Cazuri inexplicabile de fenomene paranormale. Ce se întâmplă cu morții de Covid. FOTO
- Antonia Hendrik
- 21 iunie 2021, 18:33
Pandemia de coronavirus a ucis mulții omeni peste tot în lume. Majoritatea nu au avut niciodată șansa să-și ia rămas bun de la cei dragi care au murit singuri izolați în secțiile de spital. Iar acum apar tot mai multe fenomene ciudate în viața lor.
Întâlnirile cu cei dragi morţi nu sunt neobișnuite
O poveste incredibilă este semnalată de Ian Horne care spune prin ce a trecut după moartea soţiei sale. Cei doi soţi şi-au făcut planuri să viziteze Irlanda, anul acesta, pentru a celebra rădăcinile lor europene. Apoi a venit pandemia. Michelle Horne a murit. „Superputerea lui Ian”, cum o numea bărbatul, s-a stins. Fuseseră căsătoriți de aproape 10 ani.
Experiență paranormală pe autostradă, în drum spre serviciu
Horne lucrează ca DJ pentru un post de radio din Wichita, Kansas. Într-o zi, în timp ce conducea spre job prin întunericul ce precede răsăritul, a observat ceva ciudat. Aproximativ două duzini de lumini care flanchează autostrada au căpătat culoarea purpurei.Semănau cu un șir de boabe de levănțică strălucind pe cerul nopții. A luat-o ca pe un semn.
„Michelle știa că acela era traseul pe care mergeam la serviciu în fiecare dimineață și era, de asemenea, ultimul său drum către spital”, spune Ian Horne, care se ocupă de programul matinal la postul KFDI (101,3 FM) sub pseudonimul JJ Hayes. „Îmi amintesc că zâmbeam și mă simțeam copleșit de ideea că Michelle era aproape”, spune el.
„Acest tip de rapoarte sunt normale în lumea mea”, spune Scott Janssen
Sunt experiențe ce se pot dovedi subtile: rude ce se înfățișează în vise care par extrem de reale, o adiere sau senzația subită a unui parfum purtat de persoana trecută la cele veșnice sau un comportament neobișnuit al animalelor.
Alte relatări sunt mai dramatice: senzația unei atingeri pe umăr, noaptea, o avertizare bruscă făcută de vocea persoanei iubite sau apariția acesteia la capul patului, într-o formă corporală completă.
Astfel de relatări pot părea puțin plauzibile dar, de fapt, ele se înscriu într-un model istoric. Există ceva în noi - sau în cei care au plecat dintre noi - care nu acceptă că nu ne-am putut lua la revedere.
Oricând se întâmplă o tragedie amplă, precum o epidemie, un război sau un dezastru natural, se înregistrează o creștere corespunzătoare a relatărilor de persoane care văd cum morții încearcă să comunice cu ei.
Şi după atacurile din 11 septembrie și tsunami-ul din Japonia au existatmesaje din lumea de dincolo
Pandemia de gripă spaniolă din 1918 a declanșat nebunia spiritismului iar americanii au apelat la ședințe mistice și la table Ouija pentru a intra în legătură cu cei dispăruți.
După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, a fost consemnat un val de relatări despre apariții și chiar conversații cu cei uciși atunci.
După un tsunami care a ucis cel puțin 20.000 de oameni în Japonia, în 2011, au apărut atât de multe relatări ale locuitorilor din orașul Ishinomaki despre întâlniri cu cei dragi și dispăruți încăt s-a scris chiar o carte și a fost realizat un documentar care au surprins fenomenul.
Știința psihologică a etichetat fenomenul drept ACD/CDM (After Death Communications, comunicații după moarte).
Potrivit studiilor, cel puțin 60 de milioane de americani au astfel de experiențe, indiferent de cultură, credințe religioase, origini etnice sau venituri.
Multe „întâlniri” au loc la limita dintre vis și starea de veghe, însă sunt și cazuri raportate de persoane în stare alertă.
Există un motiv de natură spirituală pentru aceste apariții
Bill Guggenheim este co-autorul cărții Hello from Heaven (Salutări din Paradis), care explorează fenomenul ADC/CDM, crede că există un motiv de natură spirituală pentru aceste fenomene.
„Ei vor să-ți transmită că trăiesc în continuare și că veți fi din nou împreună când îți va veni rândul să-ți închei viața pe Pământ. Vor să te asigure că vor fi acolo să te întâmpine, poate chiar să te ajute, în timpul trecerii tale” , afirmă el.
Jamie Jackson, o secretară din Gettysburg, Pennsylvania, și-a pierdut mătușa în urma unui atac de cord, în urma complicațiilor provocate de COVID.
Jackson, pentru care mătușa Pat a fost ca o mamă, n-a putut s-o viziteze la spital, s-o încurajeze.
„A fost cel mai greu lucru” , spune femeia, care avea să primească, după șapte luni, un semn neașteptat de la mătușa decedată.
O întâlnire în sufragerie cu o mătușă iubită
Era în decembrie, iar Jackson agăța ornamente de Crăciun prin casă înconjurată de colindele cântate de Bing Cosby.
Crăciunul era una dintre sărbătorile favorite ale mătușii Pat, căreia-i plăcea să-și decoreze casa de sezon. De altfel, coșul lui Jamie Jackson era plin cu ornamente care îi aparținuseră mătușii.
Femeia își amintește că a lăsat coșul în hol pentru a lua ceva și, când s-a întors, a văzut o siluetă translucidă uitându-se în el. Era silueta unei femei micuțe, cu aceeași tunsoare, aceeași culoare a părului, aceeași bluză albă și aceiași pantaloni albaștri pe care obișnuia să-i poarte mătușa sa.
Jackson a înghețat. Inima a început să-i bubuie. A fugit în dormitor și a început să plângă. Când s-a întors, apariția nu mai era. „A fost copleșitor. E greu de redat în cuvinte. M-am simțit mișcată. E evident că e prin preajmă și mă vizitează” , spune femeia.
O mână rece pe umăr, dimineața: „Parfumul era copleșitor”
Un alt caz şi mai interesant este povestit de Marie Pina, o profesoară de Engleză din Manitoba, Canada, care a simțit o mână rece pe umăr pe când se pregătea să iasă din pat și să-și pună papucii. S-a întors și a văzut-o pe mama sa, care murise la 79 de ani și la patru luni după ce a fost diagnosticată cu COVID.
În apariția raportată de Marie Pina, mama sa se uita înainte fără nicio expresie pe chip și părea cu 20 de ani mai tânără. „Pentru unii, aceste apariții intră în conflict cu credințele lor religioase sau cu perspectiva pe care o au asupra vieții. Unii sunt vizitați la ani de zile după ce nu mai sunt în doliu sau primesc vizite ale unor persoane cu care au avut conflicte și de care n-ar dori să fie vizitați”, spune Scott Janssen, scriitor, care a lucrat ani de zile la azil și care a studiat fenomenul.
Unele vizite paranormale nu sunt atât de binevenite
În cartea sa de memorii What is like to Go to War (Cum e să mergi la război), veteranul Karl Marlantes a descris experiența sa cu un soldat din Vietnam-ul de Nord pe care l-a ucis și care l-a bântuit la ani de zile după ce a fost lăsat la vatră.
Marlantes a apelat la ajutorul unui preot pentru exorcizare iar poveștile de acest tip sunt des auzite de terapeuții care lucrează cu veterani, spune Janssen.