De ce trebuie să postim?

Ca să nu mai murim!

De ce postesc?

Ca să învăț să iubesc!

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză) Matei 6, 14-21

„Zis-a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”

Iubiții mei,

Ne aflăm astăzi în Duminica dinaintea Postului Mare, duminică ce este cunoscută de creștinii noștri, care citesc în cărțile sfinte și se mai uită și în calendare, fie ca Duminica izgonirii lui Adam din Rai, fie ca Duminica lăsatului sec la Postul Mare sau Duminica lăsatului sec la brânză. Toate acele denumiri sunt binevenite, pentru că fiecare definiție a duminicii de astăzi, ne reamintește faptul că acest Post Mare are și o foarte mare importanță în viața noastră, un rost bine așezat de Dumnezeu și de sfinții noștri, în așa fel încât, dacă plecăm serios în această călătorie, fără să mimăm nu știu ce atitudine ortodoxă, atunci avem tare mult de câștigat.

Mi-ar plăcea ca astăzi când plecăm din biserică cu toții să înțelegem de ce postim. Sunt atâtea și atâtea învățături despre Post, se vorbește atât de mult despre importanța postului în biserică, iar noi, într-o lume creștină, pe care am moștenit-o frumos de la înaintașii noștri, aproape că nu mai știm cum să postim și de ce trebuie să postim, mai ales că mai și auzim anumiți semeni rătăciți, care au învățat câteva cuvințele în engleză, cum că ei fac „fasting”, în timp ce alți „open mind” spun că nu contează ce intră în gură, ci ce iese din gură, iar șirul aberațiilor legate de postire poate continua la nesfârșit.

Cert este că postul acesta ortodox nu este chiar opțional, cum ar spune unii, mai ales pentru că este o poruncă mare în Scriptura noastră, dată de Dumnezeu în Grădina Raiului strămoșilor Adam și Eva, de a nu mânca din fructul oprit, călcarea acestei porunci ducând la neascultarea de Dumnezeu și alungarea din Paradis. Așadar, prima poruncă din Grădina Raiului ne îndeamnă să fugim, să ne abținem, să postim de la tot ceea ce nouă ni se pare bun, dar nu este neapărat indispensabil sau de la tot ce este rău, dar nouă ni se pare că este bun.

Reținem faptul că postul nu este doar un post de stomac, de esofag, de gură ori de papile gustative, ci postul este renunțarea la tot ceea ce nouă ni se pare bun cu mintea, cu ochii, cu gura, cu auzul, cu inima, cu sufletul si cu tot trupul nostru întreg, deci și cu stomăcelul, chiar dacă mâncarea vegetală din acest post nu este baza acestuia.

Putem spune chiar că Postul Mare ne cheamă pe toți creștinii ortodocși să ne schimbăm viața, pentru că Dumnezeu, în marea lui înțelepciune, în atotștiința lui, știe cât de slabi suntem noi, oamenii, cât de neputincioși, și încearcă să ne ofere aceste mijloace, aceste prilejuri ca noi oamenii să călcăm peste răutatea lumească sau peste limitele noastre, pentru a ne înălța și a ne apropia de El, de sfințenie.

Evanghelia citită astăzi, din capitolul 6 de la Sfântul Matei, versetele 14-21, este parte integrantă din cea mai frumoasă predică a Mântuitorului – Predica de pe munte, cu cele trei capitole (5, 6 și 7), în care Hristos Domnul ne spune în linii mari cam tot ceea ce trebuie să facem pentru a fi oameni buni și ca să ne mântuim.

Întâlnim în acest text evanghelic elementele de bază pe care noi trebuie să le avem în vedere în această călătorie a postului. Și dacă facem legătura acestui fragment evanghelic în această Duminică a izgonirii lui Adam din Rai cu celelalte 3 duminici, pe care le citim în această perioadă a Triodului înainte de Postul Mare, vom vedea că intrând în Postul Mare cu smerenie, cu duh de pocăință autentică, cu iubire jertfelnică fața de aproapele, atunci vom putea și să-l iertăm pe aproapele nostru și să facem multă, multă, multă milostenie, aducătoare de iertare a multor păcate.

Cam acestea sunt cele 5 arme pe care trebuie să le avem la noi în perioada postului: trebuie să fim smeriți, trebuie să ne plângem păcatele și să avem în noi acest duh al pocăinței celei bune, trebuie să-l iubim pe aproapele din toate puterea noastră, ca pe noi înșine, pentru ca mai apoi trebuie să iertăm tuturor toate, dăruind din tot ceea ce ne dă Dumnezeu celor lipsiți, adică renunțând ka confortul oamantesc pentru bucuria întâlnirii cu Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu trebuie să vadă în noi lucrarea iubirii, nu doar un simulacru de milă creștină pe care o facem pentru că trebuie făcută și ea sau ca să vadă vecinii că suntem și noi buni acolo unde locuim.

Trebuie să reținem, așadar, câteva lucruri foarte importante la acest început de călătorie duhovnicească.

Mai întâi, să nu ne limităm la mâncare. Chiar dacă pentru cei care nu sunt obișnuiți și au o viață superficială, mâncarea este o mare provocare pentru că postul de mâncare, care începe astăzi, nu se poate chema post.

Să luăm drept pildă învățătura Bisericii, pe care o sublinia în Pelerinul român Părintele Cleopa.

În Postul cel Mare noi ar trebui să postim luni, miercuri și vineri până la apusul soarelui, mâncând doar mâncare uscată și puțină apă, marți și joi mâncare fiartă, fără ulei. Deci nu vorbim de îmbuibare cu iahnii de fasole, cartofi prăjiți sau tocănițe cu nu știu ce hribi, ci de mâncare fiartă fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica mâncare gătită cu untdelemn și dezlegare la un pahar de vin.

Postul alimentar este doar un mic element pe care, daca vrem să-l ținem, să-l ținem după rânduială Bisericii, nu după modelul vedetelor. Până la urmă nici nu este mare lucru acest post, dacă ne gândim că in lunea asta largă, din cele 8 miliarde de suflete o mare parte postesc de nevoie.

Da, o mare parte a lumii în care populația este foarte săracă, se bucură nespus să aibă în farfurie un cartof , o lingură fasole, un orez sau o bucată de pâine.

Ce facem noi în plus față de ei? Deci, fără a pune accent pe postul alimentar, postul înseamnă, de fapt, să încercăm să alungăm răul din viața noastră.

Cum vom alunga răul din viața noastră?

În primul rând mintea să o țintuim la câteva aspecte: Crucea Domnului Iisus Hristos, pe care își dă viața pentru noi, la Măicuța Sfântă care se roagă mereu în genunchi pentru păcatele noastre, la viețile Sfinților dragi.

Mai apoi să citim zilnic cu multă râvnă și smerenie din Noul Testament, nu doar o dată, ci de cât msi multe ori, iar seara, obligatoriu, rugăciunea după randuuală, cu un Acatist al zilei sau al Sfântului ocrotitor, cu o catimă din Psaltire.

Se înțelege că pentru avea timpul necesar spre a ne ține mintea și sufletul curate este necesar sa lăsăm deoparte mai butonatul pe telefoane și cu televizoarele, pentru că nu o să fim mai puțin informați daca ne distanțăm un pic de filme și de minciunile care ne vin câteodată prin televizor.

Fiți oameni corecți și în această perioadă încercați să vă țineți mintea curată și ochișorii frumoși.

Trăim într-o perioadă în care toată lumea vrea confort. Nu mai este nimeni care să se jertfească pentru cel de lângă el. Sunt întrebat constant dacă pot recomanda persoane care să aibă grijă de părinții, de bunici, de oameni bolnavi, rudele celor plecați în străinătate, iar lucrul acesta este foarte grav. Astfel, mulți oameni, dacă au ajuns la un statut material, financiar și social, nu vor să se mai întoarcă la a sluji pe cei căzuți la pat. Le este bine și vor să plătească pe alții. Câștigă atât de mult, încât nu mai vor să schimbe scutecul mamei sau tatălui care sunt paralizați de boală, vor să plătească pe cineva care să facă treaba aceasta, ori să-l duc3 la un azil, pentru ca ei să fie fericiți, să aibă confort. Nu este post dacă nu dai din confortul tău, atât din cel alimentar, cât și din confortul odihnei. Nu știm oare că Dumnezeu nu are odihnă, ci în fiecare zi ne slujește, ne hrănește cu har și binecuvântare?

Nu ne macină, nu ne mustră acest gând?

De aceea, vă rog iubiții mei, să vă puneți în lucrare spre milostenie, să fugim cât putem de setea de confort.

Domnul Hristos ne spune: „nu vă adunați comori pe pământ”, ci mergeți și ajutați-vă aproapele, că altfel degeaba postim.

Să ne vedem cu toții în biserică la Sfânta Taină a Spovedaniei și la Sfânta Taină a Împărtășaniei. Ele ne călăuzesc să-L iubim pe Dumnezeu, din toată inima noastră, curățindu-ne de păcate și să ne umplem de Harul Său.

Altfel, călătoria noastră se va opri mult mai jos de vârful muntelui și, chiar de ne-am ostenit, nu vom avea bucuria vederii și păcii divine, așa cum o găsesc iubitorii de urcuș pe munte, sărutând și odihnindu-se sub Crucea din vârf.

Dacă nu trecem prin aceste etape ale Postului, nu ne putem bucura cu adevărat de Înviere.

Să postiți, să vă rugați, să faceți fapte bune, să dați dovadă de bunătate și de iubire oriunde vă veți duce!

Domnul Iisus Hristos să ne dăruiască un post binecuvântat cu sfânt folos!