Istoric
In Republica Moldova conservarea ecosistemelor naturale si indeosebi a celor forestiere, constituie o problema discutata pe parcursul intregului secol XX, care a trecutcu succes si in secolul XXI. Primii pasi in aceasta directie au fost intreprinsi inca in anul 1918,cand Sfatul Tarii a votat legea de reforma agrara pentru Basarabia, trecuta ulterior si prin corpurile legiuitoare din Bucuresti.
Apoi au continuat actiunile din anul 1937, cand s-au luat sub protectie 13 trupuri de padure valoroase, fiind declarate monumente ale naturii din Basarabia, din 1958, cand au fost supuse regimului de arii protejate 12,6 mii ha, aprobarea Hotararii Consiliului de Ministri al RSSM nr. 5 din 08.01.75, prin care sub protectia statului au fost luate 37 mii ha deobiecte si complexe naturale. Ultima a stabilit un regim strict de gospodarire a obiectelor respective, care a avut in general si un efect benefic asupra starii ariilor protejate.
Concomitent cu noile realitati politice si economice care au demarat la inceputul anilor nouazeci, aderarea Republicii Moldova la diferite acorduri si conventii internationale, a aparut si necesitatea de reformare a sistemului existent de conservare a ecosistemelor naturale. Astfel,la propunerea Ministerului Mediului a fost adoptata Legea nr. 1538 -XIII din 25 februarie 1998privind fondul ariilor naturale protejate de stat, care prevedea extinderea ariilor protejate pana la 66,5 mii ha.
I. Aspecte generale
Ariile protejate prin valoarea naturala si gradul redus al interventiei umane pe teritoriul lor sunt cele mai bune exemple si modele pentru sistemele ecologice naturale si seminaturale. Totodata, pentru a realiza tranzitia de la actualul model de dezvoltare la un model de dezvoltare durabila este necesara cercetarea, cunoasterea si experimentarea teoriilor pentru implementarea conceptului de dezvoltare durabila. Astfel, atat evaluarea si monitorizarea starii capitalului natural, cat si dezvoltarea cunoasterii se poate realiza in cadrul unor zone pilot cum sunt ariile protejate.
Resursele naturale regenerabile (paduri, apa, sol etc.) si neregenerabile (petrol, carbune etc.), precum si serviciile (controlul climei, al calitatii apei si aerului etc.) asigurate de catre componentele Capitalului Natural (CN) constituie unul dintre factorii cheie ai functiei de productie a sistemelor economice si de suport al dezvoltarii sistemelor socio-economice.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.