Urzica este o plantă erbacee care creşte în zone cultivate sau necultivate în grădini, izlazuri, pe lângă şanţuri, pe lângă drum, în marginea apelor, în păduri sau pe locuri grase unde au fost stâne de oi. Frunzele emană substanţe (acid formic) care în contact cu pielea produc urticarie (inflamaţie specifică, însoţită de usturime şi prurit intens), de unde şi denumirea latinească a plantei. De la urzică se folosesc frunzele recoltate cu mâna protejată cu mănuşi. Este foarte important ca ele să fie culese de la plantele foarte tinere.
Compoziţie chimică: substanţe proteice cu un număr mare de aminoacizi, amine, steroli, cetone, ulei volatil, substanţe grase, complex vitaminic (A, B2, C, K), clorofilă, săruri de calciu, magneziu şi fier.
Acțiuni farmacologice ale urzicii:
•Datorită vitaminei K urzica are proprietăți hemostatice.
•Datorită mucilagiilor urzica fluidifică secrețiile bronșice.
•Datorită flavonoidelor au acțiune diuretică.
•Urzica activează circulația sângelui cu eliberare de histamine, elimină acidul uric, este astringentă și antiseptică, antimicrobiană și antidiareică.
•Urzica vitaminizează și scade zahărul din sânge.
•Urzica are acțiune depurativă.
•Extern este cicatrizantă și stimulează refacerea țesuturilor.
Indicații terapeutice: are efecte binefăcătoare în tratarea diabetului zaharat, hemoroizilor, nisipului de la rinichi, bronșitelor, hemoragiilor uterine, anemiei (mâncarea de urzici, salata, sucul și ceaiul de urzici), cefaleei (ceaiul de urzici), reumatismului (zona afectată se bate ușor cu tulpini proaspete de urzici), gutei, diareei, obezității, tratarea alergiilor (ceai de urzică), asteniei (suc de urzici, mâncare de urzici, ceai de urzici), gingivitelor, amigdalitelor (gargarisme cu ceai de urzici concentrat).
Dacă pacientul suferă de tuse și dureri în piept, i se recomandă a bea ceai din frunzele și vârfurile cu flori de urzică.
Rădăcinile de urzică își găsesc întrebuințare în tratamentul constipației. Varicele se pot trata tot cu ajutorul unor preparate din urzică. Astfel, în acest caz se beau în jur de 100 ml de suc de urzică de mai multe ori pe zi, o lungă perioadă de timp.
Ca uz extern ceaiul de urzici poate fi utilizat sub forma de băi sau comprese pentru tratarea rănilor, eczemelor, dar și pentru spălarea părului pentru revigorare și întărire. În acest ultim caz pe lângă urzică în ceai se mai adaugă și rozmarin, oțet de mere și mușețel.
Precauții și contraindicații
•În cantități mari, duce la mărirea coagulabilității sângelui.
•Contraindicată la hipertensiune arterială, polipi, adenom testicular.
•La vârstnici poate agrava tromboflebita.
•Cercetările de laborator au dovedit că urzica determină contracțiile uterului, deci și femeile gravide ar trebui să se ferească de consumul de urzici.
•Datorită acțiunii sale diuretice, consumul prelungit de urzici poate cauza un dezechilibru electrolitic. Lăuzele nu trebuie să consume urzici.
Alexandra Cruceru
