Testament - Comentariu pe strofe

Arta poetica reprezinta un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor.

Poezia Testament face parte din volumul de debut al lui Arghezi Cuvinte potrivite, care exprima un lirism subiectiv.

Tema poeziei exprima ideea despre intreaga creatie a lui Arghezi in care cuvantul este atotputernic, stapan absolute al intregului univers.

Titlul Testament inseamna un document prin care cineva lasa mostenire cuiva bunuri materiale. In poezia Testament Arghezi lasa mostenire urmasilor intreaga opera literara: Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte, /Decat un nume adunat pe-o carte. Incipitul (inceputul) este o adresare directa, apare forma negativa a verbului de persoana a-II-a singular a verbului a tine. Verburile incep cu o negatie pentru a scoate in evidenta rolul important al operei literare pe care poetul o lasa.

Creatia literara reprezinta o insumare (acumulare) spirituala mostenita din mos stramosi realizata cu mult effort si truda: Prin rapi si gropi adanci/Suite de batranii mei pe branci. Traditia se continua, opera realizata de stramos constituie o treapta in evolutia spirituala a lumii, reprezinta prin cuvantul fiule care se afla in cazul vocativ exprimand o adresare directa.

Cuvantul fiule imprima poeziei un ton intim, familiar, obisnuit. Strofa 2 Poetul fiind mesager al efortului stramosilor aseaza cartea lui capatuiul sau, dand acesteia o valoare fundamentala (importanta), aseamana cartea cu biblia.

Strofa 3 In aceasta strofa apare una din trasaturile modernismului, aceea a trecerii de la tematica rurala la cea citadina. Se trece de la sapa la condei si se transforma brazda in calimara.

Necazurile, suferintele, amaraciunile oamenilor sunt concentrate in versurile Sudoarea muncii sutelor de ani. Din limbajul simplu al batranilor Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite poetul il transforma in Cuvinte potrivite, volum din care face parte si poezia Testament. Cuvantul Arghezi are o putere foarte mare. Cuvintele potrivite le transforma in versuri si in icoane.

Strofa 4 Suferintele stramosilor, simbolizate de cuvantul veninul sunt transformate in miere.

Tot la Arghezi cuvantul poate sa pedepseasca sau sa mangaie: Cand sa-mbie cand sa-njure. Stramosii nostri au indurat multe suferinte iar datoria noastra este de a pastra si de a inalta cuvantul ramas de la batrani: Am luat cenusa mortilor din vatra/Si am facut-o Dumnezeu de piatra. Strofa 5 Sunetul de vioara exprima durerile neamului romanesc.

Se face comparatia stapanului cu un tap injunghiat. In versurile: Din bube, mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi, apare pentru prima data estetica uratului, o modalitate de a exprima frumosul.

Biciul rabdator exprima amaraciunile, suferintele suportate de batrani acesta se intoarece in cuvinte adica Arghezi transforma aceste dureri in cuvinte.

Strofa 6 In ultima strofa poezia este considerate o domnita ...