Pro Diaspora N.5

sumar

editorial

mai 2010

6 EVENIMENT Marius Lazurcă: „România nu e mentorul, ci partenerul Republicii Moldova”

18 ABC-UL AFACERII DE SUCCES

„Lufthansa" a lansat cursa săptămânală regulată MunchenChişinău-Munchen

20 PORTRET DE SAT Cioreşti, satul din inima codrilor

Garanţia de 500 de euro solicitată de România pentru eliberarea vizelor „nu este o politică a UE” Gata cu paşapoartele obişnuite 8 IN DEEP Moldova, fără lowcost 10 Interviu Vlad Filat: ”La 15 iunie vor începe negocierile privind liberalizarea regimului de vize” 14 Istorie de succes Din pasiune pentru lemn 16 SOLIDARITATE Suntem europeni şi punctum

Venitul moldoveanului ajuns la muncă în Grecia

Bani pentru business… încă un hop!

36 ISTORIE DE SUCCES Vitorio – moldoveanul de la Paris

23 COMUNITATE

38 util

Aleea Moldovenilor din Mestre

Imigrarea în Italia – cum, unde, când…

24 IDILE PARIZIENE

40 CREDINŢĂ

La VilleneuveSaint-Georges viaţă moldovenilor este legată cu aţă 26 LA NOI ŞI LA EI Salarii moldoveneşti la preţuri europene

41 PRIVIREA Sărbătoare focului la Valencia

Anton şi Catinca câştigă bani în Italia Cum e să trăieşti în Cehia

42 Opinii

Pentru a supravieţui în Londra ai nevoie de cel puţin 500 de euro Muncitorii din Spania sunt „mileuristas” Câştigăm şi cheltuim în portugheză

Redacţia revistei Coordonatori de proiect: Serafim Florea (Marea Britanie) Petru Macovei (Republica Moldova),

Redactor-şef: Dumitru Lazur Reporteri: Diana Lungu (R. Moldova), Olesea Tanaşciuc (Portugalia), Victor Druţă, Ludmila Cearcă, Larisa Pojoga, Iurie Bojoncă, Larisa Olărescu (Italia), Marcel Macarie (Spania), Violeta Griţcan (Franţa), Nadea Hornet (Cehia) Design şi machetare: Angela Ivanesi Marketing şi Publicitate: Ştefan Florea, Asociaţia mediatică „Pro-diaspora”

www.pro-diaspora.com Adrese pentru corespondenţă:

În Republica Moldova: În Marea Britanie: Asociaţia Presei COMUNISON RC, Suite 62 Independente (API) 2 Lansdowne Row, Mayfair, str. Bucuresti 77, London, W1J 6HL mun. Chişinău, MD-2012 Tel.: +447703016947 Tel./Fax: +37322 220996 Email: info@comunison.net, E-mail: api@api.md floreaserafim@pro-diaspora.com Retipărirea articolelor fără acordul redacţiei este interzisă. Tipografia “Bons Offices”, mun.Chisinau, str. Iurie Gagarin, br.10. Comanda nr. 350; Tiraj total: 10000 ex.

Înalt Preasfinţitul Mitropolitul Iosif: ”Copii şi tineri sunt cei care vor fi mâine stâlpii bisericii lui Hristos”

Diaspora are nevoie de o Agenţie de Stat pentru protecţia migranţilor 44 CULTURA Nicolai Lilin, scriitorul din Bender

„Nu preţurile sunt mari, salariile sunt mici" Cu un salariu minim de 1100 de lei, cetăţenii R. Moldova plătesc preţuri comparabile cu cele din Occident pentru produsele alimentare şi pentru întreţinere. În acest număr, vă propunem să vedeţi, prin comparaţie, care sunt veniturile şi cheltuielile lunare ale europenilor şi moldovenilor plecaţi peste hotare şi ale celor rămaşi acasă. Cum sunt preţurile în Europa şi cum sunt la noi, ce venituri au europenii şi ce salarii avem noi... Salariul moldovenilor este de circa 34 ori mai mic decât cel al angajaţilor din Luxemburg, care ocupă prima poziţie într-un clasament realizat de Federaţia Angajatorilor Europeni (FedEE). Un nivel relativ similar cu cel din R. Moldova al salariului minim se înregistrează în ţări ca Muntenegru (55 euro) şi Ucraina (68,21 euro). În România salariul minim este de 140,64 euro. De exemplu, în Portugalia salariul minim pe economie este de 475 euro iar în Cehia 306 euro. Cu toate acestea, o bună parte dintre europeni se plâng că salariile pe care le iau abia dacă le ajung pentru a se descurca. Ce ar trebui în acest caz să facă moldovenii care, la salariile pe care le au, plătesc preţuri comparabile cu cele din Europa la toate produsele şi serviciile? Pe alocuri moldovenii chiar le fac concurenţă europenilor la plata serviciilor comunale, la produsele alimentare sau îmbrăcăminte. De exemplu, întreţinerea unui apartament cu trei camere costă în Europa în medie 75 de euro pe lună, iar în R. Moldova – de la 25 de euro, în lunile de vară, până la 60 de euro, în sezonul de încălzire. Îmbrăcămintea costă la noi mai scump decât în Europa. Or, un european îşi poate cumpăra o pereche de cizme la un preţ de la 3 până la 300 de euro, în timp ce în R. Moldova, încălţăminte de iarnă mai ieftină de 30 de euro nu găseşti. Singurul lucru ieftin pe care îl avem în republică sunt braţele de muncă. Experţii au şi răspunsuri la situaţia creată – nu coşul minim de existenţă este problema, ci salariul. Liliana PAVEL, redactor

Revista „Prodiaspora” este realizată în cadrul proiectului „Migrants Diaspora Initiative for Media Enterprise (Migrants DIME)”. Proiectul este implementat în parteneriat de Asociaţia Presei Independente (API) din Republica Moldova şi COMUNISON RC din Marea Britanie.

EC-UN Joint Migration and Development Initiative United Nations / United Nations Development Programme Brussels Office 14 Rue Montoyer Brussels 1000, Belgium Tel. +32 2 235 05 50 Fax. +32 2 235 05 59 Email: jmdi.pmu@undp.be , Website: www.migration4development.org Această publicaţie este realizată cu asistenţa Uniunii Europene. Conţinutul acestei publicaţii nu reflectă în niciun fel punctul de vedere al Uniunii Europene, OIM sau Organizaţiei Naţiunilor Unite, inclusiv PNUD, UNFPA, ICNUR şi ILO, sau al statelor lor membre.

Legătura directă

Informaţii consulare, doar în „Pro Diaspora” Revista „Pro Diaspora” îşi doreşte să fie mai aproape de cititorii săi. Şi în ediţia curentă publicăm răspunsurile la cele mai frecvente întrebări adresate de cetăţenii R. Moldova operatorilor Centrului de Apel al Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Numai în revista „Pro Diaspora” puteţi afla informaţii din toate domeniile consulare. Iarăşi cetăţean… Întrebare: Cum pot redobândi cetăţenia R. Moldova? Răspuns: Persoana care a avut anterior cetăţenia R. Moldova o poate redobândi la cerere, cu unele excepţii, păstrându-şi, la dorinţă, cetăţenia străină. Pentru redobândirea cetăţeniei R. Moldova solicitantul trebuie să prezinte la misiunea diplomatică a R. Moldova din statul de reşedinţă următoarele documente: a) cerere-chestionar; b) autobiografia; c) adeverinţă de la domiciliu despre componenţa familiei; d) bonul de plată a taxei de stat (10 dolari); e) fotografii de format respectiv; f) adeverinţă că nu deţine cetăţenia anterioară sau adeverinţă despre aprobarea renunţării la această cetăţenie, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.16 alin. (1) („Persoana

care a avut anterior cetăţenia R. Moldova o poate redobândi la cerere, păstrându-şi, la dorinţă, cetăţenia străină) şi art.17 alin. (1) lit.g) (Cetăţenia R. Moldova se poate acorda la cerere persoanei care a împlinit

vârsta de 18 ani şi care pierde sau renunţă la cetăţenia unui alt stat, dacă o are, cu excepţia cazurilor când pierderea sau renunţarea nu este posibilă sau nu poate fi rezonabil cerută); g) alte documente. Termenul minim de examinare a cererilor şi a propunerilor privind cetăţenia R. Moldova este de trei luni şi nu poate depăşi un an. Termenul va începe să curgă din ziua în care au fost depuse toate documentele necesare acordării, redobândirii sau renunţării la cetăţenia R. Moldova. Cererea şi propunerile repetate în problema cetăţeniei se examinează numai în cazul constatării unor circumstanţe esenţiale necunoscute până atunci.

Permisele de conducere de tip vechi, valabile în străinătate teritoriile altor ţări?

4

mai 2010

Răspuns: Permisele de conducere de tip vechi (modelul anului 1995), eliberate în R. Moldova de către Direcţia Înregistrare a Transportului şi Calificare a Conducătorilor Auto, sunt valabile pentru conducerea mijloacelor de transport pe teritoriul altor state. În 2009, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE) a fost informat că unii cetăţeni ai R. Moldova deţinători de permise de tip vechi au avut probleme pe teritoriul Ucrainei. MAEIE a stabilit că acest model de permis nu are o

valabilitate administrativă, fapt confirmat prin poziţia „valabil până la/valid until”, la care nu se notează nimic. Partea ucraineană a fost informată oficial despre problemele întâmpinate de către cetăţenii R. Moldova, fiindu-i explicată situaţia cu privire la valabilitatea permiselor de conducere de acest model. Dacă vă confruntaţi cu problemele descrise mai sus, sunteţi rugaţi să contactaţi Departamentul Afaceri Consulare al MAEIE (e-mail: consdep@mfa.md, tel. +373 22201048, +373 22 201047). www.pro-diaspora.com

Foto: registru.md

Întrebare: Permisele de conducere moldoveneşti (modelul anului 1995) au restricţii de valabilitate pe

Cum obţii certificatul de naştere moldovenesc pentru copilul născut peste hotare Întrebare: Ce acte sunt necesare pentru obţinerea certificatului de naştere al R. Moldova în cazul naşterii

copilului peste hotare?

Răspuns: Pentru înregistrarea naşterii, solicitantul urmează să prezinte la ambasadă sau consulat, de regulă, următoarele acte: certificatul medical constatator al naşterii; certificatul medical constatator al naşterii, eliberat de către o instituţie medicală privată sau de către un medic privat care a primit naşterea; hotărârea judecătorească privind constatarea faptului naşterii

copilului de către o femeie concretă; actele de identitate ale părinţilor copilului; actele de stare civilă ale părinţilor copilului (certificate de căsătorie, divorţ etc.); alte documente, în funcţie de caz. Lista expusă nu este una exhaustivă. Pentru a afla exact de ce acte aveţi nevoie, contactaţi ambasada sau consulatul R. Moldova.

Just married în străinătate Întrebare: Ce acte trebuie să prezint pentru înregistrarea căsătoriei în străinătate? Răspuns: Pentru înregistrarea căsătoriei, solicitantul urmează să prezinte ambasadei sau consulatului următoarele documente: declaraţia de căsătorie; actele de identitate ale viitorilor soţi şi copiile actelor; certificatele de naştere ale viitorilor soţi (sau duplicatele certificatelor de naştere) şi copiile certificatelor; certificatele medicale ce confirmă trecerea exame-

nului medical; certificatul privind starea civilă a persoanei (celibatar/celibatară, văduv/văduvă, divorţat/divorţată); actele ce demonstrează încetarea căsătoriei anterioare (certificatele sau duplicatele certificatelor de divorţ sau de deces a soţului din căsătoria precedentă, hotărârile judecătoreşti privind divorţul emise în străinătate) şi copiile acestora; documen-

tul ce confirmă dreptul cetăţeanului străin la încheierea căsătoriei în conformitate cu legislaţia statului al cărui cetăţean este (indiferent de locul înregistrării căsătoriei respective), eliberat de organul competent al statului străin. Eventual, imposibilitatea eliberării documentului în cauză va fi confirmată de autoritatea centrală a statului respectiv, competentă de înregistrarea actelor de stare civilă. Lista expusă nu este una exhaustivă. Pentru a afla exact de ce acte aveţi nevoie, contactaţi ambasada sau consulatul R. Moldova.

Fără taxă de garanţie Întrebare: Se percepe taxa de garanţie la introducerea pe teritoriul

R. Moldova a automobilelor cu termenul de exploatare mai mare de şapte ani?

Răspuns: Cetăţenii care vor intra pe teritoriul R. Moldova pe un termen de până la şase luni cu mijloace de transport ale căror termen de exploatare depăşeşte şapte ani, nu vor mai achita taxa de garanţie. În acest sens, Parlamentul R. Moldova a adoptat modificările la Legea cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de www.pro-diaspora.com

pe teritoriul R. Moldova de către persoane fizice. Noile prevederi au intrat în vigoare la 30 martie 2010 şi vor egala în drepturi cetăţenii rezidenţi cu cetăţenii nerezidenţi, care vor putea intra pe teritoriul R. Moldova fără a achita taxa de garanţie pentru introducerea automobilelor cu un termen de exploatare mai mare de şapte ani.

Centrul de Apel se află pe strada Alexei Mateevici, nr. 80 din Chişinău şi lucrează de luni până vineri de la ora 8.00 până la 17.00. Pentru orice informaţie se poate suna gratuit de pe teritoriul R. Moldova la 080090990. La numărul de telefon +373 22 690990 pot apela cetăţenii aflaţi în afara ţării. Apelul este taxat cu tarif standard pentru ţara din care se efectuează apelul. Solicitări se primesc şi la adresa electronică callcenter@mfa.md Operatorii Centrului de Apel vă oferă informaţii în toate domeniile consulare.

mai 2010

Foto: innatclearwaterpond.com, corbis.com

Sună la CENTRUL DE APEL!

5

EVENIMENT Marius Lazurcă: „România nu e mentorul,

ci partenerul Republicii Moldova”

„R

omânia nu e mentorului, ci partenerul de nădejde al Republicii Moldova. Acest lucru este menţionat şi în Declaraţia comună semnată de preşedintele României, Traian Băsescu şi preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu”, a declarat ambasadorul României în ţara noastră, Marius Lazurcă, pentru Jurnal TV. „Vizita în România a domnului Mihai Ghimpu poate fi considerata drept un moment de cotitura, de consolidare – aş spune ireversibilă – a parteneriatului nostru strategic. O dovadă definitivă este hotărârea părţilor de a formaliza sinergia lor într-o „Declaraţie comună privind instituirea unui parteneriat strategic între România şi Republica Moldova pentru integrarea eu-

ropeană a Republicii Moldova”. Noi nu suntem mentorul Republica Moldova, ci partener de nădejde”, a spus Lazurcă. Ambasadorul a precizat că Declaraţia semnată are o valoare politică semnificativă, dar mai ales cu o dimensiune pragmatică imediată. Ulterior, premierii celor două ţări vor semna acorduri

de implementare a acţiunilor prevăzute în Declaraţie, a spus Lazurcă. Oficialul român s-a referit şi la redobândirea cetăţeniei române de către basarabeni. „Redobândirea cetăţeniei române presupune anumite drepturi, dar şi obligaţii. Lucrăm într-un ritm foarte susţinut, iar în acest

moment prelucrăm de la 5 până 6 mii scrisori de intenţie pe lună. Numărul acestora se vor dubla într-un răstimp rezonabil. Noi ne propunem ca durata, din momentul depunerii solicitării, până la momentul depunerii jurământului, să se desfăşoare în luni şi nu în ani”, a precizat Lazurcă. Potrivit ambasadorului, România analizează cu toata seriozitatea posibilitatea renunţării la dovada existenţei unui depozit bancar în valoare de 500 euro şi înlocuirea acestui document de tip bancar cu o declaraţie de răspundere. Pentru a obţine viză românească, moldovenii trebuie să depună pe un cont bancar 500 de euro, ca să dovedească că pot supravieţui în spaţiul unitar european. Jurnal.md

„Lufthansa" a lansat cursa săptămânală regulată Munchen-Chişinău-Munchen

6

Munchen a devenit cea de-a doua destinaţie, după Frankfurt, operată de "Air Moldova" pe teritoriul Germaniei şi este rezultatul unei colaborări de durată cu "Lufthansa". Rezervările se pot face pe pagina www.lufthansa.com sau la telefon, precum şi în casele de bilete "Lufthansa" în aeroporturi sau agenţiile de turism din toată Moldova. Zborul durează 2 ore şi 20 de minute. Un bilet costă începând cu 229 euro (allinclusive).

Foto: mpinteractiv.ro, interet-general.info

L

a 23 aprilie a.c., operatorul naţional aerian al Germaniei "Lufthansa" a efectuat prima cursă pe ruta Munchen-Chişinău-Munchen. Potrivit administraţiei aeroportului internaţional Chişinău, zborul este operat cu aeronava CRJ-900. Începând cu 1 iulie, zborurile vor fi operate cu aeronava Airbus A319. Avioanele vot zbura regulat o dată pe săptămână. Partenerul din Moldova este compania de stat "Air Moldova", care a încheiat cu "Lufthansa" un acord code-share. Noua cursă Chişinău-

INFOTAG/azi.md

mai 2010

www.pro-diaspora.com

Gata cu paşapoartele obişnuite

M

inisterul Tehnologiilor Informaţionale nu va mai elibera clasicele paşapoarte albastre începând cu 1 ianuarie 2011, când ţara noastră va trece definitiv la sistemul de paşapoarte cu date biometrice. Trecerea la paşapoartele biometrice nu va anula însă funcţionalitatea celor obişnuite. “Paşapoartele non-biometrice, eliberate până pe 1 ianuarie şi aflate în circulaţie, rămân valabile până la expirarea termenului acestora. Cetăţenii care nu au nevoie de a ajunge în spaţiul Uniunii Europene sau în statele unde paşaportul biometric este obligatoriu, pot să-l folosească pe cel obişnuit, până la expirarea valabilităţii acestuia”, a explicat ministrul Tehnologiilor

Informaţionale, Alexandru Oleinic. Paşaportul biometric arată ca unul simplu, dar are implantat un cip, care conţine, pe lângă datele obişnuite, amprentele digitale, grupa sanguină şi fotografiile digitale ale cetăţeanului. Paşapoartele biometice vor fi valabile şapte ani, în timp ce pentru copiii de până la şapte ani – doar timp de trei ani. Totodată, copiii mai mici de 12 ani vor obţine acest act fără a le fi luate amprentele. Deocamdată, nu se ştie care va fi preţul unui astfel de act, acesta urmând a fi aprobat în toamnă, când vor fi instalate şi aparatele de procesare a paşapoartelor biometrice la punctele de trecere a frontierei. Paşaportul biometric este cel mai protejat document

pentru trecerea frontierelor, acceptat şi recunoscut de către UE în procesul de migraţie. În cazul în care este pierdut sau furat, paşaportul nu poate fi folosit de către o alta persoană. Alexandru Oleinic a precizat că experţii europeni care au vizitat ţara noastră şi au verificat implementarea acestor cerinţe “au constatat că sun-

tem gata nu doar să producem astfel de paşapoarte, dar şi să le gestionam eficient”. Trecerea la sistemul de paşapoarte cu date biometrice reprezintă una din condiţiile Uniunii Europene pentru obţinerea regimului de liberă circulaţie în acest spaţiu. Ştirea Zilei

Garanţia de 500 de euro solicitată de România pentru eliberarea vizelor „nu este o politică a UE”

www.pro-diaspora.com

Dirk Lorenz a declarat că obligarea tuturor solicitanţilor de a poseda suma fixă de 500 de euro nu este o politică a Uniunii Europene, ea urmând să fie calculată individual pentru fiecare persoană. „În conformitate cu regulile UE, solicitanţii de vize trebuie să demonstreze că po-

sedă mijloace minime pentru a acoperi costurile presupusei şederi în UE (şi întoarcerea lor ulterioară în Moldova). Pentru a estima cuantumul mijloacelor minime de existenţă, fiecare stat membru indică o sumă zilnică de referinţă care ar trebui să reflecte costurile de trai în respectivul stat. Aceste sume NU sunt fixate de către UE. Mijloacele minime de existenţă necesare ar trebui, mai mult decât atât, să fie evaluate individual (adică luând în calcul durata, destinaţia şi scopul călătoriei). Va rog să aveţi în vedere că în acest moment România nu eliberează vize Schengen, ci

doar vize care permit titularului să călătorească exclusiv în România”, a declarat pentru Info-Prim Neo Dirk Lorenz, ofiţer politic al Delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova. Senatul României a respins, la începutul lunii februarie, un proiect de lege prin care cetăţenii Republicii Moldova ar fi putut intra în România fără să facă dovada că dispun de 500 de euro pentru întreţinere în perioada şederii în România. Nici Guvernul român nu a susţinut proiectul.

Foto: registru.md, .xing.com

„O

bligarea tuturor solicitanţilor de vize de a poseda suma fixă de 500 de euro nu este o politică a Uniunii Europene”, a declarat într-un interviu pentru Info-Prim Neo Dirk Lorenz, ofiţer politic al Delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova. Solicitat să spună dacă noul Cod al vizelor al Uniunii Europene, intrat în vigoare la 5 aprilie 2010, îi poate ajuta pe moldoveni să scape de garanţia de 500 de euro pentru viza de intrare în România în calitate de ţară-membră a UE şi dacă această garanţie este o cerinţă a României sau a UE,

Info-Prim Neo

mai 2010

7

IN DEEP

Moldova, fără low-cost „Moldova este cea mai scumpă destinaţie de zbor din Europa. Zborurile la Chişinău sunt de câteva ori mai scumpe decât zborurile în orice alt stat european, inclusiv vecinii noştri – România şi Ucraina sau statele din Balcani”, atrag atenţia semnatarii asociaţiile comunităţilor de moldoveni din străinătate. Ei afirmă că preţurile la biletele avia „sunt de fapt o taxă indirectă impusă diasporei” şi amintesc că „programul de guvernare al Alianţei pentru Integrarea Europeană prevede atât liberalizarea pieţei de transporturi aeriene, cât şi atragerea în Moldova a companiilor low-cost, care operează în România şi Ucraina deja de câţiva ani”. „Preţurile la biletele avia ne forţează să venim mai rar acasă, să ne vedem copiii sau părinţii bătrâni mai rar. În cel mai bun caz zburăm acasă prin România sau

8

mai 2010

plătim preţuri exorbitante. O familie cu un copil este nevoită să achite aproximativ 1200 de euro pentru a zbura spre Chişinău dintr-o capitală vest-europeană. Pe când, un zbor tur-retur de la Londra la Kiev sau la Bucureşti poate fi uşor cumpărat la preţul de 100 de euro”, se mai arată în mesajul diasporei.

400-500 euro pentru un bilet Pe bună dreptate, cursele din Chişinău sunt de două-trei ori mai scumpe decât cele din România şi Ucraina, preţul biletului pentru majoritatea destinaţiilor din ţările Uniunii Europene (tur-retur) ridicându-se la 400-500 de euro. Noua conducere recunoaşte că suntem cu mult devansaţi de vecinii noştri la acest capitol. România a liberalizat transporturilor aeriene, iar Ucraina se află pe ultima sută de metri în negocierile acordului de libe-

ralizare cu Uniunea Europeană, în timp ce Chişinăul nici nu a început aceste negocieri. Potrivit Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, Anatol Şalaru, în prezent, nu există careva bariere în venirea companiilor avia low-cost pe piaţa R. Moldova. Aceste companii însă nu şi-au arătat interesul faţă de ţara noastră, deoarece au nevoie de mai multe condiţii pentru a activa, cum ar fi aeroporturi auxiliare, nave avia de capacităţi mari şi desigur un flux mare de pasageri. „Sperăm ca în Moldova companiile low-cost să intre din mai 2010. Ducem negocieri cu câteva companii, dar acestea mai studiază piaţa. Din cauza fluxului scăzut de călători, din cauza altor bariere, cum ar fi vizele, nu prea vor să vină la noi. Companiile low-cost pornesc la drum cu 20 de pasageri, ci cu minim 80% din locuri ocupate. În Moldova avem 800 de mii de călători cu avionul anual, adică 2500 pe zi, dintre care 50% se www.pro-diaspora.com

Foto: corbis.com, dreamstime.com, sxc.hu

Companiile avia low-cost întârzie să apară în Moldova din cauza fluxului redus de pasageri. Totuşi, cetăţenii R. Moldova, în special cei plecaţi peste hotare, solicită insistent guvernării să accelereze procesul de liberalizare a spaţiului aerian şi atragerea companiilor low-cost.

duc în CSI şi Turcia unde nu există liberalizare”, explică ministrul.

În R. Moldova activează două companii low cost: Air Baltica (zboruri spre ţările baltice) şi Meridiana (zboruri spre Verona şi Milano). Venirea mai multor companii low-cost pe piaţa din R. Moldova, în opinia unor experţi, ar face o concurenţă neloială companiilor autohtone. De aceea problema liberalizării pieţei aeriene ar trebui să fie examinată în complex cu cea de acordare a unei susţineri din partea statului operatorilor aerieni locali.

Riscurile companiilor low-cost Reprezentanţii companiilor îşi motivează reticenţa prin faptul că piaţa moldovenească este mică şi că, în fine, capacitatea Aeroportului Internaţional Chişinău este de doar 800 mii de pasageri, astfel că lowcost companiile nu-şi au rostul pe piaţa moldovenească. „Companiile low-cost nu folosesc aeroporturile scumpe, ci serviciile unor aeroporturi cu taxe de până la 5 euro, pe când în Chişinău avem o taxă de 25 de euro, ceea ce influenţează mult preţurile. Serviciile acestor companii nu includ alimentarea pasagerilor, transportul pasagerilor cu autobuzul până la navă etc. În plus, ei nu răspund de bagaje şi nu dau nicio garanţie că veţi pleca la ora indicată pe bilet. Acestea sunt riscurile companiilor low-cost. Dar cetăţenii au dreptul să aleagă”, explică Anatol Şalaru. De cealaltă parte, directorul general al Aeroportului Chişinău, Roman Podcoratov, susţine că biletele de avion sunt scumpe nu din cauza taxelor aeroportuare cât mai curând din cauza taxelor stabilite de companiile aeriene. Uneori acestea le depăşesc de trei ori pe cele aeroportuare.

800 mii de pasageri anual capacitatea Aeroportului Internaţional Chişinău

Low cost la Mărculeşti, Cahul şi Bălţi Deocamdată în R. Moldova activează două companii low cost: Air Baltica (zboruri spre ţările baltice) şi Meridiana (zboruri spre Verona şi Milano). Venirea mai multor companii low-cost pe piaţa din R. Moldova, în opinia unor experţi, ar face o concurenţă neloială companiilor

autohtone. De aceea problema liberalizării pieţei aeriene ar trebui să fie examinată în complex cu cea de acordare a unei susţineri din partea statului operatorilor aerieni locali. Anterior, Vitalie Marinuţă, ministrul Apărării, a declarat că este examinată posibilitatea de a utiliza în calitate de aeroporturi pentru companiile low-cost cele din Mărculeşti, Cahul şi Bălţi. Premierul Vlad Filat este de părere că trebuie să fie identificaţi administratori de aeroporturi (potenţiali investitori) care, în perspectivă, ar putea antrena aceste obiective în dezvoltarea business-ului de transport, de logistică şi altele tipuri de business. Diana Lungu

Costul, în euro, a unui bilet avia spre Milano data 25 mai 2010

de la Bucureşti Blue Air Wizzair 19,99 11.95

de la Chişinău 69

Sursa: booking.blueairweb.com, wizzair.com, www.airmoldova.md (la data de 25 aprilie 2010)

www.pro-diaspora.com

mai 2010

9

Interviu

Vlad Filat:

La 15 iunie vor începe negocierile ”privind liberalizarea regimului de vize”

Interviu cu Vlad Filat, prim-ministrul Republici Moldova

Interviu de Diana Lungu Fotografie de autor

10

mai 2010

- Domnule prim-ministru, în campania electorală vă propuneaţi drept obiectiv revenirea de peste hotare a cel puţin 100 mii de cetăţeni şi „convertirea” acestora în întreprinzători. Ce strategii de atragere a migranţilor acasă își propune noua guvernare?

- Din momentul preluării guvernării am promovat constant mesajul că tot ceea ce facem trebuie să aducă într-un timp cât mai scurt posibil efecte resimţite direct de către

cetăţeni, astfel încât viaţa lor să cunoască o îmbunătăţire. Este dacă doriţi un crez al nostru, pe care-l urmăm cu sfinţenie. Problema migranţilor moldoveni este una extrem de importantă pentru noi şi, după cum bine ştiţi, ne-am asumat conştient şi responsabil rolul de avocaţi ai acestei categorii de cetăţeni încă în perioada când ne aflam în opoziţie. Acum, în calitate de prim-ministru, profit de orice ocazie pentru a discuta direct cu cetăţenii noştri de peste hotare – fie în cadrul vizitelor pe care le am în diferite ţări, fie la Guvern. www.pro-diaspora.com

Acum, concret la întrebarea dvs. Noi suntem conştienţi de faptul că moldovenii aflaţi peste hotare trăiesc, în marea lor parte, în democraţii veritabile, în ţări cu economii de piaţă funcţionale, chiar dacă nu întotdeauna condiţiile în care activează şi nivelul lor de protecţie sunt cele mai bune. Pentru noi este important ca aceşti oameni, venind acasă, să găsească condiţii comparabile cu cele din ţările în care se află acum: economie funcţională, reguli de joc clare, mediu de afaceri prietenos, democraţie veritabilă, justiţie independentă etc. Numai în aceste condiţii ei vor putea investi, iniţia afaceri, trăi alături de familiile lor şi vor putea avea un nivel de viaţă prosper. În primele 200 de zile de guvernare noi am pus bazele relansării ţării. Am demarat importante reforme structurale, inclusiv ce ţin de simplificarea procedurilor de iniţiere a afacerilor şi de raportare fiscală, am asigurat supravieţuirea ţării în prima etapă, pentru că toată lumea ştie cum am preluat-o, iar în a doua etapă am pus bazele relansării economice şi acum avem deja la început de an o creştere economică de 2%. Am demarat importante reforme în justiţie, inclusiv am iniţiat lichidarea instanţelor specializate, care puneau o mulţime de bariere în calea antreprenorilor, am asigurat buna funcţionare a instituţiilor democratice. Şi apropo de reformă, ne bucură foarte mult faptul că efortul nostru a fost apreciat în plan internaţional, la cel mai înalt nivel, Moldova

În primele 200 de zile de guvernare noi am pus bazele relansării ţării. Am demarat importante reforme structurale, inclusiv ce ţin de simplificarea procedurilor de iniţiere a afacerilor şi de raportare fiscală, am asigurat supravieţuirea ţării în prima etapă, pentru că toată lumea ştie cum am preluat-o, iar în a doua etapă am pus bazele relansării economice şi acum avem deja la început de an o creştere economică de 2%. fiind inclusă de către Banca Mondială în topul celor 10 ţări reformatoare din lume. Toate aceste acţiuni urmează să dea efecte benefice într-un viitor previzibil, care vor fi resimţite de cetăţeni. Atunci, vom putea să le spunem compatrioţilor noştri de peste hotare că au şi în ţară toate condiţiile pentru a se afirma. În context, nu pot să nu menţionez că în scurt timp vom demara negocierile cu Uniunea Europeană pe marginea liberalizării regimului de vize. Finalizarea cu succes a acestui proces va facilita accesul cetăţenilor noştri în spaţiul comunitar. - În ce măsură sunt condiţiile economice de la noi atractive pentru moldovenii care muncesc în afara ţării? Cum pot fi acestea îmbunătăţite?

- În primele mai bine de 200 de zile de activitate noi am pus bazele revenirii la normalitate, dar nu spun că situaţia s-a

schimbat radical într-un timp atât de scurt. Unele schimbări sunt deja vizibile, dar 200 de zile, totuşi, e un termen mult prea mic pentru a face bilanţuri, mai ales că suntem în faza în care avem multe proiecte în derulare. Efectele urmează să fie resimţite însă în perioada următoare. Vă dau un exemplu, Moldova are nevoie de investiţii în mediul rural, în agricultură. Este un domeniu practic neacoperit, dar de mare perspectivă. Aici, rolul conaţionalilor noştri, care se află în prezent peste hotare ar putea fi unul foarte important. Micul business, dar şi business-ul mijlociu, are perspective în Moldova, iar perioada post-criză oferă oportunităţi în acest sens. Moldovenii care în prezent se află peste hotare vor veni în ţară cu noi cunoştinţe, cu noi abordări. În marea lor majoritate ei trăiesc acum în democraţii veritabile, în ţări cu economii de piaţă funcţionale, iar acea experienţă pe care o dobândesc acolo este de nepreţuit şi ne va ajuta ulterior în edificarea unei veritabile economii. Desigur, statul urmează să creeze condiţii adecvate pentru ca cetăţenii noştri să poată investi eficient. Urmează ca noi să asigurăm un mediu de afaceri prietenos, un sistem fiscal atractiv, se reducem birocraţia şi corupţia. În acest sens se lucrează intens şi sunt sigur că vor apărea şi rezultate în cel mai scurt timp. - Pornind de la un alt obiectiv reflectat în program dvs. electoral, vă propuneaţi să încurajaţi cetăţenii să investească banii primiţi de la rudele care muncesc peste hotare în mici afaceri care să genereze venituri noi. Cum

www.pro-diaspora.com

mai 2010

11

INTERVIU Republica Moldova poate fi implicată mai activ comunitatea moldovenească de peste hotare în viaţa economică a ţării noastre?

- Cred că în acest sens avem nevoie de „o revoluţie în mentalitate”. Ştiu că mulţi dintre moldovenii aflaţi peste hotare au fost nevoiţi să părăsească ţara pentru că efectiv nu aveau cu ce-şi întreţină familiile. În toţi aceşti ani, ei au trimis bani acasă, iar apropiaţii lor i-au folosit preponderent la consum. Criza financiar-economică mondială, care a lăsat fără locuri de muncă o mulţime de moldoveni aflaţi peste hotare, a demonstrat că această abordare nu a fost tocmai bună. În momentul în care de peste hotare au încetat să mai vină bani, unele familii sau pomenit exact în aceeaşi situaţie ca şi atunci când apropiaţii lor au luat calea pribegiei. Dacă o parte din banii trimişi acasă de peste hotare ar fi fost investiţi în mici afaceri, situaţia ar fi fost alta. Banii proveniţi din reanimarea activităţilor economice s-ar fi întors ulterior la acelaşi familii ale moldovenilor aflaţi peste hotare sub formă de salarii, pensii, indemnizaţii, alte plăţi cu caracter social. Fiecare dintre noi trebuie să conştientizeze această situaţie şi să acţioneze în consecinţă. - Cât privește implicarea diasporei în viaţa politică, alegerile parlamentare anticipate par inevitabile. Cum vor vota migranţii moldoveni la următoarele parlamentare? Ia-

12

mai 2010

răşi numai la misiunile diplomatice sau aveţi alte soluţii?

- Asigurarea dreptului constituţional de a alege în cazul cetăţenilor noştri aflaţi peste hotare este o obligaţiune pe care ne-am asumat-o încă în perioada când ne aflam în opoziţie. Amplele campanii în susţinerea dreptului de vot a cetăţenilor aflaţi peste hotare, pe care le-am desfăşurat în 2009, sunt o dovadă a seriozităţii intenţiei noastre de a rezolva problema respectivă. Guvernarea comunistă nu dorea ca moldovenii de peste hotare să poată vota, pentru că se temea că astfel vor pierde puterea. Voturile moldovenilor de peste hotare s-au dovedit a fi decisive în debarcarea comuniştilor de la putere. Evident, după preluarea puterii, am avut grijă ca să fie create condiţii pentru ca moldovenii aflaţi peste hotare să-şi poată exercita dreptul de vot, aşa cum prevede constituţia. În prezent, se elaborează modificări la cadrul legislativ electoral în vigoare, una dintre problemele vizate fiind anume dreptul de a vota al moldovenilor aflaţi peste hotare. Vom soluţiona această problemă şi vom asigura respectarea drepturilor exact aşa cum prevede Constituţia. - Moldovenii aflaţi peste hotare se întreabă când vor putea beneficia de regimul liber de vize?

- Am menţionat mai sus eforturile pe care le-am depus constant în acest sens din momentul preluării guvernării. Am profitat

de acea deschidere fără precedent pe care o manifestă faţă de Republica Moldova organismele europene şi am obţinut un termen concret pentru începerea negocierilor privind liberalizarea regimului de vize – 15 iunie. Sperăm că procesul de negocieri va fi unul consistent, ne vom mişca rapid, astfel încât într-un viitor apropiat cetăţenii noştri să poată călători în Europa mult mai liber şi mai uşor decât în prezent. - Crearea unui sistem specializat de asistenţă pentru soluţionarea problemelor legate de reintegrarea emigranţilor la nivel local, de asemenea, figurează în programul de guvernare. Ce poate oferi statul, moldovenilor care intenţionează să deschidă o afacere odată întorşi în ţară? În ce mod sunt aceştia protejaţi?

- Codul Fiscal prevede anumite facilităţi în acest sens, dar evident acestea trebuie extinse. Consider absolut logic ca cei care iniţiază o afacere la prima etapă să beneficieze de anumite facilităţi, cum ar fi scutirea de impozite pentru primii ani de activitate, de exemplu. Dar este important şi să fie eliminate controalele abuzive la agenţii economici. Trebuie să recunoaştem că sistemul moştenit de la comunişti este unul total defectuos. Spre exemplu, noi avem câteva zeci de organe cu funcţii de control, care evident înă-

www.pro-diaspora.com

buşă orice iniţiativă antreprenorială din start. De acea, vom acţiona în continuare în vederea reducerii birocraţiei, corupţiei, protecţionismului, iar concomitent vom depune eforturi pentru îmbunătăţirea cadrului legal fiscal. Acele reforme pe care le-am demarat şi de care am vorbit mai sus sporesc nivelul de protecţie a celor ce iniţiază o afacere. - Intensificarea dialogurilor bilaterale cu statele unde se află comunităţi importante de cetăţeni ai R. Moldova, este o prevedere a programului noii guvernări, dar și o doleanţă a moldovenilor aflaţi peste hotare, în special a celor aflaţi în Italia, Marea Briatanie, Grecia etc. Ce prognoze există în acest sens?

- Nu este doar o prevedere a programului de guvernare, ci şi una din priorităţile noastre declarate. Am spus acest lucru cu diferite ocazii şi voi afirma şi acum: moldovenii care se află peste hotare urmează să beneficieze de drepturile lor fundamentale şi de condiţii adecvate de muncă şi de trai. În acest sens se acţionează în prezent. Spre exemplu, am discutat deja problema cu autorităţile ruse, ţară în care se află sute de mii de moldoveni. Avem promisiunea părţii ruse că în acest an va fi elaborat un www.pro-diaspora.com

Serviciile consulare ar trebui reformate astfel încât să devină mai calitative şi mai accesibile pentru cetăţeni. Noi am întreprins deja unele acţiuni pentru a reduce numărul de probleme cu care se confruntă cetăţenii moldoveni peste hotare. Spre exemplu, la iniţiativa mea, a fost simplificată procedura de eliberare a paşapoartelor pentru moldovenii aflaţi peste hotare. Vom continua să acţionăm în acest sens şi mai departe. Acord, care va reglementa problema migranţilor. Problema migranţilor moldoveni peste hotare urmează să fie soluţionată şi în acest sens se vor depune eforturi în continuare. Cred că procesul va deveni mai dinamic după numirea noilor ambasadori într-un şir de state, lucru care urmează să se producă în curând. - La congresul Asociaţiei Comunităţilor Unite ale Moldovei de la Roma din 7-8 martie 2009 migranţii au propus autorităţilor de atunci să creeze o instituţie de stat specializată în problematica migranţilor. Ce părere aveţi despre această propunere?

- Este o idee interesantă, care merită

tratată cu maximă seriozitate. Urmează să examinăm care sunt posibilităţile de ordin practic în acest sens. - Una din problemele migranţilor este taxele consulare mari. Credeţi că este posibil de redus aceste taxe?

- În genere, serviciile consulare ar trebui reformate astfel încât să devină mai calitative şi mai accesibile pentru cetăţeni. Noi am întreprins deja unele acţiuni pentru a reduce numărul de probleme cu care se confruntă cetăţenii moldoveni peste hotare. Spre exemplu, la iniţiativa mea, a fost simplificată procedura de eliberare a paşapoartelor pentru moldovenii aflaţi peste hotare. Vom continua să acţionăm în acest sens şi mai departe. mai 2010

13

Istorie de succes Republica Moldova încearcă să atingă acelaşi ţel, reuşita vine mai repede, iar efortul este cu siguranţă mai mic. I-a învăţat meseria şi le-a pus în valoare talentul nedescoperit până acum. „E o meserie frumoasă”, spune Eugen Manic, adăugând: „Pe lângă satisfacţie, lemnăritul ne aduce şi un profit bun”.

Bucuria unui vis împlinit

Din pasiune pentru lemn Familia Manic din satul Stolniceni, raionul Hânceşti a deschis acum un an o mică fabrică de mobilă, după ce au muncit ani în şir în Cehia. Nimic nu este posibil fără muncă şi sacrificiu. Soţ şi tată a cinci copii, Nicolae Manic îşi dorea o situaţie financiară bună pentru familia sa. Motivat fiind şi cu multă încredere în forţele proprii a luat drumurile străinătăţilor. A ajuns în Cehia în anul 1997. Un început greu pentru el, cu lipsuri şi multă muncă. Entuziasmul şi încrederea şi-au spus cuvântul. "Simţeam că voi reuşi. Intuiţia îmi spunea să muncesc”, spune Nicolae Manic. Avea experienţa de muncă, dar şi de viaţă. Se angajase în Praga, la o fabrică

14

mai 2010

de mobilă, în calitate de lemnar, deşi nu avea nicio legătură cu preocupările lui anterioare. A fost nevoit să înveţe încetul cu încetul, atât tainele lemnăritului, cât şi cele ale vieţii departe de familie. Era un nou început pentru el, o nouă abordare. A muncit foarte mult. Şi-a făcut din lemnărit o profesie. Un autodidact care a învăţat singur să scoată la iveală frumuseţea lemnului, prin multă răbdare şi îndemânare.

După 12 ani Nicolae Manic, soţia sa şi doi feciori au decis să se întoarcă acasă. Au cumpărat o clădire în satul natal, au achiziţionat utilajul necesar şi au deschis o mică afacere de familie. Eugen, Alexandru şi Alina au preferat să muncească în continuare în Praga şi să contribuie la afacerea familiei. Mica fabrică de mobilă este un exemplu că visele pot deveni realitate chiar şi într-o perioadă lovită de criza economică. Dacă eşti harnic şi priceput, atunci şi criza te lasă în pace. Cu multă perseverenţă, pasiune şi mai ales oportunitatea de a face ceea ce le place au pornit pe drumul cel bun. Dau valoare maximă lemnului, oferind astfel produse de o înaltă calitate şi design modern. Punctul lor forte îl reprezintă pasiunea şi experienţa de lucru în Cehia. “Nu se poate să nu reuşeşti dacă faci totul cu multă pasiune”, spune Denis. Piesele de mobilier se fac în funcţie de cerinţele clientului şi de spaţiul în care trebuie amplasate. “Discutăm cu clienţii noştri, le oferim sfaturi, ţinem cont de

Cel mai mare sprijin – familia Nicolae Malic crede că familia reprezintă cel mai mare sprijin şi cea mai mare motivaţie. În scurt timp, a reuşit săşi aducă lângă el soţia Vera, care a lucrat cot la cot cu el, apoi, rând pe rând, pe cei patru feciori – Denis, Eugen, Alexandru şi Ion. Acum doi ani a venit în Cehia şi fiica sa Alina. Atunci când şapte oameni www.pro-diaspora.com

toate detaliile", ne mărturiseşte Alexandru. “Producem dormitoare, sufragerii, uşi, baruri, scări, mese, scaune sau orice altceva îşi doresc clienţii”, precizează Ion. Preţurile sunt accesibile, ele diferă în funcţie de complexitatea lucrării. „Suntem în permanenţă în contact cerinţele pieţii. Asta pentru a cunoaşte cât mai bine nevoile clienţilor noştri". explică Nicolae Manic. Muncesc foarte mult şi pun suflet în ceea ce fac. "Nu există bani câştigaţi uşor. Am deschis afacerea pentru că ne place ceea ce facem. Nu ne aşteptăm la un venit mare în timp scurt, dar suntem siguri că efortul depus se va materializa", spune Denis.

Ştiu exact ce vor şi care le sunt posibilităţile, dar cel mai important e că acum trăiesc bucuria unui vis împlinit. Nadea Hornet, Praga Fotografii din arhiva personală

Mica fabrică de mobilă este un exemplu că visele pot deveni realitate chiar şi într-o perioadă lovită de criza economică. Dacă eşti harnic şi priceput, atunci şi criza te lasă în pace. Cu multă perseverenţă, pasiune şi mai ales oportunitatea de a face ceea ce le place au pornit pe drumul cel bun. publicitate

Transport de pasageri şi colete

PRAGA

CHIŞINĂU Cursă regulată prin România

Tel.: (+40) 755459874 (România)

din Chişinău

din Praga

Miercuri, ora 10.00

Sâmbătă, ora 11.00

Autogara „Florens”

Telecentru, Market „Victoria”

(+373) 69177244 (Aurel) www.pro-diaspora.com (+373) 68277455 (Ion)

mai 2010

(+42) 608829623 (Aurel) (+42) 77652586615 (Ion)

SOLIDARITATE Franţa

Suntem europeni şi punctum Trăim în Europa şi suntem europeni. Dar, totuşi, suntem expulzabili. Anual sute de cetăţeni moldoveni sunt expulzati din statele membre ale Uniunii Europene, în majoritatea cazurilor pentru încălcarea regimului de şedere pe teritoriul statelor respective.

Potrivit Ambasadei R. Moldova în Franţa, în anul 2009 au fost înregistrate circa 100 de astfel de cazuri. Numai în luna martie, misiunea diplomatică a primit opt solicitări de expulzare pentru cetăţeni moldoveni. E şi cazul artistului Adrian Receanu. Adrian este muzician clarinetist moldovean, stabilit în Franta de zece ani. Din copilărie a studiat clarinetul mai întâi la Şcoala de muzică din Glodeni, iar apoi la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga”. După un an de studii la Academia de Arte din Chişinău, şi-a continuat studiile muzicale în Franţa, la Conservatorul Naţional Regional din Boulogne – Billancourt, fiind timp de trei ani bursier al guvernului francez. Actualmente, studiază Aranjamentul, Orchestraţia şi Compoziţia la o şcoala specializată din Paris.

Anunţul despre expulzare Pe 11 martie Adrian a fost anunţat că trebuie să părăsească teritoriul Franţei

16

mai 2010

până la 11 aprilie. Asta deoarece autorităţile franceze au refuzat să-i prelungească permisul de şedere pentru încă un an, având în vedere că este cetăţean din afara spaţiului comunitar european. Acest caz i-a indignat pe mulţi francezi, dar şi pe concetăţenii noştri. Aceştia au reuşit să adune pe una din reţelele de socializare de pe internet, un grup de forţă "Soutien à Adrian Receanu" cu aproape 3000 de susţinători. Prinşi de valul de revoltă, ne-am alăturat şi noi şi am dat mesajul mai departe, în propriile noastre grupuri de prieteni. Astfel cauza lui Adrian Receanu a ajuns să fie susţinută de numeroase personalităţi din domeniul artistic francez, el fiind implicat în diverse proiecte artistice, dar şi de oameni simpli, revoltaţi de atitudinea autorităţilor franceze faţa de străini. Informaţii şi susţinerea lui Adrian Receanu au apărut în media franceză de la "TSF Jazz" până la revista "Le Canard enchaîne". Imediat după ce a aflat vestea că trebuie să părăsească Franţa, Adrian Receanu a depus o contestaţie, însă pentru

aceasta trebuia să plătească serviciile unui avocat, însă nu avea bani. Oamenii nu au rămas indiferenţi, astfel pe 24 martie, colegii de breaslă a lui Adrian au organizat un concert de susţinere cu participarea unor nume sonore ale peisajului artistic parizian, cum ar fi Rona Hartner, Sébastien Giniaux, Norig Gadji, Juliette Granier, Miléna Kartowski, Adrian Receanu cvintet, Iurie Morar, Eléonore Biezunski, Sarah Hirschmuller, Alexis Kune, Samuel Maquin. Banii adunaţi din costul biletelor au fost donaţi pentru apărarea lui Adrian. În sală arhiplină s-au reunit peste 350 de susţinători francezi, comunităţile care cântă în mediul francez.

www.pro-diaspora.com

Solidaritatea moldavă Asociaţiile „Pro-Diaspora France” şi „Connexions Moldavie” a organizat la rândul ei, pe 28 martie, un concert de susţinere cu nume sonore, de data aceasta din peisajul artiştilor moldoveni stabiliţi în Franţa. Au fost prezenţi pe scena Victoria Mahu, Sergiu Moisei, Valeriu Dascal, Sarah Laredo, Gheorghe Ciumaşu şi Adrian Receanu Cvartet cu Igor Ciobanu, Vlad Andronic şi Romain Dalleine. Deşi a fost organizat duminică după-amiază, concertul nu a reuşit să adune mai mult de 50 de susţinători, arătând, pentru a câta oară, "solidaritatea moldovenească" faţă de o situaţie, care i se poate întâmpla oricui. Susţinut de colegi de admiratori ai creaţiei sale şi de oameni cu suflet mare Adrian Receanu a putut beneficia de serviciile unui avocat şi, recent, a fost anunţat că autorităţile franceze îi vor acorda cartea de şedere pe încă un an. Violeta Griţcan, Paris Fotografii de Marck Crocicchio publicitate

www.pro-diaspora.com

mai 2010

17

ABC-UL AFACERII DE SUCCES

Bani pentru business…

încă un hop! Revista „Pro Diaspora” şi Centrul pentru Dezvoltarea Rurală (CDR) vor să vă ajute să faceţi primii paşi în afaceri. În ediţia de astăzi, Vadim Codreanu, specialist dezvoltare afaceri CDR, ne explică care sunt sursele de finanţare ale afacerilor în R. Moldova. TEXT de Diana Lungu

Criza economică, dar şi lipsa de experienţă a antreprenorilor a dus la închiderea multor afaceri în ultimul an. Pentru că nu ştiu unde să se adreseze şi care sunt sursele de finanţare cele mai sigure şi mai ieftine, moldovenii, de multe ori, se lasă păgubaşi şi renunţă la afacerile deschise sau la care doar visau. Ideea despre finanţare pe care o au majoritatea întreprinzătorilor este de a acumula banii necesari pentru afacere din orice sursă, pe orice căi şi cât mai uşor posibil. Din păcate, această abordare nu ţine cont de faptul că obţinerea banilor pentru afacere implică o mulţime de compromisuri. De obicei, sursele financiare se împart în două categorii: interne şi externe. Fondurile proprii şi cele împrumutate de la persoanele apropiate reprezintă cel mai frecvent punct de plecare în cazul afacerilor mici şi noi. Dezavantajul lor e că sunt limitate şi frânează dezvoltarea afacerii.

Creditele bancare Dată fiind conjunctura economică care a caracterizat evoluţia economiei

18

mai 2010

moldoveneşti în perioada de tranziţie, majoritatea întreprinzătorilor nu au dispus de rezerve suficiente şi nici nu au avut întotdeauna posibilitatea sau curajul de a apela la credite bancare. Cu toate acestea, creditul bancar reprezintă o sursă principală de fonduri, în special pentru firmele mici şi mijlocii. În cazul R. Moldova, accesul la credite pentru firmele noi sau de mici dimensiuni este dificil, rata dobânzii şi comisioanele percepute de bănci fiind cel mai mare obstacol. Pe de altă parte, şi băncile sunt mai reticente la solicitările întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), mai ales dacă acestea sunt la faza de start up, adică de început. Şi asta din cauza pachetului voluminos de acte pe care banca urmează să-l studieze pentru a stabili dacă clientul este eligibil, ceea ce nu este în avantajul lor. Iar pentru întreprinzători, întreaga procedură de pregătire a pachetului de acte se dovedeşte a fi costisitoare, depăşind de cele mai multe

ori suma de 10000 de lei. Totuşi, băncile sunt preferate pentru siguranţa pe care o oferă clienţilor, cu o dobândă de 22-23%. Cu toate acestea, experţii recomandă să fim foarte atenţi la comisioanele percepute de bancă. De obicei se percepe comision la eliberarea împrumutului, pentru gestionarea anuală şi pentru rambursarea prematură. În cazul în care se percep aceste taxe, se ajunge şi la o dobândă (un cost real) de până la 30%. Totodată, mai sunt o serie de clauze contractuale de care trebuie să se ţină cont. Nu trebuie de scăpat din vedere faptul că banca are dreptul să modifice rata dobânzii.

Companii de microfinanţare La mijlocul anilor 1990, în R. Moldova au apărut organizaţiile de microfinanţare (instituţii financiare nebancare care acordă împrumuturi IMM), ajungând peste 30 la număr în prezent. De obicei companiile de microfinanţare sunt mai flexibile cu analiza clienţilor. Pot beneficia de împrumuturi şi foarte mulţi antreprenori rurali care nu au istorii de antreprenoriat sau de creditare. Companiile de microfinanţare analizează capacitatea de antreprenoriat din alte perspective decât o fac băncile şi pot oferi credite cu dobânzi mai mici clienţilor fideli. Condiţiile de bază sunt ca potenţialul antreprenor să aibă careva cunoştinţe de bază despre afacerea pe care vrea să o lanseze şi să fie de origine din localitatea unde vrea să pornească afacerea (din considerentul că e mai greu să dezvolţi o afacere într-o localitate în care nu cunoşti oamenii). Un alt obstacol – gajul. Companiile de microfinanţare percep, de regulă, o dobândă de circa 25%. www.pro-diaspora.com

Fonduri de garantare Fondurile de garantare sunt instituţii care oferă garanţie pentru împrumuturi, contra unui preţ desigur, pentru o anumită cotă-parte de risc. Deci, dacă vreţi să împrumutaţi 100000 de lei, instituţia respectivă asigură un fond de garantare de 70%, restul de 30 % îl asiguraţi din altă sursă. Totodată, veţi fi întrebaţi despre sursele de venit formale şi neformale pentru a putea demonstra că deţineţi un capital cât de mic.

Leasingul O altă metodă este leasingul care prevede împrumutul de utilaj. Dacă aveţi nevoie de o combină sau un utilaj de fabricare a produselor făinoase, de exemplu, îl puteţi procura prin leasing. Utilajul de care vă veţi folosi va aparţine de jure companiei de leasing. Nu vă rămâne decât să achiţi un comision şi îl răscumpăraţi în câţiva ani. Dobânda de obicei este mai mică, dar în cazul în care nu puteţi achita toată suma în termenii stabiliţi, proprietar rămâne compania de leasing. Sigur iarăşi va trebui să achitaţi o serie de comisioane de care trebuie să ţineţi cont şi să întrebaţi înainte de a semna contractul.

Proiecte externe O altă sursă de finanţare accesibilă în R. Moldova este proiectele externe de finanţare ale organizaţiilor internaţionale (Banca Mondială, USAID, Soros, FIDA) pe care le puteţi accesa doar prin intermediul băncilor. Creditele oferite sunt mult mai ieftine, dar au un anumit specific, de exemplu dezvoltarea sau revitalizarea spaţiilor rurale. Nu sunt finanţate de obicei afaceri cu specific de producere a băuturilor alcoolice, medicamentelor etc. O oportunitate ar fi Proiectul de Investiţii şi Servicii Rurale faza 1 şi faza 2

www.pro-diaspora.com

(RISP I şi RISP II). Informaţii despre proiect găsiţi la Agenţiile de Dezvoltare sau Organizaţia de Dezvoltare a IMM pe lângă Ministerul Economiei. Ne vom referi la ele mai jos.

Granturi pentru tineri Pentru tinerii antreprenori de până la 30 de ani, Banca Mondială acordă granturi în valoare de 40% din suma totală a împrumutului ce nu depăşeşte 300000 de lei. Banii se returnează în minim doi ani, maxim cinci ani şi pot fi accesaţi prin intermediul Programului de reabilitare economică a tinerilor care este în derulare şi în anul curent. Statul mai oferă un fond de garantare de 50-70% pentru tinerii antreprenori prin Organizaţia de Dezvoltare a Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, în dependenţă de domeniul de activitate. Proiectul de Investiții și Servicii Rurale, faza I (RISP I) – resurse refinanțare  suma maximă: echivalentul a 500000 de dolari;  cofinanțarea beneficiarului: 20% din suma proiectului;  maturitate: maxim 7 ani;  rata dobânzii: flotantă (10,46%). Proiectul de Investiții și Servicii Rurale, faza II (RISP II)  suma maximală: echivalentul a 150000 de dolari;  cofinanțarea beneficiarului: 20% din suma proiectului, iar pentru companiile creditate pentru prima dată - 10%;  maturitate: maxim 15 ani cu perioadă de grație de maxim 3 ani.

Proiectul de Finanțare Rurală și Dezvoltare a Întreprinderilor Mici (FIDA I)  suma maximală: echivalentul a 500000 de dolari;  cofinanțarea beneficiarului: 10% din suma proiectului;  maturitate: maxim 5 ani cu o perioadă de grație de până la doi ani pentru proiecte în viticultură și pomicultură;  rata dobânzii: flotantă, 9,6% în lei moldoveneşti și 7,9% în dolari. Proiectul de Revitalizare a Agriculturii PRA (FIDA II)  suma maximală: echivalentul a 100000 de dolari;  cofinanțarea beneficiarului: 20% din suma proiectului;  maturitate: maxim 7 ani cu o perioadă de garanție de până la 3 ani pentru plantații multianuale;  rata dobânzii: flotantă, 8,65% în lei moldoveneşti și 6,5% în dolari.

mai 2010

19

PORTRET DE SAT Republica Moldova

Cioreşti, satul din inima codrilor Comuna Cioreşti este situată la 17 km de oraşul Nisporeni. Aşezată între dealuri acoperite de păduri, la prima vedere, ai impresia că intri într-o localitate pustie şi ruptă de civilizaţie. Părerea ţi-o schimbi imediat ce laşi în urmă primul petic de pădure. Cu cât înaintezi, răsar casele mici, tipice regiunii de centru a ţării, iar uliţele satului sunt acoperite de vocile copiilor. Binevoitori, cioreştenii ne-au explicat cum să ajungem la primărie - “tot înainte, coborâţi la vale…”, ne explicau oamenii rămaşi în sat. Text de Diana Lungu Fotografii de autor

20

mai 2010

Este greu de spus câte persoane din cei peste 4600 de locuitori ai comunei, care cuprinde şi satul Vulcăneşti, sunt plecate peste hotare. Şi asta deoarece, populaţia preponderent de etnie rromă din Vulcăneşti munceşte sezonier în ţările CSI. Cioreştenii, în schimb, aleg Occidentul şi merg acolo pentru perioade îndelungate. Potrivit primarului Valeriu Guţu, aproximativ 300-400 locuitori ai satului Vulcăneşti migrează periodic, în special în Federaţia Rusă. Cât priveşte cei plecaţi în ţările Uniunii Europene, pentru perioade îndelungate, abia am numărat 150. Cu toate acestea, 35% din populaţia aptă de muncă a comunei este plecată din localitate.

Cioreştenii investesc în livezi Banii câştigaţi, iniţial, în primii ani de migraţie, erau investiţi în lucrările de reparaţie a caselor sau în procurarea imobilelor în Chişinău. În ultimii ani, situaţia s-a schimbat,

cioreştenii preferând să-şi investească banii în afaceri, “astfel încât banii să aducă bani”, mai spune primarul. Cele mai multe investiţii se fac în terenuri de pământ. Tot mai mulţi cumpără loturile lăsate paragină. Cândva, satul Cioreşti era recunoscut pentru viile şi livezile sale de nuci şi pruni. O dovedesc şi suprafeţele mari plantate în ultimul timp. Dacă acum doi ani, pe teritoriul satului, erau sădite doar 9 ha de livadă, în 2009, suprafaţă totală a depăşit 50 ha. Aspectul satului, spune primarul, s-a schimbat în ultimii ani. Apar garduri noi, case mai colorate după modelul european. Tot mai multe gospodării sunt conectate la Internet, iar pe străzile prăfuite apar tot mai multe maşini. Pe de altă parte, spune Valeriu Guţu, “avem de pierdut din punct de vedere psihologic”. Copiii rămaşi fără un părinte sau chiar fără amândoi, sunt cei mai afectaţi. Au plecat şi mulţi pedagogi, astfel că un profesor predă 2-3 materii diferite. Au plecat şi cei trei medici din teritoriu, unul fiind de www.pro-diaspora.com

Legende

zece ani în Grecia. În ograda fostului doctor se înalţă o casă frumoasă, iar în edificiul de alături, spune primarul, va fi deschisă o farmacie. Proprietarul nu este acasă, doar muncitorii care lucrează de zor, ne-au spus că stăpânul e plecat la Chişinău, după materiale de construcţie, cel mai probabil.

Ceramica neagră – cartea de vizită a satului Gospodarul satului se străduieşte prin intermediul proiectelor finanţate de Uniunea Europeană şi nu numai să îmbunătăţească condiţiile de trai ale populaţiei. “A fost construit apeductul care aduce sătenilor apă potabilă în case, apoi, am început gazificarea gospodăriilor individuale. Avem conectate 60 de persoane, anul acesta încă 100-150 de persoane se vor conecta la gaze naturale. Instituţiile

publice sunt conectate deja toate la gaz. Străzile principale sunt iluminate. Amenajăm un stadion, am sădit un parc. Vrem să creăm condiţii cetăţenilor, mai ales tinerilor ca să nu plece, căci şi satul nostru îmbătrâneşte la fel ca celelalte localităţi afectate de migraţie”, povesteşte primarul comunei Cioreşti. Cea mai mare problemă a satului, de altfel, tipică pentru întreaga ţară, este situaţia deplorabilă a drumurilor. Cu toate acestea, ele nu ştirbesc din frumuseţea satului, dar îngreunează circulaţia, mai ales pe timp nefavorabil. “Nu pot accesa bani pentru drumuri, căci nu are impact transfontalier. Dar, am pregătit un proiect pentru deschiderea unei şcoli de ceramică şi a unui muzeu cu articole din ceramică şi aşa sper să obţin un grant şi pentru reparaţia drumurilor”, explică primarul, mândrindu-se cu ceramica nea-

Comuna: Cioreşti raionul: Nisporeni Numărul total al populaţiei:

4500

persoane Numărul migranţilor:

peste 500 persoane www.pro-diaspora.com

Legende

gră din localitate care doar la Cioreşti se întâlneşte şi a devenit în timp cartea de vizită a localităţii.

“Decât argat la străini, mai bine în ţara ta stăpân” Cât despre persoanele care nu sunt plecate peste hotare, acestea sunt antrenate în agricultură, fie pe propriile terenuri, fie pe cele ale migranţilor întorşi acasă. Este şi cazul familiei Ştefan şi Larisa Josan. După cinci ani munciţi în Italia, capul familiei s-a întors acasă şi cu banii agonisiţi a cumpărat 5 ha de pământ pe care a plantat nuci şi caise. Ca să-şi uşureze munca, Ştefan Josan a cumpărat şi un tractor pe care a învăţat să-l conducă. Nu vrea să ne spună cât a investit în afacere, dar ne dă asigurări că a dat bani mulţi, pentru că prelucrarea pământului, dar şi pomii, necesită cheltuieli enorme. Banii investiţi speră să-i recupereze în 6-7 ani. Deşi pomii abia au daz în prima floare, s-a gândit ce va face cu recolta – fie va încheia contracte cu agenţi economici din Federaţia Rusă, fie le va preda la punctele de uscare a fructelor. Nu a apelat la creditele bancare pentru că sunt prea scumpe. Nici de subvenţiile de stat nu beneficiază pentru că şi pachetul de acte solicitat este destul de costisitor. Preferă să se descurce cu resursele proprii şi se bucură că a putut oferi locuri de muncă la încă şapte locuitori din sat. Deşi cheltuielile sunt enorme, iar ajutorul din partea stamai 2010

21

PORTRET DE SAT

Legende

tului lipseşte cu desăvârşire, Ştefan Josan ne spune că nu mai vrea să se întoarcă în Italia. “Acasă te trezeşti tot la şase dimineaţa, dar eşti stăpân pe pământul tău. De ce să vină nemţii sau turcii să ne cumpere pământul şi să ne înveţe cum să-l prelucrăm, când putem fi gospodari la noi acasă, pe pământul nostru”, ne explică Ştefan.

“Aş chema toată lumea acasă”

Legende

Legende

Zinaida Ghimp este o fire energică şi optimistă, un spirit mereu creativ, gata pentru ceva nou. Cu toate acestea, nu a putut munci în Italia mai mult de doi ani. Deja avea deschis acasă un bar, în centrul satului. A plecat să adune bani ca să mai deschidă un magazin, să mai repare ceva prin casă. Zis şi făcut. Recunoaşte că dacă ar mai fi avut ceva bani în plus ar mai fi deschis câte ceva, poate o florărie sau poate o gheretă unde să vândă legume. “Eu aş chema toată lumea să vină acasă şi să deschidă o afacere, dar lipsa susţinerii îi sperie pe unii. În sat ai ce deschide, un magazin de uz casnic sau unul de flori sau de legume”, ne spune Zinaida Ghimp. Gheorghe Guţu, în schimb, cât a muncit în Italia a mai deprins o meserie. Acolo a învăţat să sudeze. A muncit cinci ani pe tărâmuri străine şi s-a întors acasă să facă

ce ştie mai bine, chiar dacă avea actele în regulă pentru încă doi ani. A deschis un atelier de confecţionare a geamurilor şi a uşilor, atât din lemn, cât şi din metal. Pe viitor intenţionează să deschidă şi o uscătorie de lemn. Aşa s-ar reduce şi cheltuielile sale, dar ar scădea şi preţul final pentru clienţi. Pentru asta are nevoie de 60 mii de euro, bani pe care încă nu-i are. La credite nici nu se gândeşte, pentru că sunt prea scumpe. “Fiind în Italia, am observat că începătorii au privilegii, cel puţin un an sunt scutiţi de impozite. La noi din prima zi trebuie să achiţi impozite. Asta e cea mai mare problemă şi nu suntem protejaţi de stat. Nu avem credite mai ieftine sau preferenţiale”, explică Gheorghe Guţu. O altă problemă ar fi şi piaţa de desfacere, dar, deocamdată se mulţumeşte că îşi poate câştiga pâinea acasă. Ce-i drept, a fost nevoit să reducă numărul angajaţilor. Din trei a rămas doar unul, nepotul său, Ion Josanu. Pentru tânăr, acest loc de muncă este o ocazie de a rămâne acasă. “Nu este plătit la fel de bine ca peste hotare, dar poţi fi alături de cei dragi. Mai ales acum când peste hotare este greu să găseşti un loc de muncă. Mulţi prieteni vor să se întoarcă acasă. Pe parcurs, când se va îmbunătăţi situaţia poate voi pleca şi eu”, speră Ion.

Cea mai mare problemă a satului Cioreşti este starea deplorabilă în care se află biserica din sat. Cupola locaşului sfânt riscă să se dărâme. Primarul localităţii Cioreşti, Valeriu Guţu, face apel către toţi oamenii de bună credinţă din Cioreşti, mai ales către cei aflaţi peste hotare, să contribuie cu ce pot la reconstrucţia bisericii. “Biserica asta nici în timpul sovieticilor nu a fost închisă. E păcat să i se piardă urma”, spune primarul, dând asigurări că procedura de coloctare a banilor va fi transparentă, fiecare persoană care va contribui financiar va primi un bon şi va fi informat periodic despre modul în care sunt cheltuiţi banii.

22

mai 2010

www.pro-diaspora.com

COMUNITATE Italia

Strada 20 septembrie din oraşul Mestre este cunoscută ca “Aleea moldovenilor”, deoarece aici îşi dau întâlnire moldovenii din acest. Conaţionalii noştri se adună aici în fiacre weekend, pentru a-şi aminti de casă şi a pune ţara la cale. Au ales anume acest loc, pentru că în apropierea străzii sunt amplasate mai multe cabine telefonice, un Internet-cafe şi un magazin românesc. Aici s-au legat şi relaţii de prietenie, aici auzi poveşti de viaţa deosebite, cunoşti mai aproape problemele cu care se confruntă, bucuriile fiecăruia. Pe alee găseşti grupuri de moldoveni, aşa încât ai impresia că eşti într-o mahala din Moldova. „Sunt plecată din Moldova de 10 ani şi m-aş întoarce acasă, dar ce să fac acolo? Îmi este scârbă de ţara mea şi îmi este trist pe suflet că mama trăieşte din banii care îi trimit şi plânge de sărăcie. Acolo vor rămâne doar demnitarii care mai pot fura ceva şi trăi pe spatele altora. Noi, cei care suntem în străinătate, trăim numai cu dorul de casă. Ce sa fac eu cu diploma de studii superioare? Să mă duc să mă rog sa mă primească la un serviciu? Să mă întreb cum să supravieţuiesc cu 3400 de lei pe care îi câştigam împreună cu www.pro-diaspora.com

soţul, având doi copii mici de crescut? Era foarte greu acasă”, îmi povesteşte Maria din oraşul Balţi, pe care am întâlnit-o pe Aleea Moldovenilor. Tot aici am întâlnit-o şi pe Ana, o moldoveancă de 42 de ani din Ialoveni. Ea vine pe alee în fiecare duminică. “Uneori mi se pare săptămâna lungă, dar mă consolez cu gândul că duminica mă voi întâlni aici cu prietenele mele. Sunt persoane pe care le-am cunoscut aici, dar îmi suntem foarte apropiate. Ne-au unit nevoile şi problemele comune”, spune, zâmbind, Ana. Vorbeşte cu mândrie de fiica ei din Moldova. Învaţă bine. Este premiantă a unor concursuri. Vorbeşte cu ea prin Internet. O poate vedea şi îi licăresc ochii de fericire. Angela A., de 35 de ani, este originară din raionul Orhei. Se află în Italia de câţiva ani împreună cu soţul, dar nici unul din ei nu are permis de şedere. Muncesc de zece luni într-o familie din oraşul Mestre. În septembrie când a fost publicată legea care permite solicitarea unui contract de muncă, angajatorii lor au depus cerere pentru ambii. Acum aşteaptă… “Nu ştim cât va mai dura, sperăm însă să-l primim cât mai curând. Nu ne-am văzut copii de trei ani. Venim împreună pe

alee, ne simţim bine aici. Mai aflăm câte ceva despre acte, care şi la ce etapă se află, căci unii prieteni au depus dosarul în aceeaşi zi cu noi”, afirmă Angela. Problemele comune leagă prietenii departe de ţară. Aici devin mai uniţi, mai receptivi la durerile semenilor lor. În urma intervievării mai multor persoane am înţeles că pentru majoritatea, Italia este a doua patrie, chiar dacă suna impunător, aici departe de locurile natale au fost susţinuţi şi ajutaţi, aici au salarii la care în Moldova nici nu au putut visa. Majoritatea au venit în Italia pentru a oferi celor dragi un trai mai bun. Au plecat de acasă atunci când au simţit că nu mai pot. Nu neagă însă faptul că dorul de casă, de părinţi şi rude îi macină în continuare. O particularitate a moldovenilor din Mestre este că majoritatea şi-au reîntregit familiile şi acum nu există persoane singure. Excepţie sunt celibatarii. Însă şi ei îşi găsesc pereche aici. Tot din moldoveni. În Italia s-au reunit nu doar soţii, dar şi bunicii, fraţii, verişorii. Se fac nunţi, cumetrii şi viaţa merge înainte. Moldovenii au fost şi sunt gospodari, chiar şi-n Italia. Larisa Pojoga, Mestre, Italia

Foto: abs.italiaabc.it

Aleea Moldovenilor din Mestre

publicitate

mai 2010

23

IDILE PARIZIENE

La Villeneuve-Saint-Georges viaţă moldovenilor este legată cu aţă În apropierea Parisului, la vreo 8 km în direcţia sudest, se întinde pe două dealuri megieşe localitatea Villeneuve-Saint-Georges.

melodie de petrecere de-a Zinaidei Julea, pe care le auzi de peste după gard, te fac să realizezi ce se întâmplă de fapt. Te afli în una din localităţile din Occident cu o comunitate mare de moldoveni. Impresia supra-realistă e confirmată imediat de microbuzul cu numere de înmatriculare de Ialoveni, care trece în grabă pe lângă tine. Şoferul seamănă foarte mult cu alţi şoferi de microbuz care, mai modeşti fiind, fac doar naveta ChişinăuIaloveni pe ruta 35. Numărul exact al moldovenilor stabiliţi la Villeneuve-SaintGeorges nu-l cunoaşte nimeni, nici chiar poliţia franceză, dar îţi dai seama destul de repede că acesta este impunător, de ordinul câtorva mii. Marea lor majoritate

Foto: villeneuve-saint-georges.fr, wikimedia.org

La câteva sute de metri de locurile cele mai aglomerate din apropierea gării de RER (reţeaua pariziană de trenuri suburbane) se face simţită brusc parcă o schimbare de atmosferă: străzile devin mai înguste şi mai înghesuite, apar nişte construcţii improvizate, neobişnuite pentru peisajul suburbiilor franceze, în imediata apropiere a gardurilor – movile de nisip şi de pietriş şi chiar doi-trei căţei hoinari care te salută de departe, dând prietenos din coadă. Umblând pe aceste străduţe dosite, te copleşeşte, la un moment dat, un sentiment acut de déjà-vu, o senzaţie că te afli pe străzile unui centru raional de la noi, şi doar inscripţia cu litere de-un cot „SARKO” pe un perete de garaj te readuce la realitate – mai eşti, totuşi, în Franţa. Dar această „revenire” e de foarte scurtă durată, căci ritmurile înfocate ale fetelor de la „Strelki” în melanj cu un chiuit dintr-o

24

mai 2010

www.pro-diaspora.com

provin din satele din nordul republicii, din Briceni şi Edineţ. Sunt oameni care au venit pe meleaguri străine în căutarea unei surse de existenţă, cei mai mulţi dintre ei fiind clandestini, adică fără acte de şedere şi permis de muncă în regulă. Anume această situaţie şubredă în privinţa documentelor îi forţează să locuiască în rulote abandonate, grupându-se câte 10-15 rulote în curtea vreunui francez dispus să le ofere un mic spaţiu contra unei chirii de 300 de euro pe lună (pentru o rulotă). O asemenea grupare poartă denumirea de „plaţ” şi cele mai multe plaţuri sunt practic o reconstituire a mahalei din satul de origine al moldovenilor. Chiar şi în aceste condiţii vitrege, moldovenii oricum sunt gospodari şi încearcă să-şi amenajeze locul de trai. În multe plaţuri solul e acoperit cu asfalt

sau chiar cu pavaj, pe jos este curat iar printre uşiţele deschise ale rulotelor se întrezăreşte o încercare de a duce o viaţă normală – covoare pe jos, masă, scaune, pături şi chiar televizor. O aparentă liniştire, care te cuprinde la vederea tentativelor de a organiza o viaţă normală este spulberată îndată ce-ţi pui întrebarea (inevitabilă): ce se întâmplă iarna, când în regiunea pariziană mercurul termometrelor oscilează între valorile de -5°C şi +5°C ? Îţi dai seama atunci de gradul de pericol permanent care îl reprezintă instalaţiile improvizate de transformare a curentului electric şi de încălzire, mai ales în nişte condiţii în care materialele uşor inflamabile sunt prezente din abundenţă şi există un singur robinet cu apă pentru întregul plaţ. Unde locuiesc familii acolo sunt, evident, şi copii, numai că cei mai mulţi dintre copiii moldovenilor de la Villeneuve-Saint-Georges nu au văzut o altfel de viaţă decât cea din rulote. Marea majoritate a locuitorilor de pe aceste plaţuri lucrează şi sunt remuneraţi la un nivel destul de decent în comparaţie cu francezii, numai că spre deosebire de ei, moldovenii noştri nu se pot bucura de toate avantajele sociale dintr-o ţara occidentală – cei mai mulţi dintre ei nu au nici cea mai elementară asigurare medicală, iar în caz de şomaj ei nu vor primi

niciun fel de alocaţie, nu vor avea dreptul la niciun fel de compensaţie în cazul unui accident de lucru şi niciuna din zilele de muncă istovitoare de pe şantiere nu va fi vreodată contabilizată pentru calculul pensiei, pe care, de altfel, nimeni nu le-o va acorda vreodată. Viaţa de clandestin este un statut fără de statut, un fel de „viaţă legată cu aţă”, care nu permite nici muncă în condiţii legale, nici dreptul de a închiria o locuinţă decentă, chiar dacă cei mai mulţi dintre moldovenii de la Villeneuve-Saint-Georges şi-ar putea permite acest lucru din punct de vedere financiar... Dorin Duşciac, Paris

Miercuri Cauşeni Ştefan Vodă Anenii Noi Taraclia

16.00-18.00

publicitate

Miercuri

Chişinău 12.00-14.00

Joi

Cahul 13.00-14.00 Leova 12.00-12.30 Hânceşti 10.00-10.30

Edineţ 10.00-10.30 Corjăuţi 10.00-12.00 Orhei 16.00-16.30

Vanea

Vova

Vova

(+373)79608849

(+373)69152061

(+373)79018417

www.pro-diaspora.com

Chateau de Vincennes

Bălţi 08.00-09.00

mai 2010 FRANŢA

676441291 686219353 Tel.: (+33)682745836 25

LA NOI ŞI LA EI Republica Moldova

Salarii moldoveneşti la preţuri europene După un an de strâns cureaua din cauza crizei economice, a venit rândul scumpirilor. Încă de la începutul anului s-a majorat preţul la carburanţi, resurse energetice şi produse alimentare, care au ajuns să fie mai scumpe decât în Europa, iar creditele bancare nu sunt cea mai bună soluţie, majoritatea populaţiei, inclusiv întreprinzătorii, preferă să împrumute bani de la cunoscuţi decât de la bancă, din cauza dobânzilor mari. Cu un salariu minim de 1100 de lei (65 euro), R. Moldova, conform unor studii elaborate de Banca Mondială şi PNUD, este calificată ca cea mai săracă ţară din Europa Centrala şi de Est. Salariul moldovenilor este de circa 34 ori mai mic decât cel al angajaţilor din Luxemburg, care ocupă prima poziţie într-un clasament realizat de Federaţia Angajatorilor Europeni (FedEE). Un nivel relativ similar cu cel din R. Moldova al salariului minim se înregistrează în ţări ca Muntenegru (55 euro) şi Ucraina (68,21 euro). În România salariul minim este de 140,64 euro.

Doar 70 de euro pentru alimentaţie şi comodităţi Astăzi, în R. Moldova, 25-30% din persoanele active trăiesc sub pragul sărăciei. Aceştia din urmă nu au asigurate, prin coşul minim de consum, cele 2500 calorii zilnic. Minimul de existenţă reprezintă volumul minim de consum de produse alimentare, bunuri materiale şi servicii. În R. Moldova coşul minim de existenţă a ajuns la 1187 de lei pentru o lună, adică 70 de euro. Luând în calcul evoluţia preţurilor şi costul serviciilor, autorităţile de la Chişinău consideră că suma ar fi suficientă pentru ca o persoană să îşi cumpere alimentele şi îmbrăcămintea necesare într-o lună şi să achite facturile. Oamenii de rând nu sunt de aceeaşi părere. Nu-

26

mai 2010

mai pentru încălzire în timpul iernii, cei mai mulţi sunt nevoiţi să scoată din buzunar mai mult de o mie de lei. Iar de pe masă, deseori carnea lipseşte. Pe Maria am întâlnit-o în piaţă. Se târguia cu vânzătoarea poate îi mai scade din preţ. Pentru o pensionară, fiecare leu economisit înseamnă mult. O întreb ce are în sacoşă. “Vreo doi cartofi, orez, ulei şi mere”, îmi spune Maria. La hala de carne s-a oprit doar cu văzutul. A întrebat de preţ şi a mers mai departe. “E scumpă carnea. Nu-mi permit de fiecare dată să cumpăr când vin la piaţă. Mai mult cumpăr legume. Îmi fac o oală de ciorbă şi îmi ajunge pentru câteva zile”, spune femeia. Deşi ajunsă la vârsta de pensionare, Maria este încă în putere şi aşa cum pensia de 800 de lei nu îi ajunge şi-a găsit un loc de muncă unde este plătită cu 700 de lei pe lună. O întreb dacă ştie de coşul minim de consum şi ce conţine acesta. “Ştiu că luate împreună, pensia şi salariul, acopăr coşul minim de existenţă, dar asta nu înseamnă că pot trăi normal. Cu această sumă doar supravieţuieşti, dar nu trăieşti”, îmi explică Maria.

pensia ţin de bugetul statului, de fondurile sociale, care vin de la impozitele angajaţilor. Respectiv, dacă forţa ocupată a muncii, cu regret scade cu 20% minim pe an, fondurile se reduc şi asta e problema că nu poţi mări nici salariul din aceste fonduri, nu mai vorbim de pensii. În practică, avem altceva, nu sunt rezerve bugetare suficiente pentru a majora salariile bugetarilor. Persoanele care lucrează în economia reală au salariul de cel puţin 3000 de lei şi ei fac faţă mai bine greutăţilor. Pe de altă parte, un profesor are salariul mult mai mic. Anume aceste pături au nevoie de suport”, explică Viorica Antonov, expertă în politici sociale şi dezvoltare al IDIS „Viitorul”. O întreb pe Maria cum se descurcă cu banii ei şi pe ce sunt aceştia cheltuiţi. „Iarna asta am plătit 1450 de lei pentru încălzire. Şi sunt nevoită să mă limitez foarte mult la cheltuieli.

Nu coşul este problema, ci salariul Experţii au şi răspunsuri la situaţia creată - nu coşul minim de existenţă este problema, ci salariul. „Coşul minim este real pentru că face faţă economiei naţionale. Preţurile nu pot fi mici. Este altă problemă că salariul şi www.pro-diaspora.com

Nu sun nicăieri. Am o grădină pe care o lucrez şi mai pun ceva legume, dar nu ies întotdeauna multe, oricum cumpăr de la piaţă”. Coşul minim de consum alimentar prevede 46 de produse, printre care produse lactate, din carne, fructe, legume, care să asigure cele 2500 de calorii necesare pentru o persoană. Autorităţile responsabile recunosc că este prea puţin, dar este suficient pentru activitatea unei persoane. “Desigur, ar fi de dorit să fie şi mai bine, dar acest minim este suficient pentru nevoile fiziologice, minimul necesar pentru ca organismul să funcţioneze normal. Coşul este dictat de economie, de buget, dar produsele prevăzute nu sunt mai mici decât necesităţile organismului”, ne explică Andrei Ciburciu, şeful Secţiei igiena alimentaţiei din cadrul Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă.

400 de lei lunar pentru produse alimentare „Pentru mine aceşti bani sunt oarecum suficienţi dacă economisesc bine, dar tinerilor nici 5000 de lei pe lună nu le ajung, mai

ales cei care plătesc şi chirie. Totul este foarte scump. Şi mai spun că tinerii profesori şi medici nu vor să meargă la ţară să lucreze. Păi ce să facă ei acolo, unde să trăiască? Şi de ce funcţionarii au salarii aşa de mari, de pensii nu mai vorbesc”, mai spune Maria. Potrivit vice-ministrului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Sergiu Sainciuc, cel mai mare procentaj al salariaţilor cu salarii peste nivelul minimului de existenţă este înregistrat în activităţile financiare (92,1%); în energetică, gaze şi apă (97,6%); construcţii (85,9%); industria prelucrătoare (83,8%); sănătate (83,9%), iar cea mai mică cotă a lucrătorilor bine plătiţi se atestă în agricultură şi silvicultură (55,2%); în activităţile recreative, culturale şi sportive (55,4%) şi în învăţământ (62,0%). Cu toate acestea, chiar dacă pensiile au fost majorate, oricum reprezintă doar 6070% din minimul de existenţă. Există riscul ca în acest an coraportul dintre salariu şi coşul minim de consum să fie negativ pentru că nu există resurse pentru majorarea salariilor şi a pensiilor, susţine Ana Popa, cercetător economic în cadrul Centrului Analitic Independent „Expert Grup”.

„Coşul minim de consum prevede doar 400 de lei pentru produse alimentare, ceea ce este dubios, nu poţi exista cu aşa sumă pe lună. Şi cuprinde un număr foarte limitat de produse şi servicii”, spune Ana Popa. „Nu este format corect acest mecanism. Pe de altă parte, dacă includem toate cele necesare ar trebui să se ridice minimul de existenţă la 6000 de lei. Lumea s-ar speria şi ar emigra şi mai mult pentru că cifrele sperie omul, de aceea şi este calculat în asemenea mod. În Uniunea Europeană coşul minim se calculează în întregime şi este ajustat la politica susţinerii păturilor social-defavorizate”, explică Viorica Antonov.

Salarii mici, credite scumpe Instabilitatea salariilor şi veniturile mici sunt o piedică şi la accesarea creditelor bancare. În ultimul an, băncile au oferit tot mai puţine împrumuturi. „Băncile nu oferă credite dacă nu ai un loc de muncă şi un salariu stabil. Nu este bine gândit acest mecanism. Aici trebuie de gândit cum susţii un mic întreprinzător cu impozitele şi taxele prea mari şi veniturile foarte mici. În această situaţie, mulţi activează ilegal pentru a-şi asigura un venit”, spune Viorica Antonov. „Tinerilor le este cel mai greu, de asta şi pleacă cu toţii din ţară”, spune Maria care are o fiică plecată peste hotare cu întreaga familie. „Vin o dată pe an în vacanţă şi atunci îmi văd nepoţelul. Se gândesc să se întoarcă în ţară şi să deschidă o afacere, dar cu situaţia asta politică şi economică le este frică că nu vor reuşi. În Danemarca oamenii care îşi deschid afaceri sunt susţinuţi de stat, dar la noi, ce fel de susţinere oferă statul”, se întreabă mătuşa Maria. „Creditarea businessului, în special, pentru iniţierea afacerilor, este problematică, din care cauză creditele contractate de la bănci, deseori, au destinaţie diferită decât cea specificată. Iar faptul că multe întreprinderi funcţionează în economia tenebră reduce transparenţa sistemului de creditare, fiind o piedică în dezvoltarea şi eficienţa acestuia. Întreprinzătorii preferă să se descurce cu resursele proprii sau să apeleze la prieteni sau cunoscuţi decât la bănci”, explică Ana Popa. Diana Lungu

www.pro-diaspora.com

mai 2010

27

LA NOI ŞI LA EI Italia

Catinca a venit la Roma în 2000 și a început să lucreze ca badante. A avut la început 500 şi s-a ridicat apoi la 600 de euro. În 2003, când a ajuns la Roma și Anton, Catinca avea 750 de euro. Anton s-a angajat și el badante, datorită prietenelor italience ale Catincăi, tot cu 750. Avea grijă de un infirm. N-avea zile libere, dar dispunea de foarte mult timp liber, citea tot ce găsea în casă. Pentru că lucra joia după masă, când legea prevedea că urmează să se odihnească, lua 25 de euro suplimentar. Duminicile sau sărbătorile erau plătite cu 50.

28

mai 2010

În august a renunțat la concediul legal plătit și prin urmare a luat două salarii. Anton era mulțumit, dar nu prea, pentru că soția era badante în altă casă și prin urmare nu aveau o viață de familie „ca lumea”. Catinca vroia și ea o viață „ca lumea”, de aceea s-a învârtit, s-a sucit până când a găsit un „lungorario” de opt ore zilnice, inclusiv duminica, care presupunea grija de o familie de bătrâni. Era liberă seara și avea un salariu de www.pro-diaspora.com

Foto: ilgiornale.it

Anton şi Catinca câştigă bani în Italia

un serviciu de salubritate, de unde, după ce plătea taxele, lua 1100 de euro. Între timp a murit bătrâna la care lucra Catinca și salariul Catincăi a fost înjumătățit. Dar și volumul de lucru. Prin urmare Catinca a reușit să-și găsească ore suplimentare. Știindu-și valoarea, a cerut 9 euro/ora. A mers. Acum Catinca câștigă în jurul la 1600 de euro. Anton s-a ridicat la 1200. Pentru ca să ajungă la nivelul soției, Anton îi cere 400 euro pentru că-i este șofer personal. Catinca ar vrea să mai lase din ore, căci simte că obosește prea tare, dar o imploră patronii să nu-i părăsească. Anton și Catinca au doi copii în Moldova, pe care îi ajută să-și facă o carieră în țara lor. Au cumpărat două apartamente la Chișinău. Acum vor să cumpere apartamentul în care stau în chirie, pentru ca să aibă unde-și petrece bătrânețile de pensionari italieni. Vor face un împrumut de 80000 de euro la banca. Pe baza istoriei lui Anton și a Catincăi pot fi făcute următoarele concluzii. 1. Banii se câștigă cel mai ușor în doi. 2. A fi badante e convenabil din punct de vedere economic, dar e greu să reziști pe termen lung, mai ales dacă ești bărbat. 3. În ciuda datelor statistice care vorbesc de salarii mari la nordul Italiei și salarii mai mici la centru și la sud, poți câștiga bine oriunde, depinde cât ești de brav. 4. Străinătatea te înstrăinează

Foto: cislveneto.it

1140 de euro! Majorările de salariu și succesele Catincăi nu erau întâmplătoare: i se plătea pentru caracterul sociabil, inteligență și priceperea deosebită la bucătărie. Deci, mergând la o înțelegere cu patronul lui Anton, Catinca a căpătat dreptul de a veni seara la Anton. S-a început o viață tare „ca lumea”. A nu plăti chiria, nici taxe, a nu cheltui aproape nimic pe mâncare și a pune „deoparte” în fiecare lună câte 2000 de euro. Era ceva! Anton îi zicea Catincăi că mulți italieni, chiar dacă și câștigă mai mult, nu reușesc să economisească atâta, pentru că trebuie să plătească chirie, întreținere, mâncare și câte și mai câte. În schimb sunt liberi, zicea Catinca. La început lui Anton nu i-a lipsit libertatea. Citea, se uita la televizor, se plimba o oră pe zi pe malul Tibrului sau prin centrul Romei și era fericit. Cu timpul însă atmosfera casei a început să-l apese, devenea din ce în ce mai nervos și se certa tot mai des cu soția pacientului său. Peste doi ani și jumătate Anton a fost licențiat. S-au pus în mână 5000 de euro ca lichidare și pa, la revedere. Libertatea i-a întâlnit pe Anton și pe Catinca cu brațele deschise. Au trebuit să-și găsească un apartament în chirie mai în afara Romei cu 300 de euro lunar. Săși cumpere mașină cu 4000. Să plătească asigurarea mașinii de 956 euro anual. Să cheltuiască pentru mâncare și pentru benzină circa 100 de euro pe săptămână. Vreo jumătate de an Anton a avut servicii întâmplătoare și prost plătite, trebuind să mai suporte și ironiile Catincăi, care zicea că-l întreține. În sfârșit, s-a angajat la

Victor DruŢă, Roma publicitate

www.pro-diaspora.com

mai 2010

29

LA NOI ŞI LA EI Cehia

Cum e să trăieşti în Cehia Anatol şi Maria Lăzărescu au venit în Cehia în 2003 din dorinţa de a munci pentru un viitor mai prosper. În 2008 au obţinut viza de reşedinţă pentru zece ani în această ţară. Este tipul de familie care a ştiut să ia decizii rapide şi optime. După o perioadă au reuşit să-şi reîntregească familia. Să trăieşti departe de copilul tău este ”foarte greu. Ne bucurăm enorm că acum fiul nostru este alături de noi", spune Maria. Dorel studiază în clasa a patra şi are rezultate bune. Anatol lucrează şofer de camion de mare tonaj, având salariu de 1200 de euro. Mariana munceşte la un restaurant ceh şi câştigă 700 de euro pe lună. Asta e bugetul familiei. "Ne dorim o situaţie financiară sigură, de aceea planificarea bugetului este

importantă pentru noi, în special perioada de criză. Doar o planificare realistă ne ajută să facem fată mai uşor dificultăţilor şi să ducem la îndeplinire planurile de viitor", spune Anatol. Chiria apartamentelor în Cehia este de peste 400 de euro, în dependenţă de zonă. “Locuim într-un apartament cu două camere, într-o zonă frumoasă a oraşului Praga şi plătim lunar 500 euro. E mult, dar condiţiile sunt bune", susţine Mariana. Mai ieftin e să închiriezi spaţiu locativ în cămine. Aşa procedează mulţi moldoveni. Plata lunară pentru o persoană oscilează între 100 şi 120 de euro. În Cehia, angajaţii primesc salarii mult mai mari decât în R. Moldova, cu toate acestea preţurile sunt egale sau chiar mai mici. Mariana spune: "Când am venit pentru prima dată în Praga, mă aşteptam să găsesc preţuri mari, dar în magazinele de aici preţurile sunt accesibile. Cheltuielile pentru alimente şi alte servicii în familia noastră sunt de aproximativ 400 euro". Adesea oamenii nu au posibilitatea să-şi

cumpere lucrurile de care au nevoie (cu atât mai puţin pe cele care şi le-ar dori) fără să apeleze la un împrumut. "Ne conducem în viaţă după principiul: acolo unde e dorinţă, nimic nu e imposibil. În baza venitului lunar al familiei am obţinut uşor un credit de 8000 de euro pentru un termen de 5 ani cu o rată de 14%. Am mai beneficiat şi de un leasing de 4 ani pentru automobil cu rata anuală de 12%. Nu am ratat nici posibilitatea de a investi în imobil, apelând la sistemul ipotecar pe un termen de 25 ani la 4,6% anual, având aceleaşi privilegii ca şi cehii", explică cu entuziasm Anatol. Ca să obţii aceste beneficii trebuie, în primul rând, să ai statut legal de şedere, să fii angajat oficial şi să ai un venit stabil.

Statistici Coşul minim de consum pentru un adult din Cehia este de 180 de euro, salariu minim fiind de 306 de euro, iar salariul mediu lunar este 920 de euro. Şomerii primesc de la stat îndemnizaţii lunare în valoare de 200 de euro. Cele mai mari salarii în Cehia sunt obţinute în sectorul bancar, unde salariul mediu este de 1700 de euro. Cel mai mic salariu este de 475 de euro pentru muncitorii necalificaţi din construcţie şi agricultură. Cehii ştiu exact cât, cum şi unde îşi permit să cheltuiască. Astăzi, în Cehia, 24% din venitul unei familii este alocat pentru produse alimentare şi pentru cele de strictă necesitate. Investiţiile cele mai importante se fac în imobil. Apartamentele vechi costă între 70000 şi 85000 de euro, iar o locuinţă nouă ajunge până la 8000 de euro per metru pătrat pentru locaţii de top. O familie de patru persoane se descurcă uşor cu 600 de euro pe lună, dacă are casă sau apartament propriu. Cu salariile pe care le au, cehii îşi pot permite un trai decent, cu atât mai mult că serviciile medicale şi studiile în instituţiile de învăţământ superior de stat sunt în mare parte gratuite. Cu toate acestea, cehii sunt deseori nemulţumiţi de nivelul lor de trai. Nadea Hornet, Praga

30

mai 2010

www.pro-diaspora.com

LA NOI ŞI LA EI Marea Britanie

Pentru a supravieţui în Londra ai nevoie de cel puţin 500 de euro Veniturile imigranţilor moldoveni din Marea Britanie, ca şi peste tot, depind de munca pe care o îndeplinesc, precum şi de vechimea în muncă. Majoritatea femeilor lucrează în domeniul hotelier şi de menaj sau îngrijesc de bătrâni. Salariul pentru o zi de muncă de 10 ore variază între 30 şi 100 de euro. Majoritatea bărbaţilor lucrează în construcţii ca ajutori pe şantier, fiind plătiţi pentru o zi de munca de 10 ore cu minim 50 de euro şi maxim 150 de euro. Majoritatea imigranţilor cu acte în regulă şi locuri de muncă îşi pot deschide uşor conturi bancare, dar vor primi credite în funcţie de depozitele pe care le fac. Celor ce au un venit de cel puţin 1000 de euro pe lună, agenţii de servicii financiare le oferă credite de la 1000 la 10000 de euro la dobânda de 10-15%. Însă, de multe ori aceste credite sunt greu de întors şi pot devin amare. Aceleaşi venituri le au şi majoritatea englezilor, doar că ei precum şi cetăţenii UE pot beneficia de accesul la beneficii sociale

(şomaj, locuinţă, sănătate etc.), astfel având mai multă securitate în cazul şomajului. Cheltuielile lunare de trai de asemenea depind de localitatea şi zona în care închiriezi o cameră, un mini-apartament sau o casă. Cea mai ieftină chirie la Londra: o garsonieră - 300-400 de euro, un apartament cu o camera 800-1500 de euro, o casă 2000-3000 de euro. În oraşele mai mici şi în afara Londrei costurile locuinţelor pot fi de 2 sau 3 ori mai mici. Costurile de electricitate, gaz şi apa sunt plătite separat şi variază în funcţie de anotimp, ajungând de la 50 la 300 de euro pe lună. Costurile de telefon, TV şi Internet depind de cerinţele consumatorului şi pot varia între 30-50 de euro pe lună. Totuşi, fiecare persoană care deţine un aparat TV în casă

trebuie să plătească o licenţă TV de 6 euro pe săptămână. Costurile de călătorie în Londra variază de la 40 la 120 de euro pe lună, iar în afara Londrei sunt puţin mai mici. Hrană, îmbrăcămintea şi igienă sunt şi ele la discreţia fiecărui om în parte, dar nu pot fi mai ieftine de 50 de euro pe săptămână. Deci, în total, un imigrant ca să supravieţuiască în Marea Britanie în cele mai ieftine condiţii trebuie să câştige cel puţin 500 de euro pe lună. Dar aşa cum în medie, un imigrant de rând nu câştigă mai mult de 1000 de euro pe lună, profitul ce rămâne pentru economii şi investiţii sau remitenţe acasă în mediu este de 500 de euro. Serafim Florea, Londra publicitate

www.pro-diaspora.com

mai 2010

31

LA NOI ŞI LA EI Spania

Muncitorii din Spania sunt „mileuristas”

Cu acest salariul persoana trebuie să facă față la: - cheltuielile de ipotecă sau chirie care în medie sunt de 600-800 de euro în funcție de metrii pătrați și regiune; - cheltuielile pentru şcolarizarea copiilor (masa, materialul școlar, uniforma, transportul și cotele lunare, după caz); - creditele care sunt foarte răspândite, mai ales pentru achiziționarea unei mașini (oscilează între 100 și 400 de euro pe lună); - serviciile de comunicații (pachetul

Internet şi telefon este de 45 de euro pe lună); - serviciile comunale (gaz – circa 60 de euro pe lună, electricitate - 30 de euro pe lună, apă - 15 de euro pe lună). E de menționat că 40% din casele spaniole nu au instalații de gaz. Cheltuielile pentru energia electrică a acestor proprietari sunt mai mari, cu toate că beneficiază de o tarificare specială, cu prețuri mai reduse. Spaniolii care obișnuiesc să ia masa în afara casei, plătesc pentru un prânz consistent între 10 și 15 de euro. Evident, cei ce cumpără produse pentru a găti bucatele acasă, „salvează” o parte substanțială a bugetului. Pentru hrana spirituală – o parte indispensabilă a vieții latinilor, un spaniol rezervă între 50 și 70 de euro lunar, pentru că un bilet la cinematograf costă circa 12 de euro, la un meci de fotbal – în mediu 50 de euro, iar la corrida – 25 de euro. Cât privește cheltuielile pentru

vestimentație și încălțăminte, au din ce alege. Mileuristii de obicei își cumpără haine la sfârșitului sezonului, când magazinele aplică reduceri semnificative, care în unele cazuri pot ajunge și până la 70%. Spania are una dintre cele mai bune infrastructuri în materie de servicii publice, mai ales în transport. De exemplu, în cazul Madridului și a Barcelonei, cel mai comod e să călătoreşti cu autobuzul. O călătorie costă circa 1.20 de euro. Pentru o deplasare interurbană, spaniolii optează pentru tren, acesta fiind mai rapid, mai ecologic și mai ieftin.

Moldovenii În general, moldovenii muncesc în construcție, restaurante, serviciu domestic, agricultură, care sunt prost plătite. Ei sunt catalogați ca mileuristas. La capitolul cheltuieli, în linii generale, am putea vorbi despre două categorii de moldoveni și anume:  cei de peste 35 de ani, majoritatea cărora muncesc mai mult de 40 de ore pe săptămână şi câștigă mai mult, reducând cheltuielile la minim, fiindcă trimit bani celor de acasă. cei de până la 35 de ani, cărora le plac lucrurile scumpe și care sunt “plini” de credite bancare. Acesta ar fi și unul din motivele din care băncile, afectate de criza financiară, refuză să ofere credite străinilor, mai ales când e vorba de cei extracomunitari. Moldovenii cu rezidență legală constituie 0,05% din totalul imigranților din Spania, fiind concentrați mai mult în regiunile cu un potențial economic mai înalt, cum ar fi: Barcelona, Madrid, Valencia și Santander, unde își pot găsi mai ușor un loc de muncă și bine remunerat. Marcel Macarie, Barcelona

32

mai 2010

www.pro-diaspora.com

Foto: virginmedia.com

Se estimează că circa 63% din cei angajaţi în câmpul muncii în Spania sunt mileuristas, adică salariatul care primește o remunerare lunară inferioară la 1100 de euro.

LA NOI ŞI LA EI Portugalia

Câştigăm şi cheltuim în portugheză

Având în vedere că majoritatea moldovenilor activează ca angajaţi necalificaţi (deşi 60% dintre ei au studii superioare), remunerarea muncii lor este mai mică comparativ cu cea a muncitorii calificaţi. Potrivit Instituto Nacional de Estatística, de la 1 ianuarie a.c. salariul minim pe economie în Portugalia este de 475 de euro, cu 25 de euro mai mult decât anul precedent. E mult sau puţin? Chiria locuinţei în zona Lisabonei poate ajunge la 500 de euro... Pe de altă parte, salariul mediu pe economie este de circa 840 de euro. Un imigrant în Portugalia poate câştiga între 500 şi 1500 de euro lunar, asta în dependenţă de domeniul de activitate (restaurante, hoteluri, construcţii, servicii etc.). Desigur, venitul unor moldoveni depăşeşte suma de 1500 de euro, însă numărul lor este mic. La capitolul cheltuieli, fiecare familie are propriile obiceiuri de consum: unele deţin un autoturism şi consumă carne, alte-

le preferă exclusiv utilizarea mijloacelor de transport în comun sau alimentaţia vegetariană. Pentru alimentele care înglobează coşul minim de consum, o familie trebuie să scoată din buzunar în jur de 200-230 de euro lunar. Însă, coşul mediu de consum se ridică la peste 300 de euro. Produsele sunt puţin mai ieftine decât în Germania, Franţa sau Spania.

Iată preţurile medii a câtorva produse alimentare: pâine – 0,28 euro, lapte –0,60 euro, ulei – 0,85 euro, zahar – 0,70-0,80 euro, făină – 0,85-0,95 euro, peşte – 3,5 euro, carne de porc – 3,5 euro, carne de vită – 4,5-5 euro. În afara de asta, se mai adaugă chiria locuinţei care variază între 150 şi 550 de euro lunar. Pentru grădiniţă trebuie să plăteşti între 150 şi 250 de euro. Statisticile din anii 2008-2009 spun că o familie aloca 18% din salariu pentru procurarea produselor alimentare; 19% pentru achitarea locuinţei/ chiriei; 14% pentru transport; 3% pentru

servicii de comunicaţii; 4-6% vestimentaţie şi încălţăminte; 2-4% pentru învăţământ.

Credite În ce priveşte economiile, imigranţii reuşesc să pună deoparte foarte puţini bani din salariu, uneori economiile fiind chiar imposibile. Din considerentul insuficienţei financiare, unii apelează la credite. În Portugalia, moldovenii care muncesc cu acte în regulă, au acces la credite bancare. La acordarea creditelor se ia în calcul veniturile legale. Poate fi vorba de credit în numerar, credit imobiliar, credit pentru procurarea unui autoturism etc. Solicitanţii trebuie să demonstreze că au contract de muncă pe o perioada nedeterminată, prin care dovedesc băncii ca au venituri stabile. Declinul multor sectoare, dar şi problemele economice şi sociale în ansamblu înregistrate în Portugalia în ultimii ani, au un impact direct asupra veniturilor imigranţilor moldoveni şi angajarea acestora în câmpul muncii. În ultimul timp ei sunt remuneraţi tot mai prost. În contextul crizei economice mondiale, reducerea salariilor este iminentă. Olesea Tanaşciuc, Lisabona

Foto: z.about.com

Situaţia moldovenilor din Portugalia este mult mai grea comparativ cu cea a conaţionalilor noştri din alte ţări. Pentru a înţelege mai bine de ce spun asta am încercat să fac un raport dintre veniturile şi cheltuielile acestora.

publicitate

www.pro-diaspora.com

mai 2010

33

LA NOI ŞI LA EI Grecia

Venitul moldoveanului ajuns la muncă în Grecia

Nu puţini dintre cei rămaşi acasă îşi pun întrebarea – oare cât primesc moldovenii plecaţi peste hotare? Răspunsul e „ştiut” - primesc bine, pentru că uite, şi-au dat datoriile, îşi întreţin copiii şi părinţii, cunună, fac nunţi şi cumătrii… Analizând „la rece”, în Grecia, de exemplu, veniturile sunt mizerabile în raport cu munca enormă depusă, cu dorul nestăvilit de casă şi, uneori, cu umilinţă suferită. Bineînţeles, pe stăpâni îi interesează

34

mai 2010

rezultatul lucrului şi mult mai puţin sentimentele pe care le ai. Şi dacă te superi sau nu, dacă îţi convine sau nu – sunt problemele tale personale. Iniţial cei care au imigrat în Grecia s-au gândit că vor sta o perioadă, vor face nişte bani pentru un trai decent şi… acasă! Nu întotdeauna este aşa.

Femeile Munca de aici este extrem de diferită şi, totodată, foarte asemănătoare, de la

Bărbaţii Bărbaţii, de regulă, lucrează la construcţii şi spălătorii. Salariul şi aici este foarte mic, dacă-l comparăm cu cheltuielile lunare pentru casă, produse alimentare şi servicii comunale. Istoria veniturilor şi cheltuielilor diferă de la casă la casă, de la caz la caz. Sigur, când ambii soţi sunt veniţi la muncă în Grecia, respectiv şi venitul e mai mare şi cheltuielile sunt un pic mai mici. Un soţ în Moldova şi unul în Grecia – e situaţia cea mai grea pentru amândoi. Practic fiecare familie venită la muncă în Grecia, legalizată cumva şi, principalul, www.pro-diaspora.com

Foto: trekearth.com

Toţi cei plecaţi de acasă, toţi cei care pleacă şi astăzi şi cei care vor mai pleca şi mâine au un singur scop – să câştige mai mulţi bani decât în Moldova. Cu „euroii” munciţi în sudoarea frunţii cred că vor putea creşte copiii, construi o casă etc. La asta visează moldoveanul la plecare.

caz la caz. Practic, toate femeile din fosta Uniunea Sovietică fac curat în casele grecilor. Unica diferenţă este că unele locuiesc la stăpânii lor greci şi rar când ies din casă, doar duminică, pentru că au o zi liberă, iar altele lucrează pe ore şi zile bine stabilite şi au un număr de case, oficii în care fac curat ziua şi, respectiv, seara se întorc acasă. Şi ce bani primesc? În primul caz, salariul variază între 800 şi 1000 de euro lunar, dar, în schimb, nu au cheltuieli pentru gazdă, servicii comunale şi masă. Însă, muncitoarele sunt practic „izolate” de lume. Duminicile sunt aşteptate de ele ca o „gură de aer” - este ziua în care ies din casa stăpânului şi până seara pot să se întâlnească cu rudele şi prietenii, să mai stea în parc şi să mănânce o îngheţată, să transmită colete şi bani acasă. Femeile care lucrează pe ore şi zile au un salariu mai mare, ajunând şi la 1700 de euro lunar, în dependenţă de orele lucrate şi numărul de case şi oficii deservite. În schimb, cheltuielile sunt cu mult mai mari. Neapărat trebuie achitată gazda, serviciile comunale, mâncarea, telefonia mobilă care este unicul fir ce le leagă de cei dragi, rămânând valabil trimisul coletelor şi banilor în Moldova.

400 de euro, serviciile comunale – 150200 de euro, alimentele – cam 150 de euro pe săptămână, la care se adaugă benzina, telefonia mobilă şi coletele transmise cu regularitate în Moldova. Până la criza economică care se resimte foarte acut şi în Grecia, pentru moldovenii împrumutul de la bancă, cumpăratul apartamentelor sau a maşinilor în leasing, a fost mai simplu. Era necesar să ai toate actele în ordine (permisul de şedere, certificatul de la locul de muncă, cu un venit

Cristina Bodrug, Atena

Foto: planetark.org

asigurată cu cel puţin un loc de muncă, se gândeşte să-şi cumpere un apartament în Moldova sau să-şi construiască o casă şi să vină în ţară cu o maşină bună şi frumoasă. Mulţi însă se stabilesc aici, deşi este mai greu din punct de vedere financiar. În dependenţă de venit, tot mai mulţi încearcă să-şi cumpere maşini noi, luate în leasing. Este un lucru foarte convenabil, daca venitul lunar este la 2000–2500 de euro. Astfel, pentru o maşină achită de la 300 la 500 de euro, pentru gazdă - 300-

stabil) şi un „garant” – un cetăţean al R. Moldova, la fel cu actele în regulă. Începând însă cu 2009, situaţia s-a schimbat radical. Pentru a avea acces la credite şi a cumpăra tot ce spuneam mai sus, sunt necesare foarte multe documente (permisul de şedere, certificatul de la locul stabil de muncă (nu mai puţin de 3 ani), dovada venitului stabil şi a impozitelor achitate, „garant” – cetăţean grec al cărui venit anual să corespundă cerinţelor băncii etc.). Banca decide, dacă acceptă sau nu să-ţi ofere creditul, chiar dacă aparent crezi că ai îndeplinit toate cerinţele. Este o procedură îndelungată şi migăloasă şi nu prea mulţi greci sunt de acord să pună garanţie şi să te ajute să-ţi faci cumpărătura mult râvnită. Oricum, de regulă, moldovenii noştri nu renunţă. Cu siguranţă, au devenit „luptători” de nevoie. În fiecare zi luptă pentru a obţine ceva. Aşa e şi cu dorinţa de a cumpăra ceva nou şi frumos. Pentru că au dreptul. Pentru că lucrează mult şi din greu pentru a-şi realiza nişte vise. Moldovenii aflaţi peste hotare muncesc mult şi, mi se pare, uneori îşi pot permite să cheltuiască din economiile lor agonisite cu greu, pentru a „gusta” din bucuriile vieţii.

publicitate

www.pro-diaspora.com

mai 2010

35

ISTORIE DE SUCCES Franţa

Vitorio – moldoveanul de la Paris Vitalie Banuh s-a născut pe 1 ianuarie 1969 în satul Condrăteşti, raionul Ungheni. După terminarea şcolii medii din oraşul Râşcani şi-a continuat studiile la facultatea de limbi străine din Kiev, specialitatea limbă franceză şi engleză. Mai apoi şi-a făcut studiile postuniversitare la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti. A activat în domeniul Administraţiei de Stat a Aviaţiei Civile a R. Moldova în calitate de şef al Direcţiei Relaţii Internaţionale, iar în anii 1997-2000 a fost reprezentant al unei companiei aeriene moldoveneşti la Kiev. La insistenţa soţiei, în 2000 au hotărât să plece în Franţa, unde mai mulţi colegi se stabiliseră cu traiul şi unde se părea că îi aşteaptă o viaţă mai bună. Dar, cum deseori se întâmplă, realitatea a fost alta. Colegii îşi aveau fiecare viaţa lor, cu problemele lor, iar o persoană pe care conta foarte mult şi pe care a ajutat-o cândva, pur şi simplu a dispărut. Cunoştea limba franceză, acesta fiind un atu important. Pentru sta legal în Franţa s-a înscris la studii la Institutul Naţional de Studiere a Limbilor şi Civilizaţiilor Orientale din Paris, specialitatea limbă ucraineană, pe care o cunoaşte, tatăl său fiind de naţionalitate ucraineană. După câteva luni, când rezervele de bani s-au epuizat, iar căutările unui loc de muncă nu a dat rezultate, paşii l-au dus la platforma. A început banal, ca alte sute de moldoveni, prin a frecventa magazinele de construcţii, unde patronii angajau la munca pe şantiere. Astfel în câteva săptămâni, şi-a închegat propria echipă de zidari. "Domnea o democraţie adevărată", îşi aminteşte Vitalie. "Eu fiind şeful care cunoştea limba dar nu cunoştea meseria, pe teren îndeplineam muncile cele mai necalificate. În acest domeniu se câştigă bine, dar nu este o activitate stabilă." La prima ocazie care s-a ivit de a schimba locul de muncă, nu a ezitat să o facă. Hazardul a vrut ca proprietarul

36

mai 2010

Legende

unui mic apartament pe care tocmai îl închiriase, să fie contabilul unei reţele de restaurante cu specific italian din Paris. Perspectiva unui contract de muncă legal şi masa asigurată i-au facilitat decizia. De la chelner la administrator de restaurant – asta a fost calea parcursă în cinci ani de Vittorio, cum l-a "botezat" patronul italian. "Este o munca complicată, plina de responsabilităţi, cu un orar stupid, de dimineaţă până noaptea târziu, cu o pauză intre orele 15.00 şi 18.00. Dar la cămaşă alba, cu zâmbetul pe buze şi în contact permanent cu oamenii", spune, zâmbind, Victor. În 2009, unul din restaurantele din reţea a fost scos la vânzare. Astfel s-a ivit oportunitatea începerii unei afaceri www.pro-diaspora.com

Legende

proprii. Din economii, împrumuturi de la prieteni şi un credit bancar, a reuşit să încheie un contract de franciza. "Nu a fost un risc foarte mare”, ne povesteşte Vitalie, adăugând: „Cunosc domeniul, aveam deja experienţa necesară în gestionarea unui restaurant asemănător, am păstrat specificul restaurantului, condiţiile stricte ale unui contract de franciză sunt foarte clare în acest sens. Şi personalul este cu experienţă, printre cei angajaţi fiind şi câţova studenţi români şi moldoveni, care vorbesc limba franceza, engleză, italiană sau rusă. Schimbarea patronului nu a afectat activitatea restaurantului, clienţii cei mai fideli au rămas locuitorii cartierului, dar şi turişti străini", spune patronul moldovean. Situat la numai câteva minute de Turnul Eiffel, turiştii sunt ademeniţi de acest local, dotat cu o sală spaţioasă şi luminoasă, cu un decor plăcut şi o ofertă culinară variată. O categorie aparte sunt clienţii care provin din spaţiul ex-soviewww.pro-diaspora.com

tic. Pentru ei, Vitalie a reuşit să diversifice activitatea restaurantului. "Sala cea mică a restaurantului poate fi rezervată pentru diverse ocazii şi evenimente, cum ar fi zilele de naştere, întâlniri, reuniuni. Concetăţenii noştri însă sunt mai mult interesaţi în petrecerea nunţilor şi cumătriilor. Recent, aici a fost organizată o nuntă moldovenească, cu muzică populară, cu bucate tradiţionale, pregătite de două gospodine, cu o ambianţă tipică moldovenească. La numai un an de activitate, despre profit nici nu poate fi vorbă, dar, totuşi, patronul Vitalie Banuh a reuşit să menţină cifra de afaceri la acelaşi nivel ca până la criză şi să activeze cu toate cheltuielile achitate. Mai greu a fost la început, când a simţit pe propria piele birocraţia franceză. Legislaţia franceză e dura, dar e stabilă, fapt ce permite o activitate de durată. E şi flexibilă în acelaşi timp, se acţionează după principiul dacă nu este interzis, e permis. Este de dorit ca la început afacerea să fie monitorizată prin intermediul unor specialişti, cum ar fi cabinetele de contabilitate şi audit. Aşa pot fi evitate problemele sau măcar pot fi anticipate la timp. "Sfatul meu pentru moldoveni e să aibă curaj, să realizeze că suntem destul de capabili ca să reuşim. Le recomand celor care doresc să-şi deschidă o afacere peste hotare: calculaţi, calculaţi şi iar calculaţi! Nu ezitaţi să apelaţi la ajutorul specialiştilor de pe loc în domeniul în care doriţi să activaţi. Înainte de începerea unei afaceri, studiaţi minuţios activitatea anterioară sau prognozele pe viitor pentru că deseori se economiseşte la acest capitol, iar preţul plătit este foarte mare mai târziu", conchide Vitalie. Deşi nu activează după specialitate, nu regretă că s-a stabilit în Franţa. A cunoscut o altă lume, alte perspective. În general munca peste hotare disciplinează omul, îl face mai responsabil faţă de angajamentele luate. La întrebarea dacă îşi doreşte să rămână peste hotare, încă nu a găsit un răspuns. Dar viitorul copiilor săi îl vede aici, la sigur. Violeta Griţcan, Paris mai 2010

37

util Italia

Imigrarea în Italia –

cum, unde, când… “Imigrare cum, unde, când” - aşa se numeşte ghidul imigrantului în Italia care poate fi folosit în rezolvarea problemelor zilnice: de la contractul de muncă până la deschiderea unui cont în bancă ş.a.m.d. Cartea poate fi găsit şi-n limba română pe site-ul guvernului italian. Vă propunem câteva crâmpeie din acest ghid. Frontiera Ce se întâmplă la frontiera italiană? Străinii sunt supuşi controlului vamal, valutar şi sanitar. După aceasta autorităţile de frontieră trec în paşaport data şi locul de tranzit. Cui i se poate interzice intrarea în Italia? În primul rând, străinilor care se prezintă la frontieră şi nu îndeplinesc condiţiile de intrare. Străinii care au intrat în Italia fără a trece controlul la frontieră, dar care au fost „prinşi” la intrare sau deja pe teritoriul italian. Şi străinii care au fost admişi temporar în Italia pe motive de ajutor de protecţie umanitară, pot fi expulzaţi şi însoţiţi la frontieră.

Vizele Cine are nevoie de viză? Toţi cetăţenii consideraţi străini: cetăţenii extracomunitari; cetăţenii fără cetăţenie sau fără patrie. Cum pot motiva solicitarea vizei de intra-

re în Italia? Argumente în favoarea eliberării vizei: adopţie, afaceri, tratamente medicale, motive diplomatice, familiale, întreceri sportive, invitaţie, muncă subordonată, muncă sezonieră, activitate pe cont propriu, misiune, motive religioase, reintrare, rezidenţă, reîntregire familiei, studiu, tranzit, turism.

Permisele de şedere Ce este permisul de şedere? Este o autorizaţie eliberată de Chestor care oferă străinului dreptul de şedere pe teritoriul statului. Poate avea o durată variabilă. Unde şi când pot cere permisul de şedere? Permisul de şedere trebuie cerut în mod obligatoriu, într-o perioadă de opt zile lucrătoare din momentul intrării pe teritoriul italian sau al intrării în unul din statele Schengen (în afara cazurilor de intrare şi şedere în Italia pe motiv de vizită, afaceri, turism şi studiu pe o perioadă de cel mult 3 luni, cazuri în care este de ajuns

să se facă o declaraţie de prezenţă la frontiera sau la Chestorul provinciei în care vă aflaţi): la Oficiile poştale indicate pentru expediere, folosind kit-ul corespunzător, disponibil în oficiile poştale şi ghişeele patronatelor şi primăriilor; direct Chestorului din provincia în care vă aflaţi în următoarele cazuri: azil politic (cerere şi eliberare); cure sanitare; întreceri sportive; integrare de minori; minori; protecţie umanitară; cerere de statut de apatrid (eliberare); vacanţă-muncă; motive de familie în cazul căsătoriei unui cetăţean străin cu un cetăţean italian; carte de şedere pentru rude străine a unui cetăţean italian sau UE. Ce anume este cartea de şedere CE? Este un document care autorizează şederea pentru o perioadă nelimitată în Italia. Ce condiţii trebuie să îndeplinesc pentru a obţine cartea de şedere CE? Poţi obţine cartea de şedere CE dacă: eşti un cetăţean străin care se află în Italia de cel puţin 5 ani şi ai un permis de şedere în curs de valabilitate (cu excepţia permiselor pe motiv de studiu, pregătire profesională, azil, protecţie temporară, motive umanitare); dacă eşti un cetăţean străin, soţ/soţie, fiu minor sau părinte, care trăieşte cu un cetăţean italian sau cetăţean al unui stat UE cu rezidenţa în Italia; eşti

38

mai 2010

www.pro-diaspora.com

Foto: rai.it, flickr.com

Cartea de şedere CE

un cetăţean străin: soţ/soţie; fiu minor chiar şi al celuilalt soţ, şi chiar născut în afara căsătoriei, necăsătorit, cu condiţia ca celălalt părinte să fi dat acordul său; fiu major întreţinut în cazul în care nu poate să-şi asigure satisfacerea nevoilor esenţiale ale vieţii din cauza stării de sănătate; părinte întreţinut care nu are un ajutor adecvat din partea familiei în ţara de origine sau de proveninţă, a unui cetăţean străin deja titular al unei cărţi de şedere UE, cu condiţia de a putea demonstra că are un venit suficient pentru a te întreţine; trecerea unui test de cunoaşterea limbii italiene.

Cumpărarea unei locuinţe Pot cumpăra o casă? Cetăţenii străini cu un permis de şedere pentru muncă sau motive de familie sau carte de şedere CE pot cumpăra imobile în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii italieni. Ceilalţi, în schimb, pot cumpăra o casă numai dacă există un acord particular între ţara de origine şi Italia. În cazul cumpărării unei case sunt înlesniri privind impozitele. Ce documente trebuie să semnez pentru cumpărarea unei case? Propunerea de cumpărare, cu care se blochează preţul tocmit şi se semnează o propunere irevocabilă de cumpărare, vărsând un acont; Promiterea de vânzare sau compromisul, este un contract preliminar care angajează părţile să stipuleze actul notarial (contractul de vânzare-cumpărare), fixând data, dacă nu este posibilă stipularea imediată a contractului. Cu ocazia semnării compromisului se obişnuieşte, dar nu este obligatoriu, vărsarea unui acont din preţul cerut pentru imobil; Actul public de vânzare, contractul de vânzare-cumpărare are ca scop transferarea proprietăţii, se stipulează în faţa notarului (actul notarial), în prezenţa vânzătorului şi cumpărătorului şi este redactat în formă publică.

cumpărat o restricţie (ipoteca). Banca, pentru a avea siguranţa restituirii sumei de bani împrumutată, va cere ca locuinţa cumpărată să fie ipotecată (ipoteca). Dacă veniturile nu sunt suficiente pentru a plăti rata împrumutului banca cere o garanţie (fideiussione) de la o a treia persoană sau societate care se angajează să garanteze personal cu bunurile proprii pentru restituirea debitului tău. Ipoteca este o modalitate care permite băncii, în cazul în care nu sunt plătite ratele împrumutului, să preia locuinţa şi să o vândă pentru a recupera banii avansaţi. Cum procedez dacă merg să locuiesc cu o altă familie? Prima persoană scrisă în statutul de familie care te găzduieşte, trebuie să te însoţească la Biroul de Schimbare a Rezidenţei pentru a prezenta cererea de înscriere de rezidenţă. Care sunt termenii de înregistrare şi de schimbare a rezidenţei?

Cetăţenii străini trebuie să ceară înscrierea în registrul Stării Civile în 90 de zile de la intrarea lor în Italia. Cetăţenii străini care cer o schimbare a rezidenţei, trebuie să o facă în 20 de zile de la transferarea lor. Care sunt documentele care trebuie prezentate? Informaţiile despre toate aceste acte, dar şi despre cum să obţii cetăţenia italiană, ce oferă spaţiul Shenghen şi despre piaţa muncii în Italia (legi şi drepturi) le puteţi găsi în ghidul pentru integrarea în Italia, pe site-ul guvernului Italian www.governo.it sau pe site-ul www.prodiaspora.com În acest ghid sunt incluse informaţii atât pentru cei care sunt deja sunt în Italia, cât şi pentru cei care vin din afara spaţiului italian. Liliana Pavel, Tatiana Nogailâc publicitate

Ce este un credit ipotecar? Dacă nu ai la dispoziţie toată suma de bani pentru cumpărarea casei poţi să ceri un împrumut la bancă cerând deschiderea un credit ipotecar. Banca, ca să aibă garanţia creditului dat, pune pe imobilul www.pro-diaspora.com

mai 2010

CREDINŢĂ

Înalt Preasfinţitul Mitropolitul Iosif:

Copii şi tineri sunt cei care vor fi mâine ” stâlpii bisericii lui Hristos”

Înalt Preasfinţitul Mitropolitul Iosif Pop care a iniţiat această fraternitate ne-a spus că biserica se ocupă şi de copii şi tineri, cei care vor fi mâine stâlpii Bisericii lui Hristos. „Neptic înseamnă veghetor duhovniceşte, cel care veghează duhovniceşte, cu sufletul treaz la cele duhovniceşti. De aceea am ales împreună cu tinerii acest nume, tocmai pentru a-i îndemna pe tineri să-şi ţină sufletul treaz la cuvântul lui Hristos, la Evanghelia Sa. Aş spune că rolul tinerilor creştini este de a ţine şi în ei înşişi şi în alţii aprins focul credinţei şi al harului primit la Botez. În acest cadru al fraternităţii NEPSIS din Mitropolia noastră încercăm să trăim în mod

particular cu tinerii cuvântul Evangheliei, să îl cunoaştem mai bine, să cunoaştem Biserica lui Hristos şi istoria ei bimilenară şi nu în ultimul rând să fie un cadru în care tinerii să se cunoască mai bine sau pur şi simplu să facă cunoştinţă unii cu alţii ca având aceeaşi credinţă mântuitoare”, susţine Preasfinţitul. Federaţia NEPSIS îl are ca protector şi ajutător pe Sfântul Neagoe Basarb. Mitropolitul Iosif afirmă că avem multe de învăţat de la înaintaşii noştri, dar cu atât mai mult atunci când sunt şi oameni sfinţi aşa cum este Sfântul domn Neagoe Basarab, care a fost domn al Ţării Româneşti şi ctitor de biserici şi mănăstiri. „El a avut şi cuvânt ca nimeni altul în acea vreme către fiul său şi

implicit, peste secole, către toţi tinerii neamului nostru. Sfântul domnitor Neagoe Basarab este acum ocrotitorul nostru al tuturor românilor: moldoveni, transilvaneni, munteni. Pe oamenii din toată Basarabia şi Republica Moldova îi văd ca pe fraţii mei, români! Vreau să fiu şi sunt una cu ei, chiar dacă vremurile ne-au făcut să trăim despărţiţi. Iată că de foarte multe ori în afara ţărilor noastre românii sunt una în comunităţi, cei de dincoace şi cei de dincolo de Prut”, afirmă Mitropolitul. La Fraternitatea NEPSIS poate adera orice tânăr creştin, nu doar românii. De asemenea sunt organizate grupuri de educaţie creştină pentru copii - NEPSIS Junior. Pentru mai multe informaţii şi întrebări puteţi scrie la e-mailul: nepsis@mitropolia.eu. Pentru aderare şi participare folosiţi linţurile: http://fr.groups.yahoo.com/group/nepsis/ http://groups.yahoo.com/group/nepsis_uk/ Lista de BISERICI ORTODOXE o găsiţi pe http://www.mitropolia.eu/ Serafim Florea, Londra

40

mai 2010

www.pro-diaspora.com

Foto: www.nepsis.org

În anul 1999 s-a format Asociaţia tinerilor din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale (NEPSIS). În zece ani s-au înfiinţat eparhiile Italiei şi Spaniei şi Portugaliei, drept pentru care NEPSIS s-a transformat într-o federaţie formată din NESPIS Arhiepiscopie, NEPSIS Italia şi NEPSIS Spania şi Portugalia. În cadrul NEPSIS Arhiepiscopie există deja filiale în Franţa, Belgia, Irlanda şi Marea Britanie.

PRIVIREA Spania

9,5

mln. de euro plus munca depusă timp de un an, pentru ca într-un final să fie transformate în 7200 tone de cenuşă. Aşa sunt las Fiestas de las Fallas (Sărbătoarea Focului), cea mai importantă sărbătoare din Valencia, regiune din Spania, unde îşi au reşedinţa peste 600 de concetăţeni de-ai noştri.

În perioada 15-19 martie, sute de mii de turişti s-au reunit în Valencia pentru a admira îndeaproape cele 760 de figuri gigantice ce reprezintă critica, satira socială şi politică, printre care s-au găsit Zapatero, Putin, Merkel sau scenete reprezentând criza economică, gripa A, primul transplant de faţă din Spania etc. Pe primul loc s-a clasificat figura cu titlul “Rumbo al paraiso”, ce reprezintă lupta între bine şi rău şi a costat 300.000 de euro. În anul curent a fost construită cea mai mare figură construită vreodată cu o înălţime de 27 de metri, echivalentul unui

bloc de apartamente cu nouă etaje. Toate aceste sculpturi sunt construite în cinstea lui San José (Sfântul Iosif), ocrotitorul lemnarilor, şi sunt sortite să fie devorate de flăcări, semnificaţia căruia este de a aduce purificarea, de a distruge toate cele rele şi de a spune un “Bun venit!” primăverii. La acest eveniment au fost antrenaţi 400 de pompieri şi 1000 de operatori ai serviciului de salubritate, datorită cărora sărbătoarea a avut loc fără incidente şi oraşul s-a trezit dimineaţa fără urmă de cenuşă.

Marcel Macarie, Valencia

Foto: lnesthostelsvalencia.com, mundocenter.files.wordpress.com

Sărbătoare focului la Valencia

UN MESAJ PENTRU TINE Vrei să transmiţi un mesaj sau o felicitare rudelor, prietenilor sau cunoscuţilor plecate peste hotare sau rămase acasă? Nu ezita să ne scrii la adresa electronică

info@pro-diaspora.com Mesajul tău va fi publicat în ediţia următoare a revistei „Pro Diaspora”!

MICA PUBLICITATE Doreşti să vinzi o casă, un automobil sau un computer? Cauţi sau oferi un loc de muncă în Uniunea Europeană sau R. Moldova? Oferi servicii şi îţi cauţi clienţi? Revista „Pro Diaspora” îţi oferă posibilitatea să publici gratuit anunţuri de mica publicitate (maximum 30 de cuvinte). Trimite anunţul tău la adresa electronică

info@pro-diaspora.com, iar noi îl vom publica în ediţia următoare a revistei „Pro Diaspora”!

www.pro-diaspora.com

mai 2010

41

Opinii

Datele statistice vorbesc despre 280 de mii şi un milion de moldoveni care au luat calea străinătăţilor. Oricare ar fi cifra este evident că migraţia e un fenomen de masă. În aceste condiţii, recunoaşterea oficială a fenomenului trebuie să constituie o prioritate a guvernării de la Chişinău. Text de Dorin Duşciac, Doctor în Fizică, inginer-cercetător la Comisariatul pentru Energia Atomică şi Energiile Alternative, Paris

42

mai 2010

În campania electorală pentru alegerile din 29 iulie 2009, una dintre propunerile înaintate de către PLDM s-a referit în mod expres la crearea unei Agenţii de Stat pentru protecţia migranţilor moldoveni. Acum, în condiţii de criză, această problemă este şi mai arzătoare. Crearea unei asemenea structuri guvernamentale ar fi un lucru salutabil, sarcina primordială a noii Agenţii fiind recunoaşterea şi protejarea cetăţenilor plecaţi peste hotare, cât a familiilor lor rămase acasă. Este adevărat există ambasade, însă competenţele acestora sunt, în condiţiile actuale, incomplete şi inadecvate. În toate ţările ambasadele R. Moldova sunt situate în capitale, ceea ce nu coincide neapărat cu locaţiile unde se află cei mai mulţi

moldoveni. De exemplu, în Italia există ambasadă la Roma şi consulat la Bologna, în vreme ce cele mai mari concentraţii de moldoveni se află la Padova şi în împrejurimile acestui oraş. În alte ţări cu comunităţi importante de moldoveni nici nu există ambasade (de exemplu, Canada, Irlanda etc.). Misiunile diplomatice, prin menirea lor, au programe de activitate incomplete privind populaţia emigrată şi acest lucru din simplu motiv că sarcinile primordiale ale lor ţin de activitatea diplomatică de nivel înalt, de stabilire a relaţiilor de prietenie şi cooperare bilaterală între state. Bineînţeles, o viitoare Agenţie de Stat pentru protecţia migranţilor moldoveni nu ar trebui să intre într-o competiţie nesănătoasă cu ambasadele, pentru a „cuceri inimile moldovenilor” – în ţările în care www.pro-diaspora.com

Foto: lnordeclair.fr

Diaspora are nevoie de o Agenţie de Stat pentru protecţia migranţilor

crearea unor puncte de reper, a unor referinţe în privinţa „diasporei moldoveneşti”, una dintre primele sarcini ale Agenţiei ar fi cea de realizare a unui recensământ al migranţilor. Este bine cunoscut faptul că un număr important de moldoveni aflaţi în ţările Uniunii Europene sau în Federaţia Rusă se află într-o situaţie de clandestinitate sau de semi-legalitate, suportând toate consecinţele negative ale acestei lipse de statut legal. În aceste condiţii, viitoarea Agenţie ar putea iniţia o acţiune concentrată în favoarea acestor clandestini, care să aibă drept scop legalizarea unui număr cât mai mare în ţările în care sunt stabiliţi. La baza unei astfel de politici trebuie afirmată în mod foarte clar dorinţa emigranţilor moldoveni de a se integra în societăţile ţărilor-gazdă, dar de a-şi păstra

Foto: amdg.ie

acestea există, activitatea Agenţiei trebuie să fie organizată în strânsă colaborare cu structurile care depind de Ministerul Afacerilor Externe al R. Moldova. Astfel, anumite funcţii îndeplinite de către secţiile consulare ale ambasadelor (stare civilă, emiterea actelor etc.) vor putea fi preluate la nivel local de către structurile Agenţiei. Misiunile care vor sta în sarcina unei viitoare Agenţii trebuie să reflecte în primul rând o serie de necesităţi cu care se confruntă comunitatea moldovenilor emigraţi în toate colţurile lumii. Pentru a şti foarte bine ce anume este de făcut, în mod cert este necesară căutarea unor răspunsuri la întrebările: câţi anume sunt aceşti moldoveni plecaţi, cine sunt oamenii aceştia, despre cine este vorba şi pe cine de fapt vom încerca să protejăm. Ei bine, pentru

în acelaşi timp identitatea culturală proprie. Astfel va fi posibilă ieşirea comunităţilor de moldoveni din izolarea culturală în care cei mai mulţi dintre ei se află acum. Totodată, Agenţia îşi poate propune ca scop organizarea procesului electoral în străinătate, prin deschiderea birourilor de vot în localităţile cu comunităţi importante de moldoveni. Bazându-se pe rezultatele recensământului, Agenţia poate să contribuie şi la crearea unui for intelectual cu participarea cetăţenilor moldoveni emigraţi. Pe plan intern, adică pe teritoriul R. Moldova, scopul primordial al Agenţiei ar fi combaterea eficientă a efectelor dezastruoase ale plecării masive peste hotare a unei părţi din populaţia activă a ţării. Aici este vorba în primul rând despre lupta împotriva abandonării frecvente a copiilor după plecarea părinţilor lor peste hotare. Agenţia ar putea promova prin toate mijloacele posibile implicarea activă a sectorului asociativ de specialitate în procesul de inserţie socială a acestor copii lăsaţi în voia sorţii. Am expus mai sus câteva idei şi gânduri proprii referitor la necesitatea şi funcţionarea practică a Agenţiei pentru protecţia moldovenilor emigraţi. Sunt convins că este loc de mai bine şi aş vrea foarte mult că acest articol să fie un început al unui adevărat proiect, care să fie creat prin contribuţia moldovenilor interesaţi de o astfel de iniţiativă. Va urma o prezentare a proiectului către Guvernul R. Moldova. Dacă ai vreun comentariu, vreo idee, vreo sugestie la acest subiect, scrie un mesaj la adresa: initiativa_emigrantilor@yahoo. com. Să încercam împreună să ne facem auzită vocea şi doleanţele noastre! publicitate

www.pro-diaspora.com

mai 2010

43

CULTURA Italia

Nicolai Lilin,

scriitorul din Bender Un tânăr rus de 30 de ani din Bender vine în Italia în 2003. Se căsătoreşte cu o italiancă. Bun specialist în tatuaje, îşi deschide la nordul Italiei în provincia Cuneo un cabinet de tatuaje. Fiind tatuajul una din nebuniile foarte la modă în Occident, are succes. stalinist în Transnistria. Sunt criminali, da, dar şi ortodocşi de rit vechi, dar şi în stare să respecte bătrânii, femeile şi infirmii. Nu au respect doar faţă de stat şi slujitorii acestuia pe care consideră că nu e un păcat să-i ucizi. Lilin creează în romanul său o adevărată legendă a acestor urka, criminali „oneşti”, care se tatuau pentru a transmite în felul acesta mesaje existenţiale, care îi considerau pe infirmi „trimişi ai lui Dumnezeu”. Urka însă dispar în grabă, înlăturaţi de criminali care nu au nicio regulă morală. Eroul romanului e Lilin însuşi, poreclit „Colîmà”, un adolescent care se naşte din părinţi urka. Mediul său e un grup de băieţi care participă la diverse bătăi şi atacă posturile de poliţie cu cocktail-uri Molotov. Pot fi ucişi chiar de ai lor, de urka mai vârstnici,

pentru că au vorbit cu un poliţist sau au pus mâna pe o armă... Într-un interviu, întrebat cum de a supravieţuit în acel mediu şi apoi în doi ani de război în Cecenia, Lilin a răspuns că numai datorită bătrânilor pe care i-a ascultat întotdeauna cu un respect supranatural, ca pe nişte divinităţi. „Educaţie siberiană” a avut un succes imediat, cu peste 50.000 de exemplare vândute, cu traducerea în multe limbi străine şi propunerea, din partea studioului Cattleya şi regizorului Gabriele Salvatores, de realizare a unui film pe baza cărţii. Autorul s-a produs într-o serie de interviuri la radio şi televiziune, a făcut diferite întâlniri cu cititorii. Secretul succesului cărţii ar fi necunoscuta exotică a estului şi asemănarea eroilor ei cu mafia italiană.

Foto: www.nicolaililin.com

Dar nu se opreşte aici. Aşa cum simte cu putere diferenţa dintre estul pe care l-a lăsat şi vestul care l-a adoptat, se apucă să scrie despre această diferenţă şi despre propriile experienţe în est. Direct în italiană, nepăsător de stil şi greşeli de exprimare. În rezultat, apare primul său roman, care imediat are un succes răsunător. E vorba de Nicolai Lilin. Romanul său „Educazione siberiana”, apărut la prestigioasa editură Einaudi şi devenit cazul literar al anului 2009, vorbeşte despre un Bender (Tighina) şi o Transnistrie despre care noi nu am fi bănuit niciodată că există. O comunitate criminală din Siberia, „urka”, care încă de pe timpul ţarilor jefuia convoaiele şi era certată cu legea, este deportată de regimul

44

mai 2010

www.pro-diaspora.com

Recent, a apărut la editura Einaudi şi a doua carte a lui Nicolai Lilin, „În cădere liberă” („Caduta libera”). Aceasta e un roman cu caracter autobiografic care vorbeşte de cei doi ani petrecuţi de autor în infernul celui de-al doilea război cecen. Sunt zugrăvite cu lux de amănunte atrocităţile comise de armata rusă în Cecenia, violenţe de tot felul, execuţii sumare. Eroul romanului, acelaşi Colîmà este trăgător de elită şi face parte dintr-o unitate specială de sabotori care acţionează în spatele frontului inamicului. Prizonieri torturaţi, sate distruse, un bătrân care iese înaintea coloanei de maşini cu o puşcă de vânătoare în mână, nu se fereşte, pune puşca la ochi, soldaţii deschid focul din mitraliere, iar autorul se opreşte asupra amănuntelor: bucăţi de haine şi carne care sar din bătrân, medaliile de veteran al Marelui Război pentru Apărarea Patriei care i se văd pe haina însângerată în colbul drumului... Lilin povesteşte şi despre sine însuşi, cum îl ia în vizorul armei pe duşman, iar luneta îl apropie în aşa fel că observă chiar şi micile amănunte (ăsta e blond, aia e www.pro-diaspora.com

o fată, i se văd cârlionţii...), iar mai apoi apasă pe trăgaci. Acest tânăr scriitor a suscitat interesul italienilor. Despre „Caduta libera” s-au scris articole în cele mai mari cotidiene şi săptămânale italiene. „L'Espresso” a publicat un fragment de roman. A generat polemici. De exemplu, în articolul său din „La Repubblica” din 1 aprilie 2010 („Războiul blestemat al soldatului Lilin”) jurnalistul Guido Rampoldi îi reproşează lui Lilin că descrie războiul îndreptăţindu-i pe toţi: şi pe cei care au împuşcat ca să se apere, şi pe cei care au comis grave şi gratuite atrocităţi. Am fost toţi târâţi de curent, zicea Lilin în carte, la care Rampoldi parează că a existat, totuşi, o Rusie care a mers contra curentului, Rusia Annei Politkovskaia, care a denunţat crimele, care nu s-a temut să ceară socoteală politicienilor pentru crasa lor amoralitate. În „La Repubblica” din 7 aprilie N. Lilin îi dă replica lui G. Rampoldi cu un articol mare şi plin de patos, „Cum să povesteşti oroarea războiului”. Zice Lilin: „...şi la război există – ori ar trebui să existe – o morală. Ar trebui. Cartea mea, care

este fără îndoială plină de cruzime, vrea să demonstreze cum, pentru mulţi, morala la război este imposibilă... Am încercat să descriu cum eu însumi, în acele circumstanţe, mi-am pierdut omenia... Unii înnebuneau, alţii mureau pur şi simplu. Adevărul e că era imposibil să te afli în prima linie şi concomitent să rămâi om. Omorurile pe care le comiţi zi de zi te anihilează. Iar a descrie aceste excesive atrocităţi a fost modul cu care eu am vrut să-l silesc pe cititor să coboare în infern şi să se convingă că acesta există cu adevărat... ” A-i trimite pe sărmanii soldaţi pe front să ucidă şi să moară fără glorie, iar mai apoi să vrei să mai şi protesteze contra războiului ori să manifesteze o morală impecabilă? După părerea lui Lilin, nu e just să ceri atâta. De la Rusia însă scriitorul cere şi nu puţin. A criticat cu duritate fostul regim comunist. A zis că evită să vorbească în rusă pentru că această limbă îi reaminteşte cât a avut de suferit. A zis că a renunţat în mod deliberat la paşapoartele transnistrian, moldovenesc şi rusesc. Este cetăţean al Italiei şi iubeşte Italia. Admirabil, acest Lilin. Victor Druţă, Roma mai 2010

45

Află informaţii Află informaţii despre oraşul sau satul tău!

despre orașul sau satul tău! Ziarul „SP” Ştiri din mun. Bălţi Accesează: www.gazeta-sp.info Ziarul „Observatorul de Nord” Ştiri din Soroca şi Floreşti Accesează: www.odn.info.md

Ziarul „Ecoul Nostru” Ştiri din Sângerei şi Teleneşti Accesează: www.ecoul.md Ziarul „Est Curier” Ştiri din Criuleni şi Dubăsari Accesează: www.estcurier.api.md

Ziarul „Cuvântul” Ştiri din Rezina, Şoldăneşti, Teleneşti şi Orhei Accesează: www.cuvintul.md

Agenţia de ştiri „DECA-Press” Ştiri fierbinţi din provincie şi din Chişinău Accesează: www.deca.md

Ziarul „Unghiul” Ştiri din Ungheni Accesează: www.unghiul.com

Ziarul „Novaia Gazeta” Ştiri din Transnistria Accesează: www.novaiagazeta.da.ru

Citeşte ziarele membre ale Asociaţiei Presei Independente (API)

Ziarul „Ziarul de Gardă” Ştiri din Chişinău şi provincie despre corupţie, drepturile omului, politică etc. Accesează: www.zdg.md

Revista „Natura” Ştiri despre ecologie, turism şi cultură Accesează: www.natura.md

www.api.md

Ziarul „Jurnal de Chişinău” Ştiri din capitală, investigaţii jurnalistice şi reportaje din provincie Accesează: www.ziar.jurnal.md

Ziarul „Business Info” Ştiri din Cimişlia, Basarabeasca şi Hânceşti Accesează: www.businessinfo.md Ziarul „Cuvântul Liber” Ştiri din Leova, Cantemir şi Cahul Accesează: www.cuvantulliber.md

Află informaţii Află informaţii la zi despre evenimentele la zi despre evenimentele din R. Moldova! social-politice dinsocial-politice R. Moldova!