120-121-122 - Uniunea Europeană: Structuri și așteptări by Revista Sfera Politicii

Sfera Politicii

120 121 122

REVIST~ DE }TIIN|E POLITICE EDITAT~ DE FUNDA|IA SOCIETATEA CIVIL~ ANUL XIV, 2006

UNIUNEA EUROPEANÃ: STRUCTURI ȘI AȘTEPTÃRI

Cuprins 2. Editorial

Revista raportului de monitorizare – mai 2006

Viorel Zaicu

6. Uniunea European` Petru Dumitriu structuri ]i a]tept`ri

Ideea politic` european` – r`d`cini intelectuale

11.

Paul Du\`

Tratatul constitu\ional de la Roma

17.

Simina T`n`sescu

Despre autoritatea constitu\ional` a unui tratat european

Fundaþia Societatea Civilã

26.

Daniel D`ianu

Are Rom@nia nevoie de o strategie post-aderare?

EDITORIAL BOARD

31.

Ovidiu Gherasim-Proca

Cine ne va reprezenta [n Parlamentul European?

35.

Cristian Popa

Cooperarea [n domeniul justi\iei ]i afacerilor interne (JAI)

45.

M`d`lina Virginia Antonescu

Echilibrul dintre interguvernamentalismul [nt`rit ]i suprana\ionalismul consolidat [n cadrul UE, [n etapa post Nisa

49.

Alina Buz`ianu

Continuarea procesului de extindere a Uniunii Europene

57.

Elena Burcioag`

Aderarea Turciei sau lungul drum spre Europa

62. Partide politice

Vasile Nazare

Opinii privind comportamentul organiza\ional ]i legile evolu\iei partidelor politice

70.

Ionu\ Ciobanu

Partidele politice rom@ne]ti – partide moderne de cadre?

Redactor ºef: ROMULUS BRÂNCOVEANU

85.

Dan Pavel

Viitorul revolu\iei liberale ]i al partidelor liberale

Redactor ºef-adjunct: IOANA COSTESCU

90.

Andrei Tiu\

Strategiile PRM de maximizare a capitalului electoral (1996-2005)

95. Politic` ]i gen

Alexandra Petrescu

Femeile ]i politica autoritar`

99.

Radu Tei]anu

De la modelul patriarhal la modelul partenerial

104. Na\iune, na\ionalisme 109.

Vlad Flonta

Relativism versus etnocentrism

Costic` Dumbrav`

Na\iuni ]i na\ionalisme

115. Comunism, postcomunism

Mihail Radu Solcan

Trei [nsemn`ri despre comunism, anticomunism ]i responsabilitate

122.

Lavinia Stan

Lungul drum al lustra\iei [n Europa de Est

131.

Michael Shafir

Memory and History in Postcommunism

137. Interna\ional

Maria Cernat

Falimentul toleran\ei – e]ecul modelului francez de integrare a minorit`\ilor

141.

Ionu\ Baciu

Lec\ii italiene. Alegerile din 2006: prim` majoritar` pentru inguvernabilitate

150.

Loredana En`chescu

Transformarea NATO ]i evolu\ia Parteneriatul Euro-Atlantic

Revista este editat` de

CÃLIN ANASTASIU DANIEL CHIROT DENNIS DELETANT ANNELI UTE GABANYI GAIL KLIGMAN DAN OPRESCU VLADIMIR TISMÃNEANU G. M. TAMAS

DIRECTOR STELIAN TÃNASE

REDACÞIE

Secretar de redacþie: LIVIU STOICA Colectivul redacþional: ADRIAN CIOROIANU ALEXANDRU RADU LAURENÞIU ªTEFAN SCALAT VALENTIN STAN VIOREL ZAICU Adresa Redacþiei: Pia\a Amzei, nr. 13, Et. 1. Bucure]ti, România Tel/Fax: 01 312 84 96, 01 212 76 61 sferapoliticii rdslink.ro redactia sferapoliticii.ro http://www.sferapoliticii.ro

S.P. nr. 120-121-122/2006

Editorial

Revista raportului de monitorizare – mai 2006 VIOREL ZAICU

Zarva general` care a cuprins media din Rom@nia [n jurul datei de 16 mai s-a ridicat pe un set restr@ns de date magice: 1 ianuarie, 4 stegule\e, 14 stegule\e, octombrie etc. Primul ministru rom@n afirma, dup` discutarea raportului [n Parlamentul European, c` “raportul de \ar` confirm` faptul c` Rom@nia are toate ]ansele s` []i ating` destina\ia european` [n 2007”. Sigur, astfel de declara\ii erau de a]teptat. Vom [ncerca s` interpret`m ]i altfel mesajul raportului din 16 mai, dup` o scurt` trecere [n revist` a datelor pe care le con\ine, cu o men\iune valabil` pentru tot parcursul acestei analize: raportul evalueaz` situa\ia de la sf@r]itul lui aprilie 2006.

menea, exist` un num`r foarte mare de ordonan\e de urgen\` pentru aprobarea legilor. Grila de salarii [n sectorul public pune probleme de etic`. (Nu se men\ioneaz` [n ce sens, dar se [n\elege.) St`m prost ]i [n privin\a coordon`rii form`rii generale, despre care, [ns`, nu se spune mai mult. {n privin\a Sistemului de justi\ie, dup` trecerea [n revist` a progreselor este precizat faptul c` cei 14 membri ale]i ai CSM continu` s` lucreze cu norm` par\ial`. Posturile libere de procurori s-au [nmul\it fa\` de 2005. Mai sunt men\ionate coduri de procedur` nera\ionalizate, [nt@rzieri [n formare, inconsisten\e [n interpretarea legii la niveluri diferite etc. M`surile anticorup\ie se afl` ]i ele [n progres. Dar corup\ia, [n viziunea Comisiei, se opre]te la cazurile medii ]i mari, iar progresele raportate vizeaz` doar schimb`ri formale la nivel institu\ional. Chiar ]i la acest nivel pot fi enumerate anomalii. Parlamentul [mpiedic` DNA s` fac` perchezi\ie unui membru al s`u, iar [n mai multe r@nduri senatul a [ncercat s` [mpiedice urm`rirea penal` [n cazul unor membri ai parlamentului. Corup\ia m`runt` (]i nu “pu\in important`”, cum s-a tradus [n varianta [n limba rom@n` a raportului!) r`m@ne [ngrijor`toare [n sectoare precum s`n`tatea ]i educa\ia. Vom trece peste c@teva domenii [n care nu se reg`sesc observa\ii importante, pentru a ajunge la “restituirea propriet`\ii”. Se men\ioneaz` progrese, prin simpla expirare a termenului pentru depunerea cererilor privind restituirea propriet`\ii. Se men\ioneaz` incapacitatea Fondului Proprietatea de a rezolva compens`rile [ntr-un interval de timp rezonabil. Observa\ia final`, privitoare la “rata sc`zut` de procesare a cere-

Politicul Prima parte a raportului (nominal a doua, dup` introducere) const`, de aceast` dat`, [ntr-o scurt` analiz` a st`rii politice, [mp`r\it` pe domenii. Raportul men\ioneaz` progrese [n domeniul administra\iei publice, dar asta nu trebuie s` mire pe nimeni. {nc` de la primele rapoarte regulate marea majoritate a capitolelor [ncep cu men\ionarea progreselor f`cute [n intervalul dintre rapoarte. {n privin\a descentraliz`rii, sunt men-\ionate dou` legi adoptate [n mai 2006. Legea privind statutul func\ionarilor publici urmeaz` s` fie adoptat` [n mai 2006. {n privin\a ordonan\ei care prive]te institu\ia prefectului, se men\ioneaz` c` ace]tia vor fi independen\i politic, “neput@nd s` urmeze o carier` paralel` [n politica de partid”. Dar se men\ioneaz` c` legisla\ia este trimis` [n Parlament f`r` evaluarea tuturor implica\iilor ]i a capacit`\ii administrative necesare aplic`rii. De ase-

S.P. nr. 120-121-122/2006

Editorial rilor” nu trebuie s` ne bucure deloc. Pe ansamblu, situa\ia politic` poate fi numit` satisf`c`toare, cu toate c` a fost evaluat` preponderent dup` criterii formale.

(Uniunea vamal`), pentru care se consider` c` “preg`tirile pot fi gata [n timp, dac` se men\ine nivelul actual de reform`”. Lipsesc capitolele 9 (Politica transporturilor), 11 (Uniunea economic` ]i monetar`), 12 (Statistic`), 14 (Energie), 16 (IMM-uri),17 (}tiin\` ]i cercetare), 19 (Telecomunica\ii ]i tehnologii informa\ionale), 23 (Protec\ia consumatorului), 26 (Rela\ii externe), 27 (Politica extern` ]i de securitate comun`) ]i 29 (Dispozi\ii financiare ]i bugetare), care nu sunt considerate problematice sub nici un aspect. Dou` capitole sunt mai mult dec@t problematice. Capitolul 7 (Agricultur`) cuprinde expresia “motive serioase de [ngrijorare”. Nu poate fi [nregistrat` nici o evolu\ie semnificativ` [n politica pentru calitate. La fel [n privin\a zah`rului. Apar trei chestiuni reprezent@nd fiecare un motiv serios de [ngrijorare – trei “stegule\e”. Din capitolul 10 (Impozitare) afl`m c` “au ap`rut [nt@rzieri suplimentare semnificative [n crearea sistemului de schimb informa\ional [n domeniul colect`rii TVA-ului” – cel de-al patrulea “stegule\”. Traducerea aquis-ului reprezint`, ca de fiecare dat` din 2001, un subcapitol distinct [n raport. De aceast` dat` se men\ioneaz` c` guvernul rom@n are dificult`\i [n recrutarea ]i p`strarea traduc`torilor. Din cele 90.000 de pagini cu actele adoptate de Uniune au fost traduse 60%, dintre care peste 45% au nevoie de revizie. Raportul Comisiei avertizeaz`, foarte politicos, c` Guvernul rom@n va trebui s` se ocupe de aceast` problem`, pentru a evita situa\ia imposibilit`\ii public`rii traducerii [n Jurnalul Oficial UE imediat dup` 1 ianuarie 2007. Evaluarea general` de la sf@r]itul raportului men\ioneaz` 45 de domenii [n care sunt necesare eforturi suplimentare pentru [ndeplinirea condi\iilor. {n alte 10 se consider` c` dac` va fi men\inut pasul actual al reformei pot fi [ndeplinite condi\iile [n timp util. {n [ncheiere sunt reamintite cele 4 domenii care necesit` ac\iune urgent`, pentru [nl`turarea serioaselor motive de [ngrijorare [n privin\a lor: agen\iile de plat` pentru agricultori, sistemul integrat de administrare ]i control [n agricultur`, centrele de colectare ]i tratament pentru encefalopatii spongiforme transmisibile, sistemul informa\ional interoperabil apt pentru [nregistrarea corect` a TVA-ului colectat.

Economicul A doua parte a raportului vizeaz` starea economic`. Datele cumulate la nivel macroeconomic sunt considerate satisf`c`toare, dar se precizeaz` c` [n anumite privin\e tendin\a actual` trebuie men\inut` iar [n altele revizuit`. |inta de infla\ie va fi ratat` ]i [n acest an, iar cre]terea credit`rii nu poate fi \inut` [n fr@u. Alte probleme amintite sunt restan\ele la plata impozitelor ]i lipsa progreselor semnificative [n privin\a reform`rii cheltuielilor publice, lentoarea privatiz`rii, restructurarea sectoarelor care [nregistreaz` pierderi, procedurile de faliment [nc` insuficient de clare ]i ]omajul (din raport`rile oficiale). Un lucru pozitiv este c` pentru prima oar` apare [ntr-un raport expresia “economie de pia\` func\ional`”. (Spre exemplu, [n raportul din octombrie 2004 expresia corect` era “Rom@nia [ndepline]te criteriile pentru...”) Pe ansamblu Rom@nia st` bine ]i [n ceea ce prive]te economia, dar, paradoxal, reg`sim [n capitolele de acquis cuprinse aici foarte multe motive de [ngrijorare, printre care ]i celebrele “4 stegule\e ro]ii”. Toate acestea \in [ns` de slaba capacitate administrativ`, nu de economie [n sine. Restanåele negocierilor Partea a treia a raportului reevalueaz` progresele ]i neajunsurile privitoare la restan\ele [ndeplinirii angajamentelor ]i cerin\elor rezultate din negociere, pe capitole de acquis comunitar. Capitolele 1 (Libera circula\ie a bunurilor), 2 (Libera circula\ie a persoanelor), 3 (Libertatea de a presta servicii), 4 (Libera circula\ie a capitalului), 5 (Dreptul comercial), 6 (Politici de concuren\`), 8 (Pescuit), 13 (Politica social` ]i ocuparea for\ei de munc`), 15 (Politica industrial`), 18 (Educa\ie ]i formarea profesional`), 20 (Cultur` ]i politica audiovizualului), 21 (Politica regional` ]i coordonarea instrumentelor structurale), 22 (Mediul), 24 (Cooperarea [n domeniile Justi\ie ]i Afaceri Interne) ]i 28 (Controlul financiar) con\in urm`toarea men\iune: Sunt necesare eforturi suplimentare pentru [ndeplinirea cerin\elor. Uneori domeniile [n care sunt necesare aceste eforturi ]i ac\iuni sunt mai multe, chiar la un singur capitol. {n dou` situa\ii de men\ioneaz` chiar deterior`ri ale situa\iilor anterioare: tratamentul egal al b`rba\ilor ]i femeilor ]i situa\ia programului Youth. Practic, un singur capitol dintre cele pentru care s-au f`cut evalu`ri este “[n grafic”: Capitolul 25

Observaåii generale Trebuie s` fie clar pentru orice cititor c` nota general` a acestui raport este, ca de obicei, una de bun`voin\`. Un raport despre starea politicului la sf@r]itul lui aprilie (de]i dat publicit`\ii [n luna mai) care [ncepe cu men\ionarea unor legi adoptate [n mai este evident binevoitor. Spre deosebire de rapoartele

S.P. nr. 120-121-122/2006

Editorial regulate, emise [n fiecare an [ncep@nd din 1998, acesta a avut un regim special, cuprinz@nd doar comentarii ]i concluzii axate pe problemele ultimului raport, din 25 octombrie 2005, ]i el cu un caracter special, fiind primul dup` [ncheierea negocierilor ]i av@nd drept scop monitorizarea punctual`. Este cel mai scurt de dup` [nceperea negocierilor. Sunt [ns` 17 capitole (din cele 18 care figureaz` [n raport) la care suntem [ndemna\i la eforturi suplimentare ]i ac\iune rapid`, uneori chiar [n mai multe domenii. La acestea se adaug` ]i problemele legate de traducerea acquis-ului care, de]i nu prezint` un “motiv serios de [ngrijorare”, par s` dea [ntreaga m`sur` a lipsei de concentrare pentru dep`]irea nivelului de [ndeplinire formal` a cerin\elor. Lipsa unor rapoarte interne serioase privitoare la anumite sectoare este trecut` cu vederea. De pild`, un raport independent privind starea [nv`\`m@ntului preuniversitar [n Rom@nia ar trebui s` constituie un serios motiv de [ngrijorare. Acela]i lucru este valabil ]i pentru [nv`\`m@ntul superior, [n care criteriile generale impuse de Uniune au fost implementate pur formal. Nu sunt analizate m`surile impuse cet`\enilor rom@ni pentru ie]irea din \ar` (cum nu au fost analizate nici [n octombrie 2005, c@nd erau mai drastice), ceea ce demonstreaz` c` doar excesul de zel al autorit`\ilor locale a impus aceste m`suri, altfel total ineficiente, av@nd ca rezultat notabil cre]terea veniturilor transportatorilor (prin [mprumuturi cu dob@nzi foarte mari c`tre clien\i ]i procurarea unor dovezi justificative privind scopul deplas`rii). Un mic studiu de caz ar trebui consacrat capitolului traducerii acquis-ului. {nt@rzierea nu reprezint` pentru nimeni o [ngrijorare, dar modul [n care s-a desf`]urat acest proces este simptomatic pentru un anume mod de a ac\iona. Rom@nia nu a finalizat traducerea dec@t pentru aproximativ o treime din aquis. Fa\` de octombrie 2005, singura schimbare apare la procentul paginilor care trebuie revizuite. 45% [n loc de 50%. Prin urmare, [n aproximativ 7 luni, au fost revizuite 2.500 de pagini. Sub 400 pe lun`. Dac` s-ar fi respectat cota de 6.000 pagini traduse [n fiecare lun`, cot` considerat` rezonabil` de c`tre Uniune, traducerea era gata [n maxim un an ]i jum`tate. Pentru o asemenea cantitate este nevoie de o echip` de cel mult 20 de oameni, cu norme relativ lejere. Este greu de explicat cum [n 6 ani Rom@nia nu a putut finaliza aceast` traducere. Cu o echip` de 5 oameni ar fi trebuit s` termine. Aceasta [n condi\iile [n care din toamna anului 2000 procesul de traducere este sprijinit de institu\iile europene, at@t logistic c@t ]i financiar. Este drept, [ntre

S.P. nr. 120-121-122/2006

timp volumul paginilor de tradus a crescut cu aproximativ 20.000. De vreme ce nici m`car volumul ini\ial, de 70.000 de pagini, nu a fost atins, credem c` nu exist` scuze valabile pentru aceast` [nt@rziere. Anecdotic, trebuie s` men\ion`m c` traducerea [n rom@n` a raportului, [n care se precizeaz` ca “progres” la acest capitol selectarea de c`tre Curtea de Justi\ie a unui set de decizii importante care ar trebui s` fie traduse prioritar (15.000 pagini) arat` astfel: “Curtea de Justi\ie a stabilit traducerea prioritar` a unui set de decizii cheie”. Or, Curtea a ales actele care trebuie traduse [n regim de urgen\`, nu a hot`r@t traducerea! Dac` mai ad`ug`m ]i faptul c` aceast` fraz` figureaz` [n raport (de altfel, multe paragrafe apar [n 3-4 rapoarte succesive f`r` nici o diferen\`) [nc` din 2002, adic` din al doilea raport care face referire la traducerea acquis-ului. Prin urmare [n aproape 4 ani nici m`car traducerile [n regim de urgen\` nu au fost [ncheiate. Presupun@nd c` la 1 ianuarie 2007 Rom@nia devine membr` UE, site-ul oficial (www.europa.eu) va trebui s` aib` o versiune func\ional` [n rom@n`. Este interesant de urm`rit dac` acest lucru se va [nt@mpla. Este sarcina traduc`torilor de la Bruxelles, care nu sunt mul\i, au salarii foarte mari, dar traduc tot [n stilul angaja\ilor unor institu\ii oficiale de la Bucure]ti, a]a [nc@t [ntre original ]i traducere se pierde uneori nu numai minima corectitudine gramatical`, ci cea logic`, ceea ce conduce la schimb`ri de sens inadmisibile. (Am dat aici dou` exemple.) {n ansamblu, nu multe probleme din precedentul raport au disp`rut din raportul actual. {n cazul unora pot fi ridicate semne de [ntrebare privitoare la func\ionalitatea noilor structuri [nfiin\ate pentru respectarea condi\iilor impuse. Diferen\a de semnifica\ie [ntre “necesitatea unor eforturi” ]i “motive serioase de [ngrijorare” nu este foarte clar`, ceea ce face ca optimismul [n privin\a “cartona]elor ro]ii” s` fie unul mai re\inut. Expresia “increased efforts and swift action are now needed in this area in order to solve the shortcomings in time, before accession” (sunt necesare eforturi sporite ]i o ac\iune rapid` [n acest domeniu pentru a rezolva deficien\ele la timp, [naintea ader`rii) este omniprezent` [n raport. Ea reprezint` un bun indicator pentru modul cum trebuie ac\ionat [n continuare. Nu se face nici o referire la “migra\ia neagr`” a for\ei de munc`, fenomen important, care sprijin` foarte mult [n prezent economia rom@neasc`. Aprobarea tacit` a acestui fenomen este evident`. Dac` mai observ`m ]i c` o tr`s`tur` general` a discu\iilor ]i rapoartelor din procesul de integrare este aceea c` UE trateaz` statul rom@n f`r` a \ine cont de cultura

Editorial politic` local` ]i de particularit`\ile economice ]i sociale, avem un [ntreg tablou al condi\iei Rom@niei dup` aderare. Au fost stabilite criterii, s-au pus condi\ii ]i s-au luat angajamente, toate viz@nd compatibilitatea structural` institu\ional` a viitorului stat membru Rom@nia. Func\ionalitatea ]i starea efectiv` a unor sectoare [n perioada de dup` aderare cade [n sarcina autorit`\ilor locale. De pild`, exist` un Departament Na\ional Anticorup\ie, care se ocup` de cazuri de corup\ie mijlocii ]i mari ]i de activitatea c`ruia Comisia se declar` satisf`cut`, dar [nc` nu am v`zut nici un “pe]te mare” condamnat. Exist` tot felul de agen\ii ]i direc\ii care se ocup` punctual de implementarea unor programe menite s` aduc` pu\in` ordine [n via\a politic`, social` ]i economic`, dar [nc` nu poate fi indicat un astfel de program care s` fi dat rezultate notabile. Trebuie notat a]adar c`, dac` procesul de aderare a urm`rit crearea unui stat membru valid al Uniunii, perioada post-aderare nu asigur` dec@t condi\ii minimale de supravie\uire acestui membru. Pentru a reu]i s` fac` fa\` cerin\elor pentru apartenen\a la aceast` familie trebuie s`-]i organizeze adecvat propriile treburi interne.

strategii va conduce la o dezvoltare defectuoas` ]i va fi un factor major de sporire a europesimismului [n Rom@nia.

Concluzii apolitice Bucuria pentru reducerea num`rului de stegule\e este ]i nu este justificat`. Dup` cum am ar`tat, Comisia a dovedit o aten\ie deosebit` [n evaluare. Despre “eliminarea celor mai importante clauze de salvgardare” se mai poate [nc` vorbi. {nc` nu suntem [n faza [n care aceste clauze s` fie date de-o parte sau activate, pur ]i simplu pentru c` ele vizeaz` Rom@nia ca membru al Uniunii. R`m@ne de v`zut dup` urm`toarele alegeri c@t de func\ionale sunt m`surile luate spre instituirea independen\ei politice [n anumite institu\ii. Spre exemplu, statutul prefectului nu ne poate asigura c` dup` o eventual` schimbare de putere nu vor ap`rea noi prefec\i, proasp`t demisiona\i din r@ndurile partidului c@]tig`tor ]i deveni\i, astfel, independen\i. Ecranele televizoarelor ]i paginile ziarelor au fost pline [n zilele din preajma public`rii raportului de zicale ]i [ndemnuri: “s` nu ne [mb`t`m cu ap` rece”, “s` nu ne culc`m pe-o ureche” etc. C@teva opinii, voit simandicoase prin logica analizei, au exprimat [ngrijor`ri “originale”. Dincolo de toate asemena opinii punctuale cu o mare [nc`rc`tur` politic`, totu]i trebuie s` recunoa]tem lipsa de strategii pe termen mediu ]i lung. Politicile B`ncii Na\ionale nu sunt foarte eficiente, iar cele guvernamentale vizeaz` strict capitalul politic. Dup` neajunsurile pe care ni le vor pricinui rezultatele slabe ale negocierilor, lipsa acestor

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri

Ideea politicã europeanã – rãdãcini intelectuale PETRU DUMITRIU Before being the most important economic, political and legal innovation of the twentieth century, the European Union was the dream of visionary thinkers in their search of an institution able to provide and maintain peace between European nations. A dream that has made its way over centuries, as new elements of rationality and concreteness were added by lawyers, economists, politicians and diplomats to the initial utopian ideas of poets and philosophers. The mean lamentations on a pretended European crisis are overstatements. The European idea is an ongoing work, a permanent construction. Its evolution is deeply rooted in the European heritage of civilisation and values. The article is an invitation to the Romanian society to break its intellectual inertia and try to add its own best contribution to a project that has not exhausted its potential to change the world.

De la geografie la geopoliticã Privite din perspectiv` istoric`, dezbaterea servit` de argumente electorale ]i agita\ia mediatic` provocat` de a]a-zisa criz` a Europei sunt uneori superficiale dac` nu de-a dreptul maligne. Lamenta\iile, sincere sau tenden\ioase, ilustreaz` mai cur@nd insuficien\a instrumentarului de analiz` al mass-media ]i prevalen\a considerentelor politicianiste asupra elementelor profunde ale evolu\iei ideii europene, dec@t m`rturia credibil` asupra unei crize grave. {n realitate, se poate spune c` Uniunea European` este cea mai important` oper` politic` a secolului XX. Argumentele sunt numeroase, dar esen\ial este efortul f`r` precedent de sintetizare ]i rafinare a unei mo]teniri genetice politice, economice ]i culturale, produse ]i dezvoltate [n spa\iul european. Într-o lectur` a posibilelor direc\ii de evolu\ie a societ`\ii interna\ionale la [nceputul secolului XXI, nu sunt mai pu\in semnificative, prin consecin\ele deocamdat` [nc` dificil de anticipat, evolu\iile ideii politice europene prin cele trei proiecte subsidiare majore: l`rgirea Uniunii Europene spre Est, moneda comun` ]i Constitu\ia European`. Din p`cate, dac` prin absurd am restr@nge geografia dezbaterii ideii europene la societatea rom@neasc`, concluzia ar fi st@njenitoare: Rom@nia, [n ciuda adeziunii instinctive ]i oportuniste la obiectul integr`rii europene ]i la valorile impuse de aceasta, nu pare a fi con]tient`, pe nici unul dintre palierele vizibile ale mediilor de reflec\ie ale societ`\ii – academic, massmedia, activi]ti politici – de importan\a excep\ional` a

S.P. nr. 120-121-122/2006

procesului istoric de tranzi\ie al c`rui deznod`m@nt se apropie. Jur`m@ntul solemn al Rom@niei de asumare a condi\iei europene se redacteaz` nu [n termenii subtilei rafin`ri multiseculare a valorilor culturale rom@ne]ti, care identific` o voca\ie european` indubitabil`, ci pe tema vindec`rii de bolile lume]ti ale societ`\ii rom@ne]ti, corup\ia ]i persiflarea legii. Se cuvine [ntr-adev`r s` con]tientiz`m c` este o or` astral` pentru Rom@nia s` poat` adera la Uniunea European` [ntr-un moment [n care ocupan\ii tran]eelor politice rom@ne]ti par a fi atins limitele inferioare ale lipsei de viziune ]i de talent [n aprofundarea voca\iei europene. A venit timpul p`r`sirii cli]eelor mimetismului facil ]i a redutelor iner\iei. Din fericire, mai exist` o minoritate de istorici, juri]ti ]i oameni de cultur`, europeni ]i din “restul lumii”, fascina\i de evolu\ia ideii politice europene ]i preocupa\i de descifrarea evenimentelor istorice ]i identificarea viziunilor individuale care, [nr`d`cinate [n solul fertil al civiliza\iei europene, au condus la o viziune colectiv` ]i la cristalizarea unei voin\ei generatoare a proiectului Europei unite, pe tot parcursul s`u, de la un exerci\iu de imagina\ie la realit`\i juridice novatoare. Nu exist` o concluzie clar` ]i nici argumente exhaustive ]i complet coerente asupra zestrei genetice a Europei. Sunt disparate ]i direc\iile urm`rite de cercet`tori, ]i substan\a ideilor identificate [n perspectiv` istoric`. Exist` diverse preocup`ri pentru cercetarea “construc\iei”, “ideii”, “proiectului” ]i altor termeni [nrudi\i, pentru care [ns`]i folosirea adjectivului “european” devine problematic` ]i impune o riguroas` auto-

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri disciplin` ]tiin\ific`. Dincolo de expresia individual` a acestor \inte, este remarcabil` revela\ia continu` c` de fapt ideea politic` european` nu a ap`rut din senin, nici [n patrimoniul intelectual, nici [n realitatea economic`, social` ]i cultural` a continentului. Prezenta analiz` este doar o modest` [ncercare de trezire a interesului intelectual ]i politic pentru studierea ideii europene [n societatea rom@neasc`, care ar putea determina o apropiere [ntre adeziunea oficial` ]i adeziunea profund` la Uniunea European`. Acest interes, s`-l numim obiectiv, de a atenua inclina\ia rom@neasc` mai veche pentru formele f`r` fond, este dublat de satisfac\ia subiectiv` de a [mp`rt`]i revela\ia intelectual` pe care o ofer` ]ansa de a fi contemporan unui fenomen unic. Rom@nia va ie]i c@]tig`toare din aceast` tranzi\ie de la geografie la geopolitic`, dar adev`rata sa integrare european` se va realiza atunci c@nd va deveni ea [ns`]i protagonist al ideii politice europene ]i nu numai beneficiar al acesteia.

c` este vorba de dimensiunea securit`\ii, fie c` subliniaz` importan\a men\inerii ]i dezvolt`rii schimburilor comerciale, fie c` valideaz` modelele federale germane ]i elve\iene. Secolul XIX aduce [ns` [n dezbatere aproape toate temele fundamentale ale integr`rii europene, avant-la-lettre. Dezbaterea este acompaniat` de for\a discursului poetic, dar prin aceasta nu lipsit de voca\ie politic`, a lui Victor Hugo. Pierre Renouvin ne evoc` o “Europ` a poe\ilor” ]i o dezbatere intens` asupra proiectelor europene [nc` utopice care au animat secolul XIX. De]i nu este autorul celebrei formule “Statele Unite ale Europei”, creat` de al\i g@nditori [naintea lui, Victor Hugo [i d` acesteia for\a de p`trundere pe care numai un geniu de anvergur` sa putea s` o fac`, lans@nd-o [n con]tiin\a public` [n 1849. Paragraful merit` reprodus at@t pentru cantitatea de premoni\ie deja confirmat`, c@t ]i pentru a sugera fragmentele visului european [nc` ne[mplinit: “Va veni ziua c@nd vom vedea aceste dou` grupuri imense, Statele Unite ale Americii, Statele Unite ale Europei, unul [n fa\a altuia, [ntinz@ndu-]i m@na peste m`ri, schimb@ndu-]i produsele, comer\ul, industria, artele, geniile, defri]@nd p`m@nturile, coloniz@nd de]erturile, perfec\ion@nd crea\ia, sub privirile Creatorului, ]i aduc@nd [mpreun`, pentru beneficiul tuturor, aceste dou` for\e inepuizabile – fraternitatea oamenilor ]i puterea lui Dumnezeu.” (Renouvin, 1949, p. 3)

De la utopie la construcåie Pierre Renouvin, profesor la Universitatea din Sorbona, f`cea [n 1949 un inventar sistematic al conceptelor precursoare ale unit`\ii europene. Nici m`car secolul XIX nu de\inea primatul propunerilor privind crearea unor leg`turi federale [ntre statele europene. {n 1693, William Penn propunea deja o organizare federativ` a Europei (Renouvin, 1949). {n 1729, [n lucrarea sa intitulat` Abrégé du project de paix perpetuelle, abatele de Saint-Pierre punea la baza construc\iei sale teoretice o premis` similar`. Iat` unul dintre pasajele descriptive esen\iale (Hersant, Durand-Bogaert, 2004, p. 97):

Cine ar fi crezut atunci c`, [ntr-adev`r, va veni ziua c@nd cele patru libert`\i fundamentale (circula\ia m`rfurilor, circula\ia serviciilor, circula\ia capitalurilor ]i circula\ia for\ei de munc`) vor deveni realitate cotidian`, iar cooperarea transatlantic` va c`p`ta forme solide juridice ]i institu\ionale? Poate chiar ]i controversele legate de dimensiunile religioase ]i spirituale ale Uniunii Europene, [n contextul dezbaterii Constitu\iei, ar trebui rev`zute sub impactul emo\ional al viziunii profetice hugoliene. Nu pot ascunde aici convingerea c` grandoarea proiectului european, la ora c@nd include Rom@nia, contrasteaz` [n mod inconturnabil cu epigonismul primilor beneficiari nemijloci\i, personajele politice care vor ocupa [n cur@nd fotolii europene. Evoc totu]i sursele [ndep`rtate ale g@ndirii europene, din convingerea c` se va putea declan]a o emula\ie intelectual` de profunzime, care s` contureze impactul prezen\ei Rom@niei [n construc\ia european` ]i altfel dec@t prin zgomotul disputelor interlope pentru accesul la fonduri comunitare.

“G`sesc c` dac` cele optsprezece principale suveranit`\i ale Europei1, pentru a se men\ine [n actualul mod de guvernare, pentru a evita r`zboaiele dintre ele, ]i pentru a-]i procura toate avantajele unui comer\ perpetuu de la na\iune la na\iune, ar vrea s` [ncheie un tratat de unire ]i un congres permanent mai mult sau mai pu\in dup` acela]i model, sau al celor ]apte suveranit`\i ale Olandei, sau al celor treisprezece suveranit`\i ale elve\ienilor, sau ale suveranit`\ilor Germaniei, ]i s` formeze Uniunea European` pe baza a ceea ce este mai bun [n aceste uniuni, ]i mai ales [n Uniunea germanic`, compus` din peste dou` sute de suveranit`\i, g`sesc, spuneam, c` ]i cei mai slabi ar avea o siguran\` suficient`, c` nici cea mai mare putere dintre cei mai puternici nu ar putea s` le fac` r`u, c` fiecare ]i-ar respecta cu stricte\e promisiunile reciproce, c` niciodat` nu s-ar [ntrerupe comer\ul, c` toate diferendele viitoare s-ar termina f`r` r`zboi pe calea arbitrajelor, siguran\` care nu poate fi ob\inut` altfel.”2

Cine ne sunt visãtorii? Re\in, [n beneficiul acestei scurte incursiuni [n istoria ideii politice europene, una dintre cele mai utile contribu\ii ale lui Renouvin, respectiv sistematizarea principalelor surse de inspira\ie intelectual`, care aveau

Trecerea secolelor nu a diminuat cu nimic valoarea conceptual` ]i poten\ialul acestor ra\ionamente, fie

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri ]i investit cu puterea de a le judeca diferendele.”

s` stimuleze, la sf@r]itul secolului XIX, interven\ia juri]tilor ]i a oamenilor politici, ]i ulterior, cristalizarea, de-a lungul deceniilor, a elementelor concrete ale con\inutului juridic ]i institu\ional, ale formelor [n care istoria va umple formele generoase descrise de filozofi ]i poe\i. Reputatul istoric analizeaz` ]i completeaz` concluzii trase [ntr-un context diferit – evolu\ia doctrinelor prin asigurarea p`cii – pe care le interpreteaz` [n leg`tura lor direct` cu ideea unit`\ii europene. Primul dintre aceste curente era cel inspirat de sentimente religioase. {n 1825, William Allen, apar\in@nd mi]c`rii religioase Quakers, crea organiza\ia Peace Society, cu voca\ie misionar`, care devenea centrul mi]c`rilor pacifiste din Europa. Preocuparea sa era de a aduna ]i construi argumente religioase care s` condamne r`zboiul ]i s` justifice prevalen\a p`cii [n rela\iile interna\ionale, cont@nd pe presiunea moral`. Mi]carea pacifist` nu a avut un program bazat pe studierea organiz`rii federale europene. Cu toate acestea, prin trimiterea de emisari [n numeroase \`ri europene ]i organizarea de dezbateri sub semnul acestor preocup`ri comune, ea a reu]it s` contribuie la conturarea unor idei care s` r`spund` dezideratelor pacifiste la scara [ntregului continent. De exemplu, sub auspiciile unei societ`\i pacifiste locale, juristul Johann Sartorius din Zürich propunea formarea unei Federa\ii Europene, dup` modelele confederale existente. Un laureat al Societ`\ii moralei cre]tine, Constantin Pecqueur, inspirat tot de considerente morale ]i religioase, propunea crearea [n Europa a unei “puteri superioare confederale” care ar putea s` rezolve conflictele politice ]i economice, av@nd ca posibile exemple Pactul Confedera\iei germanice ]i Constitu\ia Statelor Unite. Al doilea grup reprezenta deja o for\` politic`, element care avea s` conteze enorm, [ntruc@t aducea tema federalismului european [n discu\iile politice interne, ca ]i [n dezbaterea ideologiilor pe care le-am numi ast`zi transna\ionale. Este vorba de sociali]tii francezi. Inc` [nainte de Congresul de la Viena, Henri de Saint-Simon scria [mpreun` cu discipolul s`u, Augustin Thierry, lucrarea De la réorganisation de la société européenne din 1814, [n care propunea “legarea tuturor popoarelor europene printr-o institu\ie politic`”. Viziunea saint-simonian` [mbr`ca formule care aveau deja contur vizibil, precum un guvern federal care ar reglementa disputele [ntre na\iuni, ar rezolva chiar conflicte interne [ntre minorit`\i ]i, de ce nu, ar examina “chestiuni de interes general ale societ`\ii europene”. {n propria sa exprimare:

(Hersant, Durand-Bogaert, 2004, p. 97) Avansul filozofic ]i politic al ideilor socialiste este remarcabil ]i re\inem o fraz` a lui Saint-Simon pe care a vom evoca mai t@rziu: “oric`rei grup`ri de popoare ca ]i oric`rei grup`ri de oameni [i trebuie institu\ii comune; f`r` acestea, totul se decide prin for\`”. Un al treilea curent vine s` adauge, [n a doua jum`tate a secolului XIX, un ingredient esen\ial, chiar decisiv, a]a cum vom putea constata, ]i anume argumentele partizanilor liberului-schimb, punctul de plecare al “bing-bang”- ului istoric care a dus la crearea ]i evolu\ia ulterioar` a Comunit`\ilor Europene. Pionierul acestei abord`ri, Richard Cobden, credea c` exist` o “armonie natural`” [ntre legile morale ]i economice, pe de o parte, ]i dezvoltarea na\iunilor, pe de alt` parte. De aceea, pentru a permite capitalului s`-]i joace nestingherit rolul, sunt ridicate restric\iile [n calea schimburilor, iar [ntre state se creeaz` o interdependen\` suficient` pentru a dep`]i divergen\ele politice ]i pentru a [mpiedica guvernele s`-]i “[mping` popoarele [n r`zboaie”. {n fine, un alt curent de g@ndire, important prin aceea c` nu ignora ascensiunea statelor na\iune, a fost cel generat de Giuseppe Mazzini care, [n apelul s`u din 1834 adresat “patrio\ilor elve\ieni”, vedea ]i el unitatea continentului european sub o form` federativ`: “O unitate liber`, spontan`, a]a cum ar trebui s` existe [ntr-o Federa\ie reglementat`, emana\ie a unui Congres european [n care toate popoarele se vor a]eza pe picior de egalitate …fiecare r`m@n@nd st`p@n s`-]i gestioneze interesele particulare, afacerile locale, facult`\ile individuale.” (Renouvin, 1949, p. 6)

Acela]i Mazzini vedea, printre al\i lian\i, posibilitatea producerii unei “literaturi europene” (Hersant, Durand-Bogaert, 2004, p. 145): “Exist` a]adar [n Europa o concordie a nevoilor ]i dorin\elor, un suflet universal, care ghideaz` na\iunile pe c`i convergente. La fel ]i literatura, ca s` nu devin` inutil`, ar trebuie s` se integreze acestui mare curent, s`-l exprime, s`-l favorizeze, s`-l orienteze: ea ar trebui s` se fac` european`.”3

Aceast` concep\ie r`spunde idealului unei culturi europene comun care, a]a cum va pleda mai t@rziu René Girault, a anticipat construc\ia politic` european`: “...istoricii sunt [nclina\i s` cread` c` Europa politic` nu a existat”, dar c` sunt remarcabile convergen\ele culturale intereuropene care s-au creat de-a lungul timpului. Concluzia este c` “Europa istoricilor este Europa culturilor.” (Girault, 1990, p. 213). Europa poeåilor în metru economic Iat`, prin urmare, pre\ioase idei pe care le-a de]teptat fertila fr`m@ntare politic` a secolului al XIX-lea. Proiecte care au p`rut, unor contemporani ]i multor

“Europa ar avea cea mai bun` organizare posibil` dac` toate na\iunile, fiind guvernate toate de c`tre un parlament, ar recunoa]te suprema\ia unui parlament general plasat deasupra tuturor guvernelor na\ionale

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri genera\ii succesive, drept utopii, fic\iuni literare ]i filozofice. Cu toate acestea, specia generic` a ideii europene nu numai c` a supravie\uit tragicelor conflagra\ii mondiale ale secolului XX, n`scute [n Europa din responsabilitatea statelor europene, dar a c`p`tat contur ]i chiar aripi [n ciuda circumstan\elor ostile sau tocmai stimulate de acestea. Nici unul dintre ace]ti vis`tori geniali ai construc\iei europene nu a putut s` ofere o form` cuprinz`toare ]i coerent` [n detalii a viziunii sale. De]teptarea ideilor europene a dat tot mai mult` consisten\` frumuse\ii fragile a proiectelor care urm`reau s` m`reasc` ]ansele unei p`ci europene solide ]i durabile. Lec\iile dureroase ale r`zboaielor declan]ate [ntre statele europene au contribuit desigur la reexaminarea ideilor istorice [n contextul unei necesit`\i devenite tot mai presante pentru un continent care avea deja con]tiin\a unor pre\ioase valori proprii. }i totu]i, nu [ndr`zneala ideilor sau viziunea poe\ilor ]i nici programele sociali]tilor pacifi]ti sau economi]tilor liberali au accelerat procesul de reflec\ie asupra ideii europene. Experien\a traumatic` a primului r`zboi mondial a for\at Europa s`-]i scruteze cu mai mult curaj deficitul de coexisten\` pa]nic` ]i poten\ialul de cooperare. A]a [nc@t, ajun]i [n perioada interbelic`, devine inevitabil` necesitatea de a men\iona aici proiectul din 1923 al lui Richard de Coudenhove-Kalergi, intitulat “Vers la Pan-Europe”, de trecere “de la anarhia european` la organiza\ia pan-european`” [n patru etape: i) convocarea, de c`tre unul sau mai multe guverne, a unei conferin\e pan-europene av@nd drept misiune organizarea de comisii care s` studieze problemele specifice gestiunii europene, except@nd problemele teritoriale; ii) [ncheierea unui tratat de arbitraj ]i garan\ie obligatorie [ntre statele democratice ale Europei continentale; iii) crearea unei uniuni vamale pan-europene care ar face din Europa un teritoriu economic omogen; iv) [ncoronarea eforturilor pan-europene prin convenirea unei Constitu\ii a Statelor Unite Europene, dup` modelul Statelor Unite ale Americii. Ca rezultat, “Europa s-ar prezenta ca o entitate unit` [n fa\a altor continente ]i altor puteri mondiale ]i, [n interiorul Federa\iei, fiecare stat ar avea maximum de libertate” (Hersant, Durand-Bogaert, 2004, pp. 160164). Ideii “institu\iilor comune ale grup`rilor de popoare” enun\ate de Saint-Simon [i vor trebui aproape 140 de ani de reflec\ie intelectual`, juridic` ]i politic`, pentru a ajunge la momentul [n care Jean Monnet, autorul efectiv al planului Robert Schuman de creare a

Comunit`\ii Europene a Carbonului ]i Otelului, avea s` declare “noi nu coaliz`m state, noi unim oameni”. Marea aventur` european` care a urmat celei de-a doua conflagra\ii mondiale a fost precedat` [n cele din urm` de proiecte tot mai clare ]i inteligibile [n termeni de realpolitik. Cel mai consistent dintre ele apar\ine unui diplomat francez, Alexis Léger, mult mai bine cunoscut ca poet – ]i acum, dup` evocarea lui Victor Hugo nu se cuvine s` ne mai mir`m – sub pseudonimul literar, Saint-John Perse. {ntr-adev`r, Alexis Léger a lucrat [n serviciul diplomatic francez, fiind la un moment dat chiar ]eful de cabinet al lui Aristide Briand, pe vremea c@nd acesta era ministrul afacerilor externe al Fran\ei (1925-1932). {n aceast` calitate, el a produs un document excep\ional – un Memorandum asupra organiz`rii unui regim de uniune federal` european` care a fost lansat [n Adunarea Ligii Na\iunilor, la 1 mai 1930, conform unui mandat acordat Fran\ei de c`tre 27 \`ri europene membre ale Ligii4. Memorandumul lui Alexis Léger avea desigur s`-l consacre pe ministrul francez ca precursor eminent al ideii europene, conferind Fran\ei ini\iativa ]i calitatea de lider al integr`rii care va fi confirmat` de-a lungul timpului, except@nd momentele din 1954 (c@nd Adunarea Na\ional` francez` refuza s` ratifice o ini\iativ`, de asemenea francez`, Comunitatea European` a Ap`r`rii) ]i 2005 (rezultatul negativ al referendumului privind Constitu\ia European`). Memorandumul poetului ]i diplomatului francez merit` o analiz` separat` ]i mai riguroas` dec@t o permite [ntinderea acestui articol. Re\in doar c@teva elemente fundamentale ale propunerii, unele preluate [n procesul construc\iei europene post-belice, altele neconfirmate [nc`, dar suger@nd teme ale c`ror relevan\` ]i poten\ial sunt oric@nd de actualitate. {n primul r@nd, proiectul pleca de la constatarea unui principiu al unei uniuni morale europene care impunea stabilirea unui regim de “solidaritate constant`” ]i a unui contact permanent pentru dezbaterea ]i rezolvarea unor probleme de interes comun. {n al doilea r@nd, vectorul moral era dublat de cel pragmatic, pe care autorul Memorandumului [l calific` prin “sentimentul foarte precis al responsabilit`\ii colective [n fa\a pericolului care amenin\` pacea european`”, dar ]i prin “lipsa de coordonare” [n care se g`sea economia Europei, calificat` drept cel mai important obstacol [n calea dezvolt`rii sale. Solu\ia acestei probleme era, ]i o re\in ca un al treilea element distinctiv al Memorandumului, l`rgirea pie\ei economice ]i [mbun`t`\irea produc\iei industriale de o manier` care s` garanteze “evitarea crizelor de munc`, surse de instabilitate politic` ]i social`”. {n al patrulea r@nd, intervenea nota de pruden\` [n calificarea leg`turilor federale, documentul preciz@nd c` “[n nici un

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri caz instituirea unei leg`turi federale [ntre guvernele europene nu trebuia s` afecteze nici unul dintre drepturile suverane ale statelor membre ale unei astfel de situa\ii de fapt”. {n fine, Memorandumul insist` asupra faptului c` gruparea european` nu se plasa [n afara Ligii Na\iunilor, ci viza “armonizarea intereselor europene sub controlul ]i [n spiritul Ligii Na\iunilor, integr@nd [n sistemul s`u universal un sistem limitat”5. Cele c@teva elemente de prezentare a Memorandumului ilustreaz`, chiar la o lectur` rapid`, o sintez` remarcabil` a marilor curente de proiec\ie filozofic` european`, animate de idealuri pacifiste, economice ]i sociale, consolidate prin con]tientizarea profund` a comunit`\ii de valori morale ]i de civiliza\ie ]i a unui minim de interese comune a c`ror abordare colectiv` va putea rescrie ecua\iile de putere ]i diminua probabilitatea utiliz`rii instrumentului militar [n rela\iile dintre statele europene. Morala Aceast` nedrept de sumar` inventariere a precursorilor intelectuali ai construc\iei europene se vrea un apel emfatic adresat spectrului politic, academic ]i mediatic rom@nesc de a participa la de]teptarea unor idei noi. De o manier` mai mult subliminal` dec@t explicit`, am dorit s` admonestez cu delicate\e comoditatea intelectual` a scepticilor de conjunctur`, gr`bi\i s` dramatizeze rezultatul refendumurilor francez ]i olandez privind Constitu\ia European`, ignor@nd [ns` r`d`cinile profunde ale ideii europene. Ceea ce nu [nseamn` c` ne-am putea [ng`dui o pledoarie pentru un determinism istoric. Uniunea European` este prin excelen\` un proiect [n perpetu` construc\ie ]i un efort continuu de inovare. Construc\ia european` pune [ntreb`ri [n acela]i timp [n care d` r`spunsuri. Impasurile conjuncturale sau profunde ale integr`rii reprezint` tocmai valoarea fundamental` a dialogului permanent cu realitatea, expresia cea mai conving`toare a naturii profund anti-dogmatice a g@ndirii europene. Ideea european` []i face loc printre dubii ]i []i pune tot timpul [ntreb`ri, f`r` s` ezite [n a anticipa r`spunsurile. Reproduc aici concluziile profetice ale lui Jean Monnet: “Dac` vom a]tepta, pentru a ac\iona, ca toate [ntreb`rile s`-]i g`seasc` r`spunsurile, nu vom ac\iona niciodat`, nu vom ajunge niciodat` la certitudinea a]teptat` ]i vom fi antrena\i de evenimente pe care vom fi renun\at s` le mai orient`m.” (Monnet, 1955)

Se apropie, cum spuneam, o or` astral` pentru destinul Rom@niei. Societatea rom@neasc` [n ansamblu, dar mai ales clasa politic`, par a nu [n\elege ce se [nt@mpl`, at@t este de mare contrastul [ntre dezbaterea politic` intern` ]i miracolul politic al construc\iei

S.P. nr. 120-121-122/2006

europene [n care ne includ at@t istoria ]i geografia proprii, c@t mai ales gestionarea inteligent` a condi\ionalit`\ilor decurg@nd din asimilarea valorilor politice ]i acquis-ului multidisciplinar comunitar. Dar nu este oare momentul ca Rom@nia s` aduc` propria sa contribu\ie de viziune ]i imagina\ie la evolu\ia proiectului al c`rei beneficiar este?

NOTE 1

Abatele de Saint-Pierre desemneaz` evident prin acest termen diverse entit`\i statale suverane, a]a cum se formaser` la vremea respectiv`, [nainte de conturarea statelor-na\iune. 2 Dator`m facilitatea accesului la texte fundamentale prin Europa, excep\ionalei antologiei critice ]i comentate semnate de Yves Hersant ]i Fabienne Durand Bogaert, Europes. De l’antiquité au XXe siècle. 3 Textul, intitulat “Una Letteratura europea” dateaz` din 1829, este tradus [n limba francez` de Yves Hersant ]i recuperat [n antologia “Europes”. 4 Reamintesc c` Rom@nia prezida Adunarea Ligii Na\iunilor [n anii 1930-1931 ]i notez, cu titlu de anecdot` istoric`, c` Turcia ]i Uniunea Sovietic` figurau [n grupul conven\ional asiatic al membrilor Ligii. 5 Textul excep\ionalului Memorandum, poate fi accesat cu u]urin\ ` pe Internet, prin utilizarea principalelor motoare de c`utare.

BIBLIOGRAFIE GIRAULT, René (1990), L’Europe des historiens, Enciclopaedia Universalis, Symposium, Les Enjeux. HERSANT, Yves, DURAND BOGAERT, Fabienne (2000), Europes. De l’antiquité au XXe siècle, Editions Robert Laffont, Paris. MONNET, Jean (1955), Les Etats-Unis d’Europe ont commencé, Robert Laffont, Paris, 1955. RENOUVIN, P. (1949), L’Idée de Fédération Européenne dans la pensée politique du XIXe siècle, Oxford at the Clarendon Press. ZORGBIBE, Charles (1993), Histoire de la construction européenne, Paris, PUF.

PETRU DUMITRIU - diplomat la Misiunea Permanent` a Rom@niei pe l@ng` Oficiul ONU din Geneva, de\in`tor al unui doctorat la Academia de Studii Economice din Bucure]ti, al unui masterat la Academia Mediteranean` de Studii Diplomatice ]i student al Institutului European al Universit`\ii din Geneva.

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri

Tratatul constituåional de la Roma PAUL DUÅÃ This article is commenting the process of instituting a European Constitutional Treatise, starting with the project adopted in Rome, in 2004. The comment extends its scope over the various consequences of a functional Constitutional Treaty, assessing the present and the future situation of member-states’ powers.

{n urma aprob`rii Declara\iei de la Laeken, la 15 decembrie 2001, Consiliul European hot`r`]te [nfiin\area unei Conven\ii Europene, care s` preg`teasc` procesul de reform` a UE. Rezultatul dezbaterii este reprezentat de elaborarea proiectului Constitu\iei europene. Studiind rolul politicii militare [n noua Constitu\ie European`, constat`m c` se acord` o mare aten\ie Politicii Externe ]i de Securitate Comun` (PESC), dar ]i unei politici comune de ap`rare. Referin\ele normative ale politicii militare sunt concrete ]i pres`rate cu numeroase constr@ngeri. Tratatul constitu\ional va [nlocui toate tratatele actuale pe linie de PESC, prin refondarea dispozi\iilor referitoare la spa\iul de libertate, securitate ]i justi\ie, ]i va permite statelor membre s`-]i amelioreze capacit`\ile de ac\iune [ntr-un cadru comun. Europa a g`sit motiv`rile necesare unei politici externe a Uniunii Europene dup` iner\ia manifestat` fa\` de criza balcanic` ]i imposibilitatea de a se impune [n recenta criz` din Golf. {n fa\a unor provoc`ri majore, Europa nu are politic` extern`. Marile puteri, Fran\a, Marea Britanie ]i Germania, desf`]oar` agende de politic` extern` proprii, dar nu au o agend` comun` [n cadrul UE. Strategiile statelor membre pot s` corespund` sau s` se coordoneze, dar ]i s` se contrazic` sau s` fie opuse, [ns` niciodat` nu formeaz` o politic` singular`. UE, putere economic` unificat`, care at@rn` greu [n lume, are numeroase, mici ]i m@ndre politici externe care nu dau greutate. Cu toate acestea, deja de c@\iva ani buni, Europa a reu]it s` dezvolte o proiec\ie extern` comun`, uneori [ns` injust`. Chiar dac` nu dispune de o

veritabil` politic` unitar` ]i coerent` [n fa\a marilor provoc`ri interna\ionale, UE propune, mai mult sau mai pu\in, ac\iuni externe ]i mecanisme de cooperare prin intermediul diferitelor sale institu\ii. Din aceast` zon` apar problemele de coeren\`, de coordonare ]i, deci, apare ]i necesitatea aprofund`rii procesului de integrare european` la care este chemat s` r`spund` noul tratat constitu\ional. Noua constitu\ie integreaz` ]i ra\ionalizeaz` diferitele tratate care stau la baza UE. Proiectul de tratat constitu\ional este adoptat la 29 octombrie 2004, la Roma, [n acela]i local unde s-a semnat [n 1957 Tratatul Comunit`\ii Europene Economice (TCEE). Este validat` de PE [n luna ianuarie 2005 ]i urmeaz` s` fie ratificat` de c`tre statele membre. Organizarea Tratatului Constitutiv [n patru p`r\i demonstreaz` constituirea unui corp de reguli cu nivel maxim de abstractizare, generalizare dar ]i caracterizate prin posibilitatea facil` de [n\elegere de c`tre cet`\ean, care s` constituie nu numai un fundament juridic solid pentru o Uniune Europeana extins`. Adoptarea unei Constitu\ii Europene va reprezenta un pas important pentru ca Uniunea European` s` devin` un actor global. {n condi\iile [n care adoptarea unei Constitu\ii este de natur` s` aprofundeze [n mod decisiv integrarea politic` la nivelul Uniunii, prin dispari\ia “tradi\ionalilor” piloni (pilonul comunitar, politica extern` ]i de securitate comun` ]i cooperarea [n materie judiciar` s` poli\ieneasc` – J.A.I.), un astfel de instrument ar servi ca un adev`rat “catalizator” pentru consacrarea Uniunii ca un actor interna\ional de prim rang la nivelul societ`\ii interna\ionale. Dup` [ncercarea nereu]it` din 2003 de adop-

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri tare a proiectului de tratat, s-a realizat o solu\ie echitabil`, care s` satisfac` principalele grupuri de state. Tratatul constitu\ional consacr` dubla majoritate – spre deosebire de sistemul actual, care consacr` o “tripl` majoritate”. Ideea dublei majorit`\i [n cazul votului cu majoritate calificat` marcheaz` desprinderea de sistemul “Nisa”, evit@ndu-se posibilitatea constituirii unei “minorit`\i de blocaj” constituit` dintr-un num`r redus de state mari. Prin “majoritatea calificat` 12 state ([ntr-o UE de 25) sau un num`r reprezent@nd 35,01% din popula\ia UE au posibilitatea de a respinge o ini\iativ` legislativ`; consecin\a este c` va consolida statele mici ]i mijlocii [n raport cu cele mari. Minoritatea de blocaj trebuie s` includ` cel pu\in 4 membri ai Consiliului, altfel majoritatea calificat` se consider` realizat`. Scopul este de a evita ca cele trei state mari s` nu dispun` de un drept de veto. Aceste dispozi\ii se refer` la situa\ia-regul`, ]i-anume c@nd propunerea de act legislativ vine din partea Comisiei. Sistemul de majoritate dubl` se va aplica [ncep@nd cu anul 2009 – p@n` la acel moment, func\ion@nd un sistem apropiat de cel actual. Num`rul de voturi pe care [l de\ine fiecare stat, [n perioada tranzitorie, este precizat [n Protocolul – Anexa III a Tratatului Constitu\ional. Rom@nia va dispune de 14 voturi. Un alt tip de majoritate calificat`, c@nd propunerea nu vine din partea Comisiei ori a Ministrului afacerilor externe al UE (situa\ia-excep\ie), ]i anume: 72% din num`rul Statelor Membre, reprezent@nd cel pu\in 65% din popula\ia UE. De men\ionat este faptul c` Partea a III-a a Tratatului prevede proceduri speciale. Compromisul final a fost realizat ]i pe baza unor mecanisme “de flexibilitate”, ]i a]a-numitele “fr@ne de urgen\`”. Atributul de text constitu\ional prezint` un puternic impact, at@t psihologic, c@t ]i juridic. Un text constitu\ional confer` individualitate ]i coeren\` sistemului ordinii juridice comunitare. Totodat`, un text constitu\ional fundamenteaz` voin\a statelor ]i popoarelor Uniunii de a fundamenta o organiza\ie care tinde s` dep`]easc` caracterul strict interguvernamental. Din punct de vedere formal, Constitu\ia poate fi privit` ca un Tratat. Din punct de vedere substan\ial, aceasta reprezint` cu adev`rat o lege fundamental`, [n sensul teoriei clasice a dreptului constitu\ional – act care reglementeaz` modalit`\ile de exercitare a puterii. Majoritatea calificat`, respectiv men\inerea

S.P. nr. 120-121-122/2006

influen\ei asupra deciziilor de c`tre anumite state, a fost dep`]it` prin votul cu dubl` majoritate – de state ]i popula\ie –, respectiv 55% state – 65% popula\ie, cu introducerea elementului de control suplimentar reprezint` una din mizele acestui proiect de constitu\ ie european`. Cu ocazia Consiliului European de la Laeken, ]efii de stat ]i de guvern au luat decizia de a constitui o Conven\ie al c`rei rol a fost acela de a g`si solu\ii pentru a face fa\` noilor provoc`ri cu care Uniunea European` se confrunt`. Noile circumstan\e ce trebuiau luate [n considerare se situau at@t pe plan intern (nevoia de a aduce Uniunea ]i Institu\iile sale mult mai aproape de cet`\eni), c@t si pe plan interna\ional (fenomenul globaliz`rii, [n principal). Sarcina esen\ial` a acestei Conven\ii a fost aceea de a redefini Uniunea European`, [n sensul cre]terii rolului sù at@t fa\a de cet`\enii sì ([n sensul apropierii fa\` de ace]tia), c@t ]i pe plan mondial. Conven\ia ]i-a [nceput activitatea [n martie 2002 ]i reprezint` o metod` nou` (a mai fost utilizat` cu ocazia elabor`rii Cartei drepturilor fundamentale a UE) de revizuire a tratatelor, metoda mai deschis` ]i mai transparent`. Un prim proiect, con\in@nd primele 16 articole ale Tratatului, a fost prezentat de Conven\ie la 7 februarie 2003. {n iunie 2003, [n conformitate cu calendarul stabilit, Conven\ia a prezentat Consiliului European de la Salonic textul integral al Proiectului de Tratat Constitu\ional. Un proiect revizuit ]i completat al Tratatului a fost publicat la 18 iulie 2003. {n toamna anului 2003 au demarat lucr`rile Conferin\ei Interguvernamentale. Dup` e]ecul Consiliului European de la Bruxelles din 17 decembrie, a urmat Summit-ului din 17-18 iunie 2004, [n urma c`ruia a fost adoptat textul final. Semnarea Tratatului, dup` operarea ajust`rilor necesare ]i realizarea traducerii [n toate limbile oficiale ale Uniunii, a fost stabilit` pentru 29 octombrie 2004, la Roma – loc simbolic din perspectiva semn`rii primelor tratate institutive ale Comunit`\ilor Europene. Structura Tratatului constitu\ional, este una quadripartit` (cele patru p`r\i fiind precedate de un Preambul), la care urmeaz` a se adùga o serie de Protocoale ce vor fi considerate necesare dup` finalizarea discu\iilor. De asemenea Carta Drepturilor Fundamentale, care a fost transpus` ca parte a II-a a Tratatului, are un preambul propriu. Aspectele cele mai importante sunt prezentate [n P`r\ile I si II. Partea I reglementeaz` aspectele fundamentale ale Uniunii Europene: defini\ie, obiective, structur`,

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri competen\e. Partea a II-a [nglobeaz` Carta Drepturilor Fundamentale, adoptat` la Nisa [n 2000. Articolul II-111 al proiectului Constitu\iei europene con\ine dispozi\ii privitoare la domeniul de aplicare al Cartei, relu@nd dispozi\iile articolului 6 §2 TCE cu privire la statele membre, dar ]i jurispruden\a CJCE. Astfel, dispozi\iile prezentei Carte se adreseaz` institu\iilor, organismelor ]i agen\ilor Uniunii, cu respectarea principiul subsidiarit`\ii, precum ]i statelor membre, atunci c@nd acestea pun [n aplicare dreptul Uniunii. Prezenta Cart` nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii [n afara competen\elor Uniunii ]i nici nu creeaz` nici o competen\` ]i nici o responsabilitate nou` pentru Uniune ]i nu modific` competen\ele sau responsabilit`\ile stabilite [n celelalte p`r\i ale Constitu\iei. Acest articol reglementeaz`, pe cale de consecin\`, delimitarea dintre sfera de aplicare a Conven\iei Europene a Drepturilor Omului ]i a Cartei Drepturilor Fundamentale. Astfel, CEDO se aplic` statelor, [n timp ce Carta Drepturilor Fundamentale se aplic` institu\iilor, organismelor ]i agen\iilor Uniunii, dar ]i statelor membre, atunci c@nd pun [n aplicare dreptul Uniunii. Se observ` [ns` c` ac\iunea statelor membre, atunci c@nd pun [n aplicare dreptul Uniunii reprezint` un element de congruen\` [ntre sferele de aplicare ale celor dou` instrumente juridice – ceea ce este de natur` s` conduc` la anumite dificult`\i, [n special [n situa\ia c@nd U.E. nu este [nc` parte la C.E.D.O. Care va fi rela\ia dintre CEDO ]i Carta Drepturilor Fundamentale atunci c@nd U.E. va deveni parte la CEDO, [n conformitate cu articolul I-9? {n mod clar, pentru un act al statului [n domenii care nu sunt de competen\a U.E. va fi competent` Curtea de la Strasbourg, dup` epuizarea cìlor de recurs interne. Pentru actele institu\iilor, organelor, organismelor sau agen\iilor Uniunii, va fi competent` CEDO dup` epuizarea cìlor de recurs interne care vor fi reprezentate de ac\iunea [n fa\a CJUE [ntemeiat` pe dispozi\iile Cartei Drepturilor Fundamentale. Probleme se ridic` [n leg`tur` cu actele statelor membre atunci c@nd pun [n aplicare dreptul Uniunii – teoretic, CEDO ar putea judeca un caz dup` epuizarea cìlor de recurs interne na\ionale ale statelor; cu toate acestea, exist` ]i posibilitatea unui recurs [n fa\a CJUE. Probabil va fi [n sarcina jurispruden\ei s` elucideze aceasta situa\ie. Partea a III-a reglementeaz` politicile ]i func\ionarea Uniunii Europene, av@nd un con\inut cu caracter tehnic ridicat, care, [n cea mai mare parte reia

prevederile Tratatului instituind Comunitatea European` ]i Tratatului asupra Uniunii Europene. Partea a IV-a con\ine dispozi\iile finale ale Tratatului. Un aspect important care trebuie remarcat este faptul c` Tratatul Constitu\ional ofer`, pentru prima dat`, un instrument juridic unic, mult mai u]or de utilizat dec@t multitudinea de tratate constitutive ]i modificatoare existent` [n prezent. Tratatul constitu\ional se va caracteriza prin natura juridic` multipl`. Astfel, acesta va reprezenta: a) tratat interna\ional – supus regulilor dreptului interna\ional public; b) izvor al dreptului comunitar european; c) text constitu\ional – document ce constituie fundamentul unei ordini juridice, ordinea juridic` comunitar`. {n acest sens, este emergenta “subramur`” a dreptului comunitar: dreptul constitu\ional comunitar. Aspectele institu\ionale importante ale Tratatului constitu\ional, succint, sunt: a) Comisia European` va avea din 2014 un num`r de membri de dou` treimi din num`rul statelor membre, [n baza principiului care va sta la baza acestei formule – rota\ia egal` [ntre state. b) Parlamentului European include o cre]tere a pragului minim de reprezentare, de la 4 la 6 europarlamentari/stat – [n raport cu formula propusa de Conven\ia privind viitorul Europei, o cre]tere a num`rului total al membrilor Parlamentului la 750 ]i stabilirea unui prag maxim de 96 de europarlamentari/stat. c) Acordarea de statut juridic Cartei Drepturilor Fundamentale, respectiv de statut constitu\ional. d) Apropierii Uniunii Europene de cet`\eni prin: introducerea principiilor democra\iei reprezentative ]i al democra\iei participative, cre]terea transparen\ei, deschiderea c`tre public (caracterul public al dezbaterilor Consiliului), cre]terea rolului Parlamentului European, introducerea ini\iativei legislative populare, cre]terea rolului Parlamentelor na\ionale, sporirea flexibilit`\ii mecanismelor de adoptare a deciziilor [n raport cu evolu\iile ulterioare. e) Dob@ndirea de personalitate juridic` de c`tre Uniunea European`, ce pune cap`t dezbaterilor teoretice controversate pe aceasta tem` f) {nglobarea [ntr-un text constitu\ional a regulii consacrate prin jurispruden\a Cur\ii de Justi\ie a Comunit`\ilor Europene a priorit`\ii dreptului comunitar [n raport cu dreptul intern al statelor. Situaåia prezentã {naintea ultimei l`rgiri – mai 2004 – nou` din cele zece state au organizat referendumuri legate de

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri integrare. C@nd tratatul constitu\ional a fost semnat – iunie 2004 – zece din cele 25 de state au decis s` ratifice documentul prin referendumuri ]i nu prin procedur` parlamentar`. Reanimarea tratatului constitu\ional sau o eventual` [nlocuire a acestuia cu un alt document va trebui s` \in` cont de precedentele francez ]i olandez, care au indus o serioas` stare de confuzie [n UE. 15 state au ratificat tratatul constitu\ional1; 8 nu [nc`, iar c@teva dintre acestea nu au nici m`car inten\ia s` [ncerce. 2 au [ncercat ]i nu au reu]it. Elitele politice franceze ]i olandeze sus\in c` nu vor cere electoratelor lor s` voteze [nc` o dat`; mai mult, decizia lor nu este negociabil`. Lec\ia plebiscitelor. Europa a devenit o problem` politic` de-a lungul Europei. Liniile de divergen\` se traseaz` nu [n func\ie de rolul institu\iilor UE, ci [n jurul dezbaterii conceptului de model politico-economic pe care Europa trebuie s` [l adopte2. Plebiscitele au sanc\ionat contextul ]i nu textul. Votul este legat mai degrab` de performan\ele guver nelor na\ionale, ale UE sau l`rgirii dec@t de prevederile tratatului. Nevoia de strategii de schimbare a contextului prin definirea l`rgirii ]i a democra\iei. {n viitor, orice ini\iativ` privind l`rgirea sau ad@ncirea UE va solicita organizarea de referendumuri3. Votul [mpotriva Constitu\iei europene din Fran\a ]i Olanda, a ar`tat c` cet`\enii lor numai doresc s` urmeze politica guvernele lor, dec@t atunci c@nd au certe beneficii de bun`stare ]i securitate. }i asta [n condi\iile [n care 52% dintre europeni consider` c` \ara lor este avantajat` de apartenen\a la UE. Pre]edin\ia austriac` promite roadmap pentru Summit-ul din iunie 2006; dar nu exist` un consens. Partidul Dreptate ]i Justi\ie din Polonia4 consider` Tratatul de la Nisa ca un document excelent care trebuie p`strat [n forma sa actual`; [n Marea Britanie sunt numeroase voci [n favoarea men\inerii Tratatului de la Nisa, chiar dac` Primul ministru Tony Blair este avocatul schimb`rii acestuia. La ora actual`, totu]i, exist` un curent favorabil tratatului constitu\ional. Punctul de plecare [l constituie ignorarea voturilor francez ]i olandez5. {n favoarea acestei op\iuni se pronun\`, primul ministru luxemburghez Jean-Claude Juncker, sprijinit de Austria6, Belgia ]i Spania, dar ]i de c`tre Parlamentul european. Declara\ia ata]at` tratatului constitu\ional reitereaz` c` dac` 80% dintre statele membre [l ratific`, Consiliul european trebuie s` se reuneasc` pentru a

S.P. nr. 120-121-122/2006

analiza situa\ia. Se sper` c` alte ]ase state membre [l vor ratifica, Consiliul european printr-o reuniune special` vor for\a Fran\a ]i Olanda s` organizeze o nou` votare a acestuia7. Exist` propunerea ad`ug`rii unei “declara\ii sociale” la tratatul constitu\ional, care s` atenueze temerile francezilor. Statele care vor prelua pre]edin\ia – Germania ]i Portugalia – au declarat public c` vor depune eforturi s` resusciteze constitu\ia8. Mini-tratatul P`rin\ii fondatori ai UE au intuit pericolele unei perspective constitu\ionale9. Majoritatea statelor membre conduse de guvernul francez10 se pronun\` pentru renun\area la tratatul constitu\ional ]i pentru elaborarea unui nou “mini-tratat” care s` amendeze tratatele existente dar s` nu se numeasc` constitu\ie. Tratatul nu poate fi resuscitat, dar p`r\i din cadrul acestuia pot fi transferate [ntr-un nou tratat. “Mini-tratatul” va include c@teva dintre cele mai importante dar necontroversate prevederi ale constitu\iei – cum ar fi postul de ministru de externe ]i pre]edintele UE, reducerea num`rului de comisari ]i introducerea “dublei majorit`\i”. Pachetul de modific`ri va fi ratificat de parlamente f`r` a mai fi nevoie de un vot popular. Exist` totu]i, riscul ca unele state membre s` doreasc` s` [l supun` referendumului ]i astfel s` [l supun` riscului blocajului. Varianta croat`. {n cazul [n care procesul de elaborare al “mini-tratatului” va demara [n prima parte anului 2007, documentul poate fi gata [naintea [ncheierii negocierilor cu Croa\ia (2008 sau 2009). Textul va putea fi ata]at tratatului de integrare ca un protocol ]i votat pe parlamentele na\ionale. Variant` teoretic posibil`, dar improbabil`. Exist` temerea c` va fi foarte greu s` fie ob\inut acordul a 27 de guverne asupra textelor din tratatul constitu\ional care s` fie p`strate. Astfel, mai multe state membre mici au manifestat un entuziasm sc`zut fa\` de postul de ministru de externe al UE, [n timp ce statele mari sus\in existen\a acestei institu\ii. Germanii insist` pentru p`strarea Cartei drepturilor fundamentale, document care este controversat pentru englezi. Negocierile “mini-tratatului” care probabil se vor raporta la curentele tradi\ionale: “viziunea Monnet”11 ]i “viziune Spinelli”12 vor trebui s` armonizeze rela\ia [ntre proiectele europene ]i cet`\enii europeni pentru a nu transforma UE [ntr-o chestiune mai pu\in popular`13. Tratatul trebuie s` sufere modific`ri minore

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri dar care s` duc` la cre]terea eficien\ei UE. “Mini-tratatul” s` se refere la: sistemul de vot, politic` extern`, compunerea Comisiei Europene14. S` nu mai concepute texte mari, lungi, greoaie, ci de preferat texte simple cu un singur scop; decuplarea popularit`\ii guvernelor na\ionale de importan\a viitorului Europei. O variant` ar fi codificarea prevederilor de politic` extern` ale UE [ntr-un singur document care s` fac` UE efectiv` la nivel global, un document care s` ofere o pozi\ie puternic` [n negocierile cu US, China ]i India. Op\iunea vot`rii de c`tre parlamente a viitorului “mini-tratat”. Impactul referendumurilor francez ]i olandez nu poate fi ignorat. R`m@ne de v`zut cum va evolua situa\ia [n cazul Danemarca ]i Irlanda, dar ]i de luat [n calcul c` ]i alte guverne care se vor afla sub presiune. O nou` agend` politic` care s` \in` cont de faptul c` “ad@ncirea” va fi mult mai controversat` dec@t “l`rgirea”. Lansarea unui proiect integra\ionist de mare anvergur` atractiv – cum au fost pia\a unic` sau moneda unic`15. Nu institu\iile ci politicile vor fi prioritare. Ideea “o m`sur` potrivit` pentru to\i” este controversat` (moneda unic`, acordul Schengen, pia\a for\ei de munc`). Mutarea accentului de la tratate la grupuri avansate [n continuitatea integr`rii europene. Antecedentele (constituirea acordul Schengen ]i transformarea acestuia [ntr-o comunitate integrat` de securitate, armonizarea taxelor de baz` [n “eurozon`”, grupul statelor care accept` liberalizarea pie\ii de servicii, dezvoltarea comunit`\ii europene de ap`rare) par fi ademenitoare, mai ales c` fondatorii vor impune celor ulterior veni\i un meniu à la carte. L`rgirea va crea c@]tig`tori ]i perdan\i economici, realitatea economic` impun@nd la r@ndul s`u noi aliniamente politice. Alegerile europene din 2009 s` devin` momentul deschiderii discu\iilor despre chestiunile pan-europene16. Guvernele europene sunt de acord c` actualele tratate vor fi rescrise dup` alegerile preziden\iale din Fran\a. Totu]i se consider` c` schimbarea lui Jacques Chirac nu este suficient` pentru schimbarea contextului. Viitorul depinde de apari\ia de noi personalit`\i ]i politici acolo unde statele singure nu pot s` se exprime (politica extern`, migra\ie, securitate, energie, perfec\ionarea pie\ii unice, continuarea procesului de extindere [n Balcani). Declararea unui moratoriu p@n` [n toamna anului 2009, data numirii noi Comisii Europene. Constr@ngerea deriv` din conflictul dintre barierele institu\ionale, pe de o parte, ]i, valurile de extindere. Cre]terea importan\ei dimensiunii diplomatice a

structurilor de decizie [n defavoarea celor politice, pentru a ajuta guvernele s` realizeze acorduri ferite de cenzura popular` [n sensul sprijinirii politicilor UE17.

NOTE 1

{n 2005, Eurobarometrul constata c` 25% dintre europeni sunt [n favoarea continu`rii procesului de ratificare. 2 Modelul Europei sociale, propus de cre]tinii-democra\i germani sau modelul competitivit`\ii prin taxe, propus de unguri ]i britanici. 3 Fran\a ]i-a schimba constitu\ia; astfel, dup` primirea [n UE a Rom@niei, Bulgarie ]i Croa\iei, orice l`rgire va fi subiect al plebiscitului. Austria dore]te organizarea unui plebiscit privitor la Turcia 4 Polonia, dar ]i Spania sunt privilegiate de prevederile Tratatului de la Nisa, greutatea voturilor ne\in@nd cont de m`rimea popula\iei na\ionale. 5 Ca argument, se invoc` “NEJ” danez la Tratatul de la Maastricht (1992) ]i “No” irlandez la Tratatului de la Nisa (2001). Cele dou` situa\ii au fost dep`]ite prin votarea din nou a tratatelor [nso\ite de protocoale sau declara\ii adi\ionale. 6 Cancelarul austriac Wolfgang Schüssel se pronun\` s` sus\in` constitu\ia pe durata pre]edin\iei austriece a UE, respectiv [n prima parte a anului 2006. 7 Primul ministru belgian, Guy Verhofstadt, consider` c` acele state care nu ratific` tratatul constitu\ional trebuie s` treac` “[n spate”; statele membre europene trebuie s` continue procesul de integrare dincolo de propriile “own inner circle or hard core”. 8 {n particular, figuri importante ale guvernului german au afirmat c` sunt con]tiente c` aceasta nu poate fi reactivat. 9 Astfel, documentul franco-german care lanseaz` integrarea european`, Declara\ia Schuman (1950), avertiza c` “Europe will not be made all at once, or according to a single general plan. It will be built through concrete achievements, which first create a de facto solidarity.” 10 Candidatul preziden\ial Nicolas Sarkozy dore]te s` salveze Partea [nt@i – introducerea ]i scopurile UE, Partea a doua – Carta drepturilor fundamentale ]i anumite paragrafe din Partea a treia. 11 Viziunea Monnet – p`rintele fondator al UE, respectiv c` Europa trebuie construit` pas cu pas, f`r` implicarea direct` a publicului. Jean Monnet, pe planul ]tiin\ei politice p`rintele ‘func\ionalismului european’, considera c` integrarea trebuie s` [nceap` cu forme concrete de cooperare ]i nu cu croirea de institu\ii care nu ar fi dec@t o idee iluzorie. La teoria sa care []i p`streaz` actualitatea, ar fi de ad`ugat sprijinul public direct prin plebiscite, respectiv prin evitarea consensului elitelor. 12 Viziune Spinelli – continuarea implement`rii concep\iei turnat` [n prima form` a constitu\iei europene din 1984. {n 1980 se pun bazele “Clubului Crocodililor” sub conducerea italianului Altiero Spinelli. Clubul ad-hoc al europei]tilor se m`re]te progresiv astfel c`, [n 1981, reu]e]te s` impun` crearea, de c`tre PE, a unei Comisii Institu\ionale (av@nd caracter permanent) [ns`rcinat` cu elaborarea unui proiect de Tratat care, [n final, se concretizeaz` [n “Proiectul Spinelli pentru Tratatul Uniunii Europene”. Proiectul Spinelli prevede importante modific`ri institu\ionale, precum: - PE trecea de la stadiul de co-legislator [mpreun` cu Consiliul, la cel de legislator; - se prevede un sistem de suspendare a condi\iei de statelor membre, pentru acele state care nu [ndeplinesc, [n mod repetat, normele comunitare; - se prevede acordarea de noi competen\e, institu\iilor; - se modific` sistemul legislativ, inclusiv denumirea “legilor”

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri (organice, ordinare); - se creeaz` cet`\enia Uniunii; - se creeaz` Uniunea European`. 13 Sunt semnala\i, [n literatura de specialitate, ca vectori de sc`dere a popularit`\ii: - Preocup`rile comune ale cet`\enilor europeni (]omaj, stagnare economic`, lipsa securit`\ii) vor trebui s` devin` mai vizibile [n arealul UE (preocupat` mai mult de l`rgire, promovarea reformelor economice, sursele bugetului, chestiuni care creeaz` anxiet`\i bine exploatate de c`tre populi]ti). - Percep\ia c` UE este un proiect elitist care se desf`]oar` f`r` consim\`m@ntul cet`\enilor. Se contureaz` tendin\a ca modific`rile majore ale tratatelor, precum ]i l`rgirea UE s` fie supuse referendumurilor na\ionale, procedur` care va fi foarte greu de [ndeplinit. - Cre]terea diversit`\ii va duce la discrepan\e [ntre ]i [n interiorul statelor membre. For\a de munc` ieftin` este perceput` [n vechile state membre ca o amenin\are la bun`starea lor. Noile state percep “Europa social`” care aduce atingere competitivit`\ii lor. Aceste diferen\e vor face dificil` o viziune unic` de coordonare a politicilor economice, migra\iei ]i politicii externe 14 Chestiuni care nu au n`scut controverse [n plebiscitele francez ]i olandez 15 Spectrul unui super-stat (semnificativ [n state sceptice – Danemarca ]i Marea Britanie), spectrul l`rgirii (semnificativ [n Germania, Austria, Fran\a ]i Olanda), opozi\ia fa\` de continuarea l`rgirii, neacceptarea turcilor musulmani din ra\iuni culturale, frica fa\` de amenin\`rile ce vor fi aduse de for\a de munc` ieftin` din estul continentului sunt realit`\i care nu pot fi ignorate. 16 Dup` Tratatul de la Maastricht, Parlamentul European ]i-a m`rit influen\a asupra Comisiei Europene; liderii politici se raporteaz` la viziunea potrivit c`reia familia politic` a Pre]edintelui Comisiei Europene trebuie s` reflecte culoarea politic` a majorit`\ii Parlamentului European. Astfel. Dup` alegerile parlamentare din 2004,Consiliul European a ales un politician de centru-dreapta, José Manuel Barroso, care conduce o Comisie European` cu un profil de centru-dreapta ]i liberal cu o agend` pro-l`rgire. 17 P`rin\ii fondatori au modelat institu\iile ]i procedurile [n sensul unui compromis func\ional, sacrific@nd claritatea ideologic`. Stricta diviziune a puterilor [ntre un Consiliu al Mini]trilor (for de reprezentare a intereselor na\ionale), o Comisie tehnocrat` (reprezentant` a intereselor europene) ]i un slab Parlament european (reprezentant al cet`\enilor europeni) face dificil` trecerea oric`rei m`suri radicale. Astfel, trecerea unei legi prin Consiliul de Mini]trii (fiind necesar 70% din voturi – majoritate calificat`) este mai dificil` dec@t [n orice sistem legislativ din lume.

PAUL DU|~ - dr., cercet`tor ]tiin\ific la Institutul Diplomatic Rom@n ]i conferen\iar universitar la Facultatea de Drept a Universit`\ii Lucian Blaga din Sibiu. Coautor [mpreun` cu Gra\ian Lupu al lucr`rii “Politici de integrare ]i cooperare [n spa\iul european”, Colec\ia “Politic` ]i ap`rare na\ional`”, Editura Universit`\ii “Lucian Blaga”.

S.P. nr. 120-121-122/2006

SEMNAL Solomon Marcus Paradigme universale II. Pornind de la un zâmbet Editura: Paralela 45 Anul apariåiei: 2006

Descriere Academicianul Solomon Marcus se numãrã printre foarte puåinele personalitãåi româneæti cu o vizibilitate internaåionalã. Supune examinãrii sale idei care traverseazã întregul câmp al cunoaæterii æi comportamentului uman: manifestãri ale semnului; diferite forme ale impreciziei; paradigme numerice; paradigme ale fundamentelor gândirii; paradigme ale duratei; monitorizarea ætiinåei.

Adrian Miroiu Fundamentele politicii. Vol I. Preferinåe æi alegeri colective Editura: Polirom Anul apariåiei: 2006

Cuprins Actorul raåional • Individualismul metodologic • Alegere æi preferinåã • Alegerea unanimã • Regula majoritãåii simple • Majoritãåi ciclice • Soluåii la problema agregãrii preferinåelor • Vot æi competiåie politicã • Democraåia reprezentativã æi regula majoritarã simplã.

Descriere Cartea este o introducere în ætiinåa politicã, realizatã din perspectiva teoriei alegerii raåionale – astãzi cea mai influentã metodologie a ætiinåelor sociale. Plecând de la formele elementare ale cooperãrii sociale, lucrarea (proiectatã sã cuprindã trei volume) analizeazã mecanismele alegerilor æi acåiunii colective, rolul instituåiilor sociale æi întemeierea principalelor instrumente ale acåiunii politice. Volumul întâi, Preferinåe æi alegeri colective, constituie prima prezentare monograficã în limba românã a teoriei alegerii sociale, tema centralã – cum poate fi realizatã concilierea dintre alegerea individualã æi cea colectivã – prilejuind analizarea unora dintre conceptele esenåiale ale teoriei democratice moderne: regula majoritãåii, mecanismele de vot, competiåia politicã.

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri

Despre autoritatea constituåionalã a unui tratat european SIMINA TÃNÃSESCU The article comments the traits of the Constitutional Treaty, which, by its essence, is not juridical a Constitution. Romania subscribed to this treaty without any express reference of it in the Accession Treaty, introducing it in the juridical space without any parliamentary debate. Such a juridical treatment is not justified by any of its peculiarities.

S-a spus deja aproape tot despre Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa, f`r` a se i putea stabili cu certitudine natura juridic`. Cu privire la acest din urm` aspect, opiniile au oscilat [ntre cele dou` extreme posibile, trec@nd prin mai multe nuan\e inter mediare. Astfel, Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa a fost analizat ra\ional ]i calificat drept o banal` revizuire a tratatelor fondatoare deja existente, dup` cum a fost suspectat c` [ncearc` s` devin` de-a dreptul o Constitu\ie sau oricum mai mult dec@t un tratat fundamental care instituie o nou` ordine juridic`1 ]i, [n sf@r]it, a fost considerat “un tratat care “maimu\`re]te” o Constitu\ie”2. {nsu]i titlul actului normativ ilustreaz` ambiguitatea inten\iilor sale, precum ]i dificult`\ile majore pe care autorii s`i le-au [nt@mpinat [n redactarea documentului. Compromisul terminologic ce const` [n asocierea a doi termeni juridici care se exclud reciproc nu pentru c` ar fi antinomici, ci pentru c` desemneaz` realit`\i juridice distincte, caracterizate prin regimuri juridice diferite, poate fi considerat rezultatul unui proces de elaborare la fel de original ca ]i con\inutul normativ al actului rezultat [n urma acestui proces. Acest lucru ar putea explica variatele calific`ri juridice care i-au fost stabilite [n doctrin`, precum “produs ju ridic hibrid”3, cu efecte at@t juridice c@t ]i parajuridice4, par\ial previzibile, pentru c` dorite5 sau inerente6 ]i par\ial r`m@n@nd a fi descoperite o dat` cu punerea sa [n aplicare7. Nu ne-am propus aici g`sirea unei solu\ii pentru cvadratura cercului, ci identificarea acelor particularit`\i ale Tratatului instituind

o Constitu\ie pentru Europa (I) care ar putea justifica regimul juridic special care i-a fost rezervat [n sistemul normativ rom@nesc (II). I. Un tratat cu autoritate constituåionalã {n m`sura [n care cuvintele au o semnifica\ie juridic`, pentru un tehnician al dreptului Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa seam`n`, aparent, dar nu este pe fond o Constitu\ie, cel pu\in nu o Constitu\ie [n sensul curent al termenului. O Constitu\ie este (i) o lege fundamental` (ii) adoptat` de o putere constituant` care stabile]te reguli generale de organizare ]i exercitare a puterii [n cadrul unei entit`\i politice, pe care, eventual, o poate chiar institui ]i (iii) care pune bazele unui sistem juridic eficient ]i complet autonom. Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa nu [ndepline]te nici unul din aceste criterii (A) ]i, [n ciuda unor caracteristici care [l diferen\iaz` de precedentele tratate proprii Uniunii Europene (B), nu este dec@t o conven\ie [ncheiat` [ntre state. A. Ce nu este Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa Actul juridic analizat aici ar putea fi considerat o lege fundamental` [n sensul colocvial al termenului. A]a cum a sus\inut guvernul Marii Britanii [n campania public` de sus\inere, din motive pur politice, a proiectului de Constitu\ie european`, “[n definitiv ]i cluburile de biliard au o Constitu\ie”8. Prin urmare, din sintagma Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa trebuie re\inut faptul c` acest tratat

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri stabile]te cadrul juridic general pentru desf`]urarea unor activit`\i umane. Cu alte cuvinte, acest tratat este calificat drept “constitu\ie” pentru c` precizeaz` principalele reguli juridice aplicabile [n cadrul organiza\iei interna\ionale pe care o creeaz`. {n sine acest lucru nu este revolu\ionar din cel pu\in trei puncte de vedere. Mai [nt@i pentru c` la nivel terminologic situa\ia nu e cu totul nou`, c`ci ]i alte organiza\ii interna\ionale au la baza texte juridice care poart` numele de constitu\ii, dar care nu sunt altceva dec@t tratate interna\ionale [n cel mai propriu sens juridic al termenului. Cazul cel mai notoriu este cel al Organiza\iei Interna\ionale pentru Migra\ii. {n al doilea r@nd pentru c` orice tratat interna\ional care pune bazele unei structuri organizatorice joac` un rol “constitutiv” pentru acea entitate, [n acest sens termenul de constitu\ie fiind utilizat de o manier` pur func\ional`. }i [n al treilea r@nd pentru c` Uniunea European` ]i, respectiv, Comunit`\ile Economice Europene au avut dintotdeauna o Constitu\ie, cel pu\in dac` e s` d`m crezare Cur\ii de justi\ie de la Luxembourg9, alc`tuit` din tratatele lor fondatoare. Dar toate aceste trei moduri de a analiza documentul juridic indic` acela]i lucru, anume c` Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa nu este o Constitu\ie [n sensul propriu al termenului, ci un act juridic fondator al unei organiza\ii interna\ionale, adic` un tratat interna\ional. Un tratat care ar putea primi epitetul de constitu\ional doar pentru c` rolul pe care el [l joac` [n cadrul sistemului normativ pe care [l creeaz` tinde s` semene cu cel pe care [l joac` o Constitu\ie [n cadrul sistemului normativ al unui stat. Altfel un tratat constitu\ional devine o contradictio in se. Actul juridic analizat aici a fost adoptat de o Conven\ie auto-intitulata constitu\ional`, dar de una care nu a reprezentat o putere constituant` (pouvoir constituant) [n sensul propriu al termenului. For\a sugestiv` a precedentului american al Conven\iei constitu\ionale de la Philadephia a jucat un rol decisiv [n alegerea termenului, dar ea nu putea suplini lipsa legitimit`\ii inerent` conven\iei constitu\ionale europene. Astfel, spre deosebire de Conven\ia de la Philadephia, cea european` nu a cuprins to\i membrii comunit`\ii vizate de textul juridic ce avea s` fie adoptat (lucru care ar fi fost obiectiv imposibil), dar nici nu a fost desemnat` printr-un proces electoral direct, realizat cu scopul de a stabili reprezentan\ii demosului european [n cadrul unei adun`ri institutive pentru o nou` entitate politic`. }i acest “p`cat originar” nu poate fi imputat nim`nui. Pur ]i simplu, [n 2003 nu exista un demos european ]i nici un “moment european”10, prin urmare nu se putea crea ex nihilo o

S.P. nr. 120-121-122/2006

nou` entitate politic` ai c`rei reprezentan\i s` instituie reguli juridice structurate [n cadrul unui sistem juridic eficient ]i pe deplin autonom. Diferen\ele dintre conven\ia constitu\ional` european` ]i o veritabil` putere constituant` au fost pe larg analizate [n literatura de specialitate pentru a nu mai face necesar` [nc` o discu\ie aici.11 Actul juridic analizat aici abrog` toate tratatele fondatoare anterioare ]i se constituie ca baz` pentru ordinea juridic` comunitar`, dar nu schimb` cu nimic regimul juridic propriu sistemului normativ pe care nu [l instituie, ci doar [l confirm`. Ordinea juridic` comunitar` este un sistem juridic eficient [n ansamblul s`u, dar nu este un sistem juridic pe deplin autonom. Mai precis, sistemul juridic comunitar produce efecte juridice, dar regulile [n baza c`rora aceste efecte se realizeaz` nu sunt complet interne lui. Uniunea European` nu este autorul tratatelor care au creat-o ]i [n baza c`rora ea func\ioneaz`, ci statele membre. Astfel, subiecte de drept externe ordinii juridice comunitare p`streaz` “competen\a competen\elor” ]i pot oric@nd modifica regula jocului f`r` ca ele s` fie reglementate [n vreun fel de acest corp de norme juridice. Prin urmare, tr`s`tura tratatelor fondatoare ale Uniunii Europene de a stabili cadrul juridic pentru organizarea ]i func\ionarea acestei entit`\i suprastatale, [n baza c`reia Curtea de justi\ie le-a calificat drept o “Constitu\ie a Europei” este necesar` dar nu ]i suficient` pentru a ne afla [n prezen\a unei autentice Constitu\ii. Al`turi de caracterul de lege fundamental`, ceea ce caracterizeaz` o Constitu\ie ]i constituie diferen\a specific` ce o particularizeaz` fa\` de alte tipuri de acte juridice institutive de ordini juridice derivate este ]i caracterul s`u deplin autonom. Constitu\iile existente ast`zi la nivelul statelor stabilesc “competen\a competen\elor”. Regimul lor juridic, inclusiv [n ceea ce prive]te regulile aplicabile modific`rii lor, este reglementat [n chiar cuprinsul Constitu\iilor ]i depinde de voin\a acelor subiecte de drept a c`ror conduit` o reglementeaz`, anume subiectele individuale de drept care sunt cet`\enii respectivelor state. Posibilitatea cet`\enilor de a modifica [n orice moment regulile de baza ale jocului politic, de a schimba orice element din construc\ia statului, adic` de a se manifesta ca detentori ai [ntregii puterii decizionale [n colectivitatea pe care ei [n]i]i o formeaz` constituie tr`s`tura cea mai importanta a unei Constitu\ii.12 Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa nu confer` aceast` competen\` nici cet`\enilor europeni, c`rora le stabile]te drepturi fundamentale f`r` a le recunoa]te, [n fapt, nici o putere, nici Uniunii Europene, care constituie principalul sau obiect de reglementare. Ca ]i [n cazul tratatelor

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri fondatoare ale Uniunii Europene ]i al celor modificatoare ce au urmat, atribu\iile decizionale [n privin\a regimului juridic de ansamblu al ordinii juridice comunitare r`m@n tot [n competen\a statelor membre, adic` a acelor entit`\i care prin acordul lor au instituit entitatea suprana\ional`. Nici cet`\enii europeni ]i nici Uniunea European` nu au competen\e decizionale cu privire la modificarea Tratatului instituind o Constitu\ie pentru Europa. Revizuirea acestuia se face dup` regulile clasice ale oric`rui tratat interna\ional, pu\in adaptate contextului specific al Uniunii Europene. Esen\a conven\ional` a Tratatului instituind o Constitu\ie pentru Europa face ca acesta s` nu fie o Constitu\ie [n sensul juridic ]i politic al termenului, respectiv un act juridic unilateral prin care detentorul legitim al puterii din cadrul unei colectivit`\i []i manifest` voin\a la nivel general. Actul juridic analizat aici nu face altceva dec@t s` reitereze natura juridic` particular` a Uniunii Europene, nereu]ind s` se transforme [ntr-un document transcendental. Nu exist` o Constitu\ie european` [n absen\a unui demos european care s` confere mandatul s`u unei puteri constituante europene desemnat` prin proceduri democratice [n cadrul unei entit`\i politice europene s` creeze o nou` ordine juridica european`. Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa nu este o Constitu\ie. B. Ce particularit`\i are Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa Ce este totu]i Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa? Pentru un jurist pozitivist el reprezint` un simplu tratat interna\ional, o conven\ie [ncheiat` [ntre mai multe state care au convenit asupra unor reguli de conduit` [ntre ele ]i astfel au creat o nou` entitate juridic`. Spre deosebire de anterioarele tratate proprii Uniunii Europene acesta reu]e]te s` codifice norme ]i practici pre-existente [ntr-o form` care poate fi considerat` mai bine sistematizat`.13 Dar cuvintele au ]i o semnifica\ie meta-juridic`, simbolic`. {n m`sura [n care o lectur` juridic` a documentului poate fi [mbog`\it` cu astfel de conota\ii, Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa marcheaz` trecerea de la o simpl` “pia\` comun`” la o “uniune politic`” [n Europa. De]i nu pune bazele unei noi entit`\i politice ]i nu ofer` baza constitu\ional` a unei noi ordini juridice, el [ncearc` s` ofere solu\ii pentru unele din problemele constatate la nivel european, fie c` ele privesc legitimitatea politic` a entit`\ii suprana\ionale sau dificult`\ile institu\ionale ]i decizionale. Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa aduce unele elemente de nou-

tate, care [i confer` un caracter de indeniabil` originalitate fa\` de precedentele tratate ale Uniunii Europene14. A]a cum a mai fost constatat, formal Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa seam`n` cu o lege fundamental` statal`15. Structura sa, care include un capitol introductiv [n care sunt precizate valorile ]i obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene ]i un al doilea [n care sunt codificate drepturile fundamentale ale cet`\enilor europeni aminte]te forma pe care o [mbr`cau la [nceputurile constitu\ionalismului modern legile fundamentale ale statelor secolului XIX. Cu toate acestea, urm`toarele capitole nu []i mai g`sesc un corespondent fidel [n textele constitu\ionale clasice, paralela formal` fiind abrupt [ntrerupt`. {n plus, volumul actului normativ face imposibil` orice compara\ie16, astfel [nc@t devine imperativ necesar` constatarea c` orice asem`nare cu o constitu\ie statal` nu poate fi dec@t o iluzie. Cu toate acestea, aspectul formal nu este deloc lipsit de importan\` ]i a constituit una din realiz`rile importante ale acestui text juridic. {n aceast` structur` ambivalent` se reg`sesc primele elemente de codificare ]i sistematizare juridic`, chiar dac` gradul sù de reu]it` nu este unul uniform17. {n egal` m`sur`, doctrina a remarcat ]i articolul I-59 al Tratatului, care permite statelor membre s` se retrag` din Uniunea Europeana [n mod unilateral.18 Aceast` posibilitate constituie nu doar o noutate pentru dreptul comunitar, dar ]i un novum pentru dreptul interna\ional public. Recunoa]terea unui drept discre\ionar de “secesiune” din partea statelor membre contrazice oarecum tezele federaliste cu privire la natura juridic` a Uniunii Europene ]i contrabalanseaz` semnificativ faptul c` organiza\ia interna\ional` tocmai c@]tigase personalitate juridic` [n rela\iile interna\ionale (art.I-7 din Tratat). Dincolo de faptul c` acest lucru confirm` [nc` o dat` constatarea c` Uniunea European` nu dispune de “competen\a competen\elor” proprii, ci depinde de voin\a statelor membre pentru stabilirea regimului sù juridic, aceasta pare s` vin` [n contradic\ie ]i cu o alt` evolu\ie reflectat` [n Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa, anume cea a unei aprofund`ri a integr`rii dintre statele membre. {n plus, aparent este paradoxal ca o Uniune European` care se extinde semnificativ [n privin\a num`rului de state pe care [l cuprinde ]i care nu pare s` dea semne de sa\ietate s` per mit` cu at@ta u]urin\` reducerea numeric` a membrilor sì. La o privire mai atent` [ns`, se poate considera c` articolul I-59 ofer` o abordare pragmatic` pentru combina\ia ambelor fenomene cu care separat s-ar afla [n contradic\ie. Extinderea la un num`r

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri semnificativ de state membre [ntre care se manifest` o integrare tot mai accentuat` dar cu o geometrie variabila risc` s` pun` reale probleme, at@t statelor c@t ]i Uniunii Europene. Din perspectiva statelor membre solu\ia oferit` de articolul I-59 poate fi eficient` [n dublu sens: fie statele care nu ar mai tolera gradul [nalt de integrare ]i/sau m`sura larg` a extinderii ar putea renun\a la a mai fi parte la o astfel de [ntreprindere mult prea ambi\ioas` pentru scopurile proprii, fie statele care ar fi nemul\umite de ritmul prea lent al integr`rii sau de cadrul prea str@mt al extinderii ar putea ie]i din prezenta structur` ]i fonda o nou` entitate suprana\ional`, mai restr@ns` numeric dar mai eficient` [n privin\a integr`rii. Prima ipotez` valorific` experien\e deja cunoscute [n cadrul Uniunii Europene19. Cea de-a doua aminte]te teorii deja avansate [n decursul existen\ei entit`\ii suprana\ionale [n care unele state pot s` se g`seasc` [n situa\ii care le fac “mai egale” dec@t altele20 ]i, prin urmare, [n m`su r` s` valorifice acest lucru [n forme particulare.21 {n ce prive]te Uniunea European`, articolul I-59 [i asigur` viabilitatea chiar ]i [n situa\ia [n care entit`\ile sale componente s-ar afla [ntr-un impas insolubil: dreptul interna\ional clasic face vorbire despre dispari\ia unui tratat interna\ional prin denun\are unilateral` doar dac` acesta este bilateral, [n vreme ce retragerea unui stat semnatar al unui tratat interna\ional multilateral nu afecteaz` validitatea acestuia din urm`. Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa mai cuprinde ]i alte prevederi care, de]i nu marcheaz` o ruptur` cu trecutul Uniunii Europene de organiza\ie suprastatal`, fac dovada succesului fenomenului de integrare la nivelul continentului. Unele din cele mai mari realiz`ri ob\inute prin acest nou tratat vizeaz` extinderea geografic` a Uniunii Europene.22 {n egal` m`sur`, obiectivul meta-politic pe care [l anun\a preambulul documentului juridic, acela “de a pune bazele unei uniuni c@t mai str@nse [ntre popoarele Europei” a determinat ]i o abordare diferit` a necesarelor reforme institu\ionale. Faptul c` majoritatea deciziilor trebuie adoptate cu majoritate calificat` [n cadrul Consiliului ]i nu cu unanimitate, ridicarea Parlamentului la rangul de co-legislator ]i procedurile mult mai complexe ]i mai originale de revizuire a [nsu]i textului tratatului sunt tot at@tea dovezi c` integrarea european` nu mai vizeaz` doar aspectele economice, ci se preocup` din ce [n ce mai mult ]i de cele politice. Cu toate acestea, chiar ]i cei mai [nver]una\i apologe\i ai Uniunii Europene ]i ai fenomenului de pretins` constitu\ionalizare a dreptului european 23 ajung la o concluzie mai degrab` sceptic`: “indiferent c@t de str@ns` va fi Uniunea, ea va r`m@ne una for-

S.P. nr. 120-121-122/2006

mat` din popoare distincte cu identit`\i politice distincte ]i structurate [n comunit`\i distincte”24. Nivelul transcendental necesar transform`rii Uniunii Europene [n alt tip de entitate dec@t cea suprana\ional` (care a fost dintotdeauna) nefiind atins [nc`, [n ciuda tuturor particularit`\ilor pe care le are [n mod incontestabil Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa nu este nimic altceva dec@t un simplu tratat interna\ional care pune bazele unei organiza\ii interna\ionale ]i unei ordini juridice specifice acesteia din urma. II. Regimul juridic al Tratatului instituind o Constituåie pentru România în dreptul român La toate aceste particularit`\i ale tratatului se adaug` [nc` una, de data acesta [ns` o particularitate care vizeaz` doar dou` state, Rom@nia ]i Bulgaria. Pe tot parcursul elabor`rii ]i aprob`rii sale Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa a fost extrem de viu dezb`tut [n toate cele 25 de state membre ale Uniunii Europene. El nu s-a bucurat [ns` de aceea]i aten\ie [n cele dou` state candidate la Uniunea European` [n acel moment, [ntr-o oarecare m`sur` datorit` unor considerente legate de priorit`\ile politice de moment, dar [n parte ]i justificat de considerente tehnic juridice care vizeaz` aplicarea legilor [n timp. Lectura atent` a tratatului de aderare a Rom@niei ]i Bulgariei la Uniunea European` pare s` indice c` aceast` op\iune nu a fost una inspirat` pe termen lung, c`ci Rom@nia ]i Bulgaria au aderat implicit, chiar dac` prematur, la Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa atunci c@nd au ratificat tratatul de aderare la Uniunea European`. {n aceste condi\ii, se poate pune [n mod legitim [ntrebarea de a ]ti dac` particularit`\ile Tratatului instituind o Constitu\ie pentru Europa pot justifica ratificarea sa implicit` ]i prematur` (B), de vreme ce, [n sistemul juridic rom@nesc, raporturile dintre dreptul interna\ional public ]i dreptul intern d`duser` na]tere oricum unei arhitecturi aproape baroce (A). A. Inser\ia tratatelor interna\ionale [n ordinea juridic` rom@n` {nainte de revizuirea Constitu\iei Rom@niei [n 2003 raportul dintre dreptul intern ]i dreptul interna\ional era reglementat de articolele 11 ]i 20. Articolului 11 din Constitu\ie25 a fost considerat [n doctrin` drept ilustrarea normativ` a unei concep\ii de tip dualist clasic26, pornind de la ideea c` ratificarea tratatelor interna\ionale este un act de voin\` discre\ionar` din partea statului. {n chiar primul comentariu doctrinar al Constitu\iei adoptate [n 199127 se arat` c` ratificarea unui tratat interna\ional fiind realizat`

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri printr-o lege, clauzele tratatului sunt introduse [n ordinea juridica intern` doar [n m`sura [n care sunt compatibile cu legea fundamental`, [n caz contrar fie tratatul trebuind s` fie ratificat cu rezerve, fie Constitu\ia trebuind s` fie modificat`. Aceast` inter pretare f`cea clar` [ns` pozi\ia pe care o ocupau tratatele interna\ionale [n ordinea juridic` intern`. De vreme ce ele erau ratificate prin acte juridice ale Parlamentului [nseamn` c` aveau for\a juridic` a legilor ]i, prin urmare nu de\ineau suprema\ia asupra Constitu\iei. Cu toate acestea, prioritatea de aplicare a dreptului interna\ional asupra dreptului intern era recunoscut` [n materia drepturilor omului. Articolul 20 din Constitu\ie28 a fost obiect a numeroase controverse ]i discu\ii doctrinare, legate [n special de for\a juridic` pe care ar fi c`p`tat-o [n dreptul intern tratatele interna\ionale respective29. Pozi\ia care s-a desprins a fi dominant` ]i care a fost urmat` ]i de practica institu\ional` ]i jurisdic\ional` consta [n a afirma c` legea fundamental` este cea care stabile]te “competen\a competen\elor”. Pe cale de consecin\`, Constitu\ia poate fi cel mult interpretat` ]i pus` [n aplicare astfel [nc@t s` fie compatibil` cu tratatele interna\ionale ratificate de Rom@nia ]i care se refer` la drepturile fundamentale ale omului, dar nu poate fi invalidat` de acestea. Fa\` de restul sistemului normativ tratatele interna\ionale [n materia drepturilor omului nu au suprema\ie, dar au prioritate ]i [nl`tur` de la aplicare dreptul intern cu care ar intra [n conflict. {n orice caz, tratatele interna\ionale nu produc efecte directe [n dreptul intern rom@n, exprimarea voin\ei reprezentan\ilor poporului fiind un filtru absolut necesar pentru validarea acestora. {n urma revizuirii Constitu\iei [n 2003 articolele 11 ]i 20 au fost modificate. La articolul 11 a fost ad`ugat un alineat suplimentar30 care precizeaz` ceea ce comentatorii textului ini\ial anticipaser`, anume c` ratificarea unui tratat interna\ional contrar Constitu\iei nu se poate face dec@t dup` revizuirea corespunz`toare a legii fundamentale. Cu alte cuvinte, puterea constituant` a dus p@n` la cap`t ra\ionamentul dualist, ar`t@nd c` filtrul na\ional al actelor interna\ionale determin` consecin\e directe [n ordinea juridic` intern` ]i numai puterea constituant` derivat` este competent` s` autorizeze inser\ia [n dreptul intern a unor prevederi care ar contrazice voin\a deja exprimat` a poporului suveran. Urm@nd aceast` logic` ]i articolul 20 a fost modificat prin ad`ugarea unei teze finale la ultimul alineat31 care face aplicare principiului mitior lex. Astfel, prioritatea tratatelor interna\ionale [n materia drepturilor omului va fi recunoscut` numai dac` legea fundamental` rom@n` nu cuprinde reglement`ri mai favora-

bile. Aceast` nou` prevedere a confirmat opiniile doctrinare care afirmaser` suprema\ia Constitu\iei [n cadrul sistemului normativ statal, indiferent de pozi\iile pe care se plaseaz` diferitele acte normative subsecvente. Av@nd [n vedere mecanismul destul de bine articulat prin care erau reglementate [n ordinea juridic` rom@n` rela\iile dintre dreptul interna\ional ]i dreptul intern, precum ]i faptul c` tratatele fondatoare ale Uniunii Europene sunt acte juridice de drept interna\ional care nu au natur` juridica sui generis, ar fi fost de a]teptat ca inser\ia lor [n sistemul normativ rom@nesc s` fie f`cut` dup` regulile deja existente. Puterea constituant` derivat` din 2003 a hot`r@t [ns` altceva. Revizuirea Constitu\iei din 2003 a adùgat legii fundamentale un titlu special dedicat integr`rii euro-atlantice. Articolul 148 din Constitu\ie reglementeaz` aspectele normative ]i institu\ionale care privesc rela\iile dintre Rom@nia ]i Uniunea European` ]i reprezint` o “clauz` comunitar` general`” de delegare de atribu\ii de la nivel statal la nivelul unei organiza\ii suprana\ionale32. Conform alineatului 1 al articolului 148 din Constitu\ia revizuit`, ratificarea tratatului prin care Rom@nia ader` la Uniunea European` cunoa]te o procedur` care face din actul normativ respectiv unul atipic, distinct ]i de manifest`rile de voin\` ale legiuitorului ]i de cele ale puterii constituante. Astfel, legea de ratificare a tratatului de aderare a Rom@niei la Uniunea European`33 este ]i din punct de vedere material ]i din punct de vedere formal o lege sui generis, adoptat` [n ]edin\a comun` a celor dou` Camere ale Parlamentului cu o majoritate de dou` treimi din num`rul total al parlamentarilor. Ea nu este o lege constitu\ional` [n sensul propriu al termenului pentru c` nici sub aspect material, nici din punct de vedere formal nu se [ncadreaz` [n aceast` categorie. Din punctul de vedere al con\inutului sù normativ ea este cu certitudine o lege de ratificare a unui act interna\ional ]i nu una ce vizeaz` prin chiar con\inutul sù modificarea legii fundamentale. Chiar [n condi\iile [n care [nsu]i con\inutul normativ al actului interna\ional de ratificat ar cuprinde dispozi\ii contrare Constitu\iei ]i s-ar impune o modificare a acesteia din urm`, conform articolului 11 din Constitu\ia revizuit` procedura de ratificare ar trebui suspendat` ]i ar trebui ini\iat` o procedur` de modificare a legii fundamentale. Aceast` procedur` s-ar finaliza printr-un act juridic distinct de legea de ratificare a tratatului de aderare. {n ceea ce prive]te criteriul formal al procedurii de adoptare a acestei legi speciale de ratificare

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea EuropeanĂŁ: structuri ĂŚi aĂŚteptĂŁri a unui tratat interna\ional, chiar dac` aparent majoritatea calificat` men\ionat` [n articolul 148 este aceea]i cu cea prev`zut` pentru adoptarea unei legi constitu\ionale, anume dou` treimi, sub aspect pur cantitativ num`rul membrilor parlamentului este diferit [n cele doua situa\ii: pentru ratificarea tratatului de aderare este necesar votul a dou` treimi din num`rul total al senatorilor ]i deputa\ilor, [n vreme ce pentru revizuirea Constitu\iei este vorba de dou` treimi din num`rul senatorilor ]i cel al deputa\ilor considera\i ca adun`ri distincte. Nu se poate stabili nici m`car o similitudine cu procedura de revizuire a Constitu\iei ca urmare a medierii, c`ci [n acest caz este necesar` o majoritate de trei p`trimi din num`rul total al deputa\ilor ]i senatorilor. Prin urmare, cel pu\in din perspectiva criteriului formal, referitor doar la procedura de legiferare ]i [n m`sura [n care se pot stabili compara\ii, legea de ratificare a tratatului de aderare a Rom@niei la Uniunea Europeana are for\` juridic` inferioar` legilor constitu\ionale. Tot din perspectiva criteriului formal, adic` al majorit`\ii voturilor necesare pentru adoptarea diferitelor tipuri de legi existente [n sistemul normativ rom@nesc, legea de ratificare a tratatului de aderare a Rom@niei la Uniunea Europeana se distinge de legile organice ]i de cele ordinare [ntruc@t cvorumul la care se face raportarea acestor majorit`\i este unul diferit: [n primul caz este vorba de totalitatea parlamentarilor, iar [n cel de-al doilea de senatori ]i deputa\i considera\i ca adun`ri distincte. {ncerc@nd totu]i o comparare a cifrelor absolute ce rezult` din calculul majorit`\ilor necesare pentru adoptarea diferitelor tipuri de legi [n func\ie de num`rul senatorilor (143) ]i cel al deputa\ilor (328) rezult` c` legea de ratificare a tratatului de aderare a Rom@niei la Uniunea European` necesit` mai multe voturi favorabile ([n cifre absolute) dec@t legile organice sau legile ordinare, fapt din care s-ar putea deduce c` ea are o for\` juridic` mai mare dec@t a acestor dou` tipuri de legi. Dac` la acest criteriu, formal, [l ad`ug`m ]i pe cel material, al importan\ei rela\iilor sociale reglementate, rezult` cu prisosin\` c` transferul unor atribu\ii specifice suveranit`\ii de stat sau exercitarea [n comun cu alte state a unor competen\e proprii puterii de stat prevaleaz` asupra domeniului de reglementare al legilor organice sau ordinare. Din aceasta analiz` factual` rezult` c` actul juridic prin care Rom@nia ader` la Uniunea European` are [n dreptul rom@nesc for\` juridic` inferioar` Constitu\iei ]i legilor constitu\ionale, dar superioar` legilor organice ]i ordinare. Cu toate acestea, legea prin care Rom@nia a aderat la Uniunea European` r`m@ne esen\ialmente o lege de ratificare a unui tratat inter-

S.P. nr. 120-121-122/2006

na\ional, care ar fi putut s` urmeze regimul juridic general stabilit pentru aceste acte, cu at@t mai mult cu c@t el tocmai fusese perfectat prin procesul de revizuire a Constitu\iei realizat [n 200334. Optiunea v`dit diferit` exprimat` de puterea constituant` derivat` face ca sistemul juridic rom@nesc s` cunoasc` [n prezent o structur` cvasi-baroc` a actelor normative, care cuprinde [ntr-o ordine nealeatorie: (i) Constitu\ia ]i legile constitutionale, c`rora prin revizuirea legii fundamentale din 2003 le-a fost confirmat` suprema\ia asupra tuturor celorlalte acte normative din sistemul juridic intern, (ii) legea de aderare la tratatele constitutive ale Uniunii Europene ]i legile de ratificare a actelor de revizuire a tratatelor constitutive, conform articolulul 148 alineatele 1 ]i 3 din Constitu\ia revizuit`, (iii) legile organice ]i, [n egal` m`sur` cele de ratificare a tratatelor interna\ionale, cu precizarea pentru acestea din urm` c` dac` intervin [n materia drepturilor omului ]i contravin reglement`rilor interne beneficiaz` de prioritate de aplicare asupra primelor, (iv) legile ordinare ]i, [n egal` m`sur` cele de ratificare a tratatelor interna\ionale, cu precizarea pentru acestea din urm` c` dac` intervin [n materia drepturilor omului ]i contravin reglement`rilor interne beneficiaz` de prioritate de aplicare asupra primelor, (v) ordonan\e de urgen\` ale guvernului, (vi) ordonan\e simple ale guvernului, etc. Am putea deduce din cele de mai sus c` Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa va c`p`ta [n sistemul juridic rom@nesc regimul juridic stabilit prin articolul 148 alineatul 3 din Constitu\ia revizuit`, adic` va intra [n ordinea juridic` intern` dup` o prealabil` dezbatere [n Parlament ]i va produce efecte juridice. Puterea legiuitoare din 2005, care a ratificat Tratatul de aderare a Rom@niei la Uniunea European`, a hot`r@t [ns` altfel. B. O ratificare implicit` ]i prematur` a Tratatului instituind o Constitu\ie pentru Europa Aderarea statelor candidate la Uniunea European` reprezint` un proces complex, at@t din punct de vedere politic ]i juridic, c@t ]i la nivel institu\ional. Din punct de vedere juridic, cel mai apropiat proxy pentru procesul de aderare const` nu [n conven\ia rezultat` [n urma unor negocieri, ci [ntr-un contract-adeziune35, c`ci statul candidat va trebui s` respecte la data ader`rii un regim juridic pre-stabilit, la definirea c`ruia nu are nici o contribu\ie. Din punct de vedere juridic acest lucru se traduce prin obliga\ia de armonizare legislativ`, c`reia din ce din ce mai

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri des i se d` sensul de preluare a acquis-ului, uneori ajung@ndu-se p@n` la caricaturizarea acestui proces prin simpla traducere a actelor juridice din dreptul comunitar derivat, indiferent c` acestea erau la origine normative sau nu. Una din pu\inele variabile aflate [nc` la dispozi\ia statelor candidate este stabilirea momentului de referin\` pentru realizarea acestui proces de armonizare legislativ`. Cu alte cuvinte, statele candidate pot preciza o dat` limit` pentru adoptarea de c`tre Uniunea European` a acquis-ului considerat referin\` obligatorie. Actele de drept comunitar derivat ce ar fi adoptate ulterior acestui moment de referin\` nu mai fac obiectul unei obliga\ii de armonizare p@n` la [ncheierea negocierilor, dar vor fi avute [n vedere ca norme juridice valide ]i, prin urmare vor trebui s` fie preluate [n dreptul intern al statelor candidate, dar [ntr-un alt interval de timp. Acest regim este valabil pentru dreptul comunitar derivat, c`ci privin\a tratatelor fondatoare ale Uniunii Europene negocierea se finalizeaz` prin aderare, confirmat` pe calea ratific`rii. Ratificarea tratatului de aderare a Rom@niei la Uniunea European` a fost operat` cu o particularitate ce merit` analizat` mai atent. Prin acest tratat de aderare Rom@nia a exprimat de fapt dou` decizii, alternative, [ntre care alegerea opereaz` [n func\ie de [ndeplinirea unei condi\ii asupra c`reia statul rom@n nu are nici un control. Astfel, aderarea Rom@niei la Uniunea European` va avea semnifica\ia juridic` a ratific`rii tratatelor fondatoare [nc` [n vigoare dac` Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa nu va intra el [n vigoare p@n` la data efectiv` a ader`rii. Alternativ, dac` la data ader`rii efective a Rom@niei la Uniunea European` Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa este deja [n vigoare statul rom@n va fi ratificat acest tratat si nu anterioarele. O astfel de alternativ` ridic` [ns`, imediat, un semn de [ntrebare: c@nd a negociat Rom@nia aderarea la Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa? Este adev`rat c` [n cadrul dezbaterilor purtate [n cadrul conven\iei europene asupra Tratatului instituind o Constitu\ie pentru Europa au participat ]i reprezentan\i ai Rom@niei, dar ace]tia au avut doar statutul de observatori. Ei nu au putut dec@t exprima opinii, [ns` nu au avut nici un fel de competen\e decizionale. Adoptarea textului final al Tratatului s-a realizat f`r` voturile lor, ceea ce are semnifica\ia adopt`rii unui text juridic la care voin\a poporului rom@n nu a fost exprimat`. Dac` [n statele membre ale Uniunii Europene se mai discut` [nc` problema legitimit`\ii acestui document juridic, al`turi de cea a organiza\iei suprana\ionale [n ansamblu, ea ar trebui s` fie cu at@t mai mult discutat` [n Rom@nia, unde rati-

ficarea documentului a trecut aproape neobservat`. Este la fel de adev`rat c` [n perioada [n care [n statele membre ale Uniunii Europene discu\iile referitoare la acest tratat erau cele mai aprinse, [n Rom@nia aten\ia publicului era concentrat` asupra revizuirii Constitu\iei na\ionale. Una din principalele finalit`\i ale procesului de revizuire constitu\ional` din 2003 a fost aceea de adaptare a cadrului legislativ, [n special a legii fundamentale a statului, la integrarea [n Uniunea European`. Numai c` cele dou` procese de adaptare constitu\ional` s-au desf`]urat [n paralel ]i la propriu ]i la figurat. {n vreme ce Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa a [ncercat s` propun` unele solu\ii pentru contesta\iile legate de legitimitatea Uniunii Europene, revizuirea Constitu\iei Rom@niei s-a mul\umit s` realizeze o adaptare la un context juridic ]i politic ce tocmai se schimba, f`r` a [nregistra acest fapt obiectiv. Cu titlu de exemplu, articolul 148 din Constitu\ia Rom@niei ilustreaz` aceast` concep\ie stagnant` cu privire la Uniunea Eu ropean` ]i mai ales cu privire la raporturile dintre dreptul intern ]i dreptul comunitar. Prevederea constitu\ional` referitoare la prioritatea “reglement`rilor comunitare cu caracter obligatoriu” asupra “dispozi\iilor contrare din legile interne” nu a \inut seama de cea a articolului I-6 din Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa. Ea impune explicit trei condi\ii pentru ca aceast` prioritate s` opereze: (i) trebuie s` fie vorba de reglement`ri comunitare obligatorii - ceea ce nu include tot dreptul derivat, (ii) care au prioritate doar asupra legilor contrare – ]i nu asupra tuturor actelor normative din dreptul intern care ar con\ine fie ]i numai dispozi\ii incompatibile cu dreptul comunitar, (iii) [n condi\iile stabilite prin actul de aderare – care nu precizeaz` nimic cu privire la acest subiect. Este [ns` cert c` Rom@nia s-a angajat s` aplice Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa de[ndat` ce acesta intr` [n vigoare [n absen\a oric`rei dezbateri autentic democratice cu privire la acesta. Ratificarea prematur` a Tratatului instituind o Constitu\ie pentru Europa nu este expres prev`zut` [n tratatul de aderare, dar ea poate fi dedus` pe cale de interpretare, devenind astfel implicit`. Teza final` a alineatului 1 al articolului 2 din tratatul de aderare a Rom@niei la Uniunea European` precizeaz` expres c` [n cazul [n care Tratatul de instituire a unei Constitu\ii pentru Europa nu este [n vigoare la data ader`rii, Rom@nia devine parte la acesta [ncep@nd cu momentul la care acest din urm` tratat va intra [n vigoare36. E adev`rat ca ratificarea pare condi\ionala, c`ci aparent ea depinde de intrarea [n vigoare a Tratatului instituind o Constitu\ie pentru Europa [nainte de aderarea efectiva a Rom@niei,

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri dar la o analiz` mai atent` se observ` c` [n fapt condi\ia nu prive]te producerea de efecte juridice a Constitu\iei europene [n Rom@nia, ci succesiunea aplic`rii [n timp a celor dou` tratate interna\ionale. Ratificarea Tratatului instituind o Constitu\ie pentru Europa a fost deja realizat` de Rom@nia [n acela]i timp cu ratificarea tratatului de aderare, numai c` intrarea lor [n vigoare [n Rom@nia se va produce [ntr-o ordine pe care statul rom@n nu o mai poate controla. Cu alte cuvinte, Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa va fi fost introdus [n ordinea juridic` intern` a Rom@niei f`r` s` fi fost trecut prin filtrul democratic al dezbaterii parlamentare, f`r` s` fi fost analizat` compatibilitatea sa cu dispozi\iile constitu\ionale ale statului rom@n ]i f`r` ca popula\ia Rom@niei s` fi avut ocazia sau posibilitatea s` afle acest lucru. Caracterul prematur al unei astfel de ratific`ri este cu at@t mai evident cu c@t Rom@nia a fost de acord s` adere la un tratat [n privin\a c`ruia nu doar soarta sa viitoare, ci chiar redactarea final` nu sunt certe. C`ci, relu@nd analiza realizat` [n termeni de realpolitik de profesorul Weiler, realitatea obiectiv` a dovedit c` respingerea Tratatului instituind o Constitu\ie pentru Europa [n Fran\a ]i Olanda a f`cut incert` intrarea lui [n vigoare p@n` la termenul fixat ]i, [n orice caz, a pus sub semnul [ntreb`rii intrarea lui [n vigoare [n redactarea actual`. Rom@nia a aderat la un acord interna\ional care [nc` nu este valid juridic ]i care nu este cert sub aspectul redact`rii textului. Nu e sigur care din particularit`\ile Tratatului instituind o Constitu\ie pentru Europa ar putea justifica acest regim juridic cu totul particular de care el se bucur` [n sistemul juridic rom@nesc, dar este cert c` bun` parte din reticen\ele exprimate cu privire la acest document ]i-ar putea g`si o explica\ie tocmai [n acest tratament preferen\ial.

NOTE 1

J-M.Ferry, “Face à la crise, quelles perspectives pour l’Union Européenne”, Politique étrangère n°3/2005, p.511. Pentru o analiz` oarecum similar` dar care ajunge la concluzii opuse a se vedea ]i D.Grimm, “Integration by Constitution”, I-CON, May 2005, p. 193 ]i urm. 2 J.H.H.Weiler, “On the power of the Word: Europe’s constitutional iconography”, I-CON, May 2005, p.173. 3 J.H.H.Weiler, op.cit., passim. 4 D.Grimm, op.cit., passim. sus\ine c` este dificil de ob\inut un efect social integrator pe calea unei reglement`ri pur pozitive (solen) ]i cu at@t mai mult prin intermediul unui tratat interna\ional. 5 Cum ar fi simplificarea legislativ` (vezi infra). 6 Cum ar fi adaptarea institu\ional` ]i a mecanismelor deci zionale la fenomenul extinderii Uniunii Europene [n paralel cu aprofundarea integr`rii [ntre statele membre (vezi infra). 7 M.Kumm, V.F.Comella “The primacy clause of the consti-

S.P. nr. 120-121-122/2006

tutional treaty and the future of constitutional conflict in the European Union”, I-CON May 2005, p.473. Autorii consider` c` o posibil` interpretare a articolului I-6 al Tratatului (referitor la prioritatea aplic`rii dreptului comunitar fa\` de dreptul intern) las` un spa\iu larg de manevr` instan\elor judec`tore]ti na\ionale care, [n cazurile precis reglementate ]i limitativ enumerate de articolul I-5 din acela]i tratat, pot decide s` nu aplice dreptul comunitar care ar veni [n conflict cu dispozi\ii din dreptul lor constitu\ional (intern) [n m`sura [n care “identitatea constitu\ional`” a respectivului stat ar fi [n pericol prin aplicarea dreptului comunitar. 8 Cf.H.J.J.Weiler, op.cit., p.181. 9 Curtea de justi\ie a afirmat [nc` din 1986 c` tratatele fondatoare ale Comunit`\ilor alc`tuiesc “o veritabil` Constitu\ie a Europei” (cauza Partidul ecologi]tilor “Verzii” v./Parlament). 10 B.Ackerman, “Constitutional Politics/Constitutional Law” in Yale Law Journal 1989, p.453. Akerman explic` importan\a pe care o are coinciden\a dintre momentul adopt`rii formale a unei constitu\ii ]i existen\a unui “moment constitu\ional” [n cadrul respectivei comunit`\i umane pentru ca func\iile de integrare ]i de construire a unei identit`\i comune s` se realizeze pe deplin [n respectiva legiuire. 11 D. Grimm, op.cit., p.193 ]i urm., U.Haltern, “Pathos and Patima: The Failure and Promise of Constitutionalism in the European Imagination”, European Law Journal, n°1/2003, p.14 ]i urm. 12 {n acest sens, chiar dac` u]or redundant, merit` amintit aici articolul 16 din Declara\ia francez` a drepturilor omului ]i cet`\eanului, care codific` pentru prima dat` [n istoria constitu\ionalismului modern tocmai aceasta tr`s`tur` fundamental` a Constitu\iei: “Toute Société dans laquelle la garantie des Droits n’est pas assurée, ni la séparation des Pouvoirs déterminée, n’a point de Constitution”. 13 Unii autori (J-M.Ferry, op.cit., passim) au afirmat chiar c` Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa realizeaz` o codificare care tinde la simplificarea cadrului juridic de baz` al Uniunii Europene. Apreciem c` includerea tuturor regulilor juridice ale Uniunii Europene [ntr-un singur document poate fi calificat` drept o mai bun` sistematizare a actului normativ care reune]te dispozi\ii care [nainte erau cuprinse [n trei tratate originare ]i mai multe modificatoare, dar volumul fizic la care a ajuns [n final Tratatul instituind o Constitu\ie pentru Europa ne [ndeamn` s` consider`m c` [n acest caz codificarea nu a [nsemnat ]i simplificare. 14 Termenul Uniunea European` este folosit aici drept proxy pentru entitatea suprana\ional` Comunit`\ile Economice Europene / Comunitatea European` / Uniunea European`. 15 A.Wiener, “Evolving Norms of Constitutionalism in Europe: From “Treaty Language” to “Constitution”, Jean Monnet Working Paper n°5/04. Pentru o analiz` [n dreptul rom@nesc a se vedea ]i I.Muraru, S.T`n`sescu, “Drept constitu\ional”, ed.All Beck, 2005, Bucure]ti, p.12-14. 16 {n limba englez` textul Tratatului instituind o Constitu\ie pentru Europa are 66497 de cuvinte, f`r` a mai include ]i anexele ]i declara\iile. Spre compara\ie, Constitu\ia SUA num`r` doar 4600 de cuvinte, iar Charta Na\iunilor Unite doar 8890 de cuvinte. (Cf. J.H.H.Weiler, op.cit., p.174-175) 17 De]i intens mediatizat`, sistematizarea actelor derivate ale ordinii juridice comunitare nu pare s` trezeasc` un entuziasm uniform. J.B.Liisbeg, “The EU Constitutional Treaty and its distinction between legislative and non-legislative acts – Oranges into apples?”, http://www.jeanmonnetprogram.org/papers/06/ 060101.html. 18 V. Constantin, “Est-ce que la Constitution européenne doit

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri contenir des dispositions sur le retrait volontaire de l’Union”, [n “Uniunea European` [ntre reform` ]i extindere – compara\ie [ntre abordarea unui stat membru ]i viziunea unui stat candidat”, lucr`rile colocviului organizat la Bucure]ti [n zilele de 11 ]i 12 septembrie 2003 de Colegiul juridic franco-rom@n din cadrul Facult`\ii de drept, Universitatea din Bucure]ti publicate la editura All Beck, p.19 ]i urm. 19 A se vedea cazul Danemarcei [n privin\a Tratatului de la Maastricht. 20 Expresia apar\ine lui J.H.H.Weiler care [n articolul precizat avanseaz` ideea c` “regulile politice ale jocului sunt cel pu\in la fel de clare ca ]i cele juridice: toate statele membre sunt egale, dar unele sunt mai egale dec@t altele”. Construind diferite ipoteze de lucru [n care variate combina\ii de state ar respinge Constitu\ia european` Weiler imagineaz` ]i solu\iile care ar putea fi g`site [n fiecare caz [n parte. Rezultatul confirm` [n [ntregime afirma\ia ini\ial`, dup` cum urmeaz`: “o respingere numai din partea Marii Britanii semnific` o simpl` auto-excludere a acesteia. O respingere doar din partea Fran\ei [nseamn` c` textul trebuie re-negociat. O respingere din partea Marii Britanii, Irlandei ]i Danemarcei nu ar distruge Constitu\ia. Adùga\i [nc` una sau dou` \`ri la cele de mai sus ]i Constitu\ia sucomb`. O respingere doar din partea Poloniei – Constitu\ia trìe]te. Adùga\i Olanda ]i Constitu\ia moare. “ 21 La [nceputul anilor ’90 pre]edintele Comisiei Europene Jacques Delors avansa o teorie a integr`rii europene “[n cercuri concentrice”, conform c`reia unele state ar fi putut deveni motorul integr`rii datorit` faptului c` obiectiv se g`seau [ntr-o situa\ie mai favorabil` [n acel moment, [n vreme ce altele ar fi dispus de posibilitatea de a coopera [ntr-un cadru unic, oferit de Uniunea European` dar la un nivel mai redus de intensitate. 22 J-M. Ferry, op. cit., p.512. 23 Pentru o critic` a excesivei ]i abuzivei utiliz`ri a termenului de constitu\ionalizare a dreptului comunitar a se vedea S. T`n`sescu, “Sur la possible constitutionnalisation du droit communautaire”, AUB n°1/2004, p.1 ]i urm. {n favoarea unei parcimonioase utiliz`ri a termenului [n contextul dreptului comunitar dar cu sensul ]i cu referire la dreptul intern al statelor a se vedea V.Constantinesco, “Des racines et des ailes”, [n “Au carrefour des droits – Mélanges en l’honneur de Louis Dubouis”, Dalloz, Paris, p.315 ]i urm. Pentru o diferit` interpretare a procesului de constitu\ionalizare a dreptului european a se vedea M.P.Maduro, “The importance of being called a Constitution: Constitutional authority and the authority of constitutionalism”, I-CON, May 2005, p.332. 24 J.H.H. Weiler, op. cit., p.182. 25 Articolul 11 dispunea : “Statul rom@n se oblig` s` [ndeplineasc` [ntocmai ]i cu bun` credin\` obliga\iile care [i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern.” 26 R.M. Besteliu, A. Ciobanu-Dordea, “Tendin\e noi [n ceea ce prive]te raporturile [ntre dreptul interna\ional ]i dreptul intern”, Revista de Drept public n°1/1995. 27 M. Constantinescu, I. Deleanu, A. Iorgovan, I. Muraru, F. Vasilescu, I. Vida, “ Constitu\ia Rom@niei – comentat` ]i adnotat`”, Monitorul Oficial, 1992, Bucure]ti. 28 Articolul 20 dispunea: “Dispozi\iile constitu\ionale privind drepturile ]i libert`\ile cet`\enilor vor fi interpretate ]i aplicate [n concordan\` cu Declara\ia Universal` a Drepturilor Omului, cu pactele ]i cu celelalte tratate la care Rom@nia este parte. Dac` exist` neconcordan\e [ntre pactele ]i tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Rom@nia este parte, ]i legile interne, au prioritate reglement`rile interna\ionale.”

R.M. Besteliu, A. Ciobanu Dordea, op.cit., I. Muraru, M. Constantinescu, Prioritatea reglementarilor internationale, [n Studii constitu\ionale, ed. Actami, 1995, Bucure]t. 30 “{n cazul [n care un tratat la care Rom@nia urmeaz` s` devin` parte cuprinde dispozi\ii contrare Constitu\iei, ratificarea lui poate avea loc numai dup` revizuirea Constitu\iei.” 31 Dac` exist` neconcordan\e [ntre pactele ]i tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Rom@nia este parte, ]i legile interne, au prioritate reglement`rile interna\ionale, cu excep\ia cazului [n care Constitu\ia sau legile interne con\in dispozi\ii mai favorabile.” (s.n.) 32 Utilizat ini\ial [n domeniul ]tiin\elor sociale nenormative, conceptul de entitate suprana\ional` a fost ulterior recuperat ]i dez voltat de ]tiin\ele juridice. (Cf.F.Mayer, “The European Constitution and the Courts”, Jean Monnet Working Paper n°9/ 2003, http://www.jeanmonnetprogram.org/papers/03/03090103.html. 33 Legea nr.157/2005, publicat` [n M.Of. nr.385/6.05.2005. 34 Din considerente de spa\iu tipografic nu am inclus [n aceasta analiz` ]i problematica (deloc lipsit` de interes sau importan\`) a controlului de constitu\ionalitate care ar putea fi exercitat asupra tratatelor interna\ionale [n condi\iile precizate de Constitu\ia revizuit` [n 2003. Sub acest aspect perfec\ionarea mecanismului de filtraj r`m@ne [ntr-o faz` incipient`, a]a cum a constatat ]i Comisia de la Vene\ia [n opinia pe care a emis-o cu privire la proiectul legii de revizuire a Constitu\iei Rom@niei (http:// www.coe.ro/pdf/CDL-AD(2002)021-e.pdf) 35 V.Constantin, “Est-ce que la Constitution européenne doit contenir des dispositions sur le retrait volontaire de l’Union”, [n “Uniunea European` [ntre reform` ]i extindere – compara\ie [ntre abordarea unui stat membru ]i viziunea unui stat candidat”, lucr`rile colocviului organizat la Bucure]ti [n zilele de 11 ]i 12 septembrie 2003 de Colegiul juridic franco-rom@n din cadrul Facult`\ii de drept, Universitatea din Bucure]ti publicate la editura All Beck, p.19 ]i urm. 36 Articolul 1 alineatul 2 din Tratatul de aderare dispune “Republica Bulgaria ]i Rom@nia devin p`r\i la Tratatul de instituire a unei Constitu\ii pentru Europa ]i la Tratatul de instituire a Comunit`\ii Europene a Energiei Atomice, astfel cum sunt acestea modificate sau completate.” Aceast` dispozi\ie trebuie coroborat` cu cea a articolului 2 din acela]i tratat, conform c`reia “{n cazul [n care Tratatul de instituire a unei Constitu\ii pentru Europa nu este [n vigoare la data ader`rii, Republica Bulgaria ]i Rom@nia devin p`r\i la tratatele pe care se [ntemeiaz` Uniunea, astfel cum sunt acestea modificate sau completate. {n acest caz, articolul 1 alineatele (2) - (4) se aplic` de la data intr`rii [n vigoare a Tratatului de instituire a unei Constitu\ii pentru Europa.”

SIMINA T~N~SESCU - doctor [n drept al Universit`\ii Paul Cezanne din Aix-en-Provence (Fran\a) ]i conferen\iar la Facultatea de Drept ]i la Facultatea de Filozofie din Universitatea Bucure]ti. A fost profesor invitat la Universitatea de Sud din Toulon (Fran\a) ]i la Institutul pentru Federalism din Fribourg (Elvetia). Este autoare a mai multor c`r\i ]i manuale [n domeniul dreptului constitu\ional, parlamentar, electoral ]i cu privire la protec\ia drepturilor fundamentale.

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri

Are România nevoie de o 1 strategie post-aderare?* DANIEL DÃIANU The article analyses the opportunity and necessity of a post-accession Romanian strategy, imposed by the national peculiarities. Romania still has problems – like that of competitiveness – and it has to address them well and in time, through adequate public policies. Economic and fiscal policies have to be consolidated, as well as the policies oriented towards education and enrichment of human capital. Above all these, the Romanian diplomacy has to take into account the variety of conditions and interests from the Union, following efficiently the national interests.

R`spunsul meu este, f`r` nici un echivoc, afirmativ. Alfel spus, nu sunt de acord cu cei care consider` c` aplicarea acquis-ului comunitar este o deus ex machina pentru modernizarea Romaniei; pentru un asemenea proces nu exist` pilot automat. Sunt mai multe ra\iuni pe care sprijin pledoaria [n favoarea unei strategii post-aderare. {n primul r@nd am [n minte starea societ`\ii rom@ne]ti, cu o economie emergent` care, sub multe aspecte, este subdezvoltat`. Este o curiozitate a [nceputului de nou secol c` \`ri [n care venitul/locuitor este sub 1/3 din media Uniunii Europene2 se al`tur` unui club ce este cunoscut ca fiind format din \`ri prospere. Inferioritatea ]i ruralitatea unei mari p`r\i a societ`\ii (]i economiei) rom@ne]ti cer o configurare a politicii publice care s` fie sus\inut` de tr`s`turi ]i p@rghii specifice, fie c` avem [n vedere modernizarea spa\iului rural, fie marea problem` a dezvolt`rii infrastructurii. A doua ra\iune izvore]te din varietatea de performan\` economic` [n`untrul Uniunii Europene3, care []i are originea [n politici publice ce nu sunt identice. Nu numai c` la nivelul autorit`\ilor na\ionale r`m@n prerogative importante de politic` economic` (fiscalitate, educa\ie, cercetare ]i dezvoltare, asisten\` social`, legisla\ia muncii etc.), dar concretizarea lor a revelat traiectorii de evolu\ie economic` notabil diferite. Aici trebuie s` subliniez zone “moi” ale politicii publice, precum sistemul educa\ional, reglement`ri pe pia\a muncii ]i reforma sistemului asisten\ial, care implic` imagina\ie (alias clarviziune), pricepere [n guvernan\a public`, fler politic ca ]i un sim\ acut al timpului istoric. |`rile scandinave au excelat [n ultimul deceniu [n aceste zone ale politicii publice. Merit` aici s` st`rui pu\in asupra modului [n care g@ndim integrarea. O abordare poate fi

S.P. nr. 120-121-122/2006

urm`toarea: economia rom@neasc` se tope]te [n spa\iul mare al Uniunii, prin urmare politica public` autohton` nu mai conteaz`. Aceast` cosmologie integra\ionist` se [nrude]te cu [n\elegerea supersimplificatoare a globaliz`rii, cu teza c` “numai firmele concureaz`”4 ]i nu agregatele societale. O [n\elegere profund`, nuan\at`, a fiin\`rii ansamblurilor societale, a entit`\ilor statale, relev` logica dezvolt`rii m`nuchiurilor, a re\elelor de activit`\i ]i interac\iuni umane, a form`rii psihologiilor ]i ethosurilor colective. Aceasta face ca politica public` s` nu]i piard` din relevan\a la nivelul componen\elor statale ale Uniunii. O alt` ra\iune [n favoarea unei strategii post-aderare deriv` din dificult`\ile [n cre]tere cu care se confrunt` \`rile Uniunii pe fondul dinamicii demografice, a simptomelor de scleroz` institu\ional`, sub presiunea globaliz`rii ]i a progresului economic extraordinar al unor \`ri asiatice, a cre]terii pre\urilor la energie ]i alte produse de baz`. Recrudescen\a protec\ionismului (uneori numit “patriotism economic”) trebuie examinat` [n acest context. Mediul interna\ional con\ine multe incertitudini, unele derivate dintr-o situa\ie geopolitic` devenit` mai complicat` dup` interven\ia militar` [n Irak, care aduce riscuri suplimentare pentru strategi, planificatorii de politici publice. Aceast` situa\ie oblig` la o atitudine preponderent prospectiv` la nivelul f`uritorilor de politic` public`. Uniunea European` ofer` lec\ii pozitive, dar ]i negative. {n acela]i timp, exist` probleme [n UE ale c`ror rezolv`ri se las` a]teptate. De aceea, guvernan\ii din fiecare stat membru al Uniunii trebuie s` [ncerce s` imagineze politici prin prisma unui evantai de scenarii, care s` includ` ]i ceea ce poate fi considerat, la un moment dat de neg@ndit (unthinkable). A a]tepta s` te loveasc` viitorul poate deveni extrem de

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri dureros pentru mul\i cet`\eni; viitorul trebuie [nt@mpinat ]i, dac` este posibil, influen\at prin m`suri [ndr`zne\e ]i luate la timp. Imobilismul pe care [l observ`m [n unele \`ri din miezul Uniunii arat` cu elocven\` de ce a ac\iona la timp poate s` fac` diferen\a [ntre succes ]i e]ec, [ntre costuri ce pot fi cople]itoare din punct de vedere politic ]i social ]i costuri rezonabile. Noi, [n Rom@nia, avem de [nv`\at din noianul de pilde oferite de mozaicul Uniunii. {n fine, dar nu [n cele din urm`, este de subliniat impactul noilor tehnologii informa\ionale ]i comunica\ionale (NICs), care au permis unor economii s`race s` comprime timpul ]i spa\iul. Salarii mici [n Europa nu [nseamn` mare lucru c@nd sute de milioane de chinezi ]i indieni produc bunuri ]i servicii tot mai sofisticate, c@nd internetul le deschide orizonturi de informare ]i comunicare f`r` limite. Au loc mi]c`ri tectonice, fie ele lente, [n spa\iul economic mondial. Dac` nu reu]e]ti s` capitalizezi noile tehnologii, prin educa\ie superioar` ]i prin absorb\ie tehnologic` intens`, nu po\i \ine pasul [n competi\ia global`. Iar Uniunea nu-\i poate oferi ad`postul pe care, eventual, mizai. Mutatis mutandis, logica Agendei Lisabona (care este [ncercarea pe plan strategic de raspuns a Comisiei Europene la noul context concuren\ial ]i tehnologic global5) se aplic` ]i Rom@niei6. Sunt necesare c@teva observa\ii privind apari\ia unui nou pol de putere economic` [n Asia, [n afara Japoniei. Este de notat astfel o deosebire esen\ial` fa\` de contextul economic global de acum c@teva decenii – c@nd J.Jacques Servan Schreiber a f`cut v@lv` [n Europa cu cartea “Sfidarea American`”. {n acea carte, redactorul ]ef de la s`pt`m@nalul L’Express tr`gea un semnal de alarm` fa\` de penetra\ia multina\ionalelor nordamericane [n \`ri ale Uniunii. Acel val de europesimism a fost [nlocuit de eurooptimism pe Continent [n ultimul deceniu al secolului trecut. Americanii vorbeau atunci de Fort`rea\a Europa (Fortress Europe)7. Ca acum, un nou val de euro-pesimism s` [nso\easc` extinderea Uniunii8. Ai spune c` avem de-a face cu cicluri atitudinale inerente, ce pot fi puse [n rela\ie cu dinamica fluctuant` a economiilor pe perioade mai lungi9. Dar acest argument este insuficient. Afirm aceasta [ntruc@t ceea ce devine inedit [n prezent este plasarea jocului economic global [ntr-o arie mult extins`, prin apari\ia unor actori mari noi: China, India, chiar Brazilia, care export` o gam` tot mai larg` de bunuri ]i servicii cu valoare adaugat` [nalt`. Aceast` situa\ie face s` trepideze mul\i politicieni ]i oameni de afaceri europeni ]i chiar americani. Fiindc` este pentru prima dat` [n istoria economic` modern` c@nd sute de milioane de oameni trec din subdezvoltare [n spa\iul economic mondial ce conteaz`, [n condi\iile [n care jocurile nu sunt neapar`t cu sum` nenul`10. Teama cet`\eanului vest-european

fa\` de “Polish plumber” (instalatorul polonez) este numai o fa\et` a unui proces de anvergur` global`. Juan Manuel Barroso, pre]edintele Comisiei Europene, ]tie c` nu institu\ia pe care o conduce de\ine piatra filosofal` pentru ie]irea din impas; c` solu\ia este [n m@inile guvernelor na\ionale, mai ales c@nd este vorba de reforma sistemului de asisten\` social`, de educa\ie, de cercetare ]i dezvoltare tehnologic`, de o legisla\ie a muncii adecvat` timpului. {n fond, bugetul Uniunii este numai pu\in peste 1% din PIB-ul total. Sigur este c`, dac` nu se va investi mai mult [n cercetare ]i dezvoltare, [n educa\ie, dac` nu se va m`ri capacitatea de adaptare a societ`\ii la schimb`ri, avantajele competitive ale multor \`ri membre ale UE se vor eroda, cu consecin\e inevitabile pentru nivelul de trai, stabilitatea social` ]i politic`. |`rile care au intrat [n UE la 1 mai 2004 au accentuat varietatea clubului. Tot a]a va fi ]i c@nd Bulgaria ]i Rom@nia se vor al`tura, foarte probabil, Uniunii la 1 ianuarie 2007. Are sens s` nu ne leg`n`m cu g@ndul c` “apa ce se umfl` ridic` toate b`rcile deodat`”. Dac` accept`m realitatea variet`\ii de condi\ii, trasee de evolu\ie diferite pentru Rom@nia [n`untrul UE, atunci con\inutul politicilor publice pre ]i post-aderare ne intereseaz` [n cel mai [nalt grad. Acquis-ul comunitar nu poate [nl`tura guvernarea autohton` [n politica public` – fie c` este vorba de politica macroeconomic`, educa\ie, fiscalitate, utilizarea fondurilor structurale ]i de coeziune etc. Ra\iunile evocate mai sus reprezint` un fundal conceptual pentru construc\ia unei politici publice strategice [n Rom@nia, dup` momentul ader`rii la Uniune. Aici se cuvine s` facem distinc\ie [ntre aderare ]i integrare. Al doilea termen prive]te un proces care a [nceput cu ani [n urm` ]i care, [ntr-o accep\ie larg`, se refer` la compatibilizarea structural` a societ`\ii rom@ne]ti cu ceea ce este performant [n spa\iul UE, dar [n condi\iile [n care \inte ]i resurse principale sunt mi]c`toare. Integrarea combin` convergen\a nominal` cu cea reala. Politica public` post-aderare trebuie deci s` r`spund` le trei seturi de cerin\e: unele, impuse de acquisul comunitar; altele, reclamate de starea unei economii emergente; [n fine, este vorba de m`suri care trebuie s` \in` cont de particularit`\i ca ponderea mare a popula\iei [n mediul rural, subdezvolarea infrastructurii, subfinan\area cronic` a educa\iei ]i asisten\ei medicale. Un student diligent de la ]tiin\e sociale ar putea s` replice: dar de ce este at@t de complicat s` formul`m o politic` public` a moderniz`rii? {n fond, ar continua studentul nostru harnic, totul s-ar rezuma la: func\ionarea de insti\utii bune (rent-seeking11 sc`zut; c@]tiguri de eficien\` [nalte); formarea de capital uman ]i fizic, deci investi\ii; absorb\ie intens` de noi tehnologii; infrastruc-

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri tura adecvat`; finan\e publice s`n`toase plus infla\ie sc`zut`; intermediere financiar` adecvat`; o pia\` a muncii flexibil` ]i o rezolvare corect` a problemei distribu\ionale ([ntruc@t coeziunea social` conteaz`, indiferent de inclina\ia ideologic`). Se poate afirma c` miza intr`rii [n Uniune d` o serie de r`spunsuri la gama de probleme ce apar [n succesiunea de condi\ion`ri men\ionat`. Dar aceste r`spunsuri pot fi numai par\iale, [ntruc@t reperele (condi\ion`rile) men\ionate sunt, [n bun` m`sur`, rezultante ]i mai pu\in variabile instrumentale. Reiterez o tez`: modernizarea Rom@niei nu poate fi inf`ptuit` numai prin aplicarea Acquis-ului; acesta din urm` este un piston de mare for\` [n mi]carea angrenajului institu\ional ]i economic rom@nesc, dar exist` nu pu\ine p@rghii de comand` ]i control care r`m@n atribute de politic` public` autonom`. Politica public` [n Rom@nia trebuie s` proceseze ceea ce este exemplar [n Uniune ]i [n alte p`r\i, s` [nve\e din ceea ce este bun, dar ]i din experien\e nefericite; ea trebuie s` fie contextualizat`. Prin contextualizare [n\eleg ceea ce decurge din [mb`tr@nirea popula\iei pe continentul European [n condi\iile [n care psihologia colectiv` a multor comunit`\i respinge presiunea imigra\ionist` (ceea ce nu este de ne[n\eles); rigiditatea pie\elor muncii (nota bene: modul [n care s-a reformulat directiva Boelkenstein); un tip de cre]tere economic` ce economise]te munca (care este scump`), cre@nd pu\ine locuri de munc`; criza asisten\ei sociale, care m`re]te deficitele bugetare; mefien\` fa\` de \`rile nou intrate [n Uniune, care cresc, [n medie cu peste 5% anual (fa\` de o medie de cca. 2% [n Uniunea celor 15); teama [n cre]tere fa\` de concuren\a economic` asiatic`. Rom@nia a avut o performan\` macroeconomic` relativ bun` [n ultimii ani ]i aceasta a determinat agen\iile de rating Fitch ]i S&P’s s`-i acorde primul investment grade (BBB-). Dezinfla\ia a f`cut progrese notabile, infla\ia ajung@nd la 8,6 [n 2005; sistemul bancar este solid (fa\` de fragilitatea din deceniul trecut); deficitele bugetare au sc`zut la cca 1% din PIB [n ultimii doi ani; rezervele B`ncii Nationale au dep`]it 16 miliarde euro la finele anului trecut. Sectorul privat furnizeaz` cca. 70% din PIB-ul \`rii. Una peste alta, Rom@nia d` imaginea unei economii care se [nscrie [n plutonul dinamic al Europei. Dar sunt aspecte mai pu\in luminoase [n economia noastr`, care \in de sl`biciuni structurale, nu u]or de surmontat. Investi\iile productive, de]i au crescut [n ultimii ani, sunt [nc` insuficiente pentru cre]tere durabil` [nalt`. Avem productivitate sc`zut` ]i, adesea, ameliorarea ei se datoreaz` mai degrab` eliber`rii de for\` de munc`. Aceast` stare se reflect` [n compozi\ia exporturilor, unde avem mult` produc\ie [n sistem lohn. Cheltuim pu\in pentru cercetare ]i dezvoltare (0,27 in 2005

S.P. nr. 120-121-122/2006

]i este programat 0.4% din PIB [n 2006, fa\` de media european` de cca. 2% din PIB, iar [n noile \`ri membre de 0,83% din PIB). Tot pu\in cheltuim pentru educa\ie, numai 4% din PIB. {n acest domeniu ne confrunt`m cu fenomenul de fug` a creierelor, care este propriu \`rilor mai pu\in dezvoltate. Chestiunea agrar` (cum i-ar fi spus Nicholas Georgescu-Roegen) a revenit proeminent [n actualitate: [n mediul rural tr`ie]te cca 40% din popula\ia \`rii ]i agricultura contribuie cu 12% la formarea PIB-ului. Nu [n cele din urm`, avem o infrastructur` de transport foarte precar` ]i inadecvarea amenaj`rii teritoriului []i arat` col\ii [n momente de furie a naturii (vezi efectele induna\iilor). Nici bugetul public nu st` pe roze dac` \inem cont de nivelul veniturilor sale (cca. 30% din PIB [n ultimii ani, fa\` de media de 45% [n Uniune!) ]i de subfinan\area cronic` a unor sectoare de baz`; “]ocul ader`rii” – cofinan\area fondurilor UE ]i contribu\ia la bugetul Uniunii – cere 2-3% din PIB venituri suplimentare (admi\@nd c` nu vom cre]te deficitul bugetar. Trebuie s` aloc`m considerabil mai mult pentru educa\ie ]i s`n`tate, pentru dezvoltarea infrastructurii, s` diminu`m tensiunea din asigur`rile sociale. Avem o problem` de competitivitate, pe fondul aprecierii puternice a leului, al cre]terii pre\urilor la combustibilii de baz`, al deschiderii tot mai mari a economiei noastre, al unei politici macroeconomice [ndr`zne\e, dar nu suficient de prudente [n perioada recent`. R`m@n la opinia c` economia nu era pregatit` pentru deschiderea total` a contului de capital; aici avem de-a face cu un un cost asumat al ader`rii la Uniune (care [nseamn` un cont de capital deschis la data ader`rii). Deficitele externe au crescut substan\ial [n ultimii ani (deficiul de cont curent a dep`]it 9% [n 2005). {n perioada 2001-2004 eliberarea de for\` de munc` explic`, [n larg` m`sur`, cre]terea de productivitate. Din 2005 asist`m [ns` la o diminuare marcant` a ritmului ei de cre]tere. Sunt calcule care arat` c` aprecierea leului ]i m`rirea salariilor au f`cut ca rata efectiv` de schimb (real effective exchange rate), care \ine cont de costul unitar al for\ei de munc`, s` se aprecieze cu peste 30% de la finele lui 2004. Este de v`zut dac` c@]tigurile de productivitate vor \ine pasul cu aprecierea leului. Dac` nu, risc`m s` intr`m [ntr-o criz` latent` de productivitate (o a]a numit` “boala olandez`/Dutch disease). Care va fi mediul interna\ional probabil [n care va func\iona societatea (economia rom@neasc`) [n anii ce vin? Geometria variabil` va cre]te, probabil, [n Uniune, fiind inso\it` de un interjoc complicat [ntre ac\iuni de cooperare ]i confruntare, pe fondul complexit`\ii [n cre]tere a Organiza\iei. “Patriotismul economic” trebuie [ncadrat [n aceast` matrice a evolu\iei Uniunii. Multe energii vor fi cheltuite pentru adaptarea structurilor sociale ]i economice la presiunile demografice ]i concu-

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri ren\iale, dar cu ce eficien\` r`m@ne o mare necunoscut`. Care “model” este mai potrivit pentru a r`spunde sfid`rilor prezentului ]i viitorului a fost ]i este o [ntrebare obsesiv` pentru guvernele din Uniune. Spuneam c` exist` experien\e de reform` exemplare, dar copierea lor are limite inerente. {n acela]i timp fundamentalismul [n politici publice trebuie evitat. Se poate [nv`\a de la Spania [n materie de absorb\ie a fondurilor europene, de la \`rile scandinave [n reforma pie\ei muncii (trecerea de la welfare la workfare) ]i accentul pus pe educa\ie. {n acela]i timp trebuie g`site modalit`\i de a stimula inova\ia local`, [n pofida constr@ngerilor globaliz`rii. Rom@nia are o economie tot mai deschis`, [n vreme ce politica ei economic` are grade de libertate diminuate. Nerezolvarea la timp a unor probleme ]i tr`s`turile proprii unei economii [nc` imature fac ca politica economic` s` se confrunte cu compromisuri inevitabile, optimiz`ri complicate (ex: dezinfla\ia vs. evitarea influxurilor financiare speculative). Migra\ia spre exterior a for\ei de munc` este de amploare din cauza diferen\elor de salarii foarte mari. C@nd discut`m despre sistemul de cercetare, dezvoltare ]i inovare (R&D) trebuie s` avem [n vedere ponderea tot mai mare a capitalului str`in [n decizia de difuzie tehnologica. Aceste condi\ii pot accentua sentimentul c` o strategie post-aderare cu obiective ambi\ioase ar fi o fantezie neexistand mijloace pentru inf`ptuire. }i totu]i, politica public` autohton` nu trece [n irelevan\`; gama de alegeri r`m@ne larg`, iar priceperea [n utilizarea p@rghiilor care r`m@n sub control conteaz` mult [n [ndrept`rea sistemului pe o p@rtie, sau alta de evolu\ie. Care ar fi coordonate majore ale unei strategii de post-aderare? Prima, de bun sim\, prive]te existen\a unei viziuni strategice. Trebuie s` ie]im de sub domina\ia guvern`rii de tipul gestiunii crizelor, ca r`spuns la diverse ]ocuri ]i “admonest`ri”. Poate cea mai concret` ilustrare a unei viziuni strategice este programarea bugetar` multianual`, care s` cuprind` proiecte de investi\ii bine definite ]i bugetate (o asemenea programare nu se practic` acum [n Rom@nia). Opera\ionalizarea unei viziuni strategice presupune “st`p@nirea intelectual`” a politicii publice, care p@n` acum a r`mas un deziderat major al tranzi\iei [n Rom@nia. Ceea ce anglo-saxonii numesc “policy ownership” reclam` atragerea de oameni valoro]i, bine ]coli\i [n serviciul public, [n func\ii cheie. Trebuie s` se renun\e la atitudini ca “merge ]i a]a”, “las`, c` ne descurc`m”, “]tim noi ce este mai bine”, “teoria mult` stric`”12 etc. Trebuie s` facem s` existe, s` se cultive respectul pentru cunoa]tere, expertiz`, treab` bine facut`. Numai a]a poate fi c@]tigat` [ncrederea crenelurilor profesionale din genera\ia t@n`r`, de care Rom@nia are acut` nevoie. Avem protagoni]ti ai vie\ii publice de o suficien\` ]i aro-

gan\` condamnabile, av@nd [n vedere interesul cet`\enilor. Dac` oamenii competen\i ar forma o mas` critic` [n serviciul public am avea o alt` calitate a politicii publice ]i leg`turile cu Bruxelles ]i cu alte administra\ii din Uniune ar fi mai bune. Viziunea strategic` implic` programe [nf`]ur`toare: Rom@nia 2010, 2015, 2020, din care s` rezulte proiecte concrete pentru politica public` ]i sectorul privat (ex: infrastructura). Proiectele [nfa]ur`toare ar oferi o imagine, viziune asupra viitorului \`rii; ele ar sus\ine programele pe care Rom@nia trebuie s` le trimit` Comisiei Europene: Programul de Convergen\` ]i Stabilitate (care prive]te convergen\a nominal` ]i perspectiva adopt`rii monedei unice); Programul Na\ional de Dezvoltare (referitor la priorit`\i [n domeniul investi\iilor fizice); Programul privind Agenda Lisabona (care prive]te dezvoltarea [nv`\`m@ntului, cercetarea ]i dezvoltarea tehnologic`, investi\iile [n capital uman) . Proiecte concrete ar ar`ta cu claritate de ce absorb\ia fondurilor UE este o provocare formidabil` pentru societatea rom@neasc`. Avem nevoie de ]osele (autostr`zi ]i drumuri), de poduri, de o amenajare a teritoriului care s` protejeze cet`\enii [mpotriva ravagiilor naturii dezl`n\uite (efecte ale schimb`rii climei, caren\elor infrastructurii ]i deforest`rilor ira\ionale/criminale din ultimii 15 ani). Modernizarea rural` are nevoie acut` de asemenea fonduri. Vorbeam mai sus de programare bugetar` multianual`. Aceasta este de neconceput f`r` inluderea fondurilor structurale ]i de coeziune. O politic` bugetar` cu valen\` strategic` trebuie s`-]i propun` o cre]tere a veniturilor bugetare cu 4, 5% din PIB (de la cca. 30% [n prezent) [n c@\iva ani (prin colectare mai bun`) extinderea bazei impozitare. Nu este exclus s` fim nevoi\i sa cre]tem unul din impozitele principale, [n cele din urm`, dac` vrem s` evit`m deficite bugetare mari ]i s` continu`m dezinfla\ia. Este necesar` ]i o ra\ionalizare de cheltuieli (prioritizare). Aceast` cre]tere de venituri este reclamat` de cofinan\area fondurilor UE, investi\ii [n educa\ie ]i s`n`tate, reforma sistemului de pensii etc. Dac` [n perioada 2007-2013 nu vom realiza o str`pungere decisiv` [n absorb\ia fondurilor UE vom irosi o oportunitate imens`. Bugetul UE, dup` 2013, este posibil (probabil) s` capete alte priorit`\i, [n condi\iile [n care disputa [ntre \`rile donatoare ]i cele primitoare se va accentua. O direc\ie major` a strategiei post-aderare trebuie s` fie consolidarea stabilit`\ii macroeconomice prin continuarea dezinfla\iei, [n condi\iile liberaliz`rii depline a contului de capital, ]i \inerea deficitelor externe [ntre limite rezonabile. Trebuie s` g`sim c`i de a concilia logica monetarist` a dezinfla\iei cu logica keynesist` (expansionist`) a unui buget pus [n slujba mo-

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri derniz`rii, care implic` cheltuieli mai mari pentru educa\ie ]i infrastructur`. Politica public` trebuie s` favorizeze func\ionarea unei pie\e a muncii flexibile ]i reducerea componentelor nesalariale ale costului muncii. Reforma asigur`rilor sociale nu mai trebuie s` fie [nt@rziat`; o parte din banii din privatiz`ri importante pot fi utiliza\i [n acest scop. Agenda Lisabona trebuie adaptat` la cerin\ele Rom@niei: cre]terea R&D (0,4% din PIB [n 2006, 0,7% [n 2007) plus cre]terea cheltuielilor pentru educa\ie (spre 5% efectiv) ar trebui s` stimuleze absorb\ia de noi tehnologii. Aceasta ar trebui s` se vad` [n cre]terea investi\iilor [n PIB, care ar putea beneficia de efectele relocaliz`rii industriale din Europa. Trebuie s` trecem de la avantajele competitive bazate pe salarii mici, la cele care valorific` inteligen\a, cunoa]terea, investi\ii materializate [n valoare adaugat` [nalt`. Avem nevoie de o supraveghere eficace a pie\elor (prevenirea abuzurilor de pozi\ie dominant`); vezi cazul utilit`\ilor publice. Este nevoie de o organiza\ie reprezentativ` autentic` a patronatului autohton, care s` “vad` p`durea de copaci”, care s` fie format` din oameni de afaceri responsabili. Strategia post-aderare trebuie s` aib` ]i un asemenea deziderat, inclusiv din perspectiva avantajelor dialogului pentru formarea unor parteneriate public private. Nu [n cele din urm`, diploma\ia noastr` extern` trebuie s` \in` cont de varietatea de condi\ii ]i interese [n`untrul Uniunii, de schimb`rile [n Lume. Locul Rom@niei [n Uniune, [n Lume, depinde ]i de eficacitatea diploma\iei [n urm`rirea intereselor na\ionale.

NOTE * multe din problemele abordate in acest text sunt discutate [n volumul ce va ap`rea la Polirom, “Ce vom fi in Uniune” (iunie 2006). 1

Text adaptat dup` prezentarea f`cut` la dezbaterea “Are Rom@nia nevoie de o strategie post-aderare?” organizat` de Ministerul Afacerilor Externe la clubul Prometheus, 22 martie, 2006. 2 M`surarea se face cu ajutorul parit`\ii puterii de cump`rare; altminteri, prin cursul de schimb, raportul ar fi de cca. 1 la 6. 3 |`rile din Europa Central`, care vin din urm` ca economii emergente, au rate de cre]tere a PIB-ului de peste 5% [n medie; \`rile scandinave ]i Spania cresc cu peste 3%, [n timp ce Fran\a ]i Germania au rate de cre]tere sub 1,5% anual. {n Italia cre]terea este cvasi-nul`. Am [n vedere rate de cre]tere [n ultimii ani. {n \`rile scandinave rata ]omajului este [n jur de 6% [n timp ce [n Fran\a ]i Germania este peste 10%, de ani de zile. {n general, \`rile scandinave au cele mai performante economii [ntre membrii mai vechi ai UE (cei 15). 4 Paul Kugman, “Competitiveness: A dangerous obsession”, Foreign Affairs, March-April, 1994.

S.P. nr. 120-121-122/2006

Agenda Lisabona a fost adoptat` [n 2000 de Consiliul Ministerial desf`]urat [n capitala Portugaliei, ca program strategic de cre]tere a competitivit`\ii Uniunii Europene [n spa\iul economic global; principalul obiectiv este transformarea UE [n cea mai competitiv` arie economic` a lumii, [n condi\iile valorific`rii exemplare a activit`\ilor bazate pe cunoa]tere, ]tiin\`. Raportul Kok (elaborat de o echipa condus` de fostul premier al Olandei, Wim Kok) a eviden\iat [nt@rzieri mari ale \`rilor membre ale UE [n [ndeplinirea \intelor con\inute de Agend` ca ]i irealisul unora dintre obiective. De altfel, [n 2005 s-a procedat la o revizuire a Agendei. 6 A se vedea [n acest sens Daniel Dìanu (coord.), Bianca Pùna, Drago] P[slaru, Liviu Voinea, “Rom@nia ]i Agenda Lisabona”, al treilea raport GEA, Bucure]ti, octombrie 2005. Raportul poate fi consultat pe site-ul Grupului de Economie Aplicat`. 7 Vezi Lester Thurow, “Cap la cap” (Head to Head, Cambridge, MIT Press, 1993), sau Paul Kennedy, “{n`l\area ]i Declinul Marilor Puteri” (The Rise and Fall of Great Powers, New Haven, Yale University Press, 1992.) 8 De exemplu: istoricul Nicoals Baverez, cu “Fran\a [n picaj” (La France qui tombe, Paris, Perrin, 2003); economistul Jean Paul Fitoussi cu “Politica neputin\ei” (La Politique de l’Impuissance, Paris, Arlea, 2005); sau raportul comisiei conduse de Michel Camdessus, fost director general al FMI, “Pentru O Noua Cre]tere [n Fran\a” (Vers Une Nouvelle Croissance Pour la France, Paris, La Documentation Francaise, 2004). Multe discu\ii a provocat [n Germania economistul H.W.Sinn cu “Poate fi Germania salvat`” (Ist Deutschaland noch zu retten?, Muenchen, Ullstein, 2004). Mai pu\in pesimist este Peter Bofinger (fost membru al Consiliului economic al celor 5 {n\elep\i) [n “Suntem mai buni dec@t credem”(Wir Sind Besser als Wir Glauben, Wohlstand fuer Alle, Muenchen, Pierson, 2005). Majoritatea lucr`rilor de analiz` economic` care au ap`rut [n \`rile mari din Uniune contrasteaz` puternic cu nota dominant`, optimist`, a lui Jeremy Rifkin din “Visul European” (The European Dream, New York, Penguin, 2004. 9 A nu fi confundate cu ciclurile foarte lungi, de tip Kodratiev (statistician rus, care a murit [ntr-un lag`r rusesc/gulag ]i care a eviden\iat regularit`\i [n statistica evolu\iei economice pe termen foarte lung. Mai t@rziu, Joseph Schumpeter (mare economist, n`scut la Viena ]i emigrat [n SUA [n perioada interbelic`) a legat ciclurile lungi de str`pungeri tehnologice majore. 10 Teoria conven\ional` a comer\ului interna\ional, a specializ`rii potrivit avantajelor comparative, spune c` to\i participan\ii la schimb au de c@stigat, chiar dac` inegal. Realitatea este ins` mai complex` relev@nd asimetrii flagrante, procese cumulative, echilibre multiple. De aici ]i controversele majore privind rundele de liberalizare comercial` (vezi blocajul rundei Doha), distinc\ia intre “comer\ liber” (free trade) ]i “comer\ corect”(fair trade). Cei puternici, adesea. predic` ceea ce nu practic`. Iar dac` mai adùg[m considerente de ordin strategic ecua\ia comer\ului mondial devine supercomplicat`. 11 Rent-seeking este un termen din englez` care denot` “cùtarea de rent`”, eforturile pe care le fac indivizi ]i firme de a extrage avantaje necuvenite de la stat, [n detrimentul celorlal\i cet`\eni. 12 Asemenea remarce sunt proprii suficien\ei, inculturii, iresponsabilit`\ii.

DANIEL D~IANU - profesor universitar, SNSPA, pre]edinte al Societ`\ii Rom@ne de Economie (SOREC) ]i fost ministru de finan\e.

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri

Cine ne va reprezenta în Parlamentul European? Un exerciåiu simplu de simulare a procedurilor electoralee OVIDIU GHERASIM-PROCA Simulating electoral system effects under different input conditions is not an atypical research strategy in political science. In fact, estimates produced by such simulations are sometimes the most important source of accurate predictions. This paper presents a similar approach regarding the upcoming European elections and the legislative proposal concerning the selection of Romanian representatives in the European Parliament. It emphasizes a simple application using opinion poll data and draws some interesting remarks with reference to the nature of the proposed electoral system.

Simularea repartiz`rii mandatelor atribuite Rom@niei [n Parlamentul European printr-un calcul ce porne]te de la date ipotetice referitoare la procentajul de voturi ob\inut de fiecare partid este mult mai facil` dec@t simularea efectelor unui nou mod de scrutin asupra rezultatului alegerilor parlamentare, dar este deocamdat` un exerci\iu cel pu\in la fel de interesant. Deocamdat`, sistemul electoral care ar trebui s` fie folosit pentru desemnarea reprezentan\ilor Rom@niei [n Parlamentul European este descris deocamdat` doar [n cuprinsul unui proiect de lege1 aflat pe lista de priorit`\i [n materie de integrare european`, ceea ce face ]i mai util` o abordare precum cea propus` aici, pornind de la evaluarea influen\ei partidelor majore [n c@mpul electoral ]i de la efectele mecanice ale formulei electorale. Spre deosebire de simularea utiliz`rii unui sistem electoral cu circumscrip\ii uninominale [n alegerile na\ionale, exerci\iu propus deja [n cursul dezbaterilor referitoare la reformarea sistemului electoral rom@nesc, nu apare aici problema stabilirii unor circumscrip\ii decupate a priori [n absen\a oric`rei informa\ii despre inten\iile legislatorului, una dintre dificult`\ile majore pe care le [nt@mpin` tipul de simulare amintit2. Faptul c`, potrivit actualului proiect de lege, alegerile europene se vor organiza [ntr-o singur` circumscrip\ie de nivel na\ional, cum se [nt@mpl` de mult timp [n majoritatea statelor Uniunii, are uria]ul avantaj de a ne scuti de complica\iile ce deriv` din prezen\a unor nivele diferite de agregare a datelor. Nu trebuie s` ne

preocupe riscurile colect`rii ]i manipul`rii unor seturi de date complexe. Repartizarea geografic` a op\iunilor electorale devine irelevant`, iar suma voturilor valabil exprimate de fiecare partid [n alegerile na\ionale precedente poate fi utilizat` pentru estimarea rezultatelor alegerilor europene, respect@nd anumite precau\ii ce \in de incertitudinile importante ale unei asemenea extrapol`ri. Datele empirice referitoare la alegerile na\ionale pot fi prelucrate pentru a simula efectele factorilor caracteristici alegerilor europene, dup` cum pot fi utilizate ]i rezultatele unor sondaje de opinie sau date pur fictive, generate aleatoriu, [n func\ie de natura generaliz`rilor la care dorim s` ajungem. Mai mult, datorit` existen\ei acestei circumscrip\ii na\ionale unice, vom putea simula foarte u]or ]i efectul altor formule electorale dec@t cea cuprins` [n actualul proiect de lege, sau efectele unor praguri electorale diferite. Potrivit reglement`rilor europene [n domeniu, statele membre au libertatea de a stabili detaliile func\ion`rii sistemului, at@t timp c@t acestea nu afecteaz` natura propor\ional` a sistemului iar pragurile electorale nu dep`]esc procentul de 5% la nivel na\ional3. Algoritmul propus [n proiectul de lege avut [n vedere este extrem de simplu ]i se bazeaz` pe una dintre metodele propor\ionale cele mai pu\in defavorabile partidelor cu sus\inere electoral` redus`4. Mai [nt@i se stabile]te universul de referin\` [n care se va [ntrebuin\a “metoda resturilor celor mai mari”, adic` se aplic` pragul electoral de 5% (art. 18 al pro-

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri iectului de lege). Se calculeaz` pentru [nceput coeficientul electoral na\ional ca rezultat al raportului dintre totalul num`rului de voturi ob\inut de toate forma\iunile care au reu]it s` treac` de pragul electoral (plus voturile independen\ilor) ]i num`rul de mandate cuvenite \`rii noastre [n Parlamentul european ([n conformitate cu prevederile tratatului de aderare, Rom@niei [i revin [ntr-o prim` faz` 35 de locuri, iar [ncep@nd cu 2009 prime]te 33 de locuri5). Fiec`rei forma\iuni politice i se atribuie c@te un mandat de c@te ori se cuprinde coeficientul electoral [n num`rul de voturi ob\inut de forma\iunea respectiv`. Ordinea [nscris` pe list` este ]i ordinea [n care candida\ii aceleia]i forma\iuni primesc mandatele. Candida\ii independen\i particip` ]i ei la acest proces. {n cazul [n care dup` aceast` procedur` mai sunt mandate de atribuit, ele sunt repartizate [n ordinea m`rimii num`rului de voturi r`mas ca rest dup` aplicarea coeficientului electoral. {n cazul [n care ne intereseaz` estimarea rezultatului alegerilor europene pornind de la rezultatele alegerilor na\ionale sau, de ce nu, de la rezultatele alegerilor locale, problema identit`\ii actorilor este important`. Dac` partidele care au concurat pe liste comune se prezint` separat [n alegerile europene, apare un efect de distorsiune in calcul datorit` faptului c` se pierd informa\ii pre\ioase prin [nsumarea ini\ial`. A]adar este nevoie s` [nlocuim datele agregate cu estim`ri individualizate pe fiecare partid [n parte. Aceea]i problem` apare atunci c@nd partidele care au candidat pe cont propriu, se prezint` unite [ntr-o nou` forma\iune politic` la alegerile europene. Problema aceasta este totu]i relativ u]or de rezolvat. Se pot simula (mijloacele infor matice de calcul o fac nemaipomenit de rapid) toate rezultatele posibile produse de prezen\a tuturor combina\iilor verosimile de partide [n cadrul unor alian\e. Am adus [n discu\ie eventuala utilizare a datelor ob\inute la nivelul alegerilor locale pentru c`, sub aspectul importan\ei percepute de c`tre publicul elector, alegerile europene sem`n` mai mult cu cele locale dec@t cu cele na\ionale. Ne putem a]tepta deci ca rezultatele alegerilor europene s` se conformeze modelului “alegerilor de ordin secund”, a]a cum a fost descris el p@n` acum [n numeroase cercet`ri desf`]urate [n statele Uniunii Europene6. Desigur, pentru c` este vorba de simul`ri succesive ale unor situa\ii ipotetice, nu vom avea nimic de pierdut dintr-o asemenea aplica\ie, de]i a]tept`rile noastre cu privire la teoriile ce []i propun s` explice comportamentul electoral la nivel suprana\ional ar putea s` fie [n]elate, dat fiind euro-optimismul publicului rom@nesc ]i lu@nd [n considerare at@t faptul c` este

S.P. nr. 120-121-122/2006

vorba de primul scrutin de acest tip, c@t ]i importan\a integr`rii europene ca tem` politic`. Alte estim`ri ar putea s` porneasc` de la procentajele oferite de cele mai recente sondaje de opinie. {n acest caz ob\inem toate avantajele de predictibilitate pe care le ofer` sondajele de opinie, ]i, [n plus, sondajele utilizate pot s` con\in` [ntreb`ri directe referitoare la inten\ia de vot [n alegerile europene ceea ce ar putea da o mai mare valoare predictiv` simul`rilor. Desigur, mai exist` ]i alte asump\ii limitative dec@t cele implicate de preciz`rile de mai sus. {n genere aceste asump\ii au rolul de a diminua disimilarit`\ile ap`rute [n mod firesc [n momentul [n care utiliz`m surse de date accesibile, dar diferite de sursele ideale pentru a construi ni]te rezultate ipotetice. Acceptarea sau respingerea acestor asump\ii (care, [n fond, nu fac nimic altceva dec@t s` fundamenteze un model ce nu accept` modific`ri semnificative ale variabilelor [n cazul trecerii de la nivelul alegerilor na\ionale la nivel suprana\ional) depinde de inten\iile studiului. Simul`rile pot servi pentru conturarea unor prognoze, dar nu numai. Ele pot descrie tendin\ele [nregistrate de un sistem de vot [n anumite condi\ii controlate de cel ce instrumenteaz` simularea – [ntr-un mod analog test`rii unui sistem mecanic, s` zicem. Ne putem [ntreba, de exemplu, cum se va comporta sistemul electoral respectiv [n situa\ii limit`, ]i vom putea simula aceste situa\ii limit`7. Nu [n ultimul r@nd, acela]i procedeu poate servi la adaptarea strategiilor actorilor politici, dar ]i la adaptarea normelor electorale [n func\ie de interesele acestora (desigur, c@nd folosesc aici conceptul de actor politic nu m` refer doar la partidele politice). {n cele ce urmeaz` am ales cel mai simplu exemplu, pornind de la datele cuprinse [ntr-un sondaj de opinie realizat de CURS [n perioada 11-18 februarie8. Potrivit lor, Alian\a PNL-PD este creditat` cu un procentaj de 42% [n inten\iile de vot cu referire la alegerile parlamentare, PSD cu 25%, PRM cu 14%, UDMR cu 6%, [n condi\iile [n care 48% dintre cei intervieva\i se declar` nehot`r@\i sau declar` c` nu ar vota. {n vederea simul`rii, de]i putem ignora, sub rezerva limit`rilor inerente ale modelului, eventuala prezen\` a candida\ilor independen\i (de]i probabilitatea ca ace]tia s` se prezinte ca atare este mai mare dec@t [n cazul alegerilor na\ionale) sau o posibil` rat` mai mic` a particip`rii, avem nevoie totu]i de o repartizare individual`, pe partid, a preferin\elor electorale. Av@nd [n vedere natura prea pu\in competitiv` a alegerilor europene ]i beneficiile directe destul de incerte pe care le aduc partidelor na\ionale, este pu\in probabil ca alian\a [n cauz` s` fie men\inut`, [n afara cazului [n care este considerat` absolut necesar` ca element de imagine. Chiar ]i a]a, partidele Alian\ei D.A. au o

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri

Repartizarea mandatelor [n func\ie de preferin\ele electorale indicate [ntr-un sondaj de opinie cu privire la alegerile generale na\ionale. Forma\iunea politic` PSD PD PNL PRM UDMR PNG PC PPCD PIN Altul

Num`r de voturi 2698663 2536744 1997011 1511251 647679 431786 323840 215893 215893 215893

Voturi (%) 25 23,5 18,5 14 6 4 3 2 2 2

afiliere partizan` european` diferit`, ceea ce constituie un motiv [n plus pentru a candida separat. De asemenea, doar pornind de la rezultate individualizate la nivel de partid se pot construi alian\e ipotetice alternative. Sondajul amintit ne ofer` posibilitatea de a afla ce se ascunde [n spatele inten\iei de vot pentru Alian\a D.A., deoarece li s-a cerut celor ce ]i-ar da votul acestei grup`ri s` arate spre ce partid [nclin` alegerea lor. Se pare c` 47% [nclin` spre PD iar 35% spre PNL, [n timp ce 16% nu au o preferin\` bine conturat`. Conven\ional ]i rezonabil, am distribuit acest procentaj, plus 2% provenind din non-r`spunsuri, [n mod egal [ntre PNL ]i PD, pentru ca apoi s` [mpart propor\ional rezultatul comun al Alian\ei [n func\ie de ponderea fiec`rui partid, adic` 56% PD ]i 44% PNL. {n final rezult` ierarhia prezentat` [n tabelul de mai jos. {ntr-o prim` faz` este necesar s` decidem ce forma\iuni vor trece de pragul electoral. Cea mai facil` solu\ie este s` observ`m unde este plasat` limita de 5% [n distribu\ia noastr`. Ultimul partid intrat [n competi\ie ar fi, [n acest caz, UDMR. Cu toate acestea, trebuie s` lu`m [n calcul ]i ipoteza potrivit c`reia o rat` redus` a particip`rii ar putea s` diminueze num`rul de voturi valabil exprimate astfel [nc@t partidele mici dar cu sus\in`tori foarte activi s` poat` spera la dep`]irea acestui obstacol. Dac` distribu\ia procentajului de voturi va fi similar` celei prezentate aici (am presupus un num`r total de voturi valabil exprimate egal cu maximul [nregistrat la ultimele alegeri generale, anume 10.794.6539), dac` participarea electoral` va fi similar` celei na\ionale, [n sf@r]it, dac` datele problemei nu se vor schimba sim\itor, atunci cele mai numeroase mandate ar reveni partidelor ce provin din zona ideologic` a st@ngii postcomuniste. Probabil c` avantajul pe care PD [l prime]te [n compara\ie cu PNL datorit` popularit`\ii pre]edin-

Mandate 10 10 7 6 2 -

Mandate (%) 28,57 28,57 20 17,14 5,71 -

telui va fi cu at@t mai mare cu c@t percep\ia public` a performan\ei guvernamentale va fi mai nefavorabil`. De asemenea, scorul electoral al opozi\iei este de a]teptat s` creasc` datorit` manifest`rii “votului protestatar”, alegerile europene fiind o bun` ocazie pentru exprimarea nemul\umirilor fa\` de politicile guver namentale. Oricum, sistemul electoral [n sine avantajeaz` partidul clasat pe locul al doilea [n preferin\ele electoratului, astfel [nc@t acesta prime]te acela]i num`r de mandate ca ]i primul clasat, de]i are doar 23,5 % din voturi. Acest efect, ca ]i relativa apreciere a rezultatului ob\inut de PRM poate fi pus pe seama num`rului mic de mandate de alocat (dac` num`rul de mandate ar fi dublu, procentajele ce exprim` num`rul de voturi ]i num`rul de mandate ar fi aproape egale). Din acela]i motiv, dac` pragul electoral ar fi diminuat la 4% sau chiar la 3%, PNL nu ar ob\ine nici un avantaj semnificativ, de]i primele dou` partide s-ar diferen\ia (primind 10, respectiv 9 locuri). Cu certitudine, formula electoral` propus` este puternic propor\ional`, iar prezen\a unei singure circumscrip\ii este singura solu\ie pentru a-i conserva aceast` proprietate, [n condi\iile [n care nu m`rul mandatelor nu poate deveni mai mare. Astfel, se asigur` magnitudinea maxim` posibil` ]i odat` cu ea cele mai mari ]anse ca rezultatul s` fie cel mai propor\ional cu putin\`, ]tiut fiind faptul c` propor\ionalitatea unui astfel de sistem variaz` direct propor\ional cu magnitudinea circumscrip\iilor electorale. Totu]i, pentru datele pe care le-am folosit, adic` din perspectiva estim`rilor referitoare la alegerile generale bazate pe rezultatele sondajelor de opinie, sistemul este foarte favorabil, [n mod evident, Partidului Democrat.

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri NOTE 1

Proiectul este publicat, [nso\it de o expunere de motive, pe sit-ul oficial al Autorit`\ii Electorale Permanente (http://www. roaep.ro/). 2 Dificultatea acesta devine evident` atunci c@nd se [ncearc` modelarea unui sistem cu circumscrip\ii uninominale, fie el majoritar sau mixt. Datele pe care le avem la dispozi\ie sunt agregate de obicei la nivel de circumscrip\ie jude\ean`. Presupun@nd c` num`rul membrilor celor dou` camere r`m@ne neschimbat, utilizarea circumscrip\iilor jude\ene ]i ajustarea matematic` aproximeaz` destul de vag rezultatele, av@nd [n vedere c` decupajul circumscrip\iilor conteaz` aici foarte mult (pentru detalii referitoare la utilizarea acestei metode vezi Alina Mungiu-Pippidi, Politica dup` comunism, Editura Humanitas, 2002, p.48). 3 European Council, “Council Decision of 25 June 2002 and 23 September 2002 amending the Act concerning the election of the representatives of the European Parliament by direct universal suffrage, annexed to Decision 76/787/ECSC, EEC, Euratom (2002/772/EC,Euratom)”, Official Journal L 283 , 21/10/ 2002, P. 0001– 0004. 4 Cf. Pierre Martin, Sistemele electorale ]i modurile de scrutin, Editura “Regia Autonom` Monitorul Oficial”, Bucure]ti, 1999, pp. 63-96 5 S-a hot`r@t, pentru asimilarea din mers a noilor grupuri din statele valului 2007 (Bulgaria ]i Rom@nia trebuie s` organizeze alegeri p@n` la 31 decembrie 2007, pentru 18, respectiv 35 de mandate), ca parlamentarii ale]i [n cadrul lor s` se adauge totalului actual, astfel [nc@t num`rul parlamentarilor europeni ar trebui s` creasc` [ntre 2007 ]i 2009. Astfel, [n cuprinsul Tratatului de aderare a Rom@niei ]i Bulgariei se precizeaz` cu titlu derogatoriu c` “pentru a \ine seama de aderarea Bulgariei ]i Rom@niei, num`rul de membri ai Parlamentului European se majoreaz` (...) corespunz`tor perioadei dintre data ader`rii ]i [nce putul legislaturii 2009-2014 a Parlamentului European” (vezi Actul Privind Condi\iile de Aderare a Republicii Bulgaria ]i a Rom@niei ]i Adapt`rile Tratatelor pe care se {ntemeiaz` Uniunea European`, art. 24). Mandatul primului e]alon de parlamentari europeni ale]i se va [ncheia [n 2009, c@nd num`rul de mandate instituit de tratatele [n vigoare va fi atribuit fiec`rui stat astfel [nc@t s` nu se dep`]easc` totalul de 736. 6 Michael Marsh, “Testing the Second-Order Elections Model after Four European Elections”, in British Journal of Political Science, nr. 29, 1998 7 Formula resturilor celor mai mari este cunoscut` at@t pentru eficacitatea sa ]i pentru capacitatea de a oferi rezultate strict propor\ionale, c@t ]i pentru vulnerabilitatea fa\` de anumite paradoxuri matematice. (Cf. Pierre Martin, op. cit., pp.77-79) 8 Rezultatele cestui sondaj sunt disponibile online la adresa http://www.curs.ro/. Desigur, orice alt sondaj poate fi folosit; nu aduc aici [n discu\ie validitatea datelor folosite. 9 Rezultat consemnat [n procesele verbale ale Biroului Electoral Central (Monitorul Oficial al Rom@niei, Partea I, nr. 1162 din 8 decembrie 2004).

OVIDIU GHERASIM-PROCA - absolvent al Facult`\ii de Filozofie din cadrul Universit`\ii “Al. I. Cuza” din Ia]i, fiind actualmente doctorand [n ]tiin\e politice al aceleia]i institu\ii universitare.

S.P. nr. 120-121-122/2006

SEMNAL Ioan Petru Culianu Gnosticism æi gândire modernã: Hans Jonas Editura: Polirom Anul apariåiei: 2006 Traducere de: Maria-Magdalena Anghelescu æi Serban Anghelescu Postfaåã de: Eduard Iricinschi

Cuprins Gnosticismul: date fundamentale æi istoria cercetãrii • Interpretarea existenåialistã a gnozei • Structurile æi tipurile de gnozã • Originile gnosticismului • Gnosticismul æi lumea Antichitãåii târzii • Gnosticismul æi lumea modernã

Descriere Lucrarea inaugureazã editorial seria cercetãrilor consacrate de Culianu gnosticismului, fiind urmatã, peste ani, de Gnozele dualiste ale Occidentului (1989, Polirom, 2002) æi de Arborele gnozei (apãrutã postum, în 1992; Polirom, ediåia a II-a, 2005). Dupã o istorie æi o tipologie a æcolilor gnostice, cartea prezintã interpretarea poate cu cel mai mare rãsunet datã gnosticismului în secolul XX, datoratã filosofului Hans Jonas, discipol al lui Martin Heidegger. Intervenåia sa a produs o revoluåie în studiile consacrate gnosticismului: pentru prima datã, cititorul era chemat „sã-æi dea seama cã problemele dezbãtute în acea epoca îndepãrtatã a civilizaåiei noastre nu erau strãine de cele ale omului modern, întrucât ceea ce defineæte în primul rând situaåia existenåiala a lui homo gnosticus pare sã fie totala alienare în raport cu lumea fizicã, alienare care se exprimã în forme mitologice particulare...” Gnosticism æi gândire modernã... este consideratã cea mai serioasã cercetare întreprinsã în Italia asupra lui Hans Jonas æi a viziunii sale privitoare la fenomenele istorico-religioase ale Antichitãåii târzii.

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri

Cooperarea în domeniul justiåiei și afacerilor interne (JAI) CRISTIAN POPA The article addresses the problem of remodeling the relations between national and supranational institutions. The analysis shows that the space of liberty, security and justice is more and more under the incidence of European regulations.

Rela\ia dintre instan\ele na\ionale ]i cele suprana\ionale – indiferent de tipul acestora – este foarte complex` ]i dificil de evaluat [ntr-o perspectiv` istoric`. S-a v`zut – credem – cu destul` eviden\` c` exist` [n fapt dou` tendin\e contradictorii: pe de o parte, tendin\a instan\elor suprana\ionale de a-]i extinde prerogativele ]i competen\a, iar pe de alt` parte tendin\a instan\elor na\ionale de a-]i prezerva – [n m`sura [n care este posibil – plenitudinea de decizie. Perspectiva federaliz`rii Europei ridic` [ns`, inevitabil, problema remodel`rii rela\iilor dintre instan\ele na\ionale ]i cele suprana\ionale. a) prima – ]i cea mai simpl` – ar fi, desigur, aceea ca toate competen\ele existente s` fie p`strate, iar cele dou` principale jurisdic\ii – Curtea de Justi\ie a Uniunii Europene ]i Curtea European` a Drepturilor Omului – s`-]i p`streze fiecare competen\ele ]i prerogativele lor. Aceast` formul` are avantajul de a nu implica schimb`ri, dar nu s-ar putea spune c` ajut` [n vreun fel procesul federaliz`rii; b) o a doua variant` ar fi aceea ca cele dou` principale jurisdic\ii amintite s` se contopeasc`. Aceast` variant` are [ns` inconvenientul c` ar implica o absorbire a prerogativelor Consiliului Europei de c`tre Uniunea European`. Judec@nd dup` implicarea Uniunii Europene ]i [n probleme de drepturi fundamentale, o asemenea variant` nu poate fi exclus`; c) o a treia posibilitate ar consta [n edificarea unei noi instan\e la nivel european, care ar prelua - dup` modelul american - ]i prerogativele legate de controlul de constitu\ionalitate. Ea nu pare [ns` posibil de realizat deoarece statele europene sunt prea ata]ate modelului european de control al constitu\ionalit`\ii, iar pe de alt` parte crearea unei jurisdic\ii constitu\io-

nale unice la nivel european ar crea serioase probleme legate de eventualele rela\ii ce ar trebui stabilite cu consiliile sau cur\ile constitu\ionale existente [n diferite \`ri1. De]i ini\ial nu a existat un domeniu specializat consacrat acestei problematici [n primele tratate comunitare, pe parcursul timpului s-a constatat c`, pentru ca cet`\enii Uniunii Europene s` poat` circula liber, s` tr`iasc` ]i s` lucreze pe teritoriul Uniunii Europene este necesar ca ei s` beneficieze de o deplin` securitate, s` fie proteja\i [mpotriva criminalit`\ii interna\ionale ]i s` se bucure de un respect deplin [n ceea ce prive]te drepturile lor fundamentale pe [ntreg teritoriul statelor ce fac parte din Comunit`\ile Europene2. Tratatul de la Roma, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, cuprinde un [ntreg Titlu asupra cooper`rii [n domeniul justi\iei ]i afacerilor interne3. Principiile de baz` ale cooper`rii judiciare [n materie civil`4 sunt: recunoa]terea reciproc` a deciziilor judiciare ]i extrajudiciare, ]i, armonizarea legislativ` [n anumite domenii. Detalierea acestor principii se va realiza prin adoptarea, prin legi europene ]i legi cadru europene, a unor m`suri privind: recunoa]terea reciproc` a deciziilor; circula\ia documentelor judiciare ]i extrajudiciare; asigurarea compatibilit`\ii dispozi\iilor interne referitoare la conflictul de legi; cooperarea [n materie de probe; un nivel ridicat de acces la justi\ie; func\ionarea corect` a proceselor civile – m`suri privind armonizarea procedurilor civile; dezvoltarea mijloacelor alternative de solu\ionare a litigiilor; formarea personalului judiciar.

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri {n ceea ce prive]te actele de drept al familiei cu implica\ii transfrontaliere, acestea vor fi reglementate printr-o lege-cadru european` adoptat` de Consiliu cu unanimitate, dup` consultarea Parlamentului European. Totodat`, Consiliul, [n unanimitate, va putea adopta o decizie prin care s` permit` reglementarea unor aspecte de dreptul familiei prin procedur` ordinar`. Reglementarea cooper`rii judiciare [n materie civil` prezint` un caracter novator, prin introducerea unor dispozi\ii referitoare la armonizarea dreptului procesual civil. {n acest sens, aplicarea acestor principii va necesita modific`ri de substan\` la nivelul sistemelor juridice ale statelor membre – inclusiv Rom@nia – [n vederea asigur`rii compatibilit`\ii reglement`rilor interne cu viitoarele legi sau legi-cadru europene5. Reglementarea cooper`rii judiciare [n materie penal` extinde dispozi\iile anterioare ale articolului 31 TUE, introduc@nd unele elemente noi, de natur` s` aprofundeze integrarea la nivelul UE [n acest domeniu. Ca elemente de noutate, se remarc` stabilirea principiului recunoa]terii reciproce a deciziilor judiciare ]i extrajudiciare [n materie penal`6. De asemenea, are loc o extindere a regulilor comune minime, care vor fi stabilite prin acte comunitare (legi ]i legi-cadru), la urm`toarele domenii: admisibilitatea reciproc` a probelor, drepturile persoanei [n procedura penal`, drepturile victimelor infrac\iunilor, orice alt aspect al procedurii penale identificat de Consiliul, printr-o decizie adoptat` [n unanimitate, cu consultarea Parlamentului European7. Proiectul Constitu\iei europene prevede stabilirea, prin legi-cadru europene, de infrac\iuni ]i pedepse comune: infrac\iuni grave, cu implica\ii transfrontiere, a c`ror combatere necesit` ac\iuni pe baze comune, [n domeniile: terorism; traficul de fiin\e umane; exploatarea sexual` a femeilor ]i copiilor; traficul de droguri ]i arme; sp`larea banilor; corup\ia; falsificarea de moned`; criminalitatea informatic`; crima organizat`8. Lista domeniilor poate fi extins` prin decizie, adoptat` de Consiliu cu unanimitate, cu avizul conform al Parlamentului European. Totodat`, legicadru europene pot determina reguli minime pentru armonizarea unor dispozi\ii penale, [n domeniile unde ac\iunea Uniunii face ca aceast` armonizare s` fie necesar`. De re\inut c`, din competen\a Parchetului European au fost eliminate infrac\iunile grave cu dimensiune transfrontalier`, care figurau [n proiectul ini\ial al Conven\iei. Cu toate acestea, s-a sti-

S.P. nr. 120-121-122/2006

pulat o clauz` pasarela prin intermediul c`reia Consiliul European poate decide, cu unanimitate, ]i includerea acestor infrac\iuni [n competentele Parchetului. Stabilirea unei noi structuri institu\ionale, Oficiul Procurorului European din cadrul Eurojust. Procurorul European va avea competen\a de a cerceta, urm`ri ]i trimite [n judecat` persoane vinovate de comiterea unor infrac\iuni care afecteaz` mai multe State membre sau interesele financiare ale Uniunii. {nfiin\area Oficiului Procurorului European, stabilirea competen\elor sale ]i a regulilor de func\ ionare se va realiza prin lege european`, adoptat` de Consiliul cu unanimitate, cu avizul conform al Parlamentului European. De re\inut c` prevederile numite “fr@n` de urgent`” (articolele III-270 alin. 3 ]i 4 ]i III-271 alin. 3 ]i 4), au facilitat acordul statelor membre pentru men\inerea votului cu majoritate calificat` [n chestiuni de justi\ie ]i afaceri interne. Este vorba de o procedur` nou`: c@nd un stat consider` c` o lege european` sau lege cadru european` [n domeniul cooper`rii judiciare [n materie penal` sau al stabilirii de standarde minime privind unele infrac\iuni ]i pedepse [ncalc` unele principii fundamentale ale sistemului sau de justi\ie penal`, acesta poate supune problema Consiliului European. Procedura legislativ` ordinar` este suspendat`. Acesta, [n termen de patru luni, va putea adopta urm`toarele decizii: trimite actul [napoi Consiliului – se reia procedura legislativ` ordinar` sau solicit` promovarea unui nou proiect. Textul creeaz` ]i posibilitatea demar`rii unei cooper`ri consolidate pe baza proiectului ini\ial, care, [n cazul [n care termenul de 4 luni este dep`]it f`r` adoptarea unei decizii sau dac` trec 12 luni de la solicitarea Consiliului European de a se prezenta un nou proiect, se consider` aprobat`. {n acest domeniu se stabile]te o procedur` de informare ]i consultare reciproc`, iar Consiliul – la ini\iativa oric`rui stat membru sau a Comisiei – poate adopta pozi\ii comune, ac\iuni comune, sau poate dispune elaborarea unor conven\ii, a c`ror adoptare va fi recomandat` statelor membre conform regulilor constitu\ionale respective. Tratatul de la Roma, modificat la Amsterdam, a mai instituit un Comitet de coordonare, compus din [nal\i func\ionari, av@nd ca misiune s` formuleze avize, s` contribuie la buna desf`]urare a lucr`rilor Consiliului [n domeniile vizate, sprijinind activitatea acestuia [n [ndeplinirea m`surilor convenite de statele membre. Au fost, de asemenea, convenite ]i m`suri relative la cooperarea judiciar` [n domeniul penal.

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri Tratatul instituind Comunitatea European`9 cuprinde [n plus o serie de dispozi\ii legate de vize, azil, imigra\ie ]i alte politici privind libera circula\ie a persoanelor. Astfel cum a fost conceput` [n 1992, cooperarea [n domeniul justi\iei ]i afacerilor interne era menit` [n special s` favorizeze dialogul, [n\elegerea ]i munca [n comun a serviciilor de poli\ie vamal` ]i de justi\ie ale \`rilor membre10. O derogare a fost acceptat` pentru Marea Britanie ]i Irlanda, care ]i-au manifestat dezacordul [n leg`tur` cu desfiin\area controlului la frontierele interne. Un regim special a fost stabilit, de asemenea, [n favoarea Danemarcei, care era favorabil` unei cooper`ri [n domeniul justi\iei ]i afacerilor interne, dar nu dorea o comunitarizare a problemelor ce \in de acest domeniu. Odat` cu intrarea [n vigoare a Tratatului de la Amsterdam s-a afirmat cooperarea judiciar` ]i [n domeniul poli\iei ]i s-a procedat totodat` la o extindere a cooper`rii interguvernamentale [n domeniile conexe11. Este de remarcat c` [n ceea ce prive]te cheltuielile opera\ionale legate de [nf`ptuirea cooper`rii [n domeniile men\ionate, Tratatul de la Amsterdam a adus precizarea c` acestea vor reveni bugetului comunitar, afar` de situa\ia [n care Consiliul ar decide altfel, pe baza unanimit`\ii. Un moment deosebit de important [n orientarea ]i direc\ionarea colabor`rii ]i cooper`rii statelor membre ale Uniunii Europene [n domeniul justi\iei ]i afacerilor interne l-a constituit Consiliul European de la Tampere, care s-a desf`]urat [n aceast` localitate din Finlanda [n zilele de 15-16 octombrie 199912. Consiliul European de la Tampere a reprezentat o reuniune special consacrat` [nfiin\`rii unui spa\iu de libertate, de securitate ]i de justi\ie [n Uniunea European`. Ideea esen\ial` a fost aceea c`, dez volt@nd ]i [mbog`\ind prevederile oferite de Tratatul de la Amsterdam, ap`rea necesar ca s` se [ntreprind` pa]i mai departe pe drumul cooper`rii [n domeniile men\ionate, elabor@ndu-se planuri concrete de m`suri, pentru ca Europa s` devin` un spa\iu comun de libertate, securitate ]i justi\ie. Pe de alt` parte, s-a subliniat ]i ideea c` cet`\enii \`rilor membre ale Uniunii Europene sunt [ndrept`\i\i s` a]tepte ca uniunea s` reac\ioneze [n ceea ce prive]te amenin\area pe care o reprezint` marea criminalitate pentru drepturile ]i libert`\ile lor. Spa\iul de libertate, de securitate ]i de justi\ie trebuie s` se [ntemeieze pe principii de transparen\` ]i de control democratic13. Documentul adoptat la Tampere enun\` ]i dezvolt` o serie de idei [ncet`\enite mai de mult, de fapt, [n practica Uniunii Europene, printre care promo-

varea unei politici europene comune [n materie de azil ]i de migra\ie. Documentul preconizeaz` rela\ii de parteneriat cu \`rile de origine ale emigran\ilor, un regim de azil european comun, un tratament echitabil pentru resortisan\ii \`rilor ter\e, monitorizarea fluxurilor migratorii ]i combaterea emigr`rii clandestine. Ocup@ndu-se [n mod nemijlocit de spa\iul european de justi\ie, documentul adoptat la Tampere insist` asupra cerin\ei unui mai bun acces la justi\ie [n Europa, asupra recunoa]terii reciproce a deciziilor judiciare ]i asupra [nf`ptuirii unor convergen\e sporite [n domeniul dreptului civil. Reuniunea de la Tampere a insistat totodat` asupra luptei contra criminalit`\ii la nivelul [ntregii Uniuni. Astfel, au fost preconizate m`suri de prevenire a criminalit`\ii la nivelul Uniunii, intensificarea cooper`rii [n lupta [mpotriva criminalit`\ii, ac\iuni specifice [n lupta contra sp`l`rii banilor ]i ac\iuni sporite [n lupta [mpotriva sp`l`rii banilor. O idee interesant` care define]te de fapt strategia Uniunii [n acest domeniu este aceea c` apare necesitatea ca [n perspectiv` Consiliul European s` armonizeze toate instrumentele [ntr-un mod integrat ]i coerent, pentru a stabili spa\iul de libertate, de securitate ]i de justi\ie. Problemele de justi\ie ]i de afaceri interne trebuie s` fie integrate [n definirea ]i punerea [n aplicare a altor politici ]i ac\iuni ale Uniunii. Documentul subliniaz` c` este absolut necesar ca s` fie folosite toate posibilit`\ile noi pe care le ofer` Tratatul de la Amsterdam [n probleme de ac\iune exterioare ]i [n special de strategii comune, precum ]i acordurile [ncheiate de comunitate. Trebuie definite [n mod clar priorit`\ile, obiectivele politice ]i m`surile pentru ac\iunea exterioar` a Uniunii [n domeniul justi\iei ]i afacerilor interne. Consiliul de la Tampere a aprobat compunerea, metodele de lucru ]i modalit`\ile practice pentru elaborarea proiectului de Cart` a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, document care avea s` fie aprobat de abia la reuniunea de la Nisa din anul 200014. {n ce prive]te con\inutul s`u, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene15 [nsumeaz` [n cadrul unui singur document, pentru prima dat` [n istoria Europei, [ntreaga arie a drepturilor ]i anume drepturile civile, politice, economice ]i sociale, care sunt sistematizate [ntr-un mod nou, original: Capitolul I Demnitate16, Capitolul II Libert`\i17, Capitolul III Egalitatea18, Capitolul IV Solidaritate19, Capitolul V Cet`\enia20, Capitolul VI Justi\ia21 ]i, [n sf@r]it, Capitolul VII Dispozi\ii generale 22. Din punctul de vedere al sferei subiec\ilor, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri nu face nici o deosebire [ntre cet`\eni ]i str`ini, [ntrunind – pentru prima dat` – [n cadrul unui document unic, drepturile tuturor persoanelor care se g`sesc [n mod legal pe teritoriul Uniunii Europene. De aceea, cele mai multe dintre textele ce definesc drepturile fundamentale [ncep cu sintagma orice persoan`, fapt ce demonstreaz` caracterul deosebit de larg al nivelului de protec\ie a subiectelor. Dup` cum observ` autori de specialitate23 cooperarea [n domeniul justi\iei ]i afacerilor interne a fost inserat` [ntr-un cadru institu\ional unic dar ea p`streaz` – ca ]i cel de al doilea plan PESC (politica extern` ]i de securitate comun`) un mecanism interguvernamental foarte accentuat, \in@nd seama de caracterul deosebit de sensibil al cooper`rii [n domeniile men\ionate. Desigur, Comisia ]i Parlamentul European joac` un anumit rol, dar acesta este mai mic dec@t cel pe care [l au [n general [n domeniul comunitar. Au fost conferite importante atribu\ii statelor, [n special, ]i organelor care le reprezint`. Prin urmare, Consiliul Uniunii de\ine rolul cel mai important [n adoptarea pozi\iilor comune, a deciziilor ]i a deciziilor cadru, precum ]i [n ce prive]te elaborarea conven\iilor. Proiectul Constitu\iei europene reia aproape integral dispozi\iile TCE ]i men\ioneaz` sistemul actual de competen\e24 [n ceea ce prive]te cooperarea administrativ`. O importan\` cresc@nd` a dob@ndit-o Oficiul European al Poli\iilor – EUROPOL25, al c`rui statut este definit prin Conven\ia Europol, intrat` [n vigoare la 1 octombrie 1998. Pe de alt` parte, Consiliul European de la Tampere din octombrie 1999 a prev`zut crearea unei entit`\i de justi\ie european` – EUROJUST, dotat` cu personalitate juridic` ]i competen\` pentru a ancheta marea criminalitate26. Tratatul de la Nisa din februarie 2001 este completat prin Tratatul Uniunii Europene27, introduc@nd un paragraf legat de cooperarea prin Eurojust. Pe de alt` parte, a]a cum am ar`tat, [n 1990 s-a produs integrarea sistemului Schengen, care reprezint` de fapt un acord interstatal – [n Tratatul Uniunii Europene. {n ceea ce prive]te competen\a Cur\ii de Justi\ie a Uniunii Europene, Tratatul de la Maastricht prev`zuse c` judec`torul comunitar nu era competent [n cadrul celui de al treilea pilier dec@t s` interpreteze dispozi\iile conven\iilor [ncheiate [n materiile ce privesc justi\ia ]i afacerile interne. De abia dup` intrarea [n vigoare a Tratatului de la Amsterdam, Curtea de la Luxemburg a c`p`tat anumite competen\e [n cadrul justi\iei ]i afacerilor interne, [n afaceri prejudiciale ]i [n materie de control al calit`\ii. Tratatul Constitu\ional European finalizat [n iunie 2004, dup` aproape trei ani de negocieri la di-

S.P. nr. 120-121-122/2006

ferite nivele, cuprinde prevederi deosebit de importante legate de colaborarea JAI28. Trebuie men\ionate de la bun [nceput ideile de principiu cuprinse [n preambulul Tratatului, dar ]i elemente de principiu cuprinse [n Partea I Titlul I29. Problemele ce privesc spa\iul de libertate, securitate ]i justi\ie sunt amplu tratate [n Capitolul IV al P`r\ii a III-a30. {n cadrul acestui capitol se [nt@lnesc mai [nt@i dispozi\ii cu caracter general31. Elementul de noutate [l constituie acela c` se specific` ce anume probleme vor fi stabilite prin legi europene sau legi cadru ]i anume: politica comun` de vize, controlul la care sunt supuse persoanele la trecerea frontierelor externe, condi\iile [n care resortisan\ii din \`rile ter\e pot circula liber pe o durat` determinat`, m`surile pentru instituirea treptat` a unui sistem integrat de gestionare a frontierelor externe ]i efectuarea controlului persoanelor, indiferent de na\ionalitate, la trecerea frontierelor externe32. {n acela]i capitol33 se specific` ]i problemele legate de imigra\ie ce vor fi reglementate prin legi sau legi cadru europene. {n aceea]i sec\iune mai [nt@lnim o serie de prevederi pe care le men\ion`m, ]i anume: posibilitatea [ncheierii cu \`rile ter\e a unor acorduri pentru readmiterea [n \`rile de origine sau de provenien\` a resortisan\ilor afla\i [n ]edere ilegal`, adoptarea unor m`suri pentru a favoriza integrarea resortisan\ilor \`rilor ter\e care beneficiaz` de ]edere ilegal` pe teritoriul Uniunii Europene, dreptul statelor membre de a stabili volumul intr`rilor pe teritoriul lor a resortisan\ilor din \`rile ter\e [n c`utarea unui loc de munc` [n calitate de lucr`tor salariat ori pentru a desf`]ura o activitate independent`34. Sec\iunea a IV-a are [n vedere cooperarea judiciar` [n materie penal`35. Aceasta se [ntemeiaz` pe principiul recunoa]terii reciproce a hot`r@rilor ]i sentin\elor judec`tore]ti, incluz@nd apropierea dispozi\iilor legale de reglementare ale statelor membre [n domeniile men\ionate. Astfel, legile sau legile cadru europene vor stabili m`suri care urmeaz` s` instituie reguli ]i proceduri care s` asigure recunoa]terea [n cadrul Uniunii a tuturor formelor de hot`r@ri ]i sentin\e judec`tore]ti; s` previn` ]i s` solu\ioneze conflictele de jurisdic\ie dintre statele membre; s` [ncurajeze preg`tirea profesional` a magistra\ilor ]i a personalului din justi\ie; s` faciliteze cooperarea dintre autorit`\ile judec`tore]ti sau autorit`\ile echivalente ale statelor membre [n materie de urm`rire penal` ]i executare a hot`r@rilor. Pentru a facilita recunoa]terea reciproc` a hot`r@rilor ]i sentin\elor judec`tore]ti, precum ]i cooperarea poli\ieneasc` ]i judiciar` [n cauze penale cu

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri dimensiune transfrontalier`, legile cadru europene pot stabili reguli minime cu privire la: admisibilitatea reciproc` a probelor [ntre statele membre; drepturile persoanelor [n procedura penal`; drepturile victimelor criminalit`\ii; alte elemente specifice ale procedurii penale pe care Consiliul de Mini]tri le-a identificat a priori printr-o decizie european`. Consiliul hot`r`]te [n unanimitate, dup` aprobarea Parlamentului European. Adoptarea acestor reguli minime nu [mpiedic` statele membre s` men\in` sau s` instituie un nivel mai [nalt de protec\ie a drepturilor persoanelor [n procedura penal`36. Tratatul mai prevede c` legile cadru europene pot stabili reguli minime cu privire la definirea infrac\iunilor penale ]i a sanc\iunilor [n domenii cu criminalitate deosebit de grav` care au dimensiuni transfrontaliere ce rezult` din natura sau impactul acestor infrac\iuni, sau din nevoia special` de a le combate pornind de la o baz` comun`37. Principiile generale ale Spa\iului de libertate, securitate ]i justi\ie sunt prev`zute [n articolul III257: - Spa\iul de libertate, securitate ]i justi\ie are la baza respectul pentru drepturile fundamentale ]i pentru diferitele tradi\ii ]i sisteme juridice ale Statelor membre; - Uniunea asigur` absen\a controlului la frontierele interne; - se contureaz` o politic` comun` [n materie de azil, imigra\ie ]i control al frontierelor externe, bazat` pe solidaritatea [ntre statele membre; - realizarea unui [nalt nivel de securitate, prin prevenirea criminalit`\ii, rasismului, xenofobiei; - cooperarea ]i coordonarea [ntre autorit`\ile de poli\ie ]i judiciare; - armonizarea treptata a legisla\iei [n materie penal`, procesual civil` ]i procesual penal`; - principiul recunoa]terii reciproce a hot`r@rilor judiciare ]i extrajudiciare [n materie civil` ]i penal`. Se remarc` unele elemente ce dovedesc tendin\a spre o integrare mai profund` [n domeniul justi\iei ]i afacerilor interne, cum ar fi: • [nlocuirea ac\iunilor comune reglementate de TUE cu politici comune; • preluarea unor elemente din acquis-ul Schengen; • tendin\a armoniz`rii legisla\iei [n materie penal`, procesual penal` ]i procesual civil` – element de noutate absolut`; • recunoa]terea reciproc` a deciziilor judiciare ]i extrajudiciare. Domeniile criminalit`\ii sunt urm`toarele: terorismul, traficul de persoane ]i exploatarea sexual`

a femeilor ]i copiilor, traficul de droguri, traficul ilicit de arme, sp`larea banilor, corup\ia, falsificarea mijloacelor de plat`, infrac\iunea informatic` ]i criminalitatea organizat`. {n func\ie de evolu\ia criminalit`\ii, Consiliul de Mini]tri poate adopta o decizie european` care s` identifice alte domenii ale criminalit`\ii care [ndeplinesc criteriile men\ionate. Consiliul hot`r`]te [n unanimitate, dup` aprobarea Parlamentului European38. {n cazul [n care apropierea normelor de drept penal se dovede]te esen\ial` pentru a asigura punerea [n aplicare efectiv` a politicii Uniunii [ntr-un domeniu care a f`cut obiectul m`surilor de armonizare, legile cadru europene pot stabili reguli minime referitoare la definirea infrac\iunilor penale ]i sanc\iunilor [n domeniul de interes. Tratatul mai prevede c` Legile sau legile cadru europene pot stabili m`suri pentru [ncurajarea ]i sprijinirea ac\iunii statelor membre [n domeniul prevenirii criminalit`\ii. Aceste m`suri nu includ apropierea dispozi\iilor legale ]i de reglementare ale statelor membre 39. {n aceea]i sec\iune [nt@lnim ]i prevederi legate de Eurojust. {n leg`tur` cu aceasta, Tratatul prevede c` misiunea Eurojust este de a sprijini ]i consolida coordonarea ]i cooperarea dintre autorit`\ile na\ionale de urm`rire penal` [n leg`tur` cu infrac\iunile grave care afecteaz` dou` sau mai multe state membre sau care impun urm`rirea penal` pe baze comune, at@t prin opera\iuni [ntreprinse de autorit`\ile statelor membre ]i de Europol, c@t ]i prin informa\ii furnizate de acestea. Legile europene determin` structura, func\ionarea, domeniul de ac\iune ]i atribu\iile Eurojust. Aceste atribu\ii includ: declan]area ]i coordonarea urm`ririlor penale efectuate de autorit`\ile na\ionale competente, [n special cele referitoare la infrac\iuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii; consolidarea cooper`rii judiciare, inclusiv prin solu\ionarea conflictelor de jurisdic\ie ]i prin str@nsa cooperare cu re\eaua judiciar` european`. Elemente de noutate [nt@lnim ]i [n articolul III-175, care dispune c` pentru combaterea infrac\iunilor grave cu dimensiune transfrontalier`, precum ]i a infrac\iunilor care aduc atingere intereselor Uniunii, o lege european` a Consiliului de Mini]tri poate institui un Parchet European, av@nd ca baz` Eurojust. {n probleme de acest gen, Consiliul de Mini]tri hot`r`]te [n unanimitate, dup` aprobarea Parlamentului European40. Parchetul European41 – ce se preconizeaz` a fi [nfiin\at – are competen\a de a cerceta, de a urm`ri ]i trimite [n judecat`, dac` este cazul, [n colaborare

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri cu Europol, autorii ]i complicii la infrac\iunile grave care afecteaz` mai multe state membre, precum ]i autorii infrac\iunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Parchetul European exercit` func\ia de procuror [n instan\ele competente ale statelor membre [n leg`tur` cu aceste infrac\iuni. Printr-o lege european` se va stabili statutul Parchetului European, condi\iile de exercitare a atribu\iilor, regulile de procedur` aplicabile activit`\ilor sale, precum ]i regulile care reglementeaz` admisibilitatea probelor ]i regulile aplicabile controlului jurisdic\ional al actelor de procedur` adoptate [n exercitarea func\iilor sale. Ultima sec\iune a capitolului men\ionat se refer` la cooperarea poli\ieneasc`42, care implic` toate autorit`\ile competente din statele membre, inclusiv poli\ia, vama ]i alte servicii specializate [n domeniul prevenirii, descoperirii ]i investig`rii infrac\iunilor. Prin legi cadru vor putea fi stabilite m`suri privind str@ngerea, stocarea, prelucrarea ]i analizarea informa\iilor [n domeniu, precum ]i schimbul de informa\ii; sprijinirea form`rii profesionale a personalului, precum ]i cooperarea privind schimbul de personal ]i echipament ]i cercetarea criminalistic`; tehnici comu ne de investigare privind depistarea unor forme grave de criminalitate organizat`. De asemenea, se prevede c` o lege sau o lege cadru european` a Consiliului de Mini]tri poate stabili m`surile privind cooperarea opera\ional` [ntre autorit`\ile men\ionate. {n asemenea situa\ii, Consiliul de Mini]tri hot`r`]te [n unanimitate, dup` consultarea Parlamentului European. {n leg`tur` cu Europol [nt@lnim prevederi detaliate [n art. III-177. {n acest text se prevede c` Europol are misiunea de a sprijini ]i consolida ac\iunea autorit`\ilor poli\iene]ti ]i a altor servicii de aplicare a legii din statele membre, precum ]i colaborarea acestora pentru prevenirea ]i combaterea infrac\iunilor grave care afecteaz` dou` sau mai multe state membre, a terorismului ]i formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii. Legea european` va determina structura, func\ionarea, domeniul de ac\iune ]i atribu\iile Europol. Aceste atribu\ii vor putea include str@ngerea, stocarea, prelucrarea ]i analizarea informa\iilor, precum ]i schimbul de informa\ii transmise [n special de autorit`\ile statelor membre sau de \`ri ori autorit`\i ter\e; coordonarea, organizarea ]i realizarea de ac\iuni cu caracter de investiga\ie ]i opera\ional, derulate [mpreun` cu autorit`\ile competente ale statelor membre sau [n cadrul unor echipe comune de investiga\ie ]i, dac` este cazul, [n colaborare cu Eurojust. {n sf@r]it, o important` prevedere este aceea

S.P. nr. 120-121-122/2006

c` o lege sau o lege cadru european` a Consiliului de Mini]tri va putea stabili condi\iile ]i limitele [n care autorit`\ile competente ale unor state vor putea interveni, pe teritoriul altor state, [n cooperare, cu acordul autorit`\ilor statului respectiv. {n astfel de situa\ii, orice ac\iune cu caracter opera\ional a Europol trebuie desf`]urat` [n cooperare cu autorit`\ile statului sau statelor membre al c`ror teritoriu este implicat ]i cu acordul acestora. Aplicarea m`surilor de coerci\ie este responsabilitatea exclusiv` a autorit`\ilor na\ionale competente43. Din cele de mai sus se desprinde faptul c` spa\iul de libertate, de securitate ]i justi\ie [ncepe s` intre din ce [n ce mai mult sub inciden\a reglement`rilor comunitare. Totu]i, dup` cum am ar`tat, statelor suverane le revin importante prerogative [n acest domeniu, iar o serie de m`suri care le afecteaz` [n mod direct nu pot fi adoptate f`r` consim\`m@ntul lor sau, [n unele cazuri, ca urmare a unei hot`r@ri adoptate [n unanimitate de Consiliul European, ceea ce presupune – inevitabil – ]i votul statului [n cauz`. Cu referire la cooperarea judiciar` [n materie penal`, autorii de specialitate insist` asupra faptului c` prin acest text cooperarea judiciar` [n materie penal` se [ntemeiaz` pe principiul recunoa]terii mutuale, care este consacrat de altfel [n Constitu\ie, al`turi de ideea de armonizare legislativ`. Pe de alt` parte, se relev` faptul c` natura, modul de adoptare ]i controlul actelor juridice cu privire la cooperarea judiciar` [n materie penal` sunt profund modificate. Astfel, [n primul r@nd, deciziile cadru ale actualului pilier III sunt [nlocuite prin legi ]i legi cadru europene, care pot avea un efect direct. {n al doilea r@nd, [n situa\iile [n care Consiliul urmeaz` s` decid` [n unanimitate, iar Parlamentul European trebuie s` fie consultat, urmeaz` s` se aplice procedura legislativ` ordinar`, c@nd Consiliul hot`r`]te cu majoritate calificat` ]i se aplic` co-decizia cu Parlamentul European. Cu toate acestea, se observ` [n comentariu, dreptul de ini\iativ` r`m@ne [mp`r\it [ntre Comisie ]i statele membre, potrivit dispozi\iilor art. III-264 al Tratatului Constitu\ional European. Se remarc`, [n acela]i timp, o serie de condi\ii [n leg`tur` cu efectuarea unei anumite armoniz`ri a procedurii penale. De]i se recunoa]te necesitatea de a se \ine seama de tradi\iile ]i sistemele juridice ale statelor membre, s-a dorit instituirea unor reguli minime care s` nu [mpiedice statele membre s` men\in` sau s` instituie un nivel de protec\ie mai ridicat pentru drepturile persoanelor. {n ceea ce prive]te armonizarea dreptului penal material, art.III-271 stabile]te reguli minimale cu privire la defini\ia infrac\iunilor penale ]i sanc\iu-

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri nile [n domeniul criminalit`\ii transfrontaliere. Printre acestea, se are [n vedere terorismul, traficul cu fiin\e umane, exploatarea sexual` a femeilor ]i copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, sp`larea banilor, corup\ia, contrafacerea mijloacelor de plat`, criminalitatea informatic` ]i criminalitatea organizat`.

NOTE 1

A se vedea, Victor Duculescu, Dreptul integr`rii europene, Editura Lumina Lex, Bucure]ti, p.448. 2 Gilles de Kerschove et Anne Weyembergh, Securité et justice: enjeu de la politique extérieure de l’Union Européenne, edité de l’Université de Bruxelles, Bruxelles, 2003, pag.XI. 3 {n acest titlu se precizeaz` c` statele membre consider` ca fiind de interes comun o serie de probleme precum politica de azil, regulile privind trecerea frontierelor externe, politica imigr`rii ]i [n ceea ce prive]te resortisan\ii \`rilor ter\e, lupta [mpotriva imigr`rii, sejurului ]i muncii ilegale, combaterea toxicomaniei, a fraudei de dimensiuni interna\ionale, cooperarea judiciar` [n domeniul civil ]i penal, cooperarea vamal` ]i cooperarea organelor de poli\ie na\ional` [n vederea prevenirii ]i luptei [mpotriva terorismului, traficului ilicit de droguri ]i altor forme grave de criminalitate interna\ional`. 4 Articolul III-269 1. Uniunea dezvolt` cooperarea judiciar` [n cauze civile cu inciden\` transfrontalier`, [ntemeiat` pe principiul recunoa]terii reciproce a hot`r@rilor judec`tore]ti ]i extrajudec`tore]ti. Cooperarea poate include adoptarea unor m`suri de apropiere a dispozi\iilor legale ]i de reglementare ale statelor membre. 2. {n acest scop, legile sau legile-cadru stabilesc, [n special c@nd este necesar pentru func\ionarea adecvat` a pie\ei interne, m`surile care vizeaz`, [ntre altele, s` asigure: a) recunoa]terea reciproc` [ntre statele membre a hot`r@rilor judec`tore]ti ]i extrajudec`tore]ti ]i executarea lor; b) notificarea ]i transmiterea transfrontalier` a documentelor judiciare ]i extrajudiciare; c) compatibilitatea regulilor aplicabile [n statele membre cu privire la conflictul de legi ]i de jurisdic\ie; d) cooperarea la ob\inerea de probe; e) un [nalt nivel de acces la justi\ie; f) buna desf`]urare a procedurilor civile, la nevoie prin promovarea compatibilit`\ii regulilor de procedur` civil` aplicabile [n statele membre; g) dezvoltarea metodelor alternative de solu\ionare a litigiilor; h) sprijin la formarea profesional` a magistra\ilor ]i a personalului din justi\ie. 3. Prin derogare de la alin. 2, m`surile referitoare la dreptul familiei cu implica\ii transfrontaliere se stabilesc printr-o lege sau lege-cadru european` a Consiliului. Acesta hot`r`]te [n unanimitate, dup` consultarea Parlamentului European. Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie european` care s` prevad` aspectele din dreptul familiei cu implica\ ii transfrontaliere, care pot face obiectul unor acte adoptate prin procedura legislativ` ordinar`. Consiliul hot`r`]te [n unanimitate, dup` consultarea Parlamentului European. 5 “Rom@nia aspira la o Uniune European` constituit` ca o federa\ie de state-na\iuni. Aceast` op\iune trebuie s` \in` cont at@t de necesitatea de a avea institu\ii comunitare ]i proceduri decizionale capabile s` asigure func\ionarea unei Uniuni cu 27 de membri - ceea ce presupune aprofundarea integr`rii ]i extinderea vo-

tului cu majoritate calificat` - c@t ]i de faptul c` majoritatea cov@r]itoare a cet`\enilor europeni au [nc` sentimente puternice manifestate fa\` de identitatea lor na\ional` ]i manifest` un ata]ament profund pentru statul ai c`rui cet`\eni sunt. [n aceste condi\ii, viitoarea uniune politic` va trebui s` se dezvolte de jos [n sus, de la cet`\eni la state ]i de la state la Comunitate”. Pozi\ia Guvernului Rom@niei privind viitorul Uniunii Europene (Proiect 2), pag. l. http://www.mie.ro/viit_europei/POZITIA/ 6 Articolul III-270 1. Cooperarea judiciar` [n materie penal` [n cadrul Uniunii se [ntemeiaz` pe principiul recunoa]terii reciproce a hot`r@rilor ]i sentin\elor judec`tore]ti ]i include apropierea dispozi\iilor legale ]i de reglementare ale statelor membre [n domeniile la care se refera alin.2 ]i art. III-271. Legile sau legile-cadru europene stabilesc m`surile care au drept scop: a) s` instituie reguli ]i proceduri care s` asigure recunoa]terea [n cadrul Uniunii a tuturor formelor de hot`r@ri ]i sentin\e judec`tore]ti; b) s` previn` ]i s` solu\ioneze conflictele de jurisdic\ie dintre statele membre; c) s` [ncurajeze preg`tirea profesional` a magistra\ilor ]i a personalului din justi\ie; d) s` faciliteze cooperarea dintre autorit`\ile judec`tore]ti sau autorit`\ile echivalente ale statelor membre [n materie de urm`rire penal` ]i executare a hot`r@rilor. 2. Pentru a facilita recunoa]terea reciproc` a hot`r@rilor ]i sentin\elor judec`tore]ti, precum ]i cooperarea poli\ieneasc` ]i judiciar` [n cauze penale cu dimensiune transfrontier`, legile cadru europene pot stabili reguli minime cu privire la: a) admisibilitatea reciproc` a probelor [ntre statele membre; b) drepturile persoanelor [n procedura penal`; c) drepturile victimelor criminalit`\ii; d) alte elemente specifice ale procedurii penale pe care Consiliul le-a identificat a priori printr-o decizie european`. Consiliul hot`r`]te [n unanimitate, dup` aprobarea Parlamentului European. Adoptarea acestor reguli minime nu [mpiedic` statele membre s` men\in` sau s` instituie un nivel mai [nalt de protec\ie a drepturilor persoanelor [n procedura penal`. Adoptarea unor reguli minime la care se refer` acest paragraf nu va [mpiedica statele membre s` men\in` sau s` introduc` un nivel mai [nalt de protec\ie a indivizilor. 3. Dac` un membru al Consiliului consider` c` un proiect de lege cadru european`, a]a cum este men\ionat [n paragraful 1 sau 2, ar afecta aspecte fundamentale ale sistemului s`u de justi\ie penal`, acesta poate solicita ca proiectul de lege cadru european` s` fie [naintat Consiliului European. {n acest caz, dac` procedura prev`zut` [n articolul III-302 este aplicabil`, aceasta va fi suspendat`. Dup` discu\ii, Consiliul European, [n termen de patru luni de la suspendare, va: a) transmite proiectul [napoi Consiliului, care va determina [ncetarea suspend`rii procedurii prev`zute la articolul III-302, dac` aceasta este aplicabil`; b) va solicita Comisiei sau grupului de state membre de la care eman` proiectul de lege cadru, s` supun` un nou proiect; [n acest caz, actul propus ini\ial va fi considerat neadoptat. 4. Dac`, la expirarea perioadei prev`zute [n paragraful 3, nu a fost luat` nici o m`sur` de c`tre Consiliul European sau dac`, [n termen de 12 luni de la [naintarea noului proiect reglementat de paragraful 3b), o lege cadru european` nu a fost adoptat`, cel pu\in o treime din statele membre []i manifest` dorin\a s` stabileasc` o cooperare consolidat` pe baza legii cadru [n cauz`, acestea vor notifica Parlamentului European, Consiliului ]i Comisiei. {n acest caz, autorizarea referitoare la declan]area cooper`rii

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri consolidate reglementat` de articolele I-44 alin. (2) ]i III-419 alin. (1) se va considera acordat` ]i se vor aplica prevederile referitoare la cooperarea consolidat`. 7 Articolul III-271 1. Legile-cadru europene pot stabili reguli minime cu privire la definirea infrac\iunilor ]i a sanc\iunilor [n domenii cu criminalitate deosebit de grav` care au dimensiuni transfrontiere ce rezult` din natura sau impactul acestor infrac\iuni sau din nevoia special` de a le combate pornind de la o baz` comun`. Domeniile criminalit`\ii sunt urm`toarele: terorismul, traficul de persoane ]i exploatarea sexuala a femeilor ]i copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, sp`larea banilor, corup\ia, falsificarea mijloacelor de plat`, infrac\iunea informatic` ]i criminalitatea organizat`. {n func\ie de evolu\ia criminalit`\ii, Consiliul poate adopta o decizie european` care s` identifice alte domenii ale criminalit`\ii care [ndeplinesc criteriile men\ionate [n acest alineat. Consiliul hot`r`]te [n unanimitate, dup` aprobarea Parlamentului European. 2. {n cazul [n care armonizarea normelor de drept penal se dovede]te esen\ial` pentru a asigura punerea [n aplicare efectiv` a politicii Uniunii [ntr-un domeniu care a f`cut obiectul m`surilor de armonizare, legile-cadru europene pot stabili reguli minime referitoare la definirea infrac\iunilor penale ]i sanc\iunilor [n domeniul de interes. Aceste legi cadru europene sunt adoptate prin aceea]i procedur` care a fost urmat` pentru adoptarea m`surilor de armonizare [n cauz`, f`r` a aduce atingere articolului III-264. 3. Dac` un membru al Consiliului consider` c` un proiect de lege cadru european`, a]a cum este men\ionat [n paragraful 1 sau 2, ar afecta aspecte fundamentale ale sistemului s`u de justi\ie penal`, acesta poate solicita ca proiectul de lege cadru european` s` fie [naintat Consiliului European. {n acest caz, dac` procedura prev`zut` [n articolul III-396 este aplicabil`, aceasta va fi suspendat`. Dup` discu\ii, Consiliul European, [n termen de patru luni de la suspendare, va: a) transmite proiectul [napoi Consiliului, care va determina [ncetarea suspend`rii procedurii prev`zute la articolul III-396, dac` aceasta este aplicabil`; b) va solicita Comisiei sau grupului de state membre de la care eman` proiectul de lege cadru, s` supun` un nou proiect; [n acest caz, actul propus ini\ial va fi considerat neadoptat. 4. Dac`, la expirarea perioadei prev`zute [n paragraful 3, nu a fost luat` nici o m`sur` de c`tre Consiliul European sau dac`, [n termen de 12 luni de la [naintarea noului proiect reglementat de paragraful 3b), o lege cadru european` nu a fost adoptat`, cel pu\in o treime din statele membre []i manifesta dorin\a s` stabileasc` o cooperare consolidat` pe baza legii cadru [n cauz`, acestea vor notifica Parlamentului European, Consiliului ]i Comisiei. {n acest caz, autorizarea referitoare la declan]area cooper`rii consolidate reglementat` de articolele I-44 alin. (2) ]i III-419 alin. (1) se va considera acordat` ]i se vor aplica prevederile referitoare la cooperarea intensificat`. 8 Articolul III-272 Legile sau legile-cadru europene pot stabili m`suri pentru [ncurajarea ]i sprijinirea ac\iunii statelor membre [n domeniul prevenirii criminalit`\ii. Aceste m`suri nu includ apropierea dispozi\ii\lor legale ]i de reglementare ale statelor membre. 9 Jean-Marc Favret, Droit et pratique de l’Union Européenne, Gualiano editeur, Paris, 2003, pag.265 ]i urm. 10 Tratatul de la Amsterdam a [nt`rit colaborarea [n domeniul justi\iei ]i afacerilor interne, prev`z@nd ca [ntr-un termen de cinci ani de la intrarea sa [n vigoare s` fie desfiin\ate controalele la frontierele interne ale Uniunii, integr@nd Conven\ia de la Schen-

S.P. nr. 120-121-122/2006

gen asupra liberei circula\ii a persoanelor [n Tratatul asupra Uniunii Europene. {n mod corespunz`tor s-a stabilit [nt`rirea controlului la frontierele externe ale Uniunii. 11 {n cadrul celui de al treilea “pilier” introdus prin Tratatul de la Amsterdam se men\inuser` o serie de prevederi generale de inspira\ie comunitar`. Astfel, Comisia dispune de un drept de ini\iativ` – sporit dar nu exclusiv – Parlamentul urmeaz` a fi consultat ]i exist` posibilitatea de a fi adoptate cu majoritate calificat` o serie de m`suri de decizie [n cadrul Consiliului [n acest domeniu. Totodat`, politicile privind azilul, imigrarea, cooperarea judiciar` [n materie civil` ]i acordarea de vize pentru resortisan\ii \`rilor ter\e au fost [n mod progresiv “comunitarizate”. 12 {n cadrul lucr`rilor Conferin\ei de la Tampere s-a subliniat cu deosebit` insisten\` faptul c` integrarea european` este str@ns legat` de respectarea drepturilor omului ]i de respectarea institu\iilor democratice ]i ale “spa\iului comun” de libertate ]i justi\ie. S-a constatat c` Uniunea European` a pus deja [n practic` anumite elemente ale unui spa\iu comun de prosperitate comun`, cum ar fi o pia\` unic`, o uniune economic` ]i monetar`, precum ]i capacitatea de a face fa\` sfid`rilor politice ]i economice mondiale. A]a cum s-a ar`tat [n concluziile pre]edin\iei finlandeze asupra lucr`rilor Consiliului European de la Tampere, “cet`\eanul nu poate s` se bucure de libertate dec@t [ntr-un veritabil spa\iu de justi\ie [n care fiecare poate s` se adreseze tribunalelor ]i autorit`\ilor tuturor statelor membre tot a]a de u]or cum ar putea s` o fac` pe teritoriul \`rii sale”. A se vedea, Conseil Européen de Tampere, 15 et 16 Octobre 1999, Conclusions de la Presidence, http://www.europarl.eu.int/summits/tam_fr.htm 13 O idee important`, care este subliniat` [n concluziile pre]edin\iei finlandeze, este aceea c` Uniunea trebuie s` beneficieze de o capacitate deplin` de ac\iune, ca un partener important pe scena interna\ional`, promov@nd rela\ii str@nse de cooperare cu \`rile partenere ]i organiza\iile interna\ionale, [n special Consiliul Europei, OSCE, OCDE ]i Na\iunile Unite. Ibidem, doc.cit. 14 De altfel, este semnificativ` [ns`]i evolu\ia ac\iunilor care au preg`tit acest document: Reuniunea Consiliului European de la Colonia (3-4 iunie 1999) a [mputernicit un grup de exper\i s` elaboreze textul Cartei, dup` care au urmat lucr`rile propriu zise ale Comisiei [ns`rcinate cu elaborarea documentului (decembrie 1999-2 octombrie 2000). Reuniunea Consiliului European de la Biaritz (13-14 octombrie 2000) a aprobat [n unanimitate textul documentului ce a fost transmis Parlamentului European, care l-a adoptat la 14 octombrie 2000, ]i Comisiei, care la r@ndul s`u l-a adoptat la 6 decembrie 2000. Rezult` deci c` proclamarea Cartei [n numele celor trei institu\ii, la 7 decembrie 2000, la Nisa, a [ncununat de fapt un proces de elaborare ce a durat aproape doi ani ]i la care au fost antrena\i at@t exper\i, c@t ]i institu\iile comunitare. 15 A se vedea textul [n: Andrei Popescu, Ion Jinga, Organiza\ii europene ]i euroatlantice, Editura “Lumina Lex”, Bucure]ti, 2001, pag. 178 ]i urm. The Charter of Fundamental Rights of the European Union, INTERNET, http://www.europarl.eu/int/charter/ default.en.htm. 16 {nsum@nd dreptul la via\`, la integritatea persoanei etc. 17 {nsum@nd o gam` foarte larg` de drepturi. 18 Incluz@nd aci, printre altele, nediscriminarea, diversitatea cultural`, drepturile copilului, egalitatea femeii cu b`rbatul. 19 Cuprinz@nd dreptul la informare, protec\ia [mpotriva concedierii nejustificate, condi\ii de trai echitabile, securitate social`, protec\ia s`n`t`\ii, protec\ia consumatorilor. 20 Cuprinz@nd referiri la dreptul de vot, buna administrare, protec\ie diplomatic` ]i consular`, dreptul de peti\ionare, accesul la Mediatorul European ].a. 21 Dreptul la un recurs efectiv, prezum\ia de nevinov`\ie, lega-

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri litatea ]i propor\ionalitatea delictelor ]i pedepselor. 22 Incluz@nd prevederi legate de c@mpul de aplicare a Cartei, [ntinderea drepturilor garantate, nivelul protec\iei ]i interdic\ia abuzului de drept. 23 Jean Marc Favret, Droit et pratique de l’Union Européenne, ed.4-a, Gualino ed., Paris, 2003, pag.268. 24 Articolul III-285 1. Aplicarea eficient` la scara na\ional` a dreptului Uniunii de c`tre statele membre, esen\ial` pentru buna func\ionare a Uniunii, este considerat` o problem` de interes comun. 2. Uniunea poate sus\ine eforturile statelor membre pentru [mbun`t`\irea capacit`\ii lor administrative de aplicare a dreptului Uniunii. Aceast` ac\iune poate include facilitarea schimbului de informa\ii ]i de func\ionari publici, precum ]i sus\inerea programelor de formare profesional`. Nici un stat membru nu este obligat s` recurg` la acest sprijin. Legile europene dispun m`surile necesare realiz`rii acestui scop, excluz@nd orice armonizare a dispozi\iilor legale ]i de reglementare ale statelor membre. 3. Prezentul articol nu aduce atingere obliga\iei statelor membre de a aplica dreptul comunitar, nici prerogativelor ]i atribu\iilor Comisiei. De asemenea, el nu aduce atingere nici celorlalte dispozi\ii ale Constitu\iei care prev`d cooperarea administrativ` [ntre statele membre, precum ]i [ntre acestea ]i Uniune. 25 Articolul III-276 1. Europol are misiunea de a sprijini ]i consolida ac\iunea autorit`\ilor poli\iene]ti ]i a altor servicii de aplicare a legii din statele membre, precum ]i colaborarea acestora pentru prevenirea ]i combaterea infrac\iunilor grave care afecteaz` dou` sau mai multe state membre, a terorismului ]i formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii. 2. Legea european` determin` structura, func\ionarea, domeniul de ac\iune ]i atribu\iile Europol. Aceste atribu\ii pot include: a) str@ngerea, stocarea, prelucrarea ]i analizarea informa\iilor, precum ]i schimbul de informa\ii transmise [n special de autorit`\ile statelor membre sau de \`ri ori autorit`\i ter\e; b) coordonarea, organizarea ]i realizarea de ac\iuni cu caracter de investiga\ie ]i opera\ional, derulate [mpreun` cu autorit`\ile competente ale statelor membre sau [n cadrul unor echipe comune de investiga\ie ]i, dac` este cazul, [n colaborare cu Eurojust. Legea europeana stabile]te, de asemenea, modalit`\ile de exercitare de c`tre Parlamentul European [mpreun` cu parlamentele na\ionale ale statelor membre, a controlului asupra activit`\ilor Europol. 3. Orice ac\iune cu caracter opera\ional a Europol trebuie desf`]urat` [n cooperare cu autorit`\ile statului sau statelor membre al c`ror teritoriu este implicat ]i cu acordul acestora. Aplicarea m`surilor de coerci\ie este responsabilitatea exclusiv` a autorit`\ilor na\ionale competente. 26 Articolul III-273 1. Misiunea Eurojust este de a sprijini ]i consolida coordonarea ]i cooperarea dintre autorit`\ile na\ionale de cercetare ]i urm`rire penal` [n leg`tur` cu infrac\iunile grave care afecteaz` dou` sau mai multe state membre sau care impun urm`rirea penal` pe baze comune, at@t prin opera\iuni [ntreprinse de autorit`\ile statelor membre ]i de Europol, c@t ]i prin informa\ii furnizate de acestea. {n acest context, legile europene determin` structura, func\ionarea, domeniul de ac\iune ]i atribu\iile Eurojust. Aceste atribu\ii pot include: a) ini\ierea cercet`rii penale, precum ]i avansarea propunerilor de ini\iere a urm`ririi penale, efectuate de autorit`\ile na\ionale competente, [n special cele referitoare la infrac\iuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii;

b) coordonarea cercet`rilor ]i urm`ririlor prev`zute la punctul a); b) consolidarea cooper`rii judiciare, inclusiv prin solu\ionarea conflictelor de jurisdic\ie ]i prin str@ns` cooperare cu Re\eaua Judiciar` European`. Legile europene stabilesc, de asemenea, aranjamentele pentru implicarea Parlamentului European ]i a parlamentelor na\ionale ale statelor membre la evaluarea activit`\ilor desf`]urate de Eurojust. 2. {n cadrul urm`ririlor penale men\ionate [n prezentul articol, f`r` s` se aduc` atingere art. III-274, actele oficiale de procedur` judiciar` sunt [ndeplinite de c`tre agen\ii na\ionali competen\i. 27 Art.31. 28 A se vedea textul [n limba rom@n`: Tratat de instituire a unei Constitu\ii pentru Europa, doc. CONV 850/03, RO. 29 Astfel, relev`m dispozi\iile legate de valorile Uniunii (art.2), obiectivele Uniunii (art.3), libert`\ile fundamentale ]i nediscriminarea (art.4), rela\iile dintre Uniune ]i statele membre (art.5). Re\inem [n mod special acele prevederi [nscrise [n art.5, [n conformitate cu care “Uniunea respect` identitatea na\ional` a statelor membre [n ceea ce prive]te structurile lor fundamentale politice ]i constitu\ionale”. Acela]i text mai face vorbire despre faptul c` Uniunea European` “respect` func\iile esen\iale ale statului, [n special cele care se refer` la asigurarea integrit`\ii teritoriale a statului, la men\inerea ordinii publice ]i la ap`rarea securit`\ii interne”. 30 De la art.III-158 p@n` la III-178. 31 Aici se precizeaz` c` Uniunea constituie un spa\iu de libertate, securitate ]i justi\ie, c` ea garanteaz` neefectuarea controalelor asupra persoanelor la frontierele interne ]i dezvolt` o politic` comun` [n domeniul azilului, imigr`rii ]i controlului la frontierele externe, [ntemeiat` pe solidaritatea [ntre statele membre. {n aceea]i sec\iune sunt cuprinse prevederi legate de rolul parlamentelor na\ionale [n ce prive]te respectarea principiului subsidiarit`\ii “conform modalit`\ilor specifice prev`zute [n Protocolul de aplicare a principiilor subsidiarit`\ii ]i propor\ionalit`\ii”. Parlamentele na\ionale pot participa la mecanismele de evaluare, la punerea [n aplicare a politicilor stabilite, precum ]i la controlul politic al Europol ]i al evalu`rii activit`\ilor Eurojust. A se vedea Sec\iunea I-a. 32 Sunt specificate, totodat`, prin art.III-167 ]i problemele ce vor fi reglementate prin legi europene sau legi cadru ]i anume: un statut unitar de azil [n favoarea resortisan\ilor unei \`ri ter\e, valabil [n toat` Uniunea, un statut unitar de protec\ie subsidiar` pentru resortisan\ii \`rilor ter\e care, f`r` s` ob\in` azil european, au nevoie de protec\ie interna\ional`; un sistem comun de protec\ie temporar` a persoanelor evacuate [n situa\ia existen\ei unui aflux masiv; proceduri comune de garantare ]i retragere a statutului unitar de azil sau de protec\ie subsidiar`; criterii ]i mecanisme de stabilire a statului membru care r`spunde de examinarea cererii de azil sau de protec\ie subsidiar`; norme referitoare la condi\iile de primire a solicitan\ilor de azil sau de protec\ie subsidiar`; parteneriatul ]i cooperarea cu \`rile ter\e pentru gestionarea afluxului de persoane care solicit` azil, protec\ie subsidiar` sau temporar`. 33 Acestea sunt: condi\iile de intrare ]i de ]edere, precum ]i normele privind eliberarea de c`tre statele membre a vizelor ]i permiselor de ]edere pe termen lung, inclusiv [n scopul [ntregirii familiei; definirea drepturilor resortisan\ilor din \`ri ter\e cu ]edere legal` pe teritoriul unui stat membru, inclusiv condi\iile care reglementeaz` libera circula\ie ]i libertatea de ]edere [n celelalte state membre; imigra\ia ilegal` ]i ]ederea ilegal`, inclusiv expulzarea ]i repatrierea persoanelor aflate [n ]edere neautorizat`; lupta [mpotriva traficului de persoane, [n special cu

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri femei ]i copii. A se vedea, Art.III-168. 34 Art.III-169 prevede c` “Politicile Uniunii men\ionate [n prezenta sec\iune ]i aplicarea lor sunt reglementate de principiul solidarit`\ii ]i distribuirii echitabile a responsabilit`\ilor [ntre statele membre, inclusiv pe plan financiar. Ori de c@te ori este necesar, actele Uniunii adoptate [n temeiul prezentei sec\iuni prev`d m`suri adecvate pentru aplicarea acestui principiu”. 35 Articolul III-258 Consiliul European define]te orient`rile strategice ale program`rii legislative ]i opera\ionale [n spa\iul de libertate, securitate ]i justi\ie. 36 Articolul III-259 Parlamentele na\ionale ale statelor membre asigur`, cu privire la propunerile ]i ini\iativele legislative prezentate [n sec\iunile 4 ]i 5 din prezentul capitol, respectarea principiului subsidiarit`\ii, conform modalit`\ilor specifice prev`zute [n protocolul de aplicare a principiilor subsidiarit`\ii ]i propor\ionalit`\ii. 37 Articolul III-257 1. Uniunea constituie un spa\iu de libertate, securitate ]i justi\ie, cu respectarea drepturilor fundamentale, [n care se \ine seama de diversitatea tradi\iilor ]i a sistemelor juridice ale statelor membre. 2. Uniunea garanteaz` neefectuarea controalelor asupra persoanelor la frontierele interne ]i dezvolt` o politic` comun` [n domeniul azilului, imigr`rii ]i controlului la frontierele externe, [ntemeiat` pe solidaritatea [ntre statele membre, care este echitabil` fa\` de resortisan\ii \`rilor ter\e. {n sensul prezentului capitol, apatrizii sunt asimila\i resortisan\ilor din \`ri ter\e. 3. Uniunea ac\ioneaz` pentru a asigura un [nalt nivel de securitate prin m`suri de prevenire ]i de combatere a criminalit`\ii, a rasismului ]i xenofobiei, m`suri de coordonare ]i de cooperare [ntre autorit`\ile poli\iene]ti ]i judiciare ]i alte autorit`\i competente, precum ]i prin recunoa]terea reciproc` a hot`r@rilor judec`tore]ti [n materie penal` ]i, dac` este necesar, prin apropierea legisla\iilor penale. 4. Uniunea faciliteaz` accesul la justi\ie, [n special pe baza principiului recunoa]terii reciproce a hot`r@rilor judec`tore]ti ]i extrajudec`tore]ti [n materie civil`. 38 Articolul III-260 F`r` s` aduc` atingere art. III-360 - III-362, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene de stabilire a modalit`\ilor prin care statele membre, [n colaborare cu Comisia, [ntreprind o evaluare obiectiv` ]i impar\ial` a punerii [n aplicare, de c`tre autorit`\ile statelor membre, a politicilor Uniunii men\ionate [n prezentul capitol, [n special [n scopul de a sus\ine aplicarea deplin` a principiului recunoa]terii reciproce. Parlamentul European ]i parlamentele na\ionale ale statelor membre sunt informate cu privire la con\inutul ]i rezultatele evalu`rii. 39 Idem, doc.cit. 40 Articolul III-261 {n cadrul Consiliului se instituie un comitet permanent care s` asigure [n cadrul Uniunii promovarea ]i consolidarea cooper`rii opera\ionale [n materie de securitate intern`. F`r` s` aduc` atingere art. III-344, comitetul faciliteaz` coordonarea ac\iunii autorit`\ilor competente ale statelor membre. La lucr`rile comitetului pot fi coopta\i reprezentan\ii organismelor ]i agen\iilor interesate ale Uniunii. Parlamentul European ]i parlamentele na\ionale ale statelor membre sunt informate cu privire la derularea lucr`rilor. 41 Articolul III-274 1. Pentru combaterea infrac\iunilor care aduc atingere intereselor Uniunii, o lege european` a Consiliului poate institui un Parchet European av@nd ca baza Eurojust. Consiliul hot`r`]te [n unani-

S.P. nr. 120-121-122/2006

mitate, dup` aprobarea Parlamentului European. 2. Parchetul European are competen\a de a cerceta, de a urm`ri ]i trimite [n judecat`, dac` este cazul [n colaborare cu Europol, autorii ]i complicii la infrac\iunile grave care afecteaz` mai multe state membre, precum ]i autorii infrac\iunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, conform celor stabilite de legea european` prev`zut` [n alin.1. Parchetul European exercit` func\ia de procuror [n instan\ele competente ale statelor membre [n leg`tur` cu aceste infrac\iuni. 3. Legea european` prev`zut` [n alin.1 stabile]te regulile generale aplicabile Parchetului European, condi\iile de exercitare a atribu\iilor, normele de procedur` aplicabile activit`\ilor sale, precum ]i regulile care reglementeaz` admisibilitatea probelor ]i regulile aplicabile controlului jurisdic\ional al actelor de procedur` adoptate [n exercitarea atribu\iilor sale. 4. Consiliul European poate adopta, [n acela]i moment sau ulterior, o decizie european` care s` amendeze prevederile alin.1 [n vederea extinderii atribu\iilor Parchetului European, pentru a include infrac\iunile grave av@nd o dimensiune transfrontalier` ]i care s` amendeze, [n consecin\`, alin.2 cu privire la autorii sau complicii infrac\iunilor grave care afecteaz` mai multe state membre. Consiliul European va ac\iona cu unanimitate dup` aprobarea Parlamentului European ]i dup` consultarea Comisiei. 42 Articolul III-275 1. Uniunea instituie o cooperare poli\ieneasc`, care implic` toate autorit`\ile competente din statele membre, inclusiv poli\ia, vama ]i alte servicii specializate cu atribu\ii [n aplicarea legii, [n domeniul prevenirii sau depist`rii ]i investig`rii infrac\iunilor penale. 2. {n acest scop, legile sau legile-cadru europene pot stabili m`suri referitoare la: a) str@ngerea, stocarea, prelucrarea ]i analizarea informa\iilor [n domeniu, precum ]i schimbul de informa\ii; b) sprijinirea form`rii profesionale a personalului, precum ]i cooperarea privind schimbul de personal ]i echipament ]i cercetarea criminalistic`; c) tehnici comune de investiga\ie privind depistarea unor forme grave de criminalitate organizat`. 3. O lege sau o lege-cadru european` a Consiliului poate stabili m`surile privind cooperarea opera\ional` [ntre autorit`\ile men\ionate [n prezentul articol. Consiliul hot`r`]te [n unanimitate, dup` consultarea Parlamentului European. 43 Articolul III-262 Prezentul capitol nu aduce atingere exercit`rii r`spunderilor ce revin statelor membre cu privire la men\inerea ordinii publice ]i salvgardarea securit`\ii interne.

CRISTIAN POPA - dr., cadru universitar al Academiei Na\ionale de Informa\ii, Bucure]ti.

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri

Echilibrul dintre interguvernamentalismul întãrit și supranaåionalismul consolidat în cadrul UE, în etapa post Nisa MÃDÃLINA VIRGINIA ANTONESCU This is a short analysis on Eu’s development perspectives in the “post-Nice stage”, with regard to the inter-governmentalism and supra-nationalism considered as two different directions. The conclusion shows that it is preferable for the new Constitutional Treaty to keep and consolidate the original character of the European Council and European Parliament.

O ipotez` major` pe care consider`m necesar s` o abord`m [n ceea ce prive]te perspectivele de dezvoltare institu\ional` ale Uniunii din “etapa post-Nisa” se refer` la crearea unui compromis [ntre ipoteza sus\in@nd o Uniune care ]i-a dezvoltat latura interguvernamental` (implicit ]i institu\iile politice reprezent@nd o asemenea latur` – “Consiliile”) ]i ipoteza favorabil` unei evolu\ii UE c`tre un suprana\ionalism consolidat ]i democratic (prin Parlamentul European). Astfel, [n etapa ce urmeaz` e]ecului tratatului constitu\ional, din 2005 este posibil s` asist`m la crearea progresiv` a unui echilibru politic ]i institu\ional [ntre cele dou` tendin\e de evolu\ie ale UE descrise mai sus, av@nd ca efect o reducere a deficitului democratic (prin [nt`rirea cooper`rii [ntre Parlamentul European ]i parlamentele na\ionale, f`r` eliminarea Consiliului din rolul de legiuitor european; prin introducerea unor modalit`\i limitate de tragere la r`spundere politic` a Consiliului, [n anumite condi\ii, expres prev`zute de noul tratat interna\ional, de c`tre Parlamentul European, prin consacrarea unor modalit`\i concrete de participare a cet`\enilor europeni la procesul legislativ european). Pe de alt` parte [ns`, deficitul democratic din Uniune nu ar fi complet eliminat, datorit` prezerv`rii de c`tre Consiliu a atribu\iilor sale multiple, [n diverse domenii, care-i confer` un rol politic privilegiat fa\` de alte institu\ii UE. Dat fiind faptul c` este vorba de o tendin\` de

echilibru politic ]i institu\ional [ntre cele dou` ipoteze de evolu\ie ale Uniunii [n “etapa post-Nisa”, nici una dintre cele dou` institu\ii UE luate [n discu\ie (Parlamentul European ]i Consiliul) nu pot de\ine pozi\ia predominant` [n cadrul institu\ional european. Din acest aspect provine ]i continuarea existen\ei deficitului democratic al Uniunii (datorit` insuficientei capacit`\i politice a Parlamentului European de a elimina Consiliul din sfera puterii legislative europene, dar ]i de a de\ine atribu\ii decizionale [n domenii de importan\` major` pentru evolu\ia UE). Aceast` ipotez` de evolu\ie a Uniunii [n “perioada post-Nisa” poate fi analizat` urm`rind dou` axe institu\ionale: rela\ia politico-juridic` dintre Parlamentul European ]i Consiliu, pe de-o parte ]i rela\ia politicojuridic` dintre “cei doi legiuitori europeni” ]i Comisie, pe de alt` parte. 1. Un echilibru politic între Parlamentul European æi Consiliul UE, în “etapa post-Nisa” Noul tratat interna\ional care ar consacra, [n aceast` etap` de evolu\ie a UE, ipoteza echilibrului politic ]i institu\ional, ar fi fundamentat pe faptul c` nici Parlamentul European, nici Consiliul UE nu pot de\ine, [n mod individual, pozi\ia politic` predominant` [n cadrul institu\iilor UE. Am putea spune c` aceast` ipotez` instaureaz` un rol politic central pentru acest “tan-

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri dem inedit” (Parlament ]i Consiliu), [n care una dintre institu\iile politice este reprezentanta cet`\enilor europeni la nivelul politic european de guvernare, [n timp ce a doua institu\ie politic` este format` din executivele statelor membre UE ]i reprezint` interesele acestora [n cadrul UE. Astfel, ar exista mari ]anse ca, [n noul tratat interna\ional ce va urma tratatului constitu\ional respins [n 2005, s` fie reluat art. I-20 din acest tratat constitu\ional, care instituie un echilibru perfect [ntre Parlament ]i Consiliu [n ceea ce prive]te exercitarea func\iilor legislative ]i bugetare europene. De asemenea, acest echilibru politic ]i institu\ional dintre cele dou` institu\ii politice de\in@nd un rol politic-cheie [n cadrul institu\ional UE s-ar putea concretiza prin lipsa procedurilor legale care s`-i permit` Parlamentului European s` trag` la r`spundere politic` o institu\ie interguvernamental` precum Consiliul (mai degrab`, o tr`s`tur` caracteristic` organiza\iilor interna\ionale de cooperare, dec@t unui executiv na\ional) [n paralel cu inexisten\a unor prevederi legale prin care Consiliul s` poat` decide dizolvarea Parlamentului. Pre]edintele Consiliului European ar trebui numit de Consiliul European, [n aceast` variant`, [ns` dup` aprobarea Parlamentului European, ceea ce ar crea un echilibru politic [ntre Parlament ]i executivele na\ionale (reprezentate prin cele dou` “Consilii”), echilibru [nt`rit prin atribu\ia Parlamentului de a alege Pre]edintele Comisiei (care va fi propus de Consiliul European). De asemenea, [n privin\a desemn`rii Ministrului Unional de Afaceri Externe, acesta ar trebui numit de Consiliu (sau de Consiliul European) dup` aprobarea Parlamentului ]i revocat conform aceleia]i proceduri. Art. I-27/Constitu\ia European`, referitor la procedura de desemnare a Comisiei ca organ colegial, ar trebui reluat ]i adoptat [n textul unui nou tratat interna\ional, tot din cauza echilibrului politic dintre Consiliu (care adopt` lista candida\ilor la func\ia de comisar european; care nume]te Comisia) ]i Parlamentul European (care acord` votul de [ncredere Comisiei, [n bloc). {n ceea ce prive]te desemnarea judec`torilor ]i a avoca\ilor generali ai Cur\ii de Justi\ie a Uniunii Europene ]i ai Tribunalului, ace]tia ar trebui numi\i de guvernele statelor membre, de comun acord (prin intermediul unuia dintre cele dou` “Consilii”) ]i aproba\i de Parlament, pentru a beneficia de un real statut juridic suprana\ional ]i democratic, [n acela]i timp. La nivelul atribu\iilor decizionale, ar trebui s` func\ioneze o nou` reparti\ie de competen\e [ntre “Consilii” ]i Parlament, [n domeniile actualmente extra-legislative (de exemplu, [n domeniul politicilor interguvernamentale precum PESC sau CPJP). {n cadrul

S.P. nr. 120-121-122/2006

unor astfel de politici f`c@nd parte din cadrul Uniunii Europene, un rol decizional major ([n materia [ncheierii acordurilor PESC; a deciderii acord`rii ajutorului umanitar; a impunerii de m`suri restrictive; a stabilirii orient`rilor generale [n materie de azil, vize, imigra\ie, politici sociale) ar trebui acordat Parlamentului European. Astfel, [n perspectiv`, ar fi realizabil` o real` extindere a “co-deciziei” dincolo de pilonul comunitar (a capacit`\ii juridice a Parlamentului European de a adopta acte legislative europene, [mpreun` cu Consiliul), [n domeniul politicilor considerate “interguvernamentale” ( odata cu elaborarea unui nou tratat interna\ional). Astfel, un echilibru politic real [ntre Parlament ]i Consiliu ar trebui s` consolideze rolul decizional al Parlamentul European [n domenii extra-comunitare, confirm@nd astfel flexibilitatea ]i capacitatea de adoptare a [ntregului sistem politic UE la cerin\ele reducerii deficitului democratic din Uniune. Conform acestei ipoteze, reforma institu\ional` a Uniunii va fi una modest`, care ar limita pozi\ia preeminent` a Consiliului (datorate regimului “confuziei de puteri” din Uniune, ceea ce [i permite acestuia s` de\in` simultan, func\ii deliberative ]i executive) ]i va schimba caracterul interguvernamental al PESC ]i CPJP [n politici par\ial comunitarizate, permi\@nd Parlamentului ca, [n unele domenii din cadrul acestor politici, s` adopte [mpreun` cu Consiliul, unele acte legislative europene. Parlamentul ar c@]tiga, conform acestei ipoteze, at@t un real drept de ini\iativ` legislativ` (ruperea monopolului de\inut de Consiliul UE) c@t ]i prerogativa de a defini politicile Uniunii ]i de a stabili conformitatea dintre orient`rile generale formulate de Consiliul European, cu obiectivele politice ale UE (inclusiv conformitatea acestor orient`ri politice definite de executivele na\ionale, cu necesit`\ile de creare a unei autentice democra\ii europene). Apartenen\a la Uniune (procedura de aderare la UE a unui stat candidat; retragerea din Uniune; suspendarea anumitor drepturi ce decurg din apartenen\a la Uniune) ar trebui s` reflecte, [n aceast` ipotez` de evolu\ie moderat` a Uniunii, echilibrul politic dintre “Consilii” ]i Parlamentul European (fiind posibile dou` variante: cea indicat` de tratatul constitu\ional din 2004, care presupune c` atribu\ia decizional` [n toate aceste trei domenii apar\ine Consiliului, iar Parlamentul European de\ine o competen\` de a aproba decizia Consiliului; varianta contrar`, [n temeiul c`reia Parlamentul European este cel care decide, Consiliului revenindu-i sarcina de a [ncheia acordul de admitere/retragere, [n numele UE cu statul [n cauz`, sau de a constata existen\a unui risc clar de [nc`lcare grav` din partea unui stat membru a valorilor democratice ale Uniunii). Ini\ierea unei forme de cooperare consolidat`

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri [ntre statele membre UE, care are inciden\` direct` ]i pe termen lung asupra proiectului politic de “Uniune European`” ar trebui s` se realizeze cu aprobarea expres` a Parlamentului European (]i nu a]a cum prevede art. III-418/Constitu\ia European`, prin informare periodic` a acestuia de c`tre Comisie sau de Ministrul Unional al Afacerilor Externe cu privire la evolu\ia acestor forme de cooperare consolidat`). De asemenea, [n materia revizuirii noului tratat interna\ional, s-ar impune ca Parlamentul European s` de\in` un rol politico-juridic mult mai important dec@t cel pe care [l de\ine, de exemplu, [n virtutea art. IV-443/ Constitu\ia European` (de consultare, [n cazul [n care Consiliul European adopt` o decizie european` favorabil` examin`rii modific`rilor propuse, [n cazul procedurii ordinare de revizuire; de consultare, [n cazul procedurii simplificate de revizuire privind politicile ]i ac\iunile interne ale UE, conform art. IV-445/Constitu\ia European`). Astfel, [n aceste dou` tipuri de proceduri, Consiliul ar putea decide doar dup` aprobarea Parlamentului European, ceea ce ar consolida echilibrul politic dintre aceste dou` institu\ii UE. Pe de alt` parte, art. IV-444/Constitu\ia European` ar putea fi inclus [n noul tratat interna\ional din “etapa post-Nisa”, deoarece oblig` Consiliul European s` ob\in` aprobarea Parlamentului [nainte de a adopta o decizie european` [n materia procedurii simplificate de revizuire; de asemenea, orice ini\iativ` [n aplicarea acestui articol, luat` de Consiliul European, trebuie transmis` parlamentelor na\ionale (acestea av@nd un rol politic activ, deoarece, [n cazul opozi\iei unui parlament na\ional, notificat` [n zece luni de la aceast` transmitere, decizia european` nu se poate adopta). Acest caz de implicare direct` ]i concret` a parlamentelor na\ionale [n revizuirea unui tratat constitu\ional ar trebui preluat ]i [n ceea ce prive]te noul tratat interna\ional ce ar urma s` fie elaborat [n “perioada post-Nisa”, ca unul din modurile de garantare a particip`rii efective a parlamentelor na\ionale la nivelul de guvernare politic` european`. Cu precizarea c`, prin aceast` variant` nu se elimin` complet deficitul democratic din Uniune (Consiliul r`m@n@nd unul din “legiuitorii europeni”, al`turi de Parlamentul European, de]i de\ine ]i atribu\ii executive), ceea ce reprezint` un risc serios la adresa evolu\iei Uniunii c`tre o entitate politic` democratic`, trebuie s` analiz`m juridico-politic ]i rela\ia stabilit` [ntre Comisie, pe de-o parte ]i “cei doi legiuitori”, de cealalt` parte (Consiliul UE ]i Parlamentul European).

2. Un echilibru politic între Comisia Europeanã æi tandemul “legislatorilor europeni” Din aceast` perspectiv`, s-ar pune [ntrebarea dac` este firesc ca un executiv suprana\ional precum Comisia s` r`spund` politic [n fa\a unui “executiv colectiv” precum Consiliul. At@t prin tratatele comunitare ]i modificatoare, c@t ]i prin varianta tratatului constitu\ional din 2004, Comisia poate fi demis` [n bloc de Parlamentul European, ca un exemplu de p@rghie politic` major` de care dispune acesta spre a []i exercita controlul politic asupra “executivului european” (Comisia). {ns` aceast` p@rghie politic` nu apare ]i [n ceea ce prive]te rela\ia politic` dintre Consiliu ]i Comisie (Consiliul UE neput@nd cere demisia Comisiei), aspect care reflect` originalitatea naturii juridice a celor dou` institu\ii UE. Astfel, dac` privim Consiliul exclusiv prin prisma unui “executiv european” ne confrunt`m cu o situa\ie politico-juridic` nefireasc` ( ca unul dintre “cele trei executive europene”- Consiliul UE, Consiliul European, Comisia-, s` poat` demite [ntreaga Comisie), ceea ce ar institui o ierarhie a “executivelor europene” dominat` de Consiliu (acesta de\in@nd majoritatea cov@r]itoare a atribu\iilor guvernamentale [n toate domeniile de competen\` ale Uniunii). Dac` privim Consiliul [n cea de-a doua sa ipostaz` politic` (de “legiuitor european”) nu ne putem explica de ce acesta nu are nici un rol [n procedura de demitere [n bloc a Comisiei (aici eviden\iindu-se rolul politic major al Parlamentului European). Reies din aceste dou` constat`ri, atipicitatea naturii juridice a Consiliului, c@t ]i originalitatea func\ion`rii [n ansamblu, a cadrului institu\ional UE. {n aceast` variant`, Comisia ]i-ar p`stra cvasimonopolul [n domeniul ini\iativei legislative (astfel cum a fost consacrat prin tratatele comunitoare ]i modificatoare), [ns`, [n acela]i timp, dreptul de ini\iativ` legislativ` ar fi recunoscut prin noul tratat interna\ional din “etapa post-Nisa” ]i Parlamentului European. Pe de alt` parte, [n calitate de “executiv european”, Comisia ar trebui s` fie tras` la r`spundere politic` doar [n fa\a Parlamentul European (prin mo\iune de cenzur`) dar ]i prin alte tipuri de control politic (audierea Pre]edintelui Comisiei [n fa\a Parlamentului European; invitarea comisarilor europeni [n fa\a Parlamentului pentru a da r`spuns [ntreb`rilor ]i interpel`rilor euro-deputa\ilor; prin controlul exercitat prin comisiile de anchet` etc.). Prin urmare, ar trebui reluat art. I-26/Constitu\ia European`, paragr. 8, care consfin\e]te implicit, rolul Parlamentului European, de “legiuitor tipic” ([n timp ce “veritabilului legiuitor european”, Consiliul UE, nu [i este recunoscut` prerogativa de a ob\ine

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri demisia [n bloc a Comisiei, printr-o mo\iune de cenzur`). Astfel, putem trage concluzia, pe baza art. I-26/ Constitu\ia European`, paragr. 8 c` “veritabilul legiuitor european” nu este Consiliul (din acest punct de vedere) ci Parlamentul European, tocmai datorit` naturii sale juridice suprana\ionale ]i a legitimit`\ii sale democratice directe, [n raport cu Consiliul UE (“cel`lalt legiuitor european”). Devine astfel firesc ca, din pricina naturii juridice interguvernamentale a Consiliului, c@t ]i a atribu\iilor sale executive, acesta s` nu poat` dispune de prerogativa de a trage la r`spundere politic` un alt executiv european (Comisia) mai cu seam` dac` avem [n vedere legitimitatea democratic` semi-direct` a Comisiei (alegerea Pre]edintelui Comisiei ]i supunerea [n bloc a Comisiei, ca organ colegial, votului de aprobare al Parlamentului European), legitimitate pe care nu o [nt@lnim [n cazul “veritabilului legiuitor european” (Consiliul). Echilibrul politic ]i institu\ional dintre Comisie, pe de-o parte ]i de cealalt` parte, Consiliu ]i Parlamentul European se eviden\iaz` printr-un partaj de atribu\ii executive [ntre Comisie ]i Consiliu (Comisia asigur@nd reprezentarea extern` a Uniunii, [n vreme ce Consiliul, prin forma\iunea ministerial` a Consiliului Afacerilor Externe, elaboreaz` ac\iunea extern` a Uniunii [n conformitate cu orient`rile strategice ale Consiliului European, [n cadrul func\iei sale de definire a politicilor Uniunii – art. I-23; art. I-24, paragr. 3/Constitu\ia European`). {n al doilea r@nd, echilibrul politic ]i institu\ional dintre Comisie ]i Parlament ([n afara de dreptul de ini\iativ` legislativ` de\inut de Comisie [n cadrul procedurilor legislative ordinare, fa\` de competen\ele “co-decizionale” exercitate de Parlament) se concretizeaz` prin caracterul juridico-politic al Comisiei, de institu\ie politic` independent` fa\` de statele membre ]i fa\` de orice institu\ie UE (inclusiv fa\` de Parlament), de]i Comisia este aleas` de Parlament ]i poate fi destituit` [n bloc de acesta. Mai mult, trebuie men\ionat` ]i delegarea normativ` (art. I-36/Constitu\ia European`) prin care Parlamentul ]i Consiliul UE (prin legi ]i legi-cadru europene) pot delega Comisiei atribu\ia de a adopta regulamente europene-delegate ce completeaz` sau modific` anumite elemente ne-esen\iale din legea european`. Prin acest mecanism juridico-politic, Comisia este asociat` [ntr-un grad mai mare la procesul decizional european, realiz@ndu-se de fapt, un adev`rat “triunghi institu\ional” [n domeniul legislativ european (Comisie – Consiliu – Parlament), dup` cum [n domeniul executiv exist` o alt` triad`, compus` din Consiliul European – Comisie – Consiliu ([mpreun` cu Ministrul Unional al Afacerilor Externe, [n varianta constitu\ional european`). Desigur, aceast` ipotez` sus\in@nd necesitatea unui echilibru politic ]i institu\ional dintre institu\iile politice

S.P. nr. 120-121-122/2006

ale UE cu un rol–cheie [n evolu\ia Uniunii presupune ca fiecare dintre acestea s` dispun` de p@rghii juridico-politice eficiente pentru a contrabalansa celelalte institu\ii UE, pentru a da astfel expresie principiului de drept european al echilibrului ]i al cooper`rii interinstitu\ionale. Cu toate acestea, chiar dac` aceste trei institu\iicheie din Uniune (Comisia, Consiliul UE, Parlamentul European) se echilibreaz` reciproc, evit@nd, [n aceast` ipotez`, s` se creeze o pozi\ie predominant` pentru una dintre ele (de exemplu, [n favoarea Consiliului), totu]i ipoteza de fa\` nu elimin` deficitul democratic din UE. Astfel, [n “etapa post-Nisa”, criza structural` a Uniunii se va prelungi, deoarece existen\a unui echilibru politic ]i institu\ional [ntre Comisie, Consiliu ]i Parlament nu garanteaz` o func\ionare democratic` ]i mai apropiat` de cet`\enii UE, a acestora. Doar prin fundamentarea Uniunii [n ansamblu, ca sistem politic complex pe o ax` democratic` Parlament European – parlamente na\ionale – cet`\eni europeni, aceast` criz` structural` a UE ar fi eliminat`. Dintre toate cele trei ipoteze majore de evolu\ie a UE din “perioada post-Nisa”, tendin\a integra\ionist` bazat` pe cooperarea str@ns` [ntre Parlamentul European ]i parlamentele na\ionale este cea apt`, [n opinia noastr`, s` elimine deficitul democratic cu care se confrunt` Uniunea [nc` de la [nceputul existen\ei sale, criz` structural` acutizat`, prin e]ecul din 2005 al tratatului constitu\ional. {n ceea ce prive]te impactul e]ecului acestui tratat constitu\ional asupra originalit`\ii institu\iilor UE, consider`m c` acesta nu este unul at@t de serios pe c@t ar p`rea la prima vedere, deoarece ]i anterior Constitu\iei Europene, institu\iile UE aveau un caracter inedit, neput@nd fi asimilate nici unor organe de stat, nici unor organe din structura unor organiza\ii interna\ionale de cooperare ori de integrare. Desigur, nu putem face abstrac\ie de elementele de noutate pe care le-a adus Constitu\ia European` referitor la organizarea ]i func\ionarea, precum ]i la atribu\iile acestor institu\ii politice, [ns` este de dorit ca noul tratat interna\ional ce va trebui s` ini\ieze o autentic` reform` institu\ional` [n “etapa post-Nisa” s` [mbine cele dou` cerin\e majore: de p`strare ]i consolidare a caracterului original al acestor dou` institu\ii UE, [n paralel cu acordarea unui caracter democratic veritabil, menite s` le apropie de cet`\eanul european. M~D~LINA VIRGINIA ANTONESCU - doctorand [n drept european, la Facultatea de Drept, Universitatea Bucure]ti ]i cercet`tor ]tiin\ific [n cadrul Institutului Diplomatic Rom@n ; este autoare a c`r\ilor : “Uniunea European`, un imperiu modern?” ; “Doctrina neo-machiavelist` [n contextul provoc`rilor globaliste” etc.

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri

Continuarea procesului de extindere a Uniunii Europene - micro-analizã economicã ALINA BUZÃIANU The study asses the economic effects of the enlargement process, as the enlargement towards East is considered an economical success. Important observations regard the last step of enlargement, from May 1 2004. The conclusion is that for the future extensions of commercial exchanges will depend on the existing demand.

Efectele economice ale procesului de extindere a UE Extinderea Uniunii Europene c`tre Est a reprezentat un succes din punct de vedere economic. Comer\ul dintre vechile ]i noile state membre este [n continu` dezvoltare. Investi\iile str`ine aduse de companiile din vest au ajutat la crearea de sute ]i mii de locuri de munc` [n centrul ]i estul Europei ]i a generat totodat` profituri de miliarde de euro pentru companiile investitoare. Lucr`tori din Polonia, Ungaria ]i celelalte \`ri au acoperit decalajele [n privin\a calific`rii profesionale existente [n acele \`ri ale Uniunii Europene care au deschis por\ile pie\elor lor for\ei de munc` venite din exterior. Tot mai mul\i bani din bugetul UE curge c`tre zonele mai s`race din est; p@n` ]i fermierii est-europeni – anterior, cei mai ferven\i eurosceptici din regiune – sunt satisf`cu\i acum c` []i pot vinde produsele [ntregii Europe ]i au un oarecum acces la subven\iile agricole ale Uniunii Europene. Vor fi [ns` necesare alte schimb`ri ulterioare pe m`sura aprofund`rii integr`rii pie\ei unice, iar unele \`ri din cadrul zonei-euro vor trebui s`-]i modifice orientarea [n sensul cre]terii flexibilit`\ii pe pia\a for\ei de munc` (vezi Anexe, Tabelul 2) [nainte ca est-europenii s` c@]tige dreptul de a aplica pentru ob\inerea de locuri de munc` pe [ntregul teritoriu al Uniunii Europene [ncep@nd cu anul 2011 (posibil, [n anumite \`ri chiar mai devreme). Totu]i, percep\ia larg r`sp@ndit` cum c` noile state membre ar fi ultra-liberale, cu economii caracterizate prin taxe reduse ce ar produce daune sistemului social european este gre]it`; exist` diferen\e mari

[ntre \`rile est-europene. {n general, nivelul de impozitare al acestor \`ri , la fel ca ]i cheltuielile bugetare sunt doar relativ mai reduse dec@t [n celelalte state vest-europene ]i totodat` de\in un sistem de asigur`ri sociale generos care [ns` se afl` sub o sever` presiune exercitat` de o rat` a ]omajului constant ridicat`. Printre altele ]i la fel ca mul\i dintre vechii membrii UE, nou-veni\ii se lupt` s` r`m@n` competitivi [n fa\a concuren\ei pre\urilor mici impus` de o Asie ce se dezvolt` [n ritm alert. Ca urmare a acestui fapt, \`rile est-europene nou integrate caut` s` produc` mai multe bunuri ]i servicii high-tech ]i mai pu\ine produse manufacturate de baz`. {n termeni relativi, cre]terea popula\iei (20%) ]i a suprafe\ei (23%) rezultate din extinderea din 2004 nu sunt superioare celor din extinderile precedente. Extinderea din 1973 cu includerea Marii Britanii, a Danemarcei ]i Irlandei, a fost propor\ional mai mare, din punctul de vedere al popula\iei. Extinderea din 1995 cu includerea Austriei, Suediei ]i Finlandei a fost propor\ional mai mare din punctul de vedere al suprafe\ei teritoriale. Ultima extindere este diferit` de extinderile anterioare datorit` diferen\elor economice: [n noile \`ri membre PIB-ul pe cap de locuitor este [n medie 40% din PIB-ul actualelor state membre (paritate bazat` pe puterea de cump`rare). Aceast` extindere se aseam`n` cel mai mult cu extinderea prin integrarea Spaniei ]i Portugaliei, din 1986, care a dus la o cre]tere cu 16% a popula\iei UE: PIBul acestor \`ri reprezenta [n medie aproximativ 70% din PIB-ul UE de la acea dat` (paritate bazat` pe puterea de cump`rare).

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri O alt` diferen\` [ntre ultima extindere ]i extinderile precedente este aceea c` majoritatea noilor membri se afl` [n etapa de tranzi\ie de la tipul de economie planificat` la sistemul economiei de pia\` ]i au trecut prin reforme economice dificile, independent de eforturile lor de a intra [n UE. Odat` cu integrarea celor 10 noi state membre, UE ]i-a sporit for\a economic`, devenind cea mai mare pia\` unic` (mai mult de 450 milioane de consumatori), ]i acoperind cca 18% din comer\ul mondial. Mai mult, potrivit evalu`rii Comisiei Europene, realizate la un an de la aderare, exporturile ]i importurile [ntre noile state membre ]i vechile \`ri membre au crescut pe parcursul anului 2004, impulsionate fiind de desfiin\area ultimelor bariere comerciale ]i de beneficiile specifice pie\ei interne unice (vezi Anexe, Tabelul 1). {n plus, toate tratatele interna\ionale, inclusiv cele din cadrul OMC, sunt negociate de Comisia European` [n numele celor 25 de state. Pe l@ng` avantajele func\ion`rii uniunii vamale [ntre noile ]i vechile \`ri membre ale UE, cre]terea exporturilor noilor state membre [n 2004 s-a datorat ]i [nvior`rii activit`\ii economice [n \`rile UE-15 ]i a dinamismului comer\ului mondial [n aceast` perioad`. Pe de alt` parte, cre]terea importurilor din noile state membre s-a datorat nu numai impactului ader`rii, ci ]i sporirii considerabile fa\` de 2003 a pre\urilor interna\ionale la energie ]i alte materii prime. {n acela]i timp, to\i indicatorii care ilustreaz` p`rerea cet`\enilor despre diferite chestiuni legate de contextul economic ]i politic al UE au crescut o dat` cu valul de integrare din mai 2004. Impactul extinderii din 1 mai 2004 Uniunea European` ]i \`rile din centrul ]i estul Europei au [nceput s` demoleze barierele comerciale bilaterale [nc` de la [nceputul anilor 1990, chiar [nainte de a se pune de acord asupra programului de liberalizare complet` prin intermediul acordurilor europene. La nivelul anului 2001 nu mai existau nici un fel de tarife sau cote comerciale pentru bunurile industriale cu toate c` au mai r`mas unele restric\ii [n privin\a comer\ului cu servicii ]i binen\eles a produselor agricole. Diminuarea barierelor comerciale [n cadrul UE – [mpreun` cu o rapid` reconstruc\ie industrial` – a alimentat o cre]tere foarte mare a exporturilor [n zona Europei centrale ]i de est ]i care a fost definitorie pentru revigorarea regiunii. {n cei zece ani de dinaintea ader`rii, exporturile din Ungaria au crescut cu 380% (cre]tere exprimat` [n dolari), iar cele din Cehia cu 280 %. {n anul 2000, marile state din Europa central` ]i de est []i orientaser` deja 60-75% din

S.P. nr. 120-121-122/2006

exporturi c`tre Uniunea European`. Cu alte cuvinte, cu mult timp [nainte de ob\inerea statutul de membru, aceste \`ri dezvoltau schimburi comerciale cu UE mai consistente dec@t cele [nregistrate de vechii membri UE [ntre ei. Boom-ul exporturilor a fost str@ns legat de fluxurile pe scar` larg` de investi\ii strìne directe (ISD). Aderarea [n sine la Uniunea European` a f`cut destul de pu\in [n ceea ce prive]te sporirea atractivit`\ii \`rilor din centrul ]i estul Europei pentru companiile strìne. Dar procesul de pre-aderare a fost important pentru investi\iile strìne directe din mai multe motive: [n primul r@nd, pe m`sur` ce \`rile Europei de est preluau politicile ]i regulile UE, mediul lor de afaceri a [nceput s` semene din ce [n ce mai mult cu cel din Europa de vest, astfel [nc@t investitorii strìni au reu]it mai bine s` se familiarizeze cu acesta; [n al doilea r@nd, [n timp ce Uniunea European` []i deschidea tot mai mult pie\ele proprii pentru bunurile din Polonia, Estonia ]i Slovacia, acestea au devenit loca\ii mai interesante pentru produc\ia de export; ]i [n al treilea r@nd, perspectiva de a fi membru al Uniunii Europene a ac\ionat ca o „ancor` extern`” pentru reformele economice, garant@nd astfel o anumit` stabilitate ]i asigur@nd investitorii [mpotriva politicilor reversibile. Ca rezultat al acestor evolu\ii, companiile din \`rile membre ale Uniunii Europene au investit mai mult de 150 de milioane de euro [n cele zece \`ri integrate din centrul ]i estul Europei [ncep@nd cu 1990. Pentru Europa de vest aceste sume reprezentau o valoare destul de redus`: [n 2004, vechile UE-15 au investit reciproc de 11 ori mai mult [n propriile economii dec@t [n cele ale noilor state membre. Dar pentru multe dintre \`rile din estul Europei afluxurile de investi\ii dinspre Uniunea European` se situau frecvent la nivelul a 5-10% din PIB-ul na\ional. Pe scurt, integrarea economic` gradual` [n Uniunea European` a reprezentat cheia succesului economic al noilor state membre. {ncep@nd cu mijlocul anilor 1990, statele din centrul ]i estul Europei au [ntrecut [n mod consecvent cre]terile economice din vechile state membre ale UE. De exemplu, Polonia a [nregistrat o cre]tere medie de 4,4% pe an pe perioada ultimului deceniu, Ungaria de 3,6%, iar Estonia de 5,4%. Prin compara\ie, Germania a reu]it doar o cre]tere medie de 1,3% [ntre anii 1995-2004 ]i Fran\a de 2,2%. |`rile aderante, de asemenea, s-au comportat considerabil mai bine dec@t acele \`ri care nu ]i-au depus [nc` candidatura (sau nu li s-a oferit perspectiva) pentru statutul de membru UE, ca de exemplu Rusia, Ucraina sau Moldova (ale c`ror rate medii de cre]tere economic` s-au situat [ntre 1995-2004 la nivelul a 2,9%, 1,5% ]i respectiv 1,4%).

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri Paæii care vor urma... Proiectul extinderii Uniunii Europene c`tre sudul ]i estul continentului r`m@ne deschis dup` aderarea Rom@niei ]i Bulgariei [n anul 2007. Croa\ia ]i Turcia for\eaz` voin\a europenilor. Este posibil ca interesele geostrategice ale marilor puteri s` le ridice mingea la fileu ]i, [ntr-o perspectiv` ceva mai [ndep`rtat`, Macedonia, Bosnia-Her\egovina, Serbia ]i Muntenegru s` fie avute serios [n vedere ca posibile \`ri membre. Cum va ar`ta Uniunea European` [n anul 2015 este greu de spus. Linia orizontului devine incert` dup` momentul 2007, an [n care Rom@nia ]i Bulgaria []i schimb` statutul din \`ri candidate [n \`ri membre. Incertitudinea rezid` mai pu\in [n planurile Uniunii Europene, c@t [n poten\ialele accidente de parcurs. Presupun@nd [ns` c` proiectele g@ndite la Bruxelles au ]anse maxime de reu]it`, peste un deceniu Uniunea European` ar putea cuprinde 35 de \`ri. Turcia ar putea culege roadele celor 40 de ani de candidatur` la ob\inerea statutului de \ar` membr` [n 2010 sau 2012. Croa\ia ]i-a manifestat oficial dorin\a [n 2003 ]i a [nceput [n martie anul trecut negocierile de aderare ]i este foarte posibil ca [n 2009 s` fie acceptat` ca \ar` membr`. Fostele state iugoslave, Macedonia, BosniaHer\egovina, Serbia ]i Muntenegru, au fost nominalizate pentru [nceperea negocierilor de aderare [n anul 2003, c@nd Consiliul European de la Salonic a fixat ca prioritate a extinderii Uniunii Europene, zona Balcanilor. Atunci a fost estimat` ]i perioada de timp necesar` acestor \`ri pentru a se alinia la standardele Uniunii Europene. {n ipoteza [n care conjunctura politic` ]i economic` regional` ]i mondial` r`m@ne cea de ast`zi, acestor \`ri le sunt necesari [nc` 12 ani pentru a fi pe deplin preg`tite. Ultima, dar nu cea mai lipsit` de importan\` \ar` ce intr` [n calculele Uniunii Europene extinse este Albania, \ara c`reia nu i s-a fixat o dat` pentru [nceperea negocierilor de aderare, dar care, din ra\iuni de stabilizare a zonei Balcanilor, este luat` [n considerare ca posibil membru al Uniunii Europene [n 2015. Directiva europeanã privind liberalizarea serviciilor Dup` doi ani de dezbateri, Parlamentul European a adoptat la 16 februarie un raport asupra proiectului de directiv` referitoare la serviciile de pe pia\a intern` – o problem` major` pentru Uniunea European`. Principiul s`u motor, cel al “\`rii de origine”, a fost eliminat, [n locul s`u fiind stabilit` o clauz` care stipuleaz` “libera circula\ie a serviciilor”. Conform acestei reguli, un stat membru trebuie s` respecte dreptul unui prestator dintr-un alt stat mem-

bru de a furniza servicii ]i de a i se garanta “liberul acces ]i libera exercitare a serviciilor pe teritoriul primului stat membru”. Ca regul` general`, nu va mai fi posibil` obligarea unui prestator de a deschide un birou [n \ara [n care furnizeaz` temporar un serviciu, nici nu i se va mai putea interzice s` se doteze cu “o anume infrastructur`”. Este interzis s` i se impun` [nscrierea [ntr-un registru profesional sau s` i se interzic` s` utilizeze la fa\a locului materialul s`u obi]nuit de lucru. Statele membre nu mai au dreptul s` aplice un “regim contractual particular [ntre prestator ]i destinatar, care s` limiteze prestarea de servicii cu titlu independent”. Dac` directiva, rectificat` pe baza propunerilor Parlamentului, va fi aprobat` de Consiliul de Mini]tri, se va aplica urm`toarelor categorii de servicii: servicii de interes economic general – servicii po]tale, distribuire de ap`, electricitate, managementul de]eurilor; serviciile de afaceri – consultan\` [n management, certificarea ]i testarea, managementul ]i securitatea birourilor, publicitatea, serviciile de recrutare ]i serviciile agen\ilor comerciali; serviciile de care beneficiaz` at@t mediul de afaceri c@t ]i consumatorii, inclusiv serviciile imobiliare, cele din construc\ii (inclusiv serviciile arhitec\ilor), organizarea de t@rguri comerciale, [nchirierea de ma]ini, agen\iile de turism; serviciile [n beneficiul consumatorilor – turism, activit`\i de agrement ]i centre sportive. Urm`toarele sectoare nu sunt incluse [n proiectul de directiv`: serviciile specifice sistemului privat ]i public de s`n`tate; serviciile financiare; comunica\iile ]i re\elele electronice; re\elele de transport; serviciile juridice; serviciile audiovizuale; jocurile de noroc ]i loteriile; profesiile ]i activit`\ile legate de exercitarea autorit`\ii publice (notariate); serviciile de taxe ]i impozite; serviciile de interes economic. Parlamentul European sper` ca noua lege s` promoveze competi\ia [n sectorul serviciilor, care este responsabil pentru aproximativ jum`tate din ]i pentru 60% din locurile de munc`. Rezultatul ar fi, [n cele din urm`, pre\uri mai mici ]i o ofert` mai variat` de servicii. Pentru a intra [n vigoare, directiva va trebui s` primeasc` mai [nt@i aprobarea tuturor \`rilor membre ale Uniunii Europene. Prognoza economicã pentru åãrile candidate æi potenåial-candidate aderare la Uniunea Europeanã {n \`rile candidate ]i poten\ial-candidate, cre]terea produsului intern brut este previzionat` a r`m@ne la cote relativ ridicate, astfel: la mai mult de 5% pe parcursul fiec`rui an, [n Bulgaria, Rom@nia ]i Tur-

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri cia, [n timp ce [n cazul Croa\iei va accelera p@n` la 4− % [n 2007. Principalele surse ale acestei expansiuni continue par s` fie m`rirea productivit`\ii muncii ]i o complex` ]i extensibil` rezerv` de capital. De asemenea, [n toate \`rile cererea intern` va continua s` surclaseze produc\ia, impulsionat` de consumul privat ]i de o solid` performan\` investi\ional`. {n Bulgaria ]i Rom@nia, cheltuielile din zona consumului privat au crescut considerabil [n ultima perioad` de timp, dar este de a]teptat o reducere gradual` a vitezei de cre]tere [n viitorul apropiat. De asemenea, infla\ia va cunoa]te o perioad` de regres sau de relativ` estompare. Productivitatea [n continu` cre]tere ]i concuren\a din cadrul acestor economii, combinate cu o real` apreciere a monedelor na\ionale contribuie la conturarea acestei perspective de viitor pentru \`rile [n cauz`. {n orice caz, [n toate statele candidate ]i poten\ial-candidate cre]terea pre\urilor la produse va avea o influen\` destul de important` asupra infla\iei: fie printr-un efect de [ncetinire a fenomenului de dezinfla\ie1 [n Rom@nia ]i Turcia, fie printr-o cre]tere temporar` a infla\iei [n Bulgaria ]i Croa\ia. Cel mai probabil, pia\a for\ei de munc` va beneficia, de pe urma unei cre]teri sus\inute a produc\iei: rata de ocupare a for\ei de munc` este preconizat` a cre]te, [n special [n Turcia cu peste 2% anual. Ca atare rata ]omajului este a]teptat` s` scad` [n 2007, p@n` la aproximativ 7% [n Rom@nia, 9−% [n Bulgaria ]i Turcia ]i 12% [n Croa\ia. Se prevede ca Bulgaria s` [nregistreze un echilibru al bilan\ului guvernamental [n timp ce Rom@nia, ajutat` de o puternic` cre]tere economic` va reu]i s` marcheze deficite mai reduse. {n Croa\ia ]i Turcia, deficitele se situeaz` [n prezent la cote ridicate, dar p@n` [n 2007 se a]teapt` o diminuare a acestora, la mai pu\in de 3 % [n Turcia ]i [n jurul a 3,5% [n Croa\ia. Pe toat` durata anului 2005, deficitul de cont curent din toate statele candidate ]i poten\ial-candidate a fost [ntr-o continu` cre]tere datorit` evolu\iei ascendente a cererii interne cumulat` cu explozia pre\ului petrolului. {n 2006 ]i 2007 deficitul balan\ei de pl`\i externe va r`m@ne [n continuare ridicat [n Bulgaria ]i Rom@nia, unde deficitele de cont curent sunt preconizate a oscila [n jurul valorii de 10% din PIB, [n timp ce [n Croa\ia ]i Turcia acestea vor atinge aproape 6% din PIB pe fiecare an. Concluzii Impactul economic ]i politic al ader`rii este semnificativ. Uniunea European` a devenit cea mai important` putere economic`, [n termeni de produs intern brut, ca urmare a l`rgirii spre Est. Este [ns` de a]teptat nu numai ca beneficiile complete ale integr`-

S.P. nr. 120-121-122/2006

rii s` difere calitativ de la o \ar` la alta sau de la o regiune la alta, dar ]i [n timp ]i intensitate. Cele mai multe dintre studiile academice sugereaz` efectul pozitiv pe care urmeaz` s` [l aib` l`rgirea spre est asupra cre]terii economice mai ales prin ad@ncirea competi\iei ]i cre]terea activit`\ii pe pie\ele financiare. Impactul direct al extinderii spre est asupra vechilor state membre ale Uniunii Europene a fost marginal. Procesul de l`rgire a UE a dus la cre]terea presiunii competitive asupra mai vechilor state membre ]i se pare c` acest fenomen va fi resim\it ]i [n viitor. A]a cum mediul de afaceri arat`, acest lucru este exact ceea ce era necesar pentru a impulsiona economiile cu ritm anevoios de cre]tere din Zona Euro. Performan\ele economice solide ale noilor membri au ad`ugat poate un oarecare grad de dinamism economiei europene, dar din moment ce noile 10 state membre conteaz` [n m`sura a numai 5% din PIB-ul Uniunii Europene (sau 10%, dac` este s` m`sur`m la paritatea puterii de cump`rare), acestea sunt prea mici pentru a ac\iona din postura de motor al economiei europene. {n cele ce urmeaz` vor fi men\ionate c@teva din punctele tari ale impactului favorabil avut de extindere asupra UE-252: • Cre]terea popula\iei cu 74,1 milioane persoane (19,4%) la nivelul de 456,8 milioane persoane; • Cre]terea activit`\ii de produc\ie ]i servicii, a productivit`\ii ]i a progresului tehnologic; • Dezvoltarea infrastructurii; • Sporirea investi\iilor directe a UE-15 [n noile state membre; • Intensificarea comer\ului intra-european; • Exod redus de for\` de munc` din noile \`ri membre, contrar a]tept`rilor. Dintre oportunit`\ile care sunt prev`zute a se contura [n 2005-2006, pot fi men\ionate c@teva mai importante: • Cre]terea rolului UE pe plan interna\ional: \`rile membre UE-25 au dep`]it u]or [n 2004 contribu\ia SUA la PNB mondial (30,4% comparativ cu 30,0%); • L`rgirea UE poate s` m`reasc` PNB din UE-15 cu 0,5-0,7% anual [n perioada 2005-2009; • Pe termen mediu, cre]terea economic` ]i crearea de noi locuri de munc` [n UE-25 s-ar putea realiza prin cre]terea competitivit`\ii UE pe scena global`. {n acest sens, Planul global de aplicare a strategiei de la Lisabona, prezentat de Comisia European` [n 2005, cu 98 ac\iuni concrete [n opt domenii prioritare, ar putea inversa tendin\ele actuale manifestate pe plan mondial; • Domeniile prioritate ale planului de ac\iune elaborat de Comisia European` [n 2005 sunt: sprijinirea ino-

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri v`rii ]i cunoa]terii; reforma politicii ajutoarelor de stat; [mbun`t`\irea ]i simplificarea legisla\iei europene ce reglementeaz` activitatea [ntreprinderilor; finalizarea Pie\ei Interne a serviciilor; [ncheierea unui acord „ambi\ios pentru UE” [n Runda Doha, de negocieri comerciale multilaterale; eliminarea obstacolelor privind mobilitatea for\ei de munc`; dezvoltarea unei abord`ri comune a migra\iei economice; sprijinirea angaja\ilor afecta\i de restructur`ri. Acest plan de ac\iune va fi completat cu cele 25 de planuri na\ionale de reform` pe care le preg`tesc toate statele membre. • Economia noilor \`ri membre va genera 300.000 de noi locuri de munc`; • L`rgirea va intensifica schimburile comerciale [ntre noile ]i vechile state membre; • Accelerarea cre]terii economice [n noile state membre determin` cre]terea nevoii acestora pentru bunuri de investi\ii ]i cre]terea importului din UE-15; • Importul de materii prime ]i semifabricate din \`rile noi membre va contribui la cre]terea competitivit`\ii produc`torilor ]i exportatorilor din UE-15; • Va cre]te exportul de servicii de afaceri, financiare ]i comerciale ale \`rilor UE-15, import@ndu-se servicii mai ieftine datorit` costurilor reduse de pe pia\a muncii din noile \`ri membre; • Migra\ia for\ei de munc` din noile \`ri membre [n UE-15 se va diminua, odat` cu echilibrarea diferen\ elor de venit pe locuitor. {n primii ani dup` l`rgire, migra\ia este estimat` la 200-300 mii de persoane pe an, care nu va determina tulbur`ri pe pie\ele UE.

NOTE 1

Fenomenul de dezinfla\ie (eng. Disinflation) – semnific` o sc`dere a ratei infla\iei; o reducere a ratei de cre]tere a pre\urilor. Dezinfla\ia este considerat` a fi un factor pozitiv din punct de vedere al st`rii economiei. 2 Virginia C@mpeanu, „Evolu\ia situa\iei economice [n noile state membre ale UE ]i perspective pentru 2005-2006”, IEM, iulie 2005.

SEMNAL Anselm de Canterbury Despre libertatea alegerii (ediåie bilingvã) Editura: Polirom Anul apariåiei: 2006 Traducere de: Laura Maftei Notã introductivã, note æi studiu de Ovidiu Stanciu.

Cuprins Cã facultatea de a pãcãtui nu afecteazã libertatea alegerii • Cum au avut liberul arbitru, dupa ce au devenit robi ai pãcatului; ce este liberul arbitru • Cum de au facultatea de a pãstra rectitudinea, pe care nu o au • Cã nici o tentaåie nu constrânge «pe cineva» sã pãcãtuiascã împotriva voinåei lui • Cum are voinåa noastrã putere împotriva tentaåiilor, oricât de neputincioasã ar pãrea • Cum este «voinåa» mai puternicã decât tentaåia, chiar când este învinsã de aceasta • Cã nici Dumnezeu nu poate îndepãrta rectitudinea voinåei • Cã nimic nu este mai liber ca dreapta voinåã

{n termeni economici, extinderea acestor zece state a fost comparativ echivalent` cu ad`ugarea unei singure economii de m`rimea celei olandeze la o pia\` unic` cu 380 de milioane de consumatori ]i la un PIB de nivelul a 10.000 de miliarde de euro. Dar ce se poate spune despre viitor? Orice alt` cre]tere viitoare ce s-ar putea [nregistra la nivelul schimburilor comerciale va depinde de cererea existent` pe marile pie\e europene ]i de evolu\iile noilor membri. Anticip@nd faptul c` noile state membre []i vor p`stra actualele rate de cre]tere a productivit`\ii (adic` vor reu]i s` r`m@n` competitive), atunci exporturile lor vor continua s` se dezvolte [n ritmul actualelor rate de cre]tere, care se prezint` a fi destul de ridicate (vezi Tabelele 1, 2, 3, 4 în continuare).

Descriere Conceput sub forma de dialog, Despre libertatea alegerii este o originalã interpretare a problemei liberului arbitru, disputatã în teologia creætinã timpurie. Analizatã de Sf. Augustin, trecutã apoi prin filtrul teoriilor despre predestinare din perioada carolingianã, problema liberului arbitru îæi gãseæte soluåie, dupã opinia lui Anselm de Canterbury, în conceptul de „rectitudine a voinåei”, care este una dintre piesele fundamentale ale întemeierii individualismului în gândirea medievalã.

ALINA BUZ~IANU - Cercet`tor, Institutul Rom@n de Studii Interna\ionale.

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri

Tabel 1.

Indicatori de baz` pentru noile state membre ]i UE-15 Popula\ia (milioane)

PIB 2003 (miliarde EUR)

PIB/loc.la PPC (UE25=100)

PIB (rat` de Infla\ia, cre]tere) %, 2000% 2004 2000-2004

Cont curent, mld. $

Republica Ceh`

10,2

80,3

3,1

2,6

-5,6

Estonia

1,3

8,1

7,2

3,5

-1,4

Ungaria

10,0

72,6

3,9

7,1

-8,8

Letonia

2,3

9,9

7,5

3,2

-1,7

Lituania

3,4

16,3

6,7

0,5

-1,6

Polonia

38,2

185,2

3,1

4,3

-3,6

Slovacia

5,4

29,0

4,1

7,7

-1,4

Slovenia

2,0

24,9

3,4

6,8

-0,3

NSM-10

73,7

442,1

3,6

4,6

-25,4

UE-15

383,5

9,373.5

109

2,0

21,8

Datele sunt pentru anul 2004, dac` nu se precizeaz` altfel. Sursele: The Economist Intelligence Unit, Comisia European`.

Tabel 2.

Indicatori ai pie\ei for\ei de munc` Rata ocup`rii Costul unei Persoane cu diplom` Lucr`tori care au Rata for\ei de efectuat stagii de ]omajului munc` ore de munc` de bacalaureat (%), preg`tire (%), 2005 (euro), 2003 (cel pu\in), %, 2004 profesional`,%, 2004 2004 Republica Ceh`

8,0

64,2

5,5

Estonia

7,5

63,0

4,0

Ungaria

7,1

56,8

5,1

Letonia

9,0

62,3

2,4

Lituania

8,2

61,2

3,1

Polonia

17,9

51,7

4,7

Slovacia

16,4

57,0

4,0

Slovenia

5,8

65,3

10,5

UE-15

7,8

64,7

24,3

Datele sunt pentru anul 2004, dac` nu se precizeaz` altfel. Sursa: Comisia European`.

S.P. nr. 120-121-122/2006

Tabel 3.

16,7

13,3

3,3

9,9

12,8

14,1

7,2

10,0

6,8

7,8

9,2

28,0

-2,8

-4,5

4,4

5,9

6,8

7,2

1,6

2,4

Ungaria

Slovacia

Malta

Cipru

Slovenia

Estonia

Letonia

Lituania

UE 15

UE 25

4.2

3.9

9.8

13.1

19.8

9.9

15.0

-3.5

7.1

10.7

9.5

4,2

5.5

5.3

10.3

13.2

16.2

7.8

3.8

0.8

10.3

10.6

10.1

5.0

5.5

5.2

9.7

12.8

13.3

7.5

3.8

2.6

14.9

10.1

9.9

6.0

4,1

3,5

9,9

11,3

13,2

7,3

-4,9

10,5

14,1

10,4

8,9

10,3

8,0

7,5

14,4

17,0

15,4

14,5

10,6

3,3

15,1

13,6

19,4

6,5

4.2

4.1

11.1

5.5

14.2

6.5

2.6

-2.7

8.1

8.9

4.5

1.5

5.4

5.2

11.2

10.5

11.8

7.0

4.8

1.9

9.6

10.9

10.8

5.5

* estim`ri pentru luna noiembrie 2005; ** previziuni

Sursa: European Commission: “Economic Forecast Autumn 2005”, Brussels, Noiembrie.

23,5

10,1

Republica Ceh`

28,0

17,7

-3,5

-3,0

-0,8

-1,1

-4.9

-2.6

1.7

-4.3

-4.7

-2.7

2.7

-4.4

-2.2

-2.7

3.1

-4.6

-2,2

-3,1

-3.4

-3.8

-4.0

-23,7 -25,7 -25.9 -26.7 -26.5

-14,5 -15,8 -15.8 -16.3 -16.8

-2,2

-4,0

-2,7

-0,4

-3,0

-5,8

-0,5

-8,7

-6,3

-2,2

-0,7

-5,7

-10,5

-3,4

-8,8

-5,2

-4,2

5.6

5.2

10.2

0,9

1,2

-9,1

0,7

0,9

0.2

0.4

0.0

0.2

-0.1

0.2

-10,6 -10.8 -10.7 -10.7

10.6 -18,1 -20,5 -18.5 -17.4 -16.1

0,1

0,4

-6,9

-8,2

-9.9

-1.6

-5.8

-6.7

-6.6

-8.4

-2.9

-3.2

-7.7

-1.8

-5.5

-6.8

-6.2

-8.4

-2.6

-3.5

0,0

0,5

-8,0

-0.3

-0.1

-7.4

-0.4

-0.2

-7.1

-12,6 -11.1 -10.5

11.5 -16,9 -17,5 -16.4 -15.3 -15.0 -12,0 -12,7

7.5

5.0

3.2

11.5

9.9

9.4

6.9

-0.3

-0.1

-7.0

-9.8

-7.1

-2.0

-4.7

-7.0

-3.7

-7.7

-2.3

-3.9

Exporturi Importuri Soldul balan\ei comerciale Soldul balan\ei de cont curent (cre]teri reale fa\` de anul (cre]teri reale fa\` de anul (% din PIB) (% din PIB) anterior, %) anterior, %) 2006 2007 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2004 2005 2006 2007 2003 2004 2005 * ** ** * ** ** * ** ** * ** **

Polonia

|`ri

Evolu\ia principalilor indicatori ai comer\ului exterior în noile state membre

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri

S.P. nr. 120-121-122/2006

1933

964,4

1,2

3,4

5,2

7,9

4,9

2002

3,1

6,0

4,3

5,8

4,5

5,2

2003

3,2

6,0

3,7

4,1

8,0

5,6

8,3

2004

1,5

9,01

0,9

3,4

2,1

0,5

6,1

11,9

2004/2005

49,7

31,5

14,6

13,8

39,3

11,9

6,8

2004

Rata Rata infla\iei, ]omajului % %

-3,8

-2

0,1

-4,9

5,2

0,9

-7,3

1,3

-1,4

2004/2005

Balan\a bugetului guvernamental, % din PIB

Sursa: Enlargement Papers,”The Western Balkansin transition”, Directoratul general pentru afaceri economice ]i financiare, nr.23, Decembrie 2004; EUROSTAT.

4895

3983

Albania

BosniaHer\egovina SerbiaMuntenegru Kosovo (Rezolu\ia Consiliului de Securitate UN 1244)

10,300

Croatia

-7,5

4952

Turcia

6324

Bulgaria

5600

7000

România

Macedonia

2001

Cre]terea economic` (PIB), %

2004/2005

PIB/loc. (PPP), euro

Profil Economic. Statele candidate ]i poten\ial-candidate

-18

-11

-18,5

-6,0

-5,3

-7,7

-4,7

7,4

7,5

2004

Sold cont curent,% din PIB

33,0

20,2

44,8

55,9

18,5

2004

Datoria extern`, % din PIB

0,17

64,4

46,7

48,2

0,51

52,3

54,2

Imp. Exp.

Comer\ul cu UE-25, % din total

Tabel 4.

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri

Aderarea Turciei sau lungul drum spre Europa ELENA BURCIOAGÃ “Trãim astãzi un punct de cotiturã în relaåiile dintre Uniunea Europeanã și Turcia. O Turcie stabilã și democratã, în pace cu vecinii sãi este un obiectiv pe care trebuie sã-l susåinem în mod activ, atât în Europa cât și în Turcia. Iatã de ce demarãm astãzi negocierile de aderare cu aceastã åarã.” (Declaraåia Președintelui Comisiei europene Jose Manuel Barroso, referitoare la deschiderea negocierilor de aderare cu Turcia, Bruxelles, 3 octombrie 2005) The article comments the arguments for and against Turkey’s accession, the relations between Turkey and European Union and the opportunities for each proposed variant: privileged partnership or full membership. The conclusion is that further flexibility and coherency regarding any decision is necessary, both for Turkey and the European Union.

De la “Europa celor 6” din 1951 la cele 25 de state membre de ast`zi, extinderea Uniunii Europene s-a proiectat ca un proces complex, cu compromisuri ]i eforturi de adaptare de ambele p`r\i, dar ]i ca o tem` de dezbatere care a alimentat, mai ales, viziunile eurosceptice. Argumentele invocate de ambele p`r\i au pus [n eviden\` caracteristicile statului candidat ]i mizele pe care integrarea sa le ridica. Dintre toate acestea, candidatura Turciei a constituit un subiect de controverse [ntre statele membre pe o perioad` destul de lung`, dac` \inem cont de inten\ia sa de a se al`tura Uniunii, dar acestea s-au accentuat dup` Consiliul european de la Copenhaga din 2002 c@nd s-a stabilit data pentru deschiderea negocierilor de aderare. Argumentele pro ]i contra ader`rii Turciei au adus [n prim-plan o gam` variat` de aspecte, percepute at@t ca oportunit`\i c@t ]i ca provoc`ri. Schi\area profilului de \ar` eviden\iaz` [ntreag` problematic` la care trebuie s` dea r`spunsuri Turcia pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene: de la argumente geografice, demografice ]i religioase (cu o suprafa\`1 de 769,6 km din care mai pu\in de o treime se afl` [n Europa ]i restul [n Asia, cu o popula\ie de aproximativ 70 milioane de locuitori dintre care 99,8% sunt adep\i ai islamismului ]i o natalitate care, conform previziunilor, ar face-o [n 2015 s` fie cel mai populat stat din Uniune), la

argumente economice, geopolitice, de reprezentare institu\ional`, f`r` a le omite pe cele care vizeaz` segmentul democra\ie-drepturile omului. Toate acestea au f`cut ca discu\iile s` oscileze [ntre chestiunile tehnice pe care le cuprinde “dosarul turc” propriu-zis ]i probleme de nuan\` ca definirea identit`\ii europene ]i c@t de departe se poate merge cu diversitatea ca suport al unit`\ii. Este pentru prima dat` c@nd candidatura unui stat st@rne]te at@tea controverse ]i mai ales aduce [n discu\ie o problem` de esen\`: care sunt grani\ele, chiar ]i [n varianta de reprezent`ri imaginare, [n care se poate vorbi de Europa ca structur` institu\ional` de cooperare politic` ]i economic`, pe ce valori se bazeaz`, ce capacitate de absorb\ie are ]i cum []i vor gestiona interesele statele europene [n luarea deciziei la nivelul institu\iilor europene. Dincolo de punctele de vedere mai mult sau mai pu\in emo\ionale sau ra\ionale exprimate public de diver]i actori politici, [ntreaga dezbatere a conturat mental bariere ]i a marcat delimit`ri [ntre “noi” – cet`\enii europeni – ]i “ceilal\i” – aspiran\i la acest statut. Din aceast` perspectiv` decizia de deschidere a negocierilor de aderare a Turciei la Uniunea European` la data prev`zut` de Consiliul european de la Bruxelles, respectiv la 3 octombrie 2005, poate fi considerat` un succes pentru oficialii de la Ankara. De]i luat` [ntr-o atmosfer` de tensiuni diplomatice,

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri declara\ii ferme ]i dup` discu\ii prelungite p@n` t@rziu [n noapte, hot`r@rea de [ncepere a negocierilor de aderare ofer` Turciei ]ansa de a-]i demonstra dorin\a de a se al`tura valorilor europene, de a continua ]irul reformelor [ntreprinse p@n` [n prezent, de a le consolida prin asigurarea instrumentrelor de punere [n practic` ]i mai mult, de a ini\ia altele. Relaåiile Turcia – Uniunea Europeanã Inten\ia de aderare a Turciei la structura comunitar` european` nu e recent`; accentul pus de acest stat pe destinul s`u european este un aspect bine cunoscut [n politica interna\ional`, primii pa]i [n acest sens f`c@ndu-se acum mai bine de 40 de ani. Mai exact, [n 1963, Turcia semneaz` Acordul de Asociere, cunoscut sub denumirea de Acordul Ankara ]i [n 1987 depune cererea oficial` de aderare. R`spunsul Uniunii a venit la Summit-ul de la Luxembourg din 1997 c@nd candidatura Turciei este declarat` eligibil`, dar oficial, statutul de \ar` candidat` la Uniunea european` a fost ob\inut abia [n 1999 [n urma Consiliului european de la Helsinki, unde se precizeaz` c`: “Turcia este un stat candidat cu voca\ia de a se al`tura Uniunii pe baza acelorla]i criterii care se aplic` ]i celorlalte state candidate. {n cadrul strategiei europene actuale, Turcia, la fel ca ]i celelalte state candidate va beneficia de o strategie de pre-aderare a c`rui scop este de a [ncuraja ]i a sprijini reformele”2. Acesta este [nceputul strategiei de pre-aderare care a pus Turcia [n fa\a unui lung ]ir de reforme sus\inute prin asisten\` financiar` european`. {n acest context, [n martie 2001, a ap`rut Parteneriatul pentru Aderarea Turciei, iar ca r`spuns la acest document al Consiliului UE, Guvernul de la Ankara a prezentat Planul Na\ional de Adoptare al Acquisului ]i o serie de reforme legislative [n scopul [ndeplinirii criteriilor de aderare. D@nd [nc` o speran\` Turciei, Consiliul european de la Copenhaga din 2002 fixeaz` o a]a numit` clauz` de rendez-vous: “Dac` [n Decembrie 2004, Consiliul european decide, pe baza unui raport ]i a unei recomand`ri a Comisiei, c` Turcia satisface criteriile politice de la Copenhaga, Uniunea European` va deschide f`r` [nt@rziere negocierile de aderare.”3 {ncurajarea de a accelera reformele ]i de a se implica activ [n [ndeplinirea criteriilor de aderare nu a fost inutil`, pentru c`, [ntr-adev`r [n Recomandarea Comisiei privind progresele realizate de Turcia pe calea ader`rii din octombrie 2004 se arat` c` Turcia satisface suficient criteriile de la Copenhaga ]i recomand` deschiderea negocierilor de aderare [n anumite condi\ii. Pornind de la aceast` premis`, Con-

S.P. nr. 120-121-122/2006

siliul european din decembrie 2004 a avansat ca cer t` pentru deschiderea negocierilor data de 3 octombrie 2005 ]i a stabilit coordonatele cadrului de negociere adaptat la specificul Turciei. Nu lipsit de importan\` este c` [n toat` aceast` perioad` schimburile comerciale au fost un factor cheie al rela\iilor dintre Uniunea European` ]i Turcia. Din 1995 a devenit func\ional` Uniunea vamal`, ceea ce a f`cut ca Turcia s` ocupe locul al ]aptelea [n cadrul schimburilor comerciale cu Uniunea, cre]terea fiind evident` dac` \inem cont c` [n 1990 Turcia ocupa o modest` a ]aptesprezecea pozi\ie. La aceasta se adaug` faptul c` [n primele nou` luni ale anului 2004 exporturile Turciei spre pia\a comunitar` au crescut cu aproximativ 55%, iar volumul importurilor din Uniunea European` au crescut cu 50%4.

Parteneriat privilegiat vs. Membru cu drepturi depline Revenind la deschiderea negocierilor de aderare, de]i acestea pot fi considerate un succes, totu]i oficialii de la Ankara nu au fost pe deplin mul\umi\i, aderarea propriu-zis` fiind prev`zut` a avea loc abia peste 10 ani5, iar cadrul de negociere e mult mai riguros dec@t cele precedente. {n plus, s-a insistat, [n diverse contexte, c` “deschiderea negocierilor este punctul de plecare pentru un proces de lung` durat`, care … r`m@ne deschis ]i nu conduce nici apriori, nici automat la aderare.”6, Comisia rezerv@ndu-]i dreptul ca, urm@nd procedura stabilit` [n Tratatul asupra Uniunii Europene7 ]i dup` consultarea Parlamentului european, s` decid` suspendarea negocierilor [n caz de violare grav` ]i persistent` a democra\iei, respectului drepturilor omului, a libert`\ilor fundamentale ]i a statului de drept. Dincolo de aceste aprecieri care las` deschis` posibilitatea de reg@ndire a num`rului viitoarelor state membre ]i care oblig` Turcia la transform`ri structurale profunde, totu]i, “scopul final al negocierilor este aderarea”. {n contextul [n care data de 3 octombrie era oferit` ca sigur` pentru deschiderea negocierilor, at@t de documentele oficiale, c@t ]i de reprezentan\ii europeni [n diverse discursuri, iar progresele Turciei erau apreciate la Bruxelles, vehemen\a cu care Austria s-a pronun\at pentru o alternativ` la statutul de membru cu drepturi depline pe care ar urma s`-l primeasc` Turcia la [ncheierea negocierilor de aderare a reprezentat o surpriz`. Ministrul de externe al Austriei, Ursula Plassnik a oferit varianta unui “parteneriat privilegiat” pe care Turcia urma s`-l aib` cu Uniunea European`. Varianta a fost categoric res-

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri pins` de oficialii de la Ankara, ministrul de externe turc Abdullah Gul adres@nd un ultim avertisment cu retragerea de la negocieri dac` acestea nu vor [ncepe la data ]i [n condi\iile stabilite anterior. Schimbul de reac\ii ferme [ntre cele dou` p`r\i p`rea c` va determina un blocaj destul de greu de gestionat pe viitor, un risc pe care Pre]edin\ia Britanic` a UE nu putea s` ]i-l asume. Miza [nceperii negocierii de aderare aducea [n prim plan aspecte mult mai importante dec@t cele religioase sau geografice pe care s-au axat dezbaterile la un moment dat. “Parteneriatul privilegiat” propus de Austria cuprindea o serie de acorduri de natur` comercial`, de politic` extern` ]i de securitate, cu anumite facilit`\i care urmau s` se stabileasc` [ntre cele dou` p`r\i. Ceea ce se urm`rea era tocmai limitarea accesului Turciei la luarea deciziei ]i implicit nereprezentarea sa [n institu\iile europene. Justificarea vine din faptul c`, [n conformitate cu normele de reprezentare ]i datorit` popula\iei sale numeroase, Turcia ar avea un cuv@nt greu de spus [n Parlamentul european ]i [n Consiliu. Astfel, Turcia nu ar mai fi un simplu stat membru ci un actor central, pozi\ie pe care nimeni nu o poate neglija. Pe de alt` parte, trebuie re\inut` ]i prietenia tradi\ional` cu SUA, Turcia fiind recunoscut` ca un actor cu greutate al rela\iilor transatlantice, pilon al NATO [n Orientul Mijlociu ]i ca vechi aliat al Statelor Unite. Iat` de ce Administra\ia de la Washington nu a pierdut nici o ocazie pentru a-]i exprima sus\inerea pentru aderarea Turciei, aderare care r`spunde [n viziunea lor unei logici de alian\e strategice greu de sl`bit, unei consolid`ri a pozi\iei sale [n zon` care s`-i asigure [ndeplinirea priorit`\ilor de politic` extern`. Rolul important pe care pozi\ia geografic` i-o confer` [n zon` va implica, treptat, o reconsiderare a geopoliticii europene. Dup` aderarea Turciei vom vorbi despre un spa\iu comunitar ale c`rui frontiere vor ajunge p@n` [n Orientul Mijlociu ]i [n Caucaz, zone strategice instabile din punct de vedere al securit`\ii, dar bogate [n resurse energetice. O simpl` privire analitic` a h`r\ii ne arat` c` aceste zone strategice instabile corespund sferei de influen\` geopolitic` a Turciei, a rivalit`\ilor istorice [n care a fost implicat`. Pus` [n fa\a conflictelor din Caucaz8 ]i abord@nd direct tensiunile din Irak, Iran, Siria, Uniunea European` va trebui s`-]i consolideze segmentul de ap`rare ]i de securitate, s` suplimenteze bugetul pentru acest sector, ]i nu [n ultimul r@nd s` gestioneze din perspectiva valorilor sale, focarele existente. Pentru a r`spunde tuturor acestor exigen\e, Bruxelles-ul va trebui s` dea consisten\` dimensiunii externe a politicii sale ]i s`-]i defineasc` [n termeni

clari noua viziune geopolitic`. Se va [ncerca astfel un transfer de stabilitate din interiorul grani\elor europene spre zonele tensionate din imediata sa vecin`tate. Responsabilit`\ile pe care Uniunea European` este dispus` s` ]i le asume \in de mizele pe care le genereaz` contextul geopolitic global, de scena pe care va ac\iona. Din aceast` perspectiv`, at@t Turcia c@t ]i UE evolueaz` [ntr-un mediu regional cu conexiuni multiple de tip re\ea ]i [ntr-un mediu interna\ional [n recompunere. Spa\iul M`rii Mediterane ]i al M`rii Negre, accesul la resursele din Orientul Mijlociu, includerea [n limitele sale a unui segment important din traseele energetice9, sunt elemente de baz` ale ra\ionamentului f`cut [n favoarea deschiderii negocierilor de aderare. Puncte slabe – Puncte tari F`r` a epuiza problematica avantajelor ]i dezavantajelor strategice pe termen scurt sau lung oferite de primirea Turciei [n spa\iul comunitar, se impune a ne opri ]i asupra a]a numitelor puncte slabe pe care situa\ia intern` a acestui stat [nc` le mai genereaz`. At@t [n Recomandarea Comisiei europene c@t ]i [n Raportul Parlamentului european se sublineaz` voca\ia european` a Turciei, progresele realizate, dar sunt f`cute ]i o serie de recomand`ri care arat` lungul drum pe care [l mai are de f`cut acest stat. Pentru ca data de 3 octombrie 2005 s` devin` realitate [n [nceperea negocierilor de aderare, Turcia a trebuit s` mai rezolve dou` probleme: pe de o parte s` semneze Protocolul prin care se extinde Uniunea vamal` la cele zece noi state membre, [n\eleg@nd aici ]i Ciprul, iar pe de alt` parte reforma Codului penal, Bruxelles-ul cer@nd garan\ii referitoare la respectul minorit`\ilor ]i al drepturilor omului. Ankara a [ndeplinit aceste condi\ii, de]i chestiunea cipriot`, aflat` [n centrul diferendului dintre cele dou` p`r\i e departe de a se fi rezolvat. Sem narea Acordului vamal nu presupune ]i recunoa]terea oficial` a Ciprului, Turcia continu@nd s` interzic` accesul transporturilor maritime ]i aeriene cu pavilion grec pe teritoriul s`u. Apare astfel urm`torul paradox de rezolvat: cum va putea Turcia face parte din Uniunea European`, at@t timp c@t refuz` s` recunoasc` existen\a unuia dintre membrii structurii la care dore]te s` adere. {n ciuda declara\iilor f`cute de partea turc` referitor la acest diferend, Bruxellesul i-a cerut Turciei ca recunoa]terea oficial` a Ciprului s` aib` loc p`n` la [ncheierea procesului de negociere. Ocuparea zonei de nord a Ciprului de c`tre solda\ii turci [n 1974 ]i embargoul asupra zonei su-

S.P. nr. 120-121-122/2006

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri dice sunt incompatibile cu valorile europene ]i se a]teapt` o schimbare de atitudine a Turciei. Pe l@ng` diferendul cipriot, se distan\eaz` ca nerezolvat` ]i problema cu Armenia, grani\a dintre cele dou` state, care se [ntinde pe o distan\` de 268 km, r`m@n@nd [nchis`. {n acest context, ne [ntreb`m dac` mai sunt criteriile de la Copenhaga o referin\` adecvat` pentru a aprecia pertinen\a candidaturii turce. {n mod firesc, sintagma folosit` de Comisia european` prin care apreciaz` c` [ndeplinirea criteriilor de aderare se face [n mod suficient, las` deschis` posibilitatea de a interpreta ]i de a nuan\a r`spunsurile. Indiscutabile sunt progresele pe care Turcia le-a f`cut pe calea integr`rii: modificarea unor articole din Constitu\ia adoptat` [n 1982 ]i din legisla\ia referitoare la drepturile omului. {n 2002 Parlamentul Turciei a decretat abolirea pedepsei cu moartea, a autorizat [nv`\`m@ntul [n limbile minorit`\ilor ]i a adoptat o nou` legisla\ie referitoare la minoritatea cre]tin`. La acestea se adaug` o serie de m`suri luate [n 2003 ]i care au avut ca punct central limitarea influen\ei politice a Consiliului Na\ional de Securitate ]i “toleran\a zero” fa\` de tortur` ]i de tratamente inumane. Aceste reforme importante trebuie continuate ]i consolidate. Comisia european` mai recomand` Turciei o reform` a sistemului electoral ]i reducerea pragului electoral de 10% pentru a permite o reprezentare mai larg` for\elor politice [n Marea Adunare Na\ional`, reforma legisla\iei referitoare la funda\ii ]i asocia\ii, sprijin necondi\ionat acordat societ`\ii civile, libertate sindicatelor [n organizare, lupta [mpotriva corup\iei, stabilitate regional` ]i [ncurajarea rela\iilor de bun` vecin`tate prin deschiderea posibilit`\ilor de acces la resursele de ap`, o distribu\ie just` ]i echitabil` a apei din fluviile al c`ror curs superior se afl` pe teritoriul turc, c@t ]i respectarea standardelor Organiza\iei Interna\ionale a Muncii. Privite [n ansamblu, aceste reforme sunt f`r` precedent [ntr-o societate de tipul celei turce, care [ncearc` s`-]i defineasc` orientarea european`. Ele nu trebuie s` devin` simple angajamente de suprafa\` asumate fa\` de Uniunea European`, ci vor trebui sus\inute printr-o schimbare de mentalitate ]i de practici la nivelul clasei politice, al administra\iei ]i al simplilor cet`\eni. Concluzii Odat` cu deschiderea negocierilor, rela\iile Turciei cu Uniunea European` au intrat [ntr-o nou` etap`, [n care vor ap`rea, treptat, alte aspecte sensibile. Pentru ca aceste situa\ii s` fie gestionate cu

S.P. nr. 120-121-122/2006

succes, va fi nevoie de o [n\elegere ]i o acceptare reciproc`, de transform`ri structurale dublate de flexibilitate ]i coeren\` [n decizii. Pe durata negocierilor Turcia ]i Uniunea European` vor trebui s` [nve\e s` se accepte reciproc, realiz@nd astfel mult dorita balan\` [ntre diversitate-dinamism ]i unitate-coeziune. Cu toate particularit`\ile pe care le prezint`, totu]i Turcia se va defini ca un model pentru alte state musulmane ar`t@nd c` democra\ia ]i Islamul sunt compatibile, [n timp ce promovarea multiculturalismului [n Europa ca principiu de politic` extern` european` devine o necesitate pentru a face fa\` provoc`rilor globale. Dinamica politic` a negocierilor euro-turce va fi una special` ]i dac` \inem cont de faptul c` pre]edin\ia UE este de\inut` [n prima jum`tate a anului 2006, conform principiului rota\iei, de c`tre Austria, stat ai c`rui reprezentan\i s-au opus deciziei de deschidere a negocierilor de aderare. Drumul Turciei c`tre Uniunea European` se dovede]te a fi unul pe c@t de lung pe at@t de sinuos, iar ob\inerea statutului de stat membru [n cadrul acestei structuri se proiecteaz` ca o miz` cu valen\e multiple. {n acest moment este greu de spus cu exactitate c@nd se va al`tura Turcia celorlalte state din UE; cel mult se pot avansa ipoteze ca baza de lucru pentru analizele viitoare pentru c` urmeaz` negocierea celor 31 de capitole din acquis-ul comu nitar. Complexitatea dosarului turc ne determin` s` afirm`m c` a deveni membru al Uniunii Europene a fost ]i este o decizie politic` bazat` pe poten\ialul statului candidat ]i nu pe identitatea sa. La r@ndul s`u, identitatea european` trebuie s` se proiecteze ca fiind flexibil`, axat` [n principal pe respect ]i recunoa]tere reciproc`, egalitate ]i solidaritate. Numai [n acest context va putea fi [n\eleas` provocarea diversit`\ii la adresa identit`\ii politice europene.

NOTE 1

www://europa.eu.int/comm/enlargement/turkey/political _profile. htm 2 Concluziile Pre]edin\iei Consiliului european de la Helsinki, 10-11 decembrie 1999, pct. 12 3 Concluziile Pre]edin\iei Consiliului european de la Copenhaga, 12-13 decembrie 2002, pct. 19 4 www.europa.eu.int/comm/enlargement/turkey/eu_relations. htm 5 Documentul Comisiei europene Cadrul de Negocieri cu Turcia, Principiile care guverneaz` negocierile, pct. 13 6 Raportul Parlamentului european referitor Raportul din 2004 ]i la Recomandarea Comisiei europene asupra progreselor realizate de Turcia pe calea ader`rii, 3 decembrie 2004 7 Art. 7 din TUE, modificat de Tratatul de la Nisa 8 Este vorba de conflictele din Cecenia, Abhazia, Azerbaidjan, Afganistan 9 Se va \ine cont ]i de Proiectul Nabucco, prev`zut a deveni pe-

Uniunea Europeanã: structuri æi aæteptãri ra\ional [n 2011. Aceste conducte urmeaz` s` traverseze teritoriul Turciei, Rom@niei, Bulgariei, Ungariei ]i Austriei, av@nd [n total o lungime de 2841 km.

BIBLIOGRAFIE Baechler Jean (2003), L’Europe et la Turquie, in Commentaire, vol. 26, nr 101, p. 37-45. Gole Nilufer (2004), Turquie: un désir que dérange, in Critique internationale, nr. 23, p. 26-39. Gower Jackie, Redmond John (2001), L`rgirea Uniunii europene: perspective, Bucure]ti, Club Europa. Judt Tony (2000), Europa iluziilor, Ia]i, Polirom. Prodi Romano (2001), O viziune asupra Europei, Ia]i, Polirom. Rouleau Eric (2000), Turkey’s Dream of Democracy, in Foreign Affairs, vol. 79, nr. 6, p. 100-114. Uzumcu Ahmed (2004), Turkey’s Role in Euro-Atlantic Security, in Nato’s Nations and Partners for Peace, nr. 2. www.europa.eu.int/european_council/conclusions/ index_en.htm pentru Consiliul european de la Copenhaga, 12-13 decembrie 1993, Consiliul european de la Luxembourg, 12-13 decembrie 1997, Consiliul european de la Helsinki, 10-11 decembrie 1999, Consiliul european de la Copenhaga, 12-13 decembrie 2002, Consiliul european de laBruxelles, 16-17 decembrie 2004. www. europa.eu.int/comm/enlargement/turkey www.europarl.eu.int/activities www.eu2005.gov.uk

SEMNAL Philip Roth Complotul împotriva Americii Editura: Polirom Anul apariåiei: 2006 Traducere din limba englezã æi note de Fraga Cusin

Descriere Philip Roth imagineazã un scenariu înfricoæãtor care ar fi schimbat complet istoria lumii în cea de-a doua jumãtate a secolului XX. În 1940, faimosul aviator Charles A. Lindbergh îl învinge în campania prezidenåialã pe Franklin Delano Roosevelt cu o majoritate zdrobitoare de voturi. Evreii din America sunt îngroziåi: într-un comunicat radiofonic, Lindbergh i-a acuzat cã au împins America într-un rãzboi inutil cu Germania nazistã. Odatã ajuns preæedinte, Lindbergh negociazã un acord cu Hitler, acceptând deschis politica virulent antisemitã a acestuia. Pentru un milion de familii din Statele Unite, inclusiv cea a naratorului, coæmarul începuse. „Acest splendid roman este, în acelaæi timp, actual prin subiectul pe care îl trateazã æi etern prin moralã.” (Booklist)

ELENA BURCIOAG~ - licen\iat` a Facult`\ii de }tiin\e Politice din Universitatea Bucure]ti (2002) ]i a Facult`\ii de }tiin\e Juridice ]i Administrative (2004). Master [n Rela\ii interna\ionale, Facultatea de }tiin\e Politice (2004), Diplom` de Studii aprofundate [n specializarea Drepturi fundamentale, Universitatea din Nantes (2003). Absolvent` a Academiei Diplomatice Bucure]ti (2005).

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice

Opinii privind comportamentul organizaåional și legile evoluåiei partidelor politice VASILE NAZARE Studying the party making phenomena as the expression of the political and democratic pluralism, requires a changing of the accent from the everyday reality to the perspectives, from present to future. The tendencies that have been manifested in the contemporany party systems and their legal way of evolution that are shaping up, can stand for a starting point in the process of evaluation regarding the place and the role of the political parties in the informational society.

1. Comportament organizaåional æi eficienåã politicã Partidele politice, [n raport cu alte tipuri de organiza\ie, se individualizeaz` prin organizarea formal` (statut, program, organisme de conducere) ]i finalitatea lor – luarea [n st`p@nire a “ma]inei de guvernare a societ`\ii”. Comportamentul politic, la nivel individual sau organiza\ional, implic` valori, interese ]i preferin\e, este rezultatul corobor`rii structurii de personalitate, credin\elor ]i convingerilor politice, reac\iilor ]i ac\iunilor politice, structurilor ]i proceselor care au loc [n sistemele politice. Conduita informal` voluntar` amplific` eficien\a organiza\ional`. Praxiologia politic` solicit`, parafraz@ndu-l pe T. Kotarbinski, integrarea [n conceptul eficien\ei a celor dou` dimensiuni valorice: economicitatea (ca raport dintre cantitatea de produse ]i volumul de resurse consumate; dintre efectele scontate ob\inute ]i volumul de activit`\i ini\iate ]i realizate) ]i eficacitatea (atingerea scopului urm`rit; [n cazul nostru: cre]terea num`rului de membri, a procentelor [n sondaje ]i [n alegerile locale ]i generale, preziden\iale sau comunitare)1. Problemele organiza\iilor, [n general, \in de organizare, diviziunea muncii, eficien\` ]i crearea condi\iilor pentru cre]terea randamentului activit`\ii. Perfor man\ele (randamentul) activit`\ii partidelor politice \in [n primul r@nd de ni]te factori de condi\ionalitate: a) legitimitatea – presupune o activitate conform` cu un anumit cadru normativ politic, juridic ]i etic; convingerea guvernan\ilor c` au dreptul s` exercite con-

S.P. nr. 120-121-122/2006

ducerea societ`\ii [n concordan\` cu valorile, idealurile, dezideratele ]i voin\a celor guverna\i; b) [ncrederea – m`sura [n care membrii sistemului au [ncredere [n actorii politici; [ncrederea este caracteristic` poliarhiei, asocierii libere [n vederea atingerii scopurilor, ne[ncrederea este proprie hegemoniei, grup`rilor constr@ng`toare. Organiza\iile bazate pe op\iune liber` ]i confien\` sunt mai longevive ]i mai eficiente dec@t cele strict ierarhizate ]i bazate pe comand`; c) gradul de integrare – coeziunea ]i unitatea partidului [n actul guvern`rii. Activitatea de partid ]i actul guvern`rii sunt laturi interdependente ale unui proces politic responsabil. L. Epstein ([n Political Parties [n Western Democraties, 1962) acrediteaz` termenul de coeziune a partidului care rezid` [n responsabilitatea asumat` fa\` de societatea global` ]i exprimat` [ntr-o structur` politic` alc`tuit` pe baza unor principii ]i a unui program. Omogenitatea partidelor (de interese, idei ]i limbaje) nu exclude existen\a unor disiden\e sau fac\iuni, maifestarea unor erezii. Exist` o “contradic\ie [ntre egalitatea politic` ]i armonia politic`”, remarcau Verba, Nie ]i Kim. Iar G. Pasquino ad`uga: “Acolo unde exist` institu\ii politice puternice care au leg`turi clare cu anumite grupuri specifice de popula\ie – [n care partidele nu inten\ioneaz` s` coopteze to\i cet`\enii, ci s` mobilizeze propriile grupuri de sus\inere – poate cre]te egalitatea politic`, dar, [n egal` m`sur`, ]i conflictul”. Organiza\iile politice tind c`tre autonomie, ceea ce implic` nevoia de loialitate, tipuri complexe de coeziune ]i clivaj. Cooperarea intra ]i interorganiza\ional` de tip politic, considera

Partide politice R. Dahl, este stimulat` fie de dorin\a de ap`rare a unit`\ii interne a na\iunii, independen\ei ]i institu\iilor ei politice, fie de con]tientizarea fiec`rei subculturi a realit`\ii c` nu poate constitui o majoritate valid`, capabil` s` guverneze dec@t [ntr-o coali\ie cu reprezentan\ii altor subculturi2; d) nivelul de participare – rela\iile cu celelalte organiza\ii, mobilizarea membrilor ]i simpatizan\ilor la elaborarea, adoptarea ]i [ndeplinirea deciziilor. {n general, nivelul de participare al membrilor la via\a partidelor a fost, [n general, destul de redus, la un procent nesemnificativ de la 10% la 30%, chiar ]i [n situa\ii deosebite (campanii electorale etc.). Deoarece conduc`torii ]i func\ionarii de partid de\in p@rghiile care le permit s` ia deciziile, s` manipuleze par ticiparea ]i s` fac` impracticabil` democra\ia [n interiorul partidului. Analiz@nd problema particip`rii [n cadrul partidelor ]i organiza\iilor (a implic`rii sau a retragerii), A.O. Hirschman ([n “Shifting Involvements. Private Interest and Public Action”, 1982) readuce [n discu\ie o chestiune deseori trecut` cu vederea [n astfel de demersuri, cea a “stimulentelor”. O participare sus\inut` ]i constant` [n cadrul organiza\iilor politice, hot`r@toare pentru existen\a ]i buna lor func\ionare, nu poate fi conceput` dac` organiza\iile respective nu sunt capabile s` foloseasc` instrumente selective, orientate c`tre mobilizarea, [n mod diferen\iat, a membrilor sì. Astfel, individul (membrul de partid – s.n.), [n loc s` adopte pozi\ia “pasagerului clandestin”, el va cùta s` devin` c@t mai activ cu putin\`, “[n func\ie de limitele pe care i le impun celelalte activit`\i ale sale ]i obiectivele esen\iale”. Pornind de la aceste concluzii, Clark ]i Wilson ([n “Incentive Systems: A Theory of Organization”, 1961) ne ofer` o clasificare a acestor stimulente practicate cu un real succes ]i [n organiza\iile de tip politic: stimulentele materiale (“recompense tangibile” care pot lua forma unor sume de bani, salarii ]i ramburs`ri, servicii de asisten\`, ob\inerea de func\ii [n organiza\ie), stimulente de solidaritate (stimuleaz` spiritul de identitate [ntre membrii organiza\iei, induce trìrea m@ndriei, a prestigiului pentru apartenen\a la organiza\ie, raporturile prietene]ti dintre cei care au acealea]i preocup`ri ]i interese), stimulente orientate c`tre scop (se refer` la elemente ideale sau ideologice: dob@ndirea unor obiective importante ]i cu caracter general, ca transformarea raporturilor sociale, egalitatea [ntre grupuri, crearea unei societ`\i drepte). Motiva\iile, tipul de stimulente urm`rite de fiecare membru sau simpatizant al partidului se afl` [ntr-o permant` dinamic`. Iar “organiza\iile pot pune la dispzi\ia sus\in`torilor o gam` larg` de stimulente care reflect` modificarea circumstan\elor, a resurselor, a a]tept`rilor”3.

Participarea partidelor la via\a politic` presupune o serie de mijloace, resurse ]i condi\ii (pozi\ii, roluri, modele de ac\iune) care s` le permit` respectarea ordinii sociale ]i afirmarea unui comportament inteligibil semnificativ pentru ceilal\i competitori, prieteni sau ostili, prezen\i pe scena politic`. Participarea, ca proces complex, presupune at@t asocierea, c@t ]i disocierea de alte organiza\ii. Caracteristic partidelor le este participarea membrilor s`i la procesul de elaborare, adoptare ]i mobilizare pentru [ndeplinirea deciziilor. Privitor la prezen\a ]i contribu\ia indivizilor la via\a de organiza\ie, D. Gusti ]i M. Duverger for muleaz` “teoria cercurilor” de participare dispuse concentric: 1. cercul simpatizan\ilor, cei care sus\in partidul, dar r`m@n [n afara organiza\iei; 2. cercul aderen\ilor, format din membrii de partid de r@nd; 3 cercul propagandi]tilor, militan\ilor sau liderilor; cercurile de apartenen\` configurate [n cadrul partidului induc ]i cercurile de insurgen\` pentru putere [n interiorul oric`rei forma\iuni: cercul guvernamental (c@nd partidul se afl` la putere), cercul parlamentar (c@nd partidul are reprezentare parlamentar`), cercul partizan (reprezentat de aparatul de propagand`, militan\ii partidului) ]i cercul local. Participarea se corelaz` [n mod necesar cu capacitatea membrilor organiza\iilor politice de a exercita o influen\` (c@t de mic`) asupra liderilor, conduc`torilor politici ]i asupra deciziilor acestora, asupra organiza\iei [ns`]i. A. Hirschman ([n “Exit, Voice, and Loyalty”, 1970) distinge trei modalit`\i: protestul (voice – fa\` de alegerile nedorite ]i comportamentele neacceptate, membrii pot [ncerca s` achimbe conducerea sau s` modifice comportamentele [n direc\ia dorit`), dezertarea (exit – divor\ul de organiza\ie, p`r`sirea cor`biei, atunci c@nd nu mai exist` speran\e de a putea influen\a alegerile ]i comportamentele, dar numai atunci c@nd sunt disponibile alte organiza\ii care [i atrag ]i ofer` stimulente adecvate nemul\umi\ilor; vezi migra\iile politice din ]i spre toate direc\iile manifestate pe e]ichierul politic rom@nesc [n perioada postrevolu\ionar`; dezertarea este costisitoare ]i posibil` c@nd protestul este insuficient sau nu ]i-a produs ecoul scontat) ]i loialitatea (loyalty – nu ca acceptare pasiv`, ci ca reafirmare a sus\inerii, a fidelit`\ii [n momente dificile, de op\iuni controversate; are rolul de a [mpiedica dezagregarea partidului)4. {n organiza\ii, influen\a se propag` asimetric, diferen\ele ]i dezechilibrele se origineaz` [n “diferen\ele preexistente de statut” (statutul socio-economic, pozi\ia [n organiza\ie, con]tiin\a de clas`) ]i variabilele individuale (interes, informa\ie, eficacitate). Nivelul receptivit`\ii liderilor, observau Nie ]i Verba ([n “Participation and Political Equality. A seven-nation comparison”, 1978), spore]te

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice propor\ional cu cre]terea particip`rii politice, dar, corespunz`tor, scade ]i egalitatea; [n comunit`\ile cu participare politic` ridicat`, receptivitatea liderilor este considerabil` ]i fa\` de cet`\enii mai pu\in activi, care sunt complet negilja\i [n comunit`\ile cu participare redus`. }i participan\ii activi ]i cei pasivi vor tr`i, [n mod diferit, anumite insatisfac\ii ]i deziluzii. Fenomenul partidist se deruleaz`, scria J. Gicquel ([n “Droit Constitutionnel et Institutions Politiques”, 1991), [n jurul cuplului “autoritate-contesta\ie” (putere-opozi\ie, s.n.). Conflictul nu trebuie considerat [ntotdeauna nefast, ci, [n anumite limite, chiar dezirabil. Pentru ca un sistem de partide s` supravie\uiasc`, [l completa G. Pasquino, “trebuie s` realizeze o interac\iune orizontal`, concuren\ial` [ntre cel pu\in dou` partide ]i o interdependen\` vertical` [ntre mai multe elemente: aleg`tori, partide, parlamente ]i guverne”. Concuren\a [ntre partide, concluziona politologul italian, “se desf`]oar` pe difertie planuri: electoral, guvernamental, parlamentar”. Fenomenul contest`rii presupune destul de mult` [ncredere [ntre opozan\i ]i nicidecum transformarea lor [n du]mani implacabili; diversitatea, [n ciuda aparen\elor, diminueaz` tensiunea ]i conflictele. Efectele politicii concuren\iale pot fi atenuate, remarca R. Dahl ([n “Poliarhiile”, 2000), prin instituirea unui sistem de partide foarte divers: un sistem bipartid, cu dou` partide mari, dominante, ]i unul sau c@teva mai mici (ca [n Germania); un sistem constituit dintr-un partid de guvern`m@nt, dominant, care poate [ntruni 50% din sufragii ]i cu contrapondere [ntr-o opozi\ie ce grupeaz` trei sau mai multe partide, ca [n Austria ]i Germania anilor ’60, un sistem orientat spre consens cvasiunanim, ca [n Elve\ia, unde majoritatea partidelor sunt incluse [n executiv. Participarea implic` cultura civic` ]i politic` a membrilor ]i liderilor politici, o anumit` capacitate de explicare, [n\elegere ]i interpretare [ntr-o manier` autonom`, partinic` a evenimentelor politice, un anumit nivel al convingerilor obiectivate [n subsisteme de tip normativ (care s` concorde cu obiectivele politice ale partidelor) ]i ac\ional (latura opera\ional`, hot`r@toare [n aprecierea convingerilor). Convingerile membrilor, dar mai ales ale liderilor ]i activi]tilor, sublinia R. Dahl, sunt determinante [n structurarea ]i func\ionalitatea partidelor. }ansele de reu]it` sunt condi\ionate de mai multe variabile: [nsu]irea unui set de convingeri politice destul de complex ]i stabil, concordan\a [ntre manifestarea ac\ional` ]i convingerile politice, m`sura [n care au capacitatea de a influen\a evenimentele politice, stabilitatea ]i transformarea unui regim. Partidele sunt organiza\ii care manifest` o incongruen\` ac\ional`; de cele mai multe ori ideea ]i

S.P. nr. 120-121-122/2006

actul (ac\iunea politic`) nu concord`. Platformele oficiale ale partidelor nu coincid de obicei cu exprim`rile lor [n via\a politic`, angajarea lor [n act se opune angaj`rii [ntr-o cauz`; situa\ie ce ne [ndrept`\e]te s` remarc`m c` avem de a face mai mult cu un pluralism doctrinar dec@t atitudinal. Doctrinele dispun partidele pe scena politic`, configureaz` sistemele de par tide, concur` la fundamentarea convingerilor ([ndeosebi cele privind necesitatea gestion`rii puterii ]i a guvern`rii), influen\eaz` rela\iile dintre partide, fac posibile coali\iile, chiar [ntre partide care n-au nici un element ideologic comun. Trebuie ]tiut faptul c` “suportul social” nu se identific` cu “suportul ideologic” (de pild`, dac` un partid se bucur` de sprijinul popula\iei catolice, asta nu-l transform` automat [ntr-un partid catolic); totu]i, [n mare m`sur`, exist` o reciprocitate [ntre programele partidelor, interesele ]i nevoile obiective ]i subiective ale sus\in`torilor s`i. Deci sistemul de partide nu reprezint` o imagine spontan` ]i fidel` a diferen\ierilor sociale, prezen\a ]i coloratura lor specific` depind [ntr-o anumit` propor\ie de [n\elegerile electorale care pot fi manipulate [n direc\ii impuse de interesele partizane ale actorilor politici. Dimensiunile de problematic`, [n concep\ia lui A. Lijphart, sunt: socio-economic`, religioas`, cultural-etnic`, urban-rural`, sprijinul pentru regim, politica extern`, postmaterialismul5; e) tipul de management ]i marketing politic practicat – reu]ita partidelor politice contemporane nu mai poate fi l`sat` [n grija destinului. Totul este rezultatul unei actvit`\i ]tiin\ifice, a profesioni]tilor [n arta comunic`rii politice. Destinul politic al unui om politic sau al unui partid se construie]te cu migal` zi de zi, ceas de ceas. {ntreaga activitate – recrutarea personalului de concep\ie, alegerea candida\ilor, ancheta, evaluarea strategic`, analiza peisajului audio-vizual, calculul financiar, folosirea afi]elor electorale, interven\iile publice ale candida\ilor, preg`tirea r`spunsurilor televizate etc. – se subordoneaz` unor reguli stricte: coeren\a (abordarea marketingului politic ca un sistem, ca un ansamblu de ac\iuni legate [ntre ele ]i care se influen\eaz` reciproc), adaptarea campaniei la timpul prezent (luarea [n considera\ie a tuturor factorilor de dinamic`, a propriilor interese ]i obiective care evolueaz`), identificarea minimal` (personalizarea, alegerea unei identit`\i politice diferit` de cea a celorlal\i candida\i, un lider sau un partid []i poate revendica fie o imagine de moralitate, fie de seriozitate, fie de onestitate, fie de profesionalism, fie de tinere\e; important` este realizarea unei percep\ii clare a acestei imagini ]i identificarea precis` [n ochii electoratului, chiar dac` proiec\ia respectiv` este contestat` de adversarii politici) ]i coordonare maxim`

Partide politice (respectarea regulilor de pruden\` necesare pentru a anticipa rezultatele alegerilor sau deciziilor adversarilor, pentru a nu miza sau folosi informa\ii nesigure ]i neverificate). Campaniile de marketing politic, afirm` A. Stoiciu, pot fi: campanii electorale (cu obiectiv clar stabilit – cucerirea unor pozi\ii sau posturi politice) ]i campanii de imagine-atitudine (av@nd ca obiectiv promovarea unui partid politic, a unei idei sau atitudini, popularizarea unui om politic)6. {n elaborarea unor predic\ii privind rolul ]i performan\ele partidelor, unii teorticieni folosesc ca indicatori de comensurare: membrii [nscri]i [n partide (din acest punct de vedere se constat` un anumit declin; astfel, potrivit unei cercet`ri f`cut` de Katz & Mair ].a. [n 1992, pe o perioad` determinat` 19601980 ]i un e]antion de 11 \`ri, se pot trage concluziile: num`rul membrilor de partid, ca procent din electorat, [n unele democra\ii occidentale a sc`zut [n procente de la – 0,8% [n Suedia la – 6% [n Marea Britanie ]i Olanda, la – 14,6 % [n Danemarca), oscila\iile electorale (determinate de incapacitatea partidelor de a-]i men\ine o direc\ie stabil`, alterarea indentit`\ii lor, confuzia doctrinar` ]i strategic` [n care se complac anumite partide, schimb`rile dese [n oferta politic`), structurarea votului (men\inerea unui statu-quo politic, nu s-au [nregistrat muta\ii semnificative pe e]ichierul politic, nu a ap`rut, cu mici excep\ii – Forza Italia sau Partidul Reformator din SUA - nici-un partid nou, durabil), selectarea personalului politic ]i guvernamental (partidele de\in [nc` controlul asupra proceselor de selec\ie politic`; parlamentarii sau cei care de\in func\ii publice neeligibile sunt [nc` numi\i de partide, chiar ]i a]a-zi]ii independen\i nu pot accede f`r` o sus\inere politic`; propor\ia se ridic`, la nivelul lumii occidentale, la impresionantul procent de 75%; totu]i, apari\ia independen\ilor [n parlament sau guvern arat` [n ce m`sur` partidele mai controleaz` fenomenul) ]i fixarea agendei politice (m`sura [n care partidele au rolul decisiv [n formularea ]i stabilirea politicilor publice, care pot fi [ndrumate ]i de c`tre alte organisme, gen Uniunea European`)7. Performan\a comportamental` a partidelor politice, [n opinia noastr`, se poate evalua dup` o serie de indicatori sociologici, psihologici, politici, istorici, socio-economici: num`rul membrilor ]i simpatizan\ilor, influen\a ]i prestigiul de care se bucur` [n r@ndul electoratului, gradul de uzur` moral` din perioada guvern`rii sau opozi\iei, performan\ele economice ]i calitatea vie\ii pe timpul guvern`rii, gradul de indentificare ]i protejare a intereselor na\ionale [n orice situa\ii de natur` intern` ]i interna\ional`, capacitatea de a influen\a guvernarea sau de a o gestiona, singur sau [n coali\ii, de a rezolva situa\iile de criz` de orice natur`.

Performan\a guvern`rii devine deopotriv`, [n condi\iile contemporane, sursa ]i principalul criteriu de legitimare sau delegitimare a partidelor politice, dimensiunea esen\ial` care influen\eaz` [n mod hot`r@tor perspectivele ]i destinul lor pe scena politic` a lumii. Privit` din aceast` perspectiv`, evolu\ia PN|CD-lui pe e]ichierul politic autohton devine explicabil` ]i inteligibil`. Privind comportamentul ]i eficien\a partidelor politice, nu putem s` nu reamintim aprecierile cunoscutului sociolog francez R. Aron: partidele politice se remarc` prin exces de oligarhie, exces de demagogie (parlamentar` ]i electoral`) ]i o eficacitate limitat`.8 Realit`\i [ntre\inute de partizanatul politic, de dorin\a de victorie [n alegeri ]i men\inerea puterii pentru o perioad` nedeterminat` de timp. Deoarece politica de partid, [n cele mai multe cazuri, nu exprim` interese sociale ]i na\ionale, ci urm`re]te, cu prec`dere, propriile interese ale acestor grupuri partizane ]i ale structurilor lor de conducere. Pragmatismul face inutil` morala, reu]ita primeaz` [n detrimentul implica\iilor etice; totu]i o prezen\` prea [ndelungat` la putere, dincolo de rezultate, conduce la o erodare fireasc` a puterii, genereaz` o reac\ie de respingere din partea aleg`torilor ]i chiar contribuie la dispari\ia partidului respectiv de pe scena politic` a \`rii. Destinul Partidului Cre]tinDemocrat italian sus\ine aser\iunea. 2. Legile comportamentului organizaåional al partidelor politice Analiza comportamentului partidelor [n compara\ie cu cel al altor tipuri de organiza\ii nepolitice ne ofer` posibilitatea s` sintetiz`m ]i s` ne exprim`m punctul de vedere [n leg`tur` cu legit`\ile - unele consacrate ]i relative cunoscute, altele [n curs de formulare ]i validare - care guverneaz` via\a acestor protagoni]ti politici: 1. legea interdependen\ei sistemelor de partid ]i sistemelor electorale (M. Duverger; D. Rae) – subliniaz` rela\ia reciproc` de influen\are dintre sistemele electorale ]i partide sau sistemele de partide; raport ridicat la rang de “lege sociologic`” de Duverger ]i dezvoltat` de Rose, V.J. Handbly ]i Loosemore; sistemele electorale pluraliste cu circumscrip\ii uninominale favorizeaz` sistemele bipartidiste, iar sistemele bipartite favorizeaz` conservarea sistemelor pluraliste; reprezentarea propro\ional` ]i sistemele binominale [ncurajeaz` multipartidismul; cu c@t un sistem electoral este mai permisiv, cu at@t mai mare este num`rul de partide existent; num`rul de partide este mai mic [n sistemele pluraliste, ceva mai mare [n sistemele majoritare, la un nivel superior [n sistemele semipluraliste ]i atinge punctul maxim [n sistemul propor\ional (Du-

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice verger); toate sistemele electorale tind s` suprareprezinte partidele mai mari ]i s` le subreprezinte pe cele mici, proces concretizat [n anumite tendin\e: toate sistemele electorale conduc la rezultate dispropor\ionte, reduc num`rul de partide parlamentare [n compara\ie cu num`rul efectiv de partide electorale (exemplul Rom@niei, cu acela]i sistem electoral s-a ajuns dup` scrutinurile din 2000 ]i 2004 la un num`r redus de partide parlamentare – 6) ]i favorizeaz` alc`tuirea unor majorit`\i parlamentare pentru partidele care nu beneficiaz` de un suport majoritar din partea electoratului (orice sistem electoral, dac` exist` voin\` politic`, permite formarea unei majorit`\i guvernamentale); predispozi\ii care se relev` mai pregnant [n sistemele pluraliste ]i majoritare dec@t [n sistemele de reprezentare propor\ional` (D. Rae)9; 2. legea de fier a oligarhiei, formulat` de R. Michels10 [n urma observa\iilor asupra comportamentului partidelor politice, al sindicatelor sau al altor tipuri de asocia\ii ]i reiterat` mai t@rziu de A. Touraine. Disciplina ]i ierarhizarea, absolut necesare func\ion`rii organiza\iilor complexe, duc inevitabil la oligarhie – concentrarea deciziei la nivelul unui grup restr@ns de persoane, a unei oligarhii birocratice, inamovibile, care-]i perpetueaz` prerogativele [n structurile de conducere [n virtutea profesionalismului ]i meritelor clamate ]i acceptate. Situa\ie ce conduce la apari\ia unei falii [ntre interesele grupului conduc`tor ]i cele ale electoratului; nu [nt@mpl`tor, R. Aron, analiz@ndu-le comportamentul, suspecta partidele politice de “exces de oligarhie”11, fenomen ce are tendin\a s` sf@r]easc`, [l completa A. Touraine, [ntr-o form` periculoas` de alienare politic`, “partidocra\ia”12, anularea caracterului reprezentativ al democra\iei, prin situarea partidelor dincolo de interesele societ`\ii civile, ale claselor ]i categoriilor sociale; 3. legea orbit`rii, formulat` de D. Gherea (1910); potrivit c`reia partidele mici graviteaz` [n jurul celor mari, sf@r]ind [ntr-o fuziune prin absorb\ie cu cele din urm`; de pild`, fuziunea dintre PSDR ]i PDSR ]i formarea PSD, dintre PNL ]i ApR etc.; 4. legea motiva\iei – participarea membrilor ]i simpatizan\ilor (sub raportul num`rului, loialit`\ii, constan\ei, angaj`rii ]i sus\inerii) este condi\ionat` ]i determinat` de m`rimea, num`rul partidelor ]i beneficiile scontate; participarea se afl` [ntr-o rela\ie de direct` propor\ionalitate cu m`rimea, num`rul partidelor competitoare ]i perspectivele de ascensiune [n func\iile de decizie politic` sau administrativ`; dimensiunile peste medie, varietatea oportunit`\ilor de exprimare organizat` a op\iunilor ]i intereselor, conturarea unor ]anse reale de ascensiune amplific` implicarea politic` a electoratului (partizan ]i nepartizan), dimpotriv` “pierderea [n greutate”, concuren\a cu un num`r restr@ns de ac-

S.P. nr. 120-121-122/2006

tori politici [n competi\iile electorale ]i lipsa de perspectiv` sau pierderea unei pozi\ii importante diminueaz` p@n` la dispari\ie motiva\ia ]i ata]amentul indivizilor – afectiv, de continuitate, normativ – fa\` de organiza\ie (idei reg`site fragmentar la G. Johnes, R. Dahl, Meyer ]i Allen; situa\ie ap`rut` [n aproape toate partidele politice rom@ne]ti, migra\ia politic` a devenit o mod`); Philippe Braud ([n “Sociologie politique”) explic` argumentat pozi\ia oligarhic` partizan`; conduc`torii dispun de resurse mari pentru a se men\ine la putere: controleaz` aparatul central, finan\ele organiza\iei, accesul la mass-media, lansarea campaniilor de opinie, gestionarea fi]ierului candida\ilor; controleaz` aparartul central ]i informa\iile pe care le folosec pentru formularea unor strategii pentru a reailza compromisul [ntre tendin\e divergente sau s`-]i foloseasc` notorietatea [n opinia public` pentru a-]i men\ine puterea [n organiza\ie; “unul din privilegiile fundamentale ale conduc`torilor, de care ei ]tiu s` se foloseasc` pentru a se men\ine la putere, este consim\`m@ntul bazei fa\` de puterea lor. Militantul de baz` ]tie (...) c` un partid este mai eficient dac` vorbe]te printr-o singur` voce ]i d` o imagine de realativ` unitate (...) Exist` o autocenzur` care-i face pe militan\i s` ezite [n dezv`luirea public` a dezacorduriilor, renun\@nd [n acest fel la o resurs`: posibilitatea de a se sprijini pe opinia public` [mpotriva conducerii partidului”13; un partid reprezint` o piramid` organiza\ional` care atest` o organiza\ie extrem de centralizat`, cu o slab` putere a bazei; tendin\e oligarhice ale func\ion`rii partizane se origineaz` [n modelul democratic; 5. legea particip`rii – gradul de mobilizare la via\a politic` este func\ie at@t de num`rul partidelor, c@t ]i de diversitatea ideologic` ]i doctrinar` a ofertei politice care poate s` satisfac` [ntr-o m`sur` apreciabil` dezideratele electoratului, fapt ce argumenteaz` for\a de atrac\ie mai mare a pluripartidismului fa\` de monopartidism; competi\ia dintre agen\ii politici nu este [ns` o competi\ie [ntre ideologii, ci o lupt` pentru putere; de asemenea, cristalizarea partidelor ]i manifestarea lor ca organisme unitare ]i omogene \ine mai mult de latura psihologic`, de natura convingerilor, dec@t de cea teoretic` a culturii politice; lege la care S. Huntington face urm`toarele complet`ri: a. fenomenele de instabilitate politic`, num`rul loviturilor militare ]i for\a partidelor politice se afl` [ntr-un raport de invers` propor\ionalitate; declinul puterii de partid, fragmentarea conducerii, trecerea liderilor [n aparatul birocratic al administra\iei de stat, pierderea sprijinului de mas`, disolu\ia organiza\ional`, migrarea conjunctural` a liderilor de partid, apari\ia personalismului prevestesc loviturile militare; nu confiscarea puterii de c`tre militari determin` dec`derea parti-

Partide politice delor, ci loviturile militare consemneaz` doar o stare de fapt, prevestesc sf@r]itul unei democra\ii. {ntr-o cercetare sociologic` a fenomenului evocat, Fred R. von Mehden atr`gea aten\ia asupra pericolului care amenin\` stabilitatea ]i ordinea politic`: frecven\a loviturilor militare variaz` de la 0% (procent [nregistrat de statele de tip comunist) la 11% [n sistemele cu un singur partid, 45% [n sistemele bipartide, 68% [n sistemele pluripartide, ating@nd o cot` de 83% [n sistemele f`r` partide eficiente. Loviturile militare au o frecven\` mult mai mare [n statele f`r` partide dec@t [n oricare sistem politic. Stabilitatea unui sistem politic depinde de aceast` variabil` – institu\ionalizarea partidelor politice; cu c@t ele sunt mai puternice ]i []i asigur` un sprijin de mas` sporit, propor\ional pericolul loviturilor de stat scade; de exemplu, [n statele coloniale, unde vechile institu\ii politice sunt abolite de revolu\ie, ordinea post-revolu\ionar` ]i stabilitatea regimului politic depind de apari\ia unui partid politic, de puterea acestuia; b. stabilitatea ]i ordinea unui sistem politic sunt condi\ionate ]i influen\ate de nivelul de mobilizare ]i participare politic`; sistemele unipartidiste, bipartidiste ]i cele cu partid dominant confer` o stabilitate mai mare dec@t cele pluripartidiste. {n opinia politologilor Arthur S. Banks ]i Robert B. Textor (“A Cross-Polity Survey”, 1963), procentul oscileaz` [ntre 25% (pentru prima categorie) ]i 85% (specific ultimului tip de sistem); c. for\a unui partid ]i a unui sistem de partide depinde at@t de nivelul de institu\ionalizare, c@t ]i de cel participativ. S. Huntington aprecia c` aceasta depinde de patru factori mai importan\i: capacitatea de a supravie\ui fondatorilor ]i celor care l-au condus la succes; complexitatea ]i profunzimea organiza\ional`; gradul de identificare ]i loialitate a activi]tilor ]i liderilor cu partidul, cu idealurile ]i obiectivele fundamentale ]i colaterale ale acestuia; flexibilitatea, capacitatea de a-]i schimba func\ia de reprezentare. Un partid cu baz` de mas` este mai puternic dec@t unul cu sprijin limitat; domina\ia bazat` pe recunoa]tere social` diminueaz` st`rile conflictuale ]i concur` la realizarea unei stabilit`\i sociale; partidele politice ]i sistemele de partide devin catalizatorii, instrumentele principale de amplificare ]i institu\ionalizare a particip`rii politice; nu se poate concepe participare f`r` organizare ]i invers, disjunc\ia dintre cele dou` dimensiuni degenereaz` [ntr-o mi]care brownian`, mi]c`ri confuze de mas`; organizarea f`r` participare degenereaz` [n clici personaliste. Partidele politice necesit` sinteza dintre participare ]i organizare; partidele ]i sistemele de partide care reu]esc s` coroboreze mobilizarea cu organizarea reconciliaz` de fapt modernizarea cu dezvoltarea politic`. {n timp ce parlamentele reprezint`, partidele politice

mobilizeaz`. For\a de mobilizare a partidelor politice este determinat` de prezen\a la vot a cet`\enilor, indicator care ilustreaz` for\a ]i capacitatea organizatoric` a partidelor politice. Gradul de participare la vot exprim` gr`itor nivelul puterii partidelor politice, posibilitatea lor de mobilizare. Cu c@t partidele implicate [n alegeri sunt mai puternice, au o baz` de mas` mai mare, cu at@t prezen\a cet`\enilor la vot va fi mai mare. Prezen\a electoratului la urne [n propor\ie de 90% [n \`rile foste comuniste, 80% [n \`rile occidentale ]i 60% [n SUA relev` importan\a pe care o acord` partidele factorului organizare. Din aceast` perspectiv`, convingerea lui S. Huntington: “partidele constituie baza stabilit`\ii dec@t a instabilit`\ii” este rezonabil` ]i sus\inut` de realitate. Astfel, Asia, Africa ]i America Latin` – unde partidele au fost ilegale sau proscrise mult timp – au reprezentat zonele politice cu o accentuat` instabilitate politic`. O concluzie se impune: at@t schimbarea c@t ]i stabilitatea unui sistem politic trebuie c`utate [n prezen\a ]i activitatea concret` a partidelor politice; 6. legea adapt`rii func\ionale (S. Huntington) – durata existen\ial` ]i func\ional` a unui partid este direct propor\ional` cu posibilitatea sa de a-]i schimba func\ia de reprezentare, de a-]i primeni suportul sociologic at@t [n actul guvern`rii, c@t ]i [n cel al opozi\iei; un partid incapabil de mobilitate sociologic` ]i ideologic` nu poate dob@ndi mai mult` putere, []i pierde din atributele de institu\ie politic` eficient` fa\` de unul care este mobil ]i apt de a se adapta la imperativele schimb`ri, la cerin\ele de a se identifica cu un alt electorat (vezi criza de identitate ]i eficien\` politic` cu care se confrunt` partidele provenite din mi]c`rile de eliberare na\ional` imediat ce acced la guvernare; sau momentele de degringolad` manifestate [n via\a intern` a unor partide care au fost [nl`turate de la putere ]i au intrat [n opozi\ie; exemplul fr`m@ntarilor pe care le traverseaza PSD-ul); de asemenea, puterea partidelor ]i num`rul lor depind de nivelul moderniz`rii sistemului politic; de]i nu exist` o rela\ie direct` [ntre ele, totu]i putem constata: la niveluri superioare de modernizare, puterea nu rezid` [n num`r, toate partidele pot fi puternice, invers, la niveluri sc`zute, sistemele monopartidiste pot oscila [ntre putere ]i sl`biciune, iar cele multipartidiste sunt invariabil slabe; 7. legea lui Toffler – indiferent de num`rul sau culoarea competitorilor, [ntr-o campanie electoral` (“cine va ob\ine mai multe voturi”), va ie]i invariabil un singur c@]tig`tor: o birocra\ie de partid (partidul invizibil al birocra\iei). Dintotdeauna politicienii au fost ]i r`m@n prizonierii sistemului lor; de fapt, birocra\ii sunt cei care “conduc esen\ialmente toate guvernele pe o baz` de zi cu zi ]i iau majoritatea cov@r]itoare a deciziilor atribuite pre]edin\ilor ]i

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice prim-mini]trilor” (partidelor ]i oamenilor politici – s.n.). Conduc`torii politici, comenta autorul, se pl@ng mereu de greut`\ile pe care le [nt@mpin` din partea birocra\iei privind realizarea proiectelor lor. “To\i politicienii japonezi, remarca Yoshi Tsurumi, au devenit total dependen\i de birocra\ii centrali pentru a elabora un proiect de lege (…) conform unor secenarii create de elita birocra\ilor fiec`rui minister”14. Aceast` situa\ie se perpetueaz`, probabil, ]i datorit` unor analize lipsite de profunzime din secolul trecut de unii teoreticieni. Birocratismul, clamat de M. Weber ca fiind necesar func\ionalit`\ii mecanismului social-politic modern, a fost oarecum justificat ]i eternizat de aprecierile ulterioare ale altor g@nditori. Aser\iunile formulate de R. Aron, valabile perioadei de av@nt al sistemelor ]i regimurilor politice, pot deveni o piedic` [n procesul conducerii ]tiin\ifice a fenomenului politic. }i ast`zi, suntem tributarii unor prejudec`\i enun\ate de teoreticianul francez: “func\ionarul este un profesionist, omul politic este un amator”; “omul politic nu se define]te prin competen\`, ci prin legitimitate, el este investit cu autoritate legitim`, sarcina lui este de a fixa obiectivele legisla\iei [n interiorul regimului ]i chiar de a-i fixa obiectivele”; “regimurile democratice sunt regimuri de exper\i conduse de amatori; pentru ei, oamenii politici nu este nevoie s` [n\eleag` domeniile de care se ocup`”, ei “reprezint` un aspect al ordinii politice”. Aceast` lege, f`r` [ndoial`, se manifest`, o resim\im ]i reprezint` un aspect definitoriu al unei societ`\i alienate, aflat` la limita manifest`rii simptomelor de patologie politic`. Solu\ia, o guvernare efectiv` de c`tre “oameni politici profesioni]ti”15, paradoxal, ne-o ofer` chiar autorul; 8. legea programelor politice – puterea se c@]tig` cu un program electoral de st@nga ]i se pierde cu un program de guvernare de dreapta, sau cum remarca cineva: partidele tr`iesc prin mistic` ]i dispar prin activitatea desf`]urat`; 9. legea legitimit`\ii – partidele se legitimeaz` mai degrab` prin performan\ele guvern`rii dec@t prin legalitatea formal`, iar legitimitatea liderilor substituie, se identific` cu legitimitatea partidelor; 10. legea imita\iei (formulat` de G. Tarde ]i aplicat` de noi la evolu\ia partidelor) – sub raport doctrinar ]i organizatoric, partidele contemporane n-au adus nimic spectaculos, ]i ast`zi, cu mici nuan\e, vorbim de acelea]i orient`ri ]i atitudini politice: pozi\ionarea st@nga/dreapta constituie [nc` indicatorul cu cea mai mare capacitate predictiv` ]i de structurare a votului aleg`torilor; imita\ia este tot at@t de veche ca ]i partidele; “Sistemele noastre politice (actuale - s.n.) – observa A. Toffler ([n “Al treilea val”, 1983) – sunt copiate dup` modelele inventate [nainte de na]terea marii industrii”; deosebirile constau [n accentuarea interferen\elor de con\inut

S.P. nr. 120-121-122/2006

merg@nd p@n` la convergen\`, iar politica, indiferent de natura sa, s-a transformat [ntr-o industrie profitabil` pentru cercurile conduc`toare, schimb@nd politica dintr-o voca\ie [ntr-o adev`rat` profesie; nu se mai tr`ie]te pentru politic`, ci din politic`; 11. legea diversific`rii ]i integr`rii – evolu\ia partidelor, sub aspect organizatoric ]i doctrinar, a avut loc de la unul la multiplu, de la monopartidism la bipartidism ]i multipartidism, de la concep\ii bine individualizate, care personalizau “dreapta”, “st@nga” ]i “centrul”, la o convergen\` de tip ideologic, nu numai institu\ional`; criteriile tradi\ionale nu mai sunt operante; ast`zi, cu greu mai putem distinge partidele din punct de vedere doctrinar; fiecare partid s-a inspirat ]i ]i-a integrat [n propriile programe politicile rezonante ]i de succes verificat apar\in@nd celorlalte partide; astfel, avem par tide de dreapta care promoveaz` politici sociale de inspira\ie socialist` sau social-democratic`, ]i deopotriv` partide de st@nga sau de centru-st@nga care clameaz`, sunt promotoare ale unor politici economice de tip liberal (de exemplu: situa\ia din Ungaria – succesele economice ale guvernului socialist –, din Rom@nia, sau conceptul de “economie social` de pia\`” lansat de democra\ia cre]tin` ]i revendicat ]i de alte partide de alt` culoare politic`, respectiv de PSD ].a.). Tendin\a general` a fenomenului politic, sus\inea Gh. Iancu, o constituie orientarea multipartidist` dublat` de doctrina “convergen\ei sistemelor”16; barierele ideologice dintre partide s-au estompat, ]i-au pierdut semnifica\ia, singura ideologie care rezist` timpului o constituie: lupta pentru putere; 12. legea autorit`\ii – cu c@t gradul de recunoa]tere social` al partidelor este mai mare [n aceea]i m`sur` (propor\ional) pozi\ia sa dominant` [n peisajul politic va descuraja eventualele resurse de contestare, de conflict social ]i, evident, va genera o stabilitate mai mare [n societate17; 13. legea concuren\ei ]i competi\iei – este vital` pentru existen\a, dezvoltarea ]i conservarea partidelor politice; lipsa de competitivitate politic` conduce la anchilozarea sistemului, la apari\ia totalitarismului, dezinteres pentru modernizare, pentru [nnoire doctrinar`; devine un criteriu important de clasificare a partidelor [n concep\ia lui M. Duverger sau G. Sartori; c@nd partidele aflate [n via\a politic` cau\ioneaz` regimuri alternative, [n prim plan este proiectat` competi\ia dintre partidele democratice ]i cele nedemocratice; partidele, ]i nu preferin\ele indivizilor, limiteaz` op\iunile electoratului prin constr@ngerile severe ale ofertei, publicul fiind nevoit s` aleag` dintre pu\inele alternativele pe care i le ofer` elita institu\ionalizat`18; 14. legea compatibilit`\ii doctrinare ]i programatice – partidele particip` la o guvernare de coali\ie [n virtutea unor principii: afinit`\i ideologice, compatibilitate doctri-

Partide politice nar` ]i programatic` ([n mod frecvent), fie dup` interese conjuncturale par\ial comune (fenomen ce se [nt@lne]te foarte rar [ntr-un stat cu o via\` politic` decantat`, bine a]ezat`; vezi Alian\a PNL-PD [n campania electoral` din toamna lui 2004, sau guvernarea cvadripartit` – PNL, PD, UDMR, PUR, forma\iuni cu evidente deosebiri ideatice ]i programatice – construit` doar pe obiectivul comun: [nlocuirea guvern`rii PSD). Este de a]teptat ca [nc`lcarea legii enun\ate s`-]i arate rezultatele nefaste anticipate de anali]ti. Func\ionalitatea ]i rezultatele de p@n` acum nu prefigureaz` o alt` concluzie. O reac\ie politic` corect` fa\` de aceast` situa\ie presupune luarea [n considera\ie ]i corelarea “axiomelor politicii” formulate de L. Lowel (“guver nele de coali\ie au o durat` scurt` de via\` [n compara\ie cu cabinetele unipartite”), A. Lijphart (“sistemele bipartite sunt ... mai democratice dec@t sistemele multipartite”) ]i J. Blondel (“sistemele bipartite se asociaz` cu cabinete stabile, iar pe m`sura cre]terii multipartitismului durata cabinetului se reduce”)19; 15. legea scientismului – deplasarea de accent de la ideologic la ]tiin\ific; partidele se nasc din doctrine (sunt construc\ii organiza\ionale fundamentate doctrinar, ideologic) dar supravie\uisc prin ]tiin\` ([ntre\inerea mecanismului lor func\ional necesit` recursul la ]tiin\`, accentuarea profesionaliz`rii activit`\ii de partid); un partid rezist` pe scena politic` nu numai prin loialitate ]i entuziasmul membrilor, convingeri ideologice ]i militantism ci, [ndeosebi, prin competen\a acestora, capacitatea lor de a rezolva probleme cu un ridicat grad de complexitate ]i dificultate; recrutarea membrilor de partid se face, remarca P. Bréchon ([n “Partidele politice”), potrivit criteriului competen\ei; sarcinile fiind [ncredin\ate speciali]tilor20; 16. legea entropiei – partidele, din punct de vedere istoric (evolutiv), apar ca organiza\ii de cadre ]i sf@r]esc prin a fi partide de mas`, ele evolueaz` de la simplu la complex ]i eterogen, de la practicarea unor criterii selective la cele lipsite de discern`m@nt axiologic; moment ce marcheaz` [nceputul disolu\iei partidelor, chiar al dispari\ iei lor de pe scena politic`. Cunoa]terea acestor legit`\i permite formularea unor aprecieri cu valoare epistemologic` ]i practic` privind evolu\ia ]i destinul fenomenului partidist [n perspectiva trecerii omenirii la societatea informa\ional`. Persisten\a fenomenului partidist [n lumea viitorului este sus\inut` de numerosi teoreticieni prin urm`toarele argumente: democra\iile nu pot exista f`r` partide politice, democra\iile mai vechi sau mai noi sunt regimuri de partide (Kelsen); “un regim f`r` partide” este “un regim conservator” (M. Duverger); “un regim antipartid este un regim reac\ionar”, iar un stat f`r` partide devine un “stat antipartid” (S. Hunting-

ton); partidele [ndeplinesc sarcini sociale ]i politice pe care nici un alt tip de organiza\ie nu are capacitatea de a le rezolva: men\ine consensul, coordoneaz` personalul politic, sondeaz` opiniile cet`\enilor ]i le prezint` [n mod responsabil, mediaz`, filtreaz`, prelucreaz` ]i simplific` problematica formulat` de cet`\eni, u]ureaz` munca administra\iei (Pizzorno). “Partidele, conchidea Pasquino G., rezist` pentru c`, indiferent dac` sunt [n guvern sau [n opozi\ie sunt garan\i ai multor schimb`ri politice, [n sistemele [n care, dup` ter minarea confrunt`rii ideologie, apare posibil` negocierea intereselor” 21.

NOTE 1

Kotarbinski, T., Tratat despre lucru bine f`cut, Bucure]ti, Ed. Politic`, 1976, p. 399. 2 Dahl, R., op. cit., p. 135. 3 Apud Pasquino, G., Curs de ]tiin\` politic`, Ia]i, Institutul European, 2002, p. 77-79. 4 Ibidem, p. 82-83 5 Lijphart, A., Modele de guvernare majoritar` ]i consensual` [n dou`zeci ]i una de \`ri, Chi]in`u, Ed. Sigma, 1999, p. 143. 6 Stoiciu, A., Comunicarea politic`. Cum se v@nd idei ]i oameni, Bucure]ti, Ed. Humanitas-Libra, p. 14-18. 7 Ignazi, P.L., The crisis of Parties and the Rise of New Political Parties, [n Party politics, 1996, p. 549-566. 8 Aron. R., Democra\ie ]i totalitarism, Bucure]ti, Ed. All Educa\ional, 2001, p. 257. 9 Apud Lijphart, A., op. cit., p. 172-176. 10 Michels, R., Les partis politiques. Essai sur le tendance oligarchiques des démocraties, Paris, Flammarion, 1914, p. 9-10. 11 Aron, R., Democra\ie ]i totalitarism, Bucure]ti, Ed. All Educa\ional, 2001, p. 257. 12 Touraine, A., Qu’est-ce que la démocratie?, Fayard, 1994, p. 85. 13 Brechon, P., Partidele politice, Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2004, p. 209-212 14 Toffler, A., Puterea [n mi]care, Bucure]ti, Ed. Antet, p. 258259. 15 Aron, R., op. cit., p. 48-52. 16 Iancu, Gh., “Orient`ri [n tendin\ele sistemelor de partide contemporane”, [n Partidele politice, Bucure]ti RA “Monitorul Oficial”, 1998, p. 104-105. 17 Teodorescu, Gh., Putere, autoritate ]i comunicare politic`, Bucure]ti, Ed. Nemira, 2000, p. 74. 18 Rose, R., Mishler, W., Haerpfer, Ch., Democra\ia ]i alternativele ei, Ia]i, Ed. Institutul European, 2003, p. 48- 51. 19 Apud Lijphart, A., Modele de guvernare majoritar` ]i consensensual` [n dou`zeci ]i una de \`ri, Chi]in`u, Ed. SigmaIG, 1999, p. 125-126. 20 Bréchon, P., Partidele politice, Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2004, p. 235. 21 Pasquino, G., Curs de ]tiin\` politic`, Ia]i. Ed. Institutul European, 2002, p. 173-179.

VASILE NAZARE - conferen\iar universitar la Academia Naval` “Mircea cel B`tr@n” din Constan\a, la catedra de ]tiin\e comportamentale, [n domeniul filosofiepolitologie.

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice

Partidele politice românești – partide moderne de cadre? IONUÅ CIOBANU This paper proposes an incursion in the organizational universe of Romanian political parties, starting from the assumption that their founders are influenced by the institutional and historical context in which they operate. The conclusion is that the Romanian political parties can be considered modern cadre parties, being complex organizations.

Partidele politice care au ap`rut [n Europa de est dup` ce regimurile comuniste s-au pr`bu]it sunt similare cu cele vestice? Au acelea]i caracteristici organiza\ionale, acela]i stil de leadership? Trebuiesc ele studiate [n compara\ie cu cele vestice sau sunt crea\ii de tip nou? Acestea sunt doar c@teva din [ntreb`rile care intereseaz` cercet`torii partidelor din Europa de Est ]i asupra c`rora ace]tia ]i-au concentrat aten\ia. Partidele politice rom@ne]ti nu pot fi scoase din acest travaliu ]tiin\ific ]i exact c`utarea r`spunsului la [ntreb`rile de mai sus este ceea ce studiul de fa\` [ncearc` s` fac`. Lucrarea []i propune o incursiune [n universul organiza\ional al partidelor politice rom@ne]ti, plec@nd de la asump\ia de baz` conform c`reia fondatorii partidelor sunt influen\a\i de contextul institu\ional ]i istoric [n care opereaz`. Mediul [n care partidele [ncep s`-]i desf`]oare activitatea este principalul responsabil de tipul existent de partide ]i deci nici un studiu care se ocup` cu formarea partidelor nu poate ignora contextul [n care partidele au func\ionat prima dat`. (van Biezen, 2005, pp.153-154). Mediul [n care au func\ionat [n primii de existen\` partidele rom@ne]ti ]i-a pus o amprent` decisiv` asupra acestora, determin@nd modelul spre care acestea au evoluat. Acest mediu era caracterizat prin: nivelul sc`zut al vie\ii asociative, accesul imediat la mass media, acces imediat la func\iile publice, apari\ia partidelor la nivel central ]i slaba legatur` a acestora cu teritoriul. Condi\iile existente, care erau [n parte produsul vechilor structuri (nivelul vie\ii asociative), [n parte produsul noilor condi\ii (accesul la mass media ]i

S.P. nr. 120-121-122/2006

accesul imediat la func\ii publice) au creat un tip de partid care [n acela]i timp valorizeaz` aspecte ale partidului de mas` (accent pe organizarea si democratia formala intern`); ]i aspecte ale partidelor contemporane (apel la electorat ca [ntreg, campanii electorale profesionalizate). Tocmai datorit` acestei situa\ii mixte [n care sunt prezente caracteristici noi dar ]i elemente comune mediului politic din democra\iile consolidate, partidele estice (]i prin urmare ]i cele rom@ne]ti) vor s`ri anumite etape de dezvoltare ]i prin urmare pot fi comparate cu cele vestice. (van Biezen, 2003, p.38) Acest studiu define]te aceste partide ca fiind partide moderne de cadre, (Koole, 1992, p. 212) ]i demonstreaz` c` acestea exist` [ntr-un spa\iu politic cu tendin\e de cartelizare, [n care problemele legate de policy issues sunt externalizate. Dar ce [nseamn` partid modern de cadre? {n primul r@nd este numit modern pentru a-l distinge de vechiul partid de cadre al secolului XIX descris de Duverger. Este denumit de cadre pentru c` elita central` are un rol privilegiat. Nu este de mas` pentru c` nu se adreseaz` unui segment, deci nu este classe gardee. Nu este catch all ]i nici electoral-profesional, pentru c` pune accent formal pe democra\ia intern` de partid (Koole, 1992, p. 213) Tocmai pentru aceste caracteristici aparent eterogene, acest tip a fost ales pentru a fi confruntat cu realitatea rom@neasc`. Un partid modern de cadre poate fi privit ca av@nd urm`toarele caracteristici: - predominan\a leadership-ului central, care este legat de straturile de la baz` ale partidului prin mecanisme electorale (Congres);

Partide politice - un sc`zut raport [ntre membrii votan\i, dar membrii ram@n importan\i pentru recrutarea candida\ilor ]i pentru a men\ine [n func\iune aparatul de partid; - orientare clar` spre electorat ca [ntreg; - structura organizatoric` de partid de mas` a r`mas intact`, pentru a garanta un nivel al democra\iei interne; - resursele financiare sunt asigurate de cotiza\ii, dona\ii ]i subsidii publice. Spa\iul politic cartelizat este un r`spuns la complexitatea cresc@nd` a mediului economic interna\ional, mai ales [n statele cu pie\ele deschise capitalului str`in. (Katz, Blyth, 2005, p. 41) Deschiderea pie\elor capitalului interna\ional este o surs` de cre]tere economic` dar [n acela]i timp o limitare a controlului asupra proceselor economice. Limitarea controlului asupra propriilor economii produce o capacitate redus` a partidelor [n a-]i men\ine promisiunile electorale. Scopul de baz` al unui cartel este de a maximiza profiturile prin restr@ngerea competi\iei. Cartelul este o joint sales agency, [n care pre\ul poate fi dictat de firme, [n cazul nostru de partide politice, [n loc s` fie fixat de competi\ia electoral`. Spa\iul politic cartelizat este un spa\iu politic [n care competi\ia real` [ntre partide este diminuat`, ele ac\ion@nd pentru a bloca intr`rile [n sistem ale unor partide noi ]i pentru a-]i maximiza profiturile politice, [ntr-un joc de sum` zero. {n prima versiune a analizei care a prezentat apari\ia noului tip de partid, Katz ]i Mair s-au concentrat pe subven\iile pentru partide ca fiind primul pas [n [ncercarea partidelor de a se elibera de filiale, ]i deci spre cartelizare. Eviden\ele empirice, vezi cazul Suediei dar nu numai, au facut ca [ntr-o versiune updatat`, luat` [n considerare [n aceast` lucrare, primul pas spre cartelizare sa fie cosiderat reducerea spa\iului politic prin externalizarea de policy issues: banc` independent`, privatiz`ri, UE, descentralizare. (Katz si Blyth, 2005, p. 45) Ace]tia sunt indicatorii lua\i [n considerare pentru a vedea gradul de cartelizare a spa\iului politic rom@nesc. Rezum@nd, aceast` lucrare presupune c` mediul [n care s-au format partidele rom@ne]ti a favorizat evolu\ia acestora spre un a numit model organiza\ional, ]i anume spre partidul modern de cadre. De asemenea, angajamentele interna\ionale ale Rom@niei, privatiz`rile, cerin\a cresc@nd` de descentralizare ]i independen\a Bancii Na\ionale, creeaz` condi\iile necesare transform`rii spa\iului politic [ntr-unul cartelizat.

Metoda Metoda utilizat` pentru a controla validitatea ipotezei se bazeaz` pe studiul lui Kenneteh Janda, Political Parties: A cross-national Survey, care are ca obiectiv creionarea unei teorii generale preliminare a partidelor politice care s` poat` servi ca baz` ]i ghid pentru viitoare studii mai aprofundate. Motivul principal pentru o astfel de cercetare este [n viziunea lui Janda, inexisten\a unui studiu comparativ comprehensiv, ceea ce a f`cut ca studiul teoretic comparativ s` fie [n [nt@rziere. Concentr@ndu-]i aten\ia pe ceea ce Prezworski ]i Teune numeau most similar systems design, ]i neglij@nd compararea most different systems, cercet`torii ]tiin\ei politice nu au fost for\a\i s` acopere conceptual o mare diversitate de realit`\i (Janda, 1980, p. xi). Dac` scopul final al cercet`rii partidelor politice este s` produc` o teorie general` a partidelor, conform acestei viziuni, trebuiesc acoperite c@t mai multe \`ri ]i partide. {n acest sens, proiectul lui Janda acoper` 158 de partide din 53 de \`ri, [ntre anii 19501960 ]i alte 50 de noi partide [ntre anii 1963-1978. Lucrarea de fa\` este mult mai pu\in ambi\ioas` ]i []i propune s` analizeze partidele rom@ne]ti din punct de vedere organiza\ional, aplic@nd doi indicatori care m`soar` nivelul dezvolt`rii organiza\ionale ]i din punctul de vedere al centraliz`rii puterii, aplic@nd trei indicatori care m`soar` nivelul na\ionaliz`rii, selec\ia candida\ilor ]i concentra\ia leadershipului. Vor fi analizate ]i sursele ]i volumul resurselor financiare precum ]i gradul [n care spa\iul politic rom@nesc poate fi considerat un spa\iu cartelizat. {n mod ideal, pentru o analiz` complet` a ipotezei, ar trebui studiate toate partidele rom@ne]ti. Din p`cate, acest studiu nu se concentreaz` dec@t pe analiza urmatoarelor partide politice: Partidul Social Democrat (]i PDSR), Partidul Na\ional Liberal, Partidul Democrat, Partidul Rom@nia Mare, Partidul Conservator ]i UDMR. Sursele folosite pentru analiza organiza\iilor sunt diversele statute ale acestor partide, iar pentru analiza resurselor financiare sursele sunt cele furnizate de Asocia\ia Pro Democra\ia prin programul Banii ]i Politica. Articularea structural` a organiza\iei este opera\ionalizarea nivelului complexit`\ii organiza\iei unui partid politic. Cu alte cuvinte, este m`surarea nivelului complexit`\ii procedurilor regulate utilizate pentru a mobiliza ]i coordona eforturilor membrilor partidului [n vederea execut`rii strategiilor ]i tacticilor

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice adoptate de partid (Janda, 1980, p. 99). Aceste proceduri sunt opera\ionalizate mai departe prin identificarea organelor de partid, modul [n care este privit` apartenen\a [n interiorul partidului ]i rela\iile func\ionale [ntre organele partidului. Un partid cu un [nalt grad de articulare structural` are un set clar de organe na\ionale, membri cu atribu\ii efective ]i clare ]i proceduri stabilite care s` reglementeze atribu\iile ]i modul de selec\ie al diverselor organe. Cu c@t un num`r mai mare de organe centrale pot fi identificate, numite [n urma unor proceduri prestabilite, cu at@t articularea structural` este mai [nalt`. Cu c@t un partid este mai articulat structural cu at@t el este mai centralizat.

terne (Janda, 1980, p. 101). Cea mai mic` unitate organiza\ional` a unui partid este unitatea organiza\ional` care implica cel mai mic num`r de membri. Partidele au evoluat de la caucus – organiza\ii cu num`r limitat de membri dispersa\i pe un teritoriu [ntins, de obicei un num`r limitat de notabili, la celule sau mili\ii – care implic` un num`r foarte mic de membri pe un perimetru limitat. Cu c@t acest numar este mai mic [ntr-un spa\iu teritorial mic, cu at@t acel partid are o intensitate organiza\ional` mai mare. Cod 0

Cod Caracteristici 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Organiza\ia este at@t de vag` ]i de difuz` [nc@t nu pot fi identificate organe al partidului Organele care pot fi identificate exist` numai la nivel local Un organ na\ional poate fi identificat – selec\ie informal` Un organ na\ional poate fi identificat – selec\ie prescris` Dou` sau trei organe pot fi identificate – selec\ie indeterminat` sau informal` Dou` sau trei organe pot fi identificate – selec\ie indeterminat` ]i func\ii clare Dou` sau trei organe pot fi identificate – selec\ie prescris` dar func\ii neclare Dou` sau trei organe pot fi identificate – selec\ie prescris` ]i func\ii clare Patru sau mai multe organe – selec\ie informal` ]i func\ii neclare Patru sau mai multe organe – selec\ie informal` ]i func\ii clare Patru sau mai multe organe – selec\ie prescris` ]i func\ii neclare Patru sau mai multe organe – selec\ie prescris` ]i func\ii clare

2 3 4

Este clar c` pe m`sur` ce codul are o valoare mai mare suntem [n prezen\a unei organiza\ii cu o articulare structural` superioar`. Intensitatea oraganiza\ional` este cel de-al doilea indicator care m`soar` nivelul dezvolt`rii ]i centraliz`rii unei organiza\ii. Deriv` din ceea ce Duverger numea cea mai mic` unitate organiza\ional` a unui partid, care este considerat` a avea un impact deosebit asupra membership-ului ]i asupra disciplinei ]i solidarit`\ii in-

S.P. nr. 120-121-122/2006

Caracteristici Organiza\ia este a]a vag` ]i difuz` [nc@t nu pot fi identificate org institu\ionalizate Na\ional – caucus – nu sunt organiza\ii [n afara celor na\ionale Caucusuri regionale – nu sunt organiza\ii sub nivelul celor regional – jude\ean Municipii sau comune – nu sunt organiza\ii sub aceste niveluri Subdiviziuni care cuprind 1000-3000 de votan\i (sub nivel de comuna)

Subdiviziuni care cuprind sub 1000 de votan\i

Org. Celule – mai pu\in de 100 de votan\i

De]i pare simplu construit ]i facil de utilizat, acest indicator necesit` c@teva explica\ii. Toate par tidele rom@ne]ti prev`d un num`r foarte mic de membri care pot forma o organiza\ie local`, de obicei [ntre cinci ]i cincisprezece. Acest num`r mic poate induce impresia c` partidele sunt organizate cell basis. {ns`, spre exemplu [n cazul Partidului Rom@nia Mare, este prev`zut un num`r minim de zece persoane care pot forma o organiza\ie local`. Este acest partid organizat dup` modelul cell basis? {n viziunea acestei lucr`ri nu, pentru c` decisiv nu este doar num`rul, ci ]i unitatea teritorial` [n care acest num`r opereaz`. {n cazul PRM, acest num`r minim este plasat [n unit`\i teritoriale mai largi, cum sunt comunele. Deci comunele sunt de fapt cele mai mici unit`\i teritoriale, chiar dac` num`rul (10) ar putea plasa PRM [n categoria cell basis. Ar fi fost cell basis dac` acest num`r ar fi fost plasat [n apa\iul unei sc`ri de bloc sau al unei unit`\i cu sub 100 de membri. Centralizarea puterii [n interiorul unui partid politic este urm`toarea dimensiune a unei organiza\ii de partid, analizat` [n aceast` sec\iune. Centralizarea puterii se refer` la loca\ia ]i distribu\ia centrilor de decizie din partid ]i define]te (sau consider`) organele na\ionale ale partidului ca punct central al loca\iei. Deci un partid centralizat este unul [n care organis-

Partide politice mele decizionale sunt organisme na\ionale cu un num`r limitat de membri. Un partid foarte organizat nu este [n mod necesar ]i centralizat, de]i exist` o tendin\` evident` de a confunda centralizarea cu organizarea poate pentru c` exist` o puternic` leg`tur` [ntre ele (Janda, 1980, p. 107). Primul indicator al centraliz`rii puterii este nivelul na\ionaliz`rii, care se refer` la amenaj`rile structurale din interiorul unui partid. Acestea pot fi locale, regionale sau na\ionale. Dac` nu exist` organe na\ionale nu se poate vorbi de centralizarea puterii. Dar existen\a acestora nu garanteaz` centralizarea puterii (Janda, 1980, p. 108). Nivelul na\ionaliz`rii este cu at@t mai ridicat cu c@t exist` un control direct, ierarhic ]i formalizat, al organelor na\ionale asupra celor regionale ]i locale. Va fi cuantificat ca [n tabelul de mai jos.

Cod Caracteristici Alegerea candida\ilor este determinat` de votul 0 suporterilor sau al membrilor â&#x20AC;&#x201C; alegeri primare Alegerea candida\ilor este facut` la nivel local, de 1 c`tre membrii partidului, [n adun`ri locale Selec\ia candida\ilor este f`cut` de liderii locali, 2 dar trebuie ratificat` de membri Selec\ia candida\ilor este f`cut` de liderii locali, 3 f`r` s` fie ratificat` de membri Selec\ia este f`cut` la nivel local, dar trebuie 4 aprobat` de organele na\ionale â&#x20AC;&#x201C; include cazurile c@nd aceast` selec\ie este o recomandare Selec\ia este f`cut` de organele regionale dar 5 trebuie aprobat` de organele na\ionale Selec\ia candida\ilor este f`cut` de organele na\ 6 ionale dar trebuie aprobat` de organele locale Alegerea candida\ilor este f`cut` de Congres sau 7 caucus Alegerea candida\ilor este determinat` de 8 organele na\ionale

Cod Caracteristici 0 1

2 3 4 5 6

Exist` doar organe locale cu diverse forme de existen\a, f`r` alte organe na\ionale Org. locale r`m@n singurele organe vizibile dar exist` ]i federa\ii ale org. locale la nivel regional, care [ns` nu sunt superioare ca statut Exist` organe superioare celor locale, dar nu la nivel na\ional, coordonarea [ntre acestea fiind informal` Exist` organe na\ionale dar nu sunt superioare formal celor regionale Exist` organe na\ionale superioare celor regionale, dar acestea sunt [n competi\ie ]i nu asigur` o ierarhie func\ional` Exist` o ierarhie de la organele na\ionaleregionale-locale Exist` o ierarhie de la organele na\ionale direct pe organele locale; sau exist` doar organe na\ionale

{n accep\iunea acestei lucr`ri, urm@nd sugestiile lui Janda, organele jude\ene sunt considerate county level organs ]i deci asimilate organelor locale. Organele regionale sunt organe superioare celor locale-jude\ene, dar inferioare celor na\ionale, trebuind s` reuneasc` mai multe filiale jude\ene. Urm`torul indicator este procedura de selec\ie a candida\ilor, aspect crucial [ntr-un partid, natura alegerii determin@nd natura partidului. Cine controleaz` alegerile []i asigur` o pozi\ie dominant` [n partid. Cu c@t controlul alegerii candida\ilor este exercitat mai clar din punct de vedere statutar, de organele centrale, cu at@t partidul este mai centralizat. Nivelul centraliz`rii acestor proceduri este cuantificat dup` cum urmeaz`:

Codificarea acestui indicator ridic` unele probleme de interpretare a statutelor partidelor analizate. Care este diferen\a [ntre procedura prin care organele na\ionale aprob` lista stabilit` la un nivel inferior (cod 4 ]i 5) ]i procedura prin care organele na\ionale determin` componen\a listei (cod 8)? Mai exact diferen\a [ntre a aproba ]i a determina. Aceasta lucrare consider` ca a aproba, limiteaz` p@n` la excludere inferen\a organelor centrale [n componen\a listei. Acestea o pot doar aproba, dar nu o pot modifica prin introducerea candida\ilor impu]i de centru. Determinarea listei candida\ilor este considerat` a fi procedura sau totalitatea mecanismelor statutare prin care organele centrale intervin [n stabilirea listei finale de candida\i. Aceast` distinc\ie permite [ncadrarea clar` a partidelor rom@ne]ti care prev`d pentru toate nivelurile posibilitatea avans`rii unei liste de candida\i, care de fapt, este determinat` de nivelul central al partidului. Este interesant cazul Partidului Social Democrat care a introdus posibilitatea alegerii candida\ilor la nivel local (ceea ce l-ar [ncadra la nivelul 1), dar [n acela]i timp men\ine specificat clar dreptul organelor centrale de a stabili lista final`, prin introducerea de candida\i ai centrului, f`r` obliga\ia aprob`rii ci doar a consult`rii organelor locale. Urm`torul indicator al centraliz`rii puterii este concentra\ia leadership-ului, care are [n vedere num`rul de lideri ai partidului care constituie cea mai [nalt` autoritate a partidului ]i care sunt principalii deciden\i [n interiorul acestuia. Cu c@t sunt mai pu\ini cei care pot lua decizii cu for\` imperativ` [n inte-

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice riorul partidului din punct de vedere statutar, cu at@t concentra\ia este mai ridicat` ]i partidul mai centralizat. Prin decizii se [ntelege decizii de o importan\` deosebit`, strategice, ]i nu decizii operative. De asemenea, e posibil ca un singur lider s` poat` lua decizii importante, dar [n construc\ia acestor decizii pe care [n fond le controleaz`, s` se sprijine ]i pe alte organisme de v@rf. Deci [n acela]i timp exist` un singur lider care decide, dar deciziile con\in ]i o component` colectiv`. Aceast` situa\ie este denumit` distan\` concentra\ional` ]i permite diferen\ieri [ntre acela]i tip fundamental de luare a deciziei, care este personalizat` [n jurul pre]edintelui. Pre]edintele PC este evident [ntr-o pozi\ie de distan\` concentra\ional` maxim`, [n timp ce pre]edintele UDMR este [ntr-o pozi\ie de distan\` concentra\ional` mai redus`. Indicatorul original al lui Janda, care avea un maxim de 6, este extins la un maxim de 8, pentru a face posibil` o c@t mai sensibil` distinc\ie [ntre tipul de leadership, care este [n mod clar circumscris persoanei pre]edintelui, dar nu [n acela]i mod pentru toate partidele politice analizate. Cod Caracteristici Leadershipul este a]a de dispersat, [nc@t pot fi 0 identifica\i doar lideri locali sau regionali Leadershipul este clar descentralizat: mai mult de 1 cinci lideri care pot lua decizii, dar care nu sunt [nvesti\i cu autoritate absolut` Leadershipul este descentralizat: mai pu\in de 2 cinci lideri pot lua decizii, dar care nu au putere absolut` Leadershipul este centralizat colectiv. Sunt mai mult de cinci lideri care pot lua decizii cu 3 autoritate statutar`. Dar [n acest grup nu este un singur lider care poate lua decizii singur Leadershipul este format din 3-5 lideri care iau 4 decizii, dar nu este unul singur care poate lua decizii singur Leadershipul este format din dou` persoane care 5 iau decizii [n numele partidului Exist` un singur lider care ia decizii [n numele partidului, dar [n luarea acestor decizii este 6 secondat de alte organe de v@rf, pe care le controleaz` Exist` un singur lider care ia decizii [n numele partidului, dar [n luarea acestor decizii se sprijin` 7 ]i pe un num`r limitat de organe, pe care le controleaz`. Exist` un singur lider care ia decizii [n numele 8 partidului, f`r` s` se sprijine pe alte organisme ale partidului.

S.P. nr. 120-121-122/2006

Analiza Partidul Conservator Membrii Partidului Conservator sunt clasifica\i [n trei categorii de Statutul acestui partid: membri fondatori, membri ]i membri de onoare. {ndatoririle membrilor acestui partid sunt specificate [n 18 puncte, fiind reglementat nu numai comportamentul politic al unui membru dar ]i comportamentul acestuia [n sfera privata (conform cap. 4). Printre drepturile de care se bucur` membrii acestui partid, conform capitolului 3, punctul f, este ]i acela c` pot cere sprijin partidului [n cazurile [n care le sunt [nc`lcate drepturile care sunt prev`zute de Constitu\ie ]i legile \`rii. Partidul ofer` deci protec\ia legal` prin intermediul apartenen\ei politice, [n cazuri de [nc`lcare a legii, erij@ndu-se [ntr-o agen\ie de protec\ie paralel` cu institu\iile legale ale statului. Prin urmare, un membru al Partidului Conservator, poate pretinde, ca un incentiv selectiv ce decurge din aceast` apartenen\`, s` fie protejat de partid,care devine astfel un mijloc de protec\ie ]i nu de reprezentare politic`. Articularea structural` a Partidului Conser vator este asigurat` de patru organe na\ionale: Congres, Consiliul Na\ional, Biroul Permanent ]i Biroul Politic. Aceste patru organe au prev`zute [n Statut func\ii clare ]i selec\ia prestabilit`, iar Consiliul Na\ional ]i Pre]edintele partidului sunt alese [n mod direct de c`tre Congres. La aceste patru organe mai poate fi adaugat` ]i institu\ia pre]edintelui, care are o pozi\ie privilegiat`; aprob` toate actele care angajeaz` politic partidul, stabile]te lista definitiv` a candida\ilor pentru alegerile legislative, solu\ioneaz` ]i ia hot`r@ri definitive [n cazul unor dezacorduri ]i coordoneaz` activitatea tuturor organelor PC. Este practic deasupra oric`rui alt organ al partidului. Rezult` c` PC are o articulare structural` [nalt`, cu scorul 11. Intensitatea organiza\ional` a partidului este dat` de cea mic` unitate organiza\ional`, care n cazul PC este format` din cel pu\in cinci persoane. Aceast` organiza\ie este denumit` club politic. Clubul politic poate func\iona la nivelul circumscrip\iei electorale care este [n fapt cea mai mic` unitate organiza\ionala a partidului. Scorul este 5 pentru intensitatea organiza\ional`. Nivelul na\ionaliz`rii al Partidului Conservator, cu alte cuvinte gradul [n care organele centrale controleaz` organiza\iile locale sau regionale, este foarte ridicat. Biroul Permanent al PC, conform art. 80, poate hot`r[ dizolvarea Consiliilor ]i Birourile jude\ene ]i poate demite orice membru al Biroului executiv jude\ean. Filialele pot fi dizolvate ]i [n cazul

Partide politice [n care au manifest`ri scizionale (conf. Art. 118). Controlul organelor centrale este deci direct asupra filialelor locale, asupra c`rora au o evident` pozi\ie de for\`, nu numai formal ierarhic`. Scorul: 6 Selec\ia candida\ilor poate fi f`cut`, [n sensul de propuneri, de toate organismele partidului, [ncep@nd de la cele locale, merg@nd p@n` la cele na\ionale â&#x20AC;&#x201C; Consiliul Na\ional ]i Biroul Permanent. Aceast` prevedere poate creea impresia de o real` implicare a tuturor acestor organisme. Organul care [ns` determin` selec\ia este, conform statului, Consiliul Na\ional. Mai presus de toate aceste organe se afl` pre]edintele, care stabile]te lista definitiv` a candida\ilor. Este o prevedere unic` [n cadrul partidelor rom@ne]ti. Scorul [n acest caz este [n mod clar 8, cel mai mare din scal`. Concentra\ia leadershipului, [n aceste condi\ii statutare este destul de u]or de imaginat. Pre]edintele partidului, [nvestit de Congres, este autoritatea decizional` ]i de reprezentare suprem`. Este pre]edintele tuturor organelor de la nivel na\ional ]i coordoneaz` pre]edintii filialelor jude\ene, aprob` propunerile legislative pe care partidul dore]te s` le fac`. Stabile]te singur lista definitiv` a candida\ilor. Membrii de rang superior exclu]i din partid pot face apel direct la pre]edinte, f`r` intermedierea altor organisme. Poate fi identificat [n mod evident ca lider unic al partidului. Scorul este [n acest caz 8. La nivel total, Partidul Conservator adun` 38 de puncte, ceea ce reprezint` cu un punct sub maximul posibil doar [n cazul intensit`\ii organiza\iei, [n timp ce [n celelalte cazuri: [n privin\a dezvolt`rii organiza\ionale ]i [n privin\a centraliz`rii puterii are scor maxim. Este deci un partid organizat dup` criterii ale organiza\iei de mas`, care ofer` incentive selective stipulate [n statut, cu o clar` domina\ie a structurilor centrale (alese de Congres) ]i [n mod special a pre]edintelui partidului. {n privin\a electoratului \int` nu exist` un grup c`ruia i se adreseaz` [n mod special. {n privin\a resurselor financiare, [n anul 2002 subsidiile publice au [nsumat 5,696 miliarde de lei vechi. {n anul 2003 veniturile totale ale partidului au [nsumat 5,676 miliarde din care dona\ii 1,244 miliarde, ceea ce reprezint` 22% din venit. {n anul 2004 partidul a declarat o sum` de 1,161 de miliarde lei vechi, f`r` a declara dona\iile primite. Din aceste cifre, care nu permit o imagine clar` a resurselor financiare, rezult` c` PC se bazeaz` de obicei pe subsidiile statale, dar ]i pe dona\ii. Cuantumul cotiza\iilor individuale (pe care conform legii partidele nu sunt obligate s` le declare) nu este stabilit de statut, fiind benevol, ceea ce confirm` impresia c` PC nu se orienteaz` spre membri ca spre o surs` financiar` serioas`.

Raportul [ntre membri ]i votan\i este dificil de realizat [n cazul PC, din cauza alian\ei electorale cu PSD. Partidul Democrat Partidul Democrat este singurul partid rom@nesc care face o distinc\ie clar` [ntre membri, militan\i ]i simpatizan\i. Militan\ii sunt cei implica\i [n mod activ ]i care urmeaz` o carier` politic` [n interiorul partidului (art. 21-23). Gestionarea carierei acestor membri militan\i este [nregistrat` ]i urmarit` de c`tre secretariatul Resurse umane. Candida\ii pentru func\ii [n partid trebuiesc s` [ndeplineasc` anumite criterii de vechime [n partid. Cotiza\iile sunt distincte de contribu\ii, care sunt sumele pe care trebuie s` le plateasc` membrii partidului care au ob\inut func\ii publice cu ajutorul acestuia. Deci membership-ul este defalcat [ntre for malitate (pentru membri ]i simpatizan\i) ]i activism (membri militan\i), cu toate c` obliga\iile se refer` la toate categoriile de membri. Acestea sunt extensive ]i acoper` de la obliga\ii disciplinare p@n` la obliga\ii de conduit` civic`. Articularea structural` a Partidului Democrat este realizat` cu ajutorul a patru organe na\ionale. Conven\ia Na\ional`, care este congresul partidului, stabile]te linia politica ]i alege mo\iunea care va conduce partidul. Este alcatuit` din delega\i de drept ]i delega\i jude\eni. Consiliul Na\ional de Coordonare este ales de Conven\ie fiind organul de conducere ]i decizie [ntre dou` conven\ii. Colegiul Na\ional Director este organismul care decide ac\iunile politice curente. Biroul Per manent Naional este organismul de conducere ]i organizare a activit`\ii partidului, stabilind linia politic` operativa, tactic` ]i strategia. Pentru c` are patru organe cu atribu\ii stabilite ]i selec\ia membrilor prescris`, PD are un scor de 11 pentru indicatorul articulare structural`. Intensitatea organiza\ional` a Partidului Democrat, se apropie de cea maximal`, fiind organizat dup` modelul organiza\iei circumscrip\iei electorale. Cea mai mic` unitate organiza\ionala este alcatuit` din cinci membri ]i este circumscris` sec\iei de votare. Scorul este deci 5. Nivelul na\ionaliz`rii este maxim pentru c` PD este organizat [n mod evident ierarhic, iar Comitetul Diector Na\ional hot`r`]te direc\iile pe baza c`rora []i desf`]oar` activitatea organiza\iile teritoriale. }i Biroul Permanent Na\ional are atribu\ii [n acest sens, conduc@nd ]i coordon@nd toate organiza\iile partidului. Scorul pentru acest indicator este 6.

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice Selec\ia candida\ilor [n interiorul Partidului Democrat este stabilit` (ratificat`, conform statutului) de c`tre Biroul Permanent Na\ional care este cel mai restr@ns organ na\ional din punct de vedere numeric, fiind compus din pre]edintele partidului, pre]edintele executiv, zece vicepre]edin\i ]i liderii grupurilor parlamentare. Consiliul Na\ional stabile]te criteriile de [ntocmire a listelor pentru alegerile parlamentare ]i solu\ioneaz` litigiile privind [ntocmirea listelor ]i cazurile [n care exist` contesta\ii la deciziile Comitetului Director. Prin urmare, trei organe centrale sunt implicate [n construc\ia listelor, care sunt ratificate de Biroul Permanent. Rolul filialelor locale, dac` exist`, nu este specificat [n Statut. Din acest motiv scorul PD la acest indicator este maxim: 8. Leadershipul PD este clar dominat de pre]edintele partidului, care este conform statutului conduc`torul politic ]i conduc`torul de imagine al acestuia. Alegerea pre]edintelui PD const` [n votarea unei mo\iuni care devine programul partidului, iar promotorul acesteia devine pre]edintele partidului. Primul semnatar al mo\iunii (dup` cel care o promoveaz`) devine pre]edintele executiv la partidului. Este [nvestit s` emit` dispozitii, PD fiind singurul partid cu astfel de prevedere statutar`. De asemenea poate decide demiteri motivate [n r@ndul membrilor. Exist` ]i un pre]edinte executiv, care coordoneaz` activitatea de punere [n practic` a deciziilor organelor na\ionale, dar are un rol de subordonare, fiind, a]a cum prevede statutul, primul semnatar al mo\iunii, ]i deci ales de pre]edintele ]i promotorul mo\iunii. De]i exist` si un pre]edinte executiv care poate lua decizii [n numele partidului, [ntre acesta ]i pre]edintele partidului exist` o mare diferen\` statutar`. Doar acesta din urm` poate emite dispozi\ii, poate demite al\i membri ]i este conduc`torul efectiv al partidului. Din acest motiv scorul Partidului Democrat este 7 pentru acest indicator. Resursele financiare ale Partidului Democrat s-au ridicat [n anul 2002 la suma 16.149 de miliarde de lei vechi, din care 7,019 miliarde, ceea ce [nseamn` 43,46%, au provenit din dona\ii. {n anul 2003, suma total` este 16,646 miliarde lei vechi din care 8,526, reprezent@nd 51,21%, au provenit din dona\ii. {n anul 2004 nu sunt disponibile dec@t sumele care au provenit din dona\ii, ]i care se ridic` la suma 64,659 de miliarde de lei vechi. Acest` sum` este de patru ori mai mare dec@t suma str@ns` din dona\ii [n anul precedent. Se observ` o clar` diferen\` [n anul campaniei electorale, [n privin\a ponderii surselor financiare.

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partidul Democrat are cea mai ridicat` contribu\ie a donatorilor ca procent din venitul total, nu numai [n anul campaniei electorale, dar ]i in ceilal\i ani. Partidul Democrat este un partid cu structur` organiza\ional` articulat` ]i centralizat`, av@nd caracteristicile unei organiza\ii de mas`. Militan\ii sunt importan\i [n asigurarea cadrelor ]i oficialilor par tidului. Electoratul \int` nu este discriminat. Organele centrale, alese de Conven\ie, au un statut superior evident: pot controla selec\ia candida\ilor ]i conduc [n mod efectiv partidul. Ca pondere financiar`, nu membrii ]i cotiza\iile obi]nuite ale acestora sunt importante, ci donatorii care pot fi membri, dar se diferen\iaz` de ceilal\i prin cuantumul sumelor. {n anii f`r` campanie electoral` ]i subsidiile publice sunt importante, reprezent@nd aproximativ jum`tate din totalul veniturilor. Raportul dintre votan\i ]i membri, [n ciuda faptului c` la ultimele alegeri PD nu s-a prezentat singur, este net [n favoarea votan\ilor. Num`rul sus\in`torilor PD [n anul 2003 este 148 000, (Soare, 2005, p. 37) care este o cifr` net inferioar` celei a votan\ilor acestui partid. Partidul Democrat acumuleaz` un indice, 37, similar cu cel al Partidului Conservator. {ns` este evident c` pozi\ia pre]edintelui PC este net superioar`, ating@nd nivelul hegemoniei asupra organiza\iei de partid. Uniunea Democrat` a Maghiarilor din Rom@nia Statutul UMDR prevede pentru membrii acestei organiza\ii politice o apartenen\` formal`, fiind din acest punct de vedere partidul care acord` [n mod statutar cel mai pu\in interes membrilor individuali (al`turi de PNL). Nivelul articul`rii structurale a UDMR este [ns` unul deosebit. Urm`toarele organe na\ionale pot fi identificate, care au toate func\ii expres prev`zute ]i selec\ia membrilor prescris` sunt: Congresul organiza\iei, care este organul decizional suprem; Consiliul reprezentan\ilor Uniunii (CRU), este consiliul operativ al Uniunii care stabile]te strategia fundamental` ]i modul de desemnare a candida\ilor, fiind alc`tuit din deputa\i, senatori, pre]edinii organiza\iilor teritoriale ]i 74 de delega\i; Biroul Permanent este r`spunz`tor pentru func\ionarea operativ` a Uniunii ]i este ales de CRU. La acest nivel este prevazut` posibilitatea de a stabili modul de desemnare a candida\ilor. Organul executiv al Uniunii este [ns` Prezidiul executiv ales de CRU ]i CCU; COU este consiliul operativ al Uniunii ]i este alc`tuit din nou`

Partide politice membri; CCU este consiliul consultativ, emite declara\ii de principiu, propune proiecte de hotar@ri; CCPT este consiliul consultativ al pre]edintilor teritoriali. La toate aceste organisme se adaug` Comisia pentru supravegherea Statutului. Este evident c` UDMR are un scor maxim pentru acest indicator: 11. Intensitatea organiza\ional` a UDMR nu este u]or de definit. Statutul prevede c` membri individuali pot creea organiza\ii locale, dar f`r` a se specifica num`rul minim necesar. Dou` organiza\ii locale pot forma organiza\ii zonale, iar dou` organiza\ii zonale pot forma organiza\ii teritoriale-jude\ene. Este lipsa unei specific`ri un semn al unui num`r sc`zut al membrilor care pot forma o organiza\ie? care este ambitul teritorial [n care acest num`r opereaz`? {n conditiile [n care UDMR este o organiza\ie etnic`, r`spunsul este c` num`rul de membri care pot forma o organizatie este minim. Mediul teritorial se pare c` este destul de larg din moment ce se prevede c` dou` organiza\ii locale pot forma o organiza\ie jude\ean`, dar este sub nivelul jude\ului. Dar ce se [n\elege prin organiza\ii locale? {n statut (art. 25) se vorbe]te de organiza\ii de sector (cuv@ntul nu este utilizat [n sensul de sector bucure]tean) â&#x20AC;&#x201C; zonale. Apoi se specific`: â&#x20AC;&#x153;dou` organiza\ii zonale pot forma o organiza\ie teritorial`-jude\ean`â&#x20AC;?. De]i dou` organiza\ii zonale pot fi ]i dou` organiza\ii de sat, lucrarea re\ine ora]ul ca fiind unitatea de baz`. {n acest caz scorul este 3. Nivelul na\ionaliz`rii. Organiza\iile teritoriale ale UDMR au posibilitatea de a elabora propriile statute ]i programe, care trebuie s` urmeze totu]i o anumit` structur` ierarhic` stabilit` de organele centrale (art. 23-25). Acest drept d` o anumita marj` de libertate statutar` filialelor, care nu se reg`se]te la celelalte partide. Dar aceast` libertate de manevr` este limitat` semnificativ de prevederea (art.12) conform c`reia organiza\iile teritoriale, grupurile de opinie ]i membrii asocia\i au obliga\ia de a executa hot`r@rile organelor centrale ]i nu se pot delimita de hotar@rile ]i lu`rile de pozi\ie ale acestora. Prin aceast` prevedere se exercit` un control direct asupra filialelor ]i celorlal\i membri, chiar dac` nu [ntr-o manier` similar` cu cea existent` [n Partidul Conservator. Ceea ce face ca ]i [n UDMR s` existe un control direct al organiza\iilor locale. Dar posibilitatea de a [nfiin\a grupuri de opinie [n cadrul organiza\iei este un indicator clar al unei flexibilit`ti pe care nici o alt` organiza\ie politic` rom@neasc` nu o are. De aceea scorul final pentru UDMR la acest indicator este 5 ]i nu 6. Selec\ia candida\ilor pentru alegerile parlamentare [n UDMR se face prin alegeri preliminare generale ]i directe, conform hot`r@rilor conducerii organiza\iilor teritoriale (art. 94). Dac` nu exist`

astfel de reglementari la nivel teritorial este nevoie de un acord [ntre Consiliul Operativ al Uniunii ]i Adun`rile delega\ilor de la nivel jude\ean, [n baza hot`r@rilor CRU. UDMR este singura organiza\ie politic` analizat` [n care selec\ia candida\ilor se face la nivel local. Exist`, [n cazurile [n care nu este o procedur` de selec\ie stabilit`, posibilitatea unui acord [ntre organiza\ia local` ]i nivelul central. De asemenea, modul [n care sunt ale]i candida\ii la nivel local trebuie s` se [ncadreze [n regulile stabilite de Consiliul Reprezentan\ilor Uniunii. Dar acest lucru nu anuleaz` libertatea pe care organiza\iile jude\ene o au [n procesul de selec\ie. Deci scorul pentru acest indicator este 0, chiar dac` la limit` scala vorbe]te despre membri ]i sus\in`tori (datorit` faptului ca s-a avut [n vedere partidele americane). Concentra\ia leadershipului. Nici defri]area modului [n care este structurat leadershipul nu este facil`, UDMR fiind cea mai complicat` organiza\ie politic` dintre cele analizate. La nivelurile de v@rf ale Uninunii exist`: Consiliul Operativ, alc`tuit din nou` membri, Prezidiul Executiv format din reprezentan\ii Uniunii la cel mai [nalt nivel, pre]edintele Uniunii, pre]edintele executiv ]i pre]edintele CRU. Indicatorul folosit se bazeaz` pe posibilitatea identific`rii unui lider care are un status superior celorlal\i ]i care poate angaja politic partidul, ]i nu neap`rat pe unicitatea unui lider. Deci este semnificativ dac` se poate identifica o persoan` care poate reprezenta singur` partidul, pe baza [nvestirii primite din partea organiza\iei sau partidului politic. Pre]edintele Uniunii este ales pe patru ani ]i trebuie sus\inut [n avansarea candidaturii de cel pu\in 1000 de membri individuali sau dou` organiza\ii teritoriale. Are la dispozi\ia sa un cabinet de exper\i. Reprezint` Uniunea; stabile]te liniile politicii externe; poate face interpel`ri la adresa celorlalte organe; coordoneaza politic organiza\ia; propune pre]edintele executiv, care are func\ii administrative; supravegheaz` grupul parlamentar. Toate aceste drepturi de care se bucur` pre]edintele [l fac cel mai puternic component al organiza\iei. Dar [n UDMR, la nivel de v@rf, se mai g`se]te ]i Prezidiul Executiv ]i pre]edintele Consiliului Reprezentan\ilor Unionali. Pre]edintele Uniunii este clar liderul organiza\iei, [ns` el nu se afl` [ntr-o pozi\ie hegemonic` ca pre]edintele PC sau [ntr-o pozi\ie similar` cu cea a pre]edintelui PD. De aceea scorul pentru acest indicator este 6. Resursele financiare ale UDMR se cifreaz` pentru anul 2002 la un total de 10,745 miliarde din care 8,524 miliarde subsidii publice ]i 2,221 dona\ii,

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice sum` ce reprezint` 20,67% din total. Pentru anul 2003 suma total` se ridic` la 13,570 miliarde din care 6,201 â&#x20AC;&#x201C; 45% din dona\ii. Surprinz`tor suma total` pentru 2004, care este un an electoral, se ridic` la doar 4,154 provenind integral din subsidii publice, suma str@nsa din dona\ii nefiind declarat`. Se observ` totu]i ponderea [n cre]tere a dona\iilor [n apropierea anului electoral, ]i importan\a subsidiilor publice [n anii obisnui\i. {n ceea ce prive]te raportul membri-votan\i, el este, [n cazul [n care cifra de 500.000 de membri este corect` (Soare, 2005, p.37), mai echilibrat dec@t [n cazul celorlalte partide. {n concluzie UDMR, acumul@nd 25 puncte [n total, este o organiza\ie politic` foarte articulat` structural la nivel central, organizat` p@n` la nivel de ora] sau comun`, cu un membership formal, [n care puterea la nivel central nu este at@t de concentrat` ca [n cazul celorlalte partide, fiind cea mai descentralizat` organiza\ie politic` analizat`. Partidul Na\ional Liberal Membrii Partidului Na\ional Liberal, conform statutului acestui partid (art. 12) au ca obliga\ii cunoa]terea statutului ]i programului ]i participarea la activit`\ile organiza\iilor din care fac parte. Obliga\iile sunt reglementate [n doar ]ase puncte ]i nu este prev`zut` obliga\ia de a recruta noi membri ]i nici nu este reglementat comportamentul [n sfera privat`. Este, al`turi de UDMR, partidul politic cu membershipul cel mai formal dintre partidele analizate. Articularea structural` a PNL este realizat` prin intermediul a cinci organe na\ionale. Congresul partidului alege pre]edintele partidului ]i treisprezece membri ai Biroului Permanent Central, treisprezece membri ai Comitetului Executiv, hot`r`]te fuziunile, aprob` statutul ]i revoc` pre]edintele la propunerea Delega\iei Permanente. Delega\ia Permanent` este alcatuit` din pre]edintele partidului, membrii Comitetului Executiv, pre]edintele de onoare, pre]edintele fondator, pre]edintii filialelor teritoriale ]i liderii grupurilor parlamentare. Comitetul executiv este organul de conducere [ntre dou` ]edin\e ale Delega\iei Permanente. Biroul Permanent Central propune listele de candida\i pentru filialele care au ob\inut rezultate electorale sub medie ]i stabile]te primele locuri pe liste la municipiul Bucure]ti la propunerea pre]edintelui partidului. Forul de dezbatere al PNL la nivel na\ional este Consiliul Reprezentan\ilor Na\ionali care propune candidatul la pre@edintia Romaniei. Pentru c` PNL are cinci organe la nivel na\ional cu func\ii stabilite ]i membership prescris, are scorul maxim pentru acest indicator: 11.

S.P. nr. 120-121-122/2006

Intensitatea organiza\ional` este dat` de organiza\ia sec\iei de votare, care este cea mai mic` organiza\ie a partidului, fiind alcatuit` din minim cinci membri. Scorul este 5 pentru acest indicator. Nivelul na\ionaliz`rii este maximal deoarece controlul organismelor na\ionale se face direct pe organiza\iile locale, prin intermediul Delega\iei Per manente care analizeaz` ]i coordoneaz` activitatea filialelor locale. Scorul este maxim: 6. Selec\ia candida\ilor este diferit` [n cazul Partidului Na\ional Liberal, fa\` de celelalte partide. Acest partid [mbin` un sistem descentralizat care las` filialelor libertate, cu un sistem centralizat care acord` organelor centrale dreptul de a [ntocmi listele. Pentru filialele care au avut un scor mai mare la ultimele alegeri pentru consiliile jude\ene dec@t media pe \ar` a [ntregului partid, dreptul de a stabili listele le revine acestora, f`r` un amestec din partea organelor centrale. Dac` [ns` nu se ob\ine un scor mai mare dec@t media pe \ar`, listele sunt propuse de Biroul Per manent Central spre validare Delega\iei Permanente. Pentru filiala Bucure]ti primele locuri sunt stabilite de Biroul Permanent, la propunerea pre]edintelui. {n primul caz, c@nd listele se hot`r`sc la nivel local, PNL are scorul 3, iar [n al doilea caz, c@nd listele se stabilesc la nivel central, ob\ine scorul 8. Deci pentru acest indicator PNL poate oscila [ntre 3 ]i 8. Leadershipul PNL se coaguleaz` [n jurul figurii pre]edintelui, care este abilitat s` fac` declara\ii [n numele partidului, reprezint` partidul [n rela\iile oficiale, convoac` ]i prezideaz` toate organismele centrale ale partidului, conduce negocierile cu alte par tide, ]i prezideaz` toate organismele din partid dac` particip` la [nt@lnirile acestora. Este [n mod evident singurul lider [nvestit cu aceste prerogative, plas@ndu-se ca for\` [ntre pre]edintele PC ]i pre]edintele UDMR, neav@nd for\a discre\ionar` a primului, dar nefiind nici prins [n h`\i]ul organelor interne ca cel de-al doilea. Din acest motiv scorul este de 7 pentru acest indicator. Scorul total al PNL poate oscila [ntre 32 ([n cazul [n care cele mai multe dintre filiale au libertate de alegere) ]i 37 ([n cazul [n care majoritatea acestora nu au dreptul de a stabili listele de candida\i). {n cazul maxim al concentr`rii organiza\ionale el este identic cu cel al Partidului Democrat. Este evident c` acest caz este greu de ob\inut [n practic`, ceea ce face ca PNL s` fie un partid mai pu\in centralizat dec@t PD, cu un membership formal, o articulare structural` ]i un nivel al centraliz`rii maxim, cu un pre]edinte puternic. Democra\ia intern` de partid este asigurat`

Partide politice prin gradul articularii structurale ]i prin procedurile care reglementeaz` candidaturile pentru organele interne. {n ceea ce prive]te raportul membri-votan\i, PNL a prezentat la Tribunalul Bucure]ti o list` cu un num`r de 120.115 sus\inatori (Soare, 2005, p. 37), num`r cu mult sub cel voturilor ob\inute la ultimele alegeri. Resursele financiare ale PNL s-au ridicat [n anul 2002, conform studiului f`cut de Asocia\ia Pro Democra\ia, la suma total` de 9,590 de miliarde, din care dona\iile au reprezentat 661 de milioane de lei vechi (6,9%). {n anul 2003, suma total` s-a ridicat la 13,165 miliarde lei vechi, din care 14, 5% au constituit dona\ii facute partidului. Pentru anul 2004 nu se cunoa]te dec@t cuantumul dona\iilor, care se ridic` la suma de 104, 811 miliarde de lei vechi, o sum` de peste zece ori mai mare dec@t suma total` din 2003. }i PNL men\ine aceea]i impresie: [n perioadele ne-electorale subsidiile publice reprezint` sursa financiara decisiv`. Pe m`sur` ce se apropie momentul alegerilor, suma din dona\ii cre]te, pentru a atinge apogeul [n anul electoral. Suma total` pentru Alian\a D.A. (primit` independent de sumele pentru partidele componente) [n anul 2004, din dona\ii, a atins uluitoarea valoare de 251,187 miliarde de lei vechi. Iar suma total` pentru Alian\a D.A ]i partidele componente a atins 420 de miliarde de lei vechi [n anul 2004. Costurile campaniilor electorale profesionalizate dep`]esc cu mult posibilit`\ile obi]nuite ale partidului, care [n anii electorali se bazeaz` pe dona\ii ]i nu pe subsidiile publice. Partidul RomĂ˘nia Mare Membrii Partidului Romania Mare au ca [ndatoriri loialitatea fa\` de partid [n orice condi\ii; s` atrag` noi membri ]i s` formeze un c@t mai mare num`r de simpatizan\i ca viitori membri; s` p`r`seasc` orice func\ie pe care a dob@ndit-o cu ajutorul partidului [n caz de demisie; s` p`streze confiden\ialitatea problemelor interne de partid; s`-]i pl`teasc` cotiza\ia ]i s` aib` o \inut` moral` corespunz`toare. Membershipul PRM este extensiv ]i capat` accente dramatice [n privin\a loialit`\ii absolute ]i lipsa oricrei permeabilit`\i prin p`strarea secretului [n ceea ce prive]te problemele interne. Articularea structural` a partidului se face [n jurul a patru organe na\ionale. Congresul partidului este organul suprem ]i stabileste statutul, strategia ]i alege pre]edintele partidului. Consiliul Na\ional este ales de c`tre Congres ]i este format din 101-195 membri. Are ca func\ii alegerea Consiliului Director,

stabile]te tactica partidului ]i alian\ele acestuia. Consiliul Director este alc`tuit din 21-29 membri ]i are ca principale func\ii str@ngerea de fonduri ]i controlul asupra filialelelor locale. Poate destitui cadre de conducere din structurile partidului. Biroul Permanent este alc`tuit din 11-15 membri ]i este organul executiv al partidului. Pentru c` PRM are patru organisme la nivel central cu func\ii stabilite ]i membership prescris, scorul pentru acest indicator este maxim â&#x20AC;&#x201C; 11. Intensitatea organiza\ional` a Partidului Rom@ nia Mare este dat` de ultim` unitate statutar` care este la nivel de comun`. Zece membri pot forma la acest nivel o organiza\ie local`. Nivelul este mai general dec@t al celorlalte partide, fiind comparabil doar cu cel al UDMR. Scorul este din acest motiv identic cu cel al UDMR, anume 3. Nivelul na\ionaliz`rii este maxim (6), pentru c` exist` dou` organe na\ionale care controleaz` direct organiza\iile locale. Consiliul Director controleaza organele locale ale partidului ]i poate destitui orice cadru de conducere, [n timp ce Biroul Permanent are posibilitatea de a controla Birourile Jude\ene. Selec\ia candida\ilor este asigurat` de Consiliul Director care se ocup` de selec\ionarea, cunoa]terea ]i preg`tirea membrilor de partid cu perspective de a candida pentru a ocupa func\ii [n partid sau [n aparatul de stat. Aceste prevederi fac din acest organ o veritabil` ]coala de partid. }i Biroul Permanent este implicat [n selec\ie, av@nd rolul de a centraliza listele cu propuneri de candida\i pentru parlament [ntocmite de Comisia Central` de cadre ]i Birourile executive jude\ene. Nu este [ns` clar cine decide [n final listele de candida\i, care [n mod evident nu se finalizeaz` la nivel local. Organele locale sunt doar accesorii ale organelor centrale, put@nd [n cel mai bun caz s` avanseze c@teva nume de poten\iali candida\i. De asemenea, nu se specific` [n nici un fel rolul pre]edintelui [n procesul de selec\ie. Oricum selec\ia se face la nivel central, deci scorul pentru acest indicator este 8. Leadershipul este destul de vag tratat de statutul PRM. Pre]edintele partidului este ales de Congres, ]i este pre]edintele tuturor organelor de la nivel central. Nu sunt prev`zute alte func\ii specifice ale acestuia, ceea ce face dificil de [ncadrat nivelul concentra\iei. Dac` [ns` se coreleaz` anumite prevederi statutare cum ar fi loaialitatea absolut` a membrilor, confiden\ialitatea, dreptul pe care Consiliul Director (]i implicit pre]edintele care conduce acest for) [l are [n a destitui orice cadru de la nivel central, selec\ia candida\ilor care este controlat` de Comisia de cadre, Consiliul Director ]i Biroul Permanent, se poate avea

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice o imagine mai clar` a pozi\iei forte pe care o are pre]edintele partidului. {n acest caz nespecificarea clar` las` loc unui comportament discre\ionar ]i deci cre]te puterile de facto ale pre]edintelui. Scorul pentru acest indicator este 7, care este posibil s` nu reflecte exact puterea real` pe care o de\ine pre]edintele. Scorul total este 35, sub nivelul maxim al centraliz`rii generale, fapt care se datoreaz` [n primul r@nd intensit`\ii organiza\ionale care este surprinz`tor de slab`. Num`rul sus\in`torilor conform listei prezentate la Tribunalul Bucure]ti este de 201.827 de mii de membri (Soare, 2005, p. 37), sum` net inferioar` votan\ilor corespunz`tori unui procent de 12% ob\inut de partid la ultimele alegeri. Resursele financiare ale PRM s-au cifrat [n 2002 la suma de 16,807 miliarde de lei vechi. Nu se cunoa]te cuantumul dona\iilor pentru acest an. {n anul urm`tor, 2003, suma total` se ridic` la 16,670 de miliarde, din care doar 1,85% din dona\ii. Acest procent este cel mai redus pentru toate partidele analizate. Pentru anul 2004 nu se cunoa]te dec@t suma din dona\ii care se ridic` la 73,489 de miliarde, adic` de peste o sut` de ori mai mare dec@t suma din anul precedent. }i PRM []i cre]te suma din anul electoral, [n primul r@nd ca urmare a nivelului extraordinar al dona\iilor. Partidul Social Democrat Conform Statutului din 1999 membrii PDSR beneficiau de protec\ia partidului fa\` de atacurile injuste, partidul ac\ion@nd ca o agen\ie de protec\ie, [ntr-un mod similar cu Partidul Conservator. Aceast` prevedere este eliminat` din Statutul din 2005. Membrii PSD au obliga\ia de a recruta al\i membri ]i, conform statutului din 1999, abrogat [n 2005, aveau obliga\ia de a studia statutul partidului. Membershipul PSD este destul de formal, singura prevedere activ` fiind aceea de atrage al\i membri. Intensitatea organiza\ional` atinge maximul pentru PSD, care este singurul partid rom@nesc organizat dup` modelul cell basis. Cea mai mic` unitate organiza\ionala este grupa de membri (20-25) care ac\ioneaz` la nivel de bloc, deci [ntr-un mediu [n care sunt mai pu\in de 100 de membri. Punctajul pentru acest indicator este 6. Articularea structural` este realizat` conform ultimului statut, prin intermediul a patru organe na\ionale. Acestea sunt: Congresul, Consiliul Na\ional ales pe 2 ani ]i alcatuit din 575 de membri; Consiliul executiv na\ional alc`tuit din 95 de membri validat de CN; Biroul Permanent care este organul operativ de

S.P. nr. 120-121-122/2006

analiz` ]i decizie. Fa\` de Statutul din 1999 nu se constat` o diminuare a num`rului acestor organe dar se opereaz` o rea]ezare a func\iilor [ndeplinite de aceste organe concomitent cu un num`r mai redus de membri. Biroul Permanent are acum func\ii mai specifice. De asemenea s-a redus ]i perioada pe care este ales Consiliul Na\ional, care este acum de doi ani. Dup` ce s-a validat acest nou statut s-au f`cut din nou propuneri pentru a eficientiza func\ionarea partidului, [n special prin mic]orarea num`rului de membri din aceste organisme. {n general aceste m`suri nu ating fondul acestor organisme, l`s@nd acela]i num`r al acestora ]i acelea]i func\ii. Articularea structural` atinge ]i pentru PSD, ca pentru toate celelalte partide, nivelul maxim:11. Nivelul na\ionaliz`rii nu este u]or de decelat, neexist@nd prevederi clare [n afara ierarhiei consfin\ite de statut. Singurul moment [n care structurile centrale pot interveni direct, este momentul selec\iei candida\ilor, c@nd Consiliul Na\ional solu\ioneaz` divergen\ele dintre CEN ]i filiale. Totu]i, aceast` prevedere ]i ierarhia care decurge din ea, ne pun [n situa\ia de a considera c` asupra filialelor locale se exercit` un control direct, ]i deci c` scorul este 6 pentru acest indicator. Selec\ia candida\ilor este, conform noului statut, apanajul Consiliului executiv na\ional care organizeaz` alegerile preliminare, valideaz` rezultatele preliminare ]i confirm` listele finale. Alegerile preliminare introduse [n PSD nu dau o putere real` organiza\iilor locale, din moment ce acestea, pe baza acestor alegeri pot face propuneri, dar nu pot numi sau desemna candida\i. CEN este cel care confirm` listele finale ]i are, conform statutului, dreptul de a introduce candida\i propu]i la nivel central, cu consultarea organiza\iilor jude\ene. Cuv@ntul folosit este consultarea, ]i nu aprobarea organiza\iilor jude\ene. Dac` se ia [n considerare c` un eventual litigiu [ntre CEN ]i filiale se solu\ioneaz` de Consiliul Na\ional, deci de un organ central, se ob\ine o imagine complet`. Alegerile preliminare sunt complet anulate de posibilit`\ile multiple pe care la au organele centrale de a-]i impune candida\ii. Nivelul este, [n urma acestor constat`ri, maxim: 8. Nivelul concentra\iei leadershipului prev`zut de noul statut este mai neclar dec@t [n precedentul, [n care se prezenta pre]edintele ca fiind cel care coordoneaz` activitatea Consiliului Na\ional ]i a celorlalte organe executive, fiind pre]edintele tuturor organismelor centrale. {n noul statut, pre]edintele coordoneaz` activitatea general` a partidului, CEN ]i BPN, este garantul statutului, prezideaz` Congresul ]i ]edin\ele acestuia.

Partide politice Conduce Comitetul Executiv Na\ional ]i Biroul Permanent Na\ional ]i reprezint` partidul [n rela\iile cu alte organiza\ii. Pre]edintele executiv este [nlocuitorul pre]edintelui ]i este pre]edintele Biroului de coordonare a departamentelor pe domenii de activitate. Secretarul general conduce serviciile centrale ale partidului la nivel central ]i activitatea curenta. }i pre]edintele executiv ]i secretarul general sunt ale]i direct de c`tre Congres, av@nd aceea]i legitimitate ca ]i pre]edintele partidului. Deoarece coordoneaz` activitatea general` a PSD, conduce dou` dintre organele de la nivel central ]i este singurul abilitat s` reprezinte partidul [n rela\iile cu ter\ii, pre]edintele PSD poate fi privit ca fiind liderul de necontestat al partidului. Dar pentru c` la v@rf mai sunt alte dou` pozi\ii de conducere, cu un statut inferior, dar aceea]i legitimare, pre]edintele PSD este mai slab ca cel al PD sau PC. Scorul pentru acest indicator este 6. Scorul general al PSD este 37, similar cu cel Partidului Conservator ]i identic cu cel al Partidului Democrat. Resursele financiare al PSD pentru anul 2002 se cifreaz` la suma de 22,976 de miliarde de lei vechi, din care 1,765 (7,68%) str@n]i din dona\ii. Pentru anul 2003 suma total` atinge un nivel record corespunz`tor anilor f`r` alegeri, fiind de 28,663 miliarde de lei vechi. Din aceast` sum`, 5,986 miliarde sunt dona\ii, ceea ce reprezint` 21% din suma total`. PSD nu face public` [n anul 2004 dec@t suma total` a dona\iilor, care atinge plafonul record (pentru un singur partid) de 188,510 miliarde de lei vechi. Aceast` sum` este de ]ase ori mai mare dec@t suma total` din anul precedent. }i Partidul Social Democrat urmeaz` acela]i trend al volumului ]i surselor din care provin fondurile. Pe m`sur` ce se apropie anul electoral, suma din dona\ii cre]te, pentru ca [n anul electoral, partidele s` se bazeze pe aceste surse, ]i nu pe cele publice. {n ceea ce prive]te raportul membrii votan\i, acesta este [n favoarea celor din urm`. PSD a prezentat la Tribunalul Bucure]ti o list` de 300.000 de sus\in`tori (Soare, 2005, p. 37), [n timp ce procentul atins la ultimele alegeri este de 36%. PSD este un partid centralizat, singurul organizat dup` modelul cell basis, cu articulare structural` ]i nivel al na\ionaliz`rii maxim, cu un leadership concentrat. Selec\ia candida\ilor este controlat` de nivelul central, [n ciuda unei [ncerc`ri de reformare a modului de selec\ie prin introducerea alegerilor preliminare.

Punctajele finale ale partidelor rom@nesti ]i principale caracteristici individuale se prezint` astfel: Partid Punctaj Caracteristici speciale PC 38 Pozi\ia hegemonic` a pre]edintelui partidului. PD 37 Alegerea pre]edintelui prin alegerea unei mo\iuni; reglement`ri speciale pentru militan\i. UDMR 25 Articulare structural` excesiv`; alegerea candida\ilor la nivel local. PRM 35 Membrii partidului trebuie s` dea dovad` de o loialitate absolut`. PNL 32-37 Selec\ia candida\ilor poate fi facut` la nivel local [n cazul unui rezultat electoral superior. PSD 37 Organizarea dup` modelul cell basis, caracteristic vechilor partide de mas`.

UDMR este organiza\ia politic` cu cel mai mic punctaj, ceea ce [nseamn` c` are cel mai redus nivel al centraliz`rii. {mbin`, [n mod surprinz`tor, elemente ale descentraliz`rii, cum ar fi alegerea candida\ilor la nivel local ]i existen\a institu\ionalizat` a grupurilor de opinie cu o articulare structural` excesiv` la nivel central. Creeaz` imaginea unei organiza\ii excesiv centralizat` la nivel central dar descentralizat` la nivelul filialelor teritoriale. Partidul Conservator este partidul cel mai centralizat, remarc@ndu-se datorit` pozi\iei de domina\ie absolut` a pre]edintelui asupra organiza\iilor locale ]i asupra procesului de selectie a candida\ilor. De asemenea este partidul care conform statutului ofer` protec\ie legal` membrilor s`i, transform@ndu-se [ntr-o agen\ie de protec\ie paralel` cu cea a statului. Celelalte partide (PSD, PNL, PRM ]i PD) au scoruri similare, fiind de remarcat organizarea cell basis a PSD, posibiliatatea unor filiale ale PNL de a]i stabili candida\ii, alegerea prin mo\iune a pre]edintelui PD ]i impresia de community of fate dat` de PRM, care cere loialitate absolut` membrilor s`i. Rezum@nd, partidele rom@ne]ti au urm`toarele caracteristici comune: - Sunt excesiv structurate la nivel central. Organele de la acest nivel sunt legitimate prin alegerea de c`tre Congres, pentru a se asigura un anumit nivel al democra\iei interne; - Leadershipul este structurat [n jurul pre]edintelui, care de\ine [n toate partidele o pozi\ie privilegiat`; - Sunt organizate [n teritoriu [n general [n jurul sec\ iei de votare, care este organiza\ia basilar`; - Raportul membri-votan\i este favorabil [n mod net acestora din urm`. Membrii r`m@n importan\i pentru

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice legitimarea partidului ]i pentru a recruta poten\iali lideri; - Sursele financiare sunt diverse, dar [n anii pre-electorali subsidiile publice de\in rolul principal. {n anii electorali balan\a este schimbat` [n favoarea dona\iilor. Aceste caracteristici demonstreaz` clar c` partidele rom@ne]ti sunt organizate dup` modelul partidelor moderne de cadre, av@nd toate propriet`\ile acestora. Un aspect l`sat neanalizat de aceast` lucrare este natura clientelar` a partidelor politice rom@ne]ti. Resursele financiare ale partidelor romĂ˘neĂŚti Am v`zut c` partidele rom@ne]ti se bazeaz` [n anii f`r` alegeri pe subsidiile publice, [n timp ce [n anii electorali volumul dona\iilor atinge niveluri f`r` precedent. Dar care sunt prevederile legale care reglementeaz` finan\area partidelor politice ]i care este imaginea completiv` a sumelor ]i surselor acestora? R`spunsul la aceast` [ntrebare este important din dou` motive: pentru c` permite vizualizarea unui indicator al existen\ei spa\iului politic cartelizat (concentrarea resurselor publice [n favoarea partidelor parlamentare); ]i pentru c` atinge o dimensiune a partidului modern de cadre, aceea a importan\ei surselor multiple de finan\are a partidelor. Legea 43/2003, care reglementeaz` finan\area partidelor politice prevede la Art. 3. - (1) c` sursele de finan\are a activit`\ii unui partid politic pot fi: a) cotiza\ii ale membrilor de partid; b) dona\ii ]i legate; c) venituri provenite din activit`\i proprii; d) subven\ii de la bugetul de stat. {n ceea ce prive]te sumele primite de la bugetul de stat, Legea prevede c` suma alocat` anual partidelor politice nu poate fi mai mare de 0,04% din veniturile prev`zute [n bugetul de stat. Partidele politice care la [nceputul legislaturii au reprezentan\i [n grupuri parlamentare, cel pu\in [ntr-o Camer`, primesc o subven\ie de baz`. Partidele politice reprezentate [n Parlament primesc ]i o subven\ie propor\ional` cu num`rul de mandate ob\inute. Suma cuvenit` pentru un mandat se stabile]te prin [mpar\irea restului de dou` treimi din subven\iile de la bugetul de stat pentru partide politice la num`rul total al parlamentarilor. Subven\ia total` acordat` de la bugetul de stat unui partid politic, dup` aceste opera\iuni, nu poate dep`]i de 5 ori subven\ia de baz`. Partidele politice care nu au mandate parlamentare, dar au ob\inut cu cel mult 1% sub pragul electoral, primesc subven\ii egale, care se stabilesc prin [mp`r\irea sumei neutilizate, la num`rul par tide-

S.P. nr. 120-121-122/2006

lor politice respective. Suma total` acordat` partidelor politice neparlamentare nu poate fi mai mare dec@t o subven\ie de baz`. Toate aceste prevederi legale sunt f`r` echivoc [n favoarea partidelor parlamentare, care sunt privilegiate. Partidele politice care nu intr` [n Parlament sunt net defavorizate, primind subven\ii doar cele care ating un prag de 4%, ceea ce reprezint` o cot` dificil de atins. Chiar ]i a]a ele au acces la o sum` foarte limitat` care nu poate dep`]i o subven\ie de baz`. Aceste prevederi legale demonstreaz` c` suntem [n fa\a unei [ncerc`ri din partea partidelor parlamentare de a-]i maximiza cuantumul subven\iilor publice. Cu alte cuvinte suntem [n fa\a unei [ncerc`ri de a creea un spa\iu cartelizat, [n care intr`rile [n sistem s` fie descurajate ]i limitate. Tabelul completiv ale sumelor primite de par tidele rom@ne]ti [ntre anii 2002-2004 poate fi vizualizat mai jos (sursa Pro Democra\ia): Anul

Suma total` lei (miliarde lei vechi)

2002

82,756

70,300 - 85%

12,456 - 15%

2003

96,959

70,299 - 72,5%

26,660 - 27,5% din care 17,77366% de la persoane fizice

2004

712,592

53,706 - 8,15% 658,886- 91,85%

Subven\ii

Dona\ii

Se vede foarte clar c` partidele rom@ne]ti au ca principal` surs` financiar`, [n anii far` alegeri, subsidiile publice, c@nd acestea reprezint` 70%-80% din venitul total, [n timp ce [n anul electoral, acestea s` []i piard` din importan\`. {n anul electoral, dona\iile au reprezentat 92% din veniturile totale, surclas@nd net subsidiile publice. Costurile campaniilor electorale profesionalizate oblig` partidele s` []i maximizeze profiturile din surse publice, m`rind cuantumul ]i excluz@nd posibilitatea celorlalte partide s` beneficieze de acestea. Pe de alt` parte, resursele publice fiind limitate, trebuie c`utate alte surse de finan\are. Dona\ia se pare c` este solu\ia, reprezent@nd principala surs` financiar` pe care se bazeaz` partidul [n anul electoral. Deci partidele rom@ne]ti nu se bazeaz` doar pe subsidiile publice, [ncerc@nd s`-]i m`reasc` veniturile utiliz@nd surse multiple. SpaĂĽiul politic cartelizat Un spa\iu politic cartelizat este un spa\iu [n care partidele politice utilizeaz` instrumente legale ]i instrumente retorice pentru a bloca intrarea altor actori politici [n aren`, [n scopul de a-]i maximiza profitul politic.

Partide politice Urm`toarele aspecte ale spa\iului politic rom@nesc pot sus\ine ideea conform c`reia acesta are tendin\e clare de cartelizare. Primul dintre acestea este independen\a de care se bucur` Banca Na\ional` a Rom@niei, care de\ine monopolul instrumentelor cu care \ine sub control pre\urile, infla\ia ]i dob@nzile. Un indicator al acestei independen\e este mandatul neobi]nuit de lung de care se bucur` actualul guvernator al BNR, care ]i-a permis luxul de a candida la alegerile preziden\iale din 2000, f`r` ca acest fapt s` [i pericliteze pozi\ia. Aceast` independen\` a BNR a dus la externalizarea acestor poten\iale teme electorale. Intrarea Rom@niei [n Uniunea European`, adoptarea legisla\ei europene, alegere sus\inut` de toate partidele politice, limiteaz` [n mod drastic posibilele teme de campanie. Toate problemele care decurg din integrare nu au f`cut parte p@n` acum din campaniile electorale ale partidelor. Regulile de finan\are de la bugetul public dau un alt element prin care partidele establishmentului [ncearc` s` []i men\in` pozi\ia. Aceste reguli avantajeaz` [n mod clar partidele parlamentare. Ridicarea pragului electoral la 3% ]i apoi la 5% este un alt element care sus\ine teza spa\iului cartelizat, pentru c` limiteaz` ]ansele ca alte partide s` intre [n sistem. Existen\a acestor elemente nu creeaz` nep`rat un spa\iu cartelizat, care este [n practic` destul de greu de atins, fiind imposibil s` te protejezi [n mod total, dar demonstreaz` c` spa\iul politic rom@nesc are tendin\e de cartelizare, [n care partidele parlamentare dezvolt` ]i perfec\ioneaz` un joc de sum` nul`, [n care nici unul nu trebuie exclus de la distribu\ia resurselor (Barbu, 2005, p. 14). Concluzii Acest studiu a demonstrat c` partidele rom@ne]ti au urm`toarele caracteristici comune, care conduc la concluzia c` partidele pot fi considerate ca fiind partide moderne de cadre: - sunt excesiv structurate la nivel central. Organele de la acest nivel sunt legitimate prin alegerea de c`tre Congres, pentru a se asigura un anumit nivel al democra\iei interne; - leadershipul este structurat [n jurul pre]edintelui, care de\ine [n toate partidele o pozi\ie privilegiat`; - sunt organizate [n teritoriu [n general [n jurul sec\iei de votare, care este organiza\ia basilar`; - raportul membri-votan\i este favorabil [n mod net acestora din urm`. Membrii r`m@n importan\i pentru legitimarea partidului ]i pentru a recruta poten\iali lideri;

- sursele financiare sunt diverse, [n anii pre-electorali subsidiile publice de\in rolul principal. {n anii electorali balan\a este schimbat` [n favoarea dona\iilor. R`spunz`tor pentru acest tip de organiza\ie este, [n viziunea acestei lucr`ri, existen\a [n momentul na]terii partidelor a unui anumit complex situa\ional originar, care a avut un impact decisiv asupra alegerilor strategice pe care liderii acestora le-au facut. Acest complex situa\ional p`stra ca fiind de dorit anumite aspecte ale partidelor de mas`, care s` garanteze un anumit nivel de democra\ie intern` ]i un grad c@t mai mare al legitimit`\ii. Pe de alt` parte, noile partide au ac\ionat [ntr-un mediu profund marcat de mass media ]i de inexisten\a unor aliniamente electorale stabile, fapt care le-a orientat spre electorat ca [ntreg ]i spre campanii din ce [n ce mai profesionalizate, care necesit` fonduri financiare ridicate. Acest lucru oblig` partidele s` foloseasc` toate sursele financiare disponibile pe piat`. Domina\ia liderilor centrali se datoreaz` faptului c` partidele s-au format de sus pn jos ]i c` ace]tia au ocupat imediat func\ii publice. Pentru a fi c@t mai pu\in legate de schimb`rile electoratului, partidele politice au fost nevoite s` caute o c@t mai mare externalizare a temelor electorale pe care nu le puteau controla, cre@nd [n acest fel un spa\iu politic cu tendin\e de cartelizare. Partidele politice rom@ne]ti sunt, a]a cum arat` acest studiu, organiza\ii complexe [n care diverse niveluri organiza\ionale tind s` aib` un compor tament autonom unele fa\` de celelalte, [n [ncercarea de a-]i maximiza profitul politic. De]i a reu]it s` demonstreze c` partidele rom@ne]ti sunt partide moderne de cadre, acest studiu ignor` o fa\et` fundamental` a acestora, ]i anume rela\iile de tip clientelar pe care acestea le dezvolt` prin modificarea rela\iei agent-patron ]i prin orientarea excesiv` spre distribu\ia de bunuri selective [n detrimentul celor colective. Aceste direc\ii sunt identificate ca fiind importante [n viitoare studii, care vor trebui s` pun` fa\` [n fa\` conceptul de partid modern de cadre ]i identitatea clientelar` a acestor organiza\ii. De asemenea vor trebui s` ad@nceasc` semnifica\iile spa\iului politic cartelizat ]i s` ipotizeze impactul asupra competi\iei politice.

BIBLIOGRAFIE: AGH, Attlia(1998) The End of the Beginning: The Political Consolidation of East Central European and Party Systems, [n Paul Pennings and Jan Erik Lane (eds.) â&#x20AC;&#x153;Comparing Party System Changeâ&#x20AC;?, London and Newark: Routledge, pp. 84-123

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice BARBU, Daniel (2005) Can Democracy Beits Own van BIEZEN, Ingrid (2005) On the theory and Enemy? The Intended Consequences of the 2004 practice of party formation and adaptation in new Romanian Elections, “Studia Politica”, 2005, no. 1, democracies, “EJPR”, 2005, no. 1, pp. 153-154. pp. 9-17 van BIEZEN, Ingrid (2003) Political parties in New BLITH, Mark, Richard S. KATZ,(2005) From catchDemocracies. Party Organization in Southern all politics to cartelisation: The political economy and East Central Europe, New York; Palgrave of the cartel party, “West European Politcs”, june Macmillan 2005, no. 1, pp. 33-60 von BEYME,Klaus (1992) L’Europeizzazione dell’ ENEYEDI, Zsolt (2005) The Role of Agency in Europa Orientale, [n Calise, Mauro(ed) “Come Cleavage Formation, “EJPR”, august 2005, Cambiano I Partiti”, Bologna; Il Mulino, pp. 89no.4,pp.697-721 145. INNES, Abby (2001) Party Competition in PostCommunist Europe: The Great Electoral lottery, “Center for European Studies Central and Eastern Europe”, 2001, no. 54, pp. 1-27 IONESCU, Alexandra (2004) Political Parties and State Bureaucracy in Postcommunist Romania, paper for the ECPR session in Uppsala, April 13Oleg Serebrian 15, 2004 Dicåionar de geopoliticã JANDA, Kenneth (1980) Political Parties: A crossEditura: Polirom National Survey, New York: The Free Press. Anul apariåiei: 2006 KOOLE, Ruud (1992) The dutch Labour Party: Towards a Modern Cadre Party? [n Gabriel CoCuprins Alianåa interstatalã • Balcanizare • Criza lome (ed), “Socialist Parties in Europe”, Barcelona, economicã • Descentralizare • Enclava • GeInstitut de Sciences politiques I Socials, pp.207nocid • Jihad • Lumea a Treia • Mondializare 278. • Putere regionalã • Regionalizare • StatKITSCHELT, Herbert (2000) Citizens, Politicians tampon • Æovinism • Tehnocraåie • Zona and Party Cartelization: Political Representation offshore and State failure in Post Industrial Democracies, Descriere “EJPR”, no.2, 2000, no.2, pp.149-179 Prin cele peste 400 de articole ale sale, MAGONE, Jose(1998) The Logics of party system Dicåionarul de geopoliticã oferã definiåii æi change in Southern Europe, [n Pennings Paul and explicãri ale noåiunilor æi teoriilor vehiculate Lane Jan Erik, (eds) “Comparing Party System în prezent în politica internaåionala. Sunt expuse, în mod sistematizat, concepte preChange”, London and New York, Routledge, pp. cum „noua ordine mondialã” sau raporturile 145-190 dintre factorii geografici, dinamica statelor NAGLE, John, Alison MAHR, (1999), Post – Comæi consecinåele ei, realizându-se o perspecmunist Europe in Comparative Perspective, Lontivã globalã asupra domeniului. Totodatã don: Sage Publications sunt prezentate numele de referinåã care au PRIDHAM, Geoffrey (1994) Political Parties and dat, de-a lungul timpului, contur acestei ætiinåe. Their Strategies in the Transition from Authoritarian Rule: the Comparative Perspective, [n Myant, Martin and Waller, Michael (eds) “Parties and Trade Unions in Eastern Europe: The Shifting Distribution of Political and Economic Power”, Ilford; Frank Cass, pp. 124-189 PAVEL, Dan, Iulia HUIU, (2003) Nu putem reu]i dec@t [mpreun`- O istorie a Conven\iei Democrate 1989-2000, Ia]i; Polirom. SOARE, Sorina(2005) Quels modeles partisans pour l’Europe Centrale et Orientale? Etude des structures organisationelles des parties politiques roumanins», “Studia Politica”, 2005, no. 1, pp. 21- IONU| CIOBANU - masterand, Universitatea din Bucu48. re]ti, Facultatea de }tiin\e Politice.

SEMNAL

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice

Viitorul revoluåiei liberale și al partidelor liberale DAN PAVEL The article comments the situation of liberal parties in Europe, with emphasis on Eastern Europe ones, which are deprived by a set of means, because of the communist regimes. The conclusion is that there is possible that the strategic political options of Romania will be influenced by the facts from the European and international medium.

Dup` pr`bu]irea comunismului de tip sovietic, a [nceput epoca celei de-a doua revolu\ii liberale, care va schimba fa\a Europei ]i a [ntregii lumi. Aceasta este una dintre cele mai ]ocante, dar ]i mai logic argumentate teze ale filosofului politic american Bruce Ackerman, din cartea sa The Future of Liberal Revolution1. G@nditorul american a explicat c` de fapt marea revolu\ie liberal` nu s-a terminat. Ea doar a fost [ntrerupt` de crizele globale provocate de totalitarismele nazist ]i comunist, care au culminat cu cel de-al doilea r`zboi mondial ]i cu R`zboiul Rece. Explica\iile sale sunt mai mult dec@t relevante pentru spa\iul rom@nesc: din motive politice ]i istorice complexe, o mare parte a programului revolu\ionar pa]optist de modernizare a Rom@niei nu a fost dus p@n` la cap`t2. S` ne reamintim c` [n 1848 – [n plin` revolu\ie liberal` european` – Marx ]i Engels []i publicau “revolu\ionara” lor bro]ur` Manifestul comunist. Nu numai c` se petrecea fenomenul “revolu\iei din interiorul revolu\iei”, dar comu nismul se separa de trunchiul din care provenise – liberalismul. Iar odat` cu l`rgirea enor m` a bazei sociale a politicului, presiunea dinspre partidele social-democrate ]i comuniste (fenomen cu noscut sub numele de sinistrismo) a [mpins liberalismul de la st@nga c`tre centru ]i dreapta 3. De]i [n dihotomiile tradi\ionale st@nga era considerat` ca fiind revolu\ionar`, iar dreapta ca reac\ionar` sau conservatoare, prin deplasarea c`tre centru ]i dreapta a liberalismului, poten\ialul revolu\ionar ]i transformator al liberalismului s-a transferat asupra dreptei. Liberalismul a devenit de dreapta, iar dreapta a devenit revolu\ionar`. Or, tezele marxiste de inginerie

politic` ]i economic` plecau de la axiomele epuiz`rii revolu\iei liberale ]i a iminentei pr`bu]iri a capitalismului. A fost nevoie de mai multe decenii (dar ]i de distrugerea moral`, fizic` ]i intelectual` a unor na\iuni) pentru a se dovedi c@t de gre]it` era ideea revolu\iei bol]evic-comuniste de transformare a omului. Triumful economic al capitalismului pare a fi [nso\it de noua revolu\ie liberal`, care pleac` nu doar de la ideea c` programul ambi\ios al liberalismului nu a fost dus la cap`t, dar ]i de la o critic` a vechiului liberalism de pe pozi\iile neoliberalismului. Dac` revolu\ia liberal` are un viitor, [ntrebarea care se pune este dac` mi]c`rile, organiza\iile ]i partidele de tip liberal pot avea un impact hot`r@tor asupra politicii \`rilor membre ale Uniunii Europene ]i a UE [n ansamblu, iar [n particular asupra Rom@niei. Poten\ialul revolu\ionar al liberalismului are [ns` conota\ii diferite [n \`rile capitaliste cu democra\ii consolidate, pe de o parte, ]i [n fostele \`ri comuniste (sau [n alte p`r\i ale lumii care au avut o superficial` experien\` a moderniz`rii, democratiz`rii ]i liberaliz`rii, cum ar fi civiliza\iile islamic`, chinez`, budist` sau chiar african`), pe de alt` parte. De]i nu face obiectul acestui text, de soarta liberaliz`rii Irakului, a Orientului Mijlociu, a [ntregii lumi musulmane depinde pacea lumii contemporane, evolu\ia viitoare a Islamului, statutul de supraputere al SUA, echilibrul sau conflictul dintre civiliza\ii, e]ecul sau succesul moderniz`rii ]i nu [n ultimul r@nd soarta globaliz`rii. Prima tenta\ie a liberalilor partizani (m` refer aici la acei politicieni care apar\in partidelor liberale, se confrunt` pe scena politic` cu repre-

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice zentan\ii altor partide, [ncearc`, iar uneori chiar reu]esc s` promoveze politici liberale) este de a-]i evalua for\a ]i poten\ialul utiliz@nd exclusiv “termenii influen\ei”4. Astfel, la reuniunile lor, ei se refer` concret la partidele componente ale ELDR: la nivelul [nceputului anului 2002 era vorba despre 28 de partide membre ([n Austria, Belgia, Bosnia-Her\egovina, Danemarca, Elve\ia, Estonia, Finlanda, Germania, Irlanda, Irlanda de Nord, Italia, Marea Britanie, Kosovo, Lituania, Luxemburg, Olanda, Rom@nia, Slovania, Suedia, Ungaria) ]i 10 partide asociate ([n Albania, Andorra, Croa\ia, Cipru, Lituania, Macedonia, Norvegia). {n trei \`ri existau [n 2002 prim-mini]tri liberali (Belgia, Danemarca, Slovenia). {n mod surprinz`tor sau semnificativ, partidele liberale lipseau [n 2002 [n Fran\a, Portugalia, Grecia, Polonia, Spania 5. {n 2006, liberalismul se arat` a fi [n ascensiune: majoritatea partidelor asociate au devenit partide membre, iar partide liberale au ap`rut la nivel parlamentar [n Spania (este vorba de Convergencia Democratica din Catalonia, cu 1 reprezentant [n Parlamentul Europei) ]i Polonia (cu Partia Demokratyczna, cu 4 membri [n Parlamentul European). {n 2006, Rom@nia ocup` un loc de frunte [n Europa, cu premierul C`lin Popescu T`riceanu (pre]edintele Partidului Na\ional Liberal) [n fruntea guvernului, dar mai exist` [nc` 5 \`ri cu premieri liberali (Andorra, Belgia, Danemarca, Estonia, Finlanda). {n 14 \`ri europene, partidele liberale sunt la guvernare, av@nd mini]tri liberali [n executiv ([n afar` de cele ]ase unde exist` premieri liberali, [n Bulgaria, Croa\ia, Elve\ia, Irlanda, Italia, Lituania, Olanda, Ungaria). {n momentul de fa\` (martie 2006), pe site-ul oficial al ELDR sunt lista\i 972 de politicieni liberali care reprezint` partidele lor [n parlamentele na\ionale. Numeroasele studii cu privire la activitatea politic` a partidelor liberale scot [n eviden\` faptul c` cei mai mul\i nu pot forma majoritatea parlamentar` sau guverne de unii singuri, din cauza performan\elor electorale relativ modeste. Dup` cum arat` Pascal Delwit, “mai multe partide liberale au jucat [n mod constant rolul de for\` de sprijin sau de partide pivot [n numeroase sisteme politice” (Delwit, 2003; 12). Astfel, cazul german este simptomatic, datorit` faptului c` FDP a avut cea mai lung` prezen\` la guvernare [n raport cu cre]tin-democra\ii de la CDUCSU ]i social-democra\ii de la SPD. La fel s-a [nt@mplat ]i [n cadrul Parlamentului european, care [n perioada 1999-2004 l-a avut ca pre]edinte pe liderul liberal irlandez Pat Cox, de]i grupul liberal nu avea dec@t 53 de membri, fa\` de cei 232 de membri din grupul partidului popular sau cei 179 de

S.P. nr. 120-121-122/2006

membri ai grupului sociali]tilor europeni. Este ]i cazul rom@nesc, unde pentru a putea c@]tiga alegerile ]i [nvinge PDSR/PSD, PNL nu doar c` a intrat [n coali\ii guvernamentale, dar a format [n prealabil alian\e politico-electorale cu alte partide aflate [ntro situa\ie asem`n`toare: PNL a ajuns la putere [ntre 1996-2000 datorit` apartenen\ei la Conven\ia Democratic` din Rom@nia, iar dup` noiembrie 2004 a ajuns la putere datorit` apartenen\ei la Alian\a DA. Cu toate acestea, [n anumite \`ri (cum ar fi Belgia, Olanda, Luxemburg), liberalii au cunoscut o ascensiune constant`, devenind chiar prima for\` politic`. Prin urmare, spa\iul de manevr` politic` ]i electoral` al liberalilor depinde [n primul r@nd de contextele na\ionale specifice, unde pot ajunge la putere mai ales prin coali\ii, dar teoretic este posibil ca ei s` devin` ]i principala for\` politic`. Astfel, acolo unde este posibil` urm`rirea logicii partidelor politice individuale, liberalii pot s` []i [nt`reasc` for\a dac` ]tiu cum s` ridice probleme semnificative pentru societ`\ile lor, dar mai ales dac` sunt [n stare s` duc` o politic` institu\ional` eficient`, capabil` s` duc` la cap`t politici liberale care s` fie ]i de interes public. {n mod concret, [n Rom@nia, soarta liberalismului depinde de r`spunsul dat de PNL provoc`rii lansate de pre]edintele Traian B`sescu ]i de Par tidul Democrat cu privire la fuziunea eventual` dintre PNL ]i PD. Dac` opteaz` pentru o fuziune [ntrun partid de factur` “popular`”, PNL va disp`rea ca partid, dar cu certitudine liberalismul nu va disp`rea complet din Rom@nia. Cum ar putea supravie\ui liberalismul, [n plan politic, cultural, economic, etc. nu face obiectul acestui text. Dac` se opteaz` pentru o fuziune [ntr-un partid de factur` liberal`, care eventual s` se numeasc` tot PNL, sunt multe obstacole institu\ionale, doctrinare, de tradi\ie, ideologie, organizatorice etc. de trecut pentru ca un asemenea partid s` fie viabil. Ar fi nevoie de mari eforturi politice ]i de o capacitate consensual` ie]it` din comun pentru ca o asemenea fuziune s` devin` un “success story”. Dac` PNL alege s` r`m@n` singur ca partid, fie [n continuare ca membru al Alian\ei DA, fie pe liste separate, situa\ia nu se simplific`. Liderii liberali trebuie s` dea dovad` simultan de pragmatism ]i de imagina\ie politic`. Orice partid trebuie s` r`spund` la cel pu\in dou` tipuri de provoc`ri, pentru a fi competitiv pe termen scurt, mediu ]i lung: provoc`rile politice interne, unde trebuie s` g`seasc` r`spunsuri ]i solu\ii pentru multiplele probleme politice, economice, sociale, electorale din \ara respectiv`; provoc`rile rezultate din modul [n care institu\iile politice r`spund la moder-

Partide politice nizare. {n particular, orice partid liberal contemporan, ca s` nu mai vorbim de mi]carea liberal` european` ]i interna\ional`, trebuie s` conceap` proiectele culturale, economice ]i politice care decurg din continuarea revolu\iei liberale. {n mod paradoxal, liberalismul pare dezavantajat [n plan pragmatic tocmai de statutul s`u epistemologic ]i politic de cadru pentru celelalte idei, doctrine, programe ale modernit`\ii, precum ]i de unitate de m`sur` a schimb`rii sociale 6. Ca form` specific` de “g@ndire institu\ional`”, liberalismul politic a impus forma liberal` a constitu\iilor moderne (cunoscute sub numele de “regim reprezentativ”) sau de “guvernare parlamentar`”. Cotitura constitu\ionalist` liberal` s-a produs “[n momentul [n care libertatea nu a mai fost considerat` o simpl` valoare filosofic` sau o form` superioar` de organizare a comer\ului, ci principiu al unei noi tehnici a puterii”. S-a trecut de la o tolerare a opiniilor filosofice diverse la a oferi opiniilor un forum de elaborare a legilor statului, la transformarea discu\iei [n contradictoriu [n “metoda central` de organizare a puterilor publice”7. Ca ]i modernizarea, democratizarea sau globalizarea, liberalizarea este o for\` a lumii contemporane, un tip de schimbare social` c`reia i te po\i [mpotrivi cu riscul de a fi marginalizat, [nfr@nt sau scos din joc. Problema este c` [n planul ac\iunii pragmatice ]i al doctrinelor politice, liberalismul este pus [n situa\ia de a se confrunta cu reprezentan\ii unor celorlalte familii politice sau al unor partide ]i mi]c`ri nonideologice, a c`ror tr`s`tur` comun` este c` []i construiesc legitimitatea tocmai din criticarea liberalismului ]i capitalismului. La nivel economic, cultural ]i social, se poate spune c` beneficiarii liberaliz`rii ]i ai liberalismului sunt cele mai multe straturi ]i categorii sociale, ba chiar to\i cet`\enii, dac` [i socotim din punctul de vedere al protej`rii libert`\ilor lor individuale. {n schimb, baza social` a liberalismului este mult mai restr@ns`: de]i partidele liberale au fost promotoarele democratiz`rii, prin extinderea bazei de vot la masele de muncitori ]i \`rani, de c@]tigat au avut partidele st@ngii democratice sau radicale (social-democra\ii ]i comuni]tii) sau partidele democrat-cre]tine ]i/ sau conservatoare8. Problema prezentului ]i viitorului liberalismului a cunoscut o multitudine de abord`ri. Roussellier []i pune [ntrebarea ce mai este liberalismul politic c@nd [nceteaz` de a mai fi inspiratorul principal al modelului institu\ional ]i nici referin\a dominant` a culturii politice. {n r`spunsul s`u, el identific` “trei moduri de reconversie ]i persisten\`”: 1. primul mod apare c@nd privim itinerariile unora

dintre liberali (modul de reconversie prin refugiu [n specializare): respectivii liberali mut` exerci\iul politic din incinta parlamentar` [n noile instan\e ale puterii, prin schimbarea culturii parlamentare cu o cultur` a [naltei administra\ii, o cultur` a influen\ei; 2. un al doilea mod se distinge c@nd se urm`re]te destinul partidelor politice liberale: de]i nu mai c@]tig` o pozi\ie hegemonic` [n statele europene, ele exploateaz` un grup de partide pivot din s@nul diferitelor coali\ii guvernamentale, exercit@nd o influen\` adesea incomparabil` [n raport cu sl`biciunea lor militant` ]i electoral`; 3. reconversia prin supravie\uirea liberalismului politic [ntr-o cultur` liberal`: aceasta [nseamn` dezvoltarea valorilor liberale [n societ`\ile contemporane prin progresul individualismului, libert`\ile de alegere [n domenii at@t de diverse ca religia, familia, consuma\ia, sexualitatea, rela\iile sociale. {n concluzie, liberalismul moral ]i liberalismul economic “nu au fost deci atinse de declinul liberalismului” (Delwit, 2003: 20). Logic ]i istoric, modurile de reconversie ]i persisten\` ale liberalismului din Occidentul european nu sunt strict valabile pentru spa\iul fostelor \`ri comuniste, [n particular Rom@nia, unde regimurile totalitare practic au anulat acumul`rile anterioare ale modelului institu\ional liberal. Schimb`rile de regim politic nu au dus la o revenire automat` la situa\ia anterioar` instaur`rii “democra\iilor populare”. }i din mai multe puncte de vedere, nici nu ar fi fost benefic` o re@ntoarcere complet`, mai ales c` tradi\iile democratice, liberale ]i parlamentare interbelice din acele \`ri au fost de scurt` durat`, fragile, ceea ce a favorizat “instaurarea unor regimuri autoritare sau a unor pseudodemocra\ii”9. Analizele cu privire la semnifica\iile actuale ]i viitoare ale liberalismului difer` substan\ial, pentru c` sunt f`cute din perspective metodologice ]i epistemologice variate, uneori convergente sau complementare, iar alteori chiar paralele. “Geografia liberalismului european” este f`cut` din perspectiva implica\iilor electorale ]i politice ale activit`\ii partidelor liberale, [n vreme ce evaluarea care are [n centru “viitorul revolu\iei liberale” porne]te de la reg@ndirea paradigmelor liberale [n semnificative contexte morale, filosofice, economice sau chiar religioase. John Rawls ]i-a reg@ndit abordarea din A Theory of Justice, considerat` punctul de cotitur` din teoria politic` modern`, [n Political Liberalism. Conceptul s`u de well-ordered society, care presupunea o ordine social` democratic` stabil`, relativ omogen` este amendat dintr-o pers-

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice pectiv` profund liberal`. Justice as Fairness este reg@ndit` [n contextul unei societ`\i democratice, al unui cadru institu\ional democratic [n care coexist` o pluralitate de doctrine (religioase, filosofice, morale) incompatibile ]i ireconciliabile10. {n viziunea lui Rawls, marea [ntrebare a liberalismului politic este: cum poate o societate stabil` ]i dreapt` a unor cet`\eni liberi ]i egali s` tr`iasc` [n concordie c@nd este profund divizat` de doctrine “rezonabile”, dar incompatibile? {ntrebarea lui Rawls nu este pur teoretic`, pentru c` evolu\iile politice din SUA dup` 9/11 ]i din \`rile Europei Occidentale dup` atentatele de la Madrid ]i Londra sugereaz` c` valoarea suprem` a liberalismului (libertatea individual`) sufer` restric\ii semnificative c@nd se fac efor turi pentru [nt`rirea securit`\ii, a ordinii. “R`zboiul caricaturilor lui Mahomed”, care a izbucnit cu violen\` [n 2006 arat` c` modelul rawlsian al liberalismului politic este pus sub semnul [ntreb`rii. Cele dou` dileme ale modernit`\ii ([ntre libertate ]i ordine; [ntre libertate ]i egalitate) sunt azi mai actuale ca niciodat`. Agresivitatea fundamentali]tilor islamici ]i reac\iile furibunde ale [ntregii lumi musulmane au intimidat multe na\iuni democratice ]i comunit`\i mediatice. {n anumite cazuri, cum este ]i Rom@nia, comunitatea ziari]tilor s-a desolidarizat de colegii danezi, renun\@nd de bun`voie la principiul libert`\ii de expresie, o form` de autocenzur` care revine simptomatic. Asist`m la o confruntare dur`, [n care fie c` liberalismul se va impune ]i [n lumea islamic`, fie c` prin amenin\`rile “avangardei” violente a fundamentalismului, lumea islamic` va reu]i s` aduc` fac` o simpl` amintire din societ`\ile liberale occidentale. Liberalismul nu este identic capitalismului. Spre deosebire [ns` de accentele anticapitaliste din alte doctrine politice, liberalismul are afinit`\i selective cu capitalismul. Dac` [n fostele \`ri socialiste, pare c` ele merg m@n` [n m@n`, [n \`rile cu tradi\ie liberal` ]i capitalist`, sunt operate o serie de delimit`ri. Astfel, filosoful liberal Bruce Ackerman sus\ ine c` liberalismul militant contemporan porne]te de la patru tipuri de limit`ri ale opera\iunilor pie\ei libere: • prima limitare – exprimat` [n teoria e]ecului pie\ ei a unor economi]ti liberali (vezi David Weimer, Aidan Vining, Policy Analyis: Concepts and Practice) – demonstreaz` cum pie\ele din lumea real` nu se pot conforma modelelor ideale de competi\ie perfect`. Astfel, chiar ]i [n state capitaliste dezvoltate se impun “interven\iile statului” c@nd vine vorba de controlul mediului, protec\ia consumatorilor, asigur`ri medicale pentru b`tr@ni;

S.P. nr. 120-121-122/2006

• a doua limitare – exprimat` [n teoria justi\iei distributive (acela]i John Rawls, din A Theory of Justice) – este o provocare adresat` unei genera\ii de [nving`tori pe pia\a liber` care []i las` acumul`rile propriilor copii de a asigura oportunit`\i egale ]i altor copii, care au avut ghinionul de a avea p`rin\i s`raci; • a treia limitare – exprimat` [ntr-o teorie a condi\iilor materiale ]i culturale ale libert`\ii (John Dewey, Democracy and Education) – subliniaz` importan\a crucial` a educa\iei [n preg`tirea fiec`rui cet`\ean pentru exprimarea unei op\iuni semnificative; • a patra limitare – exprimat` [ntr-o teorie a cet`\eniei egale (Michael Walzer, Spheres of Justice) – le asigur` tuturor cet`\enilor aproximativ resurse egale, [n ciuda sor\ii lor diferite pe pia\` (Ackerman, 1992; 9-10). Asemenea limit`ri nu pot fi [ns` promovate mecanic [n fostele \`ri socialiste, pentru c` [n postcomunism at@t liberalismul, c@t ]i capitalismul s-au lovit ]i se lovesc de obstacole redutabile. Este absurd s` limitezi ceva care nici nu s-a dezvoltat [nc`. Dac` op\iunea pentru liberalism a fost pronun\at` clar imediat dup` pr`bu]irea comunismului, fa\` de capitalism au avut re\ineri chiar ]i guvernan\ii care trebuiau de fapt s`-l promoveze. Mai degrab` s-a dezvoltat un protec\ionism clientelar, care a ad@ncit dramatic faliile [ntre o oligarhie superprosper` ]i o majoritate s`rac`, [ntre care mediatorul reprezentat de clasa de mijloc este fragil, chiar nesemnificativ. Efectul este o percep\ie negativ` cu privire la meca nismele pie\ei, a]a cum fa\` de lumea politic` exist` o percep\ie negativ` fa\` de institu\iile democra\iei. Reg@ndirea viitorului activit`\ii partidelor liberale, indiferent c` este vorba despre Europa de vest sau de Europa central` ]i de est trebuie f`cut` \in@nd cont de mai multe contexte semnificative. Aceasta [nseamn` c` dincolo de similarit`\i, trebuie s` lu`m [n seam` particularit`\ile politice, istorice, culturale, economice diferite, chiar dac` procesul integr`rii europene induce multora convingerea c` C@nd s-a vorbit [n Rom@nia, [nainte ]i dup` alegerile din 2004, despre posibilitatea fuziunii dintre Partidul Na\ional Liberal ]i Partidul Democrat, dar mai ales despre spa\iul de oportunitate al asum`rii unei identit`\i “populare”, s-a luat [n calcul mai ales aritmetica votului ]i influen\ei diferitelor grupuri din Parlamentul Europei. Strategii ]i tacticienii nu au luat [n considerare poten\ialul politic al op\iunilor doctrinare, nici liberal, nici “popular.” Posibilitatea extinderii activit`\ii politice liberale concrete [n zonele semnalate mai sus pare a nu fi fost contemplat` de autorii invoca\i mai sus.

Partide politice Una dintre cele mai importante dileme pragmatice ]i reflexive ale secolului XXI este legat` de modul [n care am putea s` interpret`m unica supraputere a lumii contemporate, Statele Unite ale Americii – stat liberal ([n sens european, nu american) sau conservator? Cea mai puternic` democra\ie a lumii, cea mai dinamic` ]i prosper` economie mondial`, puterea dominant` dintr-o lume unipolar`, cea mai ur@t` na\iune a lumii contemporane – are o problem` mai mult dec@t dificil` [n asumarea propriei identit`\i. Op\iunea dintre liberalism ]i conservatorismul cre]tin republican nu pare s` intre [n preocup`rile strategilor politici europeni. Din acest punct de vedere, chiar dac` nu a avut [nc` loc o dezbatere public` explicit`, orientarea politic` ]i electoral` viitoare din \`rile Uniunii Europene cap`t` noi valen\e. Este posibil ca op\iunile politice strategice din Rom@nia s` decurg` nu doar din dezvoltarea fireasc` pe plan na\ional, ci s` fie influen\at` de ceea ce se va petrece pe plan european ]i interna\ional.

Pentru aceast` abordare, vezi studiul lui Nicolas Rousselier, “Ce este liberalismul politic”, (Delwit, 2003; 15-16). 8 Pentru abordarea politicii partizane ]i a democra\iei din perspectiva bazei sociale, vezi Seymour Martin Lipset, Political Man. The Social Bases of Politics, expanded edition (Baltimore, Maryland; The John Hopkins University Press, 1981). Pentru baza social` redus` ]i “clientela” limitat` a partidelor liberale, vezi Pascal Delwit, “Liberalismul politic: o familie politic` complex`” (Delwit, 2003; 6). 9 Un util studiu comparativ cu privire la situa\ia interbelic` este cel semnat de Petia Guergova, “Rolul partidelor politice [n Europa central` ]i de est [n perioada interbelic`”, din volumul Jean-Michel De Waele, Partide politice ]i democra\ie [n Europa central` ]i de est, traducere colectiv`, postfa\` de Cristian Preda (Bucure]ti: Humanitas, 2003). 10 Vezi John Rawls, Political Liberalism (New York; Columbia University Press, 1996). Aceast` edi\ie paperback con\ine [n plus fa\` de edi\ia din 1993 studiul lui Rawls “Reply to Habermas.”

NOTE 1

Bruce Ackerman, The Future of Liberal Revolution (New Haven and London; Yale University Press, 1992), pp. 1-68. 2 Texte ]i comentarii extrem de informate ]i profunde cu privire la programul revolu\ionar liberal pa]optist, - care par\ial a transformat Rom@nia medieval` [ntr-una modern`, dar totodat` nu a fost dus p@n` la cap`t, - [i apar\in regretatului Adrian Marino (cel mai liberal dintre “\`r`ni]ti”). 3 La origine, liberalii se aflau la st@nga, [n opozi\iei cu conservatorii, care erau la dreapta. De altfel, [n politica rom@neasc` din secolul XIX-lea ]i [nceputul secolului al XX-lea liberalii erau denumi\i “ro]ii.” 4 Folosesc sintagma “termeni ai influen\ei” [n sensul consacrat de Robert Dahl, [n Modern Political Analysis (cartea are mai multe edi\ii, dar cei 4 termeni ai influen\ei sunt aceia]i, indiferent de edi\ie). 5 Pentru trecerea [n revist` a fiec`rui partid [n parte, situa\iile statistice, rezultatele electorale, baza social`, accesul la guvernare al partidelor liberale din Europa, vezi studiile Pascal Delwit, “Liberalismul politic: o familie politic` complex`”, Christian Vandermotten & Pablo Medina Lockhart, “Geografia liberalismului belgian ]i european”, Erol Kuhaci ]i Cedric Van De Waele, “Partidul European al Liberalilor, Democra\ilor ]i Reformatorilor”, [n volumul volumul Pascal Delwit, Libe ralisme ]i partide liberale [n Europa, traducere colectiv`, postfa\` de Cristian Preda (Bucure]ti; Humanitas, 2003). 6 La nivelul teoriei politice, [ntr-un studiu de evaluare al st`rii disciplinei [n ultimele dou` secole, Parekh observa c` “hegemonia liberalismului a avut c@teva consecin\e nefericite...ea a transformat liberalismul [ntr-un metalimbaj, bucur@ndu-se de statutul privilegiat de a fi at@t un limbaj ca altele, c@t ]i arbitrul felului [n care ar trebui vorbite alte limbaje, at@t o moned` de schimb, c@t ]i o m`sur` pentru toate celelalte monede de schimb”, [n Bhikhu Parekh, “Teoria politic`: tradi\ii [n filosofia politic`”, din “manualul Oxford de ]tiin\` politic`”, Robert E. Goodin, Hans-Dieter Klingemann, Manual de ]tiin\` politic`, traducere colectiv` (Ia]i; Polirom, 2005), p. 446.

DAN PAVEL - profesor de }tiin\e politice la Universitatea din Bucuresti.

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice

Strategiile PRM de maximizare a capitalului electoral (1996-2005) ANDREI TIUÅ This study approach the electoral strategies of the Great Romania Party, showing that beyond the role of ideology in party’s policy, an important segment of its actions is represented by a rational action, namely as a rational decision taken by an insulated decision factor, striving for a maximum of electoral capital. The strategy seems profitable, but after the events from 2005 (when the strategy didn’t work) we cannot say what will be the future’s move of the party.

Scopul acestui articol este sa argumenteze c`, dincolo de incontestabilul rol pe care ideologia [l joac` [n politica Partidului Rom@nia Mare (PRM), un segment important din ac\iunile sale poate fi [n\eles ca demers ra\ional, anume ca decizie ra\ionala luat` de un centru de decizie izolat. {n primul capitol voi prezenta acele evenimente din evolu\ia partidului care se preteaz` la o astfel de ra\ionalizare. Dup` cum se va vedea, ele coincid [n linii mari cu unele din evenimentele definitorii pentru rela\ia PRM cu electoratul s`u. {n cel de al doilea voi [ncerca s` ar`t, f`r` s` intru [n detalii, c` aceste evenimente sunt greu compatibile cu [n\elegerea PRM ca partid ideologic, astfel [nc@t [n cel de al treilea capitol

voi putea detalia o schem` de decizie [n care ac\iunile succesive prezentate [n primul capitol apar ca decizii ra\ionale. Istoria partidului PRM1 a fost fondat de c`tre Corneliu Vadim Tudor, lider carismatic, de forma\ie poet dar ]i sociolog, personaj descris de anumi\i comentatori ca fiind “poetul de curte” al lui Nicolae Ceau]escu. Astfel s-a trecut [n zona politicii de partid tipul de discurs al revistei “Rom@nia Mare”, caracterizat prin na\ionalim ]i xenofobie. {n timpul mandatului 1992-1996 a sprijint guvernul partidului ex-comunist2 [n cadrul a ceea ce se numea atunci “patrulaterul ro]u”. {ntre

Surse: Stan STOICA and BEC

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice 1996 ]i 2000 este un partid de opozi\ie oarecum marginalizat. Totu]i, la alegerile din 2000, pe fondul unei puternice insatisfac\ii a popula\iei, partidul ob\ine o important` cre]tere electoral`. Media voturilor la cele dou` camere este de 20.25 % iar Corneliu Vadim Tudor (care este v`zut ca locomotiva electoral` a partidului) ajunge p@n` [n al doilea tur de scrutin, unde ob\ine 33.17%). Rezultatele din 2004 sunt mai pu\in mul\umitoare ca [n 2000, iar pre]edintele partidului nu mai intr` [n al doilea tur. Dup` nov. 1998, PRM [l raliaz` pe liderul principalului concurent, Partidul Unit`\ii Na\ionale a Rom@nilor (PUNR), anume Gheorghe Funar. De asemenea, doctrina oficial` a partidului sufer` unele schimb`ri. {naintea alegerilor din 2000, dl. Tudor anun\` [n mod public renun\area la opozi\ia fa\` de NATO ]i UE motiv@nd [n mod destul de ciudat, dac` \inem seama de pozi\iile sale anterioare, c` asemenea fenomene sunt, oricum, inevitabile, astfel [nc@t pozi\ia sa sau a partidului nu conteaz` (Ciofl@nc`, 2000, p. 6). Iar`]i, [n februarie 2004, o nou` schimbare se produce, de data asta sub presupusa influen\` a Bibliei: Corneliu Vadim Tudor cere iertare pentru faptul c` a negat Holocaustul (Divers Buletin, 2004) ]i [ncearc` s` se promoveze ca filo-semit, inclusiv prin vizite [n Israel sau [ncerc`ri de a construi o statuie a lui Yitzhak Rabin (Oxford Business Group, 2004). {n sf@r]it, la [nceputul anului 2005, [ncercarea de a “prelua” doctrina popular` e]ueaz` (BBCRomanian, 2005). Explicaåii ideologice Plasarea PRM la dreapta sau la st@nga nu este o sarcin` u]oar`. Pe de o parte, accentele na\ionaliste l-ar plasa [n extrema dreapt`; pe de alt` parte, [ns`, na\ionalismul a fost o tr`s`tur` puternic definitorie ai ultimilor ani ai regimului Ceau]escu. Unde plas`m partidul \ine [n bun` m`sur` de priorit`\i. Petre Datculescu, de exemplu, pornind de la existen\a patrulaterului ro]u, [l plaseaz` [n tab`ra “na\ional conservatorilor” (“National Conservatives”) (Datculescu, 1999) al`turi de ceea ce acum se nume]te Partidul Social Democrat (PSD) ]i de Partidul Socialist al Muncii (PSM). Al\ii [l plaseaz` mai degrab` la extrema dreapt`. Totu]i, exist` un consens asupra caracterului ideologic al partidului. Asta ar [nsemna nu at@t ca partidul are o ideologie de la care se revendic`, ci mai ales c` ideologia sa trebuie [n\eleas` [n mod restr@ns, ca sum` de idei mai degrab` inflexibile (]i opus`, astfel, no\iunii de doctrin`). Cu at@t mai surprinz`tor este s` vedem partidul mi]c@ndu-se lent (cel pu\ina ca inten\ie) spre zona politicii “onorabile” (mainstream). {ntr-adev`r, se presupune c` ideologiile vor

e]ua sau c` nici nu vor [ncerca s` se adapteze [ntr-un mod substan\ial la mediul [nconjur`tor3. Dar, chiar ]i dac` am presupune c` PRM are o ideologie flexibil`, trecerea de la un partid cu multe, cov@r]itoare accente extremiste, eurosceptic, la unul care este resemnat [n privin\a integr`rii ]i care clameaz` o atitudine filosemit` nu este o pur` adaptare, ci inconsisten\` [n timp. Explicaåii în termeni de alegere raåionalã Dup` cum am v`zut, este dificil, dac` nu imposibil, s` oferim o explica\ie ideologic` unora din ac\iunile partidului. {n capitolul de fa\` voi [ncerca s` dovedesc posibilitatea de a privi aceste gesturi nu ca pe ni]te ciud`\enii ci ca pe alegeri ra\ionale. Nu e nevoie s` insist asupra faptului c` existen\a unor asemenea calcule nu poate fi, deocamdat` dec@t prezumat`, ]i c` dovezi substan\iale ale procesului intern de decizie [n PRM nu vor ap`rea dec@t [n viitor. Situa\ie ini\ial`. Dup` 1998, partidul este unul din foarte pu\inele care are un culoar politic4 asupra c`ruia s` de\in` monopol. Situa\ia acestor culoare apare precum [n schema de mai jos:

{n partea st@ng` a tabelului avem ideologia declarat` a partidului. Pentru cazul PNL ]i PD acestea au fost grupate sub eticheta de reformism de dreapta [ntruc@t (a) din punct de vedere a modului de abordare a tranzi\iei nu exist` diferen\e majore ]i (b) electoratul de dreapta este mai redus ]i pu\in diferen\iat. {n partea dreapt` sunt prezente “atitudinile politice”. PRM ]i PDSR (viitorul PSD) [mp`rt`]esc, dup` cum am sugerat, nostalgia fat` de trecut. {n paralel se poate argumenta (de]i nu este esen\ial pentru acest articol), c` PNL ]i PD sunt partide pragmatice5.

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice Dar dup` 1996, ca rezultat al semi-e]ecului din alegeri, PUNR intr` [n deriv`, iar PRM este suficient de [n\elept ]i r`bd`tor pentru a-l atrage pe liderul acestuia, Gheorghe Funar, [n propriile r@nduri. Astfel, electoratul PRM devine un electorat captiv, nemaiexist@nd un partid concurent. {n consecin\` partidul poate acum s` [ncerce s` ob\in` electorat de la alte partide deoarece: (a) riscul de a-l pierde pe cel propriu e diminuat ]i (b) celelalte partide pot doar cu greu s` contraatace pe partea de discurs na\ionalist radical [ntruc@t (b.1) toate sunt poten\iale partide de guvern`m@nt6 ]i (b.2) electoratul lor e mai supus eroziunii7. {n [ncercarea de a ob\ine noi “felii” de electorat modera\ia poate fi o bun` solu\ie. Pe de o parte electoratul tradi\ional PUNR este mai moderat. Acest lucru se poate vedea compar@nd genul de politic` specific celor dou` partide (Vadim este “omul cu mitraliera”, pe c@nd Funar men\ine mereu agresiunea doar [n zona simbolurilor – tricolor, pl`cu\e, statui), uit@ndu-ne cine e [n 1996 beneficiarul dec`derii PUNR (anume CDR) sau, [n sf@r]it, \in@nd cont c` popula\ia transilv`nean` consider` c` [n mai mare m`sur` dec@t media c` rela\iile rom@no maghiare sunt bune ]i foarte bune (43 vs. 35 %) (Barometrul Rela\iilor Etnice, Noiembrie 20018). Pe de alt` parte, odat` cu degringolada CDR, se contureaz` un electorat ale c`rui principale caracteristici sunt dezam`girea ]i radicalismul social. {n acest sens votul din 2000 pentru PRM a fost interpretat ca un vot de protest. Exist`, [ns`, [ntre un discurs bazat pe respingere, autism ]i ur`, comparativ cu unul de protest social, o diferen\` considerabil`. Semnele de deschidere ]i normalizare ale PRM pot fi v`zute ca semnale de lini]tire a con]tiin\ei celor care ar vota partidul, dar au re\ineri. Mai mult, [n economia atipic` a discursului PRM, se poate pretinde c` aceste gesturi fac automat din partid unul apt de a guverna (f`r` s` se repete situa\ia din Austria lui Jorg Haider). Totu]i, monopolul asupra electoratului PRM a]a cum este [n 1996, ca s` nu mai vorbim de cel preluat de la PUNR nu este absolut. {n acest sens schimbarea de discurs trebuie s` se fac` suficient de devreme ca s` produc` efecte, dar suficient de t@rziu ca s` nu se poat` na]te un nou partid care s` preia nemul\umi\ii din electoratul na\ionalist-radical. Atragerea de noi adep\i [ncepe dup` cele c@teva s`pt`m@ni de difuziune a mesajului (s` nu uit`m c` presupunem un electorat nemul\umit care nu g`se]te un vehicul de exprimare); [n schimb, construc\ia unui nou partid poate dura considerabil. Astfel, exist` o perioad` de manevr` [n care schimbarea de discurs produce efecte optime. {n sf@r]it, exist` practica dublului discurs, prin care [n pagina 1 a cotidianului Rom@nia Mare se prezint` noua linie oficial` [n timp ce restul con\inutului

S.P. nr. 120-121-122/2006

r`m@ne ca [nainte. |in@nd cont de toate aceste elemente, ac\iunile partidului, a]a cum au fost [n general narate [n primul capitol pot fi schematizate ca mai jos. A.1 PRM [l racoleaz` pe Gh Funar (1998) A.2 PRM se declar` [n favoarea integr`rii (2000) A.3 PRM se declar` filosemit (2004)

B.1 PRM practic` dublul discurs B.2 PRM anun\` schimb`ri doar [nainte de alegeri

A.4 PRM devine PPRM (2005)

Ac\iunile (A) apar [n ordine cronologic` ]i reprezint` forme de extindere a bazei electorale. Ac\iunile (B) sunt aproximativ paralele [ntre ele ]i, de asemenea, cu ac\iunile (A). Ele sunt forme de fidelizare ]i men\inere a electoratului propriu. Este extrem de interesant s` observ`m c` op\iunea strategic` de extindere se manifest` [n secven\e tactice diferite [ntre ele, pe c@nd op\iunea strategic` de fidelizare se aplic` direct, f`r` s` fie nevoie de un nivel ulterior de implementare. Dincolo de anumite merite, schema de mai sus are dezavantajul c` nu explic` modul [n care ac\iunea PRM are ]anse s` fie receptat` de diverse categorii de votan\i. {n acest scop am considerat trei tipuri de electorat, conforme cu descrierile de mai sus: (a) Na\ionalist, radical ]i reg`\ean. (b) Na\ionalist, moderat (prin compara\ie) ]i transilv`nean. (c) Radical-social, rasp@ndit geografic ]i f`r` op\iune unic` fa\` de na\ionalism. |in@nd cont de acestea, tipurile de decizie care se prezint` [n fa\` PRM pot fi descrise [n modul urm`tor:

Partide politice Interpretare: Pornind de la electoratul na\ionalist radical, PRM nu poate spera dec@t la o por\iune din electoratul mai moderat (fost al PUNR) dac` nu []i modereaz` discursul (“merge spre centru”) REZULTATUL A . Pe de alt` parte, dac` nu practic` dublul discurs, poate s` []i alieneze propriul electorat, r`m@n@nd cu o partea mai moderat` a electoratului PUNR ]i cu (o parte din) electoratul radical-social REZULTATUL B . Acesta din urm` nu este [ns` nici pe departe un pariu sigur, a]a c`, [n oricare din variante, este posibil un e]ec par\ial [n atragerea sa. {ns`, dac` merge ]i spre centru ]i practic` ]i dublul discurs, partidul are posibilitatea s` atrag` ambele tipuri de electorat na\ionalist, plus cel pu\in o parte din electoratul radical REZULTATUL C .

{n timp ce strategia de dinaintea dispari\iei PUNR nu aduce dec@t o cre]tere moderat`10, odat` cu anul 2000 cre]terea este exploziv`. Din 2004, c@nd nu mai putem vorbi de o criz` a sistemului politic iar Alian\a Dreptate ]i Adev`r (care este [n sistem11) capitalizeaz` din votul de protest, rezultatele scad considerabil, r`m@n@nd, totu]i peste c@t ob\in [n 1996 ([mpreun`!) PRM ]i PUNR (aprox 10%). {n ansamblu, strategia pare profitabil`. Totu]i, evenimentele anului 2005 (c@nd calculul a dat gre]), ca ]i existen\a probabil` a unei limite maxime de toleran\` din partea na\ionali]tilor radicali, nu ne permit s` prevedem ce va face PRM de aici [nainte.

Ordinea preferinåelor Chiar ]i f`r` s` cunoa]tem ponderea bazinelor electorale9 putem face urm`toarele observa\ii: 1. {n cazul unui maxim rezultatul C este mai mare dec@t toate celelalte; 2. {n toate cazurile A<C; 3. C<B doar [n cazul urm`tor: a+b+c/x1<b+c/x2 a+c/x1<c/x2. Adic`, electoratul tradi\ional PRM, adunat cu o parte din cel radical-social, este totu]i mai mic dec@t cealalt` parte a electoratului radical-social. Cea mai rezonabil` cale prin care acest lucru s-ar putea [nt@mpla este cea [n care c/x1 tinde spre 0 iar c/x2 tinde spre c (adic`, varianta B ia tot electoratul radical social) – astfel inegalitatea devine a<c. Dac` [ns` ne uit`m la condi\ia ce face diferen\a [ntre C ]i B, vedem c` aceast` situa\ie echivaleaz` cu a sus\ine c` electoratul radical-social este antina\ionalist, ceea ce nu face parte din ipoteza noastr`. Astfel, aceast` variant` este mai degrab` improbabil`. Deci, varianta C este cea mai convenabil`. {ntre A ]i B compara\ia e practic imposibil` [n lipsa cifrelor, dar A este mai stabil` dec@t B. Prin urmare deciziile, [n m`sura [n care partidul simuleaz` deplasarea spre centru ]i practic` dublul discurs, deciziile sale sunt luate astfel [nc@t se maximizeaz` num`rul de voturi.

NOTE

Reevaluarea rezultatelor electorale Dac` am compara strategia PRM cu rezultatele ob\inute [n timp rezultatul ar putea ar`ta astfel: 1992: 3,88%

Concuren\` cu PUNR.

1996: 4,50%

Idem.

2000: 20,25%

PRM e singurul partid na\ionalist ]i protestatarul cel mai radical.

2004: 13,32%

Alian\a D.A. capitalizeaz` parte din votul de protest

2005: nu sunt alegeri.

Toate datele factuale, dac` nu exist` alte men\iuni, provin din STOICA, 2004. 2 Vezi, de exemplu, BBC News (2006): “1996 - Centre-right election victory sweeps aside former communists”. Totu]i, Sorin Ioni\`, crede c` “the Communist Party … simply vanished in 1989” (Ioni\`, 1998, p 9.). 3 Pentru autismul ideologiei v. Arendt, 1994, pp 596-621. 4 {n absen\a unei axe st@nga-dreapta utilizabile, am folosit metafora “culoarelor” politice. Pe un cuolar poate fi mai mult dec@t un singur partid [ns` ]i partidele pot alega pe mai multe culoare. 5 Pragmatismul pare s` fi diferen\iat PNL de idealismul PNTCD (care revendic` mo]tenirea moral` a lui Coposu), pe c@nd PD a folosit ideea de pragmatism dup` 1996 pentru a explica introducerea unor reforme de dreapta. 6 Nu e nevoie s` insist asupra inconvenientelor pe care na\ionalismul le creaz` unui guvern. 7 Acest lucru estemai pu\in adev`rat [n privin\a PDSR/PSD, al c`rui electorat masiv de st@nga este “altfel” dec@t cel al PD. 8 Cifre asemanatoare apar ]i [n alti ani; pe de alt` parte transilv`nenii sunt mai restrictivi c@nd e vorba de noi drepturi pentru minoritatea maghiar`. 9 Cele trei tipuri de electorat sunt concepte abstracte. M`surarea lor corect`, ]i [nc` \in@nd cont de varia\iile [n timp, este o sarcin` mult mai complex`. 10 Totu]i, rezonabil`, dac` \inem cont c` exist` concuren\`. 11 Cel pu\in din punct de vedere obiectiv; ca imagine, D.A. pare s` fi simulat par\ial comportametul unui partid anti-sistem.

BIBLIOGRAFIE *** (2001) Barometrul Rela\iilor Etnice, Noiembrie 2001, Cluj: Metro Media Transilvania/ Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturalã. *** (2004) “A TURBULENT YEAR”, in Oxford Business Group, www.extenza-eps.com/extenza/ loadPDF?objectIDValue=42208, Volume 1, Issue: “Emerging Romania 2004”, pp 11-31 ( vizualizat mai 2005). *** (2004) “ULTRA-NATIONALIST POLITICIAN APOLOGIZES FOR ANTI-SEMITIC REMARKS...”, [n Divers Bulletin no. 6 (89), 23 feb, 2004, http:// www.divers.ro/cgi-bin/buletin_en.py?id=89

S.P. nr. 120-121-122/2006

Partide politice (vizualizat mai 2005). *** (2005) “C.V Tudor va redeveni ]ef PPRM, posibil redenumit PRM”, [n BBCRomanian, http://www. bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/05/050530_ cvtudor_prm_revenire.shtml (publicat 30 mai 2005). *** (2006), “Timeline: Romania/ A chronology of key events”, [n BBC News http://news.bbc.co.uk/1/hi/ world/europe/country _ profiles/1058027.stm (publicat 22 ian 2006) (vizualizat feb 2006). ARENDT, Hannah (1994) Originile totalitarismului, Bucure]ti: Humanitas. Biroul Electoral Central (documente): http://www. bec2004.ro/documente/Tvot_CD.pdf; http://www. bec2004.ro/documente/Tvot_S.pdf; http://www. bec2004.ro/documente/rezultate/REZULTATE% 20TUR%20I%20PR ESEDI NTE/ P_BEC.pdf (vizualizate mai 2005). CIOFLÂNC~, Adrian (2000), “Aten\ie la Verheugen”, [n Monitorul ”, 11.02.2000, p. 6. DATCULESCU, Petre (1999), “Romania: Parties and Issues after 1989”, in Kay Lawson, Andrea Römmele, ]i Georgi Karasimeonov (editori) Cleavages, Parties, and Voters: Studies from Bulgaria, the Czech Republic, Hungary, Poland, and Romania, West port, Connecticut ]i Londra: Praeger Publishers, pp.3-17. IONI|~, Sorin (1998) Party Systems in Eastern Europe: A comparative study on seven countries: Poland, Czech Republic, Slovakia, Hungary, Romania, Bulgaria, Slovenia, Bucure]ti: Centre for Institutional Reform/ Societatea Academic` din Rom@nia. STANESCU, C. (2003) “Revista revistelor culturale”, [n Adevarul literar, nr. 674 - 15 iulie 2003, adevarul. kappa.ro/lit646-02.html (vizualizat feb 2006). STOICA, Stan (2001) Dic\ionarul partidelor politice din Rom@nia (1989-2001), Bucure]ti: Meronia.

ANDREI TIU| - student la Facultatea de ]tiin\e politice, Universitatea Bucure]ti.

S.P. nr. 120-121-122/2006

SEMNAL Daniel Dãianu, Radu Vrânceanu (coord.) Frontiere etice ale capitalismului Editura: Polirom Anul apariåiei: 2006 Traducere de Dorin Nistor, Alina Pelea, Marius Gulei. Prefaåã de Constantin Bãlaceanu-Stolnici.

Cuprins Capitalismul æi etica sa • Capitalismul ca sistem etic: ideal æi fezabilitate • Cum æi-a pierdut capitalismul sufletul: De la etica protestantã la „baronii jafului” • Mediul etic al pieåei libere • Spiritul liberei iniåiative: eticã æi responsabilitate • Marketingul etic – un mit?

Descriere Scandalurile financiare din ultimii ani, în Statele Unite æi în câteva åãri vest-europene, au readus în actualitate problemele de ordin etic din societãåile avansate, chestiunea eticii comportamentului managerial æi a responsabilitãåii sociale a marilor corporaåii devenind o importantã temã de dezbatere publicã. Societãåile postcomuniste au oferit æi ele un larg câmp de investigaåie, în timp ce åãrile subdezvoltate sunt cunoscute prin fragilitate instituåionalã æi corupåie. Induce oare capitalismul adoptarea unui comportament etic de cãtre participanåii la viaåa economicã sau, dimpotrivã, oferã teren fertil lãcomiei æi rivalitãåii agresive? Poate societatea sã susåinã dezvoltarea comportamentului etic prin reguli æi instituåii? Ar trebui companiile sã fie preocupate de obiective sociale generale sau sã se concentreze doar asupra maximizãrii profiturilor? Sunt doar câteva dintre problemele abordate de autorii care au contribuit la elaborarea acestui volum, oferind o imagine de ansamblu obiectiva a provocarilor etice cu care se confrunta astazi capitalismul.

Politicã æi gen

Femeile æi politica autoritarã ALEXANDRA PETRESCU

This is a short article, addressing the case of Alexandrina Cantacuzino, a feminist who organized a specific group before the WWII. The conclusion is that she was the only authoritarian feminist of that period, and that authoritarian ideas existed in Romania long before of authoritarian regimes.

{n perioada interbelic` Rom@nia a cunoscut regimul autoritar al lui Carol II, iar [ncep@nd cu 1944 regimul autoritar al lui Antonescu. Am putea crede c` autoritarismul politic a fost exercitat doar de b`rba\i, dar o analiz` a activit`\ii feministe din perioada interbelic` ne arat` c` femeile au fost atrase de autoritarism ]i chiar l-au adoptat. {n r@ndurile ce urmeaz` ne propunem s` analiz`m succint cazul feministei Alexandrina Cantacuzino care a creat pentru prima dat` [n Rom@nia un partid feminin autoritar. Tentaåia autoritarã Putem explica succesul ideilor autoritare din Rom@nia interbelic` prin contextul politic al acelei perioade. Faptul c` regele nume]te un guvern ]i organizeaz` apoi alegeri permite instaurarea unei “democra\ii mimate” (Dogan, 1999, p. 54). {n acela]i timp, sistemul electoral al Rom@niei [ntre 1926-1937 e [mprumutat de la Italia lui Mussolini, acest sistem revolu\ionar1 utiliz@nd prima majoritar` care [i favorizeaz` pe c@]tig`torii scrutinurilor. “Dansul electoral” apare o dat` cu legea electoral` din 1926 care asigur` partidului aflat la putere victoria [n alegeri cu cel pu\in 40% (Dogan, 1999, pp. 139-198). {n momentul [n care Garda de Fier, sec\iunea politic` a Legiunii Arhanghelului Mihail, cunoa]te ascensiunea pe scena politic`, ob\in@nd 15,58% la alegerile din 1937 sub numele “Totul pentru |ar`", Carol II procedeaz` la disolu\ia Parlamentului ]i pune bazele regimului autoritar. Dar [nainte ca acest regim s` fie pus [n aplicare [n 1938 ]i [nainte ca el s` adopte corporatismul regimului fascist italian prin Constitu\ia de la 27 februarie 1938, ideea apare [n discursurile Alexandrinei

Cantacuzino, pre]edinta ]i fondatoarea, [n 1929, a Grup`rii Na\ionale a Femeilor Rom@ne. Ideile autoritare ale Alexandrinei Cantacuzino se [nscriu [n curentul de g@ndire ce domin` Europa [naintea celui de-al doilea r`zboi mondial. Fascismul apare [n Rom@nia pentu a prezerva “rom@nitatea” contra ascensiunii minorit`\ii ungare, germane, dar mai ales evreie]ti. Adep\ii lui Zelea Codreanu cer omogenitatea na\iunii rom@ne ]i [ncep@nd cu 1922 ei lanseaz` o campanie pentru a [mpiedica evreii s` se [nscrie [n universit`\i. Cum observ` Kevin Passmore, fascismul se opune socialismului ]i feminismului pentru c` primul privilegiaz` clasele, [n timp ce al doilea genul (Passmore, 2002, p. 31). Dar fascismul accept` cererile clasei muncitoare ]i ale feministelor pentru a servi interesele na\ionale. Av@nd drept scop armonizarea intereselor na\ionale cu cele ale muncitorilor ]i femeilor, fascismul [i mobilizeaz` [n sec\iuni speciale la nivelul partidului sau sistemului corporatist. Regimul autoritar al lui Carol II [nregimenteaz` feministele [n structurile partidului unic, Frontul Rena]terii Na\ionale. Fascina\ia Alexandrinei Cantacuzino pentru fascism poate fi explicat` prin leg`turile ce se stabilesc [ntre feministele din Rom@nia ]i cele din Italia [n timpul Congresului Alian\ei Interna\ionale pentru Sufragiul Femeilor, organizat la Roma [n 1923. {nc` din 1933 Alexandrina Cantacuzino propune o reform` constitu\ional` [n spirit corporatist, consider@ndu-l primul pas c`tre reforma Senatului. {n acet sens ea crede c` Senatul trebuie ales pentru opt ani prin alegeri corporative [n regiuni, femeile, ca ]i b`rba\ii, trebuind s` fac` parte din delega\iile care aleg2. Tot [n 1933, la cel de-al doilea Congres al Grup`rii Na\ionale a Fe-

S.P. nr. 120-121-122/2006

Politicã æi gen meilor Rom@ne, Alexandrina Cantacuzino revine la ideea c` reconstruc\ia \`rii trebuie s` se fac` pe baza corporatismului3. Crearea [n 1933 a Tinereler Grupiste care []i propun [nrolarea femeilor, poate fi v`zut` ca o copie a Gufinelor din Italia, tinerele studente din Grup`rile Universitare Fasciste (GUF). Diferen\a [ntre cele dou` grup`ri const` [n cererile lor: dac` Grupistele cer drepturi politice integrale, Gufinele vor dreptul la munc` ]i la profesii liberale, insist@nd pe valoarea politic` a muncii feminine (Thalman, 1990, pp. 159-160). Influen\at` de ideologia de dreapta, Alexandrina Cantacuzino cere de asemeni, din 1936, o lege pentru reglementarea activit`\ii femeilor pentru ap`rarea \`rii: ea vrea ca femeile s` [nlocuiasc` b`rba\ii [n serviciile auxiliare pentru ca num`rul combatan\ilor activi s` se dubleze4. Un decret din 17 septembrie 1938 va decide mobilizarea femeilor apte s` apere \ara. Discursurile Alexandrinei Cantacuzino devin din ce [n ce mai na\ionaliste ]i culmineaz` cu revendic`rile din 1937 care anun\` legisla\ia regimului autoritar al lui Antonescu. E interesant de observat c` ecoul ideilor Alexandrinei Cantacuzino se face auzit chiar dac` activitatea Grup`rii Na\ionale a Femeilor Rom@ne e suspendat` [n 1939 de c`tre regimul lui Carol II. {ntr-un discurs \inut la Cluj [n1937 Alexandrina Cantacuzino cere conservarea etnic` ]i o lege care s` nu permit` nici unui str`in s` devin` cet`\ean rom@n dec@t dup` 10 ani5. {n acela]i timp ea dore]te ca mariajele mixte s` fie interzise pentru salaria\ii statului sub pedeapsa de pierdere a postului. Aceste idei ale unei etnii rom@ne pure vor fi adoptate de regimul Antonescu: prezen\a comisarilor rom@ni [n [ntreprinderile evreie]ti (5 octombrie 1940) ]i na\ionalitatea rom@n` a personalului [ntreprinderilor (12 noiembrie 1940). Interzicerea mariajelor mixte pentru func\ionari va fi adoptat` pe data de 12 noiembrie 1940: printr-un decret-lege func\ionarii publici nu se pot c`s`tori cu o persoan` de alt` origine etnic`, pedeapsa fiind cea prev`zut` de Alexandrina Cantacuzino: concedierea. O alt` idee a Alexandrinei Cantacuzino care anun\` legisla\ia sub regimul Antonescu e exprimat` [n Mo\iunea Grup`rii votat` la Congresul de la Cluj [n 1937. {n aceast` mo\iune se cere ca statul s` favorizeze prin ajutoare financiare c`s`toriile eugenice [ntre femeile rom@ne ]i tinerii rom@ni, acord@nd premii pentru familiile numeroase. Pe data de 8 august 1940 aceste revendic`ri se reg`sesc [n decretul-lege care [mpiedic` mariajele [ntre rom@ni ]i evrei, chiar dac` sunt [ncheiate [n afara grani\elor. A judeca umanitatea [n temeni de ras` e periculos pentru c` rasa e o “categorie social` de excludere ]i de crim`” (Guillaumin, 1985, p. 65). Idei ca cele exprimate de Alexandrina Cantacuzino vor fi la baza extermin`rii evreilor [n timpul regimului nazist. A]a

S.P. nr. 120-121-122/2006

cum spune Colette Guillaumin, ideea de ras` e un motor al crimei, al tehnicii de a ucide, e “un mijloc de a ra\ionaliza ]i organiza violen\a ]i dominarea grupurilor sociale puternice asupra altor grupuri sociale reduse la neputin\`” (Guillaumin, 1986, p. 65). Feminismul latin promovat de Alexandrina Cantacuzino e o concep\ie a Italiei fasciste care punea [n prim plan educarea mamelor, pacea, dezvoltarea moral` ]i social` a femeilor. Victoria De Grazzia face analiza feminismului latin consider@nd c` el transform` italiencele [n femei “speciale ]i indispensabile” (De Grazzia, 1992, p. 249). {n acest spirit al feminismului latin Alexandrina Cantacuzino consider` contribu\ia feministelor la crearea politicului ca fiind indispensabil`, astfel putem [n\elege propunerile sale [n ceea ce prive]te m`surile legislative ce vor fi adoptate de regimul lui Antonescu. Cererea Alexandrinei Cantacuzino ca femeile s` devin` combatan\i activi se [nscrie [n aceea]i imagine a femeii indispensabile. Sacrificiul femeilor [n timpul primului r`zboi modial st` la baza cet`\eniei politice a rom@ncelor, legea electoral` din 1929 acord@nd dreptul de vot v`duvelor de r`zboi ]i femeilor decorate pentru servicii excep\ionale. Primul partid politic autoritar feminin Gruparea Na\ional` a Femeilor Rom@ne consider` c` femeile “nu trebuie s` se [nscrie [n partidele politice p@n` [n ziua c@nd vor avea drepturile integrale”6. Alexandrina Cantacuzino []i propune astfel s` creeze un partid politic al femeilor care “[]i rezerv` dreptul de a colabora”7 cu celelalte partide politice; dar aceast` colaborare trebuie s` se fac` p`str@nd libertatea femeilor, care nu trebuie s` devin` instrumentele cluburilor politice. Colaborarea e acceptat`, dar alegerea de a colabora apar\ine Grup`rii. Scopul Grup`rii e de a preg`ti rom@nca din punct de vedere politic ]i Statutul Grup`rii [nscrie ca mijloace de ac\iune pentru atingerea acestui scop “o activ` progand` oral` ]i scris` [n masele feminine”8, formarea de comitete de ini\iativ` pentru o activitate unitar` ]i un program politic care va deveni “credo”-ul9 Grup`rii. Tr`s`turile autoritare ale Grup`rii pot fi descoperite prin analiza Statutului: articolul 5 de exemplu privilegiaz` centrul ]i decizia sa, admiterea sau respingerea unei membre fiind decise de c`tre Grupare f`r` vreo explica\ie. Comitetul Central execut` programul ]i statutul, stabile]te doctrina ]i o r`sp@nde]te [n toate “ramifica\iile” Grup`rii, dirijeaz`, supravegheaz` ]i controleaz` organiza\iile regionale, jude\ene ]i comunale10. Supravegherea trimite la puterea pastoral` ]i individualizatoare ]i acest control ierarhic, la nivel regional, jude\ean ]i comunal pare s` copieze structura Legiunii Arhanghelului Mihail. {n 1928 ]i 1929 Legi-

Politicã æi gen unea se doteaz` cu “forme de organizare alveolare” (Roger, 2002, p. 124), mici unit`\i locale numite “cuiburi”. Cuiburile reprezint` o structur` ierarhic`: deasupra ]efilor de cuib g`sim ]efii de garnizoan`, ]efii departamentali ]i ]efii de provincie. {n Gruparea Na\ional` Comitetul Central organizeaz` propaganda ]i decide atitudinea Grup`rii [n alegeri, dirij@nd ac\iunea electoral` conform deciziei luate. Chiar dac` [n Statut, [n capitolul dedicat organiz`rii locale, se vorbe]te de descentralizare11, puterea central` poate decide [n numele organiza\iilor locale. Ierarhia Grup`rii Na\ionale se structureaz` copiind ierarhia masculin` care presupune existen\a unei “ra\iuni de putere” (Schmid Mast, 2000, pp. 8-9). Gruparea Na\ional` reconstruie]te modelul oedipian [n care ierarhia e evident`. Gabrielle Rubin consider` c` secolul XX se caracterizeaz` prin declinul modelului oedipian ]i crearea de organiza\ii [n care ierarhiile dispar (Rubin, 2004). Dar acest proces [ncepe [n secolul XIX prin crearea de asocia\ii feminine caritabile [n care ierarhia nu exist`. Apari\ia feminismului semnific` dispari\ia ierarhiei la nivel organiza\ional. Dar Alexandrina Canatcuzino recreeaz` ierarhia prin punerea bazelor Grup`rii Na\ionale a Femeilor Rom@ne. Rubin crede c` [n momentul [n care rolul tat`lui [ncepe s` se diminueze, aceste organiza\ii simbolice (religioase, sociale, politice) sunt din ce [n ce mai pu\in prezente (Rubin, 2004, p. 85). Figura tat`lui (a prin\ului, regelui) e [nlocuit` [n cazul Grup`rii de figura feminin` a prin\esei (Alexandrina Cantacuzino). Dar Alexandrina Cantacuzino prezint` o imagine masculinizat` a feminit`\ii prin discursurile foarte energice [n care cere participarea femeilor [n armat` sau interdic\ia mariajelor mixte. Aceste dorin\e sunt acelea]i pentru puterea autoritar` masculin`. Putem spune c` Gruparea vrea s` instaureze un nou patriarhat, acela al femeilor. E paradoxal pentru c` [n mod normal ar trebui s` vorbim de un matriarhat (Gruparea Na\ional` fiind format` exclusiv din femei), dar prin prezen\a unei figuri care coaguleaz` puterea ]i exprim` idei autoritare, putem vorbi de un patriarhat feminin pe care Alexandina Canatcuzino vrea s`-l instaureze. Patriarhatul [nseamn` puterea exclusiv` a b`rba\ilor, dar [n cazul Alexandrinei Cantacuzino vorbim de un patriarhat de reproducere, a]a cum Jean Baoudouin vorbe]te de autoritarism de reproducere (Baudouin, 1999, p. 177). Patriarhatul feminin e reproductiv pentru c` imit` patriarhatul masculin. Ruptura [ntre oamenii politici ]i femei, sus\inut` de Alexandrina Cantacuzino, dore]te s` creeze un spa\iu [n care femeile s` de\in` puterea. Pentru a cuceri puterea politic` Alexandrina Cantacuzino creeaz` un partid politic feminin. Declinul puterii b`rba\ilor

anun\at prin punerea bazelor Grup`rii Na\ionale se [nscrie [ntr-o linie de g@ndire care domin` Europa [n anii ’30: corec\ia patern` e abolit` [n 1935 [n Fran\a ]i unii autori pot vorbi de [nceputul instaur`rii matriarhatului (Rubin, 2004, p. 71). Concluzie Alexandrina Cantacuzino e singura feminist` marcant` din perioada interbelic` care se las` sedus` de autoritarism. Celelalte feministe importante se distan\eaz` de Alexandrina Cantacuzino [n momentul [n care aceasta []i creeaz` propriul partid politic. Maria Baiulescu, pre]edinta Uniunii Femeilor Rom@ne ]i Elena Meissner, pre]edinta Asocia\iei pentru Emanciparea Civil` ]i Politic` a Femeilor Rom@ne refuz` aderarea la Gruparea ap`rut` [n 1929. Alexandrina Cantacuzino ]i membrele Grup`rii sale r`m@n singurele feministe care simpatizeaz` cu mi]carea autoritar`. Ceea ce putem remarca din scurta noastr` analiz` e c` ideile autoritare existau [n Rom@nia [nainte de apari\ia regimurilor autoritare ]i c` ele erau vehiculate de femei. Am putea astfel s` ne [ntreb`m dac` aceste idei exprimate de feministe ca Alexandrina Cantacuzino nu au fost chiar un punct de plecare ]i o surs` de inspira\ie pentru regimurile autoritare rom@ne]ti.

NOTE 1

Sistemul revolu\ionar al perioadei 1926-1937 e adoptat [n contextul e]ecului reformei care []i propunea s` adapteze legea electoral` belgian` la tradi\iile rom@ne]ti, combin@nd scrutinul majoritar cu cel propor\ional. 2 «Discursul Alexandrinei Cantacuzino», [n Gazeta femeii, an II, nr. 9, 1933, p. 3. Discursul e \inut la primul Congres al Grup`rii Femeilor Rom@ne ce are loc la Cluj. 3 «Congresul Grup`rii Femeilor Rom@ne la Bra]ov», [n Gazeta femeii, an II, nr. 40-41, 1933, p. 6. 4 «Dou` manifeste», [n Gazeta femeii, an V, nr. 29-30, 1936, p. 3. 5 «Cuv@nt`rile doamnei Alexandrina Cantacuzino la Congresul Grup`rii Femeilor Rom@ne \inut la Cluj [n zilele de 20, 21 si 22 noiembrie 1937», [n Graiul femeii. Organ al Grup`rii Femeilor Rom@ne, an III, nr. 10, 1937, p. 1. 6 Bulletin du Conseil National des Femmes Roumaines, 19211938, Bucarest, Rédaction «Casa Femeii», 1940, p. 2. 7 Bulletin du Conseil National des Femmes, 1921-1938, op. cit., p. 2. 8 Gruparea Na\ional` a Femeilor Rom@ne. Statut, Bucuresti, Tipografia Lupta, 1929, p. 3. 9 ibid., p. 3. 10 ibid, p. 8. 11 ibid, pp. 6-11.

BIBLIOGRAFIE BAUDOUIN, Jean (1999), Introducere [n sociologia politic`, trad. Iolanda Iaworski, Timi]oara, Amarcord.

S.P. nr. 120-121-122/2006

Politicã æi gen DE GRAZZIA, Victoria (1992), How Fascism ruled Women. Italy, 1922-1945, Berkeley, University of California Press. DOGAN, Matei (1999), Sociologie politic`. Opere alese, trad. Laura Lotreanu, Nicoale Lotreanu, Bucure]ti, Editura Alternative. GUILLAUMIN, Colette (1986), “Je sais bien mais quand même ou les avatars de la notion race”, [n Le Genre humain. La science face au racisme, Bruxelles, Editions Complexe, reeditare a primului num`r al revistei Le Genre humain, ap`rut` [n 1981 la Editions Arthème Fayard. PASSMORE, Kevin (2002), Fascism. A very Short Introduction, Oxford University Press. ROGER, Antoine (2002), Fascistes, communistes et paysans. Sociologie des mobilisations identitaires roumaines (1921-1989), Bruxelles, Université Libre de Bruxelles. RUBIN, Gabrielle (2004), Le déclin du modèle oedipien, Paris, l’Harmattan. SCHMID MAST, Marianne (2000), Gender differences in dominance hierarchies, Lengerich, Pabst Science Publishers. THALMAN, Rita (1990), Entre émancipation et nationalisme. La presse féminine d’Europe (19141945), Paris, Deuxtemps Tierce.

ALEXANDRA PETRESCU - Doctorand` [n }tiin\e Politice la Universitatea Bucure]ti, master [n }tiin\e Politice la Universitatea Bucure]ti, Diplom` de Studii Aprofundate [n }tiin\e Politice la Universitatea Liber` din Bruxelles. A publicat dou` articole: “Le féminisme roumain et le vote universel entre les deux guerres», in Studia Politica. Romanian Political Science Review, vol. III, n° 3, Bucure]ti, Meridiane, 2003, pp. 781-805, «Pouvoir aux femmes ou femmes au pouvoir ? Le mouvement des femmes roumaines en débat (1929-1944)», [n Studia Politica. Romanian Political Science Review, vol. V, n° 3, Bucure]ti, Nemira, 2005, pp. 665-694. A publicat de asemeni recenzii [n Studia Politica. Romanian Political Science Review.

S.P. nr. 120-121-122/2006

SEMNAL Radu Ciobotea Reportajul interbelic românesc. Senzaåionalism, aventurã æi extremism politic Editura: Polirom Anul apariåiei: 2006

Cuprins Teme æi interferenåe • Tentaåia senzaåionalului • Aventurã æi reportaj • Reportajul politic francez æi românesc

Descriere Popularitatea pe care a cunoscut-o reportajul interbelic este rodul curiozitãåii æi al freneziei epocii, al unei tendinåe de înlocuire a fictivului cu „povestea adevãratã”. Setea de aventurã, de risc æi de explorare specificã perioadei interbelice îæi pune amprenta vizibil asupra subiectelor abordate: cãlãtoriile lui Mircea Eliade sau Albert Londres, pasiunea descoperirii marilor oraæe în scrierile lui Victor Eftimiu sau Paul Morand, aventura zborului la Geo Bogza sau Antoine de Saint-Exupery, precum æi portretizarea lui Hitler sau Mussolini la Emil Cioran sau Liviu Rebreanu. Informaåiile furnizate de reportajul acestei epoci se remarcã prin actualitate, proximitate spaåiala, intensitate, dar æi prin caracterul negativ al evenimentelor prezentate. Aventura æi întâmplãrile senzaåionale sunt extrase atât din realitãåile vieåii anonime, cât æi din spaåiul de dincolo de uæile cancelariilor ce vor hotãrî viitorul omenirii. Sunt relatate în profunzime aspecte ale celor douã extremisme politice æi sociale europene – nazismul german æi bolæevismul sovietic –, ameninåãri (sau, în unele cazuri, tentaåii) investigate dupã acelaæi principiu, al senzaåionalului.

Politicã æi gen

De la modelul patriarhal la modelul partenerial Raåionalitatea îngrãditã a unui bãrbat în schimbare RADU TEIȘANU The article is a chain of considerations on feminism from a man’s perspective. In Romania the local culture has been always a hindrance for a change of attitude, as well as in any patriarchal society, but now it’s time for a change. In result, the rational choice of the patriarchal society’s man has to become the (more) natural choice of the partnership society’s man.

Bãrbatul, subiect al egalitãåii de gen Simpatia unui b`rbat pentru mi]carea feminist` sau chiar ac\iunea ofensiv` [n s@nul unei asemenea mi]c`ri ar putea p`rea extrem de stranie ]i de ne[n\eles pentru cei mai mul\i. Aceasta cu at@t mai mult [n spa\iul rom@nesc, unde feminismului i se atribuie o conota\ie negativ`, fiind considerat mai degrab` un “militantism strident ]i agresiv”(Miroiu, 2004). “La noi, feminismele sunt taxate drept ce altceva dec@t mofturi, extremisme americ`ne]ti (de]i cam b@ntuie ]i [n Europa de Vest!), iar [n plan cultural – caricaturi meteorologice tocmai bune de tratat cu un z@mbet superior” (Lefter, 2002). {n acest context specific, [n care a fi feminist` este deja o ciud`\enie, a fi b`rbat cu simpatii feministe ar putea p`rea o nebunie. Rolul ]i locul b`rbatului [n cadrul acestei mi]c`ri se pare c` au fost destul de controversate de-a lungul dezvolt`rii mi]c`rii feministe. Acest aspect pare de [n\eles [n condi\iile [n care avem de-a face cu o mi]care care militeaz` pentru drepturile femeilor. {ns`, ar fi o eroare ignorarea din ra\ionament a unui subiect [nc` “privilegiat” al “egalit`\ii” – b`rbatul – [ntruc@t lupta pentru drepturile femeilor presupune, de fapt, egalizarea de gen, [n sensul egalit`\ii de ]anse ]i a egalit`\ii de tratament [n fa\a normelor. Studii asupra modului de raportarea la mi]carea feminist` [n func\ie de apartenen\a sexual` au ar`tat c` exist` o diferen\iere [ntre adep\ii ]i adeptele feminismului. {n timp ce b`rba\ii se declar` femini]ti prin prisma valoriz`rii egalit`\ii ca pricipiu, consistent cu propria ideologie politic`, femeile se declar` femi-

niste mai ales ca urmare a propriilor experien\e personale legate de locul de munc` sau de activitatea domestic`. Aceasta indic` faptul c` un posibil model de alegere ra\ional`, [n cazul b`rba\ilor, nu poate fi realizat dec@t dac` se au [n vedere [n principal elemente de ordin valoric. Cu alte cuvinte, alegerea ra\ional` a unui b`rbat [n favoarea feminismului ar trebui s` fie mult mai fundamentat` pe principiul abstract al egalit`\ii de gen, [n compara\ie cu alegerea ra\ional` a unei femei, profund [nr`d`cinat` [n propriile experien\e, ]i cu at@t mai justificat` cu c@t domina\ia masculin` este “sim\it` pe propria piele”. Un studiu, realizat [n 19911, a ar`tat c` simpatia pentru feminism este mult mai ridicat` [n cazul b`rba\ilor care sunt ta\i de fete, [n compara\ie cu acei b`rba\i care sunt ta\i de b`ie\i. Aceea]i tendin\` profeminist` a fost remarcat` ]i [n cazul mamelor de fete. De-asemenea, b`rba\ii ai c`ror so\ii muncesc [n afara spa\iului domestic sunt mult mai deschi]i spre feminismul politic [n compara\ie cu b`rba\ii ai c`ror so\ii muncesc [n spa\iul domestic2. Rezult` c` a tr`i mai mult printre femei, a fi mai aproape de experien\ele acestora, creeaz` un cadru mai optim pentru un sentiment de simpatie cu feminismul politic. Cercet`rile au ar`tat c` exist` dou` variabile de o importan\` particular` pentru studiul simpatiei pentru feminism: ideologia politic` ]i apartenen\a religioas`. Astfel, [ntre conservatorismul politic, fundamentalismul religios ]i antifeminism ar exista un grad [nalt de consisten\`.

S.P. nr. 120-121-122/2006

Politicã æi gen Contextul cultural – dominaåia masculinã Foråa ordinii masculine rezidã în faptul cã aceasta nu are nevoie de nici o justificare: viziunea androcentricã se impune ca fiind neutrã și nu are nevoie de discursuri de legitimare. Ordinea socialã funcåioneazã ca o imensã mașinãrie simbolicã care are tendinåa de a ratifica dominaåia masculinã pe care aceasta se fondeazã. Bourdieu, Pierre, 1998

Mo]tenirea cultural` a postul`rii superiorit`\ii masculine prin na]tere, educa\ia din ]coal` ]i din familie [n acest sens, influen\a conservatorismului de st@nga, dominant [n Rom@nia pe toat` perioada regimului comunist, dar ]i [n perioada postrevolu\ionar` prin m`suri asisten\ialiste ]i etatiste cov@r]itoare ]i influen\a unui conservatorism cultural profund [nr`d`cinat [n con]tiin\ele oamenilor creeaz` un peisaj [n care subminarea patriarhatului cultural pare o misiune aproape imposibil`. Cu at@t mai imposibil` pare sensibilizarea b`rba\ilor [n aceast` direc\ie, [n condi\iile [n care ace]tia sunt “privilegia\ii” societ`\ilor patriarhale. Simpla instituire a unor norme care s` contureze formal egalitatea dintre b`rbat ]i femeie nu este suficient`. Incon]tientul androcentric al societ`\ii rom@ne]ti [nc` dicteaz` structurilor cognitive o ordine care pare natural`, de necomb`tut, [n care b`rbatul are [nt@ietate iar femeia este la umbra acestuia3. {ntreaga ma]in`rie simbolic` a societ`\ii justific` domina\ia masculin`, ba chiar “[mbrac`” domina\ia masculin` cu o hain` neutr` ]i, uneori, adaptat` la moda vremurilor4. Experien\a personal` din timpul educa\iei primare confirm` existen\a unui proces de reproducere cultural` a domina\iei simbolice masculine. Manualele ofereau un cadru prin care ordinea era cea stabilit`: dragostea de mam`, c@ntat` de marii poe\i na\ionali, contrasta cu imaginea d@rz` ]i sobr` a tat`lui, care se limita din c@nd [n c[nd la o m@ng@iere ocrotitoare pe cre]tet. Femeia era mai degrab` mam` ]i gospodin`, o fiin\` blajin`, mereu [n\eleg`toare ]i cald`, [n timp ce tata era cu prec`dere ocrotitorul familiei, un personaj oarecum distant ]i rece, preocupat cu via\a exterioar` c`minului. Fiind educat [n aceste condi\ii, este normal s` fii convins c` tat`l este “capul familiei”5, iar mama este, of!, prelungirea ]i receptoarea acestui “cap” instituit de biseric`, de educa\ie, de politica oficial`, de statisticile oficiale6, de mama ]i de tata. Ordinea este mereu “fireasc`”. O ordine legitimat` [n fiecare duminic` “[n numele Tat`lui, al Fiului ]i al Sf@ntului Duh, Amin!”. Ce te faci [n aceste condi\ii? Ca b`rbat pare [n regul`, este bine s` crezi despre tine c` ai un avantaj din na]tere

S.P. nr. 120-121-122/2006

]i c` Dumnezeu te-a ales s` fii cel mai bun, “deasupra” femeii. Ca femeie pare c` nu ai [ncotro, trebuie s` te resemnezi [n cazul [n care [\i pui m`car problema c` tu ai putea fi dezavantajat` de acest raport, ]i, eventual, s` speri c` vei avea norocul s` dai peste un b`rbat [n\eleg`tor. Violul conjugal ]i violen\a domestic` sunt dou` necunoscute [ntr-o ecua\ie ]ubred`. Cu at@t mai mult cu c@t incriminarea explicit` a violului conjugal ]i a violen\ei domestice este de dat` foarte recent` (2002) ]i este un rezultat al presiunilor externe [n direc\ia adopt`rii acquis-ului comunitar, ci nu un rezultat al propriilor demersuri con]tiente spre egalizarea rela\iilor de gen. {ntruc@t via\a este scurt` iar viitorul nu este retroactiv, o mi]care feminist` activ` ]i con]tient` de sine ar putea ]i trebuie s` fie ingredientul principal al egaliz`rii de gen, aceasta pentru c` egalitatea de gen nu trebuie ]i nu poate s` fie o realitate importat` sau copiat`, ci trebuie s` fie un produs intern, palpabil prin politici publice ]i prin indivizi ]i individe care s` nu fac` diferen\e de gen prin comportamentul lor sau prin femin]ti ]i feministe care s` militeze ra\ional [n favoarea unei asemenea mi]c`ri. Faptul c` ra\iunea de a fi a feminismului, adic` lupta pentru egalitatea de gen sau lupta [mpotriva patriarhatului ]i a sexismului, ar trebui s` intereseze [n primul r@nd femeile, pare o afirma\ie intuitiv`. Femeile au de c@]tigat din mi]carea feminist` reducerea handicapului social pe care [l au [n raport cu b`rba\ii, sau, mai precis, acele femei care nu prefer` s` se conserve [ntr-un apartament, ud@nd flori ]i f`c@nd chiftelu\e marinate, uit@ndu-se la telenovele ]i cro]et@nd boto]ei, sp`l@nd vase ]i apret@nd c`m`]ile albe ale so\ului. Asisten\ialismul este dublu: pe de o parte, b`rbatul este tratat ca fiind cel socialmente responsabil de [ntre\inerea financiar` a familiei, iar, pe de alt` parte, femeia este tratat` drept cea responsabil` de [ngrijirea familiei (sp`lat, c`lcat, g`tit etc.). Acesta este modelul dominant [n cultura patriarhal`. Este adev`rat c`, odat` cu acceptarea femeii ca actor pe pia\a muncii, responsabilitatea financiar` cade, par\ial, ]i [n responsabilitatea femeii, fapt care contureaz` o dubl` zi de munc` [n cazul femeilor: munca prestat` “afar`”, ca salariat`, ]i munca de acas`, ca “mam`” ]i “so\ie”. Cu toate acestea, percep\ia public` asupra rolurilor r`m@ne, [n linii (prea) mari asem`n`toare: b`rbatul este mai degrab` responsabil cu aducerea banului [n cas`, [n timp ce femeia este cea care trebuie s` fie, mai degrab`, ocrotitoarea florei ]i a faunei din spa\iul privat, s` fie [ntotdeauna preg`tit` cu o ciorb` cald` pentru “oaspe\ii” de zi cu zi: copiii ]i so\ul. Pentru ca feminismul politic s` reu]easc`, acest model nu mai trebuie s` fie dominant, ci doar o

100

Politicã æi gen realitate izolat` a unora care aleg con]tient un asemenea model de via\`. În cãutarea avantajelor Care sunt, [ns`, avantajele pe care o astfel de mi]care le-ar avea pentru un b`rbat? {ntrebarea mi se pare esen\ial` din mai multe puncte de vedere. {n primul r@nd, vorbim despre b`rba\i ]i femei, adic` despre oameni asupra c`rora politicile publice au o inciden\` direct` sau indirect`. Lupta pentru drepturile femeilor nu poate fi doar o lupt` pentru ele [nsele la care s` participe numai ele [nsele, pentru simplul motiv c` noi, b`rba\ii, tr`im al`turi de ele, avem copii cu ele, locuim [n acela]i case, le [nt@lnim [n fiecare zi la servicii, avem o infinitate de experien\e comune, fie ele publice sau private. {n al doilea r@nd, feminismul nu [nseamn` r`zboi cu b`rba\ii, pentru simplul motiv c` ace]tia nu sunt inamicii femeilor7. Nu vinova\ii trebuie c`uta\i (chiar dac` ar fi g`si\i, oricum nu mai pot fi “pedepsi\i”) ci modalit`\ile ra\ionale de egalizare real` a tratamentului de gen. {n al treilea r@nd, [n m`sura [n care vorbim despre egalitate de gen, este absurd s` fie ignorat un actor “egal” al acestei rela\ii: b`rbatul. Politicile pentru drepturile femeilor au, prin urmare, o inciden\` indirect` asupra b`rba\ilor. Efectul asupra b`rba\ilor nu trebuie privit neap`rat negativ, [n sensul submin`rii patriarhatului. Achizi\ia fundamental` a unei asemenea mi]c`ri nu trebuie s` produc` frustr`ri ]i castr`ri colective [n r@ndul b`rba\ilor pentru c` o filosofie partenerial` asupra rela\iilor de gen (ca ]i achizi\ie fundamental`) poate avea avantaje ]i pentru b`rba\i. Bãrbaåii ca actori raåionali æi feminismul politic Mai pu\in intuitiv`, sau chiar de ne[n\eles pentru majoritate, este adeziunea unui b`rbat la mi]carea feminist`. Femeile aleg ra\ional mi]carea feminist` numai [n condi\iile [n care avantajele achizi\iilor acestei mi]c`ri dep`]esc dezavantajele. Acela]i lucru trebuie s` se [nt@mple, fire]te, ]i cu b`rba\ii. Teoria alegerii ra\ionale ne spune c` o persoan` nu va alege niciodat` o alternativ` care nu aduce un beneficiu net. O alegere este ra\ional` dac` ]i numai dac` este raportat` la un anumit scop prin care rela\ia cost-beneficiu s` fie negativ`. Acest beneficiu este fie cel mai mare posibil dintr-un set de alternative posibile, [n cazul teoriei clasice a alegerii ra\ionale (modelul maximalist), fie acel rezultat considerat a fi satisf`c`tor ]i suficient, adic` acel rezultat care este “destul de bun” sau care [ndepline]te criteriul satisficien\ei8 (modelul ra\ionalit`\ii [ngr`dite). Prin ur-

mare, pentru ca alegerea s` fie ra\ional`, individul trebuie s` aleag` egalitatea de gen fiind [n cuno]tin\` de cauz`, s` fie c@t mai pu\in [ngr`dit de barierele culturale [mp`m@ntenite de educa\ia din familie ]i din ]coal` ]i s` fie liber s` decid`, f`r` s` i se impun` o anumit` perspectiv`. Individul nu trebuie s` fie convins c` alegerea f`cut`, [n cazul nostru feminismul politic sau, mai generic spus, egalitatea de gen, reprezint` cea mai bun` alegere posibil`, ci c` ar fi o alegere mai bun` [n compara\ie cu modelul patriarhal. Efectiv, avantajele modelului egalit`\ii de gen trebuie s` excead` avantajele complacerii [n sistemul patriarhal, chiar dac` satisfac\ia [n acest caz nu ar fi maxim`. {n condi\iile [n care modelul societ`\ilor patriarhale [nf`\i]eaz` [n mod evident un monopol masculin al puterii [n societate, ar p`rea din nou intuitiv s` afirm`m c` alegerea ra\ional` a unui b`rbat ar fi [n favoarea men\inerii modelului care [i confer` putere. Alegerea ra\ional`, profund individualist`, ar fi [n acest caz evident`. De ce s` cedez o putere pe care o am? Singura ipostaz` [n care preferin\a pentru egalitatea de gen ar fi ra\ional` ar fi aceea [n care, dintr-un motiv sau altul, nu [mi doresc putere, ci prefer s` stau retras [n spa\iul privat, indiferent de motive. Aceast` situa\ie ar fi [n continuare extrem de nefavorabil` unei mi]c`ri feministe, [ntruc@t scopul nu este acela de a inversa rolurile, adic` de a-i elimina pe b`rba\i de la putere ]i a-i [nlocui cu femeile, ci acela de a egaliza socialmente rela\ia de gen, a conferi ]anse egale de afirmare b`rba\ilor ]i femeilor. }i, [n plus, foarte pu\ini sunt aceia care nu []i doresc [n mod real putere. P@n` [n acest punct, se pare c` teoria alegerii ra\ionale nu ne-ar ajuta [n demersul nostru de construire a unui model [n favoarea unei mi]c`ri feministe. Realitatea este c` b`rba\ii trebuie s` cedeze putere [n aceast` ecua\ie, iar femeile trebuie s` []i croiasc` loc [n logica puterii. {n teoria jocurilor, aceasta este o situa\ie de joc cu sum` nul`. Puterea este constant`, aceea]i, iar un c@]tig pentru un actor presupune o pierdere pentru cel`lalt. Ce i-ar putea deter mina pe b`rba\i s` renun\e la domina\ia simbolic` [nr`d`cinat` de secole? Istoria pare s` ne demonstreze c` instituirea unor valori care s` aib` drept punct zero de pornire egalitatea de la na]tere dintre femei ]i b`rba\i ar fi o solu\ie. Cu alte cuvinte, solu\ia ar p`rea aceea ca femeile ]i b`rba\ii s` nu mai fie inegali prin na]tere, ace]tia devenind eventual inegali [n urma propriului efort de afirmare, indiferent de sex. La nivel formal, nu (mai) sunt probleme din acest punct de vedere, egalitatea prin na]tere fiind garantat` [n Rom@nia. Dac` puterea este legitim` [n m`sura [n care a fost cucerit` pe baza meritelor reale ]i are un grad de

101

S.P. nr. 120-121-122/2006

Politicã æi gen reprezentare limitat la ponderea unui anumit grup din societate, atunci o rela\ie de putere [n care un actor de\ine monopolul ar fi inacceptabil`, [ntruc@t ceilal\i actori ar fi nereprezenta\i. {n cazul de fa\` ar intra, bine[n\eles, femeile, extrem de pu\in reprezentate [n institu\iile statului chiar ]i [n ziua de ast`zi, cu excep\ia notabil` a \`rilor scandinave. {ntruc@t institu\iile statului, unde se concentreaz` o mare cantitate de putere, sunt generatoare de politici publice, deci generatoare de comportamente sociale cu inciden\` asupra culturii, femeile ar trebui reprezentate [n mod egal cu b`rba\ii9, pentru ca influen\ele culturale s` nu aib` inciden\` [n favoarea unuia sau altuia. Ar rezulta c` principala problem` o reprezint` modelul cultural [n care ne na]tem ]i [n care suntem educa\i. Dac` p@n` [n secolul XIX femeile nici m`car nu [ndr`zneau s`-]i pun` problema egalit`\ii cu b`rba\ii, iat` c` ast`zi egalitatea a devenit [n cele mai multe state o realitate juridic`. Faptul c` exist` o tendin\` general` [n cre]tere c`tre eliberarea femeilor nu mai poate fi negat de c`tre nici un b`rbat. Probabil c` ]i statele arabe, coda]e la acest capitol, vor cunoa]te [n c[\iva zeci de ani o reg@ndire a rela\iei de putere dintre femeie ]i b`rbat. {n aceea]i logic`, este de a]teptat ca virilitatea ortodoxismului rom@nesc s` se mai domoleasc` [n timp. Prin urmare, dac` nu putem vorbi ast`zi despre o egalitate real` [ntre b`rbat ]i femeie, nimeni nu poate nega faptul c` femeile sunt [ntr-o relativ` expansiune social` ]i c` mi]carea devine din ce [n ce mai con]tient` de sine. De ce m-a] [mpotrivi eu, ca b`rbat, unui asemenea val [n condi\iile [n care tendin\a c`tre egalizare de gen este inevitabil`? Presupun@nd c` nu sunt de acord cu emanciparea femeilor, mai pot eu face ceva [mpotriva acestui val? {n cazul [n care r`spunsul este nu, atunci alegerea ra\ional` este s` accept realitatea. {n cazul unui b`rbat care “decade” din func\ia de “]ef” prin na]tere, este nevoie de o remodelare a valorilor astfel [nc@t acesta s` fie capabil s` [n\eleag` ce se petrece. Acela]i lucru se poate spune ]i despre o femeie obi]nuit` “s` dea ascultare”, care, brusc s-ar afla [n pozi\ia de a decide pentru ea [ns`]i. Cultura obedien\ei nu are ce c`uta [ntr-un model partenerial de societate. Ceea ce conteaz` este autonomia individului, dreptul ]i capacitatea acestuia de a lua decizii cu inciden\` asupra propriei persoane. Iat` de ce ]coala ar trebui s` nu mai [ncurajeze cumin\enia ca valoare suprem` ci s` dezvolte creativitatea, parteneriatul de idei, dezbaterile ]i deschiderea c`tre adev`ruri, ci nu c`tre un singur adev`r. Un studiu recent ar`ta c` aceast` cultivare ]i valorizare a obedien\ei [n ]coli influen\eaz` evaluarea final` a copiilor, fapt care dezavantajeaz` b`ie\ii, cunoscut fiind c` fetele

S.P. nr. 120-121-122/2006

sunt “mai cumin\i” ]i “mai ascult`toare”10. Iat` cum p`strarea modelului patriarhal [n educa\ie poate distorsiona evaluarea corect` [n defavoarea b`ie\ilor. Prea pu\ini b`rba\i se revolt` [n Rom@nia de discriminarea ta\ilor atunci c@nd se pune problema custodiei copilului. Majoritatea cov@r]itoare a cazurilor sunt [n favoarea mamelor. De obicei, [n cazul copiilor din afara c`s`toriei, ca ]i al divor\urilor, peste 90% dintre copii r`m@n [n custodia mamelor. F`r` [ndoial`, sunt multe cazuri [n care tat`l nici nu []i pune problema s` []i creasc` singur copilul pentru c` s-a [mp`m@ntenit ideea c` mama este mai important` dec@t tat`l [n cre]terea ]i educa\ia copilului iar monoparentalitatea matern` este mult mai “normal`” dec@t cea patern`. {n acest sens au ap`rut organiza\ii al c`ror scop este reprezentat de ap`rarea drepturilor ta\ilor11. Mi]carea feminist` ar trebui s` egalizeze rolul b`rba\ilor ]i al femeilor [n cre]terea ]i educa\ia copiilor. Egaliz@nd [n mod real ]ansele se elimin` orice fel de suspiciune cu privire la meritele reale ale b`rba\ilor. Astfel, b`rba\ii nu ar mai avea imaginea unor avantaja\i prin na]tere ci ar putea avea mul\umirea deplin` a propriilor realiz`ri ca urmare a [ndeplinirii unor criterii oarbe [n fa\a diferen\elor de gen. Deci, satisfac\ia [n acest caz ar trebui s` fie mai mare deoarece concuren\a b`rba\ilor cu ceilal\i b`rba\i ]i cu femeile este mai dur` [n compara\ie cu concuren\a b`rba\ilor cu ei [n]i]i, specific` societ`\ilor patriarhale. Concluzie Un b`rbat crescut [nt-o societate patriarhal` va crede [ntotdeauna c` este cel mai [ndrituit s` domine politic ]i domestic femeia. {n momentul [n care apar alternative la modelul clasic ]i se fundamenteaz` valori noi, principii care schimb` de la baz` rela\ionarea cu femeia, iar aceste alternative p`trund [n structurile cognitive ale unor actori, lucrurile se schimb`. Lucrurile se schimb` cu at@t mai mult cu c@t modelul este legitimat la nivel oficial prin reglement`ri care submineaz` patriarhatul, sau la nivel informal prin comportamentele unor persoane care reu]esc s` formeze tineri [n spiritul egalit`\ii de gen ]i s` conving` adul\ii, inclusiv b`rba\ii, c` “noua ordine” avantajeaz` pe toat` lumea pentru c` ]ansele sunt egale. Astfel, [ngr`dirile specifice ale patriarhatului cultural se l`rgesc [nspre [ngr`dirile specifice ale parteneriatului de gen. {ngr`dirile se transform` din [ngr`diri impuse [n [ngr`diri rezultate din propriile capacit`\i de [n\elegere a realit`\ii. Alegerea ra\ional` a b`rbatului societ`\ii patriarhale, [n favoarea unei rela\ii dispropor\ionate, se transform` [n alegerea (mai) ra\ional` a b`rbatului societ`\ii parteneriale, con]tient de propriile drepturi

102

Politicã æi gen ]i satisf`cut de rela\ia echilibrat` de putere pe care o are cu partenera sa, noua venit`, cea care acum are mai multe drepturi dec@t [n trecut, dar ]i mai multe responsabilit`\i. Este ra\ional, spune el, s` aleg o situa\ie [n care drepturile mele ca cet`\ean (dreptul de vot, spre exemplu) r@m@n acelea]i, [n care ]ansele de a ajunge [n fruntea unei organiza\ii X sunt formal egale, iar responsabilit`\ile sociale nu mai apas` numai pe umerii mei, ci le [mpart echitabil cu femeia de l@ng` mine pentru a gestiona mai profitabil treburile comune. {n fond, ce am de pierdut? O domina\ie simbolic` pe care mi-o conferea societatea patriarhal`, pe care ]i-a]a o pierdeam mai devreme sau mai t@rziu.

NOTE 1

Studiul, realizat [n Statele Unite ]i [n Canada, este prezentat [n articolul Rebecc`i R. Warner, 1991: Does the Sex of Your Children Matter? Support for Feminism Among Women and Men in the United States and Canada, Journal of Marriage and the Family, Vol. 53, Nr. 4, Nov. 1991, 1051 - 1056 2 Vezi Smith, Tom W., 1985, Working Wives and Women's Rights the Connection Between the Employment Status of Wives and the Feminist Attitudes of Husbands, Sex Roles, Nr. 12, 501 – 508, precum ]i rezultatele Barometrului de Gen, 2000 3 78% dintre cet`\enii Rom@niei consider` c` femeia trebuie s` []i urmeze b`rbatul, conform Barometrului de gen (august 2000). 4 Faptul c` diviziunea dintre sexe pare a fi [n “ordinea lucrurilor” ]i c` [ntreaga ma]in`rie simbolic` a societ`\ilor [nc` mai reflect` ierarhizare de gen, faptul c` p@n` ]i corpurile noastre sunt mecanisme de [mp`m@ntenire a aceleia]i logici falocentrice prin “caracterul public” al sexului masculin (sex exterior) ]i prin “reversul” acestuia, vaginul, un t`r@m intim raportat la un con\inut “tare”, un falus [ntors, faptul c` [n general ac\ion`m ]i reac\ion`m ghida\i fiind de aceast` [mp`r\ire “natural`”, “divin`” etc. [ntre sexe, este extrem de bine prezentat [n lucrarea lui Bourdieu (1998). 5 Conform Barometrului de gen (august 2000), b`rbatul este perceput ca fiind cap de familie de 83% din responden\i. Practic nu exist` o diferen\` semnificativ` [n func\ie de gen, at@t femeile (82%), c@t ]i b`rba\ii (86%), [n imensa lor majoritate, accept@nd suprema\ia b`rbatului ca ]i “cap” de familie. 6 Termenul de “cap de familie” este [nc` uzual [n limbajul juridic ]i administrativ din Rom@nia. “Cap de familie” este doar b`rbatul, femeile devenind capi de familie numai dac` sunt divor\ate, v`duve sau singure. Vezi Miroiu, Mihaela, 2004: Drumul c`tre autonomie, Polirom, Bucure]ti 7 Ca orice grup, feministele au extremistele lor. Acestea, ac\ion@nd dup` principiul “Eu nu stau [n pat cu du]manul”, militeaz` pentru o ofensiv` agresiv`. {mi place s` cred, [ns`, c` acestea nu sunt reprezentative pentru mi]carea feminist` ca atare. 8 Herbert Simon este cel care a introdus aceast` abordare [n cadrul teoriei alegerii ra\ionale. 9 Este vorba despre o egalitate relativ`. Ideea este aceea de a avea o reprezentare a intereselor femeilor [n politicile publice indiferent dac` [n structuri de putere se afl` b`rba\i sau femei. Scopul nu este paritatea de sexe ci legitimitate prin reprezentare propor\ional`. 10 Vezi }tef`nescu, Doina; Miroiu, Mihaela, 2001, Gen ]i politici

educa\ionale, Step-by-step, Bucure]ti Un exemplu celebru, care apare periodic [n jurnalele de ]tiri, este o organiza\ie non-guvernamental` din Marea Britanie care militeaz` pentru drepturile ta\ilor ]i care are [n mod regulat anumite ie]iri publice mai originale (precum legarea cu lan\uri de gardurile Palatului Regal) pentru a atrage aten\ia societ`\ii asupra discrimin`rii b`rba\ilor [n ceea ce prive]te dreptul la custodia copilului.

BIBLIOGRAFIE Barometrul de gen, 2000, Funda\ia pentru o Societate Deschis`, Bucure]ti, http://www.gender.ro/gender_ bar.html BOURDIEU, Pierre, 1998: La domination masculine, Seuil, Paris CARVER, Terrell, 1996: “Public Man” and the Critique of Masculinities, Political Theory, Vol. 24, Nr. 4, Nov. 1996, 673 – 686 JAGGAR, Allison, 1974: On Sexual Equality, Ethics, Vol. 84, Nr. 4, Iulie 1974, 275 - 291 LEFTER, Ioan - Bogdan, 2002: Postmodernismul – din dosarul unei “b`t`lii” culturale, Ed. Paralela 45, Bucure]ti MIROIU, Mihaela, 2004: Drumul c`tre autonomie, Polirom, Bucure]ti PASTI, Vladimir, 2003: Ultima inegalitate, Polirom, Bucure]ti SIMON, Herbert A., 1955: A behavioral Model of Rational Choice, Quarterly Journal of Economics, 69 (1) - 1978: Ratinality as Process and as Product of Thought, The American Economic Review, Volume 68, Issue 2, 1978, 1 – 16 SMITH, Tom W., 1985, Working Wives and Women`s Rights the Connection Between the Employment Status of Wives and the Feminist Attitudes of Husbands, Sex Roles, Nr. 12, 501 - 508 }TEFANESCU, Doina; MIROIU, Mihaela, 2001, Gen ]i politici educa\ionale, Step-by-step, Bucure]ti WARNER, Rebecca R., 1991: Does the Sex of Your Children Matter? Support for Feminism Among Women and Men in the United States and Canada, Journal of Marriage and the Family, Vol. 53, Nr. 4, Nov. 1991, 1051 - 1056

RADU TEI}ANU - doctorand [n ]tiin\e politice, }coala Na\ional` de Studii Politice ]i Administrative, Facultatea de }tiin\e Politice.

103

S.P. nr. 120-121-122/2006

Naåiune, naåionalisme

Relativism versus etnocentrism VLAD FLONTA

The majority of scientific studies in ethnography, ethnology and anthropology are written by researcher belonging to the western cultural environment. Some of these researchers seam to be prisoners of their own cultural environment and consider that the economic and technologic development means by itself a superiority over the other, “primitive societies”. This is the “ethnocentrism trap”. Cultural relativism is what many anthropologists oppose to ethnocentrism. The article is a discussion on relativism and ethnocentrism running over the views of some major authors.

Majoritatea studiilor ]tiin\ifice [n domeniile etnografiei, etnologiei sau antropologiei sunt realizate de cercet`tori apar\in@nd spa\iului cultural occidental. {n opinia unora, ace]ti cercet`tori sunt prizonierii contextului cultural [n care tr`iesc ]i consider` a priori c`, datorit` avansului tehnologic ]i economic, societ`\ile [n care ei tr`iesc ar fi intrinsec superioare societ`\ilor pe care le numesc “s`lbatice” ]i “primitive”. Ei aplic` acestor societ`\i arhaice o gril` de valori specific` societ`-\ilor din care ei vin, gril` care este complet inadecvat`. Aceasta ar fi, [n linii mari, “capcana etnocentrismului” (Dogan, Pelassy, 1993, p. 7). Etnocentrismul este comb`tut de majoritatea antropologilor, care [i opun relativismul cultural. Acest curent de g@ndire a ap`rut [n antropologia cultural`, fiind reprezentat printre al\ii, de A. R. Radcliffe-Brown, Bronislaw Malinowski, Margaret Mead ]i E. E. Evans-Pritchard. {mpotriva etnocentrismului se pronun\` ]i antropologul francez Pierre Clastres [n cartea sa La société contre l’etat. El trateaz` aceast` chestiune [n primul din studiile cuprinse [n aceast` carte, intitulat sugestiv “Copernic ]i s`lbaticii”. Clastres admite c` etnocentrismul se strecoar` uneori insidios [n demersul unor cercet`tori care [ncearc`, [n principiu s`-l evite. Al\ii [ns` nici nu [ncearc`. Clastres recunoa]te ]i caracterul oarecum inevitabil al etnocentrismului: “F`r` [ndoial` c`, a]a cum o subliniaz` pe bun` dreptate Dl. Lapierre, etnocentrismul este o concep\ie [mp`rt`]it` de toat` lumea: orice cultur` este, s-ar putea spune prin defini\ie, etnocentrist` [n rela\ia sa narcisiac` cu ea [ns`]i. Totu]i, o diferen\` considerabil` desparte etnocen-

S.P. nr. 120-121-122/2006

trismul occidental de omologul s`u “primitiv”: s`lbaticul dintr-un trib indian sau australian consider` cultura sa superioar` tuturor celorlalte, f`r` a se preocupa s` \in` asupra acestora un discurs ]tiin\ific, [n vreme ce etnologia vrea s` se situeze de la bun [nceput [n elementul universalit`\ii, f`r` s`-]i dea seama c` r`m@ne [n multe privin\e solid instalat` [n particularitatea sa ]i c` pseudo-discursul s`u ]tiin\ific se degradeaz` repede [n veritabila ideologie.” (Clastres, 1974, pp. 23-24) Totu]i, crede Clastres, antropologia nu poate s` progreseze dac` nu reu]e]te s` se dezbare de etnocentrism: “Antropologia bate pasul pe loc pentru c` e [n ad@ncul unei fund`turi – trebuie deci s` urmeze alt` cale. Drumul pe care se pierde este cel mai u]or, cel pe care se poate apuca orbe]te, pe care propria noastr` lu me cultural` [l indic`, nu desf`]ur@ndu-se [n elementul universalului, ci ar`t@ndu-se a fi la fel de particular` ca oricare alta. Condi\ia este de a renun\a, am spune ascetic, la concep\ia exotic`, asupra lumii arhaice, concep\ie care, [n ultima instan\`, determin` masiv discursul pretins ]tiin\ific despre aceast` lume. Condi\ia st`, [n cazul acesta, [n decizia de a lua [n sf@r]it [n serios omul societ`\ilor primitive, sub toate aspectele ]i [n toate dimensiunile sale: inclusiv sub unghiul politicului, chiar ]i mai ales dac` acesta se realizeaz` [n societ`\ile arhaice ca nega\ie a formei sale cunoscute de lumea occidental`” (Clastres, 1974, p. 26). {n acest sens se exprim` ]i Raymond Aron: “societ`\ile numite subdezvoltate sunt pe cale s`-i fascineze pe politologii care doresc s` scape de provincialismul occidental sau industrial” (apud Georges Balandier, 1998, p. 16). Howard G. Wiarda consi-

104

Naåiune, naåionalisme der` c` “ceea ce au f`cut anali]tii occidentali a fost s` generalizeze [ntr-un mod neadecvat institu\iile socio-politice ce au determinat modernizarea din Europa occidental` ]i pentru alte na\iuni pe care le cuno]teau mai pu\in bine” (apud Dogan, Pelassy, 1993, p. 15).1 Cei care sus\in relativismul cultural cred c` nu putem vorbi despre progres ]i evolu\ie dec@t [n cadrul unei anumite forme sociale, adic` nu putem compara, pentru a stabili o eventual` superioritate a unei societ`\i asupra alteia, dec@t societ`\i care ader` la aproximativ acela]i sistem de valori ]i au sisteme institu\ionale asem`n`toare. Altfel, compara\ia nu este pertinent`. Spre exemplu, [n civiliza\ia occidental`, o inova\ie tehnic`, care permite un randament crescut al muncii, e considerat` un progres, f`r` doar ]i poate2. Exist` [ns` ]i alte puncte de vedere [n leg`tur` cu progresul tehnic. Fizicianul german Werner Heisenberg relateaz`, [ntr-o carte care cuprinde o parte din eseurile sale (unele filosofice), cum a reac\ionat un b`tr@n chinez acum dou` milenii ]i jum`tate, c@nd i s-a propus un mijloc de iriga\ie mult superior celui pe care [l folosea el: “Dsi Gung spuse: 'exist` un mijloc de a iriga 100 de canale [ntr-o singur` zi. (…) Iei o p@rghie de lemn, grea spre coad` ]i u]oar` [n partea din fa\`. A]a po\i scoate apa din ad@ncime. Acest lucru se nume]te f@nt@na cu cump`n`'. Pe fa\a b`tr@nului ap`ru m@nia, ]i el r`spunse cu un r@set: 'l-am auzit pe inv`\`torul meu spun@nd: Acela care folose]te o ma]in` face toate treburile ca o ma]in`; acela care face treburile ca o ma]in` cap`t` o inim` de ma]in`; acela care are o inim` de ma]in` [n pieptul lui []i pierde nevinov`\ia lui curat`; iar omul care ]i-a pierdut nevinov`\ia lui curat` nu mai este sigur de impulsurile spiritului s`u; nesiguran\a spiritului nu se poate [mp`ca cu judecata adevarat`”. Nu c` n-a] cunoa]te aceste lucruri, dar mi-e ru]ine s` m` servesc de ele'” (Heisenberg, 1977, p. 117). Am citat acest exemplu pentru a ar`ta c` respingerea instala\iilor tehnice – [n particular – ]i respingerea modernizarii – [n general –, este [nso\it` adesea de justific`ri de tip ideologic, [n cazul de fa\` o serie de 5 implica\ii; logica acestui ra\ionament se vrea de fier. De altfel, asemenea reac\ii anti-moderne exist` ]i la [nceputul mileniului trei, chiar dac` ele constituie un curent minoritar [n majoritatea societ`\ilor. E]ecul unei tentative de modernizare poate [ns` aduce la putere mi]c`ri fundamentaliste, cum s-a [nt@mplat [n 1979 [n Iran sau, mai recent, prin

instaurarea regimului taliban, [n Afganistan. Relativismul cultural respinge [ns` asemenea abord`ri, cuvinte precum “modernizare”, “dez voltare” sau “progres” nu pot fi folosite dec@t [n anumite contexte (cum spuneam mai sus, doar [n cadrul unei forme sociale), altfel nu este dec@t o manifestare a arogan\ei Occidentului, care ar dori s` modeleze lumea “dup` chipul ]i asem`narea sa”. {n viziunea relativi]tilor, acolo unde apar asemenea cuvinte, discursul ]tiin\ific degenereaz` [ntr-unul ideologic. Relativi]tii pledeaz` a]adar pentru [nl`turarea acestor prejudec`\i etnocentriste ]i recomand` un exerci\iu hermeneutic foarte intens, altfel [n\elegerea unor societ`\i foarte [ndepartate din punct de vedere cultural3 este imposibil`. Pentru a putea realiza empatia, ar fi de dorit ca cercet`torul s` tr`iasc` c@\iva ani [n societatea pe care []i propune s` o studieze, dup` obiceiurile acestei societ`\i. Relativi]tii exagereaz` [ns` adesea, produc@nd sofisme [n argumenta\iile lor. Pierre Clastres sus\ine, de exemplu c`: “Popoarele f`r` scriere nu sunt deci mai pu\in adulte dec@t societ`\ile instruite. Istoria lor este la fel de profund` ca ]i a noastr`, ]i [n afara unei concep\ii rasiste, nu exist` nici un motiv de a le considera incapabile s` reflecteze la propria lor experien\` ]i s` inventeze solu\ii potrivite pentru problemele lor” (Clastres, 1974, p. 26). La cap`tul unei argument`ri mai lungi ]i mai sofistice dec@t cea de mai sus, acela]i Clastres ajunge la concluzia c` societ`\ile arhaice nu sunt caracterizate de o economie de subzisten\`. Mai mult: “{n realitate, ideea de economie de subzisten\` apar\ine c@mpului ideologic al Occidentului modern ]i nicidecum arsenalului conceptual al unei ]tiin\e.” (Clastres, 1974, p. 21). Desi denun\` un discurs ideologic al Occidentului, Clastres se plaseaz`, la r@ndul lui, pe o pozi\ie ideologic`. Este ideologia care avea s` capete ceva mai t@rziu numele de political correctness. Ideea acestui curent e laudabil` [n sine, dar el a produs ]i exager`ri ]i anomalii. Numero]i str`ini care viziteaz` Statele Unite sunt contraria\i4. Orice judecat` care stabile]te o ierarhie, o superioritate, fie ]i constatat` statistic sau cu alte metode ]tiin\ifice, risc` s` discrimineze pe cineva. Dar nu e vorba numai de opinii exprimate [n via\a cotidian`; imperativele corectitudinii politice au ajuns s` se manifeste ]i [n ]tiin\`! Iat` un exemplu edificator. {ntr-un articol din The New York Times (22 oct 1996) se relateaz` despre o controvers` cu privire la originea popula\iilor autohtone de pe continentul american. Potrivit datelor arheologiei ]tiin\ifice, fiin\ele omene]ti au p`truns [n America, acum aproximativ 10.000 ani,

105

S.P. nr. 120-121-122/2006

Naåiune, naåionalisme venind din Asia prin str@mtoarea Bering. Miturile unor popula\ii b`]tina]e sus\in, dimpotriv`, c` str`mo]ii lor au ap`rut pe acest p`m@nt urc@nd dintr-o lume subteran` a spiritelor. Ei bine, unii arheologi ezit` s` se pronun\e [n favoarea versiunii ]tiin\ifice, sunt [n dubiu. {n articol este redat` opinia unui istoric englez, Roger Anyon, cercet`tor al culturii popula\iei Zuni. Dup` ce observ` c` ]tiin\a reprezint` doar una din numeroasele c`i pe care poate fi cunoscut` lumea, Anyon afirma c` acea reprezentare asupra lumii pe care o putem desprinde din miturile popula\iei Zuni “ este tot at@t de valid` ca ]i punctul de vedere arheologic asupra preistoriei”(Koertge, 1998, p. 26). Iat`-ne deci [ntr-un ag nosticism des`v@r]it! Aceasta este viziunea postmodernist` asupra ]tiin\ei, care, de]i vine pe o filier` diferit`, []i g`se]te oarecum un precursor [n relativismul cultural al antropologilor. Curentul postmodernist a c@]tigat tot mai multi adep\i [n ultimii ani, fiind [nc` [n mare vog`. Odat` ce postmodernismul s-a transformat dintr-o excentricitate marginal` [ntr-un curent cultural important, au ap`rut ]i criticii. {n Romania, Andrei Cornea a tratat aceast` chestiune [n cartea sa Turnirul Khazar. {mpotriva relativismului contemporan (1997). Pe coperta a patra scrie: “aceast` carte este un ghid pentru to\i cei r`t`ci\i [n noua sofistic` a zilelor noastre (deconstructivism, postmodernism etc.) – [n r`sp`rul modelelor de azi, ea anun\` reac\iile de m@ine”. Cartea trateaz` relativismul [n general; m` voi referi [ns` doar la pasajele care se refer` la relativismul cultural, la preten\ia c` civiliza\ia occidental` nu ar fi dec@t tehnologic superioar` altora. Mai [nt@i, [ns`, ar fi interesant de remarcat faptul c`, [n cadrul tot mai pronun\atului proces de globalizare, o mare parte a popula\iilor \`rilor neoccidentale este tot mai fascinat` de bunurile produse de \`rile occidentale, de prosperitatea ]i confortul caracteristice acestor \`ri. De aici a rezultat ]i o prolific` industrie a falsurilor, mai ales [n ce prive]te articolele vestimentare: pe produse fabricate [n China sau Thailanda f`r` nici o licen\` se pun etichete Armani, Boss sau Dior, de]i calitatea ]i pre\ul acestor articole nu las` cel mai adesea nici o [ndoial` asupra faptului c` sunt falsuri. Aceste contrafaceri se v@nd [ns` bine, mul\i oameni sunt interesa\i de etichete care atest`, pas`mite, faptul c` este marf` occidental`. Problema e c` cei mai mul\i vor s` preia doar bunurile civiliza\iei occidentale, nu ]i valorile, refuz@nd s` vad` c` cele dou` sunt str@ns legate, c` prosperitatea societ`\ilor occidentale se datoreaz` tocmai unui anumit sistem de valori pe care ei [l

S.P. nr. 120-121-122/2006

resping (vezi zicale precum: “dac` munca era bun`, o luau boierii”). Tocmai pentru c`, [n plan economic, institu\ional etc. superioritatea Occidentului este indiscutabil`, compensatoriu, multe \`ri neoccidentale []i construiesc un mit al superiorit`\ii propriei culturi asupra celei a t`rilor occidentale. Pas`mite, [n goana de a produce ]i a consuma tot mai mult, occidentalii nu mai au r`gazul ]i r`bdarea s` reflecteze etc. Cultura autentic` ar fi incompatibil` cu o civiliza\ie avansat` tehnologic ]i cu performan\a economic`. Curentul protocronist din Rom@nia reprezentat, printre al\ii, de Ilie B`descu, Dan Zamfirescu, Adrian P`unescu sau Eugen Florescu, este un caz particular. Curentul lansat [n 1974 de Edgar Papu a atins forme care \in de psihopatologie la Dan Zamfirescu, care crede c` Ion Creang` este superior lui Shakespeare, Goethe, Cervantes ]i Dostoievski pentru c` l-a creat pe Ivan Turbinc`, “erou mai actual dec@t Hamlet, Faust, Don Quijotte ]i Alio]a Karamazov”, fiind pur ]i simplu, “personajul care domin` istoria universal` [n secolul nostru” (apud Boia, 1997, p. 79). {n cartea sa pomenit` mai sus, Andrei Cornea arat` c` bunurile ]i valorile occidentale nu pot fi disociate. Iat` concluzia sa: “Se vede a]adar de ce civiliza\ia occidental` r`m@ne mai mult dec@t o civiliza\ie printre celelalte: ea este singura care permite modernizarea, singura pentru care acest concept are sens. Occidentul nu se reduce, de bun` seam`, la modernizare. Dar a refuza valori precum drepturile omului sub pretext c` sunt “op\iuni occidentale”, ]i nu adev`ruri general umane, [ns` a accepta [n schimb cu [nfrigurare computere, electronic` ]i transporturi moderne, pentru a nu mai vorbi de arme, mi se pare echivalent cu a prelua Noul Testament pretinz@nd, precum gnosticii ori episcopii Germaniei naziste, c` nu are nici o leg`tur` cu cel Vechi! “ (Cornea, 1997, p. 175). Cornea consider` c`: “Absen\a unor criterii universal recunoscute, debilitatea fundamentarilor transcendente, iat`, deci, ceea ce caracterizeaz` modernitatea noastr` t@rzie.” (Cornea, 1997, p. 42). {mpotriva relativismului se pronun\a [n 1965 ]i Karl R. Popper, [n studiul s`u “Mitul contextului”. El consider` c` relativismul este o doctrin` ira\ionalist`: “Unul din cele mai deranjante aspecte ale vie\ii intelectuale contemporane este felul [n care ira\ionalismul este, at@t de mult, ap`rat, ]i felul [n care doctrinele ira\ionaliste sunt acceptate necritic. O componen\` a ira\ionalismului modern este relativismul (doctrina conform c`reia adev`rul este relativ la

106

Naåiune, naåionalisme fundamentele noastre culturale, care sunt considerate a determina [ntr-un fel contextul – framework – [n interiorul c`ruia suntem capabili s` g@ndim, ]i c` adev`rul se poate schimba de la un context la altul) ]i, [n particular, doctrina imposibilit`\ii [n\elegerii reciproce [ntre culturi, genera\ii, sau perioade istorice, chiar [n domeniul ]tiin\ei, chiar [n domeniul fizicii. {n aceast` lucrare discut problema relativismului. Teza mea este c` [n spatele ei st` ceea ce eu numesc 'Mitul contextului'.” (Popper, 1998, pp. 5354). Iat` cum define]te Popper acest “Mit al contextului”: “O discu\ie ra\ional` ]i fructuoas` este imposibil` p@n` [n momentul [n care participan\ii ajung s` [mp`rt`]easc` un context comun de supozi\ii fundamentale sau, cel pu\in, p`n` [n momentul [n care ei au c`zut de acord asupra unui astfel de context [n vederea discu\iei. Acesta este mitul pe care urmeaz` s`-l critic. ” (Popper, 1998, p. 55.). Argumentele lui Popper sunt laborioase, nu voi intra [n detalii. Cred, [n concluzie, c` relativismul cultural moderat este util [n cercet`rile antropologice ]i c` exist` [ntr-adev`r o “capcan` a etnocentrismului”. Un curent de g@ndire care denun\` un discurs ideologic trebuie s` se fereasc` [ns` neap`rat de propriul derapaj [n aceast` direc\ie. Relativi]tii au exagerat adesea, a]a cum am ar`tat mai sus, discredit@nd [n acest fel ]i relativismul moderat, care este, [n opinia mea, o orientare rezonabil`, care poate aduce beneficii certe cercet`rii ]tiin\ifice.

NOTE 1

Aceast` chestiune a “importului de institu\ii” a fost aprins dezb`tut` [n toate societ`\ile care []i propuneau un salt modernizator. }i [n Rom@nia aceast` discu\ie a avut loc (]i continu` ]i acum). Titu Maiorescu se pronun\` [mpotriva “importului de institu\ii”, consider@nd c` ele risc` s` devin` “forme f`r` fond” (formula care a f`cut carier`). }tefan Zeletin, dimpotriv` credea c` formele trebuie oricum adoptate, fondul va veni cu timpul. Aceste dou` pozi\ii opuse, ]i o serie de opinii intermediare, au ap`rut [n aproape toate societ`\ile aflate [ntr-o situa\ie similar`. Vezi [n acest sens Cyrill Edwin Black, The Dynamics of Modernisation. A Study in Comparative History, Harper & Row, N.Y. 1982. 2 Nu m` refer aici neap`rat la ultimii 20 de ani, [n care ritmul dezvolt`rii industriei high-tech s-a accelerat continuu ]i a produs ]i puternice reac\ii conservatoare. Unele din aceste reac\ii sunt datorate ]i inadapt`rii la anumite tehnologii inedite, care sunt [ns` foarte utile. Exist` [ns` ]i ceea ce unii numesc “tirania tehnologiei” sau “ paranoia tehnologiei”, inven\ii cvasi-inutile, cum ar fi accesul la Internet pe ecranul minuscul al telefonului mobil. M` refer aici la progresul tehnic moderat

care a existat p@n` [n jurul anului 1980; curentul de opinie [mpotriva excesului de tehnologizare a ap`rut ulterior. 3 Exist` mai multe sensuri [n care este folosit cuv@ntul “cultur`” [n antropologie, diferite de sensul [n care este el folosit [n limba curent`, care vizeaz` contactul cu c`r\ile ]i operele de art` prin care omul “se cultiv`” sau “devine cult”. Majoritatea antropologilor folosesc termenul “cultur`” atribuindu-i un sens apropiat de cel al termenului “civiliza\ie”, anul@nd aproape distinc\ia “cultur`” – “civiliza\ie”. Dac` ar accepta pe deplin aceast` distinc\ie, ar [nsemna s` admit` c` [n multe societ`\i primitive, care nici m`car nu cunosc scrisul, cultura este destul de firav`, ceea ce le-ar pune pe acestea [ntr-o pozi\ie de inferioritate. Pentru o discu\ie asupra sensurilor [n care antropologii folosesc cuv@ntul “cultur`”, vezi A.R. Radcliffe-Brown, Structur` ]i func\ie [n societatea primitiv`. Eseuri ]i discursuri, traducere de Roxana C`linescu ]i Liliana Ciobanu Harhas, Editura Polirom, Ia]i, 2000, pp. 12-13. 4 Despre excesele political correctness au scris, [ntre al\ii, ]i doi publici]ti rom@ni foarte diferi\i, Andrei Ple]u ]i Cristian Tudor Popescu. Spre exemplu: “aflu c` de cur@nd a ap`rut [n Statele Unite o versiune a Bibliei politically correct: textul e rescris cu grija de a menaja toate susceptibilit`\ile imaginabile ale cititorului modern; nu se mai spune “our Father”, ci “our Father/Mother”, ca s` se elimine excesul “macho” al unui Dumnezeu (strict) masculin, nu se mai spune “dreapta Tat`lui” ca s` nu se complexeze st@ngacii…” (Andrei Ple]u, “{ntre Berkeley ]i Dude]ti”, [n Chipuri ]i m`]ti ale tranzi\iei, Editura Humanitas, Bucure]ti, 1996, pp. 193-195). Ple]u obser v` cu mult bun sim\ c`: “Dac` trebuie s` te prefaci tot timpul c` nu exist` nici o diferen\` [ntre gra]i ]i slabi, albi ]i negri, [nal\i ]i scur\i de team` s` nu provoci ireversibile catastrofe suflete]ti, [nseamn` c` umanitatea e bol@nd`, anemic`, [n prag de colaps” (Andrei Ple]u, op.cit., p.193, vezi ]i articolul “Jurnal american”, pp. 264-272). Un alt articol, care con\ine unele observa\ii pertinente, dar ]i exager`rile specifice autorului, este cel al lui C.T.Popescu, “Americii i s-a ur@t cu binele” ({n C. T. Popescu, Timp mort (Scrieri), Editura Polirom, Ia]i, 1998, pp. 184-190.)

BIBLIOGRAFIE Balandier, Georges (1998) Antropologie politic`, traducere de Doina Lica, Timi]oara: Editura Amarcord. Black, Cyrill Edwin (1982) The Dynamics of Modernisation. A Study in Comparative History, N.Y. : Harper & Row. Boghosian, P. A. (1998) What the Sokal Hoax ought to teach us, in N.Koertge, A House built on Sand, N.Y. & Oxford : Oxford University Press. Boia, Lucian (1997) Istoria ]i mit [n con]tiin\a rom@neasc`, Bucure]ti : Editura Humanitas. Clastres, Pierre (1995) Societatea contra statului. Studii de antropologie politic`, traducere de Emanuel Actarian, Bucure]ti: Editura Ararat. Cornea, Andrei (1997) Turnirul Khazar. {mpotriva relativismului contemporan, Bucure]ti Editura Nemira. Dogan, Mattei; Pelassy, Dominique (1993) Cum s` compar`m na\iunile. Sociologia politic` compa-

107

S.P. nr. 120-121-122/2006

Naåiune, naåionalisme rativ`, traducere de Laura Lotreanu, Bucure]ti: Editura Alternative. Heisenberg, Werner (1977) Pa]i peste grani\e. Culegere de discursuri ]i articole, traducere de Ilie P@rvu, Bucure]ti : Editura Politic`. Koertge, N. (1998) A House built on Sand, N.Y. and Oxford: Oxford University Press. Ple]u, Andrei (1996 ) “{ntre Berkeley si Dudesti”, [n Ple]u, Andrei, Chipuri ]i m`]ti ale tranzi\iei, Bucure]ti: Editura Humanitas. Popescu, C.T. “Americii i s-a ur@t cu binele” [n Popescu, C.T. (1998) Timp mort (Scrieri), Ia]i: Editura Polirom. Popper, Karl R. (1998) Mitul contextului. {n ap`rarea ]tiin\ei ]i a ra\ionalit`\ii, traducere de Florin Lobon\ ]i Claudiu Mesaros, Bucure]ti: Editura Trei. Radcliffe-Brown, A.R.( 2000) Structur` ]si func\ie [n societatea primitiv`. Eseuri ]i discursuri, traducere de Roxana C`linescu ]i Liliana Ciobanu Harhas, Ia]i: Editura Polirom. Zamfirescu, Dan (1993) R`zboiul [mpotriva poporului rom@n, Bucure]ti: Editura Roza V@nturilor.

VLAD FLONTA - a absolvit Facultatea de }tiin\e Politice ]i Administrative a Universit`\ii Bucuresti. Din 1997, consultant ]i intermediar de afaceri independent. {n prezent, doctorand la SNSPA ]i GoetheUniversität Frankfurt am Main, cu o tez` despre elitele economice postcomuniste.

S.P. nr. 120-121-122/2006

108

SEMNAL Konrad Lorenz Cele opt pãcate capitale ale omenirii civilizate Editura: Humanitas Anul apariåiei: 2006 Traducere din germanã de Vasile V. Poienaru

Descriere Omenirea, privitã ca specie biologicã, pare sã-æi fi pierdut firescul instinct de conservare. Un rãu cu mai multe chipuri ameninåã dezvoltarea noastrã æi, în acelaæi timp, e tocmai rezultatul acestei dezvoltãri: suprapopularea, distrugerea mediului natural, competiåia umanã acerbã, atrofierea simåurilor, degradarea geneticã, ruptura de tradiåie, receptivitatea la îndoctrinare æi cursa înarmãrilor. Aceste opt pãcate capitale sunt analizate cu fineåe de unul dintre marii savanåi ai secolului XX. Fondator al etologiei (ætiinåa comportamentului animal) æi laureat al Premiului Nobel pentru medicinã æi fiziologie în 1973, Konrad Lorenz a devenit cunoscut dincolo de graniåele comunitãåii ætiinåifice prin studiile sale asupra agresivitãåii, în care extinde principiile etologice la comportamentul uman.

Naåiune, naåionalisme

Naåiuni și naåionalisme O analizã a naåionalismului din perspectiva concepåiilor despre naåiune COSTICÃ DUMBRAVÃ

An article about the present opportunity to use notions like nation and nationalism. In every approach of the concept – immemorial, pre-modern and modern nations – the nationalism has its place in politics. Also an important note is that for nationalism we don’t have a theory, as it is the case for other concepts and currents. All these being given, the nationalism remains an extreme challenge for the modern universal order.

I. Situaåiunea Nicic@nd lumea nu a fost mai omogen` ca ast`zi, nicic@nd fire economice, politice, culturale nau legat mai str@ns regiuni [ndep`rtate ale lumii ]i, totu]i, nicic@nd cuvintele “identitate”, “diferen\`”, “independen\`”, “autonomie” nu s-au pronun\at mai puternic ]i cu mai mult dramatism. Este un paradox al globaliz`rii, acela de a suprapune dou` tendin\e opuse: una a uniformiz`rii economice ]i sociale cu o alta a diferen\ierii politice ]i culturale. Cu c@t indivizii ]i grupurile se percep mai asem`n`tori, cu at@t mai stringent` le pare nevoia de a se deosebi unii de al\ii. Visul modern al unei umanit`\i unite, solidarizate [n numele unei “naturi umane” ra\ionale ]i universale [ncepe s` se piard` sub acuzele grave ridicate de profe\ii dezbin`rii: etnocentri]ti, na\ionali]ti, multiculturali]ti, femini]ti, fundamentali]ti ].a. Ceea ce [i une]te este o percep\ie acut` a inechit`\ii, a dependen\ei, dar ]i o dulce ]i suspect` obsesie a emancip`rii. Au toate aceste mi]c`ri un fundament istoric, politic, filosofic, r`spund ele unor nevoi sau sunt ni]te simple constructe, inven\ii, ni]te exerci\ii de contesta\ie? Limit`m analiza noastr` la un singur fenomen de acest gen, acela al na\ionalismului. {ncerc@nd s`-i identific`m originile ]i semnifica\ia ne lovim de o serie [ntreag` de concepte de care este str@ns legat: “na\iune”, “etnie”, “cultur`”, “identitate”. Aceast` varietate conceptual`, combina\iile ]i delimit`rile specifice cu care opereaz` cercet`torii, precum ]i varietatea empiric` insurmontabil`, fac iluzorie orice [ncer-

care de a genera o teorie general` a na\ionalismului. Dificult`\ile sporesc datorit` imposibilit`\ii gestion`rii concluziilor contradictorii la care ajung speciali]tii, av@ndu-se [n vedere c`, nu de pu\ine ori, reflec\ia asupra na\ionalismului se confund` cu apologia sau anatemizarea acestuia. Ceea ce [ncerc`m noi aici este prezentarea principalelor direc\ii [n abordarea na\ionalismului, precum ]i evaluarea [ndrept`\irilor preten\iilor acestuia vizavi de tendin\ele mondiale actuale. II. Patru întrebãri {ncerc@nd s` fac` lumin` [n h`\i]ul teoriilor despre na\iune ]i na\ionalism, Anthony Smith identific` trei probleme de naturi distincte: una etic` ]i filosofic` (rolul na\iunii [n via\a oamenilor), una antropologic` ]i politic` (raportul individ-societate) ]i o alta istoric` ]i sociologic` (locul na\iunii [n istoria societ`\ii) (Smith, 2002). Ob\inem [n acest fel ]ase concepte asupra na\iunii: na\iune-scop, na\iune-mijloc, na\iune etno-cultural`, na\iune social-politic`, na\iune imemorial`, na\iune-construct modern`. P`str@nd logica aceasta, vom construi o gril` de analiz` folosindu-ne de patru [ntreb`ri: 1. C@t de vechi sunt na\iunile? 2. Care este natura lor? 3. Cine este responsabil? 4. Ce fel de na\ionalism? Presupun@nd c` modul [n care se concepe geneza na\iunii determin` natura ]i tr`s`turile na\ionalismului, vom raporta ultimele trei [ntreb`ri la prima.

109

S.P. nr. 120-121-122/2006

Naåiune, naåionalisme Avem a lucra cu trei tipuri mari de concep\ii asupra na\iunii: na\iunea imemorial`, na\iunea premodern` ]i na\iunea modern`. Trebuie s` recunoa]tem c` aceste distinc\ii sunt pur teoretice, ele func\ion@nd ca repere analitice ]i nu ca modele istorice; ele sunt instrumente de cercetare, nu descrip\ii ale realit`\ii. III. Naåiuni imemoriale Na\iunea este dintotdeauna, este a priori, esen\ial`, primordial`. Teoriile primordialiste au la baz`, [n principal, premise metafizice, dar nu numai. Ele deriv` dintr-o concep\ie asupra omului ]i umanit`\ii potrivit c`reia individul este slab ]i inconsistent, iar for\a care [i confer` putere ]i sens se afl` deasupra sa, [ntr-o realitate ideal` (Platon) sau [ntr-una social`. Pornind de la “fiin\a social`” a lui Aristotel se poate ajunge a se decreta : omul-fiin\` na\ional`! Accesul individului la umanitate nu se face direct, prin ra\iunea proprie, a]a cum ar sus\ine ilumini]tii, ci mediat, prin comunitatea, poporul sau na\iunea sa care [l precede (Herder). Trebuie s` situ`m acest tip de g@ndire [n contextul s`u, acela al discursului romantic, angajat [ntro lupt` deschis` cu valorile universaliste ]i formale ale iluminismului. Fiind primii “care tr`iesc dramatic faptul c` o realitate absolut`, ultim`, metafizic` nu exist`, fiindc` orice raportare la existen\` se face prin prisma unei limbi, a unei culturi, a unei mentalit`\i, a unor concepte” (R@mbu, 2001, p. 16), romanticii se prosterneaz` [n fa\a a dou` instan\e noi, ira\ionale ]i ira\ionalizabile: “umanitate” (Menschheit) ]i “istorie” (Geschichte). Sfid@nd ra\ionalismul kantian ]i etica universalist` a acestuia, romanticii par s` descopere r`d`cini oculte, ira\ionale, incontrolabile ale ac\iunilor ]i destinelor omene]ti: viclenia ra\iunii (Hegel), voin\a care p`c`le]te intelectul (Schopenhauer), sentimentul de dependen\` (Schleiermacher), spiritul poporului (Herder). Astfel, omul nu mai este [nzestrat cu “voin\` bun`”, autonom`, care “[]i este sie]i lege” (Kant, 1972, p. 59), capabil` s`-l fac` responsabil de actele sale, ci ascult` docil comenzi ale Spiritului, Istoriei, Voin\ei generale, Rasei. Rezum@ndu-ne la problema na\ional`, observ`m cum ideea unui “spirit al poporului” care conduce destinele unui grup de oameni, lega\i de un teritoriu, de o limb` ]i de anumite obiceiuri, implic` ideea c` nu exist` dec@t un singur “spirit” corespunz@nd fiec`rui grup, caz [n care orice suprapunere de astfel de spirite ]i grupuri este neavenit` ]i periculoas`. Herder ne face s` [n\elegem c` fiecare “'cultur` na\ional`' are resorturi instinctive ]i intuitive, care fac ca ea s` fie specificat` p@n` la imposibilitatea de compara\ie ]i ierarhizare [n raport cu o alt` 'cultur` na\ional`'”(Marga, 1998, p. 17). De aici ]i etnocentrismul dus p@n` la rasism

S.P. nr. 120-121-122/2006

care se poate desprinde dintr-o astfel de teorie. O asemenea variant` filosofic` a primordialismului tinde s` confunde deopotriv` cultura cu na\iunea, etnia ]i rasa, nel`s@nd spa\iu unor diferen\ieri clare. Primordialismul nu s-a bucurat doar de aten\ia filosofilor; o serie de cercet`tori au [ncercat s` argumenteze natura primordial` a na\ionalit`\ii recurg@nd la concepte biologice sau culturale. Pierre van den Berghe justific` mitul descenden\ei prin conceptul de “adecvare inclusiv`”, care permite unui grup cultural s`-]i prezerve zestrea genetic`, cu ajutorul selec\iei de [nrudire. Afirm@nd c` “etnicitatea sau rasa nu pot fi inventate din nimic” ]i c` trebuie s` presupunem o “popula\ie preexistent` legat` de endogamie”(Smith, 2002, p.156), van den Berghe nu ne ofer`, totu]i, garan\ii sigure prin care s` putem ancora sentimentul etnic [n zestrea genetic`, ]i e pu\in posibil ca cineva s` le ofere, av@nd [n vedere [ncruci]`rile genetice care s-au produs de-a lungul istoriei. O alt` variant` a primordialismului statueaz` un nucleu cultural ca “dat” al unui grup etnic, legat de contiguitate, rudenie, religie, limb`, practici sociale (Clifford Geertz). Fie c` interesul determin` p`strarea unor grani\e culturale sigure, fie c` afectivitatea imprim` o anumit` rigiditate [n alegerea obiectelor considerate primordiale (Steven Grosby), teoriile primordialiste nu pot explica caracterul inventat, negociat al ata]amentelor etnice sau culturale. Atribuind o natur` esen\ial`, dur`, egal` cu sine grupului na\ional, etnic sau cultural, primordialismul elimin` responsabilitatea individual`, [nlocuind eticul cu teleologicul. Na\iunea fiind natural`, ar fi un nonsens s` se ac\ioneze [mpotriva ei. Acest ra\ionament istoricist face parte dintr-o serie [ntreag` care statueaz` sf@r]itul lumii, revenirea Spiritului la sine, revolu\ia proletar` sau domina\ia arian` ca evenimente prescrise ]i inevitabile. Istoricismul nu este totu]i o doctrin` fatalist`, fapt ce l-ar face impopular, subtilitatea lui este aceea c` d` un sens activismului, orient@ndu-l: “nu sus\ine c` nimic nu poate fi dob@ndit, el doar prezice c` nici ceea ce g@ndim, nici ceea ce dorim nu poate fi realizat [n conformitate cu un plan” dec@t dac` acesta “se integreaz` [n cursul istoriei”(Popper, 1996, p. 33.). Exist` legi oarbe care conduc destinele oamenilor, ale na\iunilor, statelor, claselor sociale, ]i de]i orice [ncercare de [mpotrivire este, [n final, dejucat`. Aceasta nu face ac\iunea favorabil` mai pu\in eroic` sau demn` de laud`. Dimpotriv`, at@ta timp c@t ea este orientat` [n direc\ia “mo]irii” istoriei, a gr`birii necesit`\ii, ea este valabil`. Observ`m aici o pervertire a moralit`\ii iluministe bazate pe autonomie ]i libertate (Kant), izvor@t` dintr-o ecua\ie de genul: real = ra\ional, deci bun. O

110

Naåiune, naåionalisme mostr` a acestui tip de ra\ionament ne-o ofer` Hegel, care, de]i afirm` c` “istoria universal` nu este t`r@mul fericirii” (Hegel, 1968, p. 29), este dispus s` accepte pre\ul, bucuros s` afirme c` “orice se va fi [nt@mplat e potrivit ra\iuni” (Hegel, 1968, p. 19), deoarece “istoria universal` este [nf`\i]area procesului divin absolut al spiritului prin formele lui cele mai [nalte” (Hegel, 1968, p. 54). Or, ce fel de ra\iune este aceea care ucide? Sau, vorbind [mpreun` cu Victor Neumann, “a fi de p`rere c` r`zboaiele sunt [nsufle\ite de spirit este egal cu a le sus\ine ideologic (...) a sus\ine c` ceea ce se [ntemeiaz` pe inim`, pe sentimente exaltate ]i pe violen\` reprezint` puterea [nseamn` a fi de acord c` ra\iunea nu joac` nici un rol [n ac\iunile omene]ti” (Neumann, 2001, p. 17-18). Exist` numeroase defini\ii ]i clasific`ri ale na\ionalismului, [ns` e necesar s` distingem clar [ntre un fenomen al construirii na\iunii, o doctrin` na\ionalist` ]i un sentiment na\ional. O clasificare foarte uzitat` distinge [ntre un na\ionalism politic, voluntarist, inclusiv, francez ]i un altul etnic, exclusiv, german la care se poate ad`uga o variant` plural`, multicultural`, american`. Na\ionalismul francez, n`scut din Revolu\ie, este deopotriv` abstract ]i universalizant din moment ce, teoretic, apartenen\a la Na\iune echivala cu simpla adeziune la idealul republican, indiferent de etnie, cultur`, dar ]i inclusiv ]i unitar deoarece presupunea abandonarea oric`rei identit`\i ne-franceze. Astfel, “[n focul revolu\iei str`inii erau bineveni\i, a]a cum a fost, cel pu\in intermitent, tot timpul de atunci – at@ta timp c@t [nv`\au limba francez`, se dedicau republicii, []i trimiteau copiii la ]colile de stat ]i s`rb`toreau c`derea Bastiliei”(Walzer, 2002, p. 35). Opus acestuia, na\ionalismul german este unul organicist ]i inclusiv, dezvoltat [n jurul unei filosofii a na\iunii superioare, delimitate pe criterii etnice ]i rasiale. Criticii acestui tip de na\ionalism depl@ng modul [n care a fost transportat [n Europa estic` de ideologi care “profit@nd de [nt@rzierea cu care, istorice]te, [n \`rile lor s-a format sfera public`, ... nu ostenesc s` provoace ]i s` cultive sentimentul cel mai simplu ]i mai manipulabil, cel na\ional, ]i s` insiste c` Volk este categoria cheie a istoriei” (Marga, 1998, p. 17). Or, o viziune primordialist` asupra na\iunii alimenteaz` o concep\ie asupra na\ionalismului ca fenomen inevitabil. Na\iunea exist` dintotdeauna, deci ]i na\ionalismul, iar dac` nu se manifest` ca atare [nseamn` c` e [mpiedicat s` ias` la lumin` ]i trebuie “rede]teptat”. Aceasta este una din tezele pe care Gellner le nume]te “teorii false ale na\ionalismului”, anume c` na\ionalismul “este firesc, 'se impune de la sine' ]i se autogenereaz`” (Gellner, 1997, p. 190).

IV. Naåiuni pre-moderne Aceast` concep\ie are o relevan\` mai pronun\at istoric`, constituindu-se ca o [ncercare de a atenua din caracterului metafizic pe care [l [mbrac` viziunile primordialiste; ca dovad` ]i interesul pentru informa\ia empiric` ]i pentru distinc\ii mai clare [ntre na\iune, na\ionalism, etnie, cultur`. {n mare parte, ea este o reac\ie la modernism, concep\ie ce afirm` stricta modernitate a na\iunii. Imput@nd moderni]tilor artificialismul cu care privesc na\iunea, pereniali]tii nu pot accepta c` aceasta s-a n`scut [ntr-un secol sau altul ex nihilo, ca produs al unor factori structurali sau ideologici complet noi. Ei sunt preocupa\i s` descopere r`d`cini ]i continuit`\i nu pornind de la viziuni esen\ialiste ori istoriciste asupra na\iunii, ci de la constatarea c` explica\iile moderniste, de natur` economic`, politic` sau cultural`, sunt incapabile s` “reflecte ad@ncimea emo\ional` a identit`\ii na\ionale” (Walker Connor apud Smith, 2002, p. 170). Distingem dou` tipuri de perenialism: unul ce sus\ine caracterul imemorial al na\iunii dar admite modernitatea na\ionalismului ]i un altul care accept` chiar modernitatea na\iunii, dar sus\ine perenitatea etnicit`\ii. Na\iunile sunt, a]adar, variante ale comunit`\ilor etnice imemoriale, deriv@nd din sau chiar merg@nd [n paralel ce acestea. S-a vorbit de o na\iune roman`, sau iudee, [ns` polemica cea mai vast` este [n jurul “na\iunii medievale”. Controversa se poart`, mai ales, [ntre istorici care, de]i recunosc faptul c` “prin natura sa, societatea medieval`, f`r@mi\at` ]i tradi\ional`, predispune arareori la manifest`ri globale, [n numele unui singur popor” (Pop, 1999, p. 16), sunt adeseori [nclina\i s` vad` o “cre]tere” a na\iunii din germeni deja existen\i [n epoca medieval`. Un exemplu reprezentativ [n acest sens ni-l ofer` studiul lui Ioan Aurel Pop, ce analizeaz` tocmai modul [n care anumi\i factori (mesianismul, confruntarea cu alteritatea, ocupa\ia str`in`, limba, religia, monarhia) au contribuit la dezvoltarea na\iunilor ]i chiar a unui “na\ionalism rudimentar” medieval. Nu uit` s` sublinieze un caz disputat, cazul ceh, a]a-numit “anomalia istoric`”, ce ne demonstreaz` c`, la cehi, “ideile ]i faptele na\ionale, teoria ]i practica politic` s-au sincronizat perfect ]i au condus [nc` din Evul Mediu la geneza unei comunit`\i na\ionale moderne” (Pop, 1999, p. 87). Pre-modernitatea na\iunilor se sus\ine ]i printr-o re-ajustare conceptual`: de la o na\iune obiectiv`, comunitate fizic` compact`, c`tre o na\iune subiectiv`, simbolic`, definit` mai pu\in prin teritoriu sau [nrudire c@t prin sentiment ]i simbol. O na\iune exist`, spune Hugh S. Watson, “atunci c@nd un num`r semnificativ de oameni dintr-o comunitate consider` c` ei formeaz` o na\iune sau se comport` ca ]i cum ar

111

S.P. nr. 120-121-122/2006

Naåiune, naåionalisme forma una” (Smith, 2002, p.181). Aceast` [ncercare de diluare a conceptului de na\iune, de care se vor folosi ]i postmoderni]tii, nu e scutit` de imprecizii, din moment ce extinde [n mod nepermis na\iunea la o varietate de grupuri care []i revendic` identitate proprie. De]i renun\` la esen\ialism, aceast` abordare mai p`streaz` o urm` nedeclarat` de istoricism, care ne [ndeamn` s` vedem [n procesul form`rii na\iunii o continuitate ]i un organicism. Fie c` sunt derivate din etnii, fie c` se dezvolt` autonom, na\iunile tind s` se “[mplineasc`”. Indivizii, prin]i prin leg`turile lor etnice sau simbolice, au totu]i posibilitatea de a-]i negocia ata]amentele ]i identitatea. Limitele [ns` exist`: “cineva poate alege m@ncare chinezeasc` ]i turceasc` [n ziua urm`toare; el se poate chiar [mbr`ca [n haine specific chineze]ti sau \ig`ne]ti... dar a fi chinez sau turc nu sunt op\iuni posibile din punct de vedere comercial” (Michael Billing, apud Smith, 2002, p. 181). Or, aceasta nu este o problem` a teoriilor perenialiste, ci se [nscrie [ntr-o problematic` mai vast`, aceea a raportului dintre responsabilitate ]i istorie, dintre individ ]i comunitate. Supralicit@nd rolul continuit`\ii, pereniali]tii ofer` o argumenta\ie binevenit` discursului na\ionalist, [n c`utare de str`mo]i “adev`ra\i” ]i glorio]i. Teoriile [n sine nu includ neap`rat un na\ionalism pre-modern sau, atunci c@nd o fac, prefer` s` vorbeasc` de un na\ionalism “cultural”, menit s` ajute regener`rii culturale a comunit`\ilor. Na\ionali]tii pun la lucru astfel de concepte, ajung@nd s` vad` [n zelo\ii r`scula\i [mpotriva romanilor un na\ionalism iudaic, [n etichetarea str`inilor drept “barbari” de c`tre greci un na\ionalism grec, [n introducerea limbii franceze [n universit`\i drept un na\ionalism francez de secol XVII (Sabourin, 1999). V. Naåiuni moderne Modernismul reprezint` cea mai dezb`tut` teorie asupra na\iunii ]i a na\ionalismului. Ea statueaz` caracterul strict modern al acestora, folosindu-se de diferite interpret`ri ale modernit`\ii, [n func\ie de factorii pe care fiecare cercet`tor [i consider` deter minan\i. Fie c` apeleaz` la explica\ii materialiste, structurale (impactul industrialismului, al capitalismului, al statului modern) fie la altele idealiste (ideologia modern`, individualismul, manipularea elitelor, inven\ia) modernismul sus\ine natura artificial`, construit` a na\iunii. Aceasta la prima vedere, deoarece exist` un grad de necesitate chiar ]i [n aceste teorii. Spre exemplu, Gellner leag` na]terea na\ionalismului de consecin\ele societ`\ii industriale moderne: omogenitate ]i mobilitate social`, exo-socializare ]i generalizarea cunoa]terii de carte, ceea ce a necesitat con-

S.P. nr. 120-121-122/2006

solidarea statului ]i a unei culturi “[nalte” care s`-l legitimeze. Cu alte cuvinte, na\ionalismul nu-]i mai are originea [n tipurile de ata]amente pre-moderne, ]i nici nu e o idee inventat` sau rede]teptat` de ideologi, el “[]i are r`d`cina [n necesit`\ile structurale ale societ`\ii industriale” (Gellner, 1997, p. 58), el este sociologic necesar. Or, acest necesitarism care deriv` din condi\iile “obiective”, structurale ale societ`\ii ne conduce, o spune ]i autorul, la teoria marxist` a obiectivit`\ii luptei de clas`. Numai c`, [n dauna acesteia, dezvoltarea industrialismului conduce la [nt`rirea grani\elor dintre na\iuni, nu a acelora dintre clase. Dar logica ra\ionamentului este aceea]i. Teoria lui Gellner nu reu]e]te s` explice cazurile de na\ionalism pre-industrial (na\ionalismul s@rb, finlandez, irlandez, mexican, japonez ].a.) ]i nici nu poate replica veritabil altor cercet`tori care sus\in c`, [n Fran\a ]i Germania, “na\ionalismul a devenit o for\` puternic` [nainte de apari\ia industrialismului, de]i a coincis cu primele forme de modernizare” (Smith, 2002, p.48). Gellner leag` succesul na\ionalismului de eficien\a procesului de construire a unei culturi [nalte, inventate ad-hoc sau derivate din culturi populare, [ns` de cele mai multe ori na\ionalismul a ap`rut [naintea unei asemenea culturi. Alte teorii moderniste atribuie capitalismului ]i contradic\iilor sale rolul fundamental [n geneza na\ionalismului. Marx vedea [n statul na\ional o unealt` inventat` de burghezie pentru a sluji interesele lor economice. {n general, nu putem vorbi de o teorie a na\ionalismului la Marx ]i marxi]ti, modul [n care practica na\ionalist` reflecta ideile socialiste determin@nd ]i caracterul “progresiv” sau “reac\ionar” al acestuia. Cu toate acestea, dispari\ia preconizat` a statului nu presupunea dispari\ia na\iunii, nu exista o tez` de acest gen [n catehismul marxist. Istoria a demonstrat, printre altele, c` interna\ionalismul formal al primilor sociali]ti nu avea cum s` provoace mult` simpatie, de unde ]i apari\ia unor experimente de socialism na\ional(ist). O alt` teorie supraliciteaz` rolul dezvolt`rii inegale a capitalismului, fenomen ce determin` reac\ia violent` a elitelor periferiei (Tom Nairn). Recurgerea la modelul elitelor este iar`]i frecvent` [n cadrul modernismului; ea presupune dou` mituri: acela al destinului separat al comunit`\ii, o separa\ie clar` a elitelor de popor, ]i acela al na\iunii unite, con]tiente de sine sau capabile de “trezire” prin ac\iunea unor ale]i. Or, nu doar frustrarea social` ]i marginalizarea pe linie economic` determin` activismul elitelor. Acestea se raliaz` unor motiva\ii spirituale, unei tendin\e de respingere a modernit`\ii at@t [n consecin\ele sale practice, c@t ]i [n fundamentele sale filosofice. A]a cum demonstreaz` Louis Dumond, ideologia modern`, adic`

112

Naåiune, naåionalisme sistemul de idei ]i valori care domin` societatea modern`, este profund individualist`. De la r`sp@ndirea cre]tinismului ]i [nglobarea g@ndirii stoice trec@nd prin disputa medieval` dintre papalitate ]i monarhie ]i p@n` la Reform` ]i afirmarea statului modern secular, s-a [nregistrat ascensiunea individualismului [n lumea occidental`, fenomen prin care “individul[n-afara-lumii” devine “individul-[n-lume”. {n tot acest timp, demnitatea individului cre]tin c@]tigat` prin raportul privilegiat cu Dumnezeu este transferat` [n societate ]i devine demnitatea individului capabil s` se autodetermine, statul [nsu]i devine o “Biseric` transformat`” (Dumond, 1997, p. 67). Urm@nd aceast` logic`, na\ionalismul devine o ilustrare a principiului individualist modern, el transfer` caracterul monadic pe care ilumini]tii [l acordau persoanei c`tre comunitatea na\ional`. Se afirm` c` na\ionalismul este o form` de contestare a modernit`\ii, o re[ntoarcere la patriarhalism ]i la tribalism, “o revolt` [mpotriva ra\iunii ]i a societ`\ii deschise” (Popper, 1993, p. 59). Dumond face aceast` contestare ]i mai amar`, ea se ridic` [mpotriva modernit`\ii individualiste, [ns` chiar acest lucru nu-l poate realiza dec@t [n forme moderne, individualiste. O abordare interesant` ne este oferit` de B. Anderson, care, r`m@n@nd [n aria modernismului, [ncearc` o deconstruc\ie a na\iunii. Na\iunea este, dup` acesta, “o comunitate politic` imaginar` ]i imaginat` ca fiind at@t intrinsec limitat` c@t ]i suveran`” (Anderson, 2000, p. 11). Dou` elemente stau la baza solidarit`\ii na\ionale: moartea ]i diversitatea limbilor. G@ndirea modern`, secularizat`, progresist` a fost incapabil` s` preia sarcina fundamental` pe care o de\inea credin\a religioas` – aceea de a transforma fatalitatea (iminen\a mor\ii) [n continuitate. Aceasta precum ]i dezagregarea unei concep\ii despre timp – trecerea de la “timpul mesianic”, (W. Benjamin) al “simultaneit`\ii de-a lungul timpului”, la “timpul vid”, al “simultaneit`\ii transversale”, ]i r`sp@ndirea tiparului ]i a c`r\ilor scrise [n limbile vernaculare, au generat noile comunit`\i imaginare: na\iunile. Anderson nu ne vorbe]te de o necesitate istoric` sau economic`, ci de o “interac\iu ne accidental`, dar exploziv` dintre un sistem de produc\ie ]i rela\iile de produc\ie (capitalismul), o tehnologie a comunica\iilor (tipa rul) ]i fatalitatea diversit`\ii lingvistice” (Ander son, 2000, p. 45). {ncerc`rile de acest gen transform` na\iunile [n constructe artificiale, inten\ionate (inventate de elite interesate – E. Hobsbawn, E. Kedourie) sau accidentale, [ns` nu pot explica [ndeajuns pasiunea ]i sacrificiul pe care aceste “fic\iuni” le pot inspira.

Na\ionalismul nu poate fi [mbl@nzit de nici o teorie; unul din paradoxurile sale este c`, de]i nu are consisten\` filosofic`, nici mari doctrinari – nu exist` “nici un Hobbes, Tocqueville, Marx sau Weber” (Anderson, 2000, p. 10) al na\ionalismului – el are, totu]i, o miz` politic` impresionant`. VI. În loc de concluzii Gellner ne avertizeaz` c` nu avem nimic de studiat din doctrinele na\ionali]tilor, abordarea sa “necesitarist`” ne face s` [n\elegem c` na\ionalismul este inevitabil [n interiorul unei ordini mondiale industriale, a]adar, nici teoria sa nu ne poate ajuta prea mult. Dar de ce s` sc`p`m de na\iuni / na\ionalism? Dou` tendin\e par s` conduc` la ideea c` statul na\iune este [n declin: una venit` din exterior – presiunea for\elor supra-na\ionale, globale, regionale –, ]i o alta din interior – revendic`rile grupurilor minoritare, propaganda autonomist`, multiculturalist`. {n exterior statul are de luptat cu logica economiei globale. Astfel, “cu baza material` distrus`, cu suveranitatea ]i independen\a anulate, cu clasa politic` anihilat`, statul-na\iune devine un simplu serviciu de securitate pentru mega-companii” (Cornelis Castoriadis apud Bauman, p.66). Dar chiar disolu\ia statului na\ional, at@t c@t este de real`, nu poate spune totul despre soarta na\iunii ]i a na\ionalismului. E mai u]or s` ne imagin`m o guvernare supra-na\ional`, fie ea ]i mondial`, dec@t o cultur` cosmopolit`, omogen`. Resping@nd defini\ia na\ionalismului ca simplu “principiu politic”, ce spune c` “unitatea politic` ]i cea na\ional` trebuie s` coincid`” (Gellner), ]i definindu-l ca asumare a unei identit`\i specifice, a unei memorii colective, a unei experien\e a solidarit`\ii, ajungem s` privim dispari\ia sa ca pe un scenariu foarte pu\in credibil. A afirma c` na\iunile nu sunt esen\e, nu sunt genetice, inevitabile, obligatorii, nu [nseamn` a sus\ine c` ele sunt gratuite, derizorii ]i deci u]or de abandonat. O [ncercare de “de-na\ionalizare” derivat` din principii de acest gen conduce la acelea]i rezultate ca ]i cele ale a]a-presupusei “na\ionaliz`ri” moderne. {ntr-adev`r, na\iunile nu “exist`”, ele sunt nomina, abstrac\ii, dar nu numai at@t, ele sunt ]i cadre, forme care r`spund nevoilor identitare ale oamenilor. A doua tendin\` de dezorganizare a statului na\ional omogen este avalan]a de revendic`ri [ndreptate [mpotriva hegemoniei culturii majoritare: microna\ionalismele, mi]c`rile autonomiste, regionaliste, feministe ].a. Ce rol trebuie s` joace statul [ntr-o societate din ce [n ce mai multicultural`? Trebuie s`

113

S.P. nr. 120-121-122/2006

Naåiune, naåionalisme se rezume la o pozi\ie neutr`, procedural`, recurg@nd la un jeffersonianism radical – renun\area la orice supozi\ie metafizic` privind binele comun, cum sugereaz` R. Rorty – sau s` [ncerce s` ofere o baz` moral` larg` prin cultivarea unui na\ionalism “constitu\ional” á la J. Habermas? Riscurile sunt prezente [n ambele variante, fie c`derea [ntr-un individualism patologic sau, cel mult, [ntr-o societate alc`tuit` din cluburi exclusiviste, fie re[ntoarcerea la un centralism frustrant ]i alunecos. Na\ionalismul nu (mai) este singura provocare la adresa ordinii moderne universaliste, dar pare s` fie una dintre cele mai dure ]i cutremur`toare. Cu at@t mai mult cu c@t a existat presupunerea c` acest fenomen este o anomalie a trecerii la modernitate, un spasm al trecutului “barbar” ]i c` va disp`rea. Nu este a]a, iar brutalitatea cu care ne convinge de acest lucru nu trebuie s` ne determine s` evit`m analiza lucid` ]i c`utarea de solu\ii de dragul dorin\ei, abia re\inute, de a acuza ]i blestema.

Smith, Anthony, (2002), Na\ionalism ]i modernism, Chi]in`u, Editura Epigraf; Walzer, Michael, (2002), Despre tolerare, Ia]i, Editura Polirom;

SEMNAL Jean Carpentier, Francois Lebrun Istoria Europei Editura: Humanitas Anul apariåiei: 2006

Descriere O istorie a Europei de la origini pânã la finele secolului XX, zugrãvita simplu æi limpede, în capitole scurte, uæor de citit, despre istoria, politica æi civilizaåia continentului nostru, cu seturi de documente comentate, cu un glosar de termeni-cheie, cu o cronologie æi o suitã de hãråi care furnizeazã reperele indispensabile în spaåiu æi timp, arbori genealogici ai principalelor dinastii, cu grãitoare statistici privind prezenåa europeanã pe mapamond, o bibliografie cu sugestii de aprofundare a lecturii, cu indice de nume de persoane æi de locuri: o cantitate uriaæã de informaåii, concentratã în cele æase sute de pagini ale acestui volum adresat nu numai celor care studiazã istoria, ci tuturor oamenilor de bunã-credinåã dornici de culturã. Un manual de o valoare excepåionalã, care permite cititorilor, cetãåeni europeni, sã pãtrundã mai bine trecutul excepåional al Vechiului Continent.

BIBLIOGRAFIE Anderson, Benedict, (2000), Comunit`\i imaginate, Bucure]ti, Editura Integral; Bauman, Zigmunt, (f.a.), Globalizarea ]i efectele ei sociale, Bucure]ti, Editura Antet; Cuisenier, Jean, (1999), Etnologia Europei, Ia]i, Editura Institutul European; Dumond, Louis, (1997), Eseu asupra individualismului, Bucure]ti, Editura Anastasia; Gellner, Ernst, (1997), Na\iuni ]i na\ionalism, Oradea, Editura Antet; Hegel, G. W .Friedrich, (1968), Prelegeri de filosofie a istoriei, Bucure]ti, Editura Academiei; Kant, Immanuel, (1972), {ntemeierea metafizicii moravurilor, Bucure]ti, Editura }tiin\ific`; Marga, Andrei, (1998), Reconstruc\ia pragmatic` a filosofiei, Ia]i, Editura Polirom; Neumann, Victor, (2001), Ideologie ]i fantasmagorie, Ia]i, Editura Polirom; Pop, Ioan, Aurel, (1999), Geneza medieval` a na\iunilor moderne, Bucure]ti, Editura Funda\iei Culturale Rom@ne; Popper, Karl, (1993), Societatea deschis` ]i du]manii s`i, Bucure]ti, Editura Humanitas; Popper, Karl, (1996), Mizeria istoricismului, Bucure]ti, Editura All; R@mbu, Nicolae, (2001), Romantismul filosofic german , Ia]i, Editura Polirom; Sabourin, Paul, (1999), Na\ionalismele europene, COSTIC~ DUMBRAV~ - Masterand Sisteme ]i Politici Publice Locale, Universitatea “A. I. Cuza”, Ia]i. Ia]i, Editura Institutul European;

S.P. nr. 120-121-122/2006

114

Comunism, post-comunism

Trei însemnãri despre comunism, anticomunism și responsabilitate MIHAIL RADU SOLCAN These are three loosely connected philosophical notes. The first note starts with a reflection on the idea that bad people (on top) defiled the communist ideal. The argument is that the descriptive phrase “the communist ideal” cannot logically fulfil the uniqueness claim (and, in a coherent way, the universal claim) for its denotation. This leaves a large space for (good or bad) people’s responsibility. The second note makes a distinction between an anticommunism focused on a conspiracy theory and an anticommunism focused on an institutional criticism of communism. It argues that this distinction casts doubts on the usual division in political analysis between left and right. The third text notes the practical impossibility of a complete legal or ethical trial of communism according to usual standards of justice. The only solution would be a Raskolnikov-like awakening in the consciousness of the potential defendants. This situation, at least in Romania, seems to solidify a right inflamed by bold rhetoric and a left unable to look critically at the past.

Idealul comun(ist) Fa\` de idealul comunist oamenii []i manifest` [ndeob]te pasiunile. Unii [l ur`sc cu putere. Altora le este indiferent. Pentru al\ii este ceva luminos. Unora li se pare ridicol, altora sf@nt ]i a]a mai departe. Cred c` multora nici nu le este clar despre ce-i vorba. Un stat totalitar diabolic? O societate f`r` stat ]i f`r` clase? Un fel de falanster? Nu exist`, de fapt, un r`spuns precis la aceast` [ntrebare. Singurul mod de a r`spunde ar fi acela de a face o istorie a diverselor concep\ii despre idealul comunist. Nu [mi propun s` fac aici a]a ceva. {mi propun doar s` examinez propozi\ia “Idealul comunist a fost bun, oamenii care l-au slujit au fost rì”. N-a] putea da trimiteri la sursele acestei propozi\ii. O cùtare pe Internet nu furnizeaz` nici ea vreun rezultat. Nu este important [ns` dac` propozi\ia este real`. Ea exprim` aproximativ puncte de vedere r`sp@ndite. Adesea explica\ia c`derii sistemului comunist este c` idealul era bun, dar inaplicabil practic. Al\ii sus\in, cu oarecare nostalgie, c` un ideal frumos a fost [ntinat de conduc`tori rì. Chiar ]i-n timpul comunismului se vorbea despre nevoia de a crea un om nou, ca ]i cum cel vechi era prea rù ca s` dea via\` luminosului ideal. S`-i zicem propozi\iei de mai sus propozi\ia I (de la “Idealul…”). Propozi\ia aceasta con\ine difi-

cilii termeni “bun-r`u”, inevitabili [ntr-un asemenea context. Am s` folosesc [ns` o strategie la care se recurge adesea [n filosofie: voi pune tacit [n paranteze ace]ti termeni. Voi ignora dificult`\ile considerabile legate de folosirea lor. S` [ncerc`m s` ne formul`m dou` [ntreb`ri simple: [n ce condi\ii ar putea fi adev`rat` propozi\ia I ]i [n ce condi\ii ar fi neadev`rat` (fals` sau poate lipsit` de sens)? Dac` adopt`m o versiune a teoriei adev`rului-coresponden\`, propozi\ia I este adev`rat` dac` lucrurile chiar a]a stau [n realitate: idealul comunist a fost bun, dar a fost tr`dat de oamenii care l-au slujit. Cu mult mai interesante sunt condi\iile care fac propozi\ia I fals`. O prim` situa\ie [n care propozi\ia ar fi fals` este cea [n care [n realitate idealul a fost bun ]i oamenii care l-au slujit au fost buni. Problema [n acest caz nu este at@ta dac` avem temeiuri s` credem c` oamenii care au slujit comunismul au fost buni, c@t aceea a confrunt`rii cu situa\ia real` din 1989. Sistemul comunist a cunoscut atunci un colaps. Dac` idealul era bun ]i oamenii care l-au slujit au fost at@t de buni, atunci ar trebui s`-i diaboliz`m pe cei care au contribuit la pr`bu]irea comunismului. Ei sunt cei care au distrus ceva bun. Acest mod de a vedea lucrurile cred c` este extrem de implauzibil ]i trebuie s` ne [ndrept`m privirea [n alt` direc\ie, c`tre ideal ca atare.

115

S.P. nr. 120-121-122/2006

Comunism, post-comunism Idealul comunist era luminos doar [n lozincile propagandei. {n fapt era ceva foarte nebulos. De aici ]i dificultatea, la prima vedere, de a merge pe pista c` idealul ca atare era rù. Ce ar fi rù dac` o comunitate []i pune [n comun bunuri materiale sau intelectuale? Sau dac` o persoan` las` liber accesul la un bun pe care l-a creat sau l-a dob@ndit? Din dificultatea de a g`si ceva rù [n asemenea ac\iuni decurge aparenta dificultate de a concepe ideea c` idealul comunist ca atare este rù. Dar dac` o persoan` nu vrea s` lase accesul liber la un bun pe care l-a creat? Trebuie oare s` exercit`m presiuni morale asupra ei pentru ca s` permit` accesul la bunul respectiv? Poate persoana respectiv` are alte idealuri [n via\`. Aici proiectul comunist se distinge printr-o perspectiv` clar`, printr-un metaideal. Propozi\ia I are o presupozi\ie legat` de metaidealul comunist. Metaidealul nu a fost niciodat` formulat explicit. El este [ns` foarte important [n economia discu\iei noastre. Pe scurt, metaidealul comunist nu admitea alte idealuri ca fiind la fel de legitime. Este suficient s` arunc`m ]i cea mai fugar` privire prin uria]a acumulare de propagand` comunist` care este depozitat` prin biblioteci pentru a vedea c` nu exist` nici cea mai vag` inten\ie de a accepta, altfel dec@t din ra\iuni tactice, alte idealuri dec@t cel comunist. Dac` nu admi\i alte idealuri dec@t pe al tù, consecin\a este una tulbur`toare. Oric@t ar fi de nebulos idealul tù, mai devreme sau mai t@rziu trebuie s` specifici dac` o ac\iune sau alta este acceptabil` sau nu prin prisma idealului tù. Dac-ar fi mai multe ac\iuni concurente, ar putea exista cel pu\in o ac\iune x a c`rei acceptabilitate ar fi putea fi l`sat` pe seama altui ideal. Nu m-a] gr`bi s` spun c` marea dificultate a asum`rii unui singur ideal ar fi aceea c` indivizii n-ar putea avea fiecare idealul lor. Cum s` ar`t c` lucrul acesta ar fi rù? Ar trebui s` postulez pur ]i simplu c` este bine s` existe o pluralitate de idealuri. Tentativa aceasta ar fi la fel de arbitrar` [ns` ca ]i aceea de a spune c` am identificat cumva idealul unic. {ntr-o lume plin` de pasiuni exist`, de altfel, pu\in loc pentru logic`. Postularea plin` de entu ziasm a unei teze sau a alteia pare a fi strategia proprie lumii r`scolite de pasiuni. Poate totu]i logica s` ne fie de vreun folos? {n mod direct, nu; nu ne poate ar`ta care este alegerea potrivit`. Ne poate ar`ta [ns` care sunt consecin\ele ce decurg dintr-o op\iune sau alta. Am s`-ncerc s`

S.P. nr. 120-121-122/2006

demonstrez c` lucrul acesta nu-i deloc lipsit de interes. Metaidealul presupus tacit este deci acela c` idealul comunist este singurul ideal valabil. Metaidealul restr@nge foarte mult aria op\iunilor posibile [n zona idealului ca atare. Dac` idealul comunist r`m@ne unul nebulos, atunci nici ac\iunea politic` animat` de acest ideal n-are cum s` fie clar` ]i previzibil`. Ea este, prin for\a lucrurilor, arbitrar`. Este rodul capriciilor celor care iau deciziile. Dac` idealul este scos din starea sa de nebulozitate, atunci trebuie s` aspire la completitudine. Fiecare ac\iune a oric`rui individ posibil trebuie s` poat` fi evaluat` prin prisma idealului. Dac` ar fi ac\iuni care scap` acestei cuprinderi, atunci zona respectiv` ar r`m@ne nebuloas`. Or, am presupus c` idealul este lipsit de neclarit`\i. Evident, dac` n-ar aspira s` fie unicul ideal, n-ar fi condamnat s` aspire la completitudine. Oricine este familiarizat cu studiul sistemelor logice ]tie c` ne lovim de mari probleme [n cazul [n care un sistem suficient de complex [ncerc`m s`-l facem ]i complet ([n sensul c` este [n m`sur` s` captureze toate adev`rurile dintr-un anumit domeniu). Este imposibil ca sistemele suficient de complexe s` fie [n acela]i timp coerente (non-contradictorii) ]i complete. Ideea aceasta cred c` are o mare importan\` pentru discu\ia noastr`1. Odat` complet clarificat, idealul comunist poate s` fie plasat, ca s` spun a]a, [n dou` st`ri. Poate s` fie complet [nghe\at, s` nu fie supus schimb`rii. Poate, din c@nd [n c@nd, s` sufere schimb`ri. Este [ns` posibil` [nghe\area idealului? Ca s` fie real`, [nghe\area ar trebui s`-nsemne ]i [nghe\area [ntregii lumi din jur. S` zicem c`, din punct de vedere comunist, n-ar fi recomandabil s` bem alcool. Partidul comunist duce desigur, din c@nd [n c@nd, o campanie pentru eliminarea consumului de alcool. Ce se-nt@mpl` dac` se inventeaz` [ns` o bùtur` nou` care d` st`ri necunoscute p@n` atunci? Din pricina aspira\iei la completitudinea idealului, apare o dilem`: fie bùtura este interzis`, fie este examinat` problema atitudinii comuniste fa\` de noua bùtur`. Strategia interzicerii bùturii pare mai potrivit` cu ideea [nghe\`rii idelului. Pare, dar nu este a]a. Distrugerea noii bùturi este implicit o atitudine. Cum bùtura ar fi putut fi ]i acceptat`, este chiar vorba de o completare (deci o modificare) a idealului. Altfel, dac` bùtura nu este interzis`, problema extinderii idealului trebuie pus` [n mod explicit. Singura op\iune posibil` r`m@ne atunci operarea unei schimb`ri [n ideal. {n aparen\`, nu pare s`

116

Comunism, post-comunism survin` cine ]tie ce dificultate. {n fond, este vorba de o simpl` extindere a idealului – pentru a ]ti dac` este bine ca un comunist s` consume sau nu noua bùtur`. De fapt, chestiunea este mult mai complicat`. Noua bùtur`, pentru c` d` st`ri psihice necunoscute p@n` atunci, presupune o alegere. {n virtutea c`rui ideal s` fie f`cut` [ns` aceast` alegere? Aici comuni]tii aveau un r`spuns. Idealul comunist este “o c`lùz` [n ac\iune”. {n\elesul ideii nu poate fi altul dec@t acela c` idealul comunist con\ine ]i criteriile pentru propria sa modificare. Modul [n care este operat` aceast` modificare nu poate fi [ns` unul pur mecanic, ca s` spun a]a. Bùtura era complet necunoscut` ]i d` st`ri psihice absolut noi. Criteriile pe care le ofer` idealul n-au cum s` fie precise, [n acest caz. Orice decizie de extindere se va baza pe evolu\ia gusturilor persoanelor care iau decizia. O chestiune de gust! O asemenea decizie nu poate fi dec@t una arbitrar`. Iar din pricina metaidealului de a nu avea dec@t un singur ideal, comuni]tii nu pot s` se divid` [n comuni]ti consumatori ai noii bùturi ]i comuni]ti care nu consum` noua bùtur`. Ar [nsemna s` aib` dou` idealuri distincte. Diferen\a ar putea s` par` infim`, dar este o diferen\`. Or, comuni]tii reali \ineau efectiv la unitatea lor de monolit. O asemenea unitate nu este [ns` logic posibil` dec@t dac` este acceptat` legitimitatea deciziilor arbitrare. Iar, oric@t ar p`rea de curios, lucrul acesta este posibil doar cu pre\ul unei contradic\ii: natura arbitrar` ca atare a deciziei face ca ea s` nu fie una bazat` pe idealul comunist, ci pe gusturile celor care iau decizia. Dar aceasta contrazice, de fapt, metaidealul comunist. Idealul comunist nu poate fi atotcuprinz`tor dec@t cu pre\ul arbitrarului ]i incoeren\ei2. Logic vorbind, nici nu este satisf`cut` condi\ia de unicitate care ne-ar permite s` folosim articolul hot`r@t singular din sintagma “idealul comunist”. {n asemenea situa\ii filosofii se ceart` cu privire la valoarea de adev`r a unor propozi\ii precum “idealul comunist este bun”. Cert este c` propozi\ia respectiv` nu este adev`rat`. Dar aceasta are consecin\e ]i pentru propozi\ia I. Propozi\ia I este neadev`rat` din pricina primei ei componente.3 {n aceste condi\ii, a doua component` ar putea fi adev`rat` sau fals`. Logic vorbind ambele situa\ii sunt posibile. Sufixul “ism” din cuv@ntul “comunism” ne indic` faptul c` este vorba despre o ideologie: o ideologie a unui ideal comun atotcuprinz`tor. Constituirea acestui ideal [ntr-un mod unic ]i coerent este [ns` logic imposibil`. {ntr-o asemenea situa\ie oame-

nii, dup` cum se vede din analiza propozi\iei I de mai sus, ar putea fi at@t buni, c@t ]i r`i. Totul este o chestiune de responsabilitate individual`. Nimic nu poate fi determinat din “idealul comun(ist)” ca atare, pentru c` aceast` sintagm` n-are referent; trebuie s` ne ghid`m dup` ac\iunile concrete ale oamenilor. Printre ele ar putea fi, desigur, ]i ac\iunile care exprim` atitudinile fa\` de presupusul ideal.

Douã tipuri de anticomunism De]i inten\ia mea este s` imprim finalului acestei [nsemn`ri tonul unui exerci\iu de analiz` filosofic`, am s` indic ]i unele repere de ordin istoric. Observa\ia de ordin logic este prea simpl` ca s` merite [n sine mult` aten\ie. Adev`rata tensiune ]i dram` st` [n con\inutul istoric al discu\iei. Nu vreau s` spun c` exist` doar dou` tipuri de anticomunism. Varietatea lor este poate mai mare. {n perspectiv` istoric` dou` tipuri mi se par [ns` semnificative. Primul tip de anticomunism este conspira\ionist. Ideea diverselor versiuni este c`-n spatele comuni]tilor se afl` o conspira\ie a unor for\e ce prefer` s` r`m@n` [n umbr`. |elul acestor for\e este domina\ia mondial`. Un exemplu de anticomunism conspira\ionist este teoria dup` care Lenin era un agent pl`tit de Germania. Aceasta este o teorie moderat`, ca s` spun a]a, ]i care, [ntre anumite limite, ar putea fi adev`rat`. {l prive]te pe Lenin ]i aranjamentele pe care le face pentru a ajunge [n plin r`zboi din Elve\ia [n Rusia. {n mod cert exist` o [n\elegere cu partea german`. Lenin nu pare [ns`, psihologic vorbind, s` fie agentul nim`nui. Problema este [ns` c@t de semnificative sunt explica\iile pe care le ofer` teoria. Indiferent ce speran\e []i vor fi f`cut serviciile secrete germane, trebuie explicat impactul lui Lenin [n Rusia, iar for\a acestui impact nu \ine de manevrele p`r\ii germane. {n fond, [n 1917, adversarii lui Lenin fac mare publicitate acestei teorii. Cum explici atunci credibilitatea lui Lenin [n ochii multora [n Rusia? N-ai cum, iar teoria aceasta este mai degrab` una dintre acele lovituri care se aplic` adesea, sub o form` sau alta, [n politic`. Versiunea malign` a anticomunismului conspira\ionist este cea dup` care comunismul este partea vizibil` a unei conspira\ii evreie]ti. {n unele variante ale acestui anticomunism conspira\ionist este vorba de un complot iudeo-masonic. Teoria aceasta este absolut sinistr` pentru c` ea a motivat pe cei care au masacrat milioane de evrei ]i au distrus

117

S.P. nr. 120-121-122/2006

Comunism, post-comunism aproape [n totalitate universul idi] din Europa de Est. O lume [ntreag`, o cultur` remarcabil` au c`zut victime acestei teorii. Pentru a [n\elege originile anticomunismului conspira\ionist trebuie s` ne uit`m la istoria Rusiei [nainte de 1917. Spre deosebire de ceea ce ]tim din istoria Rom@niei, st@nga – nu neap`rat Lenin ]i tovar`]ii sì de idei, ci un spectru foarte larg de grup`ri, care include anarhi]ti, sociali]ti revolu\ionari, men]evici ]i al\ii – are o influen\` intelectual` considerabil`. St@nga este ]i politic puternic`. Dac` s-ar fi \inut alegeri, cei de st@nga, probabil, le-ar fi c@]tigat f`r` dificultate. Din perspectiva discu\iei noastre, interesant este [ns` unul dintre partidele care se opun st@ngii ruse, Uniunea Poporului Rus, [nfiin\at [n 1905. {n perioada 1908-1910, partidul acesta s-a scindat. Una dintre grup`rile care se desprind din el este Uniunea Arhanghelului Mihail. Dincolo de elementele specifice contextului rus, exist` c@teva tr`s`turi ale acestor forma\iuni care sar imediat [n ochi: ostilitatea fa\` de modelul cultural ]i politic occidental, antisemitismul, ideea c` ortodoxia ar justifica un sistem politic autoritar, organizarea de unit`\i paramilitare. Exist` un text care ne dezv`luie cel mai bine acest tip de anticomunism, a]a-numitele “Protocoale ale [n\elep\ilor Sionului”. Protocoalele sunt un fals notoriu. Ca orice fals ele ne spun [ns` ceva despre mintea celor care au alc`tuit documentul. Cu alte cuvinte, n-au ce s` ne spun` despre mintea presupu]ilor comploti]ti sioni]ti, dar sunt extrem de grìtoare pentru modul de a g@ndi al celor care le-au compus ]i publicat. {ntr-o prim` form`, “Protocoalele” au fost publicate [n Rusia, sub directa obl`duire a unor lideri ai Uniunii Poporului Rus ([n 1905). Ele au fost apoi incluse [ntr-o carte a lui Serghei Nilus(1862-1929), care a cunoscut diverse edi\ii. Dup` disolu\ia Uniunii Sovietice, versiunea [n rus` a ajuns ]i pe Internet4. Versiunea rus` este evident mult mai interesant` dec@t traducerile care au circulat apoi [n lume. Din titlu se anun\` instaurarea [mp`r`\iei diavolului pe p`m@nt. Tonul este apocaliptic. Se discut` despre sf@r]itul lumii ]i venirea lui Antihrist. Ceea ce [ncearc` s` g`seasc` deci Nilus este “principiul rùlui”. Privite din aceast` perspectiv`, “Protocoalele” inserate mai apoi [n carte nu fac dec@t s` ne dezv`luie ce crede Nilus despre izvorul rùlui. Sursa rùlui este [ntr-o conspira\ie de sorginte iudaic`. Mijloacele pe care []i propun s` le foloseasc` autorii conspira\iei sunt variate. Interesant este c` liberalismul este ]i el un mijloc folosit de conspiratori pentru a-]i atinge \elul.

S.P. nr. 120-121-122/2006

{nainte de a rezuma con\inutul “Protocoalelor”, Nilus atac` [n mod direct ceea ce lui [i apare ca fiind “a]a-zisa mi]care de eliberare”. Cu alte cuvinte, Nilus atac` [n mod explicit st@nga rus`. “Protocoalele” inserate de Nilus [n cartea sa au cunoscut momentul lor de glorie, ca s` zic a]a, dup` 1918, [n focul r`zboiului civil din Rusia. Cum “albii” ru]i erau foarte eterogeni, nu se poate vorbi nici de o “ideologie alb`”. Unii dintre albi [mbr`\i]eaz` [ns` [n mod explicit ideea c` revolu\ia comunist` are o natur` diabolic` ]i este rodul unei conspira\ii evreie]ti. Consecin\ele acestei perspective nu s-au l`sat a]teptate: [n Ucraina, zeci de mii de evrei au fost masacra\i nu pentru c` erau comuni]ti, ci pentru c` erau evrei5. Unii istorici au avansat ipoteza unei leg`turi [ntre emigran\ii albi din Rusia ]i nazism6. Albii ru]i au jucat rolul unui catalizator [n formarea nazismului. Asem`n`rile dintre ideile Uniunii Arhanghelului Mihail ]i cele ale legionarilor din Rom@nia sunt frapante, dar nu ]tiu dac` exist` un studiu care s` documenteze exact o posibil` influen\`. “Protocoalele [n\elep\ilor Sionului” [n versiunea pus` [n circula\ie de legionari par a fi traduse din francez`, nu din rus`. Exist` [ns` ]i o versiune non-conspira\ionist` a anticomunismului. Paradoxal poate, r`d`cinile ei se afl` [n opera unuia dintre p`rin\ii lui Octombrie Ro]u, Leon Tro\ki. {n mod evident, Tro\ki a fost ]i a r`mas toat` via\a un comunist convins. Pe parcursul disputei sale dramatice cu Stalin, Tro\ki a dezvoltat [ns` o critic` la adresa birocratiz`rii Uniunii Sovietice7. Birocra\ia sovietic`, [n perspectiv` tro\kist`, este o cast`. Pentru Milovan Djilas nu este vorba despre o cast`, ci despre o nou` clas`8. Ideea c` este vorba despre o clas` de nomenclaturi]ti pare s` provin` de la Mihail Voslensky9. Multe alte surse ale ideilor de mai sus sunt adesea men\ionate: criticii anarhi]ti ai marxismului, comuni]ti libertarieni precum Nestor Mahno, poate chiar Orwell. Interesant este c` dup` pr`bu]irea regimurilor comuniste din Europa referirile critice la regimul comunist sunt de regul` f`cute [n ideea c` a fost vorba despre un sistem dominat de o nomen klatur`. Lustra\ia se [ndreapt` ]i ea [mpotriva nomenklaturii. Este perfect posibil ca acest tip de critic` la adresa comunismului s` fie formulat ]i din perspectiv` liberal` clasic`. Mie mi s-ar p`rea, de altfel, mai potrivit ca nomenclatura comunist` s` fie tratat` mai degrab` ca o institu\ie ]i nu ca o clas`. Sunt posibile substan\iale varia\ii [n cazul acestui al doilea tip de anticomunism. Interesant

118

Comunism, post-comunism este [ns` c` a disp`rut ideea unei conspira\ii. A disp`rut, de asemenea, ostilitatea fa\` de capitalism ]i democra\ie. Ceea ce cred c` este partea sa cea mai rezistent` este critica institu\iilor din regimul comunist, [n special a institu\iei nomenclaturii. Distinc\ia dintre cele dou` tipuri de anticomunism este, [ntre altele, important` pentru a evita o eroare logic`. Inten\ionat sau nu, se comite adesea eroarea de a crede c` anticomunismul este doar de primul tip. }i [mp`r\irea spectrului politic [n “st@nga ]i dreapta” favorizeaz` aceast` eroare. Ideea eronat` este c` atunci c@nd te deplasezi spre dreapta te apropii de anticomunismul de primul tip10. Comuni]tii au fost, de altfel, cei care au ilustrat cel mai bine aceast` eroare. Pentru ei to\i criticii comunismului erau “fasci]ti”. Cu alte cuvinte, nu era recunoscut` posibilitatea de a avea de a face cu un altfel de anticomunism dec@t cel de primul tip. De altfel, tendin\a s-a perpetuat ]i vedem ]i ast`zi [nclina\ia de a c`uta [n orice raportare critic` la comunism germenii unui anticomunism de primul tip. Cred c` [n special ideea investig`rii [n profunzime a vinilor, nu doar a celor politice, ci poate ]i a celor de ordin intelectual, a r`spunderilor morale pentru ceea ce s-a petrecut [n sistemul comunist, declan ]eaz` acuza\ia de anticomunism de primul tip.

Paradoxurile procesului comunismului Disputa iscat` recent [n jurul unui articol dintr-o revist` cultural` mi-a resuscitat interesul pentru sintagma “procesul comunismului”. Nu vreau aici s` fac un bilan\ documentar, adic` s` rezum diversele puncte de vedere cu privire la procesul comunismului. Nu vreau s` formulez nici o judecat` de ordin politic. Ceea ce m` intereseaz` este o analiz` conceptual`. {ntr-un punct al ei analiza conceptual` va depinde [ns` decisiv de propor\ia ca atare a celor implica\i [n r@ndul popula\iei. Acesta este un exerci\iu de analiz` filosofic`, dar “cu picioarele pe p`m@nt”. Am [n vedere nu un comunism dintr-o lume platonic`, ci sistemul politic ]i social din Rom@nia [nainte de 1989. {n fapt, am nevoie pentru a dezvolta argumentul de mai jos de ordinul de m`rime (peste 2 milioane de membri) al partidului comunist. Evident, acest num`r trebuie raportat ]i la m`rimea popula\iei \`rii. {n acest sens folosesc sintagma “cu picioarele pe p`m@nt”. {n tradi\ia filosofiei analitice, de care eu unul m` simt legat, prima [ntrebare [n asemenea cazuri

prive]te [n\elesul. Are [n\eles sintagma “procesul comunismului”? Problema [n\elesului sintagmei nu pare [ns` at@t de dramatic`. Odat` ce, dup` ]tiin\a mea, se accept` de regul` existen\a unor vinov`\ii legate de perioada comunist`, sintagma are sens. Are mai pu\in` importan\` dac` avem [n vedere procese penale sau procese etice. Un alt tip de [ntrebare faimoas` de sorginte analitic` este cea privitoare la posibilitate. Este posibil un proces al comunismului? Filosofii discut` chestiuni de acest gen din perspectiv` teoretic`. Aici discu\ia din perspectiv` concret-practic` este singura care are noim`. Argumentul care urmeaz` folose]te tiparul unor demonstra\ii de imposibilitate. Avem [n vedere acele demonstra\ii de imposibilitate [n care se arat` c` o serie de condi\ii plauzibile nu pot fi satisf`cute simultan. Este foarte important [n cele ce urmeaz` s` lu`m [n serios termenul de “proces”. Chiar dac` procesul n-ar urma s` aib` loc [n justi\ie, este important s` avem [n minte c` este vorba de examinarea, caz cu caz, a ac\iunilor unor indivizi. Nu este vorba de o decizie administrativ` sau chiar de una legislativ` prin care anumite categorii ar primi o sanc\iune de un fel sau altul. S` vedem [ns` pe r@nd c@teva dintre condi\iile pe care ar trebui s` le satisfac` un proces demn de acest nume. O prim` condi\ie este caracterul non-arbitrar al procesului. Regulile aplicate trebuie s` fie acelea]i pentru to\i ]i s` nu fie aplicate retroactiv. Aceast` condi\ie pare cea mai simpl`, dar istorice]te a st@rnit de fapt cele mai multe dificult`\i [n situa\ii similare. Am s` presupun [ns`, de dragul discu\iei, c` aceast` condi\ie poate fi lesne satisf`cut`. O a doua condi\ie n-are un corespondent clar [n teoria juridic`. Este mai degrab` inspirat` din analiza sistemelor logice. Aceast` condi\ie prive]te completitudinea procesului. Procesul trebuie efectiv aplicat tuturor celor care ar putea fi suspecta\i de vinov`\ie. Scopul este simplu: stabilirea nevinov`\iei sau a gradului de vinov`\ie a fiec`ruia dintre cei implica\i. Inten\ia mea aici nu este s` examinez condi\ii care sunt independente una de alta. A doua condi\ie este legat` de prima. A examina doar cazul unor indivizi ]i nu pe al altora ar fi un act [n sine arbitrar. {n plus, i-ar lipsi pe eventualii nevinova\i de ]ansa de a-]i dovedi nevinov`\ia. Ar disp`rea de asemenea o imagine exact` a gradelor de nevinov`\ie. Repet [ns`: condi\ia completitudinii este una de ordin logic. Ea ar justifica, de altfel, expresia de “proces al comunismului”; altfel ar fi vorba despre procesul unor comuni]ti, selecta\i pe baza unui act de voin\`

119

S.P. nr. 120-121-122/2006

Comunism, post-comunism politic`. O a treia condi\ie, poate cea mai interesant`, prive]te caracterul echitabil al procesului. Aceast` condi\ie are o serie de componente, a c`ror discutare [n detaliu nu este neap`rat relevant`. Semnificative pentru noi aici sunt prezum\ia de nevinov`\ie ]i ideea c` at@t acuzarea, c@t ]i ap`rarea produc ]i au dreptul s` examineze probe. Filosofic vorbind este important c` sunt examinate argumente ]i contraargu mente. Nu conteaz` doar argumentele uneia dintre p`r\i. O a patra condi\ie este aceea ca judec`toarele sau judec`torii s` nu fie [n acela]i timp parte ]i arbitri. Din aceast` perspectiv`, nu trebuie neglijat faptul c` procesul comunismului reprezint` o serie de procese. Judec`toarea sau judec`torul dintr-un proces n-ar trebui, conform acestei condi\ii, s` fie parte [ntr-un alt proces aflat [n curs de desf`]urare din aceast` serie. {nainte de a trage o concluzie, ar trebui s` observ`m c` procesul se desf`]oar` [n condi\iile imposibilit`\ii unui â&#x20AC;&#x153;proces externâ&#x20AC;?, ca s` spun a]a. Rom@nia nu a fost ocupat` de c`tre o putere sau o coali\ie de puteri str`ine care ar putea organiza ele procesul. {n special puterile str`ine ar fi putut satisface relativ u]or a patra condi\ie. S` ne concentr`m [ns` numai asupra celei de a doua ]i de a treia condi\ii. Ca s` le satisfaci ar trebui s` examinezi un num`r uria] de cazuri ]i ar trebui s` se g`seseasc` un num`r imposibil de mare de avoca\i. Lucrul acesta decurge din dimensiunile ca atare fie ]i numai ale partidului comunist, de]i [n mod cert ar trebui examinate ]i cazurile multora care n-au f`cut parte din partidul comunist. Solu\ia examin`rii unui num`r restr@ns de cazuri n-ar fi viabil` pentru c` se love]te de prima condi\ie. Cum trasezi cu exactitate, f`r` s` comi\i un act arbitrar, grani\ele la care se opre]te examinarea cazurilor. Nu exist` nici cea mai vag` garan\ie c` dincolo de aceast` grani\` nu exist` cazuri analoage sau chiar mai grave. Un proces al comunismului [n sensul serios al termenului este, prin urmare, imposibil. Este drept c` este practic imposibil, dar lucrul acesta are pu\in` importan\` aici. Nu cred c-ar interesa pe cineva, [n acest context, o posibilitate de ordin teoretic. Nu vreau s` zic c` nu sunt posibile procesele tor\ionarului X sau ale informatorului Y. Acestea sunt procesele unor indivizi. Oricine ]tie, de altfel, c`-n cazul tor\ionarilor erau perfect posibile ]i sub comunism. C` nu s-au desf`]urat niciodat` cu respectarea condi\iilor enumerate aici e alt` problem`. Oricum, ele n-ar fi fost ]i n-ar fi procese ale comu-

S.P. nr. 120-121-122/2006

nismului. Iar prin ele nici nu s-ar ob\ine ceea ce s-ar urm`ri printr-un proces al comunismului: eliberarea complet` de comunism a societ`\ii. S-ar putea ca mul\i dintre cele sau cei care citesc aceste r@nduri s` ridice din umeri ]i s` se [ntrebe la ce-i bun` demonstra\ia de mai sus. La urma urmei, oricine []i d` seama c` un proces al comunismului care s` respecte condi\iile de mai sus nu-i posibil. Problema este mai complicat` [ns` dec@t i s-ar p`rea persoanei care vede [n discu\ia de mai sus ceva steril. Un proces care nu respect` cerin\ele de mai sus nu este un proces drept. Ceva este [ns` perfect posibil. Nu este vorba de un proces [n sensul de mai sus. Seam`n` cu procesul prin care trece con]tiin\a lui Raskolnikov din Crim` ]i pedeaps`. Nimic nu ne [mpiedic` s` concepem c@teva sute de mii de Raskolnikovi. Apari\ia lor ar reduce aproape la zero eforturile de a str@nge probe. Ar elimina imposibila opera\iune a g`sirii avoca\ilor. {n cazul lui Raskolnikov avem de a face cu o situa\ie limit`, cu un omor. De]i exist` un num`r substan\ial de omoruri de care ar putea fi suspecta\i poten\ialii Raskolnikovi aminti\i mai sus, [n cazul marii majorit`\i a sutelor de mii de Raskolnikovi aminti\i mai sus nici nu poate fi vorba de omoruri. {n special [ntre 1964 ]i 1989 num`rul omorurilor care ar putea fi aduse [n discu\ie este foarte mic. Din contr`, este vorba de acea \es`tur` mizerabil` de mici gesturi condamnabile care ajunseser` s` se numeasc` via\` normal` [n acele timpuri. Este o utopie [ns` s` crezi c` ororile de detaliu vor trezi la via\` sute de mii de Raskolnikovi. Consecin\ele situa\iei descrise aici sunt [ns` foarte interesante. {n fa\a imposibilit`\ii unui proces drept al comunismului, dreapta politic` se vede nevoit` s`-]i radicalizeze discursul. Pericolul este, pe de o parte, c`derea [n verbalism. Pe de alt` parte, apare o continu` nevoie de a explica e]ecul procesului comunismului ]i tenta\ia de a justifica propriile e]ecuri prin nerealizarea procesului comunismului. Mult mai interesant` este cred situa\ia st@ngii. Mul\i autori sunt de acord c` st@nga rom@neasc` antebelic` era foarte slab`. Nici [n timpul comu nismului, dincolo de ritualul [nchin`rii la ideile de st@nga, nu exist` a] spune o interiorizare a ideilor st@nga. Ele \in, de cele mai multe ori, de gesturi oportuniste. Perspectiva unui proces al comunismului, dup` 1989, schimb` [ns` radical lucrurile. Apare crisparea [n fa\a unor posibile acuza\ii. Se na]te paradoxal un discurs, nu totdeauna f`\i], de justificare a ceea ce alt`-dat` era f`cut din simplu ]i banal

120

Comunism, post-comunism oportunism sau chiar din indiferen\`. Parafraz@nd o vorb` a legendarului Conu Jean, am putea spune “pu\ini au fost, mul\i au r`mas”. Noua st@ng` de dup` 1989 nu seam`n` [ns` cu cea din anii ‘60. Nu este volubil`, expansiv`. E moroc`noas`, posac`, [nchistat`. Nu-]i desf`]oar` argumentele pe fa\`. Uneori situa\ia este amuzant`. Oameni pe care-i ]tiam [nainte de 1989 f`r` interes pentru Marx, sunt acum preocupa\i de Marx. Oameni care nu puneau pre\ pe dreptatea social` o invoc` frecvent. Este drept, acum acest lucru se face [n forme ]i cu argumente importate din Occident. Exemplele ar putea fi multiplicate. Este vorba despre spectacolul unei st@ngi “prin rico]eu”. Pe scurt, rezultatul paradoxal al imposibilit`\ii practice a procesului comunismului este crisparea intelectual` a st@ngii ]i a dreptei. S-ar putea ca aceast` crispare s` fie l`sat` mo]tenire ]i genera\iilor care vin. Fenomenul nu-i lipsit de analogii [n alte \`ri ]i-n alte contexte politice. Asem`narea const` [n incapacitatea sau lipsa dorin\ei de a examina critic tic`lo]iile mai mici sau mai mari din trecut.

Influence on the Genesis of Nazi Ideology, 1917-1923”, prezentat pe 9 mai 1999 la Conferin\a Society for Comparative Research / Center for Comparative Analysis, Los Angeles, http://www.sscnet.ucla.edu/soc/groups/scr/kellogg.pdf 7 A se vedea, de pild`, Leon Trotsky, Revolution Betrayed: What is the Soviet Union and where is it going? , scris` [n 1936, publicat` [n 1937 ]i tradus` [n englez` de Max Eastman, disponibil` pe Internet la http://www.marxists.org/archive/trotsky/ works/1936-rev/index.htm 8 V. Milovan Djilas, The New Class: An Analysis of the Communist System (New York: Praeger, 1957). 9 V. Mihail Voslensky, La Nomenklatura: les privilégiés en URSS (Paris : Belfond, 1980). 10 Ideea “respingerii extremismului” este un paleativ care nu re par` insuficien\ele schemei “st@nga-dreapta”. De ce n-ar fi ]i critica radical` a institu\iei nomenclaturii considerat` extremist`? Eroarea este [n [ns`]i ideea c` exist` o singur` ax` pe care se deplaseaz` pozi\iile politice. De asemenea, schema “st@nga-dreapta” ignor` rolul presupozi\iilor filosofice ]i de alt` natur` subiacente pozi\iilor politice. Ideile politice conspira\ioniste au, [n mod firesc, setul lor de presupozi\ii filosofice.

NOTE 1

Am [ncercat [n alt` parte s` discut detaliile acestei idei. A se vedea cartea mea Freedom, Minds, and Institutions (Bucure]ti; Editura Universit`\ii din Bucure]ti, 2003). 2 Mie unul mi se pare c` arbitrarul era [n mod limpede prezent [n practic`. Desigur, c` de aici nu decurge c` lucrurile n-ar fi putut sta altfel. Pentru a ar`ta c` n-ar fi putut sta altfel este nevoie de o analiz` de ordin logic, ceea ce-am ]i [ncercat s` facem. Oricum, consecin\ele structurii logice a idealului comunist sunt ilustrate ]i de anecdotele care circulau [n acea vreme. Una dintre anecdote explica [n\elesul termenului de “deviator” (de la idealul comunist). Ce este un deviator? Unul care merge drept [nainte ]i nu se uit` [n urm` s` vad` pe unde au luat-o ceilal\i. 3 Pentru [mp`timi\ii de logic` ar trebui spus c` virgula din propozi\ia I este interpretat` ca un “]i”. Chiar dac` cineva ar vrea s` insereze acolo un “dar”, strategia noastr` ar fi s`-l interpret`m ca pe o variant` stilistic` a lui “]i”. A se vedea, [n acest sens, Donald Kalish, Richard Montague ]i Gary Mar, Logic: Techniques of Formal Reasoning (New York; Harcourt, 1980), pp. 54-55. 4 A se vedea Serghei Nilus, Bliz greadu]cii antihrist i \arstvo diavola na zemle la http://rus-sky.org/history/library/nilus.htm. De pe situl http://rus-sky.com/zip poate fi desc`rcat` cartea ]i [n format Word. Dac` folosi\i un motor de c`utare pe Internet ve\i g`si cartea ]i pe alte situri [n limba rus`. 5 A se vedea Elias Tcherikower, Di Ukrainer pogromen in yor 1919 Pogromurile din Ucraina [n 1919 (New York: YIVO, 1965) - fragmente traduse [n englez` pe Internet la http://www. berdichev.org/the_pogroms_in_ukraine_in_1919.htm. 6 O sintez` a informa\iilor despre emigra\ia alb` rus` ]i o formulare a ipotezei “filierei ruse” se g`se]te [n studiul lui Michael Kellogg, “Hitler’s “Russian” Connection: White Émigré

MIHAIL RADU SOLCAN - profesor univ. dr. la Facultatea de filosofie, Universitatea din Bucure]ti. A publicat [ntre altele o introducere documentar` [n logica modern` ]i a editat o antologie de filosofie analitic`. Este co-editor al antologiei comentate Limitele puterii (ALL, 1994) ]i autor al c`r\ilor Arta r`ului cel mai mic (ALL, 1998), Introducere [n filosofia min\ii din perspectiva ]tiin\ei cogni\iei (Editura Universit`\ii din Bucure]ti, 2000), Freedom, Minds, and Institutions (Editura Universit`\ii din Bucure]ti, 2003), Eseul filosofic (Editura Universit`\ii din Bucure]ti, 2004). Domeniile de interes: ]tiin\a cogni\iei, filosofia ]tiin\elor umane ]i filosofia politic`. Pagin` de web: http://www.ub-filosofie.ro/~solcan.

121

S.P. nr. 120-121-122/2006

Comunism, post-comunism

Lungul drum al lustraåiei în Europa de Est LAVINIA STAN The article represents an excerpt the results of a comparative study on lustration in Eastern Europe. It analyses the cases of Czech Republic, Slovakia, Poland, Hungary, Bulgaria, Albania and Slovenia. The conclusion is that the eastern countries has taken different ways regarding to the concrete methods, and in some of the countries this process could not lead to a wipe of the communist party’s activists and secret police’s agents from the post-communism’s elite.

Recent, aten\ia opiniei publice rom@ne]ti s-a [ndreptat asupra lustra\iei, privit` ca piatr` de hotar ce a determinat marginalizarea fostului senator Constantin Ticu Dumitrescu de la conducerea Colegiului Consiliului Na\ional pentru Studierea Arhivelor Secu rit`\ii (CNSAS) ]i stagnarea discut`rii proiectelor legislative relevante [n comisiile parlamentare. S-a considerat c` votul de alegere a conducerii CNSAS ]i modific`rile restrictive aduse propunerii legislative au constituit un semnal clar nu numai al dezintegr`rii rapide a mereu instabilei coali\ii guvernamentale liberal-democrate, ci ]i a rezisten\ei elitei politice rom@ne]ti [n ansamblul ei fa\` de reevaluarea onesta a trecutului communist, aflarea identit`\ii fo]tilor tor\ionari ]i [ndep`rtarea acestora din via\a politic` post-comunist`. Mul\i rom@ni ]tiu c` termenul de lustra\ie (de etimologie latin`) desemneaz` procesul de [ndep`rtare a fo]tilor demnitari comuni]ti ]i a fo]tilor agen\i ai poli\iei politice din procesul politic postcomunist. Pu\ini ]tiu ca acela]i cuv@nt, [n varianta sa ceh`, lustrace, era folosit chiar de c`tre poli\ia politic` cehoslovac` pentru a caracteriza verificarea loialit`\ii cet`\enilor fa\` de Partidul Comunist. Este o ironie a sor\ii c` Europa de Est r`m@ne prizoniera trecutului s`u comunist chiar ]i [n ce priveste metodele folosite pentru a-l dep`]i. Odat` ce Cehoslovacia a adoptat lustra\ia, c[teva dintre celelalte \`ri din regiune ]i-au asumat aceast` op\iune f`r` a c`uta alta nou`. Este la fel de adev`rat c` lustra\ia ca politic` public` difer` substan\ial de la o \ar` la alta. Acest articol prezint` evolu\ia lustra\iei [n toate celelalte \`ri est europene (mai pu\in fosta Germanie de Est ]i p`r\i ale fostei Iugoslavii).

S.P. nr. 120-121-122/2006

Cehoslovacia {n 1990 Adunarea Federal` a autorizat o comisie parlamentar` s` verifice leg`turile cu poli\ia politic`, Statní Bezpe nosti sau StB, ale deputa\ilor, membrilor cabinetului primului ministru, mini]trilor ]i secretarilor de stat. Comisia trebuia s` constate dac` arhiva secret` dovedea c` persoana ]tia c` este considerat` un informator, con\inea rapoarte de informare semnate sau un angajament semnat, sau numea persoana [n mai multe dosare. Cei dovedi\i drept colaboratori aveau 15 zile s` renun\e la mandat. Dac` refuzau, numele lor era f`cut cunoscut Adun`rii. Pe 22 martie 1991, Petr Toman a prezentat [ntr-o sesiune televizat` raportul comisiei, care dezv`luia rezultatele verificarilor, ad`ug@nd c` “singurul mod de a preveni ]antajul, continuarea activitatii colaboratorilor StB-ului ]i scandalurile politice este de a cur`\a structurile guvernamentale ]i legislative de ace]ti colaboratori”1. Raportul dezv`luia numele, num`rul de [nregistrare, categoria de colaborare, numele de cod secret ]i data colabor`rii pentru zece deputa\i ce refuzaser` s` []i dea demisia2. Reac\iile au fost mixte, unii deputa\i l`ud@nd activitatea comisiei, al\ii critic@nd-o. {ns` chiar ]i ace]tia din urm` par s` se fi opus nu at@t ideii de lustra\ie, c@t lipsei de legisla\ie adecvat` care s` o guverneze. Ca r`spuns, Adunarea Federal` a adoptat Legea 451/octombrie 1991 (a]a numita lege a lustra\iei), vazut` ]i ca instrument de prevenire a unei re[ntoarceri la comunism. Legea i-a vizat pe to\i cei ce, [ntre 25 februarie 1948 ]i 17 noiembrie 1989, au fost agen\i ]i informatori StB, lideri ai Partidului Comunist, mili\ieni, ofi\eri politici ai Corpului Securit`\ii Na\ionale, membri ai comitetelor ce au [nsce-

122

Comunism, post-comunism nat procesele politice de dup` instaurarea regimului comunist [n 1948 sau de dup` invazia sovietic` din 21 august 1968, cei ce au studiat [n ]coli KGB cel pu\in trei luni ]i gazdele caselor conspirative. Aceste persoane nu puteau fi, pentru urmatorii cinci ani, alese sau numite [n structurile guvernamentale federale ]i republicane (exclusiv ca deputa\i), ofi\eri de armat` cu grad superior coloneilor, conduc`tori ai [ntreprinderilor de stat, agen\iei na\ionale de pres`, radioteleviziunii de stat, universit`\ilor ]i Cur\ii Supreme, judec`tori ]i procurori. Cei care deja ocupau sau candidau pentru astfel de pozi\ii trebuia s` fie certifica\i de Ministerul de Interne. Cet`\enii nu aveau acces la dosarul lor secret, dar puteau cere o analiz` a acestuia. Partidele politice, editurile ]i postu rile de radio ]i televiziune puteau cere verificarea angaja\ilor lor cu acordul acestora din urm`. Rezultatele verific`rilor puteau fi f`cute publice tot cu acordul persoanelor verificate. Oricine putea cere investigarea unei figuri publice contra unei taxe de 1000 coroane (cam 35 de dolari), restituit` dac` persoana verificat` era lustrat`. Ini\ial, legea se aplica p@n` la data de 31 decembrie 19963. Dupa dezmembrarea federa\iei, legisla\ia cehoslovac` a r`mas [n vigoare [n ambele \`ri. {n 1994 guvernul lui Vladimir Me iar a cerut Cur\ii Constitu\ionale Slovace sa resping` legea lustra\iei ca fiind incompatibil` cu legisla\ia interna\ional` ce garanteaza drepturile omului. Dup` ce Curtea a refuzat s` se pronun\e [n acest sens, guvernul a refuzat s` implementeze lustra\ia. {n 1996, legea nu a mai fost re[nnoit`, [ncet@nd astfel s` mai fie aplicat`. {ns` [n 2002, dup` formarea unui guvern de centru-dreapta, Slovacia a adoptat o lege ce permitea accesul public la dosarele privind activitatea serviciilor secrete [n perioada 1939-1989. Legea [nsarcina Institutul Memoriei Na\ionale (care ]i-a [nceput activitatea un an mai t@rziu) cu deconspirarea unor categorii de colaboratori secre\i, f`r` [ns` a prevedea vreo sanc\iune, ]i condamnarea crimelor [mpotriva umanit`\ii. Institutul este condus de un colegiu format din persoane f`r` cazier juridic care nu au fost niciodat` membri ai Partidului Comunist. {n Cehia, parlamentul a extins termenul limit` de aplicare a legii lustra\iei de dou` ori, [n 1995 ]i 2000, [n ciuda opozi\iei presedintelui Havel. Actul 245/1995 a extins legea pe [nc` cinci ani, [n timp ce Actul 422/2000 a extins-o indefinit p@n` la adoptarea unor noi legi privind siguran\a si administra\ia public` (ambele [nc` nepromulgate). {n plus, parlamentul ceh a respins un num`r de propuneri de abrogare a legii venite din partea comuni]tilor, cea mai recent` la sf@r]itul lui 2005. Este neclar c@nd anume

legea va expira. Anul trecut, premierul Paroubek a cerut solu\ionarea acestui punct p@n` [n 2007, c@nd noua lege a administra\iei publice ar fi trebuit s` intre [n vigoare, dar unii deputa\i au insistat ca termenul limit` s` fie 17 noiembrie 2009, pentru a marca 20 de ani de la c`derea comunismului. Legea se aplic` numai persoanelor n`scute [nainte de 1 decembrie 1971. Dintre toate \`rile postcomuniste, deci, Republica Ceh` a folosit lustra\ia pentru cea mai lung` perioad`. De la 4 octombrie 1991, data la care legea a intrat [n vigoare, ]i p@n` [n noiembrie 2005, Ministerul de Interne a [ntocmit 451.000 certificate de lustra\ie. Dintre acestea, doar 2% au fost pozitive, [ncadr@nd persoana respectiv` [ntr-una dintre categoriile specificate de lege, f`r` a specifica natura colabor`rii. Deciziile ministerului au fost contestate [n 870 de cazuri. {n cele mai multe dintre acestea, cur\ile au g`sit drept nejustificat` [ncadrarea de c`tre StB a persoanelor drept colaboratori. Pavel Brunnhofer, arhivist la Ministerul de Interne, a declarat c` rata mare a invalid`rii deciziilor ministerului de c`tre cur\i se datoreaz` faptului c` judec`torii nu accept` dec@t documentele originale de h@rtie, nu microfi]ele, deoarece [n acest din urm` caz autenticitatea semn`turilor nu putea fi verificat`. Contestatarii sunt avantaja\i de faptul c` multe dintre arhivele secrete de h@rtie au fost distruse sau pierdute ]i, [n plus, ministerul trebuie s` fac` dovada colabor`rii. Validitatea unor decizii de exceptare de la lustra\ie a fost pus` sub semnul [ntreb`rii [n iunie 2001, c@nd Ministrul de Interne Stanislav Gross a declarat c` la [nceputul anilor 90 cam 100 de agen\i StB au fost [n mod fals exonera\i de lustra\ie ]i au putut astfel s` ocupe pozi\ii guvernamentale. Ministerul a anun\at c` va reverifica 150.000 decizii de exonerare, dar nu se cunoa]te dac` [ntr-adev`r a f`cut-o. {n august 2005 judec`toarea Jitka Horová a fost demascat` drept colaboratoare a StB-ului. Dup` demiterea sa, Ministrul Justi\iei, Pavel N mec, a ordonat verificarea altor 60 de judec`tori (dintr-un total de 2.900 judec`tori ]i 1.100 procurori). Horová a declarat c` va contesta demisia [n tribunal4. Polonia La 24 august 1989 Tadeusz Mazowiecki a respins examinarea trecutului ca tr`d@nd spiritul Mesei Rotunde, ce permisese transferul de putere c`tre for\ele opozi\iei, ]i a anun\at c` “o linie groas`” va separa prezentul de trecut, pozi\ie sus\inut` de Aleksander Kwasniewski, liderul Uniunii St@ngii Democrate, succesorul comuni]tilor, ]i intelectualul Adam Michnik, un lider al Solidarit`\ii. To\i cet`\e-

123

S.P. nr. 120-121-122/2006

Comunism, post-comunism nii, inclusiv comuni]tii, puteau s` [nceap` o nou` via\` dac` [mbra\i]au principiile democratice. Politica “liniei groase” a blocat adoptarea lustra\iei [ntr-o perioad` [n care majoritatea polonezilor erau [n favoarea verific`rii leg`turilor politicienilor cu fosta poli\ie politic`, Sluzba Bezpieczenstwa sau SB, ]i doar unul din trei se opuneau lustra\iei5. Chiar ]i in lipsa lustra\iei, reforma justi\iei se impunea datorit` leg`turilor str@nse ]i vizibile ale procurorilor ]i judec`torilor cu SB-ul. Ca intrumente ale poli\iei politice, justi\ia arestase diziden\i f`r` baz` legal`, organizase procese politice, fabricase dovezi false ]i trimisese mii de oameni la [nchisoare pentru op\iunile lor politice. Procurorii care ]i-au m`rturisit crimele au fost ierta\i, indiferent c@t de atroce erau aceste crime. M`rturisirea nu era public`, ci scris`, cuprins` [n declara\ii semnate ce detaliau activitatea din timpul comunismului. Dac` Ministrul Justi\iei considera declara\ia ca fiind fals`, procurorul nu era reangajat. De]i expeditiv`, procedura permitea demiterea doar a acelor procurori care f`cusera fals [n acte, nu a celor care violaser` drepturile omului cu impunitate, dar m`rturisiser`. {n urma verific`rilor, doar o zecime dintre procurori ]i o treime din func\ionarii Procuraturii Generale au fost demi]i. Dou` c`deri de guvern ca urmare a scandalurilor legate de arhivele secrete au ar`tat at@t dreptei, c@t ]i st@ngii poloneze costurile ridicate impuse de lipsa unei lustra\ii controlate. {n 1992, cabinetul minoritar de centru-dreapta al lui Jan Olszewski a pierdut [ncrederea parlamentului, dup` ce Ministrul de Interne Antoni Macierewicz a acuzat 64 de politicieni, [ntre care Walesa ]i al\i disiden\i, c` ar fi figurat [n arhivele secrete drept colaboratori. {n scandalul public ce a urmat, ministrul a recunoscut c`, de fapt, unii dintre cei numi\i ap`reau drept candida\i la recrutare. Trei ani mai t@rziu, cabinetul de st`nga al lui Jozej Oleksy a c`zut, dup` ce pre]edintele Walesa, la final de mandat, l-a acuzat pe premier de spionaj [n folosul KGB-ului. Fost demnitar comunist, Oleksy a [ntre\inut leg`turi cu un agent KGB ]i, conform fostului Ministru de Interne, Krzysztof Kozlowski, nu a realizat c` “[n 1989 Polonia a devenit un stat suveran [n care contacte ce [n anii 80 erau normale deveniser` acte de spionaj... {nainte, nimeni din partid nu le condamna. Din contr`, ele permiteau activi]tilor de partid s` promoveze mai rapid”6. Acesta este contextul [n care majoritatea partidelor politice poloneze ]i-au reconsiderat pozi\ia fa\` de lustra\ie. Pentru a-]i ap`ra colaboratorii, a-]i onora promisiunea de a ajuta \ara s` se [ndep`rteze de trecutul s`u comunist ]i a controla procesul de veri-

S.P. nr. 120-121-122/2006

ficare, la 1 februarie 1996 noul pre]edinte Kwasniewski a introdus [n parlament o propunere de lustra\ie moderat`, ce caut` s` protejeze statul de fo]tii agen\i secre\i ]i s` ajute persoanele nevinovate s` se apere de acuza\ii mincinoase. O Comisie de {ncredere Public`, format` din judecatori numi\i direct de pre]edinte, trebuia s` stabileasc` leg`turile cu SB ale persoanelor cu func\ii publice. Parlamentul a respins propunerea pe motiv c` viza doar informatorii, nu ]i agen\ii secre\i sau activi]tii de partid ce dirijaser` activitatea poli\iei politice. {n schimb, [n aprilie 1997 parlamentul a adoptat o contra-propunere ini\iat` de o serie de partide mici. Legea lustra\iei permitea cet`\enilor s` cunoasc` activitatea trecut` a celor care [i reprezentau, garanta c` persoanele publice nu mai erau expuse ]antajului ]i depolitiza problema colabor`rii cu SB legisl@nd-o. Legea lustra\iei a vizat doar liderii comuni]ti ce avuseser` leg`turi cu SB-ul ]i nu impunea sanc\iuni pentru colaborare. To\i oficialii ale]i, de la guver nator de provincie p@n` la pre]edinte, membrii cabinetului, avoca\ii, notarii, judec`torii ]i procurorii, ]i membrii mass media publice trebuia s` depun` declara\ii semnate [n care s` specifice dac` au colaborat sau nu cu poli\ia secret` comunist`. O Curte de Lustra\ie format` din 21 de judec`tori, verifica\i la r@ndul lor, examina acurate\ea declara\iilor. Colaborarea trebuia s` fie con]tient`, secret` ]i legat` de activit`\ile opera\ionale ale SB-ului. Simpla semnare a unui angajament nu demonstra colaborarea dac` nu exista dovada unor activit`\i efectuate [n folosul poli\iei politice sub forma de rapoarte de informare. Persoanele cu pozi\ii publice ]i candida\ii pentru astfel de pozi\ii care semnau declara\ii false nu puteau s` mai ocupe astfel de posturi pe o perioad` de zece ani, numele lor fiind publicate [n Gazeta de Stat, echivalentul Monitorului Oficial. {n schimb, cariera politic` ]i imaginea public` a celor ce []i admiteau colaborarea nu erau deloc afectate. {n cazul ale]ilor, electoratul putea decide dac` s` [i sus\in` sau nu [n alegeri. Curtea de Lustra\ie avea access la archivele secrete p`strate de serviciul de informa\ie ]i Ministerele de Ap`rare ]i de Interne, verdictele sale put@nd fi contestate [n termen de 14 zile. Decizia cur\ii de apel era definitiv`, to\i cei g`si\i vinova\i trebuind s` renun\e la func\ii imediat. {n iunie 1998 parlamentul a recunoscut Curtea de Apel din Varsovia drept Curte de Lustra\ie ]i a permis membrilor de parlament s` ini\ieze procedura de lustra\ie prin a]a numitul denun\ parlamentar. Dup` realegerea sa [n 2000, pre]edintele Kwasniewski a prezentat parlamentului amendamente ce reduceau sfera de aplicabilitate a legii. Per-

124

Comunism, post-comunism soanele ce colaboraser` cu structurile de spionaj exterior, contraspionaj ]i gr`niceri erau exceptate, de]i istoricii polonezi au insistat ca toate departamentele Ministerului de Interne comunist fuseser` represive. Pre]edintele Cur\ii de Lustra\ie (procurorul de lustra\ie) trebuia s` anun\e persoanele suspectate de fals [n declara\ii [nainte de [nceperea verific`rilor. Defini\ia colabor`rii a fost restr@ns` doar la acele activit`\i de spionaj care aduseser` prejudicii bisericii, opozi\iei anticomuniste, sindicatelor ]i “aspira\iilor na\ionale de suveranitate” (niciodat` definite precis), efecte care erau dificil de probat indisputabil. Pe 15 octombrie, pre]edintele Kwasniewski a promulgat o versiune amendat` a legii, ce \inea cont de obiec\iile Cur\ii Constitu\ionale ca r`spuns la o peti\ie [naintat` de opozi\ie. Curtea de Lustra\ie a fost precaut` [n a demasca persoanele publice ca fo]ti colaboratori secre\i. P@n` la mijlocul lui 1999, doar 300 din cei 23.000 de oficiali ce semnaser` declara\ii ]i-au recunoscut fosta colaborare. Doar ]apte politicieni au fost lustra\i [n acea perioad`, [n mare parte pentru c` tipul de dovezi g`site [n arhivele secrete ar fi oferit “probe circumstan\iale” insuficiente din punctul de vedere al Cur\ii Constitu\ionale. Presa a speculat c` i-ar lua procurorului de lustra\ie 1.333 de ani s` examineze toate declara\iile oferite de politicieni. {n 2000, Curtea de Lustra\ie i-a achitat pe candida\ii preziden\iali Kwasniewski and Walesa, acuza\i de colaborare cu poli\ia secret`. Acuza\iile de colaborare au continuat. {n 1999, Ministrul de Interne Janusz Tomaszewski ]i-a dat demisia c@nd Curtea de Lustra\ie a [nceput verific`rile [n cazul sù. Comisarul pentru integrare european` Slawomir Wiatr a recunoscut c` a colaborat “voit ]i ascuns” cu SB-ul, dar a putut s` []i men\in` pozi\ia. {n 2005 premierul Marek Belka a fost acuzat de colaborare cu SB-ul, dar a insistat c` informa\ia pe care a furnizat-o poli\iei politice era lipsit` de importan\`. Belka ]i-a pierdut pozi\ia c@nd partidul sù nu a mai c@]tigat alegerile din acel an. Deoarece procedura de lustra\ie a fost lent`, verdictele au fost formulate adeseori dup` ce politicienii []i terminaser` mandatele. Ungaria Prima propunere legislativ` de lustra\ie, [naintat` de deputa\ii Peter Hack ]i Gabor Demszky [n octombrie 1990, cùta sa promoveze “puritatea vie\ii publice democrate”, s` limiteze capacitatea de a participa [n politica ]i [n via\a public` a “persoanelor care au jucat roluri politice [n fostul regim” ]i s` previn` “abuzurile incidentale” precum scurgerea de

informa\ii [n domeniul public. Propunerea urma s` fie aplicat` ofi\erilor acoperi\i ]i informatorilor ai fostului Departament III/III al Ministerului de Interne, responsabil pentru “protec\ie intern`”, singurul de a c`rui existen\` deputa\ii ]tiau la acel moment. Odat` ce celelalte patru directorate ]i ]ase departamente ale poli\iei politice (Allamvedelmi Osztaly) au devenit cunoscute, s-a cerut extinderea categoriilor lustrate, [ns` f`r` succes. Numele persoanelor lustrate ar fi fost f`cute publice doar dac` colaborarea ar fi fost dovedit` ]i persoana ar fi refuzat s` renun\e la pozi\ia sa public`. Astfel, lustra\ia nu aducea cu sine [nl`turarea din func\ia public`, ci posibilitatea de a fi deconspirat public. La 13 mai 1991, guvernul Antall a introdus [n parlament prima sa propunere legislativ` de lustra\ie (nr. 2294) ce permitea investiga\ii pentru a determina dac` categoriile prev`zute la Sec\iunea 2 fuseser` ofi\eri de carier`, ofi\eri acoperi\i sau informatori ai Departamentului III/III. Sec\iunea 2 permitea verificarea deputa\ilor, mini]trilor ]i persoanelor numite de guvern; secretarilor de stat ]i directorilor din ministere; pre]edintelui republicii; pre]edintelui parlamentului ]i al Cur\ii Constitu\ionale; directorilor intreprinderilor de stat; ambasadorilor; guvernatorului ]i vice-guvernatorilor B`ncii Na\ionale ]i pre]edin\ilor b`ncilor [n care statul era ac\ionar majoritar; magistra\ilor, procurorilor ]i judec`torilor Cur\ii Supreme; primarilor de ora]e, pre]edin\ilor de consilii locale ]i regionale; profesorilor universitari ]i ]efilor de catedra; directorilor radioului, televiziunii, agen\iei de presa ]i a ziarelor cu un tiraj mai mare de 50,000 de exemplare. Pre]edin\ii republicii, parlamentului ]i Cur\ii Constitu\ionale ]i prim ministrul supervizau lustra\ia cu ajutorul Ministerului de Interne ]i a Comisiei Parlamentare a Securit`\ii Publice. Persoana verificat` era rugat` s` []i prezinte demisia. Dac` refuza, procedura de demitere putea fi ini\iat`. {n cazul [n care demisia nu era dat` sau ini\iat`, colaborarea era facut` public`. Verific`rile erau operate de comisii de lustra\ie formate din trei judec`tori. Legea a intrat [n vigoare la 15 aprilie 1994. }ase luni mai t@rziu, Curtea Constitu\ional` a cerut parlamentului s` [ndep`rteze prevederile neconstitu\ionale ale legii p@n` la 30 septembrie 1995 ]i s` restr@ng` categoriile lustrate la cei numi\i de parlament sau care depuseser` jur`m@nt [n fa\a parlamentului. Judec`torii ]i procurorii trebuia s` fie exclu]i. Legea a fost ulterior modificat` prin Actul Parlamentului LXVII/1996. Noul Oficiu Istoric era custodele tuturor dosarelor secrete ce nu aduceau atingere securit`\ii na\ionale. Serviciile de informa\ii

125

S.P. nr. 120-121-122/2006

Comunism, post-comunism postcomuniste erau singurele [n m`sura s` decid` ce materiale puteau fi transferate Oficiului. Legea a limitat lista categoriilor supuse lustra\iei la deputa\i, pre]edintele republicii, membrii cabinetului, pre]edintele ]i vice-pre]edin\ii Oficiului de Audit, avocatul poporului, membrii Cur\ii Constitu\ionale, pre]edin\ii ]i vice-pre]edin\ii Cur\ii Supreme, procurorul general ]i adjuc\ii acestuia, guvernatorul ]i viceguvernatorii B`ncii Na\ionale, pre]edintele ]i vicepre]edin\ii Oficiului de Concuren\`. Acestora li se ad`ugau pre]edin\ii ]i vice-pre]edin\ii radioului, televiziunii ]i agen\iei de ]tiri de stat “ce puteau influen\a opinia public` direct sau indirect”. {n 2000, aceste categorii au fost extinse la reprezentan\i ai mass mediei si lideri ai partidelor politice ce primeau finan\are bugetar` (prin Legea T/2298). Verific`rile trebuia s` determine dac` ace]ti func\ionari publici colaboraser` cu Departamentul III/III, singurul recu noscut drept bra\ul represiv al regimului comunist. Ini\ial legea urma s` expire la 30 iunie 2000, dar termenul limit` a fost ulterior extins p@n` [n iunie 2004. Dup` ce [n 2002 premierul Peter Medgyessy a fost acuzat c` fusese ofi\er acoperit [n Directoratul III/II (contrainforma\ii), guvernul a introdus dou` noi propuneri legislative (T/541 ]i T/542). Prima, adoptat` la 23 decembrie 2003, crea o nou` Arhiva Istorica a Serviciilor Publice de Securitate care devenea custodele tuturor arhivelor secrete comuniste ]i le punea la dispozi\ia publicului interesat. Deoarece ofi\erii poli\iei politice colectaser` informa\ie prin ordin de stat, nu [n interes propriu, numele acestora era f`cut public. Doar acele documente a c`ror publicare aducea daune statului postcomunist r`m@neau secrete. Din nou, doar serviciile de informa\ii puteau stabili care documente aduc atingere securit`\ii na\ionale. A doua propunere, ulterior respins`, permitea “desecretizarea colabor`rii cu serviciile secrete a persoanelor cu rol public” [ntr-un efort de a revela nu trecutul, ci posibilitatea ca unii factori de decizie politic` actuali s` fie influen\a\i de fosta lor apartenen\` la poli\ia politic`. Ini\iatorii propunerii insistau c`, dac` reprezentan\ii mass mediei sunt supu]i verificarilor, atunci ]i liderii sindicatelor ]i ai grupurilor religioase ar trebui s` fie. Pentru ei, lustrarea bisericilor era justificat` de rolul lor social ]i de formatori de opinie ]i de contribu\iile financiare pe care le primesc de la buget. Prima comisie de lustrare a fost constituit` [n 1994, dar doi din cei trei judec`tori au fost ulterior [ndep`rta\i pe motive de incompatibilitate. Din cei ]ase judec`tori numi\i [n 1995, patru au devenit membri permanen\i, c`rora li s-au ad`ugat cinci noi judec`tori [n 2000. Comisiile nu dispun de arhivi]ti

S.P. nr. 120-121-122/2006

proprii ]i ca atare trebuie s` se bazeze pe Oficiul Istoric. Comisiile pot adopta decizii declaratorii care sunt publicate ]i atest` c` persoana a conlucrat cu poli\ia politic`, decizii dispensatorii ce admit existen\a informa\iilor incriminatorii, dar ]i faptul c` acestea nu sunt suficiente pentru a proba activitatea, ]i decizii de terminare a procedurilor dac` persoana verificat` a demisionat din func\ie sau ]i-a terminat mandatul [ntre timp. Comisiile de lustra\ie se bazeaz` pe Codul Administrativ, persoanele verificate av@nd drept de apel la tribunal. Comisia []i for muleaz` verdictele pe baza dosarelor secrete, primite ini\ial de la Ministerul de Interne, sau a unor informa\ii ob\inute din alte surse. Ini\ial comisia audia fiecare persoan` verificat`, dar dup` 2000 doar persoanele pentru care arhiva secret` con\inea informa\ii incriminatorii au fost audiate. Colaborarea este dovedit` de existen\a a dou` din urm`toarele piese: un angajament semnat, rapoarte de informa\ii, onorariu sau fi]` de eviden\`. P@n` [n decembrie 2003, doar 7,872 persoane au fost verificate (342 voluntariind pentru verificare). O treime dintre cei verifica\i au renun\at la mandat, cam jum`tate au primit dispensa\ii, ]i numai cinci decizii au fost publicate. Se estimeaz` c` doar [n jur de 500 de colaboratori au fost [mpiedica\i s` ob\in` func\ii publice. Bulgaria {n Bulgaria lustra\ia a fost o [ncercare de a-i impiedica pe liderii comuni]ti ]i ofi\erii poli\iei politice s` ocupe pozi\ii importante [n stat. Termenul a fost folosit pentru prima dat` [n 1991 de primul guvern al Uniunii For\elor Democratice, dar spre sf@r]itul anilor 90 era deja perceput ca incorect politic. Lustra\ia a figurat ini\ial [n legea b`ncilor din 1992 (abolit` [n 1997), ce bara accesul la pozi\iile de conducere din sistemul bancar a fo]tilor activi]ti de partid ]i a agen\ilor ]i colaboratorilor poli\iei politice (Komitet za Durzavna Sigurnost sau KDS). Dezbaterea public` pe tema lustra\iei a [nceput [ns` [n decembrie 1992, c@nd parlamentul a adoptat legea privind introducerea unor cerin\e adi\ionale pentru membrii structurilor de conducere din institu\iile stiintifice ]i Comisia Suprem` de Acreditare (a]a numita lege Panev), condamnat` de Partidul Socialist Bulgar ca persecu\ie politic` ]i v@n`toare de vr`jitoare ]i abolit` [n 1995 de majoritatea parlamentar` socialist`. Aplicat` universit`\ilor, institutelor ]tiin\ifice ]i Academiei de Stiin\e, legea bara accesul la func\iile de conducere, inclusiv ]ef de serviciu personal, a fo]tilor nomenclaturi]ti, ofi\erilor ]i informatorilor KDS-ului, ]i a celor care au predat discipline ideologice [n ]coli (articolul 3). Tot [n 1992

126

Comunism, post-comunism guvernul a formulat Legea decomuniz`rii, o propunere de lustra\ie care marginaliza anumite categorii de factori decizionali comuni]ti din pozi\ii de conducere [n executiv, companii de stat, mass media ]i alte organiza\ii. Pre]edintele Jelev a criticat legea pe motiv c` “reconcilierea na\ional` ]i reforma economic` reprezint` adev`rata decomunizare”. C`derea guvernului Uniunii la sf@r]itul acelui an a pus cap`t [ncerc`rilor de decomunizare, cu at@t mai mult cu c@t proiectul nu a primit sus\inere popular`. Noul guvern socialist nu a fost [nclinat s` redeschid` subiectul lustra\iei. Dup` ce preluat puterea [n 1997, Uniunea a [ncercat s` resusciteze tema lustra\iei printr-o propunere de constituire a unei comisii speciale autorizate s` fac` public` identitatea agen\ilor secre\i din r@ndul clasei politice bulgare. Articolul 26 al legii privind radioteleviziunea public` din noiembrie 1998 prevedea c` fo]tii agen\i ]i colaboratori ai poli\iei politice nu puteau fi membri ai nou-creatului Consiliu Regulator al Mass Mediei. {n februarie 2002 consiliul a pierdut un membru, dup` ce acesta a fost demascat ca fost agent secret. Candida\ii pentru aceste pozi\ii sunt obliga\i s` semneze declara\ii privind (ne)colaborarea lor cu poli\ia politic`. Condi\ii similare se aplic` membrilor de parlament ]i consiliilor locale dup` ce [n 2001 legea privind alegerile membrilor de parlament, a primarilor ]i a consilierilor municipali a fost modificat`. Dup` propriile declara\ii, comisia special` a verificat to\i candida\ii propu]i pentru a ocupa aceste pozi\ii, iar comitetele electorale regionale au publicat rezultatele acestor verific`ri. Este important s` not`m c` verdictele comisiei r`m@n simple recomand`ri ]i nu sunt urmate de [nl`turarea celor dovedi\i drept colaboratori din via\a politic` postcomunist`. Partidele politice nu sunt obligate s` exlud` de pe listele electorale pe cei demasca\i ca fo]ti agen\i secre\i. De]i implementat` doar la alegerile generale din 2001, legea a generat un scandal public [n care integritatea unor cunoscute figuri publice (actori, regizori ]i jurnali]ti) care ]i-au lansat carierele [n comunism a fost pus` sub semnul [ntreb`rii. Albania O masiv` triere a aparatului administrativ de stat, apreciat` ca fiind cea mai dramatic` din Europa de Est, a urmat victoriei electorale a Partidului Democrat. {n decembrie 1991, guvernul de coali\ie dominat de democra\i a introdus legea rela\iilor de munc` (nr. 7526), ce a permis demiterea angaja\ilor din [ntreprinderile ]i agen\iile de stat f`r` motiv explicit sau drept de apel. Organiza\ia interna\ional`

Human Rights Watch a estimat c` legea a permis ca “favoritismul politic ]i personal s` determine procesul”. Aproape 250.000 persoane – [n mare parte simpatizan\i sociali]ti f`r` leg`tur` cu structurile de conducere ale vechiului regim – ]i-au pierdut locul de munc`. Dup` ce sociali]tii au preluat puterea [n 1997, la fel de mul\i angaja\i au fost demi]i, expun@nd lustra\ia albanez` criticii de a fi o simpl` reglare de conturi mai mult dec@t un proces de reconciliere na\ional`. Politizarea administra\iei a fost at@t de acut`, [nc@t dup` alegerile din 2005 premierul Sali Berisha a asigurat popula\ia c` un nou val de demiteri nu va urma. {n 1995, parlamentul albanez a adoptat dou` legi privind lustra\ia: legea genocidului ]i a crimelor [mpotriva umanit`\ii comise [n Albania [n timpul regimului comunist din motive politice, ideologice ]i religioase (nr. 8001 din 22 septembrie, “legea genocidului”) ]i legea privind verificarea caracterului moral al oficialilor ]i al altor persoane conectate cu ap`rarea statului democratic (nr. 8043 din 30 noiembrie, “legea verific`rii”), ulterior amendat` de decizia Cur\ii Constitu\ionale din 31 ianuarie 1996. Prima facie, aceste legi au avut inten\ia de a proteja noua democra\ie albanez` prin limitarea accesului la procesul politic a persoanelor cu tendin\e antidemocratice, dar de fapt ele au fost folosite de Partidul Democrat pentru a cur`\a scena politic` local` de persoanele antidemocrate ]i de cele care se ridicau [mpotriva sa. Legea genocidului permitea condamnarea, prin intermediul procurorului general, a crimelor [mpotriva umanit`\ii comise de regimul comunist. Demnitarii comuni]ti puteau fi acuza\i de crime [mpotriva umanit`\ii, nu doar de corup\ie, cum fusese cazul [nainte de 1994. Persoanele g`site vinovate erau excluse din posturi publice p@n` [n anul 2002 pe baza implic`rii lor personale [n acte reprobabile. P@n` [n ianuarie 1996, procurorul general a ordonat arestarea a 24 fo]ti lideri comuni]ti, dintre care mul\i erau deja [n \nchisoare condamna\i pentru implicarea [n acte de corup\ie. Succesorul lui Hodja, Ramiz Alia, a fost condamnat [n 1994 pentru crime economice, eliberat [n 1995 ]i rearestat [n februarie 1996 [n baza legii genocidului sub acuza\ia c` ar fi ordonat [ncarcerarea a mii de cet`\eni [nainte de 1991, uciderea celor ce [ncercaser` s` p`r`seasc` ilegal \ara, deschiderea focului de c`tre poli\ie asupra celor ce au r`sturnat monumentul lui Hodja din Tirana ]i uciderea a patru persoane pe 2 aprilie 1991 la Shkoder. Alia a fugit din \ar` [n 1997, [nainte de a fi condamnat, dar al\i demnitari comuni]ti au primit sentin\e variind de la cinci ani la [nchisoare pe via\`.

127

S.P. nr. 120-121-122/2006

Comunism, post-comunism Legea genocidului a permis ]i o lustra\ie extrem de limitat`. Persoanele dovedite a fi autori, conspiratori sau executori ai crimelor comuniste [mpotriva umanit`\ii ]i cei ce au de\inut anumite pozi\ii publice [nainte de 31 martie 1991 nu puteau ocupa posturi [n administra\ia public`, justi\ie sau mass media p@n` [n 2002. Pozi\iile publice ce duceau la lustra\ie erau cele de fost membru al conducerii Partidului Muncii ]i al Adun`rii Na\ionale, pre]edinte al Cur\ii Supreme, procuror general ]i ofi\er ]i informator al Sigurimi, dar nu cei ce au de\inut asemenea pozi\ii dar “au ac\ionat [mpotriva liniei oficiale sau s-au distan\at de ea [n mod public” (articolul 3). Cu c@teva excep\ii notabile (Haxli Lleshi, fost pre]edintele Adun`rii Na\ionale, sau Manush Myftiu, fost vice-premier), cei g`si\i vinova\i erau deja [n [nchisoare ]i oricum nu ar mai fi putut ocupa posturi publice p@n` [n 2002. Verific`rile au fost operate de un comitet cu drepturi exclusive de a folosi dosarele fostei Sigurimi ]i ale Partidului Muncii. Articolul 1 al legii verific`rii stabilea lista pozi\iilor ce se aflau [n aten\ia comitetului: deputa\i, pre]edintele republicii, membri ai aparatului de stat central ]i local, directori de institu\ii bancare ]i financiare, ofi\eri de armat`, membri ai poli\iei, serviciilor secrete ]i ai corpului diplomatic, judec`tori ]i procurori, rectori de universit`\i, directori ai radio-televiziunii de stat. Comitetul deter mina apartenen\a persoanelor verificate la urm`toarele categorii: membri ai guvernelor comuniste, Politburoului, Comitetului Central, Consiliului Preziden\ial ]i ai Cur\ii Supreme, ofi\eri, agen\i ]i colaboratori ai Sigurimi ]i ai serviciilor externe de informa\ii, ofi\eri din penitenciare ]i lag`re de munc`, denun\atori, investigatori, procurori ]i judec`tori implica\i [n procese politice (articolul 2). Comitetul includea ]apte membri: pre]edintele numit de parlament, vice-pre]edintele ]i un alt membru numi\i de guvern, c@te un membru numit de mini]trii justi\iei, de interne ]i ai ap`r`rii, ]i un membru numit de Serviciul Na\ional de Informa\ii (articolul 4). Teoretic comitetul era independent, [ns` practic marja sa de libertate a fost limitat`, deoarece componenta [i era determinat` de majoritatea parlamentar` democrat`. Lideri democratici precum Sali Berisha ]i Spartak Ngjela au recunoscut [n 2005 c` natura sa partizan` a influen\at negativ eficacitatea ]i imaginea public` a comitetului. Dac` persoana investigat` refuza s` renun\e la pozi\ia public`, comitetul f`cea public verdictul s`u, pe baza c`reia guvernul putea s` ini\ieze procedura de demitere. Persoana investigat` putea contesta decizia [n termen de ]apte zile [n Curtea de Casa\ie. Articolele 7 ]i 9 ale legii verific`rii prevedeau ca to\i candida\ii la pozi\iile din articolul 1 trebuiau

S.P. nr. 120-121-122/2006

verifica\i [n prealabil de comitet. Un amendament ulterior a exceptat candida\ii la alegerile locale (60.000 persoane pentru 5.764 pozi\ii), incluz@ndu-i pe cei pentru prim`rii ]i prefecturi (800 pentru 64 pozi\ii). {n cazul [n care comitetul o includea [ntr-o categorie prev`zut` [n articolul 2, persoana nu putea candida p@n` [n 2002. Dac` [ncerca s` se inregistreze [nainte de acea dat`, comitetul [i dezv`luia public dosarul ]i informa Biroul Electoral, ce trebuia s` [mpiedice candidatura. Verific`rile puteau fi ini\iate de institu\ii, de membri ai partidului, [n cazul liderilor politici, sau de persoana [n cauz`. Cei ce erau deputa\i la momentul promulg`rii legii au fost supu]i verific[rii doar [n cazul [n care au candidat [n alegerile din iunie 1996. {n primele luni de activitate, comitetul a recomandat ca 139 persoane (10% dintre candida\ii care [n alegerile din mai 1996 au [ncercat s` ocupe un loc [n parlament) s` nu candideze [n alegeri. Dintre ace]tia, 45 erau sociali]ti, 23 social democra\i, 3 democra\i, 11 reprezentau Alian\a Democrat` ]i 13 Partidul Republican. }apte dintre cei 11 lideri ai Partidului Socialist au fost declara\i neeligibili (inclusiv Fatos Nano, Servet Pëllumbi ]i Kastriot Islami). Deoarece revelarea public` se putea face doar cu consim\`m@ntul persoanelor investigate, numele candida\ilor declara\i neeligibili nu au fost f`cute publice ]i astfel albanezii nu vor ]ti niciodat` natura acuza\iilor ridicate [mpotriva lor. Doar 57 dintre cei acuza\i au contestat decizia. Curtea de Casa\ie a dat dreptate numai la ]apte dintre ace]tia. Organiza\ii interna\ionale precum Human Rights Watch ]i OSCE au criticat termenul str@ns de depunere a contesta\iilor, partizanatul comisiei de verificare ]i caracterul secret al verific`rilor7. Negocierile pre]edintelui Berisha cu opozi\ia socialist` din 1996 au dus la acceptarea unui compromis prin care candida\ii la alegerile locale, dar nu cei pentru func\iile de primar ]i prefect, au fost exonera\i de verificare. Protestele populare ce au urmat c`derii schemelor piramidale au dus la formarea unui guvern de “reconciliere na\ional`” ]i organizarea de noi alegeri generale [n iunie 1997. Un nou “contract politic” amenda legile lustra\iei prin legile nr. 8215 ]i nr. 8220. Doar fo]tii membri ai Politburoului, fo]tii agen\i secre\i ]i cei vinova\i de crime [mpotriva umanit`\ii urmau a fi lustra\i. Mini]tri comuni]ti ca Fatos Nano ]i Skendër Gjinushi au putut candida [n alegeri. Cu o majoritate parlamentar`, sociali]tii au putut folosi lustra\ia [n propriul lor avantaj, reorganiz@nd administra\ia central`, justi\ia, universita\ile ]i mass media public` ]i [nlocuind simpatizan\ii democra\i cu proprii lor

128

Comunism, post-comunism membri. La cererea noilor procurori numi\i de sociali]ti, tribunalele au reexaminat acuza\iile de crim` [mpotriva umanit`\ii ridicate [mpotriva unor oficiali comuni]ti ca Ramiz Alia, Hekuran Isai and Simon Stefani. {n octombrie 1997 Curtea Suprema i-a achitat pe to\i pe motiv c` nu puteau fi tra]i la r`spundere pentru fapte recunoscute ca legale [n momentul [n care au avut loc. La 15 ianuarie 1998, pre]edintele Nafiz Bezhani al noul comitet de verificare numit de sociali]ti a cerut parlamentului s` modifice legea verific`rii, restr@ng@nd num`rul cazurilor supuse lustra\iei de la to\i agen\ii secre\i doar la ]efii Ministerului de Interne ]i ai Sigurimi. Judec`torii ]i procurorii comuni]ti nu mai erau lustra\i, iar colaborarea cu Sigurimi era pedepsit` doar dac` se referea la investiga\iile de natur` politic`. {n mai 1998, comitetul a anun\at c` a verificat 3.000 demnitari ]i a recomandat lustrarea a doar 81 dintre ei. Nu este clar c@\i dintre ace]tia ]i-au pierdut posturile. Ulterior, comitetul nu a mai func\ionat, iar la 31 decembrie 2001 legea verific`rii ]i-a [ncetat aplicarea. Slovenia {n Slovenia, lustra\ia a luat forma amendamentului UDBa (Udbovski Amandma), a rezolu\iei privind ilegalitatea regimului totalitar comunist ]i a legii privind suprimarea consecin\elor regimului totalitar comunist (a]a numita lege a lustra\iei). Nici una dintre aceste initia\ive nu a avut succes. Amendamentul UDBa, propus [n iulie 1992 ]i aplicat legii alegerilor parlamentare, c`uta s` blocheze posibilitatea ca fo]tii colaboratori secre\i s` ocupe fotolii [n Adunarea Na\ional`. Amendamentul stipula c`, [naintea alegerilor ]i a accept`rii unei pozi\ii, fiecare candidat s` semneze o declara\ie scris` detaliind colaborarea, [nainte de alegerile din prim`vara lui 1990, cu poli\ia politic` (Slu ba Dr avne Varnosti sau SDV) ]i serviciile de inteligen\` iugoslave sau str`ine. Cei care admiteau o asemenea colaborare nu mai puteau candida pentru un fotoliu parlamentar, iar cei care min\eau [n privin\a trecutului lor printr-o declara\ie fals` []i pierdeau pozi\ia. Declara\ia era un document public [nregistrat la Comisia Electoral`. {n septembrie 1992, amendamentul a fost respins de parlament. Coali\ia DEMOS care a dominat scena politic` [n anii 1990-1992 a preferat s` se concentreze asupra crimelor comuniste comise [n al doilea razboi mondial sau [mpotriva rezisten\ei interne. Eforturile sale au contribuit la reabilitatea victimelor proceselor politice din anii 40, la reconsiderarea rolului colaboratorilor ]i partizanilor ]i la restituirea propriet`\ilor na\ionalizate

dup` r`zboi. {ns` DEMOS nu a vrut, ]i poate nu a putut, s` analizeze activitatea poli\iei politice iugoslave din alte perioade ale domina\iei comuniste sau a liderilor politici comuni]ti ce au f`cut abuz de putere. {n 1992 cabinetul lui Drnovsek a creat o Comisie Parlamentar` de Investigare a Crimelor de Mas` Postbelice, a Proceselor Dubioase ]i a Altor Iregularit`\i. Comisia a operat [ntre 1992 ]i 1996 sub conducerea vice-premierului Jo e Pu nik, dar nici unul dintre rapoartele sale nu a fost f`cut public8. {n 1997 for\ele de centru-dreapta au ridicat iar problema lustra\iei. {naintea alegerilor din acel an social democra\ii ]i cre]tin democra\ii au [naintat parlamentului dou` documente: rezolu\ia privind ilegalitatea regimului totalitar comunist ]i a]a numita lege a lustra\iei. Ministrul Ap`r`rii Jan Janza a sus\inut c` NATO cerea Sloveniei s`-]i confrunte demonii trecutului comunist [nainte de a i se putea [ncredin\a secretele alian\ei. Public s-a considerat c` insuccesul \`rii de a fi admis` printre primele candidate NATO din Europa de Est se datora lipsei lustra\iei. Pe 26 noiembrie 1997 legea lustra\iei a fost respins` de parlament cu 57 voturi contra ]i doar 22 pentru. Doar 79 dintre cei 90 membri ai parlamentului au participat la vot. Discutat` [n aceea]i perioad`, rezolu\ia condamna fostul regim, f`r` a prevedea sanc\iuni contra indivizilor sau institu\iilor asociate acestuia. Conform rezolu\iei, [n Slovenia perioada comunist` se [mp`r\ea [n trei etape: etapa totalitar`, etapa socialist realist` ]i etapa socialismului cu fa\` uman`. Partidul Comunist era f`cut responsabil pentru sus\inerea pe care o acordase regimului. Dup` cinci zile de dezbateri, rezolu\ia a fost respins` cu 44 voturi contra ]i 42 pentru, [ntr-o atmosfera de apatie public`. Proiectul lustra\iei a fost ulterior abandonat [n Slovenia. |`rile est europene au urmat c`i diferite [n ce prive]te metodele concrete de lustra\ie, at@t [n ce prive]te sanc\iunile pe care aceasta le atrage dup` sine, c@t ]i categoriile sociale vizate pentru [nl`turare. Serviciile secrete, judec`torii ]i procurorii, ]i clasa politic` au fost segmentele cel mai adesea verificate. Dar dac` toate procesele de lustrare au inclus verificarea, nu toate au inclus sanc\iuni pentru deconspirarea ca fost instrument al represiunii comuniste. Prin urmare, doar [n unele \`ri procesul de lustra\ie a dus la cur`\irea elitelor postcomuniste de activi]tii de partid comunist ]i de agen\ii ]i colaboratorii secre\i ai poli\iilor politice secrete. Acest articol prezint` sumar rezultatele unei cercet`ri comparative coordonate de Centrul de

129

S.P. nr. 120-121-122/2006

Comunism, post-comunism Studii Postcomuniste de la Universitatea St. Francis Xavier ]i generos finan\ate de Social Sciences and Humanities Research Council of Canada, la care au participat dr. Nadya Nedelsky (USA), dr. Robert Austin ]i dr. Gary Bruce (Canada), dr. Momchil Metodiev (Bulgaria) ]i dr. Renata Uitz (Ungaria). Le mul\umesc dr. Maria Los, dr. Dariusz Stola ]i istoricilor Institutului pentru Memorie Na\ional` din Var]ovia pentru sugestii ]i complet`ri ]i numero]ilor oameni politici din toate \`rile discutate care au oferit informa\ie.

NOTE 1

V. “Collaborators Revealed,” Uncaptive Minds vol. 4 (1991), p. 9. 2 Dou` alte nume au fost ad`ugate ulterior. 3 Legea a fost modificat` [n noiembrie 1992, c@nd Curtea Constitu\ional` a exceptat de la lustrare candida\ii [nc` nerecruta\i drept informatori. Cei ce apar\ineau acestei categorii puteau face apel la o comisie independent` de lustra\ie care trebuia s` stabileasc` dac` candidatul a fost [n cele din urm` recrutat ca informator. {n 1992 din 600 de cazuri comisia a determinat c` doar 3% dintre candida\i colaborasera [ntr-adev`r. Cei dovedi\i drept colaboratori puteau contesta decizia de lustra\ie [n cur\ile administrative. 4 V. Peter Kononczuk, “Judging the Past: Ghosts from the Communist Era Come Back to Haunt Judiciary,” The Prague Post, 17 august 2005, www.praguepost.com 5 V. Aleks Szczerbiak, “Dealing with the Communist Past or the Politics of the Present? Lustration in Post-Communist Poland,” Europe-Asia Studies, vol. 54, nr. 4 (2002), pp. 559-560. 6 New York Times (23 ianuarie 1996) ]i Jakub Karpinski, “Polish Security Services and the Oleksy Case,” Transition (1 noembrie 1996), pp. 9-13. 7 At@t sociali]tii, c@t ]i social democra\ii au contestat constitu\ionalitatea celor dou` legi ale lustra\iei, dar Curtea Constitu\ional` a respins obiec\iile lor pe 31 ianuarie 1996, suger@nd doar amendamente minore. 8 Comisia a concluzionat c` aproximativ 16.117 sentin\e politice ]i 178 condamn`ri la moarte au fost date din 1945 p@n` [n 1977. “Porocilo o Raziskovanju povojnihsodnih procesov,” Nova Revija (Ljubljana, 2003), pp. 16-55.

LAVINIA STAN - Dr., Director al “Centrului pentru Studii Post-Comuniste”, St. Francis Xavier University, Canada.

S.P. nr. 120-121-122/2006

130

SEMNAL Aleksandr Soljeniåîn Ca bobul între pietrele de moarã Editura: Humanitas Anul apariåiei: 2006 Traducere din rusã de Nicolae Vrubleschi

Descriere “Ma gândeam cã asta-i tot, cã nu mai am ce scrie la Vitel: scriitorul are acum o casã, nu mai este nevoit sã alerge de colo-colo, manuscrisele rãmân la vedere în diferite camere, iar el nu mai dã fuga sã le ascundã la orice ciocãnit în uæa, poate sã compare începutul cu sfâræitul pe aceeaæi masã de scris, iar, când a terminat, nu mai trebuie sã îngroape opera terminatã. Atunci, judecând dupã criteriul sovietic, eseurile asupra vieåii literare se încheiaserã? Ar fi fost deplasat sã le continui? Intenåionam sã plasez o concluzie astfel formulatã la sfâræitul Invizibililor. Cãci nu ætii ce îåi rezervã viitorul. Conform criteriului occidental, eseurile au cãpãtat, într-un mod neaæteptat, o nouã direcåie. Piatra de moarã a KGB-ului nu înceta sã mã zdrobeascã - dar mã obiænuisem; acum i s-a alãturat (æi nu pentru prima oarã) piatra de moarã a Occidentului æi amândouã mã macinã! Cum sã trãiesc aici? În toate problemele de afaceri, de finanåe æi de organizare ajung în impas, înregistrez pierderi, apar complicaåii de nerezolvat, astfel cã, în unele momente, mã cuprinde disperarea: parcã mi-am pierdut raåiunea, m-am dezobiænuit sã acåionez, fac numai greæeli. Cât de lucid eram în Est æi cât de orb sunt aici. Cum sã mã descurc în acest pãienjeniæ de reguli æi legi?” Aleksandr Soljeniåîn

Comunism, post-comunism

Memory and History in Postcommunism Preliminary Theoretical Remarks* MICHAEL SHAFIR Historiography’s political functions under totalitarian regimes have been, and continue to be, fascinating for scholars and laymen alike. Yet it is unlikely that any future scholar would be capable of better summing it up than George Orwell did in his famous Nineteen eighty-four: “He who controls the present, controls the past. He who controls the past controls the future”. What happens, however, once that past is left behind? What, in other words, happens when there is no one around to “control the present”; or rather, when “controlling the present” is subject to competition and ephemeral by the nature of a theoretically competitive political system? I would like to advance the proposition that at this point historiography, once strictly controlled, begins to face a fierce competitor, namely “memory”. The literature on “memory” is by now so vast that one would need a huge, well, memory and a correspondingly enormous footnote to just mention the most prominent names associated with it in the last decades. Suffice it to mention that Paul Ricœur traces preoccupation with what “memory” is all about to the ancient Greek philosophers, Augustin, John Locke, Sigmund Freud, Maurice Halbwachs, Yosef Haim Yerushalmi and Pierre Nora (to mention but a few) before he produces his own theory (Ricœur, 2001). It would have been strange if post-communist East Central Europe made an exception to what JeanCharles Szurek (2000) terms as “the tyranny of memory.” One of the purposes of this study is to prove that it by no means does so. Just a few years after the fall of the regimes, Tina Rosenberg, describing Czechoslovakia, Poland and the former German Democratic Republic now reunited with the Federal Republic, was dubbing the area as a “haunted land”

that was “facing Europe’s ghosts after communism” (Rosenberg, 1996). In turn, Eva Hoffman had titled a volume published three years earlier (1993) Exit into History, thus echoing the title of an article by Shlomo Avineri (1991). As I have pointed out elsewhere, it is rather misleading to speak (as Avineri did) of a “return to history,” for this implies that history (and historiography) has been absent from a communist-ruled East-Central Europe (Shafir, 1994, p. 333 and Shafir, 2004b, p.181). If that were the case, how would one explain the prominent part played by “national communism”, whose roots can be traced back as far as Stalin’s “socialism in one country”? I believe one would be more accurate speaking of an “eruption of (rather than to) memory.” It is memory, rather than history, that is capable of “haunting”. Like historiography, memory can be, and has been, silenced by totalitarian regimes when and if it contradicted those regimes’ socialization purposes. But unlike historiography, memory cannot be erased. It cannot be placed on shelves with limited access in public libraries; neither can it be stopped from transmission from generation to generation by a “competitor socializer” such as the family. While deviously “whispered” under totalitarianism, memory “breaks out” unrestrained once that regime is gone--including reminiscences of personal experiences under the previous governance. What is more, while historiography is the privileged field of professionals, memory engulfs entire communities or entire groups within communities. Memory requires no footnotes against which arguments might be checked. Memory just is, whereas (when free) historiography places the has been under question mark. As Romanian historian Adrian Cioroianu (2000, p. 29) has put it, history is uncertain, memory is always certain. It makes little sense to argue against memory, since memory is pri-

131

S.P. nr. 120-121-122/2006

Comunism, post-comunism marily sentiment. And sentiments know no professional boundaries. They are above all shared, which means that not only historians, not only politicians or writers, not just university or high-school graduates, but also shopkeepers, blue-collar workers and peasants constitute the make-up of memory. And, as pointed out by George Schöpflin, an important role in the maintenance of memory (ranging from making parts of memory silent, understanding memory and controlling its resonance) is played by myth (Schöpflin, 1997, p. 26). At this point I owe the reader a clarification. My employment of the notion of “myth” is neither based on Georges Dumézil (1939, 1968, 1971), nor on Mircea Eliade (1995, 1999, 2003) and his rejection of “historicism” (|urcanu, 2005, pp. 475-476; Misane and Priedite, pp. 160-161). It rather rests on Georges Sorel’s perceptions of the myth and particularly its capabilities of moving masses regardless of the myth’s accuracy (see Sorel, 2003, pp. 22-25, 84-85, and Sternhell et al., 1989, pp. 78-98). He or she who wants to read in this choice an ideological option is free to do so, but is warned that Sorel is considered by many to be a protofascist intellectual (Sternhell et al., 1989, pp. 53-126; Gregor, 2005, pp. 64-66), and is thus very much in the same category with Dumézil and Eliade (Dubuisson, 2003). Vladimir Tismaneanu, whose book Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism and Myth in Post-Communist Europe often relies in analysis on Sorel, emphasizes that “[m]yths are not banal descriptions of the desired society”. He cites the French syndicalist as writing: “A myth cannot be refuted, since it is, at bottom, identical with the conviction of a group, being the expression of these convictions in the language of movement; and in consequence unanalyzable into parts, which could be placed on the plane of historical description” (Tismaneanu, 1998, p. 13). And to an equal extent, this explains why memory is also the subject of a lot more attention under any regime (including democracies) than history is. This also means that myth should not be employed as a synonym of “legend”, as often is the case. Legends play no social role --unless they are turned into myths. Legends may easily be “deconstructed”. It is useless to deconstruct myths, for the purpose of myth is to either mobilize or demobilize, and to coagulate society or parts thereof around one or more ideas shared by its members or by groups within the society. Myth-deconstruction would always trigger a process of “myth-replacement”, for myth is part of collective memory, which legend is not--but may become (Schöpflin, 1997).

S.P. nr. 120-121-122/2006

Lest I be misunderstood, I am not arguing in any way in favor of “historicization” (not to be confused with “historicism”) in a Martin Broszat style. I do not consider memory to be in any way inferior to, or less important than, the careful research of the historian. Moreover, I embrace Saul Friedlander’s position in his dispute with the late German historian (Broszat, Friedlander, 1990) over the danger implicit in Broszat’s advocacy of a “historicization” of Nazi Germany’s epoch. This historicization was understood by Broszat as the need to study the Nazi era as if it were just like any other historic period; as a requirement to clean (cleanse?) its interpretation of any ideologicalmoral dimension; and as freeing the object of study “of the ‘imposed syndrome’ created by moral judgement on the Nazi era in its totality” (Friedlander, 1993, pp. 68-69). For Broszat (as Friedlander would retrospectively put it), “memory eliminates nuances, opts for the most global and schematic rendition of the past, often giving it a mythical and, in any case, a monumental dimension,” whereas “the aim of historiography--certainly the aim of historicization as defined by Broszat--is the search for nuances, for complexity, for differentiation, the fight against any kind of mythification or monumentalization of the past” (Friedlander, 1993, pp. 95-96). Unlike Broszat, I am not the advocate of de-mythification, for I consider that to be a futile endeavor. Myths may be replaceable, but they are not effaceable. Myths are part and parcel of collective memory, and that memory cannot be liquidated but by genocide. Neither of these statements is aimed at claiming the primacy of memory over historiography. As Friedlander (1993, p. VIII) put it: T he process involved in the molding of memory and historiography is, theoretically at least, antithetical to that involved in the writing of history. Nonetheless, the representation of a recent and relevant past has to be imagined as a continuum: the constructs of publiccollective memory find their place at one pole, and the “dispassionate” historical inquiries at the opposite pole. The closer one moves to the middle ground, that is, to an attempt at general interpretations of the group’s past, the more the two areas--distinct in their extreme forms--become intertwined and interrelated. This middle ground may be defined as a specific category, that of “historical consciousness.” Public-collective memory manifests itself essentially in set commemorative rituals and dominant symbolic systems referring to the past of the group (street names,

132

Comunism, post-comunism monuments, museums, etc.), and “dispassionate” historiography is restricted to periods distant in time or to those eras that have lost immediate “existential” and ideological relevance to the present. “Historical consciousness” is the necessary conjunction of both extremes in any significant attempt at understanding, explicating, and representing the yesterday that affects the shaping of today. Incremental knowledge acquired by historical research is usually integrated within the general framework of the prevailing historical consciousness of a group and molded according to one of its extant frameworks of interpretation. On the other hand, because memory is so much entangled with sentiment, it is often short. Personal experience comes to play a much larger role in memory than it ever did in historiography. There are things we would rather forget when it comes to our own behavior and that of our peers or of our communities. We know from Ricœur (2001) that memory and forgetting are inextricable, and I dare add that this is to a large extent due to the powerful existence of a “present dimension.” Indeed, memory is not only about remembering. To remember is to recall the past. But memory is not only about the past. It is also about the present and about the future. Memory is instinctive. A child who does not remember that fire burns, would put its hand in the flame again and again. We instinctively remember the past in order to be able to function at present and in order to be able to cope with the future. But just as memory is instinctive, so is forgetting. If we cannot function without learning from experience, it is no less true that we cannot function if experience becomes obsessive. If we were to spend our lives in bemoaning personal and above all collective traumas, we would become just as dysfunctional as human beings as we would be as walking tabulae rasae. It is hard to establish with certainty where the line between remembering and forgetting must be drawn. We know that we mourn in order to remember, but also in order to be able to forget. Mourning, including collective mourning, thus has a double healing function. It is, on one hand, directed at understanding what happened to us or our kin, but at the same time it is directed towards enabling ourselves to survive. The trouble is that memory in general, and collective memory in particular, is also selective. We “forget” what we do not like to remember, we eliminate from our psyche, including the collective psyche, what we wish it did not happen. Even when we are forced by evidence to recognize our guilt, we tend to

deflect responsibility unto others. Despite their multiple differences, historians, sociologists, anthropologists and political scientists converge on one point: memory is about the present. If the “tyranny of memory” cannot be escaped, this is because no one has yet devised the time machine for escaping from the present. The main reason for the “presence of the present” in memory is that memory is in one way or another linked to legitimacy and the legitimization process. Memorials and commemorations are indeed inextricably linked to that process, be it the personal legitimization of politicians and the politics they are supposed to represent, or the collective legitimization of a society’s perceptions of itself. When Romanian historian Andrei Pippidi speaks of the need to develop a “theory of symbolic history” (Pippidi, 2000, pp. 5-10) for the purpose of comprehending the handling (or mishandling) of memory as a social phenomenon, he actually has in mind the necessity of a “theory of symbolic memory.” George Schöpflin (1977, p. 20) emphasizes the linkage between myth and ritual and between myth and symbol: “In simple terms, myth is the narrative, the set of ideas, whereas ritual is the acting out, the articulation of myth; symbols are the building blocks of myths and the acceptance or veneration of symbols is a significant aspect of ritual. A ritual generally observes the procedures with which a symbol is invested, which a symbol compels.” Thus memory in general, and ceremonies of memorialization in particular, is linked to both ritual and to symbol. One can, as Schöpflin does when he analyses “commemoration”, see in it a process a “ritualized” recalling of what societies stand for. “A society without memory is blind to its own present and future, because it lacks a moral framework into which to place its experiences” (Schöpflin, 2000, p. 74). The symbolic aspect of memorials and commemorations is even more pronounced in societies whose national identity is fragile and whose future is uncertain. The distortion (but not obliteration!) of national symbols in East Central Europe under the communist regimes and the search for either new or renewed “symbols” in the wake of regime change made Jacques Rupnik observe in the early 1990s that “demolition of communist statues, restoration of former denomination to streets, are but the exterior aspects of the search for a ‘usable past,’ whose force is proportional to the fragility of national identity and uncertainty in face of the future” (Rupnik, 1992/1993, p. 4). To my knowledge, Rupnik never defined what “usable past”

133

S.P. nr. 120-121-122/2006

Comunism, post-comunism means. Nor have those who employed the concept in his footsteps (for example, Iordachi and Trencsényi, 2003). Under “usable history” I understand the search for positive past referents for the purpose of forging self-confident national identities. For as Sorin Antohi (1997, pp. 292-316.) shows, post-communism entails, among other things, a crisis of national identity. The search for a “usable past” is thus particularly strong in societies uncertain of what should replace their left-behind identity and who should be chosen to symbolize the new identity. This is precisely the case of East-Central Europe in transition. Which past is deemed as worthy to be “used” or “re-used”? Back in 1994, German political scientist Claus Offe spoke of a “triple transition” facing the former communist states of the area. He termed this as a “dilemma of simultaneity” generated by having to cope at one and the same time with unconsolidated borders, democratization and property redistribution”; moreover, according to Offe, these tasks are faced while the transiting political entities are confronted with occasional outburst of “national and ethnic politics and ethnic strife” (Offe, 1994, pp. 135, 64-66, respectively). Elsewhere I pointed out (Shafir, 2004a, p. 57) that such outbursts are reflecting a “dilemma of simultaneity,” though this is “merely” a double dilemma, not a triple one: is it possible to overcome the communist past without leaning on what preceded it, and is it possible to overcome the authoritarian past that antedated communism without idealizing that past beyond recognition? In other words, the double Vergangenheitsbewältigung necessity is calling for a positive “referential,” in the absence of which no nation-building process is conceivable at all. No polity can function without — to use Benedict Anderson’s terminology (1991) — a positive “imagined community” to which reference can be made. For, as Romanian historian Lucian Boia put it, “The past means legitimization and justification. Without having a past, we can be certain of nothing “ (1998, p.7). What Pippidi calls the “macabre comedy of posthumous rehabilitations all over Eastern Europe after 1989” demonstrated that the past was undergoing a process of being reshaped “by partisan passions, with each political family introducing in the national pantheon those historic figures in whom it can recognize itself or whom it abusively claims [as its own].” One must ask, we are told by Pippidi, “Who Is On the Way Out? Who Is on the Way In?,” all while bearing in mind that “ At a time when all Central East European countries reject the Soviet model, searching for an

S.P. nr. 120-121-122/2006

own (old or new) national identity, historians and politicians compete for the reinterpretation of the past” (Pippidi, 2000, pp. 8 and 22, respectively). And here is precisely where competitive memories step in. To understand that mechanism one is well advised to return to Maurice Halbwach’s analysis of collective memory (1997) and the distinctions he makes between its three categories. In so doing, one need not necessarily accept the French sociologist’s claim that memory is singularly social. But there can be little doubt that one of memory’s functions is both socially induced and socializing. According to Halbwachs, the first corner stones of memory are being laid in childhood. He calls that “individual” memory. What individuals “remember” is how to read the past and the present through the spectacles of parents, grandparents and the circle of their immediate friends. In other words, the Halbwachsian category of individual memory does not involve choice, as people cannot choose the family into which they are born or that family’s immediate circle of friends. The experiences of this restricted circle would become “their” personal experience. How they relate to events occurring in their childhood is also “remembered” through the experience they undergo by being part of this restricted circle. A second Halbwachsian category is formed by “collective” memory. This is the sum total of experiences an individual undergoes as a member of a group larger than the family and his/her immediate circle of friends and acquaintances. Belonging to this category is not necessarily, but may become, a matter of choice. People do not choose to be born as part of one particular nation more than they choose to be born as part of a particular family. But to a large extent, they might opt for belonging to peer-groups and associations. They might not have chosen to be born in a social class, but some move from one social class into another. All these factors would impact their memory in the sense that they would “read” their own and their peers’ past from a group-perspective. But if my reading of the French sociologist is correct, it is wrong to speak of collective memory. Rather, one should use the term of collective memories, which compete not only among themselves, but often enough within the same individual. This brings us to the third component of Halbwachsian memory--historic memory. Paul Ricœur (2000, pp. 479-480) is rightly pointing out that, while also an

134

Comunism, post-comunism important part of the socialization process, historic memory is the only component of the Halbwachs triangle that is induced from outside the individual’s personal experiences. It is, so to speak, a “bridge” between individual and collective memory on one hand, and the respective society’s memory on the other hand. Or it might be an obstacle to the bridging operation, whenever individual and collective memory experiences contradict historic memory. “[T]he major reference of historic memory remains the nation,” according to Ricœur, who reproduces in support Halbwachs’ affirmation “generally, history starts where tradition ends” (Ricœur 2000, p. 482). This is an important point, for what that means is that Halbwach’s first two categories of memory (individual and collective) are mythical memory, whereas the third category may or may not belong to memory at all. Both Halbwachs and Ricœur miss an important aspect of this socialization process. That contradicting individual and collective memories might come into conflict with historic memory is true. But this is so only when institutionalized historic memory, that is, official historiography contradicts the early socialization processes. However, it is no less true that historic memory might become totally subservient to individual and collective memory. This is particularly acute in societies undergoing an identity crisis, as is the case of the post-communist polities. These societies find themselves in a situation in which the “single” official history has been displaced. (Not necessarily so its institutionalized representatives). In these crisis situations, personal memories tend to replace historic research. While Leopold von Ranke’s famous call on historians to reproduce the past “wie es eigentlich gewesen ist” might be unattainable, memory, as we have seen, is subjective by definition. This leads me to enounce the following hypotheses: 1) In transitional societies there is more room for overt “competitive memories” than in either totalitarian polities or in established democracies. In the former systems, competitive memories were transmitted “underground” and seldom found articulation outlets. In established democracies, what is at stake is not the identity of society, but that of its rulers. These latter stakes are considerably lower than under transition systems. Hence, while competition for memory does exist, consensual memory is far wider and chances are greater that the gap between the Halbwachsian individual-and-collective memories and historic memory would be narrower. 2) The search for a “usable history” in transitional

societies and the need for myth-replacement might well lead into mis-replacements. As Schöpflin (1997, p. 25) pointed out, it “is the political and intellectual élites in the community, those who are able to gain the ear of society, those who control the language of public communication” who “control myth and which myths they appropriate.” But what Schöpflin fails to observe is the fact that these elites, in turn, were and are molded by memory. They do not simply manipulate it at their will, but are “manipulated” by the values they inherited from family and their own peers. Political elites might misread the power of both counter-myths and the chances of success for their own proposed myth-replacements. How memory acts on us, in other words, depends on who we are. Dominick LaCapra is pointing out that “ whether the historian or analyst is a survivor, a relative of survivors [of the Holocaust], a former Nazi, a former collaborator, a relative of former Nazis or collaborators, a younger Jew or German distanced from more immediate contact with survival, participation, or collaboration, or a relative ‘outsider’ to these problems will make a difference even in the meaning of statements that may be formally identical” (LaCapra, 1992, p. 110). There is no reason to believe this is singular to the memory of the Holocaust and its representation. It would be very strange indeed if it did not apply to the memory of the Gulag, for example. Thus, “who remembers” matters, and opens the gate wide to a “clash of memories.” 3) While myths are culture-specific, they nonetheless are transferable. Transitional societies in general, and societies with a weak identity in particular, are prone to emulate not only organizational models, but also myths. This, of course, is by no means singular to post-communist societies. In the long run, however, “imported myths,” stand an even smaller chance of being successfully adopted, and the collapse of communism is proof of the fallacy’s endeavor. Yet when an imported myth finds a correspondent in local culture or in a sub-culture thereof, and serves the need of segments of local society, it may be turned into a powerful tool, even if its roots are in legend. 4) Myth acts powerfully on reading the recent past, even if the “reader” has experienced that past in a manner that is different from what the myth is claiming. 5) Personal security and collective security (particularly the lack thereof) make one read the recent past with the heart of the present and with a worried eye on the future. The future dimension of memory is indeed far larger than that of historiography. The present tends to obliterate the past, particularly when

135

S.P. nr. 120-121-122/2006

Comunism, post-comunism prospects for the future appear to be grim. This explains how people come to idealize a past from which they had opted out.

* This paper has been presented to the conference The New Frontiers of Europe. International, Inter-ethnic and Inter-confessional Relations, organized by the Faculty of European Studies, BabesBolyai University, Cluj, between April 6th-8th, 2006.

Sources Anderson, B., 1991, Imagined Communities: Reflections on the Origins and Spread of Nationalism (London: Verso). Antohi, S., 1997, Exerctiul distantei: Discursuri, societati, metode Exercising Distance: Discourses, Societies, Methods (Bucureøti: Nemira) Avineri, Sh., “The Return to History and its Consequences for the Jewish Communities in Eastern Europe,” in The Dangers of Anti-Semitism in the Wake of 1989-1990, Jerusalem: The Hebrew University, 1991, pp. 95-103. Boia, L., 1998, Jocul cu trecutul: Istoria [ntre adevar si ftiiune [The Game with the Past. History between Truth and Fiction], (Bucuresti: Humanitas). Brown, A., 1996, The Gorbachev Factor (New York:W.W. Norton), 2003. Broszart, M., Friedlander, Sh., 1990, “A Controversy about the Historicization of National Socialism,” in Baldwin, P. (ed.), Reworking the Past: Hitler, the Holocaust, and the Historians (Boston: Beacon Press). Cioroianu, A., 2000, Focul ascuns [n piatræ (Iasi: Polirom). Dubuison, D., Mitologii ale secolului XX: Dumézil, Lévi-Strauss, Eliade (Iasi: Polirom). Dumézil, G., 1939, Mythes et dieux des Germains (Paris: PUF). Dumézil, G., 1968, Mythes et épopée I. L’idéologie des trois fonctions dans les épopées des peuples indo-européens (Paris: Gallimard). Dumézil, G., 1971, Mythes et épopée II Types épiques indo-européens: un héros, un sorcier, un roi (Paris: Gallimard). Eliade, M., 1995, De la Zalmoxis la Genghis Han (Bucuresti: Humanitas). Eliade, M., 1999, Mitul eternei re[ntoarceri (Bucuresti: Univers enciclopedic). Eliade, M., 2003, Mitul reintegrarii (Bucuresti: Humanitas). Friedlander, S., 1993, Memory, History and the Extermination of the Jews of Europe (Bloomington: Indiana University Press). Gregor, A. J., 2005, Mussolini’s Intellectuals: Fascist Social and Political Thought ( Princeton: Princeton University Press). Halbwachs, M., 1997, La mémoire collective (Paris: Albin Michel). Hoffman, E., 1993, Exit into History: A Journey Through the New Eastern Europe ( New York: Viking). Iordachi, C., Trecsényi, B., 2003, “In search of a Usable Past: The Question of National Identity in Romanian Studies, 19002000,” East European Politics and Societies Vol. 17, no. 3, pp. 415-453. LaCapra, D., 1992, “Representing the Holocaust: Reflections on the Historians’ Debate,” in Friedlander, Sh. (ed.), Probing the Limits of Representation: National-Socialism and the “Final Solution” (Cambridge: Harvard University Press). Medvedev, R., 1982, Khrushchev (London: Basil Blackwell). Misane, A., Priedite, A., 1997, “National Mythology in the History of Ideas in Latvia: A View from Religious Studies,” in

S.P. nr. 120-121-122/2006

Schöpflin, G., Hosking, G., Myths Nationhood (London: Hurst & Company). Offe, K., 1994, Der Tunnel am Ende des Lichts. Erkundungen der politischen Transformation im Neuen Osten (Frankfurt am Main: Campus Verlag). Pippidi, A., 2000, Despre statui si morminte: Pentru o teorie a istoriei simbolice On Statues and Tombs: Towards a Theory of Historic Symbols ( Iasi: Polirom) Ricœur, P., 2001, Memoria, istoria, uitarea (Timisoara: Editura Amarcord, 2001, translated from the original La mémoire, l’histoire, l’oubli Paris: Éditions du Seuil, 2000). Rupnik, J., 1992-1993, “Revolutie--restauratie,” Revolution-Restoration in Lettre internationale (Romanian edition), no. 4, 1992/1993 (Winter). Schöpflin, G., 1997, “The Functions of Myth and a Taxonomy of Myths,” in Schöpflin, G., Hosking, G., Myths & Nationhood (London: Hurst & Company). Schöpflin, G., 2000, Nations, Identity, Power (London: Hurst & Company). Rosenberg, T., 1996, The Haunted Land: Facing Europe’s Ghosts after Communism (New York: Vintage Books). Shafir, M., 1994, “Anti-Semitism in the Post-Communist Era” in Braham, R.L. (ed.), The Tragedy of Romanian Jewry (New York: Columbia University Press), pp. 333-386. Shafir, M., 2004a, “Anti-Semitism in Post-Communist East Central Europe: A Motivational Taxonomy,” in Corbea-Hoisie, A., Jaworski, R., Sommer, M. (Hrsg.), Umbruch im östlichen Europa: Die nationle Wende und das kollektive Gedächtnis (Wien: Studien Verlag), pp. 57-80. Shafir, M., 2004b, “Varieties of Antisemitism in Post-Communist East Central Europe” in Kovács, A., Andor E. (eds.), Jewish Studies at the Central European University 2002-2003, pp. 175210. Sorel, G., 2003, Reflectii asupra violentei, (n.p.: Editura Incitatus), (Romanian translation of Réflections sur la violence, éd. M. Riviére, 1921). Sternhell, Z., Sznajder, M., Asheri, M., 1989, Naissance de l’ideologie fasciste ( n.p: Fayard). Szurek, J-C., 2000, “Pentru o memorie democratica a trecuturilor traumatizante,” For a Democratic Memory of Traumatizing Pasts in Colegiul Noua Europa, Istoria recenta [n Europa: Obiecte de studiu, surse, metode (Bucuresti: Lucrarile simpozionului international organizat de Colegul Noua Europa), 7-8 aprilie. Tismaneanu, V., 1998, Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism and Myth in Post-Communist Europe ( Princeton: Princeton University Press). |urcanu, F., 2005, Mircea Eliade: Prizonierul istoriei (Bucuresti: Humanitas).

MICHAEL SHAFIR - profesor de studii europene ]i rela\ ii interna\ionale la Universitatea Babes-Bolyai , ClujNapoca. El este autorul a dou` c`r\i ]i a peste 300 de articole despre comunist ]i post-comunism, publicate [n volume colective ]i [n publica\ii ]tiin\ifice din SUA, Marea Britanie, Germania, Fran\a, Austria, Olanda, Israel, Uungaria, Slovacia ]i Rom@nia.

136

Internaåional

Falimentul toleranåei – eæecul modelului francez de integrare a minoritãåilor MARIA CERNAT This is an essay proposing a brief analysis of the tolerance problems mirrored by the events which took place in Paris, 2005. The conclusion is that the short term policies adopted by the French government are failing to address the problem of immigrants, who are “protected” by the tolerance of the majority.

La mai bine de trei luni de la stingerea violen\elor care au zguduit periferiile marilor ora]e din Fran\a nimeni nu mai pare interesat de ceea ce presa francez` a numit “criza suburbiilor”. Consider`m [ns` c` tocmai acum, c@nd spiritele nu mai sunt la fel de [ncinse, ar fi oportun s` examin`m c@teva aspecte legate de posibilele cauze care au condus la situa\ia de criz` dar ]i modul [n care aceste evenimente s-au reflectat [n c@teva dintre contidianele franceze. Scopul acestei investiga\ii este unul mai ambi\ios ]i const` [n [ncercarea de a ar`ta c` toleran\a ca valoare care ar putea sta la baza politicilor care privesc minorit`\ile nu este cea mai bun` alegere ]i c` tocmai aceast` politic` a toler`rii minorit`\ilor poate s` conduc` la situa\ii conflictuale. {n acest caz, modelul francez [n ceea ce prive]te minorit`\ile nu ar fi unul demn de urmat. S` ne reamintim pentru [nceput cum au debutat violen\ele din suburbii. La o prim` vedere pare s` fi fost vorba de un accident stupid. La sf@r]itul lunii octombrie a anului trecut doi tineri provenind din familii de emigran\i, crez@nd c` sunt urm`ri\i de po li\ie, au s`rit gardul unei centrale electrice ]i au c`zut [ntr-unul din generatoare, pierz@ndu-]i astfel via\a. De]i ar p`rea un simplu accident, aceasta a fost sc@nteia care a aprins spiritele, tinerii provenind din familii de emigran\i consider@ndu-se persecuta\i de poli\ie. Astfel, simplul fapt c` s-au crezut urm`ri\i i-a determinat pe ace]ti tineri s` fug` ca ]i cum ar fi [ncercat s` scape de ni]te criminali pl`ti\i s` [i lichi-

deze ]i nicidecum de ni]te oameni meni\i s` men\in` ordinea. Pentru foarte mul\i dintre ace]ti tineri acest lucru a fost dovada clar` pentru abuzurile de care poli\ia fusese adesea acuzat`. {n condi\iile [n care familia ]i, din p`cate, institu\iile abilitate reprezint` un suport foarte fragil [ntr-o eventual` [ncercare a unui t@n`r provenind din familii de emigran\i de a se angaja [ntr-un conflict juridic cu for\ele de ordine care se fac vinovate de abuzuri, el poate deveni o \int` predilect` pentru poli\i]tii lipsi\i de profesionalism. Tensiunile ]i ura rasial` cresc pe m`sur` ce ]ansele ca anchetele cu privire la eventalele abuzuri s` fie corecte scad. {n memoria celor doi tineri deceda\i ca urmare a [ncerc`rii de a sc`pa de for\ele de ordine s-au organizat mar]uri la care au participat sute de tineri. Acesta a fost [nceputul revoltelor, [n care tinerii nu s-au angajat [ntr-un conflict deschis cu for\ele de ordine, prefer@nd s` atace la ad`postul [ntunericului institu\ii precum ]coli sau centre culturale insuficient protejate, ma]inile aflate parcate pe strad` sau tomberoane. {n genere tot ceea ce putea fi repede ]i u]or ditrus a c`zut prad` furiei acestor tineri. Violen\ele nu au impresionat at@t prin natura lor, c@t mai ales prin dimensiunile lor. Cel putin zece mii de autoturisme si zeci de cl`diri au fost incendiate, pagubele ridic@ndu-se conform estim`rilor guvernului francez la peste 300 milioane euro. Evenimentele [n sine nu au surprins prin natura lor, dat fiind faptul c` obiceiul emigran\ilor sau al copiilor acestora de a distruge propriet`\ile pe care nu le puteau ob\ine ei [n]i]i prin

137

S.P. nr. 120-121-122/2006

Internaåional mijloace oneste nu data din luna noiembrie a anului 2005. Ceea ce a ]ocat a fost amploarea pe care violen\ele au c`p`tat-o. {n fiecare an sute de ma]ini sunt incendiate, uneori chiar sub ochii proprietarilor care sunt sili\i s` asiste neputincio]i la spectacol. Faptul c` at@t de mul\i tineri au decis s` intre simultan [n aceasta joac` de-a v-a\i-ascunselea cu poli\ia constituie o situa\ie f`r` precedent ]i, f`r` [ndoial`, o nou` etap` la care conflictele de strad` au ajuns. Unii dintre comentatorii politici cu vederi de st@nga s-au gr`bit s` asocieze aceste manifest`ri cu protestele revolu\ionarilor de alt`dat` identific@nd figurile tinerilor magrebieni cu aceea a lui Gavroche. Totu]i, compara\ia pare mai mult dec@t for\at` pentru c` conflictul la care asist`m pune [n scen` dou` categorii diferite etnic, nu ideologic. Ceea ce pare totu]i s` justifice o asemenea compara\ie este faptul c` totu]i exist` ]i o pr`pastie social` [ntre francezii de r@nd ]i popula\iile imigrante. Cum s-a ajuns la aceast` situa\ie? Cotidianul Le Figaro consacr` mai multe pagini din num`rul din 9 noiembrie 2005 istoriei suburbiilor. Astfel [n anii ’60, c@nd industria francez`, [n special uzinele de automobile, aveau nevoie de for\` de lucru necalificat` ]i relativ ieftin` emigrarea a fost [ncurajat`, ba mai mult, muncitorilor li s-a permis, prin politica de re[ntregire familial`, s` []i aduc` ]i familiile [n Fran\a. Consider`m c` acesta poate fi momentul cel mai important [n m`surile adoptate de guvernele franceze cu privire la emigran\i pentru c` este primul [n direc\ia care a condus la situa\ia de ast`zi. {n primul r@nd solu\ia de a folosi emigran\i magrebieni pentru muncile necalificate se [ncadra perfect [n polica economic` de maximizare a profiturilor prin minimizarea cheltuielilor salariale, omul reprezent@nd un factor de produc\ie. Este ]i perioada [n care la marginea marilor ora]e franceze s-au construit blocurile foarte [nalte, les barres, care reprezentau o solu\ie mult mai bun` dec@t ad`posturile improvizate, dar care prezint` marele dezavantaj de a concentra aceast` popula\ie imigrant` [ntr-un singur loc ]i de a nu fi construc\ii care s` reziste [n timp. Pe moment p`rea solu\ia ideal`, at@t pentru prosperitatea Fran\ei c@t ]i pentru emigran\i. Totu]i, [n scurt timp s-a ajuns la concluzia c` oamenii care ar fi trebuit s` se mul\umeasc` cu salariile care la asigurau un nivel de trai net superior celui pe care ]i l-ar fi putut permite [n \ara de origine aveau ]i alte trebuin\e. Politicile sociale care au urmat au vizat re[ntregirea familial` ]i erau menite s` r`spund` acestor trebuin\e. Ceea ce politicile cu privire la emigran\i specifice perioadei industrializ`rii p`reau s` ignore era faptul c` oamenii aveau nevoie ]i de familiile lor ]i c` nevoile de acest tip se diversificau cu fiecare zi

S.P. nr. 120-121-122/2006

pe care o petreceau [n \ara de adop\ie. Ceea ce politicile de ast`zi trebuie s` ia [n calcul este faptul c` ace]ti imigran\i au o identitate cultural` complet diferit`, care [i face ni]te candida\i destul de nepotrivi\i pentru a deveni “fii si fiice ale republicii”1. Jaques Chirac are naivitatea sa [i numeasc` astfel si pe nepo\ii primului val de imigran\i, responsabili [n mare masur` pentru violen\ele din suburbii, [ntr-o total` ignorare a mesajelor pe care ace]tia le transmit prin intermediul muzicii rap, mesaje care sugereaz` [ntr-o manier` mai mult dec@t clar` c` pentru ei simboluri precum Napoleon sau generalul de Gaulle nu reprezint` nimic, singura voce de care ascult` fiind aceea a fra\ilor mai mari, a trafican\ilor de droguri sau, cel mult, a liderilor religio]i2. Violen\ele din suburbiile franceze au debutat ca urmare a mor\ii accidentale a doi tineri provenind din familii de imigran\i. {n memoria lor s-au organizat [n ultimele zile ale lunii octombrie mar]uri la orele amiezii ]i incendieri de automobile ]i cladiri nep`zite pe timpul nop\ii. Ironia sor\ii a f`cut [ns` ca procesul de martirizare a celor doi s` nu poat` fi continuat, astfel c` legitimitatea protestelor pe care st@nga francez` se gr`bea s` le integreze [n discursurile sale a fost serios ]ubrezit`. La doar c@teva zile de la moartea celor doi tineri filmul ]ocant al mor\ii unui tat` de familie r`pus sub ochii familiei sale [n doar 90 de secunde de loviturile unor “fii ai republicii” care doreau s` [i fure camera foto digital` a captat aten\ia opiniei publice franceze. {n data de 27 octombrie, [n plin` zi, la ora 15.30, Claude Ivoras intra [n c@mpul unei camere digitale instalate [ntr-o intersec\ie din Epinay-sur Seine. Se afla la volanul propriei ma]ini, al`turi de fiica ]i cu prietena sa. Interesat de candelabrele stradale, dat fiind c` lucra [n domeniu, Ivoras a p`r`sit pentru c@teva minute ma]ina pentru a fotografia un corp de iluminat stradal cu aparatul foto [mprumutat de fiica sa de 16 ani. {n doar c@teva secunde c@\iva adolescen\i care “sprijineau zidurile” de diminea\a p@na seara s-au n`pustit asupra sa ]i [n mai pu\in de dou` minute l-au omor@t pentru a-]i putea [nsu]i camera foto. Cele dou` evenimente, succedate la momente foarte apropiate de timp prezint` complexitatea problemei emigran\ilor la care Fran\a trebuie s` r`spund`. Foarte multe voci s-au ridicat [mpotriva tinerilor provenind din familii de emigran\i ]i discursul cu privire la statutul lor s-a radicalizat. Nicolas Sarkozy i-a numit [ntr-o declara\ie public` “racailles” (“gunoaie”) ]i opinia public` a reac\ionat foarte violent ini\ial. Dup` moartea lui Claude Ivoras le Figaro publica un articol al c`rui autor se [ntreba dac` este mai condamnabil s` nume]ti pe cineva “gunoi” sau s` te

138

Internaåional compor\i ca un gunoi3. {n cinstea tat`lui de familie omor@t [n plin` zi s-au organizat de asemenea mar]uri, dar acestea au fost mai degrab` o replic` a unor oameni care con]tientizau c` violen\a pe care copiii imigran\ilor o exercitau asupra “popula\iei b`]tina]e” se banalizase [ntr-o foarte mare m`sur`. Aceasta probabil ]i din cauza presei, din perspectiva c`reia se consider` c` poate fi voba de un eveniment c@nd un om mu]c` un c@ine ]i nu c@nd un c@ine mu]c` un om (excep\ie – cazul [n care c@inele chiar omoar` omul ]i omul respectiv nici nu este cet`\ean al \`rii de origine a patrupedului). Consider`m [ns` c` reprezentarea mediatic` dispropor\ionat` a violen\elor care se manifest` dinspre popula\iile mai recent venite [n Fran\a comparativ cu violen\ele exercitate de for\ele de ordine asupra emigran\ilor ascunde o presupozi\ie care eviden\iaz` neajunsurile majore ale toleran\ei ca valoare care ar putea sta la baza coeziunii sociale. Suntem mult mai impresiona\i de violen\a exercitat` de popula\ia majoritar` francez` asupra emigran\ilor pentru c` avem a]tept`ri diferite. Francezii “pur-s@nge” trebuie s` fie toleran\i cu emigran\ii turbulen\i. Din ce alt motiv oare dec@t acela c` ace]tia din urm` sunt mai... “defavoriza\i”? {n marea familie republican` francez`, fiii mai mari ai republicii trebuie s` fie toleran\i cu fra\ii lor mai mici. Este deja un fapt mult discutat acela c` toleran\a implic` o rela\ie asimetric` [ntre cineva mai mare ]i mai puternic – [n cazul acesta cet`\enii francezi cu vechime – care tolereaz`, ]i altcineva, mai micu\ ]i mai sl`bu\ – [n cazul de fa\` cet`\enii francezi mai “proaspe\i” – care sunt tolera\i. Aceast` mentalitate viciaz` [n cele din urm` posibilitatea constituirii unui spa\iu al contractului social [n interiorul grani\elor Fran\ei. Un contract, de orice natur` ar fi acesta, ar trebui s` se realizeze [ntre p`r\i [ntre care exist` o rela\ie simetric` ]i [n care nimeni nu tolereaz`, ci mai degrab` [n\elege ]i respect` anumite reguli. Faptul c` [n fapt toleran\a este doar un alt concept venit s` legitimeze discriminarea se reflect` ]i [n politicile cu privire la imigran\i care s-au luat de-a lungul timpului. Sigur c` nu se poate nega implicarea statului [n aceste probleme, astfel c` politicile de prevenire a violen\ei beneficiaz` de o mare sus\inere financiar`. {n urma violen\elor din luna noiembrie guvernul francez a alocat 100 milioane euro pentru zonele defavorizate. Pentru copii dota\i proveni\i din familii care nu pot s` le asigure cele mai bune condi\ii s-au [nfiin\at a]a numitele “internate de reu]it`” – centre [n care ace]tia pot tr`i ]i ob\ine o bun` educa\ie ]colar`. De asemenea, guvernul francez a adoptat o lege conform c`reia tinerii francezi pot s` lucreze cu

carte de munc` [nc` de la 14 ani. {n fiecare dintre prim`riile localit`\ilor [n care tr`iesc numero]i emigran\i au fost [nfiin\ate “agen\ii de mediere” unde lucreaz` membri ai comunit`\ilor de emigran\i care au reu]it s` se integreze [n societate ]i s` scape astfel de tenta\ia de a c@]tiga bani u]or din traficul de stupefiante4. De asemenea, multe dintre “zonele din afara legii” cum sunt ele adesea numite [n presa francez`, au fost transformate [n “zone privilegiate”, [n care orice [ntreprindere privat` [nfiin\at` este scutit` de impozite [n primii ani de func\ionare. Totu]i, [n privin\a problemei emigran\ilor se eviden\iaz` poate mai pregnant dec@t [n oricare alt caz neajunsurile rapidei alternan\e la guvernare, practic` cu care majoritatea dintre noi suntem de acord, dar care face imposibil` dezvoltarea unei strategii pe termen lung. Fiecare guvern adopt` m`suri care sunt mai degrab` menite s` rezolve problema de pe o zi pe alta, astfel [nc@t emigran\ii s` nu [i mai deranjeze pe scurta perioad` de patru ani c@t se afl` la guvernare. De]i se aloc` sume importante pentru modernizarea urban` menit` s` [ncheie capitolul blocurilor-turn prin [nlocuirea lor cu locuin\e mai confortabile, pentru prevenirea violen\ei ]i pentru integrarea social` a minorit`\ilor, ceea ce lipse]te este o strategie pe termen lung. Aceasta deoarece cet`\enia francez`, care se ob\ine relativ u]or, nu garanteaz` ]i unul dintre drepturile fundamentale, ]i anume acela de a vota. {n acest fel, interesul pe care guvernele franceze [l arat` pentru minorit`\i poate fi mai degrab` o campanie de rela\ii publice, publicul \int` fiind “cet`\eanul cu vechime”, “b`]tina]”, care trebuie s` aprecieze faptul c` partidul aflat la guvernare este sensibil la problemele minorit`\ilor. Emigran\ii devin [n acest fel un simplu mijloc prin care politicienii se apropie de aceia care au drept de vot. Poate c` analogia pare pu\in for\at`, [ns` interesul pe care un guvern francez [l arat` la un moment dat fa\` de emigran\i nu difer` fundamental de interesul pe care acela]i guvern l-ar ar`ta fa\` de c@inii vagabonzi. Adev`ratele strategii de integrare social` ar putea fi dezvoltate [n momentul [n care orice imigrant care pl`te]te impozite [n “zona contractului social din interiorul grani\elor Fran\ei” ar avea dreptul s` []i aleag` guvernan\ii – ar avea deci o moned` de schimb. Mai mult, de vreme ce se presupune c` un t@n`r este suficient de matur la 14 ani [nc@t s` lucreze cu contract de munc`, s` pl`teasc` taxe ]i s` se [ntre\in` singur, de ce nu am putea presupune c` are suficient discern`m@nt s` voteze?

139

S.P. nr. 120-121-122/2006

Internaåional NOTE 1

De notat c` de]i poligamia este interzis` [n Fran\a, le Figaro prezint` [n numarul din 9 noiembrie date conform c`rora [n Fran\a exist` la ora actual` cel putin 200 de mii de c`mine poligame. De asemenea Figaro prezint` istoria unei familii care numar` 65 de membri r`sp@ndi\i [n c@teva apartamente din celebrele blocuriturn, m@ndria perioadei industrializ`rii din Fran\a. Fiecare dintre nevestele care accept` poligamia doresc s` aduc` pe lume c@t mai mul\i copii pentru c` statul francez ofer` ajutoare sociale pentru copii. Cu c@t mai mul\i copii, cu at@t mai mul\i bani. {ntre aceste so\ii exist` o concuren\` acerb`, dat fiind c` singura lor surs` de venit este ajutorul social oferit pentru copii. Soarta acestor copii adu]i pe lume ca mijloc de a ob\ine bani nu este dintre cele mai fericite, dat fiind c` ei ajung pe strad` de la v@rste foarte fragede. Statul francez dore]te s` implementeze o lege care s` suspende ajutoarele sociale [n cazul absenteismului ]colar. Totu]i aceasta nu rezolv` problema, dat fiind c` nu descurajeaz` mamele care nu au alt` surs` de venit s` aduc` pe lume copii [n scopul de a ob\ine ajutoare sociale. 2 {ntr-una dintre serile agitate din luna noiembrie, c@nd for\ele de ordine abia f`ceau fa\` situa\iei, unul dintre liderii spirituali a ap`rut la balconul unei cl`diri din zona [n care se desf`]urau conflictele ]i a invitat la calm. Ceea ce nu reu]iser` poli\i]tii a reu]it acest lider prin c@teva cuvinte. Nicolas Sarkozy s-a ar`tat foarte [nc@ntat, propun@nd chiar o colaborare cu ace]ti lideri. Totu]i, faptul c` “fiii Republicii” nu recunosc autorit`\ile statului de drept ]i r`spund [ndemnurilor unui lider religios arat` faptul c` Fran\a se [ndreapt` spre situa\ia [n care pe acela]i teritoriu va exista pe l@nga republic` ]i democra\ie ]i o teocra\ie, de vreme ce liderii politici doresc s` [mpart` autoritatea cu liderii spirituali. 3 Ivan Rioufoi, “Cites: les non-dites d’une rebelion”, Le Figaro, 4 nov 2005, p. 19 4 Odat` ce procesele tehnologice s-au automatizat, for\a de munc` ieftin`, at@t de c`utat` [n anii ’70, a devenit inutil`, la fel ca ]i oamenii care o prestau. Autoritatea patern` exercitat` acum de un tat` ]omer a avut [n acest fel mult de suferit, astfel c` trafican\ii de droguri care le prezint` copiilor ]ansa de a c@]tiga bani foarte u]or g`sesc [n familiile emigran\ilor un teren propice.

MARIA CERNAT - Absolvent` a Facult`\ii de Jurnalism ]i }tiin\ele Comunic`rii ]i a Facult`\ii de Filosofie din cadrul Universit`\ii din Bucure]ti. Master [n }tiin\ele Comunic`rii. Doctorand al Facult`\ii de Filosofie.

S.P. nr. 120-121-122/2006

140

SEMNAL Jeanne Hersch Mirarea filozoficã Editura: Humanitas Anul apariåiei: 2006 Traducere din francezã de Drãgan Vasile

Descriere “Facultatea mirãrii îi este proprie omului. Ne propunem aici sã o reactualizãm. Cititorul va regãsi, sper, în mirarea altuia propria sa capacitate de a se mira. Va putea s-o recunoascã æi sã spunã: Da, aæa este! Cum se face cã eu nu m-am mirat încã în legãturã cu asta? Acesta e la om mecanismul procesului creator, capabil sã-l determine pe cititor sã filozofeze el însuæi. Sper totodatã ca pe parcurs sã-i transmit cititorului un minimum de mijloace care sã-i permitã sã exprime mirarea sa ori cel puåin sã citeascã textele celor ce s-au mirat înaintea lui.”

Raymond Boudon Tratat de sociologie Editura: Humanitas Anul apariåiei: 2006 Ediåia a II-a

Descriere Tratatul de sociologie coordonat de profesorul Raymond Boudon stã sub semnul sociologiei acåiunii - o paradigmã de “ultimã orã” a disciplinei, cu rãdãcini adânci în tradiåia europeanã æi americanã, care s-a dovedit extrem de productivã în explicarea æi interpretarea fenomenelor sociale. Nouã profesori æi cercetãtori de la mari universitãåi æi institute de cercetare din Franåa sunt autorii celor 14 capitole ale volumului. Demonstraåiile lor sunt susåinute cu argumente preluate de la clasicii sociologiei (Durkheim, Weber, Pareto, Simmel), ca æi din recente cercetãri de teren. O bibliografie adusã la zi, cuprinzând opere clasice æi lucrãri din ultimele decenii, deschide un larg orizont de lecturã cititorului, invitându-l sã-æi întregeascã cunoætinåele prezentate în fiecare din capitolele cãråii.

Internaåional

Lecåii italiene. Alegerile din 2006: primã majoritarã pentru inguvernabilitate IONUÅ BACIU The article comments the Italian political system, and focuses especially on the traits of these system caused by 1993’s breakdown. It is intended to make a starting point in understanding interactions between parties, rules and institutions from the perspective of changing an electoral system, with direct reference to the Romanian case.

Sistemul politic italian produs de prima republic` s-a pr`bu]it [n 1993, l`s@nd loc unui nou sistem dar ]i condi\ion@ndu-l, [n acela]i timp. A l`sat loc unui nou sistem pentru c` multe dintre cele mai importante reguli ale jocului politice s-au schimbat dar l-a ]i condi\ionat pentru c` actorii politici vechi sau noi nu au fost dispu]i sa cedeze toate avantajele acumulate [n prima republic`. Sistemul s-a pr`bu]it [n 1993 ca urmare a unui complex de factori interni ]i interna\ionali. Cel mai important eveniment interna\ional care a influen\at profund sistemul italian a fost sf@r]itul comunismului. Acest eveniment l`sat un imens vid [n modul [n care s-au construit identit`\ile ]i competi\ia politic` [n aceast` \ar`, priv@nd sistemul italian de cel mai important factor competi\ional ]i identitar al s`u. Democra\ia Cre]tin`, cel mai mare partid italian, a fost l`sat f`r` inamicul [n jurul c`ruia era creat` [ntreaga sa indentitate. Partidul Comunist Italian, cel de-al doilea partid italian, a fost nevoit s` se reformeze [n mod profund, schimb@ndu-]i numele [n Partidul Democratic de St@nga ]i renun\`nd la referin\ele f`cute la Uniunea Sovietic`. Cel de-al doilea eveniment interna\ional care a avut un semnificativ impact a fost decizia de introducere a monedei unice europene. Acest fapt a redus semnificativ autonomia politicii italiene, priv@nd politicienii de o policy issue, ace]tia pierz@nd controlul asupra monedei ]i al spezei publice, principalele mecanisme electorale.

Dou` evenimente interne se adaug` la cele de mai sus. Primul, [n ordine cronologic`, este apari\ia fenomenului leghe, [n regiunile nordice bogate, [n special [n Lombardia. Fenomenul Lega, se traduce prin protestul cet`\enilor din aceste regiuni la adresa modului [n care sunt distribuite resursele [n interiorul statului. {n viziunea acestora, Nordul bogat este defavorizat [n favoarea Sudului s`rac ]i lipsit de productivitate economic`. Al doilea eveniment care a mai dat o lovitur` grea sistemului a fos scandalul de corup\ie numit Tangentopoli. Tangentopoli se poate traduce prin ora ]ul corup\iei, ]i face referire la re\eaua imens` de corup\ie care exista [n Italia. Acest scandal s-a soldat cu arestarea a sute de oameni politici din toate partidele, ceea ce a dus la o profund` criz` de legitimitate. Cel mai afectat partid a fost Democra\ia Cre]tin` care s-a pr`bu]it pur ]i simplu [n urma acestor scandaluri. Mi]carea referendarie condus` de Marco Segni disident cre]tin democrat ]i de c`tre Leoluca Orlando, primarul anti mafia din Palermo, care solicita schimbarea profund` a clasei ]i a sistemului politic, fiind o mi]care radical`, cross party (Furlong, 2002, p. 15) poate fi privit` ca o consecin\a a multiplelor crize ]i scandaluri, ]i a dat lovitura de gra\ie primei Republici. Acest sf@r]it a fost consfin\it prin referendumul din 18 aprilie 1993, care a schimbat sistemul electoral ]i modul de finan\are a partidelor. Obiec-

141

S.P. nr. 120-121-122/2006

Internaåional tivul declarat a fost crearea unei noi clase politice ]i a unui nou sistem politic care s` asigure alternan\` ]i stabilitate guvernamental`. Acum, [n perspectiva acestor obiective, la treisprezece ani de la acest eveniment se poate spune ca [ncercarea se apropie de faliment. Lungul ]ir de evenimente-alegeri care au culminat cu noua lege electoral` din 2005, va fi descris ]i analizat [n continuare dup` urm`torul plan: [n prima parte se va descrie sistemul electoral introdus [n 1993 ]i dinamica sistemului de partide p@n` la introducerea noi legi electorale votat` la sf@r]itul anului 2005; [n cea de a doua parte se va prezenta noua lege ]i se vor analiza rezultatele alegerilor din acest an. Sistemul electoral introdus în 1993 Parlamentul italian este format din dou` Camere: Camera Deputatilor ]i Senatul, dar spre deosebire de alte \`ri, electoratul acestora este diferit. Pentru Camer` pot vota to\i cet`\enii italieni care au [mplinit 18 ani, [n timp ce pentru Senat au drept de vot doar cet`\enii peste 25 de ani. Aceast` prevedere, cum vom vedea pe parcurs, s-a dovedit fundamental` pentru alegerile din acest an. Pentru ambele camere 75% din locuri sunt distribuite dup` un sistem majoritar cu un singur tur (plurality) [n colegii uninominale, [n timp ce restul de 25% este alocat dup` metoda propor\ional`. Aceast` formul` mixt` este rezultatul unui compromis [ntre partide ]i este un fapt unic printre sistemele electorale existente (d´Alimonte, Chiaramonte, 1995, p. 42). La Camer`, cele 630 de locuri erau distribuite dup` cum urmeaz`: 475 [n colegii uninominale ]i 155 [n 26 de circumscrip\ii electorale. {n colegiile uninominale sistemul este extrem de simplu, cel care c@]tiga cu un vot [n plus este declarat [nving`tor. Pentru locurile alocate cu metoda propor\ional` lucrurile se complic`. Pentru a accede la reparti\ia acestora, partidele trebuie s` depa]easca un prag na\ional de 4%. Metoda este cea a coeficientului simplu ]i a celor mai mari resturi. Totul pare simplu, dar leg`turile prev`zute de lege [ntre arena majoritar` ]i cea propor\ional`, dau adevarata fa\` a legii italiene. Candidatul din colegiul uninominal trebuie s` fie legat de cel pu\in o list` prezent` la nivel de circumscrip\ie printr-o declara\ie de leg`tur`. Fiecare candidat se poate prezenta [ntr-un singur colegiu, dar poate face parte ]i din lista prezentat` [n acea circumscrip\ie. Alegerile se defa]oar` [n turn unic, aleg`torul av@nd dou` voturi, unul pentru colegiul uninominal ]i unul pentru competi\ia [ntre liste. Pentru a se proteja partidele care nu pot c@]tiga

S.P. nr. 120-121-122/2006

locuri [n colegii, s-a prev`zut un mecanism de compensare numit scorpora. Num`rul de voturi plus unul ob\inut de candidatul de pe locul doi [ntr-un colegiu, este sc`zut din num`rul de voturi ob\inute de partidul de care este legat c@]tig`torul colegiului. Deci din num`rul de voturi ob\inut de Partidul A care este legat de c`]tig`tor, este sc`zut num`rul de voturi plus unul, ob\inut de cel de pe locul doi. Aceste prevederi produc o str@ns` leg`tur` [ntre candida\ii [n colegii ]i competi\ia dintre liste din urm`toarele motive: - Candidatul [n colegiu trebuie s` fie legat de liste; - El poate fi ]i candidat de list`; - Alegerea unui candidat, [n virtutea mecanismului numit scorpora, provoac` pentru partid, o pierdere de voturi [n arena propor\ional`; - Locul c@]tigat de o list` poate fi apanajul unui candidat de colegiu perdant, legat de aceasta list`. (d’Alimonte, Chiaramonte,1995, p. 44) Senatul este ales pe baza regiunilor, fiecare fiind divizat` [n colegii uninominale. Ca ]i la Camer` 75% din locuri sunt alocate dup` metoda plurality, iar 25 % alocate cu o metod` propor\ional` d ‘Hondt [n baz` regional`. Dar spre deosebire de Camer` pot exista ]i candida\i independen\i ]i nu exist` prag legal. Exist` un unic tip de candida\i: candida\ii prezen\i [n colegiu. Cu toate acestea sunt ]i locuri alocate dup` metoda propor\ional`. Aleg`torul are un singur vot, pe care [l acord` unui candidat [n colegiu. Candida\ii, ca ]i la Camer` pot fi lega\i de mai multe liste. C@]tig`tor este declarat cel care c@]tig` cu un vot mai mult. Scorpora este [n cazul Senatului total`. Din voturile partidului (sau partidelor) legat de c@]tig`tor se scade num`rul de voturi acordate [nving`torului din acel colegiu. Alocarea locurilor propor\ionale se face printr-un ripescaggio generalizato, adic` sunt declara\i c@]tigatori ai locurilor propor\ionale cei mai buni perdan\i din circumscrip\ie. Pentru evitarea mecanismului numit scorpora, ]i a nu fi afectate de pierderea voturilor, partidele cu ]anse mari de a c@]tiga un loc, leag` proprii candida\i de liste fictive. Acest comportament a produs ]i o situa\ie hilar` [n 2001, c@nd Forza Italia, de]i avea dreptul la mai multi candida\i conform votului de list`, pur ]i simplu nu a avut destule nume disponibile [n arena majoritar`, tocmai pentru c` []i legase to\i candida\ii la liste fictive (d’Alimonte, Bartolini, 2002, p. 201). Sistemul electoral italian este unul mixt cu o puternic` parte majoritar`, care prevede leg`turi complexe [ntre candida\ii [n colegiile uninominale

142

Internaåional ]i listele de partid. {n ciuda importan\ei numerice a procentului majoritar, ]i arena proporio\nal` are un rol deosebit, deoarece asigur` vizibilitate, finan\are ]i identitate partidelor care [n colegiu, datorit` alian\elor f`cute sunt private de identitate (Chiaramonte, 2002, p. 178). Dinamica sistemului de partide 19942001 Alegerile din 1994 au produs un parlament divizat, pentru c` cei doi Poli de centru dreapta aveau o majoritate larg` la Camera [ns` o majoritate str@ns` la Senat. Din acest punct de vedere, corelat cu gradul foarte ridicat de fragmentare, mai ridicat chiar dec@t [nainte de ‘94 se poate spune c` sistemul electoral nu a func\ionat ca unul majoritar, partidele ]i electoratul r`m@n@nd str@n]i lega\i de o logic` propor\ional` (Bartolini, d ‘Alimonte, 1995, p. 7). Sistemul nu a redus formatul sistemului de partide, mai mult, [n arena majoritar` 19 partide sau liste au acumulat locuri fa\` de numai 8 [n arena propor\ional`. Pentru a reduce num`rul de partide, sistemul majoritar cere condi\ii de agregare politic` la nivel na\ional. Paradoxal, [n arena propor\ional`, pragul electoral ac\ioneaz` ca o piedic` pentru partidele mici care []i g`sesc supravie\uirea datorit` locu rilor c@]tigate [n arena majoritar`, care ac\ioneaz` ca un colac de salvare (Bartolini, d’Alimonte, 1995, p. 432). {nc` de la aceste alegeri, principalii actori politici au fost alian\ele. Alian\a c@]tig`toare, de centru dreapta, a avut ca punct forte partidul Forza Italia. Acest partid, condus de Silvio Berluconi, abia intrat [n politic`, a format o coali\ie cu geografie variabil`. {n centru-nord, alian\a a fost alcatuit` din Forza Italia ]i Lega Nord, numindu-se Alian\a pentru Libertate, iar [n sudul \`rii Forza Italia a avut ca partener Alleanza Nazionale, alian\a numindu-se Alian\a pentru o Buna Guvernare. Aceast` coali\ie era alcatuit` din partide care preluaser` din electoratul fostelor partide ale primei Republici, ]i mai ales din cel al Democra\iei Cre]tine. Forza Italia este considerat` o anomalie [n politica italian`, partid carism`, asociat` cu for\ele sectorului ter\iar ]i industrial din jurul ora]ului Milano, beneficiaz` de resurse financiare enorme (Biorcio, 2002, p. 92) a acumulat voturi din [ntreg spectrul politic, dar mai ales de la fosta DC. Lega Nord este partidul care reprezint` catolicii tradi\ionali]ti ]i comunit`\ile micilor [ntreprinz`tori din Nord, a avut o rapid` ascensiune la [nceputul anilor '90. {n centrul spectrului politic se afla o alian\`

numit` Pactul pentru Italia, condus` de fostul lider referendar Segni, care a [nregistrat un rezultat modest la aceste algeri, e]u@nd [n [ncercarea de a forma un pol alternativ, de centru. La st@nga spectrului se afla alian\a numita Progressisti, format` [n principal din PDS ]i Rifondazione Comunista. Aceast` alian\` se afla prea la st@nga (prin [ncorporarea RC) pentru a c@]tiga alegerile, l`s@nd [n centru o alt` forma\iune incapabil` s` c@]tige alegerile (pactul Segni). De asemenea, coali\ia de st@nga nu a reu]it s` formeze alian\e pentru arena propor\ional` ]i nu a nominalizat un candidat premier1 (Rose, 2002, p. 76). {n aceste condi\ii de fragmentare ]i lips` de coordonare a partidelor ]i forma\iunilor de centru st@nga, victoria alian\elor de centru dreapta a fost destul de normal`. {ns` nici aceste alian\e nu au fost suficient de coerente, Lega Nord defect@nd dup` doar doi ani, provoc@nd [n acest fel c`derea guvernului Berlusconi [n 1996. Alegerile din 1996 au consfin\it un singur [nving`tor, alian\a de centru st@nga - Ulivo - c@]tig@nd clar [n ambele Camere. Din acest puct de vedere se poate spune c` sistemul electoral a func\ionat mai bine dec@t [n 1994. Cu toate acestea, formatul sistemului de partide nu se simplific`. Opt partide au dep`]it la Camer` pragul legal de 4 %, dar partidele minore au din ce [n ce mai pu\in` vizibilitate. Rete, Cre]tinSocialii, Laburi]tii, devin componente semivizibile. De asemenea num`rul de candida\i este mai redus, fiind acum de aproximariv zece per colegiu. Formatul este cel al unui sistem extrem de pluralizat (dac` se iau [n calcul partidele) sau al unui sistem cu un bipolarism imperfect [n cazul coali\iilor (d’Alimonte, Bartolini, 1997, p. 364). Aceste alegeri au conscrat [n mod clar coali\iile ca fiind noutatea evident` pe care acest sistem a produs-o. Dar coali\iile sunt doar instrumentele cu care partidele au gestionat noile reguli ale jocului, ele ne[nlocuind partidele. Sunt produsul original al unui sistem majoritar propor\ionalizat (d’Alimonte, Bartolini, 1997, p. 365), partidele sunt grupate [n coali\ii, dar ]i cele mai mici dintre acestea sunt prezente, datorit` puterii pe care o au [n anumite zone ]i care sunt importante [n c@]tigarea unui colegiu. Aceast` fragmentare deosebit`, [n care ]i cele mai mici partide sunt importante, a facut ca sistemul majoritar s` nu reduc`, ci din contr` s` creasc` num`rul partidelor din sistem. Dup` alegeri coali\iile nu dispar dar sunt trecute [n planul secund, partidele devenind acum prin-

143

S.P. nr. 120-121-122/2006

Internaåional cipalii actori. {n fond, aceste coali\ii nu sunt subiecte autonome, fiind mai mult sau mai pu\in sume de partide, care dup` alegeri [ncearc` s`-]i creasc` popria vizibilitate. Situa\ia tactic` a coali\iilor [n 1996 era schimbat` fa\` de 1994, ceea ce permis Ulivo s` c@]tige. Fa\` de 1994, [n 1996, echilibrul coali\ional era modificat astfel: coali\ia de centru dreapta era acum frag mentat` (Lega Nord ]i Fiamma Tricolore fiind acum [n afara coali\iei; Ulivo a reu]it de aceast` dat` s` ocupe mult mai bine centrul spectrului) [nglob@nd Lista Dini, reu]ind [n acela]i timp s` fac` un pact de neagresiune cu Rifondazione Comunista, care a avut un num`r de colegii alocate special, dar care era de facto [n afara coali\iei. }i structurarea identitar` a st@ngii a fost superioar`, construindu-se patru liste principale, [n func\ie de afinit`\i identitare.2 Spre deosebire de Ulivo, Casa delle Liberta, coali\ia de centru dreapta era descoperit` [n flancul drept unde se aflau Lega Nord ]i Fiamma Tricolore. Un alt element care a dus la victoria Ulivo a fost defec\iunea electorilor de centru dreapta, care [n arena majoritar` nu au votat pentru proprii candida\i (d’Alimonte, Bartolini, 2002, p. 245). Aceste alegeri, [n afara victoriei ob\inut` de Ulivo, a mai avut un c@]tig`tor - Lega Nord, care a ob\inut un extraordinar procent de 20 %, datorit` concentra\iei teritoriale pe care o are [n Nord. Dup` aceste alegeri, Forza Italia a pierdut un num`r important de parlamentari, care au preferat s` formeze o forma\iune de centru [n jurul fostului pre]edinte al Republicii, Francesco Cossiga. Paradoxal, Forza Italia nu a acuzat ]ocul, reu]ind s` construiasc`, mai ales dup` congresul din 1998, o organiza\ie bazat` pe membership, filiale ]i func\ii elective. Care [ns` p`stra caracterul de organiza\ie patrimonial`, centrat` pe suportul pentru lider (Biorcio, 2002, p. 94). Spre deosebire de Forza Italia, Lega Nord nu a reu]it s` fructifice succesul electoral ]i s` [l transforme [ntr-unul institu\ional. Fragilitatea coali\iilor ]i dorin\a partidelor de a ac\iona independent pentru a-]i men\ine identitatea, [n afara c`m`]ii de for\` reprezentat de obliga\iile coali\ionale, este o amenin\are, submin@nd astfel baza coali\iei. Coali\iile sunt de fapt oligopoluri, iar orice tentativ` a unui membru de a revendica o alt` distribui\ie a cotelor de pia\`, poate produce prabu]irea cartelului (d’Alimonte, Bartolini, 2002, p. 366). Echilibrul g`sit [n faza pre-electoral` trebuie conservat ]i [n faza post-electoral`. Acest echilibru nu a fost gasit de Ulivo, [n momentul c@nd Rifon-

S.P. nr. 120-121-122/2006

dazione Comunista a votat [mpotriva bugetului, provoc`nd astfel c`derea guvernului Prodi, [n 1998. Dup` acest an, guvernele care au urmat, d’Alema ]i Amato, au func\ionat cu ajutorul unor majorit`\i hibrid, ob\inute cu sprijinul multor parlamentari ale]i pe listele coali\iei de centru dreapta.3 Aceste mi]c`ri politice s-au oprit [n 2001, ]i au consfin\it apari\ia unui nou centru, [ntre cele dou` mari coali\ii. Acest centru era format din trei forma\iuni ne-aliniate: Italia dei Valori4, lista Bonino ]i Democrazia Europea. {naintea alegerilor din 2001, coali\ia de centru st@nga p`rea s` fie bine plasat` pentru a exploata avantajele guvern`rii, dar la final a fost penalizat` pentru c` a f`cut c@teva gre]eli semnificative. De]i a anun\at c` este un guvern pentru cinci ani, guvernul Prodi a c`zut [n anul 1998, ca urmare a fric\iunilor intracoali\ionale. A doua gre]eal` a fost ca de]i guvernul Amato a ob\inut bune rezultate economice, acesta nu a fost recunoscut ca lider al coali\iei de st@nga. {n locul acestuia a fost preferat Rutelli, primarul Romei, sub acoperirea argumentului c` acesta este mai telegenic dec@t Amato (Rose, 2002, p. 83). {ns` acesta nu beneficia de for\a coesiv` din spatele lui Berlusconi. Ca urmare, avantajele guvern`rii nu au putut fi fructificate [n totalitate. Motivul principal este [ns` de natur` tactic`: coali\ia de centru st@nga nu a reu]it s` [nglobeze Rifondazione Comunista5, fiind privat` de un partener fidel [n flancul st@ng. }i [n centru, Ulivo a avut o problem` tactic`: dou` liste – Italia dei Valori ]i Democrazia Europea fiind concurente directe ale acestuia. Fa\` de 1996, acum partidele de st@nga sunt mai pu\ine – 8, dar mai solide ]i structurate [n patru liste principale6. Spre deosebire de Ulivo, Casa delle Liberta a reu]it s` str@ng` toate forma\iunile de centru dreapta [n jurul partidului lui Berlusconi, Forza Italia. Acest partid este cel mai mare din coali\ie ]i este plasat central. Este o diferen\` fundamental` fa\` de Ulivo care are patru mici forma\iuni [n centru, iar cel mai mare partid este DS (Democratici di Sinistra) care nu este nici puternic ]i nici centrist. Campania electoral` a fost cea mai pu\in pragmatic`, baz@ndu-se exclusiv pe tehnici de comunicare politic`. Cele dou` coali\ii s-au concentrat pe imaginea liderilor ]i a candida\ilor ]i nu pe policy issues (Campus, 2002, p. 184). Rezultatul alegerilor a confirmat superioritatea tactic` a CDL care a c@]tigat o majoritate lini]titoare [n ambele Camere. Cele dou` coali\ii ]i-au [mp`r\it zonele de nord ]i centru. Prima a revenit

144

Internaåional CDL, gra\ie aportului decisiv al LN7, [n timp ce [n centru a fost confirmat` domina\ia tradi\ional` a partidelor de st@nga, [n special DS ]i RC. Zona care a f`cut diferen\a este Sudul \`rii, care a devenit cea mai competitiv` zon` electoral`. Aici pierderea minim` [n voturi a Ulivo s-a transformat [ntr-o [nfr@ngere zdrobitoare la nivel de locuri, fapt care a permis Cdl s` aib` o majoritate clar` [n ambele Camere. {n ciuda faptului c` electoratul Cdl ]i-a men\inut statutul de electorat indisciplinat, diferen\a de voturi [ntre arena propor\ional` ]i cea majoritar` fiind de un milion ]i jum`tate, aceast` coali\ie a c@]tigat din dou` motive: s-a prezentat unit` ]i restructurat` ]i a c@]tigat disputa [n colegiile competitive din sud, [n care fiecare vot conteaz`. Ceea ce a f`cut totu]i ca victoria s` nu fie ]i mai clar` a fost coalitional return, adic` diferen\a uria]` de voturi pe care Cdl le-a pierdut [n arena majoritar` fa\` de cea propor\ional`. Cum a fost posibil acest lucru? Dou` ipoteze au fost luate [n calcul: prima –candida\ii Ulivo sunt superiori celor ai Cdl. Dar uniformitatea fenomenului face ca aceast` ipotez` s` nu fie viabil`. R`spunsul este, conform celei de-a doua ipoteze, c` decisiv` este calitatea coali\iilor (Chiaramonte, 2002, p. 209). Cdl nu are abilitatea de a se prezenta atractiv pentru aleg`tori [n arena majoritar`, fapt care [i determin` pe ace]tia s` nu voteze candidatul coali\iei. Fapt ce produce acordarea votului unei forma\iuni de centru sau chiar unui candidat Ulivo. Pentru prima dat` dup` 1876, alegerile au produs prima alternan\a real` la guvernare, iar coali\ia [nving`toare are o clar` majoritate, beneficiind per total de 58.5% din totalul locurilor, anul@nd riscul unui ribaltone 8 (Chiaramonte, 2002‚ p. 213). Din acest punct de vedere sistemul a func\ionat pentru prima dat` la parametrii maximi. Ca urmare a unei mai bune [n\elegeri din partea partidelor a legii electorale ]i a efectelor acesteia, dou` procese fundamentale pot fi identificate . Primul este simplificarea ofertei, adic` progresiva diminuare a num`rului de liste prezentate, de la 64 [n 94’ la 32 [n 2001. Al doilea este na\ionalizarea ofertei, ceea ce [nseamn` c` listele sunt prezentate acum la nivel na\ional: [n 94 doar patru erau la nivel na\ional, [n 96 ]apte iar [n 2001 aceste liste sunt unsprezece (Chiaramonte, 2002, p. 289). Un alt efect important al sistemului este permanenta rafinare a modului [n care partidele, [n principal cele din Ulivo, []i [mpart locurile pe listele electorale. Aceast` rafinare, centralizare ]i ra\ionalizare

a distribu\iei de locuri produce [n final o compactare a identit`\ilor [n interiorul coali\iei ]i deci creez` ]ansele de a exista coali\ii din ce [n ce mai puternice. De]i [ntr-un echilibru instabil, ]i [n ciuda faptului c` partidele r`m@n [nc` principalii actori, aceste coali\ii [ncep s` func\ioneze din ce [n ce mai bine, mai unitar, chiar ]i [n perioadele inter-electorale, d@nd impresia de stabilizare a alian\elor (d’Alimonte, Bartolini, 2002, p. 377). Dac` sistemul electoral [ncepe s`-]i arate roadele, ]i este evident c` este a]a, care este motivul real pentru care legea electoral` a fost schimbat`? Partea a doua a studiului [ncearc` s` r`spund` la aceast` [ntrebare. Legea electoralã din 2005 Dup` doisprezece ani ]i trei alegeri, vechea lege electoral` a fost anulat`. Aceast` lege, produs` ]i adoptat` (prin referendum) sub presiunea evenimentelor de la [nceputul anilor `90, nu a fost [n realitate niciodat` iubit` de clasa politic` italian` (d’Alimonte, Chiaramonte, 2006. p. 35). Coali\ia de centru st@nga a [ncercat modificarea legii [n legislatura 96-01 dar nu a beneficiat de acordul opozi\iei. {nsa [n legislatura actual`, coali\ia de centru dreapta a mers p@n` la capat ]i a reu]it s` modifice vechea lege, chiar inainte cu c@teva luni de desf`]urarea scrutinului. Motiva\ia oficial` a fost c` vechea lege nu reu]ea s` redea fidel preferin\ele electorilor din cauza puternicei componente majoritare. Noua lege vrea s` produc` [n acela]i timp guvernabilitate ]i reprezentativitate. O dorin\` nu tocmai u]or de [ndeplinit. {n realitate, schimbarea a avut [n vedere limitarea [nfr@ngerii electorale scontate pentru Cdl. Enor ma diferen\` dintre num`rul de voturi [n arena propor\ional` ]i cea majoritar`, ]i presiunea din ce [n ce mai puternic` pe care partidele mai mici ale coali\iei ([n special UDC) o f`ceau asupra partidului lui Berlusconi, sunt principalele cauze care au determinat Cdl s` modifice legea electoral`. Cu alte cuvinte, interesele particulare ale partidelor care []i vedeau propria identitate pe cale de dispari\ie ]i dorin\a de a limita anun\ata [nfr@ngere electoral`9, au produs aceast` schimbare. Legea electoral` votat` [n 2005 consfin\e]te un sistem mixt, [n care componente propor\ionale se [mbin` cu prevederi de natur` majoritar`, ]i care, la fel ca vechea lege, creeaz` un sistem diferit la Camera fa\` de cel de la Senat. }i la Camera ]i la Senat sunt dou` elemente comune: prima majoritar` ]i alocarea locurilor dup`

145

S.P. nr. 120-121-122/2006

Internaåional metoda propor\ional`. Deci elementul care face ca sistemul s` fie unul mixt este prima majoritar` care se acord` at@t la Camera c@t ]i la Senat. La Camer`, prima majoritar` se acord` listei sau coali\iei de liste care ob\ine cele mai multe voturi la nivel na\ional. Este egal` cu 340 de locuri, ceea ce [nseamn` 54% din locuri ]i este acordat` numai dac` o list` sau o coali\ie de liste nu ob\ine 340 de locuri. {n substan\`, premiul e majorityassuring, adic` asigur` inving`torului o majoritate absolut`, [n cazul [n care aceast` majoritate nu este atins` direct (d’Alimonte, Chiaramonte, 2006, p. 37). Coali\iile sunt oficializate printr-o declara\ie de legatur` reciproc` [ntre listele prezentate. Se depune un unic program electoral [n interiorul c`ruia se specific` clar numele persoanei indicate de coali\ie ca fiind liderul ei. {n practic`, [n buletinul electoral, coali\iile nu dispun de vizibilitate, [n afara celei produse indirect de suma partidelor care o compun, nefiind contra distinse de un semn electoral. Electorul are un singur vot pe care [l acord` unui partid ]i care este [nsumat coali\iei din care partidul votat face parte10. La distribu\ia locurilor se calific`: coali\iile care au ob\inut 10% din totalul voturilor valide ]i care con\in cel pu\in un partid care a ob\inut 2%; listele solitare care au ob\inut cel pu\in 4%; liste coalizate care au ob\inut cel pu\in 2%; pentru fiecare coali\ie, lista care ob\inut cel mai mare num`r de voturi dar nu a atins 2%. Dac` trec pragul electoral, listele coalizate concureaz` la distribu\ia locurilor, ]i deci la prima majoritar`, cu toate voturile primite, indiferent dac` partidele sau listele respective au dep`]it pragul de 2%. Deci fiecare vot conteaz`, independent de faptul c` acest vot este ob\inut de o list` care nu are acces la locuri. La Senat, un prim element este important: reparti\ia locurilor ]i deci acordarea primei majoritare se face la nivel regional. Nu exist` un nivel na\ional de alocare a locurilor, acestea fiind alocate [n fiecare regiune, dup` cum urmeaz`: la reparti\ia locurilor au acces coali\iile care dep`]esc 20% ]i care con\in cel putin un partid care a dep`]it 3%; din listele coalizate cele care au dep`]it 3%; pentru listele ne coalizate cele care au dep`]it 8% din voturi; se verific` dac` o coali\ie a dep`]it 55% din totalul locurilor de distribuit – dac` nu, un num`r de locuri sunt alocate pentru a se ajunge la 55% din locuri. Pentru c` nivelul de alocare a locurilor se face la nivel regional, ]i deci se urmare]te a avea o majoritate de 55% [n interiorul fiecarei regiuni, nimic nu garanteaz` ca la nivel na\ional – pentru Senat- se va ajunge la o majoritate cu mult superioar`

S.P. nr. 120-121-122/2006

a 50%. Deci exist` riscul de avea o majoritate fragil`. Un alt risc este c` se poate produce o majoritate divers` de cea de la Camer`. Cel de-al treilea risc este c` cele 6 locuri ale italienilor din exterior pot s` devin` decisive (d’Alimonte, Chiaramonte, 2006, p. 42). Acum putem spune c` majoritatea nu este divers` de cea de la Camer`, dar este extrem de fragil` ]i conditionat` de un senator ales [n America de sud [i de senatorii pe via\`. Deci legea electoral` a produs o majoritate la Senat extrem de fragil`, care risc` sa creeze o situa\ie de inguvernabilitate. Pentru a vedea efectele unei legi electorale este nevoie de timp, mai ales [ntr-o \ar` [n care sistemul de partide este at@t de pu\in structurat ]i na\ionalizat. Totu]i, c@teva efecte ale noii legi electorale, mai ales asupra bipolarismului ]i for\ei coali\ iilor, se pot ipotiza. Elementul majoritar al vechiului sistem – colegiul uninominal – cel care lega ]i for\a coali\iile sa devin` din ce mai compacte, nu mai exist`. A fost [nlocuit- cel pu\in la Camer`- de prima majoritar`. Este prima majoritar` un subtitut al colegiului uninominal, [n sensul c`, la fel ca acesta, poate produce un bipolarism func\ional? Prima,ca ]i colegiul, favorizeaz` formarea coali\iilor pre-electorale ]i reprezint` un incentiv pentru a men\ine designul bipolar al sistemului (d’Alimonte, Chiaramonte, 2006, p. 42). Dar nu garanteaz`, [ntr-o masur` similar` colegiului uninominal, c` bipolarismul va supravie\ui. Pentru a avea locuri [n colegiile uninominale este necesar sa te coalizezi chiar daca la sf@rsit e]ti [nvins. {n cazul primei majoritare, [n prospectiva [nfr@ngerii, un partid poate s` stea [n afara unei coali\ii sau s` []i m`reasc` puterea de ]antaj. Pentru perdan\i, sistemul func\ioneaz` ca unul propor\ional pur (d’Alimonte, Chiaramonte, 2006, p. 42)11. Deci prima majoritar` nu are un efect similar cu cel al colegiului uninominal, produc@nd coali\ii mai slabe cu partide mai puternice, care vor concura [n mod deschis [ntre ele chiar dac` fac parte din acelea]i coali\ii, din motive de vizibilitate ]i marketing electoral. Rezulatul alegerilor la Camer`, unde Uniunea a [nvins cu un avans de doar 24 de mii de voturi, [nt`reste aceast` ipotez`. Un partid minuscul care nu are nici o ]ans` s` c@]tige un loc de unul singur, are o putere de ]antaj enorm`, c`ci f`r` voturile lui, [n condi\iile unor alegeri str@nse, nu se poate c@]tiga prima, ]i deci formarea guvernului. Acest lucru favorizeaz` fragmentarea ]i regionalizarea partidelor, amenin\@nd pe termen lung bipolarismul ]i deci o ]ans` clar` de alternan\` ]i guvernabilitate.

146

InternaĂĽional Campania electorala si rezultate Campania electoral` a avut dou` p`r\i distincte. Prima parte a fost centrat` [n jurul primei [nt@lniri directe [ntre Prodi ]i Berlusconi. P@n` [n acest moment, Uniunea ]i candidatul premier Prodi, au controlat agenda campaniei electorale, impun@ndu-]i cu u]urin\` temele centrale (reasanarea finan\elor publice ]i sprijin pemtru familie). Berlusconi, un jucator cu experien\` mediatica, s-a l`sat prins [ntr-o campanie plat` ]i aseptic`, nereu]ind s` conving` un electorat deja deziluzionat dup` cinci ani de guvernare de centru dreapta. Acestea au fost coordonatele dup` care s-a def`]urat prima runda direct`. C@]tigat` net de Prodi, care a dominat [nt@lnirea ]i a impus clar propriul mesaj: â&#x20AC;&#x153;seriozitate la guvernareâ&#x20AC;?. Din acest moment, Berlusconi [ntelege ca o campanie care se defa]oar` [ntr-un ritm lent nu [l avantajeaz` pentru c` nu este suficient de dinamic` sa capteze noi voturi, [n condi\iile [n care sondajele d`deau [n avantaj cu 4,5 puncte Uniunea. Partea a doua a campaniei este mult mai agresiv`. Coali\ia de centru dreapta, prin Berlusconi, se concentreaz` [n a demonstra pericolul reprezentat de Uniune, care datorit` faptului c` este neomogen` risc` s` duc` Italia spre inguvernabilitate. El recurge la aceea]i metod` din 2001, transform@nd alegerile [ntr-o decizie nu doar politic` ci [ntr-o decizie decisiv`. Electorul nu trebuie s` aleag` [ntre dou` programe politice, ci trebuie s` fac` una scelta di campo, [n care s` fie angajat [n mod total. Demonizarea adversarului, ]i transformarea alegerilor [ntr-un fel de plebiscit asupra propriei persoane, au fost temele centrale ale p`r\ii a doua a campaniei. Aceast` agresivitate a fost alimentat` ]i de erorile repetate ale lui Prodi asupra nivelului minim de impozitare a caselor. Prima suma avansat` lovea aproape toate casele cu mai mult de trei camere, ceea ce a facut ca Uniunea s` piard` puncte importante. Runda a doua [ntre cei doi, s-a [ncheiat cu avantajul clar al lui Berlusconi, care a reusit [n ac\iunea sa de denigrare a lui Prodi (pe care l-a numit om de paie, f`r` nici o putere [n coali\ie) ]i care [n apelul final a punctat chiar [n tema caselor, at@t de drag` italienilor, [n cel mai pur stil populist. Primul exit poll, [n cea de-a doua zi a alege12 rilor d`dea ca [nving`tor clar coali\ia de centru st@nga, care s-a gr@bit s` anun\e victoria. Pe masur` ce soseau rezulatatele oficiale, era evident [ns` c` lucrurile nu st`teau a]a, mai ales la Senat, unde loteria regiunilor nu permitea vizualizarea unui deznod`m@nt clar. {n cele din urm`, Uniunea a [nvins la Camer`

cu o diferen\` de 24 de mii de voturi, consfin\ind cele mai str@nse alegeri din istoria Italiei. La Senat [ns`, coali\ia de dreapta Casa delle Liberta, a c@]tigat, gra\ie sistemului regional ]i al diferen\ei [ntre v@rsta electorilor, 155 de locuri fa\` de 154 de locuri c@]tigate de Uniune, av@nd ]i un avantaj de voturi. Participarea electoral` la aceste alegeri a fost de 83,6 % ceea ce a confirmat interesul deosebit al electoratului ]i [ntr-un fel succesul lui Berlusconi care a reu]it [n mare m`sur` s` creeze acea fric` a re[ntoarcerii unei coali\ii incapabile de guvernare. Cu un avantaj minim de voturi la Camer`, dar un clar avantaj de locuri, gra\ie primei majoritare, Uniunea se g`se]te intr-o pozi\ie incomod` la Senat. Avantajul de un loc al coali\iei de centru dreapta, a fost anulat ca urmare a alegerilor care s-au def`]urat [n str`in`tate, unde Uniunea a c@]tigat patru locuri de senator, fa\` de numai unul c@]tigat de Forza Italia13. La final, Uniunea de centru st@nga are un clar avantaj de locuri la Camer` dar un avantaj foarte fragil la Senat, ceea ce face ca spectrul inguver nabilit`\ii s` fie acum nu doar o posibilitate ci o realitate. {n Senatul italian mai sunt ]i sapte senatori pe via\`, ceea ce face ca partida s` fie ]i mai dificil` ]i impredictibil`. Ca ]i la precedentele alegeri, ambele tabere ]i-au mentinut zonele de influen\`. Cdl a c@]tigat clar toate circumscrip\iile din N, cu excep\ia regiunii Trentino Alto Adige. Centrul \`rii a fost dominat de partidele de st@nga, care [n Emilia Romagna, Toscana, Marche, Umbria ]i-au mentinut pozi\ia dominant`. Ca ]i la precedentele alegeri, zona competitiv`, decisiv` pentru Senat, a fost sudul \`rii, unde Cdl a castigat partida [n Sicilia ]i Puglia. Harta electoral` creeaz` imaginea unei \`ri [mp`r\ite: [n Nordul industrializat Cdl domin` autotitar, [n a]a numita zona ro]ie avantajul este al Uniunii, iar [n zona cea mai s`rac` este o lupta [n care [n avantaj provizoriu a ie]it Cdl. {ns` acest avantaj nu a fost suficient pentru a [ntoarce situa\ia general` [n favoarea sa. Uniunea a c@]tigat, de]i la limit`, [n primul r@nd pentru c` a reu]it s` creeze o coali\ie mai mare, care a str@ns voturi din toate zonele spectrului politic de centru st@nga. La final, aceste voturi ale unor organiza\ii complet anonime, s-au dovedit decisive pentru alegerile de la Camer`. Pentru prima dat`, sistemul este bipolar ]i [n intrare, din punct de vedere al ofertei, c@t ]i [n ie]ire, din punct de vedere al rezultatelor. Nu exist` nici un pol independent.

147

S.P. nr. 120-121-122/2006

Internaåional {ns` acest bipolarism are toate simptomele defectuoase descrise mai sus. Este slab [n plecare ]i este acum ]i mai slab [n func\ionare. Rezultatele dau un puternic imbold fragment`rii ]i personaliz`rii politice. Pentru c` sistemul face ca fiecare vot s` conteze [n c@]tigarea primei. A]adar nimeni nu poate fi exclus, fapt care cre]te puterea de ]antaj. Ceea ce [n final este o serioas` amenin\are la adresa coeziunii guvernamentale. Dac` lu`m [n calcul situa\ia ]i mai dificil` de la Senat, avem tabloul aproape complet al situa\iei politice italiene. Este practic o re[ntoarcere la situa\ia de dinainte de 1993, unde nesf@r]itele negocieri [ntre partide \ineau capul de afi], ]i [n care performan\ele sistemului erau minime.

la cazul rom@nesc. Efectele sistemelor electorale nu pot fi prev`zute [n totalitate, pentru c` nu sunt statice ]i mai ales mereu transferabile. Ele ac\ioneaz` subteran ]i pot fi cuantificate doar pe termen lung. Adoptarea unui sistem majoritar [n Rom@nia, o tem` acum c`zut` [n dizgra\ia partidelor, nu garanteaz` automat anumite efecte mult tr@mbi\ate, cum ar fi [nnoirea clasei politice ]i [nt`rirea leg`turilor cu electoratul. Nimic nu garanteaz` c` partidele politice rom@ne]ti nu vor adopta un stil obstruc\ionist. Ele vor [ncerca mereu s`-]i conserve propria identitate ]i avantejele care decurg din aceasta. Vor [ncerca mereu s` evite un teren necunoscut, [n care pot risca s` piard` controlul. Iar abandonarea dezbaterii [n ceea ce prive]te sistemul electoral este o dovad` [n acest sens.

Concluzii Cazul italian reprezint` o lec\ie exemplar` a modului [n care clasa politic` existent` [ntr-o \ar`, poate interac\iona cu regulile electorale, modific@nd sensul profund al acestora prin deturnarea de la scopul lor ini\ial. De]i dup` 1993, sistemul electoral avea o consistent` component` majoritar` acest lucru nu a redus formatul sistemului partitic [ntr-o m`sur` a]teptat`. Partidele au reu]it prin ceea ce [n Italia se nume]te propor\ionalizarea colegiului uninominal, s`-]i conserve avantajele ini\iale, devenind imune la efectele clasice preconizate de un astfel de sistem. Sistemul puternic majoritar nu a garantat nici o apropiere a candidatului [n colegiul uninominal de electorat. Propor\ionalizarea colegiului a anulat ]i acest poten\ial efect. Un sistem electoral nu garanteaz` un anume tip de sistem de partide dec@t [n m`sura [n care partidele sunt strucurate la un nivel superior pe tot teritoriul na\ional (Sartori, 2003, p. 286) ]i [n m`sura [n care comportamentul acestora nu este obstruc\ionist. Obstruc\ionismul este produs de dorin\a partidelor de a resista cu orice pre\ [n arena politic`. Chiar cu pre\ul deturn`rii sensului unei legi votate prin referendum, sau chiar, cum s-a [nt@mplat [n final prin modificarea acesteia, [ntr-un sens care garanteaz` existen\a pentru c@t mai multe partide. Dup` treisprezece ani se poate spune c` partitocra\ia italian` a reu]it s`-]i creeze o fa\et` bipolar` ]i oarecum guvernabil`, care de fapt acoper` un sistem profund partitocratic. Acest articol are ca prim titlu sintagma “lec\ii italiene”14. S-a vrut a fi o scurt` radiografie a sistemului italian. Dar se vrea mai ales un posibil punct de plecare [n [n\elegerea interac\iunilor dintre partide, reguli ]i institu\ii din perspectiva schimb`rii unui sistem electoral cu un altul, cu referire direct`

Mul\umesc prof. Roberto D’Alimonte de la Universitatea din Floren\a pentru entuziasmul, profunzimea ]i claritatea explica\iilor sale, care m-au f`cut s` [n\eleg mai bine sistemul politic italian.

S.P. nr. 120-121-122/2006

NOTE 1

Aceast` novitate [n politica italian` a fost introdus` de Berlusconi ca efect al personalita`\i sale ]i din nevoia de a se prezenta ca un colant al noilor coali\ii formate. 2 Este adevarat c` aceste patru liste con\ineau de fapt 23 de forma\iuni, din care doar patru erau partide na\ionale. 3 Mai mul\i parlamentari s-au unit [n jurul lui Francesco Cossiga, form@nd Trifoglio ]i apoi UDEUR, o forma\iune de centru, cu scopul declarat de a submina logica bipolara a sistemului. {ns` [n 1999, acest proiect este abandonat. 4 Forma\iune politic` creat` de fostul procuror anti mafia Antonio di Pietro. 5 RC nu a concurat [ns` [n colegiile de la Camer` unde era un candidat al Ulivo. 6 Principala noutate este apari\ia forma\iunii Margherita, [nfiin\at` [n Alto Adige de c`tre primarii de centru, catolici, ai Ulivo. Aceasta a c@]tigat alegerile provinciale din Trentino. 7 F`r` aportul LN nu ar fi invins [n circa 70 % din colegii, ci [n mult mai pu\ine. 8 Ribaltone desemneaz` modul de a schimba majoritatea parlametar` far` alegeri. 9 Rezultatele Cdl la alegerile europene ]i regionale demonstrau f`r` echivoc c` [nfrangerea este iminent`. 10 Electorul italian nu are cuno]tint` nici m`car de numele pe care un partid sau altul le propune [n list`. {n bulletin sunt trecute doar semnele electorale ale partidelor, f`r` numele candida\ilor. 11 Vezi declara\iile lui Umberto Bossi,[naintea alegerilor, [n privin\a libert`\ii pe care o va avea partidul s`u dac` alegerile vor fi pierdute. 12 Alegerile s-au desf`]urat [n zilele de 10 ]i 11 aprilie. 13 Italienii din afara grani]elor au ales 12 deputa\i ]i 6 senatori, cu un system propor\ional de liste ]i vot de preferin\`. {ns` magnitudinea minim` a acestora – cu un loc sau dou`- a f`cut ca sistemul s` avantajeze doar partidele mari. Pe fondul deciziei partidelor de dreapta de a nu forma o coali\ie, Uniunea a c@]tigat clar majoritatea locurilor. 14 Titlul este insiprat de cartea lui Italo Calvino Lec\ii americane.

148

Internaåional in 2001: a radical change and work in progress” BIBLIOGRAFIE: in Newell James (ed.) The Italian general election BARTOLINI, Stefano e Roberto d’Alimonte e Alleof 2001, Manchester: Manchester University Press, sandro Chiaramonte (2002) pp.11-28 “Maggioritario finalmente? Il bilancio di tre prove” in Bartolini, Stefano e d’Alimonte, Roberto (eds.) PASQUINO, Gianfranco (2002) “The Political Context 1996-2001” in Newell, James (ed.) The Italian Maggiorittario finalmente?, Bologna: Il Mulino, general election of 2001, Manchester: Manchester pp. 363-380 University Press, pp. 29-46 BARTOLINI, Stefano e Roberto d’Alimonte (2002) “La maggioranza ritrovata: la competizione nei ROSE, Sarah (2002) “The parties of the centre left” in Newell, James (ed.) The Italian general election collegi uninominali” in Bartolini, Stefano e d’Aliof 2001, Manchester: Manchester University Press, monte, Roberto (eds.) Maggiorittario finalmente?, pp. 71-87 Bologna: Il Mulino, pp.199-248 BARTOLINI, Stefano e Roberto d’Alimonte(1995) SARTORI, Giovanni (2003) “Premierato forte e premieratto elettivo” Rivista Italiana di Scienza Poli“La competizione maggioritaria: le origini elettotica, no. 2, 2003, pp. 261-290 rali del parlamento diviso” in Bartolini, Stefano e d’Alimonte, Roberto (eds.) Maggiorittario ma non troppo, Bologna: Il Mulino, pp.427-466 BARTOLINI, Stefano e Roberto d’Alimonte (1997) “Il maggioritario dei miracoli” in Bartolini, Stefano e d’Alimonte, Roberto (eds.) Maggioritario per caso, Bologna: Il Mulino, pp.351-370 BIORCIO, Roberto (2002) “Forza Italia and the parties of the centre right” in Newell, James (ed.) The Italian general election of 2001, Manchester: Manchester University Press, pp. 88-104 CAMPUS, Donatella (2002) “Two coalitions in search of an issue: the role of policy stans in the campaign” in Newell James (ed.) The Italian general election of 2001, Manchester: Manchester University Press, pp. 183-198 CHIARAMONTE, Alesssandro (2002), “How the centre right won” in Newell James (ed.) The Italian general election of 2001, Manchester: Manchester University Press, pp. 201-216 CHIARAMONTE, Alessandro (2002) “Il voto proporzionale: verso la nazionalizzazione della competizione?” in Bartolini, Stefano e d’Alimonte, Rober to (eds.) Maggiorittario finalmente?, Bologna: Il Mulino, pp 165-198 D’ALIMONTE Roberto, Alessandro Chiaramonte (1995) “Il nuovo sistema elettorale italiano: le opportunita e le scelte” in Bartolini, Stefano e d’Alimonte, Roberto (eds.) Maggiorittario ma non troppo, Bologna: Il Mulino, pp. 37-81 D’ ALIMONTE Roberto e Alessandro Chiaramonte (2006) “Proporzionale ma non solo. La riforma elettorale della Casa delle Liberta”, in Il Mulino, no. 1, 2006, pp. 34-45 DONOVAN, Mark (2002) “The processes of alliance formation” in Newell, James (ed.) The Italian general election of 2001, Manchester: Manchester University Press, pp. 105-124 IONU| BACIU - masterand, Universitatea din BucuFURLONG, Paul (2002) “The Italian political system re]ti, Facultatea de }tiin\e Politice.

149

S.P. nr. 120-121-122/2006

Internaåional

Transformarea NATO æi evoluåia Parteneriatul Euro-Atlantic LOREDANA ENÃCHESCU The article analyses the NATO’s transformation since 1990, towards a more and more complex structure. The perspective of the North-Atlantic Partnership, as a result of NATO’s transformations, makes us to look for equilibrium between the short-term national interests and long-term Alliance’s objectives. An adequate combination of military and non-military aspects of the cooperation will represent a main ingredient of the relation NATO-partners.

Stadiul actual al transformãrii Alianåei NATO a evoluat [ncep@nd cu 1990 spre o form` din ce [n ce mai complex`, pentru a corespunde noii structuri de securitate interna\ional` [n care riscurile s-au diversificat ca substan\` ]i arie din care provin. Mediul de securitate fluid, complex ]i volatil, a c`rui dinamic` a riscurilor se manifest` pe diferite paliere (militar, politic, economic, social, cultural), a influen\at procesul de transformare [n care Alian\a a intrat odat` cu debutul anilor 1990. Complexitatea ]i dinamica mediului de securitate interna\ional au imprimat un ritm de dezvoltare rapid al Alian\ei Nord Atlantice. Astfel, NATO ]i-a l`rgit sfera de interese, [mbog`\indu-]i agenda cu problematici din ce [n ce mai variate ca substan\` ]i acoperire geografic`. Adaptarea Alian\ei Nord Atlantice la noul mediu s-a f`cut prin redefinirea misiunilor ]i obiectivelor sale, modificarea ariei geografice a teritoriului aliat, precum ]i prin proiectarea stabilit`\ii dincolo de aria euro-atlantic` propriu-zis`. Astfel, Alian\a a trecut printr-un proces complex de transformare determinat de riscurile c`rora trebuie s` le fac` fa\` ]i care s-a reflectat [n modificarea structurii sale (num`r de membri, modalitate de organizare) ]i a tipului de r`spuns pe care trebuie s`-l genereze. Acest din urm` fapt s-a manifestat printr-o abordare extensiv` a securit`\ii, Alian\a contribuind la procese de construc\ie institu\ional`, asisten\` [n domeniul ap`r`rii, preg`tirea for\elor pentru a deveni interoperabile, schimbul de experien\` [n domeniul doctrinei ]i conceptelor militare etc. De asemenea, procesul transform`rii a determinat o rearanjare a priorit`\ilor Alian\ei, care au variat [n func\ie de gradul de risc al amenin\`rilor la adresa

S.P. nr. 120-121-122/2006

securit`\ii statelor membre NATO. Dup` terminarea R`zboiului Rece principala surs` de instabilitate a fost reprezentat` de conflictele inter-etnice, religioase, na\ionaliste generate de fragment`rile intra-statale care au avut loc imediat dup` pr`bu]irea comunismului [n Europa Central` ]i de Est, spa\iul fostei Iugoslavii reprezent@nd un focar de risc deosebit de ridicat. {n perioada respectiv`, priorit`\ile Alian\ei erau focalizate asupra stabiliz`rii regiunii Balcanilor pentru evitarea propag`rii sursei de risc ]i spre statele [nvecinate, statele membre NATO aloc@nd o mare parte din resurse pentru zona Europei Centrale ]i de Est. Dup` atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 ]i odat` cu invocarea articolului V al Tratatului Nord Atlantic, pentru prima dat`, de c`tre statele aliate, priorit`\ile (geografice ]i func\ionale) ale NATO s-au rearanjat, pe primul loc situ@ndu-se amenin\`rile de natur` terorist`, propagarea armelor de distrugere [n mas`, amenin\`rile de natur` asimetric`, [n general. Transformarea Alian\ei a presupus identificarea acelor priorit`\i ]i mijloace de ac\iune care s` o men\in` relevant` [n noul context de securitate interna\ional. {ns`, vulnerabilitatea, nesiguran\a, complexitatea ]i ambiguitatea generat` de amenin\`rile asimetrice fac mai dificil` identificarea mecanismelor potrivite de reac\ie. Provoc`rile la adresa securit`\ii spa\iului aliat s-au intensificat pe m`sur` ce riscurile au [nceput s` cunoasc` o delocalizare accentuat`. Mediul de securitate s-a transformat, trec@nd de la un sistem bipolar la unul [n care polii de putere sunt mai greu de identificat, iar amenin\`rile sunt mai difuze. {n prezent riscurile sunt generate de atacuri teroriste, dezvoltarea ]i proliferarea armelor de distru-

150

Internaåional gere [n mas`, dublate de pericolul ca acestea s` ajung` [n posesia unor regimuri politice nedemocratice sau a unor entit`\i ale crimei organizate sau celule teroriste, existen\a unor regimuri nedemocratice sau cu o structur` institu\ional` fragil`, fluxuri masive de refugia\i, dezechilibre ecologice sau catastrofe naturale majore (secete, inunda\ii, furtuni, incendii, cutremure, accidente nucleare etc), insecuritate economic`, conflicte etnice regionale sau locale, perpetuarea st`rilor de conflict - [n anumite zone sau regiuni neguvernabile-, care se afl` [n afara controlului na\ional, de c`tre grup`ri criminale cu interese de natur` pecuniar`. Combaterea unor astfel de riscuri, slab definite, difuze ]i cu un poten\ial de distrugere masiv, antreneaz` strategii ]i politici militare sau ne-militare din ce [n ce mai complexe. La aceasta contribuie divergen\a de interese, percep\ia diferit` asupra strategiilor ]i procedurilor de urmat av@nd [n vedere faptul c` interesele actorilor implica\i nu converg [ntotdeauna. Din aceast` perspectiv`, transformarea, prive]te poten\ialul militar ]i tehnologic de combatere a amenin\`rilor, alocarea resurselor pentru domeniul ap`r`rii, modalit`\ile ]i mecanismele prin care se poate recurge la mijloace militare [n detrimentul celor de natur` politic` sau socio-economic`. {n cadrul Alian\ei acest proces este dependent de priorit`\ile de politic` intern` ale alia\ilor europeni ]i nord americani, la care se adaug` diferen\ele [n perceperea riscurilor, mijloacelor ]i procedurilor de contracarare a acestora, elemente care influen\eaz` direct proiectarea unei abord`ri vizionare a misiunilor ]i procesului de transformare a Alian\ei. Una din direc\iile de transformare urm`rite a fost l`rgirea spa\iului de ac\iune al Alian\ei spre zone din ce [n ce mai [ndep`rtate, acolo de unde riscurile se propag`. Alian\a a [nceput s` se angajeze, gradual, [n regiuni cu o structur` neomogen` din punct de vedere al dezvolt`rii politico-economice ]i sociale. Alian\a a trecut de la opera\iuni cu caracter strict militar spre opera\iuni de gestionare a crizelor, prevenirea conflictelor, opera\iuni [n sprijinul p`cii, r`spuns la dezastre, urgen\e civile, sprijin umanitar, asisten\` [n domeniul construc\iei institu\ionale etc. Diversificarea riscurilor, extinderea ariei opera\iunilor au imprimat o trecere de la solu\ion`ri bazate exclusiv pe mijloace militare spre cele cu componente socio-economice, ac\ion@nd al`turi de organiza\ii interna\ionale cu competen\e specifice [n aceste domenii. Alian\a ]i-a dezvoltat, [n acest fel, un rol [n care caracteristica militar` predominant` a fost complementat` de elemente ne-militare, precum protec\ia unor infrastructuri civile, asisten\` oferit` altor organisme interna\ionale [n vederea sprijinirii activit`\ilor acestora [n teatre de

opera\ii [n care ac\ioneaz` concomitent etc. Evolu\ia mediului de securitate [n anii 1990 au demonstrat c` stabilitatea ]i pacea [n zona euroatlantic` nu poate fi realizat` doar prin ac\iuni ale statelor membre, dialogul pe aceste probleme trebuind a fi extins ]i c`tre alte state interesate, situate [n imediata vecin`tate a teritoriului Alian\ei. {n acest fel, au fost dezvoltate parteneriate ale NATO cu statele din zonele de interes pentru Alian\` (fostul spa\iu sovietic sau zona mediteranean`), astfel [nc@t prin cooperare ]i dialog [n domeniul ap`r`rii ]i securit`\ii s` fie create premisele pentru un spa\iu de stabilitate ]i pace. {n acest format accentul s-a pus pe programe de reforme direc\ionate c`tre acele state care doresc s` fac` parte din sistemul de securitate euro-atlantic` ]i care doresc s`-]i reformeze sistemul de ap`rare cu sprijinul Alian\ei [n vederea dob@ndirii capacit`\ilor necesare pentru a face fa\` noilor amenin\`ri. De asemenea, abordarea extensiv` a securit`\ii de c`tre NATO explic` ]i importan\a deosebit` acordat` de aceasta democratiz`rii, transparen\ei, dezvolt`rii principiilor statului de drept. NATO nu ]i-a [ncheiat procesul de transfor mare [nceput [n anii 1990, ci continu` se adapteze noului mediu de securitate prin dialog politic, desf`]urarea de opera\iuni, construc\ia de parteneriate. Dezvolt`rile din anii ’90 demonstreaz` c` Alian\a percepe [ntr-un mod mult mai complex mediul de securitate. Astfel se explic` ]i crearea, aprofundarea ]i extinderea re\elei sale parteneriate, procesul transform`rii NATO manifest@ndu-se ]i pe aceast` dimensiune. Evolu\ia Parteneriatului Euro-Atlantic, asupra c`ruia lucrarea de fa\` se va apleca [n mod deosebit, dovede]te faptul c` schimb`rile mediului de securitate, ale priorit`\ilor Alian\ei s-au reflectat ]i asupra acestuia. Parteneriatului Euro-Atlantic – adaptare æi transformare Evolu\ia rela\iilor de cooperare ale Alian\ei cu statele partenere dup` 1990 a cunoscut o dinamic` rapid`. Cooperarea a evoluat pe dou` dimensiuni importante, una de natur` politic`, [ntruchipat` [ncep@nd cu 1997 (Sintra) [n Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic1 (Euro-Atlantic Partnership Council EAPC), ]i una bazat` pe cooper`ri specifice [ntre NATO ]i statele partenere interesate concretizat` [n Parteneriatul pentru Pace2 (Partnership for Peace - PfP), creat [n 1994 (Bruxelles). Cele dou` formate, cu func\ii distincte dar complementare, au fost ra\ionalizate prin deciziile Summitului de la Praga (2002) cele dou` componente fiind reunite sub conceptul de Parteneriat Euro-Atlantic. Dialogul politic ]i consult`rile cu statele partenere au evoluat [n func\ie de schimb`rile mediului de securitate ]i de componen\a EAPC. {n prezent, num`rul

151

S.P. nr. 120-121-122/2006

InternaĂĽional alia\ilor (26) [l dep`]e]te pe cel al partenerilor (20, cuprinz@nd \`ri din Europa, Caucaz si Asia Central`3), [ns` substan\a dialogului ]i problemele cu care se confrunt` statele partenere r`mase, dup` aderarea recentului val de 7 parteneri la Alian\` (martie 2004), sunt [n continuare relevante. Parteneriatul Euro-Atlantic a facilitat, prin consult`ri ]i dialog politic cu statele partenere, declan]area reformei la nivel intern pentru construirea unor sisteme de ap`rare ]i securitate care s` poat` face fa\` noilor amenin\`ri la adresa securit`\ii ]i participarea la opera\iuni de pace comune alia\i-parteneri. Principiile de la care se porne]te sunt includerea tuturor ]i auto-diferen\ierea4, pentru ca dialogul politic s` fie bazat pe specificitatea statelor partenere ]i s` fie relevant pentru acestea. Cooperarea practic` a fost realizat` prin Parteneriatul pentru Pace, care reprezint` un cadru de cooperare militara [ntre statele aliate si cele partenere ale NATO. Scopul Parteneriatului pentru Pace este de a sprijini crearea de institu\ii de ap`rare moderne, democratice si eficace, precum si de a [mbun`t`\i capacitatea tarilor membre NATO si partenere de a ac\iona [mpreun` [n opera\iuni comune pentru diminuarea riscurilor la adresa securit`\ii ]i consolidarea p`cii si stabilit`\ii interna\ionale. Avantajul principal al PfP const` [n crearea unui fundament pentru cooperare practica [n func\ie de necesit`\ile fiec`rui partener. Av@nd [n vedere istoria Parteneriatului EuroAtlantic, modul [n care s-a adaptat transform`rilor prin care Alian\a a trecut - extindere, noi riscuri, absorb\ia unor state variate ca interese ]i capacit`\i - acesta ]i-a dovedit utilitatea prin antrenarea alia\ilor ]i partenerilor [ntr-un exerci\iu comun de sporire a [ncrederii ]i abilit`\ilor de reac\ie cu semnifica\ii deosebite [n plan politic ]i de securitate. Prin dialog politic ]i cooperare practic` s-a reu]it cultivarea unui spirit de cooperare ]i deschidere spre noi dimensiuni ale securit`\ii si stabilit`\ii, crearea unor noi canale de comunicare si transparen\` [n domeniul ap`r`rii, partenerii ac\ion@nd pentru un scop comun â&#x20AC;&#x201C; combaterea amenin\`rilor de securitate prin construirea capacit`\ilor de ap`rare necesare cu sprijin ]i asisten\` aliat` â&#x20AC;&#x201C; dar, ]i pentru a contribui activ la securitatea ariei geografice din care fac parte Programele comune din cadrul Parteneriatului au contribuit la extinderea ariei de securitate ]i stabilitate prin crearea unor baze conceptuale comune, institu\ii si mecanisme de lucru transparente, stabilirea unor standarde [n domeniul militar [n ceea ce prive]te planificarea bugetelor ap`r`rii, precum ]i [ncurajarea controlului democratic al for\elor, dezvoltarea unor for\e capabile s` fie interoperabile [n teatrul de opera\ii, prin participarea

S.P. nr. 120-121-122/2006

al`turi de alia\i [n opera\iuni comune. Astfel, evolu\ia Alian\ei a avut efecte directe asupra parteneriatului, acesta reu]ind s` se adapteze transform`rilor func\ionale ]i geografice ale Alian\ei men\in@ndu-]i relevan\a [n diferitele etape prin care NATO a trecut. Priorit`\ile Alian\ei ]i interesele particulare ale partenerilor au fost echilibrate de-a lungul timpului pentru a corespunde intereselor ]i componen\ei sale, dialogul politic ]i instrumentele practice de cooperare lu@nd forma cerin\elor de securitate ]i stabilitate de la timpul respectiv. {n vederea men\inerii Parteneriatului conectat la modific`rile mediului de securitate ]i a abilit`\ilor partenerilor de a evolua [n acela]i timp cu statele membre, instrumentele de cooperare ale acestuia au fost flexibile, astfel [nc@t s` se potriveasc` grupului divers de state partenere. Dac` [ncep@nd din 1994 p@n` [n 2004, parteneriatul a reprezentat un mecanism care servea celor interesa\i [n mai buna preg`tire [n procesul de aderare la NATO, dup` momentul recentei extinderi din 2004, Parteneriatul a trecut [ntr-o etap` nou`, [n care flexibilitatea mecanismului, puterea sa de autogenerare ]i conectare la cerin\ele mediului de securitate au devenit primordiale pentru viitoarea sa supravie\uire. {n acest sens, au fost lansate noi instrumente practice pentru a men\ine treaz interesul partenerilor [n acest mecanism de cooperare ]i dialog. Parteneriatul s-a dovedit generator de stabilitate prin ac\iunile comune la care statele aliate ]i partenere au participat sub egida sa. Implicarea partenerilor [n ac\iuni de sporire a [ncrederii ]i interdependen\elor [ntre ace]tia, participarea acestora la opera\ii comune [n zonele de interes ale Alian\ei (Balcanii de vest, Marea Mediteran`, Afganistan etc.), promovarea mijloacelor pa]nice de solu\ionare a conflictelor ]i p`strarea deschis` a canalelor de dialog au contribuit la stabilitatea ]i securitatea zonei euro-atlantice. Parteneriatul a avut un rol major [n derularea ]i oferirea de asisten\` necesar` statelor interesate [n procesele de reform` intern`, cu accent asupra sectorului de ap`rare. Crearea unor institu\ii moderne, a unor for\e armate care s` fie interoperabile cu cele aliate a presupus ]i presupune [n continuare procese de transformare ]i reform` intern`. Instrumentele de interoperabilitate [n domeniul ap`r`rii au reprezentat modalit`\i de identificare a ariilor prioritare de refor m`, a m`surilor de urm`rit, constituindu-se [ntr-un cadru propice pentru ob\inerea asisten\ei necesare [n acest sens. {mp`rt`]irea experien\elor [n domenii de interes comun, transparen\a [n planificarea ap`r`rii, asisten\a [n educa\ie ]i formarea profesional` vor reprezenta arii de ac\iune comun` ]i [n viitor.

152

Internaåional Parteneriatul a reprezentat unul dintre cele mai de succes instrumente ]i cele mai longevive instrumente de cooperare dup` terminarea R`zboiului Rece, contribuind la dezvoltarea unei logici a cooper`rii [n detrimentul intereselor competitive. {n\elegerea ac\iunilor Alian\ei, a scopurilor ]i misiunilor sale de c`tre state, care [n cea mai mare parte f`cuser` parte timp de decenii din blocul sovietic, a putut fi posibil` prin deschiderea NATO c`tre aceste state, plec@nd de la identificarea scopurilor comune ]i a ac\iunilor precise [n [ndeplinirea acestora. Din aceast` perspectiv`, Parteneriatul a reprezentat un mecanism de consolidare a [ncrederii prin constituirea unei comunit`\i de valori ]i principii [n scopul diminu`rii riscurilor de securitate. Prin mecanismele de cooperare, schimb de experien\`, asisten\` [n domeniul reformelor, Parteneriatul a reprezentat, pentru o bun` perioad` de timp, un pas premerg`tor ader`rii la Alian\`. Acest fapt a contribuit la procesul de extindere a NATO cu 10 noi state (1999, 2004). Din acest punct de vedere, Parteneriatul a antrenat statele interesate [ntr-un exerci\iu de autoevaluare, stabilire de standarde precise pentru for\ele armate, intrarea [ntr-un proces bidirec\ional al [mp`rt`]irii riscurilor ]i oportunit`\ilor. Un alt rezultat al Parteneriatului a fost men\inerea sa [n acela]i ritm de evolu\ie cu priorit`\ile NATO, cu amenin\`rile c`rora alia\i ]i parteneri deopotriv` trebuie s` le fac` fa\`, chiar dac` din punct de vedere structural Parteneriatul a suferit modific`ri semnificative. Caracteristici ale Parteneriatului æi modalitãåi specifice de adaptare a acestuia la transformãrile Alianåei Ca orice form` de cooperare, Parteneriatul Euro-Atlantic dezvolt` un echilibru [ntre interesele na\ionale ale statelor participante, care [n cazul rela\iei NATO-parteneri produce efecte asupra domeniului securit`\ii ]i ap`r`rii. {n primul r@nd, aceast` cooperare s-a caracterizat prin flexibilitate ]i diversificarea instrumentelor de parteneriat. Acestea s-au dezvoltat astfel [nc@t s` r`spund` nevoilor individuale ale partenerilor interesa\i, l`s@nd libertatea ca fiecare s` aleag` tipul de instrument de cooperare [n func\ie de gradul de intensitate al rela-\iei cu Alian\a ]i de domeniile de care sunt interesa\i. {n al doilea r@nd, s-au intensificat leg`turile bilaterale, fie [ntre NATO ]i o anumit` \ar` partener` fie [ntre o \ar` aliat` ]i una partener` pentru atingerea obiectivelor comune ale parteneriatului, mai u]or de gestionat av@nd [n vedere specificitatea fiec`rui partener. {n al treilea r@nd, gradul de intensitate al coo-

per`rii variaz`, depinz@nd de obiectivele ]i interesele na\ionale ale fiec`rui stat implicat; suntem martorii unei cooper`ri intensificate cu scopuri precise de men\inere a interoperabilit`\ii, preg`tirii for\elor la standarde ridicate, crearea de structuri armate moderne, dar ]i ai unei cooper`ri minimale. {n al patrulea r@nd, ariile de interes s-au multiplicat, gradul de complexitate al ac\iunilor Parteneriatului cresc@nd. Accentul este pus asupra: controlului armamentelor, dezarmare, neproliferare, ap`rarea anti-aerian`, cooperarea ]i gestionarea armamentelor, gestionarea spa\iului aerian, controlul ]i protec\ia frontierelor, consultare, comand` ]i control, provoc`rile societ`\ii moderne, planificarea urgen\elor civile, gestionarea crizelor, controlul democratic al for\elor armate ]i al structurilor de ap`rare, economia ap`r`rii, educa\ie, formare ]i reconversie militar`, diploma\ie public`, traficul de persoane, r`spunsul la amenin\area terorismului, cooperare ]tiin\ific`. {n al cincilea r@nd, participarea la opera\ii ]i reforma sectorului de ap`rare s-au conturat ca dou` arii majore de cooperare. Pentru a se men\ine [n acela]i ritm de evolu\ie cu cel al Alian\ei, [n cadrul Parteneriatului au fost dezvoltate o serie de instrumente specifice de cooperare. Dintre acestea, la Summit-ul de la Praga (2002) a fost lansat Planul de Ac\iune Individual al Parteneriatului (Individual Partnership Action Plan – IPAP) care ofer` o orientare general` a intereselor partenerilor, precum ]i preferin\ele ]i priorit`\ile considerate necesare pentru modernizare, interoperabilitate, transparen\`. De asemenea, un instrument similar, [ns` diferit ca scop5, care ofer` un cadru general politic ]i de ap`rare cursului transform`rii interne ]i atingerii standardelor de interoperabilitate [l constituie Planul de Ac\iune pentru Aderare (Membership Action Plan – MAP). Apoi, un alt instrument vital pentru reforma [n domeniul ap`r`rii ]i al mecanismelor de dob@ndire a unor for\e armate care s` fie compatibile cu gestionarea amenin\`rilor prezente de securitate, al atingerii unui grad ridicat de interoperabilitate cu trupele aliate [l reprezint` Programul de Planificare ]i Analiz` a Ap`r`rii (Planning and Assessment Review Programme – PARP) [n care sunt implicate 16 state partenere. Un alt domeniu specific pentru care au fost create o serie de instrumente este cel al form`rii ]i preg`tirii for\elor armate. Din acest punct de vedere sunt relevante instrumentele precum Programul de Ameliorare a Preg`tirii ]i Educa\iei (Training and Education Enhancement Programme – TEEP), Planul de Ac\iune al Parteneriatului pentru edificarea institu\iilor de ap`rare (Partnership Action Plan for Defence Institution Building – PAP DIB) al c`ror scop principal

153

S.P. nr. 120-121-122/2006

InternaĂĽional este interoperabilitatea ac\iunilor ]i valorilor la nivelul capitalului uman angajat [n cadrul for\elor armate. Tuturor acestor mecanisme li se adaug` proiecte specifice [n domeniile de interes pentru p`r\i, dintre care cel mai important este combaterea terorismului, domeniu [n care exist` ]i un Plan de Ac\iune {mpotriva combaterii Terorismului (Partnership Ation Plan against Terrorsim â&#x20AC;&#x201C; PAPT). Apoi, nu [n ultimul r@nd, dezvoltarea proiectelor de tip trust-fund, constituite din dona\ii financiare ale na\iunilor, reprezint` un mecanism prin care \`rile partenere sunt sprijinite s` distrug` armamente ]i muni\ii nefolosite, dar care se pot transforma [ntr-un pericol pentru popula\ia civil`. Aceste fonduri reprezint` eforturi financiare, umane ]i de organizare semnificative cu impact pozitiv direct asupra popula\iei civile din \`rile partenere. Diversificarea domeniilor pentru care acest tip de fonduri pot fi create a determinat o extindere cantitativ` ]i calitativ` a acestora [n beneficiul partenerilor. Av@nd [n vedere doar cele c@teva instrumente de cooperare amintite sintetic, se poate observa faptul c` Parteneriatul Euro-Atlantic s-a diversificat ]i adaptat mediului de securitate prin dialog ]i cooperare practic` [ntre alia\i ]i parteneri pentru a r`spunde cerin\ elor secolului XXI.

implement`rii actualelor instrumente ale Parteneriatului, care ]i-au dovedit capacitatea de inova\ie, transformare ]i adaptabilitate cerin\elor statelor participante, precum ]i ale mediului de securitate. Prezervarea geometriei variabile a tiparelor de cooperare reprezint` o modalitate de continuare a dialogului [ntr-un cadru at@t de eterogen precum Parteneriatul. Parteneriatul va continua s` reprezinte un mecanism prin care statele partenere se pot conecta la principiile ]i standardele de ac\iune ale NATO ]i care va continua s` contribuie la promovarea principiilor ]i valorilor [nscrise [n documentele sale fundamentale. De asemenea, Parteneriatul []i poate spori valoarea ac\iunilor proprii prin conlucrarea [n proiecte de cooperare comune ]i ac\iuni conjugate cu alte organiza\ii interna\ionale (UE, OSCE, ONU) care dezvolt` programe specifice de cooperare cu zone de interes similare cu cele ale Alian\ei, cum ar fi spre exemplu spa\iul fostei Uniuni Sovietice sau zona mediteranean`. Astfel, o combinare adecvat` a aspectelor militare ale cooper`rii cu cele ne-militare vor reprezenta un ingredient perpetu`rii rela\iei NATO-parteneri, al`turi de men\inerea deschis` a capacit`\ii de absorb\ie a unor noi membrii.

Perspectivele Parteneriatului EuroAtlantic Parteneriatul va continua s` joace un rol important [n cooperarea si abordarea comuna a securit`\ii si stabilit`\ii regionale a statelor aliate ]i partenere din spa\iul euro-atlantic. Accentul va fi pus [n continuare pe reforma ap`r`rii, intensificarea dialogului politic si interoperabilitatea for\elor, dar si pe [nt`rirea capacit`\ii partenerilor de a sprijini misiunile NATO ]i eforturile Alian\ei de combatere a terorismului si a noilor amenin\`ri la adresa securit`\ii. PfP a contribuit la progresul semnificativ al stabiliz`rii zonelor de conflict din spa\iul Europei Centrale si de Sud-Est, ap`rute imediat dup` terminarea R`zboiului Rece, si va continua sa proiecteze [n continuare securitate, valori si principii democratice spre zone mai [ndep`rtate ale ariei euro-atlantice prin ac\iuni comune de promovare a valorilor ]i principiilor [ncorporate [n Parteneriatul Euro-Atlantic. Continuarea cooper`rii prin intermediul acestui mecanism rezid` [n men\inerea relevan\ei sale pentru statele EAPC prin realizarea unui echilibru [ntre interesele na\ionale pe termen scurt ]i obiectivele Alian\ei pe termen lung. Misiunile Parteneriatului Euro-Atlantic ]i ale Alian\ei [n sine pot fi [ndeplinite prin continuarea

NOTE

S.P. nr. 120-121-122/2006

Summit-ul NATO din 1997 (Sintra) a consfin\it crearea Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic, care [nlocuia forma precedent` Consiliului de Cooperare Nord-Atlantic, creat [n 1991. Cu ocazia Summit-ului din 1197 a fost adoptat Documentul de Baz` al EAPC [n care sunt stipulate principiile, valorile, structura, substan\a ]i eligibilitatea pentru a deveni membru EAPC. 2 Cu ocazia Summit-ului NATO din 1994 (Bruxelles) a fost adoptat Documentul Cadru al Parteneriatului pentru Pace, care reflect` principiile, valorile, obiectivele PfP. 3 Statele partenere: Albania, Armenia, Austria, Azerbaijan, Belarus, Croa\ia, Finlanda, Georgia, Irlanda, Kazakhstan, Kirghizstan, R. Moldova, Rusia, Suedia, Elve\ia, Tadjikistan, Fosta Republic` Iugoslav` a Macedoniei, Turkmenistan, Ucraina, Uzbekistan 4 Conform Documentului de Baz` al EAPC, Sintra, 1997 5 Statele care au intrat [n procesul IPAP (Armenia, Azerbaijan, Georgia, Kazakhstan) []i stabilesc individual ariile prioritare de ac\iune, procesul fiind unul selectiv, spre deosebire de statele care fac parte din procesul MAP (Albania, Croa\ia, Fosta Republic` Iugoslav` a Macedoniei) care este cuprinz`tor ]i este menit preg`tirii statelor aspirante la a fi membre ale Alian\ei.

LOREDANA EN~CHESCU - doctorand la specializarea Economie Mondial`, Facultatea de Rela\ii Economice Interna\ionale, Academia de Studii Economice Bucure]ti, Master [n Rela\ii Interna\ionale, Facultatea de }tiin\e Politice, Universitatea Bucure]ti.

154

Summary

Viorel Zaicu

Monitoring Report’s Review – 2006

6. The European Union structures and expectations 11.

Petru Dumitriu

The European Political Idea – Intellectual Roots

Paul Du\`

The Constitutional Treaty of Rome

17.

Simina T`n`sescu

About the Constitutional Authority of an European Treaty

26.

Daniel D`ianu

Does Romania Need a Post-Accession Strategy?

31.

Ovidiu Gherasim-Proca

Who Will Represent Us in the European Parliament?

35.

Cristian Popa

Cooperation in the Fields of Justice and Home Affairs (JHA)

45.

M`d`lina Virginia Antonescu

The Equilibrium between Strengthened Inter-Governmentalism and Consolidated Supra-Nationalism within the EU, in the Post Nyssa Stage

49.

Alina Buz`ianu

European Union Enlargement’s Continuation – Economic Micro-Analysis

57.

Elena Burcioag`

Turkey’s Accession or the Long Way to Europe

62. Political Parties

Vasile Nazare

Opinions Regarding the Organizational Behavior and the Laws of Evolution of the Political Parties

70.

Ionu\ Ciobanu

The Romanian Political Parties - Modern Voter - Based Parties?

85.

Dan Pavel

The Future of the Liberal Revolution and of the Liberal Parties

90.

Andrei Tiu\

PRM’s Strategies for Maximizing the Electoral Capital

95. Politics and Gender

Alexandra Petrescu

Women and the Authoritarian Politics

99.

Radu Tei]anu

From the Patriarchal to the Partnership Model

104. Nation, Nationalisms

Vlad Flonta

Relativism vs. Ethnocentrism

109.

Costic` Dumbrav`

Nations and Nationalisms

115. Communism, Post-communism

Mihail Radu Solcan

Three Notes on Communism, Post-Communism Anticommunism and Responsibility

122.

Lavinia Stan

The Long Way of Lustration in Eastern Europe

131.

Michael Shafir

Memory and History in Postcommunism

137. International

Maria Cernat

The Bankruptcy of Tolerance – The Failure of the French Model for Minorities’ Integration

141.

Ionu\ Baciu

Italian Lessons. The 2006 Elections: Majority Bonus for Non-Governability

150.

Loredana En`chescu

NATO’s Transformation and Evolution of the Euro-Atlantic Partnership

2. Editorial

“Uniunea European`: structuri ]i a]tept`ri” coordonator Romulus Brâncoveanu “Sfera Politicii’’ este [nregistrat` [n Catalogul Publica\iilor din Rom@nia la num`rul 4165. R`spunderea pentru textele scrise apar\ine autorilor. Pentru a reproduce un text din revist` este necesar acordul scris al redac\iei “Sfera Politicii”. Reproducerea textelor [n alte condi\ii constituie o infrac\iune ]i se pedepse]te conform legilor [n vigoare.

155

S.P. nr. 120-121-122/2006

SFERA POLITICII Vã invitã sã propuneåi spre publicare texte originale care vizeazã domeniul politicii. Textele pot fi scrise în românã sau englezã æi este preferabil sã abordeze subiecte de actualitate. Sunt preferaåi autorii care au absolvit studii postuniversitare în domeniul ætiinåelor sociale sau sunt în curs de absolvire a unor astfel de cursuri, dar primul criteriu de selecåie rãmâne valoarea lucrãrii, care va fi estimatã de referenåi. Lucrãrile trimise înainte de data de 15 a fiecãrei luni vor fi luate în considerare pentru o eventualã publicare în numãrul imediat urmãtor. Articolele sau alte lucrãri vor fi citate în interiorul textului dupã modelul (Popescu, 2004, p. 67). Eventualele note ale autorului textului, vor fi trecute la sfâræitul acestuia. Articolele æi volumele care fac parte din bibliografie vor fi menåionate astfel: POPESCU, Ion (2004) “Titlu articol”, în Sfera politicii, anul XII, nr. 112, pp. 65-71 POPESCU, Ion (2004) “Titlu articol”, în Ionescu, Ion (Ed.) Titlu volum, Bucureæti: Editura X, pp. 100-121 POPESCU, Ion (2004) Titlu volum, Bucureæti: Editura X

Fiæierul trebuie sã conåinã, dupã bibliografie, o scurtã prezentare a autorului (nume, studii efectuate sau în curs, lucrãri importante publicate). Lucrãrile trebuie sã aibã o lungime cuprinsã între 10.000 æi 20.000 de semne (5-10 pagini), în fiæier „.doc” sau „.rtf”, Times New Roman, 12 pt., la 1,5 rânduri. Condiåiile de redactare æi cele pentru formatul fiæierului – ca æi diacriticele pentru textele în românã – sunt obligatorii pentru luarea în considerare a lucrãrii spre publicare. Materialele vor fi trimise pe adresa de e-mail: sferapoliticii@rdslink.ro sau redactia@sferapoliticii.ro. Pentru a vã putea forma o idee mai clarã despre profilul revistei, accesaåi pagina de web: www.sferapoliticii.ro.

ISSN: 1221-6720