JuniorSport - Iunie 2012

TRIMITEȚI COPIII LA SPORT!

Nr. 1 - iunie - 2012

NADIA COMĂNECI, O POVESTE DE AUR

Andreea Roşca: „A câştiga înseamnă totul”

Performanţă, dietă, nevoia de mişcare...

Leonard Doroftei, un tată şi un campion model

editorial

CASETĂ REDACŢIONALĂ Editor: Asociaţia JUNIOR SPORT Preşedinte: BEATRICE CHIRIAC Asistent Manager: EMILIA TĂTAR Coordonator proiect şi director editorial: CRISTIAN ŢOPESCU MIHAI DRAGOMIR Redactor şef: ADINA BLAJ Redactor editorialist şi fotoreporter: MARIAN BURLACU Redactor: VLAD ANDREI BUZDUGAN Corector: MARIANA ALEXANDRU Art Director: OVIDIU VELEA Content WEB manager: CĂTĂLIN DRĂGOI

Într-o lume bolnavă

U

nii părinţi se îngrozesc atunci când copilaşul lor de câteva luni se târăşte pe marginea unui bazin şi dintr-odată cade în apă. După câteva secunde, căpuşorul îi apare însă deasupra apei şi micuţul se îndreaptă spre uscat. Niciunui bebeluş nu-i este frică de apă.... Dacă sugarii par să se bălăcească în apa caldă la o scurtă perioadă după naştere, aceasta se datorează faptului că o simt ca şi cum ar fi o continuare a vieţii uterine. Contactul cu apa este folositor oricărui copil, în aşa fel încât, în unele ţări, au loc şi naşteri în mediu acvatic. Îmi permit să dau un sfat tuturor părinţilor: încurajaţi-vă copiii să facă sport, să înoate, să patineze, să schieze, să fie atraşi şi de eternul magnet care este mingea. Veţi avea astfel copii sănătoşi şi, în afara călirii fizice, se vor fortifica şi psihic pentru viaţa de adult care îi aşteaptă. Stilul de viaţă sănătos trebuie să se înveţe de mic, fiindcă trăim întro lume bolnavă în care oboseala fizică şi apatia ne fac inactivi. 97% din populaţia zilelor noastre prezintă dereglări fizice, iar 65% suferă de supraponderalitate. Puţini oameni apreciază sănătatea înainte de a o pierde!

New Business Director: VALENTIN PUŞCAŞU Marketing & PR: ALINA ENEA Coordonator producţie: BOGDAN GHIŢĂ Tipar: ERGO PRINT

cu s e op T n a i ist r C

cuprins

...din sumar

Leonard Doroftei: „Ca să ajungi campion, trebuie să-ţi depăşeşti limitele”

4 Colţul micilor campioni 7 UNEFS

Mesaj pentru tine

52 SPORT LA FEMININ

Fotbalul, un sport nu doar pentru băieţi

58

16 COPII TERIBILI

Nadia Comăneci, o poveste de aur

20 EDUCAŢIE şi CULTURĂ

Despre handbal cu emoţie

24 FAIR-PLAY

Andreea Roşca: „A câştiga înseamnă totul”

30 DIETĂ ÎN SPORT

64 70

2

78

46 LEGITIMAŢIE de CLUB

82

Nr. 1• 06 - 2012

SPORTUL de ECHIPĂ În volei câştigă numai echipa

Larisa Iordache: „La Izvorani am familia pe care ne-am creat-o”

37 ISTORIE şi ISTORISIRI

Academia „Gheorghe Hagi”, locul unde copiii sunt regii fotbalului

SPORT EXTREM Crăiasa zăpezilor veşnice

74 CASA, FAMILIA...UNDEVA, CÂNDVA

Performanţă, dietă, nevoia de mişcare...

Revolta învăţăceilor englezi din 1797 şi „decatlonul sporturilor de echipă”

SPORT TRADIŢIONAL Oina, sport naţional sau un joc pe cale de dispariţie

...din sumar

40 MARI PERFORMERI

SFATURI Importanţa Pregătirii psiho-fizice la copii şi la sportivii de performanţă CALENDAR COMPETIŢIONAL 2012

colțul campionilor ALINA LUNGU (CSS 2, București) Data naşterii: 26 martie 2001. Este în clasa a III-a. Practică gimnastica de la vârsta de 5 ani şi jumătate. Începând cu anul 2010 a participat la 4 Campionate Naţionale cu următoarele rezultate: - De patru ori locul I cu echipa. - De două ori locul IV la individual compus. - Un loc doi şi două locuri trei la aparate. - Se remarcă prin meticulozitatea pe care o depune în activitate şi dorinţa de autodepăşire. - Face parte din lotul sportivelor de perspectivă nominalizate de către Federaţia Română de Gimnastică în pregătire la cluburi.

TANIA NĂSTASE (CSS 2, București) Data naşterii: 12 august 2001. Este în clasa a III-a. A început gimnastica în urmă cu şase ani, iar din 2010 a participat la patru Campionate Naţionale. - Componentă de bază a echipei care a câşigat patru titluri naţionale. - Un loc I la bârnă şi V la paralele - Un loc VI la individual compus. - Se remarcă prin ambiţia în pregătire, expresivitate şi eleganţa execuţiilor. Face parte din lotul sportivelor de perspectivă nominalizate de către F.R.G. în pregătire la cluburi.

ȘTEFAN TOMICI (Clubul Central de Șah, București) Data naşterii: 10 octombrie 1997 - A învăţat să mute piesele la grădiniţă cu ocazia lecţiilor predate întregii grupe de o jucătoare de de şah, maestra Irina Petrescu. Performanţe: - în 2009 a obţinut primul titlu de campion naţional de juniori, ceea ce i-a dat dreptul să reprezinte România la Campionatele mondiale pentru juniori organizate în Turcia, unde s-a clasat pe locul 57. - tot în 2009 a jucat şi la campionatele europene de şah rapid de la Subotica (Serbia), obţinând medalia de argint. Imediat a urmat campionatul pe echipe, unde a câştigat încă o medalie de argint. Şi-a încheiat participarea la Subotica cu o medalie de bronz, obţinută în campionatul european de blitz. - a avut şansa să joace la un simultan susţinut la Bucureşti de campionul mondial en-titre, indianul Vishvanathan Anand. La rându-i, Ştefan a susţinut şi el simultane de şah. Ultimul turneu la care a participat a fost Balcaniada organizată la Cetinje, în Muntenegru, unde a obţinut medalia de bronz împreună cu echipa României.

DANIEL LINIŢĂ (Dragon Club) Data naşterii: 26.06.1996. Este elev în clasa a IX-a, la Colegiul Naţional „Hermes”, şi are rezultate deosebite la învăţătură. Este legitimat la Dragon Club de 8 ani şi a obţinut următoarele rezultate: - anul 2006 – 5 medalii locul I; 4 medalii locul II şi 4 medalii locul III; - anul 2007 – 11 medalii locul I; 4 medalii locul II şi 4 medalii locul III; - anul 2008 – 11 medalii locul I; 1 medalii locul II şi 7 medalii locul III; - anul 2009 – 18 medalii locul I; 4 medalii locul II şi 7 medalii locul III; - anul 2010 – 24 medalii locul I; 8 medalii locul II şi 5 medalii locul III; - anul 2011 – 19 medalii locul I; 9 medalii locul II şi 1 medalie locul III.

4

Nr. 1• 06 - 2012

Cupa Hagi Danone sau fotbalul jucat la o intensitate maximă

Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport

Mesaj pentru tine Am ales calea scrisului ca să fiu mai aproape de tine şi să-ţi explic totul. Da, cu tine vorbesc şi datorită ţie vor afla şi ceilalţi gândurile mele. Sper că mă cunoşti deja, măcar din vedere sau, dacă ţi se pare că nu mă ştii, o să-ţi trezesc curiozitatea să mă descoperi. Te-am ales pe tine pentru tinereţea, optimismul şi spiritul tău nonconformist. Încă nu te-ai recunoscut? Poate ceva mai încolo... Până atunci, vreau să-ţi spun că eu exist cu adevărat şi îţi pot înfrumuseţa viaţa. Pot face minuni cu trupul tău care, oricât de „modelat” ar fi, probabil că nu te mulţumeşte pe deplin. Aşa sunt oamenii, mereu vor altceva... Dar pot face minuni şi cu mintea ta care, oricât de cultivată ar fi ea, nu oboseşte niciodată să mai ceară. Aşa sunt oamenii, mereu vor tot mai mult... Sigur că te interesează, aşa că îţi şoptesc eu unde să te duci ca să fii „în formă” la întâlnirea noastră: există un loc primitor, aici, în Bucureşti, pe o stradă cu nume de filosof, Constantin Noica, la numărul 140, aproape de aerul „regal” al Palatului Cotroceni şi de cel înmiresmat al Grădinii Botanice. Dacă

porneşti dinspre Gara de Nord, iei troleibuzul până la a doua staţie, iar dacă vii dinspre Eroilor, nici nu merită să te mai urci în vreun mijloc de transport, mergi pe cheiul Dâmboviţei şi, cât ai zice „goooooooooooool”, ai şi ajuns la... (da, ai ghicit) Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport sau, mai pe scurt, UNEFS (pentru cunoscători, ca tine, sigla nu mai are de acum nicio taină). Deşi ţi-am dat câteva indicii, pentru mai multă siguranţă intră pe unefs.ro şi vei găsi acolo toate detaliile, pe care nu ţi le dau acum, pentru că eu am treabă cu tine, nu cu instituţiile. Şi totuşi, dacă te interesează locaţia? Fie... Uite, îţi trimit o poză cu faţada, care este monumentală, aşa că nu o poţi rata. Păcat că nu se disting basoreliefurile, dar nici nu-ţi spun ce reprezintă, vreau să-ţi văd dorinţa de cunoaştere, iar dacă o ai, meriţi tot respectul. Să ştii că şi în interior este frumos, şi cum să nu fie, dacă ansamblul, construit acum mai bine de 80 de ani, a aparţinut regalităţii? (cred că pentru tine timpul scurs de atunci înseamnă o eternitate). Peste decenii, în 1984 (iată că distanţa temporală faţă de tine s-a micşorat), edificiul a revenit Institutului de Educaţie Fizică şi Sport. Dar să nu-ţi imaginezi că activitatea lui a început abia în acel an, ci cu multă vreme în urmă, în 1922, e drept că într-o altă locaţie, însă din acel moment, sub diferite denumiri, instituţia de învăţământ superior (prima de acest gen din ţară) a funcţionat fără întrerupere până în ziua de azi, când se mândreşte cu aprecierea de Universitate „cu grad de încredere ridicat”. Şi-am încălecat pe-o şa... Cam asta este povestea. Dar să continuăm călătoria noastră, şi mă exprim la plural pentru că eu te voi ghida din umbră. După ce străbaţi intrarea cu boltă, priveşte în jur şi vei vedea ziduri istorice,

6

Nr. 1• 06 - 2012

Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport

verdeaţă şi alei cu dale absolut obişnuite: nimic la suprafaţa lor, dar imaginarul tău trebuie să perceapă urma lăsată de paşii unor stele autohtone care au aparţinut locului, pentru o vreme. Pe aici a trecut cea care a fost supranumită „zeiţa de la Montreal”, în 1976 (tu nu erai pe atunci nici măcar în faza de proiect), adică gimnasta Nadia Comăneci – astăzi mesager al sportului în întreaga lume, dar şi maestrul Octavian Bellu, intrat în Cartea Recordurilor drept cel mai de succes antrenor de pe mapamond. Tot pe aici şi-a purtat visurile acvatice Ivan Patzaichin, canoistul de aur venit din mirifica şi sălbatica Deltă, dar şi cea mai bună şi mai longevivă canotoare a secolului XX, Elisabeta Lipă.

dăinui în memoria colectivă: la urma urmei, sunt destule stele pe cer, pe pavajul hollywoodian şi în ochii noştri, nu-i aşa? Dar m-am luat cu vorba şi nu ţi-am spus de inegalabilul jurnalist şi comentator sportiv Cristian Ţopescu sau de charismaticul şi sufletistul cântăreţ care ne îndeamnă să iubim „şi câinii vagabonzi”, Mihai Constantinescu. Alături de aceştia, alţi absolvenţi ajunse vedete de televiziune: Mihai Dedu, Cosmin Cernat, Vlad Enăchescu, Florian Petrică. Acum că ai făcut cunoştinţă cu atâtea persoane importante, sper să nu te mai simţi

Lor li s-a alăturat fostul tenisman de excepţie Ion Ţiriac, devenit ulterior un prosper om de afaceri (ceea ce îţi doresc şi ţie), precum şi o pleiadă de talente veritabile din atletism (Iolanda Balaş, Gabriela Szabo, Violeta Beclea-Szekelly), gimnastică (Marian Drăgulescu, Marius Urzică, Dan Grecu), scrimă (Laura Badea) sau fotbal (Ionuţ Lupescu). Aşa cum îţi ziceam, gloria lor este invizibilă, dar ei nu au nevoie de amprente pentru a www.juniorsport.ro 7

Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport

ca o fiinţă pierdută în necunoscut. Dar dacă ai încă ezitări, să ştii că am o idee: îţi propun ca, atunci când vei vizita universitatea, să-ţi iei şi colegii cu tine, dar şi pe „doamna” (profesoară sau dirigintă), iar dacă este un „domn”, va fi la fel de binevenit. În fond, dacă există o săptămână şcolară „altfel”, de ce n-ar exista şi o zi sau măcar câteva ore „altfel”? Dacă vei fi cu un grup, veţi face o plimbare prin sălile de curs şi de sport, dar şi prin laboratoarele de kinetoterapie, adică terapie prin mişcare (bineînţeles că ştiai ce înseamnă, aşa că scuze!). Vei afla astfel că instituţia adăposteşte două facultăţi, ambele unite de firul invizibil al energiei dinamice: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, cu două specializări la nivel de Licenţă (3 ani): Educaţie fizică şi sport şi Performanţă motrică; Facultatea de Kinetoterapie, cu specializarea Kinetoterapie şi motricitate specială (Licenţă, 3 ani). Desigur că după acest prim ciclu de studii te poţi înscrie la Masterat, care înseamnă încă 2 ani de viaţă studenţească, adică o dulce prelungire a unor momente irepetabile, înainte de a-ţi asuma responsabilităţi majore (familie, carieră etc.). Dacă ţi se deschide apetitul pentru cunoaştere şi autoperfecţionare, te poţi 8

Nr. 1• 06 - 2012

înscrie apoi la Doctorat, adică te implici pentru alţi 3 ani în studii aprofundate, teoretice şi experimentale. E foarte interesant, dar cred că am „ars” etapele şi am ajuns prea departe. Să văd eu că ai intrat şi mai discutăm... Dar ce spun eu? Bineînţeles că vei intra la facultatea dorită, pentru că poţi cumpăra de la UNEFS broşura cu teste-grilă la biologie şi română (are şi răspunsurile), iar pentru probele practice, mai ai timp să te pregăteşti. Se fac şi simulări de examen încă de pe acum, ca să vezi cam la ce nivel eşti şi ce progrese vei face. Sper să lupţi pentru o medie bună, ca să-ţi faci studiile gratuit, altfel va trebui să plăteşti o sumă frumuşică. Şi pentru că a venit vorba de „sponsori”, poate ar fi bine să le spui că surioara ta cea neastâmpărată ar putea să nu-şi mai descarce energia prin camere de bloc, ci la orele de gimnastică artistică sau ritmică ţinute de profesionişti la sediul universităţii; iar fratele tău (altă figură!) ar putea nu te mai ia pe tine drept ţinta spiritului său combativ, ci să se manifeste la Clubul ANEFS, la cursurile de arte marţiale. Revenind la tine, eu îţi garantez că te vei descurca (am aflat că eşti o persoană ambiţioasă, de aceea te-am şi ales ca subiect al mesajului meu), mai ales că

www.junior-sport.ro 21

Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport Biblioteca din incintă îţi va pune la dispoziţie toate materialele necesare învăţării teoretice, iar stagiile practice în unităţi specializate, în munţii Parâng (schi) şi la Eforie-Nord (nataţie) te vor conecta la realitatea viitoarei tale posibile cariere. Bunăvoinţă să fie, că în rest ai de toate... Pe scurt, dacă vei aprecia activitatea studenţilor, dacă vei dori să-ţi faci o profesie din a-i învăţa pe copii (şi nu numai) să iubească mişcarea ca să fie sănătoşi şi să se placă şi mai mult pe sine sau din a-i ajuta pe oamenii în suferinţă să redevină aidoma ţie, atunci te poţi îndrepta cu speranţă spre porţile larg deschise ale acestei instituţii. Tot pe ele o să păşeşti şi la plecare, dar nu chiar tu, ci aproape un alt om, mult mai încrezător în sine şi mai capabil „să joace fair-play”, să învingă cu modestie în confruntările vieţii, să-şi accepte înfrângerile cu demnitate şi înţelepciune. Iar dacă este cazul, să o ia mereu de la capăt cu aceeaşi îndrăzneală şi cu acelaşi spirit de aventură, ambele dezvoltate sau poate chiar dăruite de viaţa sportivă, nu în starea ei pură (nu te speria de penalizări şi reguli prea dure, doar ştii că sportul profesionist aparţine cluburilor), ci într-una suficient de confortabilă pentru a-i produce plăcere trupului, sufletului şi minţii. Apropo de trup, să ştii că pe parcursul anilor petrecuţi la UNEFS vei căpăta şi alt „look”, alt tonus: „are fibră”, „are muşchii lucraţi”, „are suflu”, vor gândi sau vor

10

Nr. 1• 06 - 2012

spune cu invidie prietenii tăi statici. Ceea ce te va stimula probabil să te antrenezi şi individual, la Sala de forţă, excelent dotată. Mai mult, vei face o notă aparte prin starea de bine pe care o emani, pentru că mişcarea eliberează stresul şi tensiunile nervoase, lăsând loc liber bucuriei de a savura viaţa şi a-ţi trăi clipa. Iar optimiştilor le merge bine pe toate planurile, pentru că, dacă nu reuşesc ceva din prima, ei perseverează şi până la urmă realizează ceea ce îşi propun.

Tu, de exemplu, ce îţi propui, la ce visezi? Păi, cred că la ce spuneam eu mai înainte: să arăţi bine, să fii un spirit cultivat şi să ai bani (în ce ordine le plasezi, asta stabileşti tu, dar probabil că invers decât am scris eu). Logic că, pe lângă satisfacţiile profesionale, omul tinde şi spre o bună condiţie materială, care să îi asigure confortul şi să îi lase timp pentru propria dezvoltare. Dar cum să o dobândeşti? Simplu: – dacă ai absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, ai multe opţiuni pe care le găseşti pe site, de aceea eu am să enumăr doar câteva şi vezi tu care te avantajează: profesor, antrenor, monitor de ski, ghid montan, consultant marketing sportiv, coordonator echipe de intervenţie (baze sportive, mare, piscine, munte), organizator evenimente sportive, preparator fizic, jurnalist sau comentator sportiv etc.; – dacă ai terminat Facultatea de kinetoterapie, eşti norocos, pentru că vei avea o profesie nu doar „la modă”, ci şi

Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport pare tentant, acordă de pe acum mai multă importanţă limbii străine preferate, ca săţi fie mai uşor în viitor.

bănoasă (în Occident – trebuie să specific asta, dar ca să te liniştesc, îţi spun din surse sigure că, până la absolvire, lucrurile vor sta la fel de bine şi aici). Eu îţi ofer câteva variante, restul fiind tot pe site, iar alegerea îţi aparţine: kinetoterapeut, maseur, instructor de fitness/culturism, consultant recuperare sportivă, coordonator activităţi fizice pentru deficienţi/vârstnici, documentarist media etc. Şi pentru că tot am pomenit de Occident, vei avea posibilitatea să obţii o bursă (1 semestru sau 1 an) într-o altă ţară (o altă lume). Astfel, vei putea studia în Danemarca, Franţa, Spania, Italia etc., ceea ce îţi va oferi noi oportunităţi şi idei de afaceri. Dacă ţi se

Eu ţi-am prezentat deja un mic univers în care învăţarea se îmbină cu jocul, iar utilul cu plăcutul. Ce poate fi mai agreabil? Tu decizi dacă îţi vei petrece viaţa în inerţie, ca sclav al unui computer dintr-un birou anost, sau dacă vei fi pe terenul de sport cu învăţăceii tăi, într-o perpetuă mişcare dătătoare de viaţă, ori dacă te vei implica într-o profundă misiune umanitară, dăruindu-le întreaga ta pricepere celor care au nevoie de tine, fie pentru a se recupera, fie pentru a se menţine în formă. După toate cele spuse, sper că te-ai recunoscut în rândurile de mai sus şi sper că m-ai recunoscut şi tu pe mine. Eu abia aştept să te întâmpin, iar dacă urmăreşti site-ul unefs.ro, ai să ştii când să participi la diferite manifestări sportive şi culturale. Te invit! Până atunci, baftă în tot ce faci!

www.juniorsport.ro 11

juniori teribili

a i d Na O LEGENDĂ A GIMNASTICII ROMÂNEŞTI, UN MIT, CEA MAI IUBITĂ CAMPIOANĂ A INIMILOR NOASTRE. ESTE SINGURA SPORTIVĂ DIN LUME CUNOSCUTĂ DOAR PRIN PRENUMELE SĂU NADIA, PRENUMELE ROMÂNIEI.

Cristian Ţopescu 14

r i u a c e e d n e ă t s m e o ov C op

A fost odată... O fetiţă în primăvara vieţii s-a născut pe 12 noiembrie 1961, la Oneşti, la poalele Munţilor Carpaţi, în România, acolo unde se adună patru râuri: Trotuşul, Caşinul, Oituzul şi Tazlăul. A început gimnastica la 6 ani şi jumătate. S-a observat de la început că e născută pentru sport, în general, şi pentru gimnastică, în special. Încă de la primele antrenamente ale Nadiei, până şi un nespecialist ar fi fost atras imediat de acest motor psiho-fizic foarte echilibrat şi mai ales de această prezenţă fizică foarte personală. Într-o zi, Nadia a plecat cu echipa de gimnastică a ţării sale, spre o ţară unde soarele nu apunea vara, chiar dacă obosea

Nr. 1• 06 - 2012

strălucind ziua. Fetiţa din povestea noastră a cucerit spectatorii, arbitrii, lumea întreagă, devenind campioană europeană. Zborul ei de pasăre măiastră a rămas în istoria sportului. De atunci, din 1975, în ţara cu ierni lungi şi friguroase, Norvegia, se spune mereu povestea fetiţei venite de departe, întruchipare a graţiei şi a eleganţei. Iulie 1976, Jocurile Olimpice de la Montreal. În România era noapte când Nadia şi-a luat zborul spre perfecţiune. Cariera Nadiei nu s-a încheiat la Montreal. După ce în 1978 a cucerit la Strasbourg

juniori teribili

primul ei titlu mondial, un an mai târziu, la Dallas, dând o pildă de eroism sportiv, a dus echipa României spre titlul de campioană a lumii. La Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980, Nadiei i s-a făcut una dintre cele mai mari nedreptăţi din istoria gimnasticii. Ultima zvâcnire a Nadiei a fost la Universiada din 1981, desfăşurată la Bucureşti. Fata de aur a gimnasticii şi-a strâns toată energia, toată obida aurului furat la Olimpiada moscovită cu un an înainte şi a reuşit o performanţă uluitoare: a câştigat toate cele cinci medalii de aur puse în joc! Avea 19 ani, o vârstă care în gimnastică înseamnă apropierea cântecului de lebădă. Au mai trecut nişte ani şi, la sfârşitul secolului 20 şi al mileniului totodată, Nadia Comăneci a fost nominalizată printre cele mai bune sportive ale secolului. I s-a decernat Ordinul Olimpic, iar Bart Conner, campionul olimpic de la Los Angeles, a desemnat-o femeia vieţii sale! Acum, Nadia este mama unui băieţel de 5 ani, Dylan, care se joacă pe saltelele de gimnastică din sala în care tatăl său, Bart Conner, se ocupă de pregătirea unor viitori campioni. Călătorind mult, Nadia participă la multe evenimente caritabile, inclusiv în România, unde este preşedinte de onoare al organizaţiei Special Olympics, care îi ajută pe cei cu dizabilităţi intelectuale să se integreze în societate. Noi am încheiat cu cea mai bună gimnastă a tuturor timpurilor, cu cea mai de succes sportivă româncă, Nadia Comăneci, un contract acum 35 de ani, un contract de IUBIRE, STIMĂ, ONOARE şi DEMNITATE.

www.juniorsport.ro 15

La Digi24 HD, in fiecare weekend, descifram lumea copiilor la „Jurnal pentru copii”, cu Eva si Dragos Sambata si duminica dimineata, de la 09.30, la Digi24 HD, prima televiziune de stiri din Romania care emite in format full HD, telespectatorii sunt invitati in lumea celor mici. „Jurnalul pentru copii”, prezentat de Eva si Dragos, isi doreste sa fie un ghid atat pentru copii, cat si pentru cei mari. In Romania traiesc aproximativ 5 milioane de copii. Aici se opreste statistica cand vine vorba despre ei. Dar cum arata universul lor dincolo de cifre? Intr-o lume in care valorile familiei se estompeaza, emisiunea abordeaza problemele reale ale celor mici. Vorbim in fiecare saptamana despre socializare, iubire, stima de sine, adevaratele repere, cum sa ii protejam de capcanele calculatorului, cine mai scrie carti pentru cei mici, cum sunt educati, crescuti, indrumati. „Jurnalul pentru copii” isi propune sa educe, sa informeze si in acelasi timp sa surprinda universul copiilor. Am vorbit despre scoala parintilor, cabinete stomatologice pentru copii, telefonul copilului, ce efecte are calculatorul asupra lui, obezitatea la copii, bonele, prima zi de scoala, prima dragoste la sapte ani, influenta desenelor animate violente asupra comportamentului copiilor. Miruna, reporterul special al emisiunii, care are doar 6 ani, a intrat in lumea politicienilor si i-a intervievat pe Ion Iliescu, Petre Roman si alti oameni politici care au raspuns tuturor curiozitatilor unui copil de 6 ani. In fiecare dimineata de weekend, de la 09.30, la Digi24 HD, deschidem pentru cei mici si cei mari usa ce da acces in lumea copiilor, alaturi de Eva si Dragos.

educaţie şi cultură în sport

Despre handbal, cu emoţie HANDBALUL A APĂRUT PENTRU PRIMA DATĂ ÎN CEHIA, ÎN 1892, DE FAPT UN SOI DE HANDBAL, BOTEZAT ÎN 1905, DE CĂTRE PROFESORUL DE SPORT VACLAV KARASA, ”HAZENA”. SEPARAT ŞI FĂRĂ A ŞTI UNUL DE CELĂLALT, ÎN DANEMARCA, PROFESORUL HOLGER NIELSEN A IMPUS ÎN ŞCOLI, ÎN 1898, UN SPORT NUMIT HANDBALD, DENUMIRE CARE NE SCUTEŞTE DE COMENTARII.

Cristian Ţopescu 18

Federaţia internaţională de handbal, înfiinţată în 1928, a luat în calcul pentru patentarea invenţiei anul 1897, când la Nyborg, tot în Danemarca, s-a disputat primul meci de handbal după reguli clare. Totuşi, în Constituţia generală, handbalul apare ca un sport inventat de nemţi. Cea mai evidentă campanie în impunerea aceste idei a fost cea care a vizat şi a reuşit introducerea handbalului în programul olimpic, în 1972, la München, când s-a spus că, aşa cum japonezii au ales judo, pentru că este sport naţional, tot astfel nemţii vor face cu handbalul. Ei au merite deosebite în dezvoltarea acestui sport. Nr. 1• 06 - 2012

A apărut mai întâi, în 1915, aşa-numitul torball (minge de gol), invenţie a profesorului de gimnastică Max Heiser, rezervată exclusiv fetelor; abia în 1919, când un alt profesor gimnast, Karl Schelenz, a pus numele de handbal, s-a permis practicarea şi de către bărbaţi a noului sport. Este primul caz din istorie şi din toate domeniile (sau aproape toate) când discriminarea s-a făcut invers. Se juca pe terenul de fotbal, în 11 jucători, şi s-a jucat astfel multă, multă vreme. Prin anii 1950-1960 a bătut însă un vânt de reducere la 7 a numărului de echipieri, cu

educaţie şi cultură în sport

Ştefan Birtalan, unul dintre „tunarii” sportului cu mingea mică

Nicu Nedef şi Lascăr Pană, doi dintre antrenorii care au creat „Şcoala românească de handbal”

Cristian Gaţu şi Cornel Penu, campioni mondiali în 1970 şi 1974

modificarea dimensiunilor corespunzătoare ale terenurilor. Intuiţia schimbării iminente a avut-o şi un tânăr român, pe nume Oprea Vlase, care nu numai că şi-a dat lucrarea de absolvire a Institutului de Educaţie Fizică şi Sport pe o temă legată de handbalul în 7, ci a început şi să organizeze fel de fel de cupe în noua formulă, ceea ce a şi contribuit mai târziu la salba de medalii de aur la campionatele mondiale. Fiecare iubitor al acestui sport are punga plină de bănuţii bucuriei. Handbalul nostru înseamnă ceva în lume. Produce îngrijorare în rândurile celor ce ne sunt adversari,

stârneşte admiraţie printre cei ce-l priveau cu indiferenţă sau cu politicoasă îngăduinţă. Am meritat să trăim bucuriile victoriilor mondiale ale handbalului românesc. Am suferit pentru ele, am avut răbdare, le-am aşteptat, le-am dorit, nu ne-am pierdut speranţa că într-o zi... Sper că vom şti să păstrăm nu numai bucuriile, ci şi demnitatea lor. Sper că vom avea înţelepciunea de a ne feri de îngâmfarea care ne poate coborî. Să ne ferim de ea ca de foc! www.juniorsport.ro 19

fair-play

: a c ş o R a e e r And ” ! l u t o t ă n m a e s n î a g i t ş â c A „

ÎN EUROPA. A Ă L A IV R T U V A DE ZILE NU A N A N U SAU STRĂINĂ E D Ă N P Â M TIM O R E R TOA N ORICE JUCĂ E R E T E Ă NAŢIONALĂ P N S A IN IO P ÎNV M A C I AN VENIND LA 12 E D , IT N NUMELE EI ŞI L E Â T T S E A ÎN A C Ş O R Ă. ANDREEA OLILOR EI, ID E ŞI EUROPEAN L E M R U E E P -O ZI SĂ CALC R T ÎN A C I SĂ RIDICE Ş Ă , Z R A E R E VISE D E F ER NIACKI ŞI ROG Z AM. O W E IN L O R DE GRAND SL CA U E N R U T I U N PULUI CUPA U DEASUPRA CA

Adina Blaj 22

E o zvârlugă de fată, blonduţă, cu ochii sclipitori, care se antrenează la AS Politehnica, cot la cot cu băieţii de vârsta ei. Chiar dacă are o vârstă fragedă, Andreea Roşca ştie ce vrea să facă atunci când va fi mai mare: să devină numărul 1 mondial la tenis. Ştie că mai are mult de muncă până acolo, însă ajutată de antrenorul ei, Paul Bozdoc, a ajuns la concluzia că totul este posibil dacă vrei. Iar primul pas pentrru a fi acolo sus este să fii sincer cu tine şi cu cei Nr. 1• 06 - 2012

din jur, mai ales cu antrenorul. Andreea Roşca şi Paul Bozdoc ne-au vorbit despre fair-play, depre relaţia lor pe terenul de tenis şi aşteptările fiecăruia. Ce reprezintă pentru voi fair-play-ul? Andreea Roşca: E foarte important să fii fair-play. Contează şi după meci să fii prieten cu adversarul şi cu toată lumea. Dacă furi sau faci scene, nu te mai bagă în seamă şi vei fi dat la o parte. Ţi se pune o

fair-play etichetă de care scapi cu greu! Paul Bozdoc: Este noţiunea care te menţine în sport. Dacă nu ai avea tendinţa să crezi că există fair-play, mulţi s-ar lăsa de sport. Dacă toţi am gândi că fair-play-ul e ca în politică, atunci ne-am lua adio de la sport. Fair-play e acea noţiune care îţi dă impresia că totul se desfăşoară corect! Daţi-mi un exemplu în care aţi fost fairplay între voi, jucătorul cu antrenorul... A.R: (nu înţelege exact ceea ce-i cer şi se gândeşte puţin...) Cred că a fost fair-play din partea domnului antrenor să mă mai lase într-o zi să mă antrenez 20 de minute în plus, deşi timpul meu expirase. P.B.: Între noi doi fără fair-play nu se poate. Adică eu trebuie să fiu corect cu ea, iar ea corectă cu mine. În momentul în care încercăm să ne păcălim, ne descoperim totuşi unul pe altul. Îi spun de fiecare dată când este ceva nelalocul lui: „Vezi că minţi.”...„Domn’ profesor, nu e aşa!” Care este cel important lucru care vă place unul la celălalt? A.R.: Eu sunt o fire destul de timidă şi de mică nu am suportat ca antrenorii să ţipe la mine, iar domnul antrenor este exact cum mi-am dorit: calm, haios, deştept, cu capul pe umeri şi foarte conştiincios. P.B.: Andreea are tenacitate, are dorinţă, are voinţă, are plăcere, are orgoliu, ambiţie, îşi doreşte foarte mult să ajungă cât mai sus. Toţi copiii care se apucă de tenis visează să ţină cupa de la Roland Garros în braţe. Eu asta îi doresc din suflet: să ridice cupa de la Roland Garros şi să fiu şi eu acolo. Care sunt cuvintele de încurajare în teren? A.R.: În gând îmi spun că trebuie să fiu ambiţioasă indiferent de scor şi trebuie să lupt! Iar când îmi reuşeşte vreo lovitură, atunci mai şi ţip: „Haide!”, „Bine, mă!” P.B.: Nu-ţi trebuie cuvinte mari, ci cuvinte simple: „Haide că poţi!” sunt cele mai uzuale atunci când sunt pe margine şi are câte un antrenament mai aspru sau un meci mai greu.

Care este cel mai frumos moment de care v-aţi bucurat împreună? A.R.: Când echipa noastră a câştigat Europenele, în vara trecută! Am aruncat racheta în sus! Şi la fiecare victorie, deoarece la categoria U-12 am ajuns pe primul loc şi la categoria U-14, pe locul 3. P.B.: Atunci când ea e mulţumită de ceea ce face, realizează, munceşte, atunci suntem pe aceeaşi undă şi ne simţim OK.

Andreea a câştigat luna trecută turneul Stanley Cup (Italia), la dublu

Cel mai dezamăgitor moment pe care l-aţi trăit împreună? A.R.: Pentru mine a fost când m-a învins o fată, o colegă, în turneu, deşi eu o învingeam înainte! Am jucat foarte prost! Chiar nu am jucat nimic! P.B.: Există momente când nu poţi da totul din tine sau ea nu poate da totul din ea şi atunci stăm şi discutăm. Ca orice copil, e dificil. Traversează o perioadă dificilă, partea asta de preadolescenţă, de la 11 la 13 ani, e o perioadă a celor 3 NU. „Nu ştiu, nu pot, nu cred!”. Cu greu îşi recunoaşte greşeala şi îşi acceptă neputinţa foarte uşor şi atunci trebuie să o iei şi să o ridici. Care sunt motto-urile după care vă ghidaţi? A.R.: Nu e un motto, însă îmi zic înainte de fiecare meci că trebuie să joc bine şi nu contează rezultatul foarte mult! P.B.: Nu am un motto, dar aş merge pe ideea foarte interesantă a unei reclame pe care am ascultat-o în timpul Mondialului de fotbal din ’94, ăla din America! Era o reclamă la Adidas şi spunea: „Dacă vrei cu adevărat, poţi!”. Şi mi se pare cel mai corect, cel mai logic. Şi eu trebuie să fac să creadă că poate. A câştiga e totul? A.R.: Da (râde). Ştiu că nu vă aşteptaţi la asta, însă nu mă gândesc neapărat la a câştiga meciul, ci să câştigi experienţă dintr-un meci pierdut, să câştigi tehnică, lovituri, să analizezi, să-ţi dai seama de greşeli. Să câştigi într-un anume sens! Ai pierdut, dar dacă îţi dai seama de greşelile făcute e un câştig. www.juniorsport.ro 23

fair-play Antrenamentele sunt presărate cu glume şi întrebări capcană

P.B.: Eu vin şi completez că munca înseamnă totul. Realizarea este rodul unei munci teribile. La noi ştiţi cum este? 5% este talentul, 95% este munca. Partea curioasă este că astea 95% îţi scot în evidenţă alea 5%. Când ne uităm la Federer cum joacă, spunem „Uite ce talentat e! Uite cum se mişcă!”. Dar nu vedem munca din spatele talentului. Noi vedem doar 5%.

Cel mai important lucru pe care l-aţi învăţat unul de la celălalt? A.R.: Tenis, tenis, tenis! P.B.: Învăţ de la toţi copiii pe care îi antrenez. Lucrurile pe care noi le învăţăm tot timpul sunt cum să-i coordonăm, cum să-i strunim, ce să spunem fiecăruia, când să spunem, cum, de ce, ce ton să folosim. Pentru că este foarte importantă munca lor,

24

Nr. 1• 06 - 2012

ei trebuie să se simtă sprijiniţi, chiar dacă îi cerţi. Toţi sunt diferiţi. Am învăţat cum să mă comport cu alţii care vor veni şi le vor lua locul într-o bună zi. Câte ore petreceţi pe teren? A.R.: De la ora 14 până la ora 18.30 şi de două ori pe săptămână am apoi şi pregătire fizică. P.B.: Având în vedere că am mai mulţi copii de pregătit, între 10 și 12 ore. Cum arată antrenorul/jucătorul perfect? A.R.: Având calităţile domnului Paul! P.B.: Jucătorul perfect nu există! Dacă ar fi să construim o imagine a unui jucător care să aibă cele mai multe dintre calităţile acestui sport, ne-am uita la Federer. Însumează tot ceea ce istoria tenisului a avut în spate: tenacitatea lui Lendl, arta lui

fair-play

Care sunt modelele pe care le urmaţi? A.R.: La categoria fete, îmi place foarte mult cum joacă Wozniacki şi cum arată Ana Ivanovic, iar la băieţi, the best of the best, Federer. P.B.: Modelele mi le-am construit singur. Lucrez cu copii din 1984. Serios m-am apucat însă în 1991. Unul dintre copiii mei a ajuns campion la 10 ani şi atunci am început să-mi dau seama că fac lucruri bune. Care sunt obiectivele pe 2012? A.R.: Aş vrea ajung în primele 5 jucătoare la categoria de 13 ani sau chiar prima! Ştiu că pot! P.B.: Nu avem un obiectiv foarte bine stabilit. Este un an de tranziţie pentru Andreea, care împlineşte 13 ani. Sperăm ca până în noiembrie 2012 să fim undeva în primii 30 la categoria de vârstă de 14 ani. Mi se pare un target pe care îl putem atinge.

DE LA A NU MERGE DELOC, LA SPORT DE PERFORMANŢĂ Andreea Roşca a început să joace tenis la vârsta de 3 ani şi 10 luni, după ce doctorii le-au recomandat părinţilor să o ducă la sport. „M-am născut cu o mică problemă la picioare, diagnosticul fiind talus valgus echilateral. Am trei operaţii. Doctorii nu-mi dădeau prea mari şanse să merg normal şi m-au trimis la înot. Însă într-o zi am trecut pe lângă terenurile de tenis şi i-am zis mamei că, dacă nu mă duce şi pe terenurile acelea, nu mai merg la înot”, povesteşte acum, cu zâmbetul în colţul gurii, dubla campioană naţională la 12 ani. Şi pentru că vorba blândă şi răbdătoare a antrenorului de tenis a atras-o mai mult, Andreea a rămas la rachetă şi minge. „La înot, pentru că eram în apă şi antrenorul pe margine, mi se părea că ţipă la mine. Şi nu mi-a mai plăcut. Dar, de fapt, el ţipa ca să se facă auzit, însă aşa îl percepeam eu la 3 ani”, povesteşte tenismena.

fair-play

Agassi, dorinţa lui Borg. Ce nu a luat însă a fost fantezia lui Năstase.

În prezent, Andreea este în clasa a 7-a la Liceul „Mircea Eliade” din Bucureşti. „Dimineaţa sunt elevă şi după-amiaza, sportivă de performanţă”, adaugă râzând adolescenta, care, înainte de a veni antrenorul, scoate cărţile din rucsac. „Mâine, am teză la română. E materia mea preferată şi trebuie să iau notă mare”, se scuză jucătoarea.

Andreea se antrenează cot la cot cu băieţii de vârsta ei

www.juniorsport.ro 25

fair-play

APTA, E R D U C Ă C JOA GACE N Â T pe mâna S E T S E ză mai mult I a e z a b DEŞ se a e arte mică aptă, Andre

m fo âna dre stânga. „Era cheta cu m cu ra că e n n eu sunt â ţi n a ă e m ânga, să explic că t st În afară d iu cu şt ie m ta a , u n e cu stânga în mână şi jută foarte stângă: scri tă racheta ngace mă a a â d st a t m n ri p su s tul că rile. Este mi-a pu bine lovitu pta, dar fap a e rt re atunci când a d fo cu z c e jo să direcţion işti mai şa că acum mâini. Pot tru că te m ă n stângace. A u e o p d l, u cu rd r a e h itura de rev ţă îmi place mult la lov r ca suprafa Ia . tă ra a fe toare . ea pre spune jucă , ” e şi lovitura m şt e iv tr o n şi mi se p rapid în tere

26

Nr. 1• 06 - 2012

fair-play

fli u s n i ă-i s e i e!” u t b a e o r p „T ă c i u l ru o t ă c Antrenorul Paul Bozdoc a găsit reţeta succesului şi lucrează în fiecare zi să-şi atingă visul ju alături de elevii săi de la AS Politehnica. „Principalul lucru pe care eu trebuie să i-l insuflu unui jucător atunci când îl antrenez este să creadă că EL POATE! Dacă el crede că poate, mută munţii din loc. Dacă eu îl învăţ doar treaba asta cu datul mingii peste fileu, cu dreapta şi reverul, nu am făcut nimic. Niciodată nu trebuie să spui «nu pot». Întrebarea e până unde poţi ajunge. Pentru mine fiecare copil reprezintă un challenge. Oare până unde pot să-l duc pe acesta? Şi până să-l fac să muncească, să-l fac să tragă, eu trebuie să-l fac să creadă că poate. Toţi trebuie să viseze la cupa de la Roland Garros. Dacă nu, te apuci de altceva”, spune antrenorul Andreei Roşca.

www.juniorsport.ro 27

dieta în sport

Performanţă, dietă, nevoia de mişcare...

Prof. Antr. Fitness Specialist MIHAI DRAGOMIR Cardio Mix Fitness Anti Aging Concept www.cardiomix.ro

CU TOŢII AUZIM DESTUL DE DES AFIRMAŢII CA: „EU AM FĂCUT SPORT“, „SUNT FOST SPORTIV DE PERFORMANŢĂ“ SAU „AM FĂCUT MULT SPORT LA VIAŢA MEA“... ÎNTR-ADEVĂR, FOARTE MULŢI AU PRACTICAT DIFERITE SPORTURI, DAR DIN PĂCATE PUŢINI AU REUŞIT SĂ FACĂ CU ADEVĂRAT PERFORMANŢĂ. PÂNĂ SĂ NE LĂMURIM CUM STAU LUCRURILE DE FAPT CU SPORTUL DE PERFORMANŢĂ ŞI SĂ NE CINSTIM CAMPIONII AŞA CUM SE CUVINE PENTRU PERFORMANŢELE DOBÂNDITE, TREBUIE SĂ PRIVIM UN PIC ÎN TRECUT ŞI SĂ NE ADUCEM AMINTE CĂ ŞI EI LA RÂNDUL LOR AU FOST COPII, AU FOST SELECŢIONAŢI, ÎNVĂŢAŢI ŞI ANTRENAŢI DE CĂTRE ALŢI PROFESORI ŞI ANTRENORI. ŞI CA ATARE, CA FOST SPORTIV DE PERFORMANŢĂ, PERMITEŢI-MI SĂ ÎNCEP CU ÎNCEPUTUL, ŞI ANUME CU PARTEA CARE STĂ LA BAZA SOCIETĂŢII NOASTRE – COPILUL ŞI NEVOIA DE MIŞCARE.

Aş putea foarte uşor să vă vorbesc despre Dieta în sport, dar cu toţii ştim că sportivii şi mai ales cei de performanţă sunt supuşi ca regulă dietei. Dacă ne îndreptăm atenţia către oamenii normali (sedentari), care nu fac performanţă, descoperim că este la modă să fii „la dietă“. Ce este mai rău este faptul că fiecare alege ce îi pică la mână sau ce îi recomandă prietenii, greşind astfel grav şi blocând metabolismul. 28

Nr. 1• 06 - 2012

Lăsând toate acestea la o parte, vreau să începem cu începutul, şi anume copilăria. Acest capitol este de cele mai multe ori ignorat chiar şi de adulţii care, ajunşi la perioada de maturitate şi trecând prin probleme diverse, printre care şi greutatea corporală, uită micile greşeli făcute sau „permise“ din copilărie şi tinereţe, care acum le afectează aspectul fizic, greutatea şi chiar sănătatea.

dieta în sport

„DE CE?“, veţi întreba. Pentru că atunci când eşti tânăr ai impresia că poţi stăpâni orice, că orice consumi nu se depune şi că nu va avea urmări – cu toţii am auzit tinerii până în 20 de ani spunând „pot să mănânc orice pentru că nu mă îngraş“. În parte, este adevărat (şi nu dezvoltăm în acest număr subiectul pe larg numit metabolism), numai că educaţia alimentară a copilăriei, obiceiurile cu care deprindem şi creştem copiii sunt decisive pentru anii care urmează în ceea ce priveşte modul lor de dezvoltare şi nivelul de sănătate cu care se vor prezenta ca adulţi. România a atins cote alarmate de obezitate şi în ultimii 5 ani a galopat, apucând chiar şi un loc pe podium în Europa în ceea ce priveşte acest aspect. Mai rău, obezitatea infantilă a ajuns să fie mai sprintenă decât cea a adulţilor, ţintind sus, tot la podium... iar aici cercul vinovaţilor este mare: lipsa educaţiei de orice fel cu privire la alimentaţie sau stil de viaţă sănătos în structurile şcolare, alimentele prost alese şi de slabă calitate folosite pentru mese în şcoli sau internate şcolare, lipsa de informare a părinţilor care se răsfrânge apoi în

coşul de cumpărături nesănătoase care vor sfârşi pe masa copilului sau în ghiozdanul lui, sportul în şcoli este pe cale de dispariţie, alimentaţia a ieşit cu desăvârşire din standardele normale şi naturale, ducem lipsă de locaţii în care să putem desfăşura activităţi în aer liber, copiii noştri nu mai ştiu să se joace. Este foarte important să ne concentrăm asupra educării celor mici şi, implicit, a adulţior – suntem în secolul vitezei şi timpul este scurt, dar o generaţie frumoasă şi sănătoasă nu se clădeşte cu fast food, calculatoare, gadgeturi, electronice şi băuturi carbogazoase. Deviza după care trebuie să vă ghidaţi este Informare, Moderaţie, Echilibru – până la urmă viaţa este frumoasă şi merită trăită, se poate şi fără restricţii, dar trebuie să ştii CUM: cei mici nu au capacitatea de a alege ce este sănătos, aşa că trebuie ajutaţi (educaţi). Educându-vă dumneavoastră în primul rând, ce alegeri să faceţi şi cum trebuie făcute, vă uşuraţi munca şi, implicit, contribuiţi la bunăstarea şi sănătatea întregii familii; www.juniorsport.ro 29

dieta în sport părinţii şi bunicii, în primul rând, trebuie să îi ferească de alimentele nocive pe cei mici (sucuri, prăjituri, produse de patiserie, fast food, băuturi carbogazoase etc.) – dacă nu puteţi refuza copilul, încercaţi atunci să supliniţi gama „ispitelor“ din comerţ cu produse făcute în casă; în şcoli trebuie introduse alimente sănătoase, cât mai naturale, iar cum acest lucru nu se întrevede a fi rezolvat curând, părinţii trebuie să îi asigure de acasă copilului pachetul cu gustarea, minimalizând astfel contactul lui cu alimentele nesănătoase; îndrumarea spre mişcare a copiilor sedentari, uitaţi de părinţi în faţa calculatorului, televizorului sau jocurilor video. Mişcarea ajută la dezvoltarea armonioasă şi sănătoasă a copilului dvs. Ieşiţi în parc, faceţi plimbări pe jos, chiar dacă afară este frig. Părinţi, aduceţivă aminte şi reinventaţi jocurile copilăriei (şotronul, săritul corzii, mersul pe bicicletă), puteţi chiar să le practicaţi împreună; sucurile de tot felul din comerţ, în loc de apă – educaţi copilul, aşa cum este normal, că apa este lichidul vieţii. Economic, apa este mai ieftină şi la îndemâna oricui şi oriunde; masa principală a copilului trebuie să fie micul dejun, iar mesele, în general, să fie, pe cât posibil, regulate. Ora mesei trebuie să fie sfântă şi copilul să nu comenteze inventând diverse activităţi chiar la acea oră. De cele mai multe ori, programul de masă este o reuşită atât timp cât şi dvs. ca părinte vi-l impuneţi şi îl respectaţi; cât mai rar fast food sau chiar deloc dacă se poate! – sigur, gustul bun este cel după care ne ghidăm, dar nu tot ceea ce are gust bun sau miroase bine este şi sănătos. Puteţi oricând, cu un minim consum de energie şi bani, să îi reproduceţi într-o manieră mai sănătoasă copilului dvs. o mâncare care să arate ca la fast food, 30

Nr. 1• 06 - 2012

înlocuind cartofii prăjiţi cu cei fierţi, pâinea albă şi dulce cu una integrală şi în cantitate redusă, iar carnea să fie pregătită pe grătar, la care să asociaţi doar salată verde sau varză (excluzând combinarea de zarzavaturi şi cele 2-3 sosuri adăugate de comercianţi); petrecerile copiilor organizaţi-le în parc, în aer liber, la muzeu sau grădina zoologică, cu limonadă şi sendvişuri pregătite în casă. Copiii vor avea parte astfel de mişcare, o variantă alimentară mai bună decât una tip petrecere fast food şi îşi vor îmbogăţi bagajul de cunoştinţe; este bine de ştiut că un copil nu va putea gândi niciodată ca un om matur, pe când invers este posibil (creierul se dezvoltă continuu până la vârsta de 20 de ani); cultivaţi apetitul copilului dvs pentru competiţie, pentru concursuri, întreceri. Educaţi si învăţaţi copiii să facă lucrurile corect în ceea ce priveşte întreţinerea lor corporală, descoperiţi-le aptitudinile, îndrumaţi-i să aleagă sportul corect – care li se potriveşte; un mod foarte eficace pentru îmbunătăţirea formei fizice a copiilor este explorarea pasiunii lor pentru mişcarea naturală. Copiii se joacă în casă, cât şi afară, iar tot ce înseamnă „joacă’’ de fapt nu este altceva decât un exerciţiu fizic. Încercaţi să-i deprindeţi şi cu alte activităţi (mers, alergat uşor, săritul corzii, dans, înot), care sunt tot exerciţii fizice, determinându-i astfel, atât pe cei mari, cât şi pe cei mici, să se obişnuiască cu mişcarea şi să fie activi. PENTRU CE? Statisticile asupra obezităţii sunt foarte alarmante. Obezitatea copiilor reprezintă o problemă majoră atât la nivel mondial, cât şi naţional. Unul din şapte copii este supraponderal, îndreptându-se rapid către obezitate, iar procentul se măreşte de la an la an. Cauzele şi efectele obezităţii au fost studiate cu foarte mare atenţie în ultimii ani, devenind o

dieta în sport

problemă primordială la nivel de societate peste tot în lume. OBEZITATEA ESTE DE 2 FELURI: de tip Android (acumulare de ţesut adipos la nivelul feţei, gâtului şi abdomenului), care reprezintă un factor major de risc pentru bolile cardiovasculare, neoplasme, diabet zaharat; de tip Ginoid (acumulare de strat adipos la nivel periferic, la nivelul şoldurilor, feselor şi coapselor), care reprezintă un risc major în complicaţiile metabolice şi cele de tip mecanic (artroze prin suprasarcină şi fenomene de insuficienţă venoasă periferică).

1 2

În urma studiilor s-a constatat creşterea rapidă a ţesutului adipos către vârsta de 6 ani. Această constatare are o valoare predictivă, adică, dacă ţesutul adipos creşte către vârsta de 5 ani şi jumătate, riscul de a avea obezitate la vârsta adultă este major. Tot studiile au pronunţat faptul că la sfârşitul perioadei de creştere băieţii acumulează mai mult ţesut adipos decât fetele. Cauzele sunt destul de clare, le ştim cu toţii, dar nu facem nimic să le îndepărtăm. Lipsa activităţii fizice şi excesul de calorii (alimente) fac ca aceşti copii să dezvolte în timp o serie de afecţiuni: – creşterea tensiunii arteriale; 32

Nr. 1• 06 - 2012

– primele simptome de diabet şi artrită; – afecţiuni cardiace; – atrofierea musculaturii; – pierderea mobilităţii articulare; – creşterea în greutate (acumularea de grăsime în cantităţi mari).

dieta în sport

Dar ce activităţi fizice şi sporturi sunt recomandate copiilor? VÂRSTĂ

ACTIVITATEA FIZICĂ

CONSILIERE şi RECOMANDARE

0-3 ani

Înot pentru copii

pentru toţi copiii

3-6 ani

6-8 ani

8-10 ani

Activitate motorie

pentru toţi copiii

Înot

subiecţi astmatici

Gimnastică proprioceptivă

pentru toţi copiii

Fotbal mini

pentru toţi copiii

Dans

scolioze/cifoze

Arte marţiale

picior plat

Cardio mix

cadre posturale alterate

Patinaj

deficit de echilibru

Echitaţie

în anumite cazuri

Mini baschet Mini volei

10-12 ani

12-14 ani

Mini fotbal

pentru toţi copiii

Cardio Mix

hipocinetici şi obezi

Jocuri în apă

insuficienţă acvatică

Mini polo

hipotonicitate difuză

Înot, Scrimă

probleme de coordonare

Fotbal

hipotonicitate parte inferioară

Cardio Mix

deficit de sincronizare senzo-motorie

Cardio Mix

probleme de coordonare

Tenis

probleme de coordonare

Baschet

probleme de spaţiu temporal

Volei

deficit oculo-manual

Gimnastică artistică

deficit de elaborare a imaginii motorii şi deficit al mobilităţii articulare

14-16 ani

Cardio Mix

deficit de motricitate globală

Canotaj

hipotonicitate parte superioară şi bust

Pentathlon modern

probleme de coordonare şi

Baseball

deficit oculo-manual

* Practica sportivă trebuie să fie furnizată de un medic (medicina sportivă) sau un antrenor specialist.

TEMATICA MIŞCĂRII PENTRU COPII MIŞCARE – STARE DE BINE – FORMĂ MAXIMĂ - FITNESS CARDIO MIX Noi suntem şcoala unde copiii pot învăţa cu adevărat ce este mişcarea şi care sunt beneficiile ei şi unde au oportunitatea de a alege dintre o multitudine de sporturi şi specializări. Regula de bază la noi în şcoală este următoarea: „Mişcarea este garanţie pentru viaţă!“, iar acest lucru este valabil atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, sedentari, dar şi amatori şi profesionişti. Corpul nostru tinde prin natură să acumuleze substanţe de rezervă sub formă de grăsimi. Aceasta nu este o problemă gravă deoarece respectăm o altă caracteristică fundamentală, şi anume aceea că suntem „proiectaţi“ genetic să facem mişcare. Mişcarea în sine nu este opţională, este obligatorie, dar într-un mod cât mai natural posibil, pentru a menţine eficienţa organelor noastre şi starea de bine la nivel psihologic. Tendinţa de a sta cât mai mult îşi face loc încetul cu încetul, evităm la maximum orice pas în plus, ne complacem în leneveală şi oboseală. Ne simţim dezinteresaţi de subiectul activitate fizică, deoarece nu reuşim să pricepem (să înţelegem / percepem) plăcerea şi senzaţia de vitalitate, lejeritate şi relaxare ce ne acompaniază atunci când facem sport. Programul nostru „Cardio Mix Fitness anti aging concept“ te ajută să redescoperi plăcerea de a face mişcare. Vei avea multiple beneficii: 1 – organismul este mult mai oxigenat mulţumită îmbunătăţirii capacităţii pulmonare; 2 – circulaţia sangvină reajunge în zonele periferice ale corpului, în acest fel sunt mult mai irigate, nutrite şi oxigenate. Mişcarea retrezeşte şi funcţionalitatea capilarelor care erau inactive şi nu puteau răspunde la stimuli; 3 – forma fizică ideală poate fi atinsă mult mai repede deoarece sistemul nervos central percepe pozitiv modificările neuromotorii; www.juniorsport.ro 33

dieta în sport

4 – stresul şi tensiunea se diminuează – deoarece se relaxează discret zonele de contracţii acumulate şi stres; 5 – pentru cei care „suferă’’ de cald sau frig, reechilibrează şi îmbunătăţeşte capacitatea de termoreglare a organismului. Împreună toate aceste aspecte au următoarele rezultate: corpul se menţine mult mai tânăr, musculatura devine tonică, pielea mai luminoasă, postura dreaptă şi corectă, iar pasul şi mişcările fluide, elastice şi armonioase, defensiva imunitară devine foarte puternică. Aşadar, după o multitudine de încercări, rezolvarea acestei „necunoscute“ a devenit azi o problemă reală de viaţă care nu mai este opţională, ci o necesitate strict legată de factorii existenţiali. După 20 de ani de muncă în cercetare şi studiu, acum în sfârşit aveţi posibilitatea să optaţi pentru un mod de viaţă sănătos, implementat la un nivel profesionist cu prevenţie şi protecţie 34

Nr. 1• 06 - 2012

maximă a organismului care să aducă beneficii majore copiilor. Cu noi puteţi dezvolta aptitudinile copiilor voştri, favorizând astfel necesitatea selecţionării lor în vederea practicării diferitelor sporturi de performanţă. Deviza noastră este „Mereu în mişcare“! CARDIO MIX 2012 16.03.2012 - Weekend Reformare Cardio Mix - Mănâncă, Bea şi Fă Mişcare, ediţia a V-a 23.03.2012 - Concursul Slăbeşte Sigur şi Natural cu Cardio Mix şi Mihai Dragomir - ediţia a VII- a 15.06.2012 - Weekend Reformare Cardio Mix - Mănâncă, Bea şi Fă Mişcare, ediţia a VI-a 29.06.2012 – Expediţie de Anduranţă Cardio Mix în Munţii Călimani – ediţia a II-a 20.07.2012 - Weekend Reformare Cardio Mix - Mănâncă, Bea şi Fă Mişcare, ediţia a VII-a 17.08.2012 - Weekend Reformare Cardio Mix - Mănâncă, Bea şi Fă Mişcare, ediţia a VIII-a 02.10.2012 - Concursul Slăbeşte Sigur şi Natural cu Cardio Mix şi Mihai Dragomir, ediţia a VIII-a 07.10.2012 - Ştafeta Cardio Mix la Bucharest International Marathon 2012 19.10.2012 - 5 Ani de Cardio Mix – Eveniment lansare carte „Visul de a deveni Campion”

istorie şi istorisiri

Revolta învăţăceilor englezi din 1797 şi „decatlonul sporturilor de echipă”

Oricât de ciudat ar părea, rugby-ul nu a fost inventat de William Webb Ellis! Este adevărat, trofeul care se atribuie campioanei mondiale, trofeu pe care l-am putut admira şi la Bucureşti, în noiembrie 2010, poartă numele lui. La fel cum adevărat este că W. W. Ellis a fost inclus în IRB Hall of Fame. În realitate, acest britanic n-a făcut „decât” gestul prin care rugby-ul a început să se despartă de fotbal. Sfidând regulile după care se juca atunci, a luat balonul în braţe, lucru interzis, şi a alergat cu el înainte, ceea ce, de asemenea, nu era permis. Ceea ce a făcut William Webb Ellis, în 1823, în „Curtea mare” (Big Side) a colegiului Rugby, nu a fost ceva premeditat. A fost un gest de sfidare a regulilor şi nimic mai mult.

Statutul său de inventator a fost pus în discuţie între 1876 şi 1895, iar între timp istoricii britanici au căzut de acord. Putem vorbi despre o legendă, nicidecum despre un adevăr. La un deceniu după ce W.W. Ellis făcea gestul care l-a adus în istorie, la Rugby era interzis să alergi cu balonul în braţe în timpul „fotbal-rugby”-ului. În 1895, cum spuneam, s-a declanşat o investigaţie de către Old Rugbeian Society. La acea vreme, nimeni dintre cei care studiaseră la Rugby, în vremea lui Ellis, nu mai era în viaţă. Aşa că au fost cercetate documentele acelor timpuri. Thomas Hughes, cel care scrisese „Tom Brown's

Marian Burlacu www.juniorsport.ro 35

istorie şi istorisiri Schools Days”, avea să noteze în 1834, în primul său an la colegiul din Rugby, că a alerga cu balonul în braţe nu era total interzis, însă nici recomandat... Acea anchetă nu a fost deloc întâmplătoare. În 1895 s-a produs o altă schismă în sportul britanic, după aceea dintre rugby şi fotbal, primul rupându-se între „union”, varianta în XV, amatoare, şi „league”, varianta în XIII, profesionistă. Din acest motiv, mulţi înclină să spună că atunci s-a încercat menţinerea poziţiei şcolii din Rugby, una până atunci dominatoare în sportul din Insulă. Spuneam că sportul cu balonul oval, aşa cum îl cunoaştem, nu i se datorează decât într-o mică măsură lui William Webb Ellis. De fapt, rugby-ul este un sport în care s-au contopit mai multe jocuri. El poate fi numit „decatlonul sporturilor de echipă”. Încă din secolul al XVI-lea, aristrocraţii din Londra au simţit nevoia ca odraslele lor să aibă parte de o educaţie aleasă. Aşa că acestea au fost trimise să studieze la diverse colegii din Insulă: Chaterhouse, Harrow, Rugby şi Shrewbury. Acestea pregăteau doar elita, fie că aceasta era politică, religioasă sau comercială. Să nu vă închipuiţi că în acele timpuri copiii de aristrocraţi îşi petreceau timpul liber prin cluburile de noapte. Nicidecum! Mai mult decât atât, în respectivele colegii erau supuşi la metode deseori brutale de disciplinare. Din acest motiv, învăţăceii au început să se revolte împotriva dascălilor. Iar în 1797, în colegii s-a declanşat o adevărată revoluţie. Atât de aprigă, încât a fost nevoie de intervenţia armatei pentru a-i potoli pe... micuţi. La Chaterhouse, mai ales, ciocnirile au fost dese, dar şi la Rugby au avut loc tulburări violente. Odată înfrântă rezistenţa copiilor, dascălii au schimbat foaia. Cum nu puteau să se pună rău cu părinţii „rebelilor” – aceştia plăteau anii de studiu –, cei care conduceau colegiile au renunţat la pedepsele corporale. 36

Nr. 1• 06 - 2012

Ei au căutat, însă, şi metode prin care energia învăţăceilor să fie canalizată în sens pozitiv. A apărut o ierarhie în rândul copiilor, dar s-au inventat şi jocuri care să le dea o ocupaţie fără ca ei să fie atinşi de plictiseală. Cu trecerea anilor, între colegii a apărut şi o competiţie. Cine avea jocul cel mai atractiv atrăgea şi mai mulţi copii de nobili, deci şi bani în plus. La Eton, de pildă, exista „zidul”, care consta în „avansarea” unui balon rotund de-a lungul unui perete. Unii susţin că acest joc stă la baza repunerilor din margine pe care le vedem în rugby-ul din zilele noastre. La Winchester, în curtea pavată, copiii jucau „cald” (hot). Ei se aşezau cu faţa în jos, aplecaţi, într-o formă de grămadă ancestrală, iar mingea era aruncată în mijlocul lor. Apoi, ei trebuiau să o trimită cu piciorul spre terenul advers. Aceste jocuri se mai practică şi astăzi, îndeosebi în cele două localităţi. La Rugby, în schimb, pe la mijlocul secolului XIX, în perioada lui Thomas Arnold, iniţiator al învăţământului modern în Anglia, jocul aducea faţă-n-faţă două grupuri de circa o sută de copii fiecare. Ei loveau balonul rotund cu piciorul, iar 40 dintre aceştia participau la grămezi. Purtând şepci („cap”, în limba engleză), ei erau singurii care puteau purta balonul în braţe. „Acest joc întărea virtuţile combative ale şcolarilor, îi învăţa să-şi asume responsabilităţi şi îi pregătea pentru viaţă”, avea să noteze Arnold. Nici acest joc nu poate a fi numit „rugby”, ci doar cel mai apropiat dintre strămoşii săi. Jocul practicat la Rugby avea să depăşească graniţele comitatului Warwickshire. Foarte fizic, el este preluat şi de către alte colegii, printre acestea numărându-se cele din Oxford şi Cambridge. La ultimul dintre ele, apare în 1839 şi primul club oficial, fondat de un fost student la Rugby, Albert Pell. Cei de la Oxford n-au rămas nici ei mai prejos. Jocul se disputa însă cu un balon rotund. Cel oval avea să apară la puţin timp după aceea.

istorie şi istorisiri

, a e c n a O u r d n u a r x t e n l e A p ” ş a m r un „u u c n i T s u i Mar În urmă cu puţin timp, în „Parcul Copilului” din Bucureşti s-a disputat turneul final al Campionatului Naţional de rugby la juniori sub 19 ani (U19). Un prilej tocmai bun ca, dincolo de rezultate, să ne dăm seama şi de perspectivele sportului cu balon oval de la noi. Titlul a revenit echipei Colegiului Tehnic de Material Rulant pentru Transporturi Feroviare (CTMRTF) din Bucureşti, care a obţinut trei victorii în tot atâtea meciuri disputate: 1 3-10 cu CSŞ Bârlad, 71-13 cu LPS Focşani şi 20-9 în finală, cu fosta campioană, CSŞ 2 Siromex Baia Mare.

care a evoluat, Alex Oancea a evoluat la turneul final din mai fie ca taloner, fie ca linia a treia. Fost internaţional de juniori, fost arbitru FIRA, actualmente antrenor al echipei U17 a CTMRTF, calificată la turneul final, Nicolae Şişiu îl descrie pe căpitanul campionilor din acest an ca pe un tip inteligent, dar care ştie să rămână modest. „Oancea este foarte serios, dornic mereu să se pregătească foarte bine. Se dovedeşte a fi un lider pentru grupul de jucători de la noi. Din aceste motive s-a şi impus în faţa colegilor săi, iar noi l-am desemnat căpitan”. Fericit că a devenit campion pentru a doua oară, Alexandru Oancea a caracterizat finala de acum drept mult mai tare decât cea precedentă. „Şi turneul a fost mai echilibrat, cu echipe mult mai tari. Mă bucur că am reuşit să readucem titlul în Bucureşti”, ne-a mărturisit cel care face deseori naveta între Joiţa şi Capitală. „Nu este foarte uşor, însă nu am ce face. Deşi am împlinit 18 ani, nu am apucat să susţin încă examenul pentru carnetul de şofer. Îmi place foarte mult să joc rugby şi vreau să o fac şi la seniori. Acum, de pildă, nu voi avea vacanţă. Urmează să dau examenul de Bacalaureat. Totodată, îmi caut o echipă de seniori la care să joc, iar Superliga nu are pauză la vară, campionatul încheindu-se în noiembrie”.

Căpitan al bucureştenilor, Alexandru Oancea este descris de antrenorii săi drept unul dintre catalizatorii echipei CTMRCF. Născut în 25 mai 1993, la Joiţa, o localitate aflată în apropiere de Capitală, acesta a început să practice rugby-ul cu antrenorul Daniel Dinu. A ajuns mai apoi la CTMRTF, unde a lucrat cu diverşi antrenori – Ştefan Popescu, Nicolae Şişiu, Niţă Mihalache, sub coordonarea lui Nicolae Manolache. Campion naţional la juniori III, finalist anul trecut, la juniori II, selecţionat la loturile naţionale pentru categoriile de vârstă la

Întrebat pe ce post îi place să joace, Oancea a răspuns fără să ezite: „Taloner. Aşa am jucat de câţiva ani. Pot evolua şi ca linia a treia, însă o fac doar în anumite situaţii mai critice, atunci când linia nu este acoperită din diverse motive. Idolul meu este Marius Tincu. Îmi doresc măcar să egalez ceea ce a reuşit el. Am avut ocazia să stau în cantonament, cu lotul, la Izvorani, o săptămână, alături de naţionala de seniori. Am vorbit cu Marius şi mi-a dezvăluit multe dintre secretele acestui sport”, a concluzionat tânărul rugbyst de la CTMRTF. www.juniorsport.ro 37

idoli

Leonard Doroftei: „Ca să ajungi campion, trebuie să-ţi depăşeşti limitele”

BOXUL L-A ADUS PE LEONARD DOROFTEI UNDE ESTE ASTĂZI CA OM ŞI CA FOST SPORTIV. CAMPION MONDIAL LA AMATORI ŞI PROFESIONIŞTI, „MOŞUL”, CUM ÎL ALINTĂ APROPIAŢII, A POVESTIT PENTRU „JUNIOR SPORT” DESPRE COPILĂRIA SA, DESPRE PRIMII PAŞI ÎN LUMA FASCINANTĂ A SPORTULUI CARE L-A ŢINUT LEGAT 20 DE ANI, DESPRE FAMILIE, AFACERI, CURAJ, RESPECT, VICTORII ŞI ÎNFRÂNGERI. Cum era Leonard Doroftei când era copil? Leonard Doroftei: Eram liber. Mama nu ştia prea multe despre mine, în schimb am respectat oamenii din jurul meu. Dacă a fost nevoie să mă bat, m-am bătut, dar nu am fost la furat, nici măcar de cireşe (râde).

Text: Vlad Buzdugan Adina Blaj Foto: Florin Alboiu (sportb.ro)

38

Şi totuşi, copil fiind, aţi făcut şi năzdrăvănii... ca toţi copiii. Care erau cele mai uzuale? L.D.: Mă duceam la ştrand, făceam „expediţii”

Nr. 1• 06 - 2012

prin jurul oraşului. Aşa am văzut multe locuri în copilărie! Apoi intram în Combinat şi ne alergau paznicii... Copil fiind, experienţele acestea mi se păreau frumoase. Îmi plăcea să mă plimb cu trenul: luam trenul din mers şi săream din mers, dar nu recomand asta nimănui deoarece, la vârsta la care am ajuns, realizez că nu era bine ceea ce făceam. Şi boxul tot dintr-o năzdrăvănie l-aţi început? L.D.: Putem spune şi aşa. Boxul l-am început cu multă vreme în urmă, în 1984. A început dintr-o „joacă”, adică o bătaie între copii care m-a adus în sala de box şi în cele din urmă am ajuns să rămân ancorat în el timp de 20 de ani. Ce a spus mama dvs. când v-aţi apucat de box? L.D.: Mama nu a ştiut multă vreme unde mă duceam. Dar în momentul în care am venit cu nasul roşu acasă, m-a întrebat ce s-a întâmplat cu mine (râde)... Şi i-am spus.

idoli

Care este cea mai vie amintire de când eraţi copil? L.D.: Era un Campionat Mondial de juniori în România, iar eu ascultam radioul... Daniel Măeran şi Marcelică Tudoriu au ieşit campioni mondiali. Asta cred că m-a atras spre box... Când aţi câştigat primul trofeu la box? L.D.: În 1985, am câştigat „Cupa 23 August” la Câmpina. Ce amintire... Ca să fii un învingător, ce trebuie să faci sau ce trebuie să ai? L.D.: Tot timpul să-ţi depăşeşti limitele, să nu existe nicio barieră, şi nu numai: să îţi doreşti pur şi simplu să ajungi mai sus. Eu nu m-am mulţumit cu titlul de campion. Am mai câştigat şi un titlu european, două medalii olimpice, un titlu la profesionişti, m-am bătut şi cu un alt campion. Nimic nu a putut să mă oprească din nebunia mea de a face performanţă.

Cum reacţionaţi când eraţi învins? L.D.: Mă analizam singur şi îmi spuneam: „Data viitoare te pregăteşti mai bine şi vei câştiga”. Nu am fost niciodată învins încât să spun că nu am putut face mai mult. Dacă am pierdut, am pierdut pentru că nu am fost bine pregătit fizic sau nu am fost destul de ambiţios. Ce a rămas din caracterul copilului-boxer Leonard? L.D.: Respectul faţă de oameni a rămas şi va rămâne întotdeauna. Ce v-a învăţat boxul, lucru pe care îl aplicaţi şi acum în viaţa de zi cu zi? L.D.: Boxul m-a învăţat să îmi respect partenerul. Boxul m-a învăţat ce înseamnă să loveşti pe altcineva care nu e pregătit şi să fac diferenţa. Boxul m-a învăţat că, deşi există momente grele în viaţă, dacă lupţi, poţi ieşi învingător. www.juniorsport.ro 39

idoli

DOROFTEI

„SPORTUL NE AJUTĂ SĂ NE CORECTĂM. EU SUNT DOVADA VIE.”

40

Credeţi că mentalitatea părinţilor de a trimite copiii la sport s-a schimbat în zilele noastre faţă de anii ’80? L.D.: Din păcate, da. Părinţii nu-şi mai trimit copiii la sport, deşi sportul ne ajută să ne corectăm. Eu sunt dovada vie: dintr-un copil reumatic, anchilozat, cu ani de moldamin, am ajuns să fac performanţă. Sportul m-a ajutat să îmi întăresc organismul. Plus că am trecut prin multe etape: am făcut o şcoală şi m-a ajutat să trec peste alte obstacole. V-aţi dus copiii de mici la sport? L.D.: Da, i-am dus şi au încercat să facă mai multe sporturi. Am fost de părere că trebuie să se oprească la ce le place. I-aţi lăsa să facă box? L.D.: Bineînţeles. I-am dus la sală, ştiu despre ce e vorba. Dacă îşi doresc să continue cu acest sport, îi voi încuraja cu toate şi voi fi alături de ei. Care este cea mai mare victorie a carierei dumneavoastră? L.D.: Că am o familie, am 18 ani de căsnicie, am copii mari... Sunt un om fericit. Asta este victoria mea cea mai mare. Nr. 1• 06 - 2012

Cât de mult contează susţinerea familiei pentru un sportiv de performanţă? L.D.: Dacă nu aş fi avut un partener de nădejde cum e soţia mea, nu cred că aş fi reuşit în lumea profesionistă să fac performanţă aşa cum am făcut. Soţia a fost cea care m-a sprijinit cel mai mult şi m-a ajutat să trec peste orice greutate. „LA ŞCOALA MEA DE BOX VIN COPII CĂRORA LE PLACE SĂ FACĂ SPORT” Când aţi înfiinţat şcoala de box care vă poartă numele? L.D.: Cu 4 ani în urmă am înfiinţat Şcoala de box Leonard Doroftei. Ajut nişte copii să îşi termine şcoala, să aibă o meserie, să înveţe box. Au trei variante: box profesionist, box amator sau să îşi exercite meseria pe care au dobândit-o în timpul şcolii. Câţi copii aveţi legitimaţi acum? L.D.: Sunt 12 copii din ţară care se antrenează şi sperăm să nu ne oprim aici şi să putem duce mai departe ce am început. Ce performanţe au? L.D.: Sunt campioni naţionali, câştigători ai Cupei României. Sunt nişte performanţe bune pentru început, ţinând cont de faptul că sunt nişte copii.

idoli Ce fel de copii sunt? L.D.: Sunt copii cărora le place să facă sport. În această afacere l-aţi ales ca partener pe fostul dumneavoastră antrenor, domnul Titi Tudor. Cât de mult contează să ai un antrenor bun de la început? L.D.: Domnul Titi e un om în care am mare încredere şi mă ajută din toată inima. Contează să ai un antrenor bun de la început, însă cel mai mult contează ce vrei să faci tu ca sportiv, ce vrei să faci în viaţă, depinde doar de tine să nu ai bariere, să-ţi doreşti tot timpul să te depăşeşti pe tine ca om şi atunci vei reuşi. Care ar fi definiţia boxului din punctul dumneavoastră de vedere? L.D.: Din punctul meu de vedere, este un sport între bărbaţi în care trebuie să lovească şi unul şi celălalt, iar cel mai bun să câştige. Asta este boxul pentru mine. Nume şi prenume: Leonard Doroftei Data naşterii: 10 aprilie 1970, la Ploieşti Poreclă: „Moşul” şi „The Lion”

PALMARES: Box amator: 239 de victorii şi 15 înfrângeri r a început boxul în 1984 la clubul „Prahova” din Ploieşti r campion naţional la juniori în 1986 şi în 1987 r campion naţional la seniori: 1992, 1993, 1994, 1996 şi 1997 r campion mondial la Berlin (1995), campion european la Vejle (1996), două medalii de bronz la Jocurile Olimpice de la Barcelona (1992) şi Atlanta (1996) şi medalie de bronz la Campionatele Europene de la Bursa (1993) Box profesionist: 24 de partide, 22 victorii, dintre care 8 prin KO, un egal şi o înfrângere q la 5 ianuarie 2002, la San Antonio (SUA), a devenit campion mondial la categoria uşoară, versiunea WBA, centură pe care a păstrat-o până la data de 25 octombrie 2003 q 25 iulie 2004, a disputat ultimul său meci oficial în ringul de bix de la Atlantic City (SUA) Este căsătorit cu Monica şi au împreună trei copii: Vanessa, Alexandru şi Adrian.

www.juniorsport.ro 41

idoli

„Tatăl nostru, un model de ambiţie şi bună purtare” să-mi cultiv un idol, dar pot spune că am anumite aspiraţii. Michael Phelps mi-a plăcut foarte mult în timp ce făceam înot, Usain Bolt este un model de ambiţie şi, desigur, tatăl meu, care este de asemenea un model de ambiţie, de bună purtare. Alexandre Nicolas: Alexandr Ovechkin.

Au trăit în casă cu un campion de la care au învăţat să se lupte, dar nu în ring cum o făcea tatăl lor, ci să lupte cu ei înşişi dacă îşi doresc ceva în viaţă şi dacă vor să ajungă cineva. Adrian, Alex şi Vanessa, cei trei copii ai fostului pugilist Leonard Doroftei, au practicat şi practică diferite sporturi, însă realizările lor profesionale se îndreaptă spre alte orizonturi, departe de terenuri, mingi, ringuri şi mănuşi. Ce sport vă place? Adrian (16 ani): Am practicat foarte multe sporturi. De la înot până la tenis, mi-au plăcut toate în mod egal. Şi cu toate acestea, am ales să nu continui cu niciunul. Am ales să mă concentrez pe şcoală, deoarece vreau să intru în politică. Vreau să urmez Facultatea de Drept. Este un domeniu care implică foarte multă muncă, îţi cere mult timp şi de aceea nu am avut timp să mă specializez pe un anumit sport. Alexandre Nicolas (12 ani): Mie îmi place hocheiul. Vanessa Andreea (8 ani): Înotul! Care sunt idolii voştri din sport? Adrian: E mult spus idol. Nu am avut timp 42

Nr. 1• 06 - 2012

Ce părere ai despre box? Îţi place? Adrian: Opinia mea este că boxul e o artă. Foarte mulţi îl percep drept o luptă, însă este un sport care implică atât forţa fizică, cât şi cea a gândirii. Consider că nu toată lumea poate să practice boxul. Alexandre Nicolas: Boxul este un sport minunat, care se bucură de mulţi practicanţi. Este un sport universal care va ajunge şi este la culmi înalte. Normal că-mi place. Vanessa Andreea: Nu prea! Practici sau ai practicat vreun sport? Care? Adrian: În momentul de faţă nu mai practic niciun sport. După cum ar spune tata, efortul mintal este sportul pe care îl practic acum cel mai des. Alexandre Nicolas: Înotul, tenisul şi sper să practic în viitor hochei. Vanessa Andreea: Înotul, tenisul. Vă mai aduceţi aminte la câţi ani v-a dus tatăl vostru într-o sală de box? Adrian: Prima dată am intrat într-o sală de box pe la vârsta de 5 ani. Ne-am mutat în Canada când eu aveam 3 ani, însă eram cam mic să intru într-o sală de box. Apoi am început să urmăresc antrenamentele şi sparing-urile tatălui meu destul de devreme. Alexandre Nicolas: E cam în ceaţă, însă ştiu că am fost la unul dintre meciurile lui cele mai mari, cel cu Paul Spadafora. Cred că aveam vreo şase ani.

idoli Care sunt pasiunile voastre? Ce faceţi în timpul liber? Adrian: Îmi place să citesc, să îmi petrec timpul cu prietena mea, îmi place să călătoresc foarte mult. Merg la munte, la mare, după cum îmi permite timpul. Alexandre Nicolas: Practic sporturile pe care vi le-am spus mai sus, mă joc la calculator şi ies afară să mă joc cu fraţii mei. Vanessa Andreea: Îmi place să fac haine păpuşilor, să croiesc, să desenez şi să citesc.

fel de mult cum îmi foloseşte şi sportul. Alexandre Nicolas: Şcoala! La şcoală ce materii preferi? Adrian: Îmi plac foarte mult istoria, româna, franceza, engleza. Sunt filolog de fel. Alexandre Nicolas: Chimia, fizica, biologia şi matematica.

Care este cel mai important lucru pe care l-aţi învăţat de la tatăl vostru? Adrian: Cel mai important lucru este că trebuie să îţi ţii familia întotdeauna aproape, pentru că ea este un punct de sprijin indiferent de situaţie. Tatăl meu m-a învăţat din foarte multe puncte de vedere să fiu un bărbat adevărat, să îmi respect prietena, să îmi respect mama, fraţii, să ştiu ce vreau de la viaţă şi cum să ajung acolo. Alexandre Nicolas: Să fiu serios tot timpul, „Clint Eastwood style”. De ce credeţi că este bine ca un copil să facă sport? Adrian: Sportul aduce disciplină, ordine în gândire, iar dacă se ajunge la un nivel de performanţă, se recurge şi la un alt regim alimentar. Regimul respectiv poate duce la o minte sănătoasă şi aşa mai departe. Eu cred că sportul face un copil foarte bine coordonat şi educat. Alexandre Nicolas: Un copil care practică un sport va ajunge, fizic vorbind, foarte bun, încât va putea alerga mai mult, va avea multă energie. Te menţine în formă şi faci muşchi. Ce te atrage mai mult: sportul sau şcoala? Adrian: Sportul e cu adevărat un hobby. Îmi place să mă avânt să practic orice sport, dar am ajuns să consider şcoala nu numai o necesitate, ci şi o plăcere. Sunt şi la profilul filologie şi petrec foarte mult timp învăţând la română şi istorie. Sunt materii care îmi plac şi pe care le consider de folos în viitor, la

Ce aţi vrea să vă faceţi când veţi fi mari? Adrian: Vreau să urmez Facultatea de Drept şi apoi fie să intru în politică, fie să urmez cariera de avocat. E o ambiţie care s-a dezvoltat după ce l-am cunoscut pe Cristian Sârbu, care este unul dintre cei mai buni avocaţi din România la momentul actual. Este persoana care mi-a deschis drumul spre această meserie, spre această facultate. Tatăl meu mă susţine în acest sens, însă mai e ceva timp până atunci. În funcţie de cum voi simţi în momentul respectiv, fie voi continua cu Facultatea de Drept, fie voi intra în politică. Alexandre Nicolas: Neurochirurg sau arhitect. Ştiu, sunt domenii paralele, dar îmi place să creez. Vanessa Andreea: Creator de modă. Vă mulţumesc şi vă dorim sănătate şi succes ca să ajungeţi unde v-aţi propus. Vă mulţumim. Având modelul părinţilor noştri, cu siguranţă vom ajunge acolo unde ne-am propus. www.juniorsport.ro 43

legitimația de club

Academia „Gheorghe Hagi”, locul unde copiii sunt regii fotbalului

„ACADEMIA S-A NĂSCUT DIN DORINŢA DE A ÎNTOARCE FOTBALULUI CELE MAI MARI SATISFACŢII PE CARE ACESTA MI LE-A OFERIT. SCOPUL PRINCIPAL ÎL REPREZINTĂ INIŢIEREA, FORMAREA, DEZVOLTAREA ŞI PREGĂTIREA COPIILOR ŞI JUNIORILOR PENTRU PERFORMANŢĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL, ATÂT PE PLAN NAŢIONAL, CÂT ŞI INTERNAŢIONAL”, SPUNE CEL MAI MARE FOTBALIST ROMÂN AL TUTUROR TIMPURILOR, CARE I-A DAT ŞI NUMELE COMPLEXULUI. TOTODATĂ, ALTE MENIRI ALE ACADEMIEI SUNT REALIZAREA DE ACŢIUNI ÎNDREPTATE CĂTRE COMUNITATE, ÎMBUNĂTĂŢIREA VIEŢII COPIILOR PRIN FOTBAL ŞI PROMOVAREA SPORTULUI CA UN MOD DE VIAŢĂ SĂNĂTOS. CHIAR DACĂ PLANUL EXISTA MAI DEMULT, EL A FOST DEMARAT ÎN URMĂ CU TREI ANI. PROIECTUL ESTE UNUL GRANDIOS ŞI ARE TERMEN DE FINALITATE SEZONUL 2012/2013, CÂND VA FI PUSĂ ÎN FUNCŢIUNE CEA MAI MARE ACADEMIE DE FOTBAL DIN EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST.

de echipa JUNIOR SPORT 44

Academia este organizată sub forma unui sistem piramidal, în funcţie de vârsta sportivilor. Evoluţia se realizează de la nivelul de bază la un nivel superior. Sunt trei niveluri ce pot fi atinse, cărora le corespund programe special concepute de antrenamente şi studii.

Nr. 1• 06 - 2012

Primul nivel, denumit „inițiere”, este adresat copiilor cu vârsta cuprinsă între 6 şi 9 ani. Copiii sunt împărţiţi în funcţie de vârstă, în 3 grupe a câte 50 de sportivi: 50 la Grupa 6-7 ani, 50 la Grupa 8 ani şi alţi 50 la Grupa 9 ani. „Toţi copiii de la acest nivel provin din judeţul Constanţa, deoarece la

legitimația de club

această vârstă fragedă nu pot fi separaţi de familie pentru a se stabili la Academie”, spune Hagi. La acest nivel se percepe o taxă lunară de membru, iar în contul acestei taxe este inclus echipamentul complet al sportivilor. Următorul nivel, cel denumit „învăţare”, se adresează Grupelor 10-12 ani. Sportivii sunt împărţiţi în funcţie de vârstă în trei grupe a câte 25 de sportivi. „La acest nivel începe procesul de selecţie, accesul deja făcânduse în urma unei selecţii. Doar cei mai buni 25 de copii rămân pe fiecare grupă de vârstă, conform talentului şi evoluţiei lor de până atunci la Academie. Aceştia nu vor mai fi nevoiţi să achite nicio taxă”, adaugă „Regele”. Sportivii care nu trec de selecţie se pot antrena în continuare la Academie, în schimbul achitării taxei de membru. Toţi aceştia vor primi din partea Academiei echipament sportiv complet în contul taxei lunare achitate. Ultimul nivel al procesului de selecţie, denumit „regimul comun complet”, se adresează juniorilor cu vârsta cuprinsă între

13 şi 18 ani. În baza unor probe riguroase, cei mai buni 11 sportivi din nivelul anterior (cel al Juniorilor D – Grupa de 12 ani) promovează în nivelul următor. Astfel, se formează 3 Grupe cu un număr total de 66 de sportivi, în felul următor: • Juniori C – 22 de sportivi (11 sportivi de 13 ani şi 11 sportivi de 14 ani) • Juniori B – 22 de sportivi (11 sportivi de 15 ani şi 11 sportivi de 16 ani) • Juniori A – 22 de sportivi (11 sportivi de 17 ani şi 11 sportivi de 18 ani) Toţi cei 66 de sportivi se stabilesc la Academie. Li se asigură masă, cazare şi echipament în cadrul Academiei. De asemenea, se duc la şcoală în clase special concepute pentru ei, la un liceu din oraşul Ovidiu. REZULTATELE ACADEMIEI PE PLAN NAŢIONAL Academia de Fotbal Gheorghe Hagi a devenit în doar două sezoane cel mai bun centru din ţară la nivelul copiilor şi juniorilor. În stabilirea acestei ierarhii s-a ţinut cont de rezultatele obţinute de echipele de juniori, dar şi de contribuţia pe www.juniorsport.ro 45

legitimația de club

care clubul constănţean a avut-o la „alimentarea” cu jucători a loturilor naţionale de juniori.

aduşi de formaţia Juniorilor D, născuţi în 1998, care s-au impus cu 3-0 în ultimul act contra lui ACU Arad.

În primul an al existenţei sale, sezonul 2009/2010, Academia de Fotbal „Gheorghe Hagi” a reuşit o performanţă unică la nivelul copiilor şi juniorilor, izbutind să-şi plaseze echipele de Juniori A, B, C şi D între cele mai bune trei formaţii din ţară pe fiecare categorie.

TURNEELE ACADEMIEI Rezultatele şi munca depusă în cadrul Academiei şi-au găsit ecoul pe tot globul, cluburi celebre din întreaga lume acceptând invitaţia Academiei Hagi de a participa la două turnee internaţionale extrem de puternice de juniori, Talent Cup (Under 17) şi Cupa Stelelor Estului (Under 15).

Astfel, Juniori A a obţinut locul 3 (Finala mică: Academia Hagi – Metalul Constanţa 4-1), Juniori B – Locul 2 (Finala MARE: Academia Hagi – Dinamo Bucureşti 0-3), Juniori C – Locul 1, CAMPIONI NAŢIONALI !!! (Finala MARE: Academia Hagi – CFR Cluj 60), iar Juniori D – Locul 3 (Finala mică: Academia Hagi – Unirea Ungheni 4-0). După un titlu naţional, o medalie de argint şi două medalii de bronz obţinute în Campionatele Naţionale în primul an de existenţă, Academia de Fotbal Gheorghe Hagi şi-a completat palmaresul în sezonul 2010/2011 cu încă un aur şi un argint. Echipa de juniori A a devenit vicecampioană naţională în vară, după ce a pierdut în ultimele secunde finala cu Poli Timişoara (1-2). Laurii naţionali aveau să fie 46

Nr. 1• 06 - 2012

Dacă în 2010, alături de Academia Hagi, participau la Talent Cup Real Madrid Galatasaray şi FC Barcelona, în anul 2011 s-au aliniat la start echipele Under 17 ale fostelor câştigătoare de UEFA Champions League, Real Madrid şi Inter Milano, precum şi cea mai puternică Academie de fotbal din Asia, Kashima Antlers (Japonia). Cu două victorii obţinute contra Realului şi a lui Inter Milano, precum şi un rezultat de egalitate contra niponilor de la Kashima, Academia „Hagi” a devenit campioană la doua ediţie a turneului Talent Cup. Mai mult, jucătorii Academiei „Hagi” s-au ales şi cu două premii speciale. Astfel, George Şerban a fost desemnat portarul

legitimația de club

Evoluţiile foarte bune ale jucătorilor nu puteau trece neobservate de selecţionerii loturilor naţionale. Formaţia constănţeană a dat jucători tuturor categoriilor de vârstă

competiţiei, iar Bogdan Ţîru a primit trofeul pentru „cel mai bun fundaş al competiţiei”. Participarea extrem de selectă a suscitat interesul televiziunii Eurosport 2, care a transmis în direct întreaga competiţie. REZULTATE TALENT CUP (U17) 2011 Ziua 1 (16.08.2011) Academia Hagi – Inter Milano 3-0 Real Madrid – Kashima Antlers 1-2 Ziua 2 (17.08.2011) Academia Hagi – Kashima Antlest 0-0 Real Madrid – Inter Milano 4-2 Ziua 3 (18.08.2011) Academia Hagi – Real Madrid 1-0 Inter Milano – Kashima Antlers 4-1 CLASAMENT FINAL TALENT CUP 2011 3 2 1 0 4-0 7p 1. Academia Hagi 3 1 1 1 3-5 4p 2. Kashima Antlers 3 1 0 2 5-5 3p 3. Real Madrid 3 1 0 2 6-8 3p 4. Inter Milano Al doilea turneu internaţional, „Cupa Stelelor Estului”, a reunit la start echipele Under 15 ale cluburilor Academia Hagi (deţinătoarea trofeului, 1-0 în finala din 2010 cu Partizan Belgrad), Dinamo Moscova, Academia Ferenc Puskas, Levski Sofia, Partizan Belgrad, Zimbru

Chişinău, Bursaspor şi echipa naţională Under 15 a României. Competiţia, ale cărei faze finale au fost transmise în direct de televiziunea Sport.ro, a fost câştigată de Bursaspor. Academia Hagi s-a clasat pe poziţia a patra. REZULTATE CUPA STELELOR ESTULUI (U15) 2011 Finala mică (09.09.2011) România U15 – Academia Hagi 2-2, 6-5 după loviturile de la 11 metri Finala MARE (09.09.2011) Bursaspor – Partizan Belgrad 1-0 CLASAMENT FINAL CUPA STELELOR ESTULUI 2011 1. Bursaspor 2. Partizan Belgrad 3. România U15 4. Academia Hagi ECHIPA DE SENIORI FC VIITORUL În acest moment, Academia de Fotbal Gheorghe Hagi are peste 300 de copii legitimaţi, la toate grupele de vârstă, precum şi o echipă de fotbal profesionistă – FC Viitorul Constanţa. Creată special pentru a da continuitate proiectului şi a oferi şansa celor mai www.juniorsport.ro 47

legitimația de club promovării juniorilor. Astfel, nu mai puţin de 20 dintre cei mai talentaţi juniori din cadrul clubului au evoluat pe parcursul celor două sezoane şi jumătate de existenţă pentru echipa de seniori: Romario Benzar, Alexandru Buzbuchi, Alin Cârstocea, Aurelian Chiţu, Radu Cureteu, Cristian Gavra, Gabriel Iancu, Bogdan Mitache, Marco Muscă, Berti Nicola, Ionuţ Vînă, Marian Dan, George Şerban, Ionuţ Puţanu, Bogdan Ţîru, Bogdan Vasile, Nicolae Hertu, Horia Crişan, Robert Nicolescu, Andrei Sin.

Academia de fotbal Gheorghe Hagi are peste 300 de copii legitimaţi

valoroşi juniori din cadrul Academiei să acumuleze experienţă în meciuri oficiale contra unor adversari mai puternici, echipa de seniori FC Viitorul a promovat încă din primul sezon în al doilea eşalon fotbalistic al ţării. Astăzi, în al treilea an al existenţei sale, FC Viitorul se clasează pe primul loc în Liga a II-a, având şanse foarte mari de a evolua din vară în Liga I. De altfel, FC Viitorul şi-a conectat permanent atenţia asupra

48

Nr. 1• 06 - 2012

JUCĂTORI LA LOTURILE NAŢIONALE Evoluţiile foarte bune ale jucătorilor Academiei Hagi nu puteau trece neobservate de selecţionerii loturilor naţionale. De altfel, Academia Hagi a fost şi este principalul furnizor de jucători pentru loturile naţionale din vara anului 2009 şi până în prezent. Fără excepţie, formaţia constănţeană a dat jucători tuturor categoriilor de vârstă. Doar pe parcursul anului 2011 Academia Hagi a furnizat nu mai puţin de 32 de jucători loturilor naţionale!!! Lotul de tineret: Aurelian Chiţu, Marius Albu, Mihai Onicaş Under 20: Alin Cârstocea, Romario Benzar, Florentin Tudorache

legitimația de club Under 19: Alexandru Buzbuchi, Cristian Gavra, Bogdan Mitache, Marco Muscă, Ionuţ Puţanu, George Şerban, Bogdan Ţîru Under 18: Gabriel Iancu, Bogdan Mitache, Daniel Păiuş, Ionuţ Puţanu, George Şerban, Bogdan Ţîru Under 17: Mihai Bălaşa, Adrian Boitoş, Robert Hodorogea, Alexandru Târnovan, Bogdan Vasile, Ionuţ Vînă Under 16: Ionuţ Borcoi, Andrei Luduşan, Răzvan Marin, Cătălin Torişte Under 15: Cristian Ene, Cristian Manea, Dragoş Nedelcu, Mihai Oarnă, Dan Panait, Alexandru Stoica, Ors Tordai BAZA SPORTIVĂ Academia de Fotbal Gheorghe Hagi este deja cea mai mare Academie de fotbal din România, iar un alt obiectiv este să devină şi cea mai importantă Academie din Estul Europei. Amplasată în imediata vecinătate a localităţii Ovidiu, Academia de Fotbal Gheorghe Hagi se întinde pe o suprafaţă de 7 hectare. Valoarea investiţiei este de peste 10 milioane de euro, fiind cel mai mare proiect român pe termen lung pentru copii şi juniori. Lucrările au fost demarate în martie 2009, în primă fază lucrându-se la terasamente. Funcţional, ansamblul se compune din următoarele zone de activitate: terenuri de joc şi antrenament, corpuri de clădire, precum şi parcări, platforme, alei, accese auto şi pietonale. Terenurile de joc şi antrenament sunt 9 la număr: 4 cu gazon natural, 4 terenuri sintetice şi unul de nisip, toate fiind prevăzute cu instalaţie de nocturnă. Toate terenurile cu gazon natural îndeplinesc standardele europene din punct de vedere al calităţii şi al sistemului performant şi automatizat de irigaţii. Terenurile cu gazon natural, dar şi cele sintetice sunt prevăzute şi cu un sistem de drenaj, astfel încât în cazul precipitaţiilor masive apa să fie evacuată rapid şi să fie captată în rezervoare subterane pentru

refolosire. Terenurile vor putea fi folosite pentru antrenamente în condiţii foarte bune, acestea rămânând practic uscate. În prezent (decembrie 2011), se lucrează la tribuna principală şi secundară a terenului principal de joc, care va putea găzdui aproximativ 2.500 de spectatori. În incinta complexului vor fi amenajate mai multe zone verzi, în principal cu arbori, atât cu rol estetic, dar şi practic – pentru protejarea la vânt, soare şi crearea unor zone de recreere în principal pentru sportivi. Corpurile de clădire sunt 3 la număr, cu funcţiuni specifice – hotel şi restaurant, camere de studiu şi internet, cinema, Centru Medical, sală de sport, vestiare, birouri, săli de şedinţă şi de conferinţă. De asemenea, un punct de atracţie îl va reprezenta şi Muzeul „Gheorghe Hagi”, unde se vor găsi tricouri, tablouri, trofee sau alte distincţii obţinute în carieră de cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor. Astăzi, complexul sportiv este folosit pentru antrenamente şi competiţii, 8 din cele 9 terenuri fiind date în exploatare. Clădirile de birouri, cazare şi vestiare sunt ridicate la acest moment, urmând a fi terminate şi date în folosinţă în cursul sezonului 2012-2013.

www.juniorsport.ro 49

sport la feminin

t r o p s i n ţ u e , i l ă u l b a u b r t t o n F e p r a o d nu

ALEARGĂ, FENTEAZĂ, ŞUTEAZĂ CU EFECT, FAC PASE ŞI SCHEME CU O ÎNDÂRJIRE DE PARCĂ AR FI LA UN CAMPIONAT MONDIAL. E UN SIMPLU ANTRENAMENT, ÎNSĂ FETELE CARE FORMEAZĂ ECHIPA DE FOTBAL OLIMPIA CLUJ IAU TOTUL ÎN SERIOS. DE ACEEA SUNT INVINCIBILE ÎN ŢARA NOASTRĂ ŞI AU DEPĂŞIT FAZA GRUPELOR ÎN UEFA CHAMPIONS LEAGUE PENTRU PRIMA DATĂ ÎN ISTORIA FOTBALULUI FEMININ ROMÂNESC.

Adina Blaj 50

În România s-a implementat greşit ideea că „sportul rege” ar fi un apanaj al bărbaţilor. Nu doar să-l privească, ci mai ales să-l practice. De aceea formarea unei echipe feminine de fotbal a fost privită ca o ciudăţenie la începutul anilor ’90. „Din fericire pentru fotbalul feminin, în multe ţări din Europa şi în SUA, fotbalul nu mai este perceput ca fiind un sport al bărbaţilor. Interesul este enorm pentru dezvoltarea Nr. 1• 06 - 2012

sport la feminin

Olimpia Cluj nu are rivală în România

www.juniorsport.ro 51

fotbal la feminin

sport la feminin

52

eficient care să atragă eleve din ciclul gimnazial spre acest sport. Practicarea fotbalului feminin la acest nivel este mai mult una de conjunctură. De aceea nu există niciun profil standard pentru o fotbalistă. În echipa Olimpia majoritatea sunt eleve de la clasa a V-a până la a XII-a, dar şi studente care sunt un model pentru cele mai tinere. „Ca o caracteristică generală, sportivele cu o conduită bună în viaţa de zi cu zi, cu rezultate bune la şcoală, cu ambiţia de a face performanţă sunt garanţia unor fotbaliste valoroase. La vârste fragede se urmăreşte în primul rând plăcerea de a face sport. Ceea ce pot să vă spun cu siguranţă este faptul că la ClujNapoca orice fată care a dorit să practice fotbalul feminin a fost încurajată în primul rând să participe la antrenamentele organizate, fără a ne lăsa influenţaţi de prima impresie, oferindu-le astfel tuturor o şansă în practicarea acestui sport”, ne-a mai spus managerul echipei.

Nr. 1• 06 - 2012

PLĂCEREA DE A JUCA ŞI NIMIC MAI MULT Fotbalul masculin ne-a obişnuit cu ideea că acest sport este o afacere în care jucătorii sunt remuneraţi cu sute de mii de euro, iar transferurile se produc pe milioane. Fetele vin şi demontează acest mit, dovedind că joacă din plăcere. Salariile lor nu conţin zerouri multe în coadă, ci sunt la nivelul unui salariu minim sau cel mult mediu pe economie în România. Astfel că a trăi doar din a juca fotbal nu se ia în calcul la această disciplină. De aceea, multe se retrag tinere, luând calea arbitrajului sau devin antrenoare. „România, ca în alte domenii, exportă talentele şi sunt numeroase sportive care joacă în campionate mai puternice: Spania, Cipru sau chiar Rusia. Visul fetelor este de a face performanţă şi majoritatea privesc semnarea unui contract în afara ţării ca o sursă esenţială de venit”, susţine Alin Cioban. Cu un buget mult sub nivelul fotbalului masculin, echipele de fotbal feminin din

sport la feminin

„Când toate echipele de primă ligă din România optau pentru cantonamente în ţări exotice, fetele noastre se antrenau la -14 grade Celsius, dând zăpada de pe teren”, Alin Ciobanu, manager Olimpia Cluj

www.juniorsport.ro 53

sport la feminin

FOTBALUL FEMININ ÎN ROMÂNIA În perioada 1972-1990, fetele au disputat jocuri amicale demonstrative de fotbal la nivel judeţean şi în deschiderea anumitor partide din cadrul Campionatului Naţional de Seniori, la masculin. S-a oficializat practicarea acestui sport şi la nivelul fetelor, iar în prezent, din punct de vedere al organizării, este într-o perioadă de tranziţie. Campionatul trecut aducea la start 12 echipe, din care au rămas până la final doar 10. În acest sezon organizarea este una diferită, cu 20 de echipe înscrise în Liga I, grupate în două serii pe criterii geografice, iar primele două clasate din fiecare serie dispută un turneu final pentru desemnarea campioanei. S-a încercat, astfel, încurajarea cât mai multor echipe să se înscrie în Liga I, pentru a face abia în sezonul 2012-2013 o departajare valorică. Constituirea unei Superligi cu 8 echipe şi a două serii de Liga I este obiectivul prioritar în următorii 3 ani.

54

Nr. 1• 06 - 2012

sport la feminin

PRIMA ACADEMIE DE FOTBAL FEMININ DIN ROMÂNIA Olimpia Cluj este prima Academie de Fotbal Feminin din România. Aceasta cuprinde, pe lângă echipa de senioare, două echipe de junioare U17 şi U15, care însumează aproximativ 40 de sportive. „Sunt implicate în acest proiect şi foste jucătoare, dar şi persoane cu o carte de vizită impresionantă, cum ar fi domnul Profesor dr. Ing. Radu Munteanu, Rector al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, în calitate de Preşedinte al Consiliului Director, şi dl.Profesor Albon Mirel, câştigător a 8 titluri de Campion Naţional şi 5 trofee în Cupa României, în calitate de Manager General”, a declarat Alin Cioban. În ceea ce priveşte jucătoarele, e greu să le alegi pe cele mai bune, deoarece o fotbalistă fără echipa din spate nu valorează mare lucru. Cu toate acestea, ca de fiecare dată, atacanţii sunt cel mai uşor de observat, astfel că, atunci când trebuie să nominalizeze câteva figuri reprezentative, Alin Cioban aminteşte de „Fotbalista Anului 2010” Cosmina Dusa, cu peste 100 de goluri marcate. Apoi se opreşte la căpitanul echipei, Maria Ficzay, cu o alură atletică şi o personalitate puternică ce o recomandă ca o sportivă desăvârşită. „Originară din Maramureş, a început sportul de performanţă cu atletismul, a cochetat şi cu handbalul, dar în clasa a VIII-a a început să facă ce-şi dorea cu adevărat: fotbal feminin. A dat probe de joc la Cluj şi de atunci este jucătoarea emblematică pentru noi. Este studentă în anul 2 la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Cluj, joacă pe poziţia de fundaş central, face parte şi din lotul naţional de senioare şi este un model pentru toate sportivele mai tinere”, spune mândru că are o asemenea fată în echipă şi apoi continuă enumerarea jucătoarelor reprezentative: „mijlocaşul Ioana Bortan, absolventă de facultate, în prezent masterandă anul 2, sau Raluca Sârghe, studentă anul 3, ambele la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Cluj”. PALMARES Olimpia Cluj-Napoca şi Clujana Antrenor: profesor Mirel Albon Campionat Naţional: 8 titluri Câstigător al Cupei României: 5 titluri Campionat Naţional la Junioare: 2 titluri Naţionala U19 s-a calificat la Campionatul European din Antalya (Turcia), care se va desfăşura în perioada 2-14 iulie 2012. Este o premieră în istoria fotbalului feminin Junioarele U17 au câştigat turneul de dezvoltare de la Chişinău organizat de UEFA

www.juniorsport.ro 55

sport tradiţional

Oina, sport naţional sau un joc pe cale de dispariţie În 2008, jocul oină a fost revitalizat la Gherăeşti, în judeţul Neamţ. Antrenorul Mihai Blaj consideră însă că numai reintroducerea acestui sport în învăţământul gimnazial şi liceal va putea creşte interesul românilor pentru el

Oina este socotită a fi sportul naţional al românilor. O arată, de-a lungul istoriei, relatările unor oameni de seamă ai ţării noastre. Răspândită şi astăzi în unele judeţe din România, mai cu seamă la sate, oina încearcă să atragă cât mai mulţi jucători şi suporteri, să-şi croiască un loc de seamă printre celelalte sporturi. Deşi numărul practicanţilor acestui sport a scăzut simţitor între 1990 şi 2000, astăzi, sunt afiliate la Federaţia Română de Oină peste 30 de echipe, iar la la campionatele şcolare participă, la faza zonală, un număr mare de echipe din gimnaziu şi licee. Este loc însă şi de mai bine. Antrenor la Gherăeşti, Mihai Blaj are o părere tranşantă: „Eu cred că oina rămâne un sport naţional, chiar dacă guvernanţii nu i-au mai dat o prea mare importanţă. Acest 56

Nr. 1• 06 - 2012

sport nu este olimpic şi nu aduce profit, toţi jucătorii fiind amatori, practicându-l din plăcere. În ultimii ani, federaţia a făcut mari eforturi pentru răspândirea acestui sport în cât mai multe localităţi din ţară. Există multe proiecte care, din păcate, rămân doar pe hârtie. Sper ca Protocolul încheiat cu Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului, în 2011, să prindă viaţă, astfel încât oina să nu mai fie doar un joc opţional, să se practice în fiecare şcoală din gimnaziu, iar profesorii de educaţie fizică şi sport să fie obligaţi să înfiinţeze echipe de oină”. Centrele de tradiţie în practicarea jocului de oină de dinainte de 1989 există şi astăzi, dar lipsa banilor se simte în participarea la competiţiile naţionale. Comuna Gherăeşti din judeţul Neamţ este unul din aceste centre, cel mai important din Moldova prin rezultatele obţinute. Acolo, câţiva oameni cu suflet pentru oină, precum Mihai Blaj, Andrei Adrian, Ioan Chifan, Sebastian Blaj şi în primul rând Mihai Andrei, sponsorul principal al clubului Biruinţa, au reuşit să revitalizeze jocul de oină în 2008, după o pauză de 20 de ani. Jocul de oină, alături de baseball, este îndrăgit de elevii şcolii din Gherăeşti, anual organizându-se campionate ale şcolii la care participă elevi de la clasa a III-a în sus. Rezultatele au confirmat eforturile depuse. Spre exemplu, numai în 2011, echipele de copii şi juniori au câştigat locul 1 la toate competiţiile organizate la nivel naţional. „Avem o colaborare foarte bună cu LPS Roman, unde elevii sportivi din şcoala Gherăeşti fac sport de performanţă, baseball şi oină. Directorul liceului, Petrică Sandu,

sport tradiţional este un mare admirator al oinei. În anul 2011, echipa de oină a liceului sportiv a câştigat ONSS, la finala de la Drăgăşani majoritatea jucătorilor fiind foşti elevi ai şcolii din Gherăeşti”, spune Mihai Blaj. Antrenorul are soluţii pentru renaşterea oinei: „Pentru ca ea să fie cu adevărat sportul naţional al românilor, trebuie să fie introdusă în programa şcolară atât la gimnaziu, cât şi la liceu. Bugetul pentru oină alocat de către guvern primăriilor trebuie să fie cât mai consistent; ideal ar fi să se amenajeze în fiecare comună un teren de oină. E nevoie ca în cadrul facultăţilor de educaţie fizică şi sport să fie iniţiaţi profesorii şi în virtuţile jocului de oină. Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului trebuie să organizeze gratuit tabere şcolare de o săptămână la care să participe campioana judeţeană din gimnaziu, iar sălile de sport să fie construite cu prioritate acolo unde se practică oina”. „Mediatizarea sportului nostru naţional la televiziunea română şi radioul public, atragerea sponsorilor pot contribui la relansarea oinei.” Mihai Blaj, antrenor de oină Spiru Haret a introdus acest joc în şcoli Oina are o istorie de circa 2.000 de ani. Iată câteva repere: • A apărut în timpul stăpânirii romane, însă nu se ştie cu exactitate modul de apariţie. • Prima atestare documentară datează din 1596, când geograful italian Giovanni Lorenzo d'Anania (1545-1609), în lucrarea sa „Sistemul Universal al Lumii”, la capitolul descrierii Valahiei Superioare, menţionează pentru prima dată oina. • Alte referiri la acest sport apar în lucrarea „Diaetetica” a medicului Ştefan Matyus, tipărită în 1762, la Cluj. Preotul Nicolae Stoica din Haţeg vorbeşte în „Cazanie de la Râmnic”, datată în 1763, de anii petrecuţi la Timişoara unde juca cu copiii, în curtea bisericii, o variantă a jocului de oină (lopta mică).

• În 1802, Consiliul profesoral al Liceului din Sighetul Marmaţiei aprobă, printr-un „Proces verbal”, exerciţiile fizice permise elevilor, printre care şi oina. • În Muzeul Unirii din Alba Iulia se află un document care menţionează cum fruntaşi ai mişcării naţionale de la 1848, printre care şi Avram Iancu, se relaxau jucând oină, sub numele de lopta-pila (lopta era termenul local pentru minge, iar pila echivalentul său latin). • La 16 octombrie 1852, domnitorul Grigore Ghica pune piatra de temelie a şcolii din Târgu Neamţ, eveniment la care participă şi corul elevilor. Printre ei se aflau şcolarii Ion Creangă şi Vasile Conta din Ghindăoani, Neamţ. Cei doi elevi au întârziat la festivitate deoarece jucau pe „toloacă”, cu un băţ şi o minge, jocul nostru naţional, oina, după cum povesteşte călugărul Vartolomei Butu de la Mănăstirea Secu. • În drama istorică „Vlaicu Vodă”, Alexandru Davila precizează că pe vremea adolescenţei lui Mircea cel Bătrân (1370) se juca oină, nu numai în popor, ci şi la Curtea Domnească. • Oina a avut un număr mare de denumiri şi variante: Banat – „Lopta mică” sau „Pila”, Transilvania – „De-a lunga” sau „Lopta lungă”, zona Sibiului – „Fuga”, zona Blaj – „Matca mare”, „Hîlca” sau „Baciul”, Dej – „Hopaciul”, Suceava – „Apuca” şi „Ogoiul”, Muntenia şi Moldova – „Hoina” şi apoi „Oina”, zona Lăpuşului – „Ojerul” sau „Oirul”, „Matca-mare”, „Pila” sau „Ticul”, zona Baia Mare – „Ciocota”, Sălaj – „Ciurca”, Dobrogea – „De-a lunga”. • Oina capătă caracter de joc sportiv în timpul în care Spiru Haret este Ministrul Instrucţiunii Publice. Prin ceea ce a făcut în cei zece ani de activitate ministerială poate fi numit pe bună dreptate „Părintele oinei”. Prin Reforma Învăţământului din 1898, cât şi prin alte decizii ministeriale, el a introdus practicarea obligatorie a oinei în instituţiile de învăţământ de toate gradele. • La 9 mai 1899, în Bucureşti s-a ţinut primul concurs general care poate fi considerat cel dintâi campionat naţional de www.juniorsport.ro 57

sport tradiţional

oină, învingătoare fiind echipa Liceului „Nicolae Bălcescu” din Brăila, pregătită de profesorul Radu S. Corbu. • În Monitorul Oficial nr. 49 din 3 iunie 1912 se publică integral regulamentul de joc, astfel fiind recunoscută oficial importanţa acestui joc. • După a Doua Conflagraţie Mondială se organizează diverse competiţii de oină pe plan local şi naţional: Cupa Speranţelor, Cupa Regiunilor, Cupa României, Cupa Oraşelor, Cupa Satelor, Cupa Liceelor Agroindustriale, Campionatul Universitar, Dinamoviada, Spartachiada. • La 29 iunie 1949, printr-o hotărâre de stat, oina este reconsiderată, fiind sprijinită moral şi material. Se înfiinţează Comisia Centrală de Oină, care pune bazele şcolilor pentru formarea de antrenori, arbitri, instructori. Se modifică regulamentul de joc. • După anul 1990, oina a cunoscut un mare regres, mergând până aproape de dispariţia ei din cauza lipsei de interes a celor care o puteau sprijini financiar. Ca urmare a dispariţiei principalilor susţinători ai cluburilor – CAP-uri, întreprinderi de stat, unităţi militare –, la care s-a adăugat şi scoaterea oinei din programa de învăţământ

58

Nr. 1• 06 - 2012

(a rămas doar ca disciplină alternativă), aria de răspândire a acestui sport s-a restrâns. Astfel s-a ajuns ca oina să mai fie practicată doar în câteva centre, iar la competiţiile de profil ale federaţiei să participe 5-6 echipe. • Printre personalităţile care au practicat oina se numără Nicolae Iorga, Tache Ionescu, I.L. Caragiale, Petre Ispirescu, Dumitru Almaş, Constantin Kiriţescu, Popescu Dorneanu, Dimitrie Ionescu, Gheorghe Moceanu, N. Velescu, I. Teodosiu, Teodor Georgescu, Gheorghe Preotescu, C.D. Gheorghiu, Spiridon Bădescu, Radu Corbu, Petre Tănăsescu, Ion Creangă, Dimitrie Cantemir, Alexandru Davila, Ionel Teodoreanu, Demostene Botez, Constantin Giurăscu, Mihail Sadoveanu, Fănuş Neagu, Vasile Conta, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Marin Preda, George Oprescu, Octav Onicescu, Victor Vilcovici, Nicolae Teodorescu, Gheorghe Mihoc, Elie Carafoli. „Există un proiect de lege prin care oina să fie socotită sport naţional” Preşedinte al Federaţiei Române de Oină, Nicu Dobre este optimist în ceea ce priveşte viitorul acestui joc. Oficialul aşteaptă ca legea prin care i se va atribui statutul de

sport tradiţional

sport naţional să fie adoptată în Parlament. Şi anunţă o strategie de promovare a acestei discipline. De asemenea, federaţia caută soluţii pentru a moderniza oina, fără a-i atinge însă caracteristicile de bază, cele care ţin de tradiţie. În ce termeni mai este oina sportul nostru naţional Nicu Dobre: În termeni populari este sportul nostru naţional, pentru că în România, pe oricine întrebi, inevitabil îţi va răspunde că oina este sportul nostru naţional, cel puţin transmis prin viu grai. În ceea ce priveşte demonstrarea acestui lucru printr-un act, aceasta este mai greu de realizat. Dar spre bucuria noastră, cred eu că anul trecut am reuşit s-o realizăm şi sperăm s-o facem şi anul acesta. Am promovat o lege în Parlamentul României prin care să se recunoască oficial oina ca sport naţional. Este un act prin care încercăm să modificăm Legea 69 privind Educaţia Fizică şi Sportul şi să introducem un capitol nou prin care oina

să deţină un statut privilegiat şi prin care se prevede foarte clar că oina este sportul naţional al României. În plus, există un program la nivel naţional pentru sport şi tineret, „Redescoperă oina”, iar autorităţile publice locale sunt obligate să suporte separat cheltuielile legate de oină. Este un proiect îndrăzneţ. Spre bucuria noastră, este iniţiat de senatori şi deputaţi de diferite culori politice. Ne bucură faptul că am reuşit să-i strângem pe toţi sub această cupolă. A trecut de Senat, este în dezbatere la Comisia de Învăţământ de la Camera Deputaţilor şi sperăm ca în cel mai scurt timp să facem acest pas mare, mai ales că anul acesta se împlinesc 100 de ani de la moartea lui Spiru Haret, cel care, în urmă cu 110 ani, în 1899, punea bazele unui campionat naţional de oină şi propunea diferite acte normative care să sprijine acest sport. Aşadar, românii se reîntorc la oină. Cine mai joacă oină în România? N. D.: Oină joacă multă lume în România.

www.juniorsport.ro 59

sport tradiţional Avem ajutorul Autorităţii Naţionale pentru Sport, care s-a implicat în această activitate. În mediul şcolar, este foarte bine organizat, avem destul de multe echipe. Mai mult decât atât, anul trecut am încheiat un parteneriat foarte elaborat cu ANS prin care încercăm să punem în practică mai multe activităţi legate de implicarea profesorilor de educaţie fizică şi sport în aceste jocuri, de organizarea competiţiilor, de organizarea de tabere de instruire, un program foarte vast. Îl mai practică şi cei care au apucat să înveţe jocul acesta de la părinţi, de la rude, de la prieteni, deoarece, deşi a început să fie promovat pe diferite canale media, nu putem totuşi vorbi de o promovare organizată astfel încât să conştientizeze şi să sensibilizeze opinia publică. Concret, ce ar trebui să se facă pentru ca oina să devină sport naţional cu adevărat? N. D.: În ceea ce mă priveşte, cred că sunt mai multe aspecte de atins. În primul rând, să facem o campanie de mediatizare cât mai bună nu doar prin canalele media, ci şi prin fluturaşe, pliante, manuale de prezentare pentru ca toată lumea, cât mai mulţi români să ştie ce înseamnă oină. În al doilea rând, cred că ar trebui să umblăm puţin la regulile de joc, la modul de prezentare a jocului. Trebuie să recunoaştem că orice sport trebuie să evolueze şi să-şi modifice în permanenţă regulile de joc şi tot ce ţine prin adaptarea lui la viaţa modernă: să fie mai dinamic, să tăiem din timpii morţi, să-l facem poate mai simplu şi, totodată, să încercăm introducerea unor elemente care să-l facă mai spectaculos şi mai atractiv. Poate nişte materiale mai atractive. De exemplu, am reuşit să introducem oina în sală, deja organizăm campionate. Avem exemplul handbalului care a început în aer liber şi a ajuns să se joace în sală. La fel, avem şi o formă de oină pe plajă. Anul trecut chiar am organizat câteva jocuri la Mamaia, cu adevărat spectaculoase, ce au constituit totodată un foarte bun mijloc de promovare. Trebuie să mai mediatizăm 60

Nr. 1• 06 - 2012

oina, să o mai promovăm şi poate să o simplificăm, fără prea multe reguli pentru clasele primare sau pentru cei neiniţiaţi care ar vrea să încerce pe pielea lor ce înseamnă oina. Mai e mult de lucru la prezentare, la marketing. Trebuie să ne adaptăm la aceste cerinţe, însă fără a cădea în derizoriu, adică să o aducem într-un punct în care să nu mai semene deloc cu jocul de bază. Noi trebuie să ne punem în ipostaza celui care se uită de pe margine sau la televizor şi să ne gândim cum o putem face mai atractivă. Poate să adăugăm câteva materiale de protejare a anumitor zone ale corpului. Câte echipe de copii sunt în România? N. D.: Nu putem să răspundem la această întrebare cu exactitate. Tot ce pot să vă spun este că aceste echipe de copii sunt foarte multe şi există judeţe unde sunt şi 15 echipe de copii. La faza pe ţară se adună doar 8-9 echipe din cauza lipsei banilor.

Asociaţii judeţene există doar 4-5. Anul acesta am încercat sa creăm o a doua categorie de juniori, juniori II, copii de până la 14 ani, astfel încât să cuprindem toată partea de gimnaziu. Putem vorbi de ordinul miilor de copii care joacă oină la nivel naţional. Numai Gherăeştiul are campionat şcolar la nivelul localităţii. Oina este un joc care se face plăcut şi am încercat şi să-i atragem prin diferite recompense pe copii. Contează foarte mult la vârsta lor să primească ceva. Dar de cele mai multe ori, cine vede o dată jocul de oină îl prinde şi apoi, dacă se mai şi joacă puţin, e imposibil să nu vrea să-l mai practice.

sport tradiţional Alte sporturi inedite practicate în Europa

Mingea şi bastonul, singurele materiale de joc ale oinei

Oina s-a născut la sat şi încă dăinuie în aceste locuri

Federaţia caută soluţii de modernizare a oinei pentru a atrage cât mai mult copiii

Cricket. Inventat în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de nord, acest sport se practică în special vara. Pe un teren oval se înfruntă două echipe a câte 11 jucători. Unii lansează mingea, alţii o lovesc. Din acest punct de vedere, el se aseamănă atât cu oina, cât şi cu baseball-ul. Brannboll. Este jucat în Suedia şi se aseamănă cu baseball-ul. Nu există însă un lansator de minge. Caid. Numele sub care este cunoscut fotbalul galic, cel mai popular sport din Irlanda. Acest sport este un amestec de fotbal şi rugby, însă placajele nu sunt permise. Echipele sunt formate din câte 15 jucători, iar pe terenul dreptunghiular există şi porţi de fotbal, dar şi buturi de rugby. Corida. Această disciplină îşi are originile în Evul Mediu, fiind practicată în special în Peninsula Iberică. Întrecerile cu tauri s-au organizat pentru a distra nobilimea din Spania. Acum coridele sunt organizate şi în Portugalia, dar şi în sud-vestul Franţei. Este o confruntare între toreadori, matadori şi tauri. Hurling. Un alt sport specific Irlandei cu o vechime de peste 4.000 de ani. Este asemănător hocheiului pe iarbă. Echipele sunt formate din câte 15 jucători. Mingea este trimisă adeseori cu peste 100 km/h, din acest punct de vedere fiind cel mai rapid sport de echipă. Korfball. Este practicat în Belgia şi Olanda şi se aseamănă cu baschetul. De altfel, numele său în traducere înseamnă „minge în coş”. La el participă echipe mixte formate din patru bărbaţi şi tot atâtea femei. Se poate juca în sală, dar şi în aer liber. Pasapallo. Un alt sport asemănător cu baseball-ul, care se practică în Finlanda. Există însă un lansator, care trimite mingea în terenul cel mai mic. Petanque. Sport cu bile care derivă dintr-un joc introdus de romani în Galia. Acum, în Franţa, el ocupă locul 8 ca popularitate şi număr de practicanţi. Interesant este că s-a răspândit în întreaga lume, fiind jucat în 78 de ţări de circa 600.000 de sportivi legitimaţi. www.juniorsport.ro 61

sport extrem

e c i n ş e v r o l i z e p ă z iasa

Cră

. În işti din România in lp a ţi u sc o n i mai cu oes", iar te unul dintre ce es cu es p o l „Seven Volcan P u " it u co rc o ci „C t a a n in ri C rm re a te La 16 ani, netei. meie din lume ca lt munte al pla fe a a în i m a ri p m l it ce en , ev st ad pe Evere ianuarie trecut, nou ascensiunea in d e rc ce în să e acum plănuieșt

Născută în Bucureşti, Crina „Coco" Popescu a descoperit frumuseţea munţilor la puţin timp după ce părinţii ei s-au stabilit la Râşnov. „Aveam un an, un an şi jumătate. La şase ani, am fost cu părinţii mei pentru prima dată pe Vârful Omul. Şi atunci am spus că asta vreau să fac. Mama n-a făcut alpinism, însă îi place muntele. Tata m-a însoţit în majoritatea ascensiunilor mele", a explicat ea, nu cu mult timp în urmă.

Marian Burlacu 62

În urmă cu circa trei ani, „Coco" a aflat de pe net de Circuitul „Seven Volcanoes". Le-a spus despre asta colegilor de la Clubul Montan Altitudine. „Indulgenţi ‒ eram fata antrenorului ‒, ei m-au ascultat totuşi vreo două minute. După aceea, mi-au răspuns: «bine, bine, când vei fi mare poate vei ajunge odată şi pe-acolo. Acum lasă prostiile şi caţără-te la panou, căci aici Nr. 1• 06 - 2012

înveţi tehnica de bază.» Au urmat două luni în care am stat mai mult pe munte. Era iarnă şi dormeam în refugii, în Piatra Craiului, sau în cort, în Bucegi". Cu toate că zilele treceau, Crina „Coco" Popescu se gândea tot mai mult la acel circuit. S-a antrenat cu mai multă ambiţie, iar la un moment dat, atunci când toţi alpiniştii s-au întâlnit din nou la club, tatăl ei a anunţat: „Ne apucăm de Seven Volcanoes!”. Pe munţii Giluwe, din Papua Noua Guinee, şi Pico de Orizaba, din Mexic, nu fusese nicio echipă din România, iar până în acel moment vârful Sidley din Antarctica nu fusese escaladat niciodată. Deci Circuitul „Seven Volcanoes” nu fusese încheiat de niciun alpinist din lume. „Da, şi? Ne apucăm de treabă! Coco vrea şi poate. Nu trebuie decât să fim noi înşine. Să facem

sport extrem cu bucurie ce ne place mai mult şi să găsim făgaşul pe care lucrurile să capete un curs firesc". Aşa s-a născut ideea, iar pentru materializarea ei a fost nevoie de trei ani de antrenamente, de riscuri asumate şi de cheltuieli pe măsură. „ÎN ANTARCTICA, VEDEAM SOARELE TOT TIMPUL” La 16 ani, Crina „Coco” Popescu a devenit prima femeie din lume care a terminat circuitul „Seven Volcanoes”, un circuit dificil care presupune ascensiuni pe cel mai înalt vulcan de pe fiecare continent. În 24 ianuarie anul acesta, ea termina ascensiunea pe Muntele Sidley (4.285 m) din Antarctica. Înainte de asta, escaladase Mt. Vinson (4.892 m), cel mai semeţ pisc al „Continentului Alb”. La sosirea în ţară, Crina a fost aşteptată de prieteni şi rude pe Aeroportul Internaţional „Henri Coandă” din Otopeni. Iar câţiva dintre fanii săi au întâmpinat-o cu flori, steguleţe tricolore şi cu un banner pe care se putea citi următorul înscris: „Coco, îţi mulţumim că ne-ai arătat ce înseamnă România". Vizibil emoţionată de primirea ce i-a fost făcută, tânăra alpinistă a declarat: „Când ajung sus în vârf, scot steagul

României, mă gândesc la cei de acasă, la oamenii care mă susţin mereu. Cel mai greu este în timpul antrenamentelor. Când sunt în expediţii, mă bucur de ceea ce văd, de ceea ce realizez". Încercarea pe care Crina Popescu a dus-o la bun sfârşit n-a fost una simplă, ea ajungând într-o zonă care nu a fost explorată. „Nu mi-a fost teamă. Când am plecat din România, ştiam ce mă aşteaptă. Vorbisem în ţară cu cei trei români care au fost pe Mount Vinson. Pe Sidley, deşi se află într-o zonă neexplorată, eram obişnuită deja cu Antarctica, cu condiţiile de acolo, cu temperaturi între minus 30, minus 40 de grade Celsius, cu vânt până la 100 de kilometri pe oră. Cu zi continuă. Vedeai soarele mereu rotindu-se în jurul tău. N-am avut probleme în a dormi noaptea. Mă adaptez rapid. M-am obişnuit deja cu toate acestea”, a mărturisit ea. EXPEDIŢIA ÎN ANTARCTICA A COSTAT 70.000 DE EURO! Privit de pe margine, alpinismul este un sport interesant, agreabil, mai cu seamă că „terenul de joacă” este muntele. În realitate, lucrurile sunt mult mai complicate decât ar părea. Iar sacrificiile pe care le fac

www.juniorsport.ro 63

sport extrem

Cortul, a doua casă a lui Coco

64

Nr. 1• 06 - 2012

sport extrem

Crina „Coco” Popescu nu a renunţat la gândul de a urca pe Everest, ci doar a amânat această încercare pentru toamna sau primăvara următoare. Ea îşi doreşte astfel să devină cea mai tânără alpinistă care ajunge pe acest vârf şi, totodată, care termină Seven Summits. Ascensiunea pe Everest ridică şi alte probleme decât cele pur sportive. Cum Crina Popescu are doar 16 ani, e nevoie de o aprobare pentru a i se permite ascensiunea pe cel mai înalt vârf al Pământului. „În 2003 a fost o nepaleză acolo, de 16 ani şi 8 luni. A devenit erou naţional, iar de atunci cei din Nepal au spus că nu mai lasă pe munte alpinişti care nu au împlinit 18 ani. Chinezii au luat aceeaşi decizie anul trecut, când Jordan Romero a ajuns pe Everest. Ei au spus că nu mai au voie în Himalaya minori şi persoane de peste 60 de ani decât cu aprobare specială", a explicat Ovidiu Popescu, tatăl şi antrenorul Crinei. A DEVENIT ELEVĂ LA LICEUL „GRIGORE MOISIL" DIN BRAŞOV În septembrie trecut, tânăra alpinistă s-a transferat de la liceul din Râşnov, cu profil de turism, la Colegiul Naţional de Informatică „Grigore Moisil" din Braşov. „Mi-am dorit să intru. Am tot învăţat de când am venit de la

poalele Everestului şi am reuşit! E ca în orice expediţie pe munţii înalţi: vrei, te antrenezi, îţi îndepărtezi limitele până când ştii că o să poţi face ceea ce îţi doreşti şi apoi… faci", scria Crina „Coco" Popescu, pe blogul său, în acele momente. Ea le mulţumea celor care au ajutat-o, au sprijinit-o şi au încurajat-o. Şi îşi exprima nerăbdarea: „De luni, merg la un liceu bun, cu profesori excelenţi şi într-un mediu în care oamenii ştiu ce vor. Abia aştept să înceapă şcoală, să văd cum e să fii într-un liceu cu renume. Emoţii voi mai avea, bineînţeles, atât din punct de vedere al învăţatului, cât şi al colegilor. Vă mai povestesc pe parcurs cum şi cât de greu e", nota ea cu multă maturitate. Crina avea să le mulţumească atunci şi profesorilor de la liceul din Râşnov, dar recunoştea că şi-a dorit foarte mult să studieze la un profil matematicăinformatică. Ea nu a mai găsit timp, mai apoi, să descrie senzaţiile primelor luni în noua ei şcoală. Dincolo de ore, „Coco" pregătea expediţia în America de Sud, iar problemele nu o ocoleau. Mai ales cele de ordin financiar...

Drapelul României este nelipsit din rucsacul Crinei

www.juniorsport.ro 65

sport extrem O LUNĂ PETRECUTĂ ÎNTRE DEŞERT ŞI MUNTE Cum pregătirea este esenţială în alpinism, Crina „Coco” Popescu a decis să-şi petreacă sfârşitul anului 2011 în America de Sud, în zona deşertică Atacama, aflată între Argentina şi Chile. Ea şi-a propus să urce pe cinci vârfuri dificile: Ojos del Salado (6.880m), cel mai înalt vulcan din lume, Tre Croces Sur (6.613m), Incahuasi (6.621m), Tre Croces Cent (6.749m) şi Pissis (6.795m), al treilea vârf ca altitudine în afara celor aflate în Asia. În ascensiunile sale, braşoveanca şi-a făcut mulţi prieteni

66

Integral românească, expediţia din care a făcut parte Crina a implicat şi destule probleme logistice şi dificultăţi. De pildă, s-au parcurs circa 1.000 de kilometri cu maşina, prin deşert, într-un peisaj pe care-l descoperim atunci când urmărim raliul-raid Dakar la televizor – peste 30 de zile s-au petrecut acolo, la diferenţe de temperatură între sol şi vârf de 40-50 de grade Celsius! În această perioadă, s-au amplasat opt tabere, echipamentul fiind cărat de la una la alta.

Nr. 1• 06 - 2012

DECLARAŢII „Acum vreau să termin «Seven Summits». Am devenit prima femeie care a făcut circuitul «Seven Volcanoes». Nu mi-am propus nimic special pentru perioada ulterioară ascensiunii pe Everest." „Muntele m-a atras de mică pentru că e un loc unde poţi să stai cu tine însuţi. Nu e o problemă că eşti singur, că nu ai cu cine vorbi. Te gândeşti la lucrurile pe care le-ai făcut, la cele pe care le vei face." „Muntele te face altfel nu pentru că el e mai aspru, ci fiindcă trăim la înălţimi. Învăţăm să ne respectăm unii pe alţii. Şi să respectăm muntele. Asta ne schimbă." „Dacă voi ajunge pe Everest, aş încheia circuitul «Seven Summits». Aş deveni prima alpinistă din România care ar ajunge acolo. Nu sunt o sută de femei în întreaga lume care au urcat pe Everest. În «Seven Summits» sunt vreo 32." „Nu merg în cluburi de noapte. N-am timp şi nici nu-mi place! Sunt cluburi şi în Râşnov, însă eu merg doar la Club Montan Altitudine." Crina „Coco" Popescu ‒ alpinist român

sport extrem

Carte de vizită Crina „Coco" POPESCU • Este născută în Bucureşti, însă s-a stabilit cu familia la Râşnov, pe când avea un an şi jumătate. • Este elevă la Liceul „Grigore Moisil" din Braşov. • Este legitimată la Clubul Montan Altitudine Râşnov, fiind antrenată de tatăl ei, Ovidiu Popescu. • A stabilit şapte recorduri mondiale de vârstă. • În ianuarie 2011, urcând pe Mount Sidley, a terminat circuitul „Seven Volcanoes" (cei mai înalţi vulcani de pe fiecare continent), fiind cea mai tânără alpinistă. • În ianuarie 2011, a reuşit ascensiunea pe Mount Vinson, tot în Antarctica. • Îi place să facă mountainbike, snow-board şi căţărare pe munte. Vulcanii pe care a urcat Crina „Coco” Popescu: Ojos del Salado (6.893 m) ‒ America de Sud Kilimanjaro (5.895 m) ‒ Africa Elbrus (5.642 m) ‒ Europa Pico de Orizaba (5.636 m) ‒ America de Nord Damavand (5.610 m) ‒ Asia Mount Giluwe (4.368 m) ‒ Australia Mount Sidley (4.285 m) ‒ Antarctica

ALPINISMUL ŞI-A LUAT NUMELE DE LA MUNŢII DIN CENTRUL EUROPEI În accepţiunea largă a cuvântului, prin alpinism se înţelege orice activitate sportivă sau recreativă prin care se întreprinde o ascensiune pe un munte. Termenul vine de la munţii Alpi, acolo unde s-au desfăşurat primele escalade de agrement. Există mai multe feluri de alpinism: clasic, tehnic, escaladă. În ultimul timp, s-a dezvoltat foarte mult căţărarea pe structuri artificiale, fie în aer liber, fie în sală. www.juniorsport.ro 67

sportul de echipă

În volei câştigă numai echipa

VOLEI

Sport în care n-ai voie să laşi mingea să atingă pământul, voleiul se bazează pe colaborarea şi sincronizarea jucătorilor, acţiunile egoiste şi vedetismul fiind excluse din start

Marian Burlacu 68

Inventat în 1895, de americanul William G. Morgan, profesor de educaţie fizică la Holyoke, în Massachusetts, voleiul a fost la început un mijloc folosit de sportivi pentru a avea activitate în timpul iernii. Cum regulamentul nu permite ca mingea să atingă pământul în timpul derulării unui punct şi nici lovitură dublă, de acelaşi jucător, acest sport a dezvoltat dintotdeauna spiritul de echipă. Am adresat unor cunoscuţi jucători de volei de la noi următoarele întrebări în ideea de a afla mult mai bine ce înseamnă de fapt acest sport dincolo de latura sa fizică: 1. Ce te-a atras la volei şi de ce crezi că este un sport în care contează foarte mult spiritul de echipă – sincronizarea între jucători, coeziunea, colaborarea? 2. Ce întâmplare din viaţa ta sportivă te-a făcut să înţelegi că faci parte cu adevărat dintr-o echipă? Nneka ONYEJEKWE (Volero Zurich, Elveţia / componentă echipa României) 1. Cred că eleganţa m-a atras la volei. Mi se pare cel mai potrivit sport (de echipă) pentru fete. Probabil că şi colectivul în care am început să joc m-a ajutat să-mi placă şi mai mult voleiul, iar apoi meciurile şi emoţiile trăite în timpul acestora. 2. Fiecare meci m-a făcut şi mă face să simt asta. Pentru mine, orice meci e foarte important. Îmi doresc mereu să joc cât mai bine. Au fost meciuri când am întâlnit un adversar mai puternic şi atunci bucuria, satisfacţia victoriei au fost mai Nr. 1• 06 - 2012

mari. Atunci când joci cu o echipă mai slabă trebuie să dovedeşti că eşti mai bun. Ana Maria HÎNCU-ȘTEFAN (Dinamo Romprest Bucureşti / fostă componentă naţionala României) 1. Se spune că voleiul este un sport pentru oamenii inteligenţi, şi aşa cred şi eu că este. Fiind un sport de echipă, sunt importante colaborarea, sincronizarea. Orice contează într-o echipă. Dacă nu ai această colaborare, sigur echipa nu va funcţiona ca o echipă. Îmi place foarte mult să lucrez în echipă, şi nu singură. De aceea am şi ales un astfel de sport. 2. Cele mai frumoase momente din viaţa sportivă sunt acelea când vezi că eşti apreciat de colegi şi asta te face să simţi că eşti într-adevăr parte din echipă! Alice KAPELOVIES (CSM Sibiu, fostă componentă a echipei naţionale) 1. M-a atras spre volei faptul că tatăl meu a practicat acelaşi sport. Pe atunci, nu ştiam foarte multe despre volei, însă mi-a plăcut că este un sport foarte complex, în care totul se întâmplă foarte repede. Toţi sunt angrenaţi în joc, depinzând foarte mult unii de ceilalţi. Nu este ca la alte sporturi, unde poţi să ai un jucător foarte bun şi să depinzi numai de acela. La volei, fiecare îşi are un rol bine stabilit şi fiecare trebuie să îl îndeplinească astfel încât totul să meargă bine! Fără jucătorii de preluare ridicătorul nu poate da pas, după cum nici trăgătorii nu pot ataca. Acest lucru face voleiul să fie un sport de

sportul de echipă maximă sincronizare între jucători şi mai ales de colaborare între aceştia într-un timp foarte scurt. Este şi un sport de intuiţie şi viteză de reacţie. 2. Întâmplarea sportivă care m-a făcut să înţeleg cu adevărat că fac parte dintr-o echipă a fost la Campionatul Balcanic din Serbia. Atunci, în semifinale, am bătut echipa Serbiei când nimeni nu ne-ar fi dat nici cea mai mică şansă de a câştiga. Am ajuns în finală cu echipa Turciei, care în grupe ne bătuse cu 3 la 0. Am câştigat şi am ieşit campioane balcanice. Atunci am înţeles că singură poţi fi cea mai bună, dar contează foarte puţin asta pentru că fără echipă nu însemni nimic, iar victoria o câştigi numai împreună cu ceilalţi cinci jucători. Sunt multe alte întâmplări frumoase pe care le-am trăit de când practic acest sport, dar cred că aceasta a fost cea mai frumoasă, cu cea mai mare însemnătate pentru mine ca jucătoare. Bogdan OLTEANU (San Juan, Argentina / căpitan naţionala României) 1. Eu provin dintr-o familie de voleibalişti. Tatăl meu a început voleiul la

Șoacă, iar eu i-am călcat pe urme. A evoluat, la seniori, la Rapid şi IOR. Mătuşa mea a jucat şi ea. La fel doi veri înaintea mea, două verişoare după mine şi, nu în ultimul rând, fratele meu, care s-a lăsat de curând, ultimul club la care a evoluat fiind Rapid. La început, mă simţeam special pentru că făceam parte dintr-o echipă. Abia aşteptam să merg la antrenamente. Parcă toată lumea te ştia ca sportiv. Era ceva special pentru mine. Vacanţele de vară nu eram niciodată acasă... Mergeam mereu în cantonamente. Cea mai frumoasă perioadă a fost la juniori. Poate era altceva la Șoacă... Cantonamente, echipament, ciocolată după fiecare antrenament, Vitamax şi alte vitamine... Și, mai târziu, chiar şi prime modice de meci. Toate astea te făceau să te simţi special pentru că faci volei şi să vrei să contezi şi mai mult în fenomen. Spiritul de echipă... Cred că foarte importanţi sunt antrenorii, profesorii care lucrează cu tine la început... Ei sunt cei care îţi dezvoltă acest spirit, toate celelalte de care vorbeai mai sus vin cu timpul. Eu am avut norocul de un antrenor foarte bun, care ne făcea să ne

Bogdan Olteanu a cucerit în acest an titlul de campion al Argentinei

Daniel Găvan a participat la Liga Campionilor cu echipa din Innsbruck

www.juniorsport.ro 69

sportul de echipă

E important să-ţi simţi colegul de lângă tine numai din câteva priviri” – Daniel Găvan (căpitan al naţionalei Austriei)

70

Nr. 1• 06 - 2012

sportul de echipă

„Voleiul nu poţi să-l joci de unul singur” – Mircea Dudaş (antrenor secund al naţionalei masculine)

www.juniorsport.ro 71

casa, familia – undeva, cândva…

Larisa Iordache: „La Izvorani am familia pe care ne-am creat-o” „MICA NADIA” I SE SPUNE. NU ARE RIVAL LA JUNIOARE, IAR LA SENIOARE ESTE O ADEVĂRATĂ AMENINŢARE PENTRU GIMNASTELE CONCURENTE. MINTEA NU ÎI STĂ LA NIMIC DECÂT LA GIMNASTICĂ, IAR OCHII EI MARI, CĂPRUI CARE TE ŢINTESC ATUNCI CÂND STAI DE VORBĂ CU EA, FĂRĂ A CLIPI SECUNDE BUNE, ÎŢI SPUN CĂ INIMA EI E TOT ACOLO, LA APARATELE PE CARE LE SOARBE DIN OCHI.

Larisa Iordache are numai 15 ani şi puţin peste un metru. A plecat de acasă la 10 ani, perindându-se prin ţară la toate loturile, cucerind prin ambiţia şi abilităţile ei nu doar antrenorii şi colegii, ci şi spectatorii. „Fetele îmi spun că sunt nebună, că doar gimnastică am în cap. Dacă ar veni un uragan, nu m-aş da jos de pe bârnă”, spune cu un zâmbet şugubăţ mogâldeaţa de fetiţă din faţa mea. Nu una oarecare, ci multiplă campioană naţională, europeană şi de şase ori medaliată cu aur şi argint la FOTE 2011 (Festivalul Olimpic al Tineretului European). Adică cea mai bună din Europa la categoria ei de vârstă, la toate aparatele.

Adina Blaj 72

DORUL TRECE CU APĂ RECE Rar o să o vezi pe Larisa că oftează. Poate doar atunci când nu-i dă de cap unui Nr. 1• 06 - 2012

element nou sau nu-i iese exerciţiul aşa cum ar fi vrut! În rest, e de o veselie molipsitoare. Îmi dau seama din degajarea cu care îmi vorbeşte despre primul pas în sala de gimnastică, primul element învăţat, primul concurs, prima plecare de acasă... primul dor. „Mama a vrut să fac balet. Am fost la prima lecţie, dar nu mi-a plăcut. Atunci, într-o zi, antrenoarea mea, Mariana Silişteanu, m-a văzut prin parc când mă dădeam cu rolele şi a întrebat-o pe mama dacă nu vrea să mă aducă la gimnastică. Mama a fost de acord. În prima zi nu am vrut să intru în sală pentru că nu era locul unde mă ducea mama de obicei, adică la balet. După prima lecţie, însă, nu mă mai dădeam dusă de acolo. Mi-a plăcut mult. Era totul o

casa, familia – undeva, cândva… joacă”, spune Larisa Iordache. Avea atunci doar 5 anişori şi jumătate! După alţi cinci ani, mica gimnastă îşi lua pentru prima oară „zborul” de acasă. „Prima dată am plecat la Oneşti. Mi-a fost foarte greu să mă despart de casă, de părinţi. Am intrat în lot la 10 ani şi jumătate. Am stat trei ani acolo...”. Lasă se înţeleagă că au fost cei mai grei din „cariera” ei. A învăţat să se descurce singură şi să-şi deschidă sufletul şi spre altcineva, nu doar spre mami şi tati. Antrenoarea îi devenise părinte, iar colegele îi ţineau loc de fratele lăsat acasă. Au fost şi momente când a vrut să se lase, când vedea alţi copii că se joacă, iar ea nu avea timp de aşa ceva. Dorul de cei dragi şi motivaţia de a rămâne în „sistem” îi erau alinate doar de visele ei: să devină într-o bună zi cea mai bună gimnastă a lumii. „Mi-am dat seama că nu am greşit când am ales să rămân în gimnastică. Nu simt deloc că mi-am sacrificat copilăria, după cum se spune. Ba din contră. Avem mai multă copilărie decât alţii. Decât să stai să baţi mingea în faţa blocului şi să nu ai nimic... Dar noi facem mişcare, vizităm şi alte ţări, cunoaştem oameni noi... şi e frumos”, e gândul matur al Larisei. „După Oneşti, m-am mutat la Deva, iar de la Deva ne-a selectat pentru lotul de senioare să venim aici la Izvorani”, îşi aminteşte micuţa campioană. IZVORANI-UL, A DOUA CASĂ. BA NU, PRIMA! În sala de antrenament de la Izvorani, Larisa trage tare! E atentă doar la indicaţiile antrenoarei Mariana Bitang. Nu are timp pentru altceva. Ştie că doar aşa le poate ajunge pe modelele sale, Nadia Comăneci, Cătălina Ponor şi Sandra Izbaşa. Ultimele două se antrenează chiar lângă ea. Asta o ambiţionează. „Vreau să le ajung şi să le întrec! Vreau să fiu cea mai bună. Vreau să fiu un model pentru alte gimnaste!”, spune sclipind de încredere micuţa campioană.

„Vreau să fiu cea mai bună. Vreau să fiu un model pentru alte gimnaste”

Chiar dacă acum e la o aruncătură de băţ de casa părintească, tot de trei ori pe an ajunge, ca şi celelalte colege ale ei. „Nu avem restricţii să plecăm acasă, însă eu nu merg mai des, pentru că trebuie să rămân în cantonament, ca să fiu cu mintea aici. E bine că ne-am mutat mai aproape de Bucureşti, fiindcă vin părinţii mai des la mine. Ne lasă doamna Mariana să mergem acasă şi în alte weekenduri dacă avem probleme în familie sau ne apucă dorul”. De fapt, acum, la Izvorani e casa ei. Şi-a făcut împreună cu celelalte gimnaste de la lotul olimpic propria atmosferă de a se simţi „ca acasă”. Nu neapărat cu lucruri care să-i amintească de cei dragi (câteva poze în telefon şi pe laptop sunt de ajuns), ci nişte relaţii greu de înţeles dacă nu te afli printre ele. „Fetele şi antrenorii îmi sunt ca o familie. Suntem unite, ne încurajăm, ne punem speranţe una în alta şi luptăm una pentru cealaltă pentru că suntem o echipă, iar dacă avem o problemă o comunicăm, o dezbatem. Ştiţi, e foarte important să discuţi cu antrenorii, pentru că sunt lucruri pe care trebuie să le faci şi, dacă nu poţi, ei trebuie să ştie asta şi să-ţi dea o mână de ajutor”. Şi, ca în orice familie, mai sunt şi www.juniorsport.ro 73

casa, familia – undeva, cândva… 10 jumătate sunt în pat. A doua zi o iau de la capăt şi tot aşa!”, spune aproape pe nerăsuflate Larisa, una dintre speranţele noastre de a continua să facă România cunoscută în lume prin rezultate. Dar nu e greu. Deja tot acest orar i-a intrat în sânge. În singura zi liberă se relaxează ascultând muzică, uitându-se la filme sau stând la calculator. „Pe facebook!”, vine reacţia mea, având în vedere că fetele de vârsta ei au invadat reţelele de socializare. „Nuuu!” este răspunsul imediat al campioanei. „E drept că am încercat cu facebook-ul! Dar ştiţi cum era? Dacă intram, cu greu mă desprindeam de el. Din una intram în alta, dădeam de altceva şi pierdeam ore bune. Nu, nu e bun”, îmi spune ca după o îndelungă meditare în faţa unei astfel de provocări.

certuri. Uneori mai mari, alteori mai mici. „Nu ţin certurile la noi. După două secunde cine a greşit îşi cere scuze şi gata! A trecut! Cel puţin aşa e la mine. Nu am timp să mă cert şi mă gândesc la astea”, spune Larisa.

Larisa a devenit anul acesta campioană europeană cu echipa de senioare

74

„FACEBOOK?”... „NUUUUU!” N-are timp decât de gimnastică. Iar la Izvorani se munceşte şase zile din şapte, în fiecare zi 5-6 ore de antrenament, la care se adaugă pregătirea fizică, recuperările. Un program normal de „muncă”? „În fiecare dimineaţă ne trezim la 6 jumătate, la ora 7 avem micul dejun, de la 7.30 la 10.30 mergem la şcoală. Aici vin profesorii la noi să facem şcoală, jos la recepţia hotelului. Se mai spune că noi, gimnastele, nu facem şcoală. Ba facem, dar învăţăm doar lucrurile care ne interesează. De la ora 11 suntem în sală la antrenament până la 1. După aceea mergem la masă, apoi în cameră, dormim şi de la 4 jumătate revenim în sală până la 7 jumătate-8 seara. Urmează recuperarea şi la

Nr. 1• 06 - 2012

„CE SĂ FACI?! TREBUIE SACRIFICII!” „Gimnastica e viaţa mea şi nu cred că m-aş putea despărţi de ea”, repetă de câteva ori Larisa. Şi pentru asta a renunţat şi la vacanţele cu familia adevărată, cea de acasă, de la Bucureşti. „Îmi petrec vacanţele la Izvorani cu familia pe care ne-am creat-o şi pe care o iubesc, dar ştiu că părinţii sunt cu toată inima alături de mine”.... „Ce să faci?! Trebuie sacrificii!”, spune ca pentru ea „mica Nadia”. Nu e un oftat, ci un imbold spre visul ei. În afară de a se juca pe aparate şi a face cele mai frumoase exerciţii, programul acesta de „cazarmă voită” a transformat-o pe micuţa gimnastă într-o persoană cu capul pe umeri, cu responsabilităţi şi griji. „Sunt mai ordonată, sunt mai atentă cu timpul meu. Sunt mai deschisă faţă de ceilalţi. Înainte nu mă acomodam repede cu persoanele noi, însă acum încerc să mă deschid faţă de toţi: fete, antrenori”, spune cu dezinvoltură fetiţa cu părul prins ordonat în coadă de cal. Cum s-ar descrie în câteva cuvinte? „Ambiţioasă, puternică şi reuşesc ceea ce-mi propun!” Toate calităţile ei sunt confirmate şi de antrenoarea Mariana Bitang. „Face

casa, familia – undeva, cândva… gimnastică din plăcere şi asta se cunoaşte. Puţine fete din generaţia ei şi chiar mai mari sunt care fac asta, iar acest lucru se vede în rezultate”. VREA TOATE MEDALIILE DE AUR DE LA OLIMPIADĂ! Larisa a ajuns în atenţia presei internaţionale după ce la FOTE, la Trabzon (Turcia), gimnasta română a concurat trei zile consecutiv în finala celor șase aparate fără să aibă greşeli majore. Munca sa a fost răsplătită cu trei medalii de aur (individual compus, sol şi bârnă) şi trei medalii de argint (cu echipa, la sărituri şi paralele). „M-am simţit foarte bine şi cu aparatele, şi cu atmosfera. Mi-am făcut exerciţiile cum am ştiut eu mai bine”, spune tripla campioană de tineret. Chiar dacă emoţiile sunt mari la concursuri, Larisa le face faţă cu brio, pentru că ştie că este pregătită să concureze la cel mai înalt nivel. Doar de asta „îşi pierde timpul” în sala de antrenament, nu? „În concurs sunt propriul meu competitor. Ştiu că am cele mai bune exerciţii şi totul depinde de mine dacă urc sau nu pe podium”. Chiar dacă se pricepe bine la toate aparatele, ea continuă tradiţia modelelor ei de a iubi cel mai mult bârna. „Cred că avem mai multă chimie cu bârna. Mie îmi place pentru că este un aparat spectaculos la care nu multe gimnaste fac faţă. La bârnă, în primul rând nu trebuie să-ţi fie frică să te urci pe ea. Când te-ai urcat şi eşti acolo sus, deja trebuie să-ţi spui: aici eu sunt principalul subiect şi eu stăpânesc bârna, nu bârna mă face pe mine”. Râde. E primul semn după care recunoşti campionii. Pentru ei eşecurile sunt experienţe, iar rezultatele sunt imbolduri. La Olimpiada de la Londra din 2012, echipa mare a României îşi pune speranţe şi în Larisa Iordache. A crescut. A acumulat destule cunoştinţe ca să evolueze la cel mai înalt nivel. „Ăsta e visul tuturor gimnastelor: să câştige aurul la Olimpiadă. Pentru asta trebuie să cresc în dificultate şi să-mi

corectez ţinuta. Eu vreau să iau toate medaliile de aur!”. Accentuează pe „toate”, semn că în faţa ochilor nu vede decât prima treaptă a podiumului, iar pe ea „cocoţată” acolo sus. Şi atunci îşi va aduce aminte de dorul părinţilor, de familia de la Izvorani, de munca din fiecare zi...

O FAMILIE DE SPORTIVI Firea competitivă şi puternică, ambiţia şi mobilitatea le-a moştenit din familie. Larisa Iordache a avut de la cine învăţa ce înseamnă să faci sport la cel mai înalt nivel, ce înseamnă sacrificii şi dorinţă. Mama ei a jucat handbal timp de 6 ani, însă părinţii ei nu au mai putut-o susţine din punct de vedere financiar, iar tatăl ei a fost fotbalist. „Mai am un frate cu cinci ani mai mare care joacă fotbal în Liga profesionistă”, spune Larisa. Familia a susţinut-o încă de la primii paşi în sala de gimnastică şi a avut încredere în ea. „Chiar dacă nu sunt aici, ştiu că sunt cu sufletul alături de mine mereu”, mai spune campioana noastră.

CARTE DE VIZITĂ NUME: LARISA ANDREEA IORDACHE DATA NAŞTERII: 19 iunie 1996 PALMARES: 2008 – medalia de aur la individual compus la Cupa Preolimpică dedicată juniorilor 12-13 ani 2009 – medalia de aur la bârnă şi medalia de bronz cu echipa la competiţia Top Gym Trophy din Belgia 2010 – medalie de aur la individual compus, la paralele, la bârnă şi sol şi medalie de argint la sărituri la Turneul Schiltigheim – medalie de aur la sol, medalie de argint la bârnă şi cu echipa, medalie de bronz la individual compus şi locul 4 la sărituri la Campionatul European de Juniori 2011 – medalie de aur la individual compus, sărituri, sol şi bârnă la Naţionalele Franţei, într-un schimb de experienţă – medalie de aur la individual compus, sărituri, sol şi bârnă la Festivalul de Gimnastică de la Trnava (Slovacia) – medalie de aur la individual compus, la întâlnirea amicală între România şi Marea Britanie – medalie de aur la individual compus, sol şi bârnă şi medalie de argint cu echipa, sărituri şi paralele la Festivalul European al Tineretului Olimpic de la Trabzon (Turcia)

www.juniorsport.ro 75

sfaturi

Importanţa Pregătirii psiho-fizice la copii şi la sportivii de performanţă

Florentin Marinescu – Preşedintele Federaţiei Române de Arte Marţiale (FRAM) şi Pionierul artelor marţiale din România– Kancho Florentin Marinescu, 5 Dan Judo, 7 Dan Karate Do, 9 Dan Jujits, primul practicant de Karate Do de la noi din ţară şi unicul practicant român inclus în Hall of Fame al World Karate Union, fiind onorat cu titlul Distinguished Founder Awards în 2005

Conceptul de fitness Cardio Mix are la bază cel mai bun sistem profesionist de pregătire psiho-fizică, care practic evaluează atât dimensiunile şi compoziţia corporală pe baza unor repere antropometrice simple, cât şi succesiunea modificărilor de formă ale raporturilor dintre părţi în timpul efectuării mişcărilor simple, cotidiene, profesionale şi de performanţă sportivă. De asemenea, evaluează condiţia fizică, starea nutriţională şi potenţialul de motricitate al individului în diferite perioade ale vieţii, în diferite stări (sănătate, activitate sportivă, boli, afecţiuni), oferind date concrete şi obiective utile atât în profilaxie şi în performanţa sportivă, cât şi în recuperarea persoanelor cu deficienţe şi boli cronice. Prin rezultatele măsurătorilor somato-funcţionale pe care le efectuăm pe 76

Nr. 1• 06 - 2012

Mihai Dragomir – Preparator psiho-fizic, antrenor arte marţiale

grupe constituite şi pe criterii de vârstă, sex, nivel de activitate fizică (inactivitate, sedentarism sau practicant de educaţie fizică sau sport), le prelucrăm statistic şi reprezintă pentru noi valori medii nomale, considerate repere clare în stabilirea ecartului biologic (starea lui biologică, adică deviaţii faţă de normal) pentru parametrul evaluat . Aceste valori le utilizăm pentru următoarele scopuri: - clinic, pentru evaluarea subiecţilor, încadrarea lor faţă de valorile de referinţă, alegerea terapiei, readaptarea la efort şi evaluarea rezultatelor; - şi ca instrumente de educaţie pentru conceperea unor programe de prevenire şi prevenţie a îmbolnăvirilor şi de promovare a sănătăţii, de formulare şi informare a politicilor sociale.

sfaturi

Tematica mişcării pentru copii – MIŞCARE – STARE DE BINE – FORMĂ MAXIMĂ – PERFORMANȚĂ – Fitness Cardio Mix Noi suntem şcoala unde copiii pot învăţa cu adevărat ce este mişcarea şi care sunt beneficiile ei, unde au oportunitatea de a alege dintre o multitudine de sporturi şi specializări. Regula de bază la noi în şcoală este următoarea: „Mişcarea este garanţie pentru viaţă!” – acest lucru este valabil atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, sedentari, dar şi amatori şi profesionişti. Prin corelarea ştiinţei de a recunoaşte caracterul fiecărei persoane prin înfăţişarea lui exterioară cu psihologia şi prelucrarea statistică a datelor, s-au realizat anumite programe de-a lungul timpului care pot recunoaşte sau confirma aptitudinile individuale ale unui subiect în cadrul unei testări psihologice mai amănunţite. PSIHOFIZIC: m precizarea vârstei fiziologice în raport cu gradul de dezvoltare fizică; m selecţia şi orientarea copiilor către sporturile (ramurile sportive) pentru care posedă aptitudini, avându-se în vedere fenomenul de accelerare a creşterii care este valabil şi în ziua de astăzi (relaţia structură corporală / dimensiuni corporale / activitate fizică); m monitorizarea şi evaluarea dezvoltării fizice sub influenţa practicării sistematice a exerciţiilor fizice; m aprecierea performanţelor fizice şi a stării de sănătate; m depistarea deficienţelor fizice şi implementarea unei terapii adecvate deficienţelor; m organizarea unor spaţii de antrenament – concurs, confecţionarea echipamentului sportiv necesar, crearea şi

construirea unor aparate necesare şi utile pentru antrenamente şi concursuri (relaţia spaţiu de lucru / dimensiuni corporale). BIOMECANIC SE RECURGE LA O SERIE DE EVALUĂRI ŞI MĂSURĂTORI SPECIALE PRIN CARE SE APRECIAZĂ: m eficienţa aparatului locomotor, care ne poate oferi date în legatură cu alcătuirea articulaţiilor, axele de mişcare, pârghii, lungimea muşchilor şi elasticitatea lor; m repartizarea şi uniformizarea geometrică a masei corporale generale sau segmentare (centrul principal de gravitaţie); m parametrii de mişcare reprezentaţi de distanţă (timp), viteză (distanţa parcursă în unitate de timp) şi acceleraţie (modificări ale vitezei în unitate de timp). Aceste măsurători au ca scop eficientizarea mişcărilor în general sau a execuţiilor tehnice dacă ne referim strict la sportivi. Execuţiile tehnice se pot adapta particularităţilor sportivului (sau acesta va fi reorientat către alte discipline sportive dacă vorbim despre selecţia secundară), cunoscându-se faptul că unele aptitudini cum ar fi mobilitatea articulară şi elasticitatea musculară sunt determinate predominant genetic. Prin această analiză biomencanică a mişcărilor putem preveni traumatismele şi putem reduce efectele negative asupra solicitărilor biomecanice. Pentru a sublinia importanţa pregătirii psiho-fizice, vă prezint relatarea mentorului meu, unul dintre marii pionieri ai artelor marţiale din România, Maestrul Florentin Marinescu. Elev fiindu-i în perioada anilor ’85 -’87, am văzut pentru prima dată rezultatele şi beneficiile reale ale pregătirii psiho-fizice aplicate de către Maestru în multiple sporturi în România: „F.M. – Povestea cu Steaua este, evident, o www.juniorsport.ro 77

sfaturi

poveste onorantă şi frumoasă pentru mine. A fost prima ocazie să fac cu un nou tip de sportivi pregătire psiho-fizică, pentru că până în ’85, când am ajuns la Steaua, nu mai făcusem acest lucru. Cred că a fost un lucru excelent că am putut veni cu experienţa pe care o aveam în artele marţiale, cu alte reguli, cu alte cerinţe, pentru a implementa acest tip de disciplină într-un sport precum fotbalul. Nu am acceptat să fac concesii sau compromisuri şi s-a dovedit a fi întradevăr un lucru benefic. Am fost acolo în intervalul ’85 -’88, când Steaua a câştigat Cupa şi Campionatul în România, Cupa Campionilor Europeni, Super Cupa Europei. Am lucrat apoi până în 1989 cu naţionala de rugby şi am reuşit să batem Ţara Galilor la ei acasă. Ulterior am plecat din ţară şi după ce am revenit am continuat „experimentul” la Rapid, Progresul, Astra, Poli, Bihorul, toate cu rezultate extraordinare. Au mai fost naţionala de polo, cea de baschet U18, cea de rugby, apoi cea de fotbal, cu acea 78

Nr. 1• 06 - 2012

echipă tânără ce-i avea pe Mihalcea, pe Narcis Răducan şi o serie întreagă de fotbalişti care au şi confirmat ulterior. A fost foarte clar faptul că beneficiile sunt imense atunci când faci un lucru la modul acela serios. Este de remarcat şi faptul că, în cei trei ani în care m-am aflat acolo, Steaua nu a avut accidentări majore, ceea ce este un caz unic în lume. Putem spune că am fost deschizători de drumuri cu ce am făcut atunci la Steaua, pentru că abia apoi marile cluburi au implementat şi ele acest sistem, cum a fost cazul Milan, de pildă. Faptul că ei au dus sistemul la superlativ este altă poveste”. Având această oportunitate de a-l cunoaşte pe marele Maestru, am văzut, am practicat, am învăţat, am creat, am dezvoltat şi am dus mai departe pregătirea psiho-fizică. Ţinând cont de experienţa mea ca preparator psiho-fizic, o să încerc să vă dezvălui câteva din secretele pregătirii fizice ale strategiilor de antrenament şi tacticilor de luptă.

sfaturi

PREGĂTIREA FIZICĂ Din experienţa mea de antrenor, consider că una din cheile de succes ale tuturor sporturilor este condiţia fizică. Aceasta este valabilă desigur şi pentru artele marţiale. Pentru obţinerea unei condiţii fizice bune, este necesară o perioadă îndelungată de timp, deoarece primează dezvoltarea tehnicii şi a procedeelor, şi acestea pretinzând o perioadă destul de mare şi neputând fi neglijate. Antrenamentele sportivilor avansaţi pentru pregătirea luptei nu trebuie să fie lungi, ci trebuie să fie intensive. În general, se neglijează componenta de bază a condiţiei fizice care este alergarea. Nu trebuie neglijată, ci trebuie adaptată la specificul sportului practicat, în cazul nostru, artele marţiale, în care timpii de alergare şi km nu trebuie să depăşească volumul de efort necesar desfăşurării unui meci de 3 reprize a câte 2 minute şi 1 minut de pauză între reprize. În acest scop se poate folosi conceptul de „interval running”, în care alergarea de viteză şi solicitarea medie se intercalează cu intervalele de vârf în care solicitarea să fie maximală. Beneficiile acestui concept pot fi următoarele: Creşterea capacităţii aerobe, creşterea randamentului de lucru (viteză, forţa loviturilor şi capacitatea de menţinere a unui ritm de lucru foarte agresiv). Acest tip de pregătire poate fi alocat de 3-4 ori pe săptămână, trebuie să conţină, ca specific, 8 minute de alergare care au 3 vârfuri de solicitare de câte 1 minut şi împreună cu celelalte moduri de pregătire tehnico-tactică (box cu umbra, lucrul la sac, sparring) să poată realiza rezistenţa necesară duratei unui meci de 3 reprize. STRATEGIE DE ANTRENAMENT În strategia de antrenament trebuie parcurse mai mute etape: INDIVIDUALIZAREA Conceptul meu vizavi de orice sport şi de fiecare sportiv este că fiecare organism răspunde în mod diferit la solicitare, aşadar antrenorul trebuie să fie capabil să poată sesiza diferenţele dintre sportivi şi să poată adapta fiecăruia ceea ce i se potriveşte cel mai bine. ADAPTAREA Fiecare organism deţine suficiente resurse pentru a răspunde la solicitările mai mari decât cele din viaţa de zi cu zi. O astfel de solicitare mare duce la mobilizarea

rezervelor funcţionale şi dobândirea de capacităţi mult mai bune de adaptare şi de răspuns. Pentru stimularea acestei capacităţi de adaptare, antrenamentul trebuie să solicite organismul din ce în ce mai mult, aceasta făcându-se progresiv şi etapizat. SPECIFICITATEA După cum ştim, sporturile de luptă sunt sporturi anaerobe în care solicitările de efort scurte şi intense duc la apariţia nevoii de oxigen în muşchi. Prin urmare, antrenamentele trebuie să se concentreze pe solicitări scurte şi intense. VARIAŢIA Este bine ca antrenamentele să conţină o gamă largă de variabilitate, deoarece prin aceasta se evită plictiseala, monotonia şi reacţiile psihologice negative care pot duce la plafonare şi pierderea performanţei. ÎNCĂLZIREA / RĂCIREA Orice antrenament în desfăşurare necesită o perioadă de încălzire în prealabil pentru a putea evita accidentările şi către sfârşit se va utiliza o perioadă de lucru de o intensitate redusă (revenire) prin care ajutăm organismul să îndepărteze cât mai multe reziduuri metabolice (dacă sportivul întrerupe brusc activitatea de la starea de vasodilataţie maximală în muşchii solicitaţi cu flux sangvin optim, se ajunge prea repede la starea iniţială, făcând ca produşii toxici acumulaţi să fie îndepărtaţi în cantitate mai mică). REVERSIBILITATEA În momentul în care întrerupem continuitatea antrenamentelor, vom constata pierderea în timp a capacităţilor dobândite şi asta face ca revenirea la forma de vârf să necesite noi solicitări graduale pe o perioadă mult mai lungă decât pauza. Pentru aceasta, antrenorii vor trebui să conceapă tipuri de antrenament de joasă intensitate, destinate să conserve forma sportivilor din perioadele extracompetiţionale. MODERAŢIA De cele mai multe ori omul este confundat cu un robot. Dacă stăm să ne gândim, trebuie să realizăm că orice lucru pe care ni-l propunem trebuie să fie moderat. Antrenamentele excesive pot deveni uneori atât de solicitante, încât pot avea efecte negative asupra vieţii personale a sportivului, acestea ducând la demotivare, stagnare şi incapacitate psihologică. www.juniorsport.ro 79

agendă

CALENDAR SPORTIV 2012 IUNIE 1 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de Formula 1. Montreal (Canada) 2 – ATLETISM. Cupa Europei la 10.000 m – Spania 2 și 3 – ATLETISM. Campionatul Național Şcolar – București 2 și 3 – MOTORSPORT. Campionatul Național de karting, etapa a 2-a – București 2-9 – CICLISM. Turul României 3 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de motociclism viteză. Barcelona (Spania) 8 – ATLETISM. Campionatele Internaționale ale României – Cluj 8-10 – MOTORSPORT. Campionatul Național Viteză în coastă, etapa a 2-a – Teliu – Brașov 9 și 10 – MOTORSPORT. Cursa de 24 de Ore de la Le Mans (Franța) 9-17 – CICLISM. UCI World Tour. Turul Elveției

9 iun. – 1 iul. - FOTBAL. Campionatul European de seniori – Polonia și Ucraina 11-16 – TENIS. Circuitul WTA. Birmingham (Marea Britanie) 11-16 – TENIS. Circuitul WTA. Bad Gastein (Austria) 11-17 – TENIS. Circuitul ATP. Halle (Germania) 11-17 – TENIS. Circuitul ATP. Queens (Marea Britanie) 12-17 – POLO. Liga Mondială (masculin) – Almaty (Kazahstan) 15-20 – SCRIMĂ. Campionatul European de seniori – Legnano (Italia) 15 și 16 – ATLETISM. Campionatul Național de tineret – București 15 și 16 – ATLETISM. Grand Prix, etapa a 2-a (seniori și juniori I) – București 16 și 17 – CANOTAJ. Cupa Mondială. Oberschleisheim (Germania) 17 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de motociclism viteză. Silverstone (Marea Britanie) 17-24 – TENIS. Circuitul WTA. S-hertogenbosch (Olanda) 18-24 – TENIS. Circuitul WTA. Eastbourne (Marea Britanie) 18-24 – TENIS. Circuitul ATP. S-Hertogenbosch (Olanda) 18-24 – TENIS. Circuitul ATP. Eastbourne (Marea Britanie) 19 și 20 – ATLETISM. Campionatul Național la copii (I, II și III) – București 21-24 – CICLISM. Campionatul Național pe șosea – Izvorul Mureșului 22 și 23 – ATLETISM. Campionatul Național la juniori III – București 22 și 23 – MOTORSPORT. Raliul Mureșului / Raliul Harghita 22-24 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de raliuri. Raliul Noii Zeelande (macadam) 23 – ATLETISM. Campionatul Balcanic de alergare montană

80

Nr. 1• 06 - 2012

– Skopke (Macedonia) 23 și 24 – ATLETISM. Campionatul Balcanic la juniori I – Eskisehit (Turcia) 23 iun. – 4 iul. – SCRIMĂ. Campionat Național, individual și echipe. Copii, masculin și feminin. Floretă, spadă, sabie – Constanța 24 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de Formula 1. Valencia (Spania) 25 iun. – 8 iul. – TENIS. Circuitul ATP. Wimbledon. Londra (Marea Britanie) 27 iun. – 1 iulie – ATLETISM. Campionatul European – Helsinki (Finlanda) 29 și 30 – ATLETISM. Campionatul Național la juniori II – București 29 iun. – 1 iulie – MOTORSPORT. Campionatul Național Viteză în coastă, etapa a 3-a – Reșița 30 – ATLETISM. Campionatul Național de marș, 20 km (seniori, tineret, juniori I) – București 30 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de motociclism viteză. Assen (Olanda) 30 iun. – 22 iul. – CICLISM. UCI World Tour. Turul Franței IULIE 4-8 – VOLEI. Liga Mondială. Faza finală – Sofia (Bulgaria) 4-8 – CICLISM. Turul Sibiului 5 și 6 – ATLETISM. Campionatul Național de seniori – București 7 – ATLETISM. Campionatul European de alergare montană – Guimaraes (Portugalia) 7 și 8 – ATLETISM. Campionatul Național de probe combinate (seniori, tineret, juniori I, II și III) – București 7 și 8 – MOTORSPORT. Campionatul Național de karting, etapa a 3-a – Bacău 8 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de Formula 1. Silverstone (Marea Britanie) 8 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de motociclism viteză. Sachsenring (Germania) 9-15 – TENIS. Circuitul WTA. Stanford (SUA) 9-15 – TENIS. Circuitul WTA. Palermo (Italia) 9-15 – TENIS. Circuitul ATP. Newport (SUA) 9-15 – TENIS. Circuitul ATP. Bastad (Suedia) 9-15 – TENIS. Circuitul ATP. Stuttgart (Germania) 9-15 – TENIS. Circuitul ATP. Umag (Croația)

10-15 – ATLETISM. Campionatul Mondial la juniori I – Barcelona (Spania) 10-16 – CICLISM. UCI World Tour. Turul Poloniei 13-22 – OMNISPORT. Jocurile Olimpice ale Tineretului (iarnă) – Innsbruck (Austria)

14 – ATLETISM. Campionatul Balcanic la juniori II – Smederevo (Serbia) 15 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de motociclism viteză. Mugello (Italia) 16-22 – TENIS. Circuitul WTA. Carlsbad (SUA) 16-22 – TENIS. Circuitul WTA. Bastad (Suedia) 16-22 – TENIS. Circuitul ATP. Atlanta (SUA) 16-22 – TENIS. Circuitul ATP. Gstaad (Elveția) 20 și 21 – MOTORSPORT. Raliul Sibiului (macadam, asfalt) – Sibiu 20 și 21 – ATLETISM. Campionatul Național la juniori I – București 21 și 22 – ATLETISM. Campionatul Balcanic la seniori – Edirne (Turcia) 21 și 22 – CICLISM. Campionatul Național mountain-bike 22 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de Formula 1. Hockenheim (Germania) 23-29 – TENIS. Circuitul WTA. Baku (Azerbaidjan) 23-29 – TENIS. Circuitul ATP. Los Angeles (SUA) 23-29 – TENIS. Circuitul ATP. Kitzbuhel (Germania) 27-28 – MOTORSPORT. Campionatul Național Viteză în coastă, etapa a 4-a – Sinaia 27 iul. – 12 aug. – OMNISPORT. JOCURILE OLIMPICE – Londra (Marea Britanie) 29 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de Formula 1. Budapesta (Ungaria) 29 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de motociclism viteză. Laguna Seca (SUA) 30 iul. – 5 aug. – TENIS. Circuitul ATP. Washington (SUA) 30 iul. – 6 aug. – TENIS. Circuitul WTA. Washington (SUA) AUGUST 2-5 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de raliuri. Raliul Finlandei (macadam) 4 și 5 – MOTORSPORT. Campionatul Național de karting, etapa a 4-a – București 7-12 – TENIS. Circuitul WTA. Montreal (Canada) 6-12 – TENIS. Circuitul ATP. Toronto (Canada) 13-19 – TENIS. Circuitul WTA. Cincinnati (SUA) 13-19 – TENIS. Circuitul ATP. Cincinnati (SUA) 17 și 18 – MOTORSPORT. Raliul Aradului (macadam) – Arad 18 – ATLETISM. Campionatul Național de alergare montană (seniori și juniori I) – nestabilit 18 aug. – 8 sep. - FOTBAL. Campionatul Mondial, feminin, sub 20 de ani – Uzbekistan 18 – RUGBY. Four Nations: Australia – Noua Zeelandă (Sydney) și Africa de Sud – Argentina (Cape Town) 19 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de motociclism viteză. Indianapolis (SUA) 18 aug. – 9 sep. – CICLISM. UCI World Tour. Turul Spaniei 19-25 – TENIS. Circuitul WTA. New Haven (SUA) 19-25 – TENIS. Circuitul WTA. Dallas (SUA) 20-26 – TENIS. Circuitul ATP. Winston-Salem (SUA) 24-26 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de raliuri. Raliul Germaniei (asfalt) 25 și 26 – MOTORSPORT. Campionatul Național de karting, etapa a 5-a – Arad 25 – RUGBY. Four Nations: Noua Zeelandă – Australia (Auckland) și Argentina – Africa de Sud (Buenos Aires) 27 aug. – 9 sep. – TENIS. Circuitul ATP. US Open. New York (SUA)

agendă 26 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de motociclism viteză. Brno (Cehia) 29 aug. – 9 sep. - OMNISPORT. Jocurile Paralimpice – Londra (Marea Britanie)

31 aug. – 1 sep. – MOTORSPORT. Campionatul Național Viteză în coastă, etapa a 6-a – Rânca SEPTEMBRIE 2 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de Formula 1. Spa Francorchamps (Belgia) 7-16 – BASEBALL. Campionatul European – Olanda 7 și 8 – MOTORSPORT. Raliul Țării Bârsei (macadam) – Brașov 8 – RUGBY. Four Nations: Australia – Africa de Sud (Perth) și Noua Zeelandă – Argentina (Wellington) 9 – ATLETISM. Campionatul Mondial de alergare montană – nestabilit 9 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de Formula 1. Monza (Italia) 10 – TENIS. Cupa Davis. Semifinale 10-16 – TENIS. Circuitul WTA. Quebec (Canada) 12-16 – ALPINISM. Campionatul Mondial de escaladă – Paris-Bercy (Franța) 13-14 – SCRIMĂ. Campionat Național, individual și echipe. Juniori, masculin și feminin. Sabie – Iași 13-16 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de raliuri. Raliul Marii Britanii (macadam) 15 – RUGBY. Four Nations: Australia – Argentina (Gold Coast) și Noua Zeelandă – Africa de Sud (Dunedin) 15 și 16 – MOTORSPORT. Campionatul Național de karting, etapa a 6-a – București 15-23 – CICLISM. Campionatul Mondial pe șosea – Limburg (Olanda) 16 – ATLETISM. Campionatul Național de semimaraton (seniori, tineret, juniori I) – Oradea 16 – ATLETISM. Oradea City, Running Day, semimaraton – Oradea 16 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de motociclism viteză. Misano (San Marino) 17-22 – TENIS. Circuitul WTA. Seul (Coreea de Sud)

17-22 – TENIS. Circuitul WTA. Guangzhou (China) 17-23 – TENIS. Circuitul ATP. Metz (Franța) 17-23 – TENIS. Circuitul ATP. St. Petersburg (Rusia) 21-23 – MOTORSPORT. Campionatul Național Viteză în coastă, etapa a 7-a – Păltiniș 23 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de Formula 1. Singapore 23-29 – TENIS. Circuitul WTA. Tokyo (Japonia) 24-30 – TENIS. Circuitul ATP. Kuala Lumpur (Malaysia) 24-30 – TENIS. Circuitul ATP. Bangkok (Thailanda) 29 sep. – 7 oct. – TENIS. Circuitul WTA. Beijing (China) 29 – RUGBY. Four Nations: Africa de Sud – Australia (Pretoria) și Argentina – Noua Zeelandă (Buenos Aires) 30 – ATLETISM. Crosul Loteria Română – Iași, Timișoara, Cluj 30 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de motociclism viteză. Aragon (Spania) OCTOMBRIE 1-7 – TENIS. Circuitul ATP. Beijing (China) 1-7 – TENIS. Circuitul ATP. Tokyo (Japonia) 4-7 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de raliuri. Raliul Alsaciei (asfalt) 5 și 6 – MOTORSPORT. Raliul Iașiului (macadam) – Iași 6 – RUGBY. Four Nations: Africa de Sud – Noua Zeelandă (Johannesburg) și Argentina – Australia (Buenos Aires) 6 – ATLETISM. Campionatul Mondial de semimaraton – Kavarna (Bulgaria) 7 – ATLETISM. Campionatul Național de maraton – București 7 – ATLETISM. Maratonul Internațional București

7 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de Formula 1. Suzuka (Japonia) 8-14 – TENIS. Circuitul WTA. Linz (Austria) 8-14 – TENIS. Circuitul WTA. Osaka (Japonia) 8-14 – TENIS. Circuitul ATP. Shanghai (China) 10-14 – CICLISM. UCI World Tour. Turul Beijingului 12-14 – MOTORSPORT. Campionatul Național Viteză în coastă, etapa a 8-a – Râșnov 14 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de Formula 1. Yeongam (Coreea de Sud) 14 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de motociclism viteză. Motegi (Japonia) 15-22 – TENIS. Circuitul WTA. Moscova (Rusia) 15-22 – TENIS. Circuitul WTA. Luxemburg 15-21 – TENIS. Circuitul ATP. Stockholm (Suedia) 15-21 – TENIS. Circuitul ATP. Moscova (Rusia) 15-21 – TENIS. Circuitul ATP. Viena (Austria) 18-21 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de raliuri. Raliul Targa Florio (Italia / macadam) 21 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de motociclism viteză. Sepang (Malaysia)

22-28 – TENIS. Circuitul WTA. Istanbul (Turcia) 22-28 – TENIS. Circuitul ATP. Basel (Elveția) 22-28 – TENIS. Circuitul ATP. Valencia (Spania) 28 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de Formula 1. New Delhi (India) 28 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de motociclism viteză. Phillips Island (Australia) 29 oct. – 4 nov. – TENIS. Circuitul ATP. Paris (Franța) 30 oct. – 4 nov. – TENIS. Circuitul WTA. Sofia (Bulgaria) NOIEMBRIE 1-4 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de raliuri. Raliul Cataluniei (asfalt) 4 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de Formula 1. Yas Marina (Abu Dhabi) 5-11 – TENIS. Circuitul ATP. Turneul Campionilor. Londra (Marea Britanie) 2-8 – FUTSAL. Cupa Mondială – Thailanda 8-11 – PATINAJ ARTISTIC. Cupa Rusiei 11 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de motociclism viteză. Valencia (Spania) 16-18 – TENIS. Cupa Davis. Finala

18 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de Formula 1. Austin (SUA) 21-25 – KARATE. Campionatul Mondial – Paris-Bercy (Franța) 22-25 – NATAȚIE. Campionatul European în bazin scurt – Chartres (Franța) 24 – ATLETISM. Cupa României la cros (seniori, tineret, juniori I, II, III, copii) – nestabilit 25 – MOTORSPORT. Campionatul Mondial de Formula 1. Sao Paulo (Brazilia) DECEMBRIE 3-16 – HANDBAL. Campionatul European, feminin – Olanda

6-16 – FOTBAL. Cupa Mondială a Cluburilor – Japonia 9 – ATLETISM. Campionatul European de cros – Budapesta (Ungaria)