Magdalena DUMITRANA, PhD, 

conferențiar universitar

Rezumat. Testul Stele-Valuri este unul dintre cele mai interesante şi provocatoare teste, având în acelaşi timp şi o latură estetică. A fost dezvoltat iniţial în cadrul analizei scrisului de mână. Totuşi, în curând testul şi-a dezvăluit valoarea a test proiectiv. Articolul prezintă posibilităţile TSV în analiza desenelor copiilor preşcolari, îndeosebi ale celor care se confruntă cu probleme emoţionale

Abstract. The Star-Wave Test is one of the most interesting and challenging test and at the same time possessing an esthetic side. It was developed initially in the analysis work on handwriting. However, soon this test revealed its value as a projective test. The present paper presents the possibilities of the SWT in the preschool children’ drawings analysis, especially the children confronting emotional problems.

Key-words: Star-Wave-Test, drawing, projective, emotional disturbance, children at risk.

Cuvinte-cheie: testul Stele-Valuri, desen, proiectiv, tulburare emoţională, copii la risc

Introducere

Testele creion-hârtie constituie o importantă partea strategiei ştiinţei psihologice în studierea fiinţei umane. Între acestea, testele proiective ocupă un loc special, permiţând examinarea indivizilor de toate vârstele şi condiţie socială. Unul dintre testele cele mai interesante din această categorie este testul Stele-Valuri, creat de psihologul şi grafologul german Ursula Avé-Lallemant (18. XII.1913-11.VII.2004), construit fiind pe concepte grafologice. . În această privinţă, este necesar să i se recunoască unicitatea. El  a fost publicat pentru prima dată în limba germană în anul 1979, fiind tradus în engleză în anul 1984.

Testul permite atât abordarea separată a formelor (stelele), a mişcării libere (valurile), precum şi organizarea spaţiului (spaţiul închis al foii standardizate a testului).

Testul Stele-Valuri poate fi aplicat atât individual, cât şi în grup, fără a exista o limită de timp. Dacă nu există scopuri de cercetare care vizează în mod special obţinerea unor date statistice, recomandarea este de a fi aplicat în mod individual. Pe lângă faptul că aplicarea individuală oferă mult mai multe elemente despre subiectul respectiv, atunci când este vorba de copii mici, aceştia, din dorinţa de a performa cât mai bine, de a bucura pe adult, sunt tentaţi în a copia desenele colegilor care li se par mai „frumoase”.  De asemenea, în cazul aplicării individuale a testului, este important să fie observat cu atenţie conduita copilului – motorie, verbală şi grafică.

 Descrierea testului

Desenul este făcut  pe o formă standard, în interiorul unui chenar. Pe masă se mai află un creion bine ascuţit, precum şi o gumă. Guma nu trebuie să fie de cea mai bună calitate, întrucât, atunci când copilul şterge, este bine să rămână pentru a fi evaluate, şi traseele iniţiale. Instructajul testului este: ”Desenează un cer înstelat peste valurile oceanului” . Copiii mici pot fi întrebaţi mai întâi dacă au văzut vreodată stele şi valuri. Mulţi dintre ei este posibil să nu aibă această experienţă. Totuşi, ei au văzut valuri cel puţin în cada de baie, iar examinatorul le reaminteşte aceasta. Pentru că mulţi copii nu cunosc cuvântul  “ocean” , se va înlocui acesta cu „mare”. În timpul desenării, examinatorul notează  tot ceea ce face copilul, orice acţiune mai neobişnuită, emoţiile manifeste, precum şi comportamentul verbal. Nu există o  limită de timp.(1, pp. 11-25)

 Aspectele evaluate

Din momentul creerii testului, arată Dafna Yalon şi Gudrun Schmuck (4), mai multe direcţii au fost revelate ca importanţă, în examinarea diferitelor elemente, după cum urmează:

– abordarea antropologică: s-a constatat că, în general, testul Stele-Valuri este independent faţă de contextul cultural în care trăiesc cei examinaţi, în sensul că, toate persoanele ştiu ce sunt valurile şi stelele. Totuşi, există posibilitatea de a întâlni copii care trăiesc foarte departe de mare ori lacuri, ori care, în locul în care se află, nu au posibilitatea de a vedea stelele (de exemplu, copiii care locuiesc în oraşele mari, în locuri cu aglomeraţie de clădiri înalte);

– abordarea psihologică; se referă la mai multe aspecte:

• examinarea funcţiilor perceptive, cognitive, motorii şi grafo-motorii (până la vârsta de 10 ani)
• maturitatea şcolară
• dezvoltarea personalităţii (aspectul proiective)

Există două direcţii de examinare a acestor elemente:

– modalităţile în care procesele mentale sunt implicate în executarea sarcinilor   şi

– dezvoltarea deprinderilor grafice.

Strategii în execuţia sarcinii

Există mai multe elemente care trebuie să fie luate în considerare:

a) înţelegerea sarcinii

Sunt trei posibilităţi de executare, exprimând gradul de înţelegere a sarcinii:

* soluţia corectă – copilul desenează stele peste valuri

* soluţia parţială – este reprezentat numai unul dintre cele două elemente, fie doar stelele, fie doar valurile

* soluţia greşită – copilul, fie nu desenează nimic, fie mâzgăleşte ceva, fie, în sfârşit, desenează altceva, ce doreşte el

În acest din urmă caz, examinatorul  trebuie să fie atent dacă testul este aplicat colectiv; copilul care prezintă o reacţie eronată s-ar putea ca pur şi simplu să nu fie încântat de subiectul de desenat şi să încerce să facă ceva care îi place.

b) activarea reprezentărilor mentale ale stelelor şi valurilor, chiar dacă acestea sunt incorect desenate (din punctul de vedere al standardelor adultului)

c) execuţia grafică

Stelele sunt reprezentate ca forme statice, posedând structuri închise. Valurile sunt desenate ca linii sinuoase, deschise, dinamice.

d) organizarea spaţiului

Desenul trebuie să prezinte două straturi distincte – unul al stelelor şi celălalt al valurilor.  De asemenea, elementele grafice trebuie să fie plasate în interiorul chenarului, deşi examinatorul nu cere acest lucru în mod special.

Dezvoltarea deprinderilor grafice

S-a constatat faptul că există o structură bine stabilită a desenului copiilor în cadrul testului Stele Valuri, confirmând dezvoltarea generală a deprinderilor grafice: cei mai mulţi dintre copiii de 2 şi 3 ani produc mâzgăleli, care sunt de fapt, mişcare pură, neavând nici formă şi nici organizare. Copilului îi face plăcere să îşi mişte mâna producând traseele. Pentru el, această mişcare este şi ea experimentare.

Mâzgăleala este normală la această vârstă, dar dacă ea apare la copii de 4 sau 5 ani, aceasta poate fi un semn de deficienţă mintală, fixaţie sau regresie la o vârstă anteriară. [2, p.6]

Următoarea etapă este stadiul geometric, în care copilul este capabil să producă cercuri, mandalas şi stele asemănătoare cu soarele. Din punctul de vedere al psihologiei analitice, a găsi o formă înseamnă găsind o identitate, distinctă de cea anterioară, care era definită prin legătura dintre mamă şi copil. Acum, formele exprimă separare de mamă.

Nu se aşteaptă să existe la vârstele mici, o orientare corectă în spaţiu, adică stelele deasupra şi valurile dedesubt.; copiii schimbă direcţiile în pagină, modificând poziţia acestora, precum şi poziţia propriului corp. Orientarea corectă în spaţiul paginii este de aşteptat pe la vârsta de 4 ani, cel mai târziu, la  5 ani;  de asemenea, copilul începe să respecte marginile chenarului. Dacă aceste două criterii nu sunt îndeplinite în jurul vârstei de 5 ani, foarte probabil există probleme de sănătate mentală sau emoţională.

Aşadar, este de aşteptat ca la 5 ani, copilul să atingă stadiul desenului schematic, care exprimă faptul că el este capabil:

– să deseneze cu uşurinţă formele stelelor şi valurilor (nu în formă standard)

– să organizeze corect elementele: stelele sunt aranjate în şir în partea de sus a desenului, adesea plasate deasupra unei linii orizontale tot  în partea de sus,  care reprezintă cerul .

Întreg desenul este executat în interiorul spaţiului delimitat de chenar.

Unii dintre copii adaugă şi elemente decorative şi simbolice.

De acum încolo are loc o dezvoltare continuă în ceea ce priveşte calitatea formelor şi mişcărilor. În mod gradat, golul dintre cer şi mare se umple. Această fază este numită stadiul realist al desenului, în care este realizată o imagine mult mai naturalistă (în jurul vârstei de 9 ani). Dincolo de vârsta de 9 ani, aranjarea stelelor ca un şir exprimă o gândire monotonă şi infantilă.

Avantajele TSV

Testul prezintă avantaje multiple, precum:

1. Nu este nevoie de foi speciale pentru test; formatul TSV poate fi fotocopiat şi utilizat ca atare;
2. Aplicarea este rapidă; de obicei, copiii au nevoie numai de 3-5 minute pentru a desena;
3. Orice persoană poate fi uşor instruită să administreze testul şi acest fapt este important atunci când este vorba de copii anxioşi, tensionaţi. În acest caz, părinţii pot fi instruiţi despre modul în care pot aplica acasă testul, aducându-l apoi examinatorului;
4. În general, performanţele sunt independente de mediul cultural din care provin copiii;
5. TSV poate fi aplicat copiilor foarte mici (începând cu 3 ani);
6. Datorită faptului că este nonverbal, testul poate fi utilizat şi în cazul copiilor prezentând diferite dificultăţi (întârzieri de orice tip, copii de imigranţi care nu cunosc limba ţării gazdă, etc)
7. Tema de desenat nu provoacă în nici un fel anxietate, aşa cum se întâmplă cu alte teste, desenul fiind de obicei executat cu plăcere;
8. Oferind posibilitatea examinării în grup, testul poate fi utilizat pentru screening;
9. Potenţialul proiectiv este foarte bogat, adresându-se mai multor nivele ale personalităţii. (2, p.3;3, pp.19-20)

Cu referinţă la copii, o recomandare fermă este ca TSV, atunci când exprimă o problemă, să fie repetat după câteva luni. Există mai multe cauze subiective care determină acest lucru: poate copiii nu îl plac pe examinator sau în erioada de testare nu se simt prea bine, ori sunt sub impresia (negativă) a unui eveniment recent, etc. Toate aceste experienţe pot determina un produs grafic ce nu exprimă realitatea ci doar reacţii temporare subiective. (2, p.4)

Elementele proiective

Interpretarea stelelor şi valurilor este dedusă atât din semnificaţia lor arhetipală cât şi din poziţia lor în interiorul cadrului.

Axele imaginare sunt de asemenea luate în consideraţie; ele pot funcţiona ca simboluri pentru timp, evenimente în viaţa persoanei, principii feminine şi masculine (stânga-dreapta). Direcţia valurilor exprimă agresiune, înfruntare (dacă se îndreaptă spre dreapta) ori opusul – regresie, izolare (întoarse spre stânga).

Cele patru colţuri îşi derivă semnificaţia din combinarea celor două axe. Ele reprezintă: valorile interioare (stânga sus), valorile exterioare (dreapta sus), amintirile timpurii,  regresie (stânga jos), interese instinctuale şi materiale (dreapta jos).

Un spaţiu central pe care se găseşte o figură strălucitoare, de dimensiuni mai mari ca celelalte sau un Ego exagerat .(2, pp 12-13;3,pp.65-94)

Copiii prezintă adesea simboluri adiţionale care au o semnificaţie specială în TSV:

– luna poate exprima o figură importantă de care  depinde subiectul; dacă este plasată în centru, luna poate reprezenta pe subiectul însuşi, care se simte diferit de ceilalţi, neaparţinându-le acestora, ori vreunui grup sau situaţie;

– soarele reprezintă de asemenea o figură dominantă care poate fi a tatălui, uneori o mamă dominatoare. În funcţie de locaţie, mărime, lungimea razelor şi calităţile trăsăturii grafice, soarele „arzător” poate fi plăcut, cald, ori dimpotrivă, periculos şi incendiar.

–  cometele, stelele căzătoare sunt mişcări către scopuri; ele conţin un mesaj despre o primejdie sau o dorinţă de înţelegere mai bună a propriei poziţii în viaţă.

– norii pot fi un semn de insecuritate, anxietate sau înţelegere eronată a situaţiei.

– stâncile sunt conflicte şi obstacole.

– peştii aduc de obicei viaţă şi emoţie; peştele drăguţ sau cel primejdios arată natura emoţiilor.

– hidrobicicletele, plăcile de surf, piraţii pot semnala capacitatea de a acţiona riscant, copii la risc. (2, pp.15-16;3, pp.94-110)

 Aspectele grafologice

Există mai multe elemente de considerat, referitoare la:

1. Forma: este observată mai ales din modul în care sunt desenate stelele.
2. Mişcarea: observată mai ales la valuri. Ele pot fi dinamice ori statice, ritmice, rigide sau dezintegrându-se.
3. Aranjamentul: organizarea elementelor arată armonie, regularitate sau iregularităţi, distorsiuni.
4. Calităţile grafiei: sunt preluate din grafologia clasică.

Desenele copiilor

Aşa cum am menţionat deja, atunci când copii desenează elemente ce exprimă o problemă, un conflict, este bine ca testul să fie repetat după câteva luni. Dacă produsul este diferit faţă de primul, probabil a fost vorba doar de o tensiune trecătoare. Dar dacă se obţine un produs similar, exprimând o tulburare, se poate lua în considerare  acordarea unei atenţii speciale sau chiar o terapie.

Pe de altă parte, dacă există informaţii suficiente despre copil şi familia sa, nu e nevoie să se aştepte repetarea testului pentru a proiecta un program educaţional sau terapeutic specific.

Iată câteva exemple de desene ale copiilor.

Desen nr.1 Un copil fericit

D.I., ♀, 5;8 ani, frecventează grădiniţa

Informaţie din partea educatoarei: este copil unic; situaţia financiară nu este foarte bună dar este confortabilă, astfel că părinţii pot oferi fetiţei tot ceea ce doreşte.

Copilul este foarte inteligent iar părinţii şi bunicii îi procură tot ceea ce ar putea să stimuleze şi să motiveze curiozitatea ei nativă. Fetiţa este sociabilă şi se interesează şi se îngrijeşte de cei din jur.

În desen pare că există un echilibru între stele şi valuri, acoperind fiecare, un spaţiu aproximativ egal. Totuşi există o dominanţă a apei, valurile conţinând mai multe elemente decât partea de deasupra. Chiar şi norii au formă de val. Figura centrală,reprezentând Ego-ul, aparţine apei. Pe axa orizontală, peştii, inclusiv cel din centru, se mişcă spre stânga; apare deci o dependenţă faţă de principiul feminin, faţă de mamă. Totuşi, valurile au o uşoară mişcare spre dreapta (viitorul). Soarele zâmbitor din colţul din stânga sus subliniază dependenţa puternică faţă de figura dominantă (cea feminină). Norii, acoperind sectorul raţional arată scopuri vagi.

Toate aceste elemente sunt normale la un copil de vârstă mică. Oceanul este plin de corali, deschizându-se pe valuri ca nişte flori, ceea ce înseamnă o atitudine emoţională pozitivă, vivacitate. Delfinii (inclusiv cel central) sar afară din apă; acesta este un simbol al inteligenţei, spirit alert, bunătate şi sensibilitate. Ploaia umple spaţiul  dintre cerul vesel şi oceanul plin de bucurie. De altfel, întregul desen respiră vivacitate şi bucurie. Fetiţa se simte în familie ca un „peşte în apă”.

Desen nr.2  Luptând cu absenţa

V.G.C., ♂, 6; 7ani, frecventează grădiniţa

Informaţie din partea educatoarei:  Băiatul locuieşte cu mama sa; tatăl este în Italia la muncă. În acelaşi apartament locuieşte şi fratele mamei, împreună cu soţia şi copilul său. Mama îşi iubeşte foarte mult băiatul, care s-a născut târziu, când părinţii nu mai sperau.

Apare o dominanţă clară a valurilor (emoţii) care ocupă o suprafaţă foarte mare; ele se îndreaptă puternic spre stânga (trecutul, amintirile, timpul când tata era acasă). Luna (principiul feminin, emoţia, mama) accentuează acelaşi aspect emoţional şi priveşte şi ea către stânga (trecut). Formele bine  conturate ale stelelor arată  idei clare; copilul ştie ce vrea. Simbolul personal,  cel al surferului, explicitează şi mai mult. În fapt, băiatul chiar spune:  ”Vreau să devin un  surfer mare.”

În mod evident, apare un accent puternic pe emoţii şi problemele care derivă de aici. Chiar dacă este foarte iubit de mama sa, absenţa tatălui domină totul, provocând o mare suferinţă băieţelului.

Desen nr.3 Două vieţi într-una

S.V., ♂, 5; 4 ani, stângaci, frecventează grădiniţa

Informaţie din partea educatoarei:  Un copil foarte inteligent, care are explozii de refuz şi furie. Sunt 6 copii în familie. Deşi numai tatăl lucrează, nu lipseşte nimic din necesarul casei. Recent, s-a descoperit la mamă o boală incurabilă. Din când în când, ea pleacă la spital pentru tratament specific iar copiii sunt risipiţi în alte familii (la rude) pentru a nu rămâne singuri acasă când tatăl este la lucru. Apoi mama vine acasă şi lucrurile par a reveni la normal.

Desenul său exprimă raţionalitate, capacitate de a pune ordine în idei (ordinea stelelor). Dar forma specifică a stelelor arată nevoia sa puternică de căldură.

Există de asemenea un spaţiu gol vizibil între stele şi valuri, ceea ce este normal în desenele copiilor de această vârstă . În schimb, partea de jos a cadrului (emoţiile) este foarte tulburată. El desenează o barcă în partea dreaptă. În mijloc, barca este  străpunsă parcă de un val mare.

Apoi, el desenează un vapor mic în stânga şi un pod peste acesta. Apoi, desenează o stâncă uriaşă în partea dreaptă, chiar în faţa primei bărci. Fără îndoială, barca va fi distrusă de această stâncă. Ultimul element este un gard ridicat chiar între cele două bărci.

Desenul prezintă un simbolism mai mult decât clar. Bărcile sunt simboluri ale familiei: situaţia ei prezentă (în dreapta) şi situaţia de dinainte ca mama să se îmbolnăvească. Podul este efortul de a aduce înapoi situaţia de dinainte. Dar nu mai este nici o speranţă. Un gard puternic se ridică între trecut şi prezent. Podul nu poate să treacă peste el. Mai mult, stânca uriaşă şi grea, chiar în faţa bărcii şi atât de aproape de ea, ameninţă să distrugă familia pentru totdeauna. Disperarea şi presiunea asupra acestui copil sunt atât de grele şi de nesuportat, încât nu este deloc de mirare că el reacţionează foarte violent uneori.

Desen nr. 4 Nevoia de direcţie

M.I.,♂,7 ani, frecventează grădiniţa

Educatoarea prezintă copilul ca provenind dintr-o familie locuind în mediul rural, având o situaţie financiară bună şi posedând un nivel de cultură mediu (ambii părinţi au absolvit liceul).Băiatul este copil unic şi iubit.

Conduita de desen a copilului: Porneşte din colţul din stânga sus, desenează o stea, o şterge, desenează o altă stea pe care de asemenea, o şterge. Renunţă să mai deseneze stelele şi desenează un val mai înalt (de la stânga la dreapta) şi apoi umple cu valuri mai mici întreg spaţiul aflat sub acesta. Valurile sunt abia vizibile. Desenează stelele ca nişte mici cerculeţe negre şi se poate vedea că nu este mulţumit de rezultat, dar el face în treacăt observaţia că este singurul mod în care poate să deseneze stelele.

Cere voie să deseneze un vapor. Astfel că, desenează vaporul, apoi desenează pe „şofer” şi spune: Are nevoie de un volan”. Aşa că desenează volanul, dar este evident că mâinile şoferului sunt prea scurte. Le lungeşte şi comentează: ”Acum poate să ajungă la volan.”

Privit în ansamblu, desenul este echilibrat, adică fiecare element se găseşte la locul potrivit; organizarea stelelor şi curbele  valurilor exprimă o tendinţă de a-şi organiza mediul.

Totuşi apare o evidentă dominanţă a emoţiilor (valurile care ocupă un spaţiu mai mare) asupra stelelor (intelectul). Dar o anumită regularitate a valurilor arată o căutare a echilibrului interior. Gingăşia stelelor-puncte arată o percepţie sensibilă, aşa cum slaba presiune a trăsăturilor grafice ale valurilor exprimă receptivitate. Cele mai multe valuri aderă la chenar, ceea ce constituie un semn important al insecurităţii. (3, p.131)

Figura centrală, acoperind aproape întreg spaţiul dintre stele şi valuri prezintă o semnificaţie esenţială. Este o barcă foarte mare, condusă de un personaj uman, înspre latura stângă. Simbolismul este: “ Adesea, bărcile înseamnă o insecuritate existenţială (mai ales atunci când sunt mari) şi mai specific, o problemă legată de mamă, banca putând fi simbolul uterului. […] În testele copiilor,  o tendinţă timpurie de a prelua răspunderea poate fi un semn de atenţionare privind  o neglijare din partea părinţilor. Direcţia în care pluteşte barca…este puternic semnificativă […]. Ea se poate deplasa spre stânga, deci în interior, exprimând introspecţia sau o dorinţă de a  exista relaţii mai bune cu partenerii.”(id.,pp.102-103)

Nimic din ceea ce afirmă educatoarea nu avertizează asupra problemelor pe care copilul le-ar avea în familie. Este posibil chiar ca nimic să nu aibă caracter obiectiv (să nu existe rele tratamente în familie). Totuşi, desenul exprimă modul în care copilul simte şi trăieşte relaţia cu părinţii. Sensibilitatea şi calităţile sale receptive îl fac să fie puternic afectat de situaţii care pot rămâne neobservate dinafară. Oricare este motivul, desenul copilului transmite un puternic sentiment de insecuritate, absenţa ajutorului dinafară, precum şi eforturile pe care copilul le face, încercând să depăşească această situaţie emoţională.

Desen nr. 5  Prea multă dragoste

T.D.C., ♂, 8,10 ani, clasa a II-a

“Copilul nostru este minunat! Este sensibil, creative, ambiţios, desigur pentru vârsta lui. Îi place să picteze, să danseze, să compună texte literare. Îşi adoră părinţii, bunicii şi verişorii”- acestea sunt afirmaţiile mamei şi nu există nici un motiv să nu li se dea crezare.

Mama îşi adoră copilul. Din nefericire, ea a insistat să îl aibă în clasa ei. Temându-se să nu pară prea binevoitoare faţă de el, îi cere prea mult în timpul orelor. Dimineaţa pleacă amândoi spre şcoală, ţinându-se de mână, dar în apropiere ei se despart brusc, devenind numai un cadru didactic şi elevul respectiv. La întoarcere, se repetă lucrurile, doar că în sens invers. Întorcându-se odată de la şcoală, el i-a spus: “Mămica  mea iubită, nu cred că o să pot trăi vreodată fără tine şi fără tăticu’.”

Privind la desenul pe care l-a făcut, vedem că acesta arată ordine şi concentrarea atenţiei asupra activităţii de învăţare. Cele trei stele din mijloc reprezintă cei trei membri ai familiei. Luna în stânga arată că elementul feminin este dominant (mama) dar se mişcă spre trecut, ceea ce ar putea însemna un prim semn către independenţă. Cel mai interesant aspect îl reprezintă linia orizontală aflată mult deasupra pământului şi care, la prima vedere, ar reprezenta cerul. Aici putem constata mai multe semnificaţii: spaţiul alb dintre valuri şi stele exprimă distanţa dintre nivelul mintal (înalt) şi nivelul emoţional; în al doilea rând, acea linie orizontală plasată sus ar putea reprezenta valul cel mai înalt, în care caz spaţiul alb ar exprima o multitudine de sentimente rămase neexprimate. Dar explicaţia pe care băiatul o dă acestei linii este şocantă: ”Este un munte de nisip. Un munte foarte depărtat. Din Sahara.” Nisipul reprezintă o barieră arătând o ”distanţă care se ia faţă de Ego, sentimentul constant de a fi urmărit (supravegheat) de ceilalţi, persoana separându-se de lume.”(3, p.104). Băiatul este copleşit şi sufocat de iubirea mamei sale, deşi imaginea generală a relaţiilor din familie aşa cum este descrisă de mamă, este perfectă.

Desenul nr.6

B.M.R., ♂, 7,2 ani, clasa I

Este singurul copil la părinţii, ambii fiind de asemenea, la a doua căsătorie.După spusele învăţătoarei, băiatul este inteligent şi răsfăţat, mai ales de către mamă. Foarte ctiv şi vorbăreţ, el scrie cu multă dificultate şi foarte urât. Comentariile copilului în timpul desenului deschid o anumită perspectivă are să explice conduita sa neastâmpărată:” Fac o lună şi pe urmă fac nişte stele [Desenează luna şi trei stele centrale]. Pe urmă fac nişte nisip la mare pe urmă fac o umbrelă când vin ei, oamenii.”[Desenează nisipul, umbrela şi un om, toate la stânga]. “Şi fac o apă mare, un val adică. Fac încă o stea mare; ea este supărată pentru că nu poate să se ducă să se joace cu prietenul ei pentru că e prea mare, a crescut. Şi un omuleţ lua umbrela. [Desenează un om în stânga umbrelei].Şi umbrela are nişte dungi. Şi omul nu s-a mai uitat la stelele mici care se jucau şi nici la steaua cea mare. El a văzut că ea nu era cu stelele mici şi că plângea pentru că nu putea să se joace cu acelea mici. Omul nu se mai putea uita de loc a stele pentru că venea un val mare. El a luat umbrela şi a plecat. Şi când noaptea aproape s-a sfârşit, a venit soarele. [Desenează soarele la dreapta].  “Pe urmă, omul de aseară a venit din nou pe plajă şi au venit din nou valurile, puţin mai mari…A început să fie şi mai mare…Şi doi oameni…[Desenează două siluete în apă]. Asta e  tot”

Atât în desenul cât şi în cuvintele copilului există o bogăţie de semnificaţii. Dacă ne referim numai la desen, trebuie luate în consideraţie următoarele elemente:

Stelele sunt destul de egal distribuite, cu un accent pe colţul din dreapta sus, care reprezintă scopurile, realizările, eforturile sau problemele care se referă la succesul în activitate (3, p.84) Acest colţ este acoperit de o stea gigantică şi un soare. Ele par a forma o pereche. Steaua cea mare reprezintă Ego-ul şi nu este foarte rară în desenele copiilor mici. De obicei, la orice vârstă, subiectul care se consideră pe sine ca o „stea” importantă, se simte înzestrat cu putere. (id. p.91)

Totuşi, există câteva caracteristici care slăbesc Ego-ul: Colţul din stânga jos oferă o altă pereche de oameni. Colţul reprezintă amintirile cele mai timpurii, care sunt reprimate atunci când persoana este blocată la acest stadiu timpuriu, ori care apar în timpul perioadelor de regresie. (id. p.85)

Nisipul nu reprezintă aici plaja, ci o barieră. În mod sigur, una dintre cele două persoane este băiatul însuşi, iar cealaltă, este posibil să fie tatăl său (cum de altfel, este soarele  din perechea dreapta sus).

Ajutorul pe care îl primeşte copilul nu este suficient astfel că umbrela primeşte de asemenea un rol de protecţie. Din nefericire, extra-protecţia nu durează prea mult, deoarece unul din oameni ia umbrela cu el.

Dar cel mai puternic simbol al insecurităţii, simbol al unor sentimente puternic negative (şi inconştiente) ale unui pericol iminent este schiţat de valurile mari, care devin din ce în ce ai mari, înecând pe cei doi oameni în apă. Aici avem o a treia pereche semnificativă, ce exprimă situaţia prezentă reală. Din punct de vedere psihologic, băiatul poate fi denumit “copil la risc”, înecându-se între două valuri mari: familia, care sprijină „inflamarea” Ego-ului său cu atenţie excesivă, laude, daruri de orice fel, pe de-o parte şi pe de altă parte şcoala, care i se pare că cere prea mult de la el. Copilul are dificultăţi la şcoală. El nu se poate juca cu ceilalţi (a se înţelege :nu poate citi ca ceilalţi). Plânge (aşa cum face steaua cea mare) deoarece nu se poate adapta situaţiei. Comportamentul său apare mai degrabă „copilăresc”, asemănător cu cel al unui copil de grădiniţă (regresie) şi se pare că este singura cale prin care se simte în siguranţă. El nu doreşte să crească şi să îşi asumă responsabilităţi: steaua cea mare plânge pentru că este prea mare şi nu poate fi împreună cu stelele mici. Apare de asemenea aici recunoaşterea (inconştientă) a faptului că nu poate face faţă şcolii: omul nu poate privi la stele pentru că vine valul cel mare.

Avem de-a face cu o situaţie închisă. Se pare că nu este nici o ieşire. Copilul nu are putere să îşi depăşească singur, sentimentele de frustrare şi neajutorare. În mod clar, el caută ajutor la familia sa, dar nu poate dobândi ceea ce are nevoie. Este foarte important să existe o intervenţie externă pentru a rezolva ceea ce poate fi doar o criză temporară în acest moment, dar dacă ea persistă, problemele privind comportamentul copilului precum şi cele privind propria sa identitate, se pot înrăutăţi.

Concluzii

Aşa cum se  poate vedea, TSV este un puternic instrument proiectiv. La copii, el se dovedeşte a fi foarte puternic în identificarea semnelor de tulburare emoţională, mai ales când informaţia adiţională nu este la îndemână. În cazuri normale, un copil provenit dintr-o familie unită, iubitoare şi grijulie, apar semne care ne arată că, în pofida aparenţelor, copilul suferă de o tulburare emoţională. Aceste semne determină terapeutul să analizeze situaţia şi eventual, să identifice disfuncţiile.

Este bine a se sublinia că, acest test nu „revelează” patologii ci semnalează tulburări emoţionale, cu impact mai mult sau mai puţin important asupra structurării personalităţii individului.

BIBLIOGRAFIE

1. Avé-Lallemant, U., The Star-Wave-Test, München, Basel: Ernst Reinhardt Verlag, 1984
2. Yalon, D., Schmuck, G., The Star-Wave-Test, Workshop, International Graphological Colloquium, Paris, June 19^th, 2003
3. Yalon, D., The Star-Wave-Test Across the Life Span. Advances in Theory, Research and Practice, International Graphological Colloquium, Sainte-Foy (Québec), 2006