Printre schituri la Buila – Vanturarita
Buila-Vanturarita este un masiv din grupa muntilor Capatanii – munti mai putin cunoscuti pentru amatorii de drumetii.
Am auzit tot felul despre aceasta zona, ca e salbatica, greu accesibila si ca te poti pierde usor datorita marcajelor greu de urmarit.
Tocmai asta mi-a starnit curiozitatea.
Am gandit un traseu cu plecare de la Schitul Pahomie.
Traseul arata cam asa:
Schitul pahomie – Schitul Patrunsa – Curmatura Builei – Varful Buila – Varful Vanturarita – Saua Stevioara – Schitul Pahomie
In plan 3D, traseul ar arata cam asa:
Bun.
Cum ajungem la Schitul Pahomie?
Din Ramnicu Valcea, iesim din oras pe drumul ce merge spre Baile Olanesti. Mergem pe drumul ce duce in Satul Cheia, tinem directia spre Schitul Iezer, dupa care undeva la o intersectie vedem indicator cu Schitul Pahomie.
In ce stare este drumul din Cheia la Schitul Pahomie?
Din Ramnicu Valcea pana in satul Cheia, drumul e acceptabil. Din Cheia, devine foarte serpuit, ingust si trebuie condus cu grija. Se fac pe aceasta portiune lejer 45 de minute.
Schitul Pahomie
Noi am parcat masinile cu vreo 50 de metri inainte de schit, unde este si o cascada superba cu apa rece din abundenta.
Se mai poate merge dupa Pahomie circa 1-2km cu masina, dar de la un punct drumul devine impracticabil.
Unde campam la Schitul Pahomie?
Initial, dupa niste consultari cu muntomani de pe Nu sunt singur pe munte, am zis sa campam in poiana dinaintea schitului – poiana ce se afla la cateva minute pe stanga cum cobori.
Locul e marcat cu un indicator alb. Cand am vazut locul, am strambat un pic din nas, mai ales ca aveam de carat bagajele dupa noi, dar mai mult – gasiseram un loc mult mai frumos pentru pus corturile, chiar dupa schit.
Stiam de el, de la Diva in Bocanci, dar aveam impresia ca e cam micut. Pana l-am vazut si ne-am dat seama ca e locul perfect de campare.
O poienita, chiar la marginea drumului, cu loc de facut focul si o lada pentru deseuri. Romantic.
Sa revenim la traseu.
Portiunea dintre Schitul Pahomie si Schitul Patrunsa, 90% e o plimbare fara prea multe urcusuri si coborasuri.
Zona are un farmec aparte. Schitul Pahomie, e mai “comercial”, loc unde vin enoriasi din zona sa participe la liturghie duminica, iar Patrunsa e mai salbatic. Acolo stau calugari ce au grija de vite si de gradini si pomi fructiferi. In afara de clopotele vacilor, nu prea auzi zgomote.
Mai facem cate o poza, ne mai adapam, mai spunem un Doamne’ajuta! si continuam drumul spre Patrunsa.
Pe drumul dintre cele doua schituri exista surse de apa, chiar la troitele ortodoxe amplasate pe marginea potecii.
Ajungem la Patrunsa si trecem chiar prin curtea schitului.
Imediat dupa schit, pe dreapta, indentificam traseul ce duce spre Curmatura Builei.
– punct portocaliu:
Intram pret de vreo ora prin padure, pierdem marcajul, dar intuitia ne ajuta si ne redresam. Iesim de padure in golul alpin si incepe sa picure marunt. Inaintam spre Curmatura Builei si peisajele din imprejurimi incep sa se iveasca.
In scurt timp planurile si entuziasmul ni se incheie odata cu norii negri ce se aduna deasupra noastra din toate partile, precum si de Sfantul Ilie care tocmai atunci s-a gandit sa faca poze cu blitz.
Dupa cateva traznete puternice, ne dam seama ca Buila ne-a facut de data asta. Decidem sa ne intoarcem pe unde am venit.
Acum, ca sa spun toata povestea, din 20 si ceva de oameni care am plecat initial pe traseu, o parte care a plecat mai de dimineata a reusit sa faca tot traseul.
Creasta si Curmatura Builei
A fost atat de aproape sa ajungem macar in curmatura, dar n-a fost sa fie de data asta. Punem corturile in poienita, mancam si incingem o seara dansanta in jurul focului, ajutati de licorile pe care le aveam in dotare.
Fmm Buila-Vanturarita, pe data viitoare!
Blogul lui Fitziu 