al prestaţiei administratorului şi/sau a directorului executiv. În prezent, practica autorităţilor fiscale este de a nu permite deductibilitatea costurilor acestor asigurări de răspundere profesională, din calculul venitului impozitabil, doar în măsura în care primele de asigurare sunt incluse în venit şi impozitate ca salariu. Acest aspect a fost

303


adus în discuţie de către una dintre cele mai mari companii de audit din Europa, care activează şi în România. În opinia lor, personalul de conducere nu se expune unui risc personal, ci unuia inerent atribuţiilor de serviciu. În consecinţă, interesul de a lua măsuri pentru protejarea delegatului cu mandat oficial din partea companiei este al acesteia şi nu al individului. Costurile companiei nu ar trebui considerate un beneficiu personal, adiacent salariului. Compania de audit consideră că primele de asigurare ar trebui să fie deductibile, deoarece au fost contractate în vederea protejării averii şi intereselor, fiind astfel cheltuieli realizate în scopul venitului (pentru protejarea acestuia). Inspectorii fiscali au descoperit că asigurările privesc strict administratorii/directorii şi au subliniat, conform politicii în cauză, că firma va fi 578 compensată numai dacă a compensat legal asiguraţii . Reglementatorul financiar care supervizează companiile este Autoritatea Naţională de Administraţie Fiscală şi sub această instituţie, Garda Financiară şi Administraţiile Fiscale Judeţene. Pentru piaţa de valori, CNVM este organismul de supervizare.

Responsabilitate (practică) În ce măsură există o guvernare corporatistă eficientă în companii, în practică? Unul dintre cele mai importante aspecte aduse la suprafaţă de către criza economică recentă a fost, până în acest moment, acela că guvernarea corporatistă bazată pe mecanismele de autoreglare, nu a fost foarte eficientă şi că e necesar un mai bun management al companiilor, nu numai pentru a reduce probabilitatea unei noi crize, ci şi pentru a face companiile mai competitive. Consiliul Investitorilor Străini (CIS) recomandă elaborarea unui cod de guvernare corporatistă, de către un grup divers de persoane care să formeze un Comitet al Codului, în cadrul căruia niciun participant să nu exercite influenţe nefaste. Comitetul Codului ar trebui să reprezinte cât mai mulţi 578

Popescu, Camelia, The deductibility of risk insurance premiums, Pricewaterhouse Coopers, http://www.pwc.com/ro/en/Publications/PwC_Articles/Curierul_Fiscal/deductibilitateprimeasigur are.jhtml

304


dintre acţionarii de mai sus. El ar trebui să se bucure de un consens extins, în urma unor dezbateri constructive. Ca dovadă a acelui consens, toate companiile care au membri în Comitet ar trebui să adopte Codul. În ciuda tentativelor juridice recente, companiile listate sunt departe de a avea un management care ia în considerare interesele tuturor acţionarilor. Principiile de guvernare corporatistă sunt ignorate de către emitenţii mai mici şi aplicate cu mare inconsistenţă de către cei mai mari. Ideea unei administraţii cu un grad mare de transparenţă nu este foarte tentantă pentru administratorii companiilor, cu toate că în mediul de afaceri a circulat ideea în mod insistent în ultimii ani. Dintr-un motiv sau altul, companiile nu consideră o prioritate mutarea în categoria „Plus” pe bursa de valori, care acceptă numai emitenţi care şi-au însuşit aceste principii. 579 Evaluarea profesionalismului personalului Gărzii Financiare şi al Administraţiei Fiscale Judeţene nu este cel mai ridicat, existând vulnerabilităţi importante la corupţie care nu au fost evaluate. Pe de altă parte, regulile bursei de valori nefiind obligatorii, organismul de supervizare nu este suficient de eficient, conform opimiei celor intervievaţi. Există o problemă importantă de mentalitate în cadrul companiilor româneşti, care trebuie abordată, dacă se doreşte prevenirea fraudelor – oamenii sunt predispuşi la fraudare atunci când cred că şi alţii comit astfel de fapte. Acest lucru accentuează nevoia unei comunicări corporatiste solide şi unui „discurs de la vârf” foarte clar, urmat de acţiuni decisive în momentul identificării fraudelor. Într-adevăr, în timp ce 60% dintre companiile române au raportat că trec printr-o perioadă de declin financiar, 56% dintre companii au raportat că numărul fraudelor economice a crescut în ultimele 12 luni, iar 44% au raportat creşteri în costurile fraudei, comparativ cu 43% în Europa Centrală şi de Est şi 42% la nivel global. În acelaşi timp, 66% dintre companiile româneşti care cad victimă infracţiunilor economice au identificat mai mult de 100 de incidente în 580 ultimele 12 luni . Frauda declaraţiilor financiare, însuşirea de foloase necuvenite şi mita par să fie tipurile predominante de infracţiuni economice 579

Interviu.

580

Sondajul asupra Infracţiunilor Economice din 2009– România

305


din România (67% dintre companiile care au raportat infracţiuni economice în ultimele 12 luni au experimentat fraudă în declaraţiile fiscale, comparativ cu 581 80% în Europa Centrală şi de est şi 63% la nivel global ). În cazul infracţiunilor economice comise de către conducere şi angajaţi, 67% dintre companiile româneşti au concediat făptaşii, pe când 44% au intentat procese civile sau penale împotriva acestora. O descoperire nu foarte încurajatoare este aceea că 33% dintre companiile române ori au sancţionat principalii făptaşi doar cu un avertisment, ori nu au luat nicio măsură împotriva acestora. Această rată este mai mare decât cea din Europa Centrală şi de Est (25%) şi cea globală (23%) şi arată o inadecvare şi rezistenţă din partea companiilor româneşti atunci când vine vorba de răspunsul eficient la fraudă. După cum o arată experienţa noastră, conform convenţiei OECD, oficialii guvernamentali sunt consideraţi a purta un mare risc de corupţie, deoarece ei au abilitatea de a acorda contracte valoroase sau favoruri şi sunt, în general, remuneraţi relativ nesatisfăcător la locul de muncă. Acţionarii minoritari au afirmat că abuzurile comise de cei majoritari (deseori străini), au avut ca rezultat deteriorarea dramatică a performanţei financiare a multor companii. Politica de indulgenţă este o metodă eficientă de a detecta înţelegerile anticompetitive. Pe scurt, prin intermediul politicii de indulgenţă, firmele implicate în asemenea practici au ocazia de a beneficia de imunitate completă la amenzi sau de o reducere a acestora. Pentru a beneficia de acest tratament preferenţial din partea Consiliului Concurenţei, acestea trebuie să iniţieze, din proprie iniţiativă, cooperarea cu autoritatea română de concurenţă, trebuie să depună toate informaţiile şi dovezile existente şi să colaboreze pe durata întregii proceduri de investigaţie. Dacă în urma investigaţieim se concluzionează că organisme ale administraţiei centrale sau locale au încălcat legea, prin implementarea de reglementări anticompetitive, Consiliul Concurenţei cere armonizarea lor cu mediul competitiv. Aceste măsuri par cu atât mai necesare, având în vedere doi indici incluşi în Raportul Global de Competitivitate (2011-2012). Conform acestui studiu, ar trebui să fim 581

Idem.

306


preocupaţi de nivelul mare de favoritism din deciziile oficialilor guvernamentali (ocupăm poziţia a 115-a, din 142). Aceşti indicatori arată nivelul ridicat de vulnerabilitate al celor două segmente, care poate pune presiune semnificativă 582 asupra întregului climat de integritate naţională .

Mecanisme de integritate (lege) În ce măsură există mecanisme care să asigure integritatea actorilor din sectorul de afaceri? Codurile de conduită aplicate întregului sector nu sunt o practică în România. Conform legislaţiei româneşti, profesiile liberale sunt tratate în mod diferit. Pentru fiecare dintre ele, există o parte specială de legislaţie, care precizează modul de orrganizare şi funcţionare. Una dintre prevederi este obligaţia de a se alătura organismului oficial de supervizare a activităţii profesionale a practicanţilor. Există 32 de coduri de conduită profesională, reglementate de 32 de legi care menţionează obligaţia de a creea şi a se supune unui cod de conduită profesională. Aceste coduri sunt comprehensive şi acoperă comportamentul individual cu privire la obligaţiile generale, obligaţiile faţă de societate, faţă de interesul public, de client, de profesie, de colegi, de ordinul din care face parte profesionistul şi de instituţiile publice. Chiar dacă unele dispoziţii fac referire la acţiuni care pot fi asociate cu corupţia, aceasta nu este interzisă în mod explicit. Mediul de afaceri prezintă o tendinţă clară printre companiile multinaţionale active în România, de a importa codurile de etică din ţările de origine şi de a le traduce, fără o analiză amănunţită a condiţiilor locale de afaceri. Acest lucru poate fi considerat un semn al lipsei intenţiei de a le pune în practică. Cu excepţia instituţiilor financiare, cum ar fi băncile şi companiile de asigurări, cei mai mulţi agenţi economici nu au departamente specializate de conformitate, care să supervizeze climatul de integritate şi departamentul care se ocupă cu aplicarea codului de conduită este, deseori, cel de resurse umane, lucru care 582

Raportul Global de Competitivitate , http://www3.weforum.org/docs/WEF_GCR_Report_201112.pdf.

307


lasă uşa deschisă deciziilor arbitrare şi corupţiei. O altă problemă este absenţa unor mecanisme bine construite de avertizare de corupţie, care să ofere protecţie avertizorilor şi să-i motiveze să acţioneze. Adesea, cu toate că angajatul a decis să raporteze o acţiune de corupţie, acesta renunţă la acuzaţii înaintea luării oricărei măsuri împotriva vinovatului, deoarece se teme de repercusiunile la locul de muncă sau de posibilitatea pierderii slujbei. Cu toate că aceste coduri de conduită nu s-au răspândit în toate sectoarele şi că uneori, cele care există nu cuprind un angajament anticorupţie, legislaţia în acest domeniu, în special codul penal şi legea penală specială, este comprehensivă şi se aplică tuturor indivizilor şi companiilor publice sau private şi tuturor cetăţenilor români, inclusiv celor care desfăşoară afaceri în afara ţării. Până în acest moment, celor care licitează pentru contracte publice nu li se cere să aibă niciun fel de programe de etică, principiile de afaceri şi pactele de integritate nefiind implementate în România. Cu toate că au fost făcute tentative de a convinge companiile să accepte de bună voie coduri de conduită corporatiste, există încă sectoare întregi care opun rezistenţă, adoptând doar unele principii, fără a creea şi mecanisme de implementare pentru acestea. Ofiţerul şef de conformitate este un post înfiinţat numai în ariile în care vigilenţa cu privire la infracţiunile economice de orice fel este foarte mare, sau acolo unde compania are interesul de a colabora cu alte companii străine, care le cer să aibă un sistem de integritate eficient.

Mecanisme de integritate (practică) În ce măsură este asigurată integritatea actorilor din sectorul de afaceri, în practică? În prezent, tendinţa generală este de a implementa doar codul de conduită, ca mesaj public cu privire la integritatea companiei, însă lipsa transparenţei cu privire la conţinutul acestor coduri este un indicator clar al angajamentului slab faţă de valorile promovate. În al doilea rând, organizarea structurilor de

308


conformitate nu lasă, adesea, nicio posibilitate de a lua atitudine împotriva conducerii înalte, cum ar fi a preşedintelui companiei sau a consiliului director. Conform Raportului de Competitivitate Globală, sistemul naţional de integritate al României are scoruri scăzute pe toţi indicatorii care ar sugera un mediu de afaceri curat. Subliniem aici trei indicatori deosebit de importanţi pentru cercetarea noastră, reprezentând poziţia României într-o ierarhie alcătuită din 141 de ţări: transparenţa elaborării de politici (140), favoritismul în deciziile oficialilor guvernamentali (115) şi comportamentul etic al firmelor (103). Luând în considerare poziţia foarte joasă ocupată în toate aceste aspecte, faptul că am ocupat locul al 63-lea în ceea ce priveşte acordarea de mită şi plăţi neregulamentare sugerează că, de fapt, aceasta nu este numai o problemă de mită, ci aici, corupţia reprezintă şi un mod de a servi interese, în schimbul unor bunuri imateriale, precum puterea în procesul decizional şi promovarea altor interese decât a celui public. Cu toate astea, informaţia este inconsistentă cu descoperirile DNA. Conform Raportului de Activitate al DNA, din 2010, numai 3 dintre cele 220 de cazuri puse sub acuzare au avut în centru persoane juridice. Luând în considerare infracţiunile de corupţie şi cele asimilate acestora, toate înfăptuite cu implicarea clară a sectorului de afaceri, raportul DNA menţionează în continuare că, în urma investigaţiilor, infracţiunile au fost trimise în instanţă astfel: 96 pentru evaziune fiscală, 17 pentru spălare de bani. În 2010, tribunalele au decis condamnarea definitivă a 11 dirctori/preşedinţi de companii comerciale şi 32 de asociaţi sau administratori ai acestora, un preşedinte al unei Companii de Investiţii Financiare SIF, un preşedinte de bancă, 3 manageri ai unor companii naţionale sau regii autonome. Evaziunea fiscală a fost comisă, în special, în timpul unor operaţii cu produse accizabile, precum tutunul, ţiţeiul, produse energetice, cereale, colectarea deşeurilor, achiziţiile de marfă intercomunitare, importul de marfă sau operaţiuni 583 accizabile cu alcool. . Politicile de avertizare de corupţie sunt rare sau inexistente în cazul multor companii, unde angajaţii se abţin, de multe ori, de la avizarea ofiţerului de conformitate, de teama pierderii slujbei sau suferirii altor tipuri de consecinţe. 583

Direcţia Naţională Anticorupţie, Raport de activitate 2010, Rezumat, p. 22, www.pna.ro.

309


Nu există o listă neagră publică a companiilor care sunt sau au fost implicate în practici de corupţie şi spălare de bani, însă am avut confirmarea din partea mai multor companii străine mari, prezente în România, care, conformându-se la propria legislaţie naţională, au cerut partenerilor de afaceri să certifice că au coduri de conduită, cerinţă obligatorie pentru începerea oricărei colaborări. Tendinţa până în acest moment a fost de a convinge companiile individuale să implementeze mecanisme de integritate, fie prin politici de colaborare, prin legislaţie, pentru unele profesii liberale sau prin participarea la sectorul Plus al Bursei de Valori Bucureşti. Totuşi, în prezent, pactele de integritate sunt o noutate în România, iar Transparency International – Romania a demarat un proiect naţional care urmăreşte să convingă cât mai mulţi reprezentanţi ai sectorului de afaceri să semneze 5 astfel de pacte. Cu toate astea, din numeroase consultări avute cu companiile, reiese că acestea privesc corupţia doar ca pe un factor exogen. De asemenea, cursurile de formare pe probleme de integritate sunt o practică curentă numai pentru companiile de mare risc, precum băncile şi firmele de asigurări, sau în companiile multinaţionale şi mai puţin sau deloc în marile companii româneşti. Trainingurile de integritate nu reprezintă o prioritate pentru companiile mici şi medii. Pentru a concluziona cu privire la problema integrităţii celor care lucrează în sectorul de afaceri, legislaţia naţională este comprehensivă, însă, în general, fără a ţinti în mod direct afacerile şi oferă motivaţii pentru demascarea faptelor de corupţie, dar instituţiile care se ocupă cu monitorizarea şi investigarea acestora sunt copleşite de cantitatea mare de cazuri, provenite atât din sectorul public, cât şi din cel privat. În aceste condiţii, existenţa mecanismelor de integritate în cadrul mai multor companii ar contribui foarte mult la eficientizarea structurilor statului şi ar ajuta la prevenirea acţiunilor care lezează reputaţia şi situaţia financiară a companiilor, prin identificarea situaţiilor de risc.

310


Implicarea în politicile anti-corupţie În ce măsură este sectorul de afaceri activ în cererea implicării guvernului cu privire la politicile anti-corupţie? Chiar dacă există un interes crescut pentru RSC în România, venit atât din partea companiilor, cât şi a publicului larg, segmentul anticorupţie nu este prezent între temele dezbătute public. Companiile utilizează, în prezent, RSCul, pentru a genera publicitate suplimentară şi se concentrează mai degrabă pe misiuni umanitare. Niciuna dintre ele nu face dezvăluiri publice cu privire la lupta lor împotriva corupţiei. Totuşi, unii dintre reprezentanţii sectorului privat din România, printre care şi Consiliul Investitorilor Străini (CIS), au sesizat un interes ridicat al presei, a opiniei publice şi a Guvernului, cu privire la această problemă, având în vedere că un nivel ridicat de corupţie a fost unul dintre primele motive invocate de către statele membre UE care s-au opus intrării României în Spaţiul Schengen. În unele oraşe mai mari din România, asociaţii ale unor firme străine, care reunesc un număr considerabil de mare de membri, au făcut apeluri publice către Guvern, să trateze problema corupţiei. Ambasada S.U.A. în România a făcut şi o recomandare publică pentru perosanele juridice implicate într-o afacere, să ia în considerare alăturarea la aceste asociaţii, datorită faptului că 584 ele permit posibilitatea reclamării ca grup a practicilor specifice de corupţie. Ca răspuns la îngrijorările exprimate de membrii CIS, Ministerul de Finanţe (MF) a luat măsuri pentru îmbunătăţirea procesului de consultare, cu privire la reglementările fiscale, prin înfiinţarea unor grupuri de lucru compuse din oficiali ai Ministerului şi reprezentanţi ai sectorului privat, pentru a discuta fiecare secţiune a Codului Fiscal şi normele conexe. Cu toate astea, mai recent, iniţiativa Camerei Americane a Comerţului în România (AmCham Romania) şi CIS de a propune unele modificări la Codul fiscal nu a fost întâmpinată cu acelaşi entuziasm de către oficialii publici. Un alt exemplu de asociaţii ale oamenilor de afaceri, care cer Guvernului să ia ia măsuri împotriva corupţiei 584

Maintaining growth, A report by the Foreign Investors Council, Februarie 2009, Bucureşti, p. 11, http://www.fic.ro/whitebook/whitebook.html.

311


este un interviu oferit de Preşedintele Camerei Româno-Britanice de Comerţ, Raymond Braden, care a afirmat că în România, corupţia e „scandaloasă”, 585 afectându-i activităţile curente . UN Global Compact nu a fost foarte intens promovat pe plan local şi nu multe instituţii au adoptat cele 10 principii pe care le promovează. Până în acest moment, numai 10 instituţii româneşti fac parte din UN Global Compact, 7 dintre care sunt companii de afaceri, 8 sunt ONG-uri, iar una este o instituţie academică.

Sprijin pentru/participare alături de societatea civilă În ce măsură sectorul de afaceri participă alături de/oferă sprijin societăţii civile, în misiunea sa de combatere a corupţiei? Este destul de dificil să faci o evaluare a implicării afacerilor în campanii coordonate de organizaţii ale societăţii civile în general, în special datorită faptului că cele mai multe îşi ţin sursele de finanţare secrete, dar putem afirma deschis că Transparency International – Romania a beneficiat de sprijinul unor companii importante în campaniile sale trecute şi prezente, cu privire la integritatea corporatistă. RSC-ul este un tip relativ nou de activitate de creştere a conştientizării şi în prezent, se concentrează pe misiuni umanitare, dedicate, predominant, cauzelor nobile, cum ar fi ajutarea copiilor nevoiaşi, construirea de centre de sănătate şi protejarea naturii, cauze care au o priză mai mare la public. Totuşi, implicarea afacerilor în parteneriate anticorupţie, împreună cu societatea civilă, este încă scăzută în rândul companiilor şi al reprezentanţilor sectorului privat. Exemplele sunt rare. În timpul unui concurs recent, numit „Restart Romania”, s-a format un parteneriat între Ambasada Statelor Unite şi alţi agenţi importanţi, precum Cisco, Microsoft, Trustul Caritabil Americano585

British investors say corruption is scandalous in Romania, Romanian Times, 12.07.2011, http://www.romaniantimes.at/news/Business/2011-0712/15804/British_investors_say_corruption_is_scandalous_in_Romania.

312


Francez, Fundaţia Româno-Americană şi multe alte companii, care au solicitat persoanelor fizice sau juridice să trimită idei de proiecte cu privire la îmbunătăţirea democraţiei din România, prima evaluare aparţinând comunităţii, iar ei alegând 10 proiecte pentru finală. Dintre aceste proiecte, nu mai puţin de 6 erau legate în mod direct sau prin asociere de ideea de luptă împotriva corupţiei. Acesta este cel mai bun sondaj realizat recent pentru a dovedi interesul oamenilor cu privire la combaterea corupţiei şi implicarea lor 586 în corectarea problemei.

586

http://restartromania.netsquared.org.

313


7.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În ansamblu, Sistemul Naţional de Integritate al României are o performanţă medie. Aderarea la Uniunea Europeană a determinat întărirea sistemului de integritate, dar criza economică, afectând resursele şi independenţa instituţiilor, a determinat înmulţirea vulnerabilităţilor la toate nivelele. În acest context, Transparency International România profită de oportunitate pentru a reitera recomandările generale pentru sistemul naţional de integritate: •

Pentru pilonii Legislativ şi Executiv o

Reducerea utilizării mecanismelor decizionale de urgenţă.

o

Intarirea mecanismelor de asigurare a raspunderii pentru frauda si coruptie.

o

Introducerea mecanismului periodic de evaluare a impactului pentru toate politicile publice.

Pentru pilonul Judiciarului o

Unificarea practicii judiciare.

o

Asigurarea responsabilității magistraților la timp și într-o manieră obiectivă, respectând independența justiției și asigurând imparțialitatea deciziilor.

Pentru pilonul sectorului public o

Instituţiile ar trebui să elaboreze, să implementeze şi să menţină proceduri puternice, care sa fie proporţionale cu riscurile şi dimensionate in funcţie de resursele şi complexitatea organizaţiei.

o

Nivelul superior al conducerii pe fiecare palier de administraţie ar trebui să angajeze şi să supravegheze punerea în aplicare unei politici de toleranţă zero la corupţie, recunoscând faptul că mita este contrară valorilor

314


fundamentale de integritate, transparenţă şi responsabilitate şi ca aceasta subminează eficacitatea organizaţională. Politicile „anti-mita” şi proceduri nu vor fi eficiente dacă nu există un mesaj clar dat de administraţie de la nivelul cel mai înalt, că mita nu este tolerata. Trebuie să existe un angajament la nivel de top care presupune de asemenea ca cei din ierarhia superioara a administraţiei să conducă prin puterea exemplului. o

Un angajament ferm de combatere a corupției în serviciile publice oferite cetățenilor: sănătate, educație, asistență socială, utilități publice și dezvoltarea unor strategii specifice pentru acestea.

o

Standardizarea procedurilor administrative în administraţia publică centrală și uniformizarea structurilor organizatorice.

o

Introducerea unui sistem unitar de management al calităţii în structurile administraţiei centrale şi locale.

o

Evaluarea anuală a vulnerabilităţilor la corupţie a autorităţilor şi instituţiilor publice.

o

Adoptarea pactelor de integritate la nivelul tuturor autorităţilor contractante.

o

Introducerea mecanismelor de bonificare a ofertanţilor care au adoptat principiile etice și de integritate în afaceri.

o

Plata serviciilor sau bunurilor achiziţionate pe baza certificării independente a îndeplinirii obligaţiilor contractuale.

o

Creşterea standardului administrative.

o

Introducerea unui sistem de black-list pentru participarea la achiziții publice a companiilor care nu își îndeplinesc obligațiile contractuale în alte contracte.

o

Dezvoltarea curriculei referitoare la Etica si Integritate, în instituțiile de învățământ cu profil în administrație publica,

315

de

motivare

a

deciziilor


sociologie, științe politice, precum și cele de învățământ mediu care au ca profil furnizarea de servicii sociale. •

Pentru agențiile de aplicare a legii – Poliția o

Asigurarea unui standard de transparență pentru deciziile și documentele gestionate de instituțiile de aplicare a legii.

o

Asigurarea unui system cuprinzator și obiectiv pentru angajarea în instituții și promovarea personalului, astfel încât să se evite nepotismul și să se asigure performanța.

Pentru organismele de management electoral o

Stabilizarea si codificarea legislatiei electorale si un angajament ferm la nivelul legislativului si executivului pentru nemodificarea legislatiei electorale cu mai putin de un an inainte de alegeri, conform standardelor europene.

o

Implementarea unui sistem de raportare si monitorizare a programelor de campanie si a cheltuielilor aferente programelor.

o

Implementarea unui sistem de control pentru contributiile in natura pentru partidele politice.

o

Asigurarea independentei si profesionalismului presedintilor sectiilor de votare.

Pentru agenţiile anticorupţie o

Instituirea în mod neechivoc a unui regim de drept public în materia condiţiilor de exercitare a funcţiilor şi demnităţilor publice, în condiţiile principiului proporţionalităţii. Reglementarea în acest sens a unui regim contravenţional mai clar în privinţa regimului de declare a averilor şi intereselor, precum şi a incompatibilităţilor concrete, care să interzică alte surse de venit decât salariul/indemnizaţia, în vederea realizării raportului de concordanţă cu prevederile art. 44 (9) din Constituţie.

316


o

DNA va stabili un set de mecanisme de individualizare a faptei şi făptuitorului adecvate, pentru a stabili cererile de sancţionare înaintate instanţei şi pentru a creşte celeritatea în investigarea dosarelor de mare corupţie. Întărirea mecanismului de sancţionare va fi însoţită de centralizarea dosarelor instrumentate şi o politică internă de informare şi mediatizare a modului de instrumentare şi judecare a dosarelor de corupţie, pentru a spori eficacitatea şi obiectivitatea demersurilor.

Pentru Curtea de Conturi o

Revenirea la competenţa de control a Curţii de conturi, în paralel cu cea de audit extern delegat, şi stabilirea politicilor de abordare complementară şi diferenţiată a celor două atribuţii principale ce îi revin. Îmbunătăţirea politicii de relaţii publice şi promovarea activă a parteneriatului cu organizaţii ale societăţii civile şi cu presa.

o

Creşterea independenţei auditorilor publici interni.

Pentru partidele politice o

Partidele nu vor oferi, direct sau prin intermediari, beneficii și stimulente alegătorilor pentru votul oferit. Partidele se vor limita să-și desfășoare campania electorală bazându-se pe mesaje pozitive privind calitatea programelor și candidaților propuși.

o

Partidele vor descuraja, sub sancțiunea excluderii, proprii reprezentanți la nivel local să însoțească beneficiile plătite ca ajutoare și asistență socială de orice mesaj electoral, recunoscând că această practică este un tip indirect de cumpărare de voturi.

o

Partidele nu vor angaja militanți care să transporte și să conducă la urne alegătorii, recunoscând că această practică prezintă o vulnerabilitate majoră pentru cumpărarea directă de voturi.

317


o

Partidele nu vor accepta donații sau sponsorizări dacă acestea nu pot fi transparent înregistrate și raportate Autorității Electorale Permanente.

o

Partidele nu vor accepta donații sau sponsorizări dacă acestea sunt condiționate de oferirea către donatori sau sponsori a unor contracte din fonduri publice.

o

Partidele nu vor accepta donații sau sponsorizări dacă acestea provin din surse ilegale.

o

Partidele vor face publice listele donatorilor lor, pentru a permite alegătorilor și societății civile să monitorizeze finanțarea partidelor. De asemenea, partidele vor prezenta atât Autorității Electorale Permanente, cât și societății civile, programul și acțiunile programate pentru campania electorală, permițând astfel autorităților și alegătorilor să monitorizeze cheltuielile înregistrate de partidele politice. Prin aceste acțiuni partidele recunosc că transparența este o garanție fundamentală a integrității lor.

o

Partidele vor semnala, autorităților abilitate și societății civile, orice neregulă pe care o observă în desfășurarea procesului electoral

Pentru sectorul privat o

Structurile corporatiste ar trebui să fie transparente, inclusiv prin dezvăluirea tuturor filialelor

o

Angajamentele anti-corupţie şi de transparenţă deja existente ar trebui să fie verificabile de către o terţă parte independentă

o

Raportările companiilor privind programele anticorupţie ar trebui să respecte standardele internaţionale, cum ar fi Global Compact al ONU – în special cel de-al zecelea principiu al Global Compact (anti-corupţia)

318


o

Ar trebui să fie publicate detalii complete despre domeniile de acţiune ale companiilor, împreună cu conturile de profit şi pierdere ale acestora, cu transferurile realizate către guverne şi comunităţi locale

o

Politicile şi deciziile privind contribuţiile politice ar trebui să fie adoptate de către consiliul de conducere al companiei în consultare cu acţionarii săi

o

Contribuţiile politice şi pentru lobby ar trebui să fie incluse în raportarea corporatistă

o

Riscurile corupţiei trebuie să fie analizate pe tor parcursul lanţurilor de aprovizionare şi distribuţie ale companiilor

o

Companiile ar trebui dea dovadă de diligenţă în evaluarea posibililor contractori şi furnizori, pentru a se asigura că acestea au programe anti-mită eficiente

o

Companiile ar trebui să facă cunoscute politicile lor anti-mita contractanţilor şi furnizorilor lor, şi să ceară în contracte standarde echivalente din partea acestora

o

Companiile ar trebui să se alăture şi să participe activ la iniţiative anti-corupţie colective şi la procesele cu mai multe părţi interesate de la nivel sectorial

o

Companiile ar trebui să împuternicească avertizorii de integritate care trec prin sau sunt martori la corupţie să semnaleze astfel de situaţii prin intermediul unor politici şi proceduri eficiente de protecţie a avertizorilor de integritate.

319


8.

BIBLIOGRAFIE

Cărti si articole ACKERMAN, Rose, Susan Corruption and Government: Causes, Consequences, and Reform, Cambridge: Cambridge University Press, 1999. ANECHIARICO, L. W. J. C et al., Local integrity systems: world cities fighting corruption and safeguarding integrity. Den Haag: BJu Legal Publishers, 2008. BADESCU, Gabriel, Sum, Paul E., Uslaner, Eric M., “Civil Society Development and Democratic Values in Romania and Moldova”, in: East European Politics and Societies, Vol. 18, No. 2, 2004. BARBU, Daniel, Politica pentru barbari, Nemira, București, 2009. FIORAMONTI, Lorenzo, V. Finn Heinrich “How Civil Society Influences Policy: A Comparative Analysis of the CIVICUS Civil Society Index in Post-Communist Europe”, CIVICUS: World Alliance for Citizen Participation , available at http://www.civicus.org/new/media/CIVICUS.ODI.Fioramonti.Heinrich.pdf. FULTON, L., Worker representation in Europe, Labor Research Department and ETUI-REHS: 2007, available at http://www.worker-participation.eu/nationalindustrial-relations/countries/romania/trade-unions#ftn2 HEAD, Brown and Connors (eds.) Promoting Integrity, Surrey: Ashgate, 2008. JOWITT, Ken, „Moştenirea leninistă”, in Vladimir TISMĂNEANU (coord.), Revoluţiile din 1989. Între trecut şi viitor, Polirom, Iaşi, 1999, trad. Cristina şi Dragoş Petrescu, p. 233. De asemnea, Katherine VERDERY, „What was socialism and why did it fall?”, în Contention, Vol. 3. Nr. 1, 1993. MUNGIU-PIPPIDI, Alina, “Democratization Without Decommunization in the Balkans”, 2006. URL: http://www.hertieschool.org/binaries/addon/399_democratization_without_decommunization.p df

320


MUNTEAN, Aurelian “Romanian Civil Society and Its Active Role in the 2004 Elections: From Monitoring to Blackmail Potential” Paper prepared for the Annual Meeting of the American Political Science, 2005. PAVEL, Dan, „Nu putem reuși decît împreună!”. O istorie analitică a Convenției Democratice (1989-2000), Iaşi, Editura Polirom, 2003. PREDA, Cristian, Sorina Soare, Regimul, partidele si sistemul politic din Romania, Nemira, 2008 STANCIUGELU, Stefan, Andrei Taranu, Resursele puterii. Statul neopatrimonial in Romania, Bastion, Timisoara, 2009. TRIF, Aurora, “Overview of industrial relations in Romania”, South-East Europe Review, 2/2004, available at www.boeckler.de/.../South_East_Europe_Review_2004_02_trif.pdf.

Rapoarte, studii și indici Agenția Națională de Administrare Fiscală, Raport semestrial privind respectarea normelor de conduită a funcţionarilor publici, standardele etice şi implementarea procedurilor disciplinare pentru semestrul al ii-lea al anului 2010, http://www.ina.gov.ro/DocumenteEditor/Upload/2011/Raport%20cond%20% 20II%202010.pdf. Amnesty Intenrational, Romania: Mind the legal gap: Roma and the right to housing in Romania, June 2011, Available at: http://www.amnesty.org/en/library/info/EUR39/004/2011/en. Asociația Pro Democrația, rapoarte de observare a alegerilor 2004-2009. Available at: http://www.apd.ro/publicatii.php. Asociația Pro Democrația, Your Silence Is Expensive! Campaign for a Clean Local Public Administration, 2008. Available at: http://www.apd.ro/proiect.php?id=43.

321


Bertelsmann Transformation Index. 2010 Romania Country Report. Available at: http://www.bertelsmann-transformation-index.de/en/bti/countryreports/laendergutachten/eastern-central-and-southeasterneurope/romania/#difficulty. CEDO, Analysis of statistics 2010, January 2011. Available at: http://www.echr.coe.int/NR/rdonlyres/0A35997B-B907-4A38-85F4A93113A78F10/0/Analysis_of_statistics_2010.pdf. Centrul pentru resurse Juridice, Percepţia asupra corupţiei în administraţia publică locală, Evolve Group, Bucureşti, 2006. Available at: http://www.crj.ro/Perceptia-asupra-coruptiei-in-administratia-publica-locala-/. Freedom House rating on the freedom of press, 2010. Available at: http://www.freedomhouse.org/template.cfm?page=251&year=2010. Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), Dialogue for Civil Society. Report on the state of civil society in Romania 2005. Available at: http://www.fdsc.ro/documente/16.pdf. Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (CSDF), Romania 20101. Civil Society. Profile, Trends and Challenges. Available at http://www.fdsc.ro/pagini/cercetare.php. Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (CSDF), Nongovernmental organizations’ involvement in the accession and absorption of structural funds, Bucharest 2010. Available at: http://www.fdsc.ro/pagini/cercetare.php. Fundația Soros, Barometrede Opinie Publică, 2007. Available at: http://www.soros.ro/ro/publicatii.php?cat=2#. General Confederation of the Romanian Industrial Emplyers (UGIR-1903), Trade Unions and Employers Unions in Romania. Available at http://www.ugir1903.ro/download/sindicate_si_patronate_in_Romania.pdf. GRECO (the Group of States Against Corruption) of the CoE. Reports available at: http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/default_EN.asp.

322


Heritage Foundation, 2011 Index of Economic Freedom, Romania. Available at: http://www.heritage.org/Index/Country/Romania. Human Development Report 2010. Available at: http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2010_EN_Complete_reprint.pdf. Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții, Valorile Românilor, 2009. Available at: http://www.iccv.ro/valori/newsletter/NLVR_NO_5.pdf. Minority Rights Group International, The online directory of minorities and indigenous peoples, 2010. Available at: http://www.minorityrights.org/3521/romania/romania-overview.html. OECD, Public Sector Integrity: A Framework for Assessment, Paris: OECD publishing, 2005. Available at: http://www.oecd.org/document/19/0,3746,en_2649_34135_35822611_1_1_1 _1,00.html. OSCE/ODIHR, Limited Election Observation Mission Final Report, 17 February 2010. Available at: http://www.osce.org/odihr/elections/romania/41532. OSCE/ODHIR Assessment Mission Report, 2004. Available at www.osce.org/odihr/elections/romania/41455. ROMANICRISS Prezentare cazuri de incalcare a drepturilor omului in Romania,2009. Available at: http://www.romanicriss.org/Annex%2012%20Rap%20dr%20omului_RCRISS10 dec09.pdf. Pricewaterhouse Coopers , Economic Crime in a downturn, The 2009 Global Economic Crime Survey, January 2010, Romania. Available at: www.pwc.com/crimesurvey. Transparency international, Global Corruption Barometer 2010. Available at: http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/index_en.ht ml.

323


Transparency International, Indicele de Perceptie al Corupției 2010, Available at: http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/ipc/2010/index.html. Transparency International România, Raportul Național asupra Corupției, mai 2010, București, Available at: http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/studii/national_coruptie/20 11/RNC2011.pdf. Transparency International România, Studiul asupra Sistemului Național de Integritate, realizat în 2009 și lansat în 2010. Available at: http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/studii/sistemul_national_de _integritate/NIS2010.pdf. Transparency International România , Alternativa la tăcere, 2010. Available at: http://www.transparency.org.ro/proiecte/proiecte_incheiate/2010/proiect_1/i ndex.html, http://www.avertizori.ro/MATERIALE/Alternativa.pdf. Worldbank, Ease of doing business Index, 2011. Available at: http://ease-doingbusiness.findthebest.com/d/d/Romania. Worldwide Governance Indicators (WGI) project, 2011. Available at: http://info.worldbank.org/governance/wgi/index.asp.

Legislție (legile de bază) Nivel european Mechanism for Cooperation and Verification- The European Commission Decision of 13 December 2006. Available at: http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2006:354:0056:0057:EN:PDF. MCV reports. Available at: http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/cvm/progress_reports_en.htm

324


Nivel național Constituția României Regulamentul Camerei Deputaților Regulamentul Senatului Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public Legea nr. 53/2003 privind transparenţa decizională Statutul funcționarului public, Legea nr. 188/1999 Statutul funcționarului public cu statut special, Legea nr. 293/2004 Lege privind responsabilitatea ministerială, Legea nr. 115/1999 Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Lege nr. 115/1996 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale Legea nr. 176/2010 - privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind

325


înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative Ordonanta de urgenta nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii Ordonanţa Guvernului nr. 26 din 30.01.2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii

Web resources www.cdep.ro www.senat.ro www.guv.ro www.ccr.ro www.presidency.ro www.scj.ro www.csm1909.ro www.mpublic.ro www.anfp.gov.ro www.anrmap.ro www.igpr.ro www.roaep.ro www.avp.ro www.curteadeconturi.ro

326


www.integritate.eu www.pna.ro www.mai-dga.ro www.apd.ro www.activewatch.ro www.crj.ro www.cji.ro www.opriticodurile.ro

327


328


Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.