„Am dreptate!” Cum funcționează creierul…

Reading Time: 10 minutes

Creierul nostru funcționează impecabil… din punctul LUI de vedere. Acum, întrebarea este, cum putem și noi să îl înțelegem și să fim „în aceeași echipă”?

De foarte multe ori vorbesc în cursurile sau în filmulețele mele despre perspective și despre paradigmă. Fiecare dintre noi are un punct de vedere individual care se formează ca urmare a filtrării informațiilor primite, fie prin intermediul creierului rațional (a neocortexului), fie prin intermedul creierului emoțional (a sistemului limbic):

Cum funcționează creierul?

Mereu m-a fascinat studiul creierului. Mi se pare incredibil cum acest organ îmbibat în grăsime… are o forță atât de mare asupra noastră.

„Creierul nu este o știință exactă” spunea cineva la un momentdat… într-un serial! Și așa este. Chiar dacă neuroștiința este incredibilă și face progrese fenomenale, încă sunt multe aspecte cu care nu încetează să ne surprindă în fiecare clipă.

Sunt o fire foarte spirituală (aș îndrăzni să spun chiar religioasă). Dar cu toate acestea, susțin cu tărie teoria evoluționistă. Nu zic că ne tragem sau nu din dinozauri, dar creierul nostru, cu siguranță, a preluat/adaptat/dobândit sau cum vrei să îi zici, o porțiune din cel al reptilelor.

Din acest motiv, când vine vorba despre creier, analiza comportamentelor noastre și ale celor din jur, despre reacții și emoții (și chiar despre raționamente – asta apropo de discuția pe care o purtam cu Alex Popa, colegul meu de breaslă și deja îndrăznesc să spun, bunul meu prieten – căci orice om care mă provoacă la o dezbatere filosofică-morală și chiar îmi pune mintea la lucru… primește din start respectul meu și statutul de prieten) trebuie să luăm în considerare evoluția creierului uman. Căci, până la urmă, el se face responsabil și de ce scoatem pe gură, și de ce scoatem pe corp (reacții, somatizări – boli, blocaje).

Citește și: Limbajul culorilor: Ce semnifică fiecare culoare și cum te poți folosi de culori pentru a-ți îmbunătăți viața

Creierul reptilian

Respiri, îți reglezi temperatura corpului pentru a se adapta la mediul din jur, pompezi sânge în fiecare clipă și metabolizezi orice introduci în corp când mănânci.

Și asta nu e tot ce faci fără ca măcar să fii conștient. Probabil îți amintești când erai la școală și discutai despre musculatura striată (cea pe care o poți controla voluntar – cum sunt bicepșii, să zicem), că profesorul de biologie ți-a amintit și despre acea musculatură netedă (cum este mușchiul inimii) sau involuntară. Toate acțiunile noastre involuntare, pe care nu le putem controla, dar fără de care nu am putea trăi, își au „motorașul” în creierul reptilian.

Când eram copil existau tot felul de vorbe care se legau de „cerebel” … asociind greșit absența gândirii cu afectarea acestei zone a creierului. Realitatea este că în cerebel, bulb rahidian, mezencefal, punte și ce mai este pe acolo (ca să nu intrăm prea profund în anatomie) se află acest creier reptilian. Adică, el este. Dacă „te-ai lovit la cerebel” poți cel mult să îți pierzi echilibrul sau să faci pe tine, dar asta nu înseamnă că îți este afectată capacitatea de a gândi.

Citește și: Comunicarea nonverbala: + 20 exemplificări în viața de zi cu zi

Avantajele creierului reptilian

Pentru că am observat de-a lungul timpului că oamenii au tendința să atace acest mic creieraș și să se simtă ofensați atunci când vorbesc despre el și le explic că există în noi, și ne înrudește chiar și cu găinile (sau cu orice animal evoluat din reptilă care te enervează 😀), trebuie să subliniez și câteva lucruri pentru care ar trebui să fim recunoscători acestui creier reptilian:

• Te poți baza pe el!

Îmi amintesc în perioada când făceam atacuri de panică… de multe frica mea cea mai puternică era că rămân fără aer și mor. Mi-a luat destul de mult să înțeleg că toată senzația aceea cumplită nu reprezenta nimic pentru creierașul meu reptilian. Chiar și când noi credem că murim, chiar și dacă intrăm în comă, el tot știe ce să facă… deși noi ne luăm blue screen. Funcționează fără noi și e un prieten de nădejde.

Când am înțeles asta, am reușit să controlez muuuuult mai bine stările de anxietate:

• Te anunță când îți este foame, frig, frică

Poți privi această caracteristică drept pozitivă sau negativă. Știu că frica nu este chiar cea mai bună emoție pe care ți-ar fi putut-o produce, dar gândește-te că dacă noi, ca specie, eram neînfricați, probabil civilizația ar fi încetat să existe încă de când a apărut. Primul om se ducea în cap și… sfârșit :D. Deci, eu zic că este un lucru bun.

Dezavantajele creierului reptilian

• Este egoist

El este egoist, nu tu. Creierul reptilian este cel care ne rupe de realitate și ne plasează în centrul Universului, dându-ne o dorință profundă și justă de a supraviețui.

• Dorința sexuală

Ce e rău în a avea dorință sexuală? Nimic. Problema este că acest creier reptilian dă instincte sexuale uneori nejustificate și negândite. De aici vorba „gândește cu celălalt cap”. De fapt nu gândește celălalt cap, ci celălalt creier. Individul în cauză are creierul reptilian ceva mai activ decât ar vrea neocortexul celui ce emite aceste raționamente.

Citește și: Cum sa scapi de lene? Vezi + 30 metode care chiar functioneaza

Creierul limbic

Dacă este să rămânem pe parte de biologie și de evoluție (pentru că, încă o dată, creierul nu are nicio legătură în această discuție cu sufletul. Religia vorbește despre suflet, în timp ce evoluția despre trup), reptila din care am evoluat noi a trecut încet la stadiul de mamifer.

Sunt multe studii* care au dovedit faptul că elefanții, cimpanzeii, delfinii și nu numai (așadar mai multe mamifere) pot experimenta emoții dintre cele mai vaste. Acest lucru se datorează tocmai apariției (dezvoltării) creierului limbic.

Creierul limbic este sediul judecăților de valoare pe care le emitem – de cele mai multe ori inconștient – dar care exercită o influență extrem de puternică asupra comportamentului nostru.

Vorbesc, desigur, despre emoții.

Principalele structuri ale creierului limbic sunt: hipocampul, amigdala și hipotalamusul.

Când am citit prima dată despre această parte extraordinară a creierului nostru am fost impresională să aflu că emoțiile noastre derivă din bulbul olfactiv.

Revenim la orele de biologie. Probabil ai auzit acolo despre feromoni. Aceștia sunt niște hormoni care declanșează răspunsuri sociale între membrii aceleiași specii. Spus în termeni ceva mai simpli, ei reprezintă mirosul nostru înainte de a ne da cu spray. Este mirosul pielii noastre… și motivul inconștient pentru care suntem sau nu compatibili ca ființe.

Am văzut surse în care sunt supranumiți „secretul atracției fizice” sau „hormonii atracției sexuale”. Și gândește-te puțin: dacă ai pisică, știi foarte bine ce se întâmplă atunci când „intră în călduri”. Dacă ai câine (sau dacă nu ai avut niciodată un animal dar ai văzut unul pe stradă măcar), ai observat că primul lucru pe care îl face când intră în contact cu un alt câine sau chiar cu un om este să îl adulmece.

În mod incredibil, emoțiile noastre se bazează pe mirosuri. De aici miliardele (cred că e puțin spus) investite în industria parfumurilor de orice fel, în uleiuri volatile șamd.

Avantajele sistemului limbic

• Înregistrează amintiri

Sistemul limbic poate înregistra amintiri despre comportamentele care ne-au produs experiențe agreabile sau dezagreabile… și, implicit, emoții. Este incredibil cum mirosul unei madeleine poate să îl facă pe Marcel Proust să își amintească de întreaga copilărie (a se vedea În căutarea timpului pierdut). Și, la fel de bine, se aplică și pentru noi toți ceilalți.

Gândește-te dacă ți s-a întâmplat vreodată să mergi pe stradă și să simți un miros care brusc să te ducă în nostalgie: mirosul primei iubiri, a cremei cu zahăr ars a bunicii sau orice altceva are valoare pentru tine. Sau, dimpotrivă, să simți un miros care să îți trezească o emoție negativă și, dintr-o dată, să fii cu totul dat peste cap.

Girusul parahipocampic (parte a acestui sistem limbic) are grijă de memoria noastră spațială, în timp ce hipocampul se ocupă de memoria de lungă durată.

• Are puterea de a trezi cele mai profunde insticte

Ce se întâmplă când ești condus de instincte? Uneori este bine, alteori… nu prea. Dar trăirile emoționale pot fi cel mai bun catalizator pentru o creație incredibilă. Arta fără emoție ar fi doar mâzgăleală. Sunt lucruri în viață pe care trebuie să le gândim… și lucruri pe care trebuie să le simțim.

Dezavantajele creierului limbic

• Te face de râs – pardon, te protejează

Dincolo de ce face creierul reptilian, fratele său mai nou, creierul limbic, vine și completează reacțiile și funcțiile vegetative. Astfel, girusul cingular e ocupă de frecvența cardiacă și de tensiunea arterială (atunci când creierul reptilian declanșează un pericol, acest creier emoțional își amintește de un pericol pe care l-a mai trăit cândva… și începe să adapteze organismul).

Să zicem că trebuie să ții un discurs. Ești foarte bine pregătit… când, de-o dată, te vezi în fața tuturor și… amuțești. Într-o fracțiune de secundă în care nu ai apucat nici să gândești, creierul tău emoțional și-a amintit de acel moment din copilărie (pe care tu, conștient, l-ai uitat de mult) în care a trebuit să spui un rol la serbare și nu îți mai aminteai cuvintele. Toții ochii erau pe tine. Unii păreau să te judece, să te critice, alții chiar râdeau de tine. Pe chipul mamei se putea citi dezamăgirea. Chiar ți-a și spus pe urmă că ai făcut-o de râs că nu ai vorbit suficient de clar, că Maria a știut mai bine rolul decât tine și că nu o să faci niciodată nimic dacă nu prinzi curaj.

Pentru creierul tău emoțional nu contează că intenția mamei a fost bună, că restul părinților erau, de fapt, plictisiți… că alții râdeau fiindcă la doi pași de tine unui copilaș îi căzuseră pantalonii și se chinuia să îi târască înapoi. El nu știe toate detaliile astea. Și atunci decide că decât să te vadă că suferi iar umilința de atunci, este mai bine să pună nucleul amigdalian la treabă și să îți pornească anxietatea, să te facă agresiv sau să te pună pe fugă.

Uite un filmuleț în care ating acest subiect… S-ar putea să ți se pară util:

• Te ține treaz

Hipotalamusul este, de asemenea, parte a sistemului limbic. El este responsabil de reglarea Sistemului Nervos Autonom prin intermediul producției și a eliberării de hormoni.

Asta înseamnă că atunci când ești prea horny în miezul nopții, când te apucă foamea, te trezești din somn că ți-e sete… e posibil să fie tot el responsabil.

Mai mult și mai important de atât… probabil că ai avut măcar o dată în viață insomnii. Eu, una, am fost mereu bântuită de ele. Insomniile și dereglarea ritmului somn/veghe nu sunt doar o consecință a gândurilor… ci, mai curând, o dereglare a hipotalamusului.

Cu alte cuvinte, în acest context, este important să realizezi care sunt acele emoții care te fac pe tine să nu poți închide ochii până când nu te epuizezi și te bază creierul reptilian pe sleep mode.

Nu trebuie neapărat să fii o persoană hipersensibilă ca să îți fie de folos acest material. Mă gândesc că în contextul înțelegerii modului de funcționare a creierului ți-ar prinde bine să îl urmărești:

• Este cam vicios

Nucleul accumbens este pasionat. Aș fi continuat propoziția dar este suficientă. Acesta este pasionat de orice… dar mai ales de recompense. Îi plac atât de mult recompensele încât pur și simplu devine dependent de plăcere. Poate că era mai bine să zic că este hedonist… dar nu cred că termenul poate cuprinde cu exactitate sensul.

Metodele învechite de educație bazate pe recompensă și pedeapsă au la bază înțelegerea creierului animalic. Asta funcționează în dresaj. Problema este că acum oamenii s-au „trezit” și au realizat că nu este frumos să ne manipulăm sistemul limbic… pentru că avem și un avocat rațional cu care se poate sta de vorbă.

Doar… nu (mai) suntem animale!

Neocortexul

În sfârșit am ajuns și la sursa tuturor relelor.

Îmi place enorm cum explică Jorda Peterson în 12 Reguli de Viață Geneza biblică. Are atât de mult sens totul acolo.

Ideea este că atunci când au apărut primii oameni (din punct de vedere al evoluției cerebrale), ei s-au deosebit de animale prin faptul că au mușcat din mărul cunoașterii binelui și răului. Acel măr al cunoașterii este rațiunea. Cum și-a dat seama Dumnezeu că ei au făcut asta? Pentru că le-a fost rușine că s-au văzut goi. A apărut conștiința păcatului. De unde știau ei că sunt goi? Animalele nu au problema asta. Omul, însă, a gândit.

De aici a apărut ideea de Rai și de Iad, care există, a propos, doar în cazul oamenilor. De ce? Pentru că rațiunea este cea care ne face să trăim într-un Rai și un Iad personal. Toate aspirațiile pe care le avem, credințele pe care ni le formăm și valorile după care ne ghidăm sunt specific umane. Altfel spus, ele reprezintă o consecință a evoluției creierului nostru.

Avantajele neocortexului

• Gândirea abstractă

Multe persoane privesc această caracteristică drept un dezavantaj, dar pentru evoluția speciei este un mare avantaj. Gândirea abstractă ne ajută să ne diferențiem față de restul speciilor (și uneori chiar și față de restul indivizilor) și chiar dacă duce și la etichetări și la raționamente lipsite de emoții, ea asigură o cunoaștere mai profundă a universului. Filosofia, știința… sunt consecințe ale acestei gândiri abstracte.

• Imaginația și conștiința

Imaginația rațională este cea care poate duce la inovație și la construcție. Este, la un anumit nivel, conștiința despre viitor.

În combinație cu memoria limbică (emoțională) poate duce la creații fenomenale, poate aduce afecte acolo unde totul este fad. Motivația vine din emoție, iar imaginația din gândire. Împreună sunt de neoprit.

În ce privește conștiința… este exact ce spuneam cu Adam și Eva. Dacă nu ai citit încă volumul lui Jordan Peterson, chiar îți recomand din inimă să îl cumperi urgent și să îl citești. Este incredibil.

Ca să revenim… să nu îți imaginezi că neocortexul este acel savant imuabil, rigid și antipatic. Nu. De fapt neocortexul este cel mai bun prieten al nostru, pentru că are capacitatea de a fi flexibil (gândirea ne poate fi influențată foarte ușor de … factori: gen educație), are abilități de învățare infinite și nu ne lasă la greu (nici chiar când hipotalamusul dă drumul de nebun tuturor hormonilor din lume și încearcă să îl blocheze).

Primul pas pentru o viață armonioasă este conștientizarea. Nu este suficient să citim câteva informații despre creierul nostru ca pe o poveste. Trebuie să ne asumăm și să înțelegem că nimic nu este întâmplător. Când realizăm că există aceste părți din noi care lucrează pentru noi avem puterea de a controla cel ma greu obiect din Univers: pe noi înșine.

Despre creier aș vorbi la nesfârșit. Pur și simplu îl iubesc. Totuși, aș vrea să știu… ce te-a fascinat pe tine din ce ai citit în acest articol?

Lasă-mi un comentariu și spune-mi ce părere ai despre cum funcționează creierul uman.

Referințe:

Daniel Goleman, Creierul și Inteligența Emoțională, Ed. Curtea Veche, București, 2018;

Daniel Amen, Tana Amen, Puterea Creierului, Ed. Litera, București, 2018;

Jorda Peterson, 12 Reguli de Viață, Ed. Trei, București, 2018.

* Marc Bekoff, Animal Emotions: Exploring Passionate Natures: Current interdisciplinary research provides compelling evidence that many animals experience such emotions as joy, fear, love, despair and grief – we are not alone, in BioScience, Volume 50, Issue, 10, October 2000, pp. 861-870.

About Author