Enciclopedia

înţelepciunii
Enciclopedia înţelepciunii este o carte despre
oameni remarcabili, ale căror convingeri
şi cunoştinţe privind experienţa vieţii s-au
transmis prin viu grai de la popor la popor şi
din generaţie în generaţie.
Enciclopedia înţelepciunii reprezintă o
concentrare de înţelepciune milenară din
domenii precum cultura, arta şi istoria întregii
omeniri.
Enciclopedia înţelepciunii este o carte
despre naşterea ideilor, transformarea
înţelesurilor, desfăşurarea proceselor, despre
dezvoltarea epocilor şi a civilizaţiilor.
înţelepciunea marilor gânditori ai lumii,
în care se conţine întreaga filozofie a vieţii,
acumulată în paginile cărţii de faţă, oricât de
veche ar fi, este actuală şi perenă.
Genul acestei cărţi este unul aparte, nu
atât enciclopedic, cât filozofic. Toţi semnatarii
acestor maxime, oricât de celebri, se închină în
faţa înţelepciunii vieţii.

Cunoaşlerea-i măreaţă şi frumoasă,

Cunoaşterea-i mai scumpă ca un şirag de perfe,
Căci limpid nimiceşte orice comoară,
Dar înţefeptuf şi-nvăţatuCnu piere niciodată.
Jăf-Samarţandi
 Cugetări ale lumii antice
❖ Pe săracii care visează la bogăţie îi aşteaptă, în căutările lor, doar eşecul.
Tentaţia de îmbogăţire este echivalentă cu cea de îmblânzire a unor
elefanţi
/ sălbatici.

❖ Nebunul se consolează cu trecutul, prostul cu viitorul, înţeleptul cu

prezentul.

❖ O ceartă fără motiv - iată semnul prostiei.

❖ Binele străluceşte din depărtare ca vârfurile munţilor Himalaya. Răul nu
se vede nici de aproape, la fel cum nu se văd săgeţile slobozite noaptea.
❖ Cel nobil vorbeşte doar despre virtuţile aproapelui, chiar dacă aceluia
îi lipsesc; cel josnic, doar despre defecte. Şi chiar dacă amândoi greşesc,
primul merge în ceruri, iar al doilea în infern.

❖ Avuţiile, chiar şi cele mai neînsemnate, sunt preţuite cu adevărat doar

atunci când cel ce năzuieşte la fericire în viaţă le poate oferi: căci ceea
ce este oferit se preschimbă în comoară, iar ceea ce este păstrat are parte
doar de distrugere.
❖ Bogăţia şi sănătatea constantă, prietenul şi nevasta cu vorbă dulce, fiul
ascultător şi cunoaşterea folositoare - iată cele şase bucurii ale acestei
lumi.
❖ Teme-te de pericol înainte de a-şi face el apariţia; când pericolul deja
există, nu te teme, înfruntă-1.
❖ Nu te face Brahman nici părul încâlcit, nici neamul şi nici naşterea.
Brahman şi fericit eşti atunci când în tine sălăşluieşte adevărul şi dharma.

❖ Fii binevoitor cu oaspetele, chiar dacă acesta îţi este duşman. Copacul
face umbră chiar şi tăietorului de lemne.
❖ Fii recunoscător lumii; să doreşti fiecăruia binele - iată ce e mai nobil şi
mai scump decât orice binefacere; în plus, aceasta nu cere nicio cheltuială.
❖ în caz de neputinţă, mânia e nemăsurată.
Eu sunt principalul, de-i vorba de dreptate,
Şi dacă pe căi greşite-am apucat-o,
Ce soartă va avea poporul meu, urmându-mă în ale sale fapte?
❖ Prostul se gândeşte în copilărie doar la părinţi, în tinereţe doar la femeia
iubită, la bătrâneţe doar la copii. Şi nu mai are timp să se gândească la
sine însuşi.
❖ Binefăcătorul triumfăde două ori: pe lumea aceasta şi pe cealaltă. „Eu
sunt cel care am făcut binele!" se bucură el. Iar când atinge fericirea el
triumfă.

❖ Inimii slăbite de iubire nu-i poţi cere linişte şi fermitate.

înţeleptul merge singur pe calea celor fericiţi, conducându-i şi pe alţii pe
acelaşi drum. Vorbele, oricât ar fi de aspre, nu-1 supără, fiindcă îi sunt
adresate spre binele lui.

La început, vinul e dulce şi, la fel ca o călătorie fermecată, îi derutează

pe cei care nu ştiu să vadă în el păcatul.

Gustul mâncării îl cunoaşte doar cel care mănâncă; să răspundă poate

doar cel care este întrebat; visează doar cel care doarme; pentru nelegiuit,
cel mai bun exemplu e al judecătorului care ajunge să fie judecat.

Pleacă-ţi urechea la vorba folositoare, chiar dacă vine de la un copil; nu

asculta vorba urâtă, chiar dacă vine de la un bătrân.

Cu adevărat, cel ce va trece în regatul de dincolo de moarte se va găsi în

rândul celor înţelepţi, între cei ce neîngrădit vorbesc cu divinul Ra.

Educă în tine simţul blândeţii, nu te lăsa purtat de pasiuni şi alungă de

la tine sentimentele de supărare şi de furie.

Timpul nu iubeşte şi nu urăşte pe nimeni, el este cu toţi indiferent - el îi

poartă pe toţi la fel.

Timpul, firea proprie, necesitatea, întâmplarea sunt elementele de bază,

dar numai combinarea lor în chip favorabil sau nefast devine cauză a
fericirii sau a nefericirii. Temeiul fericirii stă în cunoaşterea de sine şi în
ascetism.

Tot ceea ce produce mintea poate fi realizat prin mijloace omeneşti.

Soarta ţine de însuşirile nevăzute ale oamenilor.

Toate faptele, gândurile şi vorbele noastre se ţin după noi - aşa că faceţi
numai binele!

Podoabele înţeleptului sunt totdeauna modestia şi simplitatea, el e

mereu în stare să accepte binele celor rostite; şi cum spiritul meu singur
tinde către virtuţi, el înclină astfel spre adepţii binelui.

Cel impulsiv nu va cunoaşte niciodată adevărul.

Fiecare hotărâre nepărtinitoare micşorează puterea minciunii, afirmă

adevărul, dă naştere binelui şi distruge răul la fel cum hrana distruge
foamea.

Moliciunea, afemeierea, starea bolnăvicioasă, ataşamentul de locurile

natale, viaţa îmbelşugată, temerea - iată cele şase obstacole pe calea
către măreţie.
/
Acolo unde sunt preţuiţi cei nedemni şi sunt dispreţuiţi cei demni, acolo
îşi află refugiu foamea, moartea şi frica.

Eroul, învăţatul şi femeia frumoasă găsesc adăpost oriunde s-ar duce.

❖ Prostul se agită în tot locul, ocupându-se de fleacuri; cel învăţat îşi
păstrează liniştea, ocupându-se de lucruri importante.
❖ Prostul care îşi cunoaşte prostia s-a făcut deja, prin aceasta, înţelept, iar
prostul care se închipuie înţelept, pe bună dreptate se numeşte prost.
❖ Dă glas celor adevărate şi plăcute; nu da glas celor adevărate, dar
neplăcute; nu da glas celor plăcute, dar neadevărate - iată porunca veche
de când lumea.
❖ Dă glas celor plăcute, dar nu linguşi; fii erou, dar fără laudă de sine; fii
generos, dar păstrează-ţi demnitatea; fii îndrăzneţ, dar fără obrăznicie.
❖ Ignoranţa e cea mai josnică dintre ticăloşii.
❖ Departe de mine văpaia urii care, asemenea unui duşman, pune pe
oameni stăpânire şi duce la pierderea tuturor avuţiilor, la înjosirea castei
şi a fericirii renumelui bun, departe de mine această văpaie.
❖ Să nu rostească buzele tale vorbe nechibzuite în inimă. Fiindcă e mai
bine să te poticneşti în gând, decât să te poticneşti în conversaţie.

❖ Să dai sfaturi prostului înseamnă doar să-l înrăieşti.

❖ A da, a lua, a împărtăşi un secret, a fi interesat, a face şi a primi cinstea -
iată cele şase semne ale prieteniei.
❖ Chiar chinuiţi fiind în cazne cumplite, cei buni nu o vor apuca pe calea
celor josnici, ei găsind sprijin în fermitatea înaltei lor ţinute morale.
♦> Chiar şi adevărul trebuie ascuns dacă duce la nefericire.
❖ Chiar dacă este împins către fapte urâte, omul virtuos nu le va săvârşi,
fiindcă nu este familiarizat cu ele.
❖ Chiar şi mintea prostului acceptă adevărul.
❖ Chiar şi suferinţa, dacă ea aduce fericire aproapelui, cel virtuos o
preţuişte peste măsură, ca pe un câştig.
❖ Chiar şi cel aflat departe e aproape, dacă îţi sălăşluieşte în inimă; chiar
şi cel aflat aproape e departe, dacă gândurile tale nu se îndreaptă spre el.
❖ Două sunt căile celor înţelepţi în această lume stearpă şi nestatornică:
să se înfrupte din nectarul cunoaşterii superioare sau să se desfete cu
tinere frumoase.
❖ Există două leacuri pentru suferinţele trupeşti şi sufleteşti: fie opune-le
rezistenţă, fie nu te gândi la ele.
❖ Două pot fi defectele deţinerii de bogăţii: să dai celui nedemn şi să nu
dai celui demn.
❖ Faptele trebuie să aducă fericirea. Dar unde nu e dreptate, nu e nici
fericire. Fă deci ceea ce e drept.
❖ Fapta e partea celui merituos, e tovarăşul de drum al călătorului şi sluga
celui ce creează. Ea ne urmează asemenea unei umbre.

❖ Pentru cel lacom nu există priceput sau nepriceput, nici măreţ sau
ruşinos, nici bun sau rău - pentru el există doar câştig sau pierdere.

❖ Până la cinci ani vorbeşte-i fiului tău ca unui împărat, de la cinci la

cincisprezece ca unei slugi, iar după cincisprezece ani ca unui prieten.

❖ Omul este stăpânul faptelor sale doar până când simte în ureche
împunsătura vorbei femeieşti.

❖ Binele e bun atunci când e un bine adevărat.

❖ Dreptatea e nemuritoare.

❖ Barca nu ajunge la mal pe căi ocolite.

❖ Doar cel cinstit şi bun ajunge teafăr la mal.

❖ Virtutea constă în a face binele aproapelui, nu răul. Iar a face bine

aproapelui înseam nă a face ce ţi-ai dori ţie însuţi.

❖ Virtutea se instaleză în sufletul celui fără de prihană ca urmare a

antrenamentului neîntrerupt.

❖ A provoca fericirea sau a îndepărta nefericirea în folosul unei alte fiinţe,

chiar dacă se face cu mare efort, aduce virtuosului mai multă mulţumire
decât dacă şi-ar atinge cu uşurinţă propria fericire.

❖ Virtuţile nu sar în ochi la fel ca viciile.

❖ Prietenul, nevasta, sluga, raţiunea şi îndrăzneala la nevoie se cunosc.

<* Prietenul la nevoie se cunoaşte, eroul în bătălie, omul cinstit la achitarea

datoriei, nevasta în sărăcie, rudele la necazuri.

❖ Prietenii sunt buni când ai nevoie de ei. Plăcerea e plăcută dacă e

reciprocă.

<♦ Chiar dacă cineva a învins mii de oameni, de mii de ori, în bătălie, iar
altul s-a învins pe sine însuşi, acesta al doilea este marele învingător în
luptă.

❖ Chiar dacă omul repetă puţin cele scrise, dar trăieşte după legea
dharmei, eliberat de pasiune, ură şi ignoranţă, bucurându-se de
cunoaşterea adevărată, de raţiunea neîncătuşată, neataşat fiind nici de
lumea aceasta, nici de cealaltă - el se împărtăşeşte din sfinţenie:

❖ Dacă omul bun a făcut un bine, să-l facă neîncetat, să-l pună la temelia
intenţiilor sale, fiindcă acumularea de bine e o bucurie. Dacă omul rău a
r '

făcut un rău, să nu-1 mai repete, să nu-1 pună la temelia intenţiilor sale,
fiindcă acumularea de rău e dureroasă.
❖ Dacă ţi se întâmplă să auzi o vorbă urâtă, îngroap-o în păm ânt la o
adâncime de şapte coţi.

❖ De preţuieşti prietenia,
In casa-n care vei intra
Ca musafir cinstit sau frate,
Fereşte-te cu grijă de femei!

❖ Dacă întâlneşti un înţelept care arată defectele şi-l dojeneşte pe cel ce le

are, ţine-te după el ca după o comoară călăuzitoare.

❖ Dacă nu îndrepţi un rău, el se va face îndoit.

❖ Dacă nu te poţi feri de pericol, ce sens are laşitatea, care oricum nu te

poate apăra?

❖ Dacă mâna nu este rănită, poţi ţine în ea şi otravă - otrava nu-1 va atinge
pe cel nevătămat. Cine nu săvârşeşte răul, nu poate fi atins de rău.

❖ Dacă cel care călătoreşte nu întâlneşte pe cineva asemenea lui sau mai
bun, mai bine să rămână singur: cu prostul nu te poţi împrieteni.

❖ Dacă fericirea se obţine prin suferinţe pricinuite celor apropriaţi sau

dacă nenorocirea le este alungată în acelaşi fel, la fericire în cele din
urmă tot nu se ajunge şi nu trebuie să acţionezi astfel. Dacă eşti înţelept,
nu te opune bogatului, cârmuitorului, copilului, bătrânului, ascetului,
înţeleptului, femeii, prostului şi învăţătorului.

❖ Dacă eşti înclinat spre facerea de bine, fă-ţi o casă.

Cum se cuvine să-i iubeşti stăpâna.
Pântecele ei hrăneşte-1 şi trupul ei înveşmântează-1,
Pielea ei acoper-o cu balsam înmiresmat,
Desfată-i inima, cât timp trăieşti!
Căci ea e ca un ogor minunat pentru stăpânul ei.

❖ Dacă orbul are parte de cunoaştere, acesta e mai bun decât ignorantul
cu privire ageră.

❖ Dacă serviciul este un gest dezinteresat, cine are pe urmă a se plânge?

Ceea ce se săvârşeşte cu gândul la răsplată, nu e un serviciu, ci doar
returnarea unei datorii.

❖ Dacă auzi o vorbă de taină, să-ti moară în suflet.

' r

❖ Nimănui să nu împărtăşeşti secretul care se poate preface în jar pe

buzele tale, şi-ţi poate arde limba, şi-ţi poate chinui sufletul, şi te poate
face să cârteşti împotriva zeului.

❖ Dacă există ceva care trebuie să fie făcut, acţionează cu fermitate.

Fiindcă mai mult praf se ridică în urma drumeţului lipsit de vigoare.
❖ Lăcomia e un foc care mistuie inimile celor ce nu cunosc mulţumirea,
t '
celor care au căpătat nevasta dorită şi copii, au obţinut avuţii, putere, ba
chiar mai mult decât au visat - departe fie ea de inima mea.

❖ Lăcomia nu are sfârşit - în această prăpastie poţi cădea fără încetare.

❖ Lacomul adesea nu ştie ce vrea, şi singurul lucru care îl aşteaptă e un

eşec fără margini.
❖ Marmura răcoroasă a corpurilor femeieşti orbeşte, seduce,
Dar într-o clipă se poate preface într-un sardonix care aruncă flăcări.
Să le posezi - un vis fugar.
Să le pricepi - moarte sigură!

❖ Dacă femeia străluceşte, casa întreagă străluceşte, dacă femeia e prost

dispusă, atunci casa întreagă e cufundată în beznă.

❖ Femeia se naşte învăţată, bărbaţii învaţă din cărţi.

❖ Cruzimea - chiar şi faţă de cei răi - duce în iad. Ce să mai vorbim de
cruzimea fată
/ de cei buni?

❖ Trăieşte la tinereţe în aşa fel, încât să fii fericit la bătrâneţe.

❖ Viaţa e suflare, fiindcă atâta vreme cât suflarea sălăşluieşte în corp, atâta
vreme sălăşluieşte şi viaţa. Trăieşte cel lipsit de darul vorbirii, al vederii,
al auzului, trăieşte cel nebun, cel fără de mâini şi picioare, dar nimeni
nu trăieşte fără suflare. Adevărat e că suflarea înseamnă cunoaştere,
cunoaşterea înseamnă suflare, iar studiul şi instruirea înseamnă ascetism.
❖ Viaţa fiecăruia este predestinată bucuriei şi plăcerilor lumeşti, dar dacă
acestea nu există, şi există doar frica şi minciuna, atunci viaţa e mai rea
decât moartea.
❖ Viaţa e una, trupurile sunt multe, adevărul e unul, rătăcirile sunt multe,
cunoaşterea e una, ereziile sunt multe. Care înţelept o scoate la capăt
între atâtea contradicţii?
/

❖ Rana făcută de săgeată se vindecă, pădurea tăiată de topor se înalţă la

loc, dar rana făcută de vorba urâtă e fără leac.

❖ Ghimpele, dintele care se clatină şi sfătuitorul prost trebuie îndepărtaţi

cu totul - iată condiţiile liniştii.
❖ Meritele, aceste flori plăcute ale gloriei în creştere şi strânse pios ca
urmare a faptelor bune, îşi arată prestigiul încă din timpul vieţii.
❖ Sănătatea e cea mai de seamă victorie;' mulţumirea
r e cea mai de seamă
bogăţie; încrederea e cea mai însemnată rudă; nirvana e cea mai înaltă
fericire.
❖ Sănătatea, statornicia şi puterea sunt bucurii mari, dar ele sunt inutile,
fără desfătarea dată de dragoste.
❖ Cunoaşterea depinde de învăţătură, cinstea de fapte, bunăstarea de
sârguinţă, recompensa de soartă.

❖ Omul are parte şi de cele folositoare, şi de cele plăcute; el însă le separă

unele de altele. Fiindcă cel cu minte le preferă pe cele folositoare, celor
plăcute, pe câtă vreme prostul, de dragul bunăstării lumeşti, le alege pe
cele plăcute.

❖ Şi dacă motivul se găseşte undeva neobservat, atunci cum ai să poţi

spune cu certitudine că acesta nu există? Căci putem să nu vedem şi
din alt motiv ceea ce există, aşa cum la începutul zilei nu vedem discul
strălucitor al soarelui.

❖ Din oase e făcută fortăreaţa aceasta, cu carne şi sânge tencuită;

bătrâneţea şi moartea, înşelătoria şi prefăcătoria sunt aşezate în ea.
Aceia care nu au dus o viaţă fără prihană, care nu au adunat bogăţii la
tinereţe, vor muri, asemenea bătrânilor bâtlani pe malul lacului în care
nu există peşte.

❖ Se ştie că Ormuzd a creat aceste făpturi pământeşti prin puterea raţiunii

înnăscute. Şi cerul şi pământul sunt conduse de raţiune.

❖ Adevărul, mai devreme sau mai târziu, oricum va ieşi la iveală, pe când
minciuna va fi făcută praf şi pulbere.
❖ Adevărata frumuseţe a femeii stă în blândeţea purtării ei, iar farmecul -
în blândeţea
/ vorbelor sale.
❖ Adevărat e că cel măreţ nu poate fi lacom.

❖ Năzuieşte către cel deştept şi cinstit, fii cu ochii-n patru cu cel deştept
şi mincinos, plânge-1 pe cel cinstit şi prost, fereşte-te de cel mincinos şi
prost.

♦♦♦Aşa cum în casa cu acoperişul prost pătrunde apa, la fel în mintea prost
cultivată pătrunde pofta desfrânată.
❖ Vorba înţeleaptă e ascunsă asemenea smaraldului. O poţi găsi chiar şi la
sclava care macină grâu.
❖ Cât de nefericit e cel care vine cu o plângere! Soarta nefericitului e să
ceară mereu câte ceva.

❖ Aşa cum nu există nici un folos de pe urma inelului din urechea unui
măgar sălbatic, la fel, nu există folos de pe urma femeii cu o înfăţişare
minunată, dacă ea e vicleană, lipsită de înţelepciune, limbută şi guralivă.
❖ Oricât ar fi omul de grăbit la vorbă, uneori se grăbeşte prea tare în
gânduri. Oricât de repede i-ar răspunde inima la toate cele din jur, nu
poţi să ţii pasul cu pasiunile ei.

❖ Cartea e mai bună decât o placă de mormânt pictată şi mai durabilă

decât un zid. Cele scrise în carte vor trezi la viaţă casele şi piramidele în
 inim ile acelora care vor repeta numele scribilor, pentru ca adevărul să le
fie pe buze.

❖ Când, în luptă, unul este curajos, toată armata este curajoasă; când unul
este laş, toţi devin laşi.

♦V C Â w i ■s,«. iv L Â 'ft\ p V & s ă o tsyaI N v & d v â c c & d fe c a o Y s d rv g A ,

neînsemnat, ca un bulgăre de argilă.

❖ Aceluia pe care zeii vor să-l piardă îi iau mai întâi minţile, iar acesta
începe să vadă totul într-o lumină falsă.

❖ Calul, armele, ştiinţa, lăuta, vorbirea, bărbatul şi femeia sunt buni sau
răi - totul depinde de felul în care te porţi cu ele.

❖ Cine va îndepărta ticăloşiile, dacă cel obligat să lupte cu viciile este el

însuşi supus lor?

❖ Cine vede prea departe, nu are linişte în sufletul său. Nu te întrista

aşadar înainte de vreme şi nu te bucura de ceea ce nu există încă.

♦t» Acela care, ştiind de existenţa unei ticăloşii şi având puterea de a i se

opune, nu a făcut asta, e vinovat în egală măsură cu răufăcătorul.

❖ Cine nu se scoală când e vremea de sculat; cine e cuprins de lene, deşi

e tânăr şi în putere; cel a cărui fermitate şi gânduri sunt sufocate, acela,
nepăsător şi leneş, nu va găsi calea spre înţelepciune.

❖ Acela care nu răspunde cu mânie la mânie, salvează doi deodată - şi pe

sine şi pe celălalt.

❖ Acela care nu răspunde nici laudei exagerate, nici acuzării, acela care nu
răspunde loviturii cu lovitură, care nu doreşte răul celui care l-a supărat,
acela este invidiat de zei.

❖ Acela care-şi întoarce faţa chiar şi de la cel ce-şi arată fidelitatea, sau
care va fi m âhnit de starea sa în raport cu cel care l-a respins, sau care
uită vechile faceri de bine, acela, indiferent de înfăţişarea sa, trezeşte
bănuieli.

❖ Acela care mai întâi a fost uşuratic, apoi s-a făcut serios, acela luminează
această lume asemenea lunii scăpată de sub nori.

❖ Acela care pune plase, singur cade în ele; acela care sapă o groapă, cade
singur în ea, cine ascute sabia, de sabie va muri.

❖ Cine ucide, va fi ucis. Cine ordonă uciderea, tot la ordin va fi ucis.

❖ E uşor să vezi păcatele altora, dar e foarte greu să le vezi pe cele proprii.
Fiindcă păcatele străine sunt răspândite ca o coajă, pe când cele proprii
sunt, dimpotrivă, ascunse, aşa cum ascunde un trişor iscusit zarul
necâştigător.
❖ Leacul nefericirii stă în a nu te gândi la ea. Când te gândeşti la
nefericire, ea nu trece, ci creşte.
❖ Călite de lipsuri, inimile oamenilor simpli nu cedează atât de uşor în
faţa suferinţelor ca inimile delicate ale oamenilor din nobilime, care
nu s-au confruntat cu suferinţe, şi peste care a dat din întâmplare o
nenorocire.
❖ Doar cel învăţat vede oboseala învăţaţilor; femeia stearpă nu va cunoaşte
durerile celei născătoare.
❖ Minciuna se hrăneşte cu adevăr, ea înfloreşte pe seama acestuia, dar
viaţa ei e scurtă.
❖ Mai bine să fii în vrăjmăşie cu unul deştept, decât să te împrieteneşti cu
unul prost.
❖ Cel mai bine e să obţii bani prin muncă proprie; e rău când îi obţii prin
moştenire, şi mai rău, de la frate, şi, cel mai rău, de la femeie.
❖ Mai bine o clipă trăită după lege, decât un milion de ani de viaţă
nelegiuită.

❖ Mai bine să-ţi îndeplineşti prost propria datorie, decât să îndeplineşti

bine datoria altuia. Nu păcătuieşte acela care urmează calea propriei firi.
❖ Mai bine să primeşti de la un deştept o mie de lovituri, decât să permiţi
prostului să-ţi toarne pe cap uleiuri aromatice.
❖ Iubeşte-i pe oameni, pentru ca şi oamenii să te iubească pe tine.
❖ Dragostea pentru femeie e mai ascuţită decât colţii cu care sunt
împodobiţi elefanţii sălbatici, mai arzătoare decât focul; ea e aidoma
săgeţii care se împlântă în inima omului.

❖ Dragoste, fermitate, îndoială, credinţă, neîncredere, tărie de caracter,

slăbiciune, ruşine, chibzuinţă, teamă - toate acestea formează raţiunea.
❖ îndurarea este puterea omului virtuos. Pacea şi munca - iată izvorul
bunăstării.
❖ Poţi prinde un tigru în hăţişul pădurii, o pasăre în înaltul cerului, un
peşte în vâltoarea apelor, dar nu poţi prinde inima nestatornică a femeii.
❖ Tăcerea e mai bună decât cuvintele.
❖ Şarlatania e incompatibilă cu dreptatea. Fiindcă dreptatea triumfă doar
atunci când măsori totul cu o măsură dreaptă.

❖ înţeleptul zise fiului său: „Fii fără păcat ca să nu-ţi fie teamă. Fii
recunoscător ca să fii demn. Fii chibzuit, ca să fii bogat. Fii mulţumit şi
blând, ca să ai mulţi prieteni. Fereşte-te de cei invidioşi. Gândeşte-te la
construirea propriei case. Fii amabil cu prietenii şi îngăduitor cu fiecare,
ca să nu fii făcut de ruşine. Nu te certa cu nimeni, nu te bate pentru
 loc. Nu sluji duhului celui rău şi nu m ânca vită. Bea vin cu măsură, iar
în m omentul degustării vinului vorbeşte cu măsură. Nu există păcat în
degustarea cu măsură. Veghează singur şi cu atenţie la propriile defecte.
Vorbeşte sincer. Nu sta la aceeaşi m asă cu cel beţiv. Nu lua din cele
adunate de m ai-m arii tăi, ca să ai parte de cinste. Fereşte-te de duşman,
dacă e la putere. Peste tot şi mereu fii harnic. Niciunde şi niciodată nu
fă nim ănui ceea ce nu ţi se pare că e bine. Consideră-1 pe cel ignorant
ca fiind omul cel m ai rău şi socoteşte-1 nefericit. Nu fi răzbunător şi
invidios, cu nevasta şi copiii poartă-te cât se poate de frum os şi de
binevoitor. Alege-ţi o nevastă isteaţă şi un prieten amabil. Nu îngădui
răutăţii să-şi facă în inim a ta cuib. Nu fi nestatornic, ţine-te departe de
femeia desfrânată, ca să nu treacă asupra ta toate păcatele ei. Fii generos
pe cheltuiala ta, şi nu pe cheltuiala celui străin, aşa cum trupul nu e
veşnic, iar sufletul este"

❖ înţeleptul îşi petrece tim pul cu poezia şi ştiinţele, prostul cu viciile,

somnul şi certurile.

❖ înţelepţii sunt cumpătaţi trupeşte; ei sunt cumpătaţi şi la vorbă; cei înţelepţi

sunt cumpătaţi în gândul lor; aceştia sunt cu adevărat cumpătaţi în toate.

❖ înţeleptul nu cunoaşte tristeţea.

❖ înţeleptul nu plânge după cele pierdute, după m orţi şi după trecut. Prin
asta se şi deosebeşte de prost.

❖ Noi vedem Timpul, cu toate că el se află sim ultan în m ai multe locuri.

❖ Gândul care a renuntat la diferenţa dintre cel care m editează şi

f ! *

meditaţie este asemenea candelei aflată într-un loc fără vânt, preocupat
doar de obiectul meditaţiei - aceasta este desăvârşirea supremă, „norul
virtuţii", cum îl numesc zeii. în acest caz, omul devine eliberat încă din
tim pul vieţii.

❖ Moliciunea îi învinge pe cei blânzi, moliciunea îi învinge pe cei aspri.

Nimic nu e inaccesibil moliciunii. Moliciunea e mai puternică decât orice.

❖ Soarele e roşu şi la răsărit, şi la apus. Şi în fericire, şi în nefericire, cei

m ari sunt neschimbători.

❖ Oam enii pot obţine pe păm ânt cea m ai bună viaţă, bucurie, glorie
şi orice fericire, prin puterea raţiunii. Iar acela care are un caracter,
înclinaţii şi purtare alese trebuie să m ulţum ească raţiunii.

❖ Care este temeiul ochiului? Im aginile. Dar care este temeiul im aginii?
Inima. Care este temeiul credinţei?
r Inima.

❖ Speranţa este izvor de m are nelinişte, eliberarea de speranţă este izvorul

m arelui repaus.

❖ Ştiinţa este soluţia multor îndoieli, ea reprezintă capacitatea de a vedea

cele ascunse, ea este o fereastră către toate cele.
❖ Ştiinţele te fac să fii modest, numai prostul se laudă cu ştiinţa lui. Astfel,
lumina ne sporeşte vederea şi le orbeşte pe bufniţe.

❖ Nu te apuca de nicio treabă - iată primul semn al înţelepciunii. Dacă te-ai

apucat de o treabă, du-o până la capăt - iată al doilea semn al înţelepciunii.

❖ Nu fi grosolan cu nimeni, fiindcă ţi se va răspunde la fel. Vorba

mânioasă produce durere, iar pe tine te va ajunge din urm ă pedeapsa.

❖ Nu fi nici prea apropiat, nici prea îndepărtat de împăraţi, foc, de cei în

vârstă şi de femei: dacă eşti prea aproape, aceştia te vor distruge; dacă
eşti prea departe, aceştia îţi vor fi nefolositori.

❖ Nu fi nici prea grosolan, nici prea încăpăţânat, nici prea moale, nici prea
înclinat spre argumentaţii, nici prea mânios. Excesul în orice e periculos:
grosolănia îi irită pe oameni, încăpăţânarea respinge, moliciunea dă
naştere la dispreţ, argumentarea excesivă supără, credinţa oarbă te face
caraghios, necredinţa te duce la desfrâu.

❖ Nu a existat, nu există şi nu va exista niciun om demn doar să fie

condamnat sau doar lăudat.

❖ Nu se vede urma păsării pe cer şi nici urma peştelui în apă. La fel e şi

calea virtuosului.

❖ Nu te amesteca în treburile soţului şi ale nevestei, nu te amesteca în

treburile tatălui şi ale fiului.

❖ Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face.

❖ Nu gândi cu uşurătate despre rău: „Nu vine el la m ine" Că şi urciorul

se umple picătură cu picătură. Prostul se umple de rău, câte puţin, câte
puţin, şi picătură cu picătură.

❖ Lăuta fără corzi nu cântă, căruţa fără roţi nu se mişcă, nefericită e femeia
fără soţ - fie şi de-ar avea sute de neamuri.

❖ Carul cu o singură roată nu se mişcă din loc, destinul nu se împlineşte

fără eforturile oamenilor.

❖ Dacă cel puternic e lipsit de încredere, nu-1 va birui pe cel slab, iar cel
slab, dacă are încredere, îl va birui pe cel puternic.

❖ Cel puternic nu-i va birui pe cei slabi, dacă aceştia se ţin împreună;
arbuştii care cresc aproape unul de altul nu se tem de uragan.

❖ Nu se cuvine ca cel înţelept să ţină discursuri urâte despre altcineva, în

fata
/ mulţimii.
/
♦> Sfaturile înţelepte nu sunt de niciun folos aceluia care se teme de
acţiune. La ce bun o candelă în m âinile unui orb?

❖ Nu povesti despre ceea ce pui la cale: proiectul dezvăluit cuiva va fi

lipsit de succes.
♦> Nu te baza pe ziua de m âine până ce n-a venit, fiindcă nim eni nu ştie ce
nenorociri aduce cu ea.

❖ Nu faci un orator din cel peltic, nici un harnic din cel leneş, nu faci un
înţelept din cel ignorant, nici nu-1 poţi lumina pe cel prost.

❖ Azi, mâine, trupul nostru va pieri în mijlocul durerilor şi al bolilor. De

ce să ne ignorăm datoria de dragul lui?

❖ Nu te supăra pe cel care te amărăşte, răspunde cu blândeţe la

grosolănie, nu vorbi în deşert şi nu minţi.

❖ Nu da curs dorinţelor lipsite de măsură, dar nici nu reprima toate dorinţele.

❖ Nu fă nim ic din ce te-ar putea chinui pe patul de moarte, căci viaţa

durează doar o clipă.

❖ Nu fă ceea ce nu se cuvine să faci nici m ăcar sub ameninţarea cu

moartea; nu amâna ceea ce trebuie să faci - iată străvechea poruncă.

❖ înţeleptul nu va distruge cele m ari de dragul celor mici. Prin cele mici
să protejezi pe cele mari - iată adevărata înţelepciune.

❖ Dorinţa nu se potoleşte odată cu satisfacerea celor dorite; mai tare se

aprinde focul în care torni ulei. Niciun bine nu piere degeaba.

❖ înţelepciunea e m ăruntă atunci când îl înşeli pe cel credul. Curajul e

m ărunt atunci când îl ucizi pe cel care ţi-a adormit la piept.

❖ Neschimbătoare e inim a celui bun - în zadar îl vor atâta. Oceanul nu se

t t

aprinde cu paie fierbinţi.

❖ Cele neadevărate trec drept adevărate, iar cele adevărate drept

neadevărate - atât de felurită este fiinţa.
t

♦> E imposibil să semeni una şi să culegi alta. Pe măsura seminţei

semănate va fi şi rodul.

❖ Puţini dintre oameni ajung pe malul opus. Ceilalţi, aşadar, se agită pe

malul de aici.

❖ Nu cu ură se poate pune capăt urii, ci cu dragoste.

❖ Visele suferindului, întristatului, încrâncenatului, ale îndrăgostitului şi a

ale omului beat sunt irealizabile.

❖ A nu face rău, realizarea binelui, purificarea propriei minţi - iată

învăţătura
/
celor iluminaţi.
t

♦> Nu există nicio virtute superioară dreptăţii, nu există viciu mai rău
decât minciuna.

❖ Nu există prieten comparabil cu sănătatea; nu există duşman comparabil

cu boala.
♦> Chiar dacă zeul însuşi i-ar oferi iubirea lui, ea tot o să vrea un alt
bărbat. Aceasta e natura tuturor nevestelor.

❖ Nu există foc m ai mare ca pasiunea; nu există pacoste m ai m are ca ura;

nu există nefericire m ai m are ca trupul; nu există fericire comparabilă
cu liniştea.

❖ Nu există asceză comparabilă cu răbdarea; nu există fericire comparabilă

cu starea de m ulţumire; nu există un dar comparabil cu prietenia; nu
există virtute comparabilă cu compasiunea.

❖ Nu există obstacol comparabil cu ignoranţa.

❖ Pentru cel lipsit de bunăvoinţă nu există zi plăcută din trecut, nu are

prieteni acela care e surd în faţa dreptăţii, nu există zi de sărbătoare
pentru cel lacom de câştig.

❖ Să nu ai încredere nici în mamă, nici în nevastă, nici în frate, nici în

propriii copii, aşa cum ai încredere în prietenul adevărat.

❖ Cel credincios jurăm ântului cumpătării nu avea greutăţi cu hrana. Cum

să nu găsească el iarbă sau frunze sau un lac cu apă?

❖ Nimeni nu se naşte nici măreţ, nici josnic - doar propriile fapte îl

conduc pe om spre cinstire sau dispreţ.
❖ Nimic nu am eninţă fructul copt, în afară de cădere; nim ic nu am eninţă
pe cel venit pe lume, în afară de moarte.

❖ E josnic acela care vorbeşte despre defectele altuia sau despre propriile
sale virtuţi. Cel demn nu spune adevărul nici despre virtuţile sale, nici
despre defectele altuia.

❖ O, fără îndoială, omul aflat în nenorocire e cu precădere demn de

compasiunea celor buni; căci prostia e rădăcina tuturor nefericirilor, şi
de aceea tocmai ea este cea m ai mare nefericire.

❖ O, noi trăim foarte fericiţi - fără vrajbă, înconjuraţi de vrăjmaşi, sănătoşi,

înconjuraţi de bolnavi, neobosiţi, înconjuraţi de cei istoviţi, deşi nu avem
niciun fel de avuţie. Ne hrăneşte bucuria, ca pe zeii adormiţi.

❖ O, fereşte-mă de nefericirea de a-1 asculta pe prost sau de a-1 privi şi de

a-i vorbi! Nu mă lăsa să simt povara grea a vieţii în tovărăşia lui!

❖ Abundenţa fructelor înclină ramura spre pământ, coada bogată a

păunului îi încetineşte mersul, calului iute de picior i se pun frâie. La
fel, chiar şi virtuţile pot pricinui rău.

❖ Focul îl stingi cu apă, de soare te fereşte umbrela, de boală te scapă

doctoria. Pentru orice există un leac; doar prostia nu are niciun leac.

❖ O zi din viaţa celui înzestrat cu o energie clocotitoare valorează mai

mult decât o sută de ani de viaţă searbădă a omului leneş şi a celui lipsit
de vlagă.
>Există o singură cale - calea adevărului, toate celelalte nu sunt căi.

>împăratul porunceşte o singură dată, omul respectabil îşi exprimă o

singură dată judecata, o singură dată se dă fecioara de soţie - aceste trei
lucruri se fac doar pentru o singură dată.
>O singură vorbă de folos care, auzind-o, te linişteşte, e mai valoroasă
decât o mie de discursuri pline din cuvinte inutile.

„M-a jignit, m-a lovit, m-a învins, m-a jefuit." La aceia care ascund în
sine astfel de gânduri, ura nu încetează. Căci niciodată în această lume,
ura nu încetează prin ură, ci prin absenţa urii...
!♦Ei nu şi-au făcut piramide din cupru şi nici monumente funerare din
bronz. Nu au lăsat în urmă moştenitori, copii care să le poarte numele.
Dar şi-au lăsat moştenirea în scrieri şi învăţături produse de ei...
> E uşor să săvârşeşti lucruri care îţi fac rău şi-ţi sunt dăunătoare. Şi e
deosebit de greu să săvârşeşti ce e bine şi folositor.
>Victoria stârneşte ura; cel înfrânt trăieşte în tristeţe. Fericit trăieşte cel
senin, care a renunţat şi la victorii, şi la înfrângeri.
:♦învinge-te mai întâi pe tine însuţi, şi pe urmă pe duşmani. Cum poate
stăpâni pe alţii acela care nu se poate stăpâni pe sine?
> învinge-te pe tine însuţi - iată cel mai bun leac pentru a fi neînfrânt.
!♦învinge m ânia prin blândeţe, răul prin bine, lăcomia prin generozitate,
m inciuna prin adevăr.
> Pe cel lacom îl învingi cu bani, pe cel orgolios, cu rugă fierbinte, pe cel
prost, cu îngăduinţa, iar pe cel înţelept, cu sinceritatea.
!♦Fii drăguţ cu învingătorul şi poartă-te respectuos cu el: îţi vei mai face
astfel un prieten.
!♦învingându-şi mândria, omul devine plăcut. învingându-şi mânia, el
devine vesel. învingându-şi pasiunea, îi va merge bine. învingându-şi
lăcomia, el devine fericit.
!♦Donaţia, prinosul adus sacerdotului e garanţia aducerii de ofrande.
Toate fiinţele din lume trăiesc pe seama celor care-şi aduc prinosul.
Totul e bazat pe donaţie. De aceea, ofranda se numeşte supremă.
!♦ Imită cele bune, chiar dacă le vezi la duşman, nu imita cele rele, chiar
dacă le vezi la părinţi.
t» Adevărat că femeia e un foc. Sânul ei este combustibilul. Firele de păr,
fumul. Organele genitale, văpaia. Intrarea înăuntru, cărbunii. Satisfacţia,
scânteile. La focul acesta, zeii pun la cale ospăţul omului. El trăieşte cât
trăieşte. Când moare, este dus către focul funerar. La focul acesta, zeii
pun la cale ospăţul omului. Din ospăţul acesta apare omul. înveşmântat
în lumină.
❖ Adevărat că omul e un foc. La focul acesta, zeii săvârşesc ospăţul hranei
Din acest ospăţ apare familia.
❖ înţelege că fiinţele vii sunt aidoma în ce priveşte căutarea celor plăcute
şi îndepărtarea celor neplăcute. De aceea, ceea ce ţie nu-ţi este pe plac,
străduieşte-te să nu faci nici altora.
❖ Câtă vreme bărbatul nu şi-a stârpit chiar şi cea m ai neînsemantă dorinţă
de femeie, mintea lui este legată asemenea viţelului care suge lapte de îa
mamă.
❖ Câtă vreme omul este plin de energiile vieţii, el uită de moartea cea
neînduplecată şi nu are cum scăpa de întâlnirea cu ea. De aceea, prostul
nu pune întrebările importante despre adevăratele probleme ale vieţii.
Fiecare crede că nu va muri niciodată, deşi la fiecare pas se loveşte de
reamintirea morţii.
/
❖ E bine să pleci urechea la vorbele celorlalţi.
❖ Ţine minte: doar viaţa are preţ!
❖ Nevasta stricată dezonorează măreţia şi fericirea ambelor sexe,
asemenea nopţii care, acoperind luna, învăluie în beznă toată
frumuseţea pământului şi a cerului.
❖ Poartă-te cu cineva aşa cum şi acesta se poartă cu alţii.
❖ Au fost construite case şi porţi. Dar ele s-au năruit, preoţii care slujeau
în ele pomenirea celor morţi au dispărut, monumentele lor s-au acoperit
de murdărie, mormintele le-au fost uitate. Dar numele lor sunt rostite,
citind aceste cărţi scrise în vremea vieţii lor, iar amintirea acelora care
le-au scris e nepieritoare.
❖ Exagerările şi excesele nu duc la nimic bun. Dar şi dacă vei tăcea şi prea
multă vreme îţi vei înghiţi cuvintele, chiar şi Adevărul însuşi se poate
perima şi dovedi inoportun. Să nu dorească oare Adevărul extazul în
inima ta?
❖ Trece vremea şi prietenul devine duşman, iar duşmanul, prieten.
Aceasta se întâmplă deoarece profitul personal e mai tentant decât orice
❖ Ştiinţa fără fapte se duce de râpă, omul fără ştiinţă se duce de râpă, armata
fără comandant se duce de râpă, femeile fără bărbaţi se duc de râpă.
❖ Chiar dacă giuvaierul este călcat în picioare, iar sticla împodobeşte
fruntea, giuvaierul rămâne giuvaier, iar sticla, sticlă.
❖ Nimeni să nu se însoţească cu prieteni răi, nimeni să nu se însoţească
cu oameni răi. Ataşaţi-vă de prieteni buni, ataşaţi-vă de oameni nobili.
❖ în aur de te-ar îmbrăca, să nu te încrezi duşmanului şi femeii
neiubitoare - altminteri eşti pierdut.
❖ Sclavul propriilor speranţe e sclav tuturor oamenilor, stăpânul propriiloi
speranţe a stăpânul lumii întregi.
❖ Pentru acela care priveşte la toţi fără duşmănie şi fără idei preconcepute,
lumea este plină de bucurie.
❖ Bucură-te de bucuria care ţi-a fost sortită, suportă nenorocirea care ţi-a
 fost hărăzită, aşteaptă tot ce-ţi aduce vremea asemenea plugarului care
aşteaptă recolta.
❖ Există oare ceva minunat sau neruşinat în sine? Ce-i place omului,
anume aceea este pentru el minunat.
❖ Oare mult va m ai dura sejurul pământesc?
Timpul, ca un vis, zboară,
Şi i se spune „Bine ai venit!"
Celui sosit pe plaiurile Declinului.
❖ Raţiunea lipsită de curaj este însuşirea femeii; curajul lipsit de raţiune
este însuşirea animalului.
❖ Raţiunea e mai preţioasă decât toate avuţiile lumii.
❖ Omul cu minte evaluează după propria judecată, iar prostul se încrede
în zvonuri.
❖ Bolovanul îl urcăm cu mult efort în vârful muntelui, dar la vale el cade
într-o clipă. La fel, virtuţile ne trag în sus, iar viciile în jos.
❖ Omul săvârşeşte răul în mod liber şi se pângăreşte. Tot în mod liber,
omul nu săvârşeşte răul şi se purifică. Curăţenia şi murdăria sunt legate
una de alta. Una pe cealaltă nu o spală.
<♦ Cel mai de preţ lucru este raţiunea, fiindcă poţi supune, prin forţa
raţiunii, şi cerul şi pământul.
<♦ Inima răufăcătorului e neclintită la fericire şi moale în nenorocire; inima
celui drept e moale la fericire şi neclintită în nenorocire.
❖ Această lume e oarbă. Numai puţin văd limpede. Asemenea păsării,
eliberată din plasă, doar puţini nimeresc la cer.
<• Viaţa celor muritori e la fel de şubredă ca reflectarea lunii în apă; ştiind
asta, fă neîncetat binele.
❖ Priveşte cu bunăvoinţă la toate cele ce există: să-ţi fie vorba liniştită,
amabilă, binevoitoare; să-ţi fie fapta direcţionată spre îndreptarea şi
evoluţia
/ binelui.
❖ Temeiul liniştii în ţară e dreptatea.
❖ Constructorii de canale dau drumul la apă, arcaşii îşi supun săgeata,
dulgherii îşi supun copacul, înţelepţii se îmblânzesc pe sine înşişi.
❖ Soarta domneşte asupra tuturor precum vântul, de care nim eni nu se
poate nicăieri ascunde. Dacă soarta devine prietenoasă cu cel leneş,
ignorant şi rău, atunci lenea lui devine aidoma sârguinţei, ignoranţa,
aidoma înţelepciunii, iar răutatea, aidoma bunătăţii. Iar dacă soarta e
duşmănoasă cu acela care e înţelept, drept şi bun, atunci înţelepciunea
lui se va transform a în prostie, dreptatea în ignoranţă, iar ştiinţa şi
aptitudinile se vor dovedi inutile.
❖ Esenţa a m ilioane de cărţi într-un singur vers: meritul stă în binele făcut
aproapelui, păcatul stă în răul făcut aproapelui.
❖ Creatorul i-a dat omului ochi şi, ca urmare, omul priveşte înafara şi
 nu înlăuntrul său. înţeleptul, însă, tinzând către nemurire, priveşte
înlăuntrul său, închizând ochii.
❖ Corpul e carul; judecata e vizitiul; raţiunea sunt hăţurile. Cine nu ştie
acestea, cel a cărui raţiune nu e niciodată concentrată şi ale cărui simţuri
nu cunosc frâul, e asemenea calului rău în mâinile unui vizitiu nepriceput.
❖ Trupul îm bătrâneşte din pricina pribegiilor, muntele din pricina apei,
femeia din pricina dorinţelor nesatisfăcute, iar inim a din pricina
vorbelor rele.
❖ Răbdarea este virtutea celui slab şi podoaba celui puternic.
❖ Răbdarea este podoaba bărbatului, simplitatea este podoaba femeii; cu
toate acestea, cel care a fost jignit trebuie să răspundă cu forţă, iar cel
care se dedă desfătărilor dragostei să lase deoparte cumpătarea.
❖ Ceea ce trebuie să fie cunoscut este inepuizabil şi înzestrat cu o
existenţă subtilă, iar viaţa este cu adevărat şubredă, aşa că, lăsând
deoparte m rejele ştiinţelor, trebuie să meditezi la ceea ce e adevărat.
❖ Şi culcaţi în pat prim im ceea ce soarta a hotărât să ne ofere. Ceea ce n-a
hotărât, nu vom prim i, oricâte eforturi am face.
❖ M erită să te naşti dacă îţi este hărăzită libertatea. Dacă viaţa e sclavie,
atunci ce este moartea?
❖ Zeiţa fericirii îl vizitează pe acela care munceşte ca un leu. Doar cei
de nim ic spun „Totul vine de la soartă!" înfrânge soarta prin fapte
bărbăteşti; dacă sârguinţa ta nu va fi încununată de succes, nu va fi vina
ta!
❖ Doar zeilor le este cunoscut m ersul ursitei.
❖ Doar sufletelor măreţe care cred cu ferm itate în Zeu şi în îndrum ătorul
spiritual li se deschide de la sine înţelesul întreg al învăţăturii Vedelor.
❖ E cu adevărat învăţat acela care face fapte bune.
❖ Cel chinuit de pasiune nu adoarme nici pe un pat moale; o dată
pasiunea satisfăcută, adoarme şi pe ghimpi.
❖ M ăreţ e acela care se face orb la vederea nevestelor altora, şchiop în
goana după bogăţia altuia şi mut când aude hula la adresa aproapelui.
❖ O m adevărat este acela care leapădă m ânia ce se apropie, aşa cum
şarpele îşi leapădă pielea cea veche.
❖ E m ai puternic omul care îndepărtează de la el cinci demoni: lăcomia,
răutatea, laşitatea, senzualitatea excesivă şi lipsa de mulţumire.
❖ Leneşul e cel m ai nenorocit dintre oameni, fiindcă creatorul Orm uzd nu
a creat nici un grăunte pentru cel leneş.
❖ Se numeşte brahm an acela care a renunţat la rău, acela care nu a
săvârşit răul nici trupeşte, nici cu vorba, nici cu gândul.
❖ Acela care şi-a dobândit bogăţia prin păcat şi se bucură, să ştie că
bucuria aceasta a lui e m ai rea decât nefericirea.
 Acela a cărui inimă nu năzuieşte nici la ştiinţe, nici la bătălii, nici la
femei, degeaba s-a născut pe lume, răpind tinereţea mamei sale.
<♦ Te gândeşti: „Sunt singur" - şi nu ştii că inim a nu ţi-o părăseşte
înţeleptul care priveşte la binele şi la răul pe care le faci.
<♦ Cine are avere, acela are şi prieteni, rude, acela este un om adevărat pe
lume, acela este pandit (om cu carte).
<• Cui nu-i ajunge mintea să înveţe pe altul? Numai cel cu adevărat măreţ
e capabil prin raţiune să urmeze calea cea adevărată.
<♦ Fericirea sedentarului e statică, a celui care stă în picioare, e dreaptă, a
celui care stă întins, e nemişcată, şi înainte merge fericirea călătorului.
<• Aceluia al cărui gând nu e ferm, care nu cunoaşte adevărul dharmei, a
cărui credinţă se clatină, nu-i e dată înţelepciunea desăvârşită.
❖ Parfumul florilor nu se împrăştie împotriva vântului; la fel, cel al
santalului sau al iasomiei. Parfumul celor virtuoşi se împrăştie şi
împotriva vântului. Omul bun pătrunde peste tot.
<♦ Celui cu gândul tulburat, plin de pasiune, care vede doar plăcerea,
dorinţa îi e în creştere: adevărat că toate acestea fac legăturile şi mai
puternice.
❖ Omul lipsit de bogăţie şi, din această pricină, nesocotit, încetează orice
acţiune, aşa cum râurile mici seacă vara.
❖ Chiar şi gelozia închipuită a soţului o împinge pe nevastă spre altul. Cel
înţelept îşi păzeşte nevasta fără să-şi arate gelozia.
❖ Podoaba omului este înţelepciunea, podoaba înţelepciunii este liniştea,
podoaba liniştii este curajul, podoaba curajului este moliciunea.
❖ Cei împodobiţi cu puterea de a-şi înfrâna dorinţele se leapădă de păcate.
De aceea, înfrânarea dorinţelor se numeşte supremă.
❖ Unge cu smirnă buclele Adevărului - fie ca acesta să aibă parte de
bunăstare şi de sănătate.
❖ Cei care se bucură de linişte fac fapte bune şi prin aceasta ajung la cer.
De aceea, liniştea se numeşte supremă.
❖ Nu te lăuda în van cu ştiinţa!
Nu socoti că în toate eşti întâiul!
Şi cere-le sfatul nu doar înţelepţilor,
Ci şi nepricepuţilor.
❖ Stăpâna casei e sufletul casei. O casă fără stăpână e ca o pădure.
❖ Nevasta bună munceşte pentru tine ca o slugă; dă sfaturi ca un sfetnic;
e frumoasă ca zeiţa frumuseţii; e liniştită şi tenace ca pământul; te
hrăneşte ca o mamă şi te desfată precum o hetairă. Nevasta bună - şase
persoane într-una singură.
❖ Vorba bună rostită de cineva, dacă n-o urmezi, e la fel de nefolositoare
ca floarea m inunat colorată, dar fără miros.
❖ Vorba bună rostită de cineva, şi pe care o urmezi, e folositoare ca floarea
minunată şi frumos mirositoare.
❖ Virtutea este de o sută de ori mai preţioasă decât cea mai scumpă comoară.
❖ Valoarea unui om se cunoaşte după moartea lui.
❖ Adesea, cântarul seamănă cu omul de nimic: când se înalţă, când coboară.
❖ Omul trebuie să muncească; el se simte rău când e inactiv. Omul slujeşte
omului - omul slujeşte banilor.
❖ Omul care face rău îşi este sieşi duşman: căci singur se hrăneşte din
fructele răutătii
/ sale.
❖ Prin aceea prin care omul percepe imaginea, gustul, mirosul, sunetele
şi atingerile de dragoste, el cunoaşte. Ce m ai rămâne? Raţiunea şi inima,
în inimă sunt o sută una artere, dar numai una duce la cap. Cel care
merge pe firul ei obţine nemurirea; către celelalte organe şi membre
ale corpului duc celelalte artere, dar nici una dintre ele nu duce la
nemurire.
❖ Ce e hărăzit să mi se întâmple, aceea va fi. De neîntors e cursul
întâmplărilor, datoria mea e să-l urmez.
❖ Inim a celor curaţi nu e înclinată spre fapte rele. Ţine asta în minte şi
tinde către curăţenia
/ sufletească.
❖ Orice ţi s-ar spune, nu vorbi nimănui cu aerul că n-ar avea dreptul să
discute cu tine.
❖ Ce poate fi mai rău decât cântarul fără precizie, greutăţile falsificate şi
decât omul drept şi cinstit preschimbat în impostor?
❖ Ce se numeşte suprem? Vântul suflă adevăr, soarele aruncă raze de
adevăr, adevărul este temeiul vorbirii, totul are la temelie adevărul. De
aceea, adevărul se numeşte suprem. Zeii ating divinitatea prin ascetism.
Totul are la temelie ascetismul. De aceea, ascetismul se numeşte suprem.
❖ Care e folosul ştiinţei pentru cel lipsit de minte? La ce-i foloseşte oglinda
celui lipsit de ochi?
❖ Care e folosul învăţăturii îndreptate spre facerea de rău? La ce foloseşte
candela acoperită cu o oală?
❖ Care e sensul învăţăturilor aceluia care, studiind toate ştiinţele, şi care,
pătrunzându-le în esenţă, nu extrage din ele niciun folos? Doar oboseala.
❖ Ce poate face răufăcătorul aceluia care are în m ână sabia liniştii? Când
în foc nu se aruncă iarbă, se stinge singur.
❖ Pentru a-ţi păstra prietenii, trebuie să ierţi. Şase persoane nu-i ţin minte
pe cei care i-au ajutat odinioară: elevul, pe profesor, fiul însurat, pe
mamă, soţul care nu m ai iubeşte, pe soţie, cel care şi-a atins scopul, pe
ajutorul lui, cel scăpat din hăţiş, pe călăuză, bolnavul, pe doctor.
❖ Tinereţea se duce ca un şuvoi de nestăvilit. Să ne bucurăm aşadar, căci
bucuria e partea muritorilor!
 Bias din Priene
(642-577 î.Hr.)
‘E ste prima figură, cea mai 6izară şi misterioasă dintre cei şapte înţeCepţi ai Cjreciei. Nu i
se cunoaşte biografia, s-au păstrat doar fragm ente cu informaţii modeste despre viaţa sa. Se
crede că (Bias a fo s t contemporan cu ceCebruC rege Cresus şi martor aC cuceririi de către perşi a
oraşeCor din JAsia ‘Mică.
în vremea aceea, între Samos şi Eriene se purta un război de durată. în bătăda de Ca (Drius,
Cocuitorii din (Priene au fo s t înfrânţi de miCesieni. (Bias s-a depCasat Ca Samos şi a reuşit să
rezoCve confCictuCîn condiţii satisfăcătoare pentru toate părţiCe. în acest feC, acţiuniCe midtare
au încetat. în timpuCceCui de-aCdoiCea război mesenian, (Bias a răscumpărat câteva fe tiţe dintre
prizonierii Cuaţi de spartani, Ce-a crescut ca p e propriiCefiic e şi apoi Ce-a trimis acasă Ca părinţi,
dându-Ce chiar şi zestre. L a puţin timp după aceasta, pescarii atenieni au scos Ca maC un tripod
din bronz cu inscripţia „înţeCeptuCui”. EatăC uneia dintre fe tiţe a Cuat cuvântuC Ca adunarea
poporuCui, a povestit desprefa p t a bună afiCozofuCui şi a decCarat că înţeCeptuC nu poate f i decât
acesta, şi anume (Bias. JAdunarea poporuCui a fo s t de acord cu această decCaraţie şi tripoduC
i-a fo s t trimis. (Bias, după ce a citit inscripţia de pe tripod, a decCarat că ÎnţeCeptuC este zeuC
ApoCCo şi nu a primit cadouC. (După o vreme, în timpuC asediuCui regeCui Cidian jACyattes, (Bias
şi-a saCvat oraşuC nataC printr-un vicCeşug, în urma căruia JACyattes a încheiat cu Eriene o
înţeCegere de pace.
Eiind sfătuit de ÎnţeCeptuC (Bias, regeCe Cidian Cresus a oprit pregătiriCe pentru construirea
unei flo te şi a început să susţină relaţii de prietenie cu Cocuitorii insuCeCor ionice.
Când Eriene a fo s t cucerit de perşi, muCţi dintre Cocuitori au început să părăsească în
fu g ă oraşuC, străduindu-se să-şi ia cu ei toate averiCe. D oar (Bias era fo a r te Ciniştit. Locuitorii
oraşuCui au fo s t uimiţi de purtarea caCmă afiCozofuCui şi C-au întrebat de ce nu ia nimic cu sine,
Ca care ÎnţeCeptuC a răspuns cu fr a z a Cui ceCebră: „Lot ce am, eu port cu mine”.

❖ Nu încuraja nesăbuinţa, iubeşte chibzuinţă.

❖ Cucereşte prin convingere, nu prin forţă.
❖ Majoritatea e rea.
❖ Când eşti sărac, ceartă-i pe bogaţi doar dacă nu te-ai îndatorat prea tare.
❖ Tot ce am, eu port cu mine.
❖ Nu te grăbi când vorbeşti, graba e semnul nebuniei.
❖ împarte-ţi viaţa astfel ca şi cum ai mai avea de trăit şi puţin şi mult.
❖ La tinereţe fă-ţi provizii de înţelepciune pentru bătrâneţe, fiindcă nu
există avuţie mai de preţ.
❖ Când se desfată omul? Când are un câştig.
❖ Când mai mulţi se apucă de-o treabă, nu-i a bine.
❖ Autoritatea asupra poporului e mai mare atunci când legea sperie la fel
ca un tiran.
❖ Care este cel mai bun sfetnic? Timpul.
❖ E mai bine să lămureşti o ceartă între doi duşmani decât între doi prieteni,
fiindcă se ştie că după aceasta unul dintre prieteni îţi va deveni duşman,
iar unul dintre duşmani - prieten.
❖ Cea mai bună casă e aceea în care stăpânul se poartă la fel de liber, după
cum o face şi în afara ei - după voia legii. Iubeşte discernământul.
❖ La întrebarea: „Ce ocupaţie îndrăgeşte omul?", Bias a răspuns: „Câştigul
uşor" La întrebarea:„Ce este greu?", Bias a răspuns: „Să suporţi cu nobleţe
trecerea la mai rău". La întrebarea: „Ce este omului plăcut?", Bias a răspuns
„Speranţa"
❖ Trebuie să te priveşti în oglindă, şi dacă arăţi foarte bine, fă fapte foarte
bune, iar dacă arăţi rău, îndreaptă-ţi defectul de la natură printr-o purtare
cuviincioasă.
❖ Nu flecări: dacă dai greş, o să regreţi.
❖ Nu fi nici prost, nici rău.
❖ Nu te grăbi să te apuci de treabă, dar odată ce te-ai apucat, fii statornic.
❖ Pe cel nevrednic nu-1 lăuda că e bogat.
❖ Doar un suflet bolnav se poate simţi atras de cele imposibile şi poate fi
surd la nenorocirea altuia.
❖ Nefericit e acela care nu poate suporta nefericirea.
❖ De pe urma conducătorului lipsit de m inte ţara nu are niciun folos.
❖ Despre zei să spui că există.
❖ Cel care înoată pe puntea corăbiei, nu se află nici printre cei vii, nici
printre cei morţi.
❖ Cauza oricărui succes caut-o la zei, şi nu în tine însuţi.
❖ Puterea omului se trage de la natură, ştiinţa de a vorbi spre binele ţării
vine din suflet şi din discernăm ânt, iar bogaţia e pentru mulţi rezultatul
purei întâmplări.
❖ Ascultă mai mult şi vorbeşte când se cuvine.
❖ Gândeşte-te bine ce faci.
❖ Cei răi sunt peste tot în majoritate.
❖ Regele sau tiranul dobândeşte slavă când dă primul exemplu de supunere
în faţa legii.

Esop
(cca 640-cca 560 î.Hr.)
înţeCept antic grec, autor de fabule.
S-a născut în Trigia. Cea mai mare parte a vieţii şi-a petrecut-o ca sclav. Eiindeliberat, a fo st trimis
de Cresus Ca Defi, unde a fo s t acuzat de blasfemie şi aruncat de pe stânci. EabuCeCe sate, în număr de
peste 400, s-au păstrat pentru muCtă vreme transmise prin viu grai ca expmple de înţelepciune adâncă
în Evul Mediu aufo st răspândite transpuneri în proză aCe compoziţiilor Cui Esop.

❖ Recunoştinţa - semnul sufletului nobil.

❖ în faţa greutăţilor vieţii trebuie să te înarm ezi cu răbdare şi cumpătare,
în lume domneşte răul.
❖ E de două ori m ai greu să suporţi jignirea venită din partea acelor oam eni
de la care te aşteptai cel mai puţin că te vor jigni.
❖ M are sau mic, răul nu trebuie săvârşit.
❖ Se spune că Hilon l-ar fi întrebat pe Esop: „Cu ce se ocupă Zeus?" Esop a
răspuns: „Le înalţă pe cele mici şi le coboară pe cele m ari"
❖ Pentru oam enii fericiţi, m oartea nu e nici pe departe o povară, ci o
binecuvântare.
❖ Pentru oameni, munca e o desfătare.
❖ Omul rău va face rău, indiferent de orice.
❖ E greu ca omul rău să se facă bun, şi e uşor ca cel bun să devină rău.
❖ Dacă banii sunt mulţi - nu te bucura, dacă sunt puţini - nu te întrista.
❖ Dacă cineva are noroc, nu-1 invidia, ci bucură-te cu el, fiindcă astfel norocul
lui devine şi al tău; invidiosul mai mult rău îţi face.
❖ Dacă un om se apuca de două lucruri opuse unul altuia, atunci unul din
ele n-o să-i reuşeaşcă.
❖ Dacă un lucru poate fi demonstrat prin fapte, atunci nu are rost să faci
risipă de cuvinte.
❖ Dacă nu poţi evita moartea, cel puţin mori cu demnitate.
❖ Trăieşte cu ceea ce ai, iar prisosul de astăzi păstrează-1 pentru mâine: mai
bine să dăruieşti duşmanilor, decât să cerşeşti de la prieteni.
❖ De omul rău trebuie să te tem i şi să te fereşti.
❖ E imposibil să-l îndrepţi pe omul rău; el se poate schim ba la exterior, dar
nu şi în purtări.
❖ Adevărata comoară a oam enilor - puterea de muncă.
❖ Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte.
❖ Fiecare om cu treaba lui şi fiecare treabă la vrem ea ei.
❖ Când nenorocirea se abate asupra ta, priveşte în jur: sunt oam eni a căror
soartă e şi m ai grea decât a ta.
❖ Cine se laudă faţă de cei care îl cunosc, se face de râs pe bună dreptate.
❖ Cu blândeţe obţii aproape întotdeauna mai mult, decât prin forţă brută.
❖ înţelepţii nu ştiu să vorbească cu regii: regilor trebuie să le vorbeşti fie cât
se poate de puţin, fie cât se poate de plăcut.
❖ îngâm fatul şi încăpăţânatul se comportă după cum vrea, nu ascultă de
sfaturile nim ănui şi devine repede victim a propriilor erori.
❖ Nu tot timpul anului e vară.
❖ Nu te împrieteni cu cei care preferă noii prieteni celor vechi. Să ştii: cum
ne-au înşelat pe noi din pricina noilor iviţi, la fel îi vor înşela şi pe cei noi.
❖ Nu trebui să cauţi
/ nim ic din ceea ce nu-ti
/ este dat de la natură.
❖ Să nu-ţi fie ruşine să înveţi la o vârstă înaintată: m ai bine să înveţi mai
târziu, decât niciodată.
❖ Un cârmuitor l-a întrebat pe Esop de ce nu merg bogaţii la înţelepţi, ci
invers. Esop i-a răspuns: „Pentru că înţelepţii ştiu ce le trebuie în viaţă,
iar bogaţii nu - altfel nu s-ar fi îngrijit de strângerea avuţiilor, ci de
acumularea de înţelepciune"
❖ Ambiţia neobosită întunecă mintea omului şi el nu mai vede pericolele
care îl ameninţă.
/
❖ De regi fie nu te apropii deloc, fie le spui doar ce le e pe plac.
❖ Trei calamităţi există: focul, femeia şi marea.
❖ Cu o floare nu se face primăvară.
❖ E vai ş-amar de oameni când fiecare începe să ceară ce i se cuvine.
❖ Relaţia cu statul trebuie să fie ca şi cu focul: nici prea aproape, ca să nu te
arzi, nici prea departe, ca să nu îngheţi.
❖ Fii bun cu nevasta ca să nu-şi dorească să cunoască şi alt bărbat.
❖ Cea mai nefastă dintre pasiuni este lăcomia, fiindcă îl face pe om
nechibzuit, obligându-1 să lase deoparte pe cele sigure şi să se repeadă
după cele nesigure.
❖ Nu privi la cum arăt, ci la cum gândesc. Nu întotdeauna cel slut e şi prost.
❖ Străduieşte-te să fii cu minte, şi nu bogat, fiindcă bogăţia o poţi pierde, dar
chibzuinţă va fi mereu cu tine.
❖ Străduiţi-vă să adăugaţi frum useţii calităţi care durează.
❖ Pasiunile sunt vătămătoare, fiindcă ele îl orbesc pe om.
❖ Frica îl face pe om să cadă din lac în puţ.
❖ Soarta e schimbătoare şi adesea se schimbă în mai rău.
❖ Aceia pe care te bazezi pot muri, iar aceia de care te fereşti te pot salva.
❖ Ucigaşi nu sunt cei care fac pumnale, ci cei care se folosesc de tăişurile lor;
la fel, pe mine nu clevetitorii mă vorbesc de rău, ci tu, dacă te foloseşte
de clevetirea lor.
❖ Un catâr lidian îşi văzu imaginea în apa râului şi se bucură de cât e de
mare şi frumos; porni în galop, scuturându-şi coama, asemenea unui cal.
Dar imediat îşi am inti că se trage dintr-un măgar şi se opri pentru o clipă
din goană şi-şi potoli trufia şi înfumurarea.
❖ Lupul a văzut cum păstorii mâncau o oaie, s-a apropiat şi a zis: „Dacă aş
fi făcut eu aşa ceva, câtă gălăgie aţi fi făcut!"
❖ Trebuie să înveţi atât din greşelile proprii, cât şi din ale celorlalţi.
❖ Stăpânul îl trim ise pe Esop la moară. Esop a întrebat: „De ce mă trimiţi
acolo?" Acela a răspuns: „Ca să ai un rost pe lume" „Atunci de ce, a
întrebat Esop, nu-ţi trimiţi acolo copiii?"
❖ Convingerea e deseori mai eficace decât forţa.
❖ Esop a spus unui om frumos, dar desfrânat: „Poate că te îmbraci tu
frumos, dar te dezbraci fără gust"
❖ Esop a fost întrebat ce anume este cel mai tare în om. „Raţiunea", a răspuns el.
 Hesiod
(între sec. al VUI-lea şi al VlI-lea î.Hr.)
Poet şi gânditor antic grec.
S-au păstrat în totalitate poemele sale didactice Munci şi zile şi Teogonia (Panteonul
divinităţilor elene), în care se reflectă concepţia despre lume a grecilor din epoca form ării
societăţii împărţite p e clase. în primulpoem, înfăţişează atmosfera socială în care trăiau ţăranii
aflaţi sub dominaţia aristocraţiei. JAstfel, introduce ideea de dreptate ca principiu etic suprem şi
glorifică munca drept temelie a vieţii. M ai mult decât atât, aici se conţin proverbe şi parabole.
Teogonia reprezintă o anticipare a filo z o fiei greceşti antice, prima încercare de sistematizare nu
numai a genealogiei zeilor, dar şi a istoriei genezei lumii. Poem ul se încheie cu genealogia eroilor
greci, iniţiind direcţia genealogică în literatură antică grecească.

❖ Nevastă să-ti
f aduci în casă
Când anii ţi s-au împlinit.
Sub treizeci nu te grăbi,
Dar nici prea-n vârstă să nu fii...
❖ Ia am inte la toate,
❖ Să nu te-nsori spre hazul vecinilor.
❖ Nevasta vrednică e mai preţioasă decât orice pe lume...
❖ Fii conştient de timp.
❖ Cu adevărat e vrednic acela care a reuşit să-şi folosească vremea cu folos!
❖ Cel care tărăgănează se va lupta neîncetat cu nenorocirile, toată viaţa.
❖ Vorba repetată de popor nu dispare cu totul.

Hilon din Sparta

(596-528 î.Hr.)
V n u l dintre cei şapte înţelepţi greci.
J l f o s t prim ul efor ales în „Colegiul celor cinci efori” —organul cel mai important a l statului.
Diogene Laertios spunea că Tfilon a conferit „Colegiului" o putere egală cu cea a regelui.
(Previziunea lui Jfilon i-a adus o glorie postumă însemnată. Jiilon spunea despre insula
Xythira, care se afla lângă malurile Laconiei, că ar f i mai bine pentru spartani dacă aceasta
s-ar scufunda în mare. Jfilon presimţea o ameninţare permanentă la adresa Spartei din partea
acestei insule. J/iitorul a demonstrat că temerile lui nu erau neîntemeiate. M ai întâi, exilatul
spartan Demarat l-a sfătuit p e Xeryes să stabilească aici un punct de oprire pentru corăbii, dar
regele i-a refuzat sfatul. M ai târziu, în tim pul războiului peloponeziac, N ikos a cucerit această
insulă şi a instalat aici o garnizoană ateniană. De p e această insulă, atenienii au pricinuit
spartanilor multe pierderi. Se povesteşte că, odată, Solon a întrebat în ce condiţii poate dobândi
regele sau tiranul mai multă glorie. Dittahps a răspuns: ,jAtunci cân d supuşii ajung să se teamă
nu de el, ci pentru e l ”. Iar Jfilon a răspuns a stfe l la această întrebare: „Treaba cârmuitorului
nu e să se gândească la cele muritoare, ci la cele nemuritoare”.

❖ Serbează-ti
/ nunta fără fast.
❖ întrebare: „Care casă e cea mai importantă?" Hilon: „Casa care seamănă
cu oraşul cârmuit de rege."
❖ întrebare: „Ce îi deosebeşte pe oamenii educaţi de cei needucaţi?" Hilon:
„Speranţele promiţătoare"
❖ întrebare: „Ce e cel mai greu?" Hilon: „Să păstrezi un secret. Să-ţi
întrebuinţezi cum se cuvine timpul liber. Să suporţi o jignire"
❖ Să nu crezi în ghicit.
❖ Preţuieşte timpul.
❖ Virtutea constă în faptul că poţi, cu ajutorul discernământului, să prevezi
viitorul.
❖ După faptă şi răsplată.
❖ Supune-te legilor.
❖ La prietenii nefericiţi grăbeşte-te mai tare decât la cei fericiţi.
<♦ Când fratele lui Hilon s-a supărat pe el pentru că a devenit efor, acesta i-a
răspuns: „Aceasta e fiindcă eu pot îndura nedreptatea, iar tu nu"
<♦ Când vorbeşti, nu da din m âini - acesta e semn de nebunie.
<• Cine e puternic să fie şi bun, ca să fie respectat şi nu temut.
❖ Mai bine să pierzi, decât să ai un câştig rău: de pe urma primei, suferi o
dată, de pe urma celei de-a doua - pentru totdeauna.
❖ E mai bun statul în care mai mulţi ascultă de legi şi mai puţini de
oratori.
<* Nu-i huli pe cei morţi. Respectă bătrâneţea. Ai singur grijă de tine.
❖ Nu-ţi dori ceva peste puteri.
<• Aurul se încearcă pe piatră - nu există verificare mai bună. Cu ajutorul
aurului se vede diferenţa dintre cei vrednici şi cei nevrednici.
❖ Nu-ţi vorbi aproapele de rău, să n-auzi ceva ce nu te-ar bucura.
❖ Nu te grăbi la drum.
❖ Bucură-te de linişte.
❖ Fii cumpătat la vorbă, mai ales la băutură.
❖ în propria casă înveţi cel mai bine să fii stăpân.
❖ Să nu râzi de nenorocirea altuia.
❖ Nu vorbi înainte să gândeşti.

Homer
(între sec. al XH-lea şi al VH-lea î.Hr.)
Poet antic grec legendar, autor a l Iliadei şi a l Oăiseii. (Rapsod călător orb. Cu privire la
datele vieţii lui Jlomer, cercetătorii au înaintat opinii diferite: începând cu secolul a lX ll-lea
LHr. (după războiul troian) şi terminând cu secolul a l V ll-lea î.Hr.
fia p te oraşe îşi dispută statutul de patrie a lui Homer: Smirna, Cbios, Colofon, Pilos,
Xrgos, Itacca şi JAtena”, se spune într-o epigramă grecească. în realitate, lista acestor oraşe
e mult mai lungă. JA circulat o legendă extrem de răspândită despre o întrecere poetică între
Homer şi Hesiod. După cum presupune majoritatea cercetătorilor, poemele homerice au fo s t
create în jAsia Mică, în Ionia în secolul a l H iII-lea î.Hr. pe Saza legendelor mitologice despre
răzhoiul troian. Lui Homer i-au fost atriSuite în antichitate şi alte opere, precum 33 de imnuri,
poemele comice Margites, (RcizboiuC dintre şoareci şi broaşte şi altele. Poemele lui Homer sunt
considerate un tezaur de cunoaştere, inclusiv din perspectivă istorică şi geografică.

❖ Zeul îl află pe cel vinovat.

❖ E o vreme pentru orice: o vreme potrivită pentru discuţii, o vreme
potrivită pentru linişte.
❖ Limba omului e mlădioasă; ea poartă stiluri din abundenţă.
❖ Prostul află doar ce este terminat.
❖ Aerul de acasă e dulce.
❖ Pe femeie tăcerea o înfrumuseţează. r

♦> După cum vorbeşti, aşa vei primi şi răspuns.

❖ Nu încerca să fii de ajutor dacă nu eşti dorit.
❖ Nu e nimic mai rău decât să rătăceşti pe meleaguri străine.
❖ Despre unele se cuvine să vorbeşti, despre altele să taci.
❖ Ce e plăcut e trecător.
❖ Munca încheiată trezeşte plăcere.
❖ Ce e terminat şi prostul înţelege.
❖ Eu - tie,
f ' tu - mie.

Periandru din Corint

(666-586 î.Hr.)
linuldintre cei şapte înţelepţi antici greci. JA condus Corintulvreme de 40 de ani. JA continuat
politica tatălui său, Cripselles, îndreptată împotriva aristocraţiei ereditare. JA introdus Saterea
monedei sub autoritatea statului, taxele vamale, a desfăşurat un program vast de construcţii, a
ridicat edificii arhitectonice impresionante. In vremea lui, au fo s t lichidate rămăşiţele gentilice,
au fo s t create tribunale teritoriale şi o armată de mercenari. JA introdus controlul asupra
veniturilor populaţiei, interdicţia adunărilor în grupuri în pieţe, organizarea de cantine sociale
şi sărbători fastuoase; a introdus o lege împotriva luxului.

♦> Fii gata să mori pentru ţară.

❖ Fii măsurat în fericire şi chibzuit în nefericire.
❖ Aşteaptă vremea favorabilă.
❖ Dacă ai făcut o greşeală, îndreapt-o.
❖ Fii statornic cu prietenii, chiar şi în nefericire.
❖ Cine vrea să cârmuiască în linişte, să se apere nu cu cai, ci cu dragostea
tuturor.
♦ Lăcomia de bani e dezgustătoare.
♦ Fiind întrebat de ce continuă să răm ână conducător, Periandru răspuns:
„Pentru că abdicarea e la fel de periculoasă ca detronarea"
<♦ Să pedepseşti nu doar fapta, ci şi intenţia.
♦ Cârmuirea cu ajutorul poporului e m ai bună decât tirania.
<♦ Desfătarea e trecătoare - cinstea nemuritoare.
<• Ascunde-ţi nefericirea ca să nu-ţi bucuri duşmanii.
♦ Nu trebuie să faci nim ic de dragul banilor.
♦ Chibzuieşte totul din vreme.
♦ Nechibzuinta e dăunătoare.
t

♦ Liniştea e minunată.
♦ Nu dezvălui ce-i secret.
♦ în exerciţiu stă totul.
t

♦ Care este temeiul tuturor? Timpul.

♦ Ce este cel mai de preţ? Bunul simţ.
♦ Ce este libertatea? O conştiinţă curată.
♦ îndeplineşte ce-ai promis.

Solon din Atena

(cca 638-558 î.Hr.)
■Tifozof antic, poet grec. U nul dintre cei şapte înţelepţi. I-a mo6ilizat pe atenieni în răz6oiul
a megaricii pentru insula Salamina şi a condus nemijlocit armatele. R ăzboiul s-a terminat cu
victoria atenienilor. în toiu l revoltelor populare care s-au desfăşurat în JAtena, stârnite de
dominaţia latifundiarilor eupatrizi, a fo s t ales mediator şi arhonte, şi înzestrat cu autoritatea
de a introduce reformele necesare. JA anulat toate datoriile, indiferent de statutul persoanei. JAtât
mtroducerea de către Solon a unei noi form e statale, democratice, cât şi a altor legi (împărţirea
cetăţenilor în patru clase) au servit drept bază a evoluţiei ulterioare a democraţiei ateniene. Şi-a
petrecut cea mai mare parte a vieţii în călătorii.

♦ în chestiunile importante nu poţi fi pe placul tuturor.

♦ Legile sunt ca pânza de păianjen: pe cel slab îl încurcă, iar cel puternic
trece prin ele.
♦ Cine este temut de cei mulţi, de mulţi are să se teamă.
/ ' t

♦ Mai mult decât orice îm i place să trăiesc în democraţie.

♦ Tăcerea dă forţă cuvântului, iar oportunitatea hrăneşte tăcerea.
♦ Superiorul prins beat trebuie condamnat la moarte.
♦ Nu exagera niciodată.
♦ Bogăţia duce la îmbuibare, iar îmbuibarea la obrăznicie.
♦ înainte de a porunci, învaţă să te supui.
❖ Vorba este imaginea faptei.
❖ Nu da sfaturi plăcute tuturor, ci utile tuturor.
❖ Când ceri altora răspuns, să dai şi tu socoteală. Rege e acela care e mai
puternic decât toţi.

Tales din Milet

(625-547 î.Hr.)
Vnul dintre cei şapte înţelepţi greci. Ştia să prezică eclipsele de soare, a măsurat înălţimea
piramidelor greceşti pe èaza umèrelor lor. Potrivit lui JAristotel, Pales este primulfilo z o f grec
şi ionian. In câmpul lui de interese s-au aflat proèlemele naturii. JA identificat apa ca fiin d
elementul material primar a l tuturor fenomenelor şi lucrurilor. X făcut primul pas pe calea
formării în filozofia antică a ideii de „arché” - cauza materială a tuturor celor existente,
punând astfel èazele trecerii de la gândirea mitologică la gândirea ştiinţifică. Potrivit lui Paies,
din apă s-a născut şi continuă să se nască tot ceea ce există, totul se transformă în apă, şi, în
definitiv, totul este apă. Zeul, potrivit lui Pales, este raţiunea Cosmosului, iar Vniversul este
însufleţit şi plin de zei. Lui Paies i se atribuie şi panpsihismul, care îi completează concepţia
despre lume în tradiţia reprezentărilor antice egiptene despre crearea discului pământesc din
oceanul primordial împreună cu „suflarea vieţii". Viaţa, potrivit lui Paies, presupune hrană şi
suflare: acestefuncţii le îndeplinesc apa şi impulsul divin iniţial„psyché”. Lucrările sale Despre
rotaţia soareCui şi Despre echinocţiu nu s-au păstrat.

♦> Cum poţi îndura cel mai uşor nenorocirile? Dacă îţi vezi duşmanii într-o
situatie
/ mai rea ca a ta.
❖ Cine e fericit? Acela care e sănătos la trup, înzestrat cu linişte în suflet şi
care-şi desăvârşeşte talentul.
❖ Nu la suprafaţă trebuie să te înfrumuseţezi, ci în adâncul sufletul.
❖ Afirmaţia că timpul e mai bătrân decât toţi nu e adevărată. Căci timpul
este şi trecut, şi prezent şi viitor, iar acel timp care pentru noi este viitor,
fără îndoială, este mai tânăr decât oamenii şi lucrurile de astăzi.
❖ Ignoranţa e o povară grea.
❖ Povăţuieşte şi învaţă doar binele.
❖ Aceia care păcătuiesc nu se pot ascunde de privirea Zeului şi nici măcar
gândurile nu şi le pot ascunde de el.
❖ Ce e mai mare ca toate? Spaţiul care îi cuprinde pe toţi.
❖ Ce e mai rapid ca toate? Mai rapidă decât toate e raţiunea, ea pe toate le întrece.
❖ Ce e mai înţelept decât toate? Timpul, fiindcă el singur îi cuprinde pe toţi.
❖ Ce e uşor? Să dai altora sfaturi.
❖ Ce e mai minunat decât toate? Lumea (cosmosul), fiindcă ea e creaţia Zeului.
❖ Ce e comun pentru toţi? Speranţa. Ea există şi la cei care nu mai au nimic.
❖ Ce e mai puternic ca toate? Necesitatea, fiindcă domneşte asupra tuturor.
❖ Ce e greu? Să te cunoşti pe tine însuţi.
 Anaharsis
(638-559 î.Hr)
înţelept scit, sosit în (jrecia în vremea lui Solon împreună cu prietenul său Poxgricom. I se
atri6uie inventarea roţii olarului, a ancorei şi a jocului de ta6le. JA călătorit mult. JA fost ucis
de fra tele său, Saulios.

❖ Viţa-de-vie dă trei roade: ciorchinele desfătării, ciorchinele beţiei şi

ciorchinele dezgustului.
❖ Omul rău seamănă cu cărbunele: dacă nu te arde, te murdăreşte.
❖ Mai bine să ai un singur prieten de preţ, decât mulţi şi lipsiţi de valoare.
❖ „Care corăbii sunt cele mai sigure?" a fost întrebat Anaharsis. El a răspuns:
„Cele trase la mal."
❖ Fiind întrebat cum să nu devii beţiv, el răspunse: „Să-ţi imaginezi un
beţiv
/ în toată urâţenia
/ lui"
❖ La întrebarea care sunt mai mulţi, cei vii sau cei morţi, el răspunse cu o
întrebare: „Dar pe cei care înoată unde să-i socotesc?"
❖ La întrebarea ce are omul bun şi rău în acelaşi timp, Anaharsis a răspuns:
„Limba"
❖ Prima cupă ţine de sete, a doua aduce bucurie, a treia, desfătare, iar a
patra, nebunie.
❖ Piaţa este un loc special unde oamenii se pot înşela şi fura unul pe altul.
❖ Uimitor cum la începutul ospăţului se bea din cupe mici, apoi, cu burta
plină, din cupe mari.
❖ Aflând că grosimea scândurilor din care se face o corabie e de patru degete,
Anaharsis a spus că marinarii navighează la patru degete de moarte.

Cleobulos din Lindos

(538-470 î.Hr.)
A fo st unul dintre cei şapte înţelepţi antici greci. S-a făcu t remarcat prin fo rţă fizică şi
frumuseţe. JA compus ghicitori şi cântece. Din păcate, în prezent, operele lui nu mai există. JA
devenit celehru datorită cugetărilor sale. Ele au fo st săpate în tăhliţe de piatră şipefrontoanele
templelor greceşti, mai cu seamă la Delfi.

❖ Nu te umfla în pene la fericire şi nu te umili în nenorocire.

❖ E în firea virtuţii, nu şi a viciului, să fugă de nedreptate.
❖ Mărită-ţi fiicele după vârstă când încă sunt fecioare, şi după minte când
sunt deja femei.
❖ Ia-ţi nevastă pe măsură.
❖ Să-ţi placă mai mult să asculţi, decât să vorbeşti.
❖ Stăpâneşte desfătarea.
❖ Nu râde pe seama celor caraghioşi că-ţi vor deveni duşmani.
❖ In ţara în care domneşte ordinea, fii curajos şi în ce faci, şi în ce vorbeşti,
în ţara în care nu domneşte ordinea, fii curajos în ce faci, dar ai grijă ce
vorbeşti.
❖ Gloria cea mai mare o au nu acei care nu greşesc niciodată, ci acei care
ştiu să se ridice de fiecare dată când cad.
❖ Prostul se plânge că nu-1 cunoaşte lumea, iar înţeleptul, din contra, se
plânge că nu-i cunoaşte pe oameni.
❖ Pentru oameni, oamenia e mai importantă decât apa şi focul. Am văzut
cum oamenii care au căzut în apă şi în foc au murit. Dar nu am văzut ca
oamenii care se conduc după legile omeniei să fi murit.
❖ Virtutea nu rămâne singură. I se vor găsi cu siguranţă vecini.
❖ E deajuns ca vorbele să exprime un sens.
❖ Omul vrednic nu merge pe urmele altor oameni.
❖ Singura greşeală adevărată: să nu-ţi corectezi greşelile.
❖ Dacă omul nu este înzestrat cu omenie, ce să mai vorbim de etică şi de
muzică?
❖ A şti ce trebuie să faci şi să nu faci asta e cea mai rea formă de laşitate.
❖ Oricine poate deveni nobil. Trebuie doar să vrea să devină.
❖ Aşa cum pe cer nu pot exista doi sori, la fel poporul nu poate avea doi
conducători.
❖ Când bogăţia se concentrează într-o singură mână, poporul se împrăştie.
Când bogăţia se împarte, poporul se adună.
❖ Când vezi un om bun, străduieşte-te să-l întreci; când vezi unul rău,
cercetează-i inima.
❖ Mai bine să arzi o lumânare mică, decât să blestemi întunericul.
❖ Feriţi-vă să faceţi ceea ce, mai devreme sau mai târziu, veţi regreta.
❖ Să plăteşti răului cu bine e o absurditate. Cu ce plăteşti atunci binele?
❖ Adevărata bunătate provine din inima omului. Toţi oamenii se nasc buni.
❖ Când principiile se deosebesc, nu poţi găsi un limbaj comun.
❖ Cinci lucruri definesc virtutea absolută: seriozitatea, generozitatea
sufletului, sinceritatea, sârguinţa şi bunătatea.
❖ Mijlocul este locul cel mai apropiat de înţelepciune; a nu ajunge la el e
acelaşi lucru cu a-1 depăşi.
❖ Nu am văzut niciun om absolut înţelept. Suficient e să vezi un om nobil.
Nu am văzut niciun om bun. Suficient e să vezi un om consecvent.
❖ Iată care e relaţia dintre conducător şi popor: împăratul e vizitiul,
funcţionarii şi legile sunt zăbala şi hăţurile, iar poporul - calul. Ca să
mâni caii bine, trebuie să le pui corect zăbala, să ţii hăţurile drept, trebuie
să potriveşti forţa cailor şi să urmăreşti că cei din urmă aleargă coordonat,
în aceste condiţii, conducătorul nu are nevoie să scoată niciun sunet, nici
 să plesnească din hăţuri şi nici să-i îndemne cu vorba - caii vor alerga
singuri.
♦ Trasul cu arcul ne învaţă cum trebuie să căutăm adevărul. Când arcaşul
dă greş, el nu dă vina pe alţii, ci caută cauza în el însuşi.
♦ Cel care păzeşte avutul altor oameni şi-l păzeşte şi pe al său.
♦ Cel care e moralmente înzestrat, ştie negreşit să vorbească frumos.
♦ Acela care tinde să cunoască calea cea dreaptă, dar se îmbracă neîngrijit
şi se hrăneşte prost, nu e demn de interes.
[♦Acela care până la patruzeci de ani trezeşte doar antipatie e un om
r terminat.
♦ Acela care, aplecându-se asupra celor vechi, e capabil să descopere ceva
nou,' e demn să fie învăţător.
/
♦ Să mori de foame e o întâmplare neînsemnată, dar să-ţi pierzi morala e
o nenorocire.
♦ Omul sporeşte Calea, nu Calea îl sporeşte pe Om. La vârsta de 15 ani mi-
am îndreptat gândurile către învăţătură; la cea de 30, m-am format; la 40,
nu mai aveam îndoieli; la 50, am aflat Mersul Cerului; la 60, am devenit
umil; la 70, urmându-mi îndemnul inimii, n-am întrecut măsura.
♦ Odată, Confucius a văzut o femeie plângând şi a întrebat-o care îi este
amărăciunea. Ea i-a zis că un tigru i-a sfâşiat toţi apropiaţii, unul după
altul. „De ce nu pleci din locurile astea?" s-a mirat înţeleptul. „în alte
locuri, cârmuitorii asupresc poporul", răspunse femeia. „Vedeţi, a spus
atunci Confucius elevilor, un tiran sângeros e mai de temut pentru om
decât un animal feroce."
„Există nemurire?" a fost întrebat Confucius. „Noi nu ştim ce este viaţa,
cum am putea aşadar şti ce este moartea?" a răspuns el.
„Există vreun cuvânt cu ajutorul căruia ne-am putea conduce viaţa?" a
fost întrebat Confucius. „Da, este, a răspuns el. îngăduinţa."

Epimenide
(cca 630-572 î.Hr.)
VnuCdintre cei şapte înţelepţi antici greci; prezicător şi poet semilegendar.
S-a născut în insula Creta. Legenda spune că în copilărie, pe când păştea oile, a adormit
într-o peşteră şi a dormit patruzeci de ani. După ce s-a trezit, a simţit o atracţie pentru
activitatea sacerdotala şi pentru creaţia poetică. I se atribuie purificarea JAtenei de crimele
săvârşite la altare în timpulaşa-numitei răscoale a lui Jfilon din JAtena, salvarea JAtenei de la
epidemia de ciumă, precum şi înălţarea templului Eumenide lor. Este considerat autorul unor
poeme epice despre originea zeilor, constructorul corăbiei JArgos şi iniţiatorul călătoriei lui lason
şi a l argonauţilor.

♦ Dacă cineva minte şi singur afirmă că minte, oare minte el în cazul acesta
sau spune adevărul?
♦ Prezicătorilor nu le este cunoscut decât ce s-a petrecut deja.
 Eschil
(525-456 î.Hr.)
ţDramaturg grec, unuC dintre cei trei mari tragici atenieni ai secoCuCui aC V-Cea î.dCr. DateC
despre viaţa Cui EschiC provin în principat din biografia care îi prefaţează tragediiCe într-ur
manuscris din secoCuCuC aC Xl-Cea. (De acoCo aflăm că EschiC s-a născut în anuC 525 î.dCr., [c
‘E fefsina, iar tatâC său era Ephorion, care aparţinea vechii aristocraţii ateniene, eupatriziCor.
EschiC s-a Cuptat cu perşii ta Marathon (acest fa p t este menţionat cu mândrie în epitaf ut său-
şi se presupune cî a Cuat parte şi Ca bâtăCia de Ca SaCamina, întrucât reCatarea despre această
bătăde din (perşii pare să aparţină unui martor ocuCar. EschiC a participat pentru prima dată Ca
competiţia tragiciCor aproximativ în anuC500 î.ltr., dar primuCpremiu a reuşit sâ-Ccâştige abia
în 484 î.'JCr. (Mai târziu, EschiC a ocupat primuC Coc de ceCpuţin 13 ori. M enienii apreciaufoarte
muCt operete Cui. De aceasta ne putem da seama, fiindcă după moartea Cui EschiC a fo s t Cuată
hotărârea ca oricine doreşte să fa c ă un spectacoC după o piesă a Cui „să primească coruC” din
partea autorităţiCor (adică să primească aprobarea de a reface montarea spectacoCuCui în vremea
sărbătoriCor dionisiace). EschiC a căCătorit de câteva ori în SiciCia, montându-şi acoCo pieseCe, iar
în anuC 476 î.jCr. a scris tragedia EtneeCe, în cinstea întemeierii oraşuCui Etna de către dtieron
I, conducătoruC de atunci aCSiracuzei. Informaţia potrivit căreia EschiC ar f i părăsit J4tena în
468 î.dCr, pentru că C-arfi revoCtat succesuC mai tânâruCui său rivaCSofocCe, este mai degrabă
neadevărată. Oricum, în anuC 467 î.dCr., EschiC se afla iarăşi în M ena, Ca montarea noii saCe
tragedii Şapte contra KeSei, iar în 458 î.UCr., a capodoperei saCe Orestia - singura triCogie greacă
ajunsă integraCpânâ Ca noi. EschiC a murit Ca (jeCa, în SiciCia, în anuC 456 î.SCr.
Ca toţi tragicii de până Ca SofocCe, juca singur roCuriCe din pieseCe saCe, dar angaja şi actori
profesionişti. Se consideră că opera Cui EschiC reprezintă o etapă extrem de importantă în
evoCuţia dramei prin introducerea în acţiune a ceCui de-aC doiCea actor.
EschiC îşi grupa tragediiCe în triCogii dedicate unei teme unice. Se crede că EschiC a fo st
autoruC a nouăzeci de drame, dintre care ne sunt cunoscute denumiriCe a şaptezeci şi nouă,
dintre eCefă c â n d parte (perşii, <Prometeu înfănţuit, Şapte contra Te 6ei şi (Rpgătoareie.

❖ Flecarul e lovit cu biciul dublu.

❖ Dacă puterea se uneşte cu dreptatea, ce poate fi mai presus de această
unire?
❖ Fericitului îi vine uşor să-l înveţe pe cel nenorocit.
❖ Iubirea e, de poţi numi iubire
❖ Capriciul nebunesc al voii femeieşti,
❖ Mai aprigă ca ciuma, mai rea decât furtuna.
❖ înţelept nu e acela care ştie multe, ci acela ale cărui cunoştinţe sunt
folositoare.
❖ Tonul nu-1 ridicaţi, povestea spuneţi-o
❖ Fără de grabă. De-o linişte sobră
❖ Vă fie chipurile şi privirea pline.
❖ De neinvidiat e soarta aceluia pe care nimeni nu-1 invidiază.
❖ Necesitatea nu poate fi biruită.
❖ Legătura de rudenie şi prietenia sunt forţa supremă.
♦> Odată ce-ai înfăptuit ceva, răspunde pentru faptele tale.
❖ Vă spun deschis: îi urăsc pe zei.
❖ Căsătoria prin constrângere e groaznică.
❖ Un prost norocos e o mare pacoste.
❖ Chiar dacă-mi este mie greu, nu e un motiv
❖ Să fac pe cineva să sufere.

Heraclit din Efes

(cca 535-475 î.Hr.)
E ilozof antic grec, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai şcolii filozofice ioniene.
Considera ca originea tuturor CucruriCor estefocuC. CreatoruC viziunii potrivit căreia totuC este
in permanentă schimbare, aC învăţăturii despre „logos” p e care îC înţeCegea ca „zeu”, „destin”,
, necesitate” şi „veşnicie”. îi aparţine ceCebra formuCă „(Nu te poţi scăCda de două ori în aceeaşi
apă a unui râu”. M ături de (Pitagora şi de Rarmenide, Heraclit a pus bazeCe filozofiei antice
şi europene. Heraclit privea Ca Cucruri ca Ca o taină, o enigmă. Născut în cetatea Efes, eC
aparţinea unei fa m id i aristocratice străvechi care descindea din întemeietorul EfesuCui,
AndrohCos. Datorită originii saCe, se bucura de o serie de privilegii „regeşti” şi de o înaltă
funcţie sacerdotală moştenită, în templul zeiţei JÂrtemis din Efes. EiCozofuC nu participa Ca
lia ţa socială, renunţând Ca toate titlurile şi pronunţându-se în chip negativ şi cu asprime
împotriva regimului din cetate şi raportându-se cu dispreţ Ca „mulţime”.
Principala lucrare a filozofului este Despre natură şi s-a păstrat sub form ă de fragmente.
Ea este form ată din trei părţi: despre natură, despre stat şi despre zei şi se remarcă prin
originalitatea, expresivitatea şi caracterul aforistic a l limbii. Ideea de bază este aceea că în
natură nimic nu este neschimbător, asemenea apei unui râu, în care nu te poţi scălda de două
ori. Totul se transformă permanent în altceva, schimbându-şi starea. Pentru Heraclit, expresia
simbolică a transformării generale estefocuC. EocuC reprezintă o permanentă autodistrugere, e l
trăieşte prin aceea că moare. (Heraclit a introdus un concept filozofic nou, „Cogos” - cuvântul,
înţelegând prin acest principiu unitatea raţională care ordonează lumea cu ajutorul contrariilor
elementare. Contrariile se află într-o luptă permanentă, dând naştere la noifenomene („discordia
este ta tă l tuturor lucrurilor”). (Raţiunea umană şi logosul au aceeaşi natură, dar logosul este
veşnic şi conduce universul din care fa c e parte şi omul. Tradiţia a păstrat imaginea lui (Heraclit
ca înţelept singuratic, cu dispreţ f a ţ ă de oameni (şifitţă de cei care se considerau înţelepţi), din
pricină că aceştia nu ştiu ce vorbesc şi ce fa c .
Cugetările sale seamănă adesea cu ghicitorile populare sau cu form ulele unui oracol care,
după cum credea Heraclit „...nici nu vorbeşte, nici nu tăinuieşte, ci fa c e semne”. Se presupune
că Heraclit şi-a conceput intenţionat scrierea în chip obscur şi a dat-o în păstrare templului lui
Artemis, ca şi cum ar f i dorit să o ferească de ignoranţa mulţimii. Cugetările lui Heraclit au o
construcţie îndelung gândită, o poetică anume. Ele sunt pline de aliteraţii, de jocuri de cuvinte,
caracteristice structurii discursului interior adresat nu atât altora cât sie însuşi, un discurs pe
cale de a se întoarce în ambianţa tăcerii celui care gândeşte.
A fi, potrivit lui Heraclit, înseamnă a deveni în permanenţă, a trece dintr-o form ă în alta,
a se înnoi, asemenea râului care poartă mereu ape noi.
O altă metaforă a fiin ţei o reprezintă, potrivit lui Heraclit, arderea, focul. Eiinţa unică
devine prin ardere multiplicitatea lucrurilor existente, dar se stinge în acestea, la f e l cum
lucrurile existente se readună prin ardere în unicitatea fiin ţei elementare. Şi încă o metaforă
este jocul: d e fe c a r e dată o nouă partidă a aceluiaşi joc.
❖ Tututor oamenilor le este proprie autocunoaşterea şi gândirea.
❖ Discordia este tatăl tuturor lucrurilor.
❖ Ochii sunt martori mai de încredere decât urechile.
❖ Sufletul celui adormit seamănă cu păianjenul în mijlocul plasei sale, el se
îndreaptă imediat către partea rănită a corpului, iar omul se trezeşte.
❖ Dacă orbul ar fi întrebat ce este vederea, el ar răspunde că orbirea.
❖ Uneori chiar şi o grămadă de gunoi aruncat la întâmplare poate duce la
ceva minunat.
❖ Chiar şi când toate dorinţele oamenilor se împlinesc, aceştia nu devin mai
buni.
❖ Când trăim, sufletele ne sunt moarte, când murim, ele se însufleţesc.
❖ Naturii îi place să se ascundă.
❖ Mintea nu se educă cu multă învăţătură.
/
❖ Cel mai înţelept dintre oameni, în comparaţie cu zeul, pare o maimuţă în
privinţa înţelepciunii, a frumuseţii şi a tuturor celorlalte.
❖ înţelepciunea constă într-un singur lucru: să afli cum se guvernează totul
în toate.
❖ Gândirea este o calitate de preţ, iar înţelepciunea constă în a spune
adevărul şi, ascultând glasul naturii, să acţionezi conform cu ea.
❖ Trebuie ca oamenii care se ocupă cu filozofia să ştie foarte multe lucruri.
❖ Pentru mine, unul face cât zece mii, dacă e cel mai bun.
❖ Una şi aceeaşi este în noi şi vie şi moartă, vioaie şi adormită, tânără şi
bătrână. Căci una, schimbându-se, e alta, şi invers, alta, schimbându-se,
e cea dintâi.
❖ Numesc destin acea ordine şi înlănţuire de cauze, când o cauză, legată de
alta, dă naştere din sine unui fenomen.
❖ Cu mânia e greu să te lupţi: pentru tot ce vrea ea, plăteşti cu viaţa. Să te
lupţi cu desfătarea e şi mai greu decât cu mânia.
❖ Cei care, ascultând, nu înţeleg se aseamănă cu surzii; despre ei se spune:
„Fiind de fată, sunt absenţi"
" r ' t

❖ Totul ce ştie şi respectă chiar şi cel mai încercat dintre înţelepţi, totul este
doar o părere...
❖ Felul omenesc de a gândi nu este înzestrat cu raţiune; cel divin este.
❖ Gândurile omului sunt nişte jocuri de copii.

Lao Zi
(579-499 î.Hr.)
Eilozof antic chinez. Autorul tratatului clasic a l taoismului Tao Te Ching (Cartea Căii şi a
Virtuţii). (Potrivit tradiţiei, a fo s t păstrătorul arhivelor la curtea imperială a dinastiei Zhou.
iMajoritatea savanţilor contemporani consideră că Lao Zi este un personaj legendar, iar tratatul
a fo s t scris [afinele secolului a l iV-lea şi începutul secolului a l III-lea î.Hr, deşi conţine unele
materiale mai timpurii. Conceptulfundam ental expus în tratat —Tao — reprezintă începutul
inaccesî6il şi inexprimabil în cuvinte, în care sunt întruchipate unitatea fiin ţei cu nefiinţa
şi în care se sting toate contrariile. Tao este, în chip metaforic, asemănat apei - părând, ca
şi ea, moale şi flexibil, dar fiin d în realitate de neînvins. Telul acţiunii, potrivit lui Tao, se
caracterizează prin inactivitate care se înţelege ca neîmpotrivire, flexibilitate, armonie, refuz
a l luptei. Raportat la conducător, propovăduirea inactivităţii înseamnă respingerea luxului şi a
războiului, a violenţei împotriva oamenilor, şi a amestecului brutal în viaţa lor. înţeleptul care
stă în fruntea statului, urmând calea inactivităţii, trebuie să fa c ă poporul fericit, întorcându-l
la simplitatea naturală, la curăţenia şi sinceritatea care existau înainte de apariţia civilizaţiei,
a culturii şi a moralei. Cel cu adevărat înţelept, curăţindu-şi inima de pasiuni şi menţinându-se
în starea de linişte interioară, ajunge să se asemene lui Tao cel veşnic până la identificare („cine
se supune lui Tao, acela se identifică cu e l j. De acest aspect a l concepţiei din Tao Te Ching se
leagă căutările taoiste ulterioare privind mijloacele practice ale obţinerii nemuririifizice. Scris
sub form ă de aforisme într-un limbaj deosebit de simplificat, tratatul lasă loc la numeroase
interpretări. T l reprezintă scrierea canonică a taoismului religios şi s-a tradus de nenumărate
ori în toate limbile europene.

❖ Nenorocirea întregii lumi provine din mărunţişuri, la fel cum o lucrare

mare se face din cele mici.
❖ Virtutea nelimitată seamănă cu defectul ei, răspândirea virtuţii seamănă
cu furtul ei.
❖ Cunoaşte începutul şi calea celor vechi, iar cunoaşterea asta îţi va permite
să vezi firul călăuzitor care duce la ziua de azi.
❖ Fiţi atenţi la gândurile voastre - ele sunt începutul faptelor.
❖ O roată are treizeci de spiţe, dar ea foloseşte carului mulţumită golului
dintre ele. Vasele se fac din argilă, dar se foloseşte golul vasului. Casei i
se fac ferestre şi uşi, dar se foloseşte golul din casă. Iată folosul fiinţei şi
al nefiinţei.
t
❖ Sinceritatea supremă seamănă cu un drum şerpuit, isteţimea supremă
seamănă cu prostia.
❖ în lume, marile lucruri încep obligatoriu cu cele mici. Ce e moale şi slab
biruie ce e tare şi puternic. în lume nu e nimic mai moale şi mai slab ca
apa, dar ea cade pe ceva tare şi puternic şi nim ic n-o poate birui.
❖ Omul vrednic păstrează esenţialul şi lasă deoparte ce e neînsemnat. El
face tot ce se cuvine, dar niciodată nu se va bizui pe legi.
❖ înfrânarea este prima treaptă a virtuţii şi începutul perfecţiunii morale.
❖ în lume, totul creşte, înfloreşte şi se întoarce la rădăcină.
❖ întoarcerea la rădăcină înseam nă linişte; ce e în acord cu natura e veşnic.
De aceea, decăderea trupească nu presupune niciun pericol.
❖ Glasul adevărului nu este gingaş, gingaşă este vorba mincinoasă. Omul
moral nu e bun de gură, bun de gură este cel mincinos.
❖ Glasul adevărului e neplăcut la auz.
❖ Nici cea mai bună armă nu e prezicătoare de bine.
❖ Pentru înţelept, cinstirea şi ruşinea din partea puternicilor lumii sunt la
fel de neobişnuite.
❖ Cel care se mulţumeşte cu sine însuşi e bogat.
❖ Bărbatul onorabil întotdeauna se străduieşte să fie imparţial, să nu dea
importanţă lumii materiale şi să nu asculte învăţături sterile.
❖ Bărbatul onorabil face multe, dar nu se laudă cu cele făcute, acumulează
merite, dar nu le recunoaşte, pentru că nu vrea să-şi dea la iveală
înţelepciunea.
❖ Bărbatul onorabil îmbracă veşminte sărăcăcioase, dar înlăuntrul său
poartă o piatră preţioasă.
❖ Dacă un lucru nu e necesar pentru un scop anume, îl poţi folosi pentru un
altul. Dacă nu ai suficientă credinţă,
/ ' atunci fiinţa
/ nu crede în tine.
❖ Dacă palatul este luxos, câmpul e plin de buruieni şi hambarul e gol.
❖ Aristocratul se îmbracă în haine scumpe, poartă săbii ascuţite, nu se
mulţumeşte cu hrană obişnuită şi adună bogăţii în exces. Toate acestea se
numesc jaf şi risipă.
❖ Dacă poporul nu se teme de autorităţi, atunci va apărea o autoritate şi
mai mare.
❖ Dacă poporul nu se teme de moarte, atunci de ce să-l sperii cu moartea?
❖ Există patru sfere supreme: Calea, Cerul, Pământul, Omul - iar omul
ocupă primul loc între sfere.
❖ Legea celor buni e să facă binele şi să nu se certe.
❖ Cel care ştie măsura e mulţumit cu starea lui. Cel care ştie mult e tăcut,
iar cel care vorbeşte mult nu ştie nimic.
❖ Pierderea se poate transforma în profit, iar profitul se poate transforma
în pierdere.
❖ Adevărat că omul luminat nu se războieşte niciodată.
❖ Când sunteţi înstăriţi, gândiţi-vă ce e de făcut la vreme de restrişte, fiindcă
nenorocirea mare începe cu una mică.
❖ Când legile şi poruncile se înmulţesc, creşte şi cifra hoţilor şi a
răufăcătorilor.
❖ Când nu există duşmani, nu există nici război.
❖ Dacă aduni mult, mult o să ai de pierdut.
❖ Cine poartă un război de dragul omeniei, acela îi va învinge pe duşmani.
❖ Cine se preface că ştie multe şi e în stare de orice, acela nu ştie nimic şi
nu e în stare de nimic.
❖ Cine crede că a înţeles totul, acela nu ştie nimic.
❖ Cine vorbeşte mult, acela are adesea parte de eşec.
❖ Cine e viteaz, dar lipsit de omenie, cine e generos, dar nechibzuit, cine
merge înainte, dar e lipsit de umilinţă, acela se va prăpădi.
 ►Acela care cunoaşte limitele activităţii sale şi nu se apropie de primejdii,
acela va trăi timp îndelungat.
►
Acela care ştie multe şi se consideră neştiutor, acela este un om înzestrat
cu morală.
►
Acela care, neştiind nimic, se consideră ştiutor, acela este bolnav.
* Acela care, începând o treabă, se grăbeşte să ajungă mai repede la rezultat,
nu va realiza nimic. Cine îşi termină treaba cu grijă, la fel cum a început,
acela nu va avea parte de eşec.
►Acordul obţinut cu uşurinţă nu e demn de încredere.
►Oamenii cu o înaltă ţinută morală nu se consideră morali, şi, acesta este
un semn că ei au o înaltă tinută
/ morală.
❖ înţeleptul se fereşte de orice extremă.
❖ Omul înţelept nu se etalează în lume şi, de aceea, străluceşte; el nu
vorbeşte despre sine şi, de aceea, e renumit; el nu se preamăreşte pe sine
i şi, de aceea, e merituos; el nu se înalţă deasupra celorlalţi şi, de aceea, este
superior celorlalţi.
❖ Cel mai bine e ca odată ce ai obţinut un succes să te retragi.
❖ Mulţimea, când face o treabă şi se apropie de încheierea ei, o strică în mod
regulat, dar dacă tu, la încheierii trebii, vei fi la fel de atent ca la început,
atunci n-o vei strica.
❖ Dacă nu cunoşti perseverenţa, te agiţi şi ai parte de eşecuri; conştiinţa
perseverenţei îl face pe om sensibil. Sensibilitatea îl conduce pe om la
capacitatea de a fi drept.
❖ Cei care nu se învrăjbesc nu pot fi condamnaţi.
❖ Oamenii simpli stau la temelia celor aleşi, aşa cum cele joase sunt temelii
pentru cele înalte. De aceea, nobilimea şi cârmuitorii care se preamăresc
singuri nu au o situaţie durabilă, fiindcă ei nu privesc la oamenii simpli
ca la o temelie a lor. Aceasta e o cale înşelătoare.
❖ Să nu fii de preţ ca matostatul. Ci simplu ca piatra.
❖ Din demoni nu poţi face zei.
❖ Nu există nenorocire mai mare ca necunoaşterea satisfacţiei.
❖ Nu există o crimă mai mare ca a închide ochii în privinţa aspiraţiilor
dăunătoare.
❖ Nu există nenorocire mai mare ca subestimarea adversarului.
❖ Nu există păcat mai greu ca pasiunile.
❖ Motivul pentru care poporul e greu de condus stă în faptul că poporul se
luminează 7şi sunt mulţi
/ învăţaţi
/ / în rândurile sale.
❖ Dă dovadă de simplitatea pânzei nevopsite, hrăneşte în tine naturaleţea
bucăţii de lemn neprelucrate, redu lăcomia şi limitează-ţi dorinţele.
❖ Desăvârşirea soldatului stă în vigilenţă, în permanenta pregătire de luptă,
în rigoare, în sinceritate şi în liniştea impenetrabilă.
❖ Acela care îi cunoaşte pe oameni e înţelept. Cel care se cunoaşte pe sine
e luminat. Cel care îi biruie pe oameni e puternic. Cel care se biruie pe
sine e atotputernic.
❖ Acela care îşi neglijează viaţa nu şi-o preţuieşte. Deşteptul nu este învăţat;
învăţatul nu este deştept.
❖ Deşi nu există în lume ceva mai slab şi mai delicat ca apa, ea poate să
distrugă chiar şi cel mai dur obiect.
❖ Chiar dacă războiul se poartă, probabil, în numele liniştii, el este fără
îndoială un rău.
❖ Omul este la naştere delicat şi slab, iar când moare este tare şi solid. Toate
lucrurile, inclusiv plantele, sunt la naştere delicate şi slabe, iar când mor -
tari şi solide. Tare şi solid e tot ce moare. Delicat şi slab e tot ce începe să
trăiască. Cele tari şi puternice nu sunt superioare celor delicate şi slabe.
❖ Omul se conformează pământului. Pământul se conformează cerului.
Cerul se conformează lui Tao, iar Tao se conformează simplităţii.

Pitagora
(576-496 î.Hr.)
gânditor antic grec, militant religios şi politic.
Informaţiile despre viaţa şi doctrina lui sunt greu de separat de legendele care îlprezintă ca
pe un semizeu, un înţelept desăvârşit, un moştenitor a l întregii ştiinţe antice şi a l Orientului
Apropiat, unfă c ă to r de miracole şi magician. (Pitagora şi-a părăsit insula natală Samos în semn
de protest fa ţ ă de tirania lui (Policrate. E posi6il ca în călătoriile sale să f i ajuns în Egipt şi
în Pabilon (cercetătorii presupun că a fo s t iniţiat aici în diferite doctrine secrete). Aproximativ
în ju ru l vârstei de patruzeci de ani, filo z o fu l s-a stabilit în oraşul Crotona din sudul Italiei,
unde a întemeiat o societate strict secretă împreună cu discipolii săi, care î l considerau încă
din timpul vieţii o fiin ţă superioară. Aceasta era o fră ţie etico-religioasă care s-a bucurat de o
răspândire vastă şi care avea drept scop înnoirea morală şi purificarea vederilor religioase. Ca
urmare, fr ă ţia a fo s t supusă unor persecuţii sângeroase. Doctrina şi descoperirile lui Pitagora
s-au păstrat în tradiţia orală şi sunt imposibil de deosebit de ideile discipolilor săi, cărora le
plăcea să atribuie f ilo z o f ului propriile lor gânduri şi idei.
în domeniulmatematicii, lui Pitagora i se atribuie introducerea în geometrie a demonstraţiilor,
crearea teoriei congruenţei, demonstrarea teoremei care îi poartă numele, construcţia câtorva
poligoane şi poliedre. De numele său este legată şi teoria despre numere pare şi impare, numere
simple şi compuse, numere geometrice şi absolute, despre proporţii aritmetice, geometrice şi
armonice.
Pitagoreicii acceptau sfericitatea pământului şi mişcarea lui în ju ru l unui f o c central —
izvorul luminii şi a l căldurii; în ju ru l acestui fo c se mişcă şi alte corpuri cereşti, care produc
prin aceasta un sunet muzical armonios, aşa-numita „armonie a sferelor"
Pitagoreicii recunoşteau nemurirea sufletului şi purificarea lui treptată (catbarsis), ca urmare
a înţelegerii structurii muzicalo-numerice a cosmosului.

❖ Cruţaţi lacrimile copiilor voştri, ca să le poată vărsa pe mormântul vostru.

❖ Discuţia trebuie purtată în aşa fel încât din conlocutorii duşmani să-ţi faci
prieteni, şi nu din prieteni duşmani.
❖ Nevastă înţeleaptă! Dacă doreşti ca soţul tău să-şi petreacă timpul liber
alături de tine, străduieşte-te ca el să nu găsească în niciun alt loc atâta
plăcere, simplitate şi delicateţe.
❖ Zeii, spun preoţii, au regretat repede că l-au creat pe om. Şi noi le semănăm
în egală măsură: omul a regretat că i-a creat pe zei.
❖ Fii prieten al adevărului până la sacrificiu, dar nu fi apărătorul lui până
la insuportabil.
❖ Fii ţie însuţi stăpân: stăpânindu-te şi controlându-te pe tine însuţi, vei
avea parte de suveranitate deosebită şi de cea mai înaltă poziţie.
❖ Du o viaţă calmă, dacă vrei să ai parte de moarte liniştită.
❖ Du o viaţă moderată şi sănătoasă, dacă vrei să fii independent.
❖ Când eşti mânios, nu trebuie nici să vorbeşti, nici să acţionezi.
❖ Infrânează-te de la uciderea animalelor: vărsarea sângelui acestora i-a
condus pe oameni la vărsarea sângelui semenilor lor.
❖ Infrânează-te de la consumul de vin: el este ca un lapte care hrăneşte
pasiunile.
❖ Vorbeşte puţin, scrie şi mai puţin.
❖ Ospitalitatea e nechibzuită dacă o manifeşti faţă de oamenii răi.
❖ Omul fără avere nu are patrie.
❖ Fă ceva de soi, fără a promite asta.
❖ Speranţele nechibzuite duc, asemenea îndrumătorilor nechibzuiţi, la
gesturi nechibzuite.
❖ Dacă nu poţi avea un prieten de încredere, fi-ţi tu însuţi prieten.
❖ Cei care se supun raţiunii se supun zeilor.
❖ Dacă eşti întrebat: „Ce e mai vechi decât zeii?", să răspunzi: frica şi
speranţa.
❖ Dacă eşti întrebat: „Ce este bunăstarea?" să răspunzi: a fi în acord cu tine
însuti.
/
❖ Dacă eşti întrebat: „Ce este virtutea?", să răspunzi: iubirea de înţelepciune
folosită în practică.
❖ Dacă vrei să-ţi supravieţuieşti şi să te respecte urmaşii, atunci lasă în
urma ta o familie virtuoasă şi o carte bună.
❖ Viaţa seamănă cu teatrul: în ea, adesea, oamenii cei mai răi ocupă cele
mai bune locuri.
❖ Să ştii că nicio prefăcătorie nu rezistă multă vreme.
❖ Şi în cuvinte şi în fapte fereşte-te de ce este comun şi obişnuit.
❖ Dintre doi oameni la fel de puternici, e mai tare cel care are dreptate.
❖ Apreciază-ţi dorinţele, cântăreşte-ţi gândurile, măsoară-ţi vorbele.
❖ Adevărata patrie e acolo unde există obiceiuri folositoare.
❖ Adevărul e bine să-l vezi gol. Minciuna poate să poarte şi haine.
❖ Orice nenorocire te-ar lovi, înfrânează-te de la vărsarea de lacrimi:
păstrează-le ca să le poţi vărsa la nenorocirea altora.
❖ Taci sau vorbeşte tot ce e mai bun ca tăcerea.
❖ înţeleptule! Dacă eşti obligat să trăieşti în mijlocul mulţimii simple, fii ca
uleiul care pluteşte la suprafaţa apei, dar nu se amestecă cu ea.
❖ înţeleptule! Dacă vrei să anunţi oamenilor vreun adevăr important,
îmbracă-1 în hainele părerii generale.
❖ Pe credinţa câinelui tău bazează-te tot timpul, pe cea a nevestei, până la
proba contrarie.
❖ Pe câmpia vieţii, mergi, asemenea semănătorului, cu pas egal şi măsurat.
❖ Lume! înainte să ai legi, străduieşte-te să ai obiceiuri bune: obiceiurile
bune sunt primele legi.
❖ învăţaţi să-i cunoaşteţi pe oameni: cunoaşterea oamenilor e mai la
îndemână şi mai necesară decât cunoaşterea zeilor.
❖ începutul este jumătatea lucrului terminat.
❖ Nu fi unul dintre aceia care par înţelepţi doar în ceea ce scriu.
❖ Nu te face membru al unei adunări de învăţaţi: şi cei mai înţelepţi, când
formează o societate, devin oameni de rând.
❖ Nu proclama adevărul în piaţa publică: mulţimea îl va folosi pentru a
face rău.
❖ Nu-ţi dojeni nevasta de faţă cu copiii.
❖ Nu-ţi alege prieten pe acela care nu trăieşte în înţelegere cu nevasta lui.
❖ Cel care nu-şi îndeplineşte datoria de tată de familie nu poate fi nici
legiuitor şi nici conducător al cetăţii.
❖ Nu te strădui să dobândeşti cunoaşterea supremă: din toate ştiinţele,
probabil că ştiinţa moralei e cea mai necesară, dar ea nu se învaţă.
❖ Nu ridica praful pe drumul vieţii.
❖ Nu confunda ştiinţa cu înţelepciunea.
❖ Aşa cum aurul nu rugineşte, nici de virtute nu se lipeşte ruşinea.
❖ Niciodată să nu te sfătuieşti cu cei cu fruntea netedă; ei nu gândesc
niciodată.
❖ Niciodată să nu întreci măsura, nici la masă şi nici la băutură.
❖ Niciodată să nu te miri: mirarea i-a creat pe zei.
❖ Cel care îşi amăreşte aproapele abia dacă se poate feri el însuşi de
amărăciune.
❖ E la fel de periculos să dai nebunului o sabie, ca şi necinstitului puterea.
❖ Doar raţiunii trebuie să-i încredinţezi viaţa ta, mai ales în tinereţe, aşa
cum i te-ai încredinţa unui tutore înţelept.
❖ Mai bine o picătură de bun simţ decât un car de înţelepciune.
❖ Lucrează-ţi câmpul cu propriile braţe, nu-ţi lăsa sclavii să ţi-1 cultive:
cultivarea pământului cere braţele unui om liber.
❖ Ordinea să-ţi fie zeitate! Slujeşte-o neîntrerupt: ordinea este unitatea
tuturor lucrurilor. Natura însăşi există prin ordine.
❖ Lasă în seama preoţilor să cerceteze fiinţa zeilor; tu ocupă-te de cunoaşterea
inim ii omeneşti.
❖ înainte de toate, învaţă să numeşti fiecare lucru cu numele lui: aceasta
este prima şi cea mai importantă dintre ştiinţe.
❖ înainte de toate, nu-ţi pierde respectul de sine!
❖ înainte de toate, stăpâneşte-ţi limba. Străduieşte-te să cercetezi lucrurile
aflate în vecinătatea ta, apoi, înainte de a adormi, întreabă-te „Ce am
făcut?"
❖ înainte să începi să vorbeşti, dă vreme gândului tău să se coacă.
❖ Natura este unitară şi nimic nu se compară cu ea: mamă şi fiică sie înseşi,
ea este Zeitate pentru zei. Cercetează doar Natura, iar restul lasă-1 în
seama oamenilor de rând.
❖ Portul serveşte de refugiu corăbiei, iar prietenia - vieţii.
❖ Când te trezeşti dimineaţa, întreabă-te: „Ce trebuie să fac?". Seara, ascultă
şi păstrează tăcerea; aşa devii înţelept, fiindcă începutul înţelepciunii este
tăcerea.
❖ Când nenorocirea îţi bate la uşă, deschide-i cu bucurie şi nu aştepta să-ţi
mai bată o dată: îm potrivirea o îndârjeşte, iar supunerea o dezarmează.
❖ Câinele este im aginea prietenului.
❖ Conştiinţa să-ţi fie unicul zeu.
❖ încearcă mai întâi să te faci înţelept, iar învăţat, numai când ai timp liber.
❖ Pe statuie o înfrum useţează forma, iar pe om - faptele sale.
❖ Pedepseşte-ţi aspru copiii dacă au ucis o insectă: aşa începe uciderea
oamenilor.
❖ Caută-ţi un prieten credincios; alături de el, te poţi descurca şi fără zei. Ale-
ge-ţi un prieten; nu poţi fi fericit de unul singur: fericirea depinde de doi.
❖ Nu-ţi transforma trupul în mormânt pentru suflet.
❖ Dacă te-ai îmbătat, nu te apuca de lucrul sfânt al făcutului de copii.
❖ Oamenii buni şi frumoşi nu trăiesc pe pământ ca să se odihnească şi să
se desfete, ci ca să ajute celor apropiaţi.
❖ Omule! Nu face animalelor nimic din ce nu vrei ca ele să-ti
/ facă tie.
/
❖ Omul moare din pricina beţiei de vin; el îşi pierde m inţile din pricina
beţiei de dragoste.
❖ Orice s-ar crede despre tine, fă ceea ce socoteşti drept.
❖ Fii la fel de indiferent şi-n faţa blamului, şi-n faţa laudelor.
❖ De glumă, ca şi de sare, trebuie să te serveşti cu măsură.
 Theognis
(cca 548-544)
Poet liric antic grec, originar din (Megara.
Aristocrat, participant la viaţa politică, a trăit multă vreme în exil. S-au păstrat două cărţi
de Elegii moralizatoare, semnate cu numele său. Concepţia despre lume a lui Theognis cuprinde
admiraţia pentru vitejia celor de viţă nobilă şi dispreţul f a ţ ă de mulţime. Poetul a reflectat
în creaţia sa luptele sângeroase din perioada „revoluţiei” democratice, care s-a încheiat cu
dispariţia aristocraţiei şi a condus la form area societăţii antice. E l însuşifiin d un reprezentat a l
aristocraţiei, a fo s t exilat din oraşul n atal şi a rătăcit prin diferite regiuni ale greciei. Poetul şi-a
alinat pesimismul şi tristeţea, dispreţulfaţă de „demos”, f a ţ ă de „ceijosnici”, cetăţenii îmbogăţiţi
şi conducătorii lor „tirani”, scriind „elegii” scurte cu caracter politico-moralizator. Elegiile sunt
adresate tânărului Cymus, p e care î l educă Theognis, iniţiindu-l în principiile fundam entale
ale eticii aristocratice şi în morala panteonului tradiţional grecesc. Lirica lui reprezintă, în
istoria literaturii, unul dintre cele mai elocvente exemple ale dispreţului aristocraţiei f a ţ ă de
„mulţime”. A militat pentru consolidarea aristocraţiei şi s-a exprimat împotriva căsătoriilor
dintre aristocraţi şi reprezentanţii „demosului”, în urma cărora „se tulbură natura cetăţenilor” şi
se înrăutăţeşte din punct de vedere biologic (teoria eugenică). Elegiile lui Theognis s-au bucurat
de popularitate în rândurile aristocraţiei ateniene şi au servit de material pentru cântecele
de petrecere. Culegerea care a ajuns până în zilele noastre reprezintă în esenţă o „antologie de
petrecere”, conţinând o multitudine de versuri.

♦> Vinul, dacă nu-i băut cu măsură, îi face şi pe înţelept, şi pe nechibzuit la

fel de nesocotiţi.
/
♦> Când cupa veselă vă-ndeamnă, cuvinte-alese să rostiţi.
❖ Există lucruri imposibile. Să nu te gândeşti niciodată la ele. Tot ce nu poţi
să faci, n-ai să poţi face niciodată.
❖ Vă las moştenire: nu faceţi exces de zel, în toate alegeţi măsura. Acelaşi îţi
va fi succesul, ca după multă străduinţă.
❖ Feriţi-vă sufletul de certuri şi de supărări.
❖ Nici m ăcar leul nu reuşeşte mereu să se înfrupte din carne. Oricât ar fi de
puternic, şi pe el îl ajunge nevoia.
❖ Urăsc nevasta zvăpăiată şi soţul nepotolit.
❖ Nu e bine ca nevasta tânără să aparţină unui soţ bătrân, fiindcă, asemenea
luntrii legate de corabie, ea nu se poate adapta mişcărilor pupei şi nu are
o ancoră sub ea, şi rupându-şi legăturile, adeseori, noaptea, găseşte un alt
liman.
❖ A nalizează de două sau de trei ori gândurile care-ţi trec prin cap.
❖ Ghiftuiala dă naştere obrăzniciei, mai ales când fericirea dă peste omul
prost, iar acesta e lipsit de o m inte sănătoasă.
❖ Să pui la încercare purtarea prietenilor în diferite moduri, bagă mai ales
de seamă cum se poartă fiecare la mânie.
❖ E greu pentru omul cu minte să vorbească multă vreme cu un prost. Dar
şi să tacă tot tim pul e dincolo de puterile omeneşti.
 Antisthenes
(444-366 î.Hr.)
FiCozof antic grec, întemeietoruC şcoCii cinice.
S-a născut [a Jltena. J l f o s t eCevuCsofistuCui Qorgias, datorită căruia a devenit un orator
exceCent şi a căpătat îndemânarea de a ieşi învingător în dispute. M ai târziu, a fo s t eCevuCCui
Socrate. IzvoareCe antice reCatează căfiCozofuC mergea în fiecare z i pe jo s de Ca (Pireu Ca Jltena
ca să-C ascuCte pe Socrate, deşi distanţa dintre aceste oraşe era de opt CjCometri. Câtă vreme
a trăit Socrate, fiCozofuC nu s-a îndepărtat de eC. împingând mai departe cerinţeCe socratice
aCe cumpătării şi înfrânârii, Jlntisthenes socotea că virtutea constă în sărăcia vofuntară şi
în totaCa independenţă de condiţiiCe exterioare, dispreţuia 6ogăţia, onoruriCe, desfătăriCe şi
considera ştiinţa ca unic temei aC moraCei. (Nu se jen a să apară în pu6Cic îm6răcat în zdrenţe
ca un cerşetor. JlntistUenes respingea cinstirea zeiCor, interpreta aCegoric poemeCe Homerice,
propovăduia întoarcerea Ca simpCitatea stării naturaCe şi se raporta cu ostiCitate Ca orice form ă
de organizare stataCă sau reguCament. Fra nepăsător chiar f a ţ ă de rudeCe şi de ţara sa. FiCozofuC
considera că o viaţăfericită depinde de o Cimitare extremă a nevoiCor. CeCmai important discipoC
aC Cui a fo s t (Diogene.
J l f o s t un scriitor fecund, dar scrieriCe saCe originaCe nu s-au păstrat. ConţinutuC şi titCuriCe
CucrăriCor saCe: (Despre natură, (Despre fericire, (Despre Cegi, (Despre stiC, (Despre Cim6ă, (Despre
educaţie, <Despre Ci6ertate şi scCavie, (Despre muzică, (Despre viaţă şi moarte şi aCteCe sunt
cunoscute din CucrăriCe aCtor autori.

❖ Statul se destramă atunci când nu se mai pot deosebi oamenii buni de

cei răi.
❖ Antisthenes spuse unui tânăr care, plin de mândrie, poza unui sculptor:
„Spune-mi, cu ce crezi că s-ar lăuda bronzul dacă ar putea vorbi?" „Cu
frumuseţea", răspunse tânărul. „Iar ţie nu ţi-e ruşine să te lauzi cu acelaşi
lucru ca o statuie neînsufleţită?"
/
❖ Cine se teme de ceilalţi e sclav, chiar dacă nu-şi dă seama.
❖ Pe acela care a ajuns la înţelepciune nu trebuie să-l intereseze ştiinţele şi
cărţile, ca să nu fie derutat de lucruri şi opinii străine.
❖ Cineva i-a spus lui Antisthenes: „Mulţi te laudă" „Dar ce-am făcut rău?"
întrebă el.
❖ înţeleptul nu are nevoie de nimic, fiindcă tot ce aparţine celorlalţi aparţine
şi lui.
❖ La întrebarea care ştiinţă e cea mai necesară, Antisthenes a răspuns:
„Ştiinţa de a uita tot ce este inutil"
❖ La întrebarea de ce e atât de aspru cu discipolii, Antisthenes a răspuns:
„Şi doctorii sunt aspri cu suferinzii"
❖ Trebuie să te înarmezi fie cu minte, ca să înţelegi, fie cu o funie, ca să te
spânzuri.
❖ Nu-ţi neglija duşmanii: ei sunt primii care îţi observă greşelile.
❖ Nu există nici genuri, nici specii: văd „omul", dar nu şi „omenia", văd
„animalul", dar nu şi „animalitatea" Astfel, aceste concepte generale nu
există sub nicio formă.
♦ intr-o zi, Diogene a adus cu el un pumnal şi când Antisthenes a exclamat
„Ah, cine mă scapă de suferinţe?", i-a arătat pumnalul şi a zis: „Uite cine"
„Eu am spus de suferinţe, şi nu de viaţă", a replicat Antisthenes.
♦ Pe omul drept să-l preţuieşti mai mult decât pe cel drag.
♦ Aflând într-o zi că Platon îl vorbeşte de rău, Antisthenes a zis: „Asta e
soarta împăraţilor: să facă binele şi să audă vorbe urâte"
♦ Antisthenes avea o parabolă potrivită pentru toate situaţiile vieţii: iepurii
au ţinut un discurs la adunarea populară şi au zis că toţi sunt egali în
toate. La care leii au replicat: „Argumentelor voastre nu le lipsesc decât
colţii şi ghearele noastre"
♦ Filozofia mi-a oferit capacitatea să vorbesc cu mine însumi.
♦ Mai bine nebunie decât desfătare.

Aristofan
(cca 445-385 î.Hr.)
■PrimuCautor dramatic de comedie, „părinteCe comediei”.
S-a născut CaJltena. Concepţia Cui asupra proSCemeCor cotidiene aCe timpuCui său, exprimată
expresiv în creaţia sa, răspundea tendinţeCor oameniCor simpCi contemporani cu eC. Se raporta
a neîncredere şi Ca demagogia radicaCă care fascin a muCţimea (Cavalerii), şi Ca fiCozofia
mdividuaCistă a sofiştiCor (Norii). în comediiCe poetuCui sunt conţinute reacţii Ca evenimente
contemporane Cui — o Cuare de poziţie împotriva răzBoiuCui (Lysistrata, 411 î.JCr.), defăimarea
•nor persoane reaCe (Socrate în Norii), dar sunt create şi situaţii imaginare (Jlcharneienii,
Viespile, ©roaştele, Păsările, Femeile la adunarea poporului, JLvere, JLeolosicon, Cocalus). (Din
a£e patruzeci de comedii scrise de eC s-au păstrat până în ziCeCe noastre doar unsprezece piese
şi câteva zeci de fragmente.

♦ Cea mai mare fericire din lume e să ai aripi din naştere.

♦ Unde ţi-e bine, acolo e ţara ta.
♦ Când cineva mi-e dator, îmi amintesc perfect, când datorez eu, nu ţin
minte deloc.
♦ Nu da de mâncare vorbe în loc de pâine.
♦ Bărbatul nu se desfată când femeii nu-i place desfătarea.
♦ De la cuvinte şi minte, treci mai departe către înălţimi. Aşa se înalţă
omul.
♦ Un lucru minunat - să vorbeşti cu un înţelept.
♦ Nu există leac împotriva limbii rele a bârfitorului.
♦ E înţelept cel care ştie să zică multe, clar şi concis.
♦ Minte scurtă - vorbă lungă.
♦ Cel deştept învaţă multe de la duşmanul său.
♦ E ruşinos pentru om să umble ca vulpea cu vicleşuguri; nu trebuie să te
dai după cum bate vântul.
 Artistippus din Cirene
(430-355 î.Hr.)
Atras de faim a (ui Socrate, a mers (a Atena şi a devenit eCevuCacestuia. Spre sfârşitul vieţii
s-a întors în oraşul n atal şi a fon d at propria şcoală de filozofie. Întemeietor aC hedonismului.
Discipolii săi s-au autodenumit hedonişti. Jfedoniştii considerau că scopulprincipalaC vieţii
îC constituie desfătarea. Artistippus vedea în desfătare Şinele suprem. Susţinea că purificarea
omului este unicul izvor a l cunoaşterii. Cu toate acestea, în opinia sa, plăcerea nu treSuie să
treacă dincolo de limitele raţionale.
Nu s-a păstrat nicio lucrare a (ui Artistippus.
Jlrtistippus a fo s t iuSitul hetairei Lais. Celor care îCacuzau, Artistippus le răspundea: „“Eu
sunt acela care o stăpâneşte p e Lais, şi nu ea p e mine. Lucru de laudă nu e să te aSţii de (a
desfătări, ci să le domini, fă r ă să li te supui".

❖ Pe copii trebuie să-i înveţi tot ce le va folosi când vor creşte mari.
❖ Dacă belşugul ar fi fost un rău, n-ar fi fost prezent la ospeţele zeilor.
❖ Când lui Artistippus i s-a imputat că şi-a angajat un orator care să-l apere
la tribunal, acesta a spus: „Când dau o masă, angajez un bucătar"
❖ Când Dionysios I cel Bătrân a scuipat spre Artistippus, acesta din urmă
şi-a păstrat cumpătul, iar când lumea a început să-l înjure din cauza asta,
el a spus: „Pescarii se expun stropilor de apă din mare ca să prindă un
peştişor, eu de ce n-aş suporta un scuipat ca să prind un peşte mare?"
❖ Când cineva i-a propus lui Artistippus o ghicitoare şi a zis: „Dezleag-o!",
Artistippus a exclamat: „De ce vrei, prostule, să desfaci un nod care şi aşa,
legat, ne dă atâtea bătăi de cap?"
❖ Cineva a spus că vede mereu filozofi pe la uşile celor bogaţi. „Şi doctorii,
spuse Artistippus, merg pe la uşile bolnavilor şi, cu toate acestea, oricine
ar prefera să fie doctor, şi nu bolnav"
❖ Lucru de laudă nu e să te abţii
/ de la desfătări,' ci să le domini,' fără să li
te supui.
❖ Mai bine să fii sărac decât ignorant: dacă primul e lipsit de bani, al doilea
e lipsit de chip uman.
❖ Să bea mult şi să nu se îmbete poate şi catârul.
❖ La întrebarea cu ce le sunt filozofii superiori celorlalţi oameni, Artistippus
a răspuns: „Dacă toate legile vor fi distruse, numai noi vom trăi ca şi până
acum"
❖ într-o zi, Dionysios I i-a propus lui Artistippus să aleagă una din trei
hetaire; Artistippus le-a luat cu el pe toate trei, spunând: „Lui Paris nu i-a
mers prea bine când a preferat pe una din cele trei"
❖ într-o zi, când Artistippus a mers cu nişte tineri în casa hetairelor, iar
unul dintre tineri a roşit, Artistippus a zis: „Să intri nu e ruşinos, ruşinos
e să nu mai ai putere să ieşi"
❖ într-o zi, când Artistippus a trecut pe lângă Diogene, care îşi curăţa nişte
legume, acesta din urmă i-a spus ironic: „Dacă ai şti să te hrăneşti ca
mine, cu aşa ceva, n-ar mai fi trebuit să serveşti pe la uşile tiranilor"
 „Dacă tu ai fi ştiut să vorbeşti cu oamenii, i-a răspuns Artistippus, n-ai fi
ajuns să-ţi cureţi singur legumele"
❖ Oare nu-i acelaşi lucru să locuieşti într-o casă în care au stat mulţi cu
a locui într-una în care nu a stat nimeni? Şi oare nu e acelaşi lucru să
călătoreşti cu o corabie pe care au mai călătorit şi alţii cu a călători pe una
nou-nouţă? La fel, e acelaşi lucru să trăieşti cu o femeie pe care au mai
cunoscut-o şi alţii sau cu una pe care nim eni nu a atins-o.
❖ E dreptul tău să înjuri, e dreptul meu să nu ascult.
❖ Filozofia îţi dă posibilitatea să vorbeşti cu oricine şi în aceasta şi constă
folosul ei.
❖ Unui om care se lăuda cu ştiinţa sa întinsă, Artistippus i-a spus: „Faptul
că cineva mănâncă mult nu-1 face mai sănătos decât pe cel care mănâncă
doar ce îi este necesar; la fel, învăţat nu e acela care citeşte mult, ci acela
c a re citeşte cu folos"
❖ Ca să deosebeşti pe înţelept de prost, trimite-i pe amândoi dezbrăcaţi în
lume: aşa vei şi afla diferenţa.

Democrit din Abdera

(460-cca 370 î.Hr.)
Tilozof antic grec.
S-a născut într-o fam ilie de no6ili. A călătorit în Egipt, (Persia, India, Etiopia. Autor a
cm dzeci de tratate. (Potrivit teoriei sale, există doar atomii şi vidul. Atomii sunt elemente solide
m dnizibile (corpurigeometrice, „figuri”), veşnice, indestructibile, de nepătruns; se deosebesc prin
form ă, poziţie în interiroul vidului, înălţime; se mişcă în diferite direcţii; din „vârtejul” lor se
form ează atât corpurile individuale cât şi nenumărate alte lumi. Atomii nu sunt vizibili cu
ochiul liber; de la ei provin, prin acţiune asupra organelor de simţ, senzaţiile.
în etică, a elaborat teoria despre „ataraxie”. în total, lui i-au aparţinut în ju r de şaptezeci
de scrieri pe teme de morală, ştiinţele naturii, matematică şi tehnică. Cele mai cunoscute dintre
e h sunt (Pitagora, (Despre starea sufletească a înţeleptului, (Despre 6ăr6ăţie sau despre virtute,
Despre ritmuri şi armonie, Despre natură, Despre natura omufui, Despre poezie.

❖ înţelept e acela care nu se întristează în legătură cu ce nu are, ci se bucură

de ceea ce are.
❖ Bogat e acela care are puţine dorinţe.
❖ Se întâmplă ca şi casa şi averea să fie bolnave asemenea corpului.
❖ Sărăcia şi bogăţia sunt cuvinte care denumesc nevoia şi belşugul. Ca urmare,
cine are nevoie nu e bogat, iar cine nu are nevoie, acela nu e sărac.
❖ Binele nu stă în a nu face ceva nedrept, ci nici măcar în a dori aceasta.
❖ Trebuie să împiedici săvârşirea unei fapte nedrepte. Dacă nu suntem în
stare să facem aceasta, trebuie ca măcar să nu o înlesnim.
❖ Oamenii proşti jură zeilor când nimeresc într-o situaţie fără ieşire. Când
scapă de ea, oricum nu-şi ţin jurământul.
❖ Chiar dacă eşti singur cu tine însuţi, nu vorbi şi nu face nimic rău. învaţă
să te ruşinezi mai mult de tine însuţi decât de alţii.
❖ Să doreşti ceva peste măsură te face să semeni cu un copil, nu cu un bărbat.
❖ Cine vrea să fie bine dispus să nu se apuce de multe treburi nici în viaţa
personală, nici în cea socială, şi orice ar face să nu năzuiască dincolo de
propria putere şi fire.
❖ Viaţa fără petreceri e ca un drum lung fără hanuri.
❖ A trăi prost, nechibzuit, fără reţinere nu înseamnă a trăi rău, ci a muri încet.
❖ Legile sunt o invenţie prostească. Legile le fac oamenii, iar natura - atomii
şi vidul.
❖ Cine a avut noroc de un ginere bun, a câştigat un fiu, cui i s-a nimerit
unul prost, şi-a pierdut şi fiica.
❖ Pe acela care nu iubeşte pe nimeni, cred că nu-1 iubeşte nimeni.
❖ Mulţi dintre cei care săvârşesc faptele cele mai ruşinoase vorbesc minunat.
❖ înţeleptul este măsura tuturor lucrurilor. Cu ajutorul simţurilor, el este
măsura lucrurilor sensibile, iar cu ajutorul intelectului, el este măsura
lucrurilor inteligibile.
❖ Pentru omul înţelept, toată lumea e deschisă. Fiindcă sufletului bun lumea
întreagă îi este patrie.
❖ Curajos nu este numai acela care îşi biruie duşmanii, ci şi acela care îşi
domină propriile plăceri. Unii domnesc peste popoare şi-n acelaşi timp
sunt sclavii femeilor.
❖ Curajul biruie loviturile sorţii.
❖ Trebuie să tinzi către ştiinţa de a gândi şi nu către erudiţie.
❖ Pentru mine e mai de preţ să găsesc o dovadă ştiinţifică, decât să domnesc
peste întreaga împărăţie persană.
❖ E zadarnic să încerci să-l convingi pe cel care se crede deştept.
❖ A nu face nicio concesie vieţii e semn de nebunie.
f

❖ Prostul nu învaţă de vorbă bună, ci de nevoie.

t

❖ Nu încerca să ştii totul, ca să nu pari ignorant în toate.

❖ Nu forţa trupească şi banii îi fac pe oameni fericiţi, ci dreptatea şi
înţelepciunea.
❖ Niciun lucru nu se naşte fără un motiv; orice se naşte dintr-un temei
oarecare şi din necesitate.
❖ Vorba sinceră e calitatea spiritului liber, deşi e periculos să nu-i alegi un
moment prielnic.
❖ Obiceiurile părinţilor, şi proaste şi bune, se transformă în viciile copiilor.
❖ Mijlocul e minunat în toate: pe mine nu mă atrage nici belşugul, nici lipsa.
❖ Cele minunate se dobândesc prin studiu şi cu preţul a mari eforturi, cele
josnice sunt asimilate de la sine, fără efort.
❖ La fel cum există o boală a trupului, la fel există şi o boală a felului de a trăi.
 jd V-leaLHr

►
Raţiunea nu se învaţă în timp, ci în urm a unei educaţii corespunzătoare
şi a firii.
►Cuvântul este umbra faptei.
►îndrăzneala este începutul faptei, dar întâmplarea este stăpânul sfârşitului.
►Fericirea este bună dispoziţie, bunăstare, armonie, simetrie şi stăpânire
de sine.
►Aceia care se bucură de nenorocirea celor apropiaţi nu înţeleg că
schimbările sorţii îi pot atinge pe toţi.
►Acela care va domni peste alţii, trebuie ca mai întâi să domnească asupra
lui însuşi.
p Văzând un om care vorbea mult şi jignitor, Democrit a zis: „El nu că nu
ştie să vorbească, el nu ştie să tacă"
❖ Plăcerea şi suferinţa sunt criterii de apreciere relativ la încotro trebuie să
năzuieşti şi de ce anume să te fereşti.
❖ Dacă ai aflat un secret de la un prieten, nu-1 spune mai departe, făcându-
i-te duşman: nu loveşti în duşman, ci în prietenie.
❖ Cumpătarea sporeşte bucuria de a trăi şi face plăcerea şi mai mare.
❖ Omul cinstit şi cel necinstit se cunosc nu doar după ceea ce fac, ci şi după
ceea ce-şi doresc.

Diogene din Sinope

(412-323 î.Hr.)
(filo z o f antic grec.
S-a născut într-o fam ilie de no6ili. (practica un ascetism extrem, ajungândpână la ciudăţenii
excentrice. Se denumea cetăţean a l lumii (cosmopolit). în tinereţe a fo s t izgonit din oraşul n atal
j e motiv că ar f i făcu t bani falşi. In ju ru l anului 385 î.Jlr. a sosit la Atena şi a devenit elev a l
filozofului Antistbene, întemeietorul şcolii cinice. A călătorit mult, a trăit o vreme în Corint.
Autor a şapte tragedii şi a paisprezece dialoguri cu caracter etic, care nu s-au păstrat.
Este erou a nenumărate relatări care î l zugrăvesc drept un filozof-ascet trăind într-un butoi,
propovăduitor a l virtuţilor cinice - revenirea raţională la simplitatea naturală, adversar a l
wurralei comune.
In comparaţie cu A ntistbenes,filozofia acestuia era mult mai radicală, a introdus conceptele
de cosmopolitism, nega necesitatea fam iliei, a legilor, propovăduia ideea potrivit căreia nevestele
ţ i copiii trebuie să aparţină tuturor.
Lucrările lui (Diogene: Despre iubire, Despre cetate, Oedip, Diestes ş.a.

<♦ Toţi se află în puterea zeilor; înţelepţii sunt prietenii zeilor; dar prietenii
au totul în comun; ca urmare, totul pe lume aparţine înţelepţilor.
<•Dacă dai. altora, dă şi mie; dacă nu, începe cu mine.
❖ Din viaţă e bine să pleci ca de la banchet: nici flămând, nici beat.
❖ „Când prosperă lumea?" a fost întrebat Diogene. „Când regii filozofează,
iar filozofii domnesc", a venit răspunsul.
❖ Mincinosul e cel mai periculos dintre animalele domestice.
❖ Lume multă, oameni puţini.
❖ Odată, Diogene se încălzea la soare. Alexandru cel Mare, care trecea
pe acolo, s-a oprit deasupra lui şi a zis: „Cere-mi ce vrei tu" Diogene a
răspuns: „Nu-mi fă umbră"
❖ Odată, Diogene a văzut cum un copil din flori arunca cu pietre în trecători,
„încetează cu răsfăţul, îi spuse filozoful. îţi poţi lovi cu piatra propriul tată."
❖ Odată, cineva citea o scriere foarte lungă şi, când a devenit vizibil un loc
nescris la capătul sulului de papirus, Diogene a exclamat: „Curaj, prieteni!
Se vede ţărmul!"
/
❖ Odată, pe când lua parte la o discuţie despre motivele pentru care oamenii
îi ajută cu atâta plăcere pe cerşetori, şi atât de lipsiţi de entuziasm pe filozofi,
Diogene a remarcat: „Se întâmplă aşa fiindcă fiecare prevede posibilitatea
să devină însuşi sărac, şchiop, beţiv, dar nim eni nu se gândeşte că s-ar
putea face filozof"
❖ Părinţii şi copiii nu ar trebui să aştepte unul de la altul rugăminţi; ei ar
trebui să-şi dea anticipat cele necesare unul altuia, iar primul trebuie să
fie părintele.
❖ Cum să pricinuieşti suferinţe celor care te invidiază? Să fii bine dispus.
❖ Când strângi mâna unui prieten, nu trebuie să-i striveşti degetele în pumn.
❖ Soarele priveşte şi-n grămada de bălegar şi tot nu se murdăreşte.
❖ Aceia care îşi sting setea cu vin, şi nu cu apă, sunt mai nechibzuiţi decât
vitele.
❖ Diogene a fost întrebat: „Ce ai să faci dacă ţi se sparge butoiul în care
trăieşti?" „Nu mă frământă, răspunse filozoful. Locul pe care îl ocup eu
nu se poate sparge."
❖ Eu nu sunt nebun, ci pur şi simplu mintea mea e altfel decât a voastră.

Herodot
(cca 485-430 î.Hr.)
Istoric antic grec, supranumit „părintele istoriei". Autor de lucrări dedicate descrierii
războaielor greco-persane cu relatări din istoria imperiului ahemenid, a Egiptului şi altele; a
oferit prima descriere sistematică a vieţii şi obiceiurilor de z i cu z i ale sciţilor.
Se consideră că s-a născut la Halicamas, un oraş grecesc din sud-vestulAsiei Mici, aflat
atunci sub dominaţie persană. în tinereţe, ‘Herodot a participat la revolta împotriva lui Lygdamis,
tiranulHalicarnasului, fiind, drept urmare, obligat să-şi părăsească ţara. A petrecut mai mult
de zece ani în călătorii, vizitând aproape toate ţările cunoscute în vremea sa: Cjrecia, sudul
Italiei, A sia ‘Mică, Egiptul, (Babilonul, (persia, a trecut prin majoritatea insulelor din Marea
Mediterană, a ajuns la Marea Neagră, în Crimeea (până la Cjallipoli) şi în ţara sciţilor. (Probabil
că în aceste călătorii a şi început să scrie Istoriile care i-au adus faim a de peste veacuri. Este
o lucrare impresionantă - relatarea evenimentelor din vremuri mitice până la războaiele greco-
persane contemporane cu autorul. încă din antichitate, învăţaţii Alexandriei au împărţit Istoriile
lui Herodot în nouă cărţi, numind pe fiecare dintre ele cu numele unei muze greceşti.
întorcându-se încă tânăr în locurile natale, la Halicamas, „călătorul” a fă cu t iar parte
din mişcarea împotriva tiranului Lygdamis şi a contribuit la răsturnarea acestuia. In anul
444 i.Hr., Herodot a participat Ca serbările panatenanice şi a citit fragmente din descrierile
călătoriilor sale, generând un entuziasm general. Spre sfârşitul vieţii a dispărut în Italia, la
-Tktium, unde a trăit până la sfârşitul zilelor sale, lăsând în urmă faim a unui călător celebru
fi a unui şi mai mare istoric.

❖ în Egipt, la ospeţele oamenilor bogaţi, după ce au terminat de mâncat,

unul dintre meseni merge de jur împrejurul unei reprezentări de lemn a
celui plecat dintre cei vii, aşezată în mormânt (...) cu cuvintele: „Priveşte
la el, bea şi bucură-te de viaţă! Fiindcă după moarte la fel vei arăta şi tu!"
Orice zeitate trezeşte neliniştea oamenilor.
❖ Dacă toţi oamenii şi-ar duce într-o zi la piaţă propriile păcate şi vicii, fiecare,
privind la viciile vecinului, (...) s-ar întoarce bucuros acasă cu ale sale.
❖ Dacă s-ar da fiecărei seminţii de pe pământ dreptul de a alege cele mai
bune obiceiuri şi moravuri, atunci fiecare seminţie, privindu-le pe toate
cu atenţie, le-ar alege pe ale sale proprii.
❖ Dacă opinia opusă nu este exprimată, nu ai din ce să o alegi pe cea mai
bună.
❖ Femeile scot de pe ele odată cu hainele şi ruşinea.
❖ Din vechime, oamenii au cugetări înţelepte şi minunate; trebuie să învăţăm
din ele.
❖ Cu adevărat, bărbatul destoinic trebuie să manifeste sfiiciune atunci când
are ceva de hotărât, trebuie să cântărească toate posibilităţile, dar când
pune în practică, trebuie neapărat să fie neînfricat.
❖ Clevetirea îi face pe doi criminali, iar pe un al treilea, victimă.
❖ Clevetirea e îngrozitoare, fiindcă victimă a nedreptăţii ei cade unul, iar
doi pun la cale această nedreptate: acela care o răspândeşte şi acela care
o crede.
❖ Mai bine să fii invidiat decât compătimit.
❖ Sunt mulţi oameni printre perşi, dar puţini bărbaţi.
❖ Oamenii care s-au hotărât să acţioneze au adesea parte de succese; din
contră, acestea din urmă rar se întâlnesc la oamenii care doar analizează
şi amână.
❖ Creaturile mici nu stârnesc deloc invidia zeului. (...) Zeul tună şi fulgeră
deasupra celor mai înalte case şi copaci.
❖ Datoria mea e să transmit mai departe tot ce se povesteşte, dar (...) nu sunt
obligat să cred eu însumi toate acestea.
❖ Puterea regelui e supraomenească, iar mâinile sale sunt hrăpăreţe.
❖ Nu repara o nenorocire cu alta.
❖ E inadmisibil ca, scăpat de trufia tiranului, să cazi pe mâna gloatei
neînfrânate. Tiranul măcar ştie ce face, pe când poporul habar nu are.
❖ Pentru ei (perşii) nu e nimic mai ruşinos decât să minţi, şi al doilea lucru
ruşinos este să te îndatorezi. Şi e ruşinos din mai multe motive, dar mai
ales pentru că, în opinia lor, datornicul va minţi negreşit.
❖ Nu există om atât de nechibzuit care să prefere războiul, păcii. în vreme
de pace, fiii îşi îngroapă taţii, iar în vreme de război, taţii îşi îngroapă fii.
❖ împrejurările domnesc asupra oamenilor, şi nu oamenii asupra împreju­
rărilor.
❖ De obicei, oamenii visează cele pe care le văd în timpul zilei.
❖ în opinia mea, despre zei toţi oamenii ştiu la fel de puţin.
❖ înainte ca omul să fi murit, abţine-te să-l numeşti fericit, zi-i mai degrabă
norocos (atribuită lui Solon).
❖ Nici măcar zeul nu poate fugi de soarta predestinată.
❖ Odată cu creşterea trupului cresc şi forţele spirituale, iar când trupul începe
să îmbătrânească, împreună cu el decade şi spiritul, acesta nemaifiind
capabil de fapte mari.
❖ Arcaşul îşi încordează arcul doar atunci când are nevoie şi slăbeşte coarda
când nu e necesară. Dacă arcul ar fi în permanenţă încordat, s-ar rupe.
Aşa e şi natura omului: dacă omul s-ar gândi să se dedea mereu numai
activităţilor serioase, fără să-şi permită nicio distracţie şi nicio glumă, fie
ar înnebuni cu siguranţă, fie ar fi lovit de paralizie.
❖ Oamenii se încred mai puţin urechilor decât ochilor.
❖ Omul e doar o jucărie în mâna întâmplării.

Hippocrate
(460-377 î.Hr.)
Medic antic grec, reformator almedicinei antice. A primit o educaţie medicală sub îndrumarea
tatălui său, Heraclide. Mama sa, Ehenareta, era moaşă.
Se consideră că Hippocrate fă cea parte dintr-o fam ilie de medici, veche de şaptesprezece
generaţii. A dus o viaţă de medic itinerant şi a călătorit în grecia, Asia Mică, Libia, a fo s t pe
ţărmurile Mării Negre, în ţinuturile sciţilor, ceea ce i-a permis să se familiarizeze cu medicina
popoarelor din sud-vestul Asiei şi din Egipt. Cel mai adesea, lui Hippocrate i se atribuie
următoarele scrieri: Despre aer, apă şi locuri, Erognistic, prognoză şi aforisme, (Regimul în bolile
acute, cărţile prima şi a treia din Epidemiile, îndreptarea fracturilor, Eracturile, (Rănile capului.
Meritul lui Hippocrate a fo s t eliberarea medicinei de influenţele sacerdotale şi de superstiţii şi
definirea evoluţiei ei ulterioare. E l spunea că medicul trebuie să vindece nu boala, ci pe bolnav,
ţinând cont de specificul individual a l organismului şi a l mediului înconjurător. E l pornea de
la ideea influenţei definitorii a factorilor ce ţin de mediul exterior (clima, starea apei, solul,
fe lu l de viaţă a l oamenilor, legile ţării etc.) asupra form ării atributelor trupeşti (constituţia) şi
sufleteşti (temperamentul) ale omului. Hippocrat a fo s t iniţiatorulgeografiei medicale. Deosebea,
în funcţie de constituţia individuală a organismului, patru tipuri fundamentate de oameni
(sangvinii, colericii, flegmaticii şi melancolicii). A studiat probleme de etiologie, negând originea
supranaturală a bolilor. A stabilit etapele elementare de evoluţie a bolii, a studiat metode de
diagnosticare. A propus patru tipuri de tratament: a f i defo lo s şi a nu vătăma, tratarea opusului
prin opus, ajutarea naturii şi menajarea bolnavului prin atenţie sporită. Hippocrat şi-a făcu t
şi o faim ă de chirurg celebru: a studiat felurile de aplicare a bandajelor, tratarea fracturilor şi a
luxgţiilor, rănilor, fistulelor, hemoroizilor. Lui i se atribuie textulăşa-numitului jurământ medical
(Jurământul lui Hippocrate), reprezentând normele morale ale comportamentului medical (deşi o
 Secolul al V-lea î.Hr.

Wiantă iniţiafă a jurământuCui exista deja în ‘Egipt). ’H ippocrate este supranumit „pârinteCe
tutkmei"

^Oboseala fără motiv anunţă

/ o boală.
►Bolnavul trebuie să se lupte cu boala împreună cu doctorul.
►Delirul care apare împreună cu râsul e mai puţin periculos decât delirul
însotit
/ de seriozitate.
►Pentru bolile cele mai puternice sunt necesare şi leacurile cele mai
puternice.
►A nu pierde în timpul bolii prezenţa de spirit şi pofta de mâncare e un
semn bun, opusul e rău.
►Doctorul este un filozof. Căci nu există o mare diferenţă între înţelepciune
şi medicină.
►Gimnastica, exerciţiile fizice, mersul pe jos ar trebui să facă parte din viaţa
de zi cu zi a fiecăruia care doreşte să-şi păstreze capacitatea de muncă,
sănătatea, viaţa plină de bucurii.
►Acţiunea mijloacelor dietetice e de lungă durată, acţiunea leacurilor trece
repede.
►Cu bolile se luptă în două feluri: să fii de folos şi să nu faci şi mai mult rău.
►Dacă somnul uşurează suferinţele, boala nu e mortală.
►Sunt oameni care îşi manifestă arta prin ponegrirea artelor.
►Viaţa e scurtă, calea artei e lungă, cazul util trecător, experienţa înşelătoare,
judecata grea. De aceea, nu numai doctorul trebuie să folosească în
activitatea sa tot ce e necesar, dar şi bolnavul, şi cei din jur, şi împrejurările
exterioare trebuie să-l ajute pe doctor în activitatea sa.
►Din două suferinţe care se petrec în acelaşi timp, dar nu în acelaşi loc din
corp, cea mai puternică o reduce pe cealaltă.
►La fel cum postăvarii curăţă stofele, scuturând praful de pe ele, tot aşa şi
gimnastica purifică organismul.
►Cine stă mult la cald va avea parte de urmări vătămătoare: moleşirea
muşchilor, slăbirea nervilor, întunecarea minţii, scurgeri de sânge, leşinuri;
după aceasta urmează moartea.
►Doctorul tratează boala, dar natura o vindecă.
►Medicina este cu adevărat cea mai nobilă dintre toate artele.
►Substanţele noastre alimentare trebuie să fie mijloace de tratament, iar
mijloacele noastre de tratament trebuie să fie substanţe alimentare.
►Nu face rău (bolnavului).
►Nici saţietatea, nici foamea, şi nimic altceva nu este benefic, dacă se
depăşeşte echilibrul natural.
►Băutul de vin potoleşte foamea.
►E mai util să alegi băutură şi mâncare de calitate mai scăzută, dar mai
plăcute, decât de calitate mai bună, dar neplăcute.
❖ Graba şi pregătirea exagerată, chiar dacă sunt absolut utile, sunt de
dispreţuit.
❖ Inactivitatea şi trândăvia aduc după sine viciul şi boala. Din contră,
îndreptarea minţii către ceva anume aduce cu sine vioiciune, orientată
mereu către fortificarea vieţii.
/
❖ Cei antrenaţi cu munci grele, chiar dacă vor fi slabi sau bătrâni, vor face
aceste munci cu mai mare uşurinţă decât cei puternici şi tineri, dar lipsiţi
de antrenament.
❖ Ce este opus se vindecă prin opusul său.
❖ Alcoolismul - cauza slăbiciunii şi a stării bolnăvicioase a copiilor.
❖ Somnul şi insomnia, când se manifestă peste măsură, sunt semn rău.
❖ Cei bătrâni (...) se îmbolnăvesc mai puţin decât cei tineri. Dar dacă li se
întâmplă să aibă parte de vreo boală cronică, acestea din urmă se încheie
odată cu viata.
/
❖ Bătrânii suportă uşor regimul; apoi urmează adulţii, mai greu cei tineri, şi
cel mai greu copiii; dintre aceştia din urmă, cel mai greu suportă cei care
se remarcă printr-o vioiciune deosebită.
❖ Cei care, având o suferinţă la un organ anume al corpului, nu simt durerea,
aceia au mintea bolnavă.
❖ Ce nu vindecă leacul, vindecă fierul. Ce nu vindecă fierul, vindecă focul.
Iar ce nu vindecă nici focul, se socoteşte a fi de nevindecat.
❖ Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret,
pentru că aici tăcerea este o datorie.
❖ Orientez regimul bolnavilor spre folosul lor (...), înfrânându-mă de la a le
pricinui vreo daună sau vreo nedreptate.

Isocrate
(436-338 î.Hr.)
Scriitor antic grec.
S-a născut şi a murit în Atena. Elev aCsofiştilor, a fo s t influenţat şi de Socrate. A scris
pamflete politice, cărora le-a dat form a unor discursuri. A susţinut în m od consecvent interesele
deţinătorilor de sclavi. în prima şi cea mai importantă lucrare, (Panegiric, Isocrate şi-a expus
ideile privindnecesitatea uniunii politice a grecilor în vederea unei campanii comune victorioase
către (Răsărit. Războiul comun a l tuturor grecilor împotriva perşilor i se părea a f i un mijloc de a
depăşifărâmiţarea politică a Eladei şi o modalitate de rezolvare a problemelor sociale, inclusiv
a problemei sărăciei. în următoarele scrieri, a prezentat motivele superiorităţii mobarbiei fa ţ ă
de republică (aşa-numitele (Discursuri cipriote), a criticat democraţia ca form ă de guvernare,
condamnând, în special, politica externă a democraţiei tebane (discursurile Elataikos şi
Arhidam) şi politica Atenei (Despre lume şi Areopagiticul). L a sfârşitul vieţii (în discursul
Eilip) î l îndemna pe regele macedonean Eilip a l II-lea să realizeze unirea Eladei şi să conducă
campania grecilor împotriva perşilor.
S-au păstrat 30 de lucrări - 2 1 de discursuri şi 9 scrisori (pentru unele dintre ele, paternitatea
lui Isocrate este contestată); toate acestea reprezintă un izvor preţios pentru studierea istoriei
sociale şi politice a greciei secolului a l Id-lea î.Jfr.
►Fii multumit
/ cu ceea ce ai,' dar tinde către mai bine.
►In Atena e mereu petrecere pentru cel nou-sosit.
►Păstrează cu mare grijă secretele care ţi-au fost încredinţate, mai bine ca
pe averile care ţi-au fost date în grijă, fiindcă oamenii cinstiţi trebuie să
fie oameni al căror caracter e mai de preţ decât un jurământ.
►In împrejurările fericite, prietenii ar trebui să se ivească doar invitaţi, iar
în cele nefericite, fără invitaţie, din proprie iniţiativă.
►Dacă doreşti să te sfătuieşti cu cineva în privinţa treburilor tale, vezi
înainte cum se descurcă acest cineva cu ale sale proprii.
►Dacă nu se poate să vorbeşti despre ce au vorbit alţii înaintea ta, trebuie
să încerci să vorbeşti mai bine ca ei.
►Când Isocrate a fost rugat să zică ceva la o petrecere, a răspuns: „Pentru
f ce sunt eu înzestrat nu e acum momentul potrivit, iar pentru ce e acum
] momentul potrivit nu sunt eu înzestrat"
^Cu părinţii să te porţi aşa cum ai dori ca propriii tăi copii să se poarte cu
j tine.
►Oamenii plâng la invenţiile poeţilor, iar la suferinţele adevărate privesc
’ liniştit şi cu indiferenţă.
^Statele mici pot recurge la orice mijloc pentru a supravieţui.
kMulţi îşi compătimesc prietenii la nenorocire şi-i invidiază când sunt
fericiţi.
/
►Cuvintele adevăratului m aestru nu trebuie să se ocupe de nim icuri şi nici
să spună lucruri nefolositoare celor care ascultă, ci din acelea care îi scapă
şi pe ei de sărăcie şi le aduc şi altora bunuri de preţ.
►înţelegerile noastre de pace nu au niciun sens: noi nu încetăm, ci doar
amânăm războaiele.
►
Intre noi nu va fi nicio armonie până ce nu vom găsi un duşman comun.
►Să nu crezi că dacă ai făcut ceva rău te poţi ascunde, fiindcă ascunzându-
te de alţii, nu te poţi ascunde de propria conştiinţă.
’Nu vizita des şi îndelung aceleaşi persoane: în toate există saturaţie.
’Nu te împrieteni repede, iar dacă ai făcut-o odată, străduieşte-te să fii
constant, fiindcă e la fel de ruşinos să nu ai niciun prieten sau să-i schimbi
foarte des.
►Nu certa pe nim eni în caz de eşec, fiindcă destinul are grijă de toţi, iar
viitorul e necunoscut.
►Chibzuieşte fără grabă hotărârile, pune-le repede în practică.
►Una dintre primele obligaţii ale prieteniei e aceea de a anticipa rugăminţile
prietenilor.
►Fereşte-te de cleveteală, chiar dacă e neadevărată, fiindcă majoritatea
; oamenilor nu cunoaşte adevărul, iar în judecăţile lor se iau după zvonuri.
•Supune-te legilor regelui, dar, cu toatea astea, socoteşte voinţa regelui mai
tare ca orice lege.
❖ încetează activitatea când încă eşti în stare să continui.
❖ Apucă-te să vorbeşti în două situaţii: fie atunci când ai chibzuit limpede la
obiectul despre care faci vorbire, fie când e necesar să faci vorbire despre
ceva anume; fiindcă doar în aceste două situaţii e mai bine să vorbeşti
decât să taci, în celelalte cazuri e mult mai bine să taci decât să vorbeşti.
❖ Deprinde-te să fii nu întristat, ci concentrat, fiindcă întristarea îţi va aduce
reputaţia de om îngâmfat, iar concentrarea, de om chibzuit.
❖ Despre cei cu care vrei să te împrieteneşti vorbeşte laudativ de faţă cu
oamenii care le pot transm ite cuvintele tale. Căci lauda e începutul
prieteniei, iar defăimarea, al duşmăniei.
❖ Un sfat celui care domneşte: nu fă nim ic la mânie, dar lasă impresia că
eşti supărat când îţi e de folos.
❖ Cu statele mai slabe să te porţi aşa cum ai dori să se poarte cu tine statele
mai puternice.
❖ Limba o ia înaintea gândului în cazul multor oameni.
❖ Exersează-te cu munci benevole, ca să fii pregătit, la nevoie, să le treci cu
bine pe cele obligatorii.
❖ învăţătura este un fruct dulce al unei rădăcini amare.
❖ Adesea, atingând pe cineva cu vorba, oamenii plătesc cu fapta.
❖ Despre ce e ruşinos să faci nu e potrivit nici să vorbeşti.

Platon
(428-347 î.Hr.)
<Provenea dintr-o fam ilie de aristocraţi. Elev a l lui Socrate. ‘H umele adevărat a l lui (Platon
era Aristocles. Când ta tă l său l-a dus la Socrate, marele înţelept a povestit că în noaptea ceea
văzuse în vis o lebădă albă —semn că va avea un elev nou care va deveni în viitor unul dintre
cei mai luminaţi gânditori ai lumii.
Socrate a fo s t întotdeauna pentru (Platon o autoritate incontestabilă, devenind mai târziu
un personaj nelipsit a l dialogurilor sale. (După uciderea lui Socrate, Platon, care a suferit mult
la moartea învăţătorului său, a plecat din A tena într-o lungă călătorie. A vizitat la Cirene pe
filo z o fu l Artistippus, pe matematicianul pitagoreic Eheodoros, şi a trecut prin Egipt, Persia,
Asiria, (Babilon. în anul 389 î.Hr., a ajuns la curtea regelui Siracuzei, <Dyonissios c e l (Bătrân.
L a început regele şi l-a apropiat p e filozof, dar apoi a fo s t dezamăgit de acesta şi l-a vândut
ca sclav. Platon a fo s t răscumpărat de filozofulA nn iferis.
în ju ru l anului 387 î.Hr., Platon a întemeiat o şcoală de filozofie la Atena. E a se afla într-o
dumbravă dedicată eroului grec Academus, de unde i se trage şi denumirea: elevii şcolii şi discipolii
lui Platon au început să se numească academicieni.,Academia” a supravieţuit în total 915 ani.
Potrivit teoriei lui Platon, ideile (cea mai înaltă dintre ele fiin d ideea (Binelui) sunt modele
veşnice inteligibile şi imuabile ale lucrurilor, a tot ce există trecător şi schimbător; toate
lucrurile reprezintă doar o asemănare şi o reflectare a ideii. Cunoaşterea este anamnesis - şi
anume, amintirea în suflet a ideilor pe care acesta le contempla înainte de unirea lui cu corpul.
(Dragostea de idee este cauza declanşatoare a ascensiunii spirituale. S tatu l ideal se bazează pe
ierarhia a trei straturi sociale: regele înţelept, războinicii şi funcţionarii, ţăranii şi meşteşugarii.
taton a perfecţionat diafectica şi a creionat evofuţia din neopfatonism a schemei treptefor
mdamentafe afe fiinţării.
!"Receptarea [ui Rfaton s-a modificat permanent în istoria fiCozofiei: „învăţător divin” (în
ntichitate), precursor aC viziunii creştine asupra Cumii (în ‘EvuC fMediu) fiCozof aC dragostei
(eafe şi un utopist podtic (în epoca ‘Renaşterii).
Aproape toate opereCe Cui Rfaton au ajuns integraf până în zifefe noastre. Acestea sunt
lafogurife, dintre care ceCe mai importante sunt Apărarea fui Socrate, Rhaidon, (BanchetuC,
fiaidros (ştiinţa despre idei), <Repu6fica, Tfieaitetos (teoria cunoaşterii), Rarmenide şi So/istuf
Safectica categoriiCor), Titnaios (fifozofie naturafă).
Sunt foarte cunoscute miturde safe despre peşteră, mituf carufui şi cef a f androginufui. In
utuf peşterii se reprezintă tabloul cunoaşterii fumii de către om. în mituf carufui, fifozofu f
tscrie concepţia sa despre suffetuf omenesc reprezentat ca un vizitiu care conduce un car. Cafuf
ffi reprezintă simţurife nobife, iar ce[negru —pasiunife josnice. iMituf androginufui se ocupă de
roSfema dragostei dintre 6âr6at şifemeie. în e f se spune că, Ca început, omuf era o fiin ţă unică,
vândpatru 6raţe, un cap, două chipuri. Tiind înzestraţi în acefaşi timp cu cafităţi bărbăteşti
ifemeieşti, androginii ajungeau foarte repede fa desăvârşire, iar Zeus a început să se teamă
i în curând aceştia îi vor depăşi chiar şi pe zeii Ofimpufui şi i-a despărţit în două. ‘De atunci,
irbaţii şifemeife rătăcesc prin fume în căutarea jumătăţii for.
Rfaton a murit în anuf347 î.Jfr., de ziua sa, în timpufunui banchet.

►Fără cele comice nu se pot cunoaşte cele serioase, şi în general orice lucru
se cunoaşte cu ajutorul opusului său, dacă omul vrea să fie chibzuit.
►Bogăţia nu e deloc oarbă - e perspicace.
►Puternic este acela care ştie să tacă atunci când are dreptate.
►A te teme de moarte nu este altceva decât a-ţi atribui o înţelepciune pe
care nu o ai, adică a-ţi închipui că ştii ceea ce nu ştii. Fiindcă nimeni
nu ştie ce este moartea, nici măcar dacă nu cumva ea este cel mai mare
bine pentru om, şi cu toate acestea ne temem de ea de parcă ar fi cel mai
mare dintre rele. Dar nu e oare cea mai ruşinoasă dintre ignoranţe să-ţi
închipui că ştii ceea ce în realitate nu ştii?
►De nenorocirile care se abat asupra lor oamenii sunt înclinaţi să
învinovăţească destinul, pe zei, şi pe oricine altcineva, dar numai pe ei
înşişi nu.
►Tot ceea ce produce trecerea de la nefiinţă la fiinţă e creaţie.
►Tot ce este peste măsură trezeşte de obicei o schim bare bruscă în partea
opusă, fie în starea vremii, fie la plante sau în corp. Nu în mai mică măsură
se poate observa aceasta şi în organizarea statală.
►Tot ce se numeşte bine, e rău pentru cel nechibzuit. Utilizarea scrisului
instalează în suflet uitarea.
►Dacă contrariile care se nasc nu s-ar echilibra unul pe altul, ca şi cum ar
descrie un cerc, dacă naşterea ar fi decurs în linie dreaptă, într-o singură
direcţie şi niciodată nu s-ar întoarce îndărăt, în sens contrar, toate ar fi
fost în cele din urmă identice, ar fi avut aceleaşi însuşiri, iar naşterea ar
fi încetat.
►Dacă numesc pe cineva din apropiere ticălos, va trebui să mă tem să nu­
mi facă vreun rău.
❖ Opinia adevărată ne conduce la acţiuni corecte nu mai puţin decât
raţiunea.
/
❖ Fiecare suflet tinde către bine şi de dragul lui e gata de orice; el simte
că există ceva de acest gen, dar îi este greu şi nu are destulă putere să
înţeleagă în ce constă acesta.
❖ Când dorim să căutăm ceva ce nu ştim încă, devenim mai buni, mai
curajoşi şi mai activi decât cei care afirmă că ce este necunoscut nu se
poate găsi şi nu are rost să căutăm.
❖ Când unii gândesc într-un fel, iar alţii în alt fel, atunci deja nu mai există
o opinie comună şi negreşit fiecare îl dispreţuieşte pe celălalt pentru felul
cum gândeşte.
❖ Pasiunea exagerată pentru filozofie e vătămătoare.
❖ Ignoranţa totală nu e cel mai mare rău: acumularea de cunoştinţe prost
asimilate e şi mai rea.
❖ E m ai uşor să-i mulţumeşti pe ascultători vorbind despre natura zeilor
decât despre a oamenilor. Pasiunea este momeala răului.
❖ La orice întrebare se poate răspunde, dacă întrebarea e pusă corect.
❖ Noi, de fapt, nu ştim nimic.
❖ Copiilor nu trebuie să le lăsăm aur drept moştenire, ci mai mult bun simţ.
❖ Nimeni nu se apucă să facă acelaşi lucru ca mai înainte dacă în viitor va
putea să facă ceva m ai bun.
❖ Temeiul oricărei înţelepciuni este răbdarea.
❖ Se pare că nu stă în firea omului ca, din proprie iniţiativă, să aleagă, în
locul binelui, răul; când oam enii sunt obligaţi să aleagă între două rele,
nimeni, fireşte, nu-1 va alege pe cel mai mare, dacă există posibilitatea să-l
aleagă pe cel mai mic.
❖ Poetul, dacă vrea să fie poet adevărat, trebuie să creeze mituri, şi nu
judecăţi.
❖ înainte de a mustra pe cineva pentru ceva, Platon recomanda să te întrebi:
„Dar oare eu nu sunt la fel?" Astfel, cicăleala se transformă în îngăduinţă.
❖ Omului bun nu i se întâmplă nim ic rău nici în timpul vieţii, nici după
moarte.
❖ Cel mai bun lucru nu e nici războiul, nici luptele armate interne: e îngrozitor
când se simte nevoia acestora; pacea este o prietenie universală. Nu are
sens să-l întrebi pe cel care vrea să fie fericit de ce anume vrea asta.
❖ Există o singură monedă - raţiunea, iar în schim bul ei trebuie dat tot:
doar în acest caz vor exista sinceritatea şi curajul, şi judecata chibzuită
şi dreptatea, într-un cuvânt, virtutea autentică; ea este combinată cu
raţiunea, fie că e însoţită de plăcere sau nu.
❖ Când eşti experimentat, până şi zilele îţi sunt îndrumate cu artă; când nu
eşti experimentat, zilele tale sunt în voia capricioasă a întâmplării.
❖ Omul care s-a prostit agitându-se este cel mai de dispreţuit dintre oameni.
►Pentru a căpăta simpatia prietenilor şi a cunoscuţilor în relaţiile de viaţă,
trebuie să le preţuim serviciile pe care ni le aduc mai presus decât o
fac ei înşişi; şi invers, serviciile aduse de noi trebuie să le socotim mai
neînsemnate decât afirmă prietenii şi cunoscuţii noştri.

Socrate
(469-399 î.Hr.)
Tilozof antic grec.
•Tiu de scuCptor. îşi ţinea lecţiile pe străzi şi în pieţe, având ca scop o nouă educaţie a
meretului, şi se împotrivea sofiştibr.
S-a remarcat printr-o mare simplitate în viaţa de zi cu zi (sunt celebre discuţiile cu soţia sa,
ÎBUipa) şi prin curajul neobişnuit în lupta dusă în numele adevărului şi a l convingerilor sale.
tapân d conversaţia cu întrebări neînsemnate, e l se îndrepta spre o definiţie generală de un
omenea tip care să îmbrăţişeze toate cazurile particulare şi să descopere esenţa unui concept,
'mtversaţiile lui atingeau chestiuni legate de esenţa binelui, a frumuseţii, a iubirii, a nemuririi
ţfietului, a verificităţii cunoaşterii şi altele.
Sinceritatea judecăţilor lui Socrate i-a adus mulţi duşmani, care l-au acuzat de coruperea
meretului şi de respingerea religiei oficiale. (Principalul acuzator a fo st democratul bogat şi
îfiuent Anitos. Condamnat la moarte, filozofu l a băut fără ezitare şi plin de linişte cupa cu
tmvă din cucută, refuzând să evadeze aşa cum îi propuseseră prietenii lui.
Socrate a fo st unuldintrefondatorii dialecticii, gândită drept căutare a adevărului cu ajutorul
mversaţiilor, şi anume prin punerea de anumite întrebări şi aflarea metodică a răspunsurilor
i ele. Considerând nesatisfăcătoare vechea filozofie naturală, Socrate s-a îndreptat către
acetarea cunoaşterii omeneşti şi a gândirii. Aristotelîi atribuie ştiinţa inducţiei despre trecerea
i la realitatea imediată la conceptele generale şi, de asemenea, ştiinţa definirii conceptelor
m, pentru prima dată, dădeau posibilitatea cunoaşterii esenţeifiecărui lucru. Recunoaşterea
iţiunii esenţelor primare asupra realităţii înconjurătoare s-a transformat la Socrate în ştiinţa
tspre Raţiunea Vniversală sau despre minţile divine individuale. Concepţia despre lume a lui
wcrate avea puţine în comun cu religia populară, deşi e l nu o respingea.
în etică, tezafundamentală a lui Socrate spunea: virtutea este cunoaştere sau înţelepciune;
d care cunoaşte binele va fa ce negreşit bine; cel care fa ce rău, fie nu ştie ce este binele, fie
iu răul în ideea unei victorii finale a binelui. în înţelegerea lui Socrate nu poate exista o
mtradicţie între raţiunea omului şi comportamentul său.
Tilozoful a fo st pe nedrept acuzat de adversitate fa ţă de democraţie; în realitate, filozofu l
ritica orice form ă de guvernare, dacă aceasta nesocotea dreptatea.
De la Socrate nu a rămas nimic scris, gândurile saâfiindu-ne transmise de (Platon şi de Xenofon.
învăţătura înţeleptului conţinea în sine atâtea idei rodnice, încât a servit ca punct de
(tcare în evoluţia ulterioară a gândirii filozofice greceşti. O mare importanţă a avut-o şi
xrsonalitateafilozofului care, prin viaţa şi moartea sa, a servit de exemplu rar în ce priveşte
wrdul deplin între cuvinte şi acţiuni.

►Nicio relaţie între oameni nu are preţ fără prietenie.

►Bogaţia şi faima nu-ţi dau nicio valoare.
►A fi mai prejos de tine însuţi înseamnă a fi ignorant, a fi mai presus de
tine însuţi înseam nă a fi înţelept.
❖ Străduieşte-te să te îmbraci cu distincţie, dar nu elegant; distincţia e
semnul decenţei, iar eleganţă e semnul excesului.
❖ Dacă m-aş putea urca pe cel m ai ridicat loc din Atena, mi-aş înălţa glasul
şi aş spune: „Concetăţenii mei, de ce răsturnaţi şi zgâriaţi fiecare piatră ca
să adunaţi bogăţii şi vă preocupaţi aşa de puţin de copiii voştri, care într-o
zi minunată vor moşteni tot?"
❖ Dacă omul s-ar îngriji singur de sănătatea lui, ar fi greu de găsit un doctor
care să ştie m ai bine decât acesta ce este folositor pentru sănătatea lui.
❖ Omul rău face rău celorlalţi fără niciun profit pentru sine însuşi.
❖ Cine nu învaţă cu vorba, acela nu va învăţa nici cu bătaia.
❖ Mai bine să mori cu curaj decât să trăieşti în ruşine.
❖ Tinerii ar trebui să privească mai des în oglindă: cei frumoşi pentru a-şi
dojeni frumuseţea, iar cei neruşinaţi pentru a-şi atenua prin educaţie
neruşinarea.
❖ întrebat pe cine putem socoti fericit, Socrate a răspuns: „Pe acela care
gândeşte cinstit şi care are o minte ascuţită"
❖ Nu se poate vindeca trupul fără să vindeci sufletul.
❖ Natura ne-a înzestrat cu doi ochi, cu două urechi, dar cu o singură limbă,
ca să privim şi să ascultăm mai mult decât vorbim.
❖ Câte lucruri există fără de care se poate trăi!
❖ Sculptorul trebuie să exprime starea sufletească în operele sale.
❖ E uimitor cum sculptorii statuilor din piatră se străduiesc să dea pietrei
un chip asemănător omului, dar nu se gândesc că pot deveni ei înşişi
asemănători pietrei.
❖ Un început bun nu e ceva neînsemnat, deşi porneşte de la lucruri
neînsemnate.
❖ Cu cât am mai puţine dorinţe, cu atât sunt mai aproape de zei.
❖ Ce lucru ciudat e desfătarea! Cum creşte ea împreună cu aparentul său
contrariu, durerea! Ele nu doresc să se înfăţişeze omului împreună, dar
imediat ce omul urmăreşte şi obţine pe una din ele, aproape fără greş îşi
face şi cealaltă apariţia; poţi crede că sunt două corpuri cu un singur cap.
❖ Iată ce e uimitor: orice om poate spune fără efort câte oi are, dar nu oricine
poate spune câţi prieteni - atât de puţin preţuiţi sunt aceştia.
❖ Eu mănânc pentru a trăi, alţii trăiesc pentru a mânca.
❖ Ştiu că nu ştiu nimic.

Sofocle
(cca 496-406 î.Hr.)
Dramaturg antic.
Vnul dintre cei trei mari maeştri ai tragediei antice, situându-se, prin durata vieţii şi a
caracterului creaţiei sale, între Eschil şi ‘Euripide. Viziunea despre lume şi arta lui Sofocle
se remarcă prin tendinţa de echilibrare a noului cu vechiul: preamărindforţa omului liber, e l
 respingea, în acelaşi timp, nesocotirea „legilor divine”, adică a normelor de viaţă religioasă şi
cetăţenească tradiţională; complicând trăsăturile psihologice, e l a păstrat monumentalitatea
generală a personajelor şi a compoziţiei. Tragediile lui Sofocle, Oecfip, Antigona, Eiectra şi
altele reprezintă capodopere ale genului.
Sofocle a deţinut poziţii importante în stat şi a fost un apropiat a l cercului lui Pericle.
După mărturiile anticilor, a scris mai mult de o sută douăzeci de drame. Rână la noi au ajuns
integral tragediile Aiax, Antigona, Oecfip, Tifoctet, AraFiinieneCe, <ECectra şi Oecfip fa Cofona.
Concepţia despre lume a dramaturgului reflectă dificultăţile şi contradicţiile democraţiei
ateniene în perioada ei cea mai înfloritoare. încercările sorţii pe care omul le are de suferit nu
găseau o explicaţie mulţumitoare în voia zeilor, iar Sofocle, preocupat de păstrarea unităţii
cetăţii, nu a încercat să argumenteze guvernarea divină a lumii prin judecăţi etice. In acelaşi
timp, e l se simţea atras de individul activ, care este responsa6ilpentru hotărârile sale, fa p t care
se găseşte reflectat în Aia\. în Oecfip, cercetarea asiduă, de către erou, a tainei din trecutulsău îl
face răspunzător pentru crime involuntare, deşi nu dă temeiuri pentru interpretarea tragediei în
termeni de vină şi de pedeapsă a zeilor, (personajulAntigonei apare integru şi de nezdruncinat
în dorinţa ei eroică de a proteja legile „nescrise” ale cetăţii de capriciile unei persoane individuale
care se ascunde în spatele autorităţii statului. Eroii lui Sofocle sunt H6eri de orice elemente
secundare sau prea personale, întemeindu-se mai degra6â pe un model arhetipal.
Su6iectele şi personajele lui Sofocle aufost folosite atât în antichitatea târzie cât şi în noua
literatură europeană din epoca clasicismului şi până în secolul a l XX-lea. l)n interes pronunţat
pentru creaţia lui Sofocle s-a manifestat şi în cercetările pe marginea teoriei tragediei (Lessing,
(joethe, Schlegel, Schiller).
De la jumătatea secolului a l XlX-lea, tragediile lui Sofocle sunt montate pe scenele din
lumea întreagă.

❖ E fericită viaţa cât o trăieşti fără de gânduri negre.

❖ Timpul descoperă tot ce e ascuns şi ascunde tot ce e la vedere.
❖ Lucrurile mari nu se fac dintr-odată.
❖ Darurile duşmanului sunt mortale.
❖ Cât de înfricoşătoare poate fi mintea, dacă nu serveşte omului.
❖ Pe cine zeul vrea să piardă, aceluia îi ia mai întâi minţile.
❖ Mai bine să fii simplu şi cinstit decât deştept şi viclean.
❖ în natură există multe forţe demne de slavă, dar niciuna nu e mai presus
de om.
❖ A vorbi mult nu e totuna cu a spune multe.
❖ înţelepciunea e mama fericirii.
❖ Nu te mânia prea tare pe cel care a greşit fără voie.
❖ Fericirea nu aduce niciun folos celui nepăsător.
❖ Să respingi un prieten devotat înseam nă să te lipseşti de ce este mai de
preţ în viaţă.
❖ Ascultă şi taci.
❖ Bătrâneţea în singurătate e cea mai mare nenorocire.
❖ Mintea este, fără îndoială, prima condiţie a fericirii.
 Tucidide
(cca 460-400 Î.Hr.)
Istoric antic grec. S-a născut într-o familie ateniană renumită şi înstărită,
în timpuC războiului din Deloponez, în anul 424 î.Tfr., a fost strateg şi a comandat un
escadron atenian pe ţărmurile Drăciei. INu l-a putut împiedica pe comandantul de oşti spartan
<Brasidas să cucerească Amphipolis şi a fo st ca urmare judecat în Atena şi expulzat din cetate.
Timp de douăzeci de ani, aflându-se departe de ţară, s-a ocupat de selectarea de material '
pentru lucrarea sa de istorie. S-a întors la Atena în anul 404 î.Jfr Istoria (structurată în opt
cărţi) este o scriere dedicată răz6oiului peloponez dintre anii 431 şi 404 î.Tfr. (relatarea ajunge
până în toamna anului 411 Î.Hr.). Deşi unele părţi nu sunt încheiate, Istoria se prezintă drept
o lucrare unitară.
Spre deosebire deHerodot, Tucidide dădea o mare importanţă verificării critice a informaţiilor
deţinute de istoric în vederea relatării unei teme; numai după aceea, considera el, este posibilă
reconstituirea trecutului. Tucidide considera că sarcina cea mai importantă a istoricului este
aflarea adevărului. Clarificând originea unuia sau altuia dintre evenimentele istorice, Tucidide
acorda foarte mare atenţie cauzelor şi motivelor acestora.
Deşi Tucidide scrie în primul rând o istorie militară, e l acordă un interes sporit luptei
politice. A fost unul dintre cei care ne-au transmis descrieri amănunţite ale conflictelor din
cetate şi dintre formaţiunile democratice şi cele oligarhice.

❖ Nobleţea înseam nă să te răzbuni pe cineva care îţi este egal şi care £e

găseşte în aceeaşi situaţie ca şi tine.
❖ Majoritatea oamenilor preferă să treacă drept vicleni abili decât drept
proşti cinstiţi.
❖ Viitorul e plin de incertitudine, dar această aparenţă înşelătoare a viitorului
se prezintă drept un bine fără margini.
❖ în relaţiile reciproce dintre oameni, dreptul are sens doar atunci când, în
caz de egalitate a forţelor, ambele părţi au recunoscut ce le este necesar în
egală măsură. în caz opus, cel mai puternic solicită cât poate, iar cel slab
e obligat să se supună.
❖ Lucrurile există pentru oameni, şi nu oamenii pentru lucruri.
❖ Toţi oamenii sunt înclinaţi să săvârşească lucruri nepermise atât în viaţa
privată, cât şi în cea publică, şi nicio lege nu-i poate împiedica. Statele
au verificat toate modalităţile de pedepsire, înăsprindu-le mereu. (...) Cu
timpul, toate pedepsele au fost înlocuite de pedeapsa cu moartea. (...) Dar
nici această măsură nu a reuşit să reducă numărul fărădelegilor. Astfel,
ar trebui inventate fie pedepse şi mai îngrozitoare, fie să se admită că
răufăcătorul nu se teme de nicio pedeapsă.
❖ Războiul este dascălul violenţei.
❖ Oraşul înseamnă oamenii, şi nu zidurile.
❖ Mormântul celor viteji este lumea întreagă.
❖ Cel mai departe ajunge cel care nu cedează în faţa celui egal cu el, îşi păs­
trează demnitatea în faţa celui mai puternic decât el şi ştie să se înfrâneze
în faţa celui fără apărare.
❖ Tiranului şi atotputernicului unei cetăţi, care domneşte şi peste alte oraşe,
tot ce i se pare avantajos e şi rezonabil.
❖ Să ajungi la tiranie e nedrept, să renunţi la ea e periculos.
❖ Dacă v-am pricinuit ca duşman atâtea nenorociri, vă pot fi un prieten util.
(Alcibiade către spartani.)
❖ Istoria e o filozofie în exemple.
❖ Când regele Spartei, Arhidamus, l-a întrebat pe Tucidide cine e mai tare
în lupta cu pumnii, el sau Pericle, acesta a răspuns: „Sincer, nu ştiu; chiar
dacă l-aş pune jos, el va demonstra că nu a căzut, îi va convinge pe toţi
cei de faţă şi va câştiga"
❖ Orice cerinţă impusă, mică sau mare, împotriva celor egali ţie se cheamă
subjugare, dacă e stabilită înainte de hotărârea tribunalului.
❖ Pe oameni (...) îi supără mai tare nedreptatea, chipurile, pricinuită lor,
decât cea mai dură agresiune: în nedreptate ei văd desconsiderare din
partea celor egali lor, iar în agresiune, necesitatea supunerii în faţa celui
mai puternic.
❖ Oamenii cred în adevărul laudelor aduse de alţii / doar în măsura în care ei
înşişi se consideră în stare să săvârşească faptele măreţe atribuite lor. Şi tot
ce este mai presus de posibilităţile lor stârneşte invidie şi neîncredere.
❖ Oamenii iau cu mai multă însufleţire hotărârea de a se lupta între ei,
decât o fac în realitate pe câmpul de luptă, şi-şi schimbă dispoziţia în
funcţie
/ de mersul bătăliei.
❖ Speranţa este risipitoare din fire.
❖ Când încep un război, oamenii trec imediat la fapte de la care ar fi trebuit
să se abţină o vreme, iar după ce suferă un eşec se apucă să chibzuiască.
❖ Nu trebuie să te mândreşti cu eşecurile întâmplătoare ale adversarului,
încrederea în sine trebuie s-o alimentezi doar atunci când i-ai răsturnat
acestuia planurile.
❖ Nu trebuie să-ţi faci socotelile pe seama anticipării greşelilor adversarului.
❖ Mediocritatea ignorantă dă naştere curajului neruşinat, iar socoteala
lucidă, şovăielii.
❖ Nimeni (...) nu este la fel de chibzuit atunci când concepe un plan ca atunci
când îl pune în aplicare. în judecăţi suntem fermi, iar în acţiuni ne lăsăm
cuprinşi de teamă.
❖ Cel care a făcut un serviciu altcuiva e un prieten de nădejde, fiindcă acesta
se străduieşte să păstreze recunoştinţa meritată prin servicii viitoare. Din
contra, omul copleşit de binefaceri se străduieşte mai puţin: el înţelege că
săvârşeşte o faptă bună nu din prietenie, ci din obligaţie.
❖ Foarte rar se poartă un război după un plan gândit dinainte, dar foarte des
războiul însuşi îşi alege cursul şi mijloacele în funcţie de împrejurări.
❖ în timpul vieţii, oamenii viteji stârnesc invidia, iar morţilor (fiindcă aceştia
nu mai pot fi nimănui rivali) li se aduc onoruri fără invidie.
❖ Recunoaşterea sărăciei nu e o ruşine, dar e ruşinos să nu încerci să scapi
de ea prin muncă.
❖ înflorirea unei cetăţi în întregul ei aduce mai multe foloase fiecărui
cetăţean luat în parte, decât bunăstarea câtorva persoane pe fondul
decăderii generale.
❖ Chibzuinţă şi vistieria plină simt cele mai de preţ pentru un succes militar.
❖ La agresiune trebuie să răspunzi cu agresiune.
❖ Frica şterge memoria.
❖ Săgeţile ar fi mult mai de preţ dacă ar şti să-i deosebească pe oamenii
curajoşi. (Răspunsul unui prizonier atenian întrebat de învingător dacă
pe câmpul de luptă au căzut şi oameni curajoşi).
❖ Consideră că fericirea e libertatea, iar libertatea, curajul.
❖ Femeia despre care bărbaţii vorbesc cel mai puţin, atât cu dispreţ cât şi cu
laudă, e cea mai demnă de respect.
❖ Doar o teamă comună face ca o alianţă
/ să fie de încredere.
❖ Succesul în război nu depinde de arme, ci de mijloacele financiare a căror
existentă
/ dă utilitate armelor.
❖ Eu nu îi blamez pe cei care tind către putere, ci pe aceia care sunt prea
grăbiţi să i se supună. Fiindcă omul prin natura sa mereu doreşte să-i
domine pe cei care i se supun.

Yang Zhu
(cca 440-360 î.Hr.)
Tilozof antic chinez, discipol a l lui Lao Dzi.
Scrierile nu i s-au păstrat; viziunea sa o putem afla doar din fragmentele tratatelor Sten
Dzu, Zfiuan Dzu şi altele, şi din capitolele Van Zfiu din tratatul taoist Le Dzu, care a fost
deose6it de popular în China. Susţinea ideea de egoism, despre valoarea propriei vieţi, dispreţul
fa ţă de lucrurile exterioare, hedonismul, care informa dată de el nu a atins o expresie extremă.
Potrivit tratatului lui Sten Dzu, „cuvintele lui Yang Zhu au umplut lumea”; a avut un număr
însemnat de discipoli.
Este considerat pe Bună dreptate întemeietorulpropriei direcţii în taoism, aceea a armoniei
dintre om şi natură.
S-a exprimat împotriva învăţăturii şi activităţii lui Confucius, se considera liher-cugetâtor
şi chiar eretic.

❖ în viaţă, toate lucrurile se deosebesc unul de altul, iar în moarte toate

sunt identice. în timpul vieţii se deosebesc unul de altul cel instruit de
cel grosolan, cei nobil de cei josnic; în moarte, ei sunt identici prin aceea
că toţi intră în putrefacţie, se descompun, putrezesc şi dispar... Trebuie
să te desfeţi în timpul vieţii şi nu să te agiţi în ce priveşte viaţa de după
moarte!
❖ Viaţa nu se poate păzi prin faptul că o preţuieşti.
❖ Viaţa e o şansă atât de rară, pe când moartea se obţine atât de uşor. Cine
o fi născocit una ca asta: să-ţi trăieşti atât de greu viaţa care ţi-a fost dată,
în aşteptarea morţii atât de uşor de obţinut!
❖ Cum să te îngrijeşti de viaţa ta? Nu-ţi pune piedici singur, nu te opri.
Trăieşte exclusiv liber. Dă voie urechilor să asculte tot ce doresc; dă voie
ochilor să privească la ce îşi doresc; dă voie gurii să spună tot ce doreşte;
dă voie trupului să-şi afle liniştea aşa cum doreşte; dă voie inimii să cugete
aşa cum îşi doreşte. Gândul îşi doreşte să fie liber - nu-i pune piedici,
lasă-1 să meargă înainte. Nimic nu e mai preţios ca liniştea, nimic nu e
mai preţios ca vidul. Trăieşte astfel şi viaţa îţi va fi plină de bucurii până
în ziua morţii. Asta numesc eu a avea grijă de viaţa ta. Dacă vei începe
să te înfrânezi neîncetat şi vei trăi în mâhnire şi plin de griji în numele
longevităţii, chiar dacă vei trăi o sută sau o mie de ani - nu asta numesc
eu a avea grijă de viaţa ta.
„în timpul vieţii, plângeţi-vă unul pe altul, iar în ceasul morţii, abandonaţi-
vă unul pe altul" - în această cugetare străveche stă adevărul. „Plângeţi-
vă unul pe altul" - înseamnă să fii pregătit să dai adăpost celui obosit, să-l
hrăneşti pe cel flămând, să-l încălzeşti pe cel îngheţat, să găseşti o ieşire
pentru cel aflat în necaz. „Abandonaţi-vă unul pe altul" - aceste cuvinte
spun nu că nu trebuie să-l plângi pe cel dispărut, ci să nu-1 îmbraci în
brocart brodat, să nu-i aşezi în gură perle şi jad, să nu aduci jertfe, să nu-i
pui alături vase strălucitoare.
❖ Dreptatea nu e de ajuns pentru a fi de folos altor oameni, dar e suficientă
ca să faci rău propriei tale vieţi.
❖ Acela care ştie să se desfete în timpul vieţii nu sărăceşte, iar acela care ştie
să se împovăreze cu griji nu se îmbogăţeşte.
 Aristotel
(384-322 î.Hr.)
EiCozof antic.
Locui naşterii Cui JAristoteC este cetatea Stagira, aflată pe ţărmuC nord-vestic aCMării Egee.
•TatăCsău era medic Ca curtea regeCui Midas aC Il-Cea, 6unicuC Cui JACexandru Macedon. jAcest
Cucru a permis ca viitoruCfiCozof să primească o educaţie afeasâ. Când avea şaptesprezece ani,
a sosit CaJAtena şi a început să frecventeze JAcademia Cui (PCaton, rămânând aproape de acesta
până Ca moartea Cui. jAristoteC a fost singuruC eCev care avea curajuC să intre în controversă cu
PCaton. JAcesta din urmă a spus într-o zi că JAristoteCCoveşte în eCtot aşa precum mânzuCCoveşte
în mama Cui. JAristoteC îCpreţuia pe PCaton, dar a văzut puncteCe vuCnerabiCe aCe teoriei saCe
despre Cumea ideiCor şi a CucruriCor. “Este ceCebră vor6a Cui JAristoteC: „PCaton îmi este prieten,
dar adevăruC îmi este mai drag”
Părăseşte JAtena şi se îndreaptă spre răsărit, unde regeCe macedonean Eirip aflI-Cea îCinvitase
să se ocupe de educaţia fluCui său, JACexandru. EiCozofuC s-a mutat în capitaCa Macedoniei,
PeCCa. JA sCujit ca educator vreme de patru ani. JAristoteC nu încerca să fa c ă din JACexandru un
fiCozof reCaţiiCe Cor nu erau deosebit de cordiaCe. JAu ajuns până Ca noi cuvinteCe Cui JACexandru
despre profesoruC său: „ÎC consider pe JAristoteC egaCuC tatăCui meu, fiindcă, dacă tatăCui meu
îi datorez viaţa, Cui JAristoteC îi datorez tot ce dă vieţii un preţ". Cu toate acestea, imediat ce
JACexandru a ajuns pe tron, a încercat să-C înstrăineze pe JAristoteC, care nu era de acord cu
intenţiiCe acestuia de a cuceri (jrecia şi întreaga Cume.
TiCozofuCs-a întors CaStagira, unde a petrecut aproape trei ani. întors CaJAtena, a întemeiat
propria şcoaCă defiCozofie —LiceuC JAcesta se găsea în apropierea tempCuCui CuiJApoCCo, Lyckeios,
de unde i se trage şi numeCe. în disputeCe verSaCe, JAristoteC nu avea egaC Moartea subită a
eCevuCuişiprotectoruCui CuiJAristoteC, JACexandru Macedon, a stârnit o revoCtă antimacedoneană,
iarfiCozofuC a fost învinuit de bCasfemie. Eără să mai aştepte procesuC, JAristoteC părăseşte
JAtena. La puţin timp după aceasta, moare în insuCa Lubeea.
CeCe mai cunoscute dintre scrieriCe saCe sunt: Metafizica, (Protreptic, JAnaCitica (Primă,
JAnalitica Secundă, 'Topica, Respingerile sofistice, Categoriile, (Despre interpretare. In aceste
tratate este expusă ştiinţa gândirii şi CegiCe ei. L ( considera că Cumea trebuie cunoscută de Ca
particuCar Ca generaC, şi nu de Ca generaCCa particuCar, precum afirma (PCaton. Mai târziu, uneCe
dintre aceste tratate au fo st adunate sub numeCe (care nu îi aparţine Cui JAristoteC) de Organon.
EundamenteCefizicii aufo st expuse în scrieri ca Eizica, Despre cer, Despre generare şi corupere,
îMeteorofogia şi aCteCe. în Metafizica, JAristoteC a imaginat o originaCă „scară a cunoaşterii",
a cărei primă treaptă este percepţia senzoriaCă (auz, văz, miros, gust). Cea de a doua treaptă
este reprezentarea şi se naşte pe baza percepţiei senzoriaCe. jApoi urmează experienţa pe baza
memoriei, proprie doar omuCui. Experienţa, spunea JAristoteC, reprezintă cunoaşterea cazuCui
individuaC, iar ştiinţa, cunoaşterea generaCuCui. Ştiinţa este treapta cea mai înaCtă a cunoaşterii:
ea cercetează originea şi cauzeCe prime.
Lui JAristoteC îi aparţine primuC tratat psiboCogic, Despre suflet, în carefiCozofuC a împărţit
sufleteCe în următoareCe forme: vegetative (pCanteCe), sensibiCe (animaCeCe) şi raţionaCe (omul).
SufCetuC raţionaC aC omuCui, spre deosebire de ceCeCaCte, se uneşte după moarte cu (Raţiunea
Cosmică. Şi bioCogia îşi află primii paşi în CucrăriCe Cui JAristoteC: Istoria animafefor, ©espre
părţile animalelor, Despre originea animalelor, Despre mişcarea animalelor. JCe-au parvenit
trei Cucrâri etice aCe gânditoruCui: Etica Jlicomafiică, Etica endemică, Etica Mare. In scrieriCe
poCitico-economice (Politica şi Economicele, JAristoteC a împărţit tipuriCe de construcţii aCe
statuCui în naturaCe şi nenaturaCe. CbestiuniCe Cegate de artă sunt cercetate în «Poetica şi în
Retorica. EiCozofia CuiJAristoteC se împarte în teoretică, practică şi poetică.
 Lui JAristoteC îi aparţine fr a z a ceCe6ră că rădăcina învăţăturii este amară, iar fructeCe ei
sunt duCci. Când a fo s t între6at ce foCos a tras de p e urma fiC ozof ei, eCa răspuns: „JAm început
să fa c de 6undvoie tot ceea ce aCţiifac din fr ic ă f a ţ ă de Cegi”

❖ Dacă urmările a două lucruri sunt rele, e mai de preferat acela din care
decurge un rău mai mic.
❖ Fericirea constă în activitatea sufletului conformă virtutii.
/
❖ Zeul e dincolo de virtute şi de viciu. Căci omul vicios face, probabil, de o
mie de ori mai mult rău decât un animal.
❖ învăţătura e cel mai bun bagaj pentru bătrâneţe.
❖ Toate ştiinţele sunt mai necesare decât filozofia, dar nici una nu-i este
superioară.
❖ Orice virtute este mijlocul dintre două extreme opuse.
❖ Oricine se poate mânia, şi aceasta e uşor, la fel ca a da şi a cheltui bani,
dar nu oricine poate face aceasta aşa cum se cuvine, cât şi când se cuvine,
pentru ce şi cum se cuvine.
❖ Oricine îşi iubeşte creaţia mai mult decât l-ar iubi aceasta, dacă ar prinde
viată.
/
❖ Unui suflet remarcabil nu-i este străină nebunia.
❖ Mânia este o pasiune feroce care ţine de dispoziţia sufletească, capabilă să
se repete des, violentă şi cu o putere de nestrămutat, servind drept cauză
a crimelor, aliata nenorocirii, complicele stricăciunii şi al necinstei.
❖ E imposibil să săvârşeşti ceva virtuos fără să suferi sau să simţi desfătare
din aceasta.
❖ A fi înzestrat cu virtuţi nu înseam nă a şti puţin sau mult.
❖ Şi sărăcia şi bogăţia sunt o încălcare a măsurii cuviinţei.
❖ Fereşte-te de lipsa de măsură şi în năzuinţa către glorie, şi în respingerea ei.
❖ Cine merge înainte cu ştiinţele, dar rămâne în urmă cu morala, acela dă
mai mult înapoi, decât merge înainte.
❖ Acela care se manifestă pe sine în activităţile intelectului şi dă intelectului
cinstea cuvenită este, se pare, aşezat în chipul cel mai avantajos şi mai
plăcut zeilor decât toţi ceilalţi.
❖ Cineva i-a adus odată lui Aristotel la cunoştinţă că cineva îl ocărăşte în
lipsa-i. Filozoful a reacţionat cu blândeţe: „în lipsă, să mă şi omoare"
❖ Oamenii ambiţioşi sunt mai invidioşi decât oamenii fără ambiţie.
❖ Metafora este un semn minunat al geniului, căci capacitatea de a crea o
metaforă bună este capacitatea de a descoperi asemănarea.
❖ Se poate oare numi fericit acela a cărei moştenire e de dispreţuit?
❖ Noi ne lipsim de timpul liber pentru a avea timp liber, iar războiul îl
pornim ca să trăim în pace.
❖ Nouă ne este bine uneori, dar zeului întotdeauna.
❖ începutul este, după toate aparenţele, mai mult de jumătate din întreaga
lucrare.
❖ Nu trebuie să te temi nici de sărăcie, nici de boală, şi, în general, de nimic
care nu provine din viciu şi care nu depinde de omul însuşi.
❖ Cârmuirea multiplă nu este bună: unul singur să fie la putere.
❖ Nu scopul este obiectul deciziei, ci mijloacele atingerii scopului.
❖ într-o zi, lui Aristotel i s-a reproşat că a dat de pomană unui om cu o
purtare rea, la care învăţatul a răspuns: „Eu nu dau purtării, ci omului"
❖ Cele serioase se nimicesc prin râs, iar râsul prin seriozitate.
❖ Modestia este mijlocul dintre lipsa de ruşine şi sfială.
❖ E cu neputinţă să acţionezi în viaţa publică nefiind înzestrat cu anumite
calităţi etice, şi anume nefiind un om chibzuit.
❖ Conştiinţa este judecata dreaptă a omului bun.
❖ A te îndoi nu e lipsit de folos. îndoindu-ne, ajungem la cercetare; cercetând,
ajungem la adevăr.
❖ Dreptatea este dobândirea unei calităţi sufleteşti în temeiul căreia oamenii
devin capabili de fapte şi de acţiuni juste şi de năzuinţa către dreptate.
❖ Ferice de pietrele puse la temelia altarelor, fiindcă sunt respectate, în
vreme ce tovarăşele lor sunt călcate în picioare.
❖ E mai tare cel care îşi înfrânge dorinţele. Căci numai acela e îndrăzneş şi
curajos, care se biruie pe sine.
❖ Tot ce este omul în virtualitate, faptele lui arată în realitate.
❖ Pe acela care se teme să se bucure de un bine nu trebuie să-l socotim
minunat din perspectiva moralei. Bun şi minunat este acela pentru care e
bun tot ce este bun şi pe care nu-1 corup lucruri ca bogăţia şi puterea.
❖ Acela care nu găseşte plăcere în solitudine e fie animal sălbatic, fie zeu.
❖ Cine are mulţi prieteni, nu are nici unul.
❖ Distrugerea unuia este naşterea altuia.
❖ Filozofia sau iubirea de înţelepciune conţine în sine plăceri uimitoare prin
curăţenia şi stabilitatea lor şi, desigur, cei care sunt înzestraţi cu ştiinţa de
a-şi petrece vremea în contemplare au parte de mai multă satisfacţie decât
cei care doar caută această ştiinţă.
❖ Deşi suntem muritori, nu trebuie să ne supunem celor corporale, ci, pe cât
este posibil, să ne înălţăm către cele veşnice şi să trăim în acord cu ceea
ce este mai bun în noi.
❖ Omul care a atins cel mai înalt grad de desăvârşire este mai presus de
toate animalele; dar este mai prejos decât toţi dacă trăieşte fără legi şi
fără dreptate. într-adevăr, nu este nimic mai rău decât un om înzestrat,
dar nedrept.
❖ Egoismul nu reprezintă iubirea de sine, ci un grad mai mare, decât se
cuvine, al acestei iubiri.
 Bion din Borysthenes
(aprox. sec. al IV-lea-sec. al III-lea î.Hr.)
FiCozof antic grec şi scriitor din (Borysthenes (Sciţia). StatutuCsău sociaC era aceCa de scCav
eCiberat. A primit o moştenire de Ca stăpânuC său, fa p t care i-a permis să primească Ca Atena
o educaţie bună. A studiat cu Ekeofrast şi Xenocrate, dar cea mai mare influenţă asupra Cui a
avut-o cinicuC Crates din l e ba. (Bion a dus o viaţă de pribeag, răspândindu-şi învăţătura cinică
în rânduCsăraciCor din societate, criticândconvenţiiCe şi prejudecăţiCe. A trăit o vreme Ca curtea
regeCui macedonean Antigonus Cjonatas.
InfiCozqfie, (Bion nu a fo s t prea originaC, în schimb era un scriitor înzestrat, opunându-se
p e sine tuturor normeCor Citerare în vigoare Ca vremea sa. QenuC său fav orit era parodia pCină
de neoCogisme caraghioase, de motive foCcCorice, popuCare, şi, adesea, de expresii injurioase.
(Bion din (Borysthenes este considerat creatoruC ceCebrei diatribe cinice. In esenţă, eC este ceC
care a definit trăsăturiCe specifice aCe Citeraturii cinice: caracteruC morattzator, satira personaCă,
parodia, crearea de cuvinte noi şi de jocuri de cuvinte, nerespectarea canoaneCor Citerare.
(ProcedeeCe stiristice aCe Cui (Bion au fo s t dezvoCtate în continuare de leCes din (Megara şi de
iMenippus. Din scrieriCe Cui (Bion, în afară de câteva cugetări, nu s-a păstrat nimic.

❖ Nenorocirea supremă stă în incapacitatea de a suporta nenorocirea.

❖ Invidiosul e trist fie pentru că a dat nenorocirea peste el, fie pentru că
altul a avut noroc.
❖ Nu trebuie să ponegrim bătrâneţea; şi noi înşine am fi bucuroşi să trăim
până la bătrâneţe.
❖ Fii atent când glumeşti. Ai putea fi înţeles greşit.
❖ îngâm farea este o piedică în calea succesului.
❖ Avarii se preocupă de bogăţie atât de mult de parcă le-ar aparţine, dar o
folosesc atât de puţin de parcă ar aparţine altuia.
❖ Bion a denumit bătrâneţea refugiu al tuturor nenorocirilor, fiindcă toate
nefericirile se îngrămădesc la această vârstă.
❖ Cel care-şi doreşte bunăstarea m ai mult decât orice, duce o viaţă agitată.
❖ Nevasta pocită îţi este ţie pedeapsă, iar cea frumoasă e un bun public.
❖ împărăţia frumuseţii poate fi ruinată de un singur fir de păr.

Epicur
(341-270 î.Hr.)
FiCozof antic grec.
S-a năcut în oraşuCSamos. începând cu апиСЗОб î.FCr., a trăit CaAtena, unde a întemeiat o
şcoala fiCozqfică („grădina" Cui Epicur). Din imensa Cui moştenire (în jur de 300 de scrieri) s-au
păstrat câteva scrisori, aforisme şi un testament.
Filozofia Cui Epicur se împarte în „etică”, „fizică” şi „logică" (ştiinţa cunoaşterii). în etică,
eC a declarat că adevărata natură a omuCui se întemeiază pe senzaţii (şi nu pe raţiune, ca Ca
stoici) şi de aceea sensulşi scopul ultim aCvieţii omuCui constă în obţinerea plăcerii. Plăcerea, în
teoria Cui, reprezintă absenţa durerii. Cauza suferinţei este în omul însuşi, şi anume pasiuniCe
şi temerile Cui pe care fiCozofia este chemată să Ce anihileze. Obţinerea plăcerilor nu este
posibilă fă ră un ascetism autoimpus. Rezultatul unei vieţi corecte este liniştea netulburată a
sufletului (ataraxia), fericirea, identificarea cu virtutea, libertatea şi satisfacţia, dar mai ales
înţelepciunea, dreptatea şi, îndeosebi, prietenia.
In teoria sa asuprafizicii, mişcarea neregulată a atomilor este înlocuită de cădere; este introdus
conceptul de „greutate” a atomilor. ZJn caracter deosebit de remarcabil îl are teoria lui despre
abaterea arbitrară a atomilor de la căderea liberă, pe care se întemeiază apariţia lumilor (alcăror
număr e infinit) şi libertatea individului (adică a atomului şi a omului). Spre deosebire de viziunea
tradiţională a antichităţii privind destinul, Epicur a negat legitatea obligatorie a fenomenelor
cereşti. Considera drept izvor a l cunoaşterii impresiile şi conceptele (care se nasc din repetarea
impresiilor sau din anticiparea lor). Criteriul adevărului este în conformitate cu impresiile.
E l respingea reprezentarea populară potrivit căreia zeii sunt vicioşi, considerând că zeii duc
o viaţă fericită şi netulburată în spaţiul dintre lumi („metacosmosuri” sau „intermundij şi nu
se amestecă în viaţa lumilor, fiin d astfel exemple de urmat pentru înţelepţi.
Filozofia lui Epicur a reprezentat o etapă nouă în atomismul antic şi a avut o influenţă
însemnată asupra antichităţii târzii şi a m ii filozofii europene.

❖ Omul nobil se ocupă mereu de înţelepciune şi de prietenie: dintre care

una e un bine trecător, iar cealaltă, unul nemuritor.
❖ Zeii trăiesc în „lumile intermediare"
❖ Durerea este cel mai mare dintre toate relele.
❖ într-o scrisoare către unul dintre ascultătorii săi, Epicur scrie: „Nu
multora spun asta, ci ţie, fiindcă noi suntem unul pentru altul un public
suficient"
❖ Cel mai de preţ rezultat al înfrânării dorinţelor este libertatea.
❖ în toate activităţile, rezultatul se coace la final, iar în filozofie, cunoaşterea
şi plăcerea aleargă cot la cot.
❖ Satisfacţia nu vine după cunoaştere, dar cunoaşterea şi satisfacţia există
în acelaşi timp.
❖ Toate dorinţele trebuie supuse unui astfel de examen: ce se va întâmpla
cu mine dacă se va împlini dorinţa, şi ce va fi dacă nu se va împlini?
❖ Da, zeii există, fiindcă este evidentă cunoaşterea lor; numai că ei nu există
aşa cum presupune mulţimea.
❖ îngrijeşte-te să ai mereu mai multă minte decât orgoliu.
❖ Nu poţi trăi plăcut netrăind raţional, etic şi drept, şi, invers, nu poţi trăi
raţional, etic şi drept, netrăind plăcut.
❖ Să ai mereu în biblioteca ta câte o carte nouă, în beci o sticlă nouă, iar în
grădină o floare nouă.
❖ Cine se dă drept înfricoşător nu este eliberat de frică.
❖ Cine nu-şi aminteşte fericirea trecutului, acela e bătrân deja astăzi.
❖ Cine îl sfătuieşte pe cel tânăr să trăiască frumos, iar pe bătrân să-şi încheie
frumos viaţa, acela e lipsit de raţiune nu numai pentru că viaţa îi este
dragă, ci şi pentru că ştiinţa de a trăi frumos şi de a muri frumos e una
şi aceeaşi. Dar mai rău e cel care gândeşte în stilul lui Theognis: „E bine
să nu te naşti. Dacă tot te-ai născut, coboară grabnic în ţinutul lui Hades"
 Dacă el vorbeşte aşa din convingere, de ce nu părăseşte această viaţă?
Căci dacă asta îi este hotărârea fermă, aceasta îi stă şi în putere. Dacă
vorbeşte în glumă, e o prostie, fiindcă subiectul nu se potriveşte deloc cu
aşa ceva.
❖ Mai bine să fii nefericit alături de raţiune, decât fericit şi lipsit de
raţiune.
/
❖ Oamenii se jignesc unii pe alţii fie din ură, fie din invidie, fie din dispreţ;
dar înţeleptul, cu ajutorul raţiunii, se află deasupra acestor lucruri. Odată
ce a atins nivelul înţelepciunii, el nu se mai poate întoarce la starea opusă,
chiar şi dacă s-ar preface. El este mai mult decât ceilalţi expus pasiunilor,
dar ele nu îi tulbură înţelepciunea.
❖ Oamenilor le sunt necesare chiar şi cele mai proaste legi, fiindcă în lipsa
lor ei s-ar mânca unii pe alţii.
❖ Doar înţeleptul este în măsură să judece în privinţa poeziei şi a muzicii,
chiar dacă el însuşi nu scrie versuri.
❖ înţeleptul nu se poate transforma într-un om lipsit de minte.
❖ Noi ne preţuim propriul caracter fiindcă e al nostru şi ne preocupă dacă
şi alţii îî preţuiesc; la fel ar trebui să preţuim şi caracterul altora.
❖ Apleacă-te doar pentru a-i ridica pe cei căzuţi.
❖ Chibzuinţă este începutul a toate şi binele suprem. De aceea, ea e mai de
preţ decât filozofia.
❖ începutul şi rădăcina oricărei plăceri este plăcerea stomacului, chiar
înţelepciunea şi altele asemenea ei au legătură cu el.
❖ Nu te feri să faci mici servicii: se vor gândi că eşti în stare şi de mai
mult.
❖ Necesitatea e o nenorocire, dar nu e nimic necesar în a trăi cu necesitate.
❖ Un înţelept nu e mai presus decât altul.
❖ Să mulţumim naturii că pe cele de trebuinţă le-a făcut uşoare, iar pe cele
grele le-a făcut inutile.
❖ Trăieşte neobservat.
❖ Soarta se opune rar celui înţelept.
❖ Cel mai mare dintre rele, moartea, nu are nicio legătură cu noi, fiindcă
atâta timp cât existăm, ea lipseşte; când a sosit deja, noi nu mai existăm.
❖ Trebuie să râzi şi să filozofezi şi, în acelaşi timp, să te ocupi de gospodărie,
să-ţi foloseşti toate celelalte capacităţi şi niciodată să nu te opreşti din a
rosti adevărul filozofiei.
❖ Acela care are multe motive să încheie socotelile cu viata
/ e un om cu totul
neînsemnat.
❖ Muritorule, treci prin viaţă, dar nu te agăţa de ea.
❖ Omul este nefericit fie din pricina fricii, fie din pricina pasiunii prosteşti
şi fără limite.
 Menandru
(cca 343-291 î.Hr.)
■Dramaturg atenian, unanim considerat drept autorul de frunte a [ m ii comedii greceşti.
Menandru era un om împlinit: no6i[, Bogat, se Bucura de respectulfilozofilor şi a l regilor.
Moartea Cui, care s-a petrecut în timp ce înota în mare în apropiere de (Pireu, a pus capăt unei
neţi dedicate desăvârşirii permanente. Cât timp (Menandru a fost în viaţă, rivalii Cui (mai aCes
Fdemon) se Bucurau de o mare popuCaritate, dar gCoria postumă a Cui Menandru i-a ecCipsat
pe toţi. JZristofan din (Bizanţ considera că doar JTomer a fost mai presus decât Menandru. Se
spunea că Menandru înmuia sufCeteCe spectatoriCor şi că „Ce dădea oameniCor o Cecţie de viaţă
nă de Bucurii”
lXouC tip de comedie şi pieseCe Cui Menandru se deoseBesc de comedia antică prin faptuC
că în eCe Cipsesc coruC, cănteceCe şi dansuriCe ca parte a acţiunii (şi uneCe şi aCteCe apar în
momenteCe de tranziţie). Lipsesc şi caCamBururiCe cu caracter indecent care sefoCoseau din BeCşug
bi comedia antică. Caracteristic pieseCor Cui Menandru era înfăţişarea oameniCor oBişnuiţi
bi situaţii oBişnuite. L i îşi aCegea suBiecteCe din viaţa cotidiană a (Atenei, prezentând atât
subiecte serioase. Tema principaCâ a pieseCor saCe este iuBirea romantică, pe care a reprezentat-o
bi diferite variante. Menandru a scris mai muCt de o sută de piese, dara ocupat doar de opt ori
primuC Coc în competiţiiCe dintre dramaturgi. (Prin mijCocirea scrieribr antice au ajuns până Ca
■oi aproximativ o sută de titCuri aCe comediilor saCe şi nenumăratefragmente (mai muCt de şase
sute). (Datorită prelucrărilor dramaturgilor romani (Flaut şi Terenţius, pieseCe Cui Menandru au
s i ut o mare influenţă asupra noii literaturi europene.
O nouă epocă în destinul literar a l lui Menandru a început Ca sfârşitul secolului aCXIX-
Cea. când au fo st descoperite nenumărate papirusuri egiptene, care au scos din uitare nu doar
fragmente, ci pasaje întregi din mai mult de zece comedii.
Textele comediilor păstrate (Fata din Samos, Tata cu cosiţa tă ia tă , (Arbitrajul, Omuf ătn
sunt destul de reprezentative pentru a ne face o impresie despre suBiecteCe pe care le-a
tratat şi despre vaCoarea Cor literară. în anuC 1959, a fo st puBlicată piesa (Mizantropul, o altă
comedie a Cui care s-a păstrat în întregime.

4» Recunoştinţa e plăcută la momentul oportun.

4* Nobleţea e necesară pentru a sluji prietenilor.
4» Fericit e acela care are noroc de un prieten credincios.
<• Zeul face totul în tăcere.
4» Preferaţii
r zeilor mor tineri.
4» Când eşti tânăr, ascultă-i pe cei mai în vârstă.
4* într-o dispută, adesea înving îndrăzneala şi vorba iscusită, nu adevărul.
4» Dragostea reciprocă se întăreşte cu ajutorul copiilor.
❖ Puterea dă cuvintelor impresia de adevăr.
4» în duşmănie, prietenul nu se deosebeşte cu nimic de adversar.
❖ Timpul vindecă toate rănile.
4* Nu există viciu mai josnic decât înfumurarea.
❖ Timpul va arăta faţa prietenului, precum focul procedează cu aurul.
*> Sensul ascuns se găseşte în cuvintele nerostite.
❖ Mânia celui care iubeşte nu e de durată.
❖ Se spune că unul dintre prieteni i-a zis lui Menandru: „Sărbătorile
dionisiace bat la uşă, iar tu nu ai terminat de scris comedia" Menandru
a răspuns: „Jur că tocmai am terminat-o. Comedia e deja imaginată, mai
am de compus versurile"
❖ Timpul este cel mai bun vraci al relelor de neocolit.
❖ Cuvântul este leacul suferinţelor omeneşti.
❖ Chiar şi la mânie, să nu dezvălui secretele prietenului.
❖ Nevasta bună e ca o furnică, iar cea rea ca un butoi găurit.
❖ Nu săvârşi nimic rău împotriva cuvântului aceluia care vorbeşte de bine.
❖ Dacă îţi lauzi prietenul, şi tu eşti de laudă.
❖ Omul rău după vorbă se cunoaşte.
❖ Vorba bună e ca un leac pentru un suflet rănit.
❖ Dacă te-ai hotărât să te însori, află mai întâi cum e limba femeii pe care
ţi-ai ales-o de nevastă. Nevasta rea de gură e ca iadul.
❖ Dacă fiul tău a ieşit din adolescenţă obraznic şi fără ruşine, înclinat spre
hoţie şi minciună, fă-1 gladiator. Dă-i în mână o sabie sau un cuţit şi roa-
gă-te zeului să fie cât mai degrabă sfârtecat de animale sau ucis în luptă.
Fiindcă dacă va rămâne în viaţă, vei pieri de pe urma viciilor lui. Să nu
aştepţi nimic bun de la el. Un fiu rău e mai bine să moară.
❖ Dacă mergi la un prieten în vizită, întâlnirea cu copiii lui, înainte de a
intra în casă, îţi va spune dacă acest prieten te respectă sau nu. Dacă eşti
întâmpinat cu bucurie de copii, poţi fi convins că prietenul te iubeşte şi-i
eşti drag. Dar dacă nu ţi-au ieşit copiii lui în întâmpinare, înseamnă că
prietenul tău nu doreşte să te vadă. Intoarce-te atunci şi, fără a te gândi a
doua oară, mergi înapoi acasă.
❖ Dacă vrei să trăieşti în veselie, nu te însura.
❖ Dacă vrei să fii credincios, înconjoară-te de prieteni credincioşi.
❖ Căsătoria e un rău, dar un rău necesar.
❖ A trăi numai pentru sine nu înseam nă a trăi.
❖ Nevasta rea - veşnică tristeţe.
❖ Şi printre buruieni se găseşte o floare frumoasă, şi la oamenii simpli, o
vorbă înţeleaptă.
❖ Şi pe prieteni, şi pe inamici trebuie să-i judeci cu aceeaşi măsură.
❖ Ce minunat e omul, când acest om e-adevărat.
❖ Ca de nicăieri, zeule, tu te iveşti.
❖ Trăim cum putem, şi nu cum vrem.
❖ Când doi fraţi se ceartă, nu te duce la ei să încerci să-i împaci. Stai deoparte
şi nu te amesteca în treburile lor. Fraţii de sânge se vor împăca, iar pe tine
te vor urî în sufletul lor.
❖ Când ţi-ai umplut pântecele cu vin, pleacă. Sau nu cumva pofta de
mâncare nu te lasă să părăseşti adunarea prietenilor?
❖ Cine se încum etă să facă multe, acela cu siguranţă în multe va greşi.
❖ Mai bine să te vezi cu răul faţă în faţă decât să te gândeşti la el.
❖ Dragostea sporeşte din prea multă aşteptare.
❖ Ceaţa păgubeşte soarele, iar nevasta desfrânată păgubeşte avutul
soţului.
/
❖ Mulţi slujesc prietenilor şi nu prieteniei.
❖ Mult vin - m inte puţină.
❖ Tăcerea poate fi cea mai grea acuzaţie.
❖ Cu toţii suntem deştepţi când e vorba de dat sfaturi, dar când e vorba să
ne ferim de greşeli, nu ne deosebim de copii.
❖ Nu fi certăreţ şi antipatic; astfel de oameni nu ies niciodată din sărăcie.
❖ Nu trebuie să crezi în toate şi tuturor.
❖ Nu te feri de prietenul aflat la nenorocire.
❖ Nu cerceta cele întunecate, dacă pe cele limpezi le nesocoteşti.
❖ Nu frumuseţea oricărei femei e aur, ci mintea şi tăcerea.
❖ Nu conving cu vorba, ci cu caracterul.
❖ Nu te bucura de moartea duşmanului, fiindcă toţi oamenii sunt muritori
şi pe toţi îi aşteaptă casa veşniciei. Dacă ai un duşman, nu te ruga zeului
pentru m oartea lui, fiindcă, murind, el scapă de toate relele lumii. Roa-
gă-te să sărăcească, să trăiască şi să geamă de durere toată viaţa.
❖ Vorba aruncată pe negândite e la fel de greu de reţinut ca şi piatra
aruncată.
❖ Nu există în lume nim ic mai neînfricat ca prostia.
❖ Nu există nimic mai puternic decât cuvântul.
❖ Nu există nim ic mai îngrozitor decât mânia.
❖ Nu există un viciu mai rău decât bârfa: când comentează greşeala altuia,
bârfitorul se umple de ruşine.
❖ Niciun bine nu e mai folositor ca un prieten.
❖ Să nu-ţi învinovăţeşti niciodată nevasta pe nedrept.
❖ Niciodată să nu-ţi aminteşti supărările trecute.
❖ Nimeni nu vrea să se înrudească cu un sărac.
❖ Calităţile morale ale unui om drept ţin cu totul loc legilor.
❖ Acuzatorul şi judecătorul nu se pot contopi într-o singură persoană.
❖ O cantitate mare de vin te face guraliv.
❖ Oamenilor le stă în fire să facă greşeli.
❖ înainte de toate, învaţă să păstrezi tăcerea.
❖ Un sot/ rău e mai amar ca moartea.
❖ Instigatorul câştigă întotdeauna.
❖ Dispreţuişte-1 pe guralivul care-şi întrerupe interlocutorul pentru a-şi
spune neapărat părerea.
❖ Dispreţuişte-i pe oam enii desfrânaţi, înrăiţi în viciu. Pe ei nu-i poţi
îndrepta, aşa cum nu poţi potoli vântul.
❖ Când te-ai hotărât să te însori, sfătuieşte-te cu vecinul deja însurat.
❖ Cinsteşte-ţi părinţii ca pe zei.
❖ Când întâlneşti pe cel pribeag şi sărac, nu-1 ocoli.
❖ Cu timpul, orice adevăr iese la iveală.
❖ Dacă bei peste măsură, îţi pierzi raţiunea.
❖ Vorba înţeleaptă poate vindeca tristeţea.
❖ Om drept nu e acela care nu săvârşeşte nedreptăţi, ci acela care, având
posibilitatea să fie nedrept, nu doreşte să fie astfel.
❖ Certurile celor care se iubesc nu durează mult.
❖ Nu râde de bătrâneţe, fiindcă te îndrepţi către ea.
❖ Fereşte-te de cei care sunt sinceri cu vorba.
❖ Tată este cel care creşte, nu cel care dă naştere.
❖ Cel care a pierdut pe cineva drag nu trebuie să se lase pradă disperării.
Dacă suferă mult, el îşi face rău doar sieşi, fiindcă cel dispărut nu mai are
niciun folos. Cel chibzuit îl conduce pe mort la cimitir, plângându-1, dar,
odată ce l-a dat pământului, îşi alungă din suflet tristeţea. El îşi aminteşte
că şi el este muritor şi că-1 aşteaptă aceeaşi soartă.
❖ Cel care e capabil să-şi reţină mânia nu va face niciodată lucruri ruşinoase.
❖ Nu e uşor de găsit o nevastă cumsecade.
❖ Limba înzestrată cu înţelepciune nu se poticneşte.

Sun Tzu
(cca 313-235 Î.Hr.)
Tilozof antic chinez.
S-a născut în regatul Zhao. Tiare prim-dregător şi şeful învăţaţilor din împărăţia Tzi.
<Dregător a l provinciei Lanlin. Concepţia şi-a eoşpus-o într-un tratat care îi poartă numele.
(Bazându-se pe învăţătura lui Confucius, filozofu l a completat-o cu teoria lui despre „natura rea
a omului”pe care o poate îm6lânzi şi transforma un „conducător luminat”. Sun Tzu acorda mare
importanţă inviola6ilităţii ierarhiei sociale şi îndeplinirii tuturor ohligaţiilor dictate de împărat.
Teoria filo z o f ului a devenit, prin urmare, temeiul ideologiei oficiale a Chinei imperiale.
(Principala lucrare a lui este Sun Tzu.

❖ în unele situatii,
r '
chiar dacă metodele de cârmuire sunt minunate,' în /tară
au loc revolte; dar, din vechime şi până în zilele noastre, nu s-a auzit ca
revoltele să aibă loc în timpul unui conducător desăvârşit.
♦ N’u există o modalitate mai bună de a învăţa decât întâlnirea personală
cu învăţătorul.
/
♦ Toate cele care se aseamănă se adună.
♦ Acţiunile Cerului sunt constante. Cel care înţelege limpede diferenţa dintre
ceresc şi pământesc poate fi numit om superior. Cele care se săvârşesc
independent de faptele oamenilor şi care se împlinesc independent de
năzuinţele omeneşti se numesc activităţi ale Cerului. Şi dacă astfel se
petrec lucrurile, atunci cel care este un om superior, înzestrat cu o raţiune
profundă, cu m ari posibilităţi şi cu un spirit fin de observaţie, nu le va
aplica aici. Aceasta se numeşte a nu comenta activitatea Cerului. Omul
înţelept, mai ales, nu va năzui ca, prin ajutorul dat de raţiune, să cunoască
Cerul.
♦ Dacă vei proceda prea aspru, vei avea parte de eşec; dacă vei acţiona prea
slab, atunci tu însuti te vei trezi în lanţuri.
♦ La vorbele care nu se pot verifica, la acţiunile care nu s-au m ai văzut
înainte, la ideile despre care înainte nu s-a mai auzit, la toate acestea omul
desăvârşit se raportează cu precauţie.
♦ Fiecare om consideră câte ceva ca fiind corect - asta stă atât în firea celui
înţelept cât şi în firea prostului. Totuşi, ceea ce ei consideră a fi corect se
deosebeşte de la unul la altul; în aceasta şi constă diferenţa dintre înţelept
şi prost.
♦ în ce fel poate obţine cel mai uşor un cârmuitor o mare putere, liniştea
in ţară şi slava şi cum se poate feri de slăbiciuni, pericole şi ruşini?
Răspund: nu există o cale mai uşoară decât să-şi aleagă un prim -m inistru
de încredere.
♦ Când omul se îngrijeşte doar de câştigul personal şi uită de sentimentul
datoriei, aceasta se numeşte ticăloşie supremă,
♦ Când se pune o întrebare nepotrivită, nu e cazul să se răspundă.
♦ Cine nu se dedică integral unei activităţi, nu va avea rezultate strălucitoare.
♦ Uneori, oam enii înşişi, prin cuvintele lor, cheamă nenorocirea asupra lor.
♦ Oamenilor le plac şi urăsc aceleaşi lucruri, dar doritori sunt mulţi, iar
lucruri puţine.
♦ Muzica pătrunde adânc în conştiinţa omului şi o transformă repede; de
aceea, muzicanţii vechi compuneau o muzică frum oasă din prevedere.
Când muzica este armonioasă şi liniştită, în popor domneşte înţelegerea
şi buna cuviinţă.
♦ N'u te închina în faţa trecutului, nu te întrista în privinţa viitorului, nu
te lăsa pradă gândurilor neliniştitoare! Când vine momentul potrivit -
acţionează!
♦ A nu a auzi ceva e mai rău decât a auzi; a auzi ceva e mai rău decât a vedea
aceasta în acţiune. învăţătura îşi atinge limita şi se desăvârşeşte în acţiune.
♦ Xou-născuţii plâng la fel peste tot. Când cresc însă, se dovedeşte că au
apucături diferite. Acesta e rezultatul educaţiei!
❖ Orhideea miroase frumos, dar dacă o pui în urină, atunci omul desăvârşit
nu se va apropia de ea, iar oam enii simpli nu o vor purta la brâu. Aceasta
nu se explică prin faptul că orhideea are în sine nişte calităţi rele, ci că
urina în care a fost pusă este respingătoare. De aceea, un om desăvârşit
preferă să trăiască într-un loc frumos şi să-şi facă prieteni numai dintre
oamenii educaţi. El procedează astfel pentru a se feri de minciuni şi
ticăloşie şi pentru a se apropia de oamenii cinstiţi şi sinceri.
❖ Tradiţia spune: „Cârmuitorul poate fi comparat cu o barcă, iar poporul cu
apa: apa poate purta barca, dar o poate şi răsturna"
❖ Cu cei cărora le place să se certe nu se face să te angajezi în discuţie.
❖ Inim a nu este niciodată goală şi, totuşi, ea este înzestrată cu ceea ce se
numeşte gol. Starea când ceea ce umple inim a nu dăunează celor ce
urmează a fi însuşite de aceasta se numeşte gol.
❖ Moartea vine o singură dată, omul nu se mai întoarce.
❖ Omul desăvârşit e precaut când îşi alege locul.
❖ Trebuie să înveţi toată viaţa, până la ultima suflare. Acela care renunţă la
educaţie e un animal.
r

❖ Am încercat să meditez toată ziua, dar nu am obţinut nici măcar ceea

ce mi-ar fi dat un studiu de scurtă durată. Am încercat să privesc în
depărtare, ridicându-mă în vârful picioarelor, dar nu am văzut întinderea
care se vede de la înălţime. Când stai pe un loc înalt şi faci cuiva semn cu
mâna, mâna nu devine mai lungă, dar e însă văzută de departe. Dacă ţipi
în direcţia vântului, glasul nu ţi se face din aceasta mai puternic, însă cel
care ascultă îl aude foarte clar. Dacă mergi cu căruţa trasă de cai, picioarele
nu-ţi devin mai rapide, însă poţi acoperi o distanţă mare. Dacă pluteşti cu
barca, nu devii prin aceasta un înotător mai bun, însă poţi străbate râuri
mari şi mici. Când se naşte, omul desăvârşit nu se deosebeşte de ceilalţi.
El se deosebeşte de ceilalţi prin aceea că ştie să se bizuie pe lucruri.

Zi Zhuang
(cca 369-286 Î.Hr.)
Tilozof-înţelept antic chinez.
S-a născut în localitatea Tien. Vnul dintre întemeietorii taoismului.
TLste autorul tratatului taoist clasic care îi poartă numele. Tratatul esteform at din povestiri
şi pilde moralizatoare îndreptate împotriva confuciansimului şi a teoriei lui Tio Tzu. Natura,
în care se înfăţişează pe sine Tao, se opune omului cu înclinaţia sa de a fa ce uz de fo rţă cu
ajutorul statului, a l culturii şi a l moralei. Se cunoscfoarte puţine despre viaţa lui Zhuang Zi;
s-a staSilit că nu a ocupat în mod oficial nicio poziţie administrativă.

❖ Iată păducelul şi părul, portocalul şi pomelo. De cum li se coc fructele,

sunt culese, şi culegându-le, pomii sunt vătămaţi: crengile mari sunt
rupte, cele mici sunt smulse. Din cauză că sunt folositori, ei suferă toată
viaţa şi mor înainte de vreme, neapucând să-şi trăiască sorocul dat de la
natură. Aceasta se întâmplă cu toate...
♦ Dacă te împaci cu soarta ta şi te supui celor de neevitat, nu te vor atinge nici
bucuria, nici tristeţea; în vechime, aceasta se numea „eliberarea din laţ"
♦ Adevărul există în egală măsură cu minciuna.
♦ Nu fi slujitorul gloriei, nu deveni păstrătorul intrigilor, nu lăsa lucrurile
să pună stăpânire pe tine, nu fi sclavul cunoştinţelor.
♦ Lauda şi dojana, iată care sunt după m ine înclinaţiile omeneşti. Numesc
om fără înclinaţii omeneşti pe acela care nu permite ca prin aprobare
şi respingere să-şi producă vreo daună lăuntrică şi nu încearcă să
îmbunătăţească ce este dat de la natură.
 Cato cel Bătrân (Marc Porcius)
(234-149 î.Hr.)
Cele6ru scriitor roman şi om politic de vază.
S-a născut la Tusculum şi şi-a petrecut toată viaţa în provincia Latium, ocupându-se de
ogricultură.
In calitate de tri6un militar, a luat parte la a l doilea răz6oi punic şi s-a luptat mai ales
nt bătălia de pe râul Ttetaurus (207 î.Nr). în anul 204 î.Nr., Caton a devenit censor, adică
funcţionar însărcinat cufinanţele şi, în această calitate, l-a însoţit pe marele comandant de oşti
Publius Corneliu Scipio fifricanul, în timpul invaziei romane din fifrica. Mai târziu, a apărut
n rol de apărător cu titlu gratuit a l acuzaţilor.
. 3 jucat un rol decisiv în soarta Cartaginei. Servind în calitate de consul în anul 153 î.Nr.,
Coton a fo s t impresionat de Bogăţia în creştere a oraşului şi de ameninţarea potenţială pe care
or putea-o din nou constitui acest vechi inamic a l ‘îtgmei. <Eposihil ca e l să sef i temut ca cetatea
Cartagina să nu cadă în mâinile energicului rege a l Numidiei, Tiasinissa, care ar f i devenit
u f e l e l însuşi un rival a l (Romei. Oricum ar f i stat lucrurile, în orice luare de cuvânt în Senat,
Coton încheia cu: „în altă ordine de idei, propun ca cetatea Cartagina să f i e distrusă”. Se crede
că tocmai la ideea lui romanii au declanşat a l treilea răzBoi punic (149-146 î.Nr.), care s-a şi
încheiat cu distrugerea Cartaginei.
Caton a fo s t primul istoric care a scris nu în limBa greacă, ci în latină.
■Din scrierile sale a ajuns până la noi doar tratatul(Despre agricultură, în vreme ce vestita lucrare
Ordini, o descriere a istoriei Rpmei de la întemeirea ei şi până în vremea lui Caton, nu s-a păstrat.

♦ Mânia se deosebeşte de nebunie numai prin durata ei mai scurtă.

♦ Când vorbeşti cu un înţelept, foloseşte puţine cuvinte.
♦ Timpul slăbeşte puterea oricărei tiranii.
♦ Adaugă grijilor un strop de bucurie.
♦ Dacă cineva te laudă, verifică singur dacă aşa stau lucrurile.
♦ Viaţa cu o nevastă nu e uşoară, dar viaţa fără ea e imposibilă.
♦ Dintre tineri, mai destoinici sunt cei care roşesc decât cei care pălesc.
'♦ U n oarecare individ lipsit de minte, nerecunoscându-1, l-a bătut pe Caton
la baie: nim eni nu ar fi ridicat în cunoştinţa de cauză mâna împotriva
unui astfel de om! Când, drept urmare, acest om a venit să-şi ceară iertare,
Caton i-a răspuns: „Nu ţin minte ca tu să mă fi bătut"
Cel care dă importanţă lucrurilor mici, acela se dovedeşte, în treburile
importante, un om mic.
♦ Nu există lege care să-i mulţumească pe toţi.
♦ Fereşte-te şi tu însuţi să faci ceea ce nu-ţi place la alţii.
♦ Tatălui de fam ilie îi stă mai bine să vândă decât să cumpere.
♦ Nu cumpăra ce trebuie, ci numai ce e necesar.
♦ De darul vorbirii au parte mulţi, de înţelepciune - doar cei aleşi.
♦ Câţiva au propus ca supravegherea alegerilor să-i fie încredinţată lui
Pompeius, Caton s-a opus, spunând că nu legile trebuie să caute protecţia
Iui Pompeius, ci Popmpeius pe aceea a legilor.
❖ Munca se încheie, dar lucrarea bine făcută nu dispare.
❖ Regele singur dintre toţi se apucă de o lovitură de stat, cu mintea limpede.

Cecilius Statius
(anul morţii 168 î.Hr.)
.Autor de comedii roman, originar din Insu6ria (gal din nordul Italiei). în timpul unui răz6oi,
spre sfârşitul secolului a l IlI-lea î.Nr., Statius a fo s t luat prizonier de romani şi făcu t sclav;
când a fo s t eli6erat, a luat numele patronului său, Cecilius.
<Potrivit lui (Plaut şi lui Terenţius, alături de care este amintit în mod o6işnuit, Cecilius
Statius a prelucrat piese greceşti pentru teatrul roman; materialulsăufavorit a fo s t dramaturgia
lui Menandru. Din lucrările lui Statius s-au păstrat mai mult de 40 de titluri şi aproximativ
trei sute de versuri. Comentatorii antici aveau despre e l o părere foarte Bună, iar ‘Colcacius
Sedigitus (cca 100 î.Nr.) îi atriBuia chiar primul loc între autorii de comedie romani.

❖ Ia ce se dă, chiar dacă nu se dă ce doreşti.

❖ Tine
/ mereu cont de urmele trecutului.
❖ Suport nedreptatea, nu şi dezonoarea.
❖ Da, de plâns e acela care nu-şi poate ascunde nenorocirile.
❖ Dacă ai încredere în cineva, încrede-i-te în toate.
❖ Trăieşte cum poţi, dacă nu se poate cum vrei.
❖ Sunt gata să ascult o prostie, dar nu să mă şi supun ei.
❖ Adesea găsim înţelepciune şi sub zdrenţele cele m ai sărăcăcioase.
❖ Omul e ca un zeu pentru om, dacă îşi îndeplineşte datoria.
 Gaius Lucilius
(cca 180-102 î.Hr.)
(poet roman, creatorul satirei romane.
S-a născut într-o colonie romană. (Provenea dintr-o fam ilie înstărită, aparţinea clasei
deţinătorilor de sclavi.
A scris treizeci de cărţi de satire, devenind întemeietorul acestui gen în literatură.
Mem6ru a l grupării literare din juru l lui Sdpio Africanul cel Tânăr. Autor de „Sature" -
poezii de moravuri.

♦> înalţă-ţi sufletul la fericire şi supune-te, când te-a lovit nenorocirea.

❖ E prost acela care, în mijlocul dansatorilor, se prinde şi el în horă.
❖ Eroism înseam nă să accepţi urmările propriilor fapte,
Eroism înseam nă să separi onoarea, de dreptate, de câştig,
Ce e bine de ce e rău, josnic, ruşinos şi dăunător.
Eroism înseam nă să pui o lim ită şi-o măsură dorinţelor,
Eroism e să ştii să cunoşti adevăratul preţ al bogăţiei,
Eroism înseam nă să cinsteşti ceea ce e demn de cinste.
❖ Dacă e muncă, atunci să fie una care să aducă şi folos şi cinste.
❖ Nu oricine poate face orice.
❖ Să fii mereu cu gândul la ce e folositor ţării. Apoi, la cei dragi, şi abia pe
urmă la folosul propriu.

Plaut (Titus Maccius Plautus)

(cca 254-184 Î.Hr.)
Comediograf antic roman.
Maestru renumit alplautinelor. Din 21 de comedii ale lui Plaut, la noi au ajuns 20. Plaut
păstrează su6iectele tradiţionale şi măştile teatrului grecesc original (între ele, câteva comedii
ale lui Menandru), iar, pentru îm6ogăţirea acţiunii îm6ină într-o singură piesă mai multe
mijloace de exprimare (MiCitarui fanfaron şi altele). Piesele lui Plaut sunt foarte apropiate
de modelele sale originale cu trăsăturile lor carnavaleşti şi de 6ufonadă (Qomedia măgarilor).
Scenele, fă r ă mare legătură între ele, comlină clovneria cu pantomima, dialogul viu cu ariile
cântate, şi sunt 6ogate în procedee comice. <Este caricaturizată latura socială a noului tip de
comedie atică; ciocnirea dintre aspectele grecesc şi roman ale vieţii dau comediilor lui Plaut un
colorit fantastic, iar personajele capătă un caracter grotesc. Sclavul intrigant trece pe primul
loc şi devine personaj principal (Bacchidele, Casa cu stafii, Pseudolus).
Ironizând uşurătatea moravurilor grecilor, Plaut atinge unele proSleme actuale ale realităţii
romane.
Stilul lui Plaut este remarca6il nu numai în registrul comediei, dar şi ca monument singular
a l lim6ii latine orale.

❖ Să baţi cu pumnul pe vârful acului.

❖ Fii credincios aceluia care îti
r
este credincios.
❖ Toţi oam enii sunt experimentaţi în ce priveşte câştigul personal.
 Secolul al II-lea î.Hr.

❖ Toţi oamenii chibzuiţi trebuie să se afle în armonie reciprocă.

❖ E imposibil să-l dezbraci pe cel gol.
❖ Celui cu minte îi sunt de ajuns două vorbe.
❖ Să faci tot ce-i este sufletului pe plac.
❖ Cu cât faci o treabă m ai de nădejde, socoteşte-o cu atât mai importantă.
❖ Liniştea sufletească e cea m ai bună alinare la nenorocire.
❖ Dacă ceva e spus în glumă, nu face din asta ceva serios.
❖ Binele se răsplăteşte cu bine, iar răul cu rău.
❖ Să faci bine celui rău e la fel de periculos cu a face rău celui bun.
❖ Un rău cunoscut e un rău mai mic.
❖ In ce priveşte m artorii, e mai bun unul care a văzut, decât zece care au
auzit.
<* Cu adevărat e cinstit acela care se întreabă pe sine dacă este îndeajuns de
cinstit.
<* La ce bun vorbe în plus?
<• Când bunăstarea e în declin, atunci şi prietenii se duc care încotro.
<* Cine fuge de ai săi va avea multă vreme de fugit.
<* Cine e blând la mânie, acela e mai cu minte.
<* Cine vrea să m ănânce alune trebuie să le spargă coaja.
❖ Acela care şi-a pierdut ruşinea trebuie socotit pierdut.
❖ Uşor se face înţelept cel care a învăţat din nenorocirea altuia.
❖ înţeleptul îşi face singur fericirea.
❖ Curajul la nefericire înjumătăţeşte nenorocirea.
❖ Inimă perfect închisă.
❖ Nu lovi în piatră ca să nu rămâi fără mâini.
❖ Nu orice vârstă e bună ca să mergi la şcoală.
❖ Nu te lăsa aşteptat.
❖ în viaţă, ai parte m ai des de ceva neaşteptat, decât de ceva aşteptat.
❖ Nimeni nu are parte doar de fericire.
❖ Nevoia îi învaţă de toate pe cei pe care îi atinge.
❖ Un singur om nu le poate şti pe toate.
❖ Nu e uşor să sufli şi să înghiţi în acelaşi timp.
❖ Bătrâneţea e o treabă tare urâtă.
t

❖ Pe om îl face de ruşine numai acea pedeapsă pe care o merită.

❖ Prefer ca inam icii mei să mă invidieze, decât să-i invidiez eu pe ei.
❖ E m ai plăcut dacă te-ai luminat la minte din experienţa altora, decât dacă
au făcut-o alţii din experienţa ta.
❖ Sclavia este închisoarea sufletului.
❖ Pe dinafară Elenă, pe dinăuntru Hecubă.
❖ Sfatul este m ai de preţ ca aurul.
❖ Liniştea e un ingredient m inunat în nefericire.
❖ Destinul face şi desface după cum îi este voia.
❖ Tot ce e făcut nu poate deveni nefăcut.
❖ Prieten îţi este acela care la nenorocire te ajută cu fapta când aceasta e
necesară.
❖ între mulţi prieteni, omul are puţini de încredere.
❖ Omul este lup pentru om.
❖ A scoate apă cu sita.

Terenţius (Publius Terentius Afer)

(195-159 î.Hr.)
Dramaturg antic roman.
Originar din Cartagina. ‘F olosind su6iecte şi măştile noii comedii atice, a scris şase piese
între anii 166 şi 160 î.Nr.: prelucrări ale pieselor lui Menandru — “F a ta <fin Andros, C d ce se
pedepseşte singur, ‘Eunucuf, Fraţii, şi ale lui Apollodor Atenianul - S o a c r a şi Formio, în care
a renunţat la amestecul trăsăturilor greceşti şi romane, ca şi la comicul vulgar şi la 6ufonadele
în stilul lui Plaut. In pofida influenţelor, acţiunea în comediile lui Terenţius evoluează în mod
consecvent, iar personajele, precis conturate psihologic, contrastează cu schema tradiţională.
Prologul este extras din linia narativă şi este folosit pentru discursuri pu6licistice şi polemici
cu rivali literari.
A exercitat o influenţă uriaşă asupra togatei, comedia antică romană (mijloculsec. alII-lea
î.Nr). Influenţa lui Terenţius se observă la Molliere.

❖ înţeleptul trebuie să încerce totul, înainte de a recurge la arme.

❖ A fi înţelept înseam nă nu doar a vedea ceea ce se găseşte în faţa ochilor,
dar şi a prevedea viitorul.
❖ Răsplăteşte-i pe cei egali în mod egal.
❖ Noi, cu toţii, când suntem sănătoşi, dăm uşor sfaturi bune celor bolnavi.
❖ întreaga mea speranţă e în m ine însumi.
❖ Dreptul suprem este adesea răul suprem.
❖ Regula importantă a vieţii: nim ic peste măsură.
❖ Se înşeală adânc cel care consideră mai trainică şi mai fermă puterea
întemeiată pe forţă, decât cea întemeiată pe iubire.
❖ început rău - sfârşit rău.
❖ O femeie m ai degrabă poate înţelege o altă femeie.
❖ Când doi fac unul şi acelaşi lucru, unul poate face asta nepedepsit, al
doilea, nu. Când doi fac unul şi acelaşi lucru, deja înseam nă că nu e unul
şi acelaşi lucru.
♦ Când spiritul se clatină, orice m ărunţiş îl poate înclina fie într-o parte, fie
intr-alta.
♦ Respectarea exagerată a legii se poate dovedi peste măsură de ilegală.
♦ Măgulirea produce prieteni, iar adevărul, oam eni plini de ură.
♦ Dragostea îl poate schim ba pe om până la a-1 face de nerecunoscut.
♦ înţeleptul trebuie să rezolve orice problemă cu vorba, nu cu arma.
♦ Nu cumpăr speranţa cu bani.
♦ Nu există nim ic care să nu se poată deforma printr-o relatare proastă.
♦ Nu poţi spune nim ic care să nu se fi spus şi m ai înainte.
♦ O m inciună atrage după sine o alta.
♦ Printr-o interpretare răuvoitoare e uşor de transform at orice sens.
♦ Cu anii, devenim m ai înţelepţi.
♦ De la cel deştept e de ajuns şi o aluzie.
♦ Câţi oameni, atâtea păreri.
♦ Soarta îi ajută pe cei îndrăzneţi.
♦ Cearta îndrăgostiţilor e un nou început al dragostei.
♦ Bătrâneţea e o boală în sine.
♦ Fiindcă nu puteţi face tot ce vă doriţi, doriţi-vă doar ceea ce puteţi face.
♦ Fiecare cu apucăturile sale.
♦ Sunt om şi nim ic din ce e omenesc nu m i-e străin.
 Secolul I î.Hr.

Marcus Tullius Cicero

(106-43 î.Hr.)
Filozof antic roman, orator, om poCitic. Susţinător aC repubCicii. (Din scrieriCe sate s-au
ffatrat 58 de discursuri juridice şipoCitice, 19 tratate despre retorică, potttică, fiCozofie şi peste
I M de scrisori. ScrieriCe Cui Cicero reprezintă un izvor de informaţii despre epoca răz6oaiefor
îmde din Soma.
i începând cu anuC 90 î.JCr., a trăit Ca Soma, unde a învăţat arta oratoriei de Ca Mucius
fm u ka JAugur. în cadtate de consuC, a înă6uşit compCotuC antisenatoriaC aC Cui CutiCina,
ţmmznJ în semn de recunoaştere a meriteCor saCe titCuC de onoare „<Părinte aCpatriei” (acordat
p atru prima dată în istoria Spmei nu pentru merite miCitare).
De Ca jumătatea aniCor 50 î.JCr., se adânceşte tot mai muCt în studierea teoriei statuCui, a
& ftuCui şi a teoriei retoricii: Despre S ta t, Despre orator, Despre Cegi, JCortensius, Jicademica
p O m .e r s a ţn fe de fa Tuscufum.
Către anuC 44 î.JCr., Cicero a scris două Cucrări de un gen deosebit — C aton sau despre
R fcn n fţc şi Laetius sau despre prietenie — , în care a creat portrete ideaCizate aCe unor vestiţi
mmztti din vremuri trecute, apropiaţi Cui din punct de vedere spirituaC.
^ în luna martie a anuCui 44 î.JCr., a fo st asasinat Cezar, iar în decembrie Cicero s-a întors
f c Mama pentru a încerca să convingă SenatuC să apere form a de guvernare repubCicană în fa ţa
pm aşiîor dictaturii Cui Cezar, triumviraţii Octavian, Marc JAntoniu şi Lepidus. DiscursuriCe şi
pţmniCe saCe au fo s t Cipsite de succes.
La insistenţeCe Cui Marc JAntoniu, numeCe Cui Cicero a fo s t incCus pe Cista ceCor proscrişi, iar
p 7 decembrie 43 î.JCr., a fo s t ucis.

♦ S t filozofii noştri? Scriu cărţi despre dispreţul faţă de recunoaşterea

postumă şi despre absurditatea a tot ce va fi dincolo de mormânt, dar nu
uită să-şi treacă numele pe ele.
♦ Fericirea poporului este legea supremă.
♦ Z e u l ne-a făcut deosebiţi între noi nu prin cunoaşterea lucrurilor, ci prin
ştiinţa de a ne folosi de ele.
♦ H â r tia suportă orice.
♦ Jig n ire a conţine un tip de tăiş pe care oamenii chibzuiţi şi drepţi îl suportă
cu mare greutate.
♦ Cunoştinţele aproximative - iată lim ita judecăţii omeneşti.
♦ Un lucru neruşinos devine ruşinos când e lăudat de mulţime.
♦ E cu putinţă bucuria în timpul vieţii când zi şi noapte trebuie să te
gândeşti că te aşteaptă moartea?
♦ Toată demnitatea virtutii
/
se află în acţiune.
r

♦ Tot ce e m inunat e rar.

♦ fiecăruia i se cuvine ceea ce îi este propriu.
♦ Dreptul suprem - supremul neadevăr.
♦ Unde ţi-e bine, acolo îţi este patria.
♦ Să vorbeşti tăcând. Cui îi este asta de folos?
♦ Voturile se cântăresc, nu se numără.
❖ Prietenii se cunosc la nevoie.
❖ Dacă există ceva care merită să fie cinstit, aceea e integritatea vieţii întregi.
❖ Dacă nu suntem nemuritori, atunci omului i se potriveşte stingerea din
viaţă la momentul oportun. Fiindcă natura face ca viaţa, ca şi celelalte
fenomene, să-şi atingă sfârşitul la bătrâneţe, asemenea unui spectacol de
teatru, dar totodată trebuie să ne ferim de oboseală şi de îmbuibare.
❖ Dacă închipuirile noastre sunt verosimile, atunci nu trebuie să tindem la
m ai mult.
❖ Dacă nu vei cunoaşte evenimentele care s-au petrecut înainte de naşterea
ta, atunci vei rămâne veşnic un copil.
❖ Doritorilor de învăţătură le stă în cale autoritatea celor care predau.
❖ Liber trăieşte doar acela care află bucurie în îndeplinirea datoriei sale.
❖ Viaţa e scurtă, dar slava poate fi veşnică.
❖ Viaţa nu e condusă de înţelepciune, ci de destin.
❖ E-n firea fiecăruia să greşească, dar num ai cel nechibzuit perseverează în
greşeală.
❖ Ca şi în viaţă, la fel şi într-un discurs, nu e nim ic mai greu decât a vedea
ce e potrivit.
❖ După cum e omul, aşa îi e şi discursul.
❖ Când vorbesc armele, legile tac.
❖ Când nu mai eşti cel care ai fost, nu m ai ai motive să te agăţi de viaţă.
❖ Retorica este lumina care dă strălucire mintii. t

❖ M inciuna se învecinează îndeaproape cu adevărul.

❖ Mai bine să fii parte vătămată într-o cauză dreaptă, decât triumfătoare
într-una nedreaptă.
❖ Mai bine să recunoşti că nu ştii ceea ce nu ştii, decât să trăncăneşti vreo
aiureală dezgustătoare care să te facă respingător ţie însuţi!
❖ Oam enii se apropie de zei doar atunci când aceştia le oferă salvarea.
❖ Oam enii laudă ceea ce sunt în stare să imite.
❖ înţeleptul trebuie să-şi înfrâneze pornirile antipatice.
❖ Ca să fim liberi, ar trebui să ne supunem legilor.
❖ Cea mai grea parte e introducerea.
❖ Cea m ai m are lipsă de justiţie e acolo unde domneşte litera legii.
❖ Sufletele noastre sunt veşnice, dar nu nemuritoare.
❖ M âinile noastre par a crea în natură o a doua natură.
❖ Nu fi lacom dacă eşti deja bogat.
❖ Nu trebuie să se afle în ce fel arată sufletul.
❖ Nu e suficient să fii înzestrat cu înţelepciune, trebuie să ştii să te şi foloseşti
de ea.
♦ Urăsc pe înţeleptul care nu e înţelept şi pentru sine.
♦ Nedreptatea e de două feluri: una de partea acelora care o săvârşesc,
cealaltă de partea acelora care, deşi pot, nu îndepărtează nelegiuirea de
acei în raport cu care ea se săvârşeşte.
♦ Niciodată nu a existat un poet care să considere un alt poet mai presus
de el însuşi.
♦ Niciun prost nu poate fi fericit; nu există înţelept care să fie nefericit.
♦ Nimic nu dăunează mai mult decât speranţele puse în cineva.
♦ Nimic nu este mai apreciat de popor ca bunătatea.
♦ Trebuie să ai măsură când glumeşti.
♦ O, Grecia, cât de săracă eşti uneori în belşugul tău de cuvinte!
♦ O, timpuri! O, moravuri!
♦ Mâhnirea nu există în sine, ci în reprezentarea noastră.
♦ Contrariile dau naştere altor contrarii.
♦ Să acţionezi cu precauţie e mai important decât să judeci cu chibzuinţă.
♦ Memoria este depozitul tuturor lucrurilor.
♦ Tine
' minte că suferinţele
/ m ari se term ină cu moartea, cele mai slabe ne
A.

oferă momente de răgaz, iar pe cele moderate le putem domina. In felul

acesta, dacă le putem îndura, le suportăm; dacă nu, plecăm din viaţă, de
vreme ce nu ne oferă bucurie, aşa cum plecăm de la teatru.
♦ Cârmuitorii sunt legea care vorbeşte, iar legea este corul cârmuitorilor tăcuţi.
♦ Sincer, ce prostie se mai poate spune care nu a fost deja spusă de vreunul
dintre filozofi!
♦ Dorinţele crim inale sunt nefericirea supremă. E mai puţin regretabil să nu
obţii ceea ce-ţi doreşti decât să capeţi ceea ce îţi doreşti în chip crim inal.
♦ Obişnuinţa e a doua natură.
♦ E plăcut să-ţi aminteşti de necazuri după ce au trecut.
<♦ Dimensiunile bunăstării se măsoară nu în mărimea veniturilor, ci în
obiceiuri şi în modul de viaţă.
<• Religia este tot ceea ce determină grija şi cinstirea faţă de o anume esenţă
superioară care, de obicei, este numită divinitate.
<♦ Obiectul însuşi sugerează cuvântul.
<♦ Martorul nostru este zeul, adică propria conştiinţă.
♦ Acei care vor să afle ce gândim despre fiecare lucru sunt m ai curioşi decât
trebuie.
♦ Munca slăbeşte durerea.
♦ Onoare se numeşte ceea ce preaslăveşte gura lumii.
♦ Am să vorbesc fără să afirm nimic.
♦ Nu am să spun nimic anume.
♦ Nu sunt în stare să uit ceea ce nu doream să-mi amintesc.
 Gaius Iulius Cezar
(102-44 î.Hr.)
Important Cider miCitar şi om politic roman. De domnia (ui Cezar, care a instaurat un regim de
putere unică personaCă, se Ceagă uCtimii ani ai (RepubCicii romane. (HumeCe Cui a fost trasformat în
titCu pentru împăraţii romani; de [a numeCe Cui provin cuvinte ca „ţar”, „cezar” sau „Raiser”
Originar dintr-o fam ide patriciană vestită. LegăturiCe defam ide a(e tânăruCui Cezar i-au
definit poziţia în (urnea podticii: sora tatăCui său, Iuda, era măritată cu Cjaius (Marius, care era,
practic, singuruC conducător aC(Rpmei, iar prima soţie a (ui Cezar, Corneda, erafiica (ui Cinna,
ce( mai activ simpatizant a( (ui (Marius. în anuC 84 î.JCr., tânăruC Cezar a fo st a(es sacerdot aC
zeuCui Jupiter. Instaurarea dictaturii Cui SuCCa, în anuC 82 î.JCr., a condus Ca îndepărtarea Cui
Cezar din poziţia de sacerdot şi Ca cererea de a divorţa de Corneda. Cezar a refuzat şi, drept
urmare, i s-a confiscat averea soţiei şi a fost privat de moştenirea părintească. VCterior, SuCCa
C-a iertat pe Cezar, dar a continuat să se poarte cu suspiciune fa ţă de eC.
<VCecănddin (Roma în JAsia (Mică, Cezar a Cuat parte Ca operaţiuni midtare, a trăit în Pitinia şi
în Cidcia, a participat Ca cucerirea cetăţii (MytiCene. La (Roma s-a întors după moartea Cui SuCCa.
De draguCdesăvârşirii în arta oratoriei, a mers în insuCa (Rfiodos. La întoarcerea din (Rfiodos,
a fo st Cuat prizonier de piraţi, după care răscumpărat. VCterior, Cezar s-a răz6unat cu cruzime,
prinzându-i pe piraţi şi crucificându-i.
La <Roma, Cezar a fo s t aCes mem6ru în CoCegiuCPontifiCor şi a devenit tribun midtar, iar din
anuC 68, chestor. S-a căsătorit cu Pompeia.
sAjungând, în anuC 66, să fie ediC, s-a ocupat de amenajarea urbanistică a oraşuCui, de
organizarea de jocuri fastuoase, ca şi de împărţirea de pâine săraciCor; toate acestea au dus
Ca o creştere a popuCarităţii saCe. După ce a devenit senator, a Cuat parte Ca intrigi podtice cu
scopuC de a-C sprijini pe (Pompei, ocupat în această vreme cu operaţiuni de război în est şi care
a revenit Ca (Roma, în anuC 61, încununat de succes. în anuC 60, în ajunuC aCegeriCor consuCare,
a fo st încheiată o aCianţă poCitică secretă - un triumvirat între Pompei, Cezar şi Crassus. Cezar
a fo st aCes consuC împreună cu (Marcus PibuCus. PromuCgând CegiCe agrare, Cezar şi-a atras un
mare număr de susţinători printre cei care au primit pământ. Pentru întărirea triumviratuCui
şi-a măritat fa ta cu Pompei.
în cadtate de comandant miCitar, Cezar s-a remarcat atât prinfermitate, cât şi prin prudenţă;
era un conducător tenace, în timpuCasaCtuCui mergea întotdeauna înfruntea soCdaţiCor cu capuC
descoperit, atât pe vreme căCduroasă, cât şi pe ger. Ştia să-şi însufleţească soCdaţii cu un discurs
scurt, îi cunoaştea după nume pe centurioni şi pe cei mai buni dintre soCdaţii săi şi se bucura de
o neobişnuită popuCaritate şi autoritate în rânduriCe Cor.
După moartea (ui Crassus, în anuC 53 î.JCr., triumviratuC s-a destrămat. Pompei a devenit
rivaCaCCui Cezar şi s-a pus înfruntea susţinătoriCor repubCicani din senat. SenatuC, temându-se
de Cezar, a refuzat să-i mai preCungească mandatuC în (jada. Eiind conştient de popuCaritatea
pe care o are printre soCdaţi şi Ca (Roma, Cezar decide să obţină puterea prin forţa armeCor. In
anuC 49, a adunat soCdaţii Cegiunii a XIII-a, Ce-a ţinut un scurt discurs şi a săvârşit faimoasa
trecere peste râuC (Rubicon, ajungând în ItaCia. EC a ocupat câteva oraşe chiar din primeCe
ziCe,fără să întâmpine niciunfeC de rezistenţă. La (Roma s-a decCanşat panica. Dezorientaţi,
Pompei, consutii şi senatuC au părăsit capitaCa. Când a intrat în (Roma, Cezar a chemat Ca eC
ce mai rămăsese din senat şi Ce-a propus coCaborarea, după care a condus o campanie rapidă şi
victorioasă împotriva Cui Pompei, pe teritoriuCprovinciei acestuia, Spania.
întors Ca (Roma, Cezar a fost înscăunat ca dictator. Pompei a adunat în grabă o armată
uriaşă, însă Cezar C-a înfrânt, repurtând o victorie răsunătoare în vestita bătătie de Ca PharsaCus.
Pompei a fugit în provinciiCe din JAsia (Mică şi a fost ucis în (Egipt. Vrmărindu-C pe Pompei,
Cezar a ajuns în Egipt, Ca JACexandria, unde i-afost adus capuC rivaCuCui ucis. Cezar a refuzat
 daruC şi, potrivit biografiCor săi, ar f i pCâns. (Rămânând o vreme în Egipt, Cezar a participat
activ Ca intrigiCe reginei CCeopatra. L a scurt timp, Alexandria este supusă.
Intre timp, pompeienii au adunat fiorţe noi, încartiruite în Africa de Nord. După atacuC
asupra Siriei şi CiCiciei, Cezar se întoarce Ca Roma. VCterior, Ca ‘Thapsus (46 î.JCr.), în norduC
Africii, obţine o victorie gCorioasă asupra uCtimiCor susţinători ai Cui Pompei. Eoate oraşeCe din
norduCAfricii i-au arătat supunere Cui Cezar.
La întoarcerea Ca Rgma, Cezar sărbătoreşte măreţuCtriumf, organizează spectacoCe grandioase,
jocuri şi ospeţe pentru popor, îi decorează pe soCdaţi. Se autodenumeşte dictator pentru zece
ani, primeşte titCuCde „imperator” şi de „părinte aCe patriei” Promulgă nenumărate Cegi privind
cetăţenia romană, reformează calendarul, care începe să-i poarte numele. în temple, i se ridică
statui. în cinstea Cui este numită (una „iulie”, iar (ista onorurilor Cui Cezar este scrisă cu Utere de
aur pe coloanele de argint. Numeşte şi retrage personal orice persoană dinfuncţiile publice.
în societate, mai aCes în cercurile republicane, creştea nemulţumirea, se răspândeau zvonuri
despre setea de putere a Cui Cezar. Legătura Cui cu CCeopatra avea şi ea o influenţă negativă.
Ia naştere un complot în scopul asasinării dictatorului. In rândul compCotiştiCor se numărau şi
apropiaţi de-ai săi precum Cassius şi tânărul(Marcus lunius Prutus, care, după cum se afirma,
ar f i fo s t chiarfiu nelegitim aC Cui Cezar. De Idele Cui "Marte, (a şedinţa senatului, complotiştii
s-au aruncat asupra Cui Cezar cu pumnalele. Potrivit legendei, văzându-Cprintre asasini pe
tânăruCPrutus, Cezar e exclamat: „Şi, tu,fiu(m eu” (sau „Şi, tu, Prutus”), a încetat să se opună
ş i a căzut Ca picioarele statuii duşmanului său, Pompei.
Cezar a intrat în istorie şi în calitate de important scriitor roman, scrieriCe sale, Comentarii
despre răz6oiuf pafic şi Comentarii despre războiul civil, fiin d pe bună dreptate considerate un
model ideal de proză Cătină.

❖ începuturile m ari nici măcar nu trebuie gândite din vreme.

❖ A m intirea cruzim ilor e un sprijin slab la vârsta bătrâneţii.
❖ Sunt două lucruri care afirmă, apără şi sporesc puterea: arm ata şi banii,
iar unul fără celălalt sunt de neconceput.
❖ Cine e convins că va prim i tot, nu se mulţumeşte cu jumătate.
❖ Fiecare îşi croieşte soarta cu m âna lui.
❖ Când a debarcat pe ţărmul african, Cezar, coborând de pe corabie, s-a
împiedicat şi a interpretat acest lucru ca pe un semn bun, exclamând:
„Africa, eşti în m âinile mele!"
❖ Mai uşor sunt de găsit oam eni care să meargă de bunăvoie la moarte,
decât din aceia care să îndure, cu răbdare, durerea.
❖ Mai bine să mori pe loc decât să trăieşti în aşteptarea morţii.
❖ Oam enii se încred cu plăcere în acela în care vor să creadă.
❖ Asupra soţiei mele nu trebuie să cadă nicio umbră de îndoială.
❖ Nu e perm is să-ţi jigneşti oaspetele.
❖ Experienţa ne învaţă orice.
❖ Victoria depinde de eroismul legiunilor.
❖ Am venit, am văzut, am învins.
❖ Fă-ţi drum prin forţă.
❖ Cinstirea trebuie acordată celui mai puternic, iar cele necesare celui mai slab.
❖ Trecând pe lângă un orăşel sărac: „Aş prefera să fiu prim ul aici, decât al
doilea la Roma"
❖ Era vorba despre cel mai bun fel de moarte. Cezar a strigat înaintea
tuturor: „Cel neaşteptat!"
❖ Dobândeşte-ţi faima.
❖ în firea naturii noastre stă ascuns un defect: lucrurile nevăzute, ascunse şi
neştiute stârnesc în noi şi m area credinţă, şi frica cea mai puternică.

Horatiu (Quintus Horatius Flaccus)

(65-8 î.Hr.)
<Poet antic roman.
S-a născut în suduCltaCiei înfamitta unui Cibert (scCav ed6erat). La vârsta de 20 de ani pleacă
pentru a-şi desăvârşi educaţia. La vârsta de 22 de ani primeşte titCuCde tri6un miCitar. După
asasinarea Cui Cezar, devine partizan aC repubCicaniCor.
în bătăCia de Ca PhiCippi (42 î.Kr), încheiată cu înfrângerea repu6CicaniCor, 'Koraţiu a fugit
de pe câmpuC de Cuptă. După anunţarea amnistiei de către învingători, şi-a cumpărat un post
de secretar. VersuriCe Cui 'Koraţiu au atras atenţia Cui VergiCiu şi a Cui Varius Rufus. Di C-au
prezentat pe tânăruCpoet Cui Mecenas, ceC mai apropiat prieten a [ Cui jAugustus, iar în anuC 38
î.Kr. CMecenas C-a primit pe Koraţiu în rânduCprieteniCor săi.
în anuC 33 î.Kr., Koraţiu a primit de Ca CMecenas un domeniu nu prea mare în regiunea
munţiCor sa6inici (tivod de astăzi), muCţumită căruia nu tre6uia să se mai preocupe de câştigarea
existenţei de zi cu zi.
Jăpucându-se de poezie după dezamăgirea suferită ca urmare a înfrângerii de Ca PhiCippi,
Koraţiu şi-a aCes ca modeCe doi autori spirituaCi sarcastici: de Ca grecuCJArhiCoh (aprox 675-635
î.Kr.) a împrumutat iam6uC, iar de Ca CatinuC LuciCCius (aprox 180-102 î.Kr.) —satira. <Prima
carte de satire a Cui Koraţiu (eCCe-a denumit convorbiri) şi care era form ată din zece poeme scrise
în hexametru, a apărut aprox în anuC 35 î.Kr. După victoria Cui JAugustus, aprox în anuC 30
î.Kr., Koraţiu a adunat într-o nouă carte încă opt satire, adăugându-Ce şaptesprezece creaţii
iambice, denumite epode.
După aceea, în creaţia Cui Koraţius a avut Coc o cotitură hotărâtoare. JA găsit măsuriCe care
să corespundă stării saCe de spirit actuaCe pozitive în poezia Cirică eoCică (adică menită a f i citită
cu acompaniament muzical) de (a începutuCsecoCuCui aCVi-Cea î.Kr., CaJACceu şi Safo, din care s-a
şi inspirat. Intre anii 30 şi 13 î.Kr., Koraţiu a compus patru cărţi de versuri Cirice, aşa-numitede
ode. <Prima carte conţine meditaţii fiCozofice în stiC epicureic şi, parţiaC, stoic. JA doua carte
este dedicată probCemeCor poeziei. Vn Coc însemnat îCocupă scrisoarea către Pisoni despre arta
poeziei, care încă din vechime era denumită „ştiinţa poeticii”.
In următorii şase ani, Koraţiu nu a mai compus versuri Cirice (în înţeCesuCantic aCcuvântuCiriţ.
împăratuCJAugustus îi încredinţează CuiKoraţiu compunerea imnuriCorîn cinstea JocuriCorSecuCane.
JAcest Cucru i-a adus poetuCui o faim ă pe scară largă, după care s-a întors din nou (a Cirică.
în anuC 8 î.Kr., JMecenas moare, iar Koraţiu i-a supravieţuit doar două Cuni. JA fost
înmormântat pe coCina DsquiCCina, aCături de JMecenas.
Creaţia Cui Koraţiu, un maestru fenomenaCaC versuCui, creatoruCpoeziei minţii, străCucitoaM
şi armonioasă, este una dintre cuCmiCe Citeraturii latine pe care eCa îmbogăţit-o prin noiCe măsuri
aCe Ciricii greceşti.
Ş tiin ţa poetică a servit ca sursă de inspiraţie pentru JArta poetică a Cui Podeau (anuC 1674).

❖ Cumpătatul nu seamănă cu zgârcitul. !

❖ Originea nu se schim bă prin bogăţie.
❖ Teme-te de laudele deşarte, învelite în blana vulpii.
❖ M arile promisiuni scad încrederea.
❖ Să ne com portăm mereu potrivit cu vârsta fiecăruia.
❖ Orice ai turna într-un vas murdar, sigur se va acri.
❖ N-am să mor cu totul.
❖ Păstrează-ti
/ raţiunea
/ în situatii
/ dificile.
❖ Războaiele sunt blestemate de mame.
❖ Vom ajunge cu toţii în unul şi acelaşi loc.
❖ Tot ce a trecut e trecut.
❖ Pentru toate există lim ite specifice.
❖ Pe toţi îi aşteaptă una şi aceeaşi noapte, toţi vor trebui odată să calce pe
cărarea morţii.
/
❖ Deshamă calul care a îmbătrânit.
❖ Vorba zvârlită n-o mai prinzi.
❖ Proştii, fugind de vicii, cad în extrema cealaltă.
❖ M ânia este o nebunie de scurtă durată.
❖ Anii trec în goană şi ne răpesc toate, una după alta.
❖ Adevărul gol-goluţ.
❖ Poţi să goneşti natura şi cu furca, fiindcă ea oricum se întoarce.
❖ Banii fie că-1 domină pe cel care-i deţine, fie îl slujesc.
❖ îndrăzneşte să fii înţelept!
❖ Pentru tine virtutea e o vorbă, iar dumbrava sfântă doar o adunătură de
lemne.
❖ Virtutea părinţilor e o zestre bogată.
❖ Acordul tuturor îl obţine acela care a îm binat plăcutul cu utilul.
❖ Dacă nu alergi cât eşti sănătos, va trebui să alergi când te vei îmbolnăvi.
❖ Dacă acum ne e rău, nu mereu ne va fi astfel şi-n viitor.
❖ Dacă vecinul tău arde, şi pe tine te am eninţă nenorocirea.
❖ Dacă eşti în regulă cu stomacul, pieptul, picioarele, nicio comoară
împărătească nu va putea adăuga nimic.
❖ Dacă ai ceva mai bun, propune; dacă nu - supune-te.
❖ Dacă nu vrei ca prietenul să-ţi observe cocoaşa, nici tu nu te uita la negii lui.
❖ Dorinţa de a ne feri de o greşeală ne împinge la alta.
❖ Trăieşte, am intindu-ţi ce scurtă este viaţa.
❖ Au m ai existat viteji şi înainte de Agamemnon.
❖ După crim ă urmează şi pedeapsa.
❖ Mirosul care s-a îmbibat în vasul încă nou se va păstra pentru multă
vreme.
❖ Află, artistule, că în toate e nevoie de simplitate şi unitate.
❖ Să fii pe placul oamenilor mari nu e chiar o cinste de lepădat.
❖ Şi tot ce este ascuns sub pământ va ieşi cu timpul la lumina zilei!
❖ Ţine cont că fiecare zi poate fi pentru tine ultima.
❖ Uneori chiar şi bunul Homer moţăie.
❖ Cel păţit se teme.
❖ La ce bun în viaţa repede trecătoare să adunăm atât de multe?
❖ Asemenea frunzelor copacilor care se schimbă în fiecare an, la fel şi
cuvintele, trăindu-şi veacul, fac locul celor nou-născute.
❖ Ce folos au legile aspre acolo unde nu există morală? Ce înseamnă nişte
legi goale fără obiceiuri?
❖ Când esenţa lucrării e gândită dinainte, cuvintele vin de la sine.
❖ Concizia e necesară pentru ca vorba să curgă uşor şi liber.
❖ Cine ştie, vor adăuga zeii şi ziua de mâine zilelor deja trecute?
❖ Cine amână să-şi pună viaţa în ordine, seamănă cu prostănacul care
aşteaptă lângă râu să curgă toată apa.
❖ Cine obţine multe, multe va avea de pierdut.
❖ Cine salvează un om împotriva voinţei acestuia, nu procedează mai bine
decât un criminal.
❖ Unul este încrâncenat din cauză de ambiţie, altul din cauză de arginţi.
❖ Cine, părăsindu-şi ţara, poate fugi şi de sine?
❖ E mai uşor de suportat cu răbdare ce nu ne e dat să îndreptăm.
❖ Doar o singură dată avem ocazia să mergem pe ultimul drum.
❖ Chipul oamenilor plânge cu cei ce plâng şi râde cu cei ce râd.
❖ Măsură trebuie să fie în toate.
❖ îmi place când mi se spune că sunt un om cinstit.
❖ Multe se pot naşte din ce a murit deja.
❖ Noi vorbim, iar timpul invidios zboară.
❖ Suntem doar pulbere şi umbră.
❖ Azi trebuie spus doar ce se cuvine a fi spus azi.
❖ Mulţimea mă fluieră, dar eu mă aplaud singur.
❖ Zeflemeaua rezolvă adesea mai bine şi mai categoric problemele
importante, decât o face un discurs aspru acuzator.
❖ Nu există fericire fără defecte.
❖ Nu e important dacă va greşi din prostie sau într-un acces de furie.
❖ Nu toţi se entuziasmează de aceleaşi lucruri şi nu tuturor le plac aceleaşi
lucruri.
❖ Nu-1 pedepsi cu biciul pe cel care merită doar cureaua.
❖ Nebunule, nu duce lem ne în pădure.
❖ Nu întreba ce va fi mâine.
❖ Nu te abate din treabă, dar nici nu te agita peste măsură.
❖ Nu încrunta din sprâncene!
❖ Nu e cu putinţă o bunăstare în toate înţelesurile.
❖ Nu e cu putinţă să ştim tot.
❖ Nu e cu putinţă omului să ştie şi să presimtă când şi faţă de ce să-şi ia
m ăsuri de prevedere.
❖ Defectele prietenei scapă atenţiei îndrăgostitului.
❖ Urâm virtutea când ne e bine, cu invidie o căutăm când dispare din faţa
ochilor noştri.
❖ Pentru oam eni nim ic nu este cu neputinţă.
❖ Timpul zboară fără oprire.
❖ Nici casa, nici moşia, nici grăm ezile de bronz şi aur nu potgoni febra
din trupul celui care le stăpâneşte şi nici tristeţea din sufletulsău:dacă
cel care stăpâneşte atâta m ulţime de lucruri vrea să se folosească de ele,
trebuie să fie sănătos.
❖ Nimic nu se obţine
/ în viată
/ fără multă muncă.
❖ Nimic nu poate fi frum os din toate punctele de vedere.
❖ Stăpâneşte subiectul - cuvintele se vor găsi.
❖ Prudenta
/ nu e niciodată excesivă.
❖ De la vin se prăpădeşte frum useţea şi se scurtează tinereţea.
❖ Deosebeşte ce e drept de ce e strâmb.
❖ E o bucurie şi o cinste să mori pentru ţara ta.
❖ Necesitatea îl răsplăteşte cu aceeaşi m ăsură şi pe cel m are şi pe cel mic.
❖ Supune-ţi spiritul. Dom ină-ţi stările.
❖ Foloseşte ziua de azi şi încrede-te cel mai puţin în viitor.
❖ Trăieşte clipa!
❖ Poetului nu i se iartă versurile m ediocre nici de către oameni, nici de
către zei, nici de către vânzătorii de carte.
❖ Ascultă sfatul prietenului.
❖ Plăcută va fi sosirea ceasului pe care nu l-ai sperat.
❖ N-a trăit rău nici cel care s-a născut şi a murit necunoscut.
❖ Mai bine am âni tot şi vorbeşti la momentul potrivit.
❖ Fie ca zeul să nu amestece.
❖ încerc să supun îm prejurările şi nu mă supun lor.
❖ Să spui o fabulă unui măgar surd.
❖ Odată cu mărimea bogăţiei cresc şi grijile.
❖ Cu inima curată soarbe-le cuvintele şi încrede-te celor înţelepţi.
❖ Argintul e mai ieftin decât aurul, aurul e mai ieftin decât calităţile
morale.
❖ Primul e întotdeauna mai tare.
❖ Eroismul ascuns nu se deosebeşte de imobilitatea mormântului.
❖ Zgârcitul seamănă cu un nebun.
❖ Avarul e mereu nemulţumit.
/
❖ Ce plăcut e să te dedai nebuniei acolo unde se cade.
❖ Moartea e ultima însemnare pe lista treburilor omeneşti.
❖ Moartea îl ajunge şi pe acela care fuge de ea.
❖ Moartea vine pentru toţi în acelaţi fel.
❖ Stabileşte-ţi doar scopuri realizabile.
❖ Străduieşte-te să-ţi păstrezi stăpânirea de sine şi-n clipele amare.
❖ Anii trec cu repeziciune.
❖ Fericit e acela care, departe de griji, îşi lucrează cu boii pământul
strămoşesc.
❖ Cel vesel şi cel trist nu se suportă unul pe altul.
❖ E greu să exprimi cu vorbele tale adevărurile generale.
❖ Află ce caracter are prietenul ca să nu ajungi să-l urăşti.
❖ Stăpâneşte-ţi mânia, căci dacă nu este ţinută în frâu, ea îţi va porunci.
❖ Haideţi, prieteni, să găsim puţin timp liber cât soarta ne e prielnică.
❖ Aş vrea să ştiu ce vechime dă valoare unei scrieri.
❖ Pictorilor, ca şi poeţilor, le este dat de mult dreptul să îndrăznească orice.
❖ După o oră urmează o zi.
❖ Cântăreşte mai des ce şi cui spui.
❖ Şterge mai des cele scrise.
❖ Omul bine pregătit îşi păstrează speranţa când e nefericit şi se teme de
cotiturile sorţii când e fericit.
❖ Orice sfat vei da, să fii concis.
❖ Pe cine nu ameninţă timpul ucigător?
❖ Să ai o conştiinţă curată înseam nă să nu porţi în spate păcate.
❖ Ce sunt legile fără moravuri, ce sunt moravurile fără credinţă?
❖ La ce bun să căutăm tărâmuri încălzite de alt soare?
❖ Ca să trăieşti, trebuie să fii vigilent.
❖ Gluma, vorba ironică sunt adesea mai de efect şi definesc mai bine
lucrurile importante, decât studiul serios şi adânc.
❖ Am ridicat un monument mai trainic decât bronzul.
❖ Acasă mă bucur de timpul liber.
❖ Eu nu mai sunt cel ce-am fost odată.

Titus Livius
(59 î.Hr.-17 d.Hr.)
Istoric roman. Autor a l Istoriei Romei de fa întemeierea cetăţii (în 142 de cărţi din care s-au
păstrat 35). A fo s t primul istoric profesionist din istoria literaturii romane.
Scrierea lui Livius a cuprins evenimentele din imperiul roman şi din vremea nenumăratelor
războaie din timpurile de dinaintea de întemeirea Romei şi până în anul 9 î.Jfr.
Autorul şi-a publicat relatarea treptat, pe măsură ce era scrisă. Aproape fiecărei cărţi (cu
excepţia cărţilor 136 şi 137) li s-au adăugat încă din antichitate aşa-numitele „perioche” —o
adnotare care explica pe scurt nu numai evenimentele importante, dar şi aprecierea autorului.
Din câteva cărţi s-au păstrat fragmente însemnate. Scrierile lui Livius au fo s t transcrise până
in secolul a l V-lea.

♦> Despre Alexandru Macedon: „Oricât de însem nată ni s-ar părea măreţia
acestui om, ea răm âne doar m ăreţia unui singur om pe care l-a însoţit
norocul un pic mai mult de zece ani"
❖ Statul roman, începând de la ceva mic, a crescut în aşa măsură, încât deja
suferă de pe urma măreţiei sale.
❖ M ânia lipsită de putere e zadarnică.
❖ Bogăţia dă naştere avariţiei.
❖ în trupul bolnav, o neputinţă înrădăcinată dă naştere şi alteia.
❖ în îm prejurări grele, când nu mai ai la ce spera, cele m ai disperate hotărâri
sunt cele mai corecte.
❖ Războaiele există pentru cei tineri.
❖ în general, invenţiile omeneşti sunt bune cel mai adesea doar în teorie, iar
dacă încerci să le pui în practică acolo unde trebuie să-şi găsească îm plinirea,
şi nu în discuţiile despre menirea lor, nu împlinesc aşteptările.
❖ Toţi spun unul şi acelaşi lucru.
❖ Orice mulţime seamănă cu o mare: o poate pune în m işcare şi un vânticel,
şi un uragan.
❖ Orice crim ă e fără premeditare.
❖ H anibal e la porţi!
❖ H anibal, tu ştii să obţii victoria, dar nu ştii să te foloseşti de ea.
❖ Acolo unde nu există intentie,
/ ' nu există nici vină.
❖ Tot ce se adaugă la final pare mereu important.
❖ Dacă ai început cu îndrăzneală, la fel se cuvine să continui, fiindcă uneori
îndrăzneala se transform ă, în cele din urmă, în chibzuinţă.
❖ încrederea obligă la încredere.
❖ Experienţa îndelungată este unicul supraveghetor al legilor.
❖ Un stat nu poate exista pentru multă vreme în linişte, şi dacă nu are
un duşman în exterior, el se va găsi în interior: deşi se pare că oamenii
puternici nu au de cine se teme, forţa lor proprie îi stânjeneşte.
❖ Pacea obţinută e mai bună şi mai trainică decât o victorie aşteptată.
❖ Prietenia ar trebui să fie nemuritoare, iar duşmănia pieritoare.
❖ Dacă nu te grăbeşti, totul va fi limpede şi trainic; graba este nesăbuită şi
oarbă.
❖ Dacă ai ceva de făcut, trebuie să te hotărăşti să faci.
❖ Terminând povestirea războiului punic, simt o astfel de uşurare de parcă
eu însum i aş fi luat parte la greutăţile şi pericolele lui.
❖ Legile date în vreme de pace sunt în mare parte anulate de război, iar
legile date în vreme de război le anulează pacea.
❖ Dintre duşmani nu a mai rămas nimeni care ar putea anunţa
înfrângerea.
❖ Adevărul poate fi uneori înăbuşit, dar nu se stinge niciodată.
❖ Deznodământul lucrurilor este dascălul celor fără minte.
❖ Deznodământul lucrurilor mari depinde adesea de mărunţişuri.
❖ Aşa cum un om bolnav suportă mai greu o boală uşoară, decât suportă
omul sănătos o boală grea, la fel şi un stat bolnav nu suportă niciun fel
de nenorocire, şi nu pentru pentru că ar fi grea, ci pentru că statul nu are
puterea să ridice această greutate.
❖ Cum se întâmplă adesea, partea cea „mare" a ieşit învingătoare în faţa
părţii „bune"
❖ Cel mai uşor de suportat e un rău cunoscut.
❖ Bărbat se numeşte doar acela pe care vântul bătând dintr-o parte nu-1
abate din drum,' iar cel care bate din fată nu-1 încovoaie.
f

❖ Mai bine o pace veşnică, decât vise despre victorie.

❖ Mai bine mai târziu să te opui obrăzniciei şi neghiobiei, decât niciodată.
❖ Mai bine mai târziu, decât niciodată.
❖ Oamenii sunt mai receptivi în privinţa binelui, decât în cea a
nenorocirii.
❖ Oamenii îi sperie pe alţii ca să nu se teamă ei înşişi.
❖ Oamenii sunt nişte oratori extraordinari atunci când se justifică.
❖ Tovărăşia între împăraţi nu e trainică.
❖ Pacea e trainică acolo unde condiţiile ei au fost acceptate de bunăvoie, iar
acolo unde doriţi să aveţi sclavi, nu vă bazaţi
/ / ' / 1
pe credinţă.
/

❖ Bărbatul şi conducătorul nu scapă ocazia potrivită şi o supune planurilor

sale.
❖ Noi nu avem puterea să suportăm nici propriile noastre vicii şi nici leacul
împotriva lor.
❖ Devenim diferiţi de strămoşii noştri.
♦ Pe locul întâi stă omul care poate da un sfat util; pe al doilea, stă cel care
ascultă acest sfat; iar acela care nici nu dă sfaturi şi nici nu se supune
sfatului dat de altcineva e un prost (Parafrază după Hesiod).
♦ Că doar n-o fi apus soarele pentru ultim a dată.
♦ Necunoscutul sperie m ai tare.
♦ Dispreţuind cruzimea, voi înşivă daţi dovadă de cruzime, şi, nefiind
încă liberi, vreţi deja să stăpâniţi asupra adversarului. (Senatorii Lucius
Valerius şi M arcus Horaţius)
♦ Necesitatea este cea m ai de pe urm ă şi cea m ai puternică armă.
♦ Nefericirea ne-a învătat
/ ce este evlavia.
♦ Nu există o lege care să-i satisfacă pe toţi.
♦ Nu există om care să dispreţuiască bârfa într-atâta, încât să nu-i tresalte
inima la auzul acesteia.
♦ Nicio zi nu trece degeaba.
♦ Niciun cetăţean nu trebuie aşezat atât de sus, încât să nu poată fi tras la
răspundere potrivit legilor.
♦ Nimic nu corespunde m ai mult egalităţii şi libertăţii ca posibilitatea de a
aduce pe oricine în faţa judecătorului, chiar şi pe cel mai puternic.
♦ Ce anume (ca să nu mai vorbim de o poziţie înaltă în stat) s-ar putea
încredinţa fără frică oricui dacă n-ar trebui să se dea socoteală pentru
faptele proprii?
❖ Nicio crim ă nu poate avea întemeiere juridică.
❖ încrederea dovedită prim eşte fidelitatea drept răspuns.
❖ Armele sunt teribile în m âinile acelora cărora nu le-a m ai rămas nicio
speranţă.
❖ Trebuie să acţionezi potrivit dreptăţii, şi nu prin forţă.
❖ Tărăgănarea e periculoasă.
♦ Trecutul e m ai uşor de blamat, decât de îndreptat.
❖ Planurile înflăcărate şi îndrăzneţe sunt bune num ai la prim a vedere:
punerea lor în practică e chinuitoare, iar rezultatele sunt jalnice.
❖ Viaţa de ostaş înăspreşte inima.
❖ Rareori omului i se dă deodată şi fericire şi bun simţ.
❖ Rom anii şi-au sporit puterea nu atât prin victorii, cât prin legăturile
blânde cu cei învinşi.
❖ De la m al nu poţi conduce corabia.
❖ Cu duşmanul înarm at trebuie să fii nemilos, dar cu cel învins e m ai de
preţ bunătatea.
❖ Strategul nu ia parte la vot în ce priveşte războiul care stă să vină.
❖ Frica denaturează orice în sensul cel m ai păgubos.
 Secolul I î.Hr.

❖ Frica în faţa zeilor - metoda cea m ai utilă pentru mulţimea ignorantă şi

vulgară.
❖ Superstiţia vede voinţa zeilor şi în mărunţişuri.
❖ Atacatorul e întotdeauna mai înflăcărat decât cel care se apără.
❖ Fugind de soartă, el, cum adesea se întâmplă, îi fuge în întâmpinare.
❖ A trece prin foc şi sabie.
❖ Condiţiile păcii le dictează nu acel care o cere, ci acel care o oferă.
❖ Deşi munca şi desfătarea se deosebesc prin natura lor, există oricum între
ele o oarecare legătură naturală.
❖ Adesea, şi mai ales în timpul războiului, aparenţa are aceeaşi forţă
şi acţiunea însăşi; a crede că vei avea parte de ajutor e totuna cu a-1 fi
primit.
❖ Cu cât fericirea e mai multă cu atât trebuie să i te încrezi mai puţin.
❖ Cu cât mai puţin simţi frica, cu atât mai mic e pericolul.

Carus Titus Lucretius

(99-55 Î.Hr.)
Poet şifilo z o f antic roman.
Poemul său filozofic Despre natura lucrurilor, scris inform ă de epopee didactică, expune
învăţătura filozofului grec Epicur - în primul rând, fizica acestuia, atingând doar în treacăt
teoria cunoaşterii şi etica. Este unicul monument de gândire materialistă a antichităţii care s-a
păstrat până în zilele noastre în întregime. Poemul constă din şase cărţi, în care este expusă
teoria atomistă despre apariţia lumii şi se respinge intervenţia zeilor în mersul acesteia; teoria
despre suflet, despre materialitatea şi mortalitatea acestuia, despre legătura acestuia cu corpul;
teoria despre om şi despre percepţiile senzoriale ca fundament a l cunoaşterii; cosmogonia şi
teoria evoluţiei speciei umane şi, de asemenea, originea (imSii.
Potrivit lui Lucreţius, folosirea focului şi apariţia fam iliei au constituit primii paşi pe
calea de la starea primitivă, „sălbatică”, la formarea comunităţii şi a culturii, acest lucru
fiin d înlesnit foarte mult de naşterea limbii. Originea religiei este explicată prin trei cauze
naturale: imaginile fantastice ale unor fiinţe minunate şi atotputernice apărute în vise au
devenit obiect de adoraţie; fenomenele naturale, superioare puterilor omeneşti, atribuite unor
fiinţe supranaturale; în fine, procesul de divinizare s-a născut ca urmare africii căreia oamenii
îi sunt supuşi. Alegând pentru scrierile sale filozofice o form ă versificată, poetul a însufleţit şi
a făcu t ca doctrina lui Epicur să devină mai convingătoare.
Materialiştii secolelor a l XClI-lea şi alXX lII-lea au preluat ideile atomiste ale antichităţii
în principal din operele lui Lucreţius. Cel mai însemnat propagator a l ideilor lui Lucreţius a
fo st filo zofu l francez Pierre Cjassendi.

❖ Zeu a fost acela care a descoperit pentru prima dată temeiul raţional al vieţii.
❖ îm preună cu creşterea corpului se dezvoltă şi însuşirile sufleteşti.
❖ Odată cu trecerea timpului sensul lucrurilor se schimbă.
❖ Totul e trecător, natura schim bă tot.
❖ Tot ce e creatură e nim icnicie în comparaţie cu Universul.
❖ Fiecare simt/ cu domeniul său.
❖ Undeva trebuie să existe şi alte aglomerări de materie.
❖ Spiritul e puternic din pricina bucuriei.
❖ Sufletul se poate vindeca la fel ca şi corpul.
❖ Dacă scuipatul omului îl atinge pe şarpe, acesta din urm ă moare.
❖ Dacă sim ţurile vor fi neadevărate, atunci întreaga noastră raţiune se
dovedeşte mincinoasă.
❖ Sursa desfătărilor emană ceva amar.
❖ Ştiinţa m ea - să trăiesc şi să fiu sănătos.
❖ Revenim şi ne aflăm mereu între aceleaşi lucruri.
❖ Indiferent la ce se uită, bolnavului de gălbinare i se pare că totul e galben.
❖ Trebuie să spulberi grozăviile şi negura din spirit.
❖ Nu există niciun lucru care să apară şi să crească de la sine.
❖ Nu există nimic la ce să nu fi îndrăznit im aginaţia omului.
❖ Nu există nimic, oricât de m ăreţ şi de surprinzător ar fi părut la prima
vedere, la care să nu privim treptat cu mai puţină surprindere.
❖ O idee nouă o înlătură pe cea veche.
❖ Cunoaşterea adevărului ia naştere în noi cu ajutorul simţurilor.
❖ După m oartea adevărată nu va m ai exista un al doilea „eu"
❖ Munţii zdruncinaţi îşi înalţă glasurile până la stele.
❖ Natura sufletului e necunoscută.
❖ Specia um ană e însetată de orice bârfă.
❖ Ceea ce este schim bător decade şi, drept urmare, piere.

Ovidiu (Publius Ovidius Naso)

(43 î.Hr.-18 d.Hr.)
i'Poet roman.
S-a născut într-o fam ilie care aparţinea păturii Sogate a cavaleriei şi a primit educaţia
retorică oSişnuită în acea vreme. J i fo s t educat în epoca imperiului Cui Jiugustus când, odată
cu terminarea răzSoaieCor civiCe şi instaurarea primatuCui ItaCiei asupra provinciilor, a crescut
extrem de muCt Sunăstarea CatifundiariCor şi a negustorilor itaCici.
& a fo st poetufvieţii de curte a ‘Romei din epoca CuiJăugustus, a iCustrat în creaţia sa ideaCurde
păturii negustoreşti, care, în acea vreme, atinsese un nivelfoarte ridicat de Sunăstare economică.
Lui Ovidiu îi este străină proSCematica sociaCă şi fiCozofică specifică generaţiei Citerare
anterioare, care a trăit în perioada pră6uşirii repu6Cicii (Vergi(iu, Jforaţiu). în creaţia (ui, pe
primuC Coc se află temeCe erotice, cu accentuC nu pe profunzimea sau spontaneitatea trăirii, ci
pe jocuC ingenios şi de efect cu motiveCe Citerare tradiţionale. OpereCe poetului se remarcă prin
sprinteneala şi elasticitatea versului, p e care Ce stăpânea la perfecţie.
Cultivând o poezie individualistă, Ovidiu, în poemele sale timpurii Rlrta iu6irii şi ‘Remediile
oferă sfaturi în domeniul relaţiilor de dragoste şi introduce scene din viaţa romanilor.
iu 6 ira ,
Trecerea la marile creaţii în spiritul poeziei „ştiinţifice” elenistice este marcată de compunerea
poemului (Metamorfoze, care este gândit ca o epopee şi conţine aproximativ două sute cincizeci
de legende mitologice şi folclorice despre transformarea oamenilor în animale, în plante, în
constelaţii sau chiar în pietre. în ultima parte a vieţii, Ovidiu scrie E fegii triste şi Scrisori ie
fa (Pontus ‘Ettxjn u s.
L a finele anului 8 d.Ht, Ovidiu a fo s t exilat de către împăratulAugustus în oraşul Aomis
(astăzi portul Constanţa din Rpmânia), unde a şi murit.

❖ Săracul este peste tot doborât la pământ.

❖ Fără discordie, iubirea nu durează multă vreme.
❖ Dragi îţi sunt artele; sub vălul lor bogat sufletele se umplu de smerenie,
iar vrajba haină e alungată.
❖ în m ii de feluri mi se arată m oartea în faţa ochilor; pieirea nu-i aşa de
grea, pe cât e aşteptarea ei.
❖ Vouă, frumoaselor, vă cade bine să vă am estecaţi în mulţime. Ieşiţi m ai des
din casă, chiar fără un ţel anume! Ca să prindă o oaie, lupoaica aleargă
după câteva. Vulturul o singură dată se năpusteşte în stolul de păsări. Să
se arate femeia frum oasă, poate, din mulţime, va atrage m ăcar pe unul!
Ea ar trebui să se străduiască să placă şi toate gândurile să şi le închine
grijii de a atrage un num ăr m are de admiratori. Mereu întâm plarea are
o im portanţă hotărâtoare şi, de aceea, să-ţi fie m ereu undiţa aruncată:
peştele se lasă prins şi la o adâncim e la care te aştepţi cel m ai puţin.
❖ încrede-te în experienţă.
❖ Să taci m ereu şi peste tot nu e un merit prea mare. Dar e păcat să vorbeşti
despre ce-ar trebui să taci.
❖ Vinul îndeam nă la m ângâieri şi aţâţă. Din faţa vinului băut în cantitate
m are fug, dipărând, grijile. A tunci intră în scenă râsul, atunci şi cel sărac
se-nsufleţeşte, trec tristeţea, grijile şi încruntarea de pe frunte, toate
intenţiile
/ devin sincere,' ceea ce e atât de rar în vremea noastră. Vinul
înlătură orice urm ă de artificialitate. Astfel, frum oasele au înrobit inim ile
tinerilor bărbaţi, iar iubirea născută din vin s-a dovedit a fi un foc în chiar
inim a focului.
❖ îndrăgostitul e m ereu gata să creadă în realitatea acelui lucru de care se
teme.
❖ Timpul vindecă dorul din dragoste.
❖ Totul se preschim bă, nim ic nu dispare.
❖ Timpul poate îndulci orice, nu şi am arul meu.
❖ Totul este trecător şi nim ic nu este nem işcat în lume.
❖ Timpul le înghite pe toate. i

❖ Orice speranţă întemeiată pe merit e lege.

❖ Bârfa guralivă căreia îi place să adauge m inciuna adevărului creşte cu
fiecare m inciună cât de mică.
❖ Povara devine uşoară când o porţi cu supunere.
❖ Grija unui laş ticălos e să-l calce în picioare pe cel căzut.
❖ Pentru virtute nicio cale nu e de nestrăbătut.
❖ Sufletele nu mor. Părăsindu-şi locul fostei existenţe, ele trăiesc în alte
locuri în care sunt adăpostite.
❖ Virtuoasă e doar nevasta pe care nu o constrânge frica. Cea care e
credincioasă din frică, nu e deloc aşa.
❖ E perm is să înveţi chiar şi de la vrăjmaş.
❖ De vrei ca femeia să continue să te iubească, străduieşte-te s-o convingi
că eşti în extaz din pricina frum useţii ei. Dacă e îmbrăcată într-o rochie
roşie - laudă-i rochia roşie, dacă e îmbrăcată într-o rochie din pânză fină,
spune-i că-i vine bine. Dacă poartă bijuterii de aur, spune-i că pentru tine
ea este mai scumpă ca aurul; dacă îi trece prin cap să poarte o haină de
iarnă, laud-o pentru asta. Se apropie ea doar cu o cămaşă pe ea, strigă:
„Mă tulburi!" şi cu glas de implorare roag-o să nu răcească. Dacă părul
îi este iscusit pieptănat în două cozi, entuziasm ează-te că e pieptănat în
două cozi; dacă părul este buclat, laudă-i buclele. Entuziasm ează-te de
m âinile ei când dansează şi de voce când cântă; dacă se opreşte, arată-te
întristat că a term inat prea repede de cântat.
❖ Există o oarecare desfătare chiar şi-n lacrimi.
❖ Femeia care nu păcătuieşte doar pentru că nu i se perm ite - păcătuieşte.
❖ Invidia se chinuie singură.
❖ Legile sunt făcute ca să m icşoreze puterea celui m ai puternic.
❖ Preocupările îşi pun amprenta pe caracter.
❖ Fructul interzis e dulce.
❖ Răul înăbuşe-1 din faşă! Dacă m omentul e scăpat din vedere şi boala s-a
consolidat, ce m ai poate face doctorul?
❖ Şi inelul se şterge cu timpul.
❖ Fie nu te apuca, fie du la bun sfârşit.
❖ Artele îndulcesc apucăturile.
❖ Nu există atracţie pentru ceva necunoscut.
❖ Care om cu m inte se dă în lături de la dulceturile unui sărut? Chiar
r

dacă frum oasa refuză să-ţi dăruiască sărutări, tu smulge-i-le, dacă-ţi sunt
refuzate! Poate că, la început, ea se va îm potrivi şi va spune: „Obraznicule"
Dar, şi îm potrivindu-se, o să vrea să fie victorioasă! Fereşte-te însă să-i
smulgi fără jenă sărutări de pe buzele ei dulci şi să-i dai motiv să se
plângă de grosolănie!
❖ O picătură găureşte piatra.
❖ Cine a avut parte de un sărut merită să piardă şi ce i s-a dat, dacă nu
obţine şi restul. Că oare mult a mai rămas de făcut după sărut pentru
îm plinirea tuturor dorinţelor sale?
❖ Oam enilor li se potriveşte smerenia, iar animalelor, mânia.
❖ Cine poate ascunde dragostea?
❖ De dragoste nu te vindeci cu ierburi.
❖ Clipele veşnic se înlocuiesc una pe alta.
❖ Tinereţea trece repede: prinde timpul trecător.
❖ Noi ne entuziasmăm de cele din vechime, dar trăim în actualitate.
❖ Tindem mereu către cele interzise şi ne dorim cele nepermise.
❖ Credem cu greu ceea ce nu ne place să credem.
❖ Noi, bărbaţii, urâm aroganţa care întrece orice măsură. Aveţi încredere
în omul cu experienţă! Că adesea, chiar când femeia nu a rostit niciun
cuvânt, noi o urâm doar pentru felul cum priveşte.
❖ Pe câmpia vecină recolta e mai îmbelşugată, iar vaca vecinului pare să
aibă ugerul mai gras.
❖ Să nu-ţi treacă prin cap să-i arăţi femeii ce defecte are.
❖ Nimic nu piere în măreţul univers.
❖ E în afara oricărei îndoieli înţelepciunea itacului (adică a lui Ulise) care
dorea să vadă fumul casei natale.
❖ Nu e fără de primejdie să lauzi prietenului obiectul iubirii tale: dacă se va
încrede în laudele tale, o să-ţi calce pe urme.
❖ Pe cei nefericiţi
/ înainte de toate îi lasă raţiunea.
/
❖ Noaptea şi vinul nu permit să judeci frumuseţea. Noaptea ascunde
defectele şi nu te lasă să vezi niciun aspect negativ; aceste ore fac din
orice femeie o frumuseţe.
/
❖ Noaptea, dragostea şi vinul nu deşteaptă dorinţe modeste: noaptea
izgoneşte sfiala, iar vinul şi dragostea - timiditatea.
❖ O treabă se judecă după rezultat.
❖ Experienţa e cel mai bun dascăl.
❖ Feriţi-vă să recomandaţi lumii întregi viciile cuiva.
❖ Permite-mi să rămân fidel propriei rătăciri.
❖ Câtă vreme eşti fericit, ai mulţi prieteni; când vremurile devin tulburi,
rămâi fără nici unul.
❖ Foloseşte-ţi tinereţea - viaţa trece repede: ultimele bucurii nu vor mai fi
la fel de minunate ca primele.
❖ Oricine poate fi bogat în promisiuni.
❖ Cel care a trecut printr-un naufragiu se teme şi de apa stătătoare.
❖ Când faci curte, şi lacrimile pot fi de folos, cu ele topeşti şi un diamant!
Străduieşte-te, după posibilităţi, ca frumoasa să-ţi vadă obrajii umeziţi
de lacrimi. Dacă nu sunt lacrimi (nu întotdeauna apar la timp), udă-ţi
vârfurile degetelor şi du-le la ochi.
❖ Ele vin să privească, dar vin şi ca să fie privite.
❖ Opune-te la început bolii; e târziu să te gândeşti la leacuri, atunci când
boala s-a instalat din cauza îndelungatei amânări.
❖ Chiar dacă nu te ţin puterile, dorinţa e oricum lăudabilă.
❖ Mai devreme sau mai târziu, cu toţii ajungem în acelaşi port.
❖ Gelozia loveşte de moarte chiar şi iubirea cea mai trainică şi mai durabilă.
❖ A păstra cele obţinute nu e m ai puţin uşor decât a le obţine.
❖ Dacă ai promis, fă.
❖ Lacrim ile au uneori puterea proprie cuvintelor.
❖ Dragostea prea arzătoare şi prea înflăcărată ne va duce, în cele din urmă, la
plictis şi e dăunătoare la fel ca o m âncare prea gustoasă pentru stomac.
❖ Un rău se cuvine să-l înfrum useţăm
/ cu vorbe.
❖ Cu vorba, com andantul îmboldeşte la luptă vitejească.
❖ Pe cel îndrăzneţ îl ajută şi Venera, şi întâmplarea.
❖ Priveşte cum din lipsă de activitate se ruinează un corp leneş, la fel cum
se strică apa lacului stătătoare.
❖ De orice înşelăciune e capabil acela obişnuit să facă din negru alb şi din
alb negru.
❖ Calea de mijloc e cea mai lipsită de primejdii.
❖ Versurile sunt reuşite dacă sunt compuse cu lim pezim e sufletească.
❖ Suferinţele, strâns legate de dragoste, sunt nenumărate, la fel ca scoicile
de pe malul mării.
❖ Fericit e acela care ia sub protecţia sa ceea ce iubeşte.
❖ Acolo unde nu există primejdie, satisfacţia e m ai puţin plăcută.
❖ Aceea ce-am fost şi ce suntem, m âine nu vom mai fi.
❖ Munciţi, câtă vreme vă perm it puterile şi anii.
❖ Greu de crezut, femeile iau chiar lecţii de râs şi se străduiesc şi aici să fie
destoinice! Când deschizi gura râzând, trebuie să o faci cum se cuvine: pe
obraji trebuie să fie vizibile două gropiţe, iar buza inferioară să descopere
puţin partea de jos a buzei superioare. Râsul trebuie să fie la auz, dacă
ne putem exprim a astfel, uşor şi cu un ceva fem inin. Sunt femei care-
şi schim onosesc gura într-un râs exagerat. Altele, atunci când râd, se
zdruncină; poţi crede că plâng. La al treilea tip, râsul e cumva horcăit,
respingător. Când râd, te gândeşti că auzi un muget de măgăriţă lângă o
piatră de moară.
❖ Ai fi mai conciliant şi m ai îngăduitor cu zvonurile dacă ai fi ars vreodată
de iubire pentru cineva.
❖ Femeile au caractere diferite şi asupra a mii de inim i diferite trebuie
acţionat în m ii de feluri diferite... Câţi oam eni sunt pe lume, atâtea şi
caractere... Unii prind peşte cu harponul, alţii cu undiţa, alţii cu plasa.
La fel şi tu, nu trebuie să aplici una şi aceeaşi metodă pentru cucerirea
tuturor femeilor, indiferent de vârstă. Dacă ignorantei i te vei înfăţişa ca
educat sau ca prost crescut celei fandosite, ea, săraca, va înceta să mai aibă
încredere în sine. D in acest motiv, femeia, temându-se să se ofere celui
cinstit,' cade uneori în braţele
r
unui ticăloc.
❖ Celui viteaz păm ântul întreg îi este casă.
❖ Ceea ce nu am făcut singuri, nu aş zice că se numeşte „al nostru"
❖ Conştiinţa curată nu se teme nici de zvonuri, nici de bârfe.
❖ Ce să facă femeile dacă bărbaţii sunt mai uşurateci decât ele?
❖ Frumuseţea nu ajunge ca să meriţi iubirea.
❖ Ca să te iubească, pentru a fi demn de iubire, nu este îndeajuns să ai o
înfăţişare neînchipuit de frumoasă şi o siluetă zveltă. Trebuie să îmbini
frumuseţea fizică cu darul minţii. Frumuseţea e un privilegiu şubred: cu
cât te străduieşti mai tare, cu atât mai mult ea se ofileşte, timpul însuşi
o obligă să se veştejească. Violetele şi liliacul nu sunt veşnice; pe tulpina
trandafirului, când petalele se scutură, rămân doar ţepii. Şi ţie, frumosule,
în curând o să-ţi apară firele albe de păr, le vine vremea şi zbârciturilor care
brăzdează faţa. Străduieşte-te să-ţi educi temeinic mintea şi să faci din ea un
ajutor al frumuseţii: numai mintea ne rămâne alături până la mormânt!
❖ Vreau ca moartea să mă ajungă în mijlocul lucrărilor mele.

Publius Syrus
(secolul I î.Hr.)
Poet-mim din timpul lui Cezar şi a l lui Augustus.
Originar din Siria (de unde şi porecla de „sirianul”). Contemporan mai tânăr şi rival a l
lui Decimus Laberius. La Rgma a apărut în calitate de sclav şi, după ce a fo st eliberat, şi-a
interpretat operele dramatice cu mare succes în diferite oraşe ale Italiei. Erau apreciate în mod
deosebit mimele sale pline de maxime moralizatoare. Din aceste maxime a fo st ulterior compusă
o antologie de proverbe şi sentinţe. E posibil ca cel care le-a adunat să f i fo st Seneca, fiindcă
acestuia îifăcea plăcere să-l citeze pe poet.

❖ Nenorocirea îl împinge chiar şi pe cel cinstit să mintă.

❖ Sărăciei nu-i ajunge puţin, iar zgârceniei - mult.
❖ E nebun acela care, nefiind în stare să se domine pe sine, vrea să-i domine
pe alţii.
❖ E fericit acela care moare înainte să fie chemat de moarte.
❖ Cel mai mult să te temi de acela care nu se teme de moarte.
❖ O mare consolare: să pieri odată cu întregul univers.
❖ Fricosul îşi zice prudent, iar zgârcitul - econom.
❖ Fii prudent chiar şi când eşti în siguranţă.
❖ Când eşti în necaz e deja târziu să mai ceri sfaturi.
❖ în disputele inutile adevărul se pierde.
❖ în vorbele dulci se-ntâmplă să fie otravă.
❖ în dragoste, mereu se caută un motiv de vină.
❖ în dragoste, înfăţişarea e mai importantă decât autoritatea.
❖ în dragoste, dorul concurează cu bucuria.
❖ în ce stă fericirea, dacă nu în putere şi răbdare?
Pe vreme frum oasă oricine poate fi cârmaci.
Nu contează drept cine eşti luat, ci cum eşti în realitate.
E im portant de ştiut în ce sens se înţelege fiecare cuvânt.
Dă îndoit cel care dă mai repede.
Cel care, după victorie, se învinge şi pe sine, e de două ori învingător.
O soartă m ăreaţă
f înseam nă o sclavie măreaţă.
/
M ăreţia începe de la m ărunţişuri.
Un lucru costă atât cât poţi lua pe el de la cumpărător.
Bunăvoinţa reciprocă e cea mai apropiată formă de rudenie.
Când vede viciile altuia, cel cu m inte renunţă la ale sale.
Cel vinovat se teme de lege, cel nevinovat - de soartă.
Puterea tim pului e o lege care merită respect.
A m intirea unei nefericiri trecute e motiv pentru o nouă nefericire.
Să te tem i întotdeauna de cel care te-a înşelat o dată.
Victoria e întotdeauna de partea acelora care au înţelegere.
Să păstrezi întotdeauna m ăsura şi-n vorbă şi-n tăcere.
Teama de zi cu zi e aceeaşi teamă, num ai că zilnică.
Unde este unitate acolo e şi victorie.
O chii şi urechile mulţimii sunt m artori de proastă calitate.
Lacrim ile de-a gata dovedesc şiretenie, şi nu tristeţe.
De un copac frum os e plăcut chiar să te şi spânzuri.
Chiar şi cel care săvârşeşte o nedreptate, o urăşte.
Chiar şi cel mai fin fir de păr face umbră.
Lasă-mă să mă exprim liber, dacă vrei s-auzi adevărul.
Banii, dacă ştii să-i foloseşti, sunt sclavi, dacă nu ştii, sunt stăpâni.
Foamea se satisface ieftin, îm buibarea - scump.
Pentru cel nefericit, viaţa însăşi e o nedreptate.
Pentru a salva un om îi poţi pricinui şi durere.
Un nume bun e ca o m oştenire de la părinţi.
O vorbă bună e mai de preţ decât bogăţia.
Linguşitorul câştigă, acolo unde eroul se dă bătut.
Pregăteşte-te îndelung pentru război ca să câştigi mai repede.
Datornicului nu-i place să vadă pragul creditorului său.
Drumul către faim ă se taie cu greu.
Prietenul se caută îndelung, se găseşte cu greu şi se păstrează la fel de
greu.
Altora să le ierţi mult, tie - nimic.
f ' f
❖ Prietenia fie îi adună pe cei egali, fie te face egal.
❖ Prietenia care s-a încheiat, în realitate nu a început niciodată.
❖ Gândeşte-te m ai mult la conştiinţă, decât la reputaţie.
❖ Dacă doi fac unul şi acelaşi lucru, nu e unul şi acelaşi lucru.
❖ Dacă nu se naşte o faim ă nouă, atunci se pierde şi cea veche.
❖ Dacă nu vrei să te temi de nimic, fereşte-te de orice.
❖ Dacă te supui fără plăcere, eşti sclav; dacă o faci cu plăcere, eşti slujitor.
❖ E o diferenţă între cel care pare înţelept şi cel care chiar este.
❖ Niciun om de treabă nu a devenit până acum dintr-odată bogat.
❖ Pe cel lacom banii îl excită, dar nu-1 satisfac.
❖ Cea care doreşte să pară frum oasă nu refuză nimic.
❖ Cel care doreşte să se poarte urât mereu găseşte un motiv.
❖ Dacă doreşti adevărul, nu-ţi înfrâna limba.
❖ Femeia fie iubeşte, fie urăşte; o a treia cale nu există.
❖ Cel care trăieşte num ai pentru sine e mort pentru ceilalţi.
❖ Viaţa e scurtă, dar în nenorocire pare lungă.
❖ Să uite de linişte cel căruia i-a dat prin cap să domine o femeie.
❖ Invidiosul nu spune ceea ce este, ci ceea ce poate face rău.
❖ Ziua de m âine este elevul celei de ieri.
❖ O lim bă rea e semnul unui suflet rău.
❖ Cei care îi vorbesc de rău pe alţii, cel m ai adesea se acuză pe sine.
❖ Să-ţi ştii m ăsura şi-n vorbă şi-n tăcere.
❖ A şti când ţi se scurge tim pul înseam nă să mori continuu.
❖ Pe învingători nici rănile nu-i dor.
❖ Şi ruşinea e bună când e în numele a ceva demn.
❖ O bătrână jucăuşă e o distracţie pentru moarte.
❖ Izgonitul care nu are nicăieri o casă e ca un mort fără mormânt.
❖ Chiar şi-n spatele sărutărilor se ascunde uneori ura.
❖ Fericirea conţine uneori în ea o fărâmă de prostie.
❖ Cel care doreşte să trăiască doar printre nevinovaţi, caută de fapt singu­
rătatea.
❖ Când iubeşti, nu ştii, iar când ştii, nu iubeşti.
❖ Când viciul e rentabil, adevărul e în declin.
❖ Când aurul convinge, vorba e neputincioasă.
❖ Când Fortuna ne m ângâie, vrea să ne ademenească.
❖ Pe cine nu înfrânezi cu binele, înfrânează-1 cu răul.
❖ Cine este respectat, acela nu este niciodată linguşit, fiindcă respectul
preţuieşte, iar linguşeala îşi bate joc.
❖ Pe cine iubeşte norocul, acela se prosteşte dintr-odată.
❖ Dacă tatăl îţi este bun - iubeşte-1, dacă este rău - rabdă-1.
❖ Cui îi este perm is m ai mult decât i se cuvine, acela doreşte m ai mult decât
îi este permis.
❖ Sfârşitul iubirii îl pune nu raţiunea, ci timpul.
❖ E din cale-afară de greu să păstrezi ceea ce place multora.
❖ Un chip frum os e o recom andare fără cuvinte.
❖ Cei blajini sunt m ai în siguranţă, dar sunt ţinuţi în sclavie.
❖ Cine e recunoscător, nu ţine cont de supărare.
❖ Cine-şi îndreaptă repede greşeala, o atenuează.
❖ Cine judecă repede, repede se şi căieşte.
❖ Prostul care a înţeles că e prost, deja nu m ai e prost.
❖ Prostului nu-i sunt de folos sfaturile celui deştept.
❖ Cine este bun num ai în vorbe, e de două ori rău.
❖ Cine are un spirit ferm, nu cunoaşte ezitarea.
❖ Cine ia apărarea vinovatului, singur îşi atrage vinovăţia.
❖ Cine vrea puţin, de puţine şi are nevoie.
❖ Cine rabdă multe, ajunge să aibă parte şi de ceva ce nu poate răbda.
❖ Cine este înţelept, se teme şi de duşmanul fără putere.
❖ Cine nu se ruşinează de fapta lui, e de două ori vinovat.
❖ Cine se fereşte de prietenul său, ajunge ca şi prietenul să se ferească de el.
❖ Cine e neruşinat din naştere, nu se m ai îndreaptă.
❖ Cine tolerează oam enii răi, face rău şi celor buni.
❖ Cine se ceartă cu unul beat, se ceartă cu unul absent.
❖ Cine rabdă defectele prietenului, le face să fie ale sale.
❖ Cine şi-a pierdut cinstea, nu poate pierde nim ic m ai mult de atât.
❖ Fortuna e neserioasă: ce-a dat, va lua îndărăt.
❖ A ştirbi cuiva onoarea înseam nă că ţi-o ştirbeşti pe a ta proprie.
❖ Absenţa pedepsei e doar temporară.
❖ Mai bine să inspiri invidie decât milă.
❖ Mai bine să taci înţelept decât să vorbeşti prostii.
❖ Mai bine să nu ştii deloc decât să ştii greşit.
❖ Iubirea şi m oartea sunt de neevitat.
❖ Să iubească şi să fie chibzuiţi în acelaşi timp abia dacă pot şi zeii.
❖ Iubirea se capătă prin mângâiere, nu prin forţă.
❖ Iubirea nu face casă bună cu frica.
❖ Orice zvon poate face rău.
❖ Micile defecte ale celor m ari vor deveni cu siguranţă mari.
❖ Pe leul mort îl muşcă şi căţeii.
❖ Cel care jigneşte chiar şi pe unul singur, e o am eninţare pentru mulţi.
❖ Dacă iartă mult, cel puternic se face şi mai puternic.
❖ Fastului nu-i ajung multe, lăcomiei nu-i ajunge nimic.
❖ Tăcerea, pentru prost, e substitutul înţelepciunii.
❖ Noi, oamenii, ne aflăm mereu la o distanţă egală faţă de moarte.
❖ Pe cine nu vrei să te superi des, supără-te o singură dată.
❖ Pe spiritul de prevedere al conducătorului se întem eiază curajul
războinicilor.
❖ Tăcerea e un refuz politicos la o rugăminte.
❖ Degeaba îl vede pe Neptun cel care naufragiază de două ori.
❖ încălcarea jurăm intelor de dragoste nu se pedepseşte.
❖ Sărăcia ne învaţă ce este experienţa vieţii.
❖ Dacă nu ai încredere într-un prieten, nici el nu are încredere în tine.
❖ A nu face rău e deja o faptă bună.
❖ Să nu aştepte fapte bune cel care nu le săvârşeşte el însuşi.
❖ Nu uita serviciile care ţi-au fost făcute, dar uită-le pe cele pe care le-ai
făcut tu.
❖ Nu poţi să birui un pericol fără să-l înfrunţi.
❖ Dacă nu încerci, nu ştii de ce eşti în stare.
❖ Un lucru despre a cărui pierdere nu ştii nim ic nu e pierdut.
❖ A nu ierta pe nim eni şi a-i ierta pe toţi e la fel de rău.
❖ Nu e ruşinos să te supui împrejurărilor.
❖ Cel care ştie că e înşelat nu se poate considera astfel.
❖ Cine nu ştie să tacă, nu ştie să vorbească.
❖ O datorie mică dă naştere unui datornic, una m are - unui duşman.
❖ Răul nevăzut e cel m ai neliniştitor.
❖ Lucrul rău e m ai iute decât cel bun.
❖ Nu e uşor să păstrezi ceea ce place multora.
❖ Puţini nu vor să greşească, dar toţi pot face asta.
❖ E nechibzuit să te temi de ceva inevitabil.
❖ Urechile suportă nedreptatea m ai uşor decât ochii.
❖ Nu există pedeapsă m ai cumplită decât remuşcarea.
❖ Nicăieri nu e mai utilă încetineala, ca la mânie.
Nimeni nu trăieşte la fel de sărac ca atunci când s-a născut.
Nimic nu se poate face şi cu grijă şi repede.
Obiceiurile celui care vorbeşte conving mai mult decât vorbele lui.
Trebuie să te gândeşti îndelung înainte de a decide cu fermitate.
Mulţi au grijă de reputaţia proprie, de conştiinţă, doar câţiva.
E m ai uşor să superi decât să suporţi supărarea.
Supărarea o suportă mai uşor auzul, decât privirea.
Se numeşte impostor acela care ia când ştie că nu m ai poate înapoia.
De discutat trebuie mai des, de hotărât, o singură dată.
Achitarea vinovatului înseam nă condam narea judecătorului.
Jignirile şi onorurile m ulţim ii trebuie privite cu indiferenţă: să nu te
bucure unele şi nici să nu suferi din cauza celorlalte.
Există o scăpare în faţa tuturor supărărilor - uitarea.
Există un leac pentru orice durere - răbdarea.
Nimeni nu se poate ascunde de m oarte şi de iubire.
Alungă, plângând, m ânia iubitului.
Otrava ascunsă în vorbe e prea linguşitoare.
Doar cel puternic sau cel fericit pot îndura invidia.
Plânsul moştenitorului e un râs cu mască.
Hotărârea care nu poate fi schim bată e proastă.
O greşeală repetată devine vinovăţie.
A doua căsătorie e m ereu obiect de discuţie.
/
Bănuielile celui care iubeşte sunt ca un vis în stare de veghe.
O m inte bănuitoare vede m ereu partea întunecată a lucrurilor.
E bine să fii învins, dacă victoria e dăunătoare.
Pierderea unui prieten e cea mai grea dintre pierderi.
E m inunat să mori, e ruşinos să fii sclav.
Graba, în tragerea concluziilor, e o crim ă.
Obişnuinţa bunăstării e cea mai rea dintre obişnuinţe.
A prim i o binefacere înseam nă a-ţi vinde libertatea.
Când ţi se face un serviciu, spui adio libertăţii.
Prietenul prefăcut e mult m ai rău decât cel m ai rău duşman.
Arată bine pata de sânge a duşmanului.
Greşelile proprii unei vârste trec odată cu vârsta.
Dacă ierţi o greşeală, inviţi la şi mai rău.
Cel m ânios crede întotdeauna că poate mai mult decât poate.
Cel mânios, după ce îşi vine în fire, se m ânie pe sine.
❖ Discordia dă mare preţ înţelegerii.
❖ îndoiala îl învaţă pe muritor ce este raţiunea.
❖ Leacul îm potriva durerii celui rănit - durerea duşmanului.
❖ Rana din dragoste o vindecă cel care a pricinuit-o.
❖ Rănile conştiinţei nu se cicatrizează niciodată de tot.
❖ Vorba este im aginea sufletului.
❖ Cu o recunoştinţă îndoită este primit ceea ce e dat în plus faţă de necesar.
❖ Tu însuţi eşti vinovat, aşa că nu da vina pe soartă.
❖ Pe avar banii îl atâtă,
/ / ' nu-1 satură.
❖ Avarul nu face nim ic util, în afară de a muri.
❖ Avarul vede în toţi num ai duşmani, ba chiar şi în sine însuşi.
❖ Avarului nu-i ajunge nici ce are, nici ce nu are.
❖ Cea m ai măreaţă victorie este victoria asupra ta însuţi.
❖ Să asculţi reproşuri când eşti nefericit e mai greu decât nefericirea însăşi.
❖ Tăcând, agravezi crima.
❖ Sfatul lipseşte exact atunci când e m ai m are nevoie de el.
❖ înţelegerea sporeşte chiar şi cele mai slabe forţe.
❖ îndoiala e prim ul semn al raţiunii.
❖ Mai întâi să refuzi şi apoi să faci înseam nă să înşeli.
❖ A te grăbi în procedurile judiciare înseam nă a născoci o vină.
❖ Cearta e întotdeauna cel mai rău argument.
❖ A tinde către belşug înseam nă a alerga după lucruri inutile.
❖ Ruşinea nu se învaţă, cu ea trebuie să te naşti.
❖ Soarta e ca o oglindă: când luceşte, se sparge.
❖ Judecătorul care condamnă un nevinovat se condamnă pe sine.
❖ Există o lege universală după care se naşte şi se moare.
❖ Fericit nu e acela care pare cuiva a fi astfel, ci acela care se simte astfel.
❖ întâm plările fericite aduc prieteni, cele triste îi pun la încercare.
❖ Fericirea e mai uşor de găsit decât de păstrat.
❖ Fericirea în sine nu e o treabă uşoară.
❖ Acolo unde legile sunt sănătoase, şi poporul e sănătos.
❖ Răbdarea se poate transform a în pasiune.
❖ E m ai greu să judeci un caz de adversităţi între prieteni, decât unul între
duşmani.
❖ Cine are cele m ai puţine dorinţe, acela are şi cele m ai puţine nevoi.
❖ Rănile învingătorilor nu dor.
❖ Pentru avar, faptul că eşti ocupat n-o să fie niciodată un motiv de refuz.
 Secolul I î.Hr.

❖ Om ul are întotdeauna una pe limbă şi alta în minte.

❖ Pe prieten sfătuieşte-1 în taină şi laudă-1 în public.
❖ Nenorocirile ne dublează memoria.
❖ Asigură-ţi corabia cu două ancore.
❖ învaţă să ierţi şi puterea îţi va spori.
❖ Să mori cât timp eşti răsfăţat de viaţă.
❖ O ocazie scăpată rar se mai iveşte a doua oară.
❖ Fortuna îl urâţeşte pe cel faţă de care îşi manifestă prea multă bunăvoinţă.
❖ Fortuna dă multe în folosinţă şi nim ic în proprietate.
❖ Fortuna nu ne ia nimic, în afară de ceea ce ne-a dat.
❖ Fortuna e ca sticla: cu cât e mai orbitoare, cu atât e m ai fragilă.
❖ Nevasta bună îşi conduce soţul supunându-i-se.
❖ Iată o treabă bună: să extirpi răul, nu pe răufăcători.
❖ Adesea, ceva bine chibzuit iese prost.
❖ Să te roadă conştiinţa e m ai rău decât să fii sclav.
❖ Adesea, în îm prejurări îndoielnice, îndrăzneala înlocuieşte hotărârea în­
delung chibzuită.
❖ Adesea e mai bine să nu bagi în seamă jignirea decât să te răzbuni pentru ea.
❖ Temerile se îm plinesc mai des decât speranţele.
❖ Om ul nu e făcut cadou vieţii, ci e dat cu împrumut.
❖ Om ul m oare ori de câte ori îi pierde pe cei apropiaţi.
❖ Cu cât un jucător e mai bun cu atât e mai escroc.
❖ Ca să te facă pierdut, soarta îţi ia minţile.
❖ Altora le place mai mult ce e al nostru, iar nouă ce e al altora.
❖ înţeleptul îşi îndreaptă defectul privind la aproapele său.
❖ Cruţă-1 pe cel rău dacă îm preună cu el trebuie să piară şi cel bun.
❖ Tinerii ascultă cu plăcere sfaturile proaste.

Crispus Gaius Sallustius

(86-30 î.Hr.)
îti anul 47 î.Hr., în calitate de pretor, a condus flo ta la malurile J fr ic ii şi a capturat de
la inimicii lui Cezar rezervele de cereale. L a sfârşitul răz6oiului civil, a fo s t numit proconsul
în Numidia, unde, ca urmare a a6uzurilor de autoritate, a făcu t o mare avere. <De la judecată
l-a scăpat numai intervenţia lui Cezar. JL construit la Roma un parc luxos, care a devenit mai
târziu locul preferat de odihnă a l împăraţilor.
(După asasinarea lui Cezar, s-a dedicat cu totul literaturii. Rână la noi au ajuns două scrieri
de mici dimensiuni: (Despre compfotuf fui Cutiffina şi (Despre răz 6oiuf iugurtic. In aceste scrieri
se manifestă în toată strălucirea lor talentul de istoric şi de povestitor a l scriitorului.
 Secolul I î.Hr.

S-au mai păstrat fragmente mici din ultima scriere a lui Sallustius, Istorii, care acoperă
evenimentele dintre anii 78 şi 66 î.Jlr.
în lucrările sale, e l oferă un ta6lou expresiv a l decăderii societăţii romane, a l moravurilor şi
a l neputinţei Senatului de a conduce statul. Sallustius, în ciuda importanţei operelor sale, nu a
primit o recunoaştere unanimă în literatura romană, lui atribuindu-i-se cele mai dezgustătoare
vicii, fiin d acuzat de lipsă de consecvenţă între ceea ce scrie şi fe lu l în care trăieşte. Oricum, e l
s-a bucurat de o mare popularitate în timpul imperiului şi avea reputaţia celui mai bun istoric
roman.

♦> Bogăţia nu micşorează lăcomia.

❖ E mai mare ruşinea de a pierde cele dobândite, decât aceea de nu a fi
dobândit nimic.
❖ în tristeţe şi nefericire, moartea nu e un chin, ci o uşurare de poveri.
❖ în luptă, sunt mai expuşi la pericole cei care, mai mult decât alţii, sunt
prizonierii fricii; curajul seamănă cu un zid.
❖ E uşor să începi orice război, dar deosebit de greu să-l închei.
❖ Faptele sunt mai importante decât vorbele.
❖ Pentru trup şi pentru bunurile materiale există atât un început cât şi un
sfârşit, şi tot ce se naşte, piere, şi tot ce se înmulţeşte, se epuizează.
❖ Să tinzi către faimă pe calea curajului.
❖ A dori şi a respinge aceleaşi lucruri - în aceasta constă o prietenie
trainică.
❖ Fiecare îşi face fericirea cu mâna lui.
❖ Setea de câştig anulează cele mai scumpe sentimente: dragostea de ţară,
dragostea familială, dragostea de virtute şi curăţenie.
❖ Cine să fie prieten mai bun decât un frate?
❖ Mulţi oam eni sunt sclavi ai pântecelui şi ai somnului, îşipetrec viaţa fără
învăţătură şi educaţie asemenea vagabonzilor, şi totodată, împotriva firii,
corpul le serveşte pentru desfătare, iar sufletul drept povară.
❖ Pe acela pe care nu-1 schimbă nici vorba, nici pericolele, nu-1 poţi convinge
cu nimic.
❖ Curajul ţine loc zidurilor de cetate.
❖ Prin unire, cel mic creşte, iar în discordie, chiar şi cel mai mare
decade.
❖ Lumea e condusă de capriciile întâmplării.
❖ Avariţia, asemenea hrănirii cu otrăvuri dăunătoare, slăbeşte spiritul.
❖ Să pui cele divine pe aceeaşi treaptă cu cele omeneşti.
❖ Senzualitatea şi m ânia sunt cei mai proşti sfătuitori.
❖ E greu să scrii istoria.
❖ Omul bun, dacă nu i se acordă atenţie, devine mai puţin implicat, iar cel
rău, criminal.
 Seneca cel Bătrân (Lucius Annaeus Seneca)
(cca 54 î.Hr.-39 d.Hr.)
Scriitor roman. Originar din CordoSa, provenea dintr-o fam ilie Sogată. Tatăl filo z o f ului
Seneca (cel Tânăr). L a Roma a studiat oratoria, pregătindu-se să devină avocat.
Tărâ să fie un retor profesionist, a devenit vestit ca autor de scrieri de retorică, pe care le-a
scris pentru fiii săi: Controversiae —exerciţii pe teme juridice şi Suasoriae - discursuri pentru
întruniri. în plus, a scris o trecere în revistă a istoriei romane de la începutul războaielor civile şi
până în epoca lui TiSeriu. Rână la noi au ajuns doar unele capitole şi fragmente din opera sa.

❖ E lipsit de omenie să nu întinzi o m ână de ajutor celui căzut. în rest, lasă

destinul să decidă cum i-o fi pe plac.
❖ Orice bun îl face fericit pe acela care îl posedă.
❖ Prietenii l-au rugat pe Ovidiu să scoată din cărţile sale trei versuri pe care
le vor indica ei. El a fost de acord, cu condiţia să păstreze trei pe care le
va indica el. Versurile pe care ei le-au indicat spre a fi excluse şi cele pe
care Ovidiu le-a vrut păstrate s-au dovedit a fi aceleaşi.
❖ Femeia poate ascunde doar secretul pe care nu-1 ştie.
❖ Studiază doar oratoria, de la ea poţi trece la orice altă ştiinţă.
❖ Dragostea poate fi mai uşor ucisă decât potolită.
❖ Nu Cicero îi este duşman lui Marc Antoniu, ci mustrarea de conştiinţă.
❖ Tăcerea echivalează cu consimţământul.
/
❖ Imitatorul nu se compară niciodată cu modelul. Copia este întotdeauna
inferioară originalului.
❖ A greşi stă în firea omului.
❖ Noi să păstrăm tăcerea, iar faptele noastre să vorbească.
❖ A şti să vorbeşti e o calitate mai puţin importantă decât a şti să te opreşti.

Seneca cel Tânăr (Lucius Annaeus Seneca)

(cca anul 4 î.Hr.-65 d.Hr.)
Roet, om politic şi filo z o f roman.
Seneca a fo s t ideologul opoziţiei senatoriale la tendinţele despotice ale primilor împăraţi
romani. Intre anii 41 şi 49 a trăit în exil. L a revenirea în ţară a fo st preceptorul împăratului
Hem. J4 devenit unul dintre oamenii importanţi ai politicii romane.
In anii 60 şi-a pierdut influenţa şi a fo st înlăturat de la curte, după tentativa de asasinat
nereuşită pusă la cale de Rison. L a porunca lui Hero, s-a sinucis.
A fo s t u n filozof eclectic, îmbinândstoicismulcu elemente ale altor învăţături care proslăveau
imaginea înţeleptului ideal prin ridicarea deasupra pasiunilor omeneşti, prin independenţa
spirituală şi care, prin exemplu personal, trezeşte în oameni dorinţa autodesăvârşirii.
Scrieri în proză: tratatele Despre miCă, Despre binefacere, Despre problemele naturale,
Despre prevedere, Despre mânie, Despre liniştea spirituală, Despre fermitatea înţeleptului şi
altele. Culegerea S crisori către Luciliu. Scrieri poetice: nouă tragedii pe teme mitologice. Mai
târziu, acestea au exercitat o influenţă hotărâtoare asupra stilului tragediei europene din epoca
Renaşterii şi a clasicismului.
❖ Atributele morţii înfricoşează mai tare decât moartea însăşi.
❖ Nenorocirea dă motive de curaj.
❖ Fără luptă, şi eroismul păleşte.
❖ Nicio fericire nu aduce bucurie dacă nu ai un prieten.
❖ Ignoranţa e credulă şi uşuratică.
❖ Ai grijă de timp.
❖ Nu orice viată e bună, ci doar viata frumoasă.
t ' /

❖ O bibliotecă mare îl face pe cititor mai degrabă să se risipească decât să

înveţe.
/
❖ E mai bine să te limitezi la câţiva autori decât să citeşti pe nesăbuite orice
la rând.
❖ E o mare diferenţă între a nu vrea şi a nu putea să greşeşti.
❖ Mai mult zgomot decât sens.
❖ Discursul care ţi se furişează în suflet puţin câte puţin e de m are folos. în
raţionamentele detaliate, scrise din vreme şi citite în faţa mulţimii, e mult
zgomot şi sunt prea puţin de încredere.
❖ Ne vom bucura de cele ce ne sunt scrise, fără să recurgem la comparaţii.
❖ Niciodată nu va fi fericit acela pe care îl chinuie priveliştea unei mari
fericiri.
❖ Când vezi câţi oameni se află înaintea ta, gândeşte-te şi la câţi vin după
tine.
❖ Există rătăciri care au înfăţişarea adevărului.
❖ La nenorocire trebuie luate hotărâri riscante.
❖ Nu e important dacă ai trăit mult, ci dacă ai trăit corect.
❖ Important nu e numărul cărţilor, ci ca ele să fie bune.
❖ îndoit dă cel care dă repede.
❖ Defectele vizibile nu sunt atât de periculoase; chiar şi bolnavii sunt pe
cale de a se însănătoşi dacă boala a ieşit la suprafaţă şi s-a arătat în toată
forţa ei. Află că şi zgârcenia şi ambiţia şi celelalte neajunsuri ale spiritului
omenesc sunt mai nefaste când se ascund sub masca sănătăţii. /
❖ Când marii conducători de oşti observă un comportament necorespunzător
la soldaţi îi potolesc dându-le ceva de muncă şi îi ţin în frâu cu marşuri.
Cine este ocupat, nu are vreme de prostii; şi e foarte adevărat că munca
stârpeşte viciile născute din lipsa de activitate.
❖ Oamenii m ari trăiesc prin muncă.
❖ Măreţia sufletească trebuie să fie proprie tuturor oamenilor.
❖ Măreţia anumitor fapte nu constă în mărimea lor, ci în oportunitatea
acestora.
❖ Fidelitatea prietenului e necesară la fericire, iar la nenorocire e absolut
indispensabilă.
❖ Veselia nu umple inima, ci doar îndepărtează ridurile de pe frunte.
❖ Nimic nu durează veşnic, ba chiar puţine sunt şi cele de lungă durată.
❖ Puterea asupra sinelui e cea mai mare putere. Sclavia în faţa propriilor
pasiuni e cea mai groaznică sclavie.
❖ Puterea asupra popoarelor străine nu e de durată.
❖ Toţi se îngrijesc nu să trăiască corect, ci să trăiască mult; a trăi corect e la
îndemâna tuturor, pe când a trăi mult nu-i e nimănui la îndemână.
❖ Toţi oamenii sunt la fel din fire, toţi sunt la fel prin naştere.
❖ Mai nobil e acela care e cinstit din fire.
❖ Orice om e la fel de fragil ca toţi ceilalţi: nimeni nu e sigur de ziua de
mâine.
❖ Răul, oricare ar fi el, e mai uşor de înăbuşit din faşă.
❖ Orice exces e un viciu.
❖ Orice artă e o imitare a naturii.
❖ Pericolul sporeşte orice plăcere.
❖ Voi, care sunteţi plini de nenumărate bube, vă uitaţi la băşicile altora.
❖ Alege-1 pe acela ale cărui viaţă şi vorbă, ba chiar şi chip - pe care sufletul
se oglindeşte - îţi sunt plăcute. Fie ca acesta să-ţi fie mereu dinaintea
ochilor ca paznic sau drept pildă.
❖ Cea mai mare bogăţie stă în lipsa lăcomiei.
❖ Acolo unde mintea s-a dovedit a fi neputincioasă, timpul a fost adesea de
ajutor.
❖ Ce prostie să mori de frică în faţa morţii.
❖ Ce prostie să te simţi nefericit din cauză că într-o zi ai putea fi nefericit.
❖ Mult mai grea pare o pedeapsă când este dictată de un om blând.
❖ Haideţi să vorbim tot ce gândim; să gândim tot ce vorbim; fie ca vorbele
noastre să ne fie în acord cu viata.
/
❖ Banii trebuie conduşi, nu slujiţi.
❖ Virtutea activă obţine multe.
❖ Pentru cel înţelept, viaţa sa este la fel de lungă ca şi veşnicia pentru zei.
Dar prin ceva înţeleptul îi este superior Zeului: acela nu cunoaşte frica
datorită naturii, iar acesta, datorită sie însuşi.
❖ Pentru înţelepciune nu există nimic mai de dispreţ ca filozofarea goală.
❖ Până la bătrâneţe m-am îngrijit să trăiesc cu demnitate, la bătrâneţe mă
îngrijesc să mor cu demnitate.
❖ Eroismului îi plac pericolele.
❖ Virtutuţile nu pot fi dezvăţate.
❖ încrederea arătată celui viclean îi dă posiblitatea să facă rău.
❖ Poveţele au aceeaşi soartă ca şi seminţele: sunt mici, dar pot multe, cu
 condiţia să nimerească în sufletul potrivit, capabil să le primească. Acesta
va rodi, întorcând însutit cele primite.
❖ Dovezi ale trăsăturilor de caracter pot fi extrase din mărunţişuri.
❖ Calea învăţării e lungă, calea exemplului e scurtă şi eficace.
❖ Cel care ştie cum să se bucure ajunge în vârf.
❖ Timpul liber fără ocupaţii spirituale înseamnă moartea şi îngroparea de
viu a omului.
❖ Prietenia se termină acolo unde începe neîncrederea.
❖ Dacă înţelepciunea ar fi dată de la natură cu condiţia obligatorie de a o
păstra pentru sine şi a nu o împărţi cu nimeni, n-aş fi refuzat-o.
❖ Dacă nu există creştere viitoare, înseamnă că descreşterea e aproape.
❖ Dacă te uiţi cu atenţie, se dovedeşte că cea mai mare parte a vieţii multora
se consumă pe lucruri prosteşti, o mică parte, în trândăveală, iar viaţa
întreagă, în general, nu pe ceea ce trebuie.
❖ Dacă nu vreţi să vă fie teamă de nimic, amintiţi-vă că teamă vă poate fi,
fără îndoială, de orice.
❖ Dacă vrei să fii iubit, iubeşte.
❖ Dacă vrei să domini tot, lasă raţiunea să te domine pe tine însuţi.
❖ Dacă vrei ca despre ceva anume să se tacă, taci primul.
❖ Există oameni care trăiesc fără niciun scop, trec prin lume, asemenea
firicelului de iarbă din apa râului: ei nu merg, ci sunt purtaţi.
❖ Există cuviinţă şi în durere. Chiar şi lacrimilor trebuie să le cunoşti
măsura. Doar cei nechibzuiţi sunt lipsiţi de măsură atât în bucurie, cât şi
în durere.
❖ Tunetul bubuie înainte de începutul furtunii. Prăbuşirea clădirii e precedată
de trosnet. Fumul anunţă incendiul. Pericolul vine pe neaşteptate din
partea oamenilor şi cu cât este mai mare, cu atât este mai cu grijă ascuns.
Greşim când ne încredem în expresia feţei oamenilor care se apropie de
noi. Ei au doar înfăţişare de om, în suflet sunt fiare.
❖ Cruzimea provine întotdeauna din lipsa de omenie şi din slăbiciune.
❖ Viu e acela care e multora de folos; viu e acela care îşi e sieşi de folos. Iar
cine se ascunde şi rămâne nemişcat, pentru acela casa e ca un mormânt.
Poţi să le sapi pe prag numele în marmură, fiindcă ei au murit înainte de
vreme.
❖ Viaţa este bunul suprem.
❖ Viaţa e lungă dacă este plină. O vom măsura prin fapte, şi nu prin
durată.
❖ Viaţa e ca o piesă de teatru: nu e important cât durează, ci cât de bine e
jucată.
❖ A trăi înseamnă a te lupta.
❖ Invidia oamenilor arată cât de nefericiţi se simt aceştia.
❖ Crima, chiar şi numai pusă la cale, dar neînfăptuită, tot crimă se
numeşte.
❖ Legea trebuie să fie scurtă ca să şi-o poată aminti şi oamenii ignoranţi.
❖ Taci şi nu lăsa vorbele nechibzuite să izvorască liber din sufletul
tulburat.
❖ Zăbala de aur nu face din mârţoagă armăsar.
❖ Aurul se încearcă la foc, femeia, cu aur, iar bărbatul, cu femeia.
❖ Şi în durere e o doză de vanitate! Căutăm în lacrimi dovezile întristării
noastre, nu ne supunem durerii, ci o expunem în văzul tuturor.
❖ Excesul de mâncare stă în calea fineţii
/ mintii.
/
❖ Interesează-te nu de cantitatea, ci de calitatea admiratorilor tăi.
❖ Artele sunt utile doar în cazul în care dezvoltă mintea, nu dacă o
distrag.
❖ Adevărul nu suferă păsuiri.
❖ Adevăratul curaj nu constă în a dispreţui moartea, ci în a lupta împotriva
nenorocirilor.
❖ Fiecare rău se compensează cumva. Bani mai puţini - griji mai puţine.
Mai puţine succese - mai puţini invidioşi. Chiar şi atunci când nu ne
arde de glume, pe noi nu neplăcerea în sine ne apasă, ci felul în care o
percepem.
❖ Fiecare lucru la vremea lui.
❖ Fiecare dintre noi reprezintă pentru celălalt un spectacol măreţ.
❖ La fel ca fabula, viaţa nu se preţuieşte după durată, ci după conţinut.
❖ Acela de care se tem mulţi, de mulţi se teme.
t ' /

❖ Poţi să-mi numeşti pe cineva care a ştiut să preţuiască vremea?

❖ Acela care şi-a pierdut orice speranţă, nu are de ce să fie deznădăjduit.
❖ Viaţa nu o primim scurtă, ci aşa ne-o facem; nu avem o viaţă săracă, ci o
folosim nechibzuit. Viaţa e lungă dacă ştii s-o foloseşti cum trebuie.
❖ Cine este peste tot, nu este nicăieri.
❖ Cine adună fărădelege după fărădelege, îşi sporeşte frica.
❖ Cine-şi este sieşi prieten, e prieten cu toţi.
❖ Cine nu ştie să tacă, nu e în stare nici să vorbească.
❖ Cine este cuprins de nelinişte, nu se va înfrâna.
❖ Cine are nevoie de bunăvoinţă, să dea şi el însuşi dovadă de ea.
❖ Cine ia o hotărâre fără să fi ascultat ambele părţi, procedează nedrept,
chiar dacă hotărârea e dreaptă.
❖ Cine cere cu sfială, îşi atrage un refuz.
❖ Cine se căieşte de greşeala săvârşită, e deja aproape nevinovat.
❖ Cine se teme prea tare de ură, nu ştie să conducă.
❖ Cine se pregăteşte să jignească, a şi jignit deja.
❖ Cine, având posibilitatea să împiedice o crimă, nu face asta, o înlesneşte.
❖ Mai bine să înveţi
/ mai mult decât să nu înveţi
/ nimic.
❖ Mai bine să nu începi decât să te opreşti la jumătatea drumului.
❖ Cel mai bun leac împotriva supărării este iertarea.
❖ Ţara se iubeşte nu pentru că e măreaţă, ci pentru că e a ta.
❖ Oamenii văd mai mult la altul, decât la ei înşişi.
❖ Noi credem mai mult cu ochii decât cu urechile.
❖ Oamenii înşişi se ţin legaţi de robie.
❖ Tristeţea mică e guralivă, tristeţea mare e mută.
❖ Câtă bucurie să fie în a trăi optzeci de ani în trândăvie? Un astfel de
om nu a trăit, ci a zăbovit printre cei vii, nu a murit târziu, ci a murit
îndelungat.
❖ înţeleptul se gândeşte cel mai mult la sărăcie când este înconjurat de
bogăţie.
❖ înţelepciunea nu se poate mânia niciodată pe sine.
❖ înţelepciunea eliberează minţile de vanitate.
❖ Curajul fără chibzuinţă e un fel aparte de laşitate.
❖ Curaj înseamnă dispreţ faţă de frică. El nu ţine seama de pericolele care
ne ameninţă, ci le cheamă la luptă şi le zdrobeşte.
❖ Cel mai chinuitor e să fii necunoscut.
❖ Noi nu ne încumetăm la multe nu pentru că e greu; e greu pentru că noi
nu ne încumetăm.
❖ învăţăm, vai, pentru şcoală şi nu pentru viaţă.
❖ Medalia pentru o faptă bună e chiar săvârşirea acesteia.
❖ Obiectul filozofiei este ştiinţa despre bine şi rău.
❖ învaţă mai întâi să te porţi cum se cuvine şi pe urm ă înţelepciunea, fiindcă
nu se poate să înveţi ultimele lecţii fără să le ştii pe primele.
❖ Nenorocirea nu ne vine din senin: ea e în noi, în chiar pântecele nostru.
❖ Nu există o minte mare fără un pic de nebunie.
❖ Drum ul de la păm ânt la stele nu e lin.
❖ Să nu verşi sângele nimănui, să asiguri liniştea lumii întregi şi pace în
vremea ta - iată care este curajul suprem.
❖ Nu-1 socoti fericit pe acela care depinde de fericire.
❖ Nu e sărăc acela care are puţin, ci acela care vrea mult.
❖ Omului nu-i stă în fire să nu simtă suferinţa,
t ' dar se cuvine ca bărbatul să
ştie să o îndure.
❖ Ignoranţa e un leac nepotrivit pentru a scăpa de nenorocire.
❖ Primeşte cu demnitate ce nu poate fi evitat.
❖ Unele leacuri sunt mai periculoase decât boala însăşi.
❖ Unele legi nescrise sunt mai puternice decât toate cele scrise.
❖ Necesitatea înfrânge toate legile.
❖ Ceva nedesăvârşit va decădea cu siguranţă şi va pieri.
❖ Nefericirea e o ocazie potrivită pentru virtute.
❖ Leacurile nu au efect acolo unde ce se socoate a fi viciu devine obicei.
❖ Nu există om care să nu prefere să cadă o dată decât să se clatine
permanent.
❖ Nimeni nu se va recunoaşte drept zgârcit sau lacom.
❖ Niciun om nu este judecător răuvoitor cu sine însuşi.
❖ Niciodată să nu-1 consideri fericit pe acela care depinde de întâmplări
fericite.
❖ Niciodată fericirea nu l-a urcat pe om atât de sus încât să nu mai aibă
nevoie de un prieten.
❖ Niciodată numărul zilelor trăite nu ne va face să spunem că am trăit
destul.
❖ Nimeni nu-şi înscrie faptele bune în calendar.
❖ Nimeni nu întârzie acolo de unde nu se va mai întoarce niciodată.
❖ Nimeni nu simte cum trece tinereţea,
/ ' dar oricine simte când ea a trecut
deja.
❖ Nimeni nu devine întâmplător om bun.
❖ Nimeni pe lume nu merită asemenea respect ca omul care ştie să îndure
cu curaj o nenorocire.
❖ Nimic nu devine atât de repede intolerabil ca tristeţea.
❖ Nimic nu se opune atât de tare sănătăţii ca schimbarea deasă a leacurilor.
❖ Noutatea entuziasmează adesea mai mult decât măreţia.
/
❖ Despre un serviciu, să vorbească nu cel care l-a făcut, ci cel care l-a
primit.
❖ Purtaţi-vă cu cei mici aşa cum aţi dori să se poarte cu voi cei mari.
❖ Când înveţi pe altul - înveţi şi tu.
❖ Doar raţiunea poate da o linişte netulburată.
❖ Primele fărădelegi deschid drum şi următoarelor.
❖ Una din condiţiile însănătoşirii - dorinţa de a te însănătoşi.
❖ De la greşelile mici necorectate se ajunge uşor la defectele mari.
❖ Condamnarea nevinovatului înseamnă condamnarea judecătorilor înşişi.
❖ Să continui să ai nevoie când eşti deja bogat e cel mai trist fel de sărăcie.
❖ Amintirea oamenilor mari nu e pentru noi mai puţin importantă decât
prezenţa lor vie.
❖ Chiar din primul ceas, viaţa ne e mai scurtă.
❖ A bea vin e la fel de dăunător cu a bea otravă.
❖ Autentică e doar liniştea care îşi trage rădăcinile din desăvârşirea
spiritului.
❖ Din orice fundătură te poţi ridica la cer.
❖ E târziu să fii cumpătat când ai pierdut tot.
❖ Trăiţi cu veselie, cât aveţi posibilitate!
❖ în timp ce noi am ânăm ceva în viaţă, viaţa trece.
❖ Cât timp moartea ni se supune, noi nu ne supunem nimănui.
❖ Omul cât trăieşte nu trebuie să-şi piardă speranţa.
❖ E mai util să ştii câteva reguli înţelepte care ar putea să-ţi servească mereu,
decât să înveţi
r multe lucruri care-ti r sunt inutiîe.
♦> Foloseşte-te de plăcerile adevărate în aşa fel încât să nu dăunezi
viitorului.
❖ O condamnare din partea unor oameni răi e ca o laudă.
❖ Defectele trândăviei trebuie depăşite prin muncă.
❖ Defectele se însuşesc şi fără profesori.
❖ După moarte nu mai există nimic.
❖ Graba îşi face rău sie însăşi.
❖ Lăudabil e să faci ceea ce se cuvine şi nu ceea ce e permis.
❖ De ce nu-şi recunoaşte omul defectele? Pentru că este încă scufundat în
ele. E la fel cu a cere celui care doarme să-şi povestească visul.
❖ Discursul adevărat e simplu.
❖ înainte de a povesti ceva altora, spune-ţi-o mai întâi ţie.
❖ Răufăcătorul poate uneori să scape de pedeapsă, dar nu şi de frica în faţa
ei.
❖ N atura dă îndeajuns pentru a satisface nevoile naturale.
❖ împotriva nenorocirilor din viaţă există binefacerea morţii.
❖ Fie ca cel care ne calcă pragul să se uite cu admiraţie la noi, şi nu la vesela
noastră.
❖ Beţia
f este o nebunie consimţită.
/
❖ Egalitatea drepturilor nu constă în aceea ca toţi să se folosească de ea, ci
că le este dată tuturor.
❖ Fie ca discordia să vină de la alţii, iar de la tine împăcarea.
❖ Rănile dor şi numai de la o uşoară atingere.
❖ Vorbirea este ornamentul sufletului: dacă ea este cu grijă tunsă, machiată
şi garnisită, atunci e limpede că nici în suflet nu există nimic autentic, ci
doar prefăcătorie.
❖ Vorba oamenilor e la fel cum le e şi viaţa.
❖ Cine se aseamănă, se adună.
❖ Omul poate afla doar în practică de ce e în stare.
❖ Atât de mulţi sunt nedemni de lumină şi totuşi ziua începe.
❖ Oricât ai trăi, trebuie să înveţi toată viata.
' t t

❖ Câţi sclavi - atâţia duşmani.

❖ Zgârcenia e generoasă în cheltuirea timpului.
❖ Trebuie să asculţi în linişte observaţiile ignorantului.
❖ O bucurie nemăsurată ne poate deprima.
❖ Moartea aduce o rezolvare şi pune capăt tuturor durerilor şi este o graniţă
dincolo de care nu trec mâhnirile noastre.
❖ Moartea înţeleptului este o moarte fără frică de moarte.
❖ Moartea vine pentru fiecare: ea e o lege, şi nu o pedeapsă.
❖ Mai întâi ne despărţim de copilărie şi apoi de tinereţe.
❖ Comparând lumea noastră cu universul, socotim că aceasta e doar un
punct.
❖ Bătrâneţea e plină de satisfacţii dacă ştii să te foloseşte de ea.
❖ Pasiunile dau minte celor mai proşti dintre oameni şi îi prostesc pe cei
mai deştepţi.
❖ A te teme să pierzi e totuna cu a jeli cele pierdute.
❖ Ruşinea interzice uneori ceea ce nu interzic legile.
❖ Destinul nu dă nimic în proprietate veşnică. Să ne bucurăm de compania
prietenilor, fiindcă nu se ştie pentru cât timp ne este accesibilă.
❖ Cei care au trăit înaintea noastră au făcut multe, dar nu au dus nimic
până la capăt.
❖ Doar timpul ne aparţine nouă.
❖ Doar raţiunea ne poate asigura liniştea.
❖ Acela care e cuprins de mânie, e mai bine să întârzie cu luarea deciziei.
❖ Acela care la nevoie dă un sfat neclar, nu dă, de fapt, niciun sfat.
❖ Cine face un bine altuia, îşi face sieşi bine, nu în sensul consecinţelor, ci
în acela al actului însuşi, fiindcă ideea în sine e deja pricina unei mari
bucurii.
❖ Natura e greu de schimbat.
❖ Te indignezi că pe lume nu există oameni recunoscători. întreabă-ţi
conştiinţa dacă toţi care ţi-au făcut un serviciu te socotesc recunoscător.
❖ O greşeală profundă capătă adesea dimensiunea unei fărădelegi.
❖ Nu e greu să suporţi durerea, ci să o suporţi tot timpul.
❖ Nu există o limită a rătăcirilor.
❖ Bucuria are o trăsătură proprie obligatorie: ea nu se poate sfârşi şi nici
transforma în opusul ei.
❖ Urâţenia e cel mai bun mijloc pentru ca femeia să-şi păstreze virtutea.
❖ Ruşinea pierdută nu se mai întoarce.
❖ Celui învăţat nu-i este greu să nu fie sfidător şi invidios.
❖ învaţă să te bucuri!
❖ Trebuie să înveţi de tânăr pentru ca la bătrâneţe să te desfeţi cu ceea ce ştii.
❖ Filozofia nu este ceva secundar, ci fundamental.
❖ Te învaţă bine să vorbeşti doar acela care te învaţă să faci bine.
❖ Cea mai grea dintre suferinţe e să fii depedent de suferinţele tale.
❖ Cezarului îi sunt multe interzise, fiindcă îi este totul permis.
❖ Valoarea virtuţii stă în ea însăşi.
❖ Adesea e mai bine să nu bagi în seamă o jignire decât să te răzbuni pe
urmă din cauza ei.
❖ Omul este cel mai de preţ lucru pentru om.
❖ Omul nu se rătăceşte singur. Rătăcindu-se, fiecare îşi împrăştie rătăcirea
printre cei care-1 înconjoară.
❖ Omul este din fire un animal curat şi delicat.
❖ Omul care se gândeşte numai la sine şi caută în toatenumai câştigul
personal nu poate fi fericit. Vrei să trăieşti pentru sine - trăieşte pentru
ceilalţi.
❖ Cu cât ne este dat mai mult, cu atât ne dorim mai mult.
❖ Cu cât omul e demn de dispreţ şi de batjocură, cu atât mai neruşinată îi
este limba.
❖ O conştiinţă curată e o sărbătoare permanentă.
❖ Unde au fost vicii sunt acum obiceiuri.
❖ Ceea ce este natural nu e ruşinos.
❖ Ceea ce se dobândeşte prin lectură se transformă cu ajutorul condeiului
în carne şi sânge.
❖ Ca să poţi povesti ce ai visat trebuie să te trezeşti.
❖ Viciile altora ne sar în ochi, iar cele proprii se ascund la spate.
❖ Cruţându-i pe răufăcători, dăunăm oamenilor cinstiţi.
❖ Limba adevărului e simplă.

Albius Tibullus
( 5 0 - 1 9 î.H r.)
Scriitor roman. A fo s t un apropiat algrupului literar care s-aform at în juru l republicanului
(Marcuş Valerius (Messalla. Lui îi aparţin două culegeri de elegii de mici dimensiuni. Poezia lui
‘Tibullus se remarcă prin alternanţa meşteşugită a temelor şi a stărilor sufleteşti.
Stilul său este simplu şi deosebit de literar. Sub numele său a ajuns până la noi o culegere
form ată din trei cărţi (în ediţiile recente sunt patru cărţi) dintre care lui îi aparţin prima şi a
doua. Temele elegiilor sale sunt confortul căminului, fidelitatea soţiei, cinstirea zeilor, sărbătorile
rurale şi familiale, condamnarea războiului şi a goanei deşarte după faim ă şi bogăţie.
❖ în singurătate, să-ţi fii tu însuţi public.
❖ Pentru noi e de ajuns a ne fi dorit ceva.
❖ Din an în an, păm ântul îşi scutură veşmintele purpurii.
❖ Speranţa ne repetă întruna că-n viitor va fi m ai bine.
❖ Trebuie să îndrăzneşti: celor îndrăzneţi le ajută însăşi Venera.
❖ Inim a ta gingaşă nu e din piatră.
❖ Deşi deja nu mă m ai iubeşti, fii fericită şi fie-ţi soarta luminoasă.
❖ Ce nebunie m ai e şi asta, să provoci întunecata moarte?

Vergiliu (Publius Vergiulius Maro)

(70-19 î.Hr.)
Roet antic roman. Martor ocular a l căderii republicii romane. în culegerea (Bucolicele (Cân­
tece păstoreşti] a încercat să se îndepărteze de agitaţia politică, refugiindu-se în lumea idilică
a vieţii păstoreşti. în poemul didactic Qeorgicele (Roem despre agricultură), Vergiliu a căutat
„viaţa tihnită” în munca ţăranului.
Cu intenţia de a crea o paralelă cu Iliada şi Odiseea, Vergiliu, în poemulRneida, prelucrează
legendele despre călătoriile şi bătăliile troianului Enea, prezentat în poem ca strămoş a l
împăratului Augustus. Astfel, Vergiliu prezintă o imagine idealizată a antichităţii romane
strâns legată cu problemele politice ale vremii sale.
Creaţia lui Vergdiu a devenit un modelpentru poetica retorică şi epică din epoca clasicismului.

❖ Pe zeu îl bucură cifra fără sot./

❖ Mă tem de danaizi chiar şi-atunci când îm i aduc daruri.
❖ Fii favorabil începuturilor curajoase.
❖ în m işcare, forţa creşte şi devine m ai puternică.
❖ Forţa primelor obişnuinţe e mare.
❖ Timpul şterge orice.
❖ Dragostea învinge orice, să ne supunem şi noi puterii ei.
❖ Fiecare cu pasiunea lui.
❖ Suportaţi şi fiţi puternici pentru vremurile care vin.
❖ Se va scula într-o zi răzbunătorul dintre osemintele noastre!
❖ Fiecăruia îi este hărăzită o zi a lui.
❖ Zvonul se întăreşte din mers şi prinde puteri în mişcare.
❖ Dragostea e aceeaşi pentru toţi.
❖ Orice necazuri trebuie biruite cu răbdare.
❖ Nimic nu mă nelinişteşte până ce focul nu ajunge la casa vecinului.
❖ Zvonul e o urgie m ai iute decât toate pe lume.
❖ înţelepciunea învinge soarta.
❖ Curaj! Şi păstraţi-vă pentru tim puri mai bune!
❖ Ar trebui să tindem nu spre a fi înţeleşi de oricine, ci spre a fi cu neputinţă
să nu fim înţeleşi.
❖ Nu-i oare fără importanţă cum ţi-ai biruit vrăjmaşul, prin viclenie sau
prin eroism?
❖ Nu se vindecă rana din suflet.
❖ Nu orice păm ânt dă naştere oricărei plante.
❖ Nu te lăsa cuprins de nefericire, ci ieşi-i în întâmpinare cu un curaj îndoit.
❖ Nu te încrede prea tare în aspectul exterior.
❖ Niciun fel de salvare nu stă în război.
❖ Nim eni nu poate fi şi atoateştiutor, şi atotputernic.
❖ Şi tim pul fără de întoarcere aleargă, aleargă, cât noi, sclavi ai unei dragoste
anume, întârziem asupra tuturor detaliilor.
❖ Pentru cei învinşi există o singură scăpare: să nu se-aştepte la nicio scăpare.
❖ O, dacă Jupiter m i-ar da îndărăt anii care au trecut!
❖ O, la câte nu împingi tu, blestemată sete de aur, sufletele lacome omeneşti!
❖ Experienţa este cel mai bun educator.
❖ De ce să nu trăim în lume?
❖ Să facem din săbii coase.
❖ Nepoţii îţi vor culege fructele.
❖ Aflând nefericirea, am învăţat să-i ajut pe cei suferinzi.
❖ întâm plarea oarbă schim bă tot.
❖ Soarta le ajută celor îndrăzneţi.
❖ Tăinuirea unui rău îl hrăneşte şi-l readuce la viaţă.
❖ Destinul ne trasează calea.
❖ Atâta m ânie să fie oare cu putinţă în sufletele zeilor?
❖ Destinele omeneşti tulbură sufletul.
❖ Orice s-ar întâmpla, noi, cu răbdare şi voinţă, vom birui orice.
❖ Să-i menajăm pe cei supuşi, să-i domolim pe cei răzvrătiţi.
❖ Eu nu tind să cuprind chiar totul în versurile mele.
 Epictet
(cca 50-138)
F ilozof stoic roman.
S-a născut în oraşulfrigian Hierapolis. A fo s t f i u l unei sclave. Humele său este o poreclă
şi înseamnă „do6ândit”. Hu se ştie cum a ajuns la Rpma, unde a fo st cumpărat de un libert
înstărit, secretar a l lui Hero, pe nume Fpafroditus.
Se ştie că la Rpma Fpictet a studiat filozofia sub îndrumarea stoicului Musonius Rufus.
Hu se ştie cine şi când l-a fo s t eliberat pe Fpictet, dar în anul 94, fiin d deja libert, a fo s t
expulzat din Rpma, la porunca împăratului Domiţian, împreună cu alţi filozofi. Fpictet a
mers în Fpir, în oraşul Hicopole, unde a întemeiat o şcoală proprie de filozofie. întors la Rpma
în timpul domniei împăratului Traian, Fpictet a dobândit rapid o popularitate remarcabilă.
Veneau să-l asculte mulţi romani de vază, printre care şi senatorulAdrian, autor a l unei istorii
a campaniilor lui Alexandru Macedon. Arrian, care i-a devenit discipol, a notat conversaţiile
filozofice ale lui Fpictet, acesta din urmă neobişnuind să scrie nimic.
Fpictet a trăit o viaţă îndelungată, având timp să-şi câştige o faimă, dar şi protecţia
împăratului Adrian, fă ră să-şi schimbe stilul de viaţă stoic şi cinic, adică fă ră să renunţe la
starea de sărăcie extremă în care a trăit toată viaţa.
în urma lui Fpictet au rămas Conversaţiile sale scrise de Arrian (în opt cărţi, dintre
care ne-au parvenit doar patru) şi ManuaCuC, din care s-au păstrat doar fragmente (datorită
Comentariului fa CManuafuf fui “E p ictet scris de Simplicius). Aforismele lui Fpictet s-au păstrat
în scrierile lui Marc Aureliu, Maximus Tirius şi în TCoriCegium a l scriitorului grec din secolul
a l V-lea, Joannes Stobaeus.

❖ La nevoie se cunoaşte prietenul şi iese la iveală duşmanul.

❖ întreaga sârguinţă trebuie s-o îndreptăm către îmbunătăţirea minţii noastre.
❖ începeţi toate faptele şi lucrările cu următoarea rugăciune: „Condu-mă,
Zeus, şi tu, soartă crudă. încotro şi pentru ce m-aţi menit, vă voi urm a din
tot sufletul. Şi chiar dacă nu aş vrea, o să vă urmez fără de voie"
❖ Reţine că nu te jigneşte cel care te huleşte sau chiar te bate, ci părerea ta
pur subiectivă cum că în acestea ar fi ceva jignitor.
❖ Oricine vrea să fie liber nu trebuie nici să dorească, nici să dispreţuiască
cele ce depind de alţii.
❖ Dacă Zeul vrea să-ţi imaginezi persoana celui sărac, străduieşte-te s-o faci
cât mai iscusit cu putinţă.
❖ Dacă un bolnav de friguri nu s-a vindecat complet, acesta se va îmbolnăvi
din nou mai uşor decât unul care nu a fost niciodată bolnav. La fel se
întâmplă şi cu bolile sufletului: în urm a lor răm ân răni care trebuie
vindecate complet. Altfel, dacă ele lovesc în acelaşi loc, rana se redeschide,
iar sufletul se îmbolnăveşte din nou.
❖ Dacă te-ar înfia împăratul, trufia ta ar fi nemărginită. De ce nu te mândreşti
cu aceea că eşti fiul Zeului?
❖ Dacă îţi iubeşti fiul sau nevasta, ţine minte că iubeşti fiinţe muritoare. în
felul acesta, dacă se întâmplă ca ei să moară, tu nu te vei întrista.
❖ Dacă vrei să fii un judecător nepărtinitor, priveşte la caz şi nu la acuzat.
❖ Există oam eni care, imediat ce aud învăţături înţelepte, încep pe loc să-i
înveţe pe alţii. Ei se comportă la fel cu un stomac bolnav care elim ină
imediat hrana primită. Nu im ita astfel de oameni. Mai întâi, asim ilează
bine ce-ai auzit, şi nu elim ina înainte de vreme, căci va ieşi din tine un
adevărat terci, care nu poate servi nim ănui drept hrană.
❖ Să preferi mereu o viaţă scurtă, dar cinstită, unei vieţi lungi, dar ruşinoase.
❖ Omul este un suflet împovărat de trup.
❖ Aminteşte-ţi că dacă omul este nefericit, e singur vinovat de aceasta,
fiindcă Zeul i-a creat pe toţii oamenii ca să-şi afle fericirea, şi nu ca să fie
nefericiţi.
t

❖ Ce fel de linişte e aceasta căreia toţi îi pot pune piedici, şi nu vorbesc

despre împărat sau despre prietenul acestuia, ci despre corb, flautist şi
bolnavul de malarie?
❖ Exil? Unde? Poate oare cineva să mă arunce în afara lumii? Eu merg unde
doresc. Peste tot există acelaşi soare, aceeaşi lună, stele, vise, acelaşi cântec
al păsărilor...
❖ Când omul doreşte ceea ce nu-i trebuie şi fuge de ceea ce nu se poate
feri, el suferă de o tulburare a dorinţelor, la fel ca oam enii care suferă de
tulburări ale stomacului sau ficatului.
❖ Lopata care trebuie să sape va rugini cu siguranţă dacă zace fără să fie
folosită. Şi toate gândurile tale chibzuite nu duc nicăieri dacă nu te vei
comporta în conformitate cu ele.
❖ Să nu crezi că oam enii răi îţi pot dăuna cu ceva. Oare poate cineva să
dăuneze sufletului tău?
❖ Nu discuta cu ignoranţii despre regu lile în ţelepciunii, dar dacă ţie ţi
se pare că altfel stau lucrurile, dem onstrează aceste regu li în faptele
tale.
❖ Nu cere ca ceea ce se petrece să se întâmple potrivit voinţei tale, ci doreşte-
ţi ca ceea ce se întâm plă să se petreacă aşa cum se întâm plă şi vei trăi
fericit.
❖ Poţi fi de neînvins dacă nu te lansezi într-o luptă în care victoria nu
depinde de tine.
❖ în niciun caz să nu te numeşti pe tine însuţi filozof şi să nu discuţi despre
regulile filozofiei în faţa ignoranţilor.
❖ Tristeţea altuia e ceva străin...
❖ Uitaţi-vă la mine. Eu nu am nici drepturi cetăţeneşti, nici casă, nici bani,
nici sclavi. Dorm pe păm ântul gol. Nu am nevastă, copii, aşternut. Doar
păm ântul şi cerul şi această unică manta. Ce nu-mi ajunge? Oare nu sunt
eu liber? Sunt propriul meu împărat şi stăpân.
❖ Oare poţi spune că omul este dulgher sau muzicant dacă ţine în m ână un
topor sau o lăută? La fel, nu se poate să numeşti pe cineva înţelept numai
pentru că rosteşte vorbe înţelepte.
❖ Liber se poate num i numai acela căruia i se întâmplă totul aşa cum vrea
el. Dar înseam nă aceasta oare că acestuia i se întâm plă totul ce-i trece lui
 prin cap? Deloc. Fiindcă gram atica, de pildă, ne învaţă să scriem cu litere
şi cu cuvinte tot ceea ce dorim, dar pentru scrierea numelui meu nu pot
scrie ce litere îm i trec prin cap... sunt obligat să scriu tocm ai acele litere
care trebuie, şi în ordinea necesară. Şi aşa este în toate.
❖ Trebuie să ţinem mereu m inte că noi nu putem dicta evenimentelor, ci
suntem obligaţi să ne punem de acord cu ele.
❖ Starea şi în su şirea ignorantului: niciodată să nu aştepte de la sine
nici cele folositoare, nici cele dăunătoare, ci num ai din afară. Starea
şi în suşirea filozofului: orice folos şi orice daună o aşteaptă doar de la
sine însuşi.
❖ Asprimea tatălui - un remediu minunat: în ea este m ai multă dulceaţă,
decât amăreală.
❖ Ce nu trebuie făcut, să nu faci nici m ăcar cu gândul.
❖ O şcoală de filozofie este la fel ca un spital şi trebuie să o părăsiţi nu
veseli, ci uşuraţi de durere.

Faedrus
(cca 15-70 d.Hr.)
Autor de fabule roman. A fo st sclav, eliberat de împăratulAugustus.
Din cele cinci cărţi de „Fabule esopice” în versuri s-au păstrat o sută treizeci şi patru de
fabule. In cărţile ulterioare, a lărgit cadrul tradiţional a l genului, introducândjudecăţi morale,
anecdote şi alte materiale străine. O atenţie specială este acordată motivelor sociale. Stilul său
este sec, naraţiunea se supune strict obiectivului moral.
A murit la Rpma.

❖ De ascultat, ascultă totul, dar nu te grăbi cu acordarea încrederii.

❖ Prieteni sunt mulţi, dar prietenia e rară.

❖ Denum irea de „prieten" se aude la tot pasul, numai fidelitatea prietenească

e rară.

❖ Dacă te ispiteşte ceva străin, înseam nă să te lipseşti de ce-ţi aparţine.

❖ Din exemple se învaţă.

❖ Celor prudenţi le sunt utile greşelile celorlalţi.

❖ Când cei puternici se ceartă între ei, iese prost pentru oam enii simpli.

❖ Succesul celor răi e o ispită pentru mulţi. Odată cu schimbarea conducătorului,

pentru cel sărac nu se schimbă nimic, afară de numele stăpânului.

❖ Cel care face un serviciu unui ticălos săvârşeşte o greşeală dublă: în

prim ul rând, îl ajută pe cel care nu merită ajutor, şi în al doilea, se expune
singur primejdiei.

❖ Raţiunea e m ai presus de vitejie.

 Juvenal (Decimus Junius Juvenalis)
(cca 60-cca 127)
Roet satiric roman. în cultura europeană, în istoria literaturii, Juvenal a intrat ca figură
generică a poetului-demascator a l despotismului politic şi a l decăderii moravurilor din vremea sa.
Despre viaţa lui Juvenal se ştiefoarte puţin. Cea mai veche dintre Siografile sale a fo s t scrisă
la mai mult de 250 de ani de la moartea poetului. Locul naşterii sale este Aquinum, un mic oraş
din apropierea Rgmei. Despre originea lui Juvenal se spune cu incertitudune că a fo s t f i u l unui
H6ert înstărit sau că a fo s t crescut de acesta, primind o 6ună educaţie în gramatică şi retorică.
£ posi6il ca printre dascălii săi să se f i numărat renumitul retor a l acelor vremuri, Quintilian,
autor a l scrierii In stitu tio O rato ria în douăsprezece cărţi. Se ştie că, până pe la mijlocul vieţii
sale, Juvenal s-a ocupat de scrierea de declamaţii, discursuri pe teme închipuite, mai degraSă
pentru propria plăcere, decât pentru a se pregăti în vederea unei activităţi profesionale. S-a
ocupat şi de avocatură, însă doar o vreme, căci, după câte se pare, acest domeniu nu îi aducea
venituri importante.
Juvenal şi-a început activitatea de poet-satiric după moartea împăratului Domiţian (anul
96), când (a Rpma s-a revenit la o relativă H6ertate de exprimare.
Se poate presupune că Juvenal îşi citea în puSlic satirele şi se Sucura de succes, ceea ce, se
pare, i-a atras neplăceri: încă din antichitate s-a răspândit o versiune potrivit căreia Juvenal
a fo s t trimis, în pofida faptului că avea optzeci de ani, în delegaţii cu caracter militar, Sa în
Egipt, 6a în Dritania, unde a şi murit. Cu toate acestea, episodul cu exilarea poetului are aerul
unei legende.
Satirele lui Juvenal s-au păstrat în nenumărate copii. La ora actuală se cunosc aproximativ
trei sute de manuscrise; câteva manuscrise se găsesc în SiSliotecile din Rpsia.

❖ Grabnic se scutură floarea trecătoare a vieţii.

/
❖ A-ti
/ cânta vorbele din suflet.
❖ Virtutea este lăudată, dar muribundă.
❖ Copilăria trebuie respectată cu asupra de măsură.
❖ înţelepciunea nu spune nim ic potrivnic naturii.
❖ înţeleptul păstrează m ăsura chiar şi-n treburile respectabile.
❖ Nicio virtute nu răscumpără viciile.
❖ Nicio întârziere nu e prea m are când e vorba de m oartea unui om.
❖ Prim a pedeapsă pentru cel vinovat constă în faptul că el nu se poate
justifica în faţa propriei judecăţi.
❖ Oam enii răi se feresc de greşeli din teama de pedeapsă, cei buni - din
dragoste de virtute.
❖ Cunoaşte-te pe tine însuţi.
❖ închină-ţi viaţa slujirii adevărului.
❖ Călătorul care nu are nim ic asupra sa poate şi să cânte în prezenţa unui
tâlhar.
❖ La judecată sunt iertaţi corbii, dar nu şi porumbeii.
❖ Unul a fost crucificat drept răsplată pentru crim a săvârşită, iar altuia i s-a
dat coroana împărătească.
❖ Poţi descoperi suferinţa sufletului tăinuită într-un corp, la fel cum poţi
descoperi şi bucuria acestuia: pe chip se citeşte şi una, şi alta.

Marcus Annaeus Lucanus

(39-65)
Cel mai important poet epic roman după Vergi(iu. Originar din Spania, nepot a l filozofului
Seneca, a fo st educat la Roma de filo zofu l Lucius Comutus. S-a bucurat o vreme de simpatia
lui (Nero, simpatie care s-a transformat în ură în momentul în care împăratul a descoperit marele
talent poetic a l lui Lucanus. Ca. urmare a acestuifapt, a fo st condamnat la moarte ca participant
la complotul lui <Piso contra lui Nero. Poemele lui, Orfeu, Uiada, S atu m afia, tragedia Medea şi
multe alte nenumărate opere au dispărut aproape fă r ă urmă. S-au păstrat doar o epigramă de
mici dimensiuni şi poemul neterminat Pharsatia, form at din zece cărţi. Subiectul lui este lupta
dintre Cezar şi Pompei, cântată de poet în ordinea strict cronologică a evenimentelor până la
asediulAlexandriei, autorul transmiţând totodată cu atâta acurateţe faptele, încât poemul are
şi valoare de izvor istoric. Unele scene sunt descrise cu o afecţiune deosebită, în descrieri şi în
strălucitoarele caracterizări ale eroilor manifestându-se totodată şi vigurosul talent de poet şi
orator a l lui Lucanus. Ca poet educat în tradiţia şcolii stoice, privirea lui Lucanus se înalţă
deasupra evenimentelor. Stilul lui Lucanus este puternic şi expresiv. Quintilian lăuda operele
lui Lucanus pentru sinceritatea sentimentelor, pentru fo rţa şi bogăţia ideilor.

❖ în vreme de război, legile tac.

❖ Toate cele trecătoare sunt supuse întâmplării.
❖ Virtutea e cu atât mai îmbucurătoare, cu cât e obţinută cu preţul unor
m ari eforturi.
❖ Dacă a m ai rămas ceva de făcut, consideră că nim ic nu e terminat.
❖ începutul înseam nă deja jum ătate din lucrul pe care îl ai de făcut.
❖ Nu se obţine uşor victoria îm potriva acelora care sunt gata să se
sacrifice.
❖ De la câştig la dreptate e o distanţă la fel de mare ca de la pământ la stele.
❖ Să-ţi sacrifici viaţa de dragul victoriei.
❖ Lenea naşte întotdeauna nestatornicie în suflet.
❖ A scoate sabia pentru a decide soarta lumii.
❖ Omul căruia îi merge bine nu trebuie să se gândească niciodată că este
iubit pentru propriile lui calităţi.
❖ Trebuie să te supui timpului.

Marţial (Marcus Valerius Martialis)

(cca 40-104)
Poet roman.
S-a născut în oraşul(Bilbilis (astăzi Calatayud) din Spania. După o educaţie aleasă primită
în provincie, (Marţial s-a mutat, în anul 64, la Rpma, unde a făcu t cunoştinţă cu Seneca şi cu
Lucanus. (Moartea ambilor protectori, participanţi la complotul lui Piso împotriva lui Nero (în
anul 65), a reprezentat pentru M arţial ruinarea tuturor speranţelor, însă în timpul domniilor
lui Titus şi a lui Domiţian situaţia lui s-a îm6unătăţit. In această perioadă, M arţial a primit
câteva privilegii. împăraţii i-au oferit şi poziţia de tri6un militar. M arţial locuia pe Quirinal
şi deţinea o proprietate de mici dimensiuni în afara oraşului, primită în dar. (Printre prietenii
lui se numărau Quintilian, Pliniu cel Tânăr şi Juvenal. în ciuda tuturor ispitelor vieţii din
capitală, în anul 98, M arţial se întoarce în oraşul natal, RUbilis.
<Poeziile-epîgrame care îi aparţin (în număr de 1561) au fo s t create în timp. în anul 80, a
scris 36 de epigrame cu ocazia inaugurării Colosseumului de către împăratul Titus. Intre anii 84
şi 85, sunt scrise Cadouri şi 6om6oane (350 de înscrisuri de câte două rânduri) care se „aplicau”
pe cadourile oferite la săr6ătoarea de Saturnalii. începând cu anul 86, M arţial a scos câte o
carte pe an, un total de 12 cărţi, numărând 1175 epigrame, care l-au făcu t celebru.
Acestea sunt scrise sub form ă de distih elegiac şi în diferite form e de iambi, în hexametri
şi endecasilabi. Odată cu Marţial, epigrama s-a form at definitiv ca gen —o poezioară scurtă,
plină de haz şi de ironie, având, de regulă, unfin a l neaşteptat. M arţial fa c e în epigramele sale
observaţii ascuţite pe seama vicleniei, slăbiciunii şi a defectelor oamenilor. £ de remarcat că a
scris nu puţine epigrame indecente.

❖ N ecinstit procedează cel ce-şi exersează inteligenţa pe o carte străină.

❖ Fură, apucă, adună, domină - totul urm ează să laşi în urmă.
❖ E uşor să dispreţuieşti viaţa când trăieşti greu; curajos e acela care răm âne
bun şi la nenorocire.
❖ Adevărata durere e a aceluia care suferă în tăcere.
❖ Cărţile mele sunt obişnuite să respecte o regulă: fără să num ească persoane,
ele doar demască viciile.
❖ Iubeşte ca să fii iubit.
❖ Nu te teme de ultim a zi, dar nici n-o chema.
❖ Nu mai pot trăi cu tine, dar nici fără tine.
❖ Omul cum secade e întotdeauna simplu.
❖ Adevărul gol-goluţ.
❖ însuşi zeul îţi porunceşte să-ţi am inteşti de moarte.
❖ Faim a care ajunge la cel ce e deja oale şi ulcele e o faim ă târzie.
❖ Acela care trăieşte peste tot, nu trăieşte nicăieri.
❖ A şti să te bucuri de viaţa trăită înseam nă a o trăi de două ori.

Arbiter Gaius Petronius

(cca 2 7 -6 6 )
Scriitor roman. Hi s-a păstrat într-o form ă fragmentară scrierea S atyricon , compusă în
proză şi în versuri. După conţinut, este vorba de un roman satiric. 'Fragmentele rămase întregi
reprezintă un şir de scene fă r ă o legătură strictă între ele, adesea fă ră început şi fă r ă sfârşit.
<Privitor la autorul real a l Sat)iriconufut experţii au păreri împărţite. Marea majoritate a
filologilor î l atribuie fă r ă ezitare lui (jaius Retronius, celebru, potrivit lui Tacitus, arbitru a l
modei la curtea lui Hero. înainte se credea că S atyricon reprezintă o descriere a obiceiurilor
desfrânate ale lui Hero, care, potrivit lui Tacitus (Analele, XVI, 19), a fo s t trimisă de Retroniu
(ui Nero şi în care autorul „înfăţişa infamia împăratului, numind pe bărbaţii şi fem eile care îi
împărtăşeau desfrânarea, şi descria tot ce era nou în relaţiile lui voluptuoase” Dar această
versiune cade de la sine dacă ne gândim că micuţul caiet scris de Petronius înainte de moarte nu
putea f i în niciun caz romanul voluminos de dimensiunile a aproximativ douăzeci de cărţi după
standardul roman. Unii cercetători presupun că Sat)iriconuf a fo st scris de Petronius special
pentru Nero şi pentru desfrânaţii care î l înconjurau pe e l şi pe Poppaeia şi că prin batjocura sa
la adresa bogaţilor liberţi care aveau astfel de obiceiuri la curtea lui Claudius, şi prin parodierea
poemului lui Lucanus, căruia Nero îi contesta întâietatea poetică, autorul voia să-ifa c ă pe plac
lui Nero şi prin desfătarea adusă de conţinutul picant a l scrierii.
Sat)iricon s-a bucurat de un succes enorm nu numai printre cititorii din antichitate, dar şi
din Evul (Mediu; drept mărturie a acestuifa p t stă cantitatea însemnată de liste cufragmentele
care au ajuns până la noi şi mulţumită cărora ştim astăzi despre existenţa întregului. Şi în
istoria modernă au existat nu puţini admiratori ai romanului lui Petroniu.

❖ Prietenul la nevoie se cunoaşte.

❖ întreaga lume e o comedie.
❖ Duşmanul viciului, cel care a ales o dată pentru totdeauna o cale dreaptă
în viaţă şi care se abate de la obiceiurile mulţimii, stârneşte o ură generală,
fiindcă nimeni nu este de acord cu cel care nu-i seamănă.
❖ Medicul nu e nimic altceva decât o consolare pentru suflet.
❖ Tot ce e m ai bun în natură aparţine tuturor.
❖ Oricare dintre noi greşeşte.
❖ Fiecăruia îi vine rândul să plătească pentru păcatele sale.
❖ Când treaba nu mai merge, prietenii dispar.
❖ Nu există dulce fără amar.
❖ Zăpada rămâne pentru multă vreme în locurile sălbatice, necultivate;
acolo unde păm ântul străluceşte, înfrum useţat de plug, ea se topeşte mai
repede ca bruma. La fel e şi cu m ânia în sufletul omului: ea stăpâneşte
multă vreme minţile primitive, dar nu se lipeşte de cele fine.
❖ Acasă - lei, pe stradă - mieluşei.
❖ Sufletul tânjeşte după cele pierdute şi se scufundă prin imaginaţie în
trecut.
❖ Dacă ştim că suntem destinaţi morţii, de ce să nu trăim în bucurie?
❖ Dacă te apuci de ceva, termină mai degrabă.
❖ Ca să mori nu trebuie să mergi prea departe.
❖ Şarpele nu naşte funii.
❖ A rta nu moare niciodată.
❖ Unei minţi stricate i se pare că ceea ce e îngăduit e neînsemnat, iar sufletul
unui astfel de om, cuprins de rătăcire, consideră drept onorabile acţiunile
ce contravin legii.
❖ Cum e stăpânul, aşa e şi sluga.
❖ Frumuseţea rar face casă bună cu înţelepciunea.
❖ Cine ne va crede pe cuvânt?
❖ Cine rabdă viţelul, acela rabdă şi boul.
❖ încrederea naivă nu conduce niciodată la ceva bun.
❖ Ce e uşor accesibil nu e preţuit.
❖ Mai bine să dai motive de râs decât de batjocură.
❖ Dragostea îi răneşte chiar şi pe zei.
❖ Destinul îşi face treaba fără să ţină seama de noi.
❖ Ce se cere, aceea şi pare a fi cel mai bun.
❖ Ştiinţa e o comoară, iar omul învăţat niciodată nu se prăpădeşte.
❖ Nu înţeleg cum poate sărăcia să fie sora unei m inţi înalte.
❖ încearcă să nu rosteşti fraze bombastice, ci să vorbeşti la obiect.
❖ Nu există nerozie mai m are ca prejudecăţile omeneşti prosteşti şi mai
vulgar ca asprimea prefăcută.
❖ Nimeni, niciodată, nu e mulţumit.
❖ Cel care a jignit nişte necunoscuţi se numeşte tâlhar, iar cel care şi-a jignit
nişte prieteni se aseamănă cu ucigaşul de părinţi.
❖ Mergi num ai într-o ţară străină şi aşa vei înţelege că la noi se plimbă
câinii cu covrigi în coadă.
❖ Sunt vrednici de dojană acei părinţi care nu-şi cresc copiii în respect faţă
de regulile stricte.
❖ Soarele dă lumină tuturor.
❖ O dragoste veche nu se uită.
❖ Aceia care năzuiesc doar la îm bogăţire nu vor să creadă că pentru oameni
există şi alte bunuri, superioare celor la care tânjesc ei.
❖ Doar inim a îl face pe om, om; toate celelalte sunt fleacuri.
❖ Acela care nu-şi ucide în luptă adversarul, e de două ori învingător.
❖ La celălalt vezi şi păduchele, dar la tine nici măcar căpuşa n-o bagi de
seamă.
❖ Omul cu o m inte nobilă nu suportă flecăreala, iar spiritul său nu poate
nici începe, nici crea nimic, dacă nu este udat cu apa vie a cunoaşterii.
❖ Orice ai învăţa, înveţi pentru tine însuţi.
❖ Ce pot face legile acolo unde domnesc banii?

Pliniu Cel Bătrân (Gaius Plinius Secundus)

(24-79)
Scriitor, învăţat şi om politic roman. Tată adoptiv a l lui (Pliniu cel Tânăr. A servit în
provinciile romane din germania, (falia, Spania şi Africa. A murit în momentul erupţiei
vulcanului Tezuviu, în timp ce comanda flota în apropiere de (Misenum. Autor a l unei Istorii
naturale în treizeci şi şapte de cărţi —o enciclopedie originală a cunoştinţelor despre natură
din antichitate. Lucrarea lui conţine informaţii despre astronomie, geografie, meteorologie,
etnografie, antropologie, zoologie, botanică, artă, medicină, mineralogie, metalurgie şi altele.
Descrierile sunt amestecate cu povestiri fantastice, invenţii, superstiţii, anecdote. Rână la
sfârşitul secolului a l Vll-lea, Istoria n aturafă a fo st folosită ca izvor de cunoştinţe despre
natură.
Scrierile istorice ale lui Rliniu nu ne-au parvenit. £ vorba despre “Răz6oaiefe germanice în
douăzeci de cărţi (istoria cuceririlor romane pe râurile Rin şi Dunăre); Continuarea istoriei fui
Aufidius (Bassus - relatarea evenimentelor dintre anii 41 şi 71: domnia lui Claudius, a lui Hero,
războiul civil care a urmat morţii lui Hero; Viaţa fui (Pompomaus i'ecurufus în două cărţi - o
biografie a protectorului şi superiorului militar a l lui Rliniu.

♦> El (Pliniu cel Bătrân) nu citea nimic fără să noteze şi-i plăcea să spună că
nu există nici o carte atât de proastă încât să nu găseşti în ea ceva util.
❖ Bolile sunt nenumărate.
❖ Fruntea gospodarului e mai folositoare decât ceafa.
❖ Mintea se reflectă în boala sufletului.
❖ Agricultura se bazează pe muncă, şi nu pe câştig.
❖ Moşiile mari au distrus Italia.
❖ Fiecare cu ale sale.
❖ Câte lucruri au fost considerate imposibile înainte de a fi aplicate în
practică!...
❖ Când se vorbeşte de cei absenţi, în aceste momente, acelora le ţiuie
urechile.
❖ Când corabia urmează să se scufunde, toţii şobolanii o părăsesc.
❖ Cel mai bun dăscal este obiceiul.
❖ Ni se refuză o viaţă lungă; să lăsăm, aşadar, în urma noastră lucrări care
vor dovedi că am existat!
❖ Nu există o artă mai folositoare ca medicina.
❖ Nu există nicio desfătare care să nu se transforme, în cele din urmă, în
îmbuibare.
❖ Nu există niciun animal care să nu verse lacrimi, ba chiar din prima zi
a apariţiei lui pe lume. Dar râsul, primul râs, apare la om doar după a
patruzecea zi de viaţă!
❖ Tot răul spre bine.
❖ Nici o zi fără un rând scris.
❖ Nimeni nu poate fi numit fericit. Ar fi mai corect să spunem că acela cu
care soarta a fost binevoitoare nu a fost nefericit; fiindcă, dacă nu vorbim
de toate celelalte, omul simte mereu frica faţă de schimbările sorţii şi, o
dată ce o asemenea frică e prezentă în conştiinţa lui, nu poate fi vorba
despre fericire.
❖ Niciunul dintre muritori nu e tot timpul chibzuit.
❖ Niciun muritor nu poate fi tot timpul deştept.
❖ Nimic nu e mai de plâns şi mai măreţ ca omul.
❖ Fiecare zi poate fi judecată doar din perspectiva zilei care îi urmează, iar
în privinţa tuturor zilelor trăite se poate pronunţa doar ultim a dintre ele.
Binele nu e niciodată egal cu răul, chiar dacă îm prejurările fericite sunt
egale cantitativ cu cele nefericite; fiindcă nu există nicio bucurie, oricât ar
fi ea de mare, care să se poată compara cu cea m ai mică m âhnire.
❖ Zilele nu trebuie numărate, ci cântărite.
❖ Când cumperi pământ, priveşte înainte de toate la apă, la drum şi la
vecin.
❖ Natura l-a aruncat pe om gol pe un păm ânt gol.
❖ Cade doar cel care aleargă. Cel care se târăşte nu poate să cadă.
❖ E ruşinos să recunoaştem, dar dintre toate fiinţele vii numai omul nu ştie
ce-i este folositor.
❖ Ochiul stăpânului îngraşă porcul.
❖ Firea um ană e însetată de noutate.

Pliniu cel Tânăr (Gaius Plinius Caecilius Secundus)

(61-aprox. 114)
Om politic şi scriitor roman.
S-a născut într- ofamilie bogată. La începutul anilor 70, s-a mutat la Roma, unde a studiat
oratoria într-o şcoală de retorică. Debutează ca avocat într-un tribunal, la vârsta de 18 ani. In
anul 81, a fo st desemnat preot a l cultului imperial, în anul 82, devine tribun militar în Siria,
în anul 83, este numit şeful cavaleriei, în 89 chestor, în 92 pretor, în 94 prefect a l vistieriei
militare. Toate aceste funcţii, Rliniu le-a ocupat în timpul domniei lui Domiţian. In timpul
domniei împăratului Sferva, a fo s t numit prefect a l vistieriei Saturniene. împăratul Traian
l-a inclus pe Rliniu în cercul apropiaţilor săi. în anul 100, a fo s t numit consul, iar în 103
a fo st ales în colegiul Augur. A ocupat poziţia de supraveghetor a l malurilor Tibrului. Şi-a
continuat practica în avocatură şi a participat la procese legate de provincii. A fo s t proprietarul
câtorva vile în Italia. Petrecându-şi cea mai mare parte a timpului la Rpma, Pliniu nu uita
de locuitorii oraşului Como, a fo st patronul acestuia şi a donat sume mari de bani pentru
dezvoltarea oraşului. Din fondurile sale, în oraş a fo st construită o bibliotecă.
în anul 110, Pliniu a fo st numit legat imperial în provincia Rit inia, cu însărcinarea de a
elimina corupţia, dar a murit acolo subit.
Data exactă a morţii şi locul în care Pliniu a fo st înmormântat sunt necunoscute.

❖ Nenorocirea ascute adesea m intea oamenilor.

❖ între ce limite înguste e vârâtă viaţa celor mai mulţi dintre oameni!
❖ Nu e im portant rangul cuiva, ci faptele sale.
❖ Cea mai mare bucurie în viaţa omului e aceea de a fi iubit, dar nu este
mai mică bucuria când el însuşi iubeşte.
❖ Dacă nu învingi, măcar să te consolezi cu iscusinţa şi încercarea de a fi
încercat.
❖ Orice carte bună e cu atât mai bună cu cât e mai mare.
❖ Se spune că trebuie să citeşti mult, dar nu multe.
❖ Nu vorba schiloadă şi ciopârţită răsună, străluceşte şi te tulbură, ci acea
înaltă şi care se prelinge ca un şuvoi uriaş.
❖ Pentru cei m ai mulţi, chibzuiala îndelungată are ceva impresionant,
important; sabia intră în trup nu când loveşti, ci când o împlânţi; aşa şi
vorba intră în suflet.
❖ Tristeţea are o limită, frica nu.
❖ Dacă e să te bazezi pe urmaşi, ceva term inat înseam nă pentru ei ceva care
nici măcar nu a fost început.
❖ Există o oarecare desfătare şi în tristeţe, m ai ales dacă plângi la pieptul
unui prieten care este gata fie să-ţi laude lacrim ile, fie să ţi le treacă cu
vederea.
❖ O voce pe viu produce o impresie mult m ai puternică. C hiar dacă ceea ce
citeşti e m ai intens, în suflet intră mai adânc ceea ce im prim ă acolo felul
de a vorbi, persoana, poziţia, ba chiar gestul unuia care vorbeşte.
❖ Priveşte în adâncul sufletului propriu.
❖ Corb la corb nu-şi scoate ochii.
❖ Şi bucurie şi consolare găseşti în ştiinţe.
❖ Istoria nu trebuie să depăşească graniţele adevărului, iar pentru faptele
cinstite e de ajuns un singur adevăr.
❖ Istoria se scrie pentru stabilirea adevărului riguros.
❖ Ca şi la om, şi în stat, cea m ai grea boală e aceea care începe de la cap.
❖ Cărţile nu trebuie citate, dar citite şi recitite.
❖ Blândeţea e lăudabilă m ai ales atunci când m otivul m âniei e perfect
justificat.
❖ O dragoste prefăcută e m ai rea decât ura.
❖ M ai bine să nu faci nimic, decât să faci nimic.
❖ M ai bine să spui m ai mult, decât să nu spui ce e necesar.
❖ Pe oameni i-a cuprins aşa o pasiune de a se îmbogăţi încât, separe, ei se
află mai mult sub puterea avuţiilor lor, decât se află acestea în puterea lor.
❖ Oam enii sunt curioşi din fire; cunoaşterea faptelor neînfrum useţate nu-i
ademeneşte pe aceia care ascultă cu plăcere la flecăreli născocite.
❖ Oam enii care sunt sclavii desfătărilor trăiesc doar pentru o zi: ziua de azi
s-a term inat - nu m ai există motive să trăieşti mai departe.
❖ Opiniile se socotesc, nu se cântăresc.
❖ Cu forfota agitată din viaţa unui tânăr ne putem împăca; bătrânilor însă
le stă bine o viaţă liniştită, aşezată: să-şi m ai încordeze puterile e târziu,
să mai obţină onoruri e ruşinos.
❖ De zvonuri se tem mulţi, dar de conştiinţă, num ai puţini.
❖ Tinereţea şi floarea vârstei trebuie să le închinăm patriei, iar bătrâneţea -
sieşi.
❖ Niciodată un singur om nu a putut să înşele pe toată lumea şi nici toată
lumea nu a putut să-l înşele numai pe unul.
❖ Nimeni nu ascultă reproşurile cu atâta răbdare ca cei care merită laude.
❖ Nimeni nu poate fi înţelept tot timpul.
❖ Pe cei care şi-au chem at singuri m oartea îi jeleşti fără încetare, când crezi
că ei ar fi putut încă să trăiască îndelung.
❖ Cinstea acuzatorului o poţi cel mai bine judeca după acuzaţia însăşi.
❖ Experienţa este considerată cel m ai bun dascăl într-ale oratoriei.
❖ Oratorul trebuie câteodată să se fălească, să se ridice, uneori să fiarbă, să
tindă către înălţim i şi adesea să m eargă până la limită: lângă culm i se află
adesea şi o prăpastie. Drumul de câmpie e mai lipsit de prim ejdii, dar mai
obscur, cei care aleargă cad m ai des decât cei care se târăsc, dar acestora
din urmă, chiar dacă nu cad, nu li se cuvine niciun fel de slavă, căci ea
este a acelora care au căzut. Riscul are valoarea sa în retorică, la fel ca şi
în celelalte arte.
❖ Oratorii care vorbesc şezând, chiar dacă discursul lor are aceleaşi calităţi
cu acela al oratorilor care vorbesc din picioare, prin aceea că sunt aşezaţi îşi
slăbesc şi-şi micşorează discursul, asemenea acelora care citesc un discurs
legaţi la ochi şi la m âini, care sunt atât de folositoare pentru expresivitate.
Nu e nim ic surprinzător în aceea că atenţia ascultătorilor, nefiind nicicum
înrobită şi nicicum incitată, slăbeşte.
❖ E rău dacă autorităţile îşi încearcă puterea în jigniri; e rău dacă respectul
se capătă prin teroare; e mult mai uşor să obţii ceea ce vrei prin iubire,
decât prin frică.
❖ La fel cum solul se înnoieşte prin diferite însăm ânţări, la fel şi mintea ni
se înnoieşte prin reflecţii despre una sau despre alta.
❖ Să ne străduim aşadar ca, atâta vreme cât suntem în viaţă, să facem astfel
încât morţii să-i rămână cât mai puţine de distrus.
❖ Fidelitatea ticăloşilor e la fel de schim bătoare ca şi ei înşişi.
❖ Obişnuinţa de a face unul şi acelaşi lucru se transform ă în ştiinţă, dar nu
dezvoltă capacităţile, inspiră nu încredere în sine, ci autosuficienţă.
❖ Moartea acelora care fac lucruri nem uritoare e mereu prematură.
❖ E justificat ca omul să acţioneze uneori de dragul propriului bun
renume.
❖ Consider că e o prostie fără m argini să nu alegi drept model pe cel mai
bun.
❖ Aşa e dat de la natură: nim ic nu sporeşte dragostea faţă de un om, ca frica
de a-1 pierde.
❖ Nobil cu adevărat e acela care iartă uşor greşelile oam enilor şi, în acelaşi
timp, se teme atât de tare să facă ceva rău, de parcă niciodată nu a iertat
nim ănui nimic.
❖ Cei nefericiţi
/ vorbesc într-un fel,' cei fericiţi
t într-altul.
♦> Cu cât un scop se atinge m ai uşor, cu atât e mai slabă năzuinţa către el.
❖ Pentru noi sinceritatea înseam nă nu mai puţin decât înseam nă pentru
alţii necesitatea.
❖ Sinceritatea îi ofensează pe oam eni în momentul în care le e dăunătoare,
pe urm ă sunt entuziasm aţi de ea şi o preamăresc.
❖ Ruşinea înfrânează un suflet sincer, iar ticălosul se îndârjeşte în nesimţirea
lui.
❖ Cele curate nu devin rele, dacă de ele se apropie oam enii răi; ele sunt în
general domeniul celor buni.

Plutarh
(45-127)
Scriitor, filo z o f şi istoric grec.
S-a născut în oraşul Cheroneia din Reoţia. Plutarh a călătorit mult, a vizitat grecia
Centrală, Sparta, Corintul, Sardis şi Alexandria, dar, cu toate acestea, şi-a petrecut viaţa în
mod constant în Cheroneia, unde ocupa nu doar poziţia de judecător principal, dar şi alte
funcţii de conducere, între care directoratul unei şcoli cu o programă vastă, în care se preda
filozofie cu accentul pus îndeoseSipe etică.
Moştenirea literară a lui Plutarh este uriaşă. (Numai în aşa-numitul catalog a l lui Lamprias
sunt enumerate 227 de denumiri ale lucrărilor sale. Popularitatea lui Plutarh are în principal
ca temei scrierea Vieţi parafele. Descriind faptele noSile şi personalitatea unor oamenii
excepţionali, autorul a năzuit să dea grecilor şi romanilor nişte modele de urmat şi de respect
reciproc. Lucrările lui Plutarh, care s-au păstrat până în zilele noastre - de etică, de religie,
de fizică, de politică şi de literatură - au fo st adunate într-o culegere cunoscută suS titlul
Moralia (sau E tica ). Ea conţine mai mult de 60 de texte scrise în principalsuS form ă de dialog
şi diatriSâ (discurs acuzator). Tratatele dedicate chestiunilor politice au o valoare deoseSită
pentru cercetători.
învăţăturile pofitice demonstrează câtă importanţă se acorda politicii în acea vreme, în
grecia; în tratatul Mai tre6uie omuf să se ocupe de p olitică fa 6ătrâneţe, Plutarh î l sfătuieşte
pe prietenul său Eofan să-şi continue activitatea puSlică în Atena. Ideile stoicismului sunt
manifeste în lucrarea de mici dimensiuni Conducătorului incuft, iar alte gânduri ale autorului
sunt exprimate în 'Hfozojâi ăiscu tă ă o a r cu prinţii. Interesul lui Plutarh pentru istoria religiilor
şi a antichităţii poate f i o6servat în textele © aim o n u f fui Socrate (text timpuriu) şi în alte
trei texte mai târzii dedicate oraşului Delfi, Căderea oracofefor, în care e l explică dispariţia
interesului fa ţ ă de oracole prin scăderea populaţiei, Eăspunsurife Pythiei, în care încearcă să
reaprindă credinţa în oracol. Din aceeaşi perioadă datează Isis şi Osiris, Chestiuni vesefe (9
cărţi) şi Despre probleme greceşti $i romane. Dintre lucrările cele mai valoroase f a c parte Vieţile
celor zece oratori, Consofărife fui J^poffon, © estinu f, .Scurte aforisme ale regilor şi comandanţilor
de o$ti, Aforisme spartane, Proverbe din Alexandria.

❖ Oare ilum inările neaşteptate, asemenea fulgerului, care ni se petrec în

suflet şi în minte, nu arată spre divinitate?
❖ Nechibzuit şi lipsit de voinţă e acela care nu se hotărăşte să obţină ceva
din frica de a-1 pierde.
❖ A te supune celui care prin lege a fost pus deasupra ta, chiar dacă îi
lipsesc puterea şi faima, e o artă nobilă şi folositoare.
❖ Zeul este speranţa celui viteaz şi nu justificarea celui laş.
❖ Bogaţii şi regii care cinstesc filozofia se cinstesc şi pe sine, dar filozofii
care sunt slugarnici cu bogaţii, nici faim a nu şi-o sporesc, ba îşi m ai pierd
şi ce-a m ai rămas din onoare.
❖ E m ai lăudabilă o constituţie sufletească ale cărei însuşiri rele se estompează
cu trecerea timpului, iar cele frum oase înfloresc.
❖ In binefacerile acordate de destin ne plac dobândirea şi folosirea, iar în
binefacerile datorate virtuţii ne plac faptele. Pe primele dorim să le prim im
de la alţii, pe celelalte preferăm să le acordăm noi altora.
❖ Cel mai m are merit al filozofiei este cizelarea cruzim ii prim itive a
moravurilor omeneşti.
❖ Războiul este un rău; el se sprijină pe m ari nedreptăţi şi violenţe, dar
pentru oam enii cinstiţi există legi şi în vreme de război. Nu e perm is să
goneşti după victorie atunci când câştigurile pe care ea le aduce cu sine
vor fi dobândite prin infam ie şi crime. Un com andant măreţ trebuie să
poarte un război bazându-se pe propriul curaj, şi nu pe trădarea datoriei
de partea celorlalţi.
❖ Orice democraţie e suspicioasă şi are prejudecăţi cu privire la oamenii
politici, fiindcă în cazul în care au fost luate hotărâri utile fără certuri şi
fără conflicte se naşte bănuiala unui complot prealabil.
❖ Orice greşeală e nefastă, dar acolo unde mai intervine şi pasiunea, greşeala
e de două ori nefastă.
❖ Mânia supremă izbucneşte când prin mânie vrei să înăbuşi mânia.
❖ Să vorbim învăţăm de la oameni, să tăcem, de la zei.
❖ Despotismul ia naştere din oam enii înşişi: când sunt cu picioarele
încătuşate, ei nu pot altfel decât dacă li se atârnă şi un lanţ de gât.
❖ Dacă te desfată durerea celuilalt, e sem n de bucurie plină de răutate.
❖ Cei mai buni cai ies din cei mai sălbatici mânji, se cade doar să fie educaţi
şi călăriţi cum se cuvine; de la regula asta nu fac excepţie nici oamenii.
❖ Exemplul personal e mai eficace decât regulile abstracte.
❖ înainte de a turna într-un vas vechi vin sau ulei, e bine să-l verifici cu
apă. La fel şi cu nevasta, ca să nu ai probleme cu limbuţia ei, nu-i rău s-o
verifici cum ţine un secret, spunându-i o bârfă inventată pe loc.
❖ Aşa cum îm părţirea m âinii în degete nu a slăbit-o, ci, dimpotrivă, a făcut-o
mai îndemânatică şi mai potrivită pentru folosire, la fel şi cârmuitorul,
implicându-i şi pe alţii în grijile statului, va avea un mare succes cu
ajutorul eforturilor comune.
❖ Când pictorul pictează un chip minunat, plin de farmec, noi îi cerem,
în cazul în care există vreun defect natural neînsem nat, să nu-1 suprime
cu totul, dar nici să nu-1 scoată cu prea m are grijă în evidenţă: fiindcă în
al doilea caz se pierde frum useţea, iar în prim ul, asemănarea. în acelaşi
fel, de vreme ce e greu sau, pur şi simplu, im posibil să reprezinţi viaţa
omenească ireproşabil de curată, atunci, zugrăvind tot ce e minunat, trebuie
să respecţi adevărul în întregul său. Iar greşelile şi defectele care apar în
 acţiunile omului aflat sub influenţa pasiunii sau ca urm are a necesităţilor
statale trebuie văzute mai degrabă ca m anifestare a nedesăvârşirii întru
virtute, decât ca depravare, iar în cursul povestirii nu trebuie să ne oprim
cu o plăcere excesivă şi în chip amănunţit asupra lor, ci ruşinându-ne de
firea omenească, de vreme ce ea nu produce caractere fără de cusur şi
ireproşabile în ce priveşte virtutea.
❖ Cine nu alim entează focul - îl stinge. La fel face şi cel care nu alimentează,
de la început, pornirea mânioasă, nesporind-o, o înăbuşă şi o îndepărtează
de sine.
❖ Cine se bazează pe aceea că-şi asigură sănătatea prin lene, procedează
la fel de prosteşte ca şi cel care crede că prin tăcere îşi poate desăvârşi
vocea.
❖ Cine vrea să trăiască în bunăstare trebuie să înveţe
/ să trăiască în nevoie.
❖ Micile vicii par m ari dacă sunt descoperite la cei cărora le este încredinţată
puterea.
❖ Mi se pare că atât îndrăzneala cât şi sfiala se trag din acelaşi izvor - din
ignoranţă.
❖ Noi punem adesea câte o întrebare fără să avem nevoie de răspuns, ci ca
să ne auzim vocea şi să câştigăm bunăvoinţa celuilalt, dorind să-l atragem
într-o discuţie. Luând-o cu răspunsurile înaintea altora, străduindu-ne să
punem stăpânire pe auzul cuiva şi ocupând gândurile celuilalt, e acelaşi
lucru cu a ne repezi să sărutăm un om care vrea să sărute pe altul, sau să
întoarcem spre noi o privire îndreptată către altcineva.
❖ Speranţă au şi cei care nu mai au nimic.
❖ Pe noi ne face fericiţi tocmai surplusul, şi nu ceea ce le este tuturor necesar.
❖ învaţă să asculţi şi ai să poţi trage un folos şi de pe urm a acelora care
vorbesc prost.
❖ Nu trebuie să ne grăbim cu pedepsele şi sancţiunile. Nu trebuie să ne
temem pentru aceea că cineva va fi pedepsit cu întârziere, ci pentru
aceea că cel pedepsit pe loc se va dovedi a fi fost pedepsit pe nedrept.
Aceasta s-a întâm plat nu de puţine ori. Cine dintre noi este atât de crud
încât să-şi pedepsească sclavul din cinci în cinci zile num ai pe motiv că
a ars m âncarea sau a răsturnat un scaun sau s-a mişcat prea încet când
îndeplinea o poruncă? Fiindcă tocmai astfel de lucruri, în momentul când
au loc, ne văduvesc de echilibru sufletesc şi ne umplu de înverşunare. La
fel ca atunci când privim la lucruri prin ceaţă, greşelile ni se par exagerate
când le privim prin norul mâniei.
❖ Sunt de ajuns câteva vicii ca să întunece multe virtuţi.
❖ Nu există anim al m ai feroce decât omul, care să adune în el pasiunile
negative şi puterea.
❖ Nicio vorbă rostită nu a fost mai folositoare decât o mulţime
/ de vorbe
nerostite.
❖ Cei m ai vestiţi dintre filozofi - Pitagora, Socrate, Archesilaos, Carneades -
nu au scris nimic. Aşadar, pe ce temei sunt consideraţi filozofi când, având
 tim p liber la dispoziţie, ei au lăsat scrisul în seam a sofiştilor? în temeiul
faptului că au trăit în acord cu ceea ce învăţau pe alţii.
❖ Lasă deoparte tot ce se află în afară şi îndreaptă-ţi curiozitatea spre
înăuntru; dacă-ţi face plăcere să afli despre neajunsuri şi vicii, vei găsi
lucruri suficiente şi la tine acasă.
❖ Asem enea bobului de grâu care, închis într-un vas, câştigă în volum, dar
pierde în calitate, la fel şi cuvântul, pe buzele omului limbut, se um flă din
pricina m inciunilor, dar ucide încrederea.
❖ Nevoia de a iubi naşte o atracţie închipuită.
❖ Judecăţile corecte sunt caracteristice tuturor oamenilor, fiindcă natura
însăşi arată calea către cele cuvenite, dar filozofii se deosebesc de majoritate
prin aceea că la ei, aceste judecăţi se opun îm prejurărilor nefavorabile.
❖ Cele m inunate atrag prin chiar acţiunea lor şi im ediat trezesc în noi
dorinţa
/ de a acţiona.
/
❖ în condiţii de m are pericol şi în îm prejurări grele, de obicei, m ulţimea
aşteaptă salvarea m ai mult de la ceva care contravine raţiunii, decât de la
ceva în arm onie cu ea.
❖ Romanul Cato spunea că sufletul îndrăgostitului trăieşte în sufletul celui
pe care îl iubeşte. Eu aş spune, dim potrivă, că în sufletul îndrăgostitului
este prezent întreg sufletul persoanei iubite, întreaga ei viaţă, caracter şi
fapte. Această problemă e analoagă aceleia a locului în care se găseşte
frum useţea - în deşert sau în sufletul beduinului? Nici acolo, nici acolo,
fiindcă frum useţea nu este nim ic altceva decât capacitatea de a-ţi explica
ţie însuţi prezenţa ei im aginară. Iubirea nu este un fapt, ea este doar
aspiraţia de a te afla, după posibilităţi, în posesia unui asemenea fapt. în
aceasta stă pricina tuturor ciocnirilor şi complicaţiilor ei, problemelor şi
neajunsurilor legate de ea. Iubirea e ca o rază de soare: vizibilă, apropiată,
prezentă, care nu se lasă apucată de nimeni.
❖ Forţa discursului constă în a exprim a multe în puţine cuvinte.
❖ Să faci fapte rele e înjositor, să faci din cele bune când nu te am eninţă
nim ic e un lucru obişnuit. Om bun e acela care face fapte m ari şi nobile
chiar dacă riscă tot.
❖ Avarii... Ei sunt m ereu de o lăcomie fără m argini şi m ereu simt nevoia
să acapareze şi pe viitor. M i se spune: „Ei fac econom ii pentru copii şi
urm aşi" Cum aşa? Pentru cei cărora în tim pul vieţii nu le dau nimic?
❖ Aşa e natura bogăţiei: ea are nevoie de m artori, de spectatori. Şi altceva e
filozofia, cunoaşterea a ceea ce se cuvine să ştii despre zei; toate acestea,
chiar dacă trec neobservate, em ană o strălucire proprie şi dau în suflet
o lum ină şi o bucurie scum pe acestuia, fiindcă sufletul tinde către bine
indiferent dacă cineva observă acest lucru sau dacă răm âne ascuns tuturor
oam enilor şi zeilor. Aşa îl atrage virtutea, adevărul, frum useţea ştiinţelor
matematice, geom etria şi astrologia: se poate compara cu acestea avuţia
bogaţilor, toate aceste zorzoane, salbe şi podoabe femeieşti?
❖ Când toate condiţiile sunt aceleaşi pentru toţi, iese învingător cel mai
curajos.
❖ Cei care sunt însetaţi după laude sunt săraci în merite.
❖ Tot ce li se întâmplă oamenilor nechibzuiţi şi lipsiţi de memorie zboară
odată cu trecerea timpului şi, fără să păstreze nimic, fără să adune nimic,
veşnic lipsiţi de bunuri, dar plini de nădejde, ei privesc în viitor, dar nu
observă prezentul.
❖ La eleni, cei deştepţi vorbesc, iar problemele le rezolvă proştii.
❖ Chiar şi o simulare a virtuţii dă naştere pe nesimţite unei tendinţe de a
te fam iliariza cu aceasta.
❖ Cei care sunt capabili să obţină victoria nu ştiu întotdeauna să se folosească
de ea.
❖ Unui suflet filozofic îi este propriu să iubească înţelepciunea şi să fie atras
de înţelepţi.
❖ Omul nu poate fi decât ceea ce este.

Quintilian (Marcus Fabius Quintilianus)

(cca între anii 35 şi 96)
Orator roman şi teoretician a l artei oratorice.
S-a născut în Spania, într-o familie modestă şi o6işnuită. A fost educat la Roma. S-a
pregătit pentru o carieră de oratorjuridic; în vremea împăraţilor Vespasian, Titus şi (Domiţian
a apărut nu o dată la procese în calitate de avocat (între anii 69 şi 96), dar şi-a câştigat faim a
nu datorită activităţii practice, ci ca urmare a celei teoretice şi didactice.
S-a păstrat în întregime doar scrierea In stitu tio O rato ria (în douăsprezce cărţi) — unul
dintre cele mai preţioase izvoare ale retoricii şi pedagogiei antice. Din punct de vedere literar,
cea mai interesantă carte este a zecea, în care Quintilian trece în revistă genurile poeziei şi
prozei greceşti.
Este considerat a f i primul profesor de meserie care a întemeiat o şcoală de stat: Vespasian
i-a acordat o pensie plătită din vistieria imperială. Quintilian a predat aproximativ douăzeci de
ani arta retoricii tinerei elite romane - copiii celor mai de seamă şi mai bogate fam ilii romane.
Printre ucenicii săi s-au numărat Rliniu cel Tânăr şi, probabil, Juvenal. Lui Quintilian i-a fost
încredinţată educaţia moştenitorilor imperiali.
Aflat la apusul faim ei sale şi fiin d recunoscător casei imperiale, Quintilian îl lăuda în
mod sincer pe Domiţian, un tiran crud şi sângeros, cu care era prieten şi cu care, e posibil,
împărtăşea aceleaşi idei. La rândul său, Domiţian îl ajuta pe Quintilian cu bani şi onoruri; se
presupune că Quintilian a devenit „din retor, consul”, lucru nemaiîntâlnit la Roma.
Viaţa lui Quintilian, în ciuda faptului că acesta a cunoscut culmea faim ei şi a bogăţiei,
nu poate fi, cu atât mai puţin, catalogată drept fericită: tânara lui soţie şi cei doi f i i plini
de speranţe au murit şi l-au lăsat pe bătrân singur. Ultimii ani de viaţă i-au fost întunecaţi
de teroarea tot mai crescută instaurată de Domiţian, de exilarea părinţilor elevilor săi şi a
moştenitorilor împăratului. Quintilian a încetat să mai profeseze şi şi-a dat demisia, retrăgându-
se din viaţa activă a cetăţii.
Quintilian este autorul scrierii In stitu tio O ratoria - cel mai complet manual de retorică din
antichitate dintre cele care au ajuns până în zilele noastre.

❖ Vorbirea doicii trebuie să fie ireproşabilă.

❖ Fiecare lucru are parte de dreptatea lui proprie.
❖ Orice cuvânt este folositor la ceva.
❖ Cel m ai im portant lucru în arta oratoriei e să nu laşi să se observe
meşteşugul.
❖ Dacă războiul e cauza relelor, atunci pacea o să le fie leac.
❖ Există nişte aforisme şi proverbe care le sunt tuturor pe plac şi sunt folosite
pe scară largă. Astfel de aforisme n-ar fi trecut din veac în veac dacă nu
li s-ar fi părut adevărate tuturor oamenilor.
❖ Concizia discursului nu trebuie să-i răpească din eleganţă, altfel discursul
va fi grosolan.
❖ Acela care nu se compară cu nim eni, are, cu siguranţă, o părere prea bună
despre sine.
❖ M incinosul trebuie să aibă o memorie bună.
❖ Mai bine renunţi la o vorbă de duh decât la un prieten.
❖ Trebuie să-ti antrenezi m intea citind mult, nu mulţi autori.
r ' t

❖ Nu trăiesc ca să mănânc, ci m ănânc ca să trăiesc.

❖ Nim ic nu se usucă m ai repede ca lacrimile.
❖ Nim ic nu e atât de necesar întregii stirpe omeneşti ca m edicina.
❖ Se condam nă ceea ce nu se înţelege.
❖ De la râs la batjocură e doar un pas.
❖ A dezvăta de ceva e mult mai dificil şi m ai necesar decât a învăţa ceva.
r * r

❖ Exerciţiile de scriere şlefuiesc vorbirea, iar exerciţiile de vorbire însufleţesc

stilul scrierii.
❖ Adevărul, caracterul de lege, virtutea, dreptatea şi blândeţea - toate
acestea pot fi cuprinse în conceptul de „cinste"
❖ Practica fără teorie e m ai de preţ decât teoria fără practică.
❖ Libertatea şi desfrâul sunt două concepte perfect opuse unul altuia.
❖ Forţa spiritului şi pasiunea îi fac pe oam eni elocvenţi.
❖ Forţa trebuie întreţinută prin exerciţii permanente.
❖ Ceea ce, în unele cazuri, se numeşte libertate, în altele, se numeşte
desfrâu.
❖ Doar întâm plarea îl îm piedică pe cel care vorbeşte de rău să devină
răufăcător.
❖ A distruge banii înseam nă a distruge războiul.
❖ Niciodată nu e prea târziu să înveţi.
❖ Ambiţia în sine poate că e un viciu, dar ea este adesea şi izvorul
demnităţii.
/
❖ Ceea ce se vorbeşte în popor, ceea ce nu are un autor anume, aceea devine
un fel de bun comun.
❖ Ce poate fi mai cinstit şi mai nobil decât să-i înveţi şi pe alţii ceea ce tu
ştii cel mai bine?
 Quintus Curtius Rufus
(anul naşterii şi al morţii sunt necunoscuţi)
Istoric roman.
Autor a l Istoriei lui J4.fexan.cfru ce f Mare în zece cărţi. S-au păstrat (cu neînsemnate lacune)
cărţile de la a IlI-a la a X-a. Curtius şi-a extras materialele pentru lucrarea sa din opere diferite,
de la cele mai detaliate (Arrianus, Aristobulos din Cassandreia) până la versiuni beletristice
provenite din povestirile lui Clitarb şi Calistbenes din Olinthus. Acestora din urmă le-a acordat
o preferinţă evidentă. Scrierea lui Curtius s-a bucurat de o popularitate extraordinară, în ea
găsindu-se detalii interesente şi surprinzătoare despre campaniile lui Alexandru Macedon.
Curtius acorda cu plăcere atenţie acestor episoade nemaipomenite şi dădea frâu liber sentinţelor
moralizatoare. Scrierea are, de asemenea, şi valoare istorică, deoarece în ea sunt informaţii care
nu s-au păstrat în alte izvoare.

♦> Războaiele depind de faimă şi adesea o minciună crezută devine adevăr.

❖ Pentru vina părinţilor plătesc copiii.
❖ Cine numără soldaţii la victorie sau în vremea retragerii?
❖ Nu există prietenie între stăpân şi sclav.
❖ Necesitatea e mai presus de calcule.
❖ Prefer să-mi plâng de rău decât să-mi fie ruşine de victorie.
❖ Destinul nu ne favorizează niciodată cu o sinceritate autentică.
❖ Graba întârzie.
❖ Calul bun ascultă chiar şi de umbra călăreţului.
❖ Cu cât ai mai multe, cu atât tinzi cu mai mare lăcomie către ceea ce nu ai.

Tacit (Gaius Cornelius Tacitus)

(cca 56-117)
Remarcabil istoric roman.
S-a născut în familia procuratorului roman a l provinciei Cjallia. Prin decretul imperial
a l împăratului Vespasian, a devenit senator şi a ocupat o serie de funcţii înalte în stat -
pretor, consul, iar la sfârşitul vieţii a devenit proconsul alAsiei. S-a făcu t remarcat ca orator.
Tacitus aparţinea noii nobilimi provenite din provincii. Cu toate acestea, evenimentele anilor
90 (excesele de cruzime din ultimii ani ai domniei lui Domiţian, revoltele militare din anul 97)
îl obligă pe Tacitus să interpreteze altfel caracterul puterii imperiale. Scrierile lui Tacitus sunt
dedicate rezolvării acestei probleme: germania - o descriere a mecanismelor sociale, a religiei
şi a vieţii cotidiene a germanilor, Istoria şi Analele (pe aceste două scrieri se întemeiază faima
mondială a istoricului). Istoria expune viaţa Rpmei şi a întregului imperiu în perioada dintre
anii 69 şi 96. Anale le (la acestea Tacitus a lucrat până în ultima clipă a vieţii) sunt dedicate
evenimentelor dintre anii 14 şi 68.

♦> Arabii reprezentau o ameninţare aparte pentru iudei, fiindcă aceste două
popoare nutreau o ură reciprocă, fapt obişnuit între vecini.
❖ Armata pe care încă nimeni nu a văzut-o pare întotdeauna mai amenin­
ţătoare.
/
❖ Deviza istoricului: fără m ânie şi fără părtinire.
❖ Binefacerile sunt plăcute atâta timp cât pare că pot fi întoarse cu aceeaşi
m ăsură; când ele depăşesc cu mult o asem enea posibilitate, stârnesc ură,
în loc de recunoştinţă.
❖ Cele m ai multe legi au fost date în zilele cele mai tulburi ale republicii.
❖ Teama şi spaim a sunt sem ne ale dragostei: dacă le faci să dispară, cei care
vor înceta să se teamă, vor începe să urască.
❖ în vreme de decădere a moravurilor, a linguşi peste m ăsură şi a nu linguşi
deloc sunt atitudini la fel de periculoase.
❖ La veselie, gloata e la fel de necum pătată ca şi la mânie.
❖ în treburile m ilitare, cea mai m are putere o are întâm plarea.
❖ într-un război civil, învingătorii şi învinşii nu se îm pacă niciodată pentru
multă vreme.
❖ De dezonoare nu m ai ai cum scăpa.
❖ O ură com ună şi de amploare dă naştere unei prietenii trainice.
❖ O elocvenţă rem arcabilă şi strălucitoare este produsul bunului plac căruia
cei lipsiţi de m inte îi zic libertate; ea însoţeşte în mod obligatoriu revoltele,
provoacă poporul să se lase pradă furiei, fără chibzuinţă şi plin de elan;
în statele bine organizate, ea lipseşte cu desăvârşire. [...] Despre ordinea
strictă şi despre legile stricte care au făcut gloria acestor state se vorbeşte
şi în zilele noastre.
❖ Nim eni, niciodată, nu a fost capabil să folosească în num ele binelui puterea
obţinută prin crim ă.
❖ în tim pul revoltelor civile, cel m ai lipsit de pericole lucru e să acţionezi şi
să m ergi înainte, nu să meditezi.
❖ în tim pul războiului civil, soldaţilor li se perm ite m ai mult decât
com andanţilor.
t
❖ în vrem e de tulburări şi dezordini, cu cât un om e m ai rău, cu atât îi este
m ai uşor să dobândească superioritate; în vrem e de pace, doar oam enii
cinstiţi şi cum secade sunt capabili să conducă.
❖ în orice război, fiecare îşi face cu m âna lui succesul, iar vina pentru o
nenorocire se pune în cârca unuia singur.
❖ în fruntea cortegiului funerar erau purtate portrete ale celor douăsprezece
neam uri nobiliare. Dar cel m ai tare străluceau Cassius şi Brutus, tocmai
pentru că portretele lor nu se vedeau.
❖ Războiul îl pasiona mai tare decât sfârşitul lui. (Despre unul dintre
comandanţi.)
❖ Să-ţi creşti copiii pentru posteritate.
❖ Duşm ania între cei apropiaţi se întâm plă să fie deosebit de înverşunată.
❖ Tot ce-i interzis e mai atrăgător.
❖ Tot ce e necunoscut pare deosebit de preţios.
❖ Ce nu e ştiut apare drept minunat.
❖ Tot ce se consideră a fi foarte vechi, a fost odată nou. Şi ceea ce noi astăzi
susţinem cu ajutorul exemplelor, la fel, va deveni într-o zi un exemplu.
❖ în văzul tuturor îşi arată durerea cei care suferă mai puţin.
❖ M oartea lui G erm anius o deplâng cel m ai zgomotos cei care se bucură cel
m ai tare de ea.
❖ C hiar şi pe înţelepţi, setea de gloria îi părăseşte ultima.
❖ Treaba soldaţilor e să se arunce în luptă, treaba com andantului e să nu se
grăbească.
❖ Banii sunt m otivul ascuns al războiului.
❖ Pentru cei inferiori, sunt la fel de nefaste atât neînţelegerile cât şi înţelegerile
dintre superiori.
❖ Obiceiurile bune au o putere m ai m are decât legile bune.
❖ Laudele obţinute prin stăruinţe sâcâitoare trebuie pedepsite prin lege cu
nu mai puţină ferm itate decât făţărnicia şi cruzimea.
❖ Oam enilor răi le va părea întotdeauna rău după Nero; noi doi trebuie să
ne îngrijim să nu înceapă şi celor buni să le pară rău. (îm păratul Galba
către urmaşul său, Pison)
❖ Unicul bine este cinstea, unicul rău este ticăloşia; puterea, renumele şi
toate celelalte sunt străine sufletului omenesc; nu sunt nici din cele rele,
nici din cele bune.
❖ U nicul remediu îm potriva pericolelor care ne am eninţă stă în pericolele
înseşi.
❖ Dacă istoricul linguşeşte ca să prospere, atunci linguşeala lui repugnă
tuturor, căci toată lumea pleacă urechea la calom nii şi defăimări; asta e de
la sine înţeles: linguşitorul e mârşav şi seam ănă cu un sclav, atunci când
viclenia se prezintă sub m asca iubirii de adevăr.
❖ Setea de putere e superioară tuturor celorlalte pasiuni.
❖ Femeilor le stă bine să jelească, bărbaţilor - să-şi aducă aminte.
❖ Păm ântul este uimitor de fertil.
❖ Adevărul se întăreşte prin m ărturii şi în timp, iar m inciuna prin grabă şi
nesiguranţă.
❖ Fiecare îşi va prim i onorurile cuvenite în posteritate.
❖ Celor ajunşi în vârful puterii parcă li se acoperă ochii cu o ceaţă.
❖ Adesea, cele m ai bune m ăsuri s-au dovedit acelea cărora le trecuse vremea
definitiv.
❖ Adesea în clipele pericolului de moarte, toţi comandă şi nim eni nu
îndeplineşte comenzile.
❖ Când un om a inventat ceva, apropiaţii îi prevestesc de regulă succesul.
❖ Cine să fie atât de înfum urat încât să se încreadă în faim a postumă?
❖ Cine dispreţuieşte faima, acela va nesocoti la fel de uşor şi virtutea.
❖ E mai uşor să atragi după sine o mulţime întreagă decât să scapi de
viclenia unui singur.
❖ Leacul acţionează mai încet decât boala.
❖ Numai proştii îşi denumesc bunul plac libertate.
❖ Cea mai bună zi de după moartea unui conducător rău e prima zi.
❖ Pe cei mai buni îi mâna dragostea de ţară, pe mulţi îi împingea speranţa
că vor jefui, alţii sperau să-şi îndrepte situaţia ruinată. Şi oamenii buni, şi
cei răi - din motive diferite, dar cu o ardoare egală, aşteptau războiul.
❖ Linguşitorii sunt cei mai răi dintre duşmani.
❖ Oamenii sunt astfel construiţi din fire încât, aflându-se în siguranţă, le
place să urmărească pericolele care îl ameninţă pe celălalt.
❖ Oamenii trec, exemplele rămân.
❖ E puţin lucru să nu fii bolnav; eu vreau ca omul să fie curajos, activ, voios;
iar acela care e lăudat doar pentru sănătatea lui se află la doi paşi de
boală.
❖ încet, dar sigur.
❖ Despre moarte vorbeşte mult cel care se teme de ea.
❖ Gura lumii umflă şi adevărul şi minciuna până ladimensiuni
nemaivăzute.
❖ Noi am dat într-adevăr dovadă de o mare răbdare; şi dacă generaţiile
trecute au văzut ce înseamnă o libertate de nimic îngrădită, atunci în
cazul nostru e vorba de subjugare, fiindcă anchetele interminabile ne-au
răpit posibilitatea de a mai comunica între noi, de a ne exprima gândurile
şi de a-i asculta pe alţii. Şi împreună cu vocea ne-am fi pierdut şi însăşi
memoria, dacă uitarea ne-ar fi stat la fel de în putere ca tăcerea.
❖ La crimă, la lovitura de stat au participat numai câţiva,au susţinut-o
mulţi, dar s-au pregătit şi au aşteptat-o majoritatea.
❖ Ce timpuri remarcabile, când poţi gândi ce vrei şi spune ce gândeşti.
❖ Ironiile lasă în suflet răni mortale când sunt întemeiate pe adevăr.
❖ Străduinţa noastră de a plăcea atrage adesea după sine consecinţe mai
nefaste decât neplăcerile pe care le stârnim.
❖ Nu întotdeauna gura lumii se înşeală, uneori ea face alegerea corectă.
❖ Puterea nelimitată nu inspiră nimănui încredere.
❖ La început, exigenţele legii erau neînduplecate, dar, cum se întâmplă mai
întotdeauna, nimeni nu s-a mai preocupat în cele din urmă de respectarea
acestora.
❖ Despre războiul civil: „Un război al tuturor cu toată lumea"
❖ în războiul civil, învigătorul va fi oricum mai rău decât învinsul.
❖ Despre Agrippina, mama lui Nero: „Ea dorea să-i predea fiului puterea
supremă, dar nu a putut îndura domnia acestuia"
❖ Despre oratorii din vremea Imperiului: „Obligaţi să linguşească, ei nu par
niciodată autorităţilor suficient de supuşi, iar nouă, suficient de indepedenţi"
❖ Unora şi aceloraşi oameni le place lenevia şi tot ei urăsc repaosul.
❖ Să asiguri o desfăşurare firească a treburilor familiale proprii este adesea
la fel de complicat cu a guverna o provincie.
❖ Aprobarea unanimă şi faima strălucitoare sunt mai binevoitoare cu
oratorii decât cu poeţii; căci pe poeţii mediocri nu-i cunoaşte nimeni, iar
pe cei buni, foarte puţini.
❖ Aşteptarea bogăţiilor nemăsurate a devenit una dintre cauzele sărăcirii
statului.
❖ Aceia care strigă cel mai tare se tem cel mai mult.
❖ Când mânia stârnită a conducătorului pare îndreptăţită, totul e dat
uitării.
❖ De la grabă la teamă e doar un pas, în vreme ce încetineala e mai apropiată
de fermitatea autentică.
❖ Distanţa sporeşte farmecul.
❖ împăraţilor răi le place puterea absolută, iar celor buni, o libertate cu
măsură.
❖ Vor pieri amândoi: primul, fiindcă a pierdut războiul, al doilea, fiindcă l-a
câştigat.
❖ Ticăloşia e o cale mai scurtă către poziţii care, de obicei, se dau drept
răsplată a eroismului.
❖ Graba se înrudeşte cu frica.
❖ Posteritatea va răsplăti pe toţi după merite. Există aşadar temeiuri să
râdem de nesăbuinţa acelora care, bucurându-se în prezent de putere,
cred că pot răpi chiar şi memoria generaţiilor viitoare.
❖ Conducătorii îi bănuiesc şi îi urăsc întotdeauna pe acei care le pot lua locul.
❖ Conducătorii sunt muritori, statul - veşnic.
❖ Glorificând timpurile străvechi, nu ne interesăm suficient de trecutul
apropiat.
❖ Trădătorii îi dispreţuiesc chiar şi pe aceia cărora le-au făcut un serviciu.
❖ Nu lua în seamă bârfa şi ea se va stinge.
❖ Crima are nevoie de surpriză, fapta bună - de timp.
❖ Puterea obţinută prin crimă nu se poate păstra, totul se va întoarce brusc
la cumpătarea şi la stricteţea moravurilor vechi.
❖ Fiecare să se folosească de binefacerile vremii sale, fără să le condamne
pe cele trecute.
❖ Şi laşii pot să pornească un război, dar să se lupte cu pericolele lui revine
celor curajoşi.
❖ Cel mai rău ce se poate alege în momentul unei nenorociri este linia de
mijloc.
❖ Moartea îi nivelează pe toţi, aceasta e legea firii, dar odată cu ea vine fie
uitarea, fie faim a postumă. Dacă de acelaşi sfârşit au parte şi cel drept şi
cel vinovat, e m ai bine ca omul adevărat să nu moară degeaba.
❖ Cu timpul, înţelesurile rele îşi pierd forţa, iar oam enilor nesupuşi, cel mai
adesea, nu le stă în putere să înfrângă o ură proaspătă.
❖ Ei zic că au adus pacea, când au dat de fapt naştere unui pustiu. (Germanii
despre romani)
❖ Frica slăbeşte chiar şi elocinţa încercată.
❖ Străduindu-se să obţină puterea, s-a purtat ca un sclav.
❖ Aşa sunt făcuţi oamenii: privesc cu dezaprobare la orice s-a înălţat dintr-
odată şi cer modestie mai ales de la cel care le-a fost până de curând egal.
❖ Trebuie să conduci nişte oam eni care nu pot îndura nicio sclavie veritabilă,
nicio libertate veritabilă.
❖ Celor nesupuşi, raţiunea nu le dăunează, dar nelegiuirile evidente îşi pot
afla un sprijin doar în îndrăzneală.
❖ Gloatei îi stă în fire să atribuie cuiva vina pentru orice întâmplare.
❖ E greu de spus dacă Piso a fost într-adevăr duşman al lui Viius sau aşa
au vrut să creadă duşmanii lui Viius: întotdeauna e mai uşor de socotit
că pe om îl anim ă ura.
❖ Cine nu are duşmani, îşi nim iceşte prietenii.
❖ Nimeni nu cere explicaţii de la învingător.
❖ M inţile înfrânte odinioară sunt înclinate spre superstiţie.
❖ Exerciţiile dau naştere meseriei.
❖ Legile bune sunt inspirate de obiceiurile proaste.
❖ îm păratul Galba părea omului simplu mai presus de cei simpli şi, după
părerea generală, ar fi putut conduce, dacă n-ar fi fost deja conducător.
❖ Omul se grăbeşte întotdeauna să-l liniştească pe altul, dar nu se grăbeşte
să-i dea exemplu.
❖ Sufletului omenesc îi e propriu să se hrănească din ura faţă de aceia pe
care i-am jignit.
❖ Cu cât un conducător e mai aproape de cădere, cu atât mai multe sunt
legile pe care le dă.
❖ Cu cât oam enii sunt m ai apropiaţi în legăturile de rudenie, cu atât mai
aprig e sentim entul de duşmănie pe care îl nutresc unul faţă de altul.
❖ O m oarte cinstită e mai presus de o viaţă ruşinoasă.
❖ Mă gândesc să povestesc despre dom nia lui Nerva şi despre cea a lui
Traian, despre anii de rară fericire când fiecare putea gândi ce voia şi
vorbi ce gândea.
❖ Consider că cea m ai im portantă obligaţie a analelor e aceea de a păstra o
am intire despre m anifestarea virtuţilor şi de a opune vorbelor şi faptelor
necinstite teama de ruşinea posterităţii.
 Secolul al Il-lea

Apuleius (Lucius Apuleius Platonicus)

(124-180)
Celebru poet roman, autor a l romanului Metamorfoze (‘Fericitul Augustin l-a redenumit
Măgarul de aur). S-a născut la Madarus (Algeria de astăzi), în privincia romană Africa, într-o
familie bogată. A fost educat în capitala acestei provincii, Cartagina. Apuleius a continuat să
studieze filozofia la Atena, unde s-a alăturat şcolii platonicienilor. De la Atena a plecat la
Rgma, unde, cunoscând la perfecţie limba latină, a început să ţină discursuri într-un tribunal.
Din pricină că mijloacele materiale nu i-au permis să mai trăiască la Rgma, Apuleius a părăsit
oraşul etern şi şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în Cartagina. A scris în greceşte şi
latineşte, dar nouă ne-au parvenit doar scrierile în limba latină, între care cel mai viu interes
îl trezesc tratatele sale filozofice: Despre daimonuC fui Socrate, Despre doctrina fui E faton şi
Despre lume.

❖ în toată lumea şi pentru toate timpurile.

❖ Timpul oamenilor e înaripat, înţelepciunea e înceată, moartea dă târcoale,
iar viata
/ demnă de milă.
❖ Orice ai folosi în viaţă, imediat ce depăşeşte limitele cumpătării raţionale,
se dovedeşte a fi mai degrabă împovărător decât util.
❖ Orice are un preţ şi nu mic: pe acesta îl plăteşte cel care cere; de aceea, e
mai comod să cumperi toate cele necesare decât să cerşeşti.
❖ Nici zece voinici nu-1 pot dezbrăca pe cel gol.
❖ Fiecare om luat în parte e muritor, dar omenirea în întregul ei e
nemuritoare.
❖ Dacă în privinţa judecăţilor pe care le emitem ne-am încrede mai mult în
ce vedem decât în raţiune,
/ ' am fi rămas de mult în urma vulturului în ce
priveşte înţelepciunea.
❖ Măsura bogăţiei nu o dau atât pământurile şi veniturile, cât sufletul omului:
dacă acesta îndură nevoia din lăcomie şi este însetat de îmbogăţire, nu-i
ajung nici munţi de aur şi va cere permanent câte ceva ca să-şi sporească
averea deja adunată. Aceasta şi este veritabila calitate a sărăciei, fiindcă
orice înclinaţie spre lăcomie provine din presupunerea că eşti sărac şi e
neimportant cât de mult nu-ţi ajunge.
❖ Nu e dat să vezi acele forţe pe care ţi se permite să le simţi doar.
❖ Nu trebuie să ne uităm la locul naşterii cuiva, ci la cum se poartă, nu e
importantă ţara, ci cum înţelege să-şi trăiască viaţa.
❖ Fericirea acelora a căror bogăţie nu o vede nimeni, nu e deplină.
❖ Nu există nimic în lume care să obţină desăvârşirea de la bun început,
ba dimpotrivă, aproape în orice lucru la început speranţele sunt firave şi
numai apoi se realizează deplinătatea incontestabilă.
❖ Pentru mine nu există un respect mai mare decât respectul faţă de un om
pe care îl apreciez eu însumi după meritele sale.
❖ Poţi să-l acuzi şi pe nevinovat, dar numai vinovatul poate fi demascat.
❖ Omul nu primeşte niciun bine din partea zeilor, fără o fărâmă de ceva
neplăcut, în bucurie mereu există o picătură de tristeţe.
❖ Prima cupă o bem pentru satisfacerea setei, a doua, ca să ne veselim, a
treia, ca să ne desfătăm, iar a patra, din nebunie.
❖ încetarea activităţii atrage întotdeauna după sine moleşeala, iar moleşeala,
decrepitudinea.
❖ Propria mizerie morală e un semn de lipsă de respect faţă de sine.
❖ Ruşinea şi cinstea sunt ca o haină: cu cât e mai uzată, cu atât mai rău ne
purtăm cu ea.
❖ Tot ce ştim e limitat, iar ce nu ştim e nelimitat.
❖ Vitejia se află la mijloc între îndrăzneala încrezută şi sfială.

Lucian Din Samosata

(cca 120-190)
Orator şi scriitor grec.
Se trăgea dintr-o familie săracă asiriană. A început prin a-şi însuşi meşteşugul sculpturii,
pe care l-a abandonat repede pentru a se dedica studierii retoricii şi filozofiei. Urmare a unei
munci asidue, a învăţat la pefecţie limba greacă şi a devenit unul dintre cei mai remarcabili
reprezentaţi ai aşa-numitei celei de-a doua sofistici.
Asemenea altor sofişti, a călătorit mult prin Asia Mică, Cjrecia, Italia şi Cjallia, ţinând
discursuri exemplare în toate centrele principale ale retoricii din acea vreme: Atena, Rgma,
Antiohia, Efes, Smirna. Cel mai mult a stat în Massilia (veche denumire a Marsiliei de astăzi).
Lucian s-a bucurat de o faim ă remarcabilă şi a făcut o avere însemnată.
In jurulanului 160, s-a întors pentru puţină vreme în Răsărit, după care s-a mutat la Atena,
unde s-a îndepărtat de retorică şi s-a ocupat de filozofie, şi mai ales de cinism. Concepţiile
opuse ale diferitelor şcolifilozofice l-au condus pe Lucian la negarea oricăruif e l de dogmatism,
la reţinere sceptică şi criticism.
Filozofulşi-a petrecut ultimii ani ai vieţii în Egipt, unde a ocupat poziţia de şef a l cancelariei
pe lângă guvernatorulgeneral roman, poziţie oferită filo z o f ului de împăratul Commodus. Sub
numele său s-au păstrat 80 de opere în proză, 2 parodii tragice şi 53 de epigrame.
Cele mai timpurii creaţii sunt scrierile retorice pe teme istorice şi mitologice: <Phalaris, De
două ori lipsit de moştenire, Ucigaşul de tirani şi encomioanele spirituale paradoxale (laudatio):
Lauda muştei, Cjâlceava vocalelor. De domeniul criticii literare ţin: Dascălul de retorică, Cum
se scrie istoria, Opere autobiografice.
Dialogurile lui Lucian fa c parte din operele lui de mai târziu, şi îi caracterizează creaţia,
mai ales dialogurile satirice, ca, de pildă, ®ancdetuf, o satiră usturătoare la adresa filozofiei
speculative şi a filozofilor înşişi. Cele mai cunoscute dialoguri ale lui Lucian sunt Conversaţiile
zeilor mării şi Conversaţiile curtezanelor.

❖ Frumuseţea are atât de multe calităţi, încât şi cei care ne vor urma vor găsi
ceva de spus despre gloria ei.
❖ Multe legături de prietenie se rup, multe cămine se năruiesc din cauza
încrederii în zvonuri.
❖ Trebuie să te foloseşti nu de înfăţişarea frumoasă a cărţii, ci de ce este
scris în ea.
❖ Nouă ni se pare insuficient să lăsăm corpul şi sufletul copiilor în acea
stare în care sunt date de la natură, şi ne îngrijim de educaţia şi instruirea
lor, astfel că ce este bun să devină şi mai bun, iar ceea ce este rău să
devină bun.
❖ Cât timp eşti fericit, ai prieteni printre oameni şi printre zei; cei din urmă
îţi ascultă cu plăcere rugăminţile. Dar cum se petrece o nenorocire, nimeni
nu se mai împrieteneşte cu tine; odată cu schimbarea sorţii, totul devine
neprietenos faţă de tine.
❖ Ascultă şi taci.
❖ Trebuie să-ţi pui sigiliu la limbă, pentru ca vorbele tale să nu răsune,
păzeşte-ţi vorbele mai aprig decât avuţia.

Marc Aureliu (Marcus Aurelius Antonius Augustus)

(121- 180)
Filozof stoic roman, împărat.
Din anul 138, a început să se ocupe de activitatea administrativă. In anul 140, devine
pentru prima dată consul, iar în anul 145, pentru a doua oară. La douăzeci şi cinci de ani,
(Marc Aureliu a început să fie pasionat de filozofie. împăratul Antonius (Pius l-a iniţiat în
tre6urile statului, oferindu-i, în anul 146, funcţia de tri6un popular. La 1 ianuarie 161, (Marc
Aureliu a intrat în cel de-al treilea consulat a l său împreună cu fratele său vitreg. In luna
martie a aceluiaşi an, murea împăratul Antonius Pius şi începea domnia comună a lui (Marc
Aureliu cu Lucius Verus, prelungindu-se până în ianurie 169.
A acordat o atenţie deose6itâ procesului judiciar. La Atena a înfiinţat patru catedre
de filozofie, câte una pentru fiecare dintre curentele filozofice predominante în acea vreme:
academică, peripatetică, stoică şi epicureică.
în anul 178, (Marc Aureliu a condus campania împotriva germanilor şi a avut parte de
mari succese, dar armata romană a fost lovită de o epidemie de ciumă. La 17 martie 180, (Marc
Aureliu a murit de ciumă la Vindobona, o localitate de pe Dunăre (Viena de astăzi).
A lăsat în urma sa însemnărifilozofice, douăsprezce cărţi scrise în limba greacă, intitulate
generic Către sine.

❖ Orice faci şi orice spui şi gândeşti trebuie făcut astfel ca şi cum cum
fiecare clipă ar fi ultima. Viaţa cea mai lungă nu se deosebeşte cu nimic
de cea mai scurtă. Fiindcă prezentul e acelaşi pentru toţi şi, prin urmare,
aceleaşi sunt şi pierderile, şi toate se reduc, una peste alta, la clipă. Nimeni
nu poate pierde nici trecutul, nici viitorul. Fiindcă cine îmi poate lua ceea
ce nu am?
❖ Totul se întemeiază pe convingere; iar convingerea depinde de tine. De
aceea, când doreşti, înlătură convingerea şi, asemenea unui marinar care
a trecut de stânci, vei atinge liniştea, pacea şi limanul calm.
❖ Fă tot ce-ţi cere natura în momentul de faţă, nu spera să instaurezi
republica lui Platon, fii mulţumit dacă te mişti înainte măcar cu un pas şi
nu socoti asta un succes neînsemnat. Căci cine poate să schimbe felul de
a gândi al oamenilor? Şi ce poate fi fără o astfel de schimbare, în afară de
sclavie, vaiete şi supunere prefăcută?
❖ Datoria omului e aceea de a-i iubi pe cei care-1 jignesc.
❖ Dacă un lucru anume vă tulbură, vinovat nu este acesta, ci ceea ce gândeşti
despre el. Şi stă în puterea ta să schimbi ceea ce gândeşti.
❖ Şi astfel, petrece-ţi această clipă, şi anume viaţa ta, în armonie cu natura,
şi pe urmă desparte-te de viaţă la fel de uşor ca o prună coaptă de ram:
lăudând natura şi exprimându-ţi recunoştinţa faţă de pomul care ţi-a dat
viată.
/
❖ Oamenii trăiesc unul pentru altul, ca să se înveţe unul pe altul sau să se
împace unul cu altul.
❖ Nu te mulţumi cu o examinare superficială.
❖ Nu te grăbi să fii de acord cu cel guraliv.
❖ Nu te lăsa atras de rafinamentul sofistic, nu scrie lucrări sofisticate.
❖ Nu e uşor să arăţi la cineva care a devenit nefericit din pricină că a fost
neatent la ce se întâmplă într-un suflet străin. Dar va fi cu siguranţă
nefericit acela care nu urmăreşte ce se întâmplă cu propriul său suflet.
❖ Păstrează necontenit în minte tot ceea ce există acum în măsura în care
a existat şi odinioară; şi păstrează în minte că toate acestea vor fi şi în
viitor, şi imaginează-ţi aceleaşi drame şi privelişti pe care le-ai aflat din
propria experienţă sau din istoriile despre vremurile trecute, ca de pildă:
întreaga curte a lui Adrian, întreaga curte a lui Antoniu, întreaga curte
a lui Filip, a lui Alexandru, a lui Cressus. Fiindcă acestea au fost unul şi
acelaşi lucru, doar persoanele din scenă erau altele.
❖ Păianjenul care a prins o muscă deja se mândreşte cu asta; iar altul se
bucură că a prins un iepure sau un peşte cu plasa, sau un mistreţ, sau un
urs, sau pe sarmaţi. Oare nu sunt toţi aceştia nişte tâlhari dacă e să ne
clarificăm în privinţa pornirilor lor?
❖ Imaginează-ţi că ai murit deja, că ai trăit doar până în clipa de faţă, iar
vremea care ţi-a mai rămas din viaţă, trăieşte-o în conformitate cu natura.
Priveşte la cele trecute: câte schimbări au suferit statele! Poţi prevedea şi
viitorul. Fiindcă el este la fel şi nu iese din ritmul celor care se petrec şi în
clipa de faţă. De aceea, nu are importanţă dacă observi viaţa omenească
vreme de patruzeci de ani sau de zece mii de ani. Ce ai de văzut nou?
❖ Să nu te abată nici disperarea altuia, nici triumful.
❖ Cel mai important e ca omul să aştepte docil moartea ca pe o decădere
firească a acelor elemente din care e conceput. Fiindcă această purtare e în
acord cu natura, iar ceea ce e în acord cu natura nu poate fi rău.
❖ Cele mai convingătoare argumente pe care trebuie să le avem în vedere
mereu să fie acestea două: primul constă în faptul că lucrurile însele nu
atrag sufletul, ele se găsesc în afara lui, iar înclinaţiile noastre se petrec
exclusiv din pricina închipuirii noastre lăuntrice. Iar al doilea e acela că
tot ceea ce vezi se schimbă atât de repede, încât încetează pe loc să existe.
La câte schimbări nu eşti tu însuţi martor - să te gândeşti în permanenţă
la asta. Lumea e schimbare, viaţa e senzaţie.
 Secolul al II-lea

❖ Trebuie o dată şi pentru totdeauna să pui capăt discuţiilor despre cum

trebuie să fie omul bun şi, pur şi simplu... să devii astfel.
❖ Priveşte în adâncime şi fie ca să nu-ţi scape din vedere nici calitatea
oricărui lucru, nici preţul său.
❖ Meditează mai des la legăturile dintre toate lucrurile şi despre relaţiile
reciproce dintre ele. Fiindcă toate sunt strâns legate între ele şi de aceea
colaborează unul cu altul, urmând unul altuia într-o ordine anume.
Aceasta se explică prin permanenţa mişcării, prin armonia comună şi
unitatea celor ce sunt.
❖ Orice ţi s-ar întâmpla, aceasta îţi este predestinat. Iar îmbinarea cauzelor
este de la bun început legată de existenţa ta în împrejurările date.
 Secolul al IV-lea

Fericitul Augustin
(354-430)
Filozof creştin şi teolog.
Originar din (Niimidia. A fost una dintre personalităţile remarcabile ale istoriei filozofiei
europene. S-a născut în provincie, într-o familie modestă; iar în tinereţe a fost influenţat de
credinţa creştină a mamei sale.
A studiat la (Madarus şi Cartagina, alegându-şi cariera de retor profesionist. La sfârşitul
anilor 70 ai secolului IV, a suferit o influenţă din partea maniheismului, iar la începutul anilor
80, pe cea a scepticismului. în anul 383, s-a mutat la Rgma, dar a primit rapid poziţia de
retor la (Milano, unde l-a cunoscut pe episcopul Ambrozie şi a început să studieze operele
neoplatonicienilor şi epistolele Apostolului Pavel. în primăvara anului 387 s-a creştinat. După
un an, s-a întors în Africa de (Nord: din 391 devine preot, iar din 395 şi până la moarte,
episcop a l oraşului dfippo Regius. Este unul dintre cei mai influenţi Părinţi ai creştinismului.
(Moştenirea sa teologică este cu adevărat uriaşă. Cea mai faimoasă dintre scrieri este lucrarea
autobiografică Confesiuni, care a iniţiat genul confesional în literatură.
Ca teolog şi scriitor, a avut o influenţă covârşitoare asupraformării întregii dogmatici creştine.
Cele mai cunoscute opere ale sale sunt: Despre doctrina creştină, Despre cetatea fui Dumnezeu.
învăţătura luiAugustin a devenit în Evul (Mediu o autoritate incontestabilă. în catolicism,
Augustin este considerat „sfânt”.

❖ Dumnezeu ne e mai aproape şi mai pe înţeles decât lucrurile sensibile,

materiale, şi de aceea îl cunoaştem mai uşor.
❖ Genunea este omul însuşi, e mai uşor să-i numeri firele de păr decât
sentimentele şi mişcările inimii.
❖ Crede ca să poţi înţelege.
❖ Voinţa din noi este întotdeauna liberă, dar nu întotdeauna bună.
r '

❖ Timpul vindecă rănile.

❖ Toţi vor să fie sfinţi, dar nu toţi pot.
❖ Nenorocirile omeneşti se trag din faptul că ne desfătăm cu ceea ce ar
trebuie să folosim şi folosim ceea ce ar trebui să ne desfete.
❖ Tuturor le place un cal minunat, dar nimeni nu vrea să devină cal.
❖ Oricine e de acord să plângă fiind în toate minţile decât să râdă atunci
când e nebun.
❖ Oricine îşi cunoaşte măsura, e înţelept, adică sfânt.
❖ Orice înţelege că se îndoieşte, înţelege această îndoială ca pe un fel de
adevăr.
❖ Să ascultăm şi partea cealaltă.
❖ Dacă nu există niciun rău, atunci însăşi frica faţă de rău este răul.
❖ Viaţa celui care vorbeşte are mai multă însemnătate decât orice discurs.
❖ Omul rău îşi face rău sieşi mai înainte de a face rău altuia.
❖ Rău se numeşte şi ceea ce omul face, şi ceea ce îndură. Primul e un păcat,
al doilea - o pedeapsă. Omul face răul pe care îl doreşte, şi îndură unul
pe care nu şi-l doreşte.
> Din ce suntem făcuţi? Din spirit şi corp. Care dintre ele e m ai bun?
Spiritul, fireşte.
I* Iubeşte şi fă ce vrei.
I* Când oam enii se gândesc la Dumnezeul pe care nu-1 pot pricepe, ei în
realitate se gândesc la ei înşişi, şi nu la El; ei nu pe El îl compară, ci pe
sine, nu pe El vor să-L cunoască, ci pe sine.
î* Când eşti ridicat în slăvi, am inteşte-ţi că nu tu eşti ridicat în slăvi, ci Acela
care lucrează prin tine.
❖ Cine urăşte lumea? Aceia care au sfâşiat adevărul.
❖ Dragostea faţă de cele trecătoare o poţi alunga doar simţind dulceaţa celor
veşnice.
❖ O am enii simt întocm ai atâta suferinţă
/ câtă le este dată.
❖ Nu ieşi în lume, ci întoarce-te în tine însuţi: înlăuntrul omului se
adăposteşte adevărul.
❖ Nu-mi folosi cărţile drept scrieri canonice, dar dacă, în aceastea din urmă,
găseşti ceva ce nu credeai înainte, să crezi. D in cărţile mele să nu reţii cu
tărie ceea ce înainte nu-ţi părea demn de crezare decât dacă înţelegi că
sunt demne de crezare.
❖ Nu rosti judecăţi definitive!
❖ Defectele dispar, dar esenţa rămâne.
❖ Nu există viată
/ fericită,' afară de cea trăită întru filozofie.
❖ N imeni nu e capabil să-l găsească pe Dumnezeu, dar să nu crezi dinainte
în ceea ce vei afla pe urmă.
❖ La fel cum uneori mila pedepseşte, tot astfel, uneori, cruzimea poate cruţa.
❖ Lăsaţi-i să se m ânie pe voi pe aceea care nu ştiu cu ce eforturi se află
adevărul şi cât de greu e să te fereşti de rătăciri.
❖ Raţiunea este privirea sufletului, cu ajutorul căreia, el singur, fără
m ijlocirea corpului, lum inează cele adevărate.
❖ Tăinuirea adevărului este fie o încercare a smereniei noastre, fie o um ilire
a orgoliului.
❖ Sfinte Doamne! Tu ai creat păm ântul şi cerul nu din Sine, căci astfel ele
ar fi fost asemenea Ţie. Totuşi, şi în afara Ta nu era nim ic din ce Le-ai fi
putut crea. Drept urmare, Tu le-ai creat din nimic.
❖ Desăvârşirea stă în cunoaşterea de către om a propriei nedesăvârşiri.
❖ Fă binele, şi fă astfel nu de dragul propriei faime, ci de dragul Aceluia
căruia îi datorezi posibilitatea de a face bine.
❖ In numele tău însuţi eşti în stare să faci doar răul; binele pe care îl faci
vine de la Dumnezeu.
❖ Felul în care se îm bină sufletele cu corpurile este absolut uluitor şi cu
desăvârşire de nepătruns pentru om, dar, totuşi, acesta este omul.
❖ Cea mai dreaptă pedeapsă pentru păcat constă în aceea ca omul să piardă
ceea ce nu a vrut să folosească cum se cuvine.
❖ Cel care e bun, e liber, chiar dacă e sclav; cel care e rău, e sclav, chiar dacă
e rege.
❖ Ce poate fi mai respingător, ce anume adună asupra omului m ai multă
m ânie pentru ziua judecăţii curate a Domnului, dacă nu bucuria în faţa
nenorocirii altuia, când omul se aseam ănă cu diavolul?
❖ Ce înţeleg, aceea şi cred; dar nu tot ce cred şi înţeleg. Tot ce înţeleg, aceea
şi ştiu, dar nu cred în tot ce ştiu. De aceea, deşi există multe lucruri pe
care nu le pot şti, e util să cred în ele.
❖ îm i doresc să-L cunosc pe Dum nezeu şi sufletul şi nim ic în plus.
❖ Adevărul evident care îl lasă rece pe om, îl farmecă atunci când i se
dezvăluie într-o alegorie.

Grigorie de Nazianz sau „Teologul"

(cca 330-390)
Episcop de (Nazianz şi Sasima, patriarh a l Constantinopolului (anii 380-381), teolog, unul
dintre cei mai importanţi (Părinţi ai (Bisericii. A fo st prieten cu Vasile cel (Mare. A fo st atras
de izolare şi de o viaţă ascetică, dar su6 influenţa lui Vasile şi a împrejurărilor a desfăşurat o
activitate pastorală hogată şi a fo s t antrenat în disputele religioase. A condus cel de-al Doilea
Conciliu Ecumenic în anul 381, dar intrigile unor lideri religioşi l-au o6ligat să părăsească
adunarea şi, totodată, postul de patriarh a l Constantinopolului. Ultimii ani ai vieţii, (jrigorie
i-a închinat scrisului şi a lăsat în urma sa o moştenire scrisă nufoarte întinsă, dar deosebit de
variată.
(partea principală a moştenirii lui (jrigorie este form ată din omilii, discursuri şi predici, în
număr total de 45, majoritatea având legătură cu perioada de patriarhat a Teologului. (Multe
dintre ele sunt considerate modele de retorică creştină, deşi cel mai viu interes, în calitate
de izvor istoric, î l reprezintă discursurile funerare, mai ales Omilia lui Vasile cel Mare.
Importante sunt şi discursurile îndreptate împotriva lui Iulian Apostatul, scrise după moartea
împăratului, şi Un cuvânt despre fuga la (Pontus, lucrare transformată mai târziu în tratat de
slujire pastorală.
O altă categorie de creaţii ale lui jrigorie sunt operele poetice, între care editorii din istoria
modernă remarcă setul de poeme istorice ce trezesc un interes specific în calitate de izvor istoric.
O importanţă deosebită o au cele 243 de scrisori ale lui jrigorie, compuse după regulile retoricii,
mai ales scrisorile către Uasile cel Mare, către (Nectarius Constantinopoleanul şi cele împotriva
lui Appolinarius.
A murit la Constantinopol. Ziua pomenirii sfântului este 25 ianuarie pe stil nou (7februarie
pe stil vechi).

❖ E nebun acela care, după ce s-a îmbogăţit, îşi uită prietenul.

❖ Discuţiile
/ care durează mult consumă viata.
/
❖ Dum nezeu face totul cum vrea, iar omul cum poate.
❖ Cel care vorbeşte de rău e mereu în pierdere.
❖ Nevasta de treabă iubeşte munca şi te scapă de rău.
❖ O nevastă rea în casă seamănă cu viforul.
❖ Vorba bună e ca un leac pentru un suflet rănit.
❖ Omul rău trăieşte păcătos şi când e bogat.
❖ Să vorbească pot mulţi, să înţeleagă - doar puţini.
❖ M ai bine taci decât să vorbeşti de rău.
❖ Pe mulţi care fac rău îi scapă rangul.
❖ Celor înţelepţi li se arată soluţia noaptea.
❖ Nu fă rău omului căzut în nenorocire şi nici pe tine nu te va ajunge răul.
❖ Nu judeca după aparenţe, ci după fapte.
❖ Nu vei afla nicio viaţă care să fi trecut lipsită de tristeţi.
❖ Nim eni nu va spune despre sine: sunt rău.
❖ Un lucru nu se poate înfrânge în om: înclinaţia către femeie.
❖ Nevasta fără de prihană - bogăţie la casa omului şi salvarea bărbatului.
❖ Bărbatul sperios are gânduri temătoare.
❖ Certurile îndrăgostiţilor nu durează mult.
❖ încearcă să faci bine oricui,7 nu doar tie
/ însuti. t

Ioan Gură de Aur

(347-407)
Originar dintr-o fam ilie creştină renumită din JAntiohia. Şi-a pierdut de timpuriu tatăl şi a
fo s t crescut de o mamă evlavioasă. Educaţia a primit-o de la unfaim os retor necreştin, Libanus.
Eiinddeosebit de înzestrat de la natură, şi-a dezvoltat cu mare scrupulozitate calităţile printr-o
instruire temeinică şi serioasă (în materii biblice şi clasice).
După încheierea studiilor, Ioan şi-a luat o slujbă de avocat şi s-a făcu t remarcat datorită
calităţilor sale oratorice. După ce s-a botezat, la o vârstă matură, a hotărât să se retragă în
deşert, dar, la rugămintea mamei sale, a renunţat. După moartea acesteia, şi-a împlinit vechea
dorinţă: a trăit patru ani în izolare mănăstirească, iar doi ani într-o izolare absolută într-o
peşteră. Problemele de sănătate l-au forţa t să se întoarcă în Antiohia. Aici a fo s t uns diacon
şi apoi preot. Cei doisprezece ani de preoţie în Antiohia au fo s t cei mai fericiţi ani din viaţa
sa. Eără oboseală, preda şi lua parte activă la bucuriile şi tristeţile comunităţii antiohiene. La
scurt timp după aceea, faim a de bun vorbitor a lui Ioan („gură de Aur”) s-a răspândit în toată
lumea creştină (supranumele i-a fo st dat de o fem eie simplă, drept urmare a tot ce auzise în
biserică).
In anul397, a fo st ales arhiepiscop a l Constantinopolului, dar a fo s t apoi alungat din oraş
de împărăteasa Eudoxja pe motiv că propovăduia împotriva desfrâului şi a luxului.
A murit în exil. Zilele pomenirii sfântului: 27 septembrie pe stil nou (14 septembrie pe stil
vechi) şi 26 noiembrie pe stil nou (26 noiembrie pe stil vechi).

♦> Temătoare şi slabă e inim a aflată în ignoranţă, şi nu în esenţa ei. Dacă am

cunoscut odată un viteaz şi-l aflu acum temător, înţeleg că aceasta nu s-a
întâmplat dintr-un viciu al firii, fiindcă firea nu se schim bă aşa de tare.
❖ Timpul m âhnirii nu e acela când suferim răul, ci când îl săvârşim.
❖ Omul sporeşte neîncetat cele folositoare prin severitate şi muncă.
❖ Haideţi să-i ajutăm pe acei săraci, care ne cer asta, şi chiar dacă ne înşeală,
 să nu dăm acestui lucru prea mare importanţă. Fiindcă o astfel de bunătate,
iertare şi bine merită fiecare dintre noi.
❖ Să cuteze pot şi oameni simpli, şi nu o dată, dar nu toţi sunt capabili să se
comporte astfel la momentul oportun.
❖ Demnitatea omului nu stă în originea lui. Nu Dumnezeu a creat sclavia,
El a dăruit omului libertatea.
❖ Cum sufletul fără trup nu se poate num i om, la fel, nici trupul fără
suflet.
❖ Când îl hrăneşti pe cel sărac, socoteşte că te-ai hrănit pe tine însuţi. Aceasta
e calitatea faptei noastre: cele ce le oferim se întorc asupra noastră.
❖ Acela care nu are nevoie de altcineva, ci trăieşte independent, e mai bogat
ca toţi.
❖ Mai bine să te afli în întuneric, decât să nu ai prieteni.
❖ Mai bine pâine cu sare la vreme de linişte şi fără tristeţe, decât o mulţime
de platouri la vreme de m âhnire şi durere.
❖ Nu e perm is să faci rău sau să urăşti pe cineva, oricine ar fi acela, ticălos
sau eretic,' câtă vreme nu-ti
/ vatămă sufletul.
❖ Nu trebuie nici să fugi de luptă, nici s-o provoci primul: aşa şi victoria va
fi mai răsunătoare.
❖ Nimic nu tulbură mai tare curăţenia m inţii, şi frum useţea, şi
înţelepciunea, ca m ânia lipsită de temei, îm ptăştiată în tot locul cu răcnete
înfricoşătoare.
❖ Cuvântul poate face tot atât cât poate distruge frica.
❖ Vrei să ţi se facă bine? Fă şi tu bine aproapelui tău.

Vasile cel Mare

(cca 330-cca 379)
(Părinte şi preceptor a l <Bisericii Orientale.
S-a născut la Cezareea, în Cappadocia, într-o fam ilie creştină no6ilă. In rândul celor nouă
fra ţi şi surori ale sale se numără trei sfinţi: (jrigorie din (Nyssa, Fetru din Sebaste şi (Macrina cea
Tânără. A predat cu succes retorica în Cezareea (cca 356), unde, influenţat de sora sa (Macrina,
fondatoare a unei mănăstiri, a început să ducă o viaţă ascetică şi s-a botezat.
După ce i-a vizitat pe schimnicii din Siria, Falestina, Egipt şi Mesopotamia (cca 357),
Vasile a devenit pustnic în împrejurimile Cezareei şi, împreună cu prietenul său jrigorie din
(Nazianz, a conceput lucrarea (Reguli amănunţite pentru călugări.
In juru l anului 364, Vasile cel Mare a ieşit din izolare de dragul lucrărilor apostolice şi a
fost uns preot de Eusebiu, episcopul Cezareei Cappadociene, căruia i-a şi urmat în cele din urmă
la scaunul episcopal. Dintre scrierile ascetice ale lui Vasile cel Mare fa c parte (Reguli morale
(norme de comportament pentru toţi creştinii), (Reguli am ănunţite (codde comportament a l vieţii
monahale) şi (Rgguii scurte (un supliment practic a l principiilor generale ale vieţii monahale).
Tot lui îi aparţin şi nouă omilii la Ziua a Şasea, adică a şasea zi a Creaţiei, treisprezece omilii
la Fsalmi şi douăzeci şi patru de omilii pe diverse teme etice şi dogmatice, toate acestea având
un caracter de învăţături morale.
 In faim oasa omilie a douăzeci şi doua, Vasile cel (Mare se pronunţă în favoarea studierii
literaturii şifilozofiei păgâne. S-au păstrat două tratate dogmatice ale lui Vasile cel (Mare: Trei
cărţi îm potriva fui Eunom ius şi tratatul Despre DubuC Sfânt. In cele trei sute şaizeci şi cinci
de scrisori rămase de la Vasile cel (Mare se remarcă stilul său noSil, elegant şi simplu.
S-a opus cu curaj şi iscusinţă împăratului arian Valentin şi prefectului său, (Modestus.
Vasile cel (Mare a murit în data de 1 ianuarie 379. Ziua de pomenire este 1 ianuarie pe stil nou
(14 ianuarie pe stil vechi).

❖ Proştii sunt bogaţi m ai mult în vise decât în avuţii.

❖ Fapta bună nu piere niciodată definitiv. Acela care seam ănă amabilitate,
culege prietenie; acela care sădeşte bunătate, culege rodul dragostei;
bucuria care se revarsă dintr-un suflet nobil nu a fost niciodată neroditoare,
iar recunoştinţa aduce de obicei răsplata.
❖ Ce e obţinut prin muncă, este prim it şi se păstrează cu bucurie; iar ce e
căpătat fără muncă, dispare repede.
❖ Cel rău nu vede că e rău.
❖ Când inim a se veseleşte, chipul înfloreşte.
❖ Educaţia cu forţa nu poate fi temeinică, ci doar ceea ce pătrunde cu bucurie
şi veselie răm âne înrădăcinat adânc în sufletele receptive.
❖ Nu-mi spune: „Am străbunici şi părinţi celebri" - legea dreaptă porunceşte
fiecăruia să se laude cu propria sa viaţă.
❖ Nu cuvintele stârnesc durerea, ci obrăznicia şi aroganţa care ne-au
jignit.
❖ Daca te-a întristat cineva, nu fi trist, fiindcă te vei asemăna cu el. Fiindcă
nim eni nu biruie răul cu rău, ci răul cu binele.
❖ De dragul aceluia pentru care trăieşti, nu te teme să şi mori.
❖ Morţilor li se cuvine să doarmă peste măsură, şi nu celor vii.
❖ Bârfitorul murdăreşte trei oameni: pe cel bârfit, pe ascultător şi pe sine
însuşi.
❖ Pâinea pe care o păstrezi în ham barele tale aparţine celui flămând;
mantaua din cufărul tău aparţine celui gol; aurul pe care l-ai scos din
păm ânt aparţine celui sărac.
❖ Castitatea la bătrâneţe nu e castitate, ci slăbiciune a neputinţei: m ortul nu
se m ai însoară.
SecoCuC aC V-Cea
 Iustinian I (cel Mare)
(482/ 483-565)
împărat aC(Bizanţului (Imperiul Rqman de Răsărit) din anul 527. Originar dintr-o familie
creştină. JUfiost instruit prin grija unchiuCui său, împăratul Iustin I; fiin d un apropiat aCcurţii
imperiale, a avut o mare influenţă asupra guvernării. După încoronare, a încercat să refacă
Imperiul Rgman în vecFiCe saCe graniţe şi sâ-i redea fosta strălucire. Iustinian I se Saza pe
pătura mijlocie, formată din deţinători de pământuri şi de sclavi, a căutat susţinerea (Bisericii
Ortodoxe; a încercat să limiteze pretenţiile aristocraţiei senatoriale. 'Un roCimportant în poCitica
de stat C-a avut soţia Cui, împărăteasa Teodora. In general, activitatea sa legislativă a fost
orientată spre instaurarea unei puteri nelimitate a împăratului, consolidarea deţinerii de sclavi,
protejarea dreptului de proprietate. (Reformele Cui Iustinian I din anii 535—536 au înlesnit
centralizarea statului, ca rezultat aC acestora fiin d Cărgite regiunile administrative. (Puterea
civiCă şi miCitară a fost concentrată în mâiniCe conducătorilor acestora. LafeC, a fost format
şi consolidat aparatul de stat, armata, meşteşugurile şi comerţulfiin d aduse su6 controCuC
statului. In vremea Cui Iustinian I a crescut presiunea impozitelor. (Ereticii au fost urmăriţi cu
asprime. împăratul a încurajat construirea de edificii grandioase: oraşeCe au fost înzestrate cu
noi construcţii, s-au înmulţit paCateCe şi SisericiCe (în ConstantinopoCafost construită catedrala
Sfi Sofia).
Iustinian a dus o vastă politică de cuceriri: fifrica de Nord, Sardinia, Corsica, Peninsula
ItaCică, SiciCia, regiunea sud-estică a Peninsulei ISerice. Una dintre ceCe mai mari realizări aCe
Cui este codificarea dreptuCui roman, începută în 529. EC a încercat să revitaCizeze societatea
romană, aflată în uCtimuC stadiu aC descompunerii, printr-o uriaşă operă de sistematizare a
dreptuCui cCasic şi postcCasic, astfeC încât să poată f i apCicat Ca reaCităţiCe secoCuCui aC Vi-Cea
din ImperiuC Rpman.

❖ Ceea ce a fost în chip constant înţeles într-un anumit fel trebuie schimbat
cât mai puţin.
❖ E absolut nedrept să nu accepţi de la nimeni daruri, dar e foarte urât să
iei cu lăcomie chiar tot.
❖ A cunoaşte legile înseamnă să accepţi nu litera, ci conţinutul şi spiritul.
❖ Şi nu consideraţi că ceva este mai bun şi mai drept doar după părerea
majorităţii celor competenţi, fiindcă părerea unui singur om neînsemnat,
într-o problemă dată, poate fi mai bună decât a celor mulţi şi mai
competenţi.
❖ Adevărul străluceşte în felul său şi nu trebuie să lumineze minţile ca
flacăra unui foc.
❖ Eliberarea de sclavie ţine de dreptul popoarelor.
❖ Justiţia este voinţa fermă şi permanentă de a oferi fiecăruia dreptatea.
❖ Libertatea este posibilitatea naturală a fiecăruia de a face tot ce-i este pe
plac, dacă aceasta nu este interzis prin forţă sau prin lege.
❖ Un lucru sfânt este nepreţuit.
❖ Nu există pe lume nimic mai important decât puterea legii, care pune în
ordine lucrurile divine şi cele omeneşti şi înlătură orice nedreptate.
❖ E o crimă să urzeşti intrigi împotriva cuiva.
 Vishachadatta
(sec. al V-lea sau al Vl-lea)
<Dramaturg indian. Jdutor aC dramefor istorice IneCuC (Raksfiasei şi împărăteasa şi Cfian-
dragupta (s-au păstrat doar fragmente). Tema fundamentată a piesefor fui VisHacHadatta este
fupta pentru crearea unui stat indian puternic şi independent.
S-a făcut remarcat între dramaturgii indieni din antichitate prin arta de a construi intrigi
dramatice compficate şi prin zugrăvirea vie a personajefor imaginate.

❖ Credinţa laşului şi a prostului nu e un sprijin pentru stăpân.

❖ Cine n-a putut în suflet împleti curaj, minte şi credinţă,
Acela e curtezană pentru regi, nu slugă adevărată!
❖ Multe foloase promite acuma trădarea,
Căci ea a devenit pentru om un act de curaj.
❖ Sluga nu-şi va trăda stăpânul,
Dacă acesta are puterea,
Şi nu-şi va lăsa stăpânul la nevoie,
Dacă ştie că va fi răsplătită.
Dar când stăpânul va fi murit,
Cine va continua cu abnegaţie să slujească
Drept mulţumire pentru răsplata trecută?
❖ Onoarea necuvenită e mai amară decât o jignire.
❖ Mintea şi curajul nu sunt nimic, atunci când credinţa e lăsată deoparte.
 Ioan Damaschinul
(cca 675-753)
ţPoet de renume, unuC dintre cei mai importanţi teoCogi şi apărători ai creştinismuCui.
S-a născut Ca (Damasc, într-o famiCie creştină, nohiCă şi 6ogată, şi a primit o educaţie
variată. Suh îndrumarea unui dascăC, a studiat fiCozofie, matematică, atronomie şi muzică.
La început, după moartea tatăCui său, ocupă dregătoria acestuia servind Ca curtea
VmayyaziCor, după care se retrage Ca mănăstirea S f Sava (în apropiere de IerusaCim), unde a
trăit până Ca moarte.
Ioan Damaschin a fo s t un om eycepţionaC de înzestrat şi trezeşte interes din muCte puncte
de vedere. Moştenirea sa spirituaCă este uriaşă şi reprezintă o comoară nepreţuită a (Bisericii.
Legenda îCdesemnează pe Ioan drept autoruC unor cântări hisericeşti minunate, în care Cumea
creştină îşi afCă până în prezent un izvor de înţelepciune, putere şi consoCare. Concizia şi
vioiciunea stiCuCui, CirismuCemoţionant şi adâncimea gândului —toate acesteafa c din Damaschin
un poet remarca6iC aC(Bizanţului şi aCîntregii Cumi creştine. Nu întâmpCător a fo st supranumit
„strună de aur” “E ste unuC dintre primii care au întemeiat caCendaruC ziCeCor de pomenire a
sfinţilor şi a pustniciCor creştini.
De poezia Cui Damaschin se Ceagă strâns şi activitatea Cui muzicaCă. Lui îi aparţine primuC
sistem de notare muzicaCă Bisericească şi compoziţia majorităţii cântăriCor creştine din cuCegeriCe
Citurgice Ttpicon şi Octoifi.
E mai cunoscut în caritate de teoCog. Lucrarea CuifundamentaCă este Izvorul cunoaşterii,
compusă din trei părţi: © iafectica, ©espre erezii şi Dogmatica. Este vor6a de un sistem de idei
despre Dumnezeu, despre creaţia Cumii şi a omuCui, care îi defineşte acestuia din urmă CocuCîn
Cumea aceasta şi în Cumea de dincoCo. Această Cucrare a avut o influenţă uriaşă asupra tuturor
teoCogiCor (de eyempCu, asupra Cui Ehomma Dfiquino). (Pentru (Biserica Ortodoxă, Cucrarea Cui
Ioan Damaschin reprezintă până în prezent un izvor de primă mână aCfundamentelor credinţei
creştine.
în ce priveşte studiuCarteCor, Damaschin s-a manifestat ca un adverser aprig adconocCasmuCui
şi este creatorul teoriei despre „imaginea sfântă”, care pune temeiuCcanonizării icoanei. Potrivit
teoriei saCe, se poate, ha chiar trehuie să se reprezinte ceea ce a existat în rearitate (scene din
Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor). (Hristos poate f i reprezentat în chipuCîn care a trăit în Cume,
dar este interzisă reprezentarea Cui Dumnezeu-EatăC
CarifuC C-a hănuit pe Ioan Damaschin de spionaj înfavoarea (BizanţuCui şi a ordonat să i se
taie mâna dreaptă. Ioan şi-a pus mâna retezată Ca CocuCei, s-a rugat toată noaptea Eecioarei
pentru ca mâna să i se vindece, iar dimineaţă mâna era Ca CocuC ei nevătămată. în numeCe
acestei minuni şi în semn de veşnică recunoştinţă, Damaschin a ataşat icoanei făcătoare de
minuni o mână turnată din argint curat. Astăzi, icoana se găseşte Ca mănăstirea JCiCandaru
(MunteCe Athos, (jrecia). AstfeC a Cuat naştere una dintre imaginiCe canonice iconografice aCe
Eecioarei Maria - Eecioara cu trei mâini.

❖ Sufletul lacom e izvorul tuturor faptelor rele.

❖ Proştii îşi consideră întotdeauna duşmanii ca fiind slabi.
❖ Pe omul chibzuit şi elocvent nu mereu îl remarci înainte de a vorbi cu el:
e asemenea focului ascuns în mărăcini, care, când se manifestă, îşi înalţă
în aer vâlvătaia.
❖ Bolnavul nu trebuie să-şi ascundă boala în faţa medicului şi nici săracul
sărăcia în faţa prietenilor.
 Secolele Vn-Vffl

❖ Furtuna nu vatămă copacii mici, ci pe cei mari, frângându-i, îi smulge din

rădăcină.
❖ La vreme de ispită se adună toate nenorocirile.
❖ Nebunii îi urăsc mereu pe înţelepţi, ignoranţii, pe cei învăţaţi, ticăloşii, pe
cei curaţi, stricaţii, pe cei buni.
❖ Oricine ţese intrigi împotriva aproapelui va cădea în groapa săpată de el
însuşi.
❖ Chiar dacă duşmanul e lipsit de putere, un sfetnic înţelept al împăratului
nu va permite acestuia să pornească o bătălie, când pacea poate aduce
aceleaşi foloase.
❖ Copacul, chiar dacă a fost retezat cu toporul, va creşte din nou; şi rana
de săgeată se va vindeca şi va trece. Dar împunsătura cuvântului e de
nelecuit, fiindcă ea nimereşte drept în inimă.
❖ Dovada dragostei adevărate stă în aceea de a-i iubi pe cei iubiţi şi a ţine
vrăjmăşie duşmanilor.
❖ Trebuie să păstrezi taina prietenilor tăi. Cel care nu păstrează taina îşi
necinsteşte conştiinţa şi încrederea faţă de sine.
❖ Omul rău şi viclean preschimbă iubirea în duşmănie şi dezbinare, dacă
se bagă între prieteni.
❖ Dacă omul înţelept nimereşte într-o nenorocire, el se va supune şi celui
mai umil, câtă vreme nu obţine ceea ce-şi doreşte.
❖ Cei care pornesc războiul cad şi ei în plasa lui.
❖ Dintre cei înţelepţi nici unul nu se va încum enta la trei lucruri: să se
apropie de împăraţi, să încerce la gust otrava, să încredinţeze femeii o
taină.
❖ E mai bine să învingi prin ingeniozitate şi minte decât prin împotrivire.
❖ E peste măsură de lăudabil să-ţi hrăneşti duşmanii.
❖ Cine se mulţumeşte cu puţin, trăieşte o viaţă fără griji. Cine nu se
mulţumeşte cu puţin, şi-şi îndreaptă privirile către multe şi îndepărtate,
fără să se gândească la cauze şi consecinţe, capătă acelaşi lucru ca şi
muştele: nu le e de ajuns să zboare peste flori şi copaci şi se trezesc
câteodată strivite de urechile elefantului.
❖ Cine rămâne întreg slujind împăraţilor şi apropiindu-se de cei puternici
seamănă cu o desfrânată infamă care merge cu mai mulţi bărbaţi.
❖ Cine tinde către bine, trebuie să fie gata să îndure răul.
❖ Mai bine să mergi pe jar şi pe şerpi decât să trăieşti înconjurat de sfetnici
răuvoitori.
❖ Mulţi puternici învingători sunt lipsiţi de putere.
❖ înţelepciunea îi învinge şi pe cei atotputernici.
❖ înţeleptul ştie ce să facă şi acolo unde nu are experienţă; prostul greşeşte
şi acoîo unde a învăţat.
❖ Raţiunea dă vigoare înţeleptului, iar pe nebun ignoranţa îl îmbată.
❖ Nu-ţi încredinţa taina aceluia care te ospătează, înainte să-i afli credinţa
şi prietenia.
❖ Nu te preocupa de avuţie, omul înţelept e demn de cinste şi fără avere.
❖ Pe nebun să nu-1 dai în vileag, ca să nu înceapă să te urască.
<♦ Nu trebuie să neglijezi patru lucruri: focul, boala, duşmanul şi datoria.
❖ Nu există o bucurie mai m are pe lume ca o discuţie prietenească.
❖ Nu există nim ic mai puternic decât un sfat bun şi nim ic mai vătămător
ca fapta ticăloasă.
❖ Trebuie ca cei m ari să nu-i dispreţuiască pe cei mici, care se află sub ei:
fiindcă cei m ici nu sunt chiar aşa mici, atunci când sunt utili celor mari.
❖ Bărbatul inspirat şi generos, chiar dacă nu trăieşte mult, el tot dintre cei
cu viaţă lungă face parte, iar acela care trăieşte în deşertăciune şi mizerie,
care nu e capabil să fie de folos nici sieşi, nici altora, acela are viaţă scurtă,
chiar dacă apucă cele mai adânci bătrâneţi.
❖ Bărbatul inspirat e menit întotdeauna să se înalţe, iar cel josnic să cadă.
Fiindcă e foarte greu să ajungi de jos sus, dar de sus e uşor să cazi, mai
uşor chiar decât să urci.
❖ Cu adevărat nu există pe lume nim ic mai de preţ ca ajutorul prietenului
şi bucuria reciprocă.
❖ Cât e pace, trebuie să-ţi îm paci duşmanii cu daruri; dacă s-au pornit
îm potriva ta, nu trebuie să te fereşti. De răbdare şi de smerenie trebuie să
dai dovadă şi pe timp de pace, şi pe timp de război.
❖ între înţelepţi nu există străini.
❖ Cel care amestecă pietrele preţioase şi perlele cu cositorul, acela m ai mult
se înjoseşte pe sine, decât perlele.
❖ Fugi de omul viclean, chiar dacă sunteţi rude sau apropiaţi.
❖ înţeleptul e în stare să înţeleagă chiar şi gândurile aproapelui, urmârindu-i
com portam entul şi atitudinea.
❖ Chiar dacă sunt mulţi şoareci în palatul imperial, nim eni nu are nevoie de
ei, deşi sunt la îndemână; pasărea pe nume şoim, cu toate că e sălbatică,
e căutată, e prinsă şi stă pe m âna împăratului.
❖ Oricât ai unge cu m iere un fruct amar, tot n-o să-i schim bi am ăreala în
dulceaţă.
r

❖ Cel curajos se cunoaşte la m âhnire, iar prietenii credincioşi la nevoie.

 Rudaki (Abu Abdullah Jafar ibn Mohammad ibn Hakim
ibn Abdurrahman ibn Adam Rudaki Samarghandi)
(cca 860-941)
Poet tadjic şi persan.
S-a născut într-o famide creştină. în tinereţe, şi-a câştigat popularitatea datorită glasului său
minunat, talentului poetic şi măiestriei încântatul la instrumentulmuzical tradiţional, ruda. Pudaki
a fost invitat de Nasr alîl-lea rfmA hmadSamanid (914-943) la curtea sa, unde şi-a petrecut o mare
parte din viaţă. După cum spune Abul-Eazlibn Allami, „pudaki a fost primuldintre contemporanii
săi în arta versului, nici araSii şi nici perşii neavândpe cineva asemenea lui". Era considerat nu
numai un maestru a l versului, dar şi un interpret remarcabd, muzicant, cântăreţ.
pudaki îi instruia şi-i ajuta pe poeţii începători, fa p t care i-a sporit şi mai mult autoritatea.
Cu toate acestea, la Sătrâneţe a suferit multe lipsuri. PoetulSâtrân şi orS (se presupune că ochii
i-aufost scoşi, după cum afirmă unele izvoare) a fo st alungat de la curte şi s-a întors acasă.
După aceasta, e l nu a mai trăit mult.
Ne-au parvenit nu mai mult de două mii de versuri din operele lui Pudaki. Versurile care
s-au păstrat sunt o dovadă a înaltei lui măiestrii în toate genurile poetice existente în acea
epocă. A scris ode festive, gazeluri lirice, mari poeme didactice (culegerea fabulelor faimoase
Cafifa şi Dimma), versuri satirice şi dedicaţii funerare.
Pudaki nu a fo s t un poet de curte obişnuit. Odele lui încep cu descrieri strălucitoare
de natură, cântarea bucuriilor vieţii şi ale dragostei, raţiunii şi ştiinţelor, a binefacerilor şi
necazurilor vieţii, cinstirea omului şi a muncii sale. Lipsesc aproape cu desăvârşire motivele
religioase. Pe multe versuri şi-apus amprenta o meditaţie filozofică profundă.
Prin creaţia sa, Ppdaki a pus fundamentele întregii poezii tadjico-persane, a perfecţionat
genurile de bază şi formele acestora; în versurile sale s-au păstrat aproape toate tipurile de
metrici poetice şi modele de versificare. Versurile poetului au devenit un modelpentru generaţiile
viitoare de poeţi tadjici.
Pudaki este recunoscut drept întemeietorul poeziei clasice, care, răspândindu-se între secolele
alX-lea şi alXV-lea printre tadjici şi persani, a dat lumii poeţi precum Eirdousi, %hayyam, Saadi
şi alţii. Clasicii acestei poezii îşi aminteau cu dragoste de Pudaki, socotindu-l dascălul lor.

❖ Belea pe cel ce cu a sa m inte se mândreşte,

Când fiul său e-un prost şi leneveşte.
Păcat că firea-i bună şi-ale m inţii roade
Moştenitorului nu sunt lăsate.
❖ Toţi putrezim, aşa e mersul lumii.
Noi vrăbii suntem, m oartea - uliu-n aşteptare.
Azi-mâine, orice floare se-ofileşte.
Iar m oartea trage tot pe râzătoare.
❖ „Nişte avari - cu toţii", tot zici cu supărare.
Să biruim nefasta lăcomie:
Dă prim ul tu, fii bun şi fii mai sincer,
Şi vor începe şi-alţii să-ţi dea ţie.
❖ S-au dus cei mari, frumoşi şi în putere,
Cu toţii capul şi-au plecat în faţa Celei Rele.
Ei sub ţărână zac în reci morminte,
Cei ce-au creat şi parcuri şi castele.
Acei ce-n viată
/ au avut de toate,'
 Doar giulgiul şi l-au luat drept strai.
Aşa că zic: fă bine mai cu grabă
Că nu contează-n viată/ câte ai.
❖ în criptă mortul doarme liniştit, nu va să mai învie.
Aşa ni-i dat: în ceruri scrisă o lege din vecie.
❖ Priveşte lumea asta c-un ochi deştept şi cumpătat,
Şi vei vedea cum totul pe loc se va schimba,
Lumea e un ocean, tu barcă fă-ţi din fapte bune,
Uşor şi liniştit tu îl vei traversa.
❖ Pe noi, cei vii, a morţii zi ne face egali,
Cu totii
/ fi-vom de nedeosebit!
❖ Nume, minte, sănătate şi blândeţe,
Aceste firi patru daruri bunul Creator le dă.
Omul care din pruncie de acestea are parte,
Să nu ştie ce-i tristeţea, viaţă lungă să trăiască.
❖ Li se făcuse frig maimuţelor în iarna aspră,
Când, licuriciul s-a aprins cu o văpaie caldă.
„Să ne încălzim, adio suferinţe grele",
Şi-au aruncat pe licurici o mână de surcele.
❖ Lumea prosperă, iar tu de frig eşti condamnat să tremuri,
Dar fie lumea cât o vrea de strâmbă, tu însuţi fii în lume drept.
❖ E lumea asta trecătoare din mâna unui vrăjitor ieşită,
Fantasme doar în jur şi plăsmuire goală,
Nu te lăsa sedus de-a binelui fantomă,
Dar împotriva răului fă bine de te scoală!
❖ Pe înţelept nu-1 poate ţintui locului nici nevasta, nici casa, nici copiii.
❖ Nu te lasă furat de-a nepăsării tihnă,
Lumea e necinstită, te vinde - nici că-i pasă.
Miezul cel rău şi-ascunde sub chip înşelător:
în faptă-i răutatea, iar faţa-i e frumoasă.
❖ Nu poate mare să devină acela-n care sufletul e mic,
Nu va urca pe piedestal, oricât de mare îi va fi puterea...
❖ Grăbeşte-te să te desfeţi cu vinul care scânteiază,
Nobleţea sufletului în el se arată,
t '

Pe vrednici de nevrednici îi separă,

Şi pe aceia care robi s-au făcut, vânzându-se.
Dar ce bucurie aparte acest vin ne aduce,
Când roza aruncă scântei ca amnarul.
Şi câte cetăţi nu i-au căzut la picioare!
Şi cum reuşit-ai să-ţi închini armăsarul.
Şi cum negustorul cel lacom, de vin ameţi,
Se grăbi şi marfa-şi dădu pe nimic.
❖ O, vai nouă, câtă nenorocire ne e pe lume ursită!
E bucuria-n astă lume cu amar îndoită.
❖ înşelăciunea, vrajba, nu duc la niciun bine,
Şi nim eni, la nevoie, nu se-arată.
Alege singur fructul cel mai dulce,
Pe cel amar - otravă - nu-1 atinge!
❖ O, tânăr uşuratic, tu n-ai căderea să vorbeşti
De-acelea care sunt partea înţelepţilor, de ce tu n-ai văzut, şi nici nu ştii.
Aloe are-un gust amar, zadarnic vrei dulceaţa să i-o afli,
Şi nu va fi nicicând o salcie înm iresm ată ca santalul.
❖ De piedici, omule, să nu te temi şi ţine minte:
Urmează iernii vara cea fierbinte.
❖ Povestea mea e despre o albină...
Ea, culegând, odată, miere pentru stup,
Văzu - mai bine nu ar fi văzut! -
Un înflorat urcior, pe malul unei ape.
Şi se lăsă albina peste flori...
Iar când în juru-i noaptea se lăsă,
Ea nu crezu că-i vreme de plecare.
Şi-urciorul o luă pe fundul apei.
❖ Soarta-i nedreaptă cu cei înţelepţi.
Munceşte de aceea făr' de odihnă.
Şi ia, când ţi se dă, dar dă, la fel, din suflet,
Adună, dar generos îm parte cu ceilalţi.
❖ Bufniţele au decis să zboare în plină zi îm preună cu cocorii.
Numai că, fiind cam chioare, căzură şi-şi frânseră aripile.
❖ De găseşti vreo bogăţie, nu te lăsa cuprins în braţele deşertăciunii,
Că lumea a văzut şi-o să mai vadă oam eni asemenea ţie.

❖ Mai modern ca toţi poeţii gustului şi sensurilor noi,

Pot să fac din piatră vers mai fin decât mătasea.
❖ Tu eşti îm blânzitor de şerpi, iar lumea-i ca un şarpe, de muşcătura ei vei
muri, îm blânzitorule.
❖ El doar înţelepciunii se încrede fără îndoieli şi până la capăt.

❖ Tu îţi laşi averea toată la copii, să-ţi poarte neamul,

Doar înţelepciunea însă m oştenire nu se dă.
❖ Pe ticălos ţi l-ai făcut prieten, m i-e şi milă;
Măgarul nu va fi nicicând cămilă!
❖ Tu adesea uiti de bine, doar la rău m intea te duce.
r '

❖ Făr-de ghimpi crezi că nu ai şanse ca să muşti din fructul dulce?

Vasile I Macedoneanul
(812- 886)
împărat aC (RizanţuCui (867—876), fiu de creştin, a devenit din grăjdar imperiaC una dintre
cete mai apropiate persoane aCe Cui îMihaiC aC III-Cea. (După ce CMihaiC a fo s t asasinat în urma
unui complot pus la cale de Vasile, acesta din urmă a pus mâna pe tron. Toarte repede, fo s tu l
grăjdar s-a dovedit a f i un Sun cârmuitor.
A guvernat cfiiSzuit şi activ. Cu încetul, imperiul şi-a sporit posesiunile teritoriale,
pierdute în tim pul năvalelorfurtunoase ale musulmanilor din secolele a l V ll-lea şi a l V III-
lea. în vremea lui Vasile I, a fo s t recucerit Ciprul şi au fo s t ocupate oraşele antice Melitina
şi Samosata. îm păratul însuşi îi conducea p e soldaţi, suportând împreună cu ei greutăţile
campaniilor militare. în alianţă cu împăratul de Apus şi cu papii, Sizantinii au luptat cu
succes împotriva arabilor din Vest. în tim pul lui Vasile I, imperiul s-a instalat trainic în partea
sudică a Italiei.
Moneda de aur bătută de Vasile M acedoneanul este consemnată ca fiin d prima din istoria
numismaticii bizantine, care are o reprezentare a lui Jfristos p e tron. (Pe reversul acestor monede
au fo s t imprimate portretele împăratului însuşi şi ale fiu lu i său mai mare, Constantin, care
murise în vremea uneia dintre campaniile militare. Domnia ar f i trebuit să treacă fiu lu i următor,
Leon, dar pe acesta împăratul nu-l iubea. Cu toate acestea, conflictul s-a rezolvat în chip fericit
pentru tânărul moştenitor: acesta s-a împăcat cu ta tă l său şi a fo s t înscăunat după moartea lui
Vasile, prelungind a s tfel dinastia Macedonenilor.

❖ îţi poţi face pe oricine prieten, fără efort, trebuie doar să-l vorbeşti de bine
când nu e de faţă la discuţia despre care se vor găsi mulţi doritori să-i
povestească. începutul prieteniei e uşurat de laudă, începutul duşmăniei -
de defăimare.
❖ Sunt inutile eforturile m edicului care nu vindecă bolnavul şi deşartă
vorba filozofică ce nu lecuieşte suferinţele sufleteşti.
❖ Dacă nu există lege, fii tu însuţi model pentru supuşii tăi şi se va păstra o
am intire de neşters a domniei tale.
❖ Dintre cei care sunt lângă tine nu-i recompensa pe aceia care, orice ai face,
te laudă, ci pe aceia care te ceartă aspru pentru greşelile tale.
❖ Nu fi leneş şi citeşte cărţile cele vechi, fiindcă în ele vei găsi cu uşurinţă
ceea ce autorii lor au aflat cu trudă din experienţa lor de viaţă, şi vei
înţelege tot.
❖ Cel care se supără nu păcătuieşte la fel de tare ca acela care a provocat
supărarea.
❖ De la moleşeala produsă de vin m intea se face asemenea unui grăjdar
prost care nu poate să m ai întoarcă carul: se bâţâie, trage de cal încoace şi-
ncolo, se face de râs în faţa tuturor; astfel, cel ce suferă din cauza vinului
trebuie să bea mereu, iar sufletul îi păcătuieşte.
❖ Ca să-ţi păstrezi cârm uirea întru virtute, nu fă niciodată ceea ce altora le
interzici: e rău ca supuşii să afle de fărădelegile puterii.
SecoCuC aCX-Cea

fQSOOîOî
 Al-Maarri (Abu Al-Ala Ahmad ibn Abd Allah Ibn
Sulaiman Al-Tanukhi Al-Ma'arri)
(979-1057)
înţelept şi gânditor araS.
S-a născut în oraşuC sirian 'Ma’arrat al-Numan. T atăl său îndepdnea fu n cţia de judecător,
în jurulvârstei de douăzeci de ani, M -M a’a rri stăpânea toate ştiinţele şi a reuşit să alcătuiască
o culegere de „sfaturi”, adică de aforisme cu conţinut didactic, scrise suS form ă de proză ritmată.
<Din scrierile sale, cele mai cunoscute sunt Sptendori (carte de versuri) şi Scânteia siiexuiui.

❖ în adăpostul păm ântesc trăim fără acoperiş;

Nenorociri fără de număr se-abat precum o ploaie.
Greşelile să ni le regretăm? Priviţi şi singuri:
La număr sunt egale cu firele nisipului de sub picioare.
Că niciun dregător nu-i e poporului pe plac,
Nici chiar acela care spre bine îl îndreaptă.
Domneşte prinţul peste-un ocean de scîavi,
Dar însuşi este sclavul pasiunilor sale.
Posibilul e uneori de neatins,
Ce pentru unu-i simplu, pe altul l-a învins.
Şi tot ce se petrece ne pare că-i la fel,
Cu tot ce lumea ştie de când e leru Ier.
Şi binele îl capătă acela care ştie
Să-şi ţină lim ba-n gură la beţie.
Ce-i bun se stinge, iar ce-i rău e-n floare,
Ne ţine falsitatea discurs de sărbătoare.
Viaţa stârneşte frica, iar oam enii, ca-n vis, se pare,
Că se avântă-n goană pe-a fricii spinare.
„Un veac să ne trăieşti!" m-asigură prietenii,
Dar cât s-ar bucura dac-aş muri.
Aproapele, ca un străin, adesea te răneşte.
Şi fie cumpătarea scut ferm ce vă păzeşte.
Acel cu faţa albă e negru-n al său suflet
O, oam enii-s ca nişte ciori pe o grămadă de grăunţe!
❖ Cum valul e atras de malul cel stâncos,
La fel şi muritorul, de gestul găunos.
Şi cum să fim eliberaţi de pasiune
Când tocm ai ea, de veacuri, ne supune?
De-ar fi ca Domnul să-i judece pe oameni după faptă,
N-ar m ai scăpa nici ticălosul de răsplată.
❖ Când raţiunea
/
o-ntunecă tristetea, f '

Ea caută alean în fantezii.

Când lumea trăitoare pe păm ânt priveşti -
Câţi
/ oam eni sunt,' atâtea obiceiuri.
Când eşti lingău, respiri făţărnicie,
Prieteni ţi se-aduc pe farfurie.
❖ Aripile ştiinţei m-au înstrăinat de oameni,
Am văzut că oam enii sunt ca praful.
Pentru mulţi,
/ ' sensul vieţii
/ îl arată mormântul,'
Iar pe m ine m-a istovit dragostea de viaţă.
<* Cu mare trudă săvârşim noi bine,
In schimb, nici m işelia n-o vedem.
Ne-au fost odată suflete pure,
Dar aurul în timp le-a terfelit.
Nu crede-n tot ce oam enii vorbesc,
Că-n vorbe zac m inciuni ce otrăvesc.
❖ Un ignorant veni la noi, să ne înveţe,
Dar din pruncie ne-am temut de-aceştia.
Neadevărul domneşte pe lume de la-nceputul zilelor
Şi-i pedepseşte plin de furie pe cei mai înţelepţi dintre oameni.
❖ Să nu-i invidiezi vreodată pe cei aleşi de soartă.
Viaţa nu le e nesfârşită şi cu toţii depindem de întâmplare.
O, omule, eşti mic şi slab,
Eşti robul mârşav al cărnii lacome.
O, dacă lacomul ce se apleacă deasupra izvorului,
Ar vedea din vreme m oartea ce şerpuieşte în el!
❖ Niciun folos n-ai din cunoaştere, iar m intea e povară grea,
Nechibzuinţa e mai câştigată-n vremea noastră.
Dă-i, celui care cere, şi ultim a monedă;
Tot ce ai pus deoparte se-mprăştie în vânt.
De-acuma gândurile-m i vor răm âne ascunse,
Să nu-i înfricoşez pe-ai mei cu ele.
❖ Prorocii au murit, dar încă ne m ai picură în suflet
Fragmente din cele ce-au rostit, chiar dacă se aud tot mai slab.
❖ Să sărăcească cel bătrân. E viaţa, pare, dreaptă;
Şi leii niciodată să nu-şi hrănească puii.
Născându-i, dăm copiii pe m âna morţii,
A lor neascultare ne e răsplată dreaptă.
❖ Eu printre m incinoşi am devenit făţarnic,
Cât sunt sătul de astă lume!
❖ Rogi soarta: „Hai să fim prieteni!"
Şi dintr-odată îţi arată ceafa.
❖ Fii ai lui Adam, ce prost trăiţi!
Şi-n dragoste, şi-n ură, vă minţiţi.
❖ Aşa-i făcută lumea: când unul vine acasă,
Un altul e chemat să iasă.
❖ I-am pus cândva în bot inel unui viţel de aur,
Acum am înţeles:
/ tăcerea e de aur.
❖ Cauţi profitul, în ce vezi tu câştig?
A tale năzuinţe - un gaj al morţii.
❖ Tu vrei să vindeci omul de rele apucături,
Nu încerca, nu-i leac pe lume să le-nlături.
❖ Omul cel bun e pretutindeni renegat
Chiar şi de-ai săi când e înconjurat.

Avicenna (Abu Aii Al-Husayn ibn Abd Allah ibn Sina)

(980-1037)
‘F ilozof om de ştiinţă, medic persan (tadjic). A trăit în A sia (Mijlocie şi în Iran. (Principalele
lucrări filozofice: Cartea tămăduirii, Cartea îndrum ărilor şi în văţătu rilor, Curtea cunoaşterii.
Cea mai importantă scriere ştiinţifică a lui Avicenna este C anonul medicinei - o enciclopedie
medicală în cinci părţi care a devenit celebră în întreaga lume. Canonul medicinei este o sinteză a
concepţiilor şi experienţei medicilor greci, romani, indieni şi din A sia (Mijlocie şi a fo s t reeditată
în limba latină de aproape treizeci de ori, fi i n d pentru multe secole un îndrumar obligatoriu în
Europa şi în ţările din Orient. In Canon sunt expuse fundam entele teoretice ale medicinei -
opiniile autorului de filo z o fie a medicinei, teoria despre aşa-numitele sucuri (sângele, limfa,
fierea) şi despre diverse constituţii fizice, bazele anatomiei omului, sunt examinate cauzele
bolilor şi ale sănătăţii, simptomele bolilor, se sugerează o teorie a alimentaţiei raţionale.
Avicenna a propus ipoteza despre stimulii nevăzuţi ai îmbolnăvirilor,feb rile” (infecţioase) care
se transmit prin apă şi aer. în alchimie, Avicenna a fo s t prim ul critic a l ideii de transmutaţie
a metalelor, p e care o socotea imposibilă, şi a afirmat că sarcina principală a alchimiei este
prepararea substanţelor medicamentoase.
Din poezia sa, au ajuns pân ă la noi câteva versuri în limba arabă şifarsi. Tema principală
a creaţiei sale poetice este veşnicia materiei, propagarea civilizaţiei şi a ştiinţei.

❖ Inactivitatea şi trândăvia nu numai că produc ignoranţă, dar, în acelaşi

timp, sunt cauza îmbolnăvirii.
❖ în singurătate omul n-ar supravieţui. Tot ce îi trebuie, el prim eşte datorită
comunităţii.
❖ Medicul trebuie să fie înzestrat cu privire de şoim, m âini de femeie,
înţelepciune de şarpe şi inim ă de leu.
❖ Tot ceea ce suportă acţiunea unei cauze nemijlocite o suferă prin inter­
mediul a ceva analog care îi este transm is de această pricină, ceea ce e
limpede prin inducţie. Dogoarea focului, de exemplu, acţionează asupra
unuia sau altuia dintre corpuri, transmiţându-i doar analogul său, şi anu­
me căldura. Identic se petrec lucrurile cu forţe asemănătoare din rândul
calităţilor. Astfel, un suflet chibzuit acţionează asupra unui alt suflet chib­
zuit asemănător lui, doar transmiţându-i analogul său, sub o formă pe
care m intea o poate înţelege; sabia retează prin transm iterea formei sale
exterioare către obiectul care îi suferă acţiunea; piatra ascute cuţitul trans­
m iţând tăişului acestuia analogul care îi este potrivit, şi anume uniform i­
tatea şi netezim ea părţilor sale.
❖ Sufletul seamănă cu un felinar de sticlă, cunoaşterea este lum ina care
întreţine flacăra, iar înţelepciunea lui Dumnezeu, uleiul. Dacă felinarul e
aprins, eşti viu, dacă s-a stins - ai murit.
❖ înţelepciunea este ceea ce ne pregăteşte pentru fericirea supremă într-o
viaţă plină de amar.
❖ Menirea forţelor reproductive constă în conservarea speciei, fiindcă
năzuinţa către veşnicie este ceva care provine de la divinitatea care se
află deasupra noastră a tuturor. în ce priveşte incapacitatea de a prelungi
existenţa individului şi capacitatea de a prelungi existenţa speciei, forţa
respectivă tinde către com pensarea acestei existenţe într-un nou individ,
pentru ca în felul acesta să-i fie conservată specia. Astfel, forţa hrănitoare
compensează tot ce se descompune la individ, iar forţa reproductivă
compensează ceea ce se descompune la specie.
<♦ Forţa reproductivă îşi are sediul într-un organ deosebit de sensibil, pentru
ca, prin dorinţă arzătoare, să înlesnească tendinţa de îm preunare. în caz
contrar, dacă aceasta nu ar oferi un prilej de desfătare şi dacă aceasta n-ar
fi fost obiectul unei dorinţe arzătoare, nim eni nu s-ar fi complicat cu aşa
ceva, fiindcă această actvitate nu e necesară pentru prelungirea existenţei
individului.
❖ Medicul are trei arme: cuvântul, planta şi cuţitul.
❖ Prostul şi lim butul nu ştiu să ţină un secret,
Prudenţa e cu adevărat mai scumpă decât lauda,
Taina e prizonieră dacă o ţii ascunsă,
Tu eşti prizonierul ei, dacă o divulgi.
❖ Se cuvine ca filozoful să folosească în cărţile sale simboluri şi aluzii. Se ştie
doar cum îl mustra Platon pe Aristotel pentru răspândirea înţelepciunii şi
prezentarea ostentativă a cunoştinţelor. Iar Aristotel era perfect de acord cu
el: „Deşi am făcut acest lucru, am lăsat în cărţile mele multe lacune pe care
doar puţini, învăţaţii şi cei înzestraţi cu raţiune, vor putea să le umple"

Firdousi (Hakim Abu L-Qasim Firdawsi T\isi)

(cca 934- 1024)
(Poet iranian, înţelept. S-a bucurat de simpatia lui 'MabmudCjhaznavji —sultan al%abulului
intre anii 998 şi 1030, care a fo s t un protector a l literaturii persane.
Capodopera lui ‘F irdousi, rezultat a douăzeci de ani de muncă intensă, este marea poem ă
epică Şah-name (Cartea regilor), terminată în an u l 1010. Subiectul acesteia este inspirat din
miturile şi legendele persane şi tadjice din vremuri imemoriale până la moartea ultimului rege
sassanid, Yazdgerd a l III-lea, ucis de arabi în an u l 653, după prăbuşirea statului său.
Lui Firdousi îi aparţine şi poem u l de mici dimensiuni lusuf şi Zulaika (în tradiţia
musulmană, Zuleiba este numele soţiei lui (Potifar, şefulgărzilor de corp ale faraonului), Qândit
ca o digresiune lirică în lucrarea poetică principală a lui Firdousi —istoria biblică a lui Iosif,
exploatată deja în Coran şi în basmele musulmane de origine evreiască —poem ul se transformă
într-o poveste de iubire romantică ce alternează cu învăţături etice şi religioase.

❖ Se poate ca-mpreună să dăm de o ieşire,

Există scăpare din orice nenorocire.
❖ Cunună, frum useţe a tot ce-i viu e raţiunea,
' / t '

Recunoaşte că temeiul firii e raţiunea.

❖ Magie-n loc de-onoare, curajul nu-şi găseşte cale.
Iar adevărul s-a ascuns, viciul e la m are căutare.
❖ Fapta eroului şi vorba înţeleptului.
Chiar şi-ntr-o sută de ani, nu vor şti ce-i sfârşitul.
❖ Şi binele şi răul sunt călăuze permanente;
Aşa e lumea cu ale ei miraje.
De ce-ţi doreşti o viaţă atât de lungă,
Dacă a lum ii taină oricum n-o vei cunoaşte?
❖ Acela-n care arde lum ina raţiunii,
/ '
Nu va spori, cu ale sale fapte, răul lumii.
❖ Cum se deosebeşte a cerului mânie, de m ila lui,
îm i veţi răspunde, oare, învăţaţilor!
❖ Chiparosul, dacă se-nalţă zvelt spre cer,
Fazanul de ce-ar privi la tufa mititică?
❖ Cine îşi ia să crească-n casă pui de leu,
Să ştie că acesta va creşte într-o zi.
în cuşcă de oţel să îl încuie,
Că altfel, de viu îl va-nghiţi.
❖ Sunt biciuit,' dar eu o tin
/ întruna:
„Păziţi-vă onoarea!" Şi dacă nu-i - de unde?
„Frumosul îndrăgiţi" - conjur.
Se poate oare da aşa poruncă?
❖ Suntem la fel, şi bogatul, şi săracul.
❖ O, înţeleptule din vechime, ce îm i vei spune
Despre această lume, de-a ei deşertăciune?
Cui este dat să urce cu avânt, şi cui să cadă,
în curgerea vremurilor viitoare?
D in timpul fără de sfârşit,
Prim im în dar, pe lume, doar o oră.
Aşa că cine poate şti, ce bătălii şi ce ospeţe
Se-ascund în casa timpului grăbit?
❖ Şi ce-ai aflat îm parte-le la toţi,
Cu stăruinţă cată a-nţelepciunii rădăcină:
Nu num ai la crenguţe să priveşti de vrei
S-ajungi la al cunoaşterii temei.
❖ Din raţiune vin tristetea, desfătarea,
t f ' '

D in raţiune, iaraşi, m ărirea şi căderea.

❖ Aşa e legea curţii în care rău-i rege:
Fie că urci pe şa, fie sub şa vei trece.
❖ Cunoaşterea-i m ai sus ca numele şi rangul,
Şi educaţia e mai de preţ ca darurile firii,
Căci dacă nu educi talentul din născare,
Acesta se usucă, şi mai degrabă moare.
❖ De-ar fi şi mii de ani să-mi fie fericirea roabă,
într-un final, şi lumea viclenia şi-o arată.
❖ Ce poate fi creaţie într-o lume muritoare,
în care totul e dinainte-n ceruri stabilit,
în care totul, pe neştiute, se-îndreaptă spre-un sfârşit
Dintru-nceputuri hotărât de Creator?

Murasaki Shikibu
(978-1016)
Scriitoare japoneză. Numele ei adevărat (ca şi cele ale altor fem ei scriitoare din epoca Ne ian) nu
m cunoaşte. (Murasaki S lifib u este o poreclă form ată din numele uneia dintre eroinele romanului
ţcnji (Monogatari, iu6ita prinţului (jenji, şi fu n cţia tatălui scriitoarei „shikibu-sho”.
în anul 1005, ea a fo s t nevoită să intre în sluj6a împărătesei Sfioşii (Akikp), fiic a lui
fujrwara no (Miclinaga. în acelaşi timp cu (Murakasi, şi-au început serviciul la curte şi alte
fo tte celebre: Jlkazom e (Emon, Izumi Shikibu.
Cercetătorii presupun că (jenji Monogatari a fo s t scris între anii 1001 şi 1008. Aproximativ
wtire anii 1013 şi 1014, a fo s t redactat un volum personal cu versurile poetei. (Din vreme ce
■r există n iciu n fel de informaţii despre ea şi nu s-au găsit versuri scrise după anul 1014, se
fnsupune că la acel moment părăsise deja curtea. (Majoritatea cercetătorilor consideră anul
1014 drept an a l morţii poetei.

❖ Ah, dacă am şti câte guri rele sunt pe lume şi câtă tristeţe e în ea!
❖ Necazurile acestei lumi sunt doar o rouă trecătoare, iar sufletul nu trebuie
să se îngrijească de ele; să nu ne pară rău după eforturile de-a ne alătura
celor fără de prihană.
❖ E uşor să scoţi la iveală defectele altora, dar să te înfrânezi tu singur e
greu. Acela care uită aceasta şi se înalţă pe sine, pe unii îi desconsideră,
pe alţii îi ponegreşte, nu face decât să-şi arate propria micime.
❖ Pentru fiecare mărunţiş există un loc şi un timp cuvenite.
❖ Dacă omul e bun la ceva, la altceva e rău. Nu se potriveşte femeii tinere
să se poarte extrem de serios, iar femeilor care ocupă poziţii înalte să se
dedea la ştrengării.
❖ Fiecare e alcătuit în felul său şi nu există om care să fie un răufăcător
absolut. Nu există nici din aceia care să adune în sine toate calităţile:
frumuseţe, reţinere, minte, gust şi fidelitate. Fiecare e bun în felul său şi e
greu de spus cine este cu adevărat mai bun.
❖ Cât de ciudat e că mărunţişurile ni se ivesc brusc în amintire, iar ceea ce
ne-a preocupat odinioară se uită odată cu trecerea anilor.
❖ Oamenii cu adevărat buni la suflet se gândesc şi au grijă chiar şi de cei
care îi urăsc. Dar cât de greu e de ajuns aici.
❖ De obicei, oamenii judecă numai după criteriile lor, iar altele nici măcar
nu le iau în calcul.
❖ Inima se schimbă aşa de repede încât nici nu bagi de seamă.
❖ Atunci când se revarsă versuri delicate, deşertăciunea nu-şi află locul.
❖ Acela care îşi iese din fire şi-i răneşte pe ceilalţi e demn de batjocură.
❖ E greu să găseşti un om care să te înţeleagă cu adevărat.
 Pierre Abelard
(1079-1142)
Tilozoffrancez. în anul1113, a deschis o şcoală proprie, care a atrasfoarte mulţi elevi. Istoria tragică
a iuSirii dintre JăSetardşi Ddebise s-a terminat cu retragerea acestuia ta mănăstire în anut 1119.
în disputa despre natura universaditor, JăSelard a dezvoCtat teoria denumită mai târziu
conceptuadsm: conceptete generate nu sunt nici reate, nici simpte denumiri tepicate, ci sunt
conţinute în sensut cuvinte tor şi reprezintă conţinututgândirii raportat ta o mutţime de tucruri
individuate pe temeiutcatităţitor acestora sau atasem ănării dintre ete.
în etică, JZhetard a mutat accentut de pe fa p t ă pe intenţie şi considera drept criteriu a t
moratităţii conformitatea cu conştiinţa. (Elaborarea de către jA6etard a diate eticii scolastice prin
scoaterea ta iveată a argumentelor contrarii (scrierea © a şi nu) t-a fă cu t unul dintre cei mai
importanţi reprezentanţi ai metodei scolastice. Orientarea raţionalistă a teologiei tui JăSetard
(„înţeleg ca să pot crede”) a iscat o reacţie de protest din partea reprezentanţilor misticii ortodoxe
(Bem ard de Ctairvuax). Teoria lui JZhelard a fo s t condamnată de conciliile de la Soissons (1092)
şi Sens, şi, de asemenea, de (Papa Inochentie alH -tea.
Versurile de dragoste ale lui jA6elard, scrise în timSa latină, se remarcă prin profunzime
psihologică, Ca f e l ca şi autoSiografia sa, Istoria nenorocirilor mele, sau corespondenţa dintre
Jlhetard şi (Hetoîse (între anii 1132 şi 1135), care a fo s t tradusă deja în secolul alX ll-lea din latină
în franceză şi a fo s t un izvor de inspiraţie pentru mulţi scriitori.

❖ Nu e raţional să judeci gândurile şi puterea de înţelegere ale cuiva după

gândurile şi puterea de înţelegere ale altuia.
❖ Bunăstarea îi face întotdeauna pe proşti aroganţi, iar un cămin paşnic şi
lipsit de griji slăbeşte puterea spiritului şi-l îndreaptă către ispite banale.
❖ Binele constă chiar şi în aceea ca nimeni să nu facă binele, dacă ceea ce
face nu corespunde niciunei porunci dumnezeieşti.
❖ Dacă în vreo carte ceva ne uimeşte şi ni se pare absurd, să nu ne grăbim să
zicem: „Autorul acestei cărţi e departe de adevăr". E mai corect şi mai potrivit
să recunoaştem că în scriere s-a strecurat o inexactitate, sau că interpretul a
greşit, sau că noi înşine nu am înţeles până la capăt cele citite.
❖ Dacă după studierea doctrinelor filozofilor am începe să le judecăm viaţa, am
descoperi care este regula religiei adevărate. Ca şi apostolii, ei au putut să renunţe
la tot. Cine se compară cu Diogene în privinţa dispreţului faţă de lume?
❖ Există reguli fără excepţie, ca de pildă: în orice discuţie filozofică, autoritatea
trece pe ultimul loc sau nu este deloc luată în seamă.
❖ Logica m-a îndepărtat de lume.
❖ Se cuvine ca adevărul să fie ţinut secret ca să-l ferim de vulgarizare.
❖ Nu părerea oamenilor, ci argumentele raţiunii - iată formula universală
de căutare a adevărului.
❖ Nu trebuie să crezi în ceva ce nu ai înţeles
/ mai întâi.
❖ Şcolile actuale sunt inutile dacă le judecăm după rezultate. Se predă doar
ştiinţa de a depozita vorbe fără sens, de parcă e mai important ca oile să
behăie, decât să se hrănească.
❖ Dacă facem încercarea de a demonstra că unele şi aceleaşi cuvinte sunt
folosite de diferiţi autori în înţelesuri diferite, vom găsi cu uşurinţă soluţia
la multe contradicţii.
/
❖ E mai potrivit să te bazezi nu pe o muncă meticuloasă, ci pe raţiune.
❖ Eu am fost fam iliarizat cu studierea filozofiei încă aproape din faşă.

Vladimir Vsevolodovici Monomah

(1053-1125)
Cneaz alSmolenskului (din an u l1067), a l Cemigovului (din anul1078), mare cneaz a l “Kievului
(între anii 1113 şi 1125), comandant militar, scriitor, fiu a l marelui cneaz Vsevolod I Jaroslavici şi a l
prinţesei de origine greacă Ana (Maria) Constantinovna, fiica împăratului (Bizanţului, Constantin
a l iX-lea (Monomah. (Numele „(Monomah” l-a primit datorită legăturilor sale de familie.
Fiind cneaz a l Smolenskului, Vladimir a primit în anul 1078 de la ta tă l său şi domnia
asupra Cernihivului.
în an u l1094, când cneazul Oleg Svetoslavici şi-a fă c u t apariţia la porţile oraşului Cernihiv,
înfru n tea răzhoinicilorpolovţieni, în încercarea de a recuceri oraşul pe care odinioară î l conducea
ta tă l său, Vladimir nu a dorit să lupte şi a plecat din oraş la Pereslavl, împreună cu un mic
grup de susţinători, unde a domnit, salvându-i p e localnici de nenorocirile create de polovţieni.
Ulterior a cedat oraşul Pereslav ifra telui său Rgstislav şi a domnit în Smolensk.
T atăl său, Vsevolod, mare cneaz a l Kievului, i-a lăsat moştenire lui Vladimir un mare
cnezat, dar (Monomah, nedorind reluarea răzhoaielor interne, a refuzat această cinste şi l-a
încoronat mare cneaz a l Kievului p e verişorul său S v e a t o p o fa l Il-lea Izeaslavici.
Vladimir (Monomah a fo s t o persoană fo a r te cultivată pentru vremea sa şi era înzestrat
cu talent literar. Scrierea sa învăţături pentru copiii mei se termini cu o scurtă descriere a
vieţii sale şi cu o scrisoare adresată cneazului Cerhigovului, Oleg. Cnezatul Kievului l-a lăsat
moştenire fiu lu i său mai mare, (Mstislav Udalom, instaurând în fe lu l acesta o nouă manieră de
succesiune la tron, orientată spre centralizarea puterii cnezatului. Vladimir (Monomah a fo st
unul dintre ultimii mari cneji ai Kievului, în vremea cărora s-a păstrat unitatea Rusiei.
‘După cum spun cronicile, slava lui Vladimir (Monomah „s-a răspândit în toate ţinuturile;
din cale-afară de temut a fo s t pentru cei netrebnici; a fo s t iubitor de fr a te şi iu6itor de săraci
şi mare luptător pentru ţinuturile ruseşti”

„Nu vă juraţi dacă nu sunteţi nevoiţi, dar, odată ce aţi jurat şi aţi sărutat
crucea, ţineţi-vă jurământul. Nu fiţi mândri, fiindcă toţi suntem muritori:
azi în viaţă, iar mâine în mormânt. In casa voastră nu vă bazaţi pe slugi,
ca să nu râdă de casa voastră şi de masa voastră cei ce vă trec pragul. Să j
numiţi voi înşivă straja, iar noaptea să nu vă culcaţi dacă straja nu e lai
locul ei. Când vă culcaţi, nu lăsaţi arma departe de voi. Oriunde aţi merge;
nu vă lăsaţi slugile să-i asuprească pe cei care trăiesc în locurile prin care
veţi trece. Din contra, oriunde faceţi popas, daţi de băut şi de mâncat
celor care vă cer. Respectaţi-vă oaspeţii şi solii. Dacă nu-i puteţi onora cu
daruri, ospătaţi-i cu mâncare şi băutură. Oaspeţii împrăştie vorba despre
om peste întreg pământul şi fac renume bun sau rău. Vizitaţi-1 pe cel
bolnav. Inchinati-vă
/ în fata
/ osemintelor celui mort,' fiindcă cu totii
/ suntem
muritori. Nu treceţi pe lângă cineva fără să-i adresaţi o salutare sau o
vorbă bună. Iubiţi-vă nevestele, dar nu le daţi puterea asupra voastră.
Lenea e mama tuturor viciilor. Nu vă leneviţi la facerea de bine, şi, mai
 ales, nu vă leneviţi faţă de biserică. Să nu vă prindă soarele dormind. De
cum aţi văzut soarele, slăviţi-1 pe Dumnezeu, sau adunaţi-vă la sfat, sau
judecaţi oameni, sau porniţi la vânătoare."

Omar Haiam (Ghias Od-Din Abul-Fatah Omar ibn

Ibrahim Haiam Nişaburi)
(1048-1131)
Poet, matematician şi fi l o z o f persan şi tadjic.
‘Educaţia primară a primit-o în oraşul natal, apoi în marile centre ale acelei vremi: (Balfii,
Samarkpnd şi altele. în ju ru l anului 1069, la Samar land, (Haiam a scris tratatul ©espre
demonstraţiile pro6femefor de afge6ra. în anul 1074, a coordonat marele Observator astronomic
de la (Esfahăn (în Iranul de astăzi). în anul 1077, a terminat lucrul la cartea Comentarii fa
postufate fe dificile ale fui Tuclid. (Peste un an, introduce calendarul în ultimii ani ai secolului
j ÎXl-Cea se schimbă cărmuitorul oraşului ‘E sfahăn, iar observatorul este închis.
Haiam fa c e un pelerinaj la Xlecca în anul 1097, lucrează ca medic în provincia Horasan şi
scrie tratatul în limba fa r s i © espre universalitatea fiinţei.
Vltimii zece-cincisprezece ani din viaţă Haiam îi petrece în izolare în oraşulHeishabur (în
Iranul de astăzi), comunicând fo a rte puţin cu oamenii. (După cum afirmă istoricii, în ultimele
ceasuri de viaţă, Haiam a citit C artea tămcufuirii a l lui Jdvicenna. Jd ajuns până la partea
Despre unitate şi universalitate, şi-a pus periuţa de dinţi ca semn de carte, s-a ridicat, şi-a
spus rugăciunea şi a murit.
Creaţia lui Omar Haiam reprezintă un fenom en uimitor în istoria culturii popoarelor din
Asia (Mijlocie şi în istoria umanităţii. Descoperirile sale în domeniul fizicii, matematicii,
astronomiei au fo s t traduse în multe limbi ale lumii. Versurile sale, „ca muşcătura de şarpe”,
cuceresc până în prezent prin extrema lor fo r ţ ă de cuprindere, concizie, expresivitate, simplitate
a mijloacelor creative şi prin elasticitatea ritmului. Eilozofia lui Haiam î l apropie de umaniştii
epocii (Renaşterii („Ţelul Creatorului şi apogeul Creaţiei suntem noi”). E l condamna normele
existente în lume, dogmele religioase şi viciile care domnesc în societate, socotind că această
lume este vremelnică şi pieritoare. Teologii şi filo z o fii din acea vreme erau de părere că viaţa
veşnică şi fericirea pot f i cunoscute numai după moarte. Toate acestea şi-au găsit reflectarea în
opera poetului. Cu toate acestea, e l iubea şi viaţa reală, îşi înălţa glasu l împotriva defectelor ei
şi îndemna la desfătare în fiecare clipă a vieţii.
Oricare dintre catrenele lui Haiam este un mic poem. E l a şlefuit form a catrenului, asemenea
unei pietre preţioase, a confirmat legile interne ale rubaiatei, neexistând un egal a l lui Haiam
în această privinţă.

♦> în viaţă, îmbătarea e mai de preţ ca toate,

Cântul gingaşului piept e mai de preţ ca toate,
Iureşul gândului liber e mai de preţ ca toate,
Uitarea a tot ce-i interzis e mai de preţ ca toate.
❖ Hotar pe câmp. Un izvoraş. în jur e primăvară.
Şi-o fată-ţi toarnă vin în cană - jumătate.
Ce clipă scumpă! Dar cum îţi fuge gândul la eternitate,
Şi-a dispărut: s-a spulberat în zare.
❖ Să fac lumină lumii ca un soare nu pot,
Să deschid poarta tainelor lumii nu pot,
în marea de gânduri am aflat perla înţelesului,
 Dar de frică ce m i-e s-o găuresc nu pot.
❖ Dacă noaptea dorul vine pe furiş - cere să ţi se aducă vin.
Nu te ruga de soartă să se-ndure.
Tu nu eşti aur, prost beţiv, şi abia de te vor recunoaşte,
Când în păm ânt săpa-vor să te afle.
❖ Viaţa a luat-o razna şi fără urm ă trecu,
Ca o noapte de beţie, mohorâtă trecu.
Viaţa - o clipă cât universul întreg,
Ca nisipul prelins printre degete, neştiută, trecu.
❖ înţeleptul ştie sigur: nu există minuni,
Nu se ceartă pe câte sunt ceruri deasupra,
Când mintea-nvăpăiată pe veci se va întuneca,
Ce m ai contează cine - furnică sau lup - te va mânca?
❖ Cum perla are nevoie de noapte deplină,
La fel, sufletul, m intea, după suferinţe suspină.
Ai pierdut tot ce-aveai şi ţi-e inim a goală?
Cupa asta se va umple singură din nou.
❖ Maestre, care faci corturi din m ătasea minţii,
Şi la tine va sosi, nechemat, întunericul. O, Haiam!
Se va rupe firul cel şubred.
Viaţa ta, pe nimica, la piaţă va ajunge.
❖ Mi se zice beţiv - şi-adevăr că-i aşa!
Păcătos, răzvrătit - şi-adevăr că-i aşa!
Eu sunt eu. Trăncăniţi ce vă place:
Haiam nu se schimbă. Şi-adevăr că-i aşa!
❖ Nu mai există bărbaţi să-i m ai poţi iubi,
Numai vinul mă poate, iar şi iar, linişti,
Nu refuza toarta urciorului,
Dacă la bătrâneţe
/ de folos îti
/ va fi.
❖ Nu boci! Că nu ne e dat nouă să alegem:
Că plângi sau nu, de murit tot vom muri,
Capetele noastre înţelepte vor ajunge argilă.
Iar m âine picioarele olarului o vor călca.
❖ Zorii s-au arătat şi celor ce-au fost înainte de noi!
Pe boltă stelele s-au rotit şi înainte de noi!
Cu talpa, păşind, în ghemotocul de praf cenuşiu,
Ai strivit ochiul cel tânăr şi plin de strălucire.
❖ Acea taină m inunată de toti / am s-o ascund.
Nu poate a mea artă acel cuvânt să-l cuprindă.
Ţinuturi întregi îm i sclipesc pe dinainte...
iar graiurile lor sunt pământeşti.
Despre a m inunii taine, neştiute, n-ai cum să povesteşti.
❖ în zori, chipurile lalelelor sunt acoperite de rouă,
Iar violetele, umezite, îşi ascund frumuseţea.
Trandafirul ce doarme încă-n boboc îndrăgesc,
Cu poala petalelor ademenitor ridicată.
 Al-Samarqandi (Shams Al-Din Muhammad Ibn Ashraf
Al-Husayni Al-Samarqandi)
(sec. al XH-lea)
<Poet persan. Datele Biografice sunt modeste. E ste cunoscut datorită faptu lu i că a tradus
în limba fa rsi aşa-numita „poveste înrămată”, scrisă încă înainte de secolul a l V-lea, o operă
literară în care sunt puse laolaltă diferite povestiri şi basme. L a baza acestei poveşti au stat
treizeci şi patru de istorii din O mie şi u n a cfe nopţi, dedicate lui SindbadiMarinarul. Această
scriere este cunoscută sub titlulSindbad-name.

❖ Fereşte-te de duşmanul din casă, fiindcă fiecare săgeată slobozită din

coarda vicleniei sale şi din arcul răutăţii sale aduce pieirea.
❖ Belşugul e-o-ntâmplare: va continua timpul să zboare,
Şi, dintr-o mişcare,
Ne va goni în nu se ştie care zare.
❖ Blânzi sunt care-şi înfrâng m ânia şi-i iartă pe oameni.
❖ îndepărtata noastră lume de Dum nezeu creată e aşa:
Cu veselie după jale şi cu bune după rele.
❖ Cunoaşterea-i frum oasă şi are şi putere,
Cunoaşterea-i m ai scumpă ca un şirag de perle:
Căci timpul nimiceşte orice avere,
Ci-averea învăţatului nicicând nu piere.
❖ Duşmanul ştiutor de carte îţi poate fi m ai scump ca un prieten,
înţelepciunea se cade s-o respecţi şi la duşmani, şi la prieteni.
❖ în patru situaţii nu trebuie nici să aprobăm, nici să condam năm un lucru,
câtă vreme nu este încheiat. în primul rând, în legătură cu alimentaţia,
atâta timp cât m âncarea nu a fost asimilată în stomac. în al doilea rând, în
legătură cu femeia însărcinată, atâta timp cât nu naşte. în al treilea rând,
în legătură cu cel viteaz, atâta timp cât nu a părăsit câmpul de luptă. în al
patrulea rând, în legătură cu agricultorul, atâta timp cât nu a cules recolta.
❖ Foamea îi face chiar şi pe lei să se repeadă asupra unui stârv.
❖ înţelepciunea se oferă celui care o doreşte, iar cel care are raţiune, e deja
în posesia multor binefaceri.
❖ Copacul, oricât de puternice şi trainice i-ar fi rădăcinile, poate fi dezrădă­
cinat într-o oră, dar are nevoie de ani de zile ca să dea fructe.
❖ Dacă boala nu este diagnosticată, nu poate fi lecuită.
❖ Un antidot băut peste măsură
Va acţiona
/ mai rău ca o otravă.
❖ Dacă două inim i de îndrăgostiţi sunt menite să se contopească,
Ne-ntârziat întregii lumi să se vestească,
Fiindcă două astfel de inim i rar se-ntâmplă să se întâlnească,
Căci nim bul fericirii cel mai adesea doar în vis se-arată.
❖ Dacă ai luat hotărârea,' fie ca m âna să nu-ti
/ tremure:
Poţi alege îndrăzneala sfetnicului,
 Poţi alege sfatul celui îndrăzneţ.
❖ Dacă cel curat la suflet înşelătorului cere sprijin,
Atunci, din acea clipă, păcatele le va-mpărţi cu el.
❖ Dacă sem eni spini, nu poţi culege struguri!
❖ Dacă prietenul îţi devine duşman, iubeşte-1, ca să înflorească iar arborele
prieteniei, iubirii şi încrederii, ce s-a uscat din cauză că nu a fost udat cu
apa prieteniei şi nu s-a avut grijă de el.
❖ Cerul are un obicei ruşinos: de cum a văzut bucuria, a şi făcut-o pierdută.
❖ Dacă eşti chibzuit, să nu ai încredere în cel lipsit de încredere.
❖ Să ştii că cel ce nu e sincer în iubire,
E prefăcut şi ipocrit din fire.
❖ Dintre toţi cei plecaţi fără de urmă,
Se va întoarce oare careva aici să povestească?
❖ Din tot ce soarta face mai nedrept,
E despărţirea, pentru suflet, cea m ai grea.
❖ Prietenia adevărată se întemeiază pe apropierea m inţilor şi pe legi nevă­
zute, şi nu pe semne vizibile.
❖ Fiecare prom isiune neîndeplinită e ca un nor fără apă, ca o sabie tocită, ca
un copac fără roade.
❖ Cât de des, supunându-ne un singur ceas glasului pasiunii, îl plătim cu
zile întregi de tristeţe.
❖ Cine în tinerete
/ n-a iubit,'
Să ştie că degeaba a trăit.
❖ Dragostea anulează vorbele şi discursurile.
❖ Bunurile lumeşti, întemeiate fiind pe înşelăciune, falsitate şi născocire,
sunt trecătoare în natura lor.
❖ înţeleptul nu trebuie să se oprească în oraşul în care nu există cinci lucruri:
în primul rând, un conducător drept, sever şi puternic; în al doilea rând,
apă curgătoare şi păm ânturi grase; în al treilea rând, învăţaţi înzestraţi cu
cunoştinţe practice şi cu măsură; în al patrulea rând, medici pricepuţi şi
miloşi; în aî cincilea rând, binefăcători generoşi.
❖ Nu rosti vorbe nechibzuite, ca să nu pici pe nesimţite într-o situaţie
neplăcută.
❖ Nu oricine caută şi se străduieşte, găseşte, nu oricine pleacă se m ai şi
întoarce.
❖ Niciun om chibzuit nu va atrage asupră-şi pedeapsa şi reproşurile
oamenilor de dragul satisfacerii pasiunii şi a poftei neînfrânate şi nu se
va apuca să neglijeze adevărul de dragul celor trecătoare şi închipuite.
❖ Nu-ţi îndepărta prietenul din cauza unei glume m ărunte şi nu te supără,
fiindcă aceasta e semn de prostie.
❖ Obiceiurile şi legile omeneşti sunt de aşa natură încât, dacă la începutul
creşterii, chiar din copilărie, în deplinătatea puterilor tinereţii, când
 m intea şi raţiunea sunt foarte receptive şi nu sunt supraîncărcate, când
înzestrarea şi posibilităţile sunt m ari - dacă în vremea aceasta omul nu
realizează nim ic în ştiinţe, atunci nu va realiza nimic pe toată durata
vieţii.
/
❖ Temeiurile oricărui stat şi fundamentul oricărei ţări se bazează pe dreptate
şi justiţie.
❖ Cuvântul este minunat, fiindcă în el răm âne memoria despre om. Noi
părăsim cuvântul, dar cuvintele noastre răm ân pentru totdeauna.
❖ Nu se cuvine ca omul înţelept să-i întrebe pe regi care le sunt gândurile
şi secretele.
❖ Religia fără putere piere, iar puterea fără religie încetează să mai
funcţioneze.
/
❖ Sfătuieşte-te cu înţelepţii, ca să te fereşti de prostie şi pentru ca faptele tale
să nu se îndepărteze de calea cea dreaptă.
❖ Cel care pleacă urechea la bârfitor şi calomniator, care se încrede acestuia,
se află într-o situaţie dificilă pe care dreapta raţiune nu o poate îndrepta
şi nici îndepărta.
❖ Cel care cere în exces e nefericit.
❖ Soarta nu face nimic serios fără o notă hazlie, şi nu dă nimic fără să ia ceva.
❖ Regele care îşi umple vistieria cu bunurile supuşilor seam ănă cu acela
care îşi unge acoperişul casei cu argilă luată de la temelia acesteia.
❖ Ce tânărul e-obişnuit să vadă în oglindă,
Acelaşi lucru vede-un moş în cărămidă.

Anwari (Auhad-Uddin Aii Anwari)

Poet persan.
Originar dintr-o fam ilie modestă. Я studiat într-o şcoală (madrasah) din (Mansuria, în
oraşul dus (Iran). (Matematica, cosmogonia, astrologia, filo z o fia antică occidentală şi orientală,
retorica şi alte ştiinţe le-a studiat de sine stătător.
Я fo s t vreme de mai mulţi ani poet de curte a l sultanului A hm ed Sanjar din dinastia
Selgiucizilor. în ultimii ani ai vieţii, a părăsit slujba de la curte şi s-a adâncit în studierea
filo z o fiei sufismului. Я scris mai ales qaside (o fo rm ă de poezie arabă preislamică), panegirice,
dar şi gazeluri şi rubaiate. Qasidele filozofice ale lui A nw ari au dat naştere la numeroase
comentarii. P oetul lua în derâdere şi critica ipocrizia, prefăcătoria, obscurantismul şi bogăţia.
Are merite deosebite în dezvoltarea gazelului. Qasidele sale sunt uneori atât de pline de termeni
ştiinţifici, încât lectura lor este fo a r te dificilă. P oetu l este autorul voluminosului (Divan, este
unul dintre creatorii şi marii maeştri a i noului s til a l poeziei panegirice, pe care, însă, spre
sfârşitul vieţii, l-a respins într-un ciclu poetic sp ecial scris în genul „chit” („fragmente”).
Poezia lui A nw ari a avut o influenţă importantă asupra creaţiei literare din Răsărit.

❖ D in aceste două lucruri măcar unul du la capăt,

De vrei ca-n fata / lum ii cunoscut să fii:
Ce ştii, învaţă-i şi pe alţii,
Şi de la alţii ia ce tu nu ştii!
 Secolele XII-XIII

<• E gândul omului cunună a tot ce este viu,

Iar sufletul curat e-a vieţii
/ temelie.
Prietenu-i oglindă din cea m ai luminoasă!
Slugarnicul nu merită a fi luat în casă.
Şi nu bârfi, dacă nu vrei s-ajungi cu conştiinţa roasă.

Roger Bacon
(cca 1214-1294)
Om de ştiinţă şi f i l o z o f englez.
Reprezentant a l Şcolii de ta Oxford. S-a fă c u t remarcat prin cunoştinţele sale enciclopedice
şi prin spectrul larg a l intereselor sale ştiinţifice. Lucrări fundam entale: Opus Majus, Opus
Xinus, Opus Tertius şi altele. Socotea că există diferite modalităţi de cunoaştere: autoritatea,
care se 6azeazăpe raţiune, şi experienţa, care se întemeiază p e cunoştinţe. Considerând „ştiinţa
experimentului” drept „regină a ştiinţelor raţionale”, (Bacon era mult mai apropiat de gânditorii
arabi (ßvicenna, ß l-E arabi şi alţii), decât de scolastici, în ce priveşte problema cunoaşterii, cu
ajutorul căreia omul îşi poate îmbunătăţi viaţa, ß unificat în cadrul filo z o fiei matematica,
fizica, astronomia, alchimia, medicina şi etica. Structura deductivă şi caracterul demonstrativ
a l cunoştinţelor matematiciifa c e din aceasta din urmă un m odel pentru celelalte ştiinţe.
1filo z o fu l deosebea trei tipuri de experienţă: exterioară, care se capătă cu ajutorul
simţurilor omeneşti; interioară, îndreptată către cunoaşterea esenţelor spirituale şi atingerea
iluminării mistice, şi străveche, p e care Dumnezeu a pus-o la dispoziţia Sfinţilor (Părinţi ai
•Bisericii. (Becon nu concepea cunoaşterea fă r ă haru l credinţei, ba mai mult, socotea că unica
înţelepciune desăvârşită se află în Sfânta Scriptură. Tilozofulconsidera că motivele principale
ale ignoranţei sunt închinarea nejustificată în f a ţ a autorităţii deja recunoscute, influenţa
obiceiurilor, judecăţile masei ignorante şi, c e l mai important, ascunderea propriei ignoranţe
sub masca înţelepciunii. Socotea că om ul va tinde întotdeauna către adevărul absolut, dar va
găsi doar acea parte a acestuia p e care Dumnezeu va voi să o comunice oamenilor. In problema
universaliilor, a ocupat poziţia realismului moderat, socotind că universalul este conţinut în
lucrurile individuale care există în m od obiectiv şi sunt congnoscibile prin experienţă. S-a
exprimat în fav oarea reformei teologiei, a cărei esenţă constă în fa p t u l că „preoţii cunoaşterii"
- teologii — trebuie să tindă către restabilirea sensului autentic, canonic, a l revelaţiei divine,
aşa cum se conţine aceasta în Evanghelie, ß criticat deosebit de aspru autoritarismul filoz ofiei
scolastice, ignoranţa teologilor scolastici şi nu considera condamnabilă folosirea cunoştinţelor
dobândite de păgâni. Doctrina lui Bacon a fo s t condamnată de ordinulfranciscan, deşi ideile
sale despre „ştiinţa experimentului”, realizările sale în domeniul ştiinţelor naturale au ju cat un
rol important în form area ştiinţei şi filo z o fiei istoriei moderne.

❖ Nemurirea animalelor stă în urmaşi, dar a omului, în renume, merite şi

fapte.
❖ Prosperitatea scoate mai bine Ia iveală defectele omului, iar nenorocirea
îi evidenţiază
/ virtuţile.
/
❖ în natura omului există o înclinaţie ascunsă şi o tendinţă spre a-i iubi pe
ceilalţi.
/
❖ Timpul este cel m ai mare inovator.
❖ Pe lume, totul se repetă.
❖ Virtuţile ne eliberează de sub domnia viciilor, iar curajul ne eliberează de
sub domnia destinului.
❖ Orice formă de constrângere e capabilă să dea naştere unui nou rău.
❖ Orice formă de goliciune este insultătoare, chiar şi goliciunea sufletului.
❖ O fire închisă îi ţine pe ceilalţi la distanţă de noi şi ne apără. E ca un
paravan care ne protejează intenţiile.
❖ Pentru o desăvârşire totală trebuie ca pregătirea să fie m ai dificilă decât
lucrul însuşi.
❖ E vrednic de milă cel care nu-şi doreşte nimic şi se teme de orice; şi tocmai
aceasta e soarta monarhilor.
❖ Uneori, obiceiul prost se capătă şi se consolidează împreună cu cel bun.
❖ Arta de a face descoperiri se maturizează evoluând odată cu descoperirile
însele.
❖ Cum se spune adesea: calomniază, calomniază cu spor, fiindcă din
calomnie mereu rămâne câte ceva. La fel se poate spune şi despre laudă:
crede-mă, laudă-te cu spor, fiindcă din laudă mereu rămâne câte ceva.
❖ Când ai permanent de a face cu oameni vicleni, trebuie să nu pierzi nicio
clipă din vedere ce scopuri au. Cu astfel de oameni e bine să vorbeşti
puţin şi să spui lucruri la care ei se aşteaptă cel mai puţin.
❖ Cine nu vrea să-şi micşoreze avutul, trebuie să cheltuiască nu mai mult
de jumătate din veniturile pe care le are; iar cine vrea să şi-l sporească,
nu mai mult de o treime.
❖ Cine nutreşte milă faţă de adversar, e lipsit de milă faţă de sine.
❖ Mai bine să nu ai niciun fel de idee despre Dumnezeu, decât una care să-i
nu-i fie pe măsură.
❖ Oamenii gândesc potrivit înclinaţiilor naturale, vorbesc potrivit cunoş­
tinţelor şi opiniilor care le-au fost insuflate, dar acţionează potrivit
obiceiului.
❖ Oamenii şireţi dispreţuiesc ştiinţa, cei simpli i se închină, iar cei înţelepţi
o folosesc.
❖ Mila nu este niciodată exagerată.
❖ Mulţi, gândindu-se ce pot cumpăra cu preţul bogăţiei lor, se vând înainte
de toate pe sine.
❖ Furnica este o creatură înţeleaptă în sine, dar este dăunătoare în livadă
sau în grădină. La fel, oamenii peste măsură de orgolioşi sunt dăunători
societăţii. Alege calea de mijloc raţională între orgoliu şi datorie faţă de
societate.
❖ Cea mai des întâlnită cauză exterioară a fericirii unui om este prostia
altuia, fiindcă nu există alt mijloc de a prospera afară de greşelile altor
oameni.
❖ Să te bucuri de fericire e un bine extraordinar, să ai posibilitatea să o oferi
şi altora - e mai presus de orice.
❖ Nu se poate nega faptul că împrejurările exterioare favorizează fericirea
omului. Dar soarta omului se află în primul rând în propriile sale mâini.
❖ E fără îndoială că cele mai bune iniţiative,
/ ' care au adus cel mai mare folos
societăţii, au provenit de la oameni neînsuraţi şi fără copii.
❖ Nu există înţelepciune mai mare ca oportunitatea. Nesocotind primejdiile,
nu le micşorezi; mult mai des, ele te înfrâng nu în luptă dreaptă, ci luându-te
prin surprindere. în cazul unei primejdii, e mai bine să-i ieşi în întâmpinare
la jumătatea drumului, chiar dacă aceasta nu s-a apropiat, decât să o aştepţi
prea mult, fiindcă de la prea multă veghe ţi se face somn.
❖ Nu există în sufletul omului o pasiune, oricât de slabă, care să nu biruie
frica de moarte. Răzbunarea triumfă asupra morţii, iubirea o dispreţuieşte,
onoarea o provoacă, durerea căută în ea refugiu, frica o anticipează.
❖ Nu există nimic mai inteligent decât să faci astfel ca roata propriei tale
minţi să se învârtă împreună cu roata Fortunei.
❖ Nimic nu e înfricoşător, afară de frica însăşi.
❖ Un tertip obişnuit: întemeietorii oricărei ştiinţe transform ă neputinţa
propriei lor ştiinţe în calomnii la adresa naturii.
❖ E foarte periculos să te atingi de conştiinţa necurată a oamenilor: atâta
timp cât ei cred că faptele nu le sunt de nimeni ştiute,se potschimba în
bine, dar dacă vor înţelege că au fost demascaţi, vor persevera,purtându-
se şi mai urât.
❖ Omul e cu atât mai mult bănuitor cu cât e mai puţin conştient de
aceasta.
❖ într-adevăr, dacă denumim puterea asupra naturii „minune", atunci ea,
minunea, se m anifestă cel mai bine în nenorociri.
❖ Firea omului e cel mai uşor de descoperit în izolare, fiindcă atunci el se
debarasează de orice aparenţă; în culmea pasiunii, fiindcă atunci îşi uită
propriile reguli; şi în situaţiile noi, fiindcă atunci îl părăseşte puterea
obiceiului.
❖ Omul modest asimilează chiar şi defectele altuia, cel orgolios se bucură
numai de ale sale.
❖ Cea mai acceptabilă dintre toate cauzele războiului e dorinţa de a răsturna
tirania, sub presiunea căreia suferă oameni chinuiţi şi fără putere.
❖ Există trei izvoare ale nedreptăţii: violenţa ca atare, viclenia rău-inten-
ţionată care se ascunde sub numele legii şi cruzimea legii însăşi.
❖ Aceia care nu au prieteni faţă de care se pot destăinui sunt devoranţii
propriilor inimi.
❖ Numai furia şi frica obligă la aplicarea violenţei.
❖ Vârsta are legile sale, iar acestea trebuie avute în vedere: oamenii tineri
sunt mai înclinaţi să născocească ceva decât să judece ceva, să înfăptuiască,
decât să se sfătuiască, să treacă de la un lucru la altul, decât să se ocupe
de un lucru anume.
❖ Bine ar fi dacă oamenii, atunci când introduc ceva nou, ar urma exemplul
vremurilor care au generat într-adevăr mari transformări, dar treptat şi
aproape pe nesimţite; în caz contrar, orice noutate va fi neaşteptată. Şi ca
întotdeauna, noutatea le este unora mumă, iar altora ciumă.
❖ Omul crede mai repede în adevărul a ceea ce preferă.
❖ Naturii umane îi este proprie mai degrabă prostia, decât înţelepciunea. De
aceea, şi calităţile, care captivează prostia umană, au o putere de influenţă
mai mare.
❖ Un om cinstit şi cumsecade nu va putea niciodată, cu niciun chip, să-i
îndrepte şi să-i reeduce pe oamenii necinstiţi şi răi, dacă el însuşi nu
a explorat toate ascunzişurile şi profunzim ile răului. Fiindcă oamenii
stricaţi şi necinstiţi sunt convinşi că cinstea şi cuviinţa există doar din
cauza lipsei de experienţă şi a naivităţii oamenilor şi doar pentru că
aceştia cred în feluriţi propovăduitori şi dascăli.
❖ Lectura îl face pe om cunoscător, conversaţia, ingenios, iar obiceiul de a
scrie, precis.
❖ în ceea ce priveşte roadele directe ale popularităţii, înţelepciunea face de
departe loc, în acest sens, elocvenţei.
❖ Ce e receptat prin simţuri produce un efect mai puternic asupra memoriei
şi e mai uşor reţinut decât ceea ce e receptat pe cale intelectuală.

Bar-Hebraeus (numele arab la naştere, Abu'l-Faraj bin

Harun al-Malati)
(1226- 1286)
Scriitor, savant şi muzician sirian.
T atăl său a fo s t medic. JA studiat medicina şi retorica în jAntiohia şi la Tripolis. în a n u l1246,
este numit episcop. Ulterior, a ajuns până la înalta poziţie de ş e f a l monofiziţilor - creştinii
sirieni. jAutor a nenumărate lucrări de medicină, astronomie, filozofie, teologie, retorică. JAfiost
un continuator a l doctrinei lui jAvicenna.
iMoştenirea sa literară este uriaşă. Cea mai interesantă scriere este Cartea întâm plărilor
minunate, în care propovăduirea smereniei, evlaviei, a iubirii pentru Dumnezeu şi a altor virtuţi
creştine este 6rusc întreruptă de o batjocură acidă la adresa conducătorilor, de anecdote şi
povestiri cu un caracter explicit ateist. Scriitorul a criticat viciile omeneşti - lăcomia, invidia,
laşitatea, prostia, limbuţia şi ignoranţa. In povestirile sale, purtătorii de vicii sunt cel mai
adesea bogaţii, autorul privind cu o simpatie nedisimulată la oamenii „simpli”.
JAbuT-Taraj este autorul gramaticii limbii siriene Cartea razefor — o scurtă gramatică în
versuri cu dicţionar explicativ în 618 distihuri, şi a l scrierii istorice Istoria universală (Ta’rihk
IMuhhtasar al-Duwal) în trei părţi.

❖ Vinul transmite oricui îl bea patru calităţi. La început, omul începe să

semene cu un păun: se umflă în pene, mişcările îi sunt armonioase şi
impozante. Pe urm ă capătă un aer de maimuţă şi începe să glumească
şi să cocheteze cu toată lumea. Apoi începe să se asemene cu un leu şi
devine înfumurat, orgolios şi încrezător în forţa sa. Şi, în cele din urmă, sej
transformă într-un porc şi, asemenea acestuia, se tăvăleşte prin noroi.
❖ Proştii observă doar greşelile oam enilor şi nu dau atenţie calităţilor
acestora. Ei seamănă cu muştele care caută cu insistenţă să se aşeze doar
în zonele inflam ate ale corpului.
❖ Sufletul căruia îi lipseşte înţelepciunea e ca şi mort. Dar dacă îl îmbogăţeşti
prin studiu, el se anim ă asemenea păm ântului părăsit care a fost udat de
ploaie.
❖ Lauda cea m ai de preţ e aceea care provine de la un om căruia nu i-ai
făcut niciun bine.
❖ Nu-i neglija pe oam enii mici, ei te pot ajuta să te înalţi.
❖ De ce pe invidioşi mereu îi supără câte ceva? Fiindcă pe ei îi rod nu numai
propriile insuccese, ci şi succesele celorlalţi.
❖ Relaţia îngăduitoare cu prostia e proprie oricărui om cu minte.
❖ Răbdarea este o calitate m inunată, dar viaţa este prea scurtă ca să rabzi
pentru multă vreme.
❖ Ceea ce ascunzi duşmanului, nu spune nici prietenului, fiindcă nu există
garanţii că prietenia va dura veşnic.
❖ Măsura este aliatul naturii şi păzitorul sănătăţii. De aceea, atunci când
beţi, mâncaţi, vă m işcaţi sau chiar iubiţi, păstraţi măsura.
❖ Omul care se poartă cum se cuvine de la bun început e ferit de m ustrări
de conştiinţă.
❖ Regret adesea ceea ce am spus, dar rar îm i pare rău când tac.

Daniil întemniţatul
(sec. XII-XIII)
Scriitor şi om de cultură rus.
Originar din Pereiaslavl Datele biografice lipsesc. Se presupune că lui îi aparţin două scrieri
cu texte asemănătoare. Prima — C u vân tu f fui DaniiC întem niţatul a doua —Rugăciunea Cui
DaniiC în tem n iţatu l. D aniil întem niţatul este pomenit într-o cronică din anul 1387 în care se
povesteşte despre un oarecare preot sosit din Orda şi trimis de Iuri D olgorufi la lacul L a d a din
regiunea Arhanghelsfş. în tem n iţatu l e o poreclă şi putea să însemne „cel încuiat”, un om exilat
sau un „ostatic”. Puţinele date biografice despre D an iil şi caracterul lor legendar au condus la
diferite ipoteze cu privire la viaţa sa, la situaţia sa socială, cronologia scrierii textelor etc. Se
presupune că D an iil a aparţinut păturii meşteşugarilor.

❖ Pe bărbatul bogat îl recunoaştem în tot locul; el are prieteni peste tot, iar
săracul chiar şi printre ai săi e privit cu neplăcere.
❖ Orice om se pricepe şi e înţelept în ce priveşte nenorocirea altuia, dar la
a sa nici nu se poate gândi.
❖ Fata îşi strică frum useţea din cauza desfrâului, iar bărbatul îşi pierde
bărbăţia din cauza pungăşiei.
❖ Aurul se încearcă în foc, iar omul în nenorocire.
❖ Să-l înveţi ceva pe nebun e ca şi cum ai turna apă într-un burduf găurit.
❖ Asemenea albinei care, zburând din floare în floare, adună miere pentru
stup, la fel şi eu am strâns dulceaţa şi înţelesul vorbelor din multe cărţi,
ca apa de mare într-un burduf.
❖ Aşa cum câinii şi porcii nu au nevoie de aur şi de argint, la fel, prostul nu
are nevoie de vorbe înţelepte.
❖ Când piţigoiul o să-l înfulece pe vultur, când o să plutească piatra pe
apă, când o să înceapă porcul să latre la veveriţă, atunci o să înveţe ceva
m intea nebună.
❖ Mai bine să asculţi disputa celor învăţaţi decât sfaturile celor proşti.
❖ Mai bine să te bizui pe Dumnezeu decât pe cneaz.
❖ Pe mort nu-1 mai faci să râdă, iar pe prost nu-1 mai înveţi.
❖ Cu sfatul tău, înţeleptul se face şi mai înţelept.
❖ Nevasta de treabă îi e soţului cunună şi tihnă, iar cea rea - tristeţe
cumplită. Viermele roade copacul, iar nevasta rea sărăceşte casa soţului
ei. Nevasta rea nenoroceşte toată viaţa soţului.

Nezami Ganjavi (Nizăm ad-Dîn Abu Muhammad Ilyâs

ibn-Yusuf ibn-Zakl ibn-Mu'ayyad)
(1141-1211)
(Poet persan (şi azerbaidjan), înţelept.
JA primit o educaţie aleasă şi s-a apucat de poezie încă din tinereţe. S-a căsătorit cu sclava
lui, JAfaq. întreaga creaţie a poetului a exercitat o injluenţă covârşitoare asupra literaturii
medievale din JAsia (Mijlocie şi din OrientulJApropiat.
Opera principală este Cincimea (Khamsa), compusă din cinci poeme: Tezau ru l cu secrete,
Xosfirou Sirin, LayCa şi Majnun, C ele şapte frumuseţi, Cartea Cui JAlexander. S-a mai păstrat
şi o parte dintr-un „divan” liric.

❖ Fierul cu fier se ciocăneşte şi se-nmoaie.

Prostiei i se pune capăt prin prostie.
Talentul grele mustrări îşi aude.
Chiar şi-n zahăr se găseşte otravă.
Unitatea mereu atrage către sine suta,
Dar de unu nicicând suta nu se va apropia.
Dacă durerea şi suferinţele ajută morţii,
Credeţi-mă, aşa e voia, binefacerea, sorţii.
Şi tot ce făureşti sau consolidezi cu bucurie,
In viaţa ta lungă se transformă-n răsplată.
Pădurea nouă nu se înaltă,/ ' dacă nu scoţi
r din rădăcină
Buturugile vechi ce sufocă lăstarii tocmai sădiţi.
O grămadă de cărţi am citit, ştiinţele le cunosc toate,
Dar fără putere sunt ele în ceasul despărţirii ultime.
Pune-ţi în acord cu înţeleptul cărările faimei tale,
Fiindcă el e mai scump ca orice putere pământească,
încearcă să fii lumii de folos.
 Mai bine să ai purtarea gingaşei roze, ca să împrăştii parfum
peste lumea întreagă.
Unde cunoaşterea-i la mare preţ - fericirea nu doarme,
Şi pe loc dregătorul este egalul cerului.
Omul care la lună privind, zice „Lipie!"
în fântân-o să cadă, în adânc, pe vecie.

Shota Rustaveli
(sec. al XH-lea)
Om politic şi poet georgian, autor a l poemului epic naţionalgruzin V iteazu l în 6fană de tigru.
Informaţiile biografice despre poet sunt deose6it de puţine. (Numele său, Shota, o prescurtare
de la A s hota, nu se întâlneşte în lista numelor creştine din calendar. Porecla „Rustaveli” a
primit-o pro6a6il după denumirea locului naşterii sale, satu l Rustavi. După unele informaţii,
poetul fă c ea parte dintr-o fam ilie renumită şi era proprietarul maioratului Rjistavi. în poem ul
său, autorul menţionează că este „mesh”, adică locuitor a l regiunii Ahalţishi. S-a instruit în
Qrecia (adică în Bizanţ), apoi a fo s t vistiernicul împărătesei Samar (i s-a găsit semnătura pe
un document din anul 1190). Era vremea în care Qeorgia reprezenta o putere politică, iar poezia
lirică a înflorit la curtea luxoasă a tinerei împărătese, laolaltă cu toate trăsăturile medievale
ale obiceiurilor princiare.
Eamiliarizat cu poemele lui (Komer şi cu filo z o fia lui Platon, cu teologia, cu începuturile
poeticii şi ale retoricii, cu literatura persană şi arahă, Rustaveli s-a dedicat activităţii literare
şi a scris poem ul V iteazu l în blană de tigru, podoa6a şi mândria culturii georgiene. îndrăgostit
fă ră speranţă de suverana sa, şi-a încheiat viaţa într-o chilie de mănăstire. ‘Timotei, mitropolitul
georgian din secolul alX V lII-lea, a văzut la Ierusalim, în 6iserica Sfi Cruci, construită de regii
georgieni, mormântul şi portretul lui Rustaveli.
Potrivit unei legende, Rustaveli, îndrăgostit de împărăteasă, se însoară cu o oarecare Nina
şi, la scurt timp după nuntă, primeşte de la „doamna adoraţiei supreme”poruncă să traducă în
limba georgiană cadoul literar p e care împărăteasa î l primise de la un şah înfrânt. Indeplinindu-
şi datoria în chip strălucit, e l refuză orice f e l de recompensă pentru munca sa. L a o săptămână
după aceasta, i-a fo s t găsit cadavrul decapitat. Există o mulţime de legende despre Rjistaveli
şi legăturile lui cu împărăteasa Tamara.

♦> Când dragostea te-a prins în ale ei mreje, suferinţa e greu de îndurat.
❖ Suntem egali cu toţi în faţa morţii, pe toţi suliţa ei îi răpune.
❖ Mai bine un sfârşit de glorie, decât o viaţă de ruşine.
❖ De-aceea e omului dată ştiinţa - sufletul să-şi întărească.
❖ Fără fapte, de niciun folos mintea nu-ţi este.
❖ Răul pe loc se iveşte în lume, iar binele e neîndurător.
❖ S-auzi o veste proastă e-a celui rău fără de m argini bucurie!
❖ Dintre duşmani cel mai primejdios e cel ce drept prieten vrea să treacă.
❖ E bârfa pentru ureche, ce e pelinul pentru limbă.
❖ Uşuratic e cel ce-adună întruna, şi negru se va face de-atâta lăcomie.
❖ Numai binele e veşnic, răul mult nu o va duce!
❖ Minciuna e izvor de suferinţe nesfârşite pentru suflet şi trup.
❖ înţeleptul înfruntă soarta, prostul doar se plânge-ntruna.
❖ Un înţelept nu-şi lasă prietenul, de-ar fi să piardă tot.
❖ Cine şi-a părăsit prietenul la nevoie, va afla pe pielea lui ce-i ama
suferinţei.
/
❖ De dragul prieteniei, să nu-ţi supui prietenul la încercări prea grele.
❖ La a inim ii chemare să răspunzi din inimă, calea s-o deschizi iubirii.
❖ Batjocorirea prieteniei e dispreţ faţă de înţelepciune.
❖ E o crimă am ânarea când o cale măreaţă
/ ti
! se deschide-nainte.
❖ Nu-i greu să ai parte de bucurie, dar e bine să fii puternic în nenoroci
❖ Doar cel ce ştie tristeţea s-o suporte, de fericire se va bucura.
❖ Cel ce-n viaţă-i fără minte şi minciuna îi e idol,
Nu ştie să păstreze taine şi va pieri în cele din urmă.
❖ Greu îi este la nevoie, cui nu ştie un prieten să-şi găsească.
❖ Iată legea iubirii: toţi sunt fraţi unii cu alţii.
❖ Omul rămas fără suflet trăieşte după cum îl taie capul.
Omul fără minte e samavolnic şi posac.
 Dante Alighieri
(1265-1321)
ţPoet de geniu, creatorul limbii literare italiene, savant, om politic.
S-a născut într-o veche fam itie aristocratică. L a vârsta de douăzeci şi cinci de ani a scris
o carte de sonete de dragoste închinată (Beatricei şi morţii ei timpurii, apoi o autobiografie în
proză, V iaţa nouă. Implicat în Cupta podtică, a fo s t de două ori condamnat ha moarte, motiv
pentru care şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în călătorii. SA scris tratatul Cu privire la
vorbirea comună, lucrarea în proză (Bancfietuf, textul politic (Despre monarhie. !Era convins de
necesitatea creării unui stat unic mondiah.
Culmea creaţiei sale este poemulDivina Comedie, form at din trei cărţi: Infernul, ^Purgatoriul
şi (Paradisul. Dante a creat această operă între anii 1307 şi 1321, lucrând Ca ea până Ca
moarte.
Creaţia sa a exercitat o influenţă uriaşă asupra întregii culturi europene.

❖ Apele în care intru eu n-au mai fost de nim eni încercate.

❖ Este amară pâinea din străini şi e greu de trecut pragul unei case
străine.
❖ Nu te opune zeului îndrăgostiţilor:
Căci pe orice cale vei apuca,
Pierdută-i bătălia, fii convins.
❖ Nu există suferinţă
/ mai mare decât amintirea vremurilor fericite.
❖ înşelăciunea şi forţa - iată armele celor răi.
❖ Cele mai fierbinţi unghere ale Infernului sunt rezervate pentru cei care, în
timpurile celor mai importante crize morale, şi-au păstrat neutralitatea.
❖ Cel mai înţelept dintre oameni e acela pe care îl deranjează cel mai tare
pierderea timpului.
❖ Tu urmează-ţi calea şi lasă-i pe oameni să vorbească ce vor.
❖ Compasiunea nu e un sentiment, ci mai degrabă o dispoziţie nobilă a
sufletului, în care acesta e gata să adăpostească iubirea, m ila şi alte
sentimente virtuoase.
❖ îndoiala îm i oferă nu mai puţină satisfacţie decât cunoaşterea.
❖ într-un chin fără de seamăn se zbate cel
Care-n necaz aflat, de vremuri fericite-şi aminteşte.
❖ Adesea oamenii se lasă în voia curgerii timpului! Dar luntrea noastră
şubredă e înzestrată cu o cârmă; de ce se lasă omul în voia valurilor şi
nu-şi urmează propriile năzuinţe?

Rumi (Mawlana Jalal ad-Din Muhammad Rumi)

(1207-1273)
(Poet şi înţelept persan. S-a născut în fam ilia unui savant-teolog. JA călătorit mult împreună
cu ta tă l său şi a primit o educaţie aleasă. JA trăit în Neyshabur, în (Bagdad, în Damasc şi în
Mep. JA scris poem ul < M .asnavi-l JAdnavi, care conţine interpretări ale unor diferite principi
ale sufismului - orientarea mistică a islamului.
 Totul s-a schimbat în viaţa lui Rumi după întâlnirea cu dervişul rătăcitor sufist, Şamsuddin
Muhammad Ta6rizi. Plăcerea de a întreţine conversaţii cu acesta a trezit în viitorulpoet trăiri
mistice amorţite pe care nici Rumi însuşi nu le 6ănuia.
în anul 1220, a mers în Turcia, la Iconium, unde a creat comunitatea sufită „iMevlevi”, care a
avut un rol important în viaţa politică şi socială din acea vreme, dar şi în secolele care au urmat.
Rumi era înzestrat cu o capacitate fin ă de percepţie a lumii înconjurătoare, compunea versuri
de o plasticitate strălucitoare, pline de sim6oluri mistice, pătrunse de o sensibilitate autentică.
Cea mai mare parte a versurilor sale a semnat-o cu numele maestrului derviş Şamsuddin din
Tebriza.
Rumi era înzestrat cu talent muzical şi cu un simţ neobişnuit a l ritmului. E l a fo s t primul
care a introdus muzica şi dansul în ritualul adunărilor dervişilor din Iconium şi în medrassa
1şcoală religioasă).
Scrieri: D ivanu l Cui Şam sa T a6rizi, D ivanu l Liric, (Masnavi-l (Ma’navi, (Poemul despre
esenţa celor care sunt.

❖ în oglindă, cum se ştie, totul e pe dos.

Dar fără ea nu ne-am vedea pe sine niciodată!
❖ Binele şi răul nu sunt două concepte separate, ele sunt inseparabile.
❖ Tovarăşi fă-ţi dintre isteţi, căci un prieten prost
E uneori mai de temut ca un duşman isteţ.
❖ Leagă-te la ochi şi lasă-ţi inima să vadă.
❖ Dragostea e astrolabul adevărului.
❖ Eu sunt fie lăudat, fie înjurat, fie preamărit, fie hulit.
❖ După ce mor, nu mă căutaţi în pământ, ci în inimile oamenilor luminaţi.
❖ Cuvintele sunt ca o haină, iar sensul e o taină ascunsă sub ea.
❖ Cuvântul e neputincios, mi-ai spus. Dar dacă ce spui tu e-adevărat, înseamnă
că şi cuvântul tău despre neputinţa cuvântului tot neputincios este.

Saadi (Abu Muslih bin Abdallah Shirazi)

(1207- 1291)
Poet, f ilo z o f şi înţelept persan.-
Tiu de muezin. (Numele său real este Abu-(Muhammad (Muslih al-Din bin JAbdallăh Shîrăzî.
A studiat la Bagdad, într-un vestit centru de studii umaniste islamice. In anii 30 ai secolului a l
XlII-lea, a fă c u t un pelerinaj la (Mecca, după care a dus o viaţă de derviş vreme de douăzeci de
ani. în anul 1257, a scris tratatul poetic Bustan (Livada), în ale cărui zece capitole sunt expuse
filozofia şi etica sufiste, susţinute de parabole şi povestiri pline de învăţăminte. In Persia însă,
culmea creaţiei poetului era considerat poem ul Qulistan (Qradina de trandafiri).
Restul operelor lui Saadi, fo rm â n d două treimi ale divanului său, aparţin mai ales genului
liric şi au nenumărate denumiri. în acestea, de obicei, este proslăvit Dumnezeu, fiin d exprimată
năzuinţă arzătoare a sufletului omenesc către divinitate, şi se glorifică modul de viaţă a l
dervişilor. Capitolul (Hebisat (Ticăloşie), însă, e plin de povestiri şi versuri erotice explicite.
Aceeaşi „duplicitate” o întâlnim şi în cele şapte scrieri în proză, ^Risafat (Scrisori), dintre care
primele şase vorbesc despre subiecte divine şi moralizatoare şi despre dragostea mistică sfântă,
iar a şaptea (Adunarea veselă) reprezintă o parodie la adresa „adunărilor” mistico-religioase.
 Saadi a călătorit mult, ducând aproape o viaţă de pustnic, a fo s t învăţătorul spiritual a
numeroşi ucenici.
Creaţia luiS aadi este un m odel strălucit de artă poetică, deja clasică în literatura orientală.
Scrieri: poemele (Bustan, QuCistan, meditaţii fHozofico-religioase Cinci medjilisi, gazeluri de
dragoste, o culegere de versuri lirice Cartea fui Safii6.

❖ Ce răi, privind la un păun, nu văd frumosul,

ci defectul lui: picioare strâmbe.
❖ Pe toţi oamenii calul i-a ajutat în drumurile lor,
Stau şi mă gândesc: pe mine cum ar putea să mă ajute?
❖ în cele-n care răii se bucură de bunătatea şahului,
înţelepţii nu află nici strop de linişte.
❖ Prostului îi stă mai bine să tacă, dar dacă ar fi ştiut asta, n-ar mai fi fost
un om prost.
❖ Eu sunt barcă! Al m ării val nu poate să m-atingă!
Dar cum să pot trăi, în vreme ce poporu-mi va pieri?
❖ A înhăţat avarul două boabe de orez,
Dar perla n-a ştiut să o păstreze.
❖ Dacă nu te întristează suferinţele celorlaţi, nu te poţi numi om.
❖ Păstrează tăcerea pentru o vreme,
Asemenea lui Saadi odinioară.
Să crească-n linişte a sufletului taină!
Ei nu-i prieşte larm a şi mulţimea de oameni.
❖ Şi de-i nevoie, ca o sabie de Damasc
Va scurta limba mea viaţa duşmanului.
❖ Oricât de-abil s-ar strecura un şoricel spre hrană,
Tot îl va prinde mâţa sau va cădea-n capcană.
❖ Când ai rătăcit cheia victoriei,
Nu-i vei putea împinge poarta cu mâinile goale.
❖ Dacă îi vorbeşti pe oameni de rău,
Chiar dacă ai dreptate, în suflet eşti un mârşav.
❖ Frumuseţea omului nu stă în haine, ci în spirit.
❖ De adevăr de-ţi este sete tare,
Fără de teamă vei trece prin vâltoare.
Şi nu vei avea frică, nici nu vei zăbovi,
Căci setea de a şti
în valuri te aruncă, cu riscul de-a pieri.
❖ Cine nu ştie ce-i acela jug,
Nu înţelege mila faţă de cel slab.
❖ înţeleptul închisă-şi ţine gura, fiindcă
ştie că un cuvânt poate lumina să o stingă.
❖ Nu-ţi fie teamă, darnic fii cu cel sărac, ca marea,
Ca să nu afli ce-nseamnă supărarea.
❖ Cel tăcut e ferit de ruşine;
Un pic de ambră e m ai de preţ ca o movilă de gunoi.
❖ O, înţeleptule, cuprins de-a tale gânduri,
Fereşte-te de fapte negândite.
❖ Nevasta rea îţi umple sufletul de amărăciune
Sau te face să porneşti prin lume aiurea.
Mai bine-n groapa leilor să stai, decât acasă,
Cu duşmanul drept în faţă.
❖ Ca şi cum ai aprinde pentru orbi lumânarea,
E să-l chem i pe ticălos în ajutor.
❖ Cine se apropie cu gânduri bune de-o inim ă haină,
Vrea să cultive grâul în salină.
❖ Cu o nevastă cu m inte şi în purtare blândă,
Săracul poate ajunge şi lumea s-o conducă.
❖ I-am spus odată unui şah
Că îi lipseşte dintele din faţă.
Iar el, privind la m ine cu asprime,
Spuse: „Ce vorbe goale îm i arunci.
Că-s păgubit de dinţi tu ai văzut,
Virtuţile-mi, se pare, le ignori!"
❖ Lăcusta e mai grea ca elefantul, deşi-i mică,
Dacă sub călcătura ei se nim ereşte o furnică.
❖ E um ilinţa calea înţelepţilor de seamă.
Sub greutatea fructelor se poate rupe creanga.
❖ Fii Om întâi în gânduri şi în fapte,
Apoi visează-te şi înger în cerurile-nalte!
❖ Esenţa omului o va afla acela ce va şti,
Cum să ucidă-n sine pornirile de câine.
❖ Tu, înţeleptule, pune frâu dorinţei arzătoare,
De vrei ca m intea să nu-ţi plece la plimbare.
❖ Deştept eşti tu sau prost, m are sau mic,
N-avem de unde şti când taci chitic.
❖ Eu ştiu că păsările libere nu au nădejdi neîmplinite,
Doar cele în captivitate visează zborul zi şi noapte.
❖ La picioarele tale depun tot ce mă face faimos şi bogat.
Şi viaţa fără să regret mi-aş da-o pentru o privire blândă de a ta.
 Giovanni Boccaccio
(1313-1375)
(Poet şi umanist italian.
Conform unor cercetători, s-a născut la (Paris, conform altora - la Certaldo, în Toscana. L a
câţiva ani după naşterea lui giovanni, fam ilia s-a mutat la Napoli, unde ta tă l său a condus
o filia lă napolitană a unei bănci. L a Napoli, giovanni, care visa deja la gloria de poet, a fo s t
trimis de părinţi să-şi f a c ă ucenicia la un negustor florentin. După propriile cuvinte, a pierdut
cu preocupările negustoreşti şase ani. încă şase ani au fo s t pierduţi cu studierea dreptului
canonic, din nou (a insistenţa tatălui.
L iin d fiu l unui bancher influent care nu o d ată l-a creditat pe regele oraşului Napoli, Rpbert
de JAnjou, giovanni avea acces (a curtea monarhului luminat, unde se întâlnea cu soldaţi,
navigatori, negustori bogaţi şi filozofi. în tot acest timp, (Boccaccio a avut o serie de relaţii
amoroase. în an u l 1336, în bisericuţa San Lorenzo, întâlneşte o fem eie, pe (Maria Conţi de
JAnjou, fiic a nelegitimă a regelui, care a intrat în literatură sub numele de Fiammetta. (Pentru
ea sau despre ea sunt scrise absolut toate cărţile de tinereţe ale lui (Boccaccio. L a început, idila
a evoluat în cele mai bune tradiţii ale dragostei cavalereşti, după care, la scurt timp, (Maria
devine iubita lui (Boccaccio. “E a însă nu i-a fo s t credincioasă pentru multă vreme. (Rănit de
această trădare, (Boccaccio a scris un sonet care reprezintă una dintre cele mai acide condamnări
ale trădării din literatura italiană.
în 1339, ta tă l poetului a rămas fă r ă slujbă, iar giovanni a rămas fă r ă rentă. O vreme a
încercat să trăiască din micile venituri p e care i le aducea o mică proprietate din apropiere de
(Piedigrotta. în cele din urmă, s-a întors la Florenţa. D e-a lungul vieţii sale pline de greutăţi,
(Boccaccio a fo s t susţinut de prietenia cu (Petrarca, p e care l-a cunoscut când acesta din urmă
a sosit (a Florenţa, şi de iubirea tandră f a ţ ă de Violante, fiic a (ui neligitimă, a cărei moarte a
deplâns-o în versuri scrise în limba latină.
L a Florenţa, (Boccaccio a fo s t numit vistiernic a l oraşului, a fo s t însărcinat cu obţinerea
jurisdicţiei asupra oraşului Prato, care aparţinea Neapolelui, şi de c el puţin şapte ori a fo s t
trimis în diverse locuri cu însărcinări diplomatice, dintre care de trei ori la diferiţi papi.
Obligaţiile de serviciu l-au fă c u t să colinde întreaga Italie, să ajungă (a JAvignon şi, se pare, la
Firol. Diurnii ani de viaţă ai lui (Boccaccio au fo s t lipsiţi de bucurii. N em aifiind un om tânăr,
s-a îndrăgostit de o văduvă, care l-a transformat în subiect de batjocură. în replică, (Boccaccio
a scris o cărticică intitulată Corbul - o capodoperă a misoginismului chiar şi pentru o epocă
în care acesta era un lucru obişnuit. Câţiva ani mai târziu a fo s t vizitat de călugărul Joachim
Ciani, care l-a mustrat p e Boccaccio pentru stilu l păcătos a l scrierii sale, convingându-1 să-şi
ardă toate cărţile. (Numai o scrisoare a lui Petrarca l-a împiedicat p e scriitor de la acest pas.
IMai târziu, Boccaccio a fă c u t o călătorie la Napoli, dar acolo nu-1 aştepta nici slujba
promisă, şi nici o primire caldă. S-a îndreptat în cele din urmă către oraşul n atal a l tatălui
său, la Certaldo.
Boccaccio a ieşit pentru ultima oară în lume în an ul 1373, când i s-a încredinţat să citească
la Florenţa o serie de conferinţe despre Dante. D ar cum puterile î l părăseau, nu a mai putut
citi decât o mică parte din conferinţele deja pregătite.
Boccaccio a lăsat urmaşilor mai multe scrieri: romanul compus din povestiri, Decameronul,
patru mari poeme, un roman şi o povestire, o alegorie, JAmeto, în spiritul (ui Dante, satira
Corbul, scrierea biografică V iaţa fui 0an te JJAligfiieri, plus comentarii la şaptesprezee cânturi
din D ivina Comedie, patru tratate în limba latină, numeroase versuri.

❖ Minunată este forţa iubirii, care îi împinge pe îndrăgostiţi la fapte măreţe,

la înfruntarea unor pericole inimaginabil de mari.
❖ Se spune că e bine să mori salvând viaţa altuia.
❖ Ironia trebuie să muşte ca oaia, nu ca dulăul.
❖ Nu există o mânie atât de aprinsă care să nu se stingă odată cu trecerea
timpului.
❖ La fel cum stelele, în nopţile senine, servesc drept podoabe ale cerului,
iar florile, primăvara, drept podoabe ale unei pajişti, tot aşa, sclipirile de
inteligenţă împodobesc conversaţiile plăcute.
❖ A cere cuiva un sfat e cea m ai m are dovadă de încredere pe care cineva o
poate face unei alte persoane.
❖ Faptele trecutului sunt m ai uşor de condamnat decât de îndreptat.
❖ Cel care vrea să fie sănătos, în parte s-a şi înzdrăvenit.
❖ Am eninţările sunt armele acelora care se află ei înşişi sub ameninţare.
❖ Foloseşte-ţi astfel tim pul prezent încât la bătrâneţe să nu-ţi faci reproşuri
că ţi-ai trăit degeaba tinereţea.
❖ Se întâmplă adesea ca omul să creadă că fericirea e departe de el, dar ea,
cu paşi neauziţi, deja e lângă el.

Geoffrey Chaucer
(cca 1340-1400)
Poet englez.
A participat, în anii 70 ai secolului a l XlV-lea, la Războiul de o Sută de A ni (1337-
1453). A avut diferite însărcinări diplomatice în Eranţa şi Italia; a ocupat o serie defu n cţii
administrative. în cepân d cu an u l 1386, a devenit membru a l Parlamentului.
Chaucer a fo s t denumit „părintele poeziei engleze” în ciuda tradiţiei care domnea în mediul
din care p oetu l fă c e a parte, e l a scris de la bun început doar în limba engleză. Prima perioadă de
creaţie a poetului (aproximativ p ân ă în an u l 1379) este de obicei numită „franceză”, din pricina
influenţei puternice exercitată asupra lui de literatura fran ceză de curte, şi anume traducerea
Romanului Ppzei, poem ul Cartea ducesei. Cea de-a doua perioadă, după călătoria în Italia,
aproximativ între anii 1380 şi 1386, cea „italiană”, cân d sunt scrise toate operele fundam entale
ale poetului până la Povestiri din Canterbury: Parlamentul păsărilor, Casa “Faim ei, Produs şi
Cressida. Legenda unor fem ei bune este prima culegere a Cui Chaucerform ată din povestiri şi
prim ul mare poem în limba engleză scris în decametri (tot în decametri vor f i scrise şi Povestirile
din Canterbury).
In (Povestirile cfitt C anter6ury s-a form at „stilul englezesc” a l lui Chaucer (a treia se
perioadă de creaţie). începute la sfârşitul anilor 80 ai secolului a l XlV-Cea, Fovestirife aa
rămas neterminate. Cartea conţine mai mult de douăzeci de povestiri cu ascultarea cărora îşi
umpleau timpul pelerinii la mormântul lui Sf. Thomas Becfcet, din Canterburry, şi un număr
egal de intermedii. în Povestiri sunt prezenţi reprezentanţi ai aproape tuturor straturilor sociale
existente în Anglia la acea vreme. Tonul general a l cărţii este dat de o ironie binevoitoare
şi înţelegătoare f a ţ ă de slăbiciunile omeneşti. In Povestirile din Canterbury s-au manifestat
strălucit calităţile remarcabile ale umanismului chaucerian.
Chaucer reprezintă pentru literatura engleză ceea ce Dante este pentru cea italiană. A fost'
întemeietorul noii limbi literare şi creatorul unei versificaţii care a constituit baza evoluţia)
ulterioare a poeziei engleze.
Este înmormântat la "Westminster Abbey.
❖ în sufletele nobile, m ila vine des în ospeţie.
❖ Prietenii în arm onie ar trebui să trăiască.
Violenţa poate ucide prietenia.
❖ Lăcomia e rădăcina tuturor relelor.
❖ De însurat să se însoare cei asemănători,
Şi cupluri să devină cei de aceeaşi vârstă.
❖ Există câte unul ce bogăţie cată,
Dar ea mereu belele-aduce sau ucigaşi la poartă.
❖ Acel care din nuiele de salcie îşi face casă,
Şi care înham ă la plug mârţoaga bătrână.
Şi cel care-şi lasă nevasta să plece pelerină,
Acela singur, prostovanul, îşi leagă laţul.
❖ Cine pentru alţii face legi,
Să fie prim ul care le respectă.
❖ Cel cu-adevărat învăţat, lasă deoparte
Zadarnica-ntrebare: „Cine conduce lumea: femeia sau bărbatul?"
❖ Iubirea e o lege-n sine; ea e mai tare,
Jur, decât orice alt drept al omului.
Oricare drept şi oricare poruncă
Neputincioase sunt în faţa iubirii.
❖ Cu toti/ suntem ca acela care,' beat de vin,
Ca toţi beţivii, ştie: că are undeva o casă.
Doar drumul nu-1 m ai ştie într-acolo,
Şi-i fuge drumul de sub piciorul moale.
La fel şi noi ne-am rătăcit pe m area sorţii noastre:
Cu lăcomie vrem s-aflăm calea spre fericire,
Dar toată vremea rătăcim, parcă-ntr-adins.
❖ D in experienţa vieţii pricepe, în sfârşit,
Că învăţatul şi-nţeleptul nu-s totuna:
Că lupului jum ate îi răm ase din trufie,
Când s-a trezit lovit de o copită la scufie.
❖ Nu fără rost se zice că în iubire şi putere,
Nimeni nu face loc fără durere.
❖ Nu aştepta vreun bine, de rău ai săvârşit.
Amăgitorul fi-va, la rându-i, amăgit,
Şi va ajunge sigur de râsul tuturor.
❖ Din lene se naşte desfrânarea,
Acesta e izvorul la toate cele rele.
❖ Tiranul belicos sau îm păratul
E înfrăţit cu un tâlhar, de parcă dintr-o m amă s-au născut,
Căci am bii se aseam ănă-n apucături.
Doar că tâlharul face-un rău m ai mic -
Căci ceata lui nu este numeroasă.
❖ Deşi nobil, era foarte deştept.
Secotut a t XlV-Cea
 Giovanni Boccaccio
(1313-1375)
ţPoet şi umanist italian.
Conform unor cercetători, s-a născut la Raris, conform altora - la Certaldo, în Toscana. L a
câţiva ani după naşterea lui giovanni, fam ilia s-a mutat la Napoli, unde ta tă l său a condus
o filia lă napolitană a unei 6ănci. L a Napoli, giovanni, care visa deja (a gloria de poet, a fo s t
trimis de părinţi să-şi fa c ă ucenicia la un negustor florentin. După propriile cuvinte, a pierdut
cu preocupările negustoreşti şase ani. încă şase ani au fo s t pierduţi cu studierea dreptului
canonic, din nou la insistenţa tatălui.
F iin d fiu lu n u i bancher influent care nu o dată l-a creditat pe regele oraşului Napoli, Rpbert
de JAnjou, giovanni avea acces (a curtea monarhului luminat, unde se întâlnea cu soldaţi,
navigatori, negustori 6ogaţi şi filozofi. în tot acest timp, Boccaccio a avut o serie de relaţii
amoroase. în an u l 1336, în Bisericuţa San Lorenzo, întâlneşte o fem eie, p e (Mana Conţi de
JAnjou, fiica nelegitimă a regelui, care a intrat în literatură su6 numele de Fiammetta. Pentru
ea sau despre ea sunt scrise a6solut toate cărţile de tinereţe ale lui Boccaccio. L a început, idila
a evoluat în cele mai 6une tradiţii ale dragostei cavalereşti, după care, la scurt timp, (Maria
devine iubita lui Boccaccio. F a însă nu i-a fo s t credincioasă pentru multă vreme. Rănit de
această trădare, Boccaccio a scris un sonet care reprezintă una dintre cele mai acide condamnări
ale trădării din literatura italiană.
în 1339, ta tă l poetului a rămas fă r ă slujbă, iar giovanni a rămas fă r ă rentă. O vreme a
încercat să trăiască din micile venituri pe care i le aducea o mică proprietate din apropiere de
Riedigrotta. în cele din urmă, s-a întors la Florenţa. De-a lungul vieţii sale pline de greutăţi,
Boccaccio a fo s t susţinut de prietenia cu Retrarca, p e care l-a cunoscut cân d acesta din urmă
a sosit la Florenţa, şi de iubirea tandră f a ţ ă de Violante, fiic a (ui neligitimă, a cărei moarte a
deplâns-o în versuri scrise în limba latină.
L a Florenţa, Boccaccio a fo s t numit vistiernic a l oraşului, a fo s t însărcinat cu obţinerea
jurisdicţiei asupra oraşului Rrato, care aparţinea Neapolelui, şi de cel puţin şapte ori a fo s t
trimis în diverse locuri cu însărcinări diplomatice, dintre care de trei ori (a diferiţi papi.
Obligaţiile de serviciu l-au fă c u t să colinde întreaga Italie, să ajungă la jAvignon şi, se pare, la
Tirol. 'Ultimii ani de viaţă ai (ui Boccaccio au fo s t lipsiţi de bucurii. N em aifiind un om tânăr,
s-a îndrăgostit de o văduvă, care l-a transformat în subiect de batjocură. In replică, Boccaccio
a scris o cărticică intitulată Cor6uf - o capodoperă a misoginismului chiar şi pentru o epocă
în care acesta era un lucru obişnuit. Câţiva ani mai târziu a fo s t vizitat de călugărulJoachim
Ciani, care l-a mustrat p e Boccaccio pentru stilu l păcătos a l scrierii sale, convingându-1 să-şi
ardă toate cărţile. Numai o scrisoare a lui Retrarca l-a împiedicat pe scriitor de la acest pas.
(Mai târziu, Boccaccio a fă c u t o călătorie la Napoli, dar acolo nu-1 aştepta nici slujba
promisă, şi nici o primire caldă. S-a îndreptat în cele din urmă către oraşul n a ta l a l tatălui
său, la Certaldo.
Boccaccio a ieşit pentru ultima oară în lume în an u l 1373, câ n d i s-a încredinţat să citească
la Florenţa o serie de conferinţe despre Dante. D ar cum puterile î l părăseau, nu a mai putut
citi decât o mică parte din conferinţele deja pregătite.
Boccaccio a lăsat urmaşilor mai multe scrieri: romanul compus din povestiri, Decameronul,
patru mari poeme, un roman şi o povestire, o alegorie, JAmeto, în spiritul lui Dante, satira
Corbul, scrierea biografică V iaţa lui Dante jAlighieri, plus comentarii la şaptesprezee cânturi
din Divina Comedie, patru tratate în limba latină, numeroase versuri.

❖ Minunată este forţa iubirii, care îi împinge pe îndrăgostiţi la fapte măreţe,

la înfruntarea unor pericole inimaginabil de mari.
❖ Se spune că e bine să mori salvând viaţa altuia.
❖ Ironia trebuie să muşte ca oaia, nu ca dulăul.
❖ Nu există o m ânie atât de aprinsă care să nu se stingă odată cu trecerea
timpului.
❖ La fel cum stelele, în nopţile senine, servesc drept podoabe ale cerului,
iar florile, primăvara, drept podoabe ale unei pajişti, tot aşa, sclipirile de
inteligenţă împodobesc conversaţiile plăcute.
❖ A cere cuiva un sfat e cea mai m are dovadă de încredere pe care cineva o
poate face unei alte persoane.
❖ Faptele trecutului sunt m ai uşor de condamnat decât de îndreptat.
❖ Cel care vrea să fie sănătos, în parte s-a şi înzdrăvenit.
❖ Am eninţările sunt armele acelora care se află ei înşişi sub ameninţare.
❖ Foloseşte-ţi astfel timpul prezent încât la bătrâneţe să nu-ţi faci reproşuri
că ţi-ai trăit degeaba tinereţea.
❖ Se întâm plă adesea ca omul să creadă că fericirea e departe de el, dar ea,
cu paşi neauziţi, deja e lângă el.

Geoffrey Chaucer
(cca 1340-1400)
Poet englez.
A participat, în anii 70 ai secolului a l XlX-lea, la R ăzboiul de o Sută de A ni (1337-
1453). A avut diferite însărcinări diplomatice în Eranţa şi Italia; a ocupat o serie d efu n cţii
administrative. începând cu an u l 1386, a devenit membru a l Parlamentului.
Chaucer a fo s t denumit „părintele poeziei engleze”. In ciuda tradiţiei care domnea în mediul
din care p oetu l fă c e a parte, e l a scris de la bun început doar în limba engleză. Prima perioadă de
creaţie a poetului (aproximativ pân ă în an u l 1379) este de obicei numită „franceză”, din pricina
influenţei puternice exercitată asupra lui de literatura fran ceză de curte, şi anume traducerea
“R o m a n u lu i Rgzei, poem ul Cartea ducesei. Cea de-a doua perioadă, după călătoria în Italia,
aproximativ între anii 1380 şi 1386, cea „italiană”, cân d sunt scrise toate operele fundam entale
ale poetului până la Povestiri din Canterbury: Parlamentul păsărilor, Casa Faim ei, Troifus $i
Cressida. Legenda unor fem ei bune este prima culegere a lui Chaucer form a tă din povestiri şi
primulmare poem în limba engleză scris în decametri (tot în decametri vor f i scrise şi Povestirile
din Canterbury).
în Povestirile din Canterbury s-a form at „stilul englezesc” a l lui Chaucer (a treia sa
perioadă de creaţie). începute la sfârşitul anilor 80 ai secolului a l XIX-le a, Povestirile au
rămas neterminate. Cartea conţine mai mult de douăzeci de povestiri cu ascultarea cărora îşi
umpleau timpul pelerinii la mormântul lui S f Thomas Bechet, din Canterburry, şi un număr
eg al de intermedii. în Povestiri sunt prezenţi reprezentanţi a i aproape tuturor straturilor sociale
existente în Anglia la acea vreme. Tonul general a l cărţii este dat de o ironie binevoitoare
şi înţelegătoare f a ţ ă de slăbiciunile omeneşti. în Povestirile din Canterbury s-au manifestat
strălucit calităţile remarcabile ale umanismului chaucerian.
Chaucer reprezintă pentru literatura engleză ceea ce Hanţe este pentru cea italiană. A fo st
întemeietorul noii limbi literare şi creatorul unei versificaţii care a constituit baza evoluţiei
ulterioare a poeziei engleze.
E ste înmormântat la VCestminster Abbey.
❖ în sufletele nobile, m ila vine des în ospeţie.
❖ Prietenii în armonie ar trebui să trăiască.
Violenţa poate ucide prietenia.
❖ Lăcomia e rădăcina tuturor relelor.
❖ De însurat să se însoare cei asemănători,
Şi cupluri să devină cei de aceeaşi vârstă.
❖ Există câte unul ce bogăţie cată,
Dar ea mereu belele-aduce sau ucigaşi la poartă.
❖ Acel care din nuiele de salcie îşi face casă,
Şi care înham ă la plug mârţoaga bătrână.
Şi cel care-şi lasă nevasta să plece pelerină,
Acela singur, prostovanul, îşi leagă laţul.
❖ Cine pentru alţii face legi,
Să fie primul care le respectă.
❖ Cel cu-adevărat învăţat, lasă deoparte
Zadarnica-ntrebare: „Cine conduce lumea: femeia sau bărbatul?"
❖ Iubirea e o lege-n sine; ea e mai tare,
Jur, decât orice alt drept al omului.
Oricare drept şi oricare poruncă
Neputincioase sunt în faţa iubirii.
❖ Cu toţi suntem ca acela care, beat de vin,
Ca toţi beţivii, ştie: că are undeva o casă.
Doar drumul nu-1 mai ştie într-acolo,
Şi-i fuge drumul de sub piciorul moale.
La fel şi noi ne-am rătăcit pe m area sorţii noastre:
Cu lăcomie vrem s-aflăm calea spre fericire,
Dar toată vremea rătăcim, parcă-ntr-adins.
❖ Din experienţa vieţii pricepe, în sfârşit,
Că învăţatul şi-nţeleptul nu-s totuna:
Că lupului jum ate îi răm ase din trufie,
Când s-a trezit lovit de o copită la scufie.
❖ Nu fără rost se zice că în iubire şi putere,
Nimeni nu face loc fără durere.
❖ Nu aştepta vreun bine, de rău ai săvârşit.
Amăgitorul fi-va, la rându-i, amăgit,
Şi va ajunge sigur de râsul tuturor.
❖ Din lene se naşte desfrânarea,
Acesta e izvorul la toate cele rele.
❖ Tiranul belicos sau îm păratul
E înfrăţit cu un tâlhar, de parcă dintr-o m amă s-au născut,
Căci ambii se aseamănă-n apucături.
Doar că tâlharul face-un rău m ai mic -
Căci ceata lui nu este numeroasă.
❖ Deşi nobil, era foarte deştept.
 Hafez (Khwaja Samsu d-Din Muhammad Hafez-E ăîrazi)
(cca 1325- 1389/ 90)
<Poet persan.
Deşi se trăgea dintr-ofam ilie de orăşeni modestă şi neînstărită din Shiraz, a primit o educaţie
teologică completă şi s-a acoperit de glorie devenind „hafez" (persoană care ştie tot Coranuf
p e dinafară; ulterior, în A sia (Mijlocie şi în Afganistan, cântăreţii populari şi povestitorii au
început să f i e numiţi „hafezi”).
Mijloacele de întreţinere ale poetului erau remuneraţia pentru citirea rituală a Coranului şi
sumele primite de (a protectorii sus-puşi. Activitatea poetică de la curte nu 1-a îmSogăţit pe (Hafez,
e l vorSind despre sine în multe poeme ca despre o persoană lipsită de mijloace de existenţă.
Divanul lui H afez, alcătuit după moartea sa, s-a răspândit într-o cantitate uriaşă de
exemplare în Iran şi dincolo de graniţele sale, ceea ce a condus la alterarea textului.
In an u l 1928, a fo s t descoperit un manuscris a l Divanului, copiat la treizeci şi cinci de ani
după moartea poetului. D ivanul lui H afez constă din 418 gazeluri (având dimensiuni variate,
de la 5 la 10 versuri), 5 panegirice, 29 de fit a (mici „poezii întâmplătoare”), 41 de ruhaiate şi
3 mesneve: Căprioara săf6atică, 5a^i-name şi Mafiani-name. Cu toate acestea, autenticitatea
mai multor creaţii rămâne controversată. In Iranul contemporan, Divanul lui H afez se află pe
prim ul loc între toate reeditările din moştenirea clasică. M ormântul său este loc de rugăciune
şi pelerinaj.
în lirica (ui Hafez, precumpănesc temele tradiţionale ale vinului şi iu6irii, tema iluminării
mistice, osanaua, deplângerea caracterului trecător şi incognoscibil a l lumii.
H afez foloseşte din plin, în gazelurile sale, imaginile şi termenii poeziei su fiste, care, de obicei,
deschid calea unei duble interpretări, una directă, realistă, şi o a doua figurată, simbolică.
în întregul ei, creaţia lui H afez reprezintă cea mai înaltă culme a poeziei lirice medievale de
limbă persană. Versurile lui sunt traduse în toate limbile europene şi în multe limbi asiatice.

❖ Mi-am irosit viaţa; şi câte dorinţe aveam!

S-a rotit Cerul, şi ce-am avut de câştigat -
Cum m ă-ntâlneam cu cineva îi ofeream prietenia,
Dar toţi mi-au devenit duşmani. Aceasta este soarta mea!
❖ Iubirea e ca marea. întinsul ei nu ştie margini.
Tot sângele şi sufletul i-1 dai: altă măsură n-ai.
Nu-i oare-o rătăcire să cauţi liniştea-n iubire -
Când la iubire nu există leac, se spune din bătrâni.
❖ Vorba pe care o stăpâneşti e sclava ta, vorba pe care o scapi îţi devine
stăpân.
❖ Pentru a fi liniştit în ambele lumi, respectă două reguli: fii cu prietenii
generos, iar cu duşmanii reţinut.

Francesco Petrarca
(1304-1374)
<Poet şi gânditor umanist italian.
S-a născut în fam ilia unui notar florentin. A studiat dreptul la M ontpellier şi şi-a încheiat
studiile la Bologna. A scris tratatul filo z o fic Despre dispreţul fa ţ ă de lume, în care cânta
dragostea f a ţ ă de fem eie. F rafascin at de lumea antică, fa p t care este evident în autobiografia
sa, Scrisoare către urm aşi. De o însemnătate remarca6ilă sunt versurile sale de dragoste,
închinate iu6itei sale, Laura, pe care a cântat-o până la moarte. Lirica sa a avut o influenţă
covârşitoare asupra evoluţiei întregii literaturi europene.
Scrieri: un poem despre a l doilea răz6oi punic, Africa, Cantonierul, cea mai renumită creaţie
a sa, dedicată Laurei (titlu italian, “Rime in vita e m o rta ă i (Madonna Laura), care conţine
sonete, canzonette, Salade, madrigaluri; poem ul Triumfuri.

❖ Cel mai bine e să scrii aşa cum albinele culeg mierea: nu lăsând florile
neatinse, ci ducându-le în stup, unde din multe şi diverse rezultă ceva
unic, diferit şi mai bun.
❖ Poate că mi se va îngădui cumva să mai rămân în viaţă, iar când voi părăsi
lumea, scrierile mele vor ieşi la iveală şi vor arăta că am fost elevul adevărului...
Şi cine ştie dacă nu chiar eu, cu sufletul meu revoltat şi netemător de fantome,
voi deschide drum celor care au tăria să meargă înainte?
❖ în treburile omeneşti nu există nim ic desăvârşit şi nu există muritor căruia,
chiar şi cel mai tim id critic, să nu-i găsească un motiv pentru a-1 terfeli.
❖ Cu ceea ce am fost la început risipitor, apoi generos, vreau să devin grijuliu,
zgârcit, cărpănos. Timpul ne învaţă, nevoia ne hăituieşte, nu e loc de glume;
credeţi-mă, ne vor sfărâma şi ne vor zdrobi în toiul muncilor noastre, dacă
nu ne trezim şi nu opunem rezistenţă: dacă nu ne îm potrivim , adunân-
du-ne toate puterile sufletului, vom fi nimiciţi.
❖ Totul devine mai greu, îndreptându-se spre final, cea mai funestă greşeală
e ultima, şi o singură oră funestă pronunţă sentinţa pentru toţi anii vieţii.
❖ Orice muribund e deja bătrân, fiindcă, pentru fiecare, sfârşitul vieţii e
bătrâneţea lui; dar puţini mor maturi, şi nim eni, după ce a trăit îndeajuns,
în afara acelora care s-au convins că nu există nicio diferenţă / între mai
scurt şi m ai îndelungat, ambele fiind supuse aceluiaşi sfârşit.
❖ Pentru om nu există nim ic m ai firesc decât munca, omul s-a născut pentru
ea, aşa cum pasărea e făcută pentru zbor, iar peştele pentru înot.
❖ Dacă nici măcar stomacul unuia şi aceluiaşi om nu cere mereu una şi
aceeaşi hrană, cu atât mai mult mintea nu trebuie să se hrănească mereu
cu unul şi acelaşi lucru.
❖ Chiar dacă soarta e cu cineva prietenoasă, aceasta se întâmplă numai
pentru a-1 păcăli în felul ei propriu. Ea înalţă doar pentru ca prăbuşirea
să fie şi m ai dureroasă. Aşa că a te bucura de succes e doar una dintre
rătăcirile omeneşti al căror număr e nesfârşit.
❖ Dacă omul vrea să scape de starea lui m izerabilă şi-şi doreşte acest lucru
sincer şi cu ardoare, o astfel de dorinţă nu poate fi lipsită de succes.
❖ Există o lege a invidiei: invidioşii se chinuie singuri cu viciile lor, devenind
cu atât mai nefericiţi, cu cât mai fericite li se par îm prejurările în care ne
aflăm noi.
❖ Viaţa omului pe pământ nu înseam nă doar serviciu militar, ci şi bătălie.
❖ în întreaga mea viaţă m-am convins că cea m ai m are parte a timpului,
şi-n chipul cel mai neobservat, o ocupă discuţiile cu prietenii; prietenii
sunt rem arcabili tâlhari ai timpului.
❖ Odinioară credeam că n-am s-o pot scoate la capăt fără apropierea femeii,
iar acum mă tem de ea mai rău ca de moarte, şi deşi adesea mă tulbură
cele m ai hâde ispite, cum îm i am intesc ce e femeia, cum toate ispitele
dispar pe loc şi-mi recapăt libertatea şi liniştea.
❖ Cine e în stare să exprim e cum îl arde ceva, acela e cuprins doar de un
foculet./
❖ Prezenţa fizică dăunează gloriei.
❖ Dragostea ştie în chip admirabil să convingă.
❖ îm i ajunge grija propriului suflet; o, dacă aş avea atâta putere!
❖ O zi nouă aduce cu sine multe noutăţi, nicio răsturnare a sorţii nu e veşnică,
ajutorul vine adesea de unde ne aşteptăm m ai puţin, nu e niciodată târziu
să ne pierdem speranţa, salvarea e adesea neaşteptată.
❖ Vorbăria certăreţului e de obicei rudă cu mânia.
❖ Poţi îm prumuta minte de la altcineva, îm prumuta strălucire, dar să ne
ferim de la repetarea cuvintelor cuiva: prim a asem ănare nu se vede, a
doua iese la iveală; prim a ne face poeţi, a doua, maimuţe.
❖ Şi cele m inunate pot fi iubite în chip ruşinos.
❖ Ne abate din drum faptul că ţinem cu încăpăţânare la opiniile vechi şi
renunţăm cu greu de ele.
❖ Cu cât sunt m ai merituoşi, în opinia noastră, educatorii sufletului faţă de
aceia ai corpului, înţelege oricine ştie să dea şi unuia şi altuia valoarea
corectă şi să recunoască faptul că prim ii ne fac un cadou nemuritor, iar
ceilalţi, unul nesigur şi vremelnic.
❖ Să nu sufăr de sărăcie şi să nu deţin nim ic inutil, să nu poruncesc altora
şi să nu fiu supus - iată scopul meu.
❖ Nu vreau un conducător care să mă îngrădească sau să mă constrângă:
conducătorul să-şi vadă de ale sale, iar mie să-mi lase în pace şi ochii,
şi părerea proprie şi libertatea, să nu mă împiedice nici să merg încotro
vreau, nici să trec ceva cu vederea, nici să obţin imposibilul, să mi se
perm ită să merg pe drumul cel m ai scurt şi, dacă am răbdare, şi pe cel
mai drept, să mă grăbesc sau să merg încet, să mă abat din drum şi să
mă întorc înapoi.
❖ Nu se poate să ţii cărţile închise ca într-o puşcărie; ele trebuie să treacă
obligatoriu din bibliotecă în memorie.
❖ Nu există nim ic îndreptat în aşa măsură încât să nu m ai existe nicio
greşeală.
❖ Insuficienţa dă lucrurilor valoare: dacă păm ântul ar fi la fiecare pas
acoperit cu mărgăritare, acestea ar fi călcate în picioare ca pietrişul; dacă
fenixul ar fi ca porum beii, gloria acestei păsări ar pieri; sădeşte arborele
balsam ic pe toate crestele munţilor şi balsamul va deveni o licoare plebee;
tuturor lucrurilor, odată cu sporirea num ărului şi a cantităţii, le scade
preţul. Şi, dimpotrivă, din pricina insuficienţei, cele m ai neînsemnate
îucruri au fost de m are preţ: astfel, în mijlocul nisipurilor m işcătoare ale
Libiei, picătura de apă din m âna com andantului rom an stârnea o invidie
 generală; în tim pul asedierii oraşului, la m are preţ era un anim al hidos -
şobolanul; iar aceasta depăşeşte orice formă de neruşinare: adesea ticăloşii
au prosperat num ai pentru că lipseau oam enii destoinici; nu voi da
exemple, fiindcă pana se îm potriveşte să scrie nume mizerabile, dar să fie
oare nevoie de exemple?
❖ Nici gramatica, nici oricare alta dintre cele şapte arte liberale nu merită
ca o minte nobilă să îm bătrânească ocupându-se cu ele: ele sunt doar o
cale, nu un scop în sine.
❖ Purtătorii denum irii pompoase de filozof fie caută cu o aroganţă trufaşă
cauzele lucrurilor, dispreţuind cunoaşterea a ceea ce este Dumnezeu -
creator al tuturor lucrurilor, fie recomandă în scrierile sale virtutea, iar în
viata
/ lor o nesocotesc.
❖ Obişnuitul plictiseşte, iar raritatea fascinează.
❖ De la oam enii remarcabili, de seamă, cu experienţă de viaţă, ştim că
num ai celor puţini le e dat să vorbească frumos, dar tuturor să trăiască
o viaţă frumoasă, şi, cu toate acestea, majoritatea oam enilor înclină către
prima, iar de a doua se feresc; aceasta e natura firii omeneşti - să se apuce
de ce e greu şi să năzuiască din toate puterile către ceea ce e cel m ai dificil
de obtinut.
/
❖ Plantele răsădite îşi schim bă sevele; arbustul de pădure, după altoire şi
după schim barea locului, îşi pierde vechiul caracter şi capătă unul nou.
înţelegeţi unde bat: eu aproape că-mi par mie însum i unul în sat şi altul
la oraş; fiindcă în prim a situaţie urmez natura, iar în a doua, exemplele.
❖ înţelepciunea şi forţa merg aproape întotdeauna pe căi separate: una
vegetează, când cealaltă înfloreşte, una se trezeşte, când cealaltă se ofileşte;
dacă altfel ar fi stat lucrurile, iniţiativele omeneşti ar fi fost m ai de succes,
rezultatul unei acţiuni m ai binefăcător, dar deocamdată, vai, omul începe
de obicei să cunoască numai atunci când încetează să mai poată.
❖ Natura a fixat un sfârşit inevitabil al vieţii, pentru ca întotdeauna să se
creadă în prezent şi în viitorul apropiat.
❖ Curajul serveşte drept scut îm potriva apăsărilor sorţii, iar pe cei temători
îi putem socoti dezarmaţi; cu cât frica e mai mare, cu atât pericolele sunt
mai multe; soarta îi persecută pe cei care fug, îi striveşte pe cei care zac,
dar pe cei care stau drept nu-i poate călca în picioare...
❖ Chiar de-or să treacă şi zece m ii de ani, virtutea nu va fi niciodată îndeajuns
preamărită, îndem nurile de iubire a lui Dumnezeu şi de respingere a
voluptăţii nu vor fi niciodată destule, niciodată nu se închide m inţilor
profunde calea către descoperirea noului.
❖ De vreme ce nu poţi avea înfăţişarea pe care ţi-o doreşti, fii m ăcar pe
dinăuntru aşa cum trebuie.
❖ E interesant: cine preferă să aibă tabloul unui duşman chipeş în locul
celui al prietenului slut?
❖ Cine are multe vicii, acela are mulţi stăpâni.
❖ Oam enii nefericiţi şi inculţi fac aproape totul în secret; pentru cei fericiţi,
nu există tăinuire şi nici ţinere sub tăcere.
❖ E uimitor, dar creaţiile oamenilor urâţi pot fi frumoase. Nicăieri nu găsim
ca despre Fidias şi Apelles să se spună că ar fi fost frumoşi, dar de la
unul s-au păstrat rămăşiţele unei opere strălucitoare, iar renumele altuia
a ajuns până la noi.
❖ Răul este adesea mai cunoscut decât binele, iar înfricoşătorul uragan e
mai cunoscut decât vremea senină.
❖ Adesea, forţa ruşinii a dat multora ceea ce nu a reuşit forţa spiritului,
şi adesea, spectatorii contribuie mai mult la depăşirea inactivităţii, decât
eroismul.
❖ Cu cât m ai multă zgârcenie, cu atât m ai multă cruzime.
❖ A-i cinsti pe cei puternici e un merit neînsemnat, adevărata măreţie
sufletească arătându-i-se în acordarea ajutorului faţă de cei slabi.
❖ Ce folos că ştiai multe, dacă nu ai fost în stare să-ţi aplici cunoştinţele
când ai avut nevoie.
❖ Eu sunt deocamdată unul dintre cei mulţi, deşi mă străduiesc cu insistenţă
să devin unul dintre cei puţini.
❖ Am înţeles că nu num ai oamenilor, ci şi scrierilor, o formă remarcabilă
le este uneori nefastă şi că în toate lucrurile trebuie să tindem către
cumpătare.
❖ M-am convins adesea că un simplu cuvânt are o înrâurire binefăcătoare
asupra multor oameni; nu persoana celui care rosteşte, ci cuvântul acestuia
pune sufletul în m işcare, manifestându-şi în chip tainic puterea.
 Aii Şir Nevai (Nizam al-Din rAli Shir Herawi)
(1441- 1501)
Poet, gânditor şi om de stat uzbec.
T atăl său, Cjhiyăth ud-Din %ichbina, era fu n cţion ar şi casa acestuia era loc de întâlnire
pentru oamenii de artă, inclusiv pentru poeţi. Deja la vârsta de aproape cincisprezece ani,
N evai compunea versuri în două limbi: turcă ş ifa rsi (persană).
A studiat la Jderat, X tashhad şi Samarband. în an u l 1469, a devenit păzitoru l sigiliului
la curtea sultanului Tforasanului, Nu se in (Bayqarab, împreună cu care a fo s t coleg de şcoală
în aceeaşi medrassa (şcoală religioasă). In an u l 1472, a fo s t fă c u t vizir şi a primit titlul de
emir. N evai a fo s t un protector a l oamenilor de ştiinţă, a l pictorilor, muzicanţilor, poeţilor,
caligrafilor, a coordonat construirea de medresse, spitale, poduri.
Umanist convins, opozant a l despotismului medieval, N evai denunţa abuzurile marilor
demnitari, lăcomia funcţionarilor, lua apărarea oamenilor simpli în fa ţ a sultanului.
Poziţia lui N evai a stârnit nemulţumire la curtea sultanului. în anul 1487, a fo s t trimis
în îndepărtata provincie A strabad în calitate de dregător. Pierderea speranţei în posibilitatea
reconstruirii politice a statului măcinat de lupte interne l-a obligat pe N evai să se retragă
din poziţia deţinută. P oetul s-a întors la Jderat în an u l 1488. Ultima perioadă a vieţii şi-a
petrecut-o scriind.

❖ Cei care au răbdare pot face mătase din frunze şi miere din petale de
trandafir.
❖ Cartea este un învăţător care nu cere bani şi nici recunoştinţă. Ea îţi oferă
în fiecare clipă descoperirile înţelepciunii. E un interlocutor cu un creier
acoperit în piele, care îţi vorbeşte tăcând despre lucruri tainice.
❖ Când lăcomia sună în cuvinte, să nu te-ncrezi,
Nici linguşirilor femeii, şi nici intrigilor bărbatului.
❖ Cine este om autentic, nu poate iubi decât tot pe cineva autentic.
❖ Numele celui care îşi închină viaţa ştiinţei va fi nemuritor şi după
moarte.
❖ Nu e pe lume prieten mai dulce decât cartea.
❖ Nu poate omul să trăiască veşnic,
Dar fericit e-acela de-al cărui nume îşi vor aminti.
❖ E bine să fii sincer când vorbeşti, şi-naripat,
Dar e-o m inune să fii scurt în ce ai de spus.
❖ Să treci prin lume şi să răm âi nedesăvârşit e acelaşi lucru cu a ieşi din baie
fără să te fi spălat.
❖ Obrăznicia lim bii te pedepseşte, născând sute de nenorociri, nefericiri şi,
supărări.
❖ Prin vorbe, moartea poţi zădărnici,
Prin vorbe, şi pe m orţi poţi să-i învii.
❖ Dintre oameni, cel m ai bun e acela care aduce cel mai mult folos
poporului.
❖ E oare viu cel ce prietenia sfântă n-o cunoaşte?
De-o scoică goală oare ce-1 deosebeşte?
 Ludovico Ariosto
(1474-1533)
<Poet italian.
Şi-a petrecut toată viaţa în slujßa cardinalului Ippolito d ’Este. L a vârsta de cincisprezece
ani, a fo s t admis Ca "Universitatea din Ferrara, unde a studiat dreptul. Oda sa în limßa [aţină,
ß Tiliroe, se presupune că este scrisă în anuC 1494, când rege Ce Franţei CaroC a [ V iII-[ea se
pregătea să atace Italia. în [una octomßrie a anußui ISIS, ß riosto termină poem u[ Orlando
fiirioso. în perioada 1517-1525 au fo s t scrise ce[e şapte Satire. Respectând cu rigoare modelele
[aţine, a scris câteva comedii, dintre care cea mai reuşită este Codoaşa.
în an u [1525 a început cea m aifertilă perioadă din viaţa [ui ßriosto, cân d a fo s t recunoscut
drept ce[ mai mare poet itaRan a [ contemporaneităţii.

❖ Omul pierde totul odată cu trecerea anilor: tinereţea, frumuseţea, sănătatea,

elanurile ambiţiei. Singură prostia nu-i părăseşte niciodată pe oameni.
❖ Cruzimea este rodul unei m inţi rele şi, adesea, a unui suflet laş.
❖ Când raţiunea se lasă luată de avânt sau de m ânie şi furia oarbă îl jigneşte
pe prieten prin faptă sau vorbă, nici lacrimile, nici suspinele nu vor mai fi
apoi în stare să repare greşeala.
❖ îşi pierde m intea cel care iubeşte,
Cel ce-şi supune visele iubitei,
Cel ce se lasă ispitit de rătăcirile magiei,
Cel ce-şi imaginează că stelele din cer
Pot fi atinse, şi care se-narmează
Cu sofistica; şi cel ce pânzele
Şi le pictează. Se cade să mai spun aicea
Că cei mai fără baftă sunt poeţii.

Giordano Bruno
(1548-1600)
F ilo z o f poet, teolog şi umanist itaRan.
ß studiat [iteratura, [ogica şi dialectica [a Vapoli. L a vârsta de 18 ani, a devenit căRigăr
dominican [a mănăstirea San Domenico "Majore, din apropierea oraşu[ui Napoli, luăndu-
şi numele de Filippo. In ciuda poziţiei sale clericale, a început să-şi exprime în m od descßis
îndoielile cu privire [a principalele dogme ale creştinismului. L a scurt timp după aceasta, a fo s t
nevoit să fu g ă la Roma şi apoi în nordul Italiei, temându-se de persecuţii din partea Inchiziţiei,
ß predat filozofie, în prin cipal doctrinele lui Platon şi Pitagora, ajungând, în cele din urmă,
la ideile lui Nicolaus Cusanus.
Ulterior, s-a mutat în Elveţia, apoi în Eranţa. I-a u fo s t pußlicate comedia Candelabrul şi
poem ul satiric ß rca lui Voe, precum şi un ciclu de sonete.
Regele ßngliei, Henric a l III-Cea, l-a invitat p e Pruno să viziteze ßnglia. Filozoful a
început să predea la Universitatea Oxford, ß scris tratatele Despre infinitatea universului şi a
lumilor, Despre cauză, început şi unitate, respingând viziunea ptolemeică despre lume. Pruno
era un susţinător înfocat a l doctrinei lui Copemic, care socotea că soarele este centrul sistemului
planetar.
F ilozofu l a fo s t nevoit să părăsească ß n g lia şi să se întoarcă acasă, instalându-se la
Veneţia, ß ic i a scris ultimul său tratat, Despre nemărginit şi infinit, după care, la scurt timp,
a fo s t arestat de Inchiziţie. Bruno a fo s t ţinut închis opt ani plini de suferinţe şi, în ciuda
torturilor la care a fo s t supus, nu a retractat niciunul dintre cuvintele sale. A fo s t declarat
eretic şi ars pe rug.
Cjiordano Bruno a devenit sim bolul omului de ştiinţă pentru care fidelitatea f a ţ ă de adevăr
este mai scumpă decât viaţa.

❖ Credinţa e necesară pentru educarea popoarelor grosolane, care trebuie

să fie conduse, iar dovezile - pentru acei care contemplă adevărul şi sunt
capabili să se conducă şi pe sine, şi pe alţii.
❖ Voinţa care tinde către cunoaştere nu se mulţumeşte niciodată cu un lucru
gata făcut.
❖ A vorbi în term eni de adevăr acolo unde nu e necesar, înseam nă să vrei
ca poporul simplu şi prostimea, de la care se cere activitate practică, să fie
înzestraţi cu o înţelegere specială: este acelaşi lucru cu a vrea ca m âna să
aibă ochi, deşi ea, de la natură, nu e făcută pentru văzut, ci pentru a face
şi pentru a fi de ajutor vederii.
❖ Viaţa omului pe Pământ nu se deosebeşte cu nim ic de starea de război!
El trebuie să biruie nim icnicia trântorilor, să potolească obrăznicia, să
anticipeze loviturile duşmanilor.
❖ A rta completează defectele naturii.
❖ Adevărul nu poate fi contrazis.
❖ Picătura găureşte piatra nu prin forţă, ci prin tenacitatea picurării.
❖ Mai bine o moarte demnă şi eroică, decât un trium f necinstit şi mârşav.
❖ Aşa cum nu este posibil să te scalzi de două ori în aceeaşi apă a unui râu,
şi, după cum se spune, nici m ăcar o singură dată, la fel nu este posibil să
numeşti de două ori unul şi acelaşi lucru aflat în dezvoltare: în timp ce e
denumit, deja devine altceva.
❖ Cine vrea să filozofeze, trebuie ca m ai întâi să se îndoiască de orice.
❖ De obicei, cei care nu înţeleg îndeajuns cred că ştiu m ai multe, iar aceia
care sunt complet lipsiţi de m inte cred că ştiu totul.
❖ Specificul unei m inţi vii constă în faptul că acesteia îi trebuie să vadă şi
să audă numai puţin, pentru ca să poată apoi judeca îndelung şi înţelege
multe.
❖ Gelozia zdruncină şi otrăveşte tot ce este frum os şi bun în iubire.
❖ Moartea care se întâm plă într-un secol este izvor de viaţă pentru toate
secolele viitoare.

Leonardo Da Vinci
(1452-1519)
Pictor italian, sculptor, arhitect, inginer, om de ştiinţă, matematician, anatomist, botanist,
muzician, f ilo z o f a l epocii Renaşterii.
în că de mic copil, a început să studieze pictura cu celebrul Andrea d e l Xerrocchio, depăşindu-f
fo a rte repede în măiestrie. A aprofundat matematica, astronomia, fiz ica , anatomia, a studiat
WKcanica şi arhitectura. S-a început să se vorbească despre e l ca despre un mare pictor imediat
d*pă crearea primelor pânze —închinarea magilor, Madonna <Benois şi ^Bunavestire.
L a vârsta de treizeci de ani s-a mutat la Milano, unde a studiat arta militară, hidrotehnica,
s-a preocupat de crearea unui aparat de zhor şi a clopotului subacvatic (submarinulde astăzi).
A pictat capodoperele Madonna din grota cu stânci, Cina cea de Tain ă. A călătorit în toată
Italia, continuând să picteze tablouri remarcabile şi fresce. L a Florenţa a creat celebrul tablou
Stema L isa, apoi Sfânta Ana, Madonna, Pruncul şi 5 an giovannino, Sfântul Ioan (Botezătorul
şi seria de desene Potopul. A realizat schiţe de cuptoare metalurgice, de războaie de ţesut şi de
prese de imprimat, de maşini de prelucrare a lemnului.
Nenumăratele desene ale artistului (şapte mii de pagini) sunt adunate în tratate: "Tratatul
despre p ictu ră, CodexAtlanticus şi T ra ta tu l despre z6o ru f păsărilor.
Toate descoperirile şi inovaţiile lui Leonardo au depăşit cu sute de ani graniţele timpului său.

❖ Leneşului nu-i da m âncare, ci lasă-1 să vorbească, şi-n arta calom niei

nu-i afli egal. Acesta e mereu gata să găsească o justificare a propriei
nimicnicii.
❖ în natură, totul este gândit şi alcătuit cu înţelepciune, fiecare trebuie să-şi
vadă de treaba lui, şi-n această înţelepciune stă suprema justiţie a vieţii.
❖ în rândul proştilor există o anume grupare, num ită a ipocriţilor, care
învaţă fără încetare cum să se înşele pe sine şi pe ceilalţi, dar mai mult
pe ceilalţi decât pe sine, şi care, în realitate, se înşeală m ai mult pe sine
decât pe ceilalţi.
❖ Faci rău dacă lauzi, dar şi mai m are rău faci dacă blamezi ceva la care nu
te pricepi.
❖ Oricine vrea să aibă prieteni credincioşi trebuie să fie bun şi răbdător, să
m anifeste atenţie faţă de nevoile altuia. Cinstea şi respectul nu se obţin cu
sila, ci prin generozitate şi prin capacitatea de a îm părţi ultim ul dumicat
cu cel aflat la nevoie.
❖ Orice viaţă trăită bine este o viaţă lungă.
❖ Acolo unde spiritul nu conduce m âna artistului, nu există artă.
❖ Acolo unde moare speranţa, se naşte pustiul.
❖ Ochi şi urechi însetate de secrete străine se vor găsi mereu.
❖ Oare o taină poate fi păstrată pentru multă vreme când gura lumii,
asemenea valuîui mării, scoate brusc totul la iveală?
❖ Dacă te înarm ezi cu răbdare şi dai dovadă de silinţă, seminţele sădite
ale cunoaşterii vor da cu siguranţă roade bune. Rădăcina cunoaşterii e
amară, dar fructul este dulce.
❖ Fierul, dacă nu-şi află o întrebuinţare, rugineşte, apa stătută se împute
sau îngheaţă când e ger, iar m intea omului, neaflându-şi întrebuinţare, se
ofileşte.
❖ Pictura este poezie care se priveşte, iar poezia este o pictură care se
ascultă.
❖ Pictura se confruntă şi se întrece cu natura.
❖ Dulceaţa trebuie plătită cu amărăciune.
❖ Cunoştinţele care nu s-au născut din experienţă - m am ă a oricărei
certitudini - sunt sterile şi pline de erori.
❖ Şi leilor li se mai întâmplă să aibă zile m ai proaste, când totul merge
anapoda şi când nenorocirile îi pândesc la fiecare pas.
❖ Adevărul e unica fiică a timpului.
❖ Adevărata iubire se arată la nevoie. Asem enea focului, cu cât ea luminează
m ai tare, cu atât m ai întunecată este bezna nopţii.
❖ Aşa cum o haină călduroasă ne fereşte de frig, aşa ne fereşte de supărare
stăpânirea de sine. Sporeşte-ţi răbdarea şi liniştea spirituală, iar supărarea,
oricât ar fi ea de amară, nu te va atinge.
❖ Cine trăieşte cu frică, de frică va muri.
❖ Cine nu pedepseşte răul, acela îl ajută să se petreacă.
❖ Găinile pot trăi în pace şi armonie sub acelaşi acoperiş, dar doi cocoşi nu
pot încăpea niciodată în acelaşi coteţ - asta le e firea.
❖ M ai bine mori decât să te chinui în captivitate.
❖ Orice obstacol se depăşeşte prin perseverenţă.
❖ Ştiinţa e com andantul, iar practica, soldaţii acesteia.
❖ Nu întotdeauna ceea ce e frum os e şi bun.
❖ Niciodată nu trebuie să dispreţuieşti un sfat bun, mai ales când te afli
într-un loc necunoscut.
❖ M ăgarul e gata să suporte toate poverile şi necazurile. Şi oricine, căruia îi
lipseşte stăpânirea de sine şi răbdarea, îl numeşte încăpăţânat.
❖ Jignindu-1 pe celălalt, nu te îngrijeşti de tine însuţi.
❖ Am prim it de la părinţii noştri un dar m ăreţ şi inestim abil - viaţa. Ei ne-
au hrănit şi ne-au crescut fără să precupeţească nici putere, nici iubire. Iar
acum, când ei sunt bătrâni şi bolnavi, e de datoria noastră să-i vindecăm
şi să-i îngrijim!
❖ Cel înzestrat cu talent are parte de o soartă tristă dacă, în loc să-şi dezvolte
şi să desăvârşească posibilităţile, se umflă peste m ăsură în pene şi se
dedă trândăviei şi m ulţum irii de sine. Un astfel de om îşi pierde, treptat,
lim pezim ea şi ascuţimea m inţii, devine înapoiat, leneş şi se umple de o
ignoranţă ruginită care îi roade trupul şi sufletul.
❖ La fel cum o zi trăită bine aduce un somn fericit, la fel, o viaţă trăită bine
atrage după sine o moarte fericită.
❖ E foarte adevărat că acolo unde argumentele raţionale sunt insuficiente,
acestea sunt înlocuite de ţipăt.
❖ E adevărat: cel care nu preţuişte viaţa, nu o merită.
❖ Cere sfatul aceluia care e capabil să se biruie pe sine însuşi.
❖ Potrivnicul care vă arată ce greşeli faceţi e mult m ai util decât prietenul
care vi le ascunde.
❖ Frumuseţea strălucitoare a tinereţii descreşte în desăvârşirea ei din pricina
podoabelor exagerate şi prea elegante.
♦ F a im a se află în m âinile muncii.
♦ Există trei tipuri de oameni: cei care văd, cei care văd când li se arată şi
cei care nu văd.
♦ Aşa cum îngurgitarea fără plăcere a hranei se transform ă în alim entare
sterilă, la fel, şi practicarea fără pasiune a ştiinţei murdăreşte memoria
care devine incapabilă să asim ileze ceea ce îngurgitează.
♦ Cumpătarea serveşte drept pază de încredere în faţa viciilor.
♦ Eu prefer moartea, oboselii. Niciodată nu obosesc să-i slujesc pe ceilalţi.

Erasmus Din Rotterdam

(1469-1536)
U nul dintre cei mai însemnaţi umanişti din perioada Renaşterii şi a Reformei.
S-a născut în oraşul Rotterdam (astăzi, în Olanda). Numele său adevărat este (jerrit
(jem tszoon (în traducere, f i u l lui Cjerard Cjerard). A rămas de timpuriu orfan, iar naşterea
ha nelegitimă (părinţii lui nu au fo s t căsătoriţi în m od oficial) i-a Blocat orice f e l de acces
h o carieră socială, tânărului rămânându-i doar să se retragă la mănăstire, ceea ce, după
câteva ezitări, a şi făcu t. Cei câţiva ani petrecuţi la mănăstire nu au trecut degeaba pentru
Erasmus. Viaţa monahală îi lăsa curiosului călugăr mult timp liber, p e care acesta î l fo lo sea ca
sa citească autori clasici îndrăgiţi şi să se perfecţioneze în limbile greacă şi latină. Tânărul şi
hzestratu l călugăr a atras atenţia prin cunoştinţele sale remarcabile, prin mintea strălucită şi
mdemânarea neobişnuită, cu care stăpânea o exprimare elegantă în limba latină, şi şi-a găsit
irpede protectori influenţi.
Mulţumită acestora din urmă, Erasmus a putut părăsi mănăstirea, da frâ u liber înclinaţiilor
sale mai vechi pentru ştiinţele umaniste şi a putut vizita toate centrele importante umaniste
din vremea sa. M ai întâi ajunge la Cambrai, apoi la Paris. Eramus publică aici prima sa mare
scriere - jtcfagia, o culegere de cugetări şi anecdote aparţinând diferitor autori antici. A ceastă
carte i-a fă cu t numele cunoscut în cercurile umaniste din întreaga Europă. în timpul călătoriei
ia Anglia, s-a împrietenit cu mulţi umanişti, în special cu Thomas More, autorul Utopiei.
După mai multe călătorii (în Anglia, Paris, Orleans, Rptterdam), Erasmus avu şi ocazia de
a lizita Italia, la care tânjea de multă vreme sufletul lui umanist.
Universitatea din Torino i-a conferit o diplomă cu titlu l de doctor în teologie; Papa, în
semn de simpatie deosebită f a ţ ă de Erasmus, i-a dat permisiunea de a duce f e l u l de viaţă şi a
de a se îmbrăca potrivit obiceiurilor din fiecare ţară p e care o vizita. In timpul uneia dintre
nenumăratele sale călătorii a scris celebra satiră Elogiu neSuniei. Universităţile din O xford şi
Cambridge i-au oferit posturi de profesor. Erasmus a ales Cambridge, unde, în decurs de câţiva
ani, a predat limba greacă, fi i n d unul dintre rarii cunoscători ai acestei limbi, la un nivel fo a rte
înalt. A ţinut şi cursuri de teologie, la baza cărora stăteau textul autentic alN oului Testament
şi scrierile Sfinţilor Părinţi.
In an u l 1513, Eramus a mers în (jermania, dar în 1515 s-a întors din nou în Anglia. Din
anul următor a călătorit din nou de-a lungul şi de-a latu l Europei, pentru tot restul vieţii.
De data aceasta, Erasmus a aflat un mecena atotputernic în persoana regelui Spaniei Carol I
viitorul împărat a l Sfântului Imperiu Roman, Carol a l V-lea de Nabsburg). A cesta i-a acordat
titlul de consilier regal, care nu avea nicio legătură cu vreo fu n cţie anume şi nici nu-l obliga să
fie prezent la curtea regelui.
Acest titlu i-a asigurat lui Eramus o situaţie privilegiată, scutindu-lde orice griji materiale,
dându-i posibilitatea să se preocupe exclusiv de pasiunea sa pentru ştiinţă. N ou l titlu nu-i
cerea (ui ‘E rasmus să-şi schimbe firea de căCător: e ( continuă să străbată Europa, ajungând (a
<Bruxe((es, Jăntwerp, Treiburg, <Base( (Numai în uCtimii ani ai vieţii s-a stabitit definitiv (a
<$ase(, unde a şi murit în noaptea de 11 spre 12 iude 1536.

❖ Stomacul nu se umple cu poveşti.

❖ Majoritatea oamenilor sunt nebuni şi fiecare e nebun în felul său.
❖ Omul nu se războieşte cu omul, ci cu sine însuşi, iar inam icul se năpusteşte
mereu asupra noastră tocm ai din lăuntrul propriei noastre firi.
❖ Nebunia creează statul, susţine puterea, religia, cârm uirea şi justiţia. Ce
altceva să fie întreaga viaţă a omului dacă nu un joc al Nebuniei?
❖ Să fim sinceri. Oare nu înţelepciunea l-a adus pe Socrate la cupa cu
otravă?
❖ Fii bănuitor cu tot ce ţi se naşte din avânt sufletesc, chiar dacă e vorba de
ceva cinstit.
❖ Dacă toţi m uritorii s-ar îndepărta de orice fel de frecventare a înţelepciunii
şi şi-ar petrece viaţa num ai în compania prostiei, n-ar mai exista pe lume
niciun bătrân şi toţi s-ar bucura de o tinereţe veşnică. Uitaţi-vă la toţi
aceşti morocănoşi uscaţi care se ocupă cu studiul filozofiei sau cu alte
activităţi dificile şi plicticoase. Nici n-au apucat să devină tineri şi sunt
deja bătrâni. Grijile şi m editaţiile perseverente şi neîncetate le-au pustiit
sufletele, le-au epuizat seva vieţii.
❖ Dacă îţi faci prieteni noi, nu uita de cei vechi.
❖ Când un înţelept intervine într-o discuţie, îi sperie pe toţi nu mai puţin
decât un lup. Dacă trebuie cumpărat ceva, dacă urmează să se încheie o
afacere, dacă, pe scurt, e vorba despre unul dintre acele lucruri fără de
care viaţa noastră nu-i posibilă, acest înţelept ţi se va părea un prostănac
fără seamăn, şi nu o fiinţă umană. El nu poate fi util nici sie însuşi, nid
ţării sale, fiindcă nu se pricepe la cele mai obişnuite lucruri şi e foarte
departe de opiniile generale şi de obiceiurile respectate de toată lumea.
Dintr-o asemenea neconcordantă cu realitatea vieţii şi a moravurilor ia
naştere cu siguranţă o ură faţă de toate cele înconjurătoare, fiindcă în
societatea um ană totul este îm bibat de prostie, totul este făcut de proşti
în mijlocul proştilor.
❖ N im ănui nu-i este interzis să trăiască o viaţă demnă.
❖ Eleganţa e necesară nu num ai în arte, ci şi în toate activităţile
omeneşti.
❖ Uneori, a iubi frum os înseam nă a urî frumos, iar a urî fără prihana
înseam nă a iubi.
❖ Adevărului în sine îi este proprie o forţă de atracţie irezistibilă doar d aci
nu i se adaugă nim ic jignitor, dar num ai proştilor zeii le-au dat ştiinţa di
a spune adevărul fără să jignească pe nimeni.
❖ Cinstea adevărată este o răsplată pentru virtute, şi nu pentru bogăţie.
❖ E pe bună dreptate condamnabil acela care, fiind muritor, nu tinde sfl
devină m ai înţelept decât se cuvine unui muritor, acela care îm p ărtăşeşJ
 cu îngăduinţă defectele mulţimii şi greşeşte respectuos îm preună cu ea.
Dar tocm ai în asta şi constă prostia, mi se va spune. Nu comentez, dar
acceptaţi că tocm ai asta şi înseam nă a juca în comedia vieţii.
❖ Ce credeţi, poate să iubească pe cineva acela care se urăşte pe sine?
❖ Aşa cum nu există nim ic m ai prostesc decât înţelepciunea nesolicitată, la
fel, nu există nim ic mai nesăbuit ca o cumpătare extravagantă. Extravagant
numesc pe oricine nu doreşte să ţină seama de starea instituită a lucrurilor
şi să se adapteze împrejurărilor.
❖ Mai bine să ştii mai puţine şi să iubeşti m ai mult, decât să ştii mai multe
şi să nu iubeşti.
❖ Orice lucru are două fatete, iar aceste două fatete nu seamănă deloc una
cu alta. La exterior, totul pare mort, dar dacă-ţi arunci privirea în interior,
vezi viaţa, şi invers, sub aparenţa vieţii se ascunde moartea, sub frumuseţe,
sluţenia, sub abundenţă, o sărăcie vrednică de milă, sub ruşine, faima,
sub ştiinţă, ignoranţa, sub putere, infirmitatea, sub nobleţe, ticăloşia, sub
bucurie,' tristetea.
/
❖ Natura înţeleaptă i-a învelit pe noii-născuţi într-un văl de prostie, care,
vrăjindu-i pe părinţi şi pe educatori, îi recompensează pentru eforturile
lor, le oferă micuţilor dragoste şi ocrotire.
❖ Bărbaţii sunt născuţi pentru activităţi de comandă şi, de aceea, au trebuit
să capete câteva picături de raţiune în plus.
❖ E uşor să începi un război, greu e să-i pui capăt.
❖ Ignoranţa e m am a îngâm fării, iar erudiţia dă naştere modestiei.
❖ Nu există nim ic m ai im portant decât victoria asupra ta însuţi.
❖ Niciun bun al vieţii nu este plăcut dacă nu-1 îm părţi cu prietenii.
❖ Viciul constă tocm ai în a face ceva rău ca pe ceva bun.
❖ Nimeni să nu-şi asume în mod nechibzuit un lucru atât de important cum
este cunoaşterea de sine.
❖ Spuneţi cinstit, ce bărbat ar fi de acord să se înham e cu frâul căsniciei
dacă, după obiceiul înţelepţilor, ar fi cântărit în prealabil necazurile vieţii
de cuplu?
❖ Ruşinea e nepotrivită pentru cel aflat la nevoie.
❖ Natura omenească e în aşa fel alcătuită încât nim eni nu e ferit de vicii
grele.
❖ Tot ceea ce greşim la tinereţe, vom plăti la bătrâneţe.
❖ Vrei ca, mâniindu-te, să fii lăudat? Atunci m ânie-te pe viciu, şi nu pe
persoană.
❖ Credinţa creştină, se pare, se aseamănă cu un fel de prostie şi este
incompatibilă cu înţelepciunea. Că doar nu întâmplător îi sunt proştii
plăcuţi lui Dumnezeu.
❖ Biserica a fost întemeiată pe sânge, întărită cu sânge şi a crescut prin
sânge.
 Marsilio Ficino
(1 4 3 3 -1 4 9 9 )
Umanist italian şifilo z o f neoplatonic. Я fo st unul dintre gânditorii de seamă ai Renaşterii
timpurii şi unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai platonismului renascentist.
S-a născut la Figline Valdamo. A studiat limbile latină şi greacă, filo z o fa şi medicina.
A fo st interesat de filozofia lui Rlaton şi, mulţumită protectorului său, Cosimo Medici, şi a
urmaşilor acestuia, s-a putut dedica în întregime preocupărilor ştiinţifice.
In anul1462, Ficino a devenit Lider recunoscut a l academiei platonice de la Florenţa —unul
dintre cele mai importante centre intelectuale ale epocii Renaşterii. In anul 1473, a devenit
preot şi a ocupat câteva funcţii înalte în ierarhia clericală. Traducerile făcu te de Ficino în
lim6a latină a operelor lui Platon şi Florin, primele traduceri complete ale acestor gânditori în
Occident, au fo s t utilizate până în secolul alXVlII-lea. Ficino a mai tradus în latineşte şi alţi
filozofi neoplatonicieni (Iamhlichus, Proclus, Porfir etc.), precum şi tratatul Corpus LHermeticus.
Larg folosite erau şi comentariile sale la scrierile lui Platon şi ale lui Plotin, iar comentariile
sale la dialogul platonician (Banchetul au fo s t izvorul a nenumărate idei despre iu6ire ale
gânditorilor, poeţilor şi scriitorilor Renaşterii.
Potrivit lui Ficino, Platon privea dragostea ca pe o relaţie spirituală între fiinţele umane,
întemeiată pe dragostea originară lăuntrică pentru Zeu. Scrierea filozofică principală a lut
Ficino —Teologia platoniciană a nemuririi sufletului —este un tratat metafizic în care doctrina
lui Platon şi cea a neoplatonicilor sunt puse în acord cu teologia creştină. Această lucrare -
opera cea mai sistematică din întreg platonismul italian din epoca Renaşterii —reduce Cosmosul
la cinci principiifundamentale: Dumnezeu, spiritul ceresc, sufletul raţional, calitatea şi trupul
Tema principală a acestei scrieri este nemurirea sufletului. Sarcina vieţii omului este, potrivit
lui Ficino, contemplarea care are drept punct fin a l vederea nemijlocită a lui Dumnezeu, dar
întrucât acest scop fin a l se atinge foarte rar în timpul vieţii, trebuie postulată o viaţă viitoare
a sufletului, viaţă în care sufletul îşi realizează adevărata menire. <£, de asemenea, cunoscut
şi tratatul Cartea despre religia creştină. Corespondenţa lui Ficino reprezintă un izvor bogat
de informaţii biografice şi istorice, multe dintre aceste scrisori fiin d adevărate mici tratate
filozofice. între alte lucrări dedicate teologiei, medicinei şi astrologiei, poate f i amintită şt
scrierea Trei cărţi despre viaţă.

❖ Orice lucru este în sine fie cauză, îndreptată spre noi, fie efect, pornind
de la noi.
❖ Când vorbim despre dragoste, ea trebuie înţeleasă ca dorinţă de frum useţe
fiindcă în aceasta constă definiţia dragostei la toţi filozofii.
❖ Frumuseţea este de trei feluri: a sufletelor, a trupurilor şi a vocilor.
Frumuseţea sufletelor poate fi înţeleasă cu mintea, cea a trupurilor, cu
privirea, cea a vocilor, cu auzul.
❖ Dragostea este dorinţa de a ne desfăta cu frumuseţea. Iar frum useţea este
un fel de strălucire care atrage sufletul omenesc.
❖ Gândul trebuie să fie îndreptat către necuprins.

Francesco Guicciardini
(1 4 8 3 -1 5 4 0 )
Om politic italian, istoric şi autor de tratate politice.
S-a născut la Florenţa la 6 martie 1483. Contemporan şi prieten cu Machiavelli, Cjuicciardm
a făcu t o carieră politică în calitate de ambasador a l Florenţei în Spania (1511-1514), de vicenş
j{administraţiei papale (1516—1534), de generaia(armatei papale, de consider a(Râpei Clement
a i l/II-Cea şi de cetăţean influent aC Elorenţei, după căderea repuSdcii.
Scrierea sa însemnări pofitice şi civiie (1525—1529) se remarcă prin judecăţi profunde. In
anul 1536, după întoarcerea (a ECorenţa, a început să lucreze (a opera sa monumentaCă Istoria
Itadei, care a acoperit în totaC o perioadă începută în anul 1494 şi încheiată în 1534. (Această
operă, deşi rămasă neterminată, conţine o descriere istorică obiectivă a perioadei războaielor
dintre Itada şi Eranţa.
Quicciardini a fo s t un administrator priceput, un comandant midtar înzestrat; mintea sa
strălucită şi capacitatea de a prevedea evenimentele i-au permis să-i prevină pe aceia în slujba
cărora se găsea în privinţa pericolelor apropiate şi să-i ferească de serioase neplăceri.
Cjuicciardini a murit la vila sa din JArcetn la 23 mai 1540.

❖ Nu există prietenie lungă, nici supunere, nici camaraderie, acolo unde

unul nu se acomodează cu celălalt.
❖ Nu trebuie să nesocoteşti îndeplinirea datoriei num ai din teama de a nu-
ţi face duşmani sau de a nu fi pe placul cuiva.
❖ îndeplinirea datoriei aduce omului o faim ă de pe urm a căreia câştigul e
mai m are decât răul din partea unui presupus duşman.
❖ Nu există nim ic mai de preţ decât prietenii; nu pierdeţi aşadar ocazia de
a vă face prieteni, ori de câte ori puteţi.
❖ Trebuie ca nim eni să nu uite că va muri, dar să trăiască astfel ca şi cum
ar avea de trăit veşnic.
❖ Natura ne-a dat posibilitatea să nu ne gândim la moarte, fiindcă dacă ne­
am gândi la ea, lumea ar fi nem işcată şi înţepenită.
❖ Fie ca nerecunoştinţa multora să nu vă îndepărteze de la facerea binelui;
fiindcă pe lângă aceea că binefacerea în sine, fără a urm ări alte scopuri,
e un lucru nobil, poţi întâlni, făcând binele, atâta recunoştinţă din
partea cuiva, încât aceasta va servi drept recunoştinţă pentru întreaga
nerecunoştinţă a altora.
❖ Cea m ai m are încercare a omului nu e aceea de a rezista eşecurilor, ci
fericirii.
❖ Toţi au defecte, unii - mai multe, alţii - mai puţine. Iată de ce nici priete­
nia, nici ajutorul, nici com unicarea n-ar fi posibile, dacă nu ar exista
răbdarea.
❖ Omul care se bucură de o faim ă răsunătoare nu va simţi niciodată lipsa
prietenilor, a simpatiei şi a bunăvoinţei oamenilor.

Ivan cel Groaznic (Ivan Vasilievici al IV-lea)

(1 5 3 0 -1 5 8 4 )
Mare cneaz a l întregii (Rusii, primul ţar rus (din anul 1547), reprezentant a l dinastiei
Riunkovici. (După urcarea pe tron, a trecut imediat la cucerirea banatului 'Kazanului. După a
treia încercare, Kazanul a fo s t cucerit, fa p t care a condus la trecerea sub dominaţia ţarului a
întregii regiuni din vecinătatea A/olgăi. In anul 1556, armata moscovită a cucerit JAstrahanul.
Stepele Volgăi, până la (Marea Caspică, au fo st incluse în componenţa Rusiei. In anul 1549,
a convocat primul „zemsfj sobor” din istoria Rusiei, un organ administrativ în componenţa
căruia intrau aristocraţii şi funcţionarii superiori (inclusiv Duma 6oierilor), Sfântul Sinod a l
şefilor (Bisericii Ortodoxe Ruse şi reprezentanţii orăşenilor şi ai negustorilor (starea a treia),
şi căruia i se încredinţa luarea tuturor hotărârilor importante în conducerea statului. în anul
1557, a început războiul livonian, în care, într-o primăfază , Ivan a avut succes. Armata rusă a
cucerit oraşele Narva, Neihausen, Dorpat şi încă 20 de oraşe. Ulterior însă, Rusia s-a războit
cu Danemarca, (Polonia şi Elveţia.
După moartea iubitei sale soţii, Anastasia Rpmanova, ţarul a suferit o cădere psihică, ceea
ce l-a condus, în cele din urmă, la o boală maniacală, izvor a l faptelor sale crude şi nebuneşti.
D esfrâul şi destrăbălarea au pus în curând stăpânire pe curte, devenind un fa p t obişnuit.
In anul 1564, Ivan cel Cjroaznic pleacă subit din Moscova şi începe să trăiască în mahalaua
A lehsandrovshi. Boierii şi clerul l-au implorat să se întoarcă la conducerea statului. Ţarul a fost
de acord, cerându-le însă dreptul de a instaura opricinina (regim politic de teroare. Opricinihii
îi raportau ţarului tot ce se întâmpla în jurul său, aveau obligaţia de a-i ucide pe toţi cei care
aparţinuseră zemstvei sau le puteau jefu i casele. Duşmanii lui Ivan ce Cjroaznic — reali sau
închipuiţi - erau persecutaţi sau executaţi. Oraşe întregi au căzut pradă unei terori animalice,
în anul 1572, opricinina este desfiinţată oficial, deşi execuţiile au continuat.
In anul 1578, soldaţii ruşi au suferit o înfrângere serioasă la Wenden (astăzi, în Letonia).
Polonezii au ocupat o serie de oraşe ruseşti. Aproape toate oraşele cucerite în vremea războiului
livonian au fo st pierdute, şi au început tratativele de pace. Ivan cel Cjroaznic a renunţat la
orice pretenţii fa ţ ă de teritoriile pierdute.
Ţarul a avut opt copii de la cele cinci soţii, dar după moartea sa au rămas doar doifii: debilul
Eiodor şi micuţulDmitri, bolnav de epilepsie. După moartea acestora, dinastia Riurihovici n-a
mai avut niciun pretendent la tronul rus.

❖ D um nezeu îi iartă mai degrabă pe cei care s-au spânzurat decât pe cei
care au murit de dragul vanităţii.
❖ Pentru tot ce ni s-a întâm plat rău, germ anii au fost de vină!
❖ Dacă sunteţi răi, atunci de ce ştiţi să faceţi bine copiilor voştri, şi dacă vă
consideraţi buni şi inimoşi, atunci de ce nu faceţi bine şi copiilor noştri,
ca şi alor voştri?
❖ Cum să poată înflori copacul, dacă i s-au uscat rădăcinile? La fel şi aici:
câtă vreme în stat nu va fi ordinea necesară, de unde vitejie războinică?
Când un com andant nu-şi întăreşte constant armata, el va fi mai degrabă
învins, decât învingător. Tu, aşadar, dispreţuind toate acestea, lauzi doar
vitejia, dar pe ce anume se întem eiază vitejia - pe tine nu te interesează.
❖ Nu se cuvine ca bărbaţii nobili să se certe asemenea oam enilor simpli.
❖ Oare se cuvine ca ţarul, dacă e lovit peste obraz, să-l întoarcă şi pe celălalt?
Cum să m ai poată ţarul domni, dacă încuviinţează să fie necinstit?
❖ Pentru vânătoarea de iepuri e nevoie de mulţi câini, pentru a-i învinge pe
duşmani, e nevoie de mulţi războinici. Cine, aşadar, având minte, îşi va
ucide fără motiv supuşii?

Jami (Nur ad-Din Abd ar-Ahman Jami)

(1 4 1 4 -1 4 9 2 )
Eilozof şi scriitor persan (tadjic).
Este considerat a f i ultimul poet din perioada clasică a poeziei în limba fiarsi. Tatăl său â
Ju st o persoană cu o mare influenţă spirituală. Şi-a făcu t studiile la dlerat şi Samarhand; a
wfiizat să fa c ă o carieră Ca curte şi s-a alăturat ordinului sufist „naqshbandi”, care l-a atras prin
mdemnurile privind săvârşirea binelui. De perioada timpurie a creaţiei lui Jam i ţin tratatele
sufiste în proză, prima parte a poemului Lanţul de aur şi, de asemenea, opere laice de genul
tmtatelor despre ritm şi metrică, un manual de elaborare a rebusurilor versificate (mu’amma - o
srtă foarte dificilă care a fo s t răspândită pe scară largă în secolul a lX d ’-lea.)
■Perioada de înflorire a activităţii lui literare, de după anul 1474, debutează cu qasidele
filozofico- religioase (Marea tainelor şi Strălucirea spiritului şi cu culegerea de biografii ale
sfinţilor sufiţi(Adierea prieteniei din lăcaşul sfinţeniei. în această perioadă, Jam i termină ciclul
de poeme Şapte coroane (Constelaţia 'Ursa Mare). In poemele care î l constituie, Solomon şi
Absal, Iusuf şi Zulefia şi Leili şi Mejnun, poetul se foloseşte de genul clasic a l povestirii de
dragoste pentru a expune învăţătura sufistă despre depăşirea iubirii carnale în drumul către
iubirea adevărată, şi anume cea divină. La fel, sunt foarte cunoscute poemele Darul nobililor,
Mătăniile celor fără de prihană şi Lanţul de aur.
Vltimii ani ai vieţii lui Jami sunt marcaţi de crearea (Baharistanul, a trei divanuri lirice şi
j -Tratatufui cfespre muzică. Qândit ca replică Ca Qulistan a l lui Saadi, (Baharistan constă din
anecdote-povestiri în proză, alternate cu interpolări versificate, şi reprezintă un codex ettc şi
wioral aşa cum şi-l imagina Jami. Creaţia umanistă a lui Jami, pătrunsă de idealuri etice înalte,
a influenţat în mod considerabil atât literatura de limbă persană, cât şi alte literaturi ale lumii
musulmane.

❖ Nepăsarea e izvorul tuturor nenorocirilor.

❖ Cine ridică sabia neomeniei, de a neom eniei sabie va cădea retezat.
❖ Când răul învinge, şi tu cazi.
în binele din tine-ti
t stă salvarea.
♦> Faptele mele - iubirea, operele - iubirea.
O,' viata
/ mea! Fructele taîe - iubirea.
•> Acel ce însuşi nedem n se poartă
Nu poate să ne-nveţe ce e demnitatea.
❖ M ănâncă doar atât cât corpul
Să nu se ruineze din exces.
❖ Pizm a e pentru m inte ce e durerea pentru ochi.
Pizm a poate orbi raţiunea.
❖ Oricât de tare ar răsună ecoul faptelor măreţe,
Ecoul, ca şi slava, au graniţe.
❖ Când haina ţi-o speli în noroi,
Nu aştepta să fie ca şi nouă.
❖ Dacă îi este bătrânului sufletul negru,
Ce folos c-a trăit o sută de ani?
❖ Cel m ai bun dintre oam eni este acela care e cel m ai de folos celorlalţi.
/
❖ Omul nu se înnobilează şi nici nu se înalţă prin rang, ci rangul, mulţumită
omului, devine nobil şi înalt.
❖ Nu se face faima omului cu aur şi argint.
Talentul său şi meşteşugul îi vor aduce faima.
❖ Sufletul nu-ţi chinui în fiecare clipă
în căutare de putere şi de bogăţie-n astă lume.
❖ E măcinat de chinuri variate
Acela care pe toţi îi pizmuieşte
El vede doar necazuri şi duşmani în toate,
Şi-şi simte sufletul în cleşte.
❖ Limbă avem una, iar urechi două,
Ca să auzim multe, dar s-avem grijă ce vorbim.
❖ Răbdarea e-asem ănătoare acelei vrăjitoare
Ce poate să transform e apa-n perlă.
❖ Nu vei putea să judeci tu pe nimeni,
Până când sufletul nu-ţi vei întoarce către bine.

Martin Luther
(1 4 8 3 -1 5 4 6 )
'Teolog şi preot, primul reformator protestant, întemeietorul protestantismului german.
S-a născut intr-o fam ilie de mineri. înainte să se înscrie la "Universitatea din Erfurt, la
Facultatea de Drept, tânărul Martin a studiat la "Magdenburg şi Fisenach. Era interesat în
chip special de teologie. După terminarea studiilor, s-a retras într-o mănăstire a ordinului
augustinian, unde a studiat mistica medievală. A primit titlul de doctor în teologie, ocupând
poziţia de profesor de teologie la Universitatea din "Witten6erg. A început să creeze propria
teorie, care va deveni în cele din urmă cunoscută su6 numele de luteranism. Esenţa acesteia
consta înfăptu i căfiecare creştin credincios este în contact direct cu Dumnezeu şi nu are nevoie
de mijlocitori în persoana preoţilor de toate rangurile. Luther respingea monahismul, celi6atuf
(preoţia fă r ă căsătorie), cultul sfinţilor, afirmând că omul trebuie să capete mântuirea nufugind
de lume, ci slujind-o, fiindcă aceasta şi este de fa p t adevărata slujire a lui Dumnezeu. Afirma că
Biblia trebuie studiată nu în limba latină, ci în limba maternă. Luther, de asemenea, interpreta
în fe lu l său anumite chestiuni teologice. Doctrina sa a fo st dezvoltată într-un şir de scrieri.
Lutherfiin d un propovăduitor neobosit. A fo s t excomunicat din Biserică de Papa Leon alX-Cea
ca fiin d un eretic incorigibil.
A scris tratatul Nobilimii creştine a poporului german, un îndemn la eliberare de sub
influenţa papală. A scris catehisme pentru cler şi pentru oamenii simpli. Contribuţia uriaşă a
lui Luther la cultura germană constă în traducerea Bibliei în limba germană.

❖ O pace statornică e cea mai m are binefacere de pe pământ, de care depind

şi toate bunurile trecătoare - este fructul străvechi al adevăratei sîujiri
dumnezeieşti. Şi acolo unde aceasta se împlineşte, nu au loc războaie,
certuri şi vărsare de sânge, iar acolo unde ea se săvârşeşte incorect,
perm anent se nasc tulburări, dorinţa de a declanşa război şi de a vărsa
sânge.
❖ Aşa cum lucrarea şi cinstea slujirii dumnezeieşti constă în a face din
păcătoşi sfinţi adevăraţi, din afurisiţi, fericiţi, din slugile diavolului, copii
ai lui Dum nezeu, la fel, lucrarea şi cinstea puterii laice constă în a face
oam eni din anim alele sălbatice şi a-i feri de sălbăticie. Ea apără fiecăruia
trupul şi nu perm ite nim ănui să-i aducă vreo stricăciune; ea apără fiecăruia
viaţa, ca nim eni să nu i-o poată lua şi necinsti; ea apără fiecăruia copilul.
 l astfel
ca nim eni să nu i-1 poată lua şi duce cu sine; ea apără fiecăruia casa
şi curtea, pentru ca nim eni să nu poată pătrunde acolo şi să facă vreo
stricăciune; ea apără fiecăruia păm ântul său, vitele, proprietăţile de orice
ftel, pentru ca nim eni să nu i le poată fura sau aduce stricăciuni. în aceasta
X stă diferenţa dintre oameni şi animale.
♦ M inciuna se încolăceşte mereu ca şarpele care nu stă niciodată drept, fie
că se târăşte sau stă liniştit; numai când e mort, e drept şi nu se preface.
♦ Iubirea, asemenea căldurii, trebuie să încălzească din toate părţile şi să
reacţioneze la orice rugăminte a fraţilor noştri.
♦ Iubirea dă naştere la bucurie, voie bună şi libertate în sufletul care slujeşte
cu plăcere aproapele şi nu ţine cont de recunoştinţă, de laudă sau de hulă,
de câştiguri sau de pierderi.
♦ Muzica e cea m ai bună consolare pentru omul întristat.
♦ Aceia care nu caută fericirea o găsesc mai repede decât ceilalţi; fiindcă
aceia care caută fericirea uită că cel mai sigur mod de a o obţine pentru
sine e acela de a o căuta pentru ceilalţi.
♦ Nimeni nu trebuie să-şi părăsească aproapele când el se află la nevoie.
♦ Fiecare e obligat să-şi ajute şi să-şi sprijine aproapele dacă vrea ca şi el să
fie ajutat când îl loveşte vreo nefericire.
♦ Menţin ceea ce cred, altfel nu pot, şi aşa să-mi ajute Dumnezeu!

Nicollo Machiaveli
(1 4 6 9 -1 5 2 7 )
‘F ilozof italian.
S-a născut într-ofamilie de nobili. La vârsta de treizeci de ani, a devenit secretar a l Consiliului
Je zece oameni care conduceau treburile Republiciiflorentine. Vlterior a fo st destituit şi exilat
in locurile natale, unde a scris lucrări de istorie, filozofie şi teorie militară. E l a încercat să
descopere în acestea legile evoluţiei statului şi influenţa personalităţilor remarcabile asupra
mersului istoriei. Considera că cea mai bună form ă de guvernare este republica, înţelegând prin
aceasta că, în condiţiile contemporane ale Italiei din vremea sa, singura posibilitate viabilă este
concentrarea puterii în mâinile unui singur conducător. In lucrarea (Principele, sunt descrise în
amănunt normele de conduită ale unui astfel de conducător, pentru care orice mijloace sunt
acceptabile în vederea atingerii scopurilor stabilite.
Dintre scrierile sale fa c parte tratatul Despre arta răzSoiului, un Discurs asupra primelor
zece cărţi ale lui T itu s £ iv iu s (în patru volume), (principele, Istoria ‘Florenţei, comedia
.M ătrăguna, un ciclu de poeme carnavaleşti, sonete şi nuvele.

♦ Majoritatea oam enilor sunt mulţumiţi de viaţa lor atâta timp cât nu te
atingi de onoarea sau de proprietăţile lor.
♦ Războiul este singura obligaţie pe care principele nu o poate delega
altcuiva.
♦ Toate lucrurile din lume, din toate timpurile, sunt aceleaşi încă din
vrem urile antice. Şi aceasta, fiindcă ele sunt făcute de oam eni conduşi
 de aceleaşi pasiuni care au aceleaşi consecinţe. Iar acest lucru uşurează
cunoaşterea celor viitoare prin mijlocirea celor trecute.
❖ întotdeauna, duşmanul cere să te dai la o parte, în vreme ce prietenul cere
în mod deschis să păşeşti înainte pentru el cu arma în mână. Principii
nehotărâţi aleg, de regulă, să nu intervină, pentru a se feri de pericolele
imediate şi, de regulă, aceasta conduce la prăbuşirea lor.
❖ Sfaturile bune, oricine le-ar da, se nasc din înţelepciunea principiilor, dar
înţelepciunea principiilor nu ia naştere din sfaturile bune.
❖ Prin faptele bune îţi poţi atrage ura la fel ca şi prin cele rele.
❖ Anticii, care proslăveau în unanim itate pe înţeleptul capabil să schimbe
chiar şi m işcarea planetelor, nu se refereau la stele, fiindcă în cele veşnice
schim barea e imposibilă, ci la înţeleptul însuşi; el îşi potriveşte în
perm anenţă pasul cu sine însuşi.
❖ Şi câţi oam eni m inunaţi sunt în iad! îţi va fi oare ruşine să te trezeşti
printre ei? Priveşte-ţi soarta drept în faţă, alungă răul, dar dacă nu te poţi
feri de el, îndură-ţi răsplata cuvenită cu bărbăţie.
❖ Atunci când viclenia şi ticăloşia oam enilor îşi ating marginile, trebuie ca
lumea să se îm puţineze [...] fie prin ciumă, fie printr-o recoltă proastă, fie
prin potop: pentru ca oam enii rămaşi într-un num ăr m ai mic şi care au
scăpat de nenorocire să trăiască mai bine şi să devină mai buni.
❖ Cine nu ştie să se dueleze îl încurcă pe duelistul experimentat.
❖ Oam enii, în cea m ai m are parte, judecă după ceea ce văd, întrucât tuturor
le este dat să vadă, dar numai celor puţini le e dat să atingă. Oricine
ştie cum eşti după înfăţişare, dar num ai puţini ştiu cum eşti în realitate,
iar aceştia din urm ă nu vor îndrăzni să contrazică părerea majorităţii în
spatele căreia stă statul.
❖ Oam enii sunt întotdeauna răi, atâta vreme cât nu sunt atraşi către buna
necesitate.
❖ Oam enii nu ştiu să fie vrednici nici în fărădelegi, nici în binefaceri;
fărădelegea presupune o anum ită m ăreţie sau este, într-o oarecare
măsură, o dovadă a anvergurii sufleteşti pe care aceştia nu sunt în stare
să o atingă.
❖ Oam enii sunt astfel din fire încât se ataşează într-o egală m ăsură atât de
cei cărora le-au făcut un bine, cât şi de cei care le-au făcut un rău.
❖ Oam enilor care s-au obişnuit cu un anum it mod de viaţă nu le place să-l
schimbe, mai ales dacă nu au dat nas în nas cu răul.
❖ Se poate, cred, socoti adevărat că soarta dispune de jum ătate din faptele
noastre, dar ne lasă nouă înşine comanda celeilalte jumătăţi.
❖ Călugării... din cauza lor, noi, italienii, am răm as fără religie şi ne-an
cufundat în vicii.
❖ Trebuie ca noi, odată şi pentru totdeauna, să respingem ideea că treburii!
lumii sunt conduse de Dum nezeu şi de soartă şi că oamenii, cu m intă
lor, nu pot schim ba nim ic în această privinţă.
❖ Nu trebuie să dai nim ănui sfaturi şi nici să te foloseşti de sfaturile altcuiva
 în afara sfatului universal: regula fiecăruia constă în ascultarea poruncii
sufletului şi în fapta curajoasă.
<*Nu merită să te bazezi pe ideea că se poate lua o hotărâre fără cusur, ci,
dimpotrivă, trebuie să te împaci pe loc cu ideea că orice hotărâre e îndoielnică,
fiindcă aşa e în firea lucrurilor, şi anume că, ferindu-te de o neplăcere, cazi
în alta; dar exact în aceasta constă înţelepciunea, şi anume în cântărirea
posibilelor neplăceri şi în socotirea ca bun a răului cel mai mic.
❖ Nu trebuie să tolerezi dezordinea ca să te fereşti de război, fiindcă de
război nu scapi, iar în acesta îţi vei pierde superioritatea.
❖ Tărăgănarea poate duce la orice, fiindcă tim pul aduce cu el atât rău, cât şi
bine, atât bine, cât şi rău.
❖ Distanţa dintre cum trăiesc oam enii şi cum ar trebui să trăiască este
atât de mare, încât cel care respinge realitatea de dragul a ce se cade
acţionează m ai degrabă în dauna decât spre binele său, întrucât, dorind
să profeseze binele în toate situaţiile vieţii, el va pieri negreşit, ciocnindu-
se de o majoritate de oam eni cărora binele le este străin.
❖ Fortuna reprezintă legile încă necunoscute, dar naturale, ale tim pului şi
istoriei, dar care pot fi cunoscute şi, în felul acesta, supuse omului.
❖ Speranţa e bună, dar cea mai ferm ă apărare e aceea care depinde de tine
şi de curajul tău.
❖ Deşi noile reguli schim bă conştiinţa oamenilor, trebuie încercat ca, în
starea lor modificată, regulile să păstreze cât mai mult din cele vechi.
❖ Omul nu-şi poate impune să se întoarcă dintr-un drum pe care, până nu
demult, prospera.
❖ Această putere primeşte cu uşurinţă denumiri, dar denumirile nu capătă
putere.

Margareta De Navarra
( 1 4 9 2 -1 5 4 9 )
(Prinţesăfranceză, sora regelui Erancisc I. JAfo s t soţia prinţului C arolaliV -lea de JAlenţon,
mort la scurt timp după 6ătălia de la <Pavia. în an u l 1527, se căsătoreşte pentru a doua oară,
cu (Kenric a lII-le a de (Navarra, iar după moartea acestuia, în an u l 1543, preia ea însăşi domnia
regatului de (Navarra.
(Margareta de (Navarra a fo s t toată viaţa devotată fratelu i său, a făcu t, la (Madrid, demersuri
pentru eli6erarea lui după înfrângerea de la (Pavia şi a form at pe lângă curtea acestuia o
societate culturală activă. Eără să renunţe la catolicism şi fiin d destul de indiferentă f a ţ ă de
propria credinţă, (Margareta de (Navarra a fo s t o protectoare a protestanţilor; curtea ei a fo s t un
centru important a l vieţii culturale din Eranţa acelor vremuri. L a ea a găsit refugiu Erasmus de
Rotterdam; prietenii ei apropiaţi erau Clement (Marot, Ronsardşi alţi poeţi. E a însăşi cunoştea
limSile clasice, greaca şi latina, îndrăgea preocupările ştiinţifice şi avea o influenţă însemnată
asupra multor oameni remarcaSili din acea vreme.
în acest sens, (Margareta de (Navarra a fo s t o precursoare a gazdelor strălucitoare care au
iniţiat saloanele literare în secolul a l X V lII-lea.
Versurile ei, tipărite în timpul vieţii su6 titlul ‘MărgăritareCe prinţesei Margareta, sunt
fo a r te modeste; în ele predomină suSiectele religioase, stilu l este sec, pedant şi retoric.
❖ Dacă se dovedeşte că acea de care te-ai îndrăgostit îţi seamănă ca două
picături de apă şi vrea tot ceea îţi doreşti şi tu, nu pe ea o vei iubi în
realitate, ci doar pe tine însuţi.
❖ Cât de nechibzuit e omul care, pe lângă binele avut, m ai caută şi alte
bunuri. Nemulţumit de ceea ce are şi aflat în goană după ceva mai mult,
el pierde şi ceea ce are.
❖ Dragostea e oarbă şi e capabilă să-l orbească pe om în aşa măsură, încât
calea care i se pare cea m ai sigură se dovedeşte a fi cea mai alunecoasă.
❖ Oam enii proşti sunt gata să caute răul oriunde, numai acolo unde se află
de fapt, nu.
❖ Orice poate fi îndurat, dar nu şi trândăvia.
❖ Nu crim a se pedepseşte, ci prostia.
❖ Dragostea adevărată şi ingeniozitatea sunt uneori proprii acelora de la
care ne aşteptăm cel m ai puţin.
❖ Dragostea adevărată nu recunoaşte niciun fel de porunci şi legăminte.
❖ Nu există foc fără fum , însă mi s-a întâmplat să văd de multe ori fum
acolo unde nu era niciun foc.
❖ Nestatornicia este întotdeauna demnă de condamnat.
❖ Supărarea are m ai multă putere asupra femeii, decât iubirea, mai ales
dacă această femeie are o inim ă nobilă şi orgolioasă.
❖ Cele mai grele suferinţe sunt suferinţele din iubire.
❖ Cel mai ignorant se dovedeşte a fi acela care consideră că ştie tot.
❖ Dulce nu e răzbunarea care ucide duşmanul, ci aceea care păstrează viaţa
prietenului adevărat.
❖ Mai puternici decât orice sunt aceia care îşi îndreaptă puterile către facerea
de bine.
❖ Bătrânii sunt obişnuiţi să creadă că ei sunt întotdeauna m ai înţelepţi decât
generaţia care vine din urmă.
❖ Acela care face bine celorlalţi, îşi aduce sie însuşi bucurie.
❖ Cel m ai greu pentru om e să facă faţă supărării şi furiei.
❖ Un om chiar ştie ceva, când e convins că nu ştie nimic.
❖ Omul care este cunoscut pentru înclinaţiile sale rele va fi mereu expus
bănuielilor.
❖ Omul nu-şi poate stăpâni pe deplin inim a şi nu poate prin voinţă proprie
să-i impună să iubească sau să urască.

Michelangelo Buonarroti
(1 4 7 5 -1 5 6 4 )
Renumit sculptor italian, pictor, arhitect şi poet a l Renaşterii.
Numele său întreg este Michelangelo di Ludovico (Buonarroti Simoni. Educaţia elementară
a primit-o într-o şcoală latină din Florenţa. îş i fa c e ucenicia de pictor în atelierul lui Domenico
 (jhirlandaio, iar p e cea de sculptor, pe lângă (Bertoldo di (jiovanni şi pe baza statuilor antice
fila te în grădina lui Lorenzo de Medici, conducătorulpolitic a l Florenţei. L a curtea lui Lorenzo
de Medici, a fă c u t cunoştinţă cu filo z o fia neoplatonistă, care a exercitat o influenţă puternică
asupra creaţiei şi a concepţiei sale despre lume. înclinaţia către form ele monumentale s-a fă cu t
simţită încă de la primele sale lucrări —Madonna della Scala şi Lupta centaurilor.
La Rpma, Micbelangelo a continuat studierea sculpturii antice. Din această perioadă
datează statuia (Bacbus beat şi grupul statuar Dietă, care reprezintă o mărturie a maturităţii
artistului. După ce s-a întors, în an u l 1501, la Florenţa, autorităţile îi solicită realizarea unei
statui de cinci metri şi jum ătate a lui David, care urma să f i e amplasată în piaţa centrală a
Florenţei drept sim bol a l libertăţii republicii. Micbelangelo nu l-a reprezentat pe D av id sub
form a unui adolescent firav care retează capu l lui (joliat, cum fă cea u maeştrii secolului a l XV-
lea, ci ca pe un tânăr frumos, cu o constituţie atletică, plin de încredere în fo rţele sale, surprins
in momentele de dinaintea luptei.
In an u l 1505, Papa Iuliu a lII-le a l-a chemat pe sculptor la Roma, solicitându-i realizarea
propriului mausoleu funerar. Proiectul lui Micbelangelo presupunea crearea unui mausoleu
vertical, împodobit cu patruzeci de statui. Indiferenţa pe care Papa Iuliu a l II-lea a arătat-o
repede f a ţ ă de acest proiect şi oprirea fin anţării lucrărilor au dus la cearta dintre papă şi artist,
precum şi la plecarea demonstrativă a lui Micbelangelo la Florenţa, în an u l 1506. L a Rpma s-a
intors numai în an u l 1508, cân d Papa Iuliu a l II-lea i-a solicitat pictarea Capelei Sixţine.
Frescele tavanului Capelei Sixţine (realizate în perioada 1508-1512) reprezintă cea mai
grandioasă dintre realizările lui Micbelangelo. F l a elaborat un plan propriu a l frescelor care
stârnesc şi azi interpretări diferite. Frescele includ nouă mari compoziţii în oglinda bolţii pe
teme biblice din Cartea Facerii —de la „Facerea lumii”pân ă la „Potop”, douăsprezece personaje
uriaşe, sibile şi prooroci, ciclul „Strămoşii lui Ffristos”. Creaţia lui Micbelangelo reprezintă zeci
de personaje remarcabile care populează un univers grandios şi care sunt înzestrate cu trăsături
titanice şi cu o colosală energie spirituală.
După moartea lui Iuliu a l II-lea, Micbelangelo începe iarăşi să lucreze la mausoleul fu n erar
a l acestuia şi creează trei statui - Sclav murind, Sclav înlănţuit şi Moise.
Spre deosebire de sculptorii contemporani cu el, e l nu prelucra blocul de marmură din toate
părţile, ci numai dintr-una singură, ca şi cum ar f i exţras o siluetă din masa. de piatră; în versurile
sale, e l spune nu o dată că sculptorul eliberează doar personajul deja ascuns în piatră.
In anul 1516, papa Leon alX -lea de M edici i-a încredinţat lui Micbelangelo realizarea unui
proiect de fa ţ a d ă a bisericii San Lorenzo din Florenţa. Micbelangelo dorea să fa c ă din această
faţadă o „oglindă a întregii Ita lii”, dar lucrările au fo s t întrerupte din insuficienţă de fonduri,
în anul 1520, cardinalul (jiuliano Medici, viitorul Papă Clement a l V ll-lea, l-a însărcinat
pe Micbelangelo cu transformarea noii sacristii a bisericii din San Lorenzo în criptă pentru
fam ilia Medici. Lucrul la acest proiect a fo s t întrerupt de revolta împotriva fam iliei Medici
între anii 1527 şi 1530 şi nu a fo s t încheiat până în momentul plecării lui Micbelangelo la
Rpma, în 1534. Statuile realizate de e l au fo s t adăugate mult mai târziu.
în anii petrecuţi la Florenţa, s-a form at stilu l deosebit a l lui Micbelangelo arhitectul,
remarcându-se printr-o plasticitate ieşită din comun şiprintr-o bogăţie imagistică.
Mutarea artistului la Rpma, în a n u l1534, inaugurează ultima şi cea mai dramatică perioadă
a creaţiei sale. Micbelangelo se apropie de cercul creat în ju ru lp oetei Vittoria Calonna; ideile
cu privire la înnoirile religioase, care îi preocupau p e membrii acestui grup, au pus o amprentă
adâncă pe viziunea despre lume a artistului. In fresca monumentală Judecata de apoi (1536—
1541), pe altaru l Capelei Sixţine, Micbelangelo se îndepărtează de la tradiţia iconografică,
înfăţişând nu momentul Judecăţii, ci începutul acesteia: Ffristos, cu mâna ridicată într-un
gest pedepsitor surpă în f a ţ a ochilor noştri Universul pe cale să piară. De acelaşi patos tragic
 sunt pătrunse şi ultimele picturi ale lui (Michelangelo, frescele Răstignirea Apostolului (Pavel
şi Convertirea lui S au l
în întregul său, pictura târzie a lui (Michelangelo a avut o influenţă hotărâtoare asupra
form ării manierismului. D ificultatea dramatică a soluţiilor şi plasticitatea lim6ajului
caracterizează sculpturile târzii ale artistului: Dietă cu (Nicodim şi Dietă Rondanini. în ultima
sa perioadă, cea „romană”, (Michelangelo a scris majoritatea celor două sute de poezii care ne-
au parvenit şi care sunt caracterizate de profunzimea gândului filozofic şi de expresivitatea
intensă a lim6ajului.
în an u l 1546, (Michelangelo a fo s t numit arhitect principal a l Catedralei Sf. Detru. A reuşit
să termine în tim pul vieţii partea de răsărit a catedralei şi tam6urul uriaşei cupole, instalată,
după moartea artistului, de Cjiaccomo della Dorta. C elde-aldoilea proiect arhitectonic grandios
a fo s t ansam6lul Capitoliului, încheiat a6ia în secolul alX V lI-lea.
(Michelangelo nu s-a mai întors la Florenţa. D upă moartea sa, trupul artistului a fo s t scos în
taină din Roma şi înmormântat cu fa s t în cripta florentinilor cele6ri din 6iserica Santa Croce.

❖ Mulţumesc lui Dum nezeu pentru că întotdeauna îm i doresc m ai mult

decât pot să obţin.
❖ Orice operă îşi merită preţul dacă include în ea şi o idee.
❖ Copiii mei vor fi operele mele.
❖ Arta e geloasă: ea vrea ca omul să i se ofere în întregime.
❖ Când văd un om talentat sau deştept, care e foarte priceput la ceva sau mai
elocvent decât alţii, nu pot să nu mă îndrăgostesc de el şi să mă contopesc
total cu el, aşa încât deja nu-mi mai aparţin mie însum i.
❖ Nu ştiu ce e m ai bine: un rău folositor sau un bine dăunător.
❖ Creaţia pe creator îl supravieţuieşte...
El va pieri, răpus de-al firii cleşte,
Dar opera-i pe care ne-o propune
Rămâne-n inim i pentru totdeauna.
Eu sufletu-nmiit m i-am încuibat în inim i
Iubitoare. Deci, nu sunt pulbere,
Şi m oartea nu e pentru mine.

Michel De Montaigne
(1 5 3 3 -1 5 9 2 )
D ilozof şi moralist francez. S-a născut într-o fam ilie no6ilă şi 6ogată din regiunea
Aquitania. A primit o educaţie desăvârşită. D upă terminarea colegiului, a devenit jurist. Şi-a
scris principala sa operă, Essais (literal, încercări), la o vârsta deja matură. Scriitorul era u*
adversar a l superstiţiilor, a l fanatism ului, a l oricăror manifestări de cruzime. Sinceritatea
şi profunzimea au fă c u t din această scriere a lui (Montaigne una dintre cărţile preferate de
oamenii de litere p e durata a multor veacuri.
A murit în 1592, în Château de (Montaigne.

❖ Să iei un oraş cu asalt, să izgoneşti ambasadorul, să domneşti asupra

poporului - toate acestea sunt acţiuni minunate. Să râzi, să iubeşti şi să
te porţi blând cu fam ilia ta, fără să fii în dezacord cu tine însuţi - e ceva
deosebit, m ai greu şi m ai puţin vizibil pentru cei din jur.
 Secolele XV-XVI

❖ Doctorul care se apucă pentru prim a dată să vindece un pacient, trebuie să

facă acest lucru cu eleganţă, cu veselie şi în chip agreabil pentru suferind;
un doctor posac nu va progresa niciodată în meseria sa.
❖ Toate mijloacele, cu condiţia să nu fie necinstite, capabile să ne ferească de
nenorociri şi de neplăceri, nu numai că sunt perm ise, dar merită şi toate
laudele.
❖ Mulţumit nu e acela pe care alţii îl cred astfel, ci acela care însuşi se
socoteşte a fi mulţumit.
❖ Sufletul care nu are un scop dinainte stabilit se condamnă singur la pieire,
fiindcă, aşa cum se spune, cine e pretutindeni, nu e nicăieri.
❖ Dacă m i-ar fi dat să m ai trăiesc o dată, aş trăi la fel cum am trăit; nu-mi
pare rău de trecut şi nu mă tem de viitor.
❖ Dacă a trăi în nevoie este rău, atunci nu e nevoie să trăieşti în nevoie.
❖ Dacă poţi fi învăţat slujindu-te de ştiinţa altora, înţelept nu poţi fi decât
pe cont propriu.
❖ Viaţa în sine nu e nici bună, nici rea: ea este un rezervor şi de bine şi de
rău; depinde de ceea ce facem cu ea.
❖ Legile se bucură de un respect general nu fiindcă sunt drepte, ci fiindcă
sunt legi.
❖ La ce ne trebuie cunoaşterea lucrurilor, dacă din cauza acesteia ne pierdem
liniştea şi seninătatea.
❖ Când îm i im aginez în gând un om cu totul dezbrăcat (şi exact de sexul
acela care se consideră a fi înzestrat cu mai multă frumuseţe), când îmi
im aginez cusururile şi neajunsurile sale, toate im perfecţiunile înnăscute,
atunci găsesc că noi avem temeiuri, mai multe decât orice alt anim al, să
ne acoperim corpul.
❖ Cel care nim ereşte dincolo de ţintă, ratează la fel ca şi cel care nu a nim erit
tinta.
r

❖ Cea m ai bună dintre faptele noastre este să trăim în acord cu raţiunea.

❖ Oam enii nu cred în nim ic mai tare decât în ceea ce ştiu cel m ai puţin.
❖ Dacă nu au obţinut cele dorite, ei s-au prefăcut că au dorit ceea ce au obţinut.
❖ Nu există un răspuns m ai înjositor decât o tăcere dispreţuitoare.
❖ Nu există năzuinţă m ai curajoasă decât năzuinţa către cunoaştere.
❖ Nimeni nu-şi dă toţi banii altora, dar tim pul şi viaţa şi-o dă fiecare; şi nu
există nim ic cu care să fim mai risipitori, şi la care zgârcenia să nu fie mai
utilă şi mai lăudabilă.
❖ De vreme ce aceşti oam eni nu au reuşit să se înţeleagă pe sine înşişi şi
propria lor natură, care li se află constant dinaintea ochilor şi înlăuntrul
lor... pot eu să mă încred în opiniile lor despre cauzele fluxului şi refluxului
Nilului?
❖ Ce e minunat, încetează să m ai fie astfel atunci când e nepotrivit.
❖ Omul chibzuit nu a pierdut nim ic dacă s-a păstrat pe sine însuşi.
❖ Cel mai rem arcabil lucru pe lume e să ştii să-ţi aparţii ţie însuţi.
❖ Cea mai bună dovadă de înţelepciune este o voioşie permanentă.
❖ O im aginaţie puternică dă naştere întâmplării.
❖ Moartea trebuie să fie la fel ca viaţa; nu devenim altcineva numai pentru
că murim.
❖ în privinţa suferinţei, lucrurile stau la fel ca şi cu pietrele preţioase, care
strălucesc mai mult sau mai puţin în funcţie de montura în care îe prindem;
la fel, suferinţa ne cuprinde atât cât ne lăsăm noi înşine pradă ei.
❖ Soarta e mai favorabilă acelor întreprinderi în care succesul depinde
exclusiv de ea.
❖ Fericirea omului nu constă deloc în a muri frumos, ci, după mine, în a
trăi frumos.
❖ Laşitatea e m am a cruzimii.
❖ Vanitatea şi curiozitatea - iată cele două bice ale sufletului nostru. Ultima
ne împinge să ne băgăm nasul peste tot, iar prim a ne obligă să nu lăsăm
nim ic incert şi indecis.
❖ O mie de căi abat de la ţintă, şi num ai una singură duce drept la ea.
❖ Ştiinţa de a te m anifesta în esenţa ta naturală e semnul desăvârşirii şi o
calitate aproape divină. Noi tindem să fim altcineva, fără să dorim să ne
cercetăm amănunţit propria fiinţă, şi ieşim din graniţele noastre proprii
fără să ştim de ce suntem cu adevărat în stare. N-are rost să ne înălţăm
pe catalige, fiindcă şi pe catalige tot cu ajutorul propriilor picioare trebuie
să ne deplasăm. Şi chiar şi pe cel mai înalt dintre tronurile din lume, tot
pe fund ne aşezăm.
❖ Omul... O singură rază de soare e îndeajuns să-l aprindă şi să-l distrugă;
e suficient să-i arunci puţin praf în ochi (sau să dai drumul unor albine...)
şi îndată toate legiunile noastre, chiar şi sub comanda unuia ca Pom pei
vor fi cuprinse de panică şi zdrobite cu desăvârşire.
❖ Orice s-ar zice, chiar şi în cazul virtuţii, ţinta finală e desfătarea.

Thomas More
(1 4 7 7 / 1 4 7 8 -1 5 3 5 )
Umanist englez, om de stat şi scriitor.
‘Tatăl său a fo s t funcţionar. O vreme a fo s t novice într-o mănăstire şi apoi a studiat lt
Oaford. întâlnirea cu "Erasmus de Rotterdam a avut o influenţă covârşitoare asupra întregi
vieţi ulterioare a lui More. A activat ca ajutor de judecător, a fo s t membru a l Consiliului dt
Coroană, cancelar a l comitatului de Lancaster, apoi lord cancelar alA ngliei. A fo s t un catoGt
convins, fa p t pentru care atunci cân d regele Angliei, Jfenric a l U i II-lea, s-a autointitulat cap
a l (Bisericii Anglicane (rupându-se de catolicism), More a refuzat să depună jurăm ântul dt
credinţă. Din acest motiv, a fo s t închis în Turnul Londrei, care în acea vreme servea drept
închisoare, unde, pân ă în momentul execuţiei, a scris o mulţime de tratate filozofico-religioase.
L a un an după arestare, a fo s t decapitat la Londra.
Opera sa principală este U topia. E ste autorul unei Istorii a regelui Rţchard a l III-lea.
❖ Preţuim cu toţii binele, num ai după ce l-am pierdut definitiv.
❖ Orgoliul şi setea de faimă deşartă şi de putere, iată şarpele otrăvit care,
odată ce a pătruns în inim ile demnitarilor, îşi face acolo casă până când
distruge totul, prin izolare şi învrăjbire: fiindcă fiecare tinde să fie, mai
întâi, al doilea după primul, pe urm ă egalul celui dintâi şi, în cele din
urmă, cel m ai important şi m ai presus ca primul.
❖ Dacă doriţi să aveţi succes, trebuie să vă purtaţi ca şi cum l-aţi avea.
❖ Femeile, de obicei, urăsc prin natura lor pe aceia pe care bărbaţii lor îi
iubesc, şi nu din răutate.
❖ Sănătatea este plăcerea însăşi sau produce plăcere, aşa cum focul produce
căldură.
❖ Cine este ezitant de la natură, nu numai că el însuşi nu săvârşeşte niciun
fel de faptă vitejească, dar transm ite frica şi tovarăşilor săi.
❖ înţeleptul mai degrabă se va feri de boală, decât să aleagă leacurile
împotriva ei.
❖ Nu există nicio acuzaţie atât de grea încât să nu i se găsească o justificare.
❖ A răpi plăcerea cuiva, insistând pentru obţinerea celei proprii, e nedrept.
❖ Fericirea nu constă în orice fel de plăcere, ci doar în cele cinstite şi
nobile.

Pierre de Ronsard
(1 5 2 4 -1 5 8 5 )
Doet aC Renaşterii franceze.
1Rgnunţând la tradiţia medievala şi alegându-şi drept model de urmat literatura Çreciei şi a
Romei, Ronsard a influenţat în mod hotărâtor evoluţia poezieifranceze din următoarele două secole.
S-a născut în castelul de la <'Poissonnière, p e valea râului Loire, în satu l Couture-sur-Loir
in provincia Vaudomois). După ce şi-a fă c u t studiile într-un colegiu din Navara, a devenit p aj
a l fiilo r regelui Francise I, apoi a l surorii acestuia.
In calitate de secretar a l lui Lazare de Raîf, unul dintre cei mai străluciţi umanişti ai vremii
sale, diplomat cunoscut şi ta tă l lui Antoine de Daïf, Ronsard a vizitat Scoţia, Anglia şi oraşul
alsacian Haguenau. în tim pul celei de-a doua călătorii, a fă c u t cunoştinţă cu mulţi oameni
celeôri, dar, în acelaşi timp, a suferit de o otită cronică, în urma căreia a rămas aproape surd.
Din moment ce, de acum înainte, cariera diplomatică şi cea militară erau pentru e l lipsite de
perspectivă, s-a dedicat cu totu l studierii clasicilor şi poeziei.
împreună cu alţi tineri curteni, la f e l de îndrăgostiţi de ştiinţă, Rpnsard a intrat la Collège
de Coqueret din (Paris, unde d ascăl i-a fo st Jean Dorat. Foţi poeţii Rieiadei se fă cea u remarcaţi
printr-o sârguinţă neobişnuită şi o mare pasiune pentru învăţătură. In anul 1650, Ronsard a
fost ridicat la rangul de poet de curte. După moartea lui Carol a l iX-lea, a trăit la abaţia Croixz
V al din Vandâme şi la Saint-Cosmes (în Fernay). <Rpnsard a murit la Saint-Cosmes-sur-Loire,
in 27 decembrie 1585.
Creaţia lui Rpnsard este inegală. Odeie reprezintă imitaţii clare după Dindar şi Noraţiu.
■Poemul neterminat, L a Tranciade, s-a dovedit un insucces. Cea care i-a adus lui Rpnsard
gloria autentică este lirica, publicată în volumele Versuri de dragoste, Continuarea versurdor
de dragoste şi Sonete pentru FLdena. în poezia de dragoste a lui Rpnsard domină tema timpului
care trece cu repeziciune, a ofiliriiflo rilo r şi a despărţirii de tinereţe, precum şi motivul horaţian
„trăieşte clipa”. Ronsard se dovedeşte a fi, de asemenea, un excelent cântăreţ a l naturii — a l
râurilor, pădurilor, cascadelor. în "Meditaţii despre nenorocirile timpului nostru, Ronsard şi-a
arătat măiestria de satiric a l intrigilor politice. A scris şi fo a rte multe poeme „cu dedicaţie ”
Celebritatea lui a ajuns până în Qermania, Italia, Olanda, "Elveţia şi (Polonia. Readucând Ca viaţă
octosilabul şi decasilabul, Ronsard a insuflat un duh nou în aproape necunoscutul în vremea sa
alexandrin medieval (ca şi în dodecasilab), l-a prelucrat şi i-a conferit o nouă sonoritate.
Mulţumită lui Ronsard poezia fran ceză s-a umplut de muzicalitate, de armonie, diversitate,
profunzime şi volum. A introdus în poezie tema naturii, a iubirii platonice şi senzuale în
acelaşi timp, form a, patetism ul şi un vocabular nou, Ronsard pu tân d f i de aceea considerat pe
bună dreptate fo n d a to ru l poeziei lirice franceze.

❖ Dar ce să fie moartea? Să fie oare-un rău,

Aşa cum ni se pare? Sau poate că murind,
în ceasul cel amar, el ultim ul fiind,
La fel ca-n prim ul ceas, deloc nu ne va fi greu?
❖ Ah, de-am putea-o mitui pe moarte,
Cu aur, - să stea de noi cât m ai departe,
Ar avea un sens, cu siguranţă,
îm bogăţirii să-ţi dedici viaţa.
❖ M ateria e fără moarte, doar formele dispar.
Lumea Domnului e-un teatru. Intrarea-i gratuită,
Cupola lui e-a cerului boltă.
❖ E fericit, e însutit de fericit acela care măsura o ştie,
Care cu înţelepciune urm ează pilda bună
Şi-n sine se încrede, indiferent de vremuri.
❖ M ăreţia sufletului, legea şi judecata dreaptă -
Toate virtuţi - trăiesc în adâncul pădurii,
Şi rar li se oferă luxoasa m antie de purpură.
❖ Lumea e un teatru, iar noi -actori fără de voie,
Destinul atotputernic face distribuţia,
Iar Cerul urm ăreşte cum jucăm!
❖ Mulţimea îi aruncă-n urm ă cuvinte de ocară,
Dar cântăreţul, după moarte, devine ca un zeu.
❖ Prieteni, să păcălim m oartea şi să bem pentru dragoste.
Poate că m âine nu ne m ai este dat să ne vedem,
Azi suntem vii, dar m âine - cine ştie!
❖ Fericirea lumească e-atât de-nşelătoare!
Iar m âine-n pulbere se va preface acela
Care-a tot aşteptat ca regele spre el privirea să-şi coboare
Şi prefăcut în faţa lui se linguşea.
❖ Şi-n carne, şi-n maţe, şi-n sânge, şi-n oase,
D in naştere purtăm în noi ale pasiunii ponoase.
❖ Doar fidelitatea prietenilor e o comoară adevărată,
E m ai de preţ decât toate bogăţiile lumii.
❖ Cu adevărat acela a iubit ce niciodată nu s-a-ntors din drum,
Şi fericit a fost, având o singură iubire.
❖ S-o mai găsi pe lume vreo fiinţă,
Ce caută să-i piardă pe cei de-acelaşi neam?
Căci num ai omul, când are ocazia,
Cu plăcere îi păgubeşte pe cei la fel cu sine.
❖ Să bem! De beti/ ce fi-vom,' să cădem!
Credeţi-mă, că e mai bine să te întinzi băut
în aşternut, decât mormântul să te-nghită treaz.
❖ N-a trecut încă vremea secolului de aur:
Fără de voie, în prezent, în pieptul omului,
Vederea aurului produce tulburare.
❖ Nefericit e dregătorul în preajma căruia se află un linguşitor.
❖ Când vine vorba de iubire, nici mintea, nici inim a, nici sufletul
Nu fac nici două cepe degerate.
❖ Dar nim eni nu e-n stare, de orice soi ar fi,
Să-şi schim be singur, la poruncă, firea,
Să trăiască viaţa altcuiva, să joace rolul altuia.
❖ Aşa-i iubirea şi-aşa-i făcută lumea:
Cine merită fericirea, n-are parte de noroc,
Iar prostului nu i se refuză nimic.
❖ în faţa frum useţii femeieşti, cu toţii devenim neputincioşi.
Ea-i mai presus de zei, de oameni, de foc şi de metale.
❖ Să crape, de-ar crăpa desculţ şi gol,
Acel ce aurul l-a descoperit,
D in vina lui, nimic nu mai e sfânt.
Din vina lui nici m ama nu e mamă,
Iar fiul poate să-şi împuşte tatăl,
Şi fratele se-aruncă, în război, la frate.
❖ Să lupte mintea cu iubirea - n-are sens.
Să se împace cu un zeu, doar zeul e în stare.
❖ Nu merită să te pierzi în visuri despre-o viaţă ideală
în lumea-n care, ca un fum , e totul trecător şi schimbător,
înşelător e totul ca vântul şi ca valul!
❖ Pentru cel ce n-are bogăţie, puţine şanse de înaintare,
Dar şi mai rău e pentru cel bogat, dar fără de onoare!
❖ Vai, nu vremea trece, noi ne trecem.

Sebastian Brant
(1 4 5 8 -1 5 2 1 )
jAutor german de poeme satirice. JA studiat efreptuC şi literatura clasică Ca (Rasei, prim ind
în anui 1480 titlul de doctor în drept. îm păratul ‘M axjmilian i-a dăruit titlul de conte palatin
şi poziţia de consilier. în an u l 1501, (Brant a devenit prefect la Stras6ourg, iar peste doi ani,
cancelar municipal a l oraşului. Celebritatea i se trage de la poem ul satiric Cora6ia nebunilor,
în care critică cu maliţie şi precizie defectele şi prostia contemporanilor. Scrierea s-a bucurat
multă vreme de o popularitate uriaşă datorită bunului simţ, sincerităţii şi fin eţii de spirit, dar
şi datorită unei profunde cunoaşteri a vieţii şi a oamenilor, care îşi fa c e simţită prezenţa în
poem. E l a fo s t editat şi reeditat de fo a r te multe ori, fi in d tradus, mai târziu, în limba latină
şi în majoritatea limbilor europene.

❖ Morala, cunoaşterea, vocaţia,

Depind de educaţie.
❖ Onorată şi puternică e domnia
în care-s lege mintea, omenia,
Iar unde prostul stă şi conduce,
Doar nenorocire aduce.
❖ Mai proşti ca proştii şi m ai orbi ca orbii
Sunt aceia ce nu şi-au educat copiii.
❖ Sfaturi să dea sunt gata toţi,
Când să se-ajute singuri - sunt netoţi.
❖ Da, nici bogăţia, nici puterea
Fără morală n-aduc fericirea.
Prin fapte tu câştigă-ţi dreptul
Pe alţii
/ să-i înveţi
/ la bine.
❖ Prostul nu va putea în veci să înţeleagă
Că m intea sa este beteagă!
❖ Să sporeşti ceea ce ştii,
Să vezi tărâm uri noi, cred eu,
E tot ce trebuie să faci mereu.
❖ Se ştie aşa din moşi-strămoşi:
Un lucru nou atrage proşti.
❖ De n-ar fi fost pe lume beţia,
N-ar fi ştiut omul ce-i robia!
❖ Dacă părinţii sunt deştepţi,
Şi virtuoşi, dar şi modeşti,
Atunci şi fiii li-s oneşti.
❖ Cel care, pentru-a fi la modă, orice-ar face,
Doar proşti în juru-i va atrage.
❖ Când ai făcut o treaba slută
Nu cere sfaturi, că deja-i făcută,
Pe viitor, din timp s-o chibzuieşti,
Ca printre proşti să nu m ai nimereşti.
❖ Cine iubeşte femeia peste măsură,
îşi duce la pieire sufletul:
Când să mai apuci să te închini Cerului,
Dacă femeia e mereu nemulţumită?
/
❖ Cine are multe funcţii/
Nicăieri nu-şi face treaba.
<♦ Cel care se-ascultă doar pe sine,
Şi i-e indiferent de binele obştesc,
Are un caracter porcesc,
Căci ce-i obştesc şi lui îi prinde bine.
<♦ Cine prea uşor se-ncrede,
Sigur în laţ va ajunge să stea.
<• Acel ce nasu-şi bagă peste tot,
Bătut e-adesea ca un câine.
<♦ Nu există pe lume capcane mai înfricoşătoare
Ca plasele şi laţurile tainice,
Pe care femeia, de când e lumea,
Le-ntinde ca să-i prindă pe proşti.
❖ Şi soţu-i blând dacă nevasta-i blândă,
Dar e posac, când rea este nevasta.
❖ Nu există pe lume duşmănie mai mare,
Ca ura dintre cei apropiaţi!
<♦ A cere de pom ană se sfieşte
Acel care-a ajuns în sărăcie,
Nevoii nefiind în stare piept să-i ţie.
Dar trântorul, fireşte,
Cu sărăcia se obişnuieşte.
•> Niciun cuţit nu poate să rănească,
Aşa precum m inciuna ticăloasă.
❖ Trei lucruri face lumea să trem ure
(Al patrulea-i mortal):
Lacheul care ajunge dintr-odată domn,
Flămândul, beţivanul tont,
Şi-acela care spiritul său slab şi carnea
Şi le-a legat de o muiere rea.
❖ De-i tatăl înţelept, copilul îşi învaţă
încă din faşă, tot ce-i poate prinde bine-n viaţă
(Cine nu crede că-i aşa, e tăntălau,
Copilului şi sieşi face rău!)
❖ Da, fie ea, nevastă-ta, frum oasă
Dar dac-a venit pe lume proastă,
Traiul cu ea e-un chin, ca şi c-o iapă surdă...
❖ Acoperişul găurit nu-i bai -
Cumplit e ca nevastă cu-arţag să ai!
❖ Domnesc pe lume trei surate,
Le cheamă: Pizmă, Gelozie, Răutate.
❖ O mică lim bă are omul,
Dar câte vieţi a putut frânge! -
Căci obiceiul i-e în sânge:
Bârfitul, intriga şi zvonul.
 Hans Sachs
(1 4 9 4 -1 5 7 6 )
(Poet german, compozitor.
(Vână Ca vârsta de cincisprezece ani, a învăţat într-o şcoală de limbă Cătină, după care,
vreme de doi ani, a fo s t ucenic intr-un ateder de cizmărie. Sachs a fo s t un poet fecund: în
cataCoguC de versuri p e care C-a aCcătuit Ca începutuC anuCui 1567 erau însemnate 4275 de
cânturi, scrise pe 275 de meCodii, 1700 de opere epice în versuri (istorii, fabuCe, farse) şi 208
poeme dramatice, incCusiv tragedii, comedii şi scenete pentru Săptămâna Patimilor, însumând
cu totuCmai muCt de 6000 de opere. Sachs îşi extrăgea materiaCuCde Cucru din Piblie, din istoria
antică şi din mitologia cCasică, din croniciCe medievale, din CegendeCe şi din cărticele amuzante
pentru oamenii simpli, d l refăcea temele împrumutate în conformitate cu propria sa experienţă
de viaţă, adăugându-le adesea un zâmbet sau o ironie blândă, binevoitoare, ajutându-1 pe
cititor să extragă din parabole câte o învăţătură utilă.
Sachs a preamărit Nurenbergul secolului aC X 'l’I-lea în poeme ca Laudatio oraşuCut
!NurenSerg, fliaiuC travestirilor, în care descrie spectacolele de carnaval.
In poem ul său cel mai cunoscut, Privighetoarea din ‘Wittenberg, a salutat cu entuziasm
Pgforma. Cele mai amuzante dintre scrierile sale sunt considerate cele 85 de piese pentru
Săptămâna Patimilor, care şi astăzi se bucură de succes. Simplitatea proprie poetului şi
naturaleţea versurilor sale nepretenţioase au fă c u t din opera lui ţinta ironiilor şi a unei atitudini
dispreţuitoarte din partea poeţilor epocilor barocă şi iluministă. Cu toate acestea, reputaţia lui
Sachs s-a consolidat, atingând culmea în a cel portret idealizat a l unui om mărinimos, înţelept
şi agreabil, aşa cum ni-1 înfăţişează d ichard Wagner în opera sa ^Muzicanţii din Nurenberg.

❖ Văduvului, la bătrâneţe, nu i se cade

Nici curte să mai facă şi nici să se însoare.
❖ Firea chiar de-o izgoneşti
Pe uşă nu-ţi m ai intră, ci pe geam!
Firea asta în carnea noastră
Din naştere Domnul a plantat-o:
De aceea, pân' la moarte, la femeie
Trage fiinţa bărbătească.
Nu s-ar fi prelungit pe lume altfel
Stirpea omenească!
Cu binele şi mângâierea,
Pe bărbat îl poţi schimba.
❖ De mult de tot aşa e mersul lumii:
Cine e prost, către pieire trage!
❖ Femeia slabă - rea otravă,
Femeia bună - veselie.
Când
a
soţul
/ e cinstit, femeia
In toate îl va urma.
❖ Când te temi - acţionează cu curaj,
Şi vei înlătura nenorociri mai mari.
❖ Când drumul drept tu l-ai ales,
Conştiinţa să-ţi fie drept judecător!
 Secolele XV-XVI

♦ Pacea s-o păstrăm nu vărsând sânge,

Ci cu prietenie şi iubire s-o apărăm.
♦ Nu trebuie să crezi fără dovezi,
în tot ce-auzi fără să vezi.
♦ Aşa se ştie de când lumea:
Dacă te-ai ars, departe stai de foc.
♦ Munceşte! Lumea rai n-o să fie
Pentru acei care doresc o viaţă-n trândăvie.

Părintele Silvester (numele de mirean Medvedev)

(anul naşterii necunoscut - cca 1566)
Preot, ß slujit în Catedrala Bunei Vestiri din %remlin. ß u to r a l scrierii Zidirea, reprezentând
un set de reguli de comportament pentru un creştin. Membru a l (Radei.
•După incendiul din Moscova şi moartea multor oameni, s-a pronunţat deschis împotriva
hei Ivan aliV-Cea cel Qroaznic. denunţându-i cruzimile şi declarând că incendiul este pedeapsa
Dumnezeu pentru crimele comise de ţar. In loc s ă -l execute pe Silvester, cum se întâmpla
întotdeauna cu răzvrătiţii, ţarul, uimit de îndrăzneala preotului, şi l-a fă c u t apropiat.
Cu toate acestea, după 13 ani, Silvester a fo s t izgonit din Moscova, iar acesta s-a călugărit
şi a murit în mănăstirea R irill Belozershj.

« Ş i cine la m âncare şi băutură ca şi în toate celelalte nu se poartă cu

curăţenie şi cine va fura sau va întrece măsura sau va înşela, aceste lucruri
nefiind pe placul lui Dumnezeu, el, pentru toate acestea, va răspunde în
faţa Judecăţii de Apoi.
<*Se cuvine ca femeia să se ferească cel mai tare de lucrurile rele: să nu
ponegrească slugile cu vorbe m incinoase şi să nu le păstreze duşmănie, şi
să nu povestească bărbatului bârfele de prin casă şi nim ic să nu adauge şi
să nu născocească, ci să spună toate aşa cum sunt.
<♦ în m ănăstiri şi în spitale, în deşert şi în temniţe, vizitează pe cei închişi şi
arată-le, după putere, bunăvoinţa ta, şi, aflându-le nenorocirea şi tristeţea
şi feluritele nevoi, ajută-i pe cât se poate; şi nu alunga pe cel bolnav şi
sărac, pe cel aflat în nevoie şi sărac, ci ia-i la tine acasă şi dă-le să bea, să
mănânce, încălzeşte-i şi îmbracă-i cu iubire şi cu sufletul curat. Şi cinsteşte
memoria părinţilor tăi morţi: dă de pom ană în biserică şi hrăneşte-i pe
cei flămânzi la tine acasă, fiindcă astfel şi tu însuţi vei prim i din m ila
Domnului.
« O ric e muncă şi orice treabă trebuie însoţită de rugăciune şi de vorbe
curate sau înfăptuită în deplină tăcere, fiindcă dacă în vremea lucrului
se vor spune cuvinte fără rost sau murdare, sau dacă lucrătorul va începe
să cârtească, sau să râdă, sau, mai rău, să profaneze cu vorba, sau să
cânte cântece necuviincioase, de la această lucrare Domnul se dă în lături
şi toată lucrarea, băutură sau mâncare, va fi rău făcută, nu spre lauda
Domnului, şi nici în folosul şi trăinicia oamenilor, iar bucatele şi băutura
vor fi lipsite de gust şi de dulceaţă, şi numai diavolului şi slugilor sale îi
vor fi pe plac şi spre bucurie.
❖ Copii, ascultaţi poruncile Domnului: iubiţi-1 pe tatăl vostru şi pe mama
voastră, şi ascultaţi-i şi supuneţi-vă lor în toate. Cinstiţi-le bătrâneţea şi
slăbiciunea, şi tristeţea, şi bolile, şi alinaţi-le din tot sufletul suferinţele. Şi
dacă cineva îşi vorbeşte de rău sau îşi jigneşte părinţii, sau dacă îi afuriseşte
şi-i înjură, acela păcătuieşte în faţa lui Dum nezeu şi-n faţa oam enilor este
blestemat. Iar dacă cineva îşi bate tatăl sau mama, acesta trebuie alungat
din biserică şi dat spre osândă aspră autorităţilor, până la moarte. Iar
acela care uşurează viaţa m amei sale şi face tatălui său pe plac, acela va fi
fericit. Binecuvântarea tatălui întăreşte casa, iar rugăciunea mamei fereşte
de orice nenorocire.
❖ Dacă Dum nezeu îţi dă o nevastă bună, ea este m ai preţioasă decât
nestematele şi ea face soţului tot ce e spre binele acestuia. Şi, asemenea
unei corăbii care poartă o mulţime de m ărfuri, la fel şi aceasta adună în
sine bogăţie. Şi se trezeşte noaptea ca să dea slugilor de lucru, şi nu se
dă în lături să facă tot felul de treburi cu propriile m âini. Şi pe copii îi
învaţă, şi pe slugi, şi nu se stinge candela ei noaptea întreagă. Şi-şi pune
nevasta vrednică m âna pe lucrurile de folos şi atinge cu bunătatea ei
pe cei bolnavi şi pe cei sărăci, iar cerşetorilor le dă să mănânce. Şi soţul
care are o asemenea nevastă nu se îngrijorează de casă, fiindcă ea face şi
soţului şi ei înseşi, şi copiilor, şi tuturor celor din casă, diverse veşminte
minunate, şi-şi înveseleşte soţul, şi-i face viaţa lungă, şi-i umple viaţa de
bucurie, aducându-i respect. Nevasta care e cinstită cu soţul ei va fi, întâi
de toate, binecuvântată, fiindcă îm plineşte porunca lui Dum nezeu şi, în
al doilea rând, e demnă de lauda oamenilor. Dar şi tu însuţi trebuie să-ţi
am inteşti de nevastă şi de copii, şi pe slugile casei tale să le înveţi: să nu
fure, să nu mintă, să nu bârfească, să nu pizmuiască, să nu jignească, să
nu vorbească necuviincios, să nu tânjească la bunul altuia, să nu judece
pe nimeni, să nu se îmbete, să nu facă de batjocură pe cei apropiaţi, să
nu ţină duşmănie, să nu se m ânie pe nimeni, să fie supus şi ascultător cu
cei mai în vârstă, cu cei de o seam ă să fie iubitori, iar cu cei mai mici şi
cu cei bolnavi să se poarte cu politeţe şi cu bunăvoinţă. Să nu jigneşti pe
lucrătorul tocmit în casă, şi să înduri jignirea făcută ţie, şi să nu te mânie
defăimarea şi dojana. Şi pe toţi cei din casa ta învaţă-i frica de Dumnezeu
şi toate virtuţile şi la fel să faci şi tu însuţi.

Torquato Tasso
(1 5 4 4 -1 5 9 5 )
(Poet italian din perioada Renaşterii târzii.
S-a născut pe 11 martie 1544 în oraşul Sorrento. T atăl său, filo lo g u l şi p oetu l R em ărit
Tasso, era secretarul principelui de Salerno.
Torquato a primit o educaţie strălucită şi încă din copilărie a fo s t un apropiat a l curţi
princiare. Ca Vrbino, a fo s t companion a l fiu lu i principelui, atmosfera de curte insuflându-i
idealurile onoarei cavalereşti şi comportamentul de curte.
L a Veneţia, Torquato l-a ajutat pe ta tă l său cu publicarea poemului cavaleresc JAmadigi, t
prelucrare a romanului cavaleresc span iol despre JAmadis de Qaula, studiind deja subiectele epiet
p e care le-ar putea fo lo s i e l însuşi. T atăl său l-a trimis însă la Radua să studieze jurisprudenţs,
dar aici tânărul este influenţat de (jonzaga, de Sperone Speroni şi de Carlo Sigonio şi prinJk
gustul filoz ofiei şi a l teoriei literare, A început, die asemenea, săpuSlice versuri şi a scris poem ul
epicfan tastic cRinaldo, puSlicat în a n u l1562. L a scurt timp, se mută la Terrara, intră în slujba
cardinalului Luigi d ,(Este, fr a tele ducelui ß lfo n so a l II-lea, şi devine p oetu l său de curte.
Versurile sale de dragoste din acea vreme sunt închinate doamnelor de la curte. Scrie în
câteva săptămâni drama pastorală în cinci acte Aminta, care a fo s t reprezentată cu mare succes
Ca curte. In an u l1575, p oetu lşi-a terminat de scris capodopera, poem ul epic Ierusalimul eliberat.
Munca tensionată i-a zdruncinat însă sănătatea psihică: î l chinuiau gândurile despre propriile
sale păcate, a început să sufere de mania persecuţiei. (După câteva căderi nervoase violente a
fo s t izolat într-un ospiciu din de nara (spitalul S f Ana), unde a stat vreme de şapte ani. Au
apărut zvonuri potrivit cărora cauza reală a încarcerării a fo s t dragostea lui Lasso pentru sora
ducelui, Leonora d ’Este. Romanticii s-au raportat adesea la soarta lui Torquato Lasso (Qoethe,
Hyron), iar p o etu l însuşi a devenit simbolul geniului neînţeles.
In momentele de luciditate, Lasso continua să scrie versuri lirice şi tratate sub fo rm ă de
dialog despre literatură şi filozofie. In an ul 1586, Lasso a fo s t eliberat din spitalul-închisoare.
In ultimii ani, e l a trăit la diferiţii săi protectori, printre care se numără prim ul său biograf
(j.(B. (Manso, şi cardinalii <Pietro şi Cinzio Aldobrandini, cărora le-a dedicat Ierusafimuf cucerit,
o variantă prelucrată a Ierusalimului eliberat. Lasso a murit la Roma, în mănăstirea San
Onofrio, la 25 aprilie 1595.
!Moştenirea sa literară, pe lângă lucrările deja amintite, include şi un mare număr de sonete
şi alte poezii, nenumărate scrisori, tragedia Lorrismondo, poem ul religios Cele şapte zile ale
facerii lumii şi tratatul(Meditaţii despre arta poetică.

❖ M arile dureri sunt tăcute: ele nu se exprim ă prin lacrimi.

❖ M işcarea poate, prin efectul său, să înlocuiască orice leac, dar toate
leacurile lum ii la un loc nu pot înlocui efectul m işcării.
❖ Cum fulgerul, lucind, vesteşte-un tunet,
❖ La fel şi m ila este o solie a iubirii.
❖ Un m aestru al defăim ării acuză, chiar şi atunci când răspândeşte laude.
❖ Aşteptarea nenorocirii este cea m ai m are nenorocire, m ai mare chiar
decât nenorocirea însăşi.
❖ Acolo unde domneşte trândăvia nu strălucesc razele geniului, acolo nu
există năzuinţă către faim ă şi nemurire, acolo nu se iveşte nici măcar
ideea de virtute, nici măcar aparenţa ei.
Secolele XVl-XVlI
 Miguel de Cervantes Saavedra
(1 5 4 7 -1 6 1 6 )
(Remarcabil scriitor spaniol.
S-a născut într- o fam ilie de nobili săraci. In tinereţe, participând la o bătălie navală, şi-a
pierdut o mână. După bătălie, în timp ce se întorcea acasă p e mare, a fo s t capturat de piraţi şi
vândut ca sclav. D upă câţiva ani şi după câteva încercări de evadare eşuate, a fo s t răscumpărat
de nişte misionari creştini. S-a stabilit la M adrid şi a început să se ocupe cu literatura. JA
publicat romanul Qalatea şi în ju r de 30 de piese. Se mută la Sevilla, unde lucrează ca perceptor
de impozite şi fa c e de trei ori închisoare. în anu l 1605 publică prima parte a celebrului său
roman Ingeniosul hidalgo ©on Quijote de la Mancha, care îi asigură faim a. D upă zece ani
vede lumina tiparului a doua parte a romanului, care s-a bucurat de acelaşi succes răsunător.
Tipul cavalerului rătăcitor Don Quijote şi a l fidelului său scutier, Sancho Ranza, au devenit
apelative comune.
L a sfârşitul vieţii sale, scriitorul a terminat un roman de dragoste şi aventuri - Căfătoritfe fui
Persiles şi Sigismunda. JA murit într-o sărăcie lucie. L o cu l de înmormântare este necunoscut.

❖ De sărăcie nu scapi nici tăind frunză la câini, nici lenevind.

❖ Există oameni pe care cunoaşterea limbii latine nu-i împiedică totuşi să
fie nişte măgari.
❖ în sufletele laşe nu e loc de fericire.
❖ în viaţa eroilor există o lim ită a fericirii şi a faimei la care ei trebuie să se
oprească; dacă vor merge mai departe, vor da de nefericire şi dispreţ.
❖ în orice ştiinţă, în orice artă, cel mai bun dascăl este experienţa.
❖ în nenorocire, soarta lasă mereu câte o portiţă de salvare.
❖ în prezenţa obiectului iubirii, amuţesc şi cele mai îndrăzneţe lim bi şi
rămâne nerostit exact ceea ce s-ar fi vrut rostit mai mult.
❖ Oam enii ieşiţi din comun sunt capabili de o bunătate ieşită din comun.
❖ Totul pe lume poate fi îndreptat, afară de moarte.
❖ Fiecare om trebuie judecat după faptele sale.
❖ Fiecare comedie, ca şi fiecare cântare, îşi are vremea şi anotim pul său.
❖ A vorbi fără să gândeşti e acelaşi lucru cu a trage fără să ţinteşti.
❖ Durerea poate lega şi dezlega în egală măsură limba celui care suferă.
❖ E păcat dacă femeia arată mai puţin frum oasă decât ar putea.
❖ A face bine proştilor e acelaşi lucru cu a turna apă în mare.
❖ Se cuvine ca inim ile curajoase să fie la fel de răbdătoare în vremuri de
restrişte, pe cât sunt de bucuroase în vrem uri de prosperitate.
❖ Faptele bune nu trebuie niciodată amânate: orice tărăgănare e nechibzuită
şi periculoasă.
❖ Dacă tot ce străluceşte ar fi din aur, aurul ar fi cu mult mai ieftin.
❖ Trăieşte conform adevărului - iată cea mai bună învăţătură.
❖ Meritele tatălui nu se răsfrâng şi asupra fiului.
❖ Nici cel m ai bun leac nu va ajuta bolnavului dacă acesta refuză să-l ia.
❖ Istoria este tezaurul faptelor noastre, m artora trecutului, exemplu şi
învăţătură pentru prezent, avertisment pentru viitor.
❖ Cine nu ştie să se bucure de fericire când aceasta soseşte, nu trebuie să se
plângă atunci când aceasta dispare.
❖ Mai bine colorat la faţă, decât pătat pe suflet.
❖ Dragostea poartă astfel de ochelari prin care cuprul pare aur, sărăcia -
bogăţie, iar scânteile focului - mărgăritare.
❖ Limbuţia dă naştere de obicei plictiselii.
❖ Nu poţi iubi din constrângere.
❖ Nu există durere şi nici suferinţă, trupească sau sufletească, care să nu
slăbească în timp şi pe care moartea să nu le poată vindeca.
❖ Nimic nu este m ai la îndemână şi nim ic nu preţuieşte m ai scump ca
politeţea.
❖ O inim ă curajoasă biruie toate necazurile.
❖ Lauda e bună num ai atunci când e bun şi cel care laudă.
❖ Adevărul uneori se îndoaie, dar niciodată nu se rupe, şi iese deasupra
m inciunii ca uleiul deasupra apei.
❖ Gelozia priveşte întotdeauna prin telescop şi face m ari obiectele mici,
giganţi din pitici, adevăruri din bănuieli.
❖ Cea m ai periculoasă capcană, pe care num ai diavolul o poate pune omului,
este să-i insufle acestuia ideea că poate scrie o carte care să-i aducă atâta
faim ă câţi bani, şi atâţia bani câtă faimă.
❖ Cuvântul e ca piatra: dacă mâna a aruncat-o, înapoi n-o m ai întorci.
❖ Doam na Moarte are m ai multă putere decât delicateţe - iată cine esie
complet lipsit de preţiozitate.

Comenius (Jan Amos Komensky)

( 1 5 9 2 -1 6 7 0 )
(Remarcabilgânditor umanist ceh, pedagog, scriitor, întemeietor alpedagogiei.
LocuC naşterii sale este necunoscut. S-a născut într-o fa m id e protestantă, J4 urm
cursuriCe unei şcoli în Cim6a latină din <Prerov, în IMoravia. Jăpoi, a studiat la Vniversium
din JLeidelberg, după care a întreprins o călătorie în Olanda. întors acasă, a lucrat ca projai
de şcoală în Rrerov, utilizând noua sa metodă de învăţare a limSii latine, descrisă în <Desf
regulile unei gramatici mai simple. In an u l 1616, a devenit pastor în sânul comunităţii M
Moravi. Timp de 44 de ani a lucrat la dicţionarul complet a l limSii cehe - Comoara limbii cdm
J4 scris (Didactica Stagna, a tradus-o în latină, precum şi o lucrare intitulată Noua metodim
limbilor, în care a expus ideea limbilor populare. Lui Comenius îi aparţin şi fo a r te multe lu a m
de pedagogie: (Poartă deschisă către limbi, Şcoala maternă, Sfat universal pentru îndreptam
ac tiuit ăţifor omeneşti, Şcoala de pansofie. JQ editat prim ul m anual ilustrat din lume - £iom
vizibilă în imagini. I
J i lucrat o vreme în Vngaria, unde s-a preocupat de reformarea învăţământului şcam
întors acasă, a trecut prin toate greutăţile războiului (războaiele nordice care s-au desfişmM
intre secolele a l XV l-lea şi a l X V lI-lea în nordul (Europei). Casa i-a fo s t incendiată şi toate
manuscrisele sale au fo s t distruse de flăcări.
în anul 1657, a plecat în Olanda, unde a locuit până la moarte.

❖ Să fie o lege pentru totdeauna: învaţă şi predă prin exemple, sfaturi şi

aplicaţii practice.
❖ Fără exemple nu poţi învăţa nimic.
❖ Şi copacul are nevoie de de aerisire frecventă cu ajutorul vântului, ploii,
frigului, altfel se înm oie şi se usucă. La fel şi corpului omenesc îi sunt în
general necesare m işcarea în forţă, activitatea şi exerciţiile serioase.
❖ Copiii fac orice cu plăcere. Acest lucru e foarte util, şi nu num ai că nu
trebuie să-i împiedicăm, dar trebuie să luăm m ăsuri ca ei să aibă mereu
ceva de făcut.
❖ Există copii cu o minte ascuţită şi curioasă, dar sălbatici şi încăpăţânaţi.
Aceştia sunt adesea urâţi în şcoli şi consideraţi aproape întotdeauna lipsiţi
de orice speranţă; dar aceştia devin de obicei oam eni remarcabili, dacă
sunt educaţi în felul cuvenit.
r

❖ E cunoscută o particularitate a oamenilor: înainte să fie făcută o descoperire

oarecare, se întreabă cum se poate face aşa ceva, iar după, cum de nu s-a
descoperit aşa ceva mai devreme?
❖ Extrasele din clasici sunt de un mare folos şi mereu se întâlneşte câte ceva
care se întipăreşte adânc în m inte şi trece apoi în carne şi-n sânge.
❖ Studierea înţelepciunii ne înalţă, ne face puternici şi generoşi.
❖ Cărţile sunt un instrum ent de răspândire a înţelepciunii.
❖ Acela care, fiind matur, e capabil să se exprim e doar prin cuvinte, nu şi
prin fapte, nu e îndreptăţit să se numească om.
❖ E uşor să-i urmezi corect pe cei care merg fără greş înaintea ta.
❖ Temeiul unei activităţi este o distribuire înţeleaptă a timpului.
❖ Nu alerga dupa laude, ci străduieşte-te din toate puterile să acţionezi
lăudabil.
❖ Nu e nim ic mai greu ca reeducarea unui om prost educat.
❖ Nimic prefăcut nu poate fi de durată.
❖ Educaţia trebuie să fie adevărată, completă, limpede şi temeinică.
❖ Sub numele de morală noi înţelegem nu numai buna-cuviinţă exterioară,
dar şi întregul fundament lăuntric al pornirilor.
❖ Antidotul ignoranţei este educaţia cu care trebuie să fie hrănite în şcoli
sufletele oam enilor tineri.
❖ Trebuie să ne preocupe cât mai mult ca arta de a insufla morala să fie
livrată cum se cuvine în şcoală, pentru ca şcolile să devină, aşa cum sunt
numite, „ateliere de oam eni"
❖ Trebuie ca perm anent să fie împrospătată memoria tinerilor cu regula de
aur: nim ic inutil! Pentru ca în toate să se poată feri de exces şi repulsie.
❖ E complet smintit cel care consideră necesar să-i înveţe pe copii nu în
măsura în care aceştia pot asimila, ci în aceea pe care o doreşte el însuşi.
❖ E o fericire acea şcoală care te învaţă să studiezi şi să faci binele cu
sârguinţă, mai sârguincios - m ai bine, foarte sârguincios - cel m ai bine.
❖ Consideră tristă ziua sau ora în care nu ai asim ilat nimic nou şi nu ai
adăugat nimic educaţiei tale.
❖ Temeinic şi solid în om e doar ceea ce a fost absorbit de firea lui în primii
ani de viată.
/
❖ Acela care ştie puţin, tot puţin îi poate învăţa şi pe alţii.
❖ Mintea lum inează calea voinţei, iar voinţa comandă faptelor.
❖ A citi şi a nu înţelege e acelaşi lucru cu a nu citi deloc.
❖ Ce să fie un ignorant frumos, dacă nu un papagal înfrum useţat de pene?

Lope De Vega (Félix Lope de Vega Y Carpio)

(1 5 6 2 -1 6 3 5 )
Dramaturg spaniol, întemeietor a l dramaturgiei naţionale spaniole.
S-a născut la data de 25 octomèrie 1562, la Madrid, în fam ilia unui croitor. Lope de Vega
a primit o educaţie excelentă într-un colegiu iezuit şi la universitate.
înzestrarea literară s-a fă c u t simţită defo a r te timpuriu -p r im a sa piesă, JAmantul adevărat,
a scris-o la vârsta de 13 ani. Din acest moment, şi-a câştigat existenţa din literatură, scriind
o cantitate uriaşă de piese, diferite atât din punctul de vedere a l genului, cât şi a l tematicii
După propria sa mărturie, numărul pieselor depăşeşte 800, deşi unii dintre cercetători afirmi
că numărul este de 1800 de piese, iar alţii, chiar de 2000. Ne-au parvenit însă numai 470. în
plus, fiin d un om cu înzestrări multiple, Lope de Vega a creat şi în alte genuri literare: a sens
poeme, romanţe, nuvele.
O asemenea fertilitate literară incredïèilâ uluieşte mai ales din pricina faptu lu i că dramaturgul
a avut o viaţă destul de agitată, plină de istorii galante şi de aventuri, fă r ă să se împiedice dt
fa p t u l că era parte a clerului, 6a chiar membru a l Inchiziţiei. Acest lucru era propriu multor;
scriitori din epoca marii Renaşterii, care, în ciuda felu lu i de viaţă aventuros, deveneau adese»
călugări şi începeau să trăiască p e cheltuiala bisericii. Astfel, în anul 1614, Lope de Vega »
devenit preot. Tocmai în această perioadă au fo s t scrise celebrele comedii Câine fe grădinarul»
şi (proastă pentru alţii şi isteaţă pentru sine.
M ajoritatea pieselor sale sunt construite în ju ru l unei scheme narative unitare - reunire»
îndrăgostiţilor care au depăşit cele maifelu rite obstacole (principiulcomediei dell’arte: variaţium
nesfârşite ale aceluiaşi subiect).
în creaţia lui există două linii fundam entale, în ambele făcându-se simţite dragostea A
viaţă, de ţară, năzuinţa către armonie, un sentiment ascuţit a l demnităţii, curajul, isteţimea j
ingeniozitatea în atingerea scopului. (Prima — aşa-numita linie „ţărănească”, drama populat|
care şi-a aflat o fo rm ă desăvârşită în piesa Tuente Ouejuna. (Fundalul larg popular a l piesei»
lui de Vega nu contrazice deloc ideile unei monarhii drepte (Steaua SeviCCiei, (pedeapsa fă»
răz6unare, (Perièanes şi comandorul d ’Ocafia etc.). A doua linie - aşa-numita linie a „comediili
de capă şi spadă” - este vizibila în piese scrise într-o versificaţie strălucitoare, cu personaje vi
şi cu o intrigă complicată ( Profesorul de dans, Văduva din Vaiencia, T a ta cu urcioruf etc). I
acestea domneşte lumea ideală a armoniei la care eroul ajunge obligatoriu în fin al, odată a
rezolvarea tuturor conflictelor.
 L a scurt timp înainte de moarte, Lope de Vega, cuprins de căinţă pentru toate păcatele sale,
a. începutsă practice ascetismul. Istovit de fa p t u l că renunţase la mâncare, marele dramaturg
uoare la 27 august 1635, la Madrid.

❖ Că nevasta unui sot/ bătrân -

Ca iedera-i ce-atârnă peste crengi:
Când arţarului pletos
Ea îi cuprinde şi trunchiul şi coroana,
Ea este tânără şi proaspătă - arţaru-i veştejit.
❖ Zeul iubirii e neînduplecat:
El, dacă-1 superi, se răzbună şi te pierde
❖ Să fii prea-ncrezător - e o prostie şi e periculos,
Iar naivitatea - e calea suferinţei.
/
Dar şi să vezi fără nicio dovadă, întruna,
Trădare peste tot - nu-i mai puţin prostesc.
❖ In trebile onoarei nu ajută
Limbajul astrologiei.
❖ Prietenia se naşte în călătorie şi la închisoare, şi tot aici se m anifestă pe
deplin posibilităţile omului.
❖ în dragoste-i mereu arm onie şi pace,
Dar într-o clipă totul un iad se poate face!
❖ Prin casele străine nu umbla,
Când trebuie să ţi-o păzeşti de rău pe-a ta.
❖ Cea mai im portantă regulă a artei spune că ea nu poate im ita nimic
altceva decât verosimilul.
❖ Că sclav nu-i cel ce geme sub loviturile de bici,
Nici renegat cel care, după a Cerului voinţă,
Trăieşte singur şi retras în suferinţă,
Sărăc nu e acela care un colţ de pâine cere.
Dar e şi sclav, sărăc, şi-nsingurat,
Acela care-n viaţă a ales al viciului palat.
❖ Că cel ce nu mai e de vreun folos,
Uitări-i dat şi inima-1 respinge.
❖ Privirea îi desfată pe îndrăgostiţi,
Şi doar acela care vede de iubire are parte,
Şi de aroma ei.
❖ Pământul i-a fost dintotdeauna omului m amă naturală, iar apă - m ama
vitregă.
❖ Trufaşă-i frum useţea întotdeauna.
Dar cruzim ea e dezgustătoare.
❖ Curajul stă în a putea
Să fii mai sus decât o pasiune oarbă.
❖ Privirea geloşilor, vă repet,
E mai periculoasă ca orişice năvală.
❖ De mult se ştie: între cei inegali
Iubirea nu se leagă.
❖ Există oam eni care nu pot începe să iubească dacă nu au fost m ai întâi
umiliţi, şi tocm ai ceea ce altora le trezeşte dezgustul, acestora le aprinde
pasiunea.
❖ Femeii-ndrăgostite
Nu-i şade bine să fie vicleană!
❖ Află că despre prieteni şi idei,
Despre femei şi pânze
Nu trebuie să judeci în grabă.
Prietenii ne pot şi înşela;
Ideile trebuie cântărite;
La pânze se cade să priveşti cu atenţie.
Iar la femei adesea se observă
Trupul cel minunat, dar fără suflet.
❖ Să cleveteşti, ba chiar cu agerime,
E cât se poate de plăcut, dragul meu.
Au spus-o şi poeţii doar:
Bârfa ne ţine iarna de frig
Şi vara cea încinsă o face răcoroasă.
❖ Să-ţi trădezi prietenul e o crim ă
Fără nicio scuză şi de neiertat.
❖ Oricât de îndrăgostit ar fi un om, pe sine se iubeşte cel mai tare.
❖ Şi cât de multe lucruri noi aduce moartea,
Şi schim bări, şi preschim bări
In orice ţară şi în orice casă.
❖ Când sufletul tinde către un alt suflet,
El e orb şi nu-i e teamă.
❖ Când am antul se m ânie pe iubita lui, rezultă o iubire şi mai înfocată şi
gingaşă.
❖ Când iubim, ne pierdem vederea.
❖ Opusul extrem al iubirii nu este nici despărţirea, nici gelozia, nici uitarea,
nici lăcomia, ci cearta.
❖ Cine-i nevrednic de-năltimi
f
Pe-acela soarta îl culcă la pământ.
❖ Cine-i abil, pricepe iute
Care-i m ărunt şi care pute.
❖ Cui inim a nu i s-a deschis din prima,
Degeaba bate-n uşă cu putere!
❖ Cine o dată a-nşelat,
De multe ori o va m ai face.
❖ Cine a dovedit atâta strălucire
în arta de-a m inţi şi-a se preface,
Aceluia nu merită să i te-ncrezi,
 Nici adevărul de l-ar rosti.
<•O carte e-un prieten drag:
Eşti obosit - ea tace;
Te-nvată
r fără să vorbească,'
Repaosul e cu o carte instructiv.
<• Iubirea e cea m ai sigură-nrudire,
Nimic în lume nu apropie mai mult.
❖ Aşezată pe tronul ei, iubirea-i surdă,
Vă rog să ţineţi minte:
Discursurile nim ănui nu le aude.
❖ Iubirea e, desigur, rai, dar a raiului grădină
Adesea gelozia a preschim bat-o-n iad.
❖ Iubirea e puternică şi tare,
Cu drepturi de tiran,
Şi nu există trădare
Pe care să n-o poată ierta,
Când glasul inim ii se face auzit.
❖ Iubirea e un foc, un dor de fericire.
Puterii ei de neînvins
Orice fiinţă se supune.
❖ E cu neputinţă să ascunzi dragostea, banii şi grijile: dragostea - pentru că
ea se citeşte în priviri, banii - pentru că ei se văd în luxul aceluia care îi
deţine, iar grijile - pentru că sunt scrise pe fruntea omului.
❖ Dragostea seamănă cu un curtean care-şi acoperă cu masca politeţii toate
faptele izvorâte din inimă.
❖ Iubirea descuie cu o putere magică
Lacătele geloziei.
❖ Iubirea nu se poate s-o jigneşti,
Oricine-ar fi acela ce fericirea o visează;
Pe noi doar lipsa de simţire ne jigneşte.
❖ Faima lumească - un foc de paie.
Arde o clipă, şi într-o clipă-i stins.
❖ Speranţa în fericire, chiar şi iluzorie, nu pricinuieşte niciodată rău omului,
fiindcă ea îi uşurează viaţa.
...Preţuim iubirea, când e liberă.
❖ La o sută de frum oase înşelate,
Oricare le-ar fi oamenilor rangul,
Cinci sute de bărbaţi sunt înşelaţi.
❖ Voia noastră, nici pe simţuri,
Nici pe vremuri, nu-i stăpână
Vedem clar c-am fost iubiţi
/
Când iubirea e pierdută.
❖ Lipsa de respect între cei egali este urâtă, iar din partea unui superior se
numeşte tiranie.
❖ Nu degeaba a spus un înţelept că femeile datorează croitorilor jumătate
din frum useţea
/ lor.
❖ Nu degeaba m ânia şi chibzuinţă sunt ilustrate în tipul tânărului şi al
bătrânului. Tânărul e gata să smulgă cu m âinile coada calului sălbatic şi
cade, trântit la pământ. Iar bătrânul, fără grabă, fir cu fir, scurtează coada
calului.
❖ Jignirilor de neînlăturat
Le este vremea vraci şi leac.
❖ ...Nu există pentru inim ile iubitoare
Pedeapsă mai potrivită decât căsnicia.
❖ Nu! Niciodată nu va muri acel
Care a dus o viaţă pură şi de lumină plină,
A cărui am intire veşnică trăieşte,
Şi-n inim ile oam enilor prins-a rădăcină.
❖ Nimic nu sporeşte dragostea ca obstacolele de netrecut.
❖ Mai bine decât orice-nşelăciune,
Când interlocutorul are minte,
E să-i spui adevărul gol-goluţ.
❖ Pelerina cu căptuşeala aurită
Toate defectele le ascunde.
❖ Credeţi-mă: iubirea pleacă
Pe-acelaşi drum pe care vine gelozia.
❖ Credeţi-mă, semnul înţeleptului este uitarea generoasă.
❖ Prietene, ţine minte: e m ai greu să găseşti
Un prieten. Şi e simplu să găseşti o prietenă.
❖ Pe frum oasele fluşturatice, prietene,
Cu pasiune le iubim, dar nu pentru multă vreme,
îndelungat iubim din suflet
Doar pe prietenele generoase.
❖ Ce-i m inunat la o femeie, sigur,
Să fie-ntruna nouă şi să se schim be veşnic.
❖ Elanul se naşte din suflet,
Fapta, din pieptul curajos,
Curajul, din forţa lăuntrică,
M ândria, din gândurile de taină,
Fermitatea, din dorinţa arzătoare,
Entuziasmul, din speranţă,
Dârzenia, din puterea spiritului,
înverşunarea, din iritare,
Firea sociabilă, din cumpătare,
Neînfricarea, din îngâm fare,
Blândeţea, din firea nobilă,
îndrăgostirea, din farm ecul obiectului,
Bunăvoinţa, din cordialitate,
Disperarea, din uitarea de sine,
 Firea prietenoasă, din dragoste,
Iar am eninţarea, din gelozia inimii.
❖ Natura e greu să o înşeli,
Dar viaţa e ca m area de înşelătoare.
Azi - bucurie, m âine - durere,
Şi de aceea se şi rupe al vieţii fir.
❖ Iubirea belestemată de toate-i vinovată.
Cine îi cade în plasă îşi pierde dintr-odată
Curajul, mintea, libertatea.
❖ Enervarea nu cunoaşte jum ătăţi de măsură.
❖ Sluga să nu-şi perm ită să toarne vinul
Mai iscusit decât stăpânul.
❖ E mai plăcut decât orice răsplată
Să poţi sluji pe oam enii cei blânzi.
❖ Dansurile, cu farm ecul lor,
în zbor, în elanul bucuriei
Pe frum oase le face şi mai şi,
Iar cele urâţele devin drăguţe.
❖ Cei care s-au luat cu soarta la trântă,
Nu de orgoliu trebuie
Să se-ngrijească, ci de datorie.
❖ Acel care iubeşte, dar la despărţire
Nu-şi poate înfrânge gelozia,
Nu ştie ce-i iubirea, fiindcă
Acolo unde nu-i smerenie, nu-i loc pentru iubire,.
❖ A respecta femeile este o datorie căreia orice om cinsit trebuie să i se su­
pună de la naştere.
❖ La femei, experienţa o arată,
Sănătatea şi frum useţea sunt de nedespărţit.
❖ Respectul cheam ă pretutindeni
Voia bună şi încrederea,
Iar înfum urarea prostească -
E calea către reavoinţă şi duşmănie.
❖ Naşterea nu adaugă şi nici nu-i ia omului din merite, fiindcă aceasta nu
depinde de voinţa lui, dar omul însuşi răspunde pentru faptele sale, şi
bune şi rele.
❖ Cu cât în luptă sunt mai multe greutăţi,
Cu atât victoria va fi m ai frumoasă.
...Secretul altcuiva e mai chinuitor ca orice tulburare!
❖ M inciuna şopteşte, bârfa şopteşte,
Iar adevărul strigă-n gura mare.
 René Descartes
(1 5 9 6 -1 6 5 0 )
Tilozof, matematician şi naturalist francez. (Provenea dintr-o fam ilie veche şi noèilà.
A studiat într-o şcoala iezuită. S-a mutat în Olanda, unde a trăit în izolare, petrecându-şi
vremea cu activităţi ştiinţifice aprofundate. Sunt faim oase scrierile sale ©iscurs despre metodă.
M editaţii despre fiCozofia primă şi InceputuriCe fiCozofiei.
Tema fundam entală în concepţia filozofu lu i a fo s t dualismul suflet—corp, a cărui cauză
era Dumnezeu-Creatorul. Descartes dădea o deose6ită importanţă metodelor de cunoaştere,
ale căror scop f i n a l era dominaţia omului asupra fo rţelo r naturii. (Filozoful a acordat un
interes aparte matematicii, a scris lucrarea Çeometria, este întemeietorul geometriei analitice,
introducând metoda coordonatelor. Lucrările sale au avut o influenţă covârşitoare asupra
dezvoltării matematicii.

❖ A conversa cu scriitorii din alte veacuri e acelaşi lucru cu a călători.

❖ în filozofie, în legătură cu care toţi recunosc că nu este încă suficient
cercetată de oameni şi poate fi încă îmbogăţită cu multe descoperiri
minunate, nu există o laudă mai mai vrednică decât aceea de a fi
novator.
❖ Oam enii rem arcabili consideră că nu există rău mai mare decât laşitatea
acelora care nu pot îndura cu tărie o nenorocire şi, deşi acestora le displac
viciile, nu-i displac pe cei care se dedau la astfel de vicii, ci simt doar milă
fată
/ de ei.
❖ Toate ştiinţele sunt atât de legate între ele, încât e mai simplu să le studiezi
pe toate deodată, decât una dintre ele, separat de celelalte. Cugetările
înţelepţilor pot fi reduse la un număr foarte redus de reguli generale.
❖ Dintre două pasiuni omeneşti - dragostea şi ura - o mai m are înclinaţie
spre extrem ă m anifestă tocm ai dragostea. Ea e mai înfocată şi, de aceea, e
mai puternică şi mai durabilă. Cu cât dragostea se aprinde cu mai multă
pasiune, cu atât este mai neîndurătoare faţă de tot ce-i stă în cale şi-o
ameninţă, ea dă urii libertatea de a acţiona în mai mult de o singură
direcţie şi, prin aceasta, eliberează din sclavie nenumărate rele; că doar
dragostea a dat naştere acelor seminţe ale răului din care s-a ivit în cele
din urmă focul pus Troiei.
❖ Adevărata m ăreţie a sufletului, care îi dă omului dreptul să se respecte
pe sine, constă m ai mult în conştientizarea faptului că nu există nimic
care să-i aparţină cu mai multă îndreptăţire decât aceea că dispune de
propriile sale dorinţe.
❖ Oam enii cu un caracter puternic sau generos nu-şi schim bă dispoziţia înj
funcţie de bunăstarea personală sau de nenorociri.
❖ înţelepciunea înseam nă nu numai chibzuinţă în treburile practice, dar şi
o cunoaştere desăvârşită a ceea ce omul este în stare să cunoască.
❖ Speranţa reprezintă tendinţa sufletului de a se autoconvinge că cele dorite
se vor îm plini. Iar teama este înclinaţia sufletului care se convinge pe sine
că dorinţa nu se va împlini.
❖ Nu-ţi dori nim ic ce nu poţi realiza tu însuţi; realizarea ta supremă e
libertatea. Ea nu te poate face să fii frum os, bogat, respectat, puternic şi
fericit în ochii întregii lumi, ea te poate face doar liber. Ea nu te face
stăpânul lucrurilor, ci stăpân asupra ta însuţi.
❖ Nu există o activitate m ai fertilă decât cunoaşterea de sine.
❖ Raţiunea este ca o lentilă cu care aprinzi focul şi care, deşi se înfierbântă,
râmâne tot rece.
❖ Năzuieşte întotdeauna să te birui mai degrabă pe tine însuţi decât soarta
şi să-ţi schim bi m ai degrabă propriile dorinţe, decât ordinea din lume.
Ruşinea e o formă de tristeţe bazată pe dragostea de sine şi care se petrece
din team ă faţă de condamnarea din partea celorlalţi.
❖ Cei care au conştiinţa şi simţul propriei valori nu se tem că alţii sunt mai
deştepţi, mai învăţaţi, mai frumoşi decât ei. La fel, ei nu se consideră cu
mult superiori acelora pe care, la rândul lor, îi depăşesc, fiindcă li se pare
că toate acestea au foarte puţină importanţă în comparaţie cu bunăvoinţa
pentru care se respectă pe sine şi pe care ei presupun că o are fiecare om.
❖ Izolarea trebuie căutată în oraşele mari.
❖ Deşi num ai oam enii proşti şi ignoranţi nu sunt capabili din fire să se
mire, totuşi, capacitatea de a se m ira nu merge întotdeauna m ână în mână
cu gradul de înzestrare spirituală.
❖ Nu e cu putinţă să născoceşti ceva atât de original şi de incredibil care să
nu fi fost deja spus de vreunul dintre filozofi.

Galileo Galilei
(1 5 6 4 -1 6 4 2 )
T ilozof fizician şi matematician italian.
De la vârsta de 11 ani a fo s t educat în mănăstirea VallomSrosa. L a vârsta de 17 ani, a
părăsit mănăstirea şi a fo s t admis la Universitatea din Risa, la Tacultatea de Medicină. JA
devenit profesor a l 'Universităţii, iar ulterior a condus Catedra de matematică a ‘Universităţii
din Radova, unde, în decurs de zece ani, a scris o serie de lucrări de matematică şi de fiz ic ă
remarca6ile. JA construit un telescop care mărea o6iectele de trei ori, l-a amplasat în turnul
San Marco din Veneţia, perm iţând tuturor doritorilor să privească la lună şi la stele. Ulterior
j inventat un telescop a cărui putere era de 11 ori mai mare decât a primului. Şi-a descris
observaţiile în lucrarea Buletin stelar.
JA început să f i e acuzat de şarlatanism şi erezie, dar Cosimo a l II-lea de Medici l-a luat pe
Qalilei su6 protecţia sa şi l-a invitat să f i e filo z o fu l şi matematicianul oficial a l curţii sale.
JA scris cartea Dialog despre cele două sisteme principale, în care î l compara pe Rtolemeu cu
Copemic, în care demonstra că Rământul se învârteşte în ju ru l Soarelui şi în ju ru l axei sale. JA
fost arestat de Inchiziţie şi, su6 ameninţarea cu arderea p e rug s-a dezis de concepţiile sale. I-a
fo s t interzis să mai scrie vreodată sau să-şi răspândească scrierile.
Este înmormântat alături de Michelangelo în 6iserica Santa Croce din Tlorenţa.

❖ Aristotel m-a învăţat să-mi satisfac raţiunea doar cu ceea ce-mi convinge
judecata şi nu doar cu autoritatea dascălului.
❖ De vorbit confuz poate oricine, de vorbit clar, doar puţini.
❖ Pentru a distruge doctrina lui Copernic nu e deloc îndeajuns să închizi
cuiva gura. Trebuie interzisă toată ştiinţa astronomică şi, m ai mult, trebuie
interzis oricui să m ai privească cerul!
❖ Logica este un instrum ent care se foloseşte în filozofie; şi, aşa cum poţi
fi un meşter excelent în construcţia de instrum ente, incapabil să scoţi
vreun sunet din ele, la fel se poate să fii logian remarcabil, incapabil să te
foloseşte cum trebuie de logică.
❖ Ignoranţa este m am a răutăţii, a invidiei, a lăcomiei şi a tuturor astfel de
vicii josnice şi vulgare, şi, de asemenea, a păcatelor.
❖ Nimic remarcabil în lume nu a fost realizat fără pasiune.
❖ Cu adevărat, aşa cum le lipsesc urechile, acestor oameni le sunt şi ochii
închişi la lum ina adevărului... Acest tip de oameni crede că filozofia este
un fel de carte, asemenea E n eid ei sau O diseei, că adevărul trebuie căutat nu
în lume, ci în compararea textelor.
❖ însoţitorul e necesar doar în ţările necunoscute şi sălbatice, iar în locurile
deschise şi netede doar orbul are nevoie de călăuză. Iar orbul va face bine
să răm ână acasă. Acela care are ochi şi raţiune trebuie să le folosească
pe post de călăuze. Nu zic că nu trebuie să-l ascultăm pe Aristotel, ci,
dimpotrivă, îi laud pe aceia care îl cercetează şi-l studiază cu sârguinţă.
însă condam n înclinaţia de a te lăsa influenţat de Aristotel atât de mult,
încât să te încrezi orbeşte în toate cuvintele lui.
❖ Aceasta este puterea adevărului: voi încercaţi să-l respingeţi, dar atacurile
voastre însele îi dau şi mai multă valoare.
❖ Ştiinţa începe odată cu m oartea dogmei.
❖ A cere ca oamenii să renunţe la propriile judecăţi şi să se supună judecăţilor
altora, a numi persoane, complet ignorante în ştiinţă sau în arte, drept
judecători ai oamenilor de ştiinţă, reprezintă nişte inovaţii care pot duce
la pieire sau la distrugerea statului.
❖ Prefer să găsesc un singur adevăr, fie el şi-n lucrurile neînsemnate, decât
să mă cert îndelung în privinţa lucrurilor importante, fără să ajung la
niciun adevăr.

Ben Jonson
(1 5 7 3 -1 6 3 7 )
Dramaturg englez, poet şi teoretician a l teatrului. JA studiat într-o şcoală din ‘Westminstem
(Prima lui comedie este S-a schimbat situ aţia (1597). în colaborare cu John JMarston şi Qeotm
Cbapman, Jonson a scris comedia Spre răsărit, care conţinea aluzii politice pentru care autorm
a fo s t arestat. In an u l 1616, a publicat o ediţie a operelor sale. Contestând în prologuri
pieselor principiile creative ale contemporanilor, inclusiv pe cele ale prietenului său 'Widta
Shahespeare, Ren Jonson pleda pentru verosimilitatea subiectului şi pentru o zugrăvire Unim
a personajelor. Potrivit teoriei sale a umorilor, în comediile Plecare cu firea sa şi Plecare îşi ia
înfeCuC său din fire, interpretează „umorul” ca o „ciudăţenie” particulară de la o persoană,
alta, iar în comediile de moravuri 'Vofpone, Epicoene sau “Femeia tăcu tă, JăCchimistuC şi Bâtch
de BarthoComeu, drept trăsătură a unei întregi pături sociale. în tragediile Căderea [ui Sejam
(1603) şi Compfotuf fui Catifina (1611) sunt întruchipate principiile clasicismului.
 Ren Jonson a mai scris şi aproximativ 30 de „măşti" —piese-alegorii pe su6iecte mitologice
pentru spectacolele de curte.

❖ Limbutia
/ este o boală a vârstei.
❖ Teama de a săvârşi ceva ruşinos se cheam ă curaj.
❖ în vin, dorul îşi caută alinarea, şovăiala - curajul, nehotărârea - încrederea,
tristeţea - bucuria, şi află doar pierzanie.
❖ Faima măreaţă a poporului o fac scriitorii.
❖ Pentru noi, scriitorii, înjurătura nu înseam nă nimic, noi trăim ca să se
strige despre noi; num ai tăcerea ne duce la pieire.
❖ Oam enii buni sunt asemenea stelelor, faruri ale tim pului în care trăiesc,
lumini ale vremurilor.
❖ Grija pentru oameni, odată strecurată în inim a omului, se transformă
într-o comoară adevărată, înainte să devină un izvor de linişte.
❖ îndrăzneala excesivă e un viciu la fel de mare ca şi sfiala excesivă.
❖ Adevărata fericire nu stă în multitudinea de prieteni, ci în demnitatea şi
libertatea alegerii.
❖ Părerea despre un om, ca despre aproape orice creatură, depinde de
distanţa de la care îl priveşti.
❖ Mulţi ar putea să nimerească în rai în loc de iad, făcând chiar de două ori
mai puţine eforturi.
❖ Nu oricine poate scrie versuri e poet.
❖ Nefericirea nu-1 biruie niciodată pe acela pe care nu l-a înşelat fericirea.
❖ La fel cum iubirea fără respect e trecătoare şi nestatornică, şi respectul
fără iubire e rece şi lipsit de trăinicie.
❖ Laudele, asemenea aurului şi diamantului, au valoare num ai atunci când
sunt rare.
❖ Semnul unui stil riguros şi concis se m anifestă în faptul că nu puteţi
arunca nim ic din operă fără să-i dăunaţi.
❖ Omul gelos ar vrea ca în sufletul persoanei iubite el să fie, nici m ai mult,
nici m ai puţin, un Dumnezeu.
❖ Frica faţă de u n gest josnic şi m ârşav este o m anifestare de curaj.

William Shakespeare
(1 5 6 4 -1 6 1 6 )
Cele6ru dramaturg englez, poet, actor.
S-a născut într-ofam ilie de meşteşugari. L a o vârstăfragedă a devenit actor, apoi dramaturg
ta Londra. L a vârsta de 30 de ani, scrie poem ul Venera şi Adonis, apoi Lucretia. Aceste scrieri
L-aufă c u t remarcat pentru prima dată. în aceeaşi perioadă, scrie 154 de sonete şi, de asemenea,
piese cu suâiecte din istoria Angliei —Jdenric at iV-Cea, ichard at III-Cea —, precum şi comediile
Comedia erorilor, îm6Cânzirea scorpiei şi tragedia Titus Andronicus.
 După acestea, scrie noile „cronici”: RichardaC II-Cea, RggeCe John şi comediile ©oi tineri din
Verona, Zadarnicele chinuri aCe dragostei, V isul unei nopţi de vară, Neguţătorul din Veneţia
şi tragedia Tpmeo şi JuCieta. Vrm ează Jfenric aC lV-[ea şi Jfenric al V-Cea. A ceastă perioadă a
creaţiei lui Shahespeare se încheie cu un minunat ciclu de comedii: (Mult zgomot pentru nimic,
Nevestele vesele din 'Windsor, A douăsprezecea noapte.
In an u l 1600, Shahespeare scrie cele mai 6une piese ale sale: Iuiius Cezar, Namlet, Otello,
RggeCe Lear, Macbeth. Vrm ează apoi tragediile antice Antoniu şi Cleopatra, Coriolan şi Timon
din Jătena. Creaţia dramaturgului se încheie cu tragicomediile (Pericfe, Cymbeiine, (Poveste de
iarnă şi Furtuna.
Creaţia lui reprezintă una dintre culmile artei universale şi a influenţat într-o manieră
hotărâtoare evoluţia teatrului din lumea întreagă şi întreaga cultură a umanităţii.

♦> Vorba lungă e-o înfloritură trecătoare.

❖ înţelepciunea precară e adesea sclava prostiei bogate.
❖ Chibzuiala e trăsătura cea m ai de preţ a vitejiei.
❖ Binecuvântaţi sunt pe păm ânt făcătorii de pace.
❖ De bolile puternice te scapă doar leacurile puternice.
❖ De boală râde cel care nu ştie ce-i rana.
❖ O durere m are o vindecă pe cea mică.
❖ Fii cu toţii amabil, dar în niciun caz familiar.
❖ Oam enii rem arcabili au pierit adesea din cauza trântorilor.
❖ Cea mai m are jignire care poate fi adusă unui om cinstit e să-lbănuieşti
de necinste.
❖ A vedea şi a simţi înseam nă a fi, a gândi înseam nă a trăi.
❖ Când cuvintele sunt puţine, ele atârnă mai greu.
❖ Ticălosului, şi bunătatea şi înţelepciunea i se par ticăloase; m izeriei doar
m izeria îi e pe plac.
❖ Ce-i putred nu rezistă atingerii.
❖ Durerea apasă şi m ai tare dacă simte că te laşi în voia ei.
❖ O fărâmă de bunătate se află în fiecare rău, trebuie doar să ştii s-o
găseşti.
❖ Buna credinţă scuză o realizare imperfectă.
❖ Iubirea m i-o câştigă bunătatea femeii şi nu ocheadele ei ademenitoare.
❖ E vrednic să aibă cel care ştie să caute.
❖ Prietenul trebuie să suporte defectele prietenului.
❖ Dacă vorbele ascuţite ar lăsa urme, cu toţii am umbla plini de semne.
❖ Ni se pare m ai plăcut să alergăm după un lucru, decât să-l posedăm. •
❖ Pământul e-a naturii mamă - dar şi mormânt: că ce-a născut a şi-ngropat.
❖ Fraga creşte şi sub urzică.
❖ Există rău în bine, există bine-n rău.
❖ Nici chiar virtutea însăşi nu se poate feri de defăimare.
❖ Grija excesivă e un blestem al bătrâneţii aşa cum nepăsarea e nenorocirea
tinereţii.
t
❖ Când nu ai nicio bucurie, speranţa într-o bucurie viitoare tot bucurie se
cheamă.
❖ Cui îi place să fie linguşit, el însuşi devine linguşitor.
❖ M incinosul ştie să poarte masca alintului.
❖ M incinosul poartă pe chip tot ce i-a născocit inima vicleană.
❖ Iubeşte-i pe toţi, încrede-te în cei aleşi, nu fă nim ănui rău.
❖ Moda uzează m ai multe haine decât omul însuşi.
❖ E-n firea tinereţii să păcătuiască prin grabă.
❖ Speranţa este reazem pentru iubire: pleacă la drum şi înarm ează-te cu ea
îm potriva atacurilor disperării.
❖ Când vă scuzaţi, să nu picaţi în aceeaşi extremă ca atunci când jigniţi.
❖ Adesea oaspeţii neinvitaţi devin plăcuţi când pleacă.
❖ Unii se nasc măreţi, alţii ajung la măreţie, iar altora li se impune
măreţia.
/
❖ Negarea propriei înzestrări e întotdeauna o garanţie a talentului.
❖ Peştii se comportă în mare ca oam enii pe uscat: cei m ari îi m ănâncă pe
cei mici.
❖ Zgârcenia ţine de bătrâneţe, iar dragostea de tinereţe.
❖ Fiecare nebunie îşi are logica ei.
❖ Măcinat de suspiciunile geloziei, cu uşurinţă poţi acuza şi un om
nevinovat.
❖ întreaga bogăţie a fecioarei e cinstea ei, m ai scumpă decât orice
moştenire.
❖ Omul cu sânge rece acuză cu uşurinţă pe altul de prea multă patimă.
❖ Cu cât trecutu-i m ai amar, cu-atât m ai dulce e prezentul.
❖ Cu cât m ai puţine cuvinte, cu atât mai multă simţire.
❖ Cu cât pasiunea e mai puternică, cu atât m ai trist îi e sfârşitul.
❖ Ca să poţi preţui cum se cuvine calitatea cuiva, trebuie ca şi în tine însuţi
să existe o fărâmă din calitatea aceasta.
❖ Glumele cu tâlc sunt mereu amuzante.
❖ Mie nu-mi pare niciodată rău că am făcut bine.
 Joseph Addison
(1 6 7 2 -1 7 1 9 )
Scriitor şi om poCitic engCez, cofondator, împreună cu % SteeCe, aC revistei The Spectator.
Se naşte (a JdiCston, tTiCtshire, într-o fa m id e de preot. In anul 1683, ta tă l său a devenit
vicar în LichfieCd, iar Joseph a început să urmeze cursurile şcolii latine din localitate, unde
se studia cu preponderenţă gramatica latină. Şi-a continuat educaţia, începând cu anul
1686, Ca Charterhouse SchooC din Londra, unde a fă c u t cunoştinţă cu % SteeCe. Я studiat Ca
Vniversitatea Oxford, ohţinând toate titCuriCe universitare.
începând cu anuC 1698, devine student aC IMagdaCen CoCCege. Addison îşi câştigă o fa im ă
de om de ştiinţă şi poet, se împrieteneşte cu John Drydon şi cu VJ. Congreve. In anuC 1699,
pregătindu-se pentru serviciul diplomatic, primeşte din partea regelui un grant de 200 de Cire
pentru a călători pe continent, iar din 1699 şi pân ă în 1703 călătoreşte prin <Europa.
In anuCl704, o dată întors în AngCia, compune Ca comanda autorităţiCor poemuCCampania,
in cinstea victoriei în hatăCia de Ca (BCenheim. In aceCaşi an, este numit în comisia de apeC, după
care ocupă poziţia de subsecretar de stat şi puhCică Călătorie în Italia. în 1707, este reprezentată
scenic opera Cui Addison, Hgsamună, care nu se bucură de succes. în 1708, Addison este aCes
membru aC (ParCamentuCui, unde ocupă fu n cţia de secretar principaC aCguvematoruCui generaC
irCandez. Din această perioadă datează şi articoCeCe saCe din revista ‘Tatfer. (După închiderea
revistei Tatler, în martie 1711, Addison şi SteeCe încep să editeze o revistă muCt mai popuCară,
The Spectator, în care sunt abordate teme dintre ceCe mai diverse: critică Citerară, moravuri
sociaCe, redgie, moraCă şi chiar modă. Addison a scris pentru The Spectator 274 de articoCe pe
care Ce semna cu una din ceCe patru Citere aCe cuvântuCui CLIO, numeCe muzei istoriei. în anuC
1713, Addison a scris 53 de articoCe pentru revista The Quardian, pe care SteeCe începuse să o
editeze în paraCeCcu The Spectator. în Сипа apriCie a aceCuiaşi an, se montează tragedia cCasică
a Cui Addison, Cato, care se bucură de un succes extraordinar - parţiaC şi din pricina aCuziiCor
poCitice pe care Ce conţinea. în anuC 1715, după revoCta iacobină, Addison fo n d ea z ă revista The
Treeholder, o pubCicaţie partinică îndreptată împotriva iacobiniCor.
în anuC 1716, în TeatruC„Drury L an e”, este montată de către un anonim o comedie scrisă de
Addison, Тобоşarul, care nu se bucură de succes. în aceCaşi an, se însoară cu CharCotte, contesă
de VJanvich., de care era îndrăgostit de 12 ani.
în 1717, Addison atinge cuCmea carierei saCe poCitice, devenind ministru şi membru aC
ConsiduCui secret.
Addison a murit Ca domiciuCui său de Ca TCoCCandTCouse, din Londra, Ca 17 iunie 1719 şi este
înmormântat Ca VCestminster Ahbey.

❖ Unde nu-i fidelitate, nu-i nici iubire, nici prietenie, nici virtute.
❖ Boala celui gelos e atât de grea încât transformă orice în hrană pentru ea.
❖ Căsătoria se caracterizează mai ales prin faptul că, odată cu ea, încetează
închinarea la idoli. Când bărbatul priveşte mai îndeaproape la zeiţa lui,
ea devine iaraşi o simplă femeie.
❖ în conversaţiile faţă în faţă între prietenii apropiaţi, oam eni dintre cei mai
înţelepţi emit foarte adesea cele m ai slabe judecăţi, fiindcă a discuta cu un
prieten e acelaşi lucru cu a gândi cu voce tare.
❖ în lume nu există nim ic m ai iluzoriu ca aceea ce num im „zel"
❖ Maturizându-ne, devenim tot m ai serioşi, iar asta, îm i perm it să remarc,
e primul pas către a deveni m ai proşti.
❖ Timpul mi se pare asemenea unui ocean de necuprins care înghite mulţi
scriitori remarcabili, pe unii accidentându-i, iar pe alţii făcând-i praf şi
pulbere.
❖ Noi toţi facem câte ceva pentru urmaşi; aş vrea să văd ce fac urmaşii
pentru noi.
❖ Mereu se găseşte ceva de spus spre justificarea ambelor părţi.
❖ Orgoliul provine din prea puţină judecată şi din necunoaştere de sine.
❖ Dacă e să-i credem pe filozofii noştri, omul se deosebeşte de celelalte fiinţe
vii prin capacitatea de a râde.
❖ Dacă multe cunoştinţe ştiinţifice n-au reuşit să-l facă pe om mai deştept,
atunci îl fac, în chip firesc, îngâm fat şi arogant.
❖ Eu îm i iubesc grădina nu pentru că acolo creşte un vişin, ci pentru că
acolo vin mierlele; ele cântă, iar eu le hrănesc cu vişine.
❖ Femeia cere rareori un sfat înainte să-şi cumpere rochia de nuntă.
❖ Femeia e prea sinceră şi prea principială pentru a da ascultare glasului
raţiunii...
/
❖ Femeile care au fost fericite în prim a căsătorie o acceptă m ai uşor pe a
doua.
❖ Toţi suntem înzestraţi din fire cu capacitatea de a face calam bururi,
num ai că la oam enii simpli aceşti m uguri ai ingeniozităţii sunt controlaţi
de logică şi de bunul simţ, iar la oam enii talentaţi ei chiar înfloresc.
❖ De ce să mi se spună că fericirea mea nu înseam nă altceva decât iluzie?
Chiar dacă e o iluzie, să fiu lăsat să mă desfăt cu ea.
❖ Sănătatea şi veselia se hrănesc una pe cealaltă.
❖ Defăim area şi batjocura - iată care este cererea constantă a publicului.
❖ Cunoaşterea este acel lucru care, în chip fundamental, înalţă pe cineva
deasupra celorlalţi.
❖ Dintre toţi reprezentaţii speciei um ane cel m ai mult se dedau invidiei şi
defăimării poeţii slabi.
❖ Dacă răposaţii ar avea posibilitatea să citească înscrisurile laudative de pe
m ormintele lor, ar muri a doua oară - de ruşine.
❖ Fericirii adevărate îi este pe plac singurătatea; ea este duşmanul zarvei şi
al luxului şi se naşte m ai ales din iubirea de sine.
❖ Umoristul adevărat ştie să păstreze o m ină serioasă, atunci când toţi din
jur izbucnesc în râs; iar cel fals, dimpotrivă, e ridicol - iar cei din jur îşi
păstrează seriozitatea.
❖ Cărţile sunt o avere, un testament al inteligenţei umane, menite trecerii
din generaţie în generaţie, în folosul acelora care se vor naşte în viitor.
❖ Când sufletul visează, el este şi scenă şi actor şi public.
❖ Când pe tron vine un rege bun, e tim pul să se dea legi împotriva
fărădelegilor puterii.
♦ Când văd aceste mese acoperite cu atâtea bucate, m i se pare că în spatele
fiecăreia dintre ele se ascunde, ca la atac, guta, hidropizia, frigurile şi
multe alte boli.
♦ Oamenii evlavioşi se abţin de la fapte reprobabile din frică; oamenii
cinstiţi, din dispreţ faţă de astfel de fapte.
♦ Tăcerea este uneori mai plină de înţeles şi m ai nobilă decât cea mai
elegantă şi expresivă elocinţă şi, în multe cazuri, e dovada unei minţi
elevate.
♦ Bărbaţii care se comportă cu femeile cu un respect deosebit, rareori se
bucură de un succes deosebit.
♦ Noi ne lepădăm de păcate şi de vicii, lăsând în seama Celui Prea înalt să
decidă ce înseam nă şi una, şi cealaltă.
♦ Pe noi, englezii, ne caracterizează o tim iditate deosebită în tot ce priveşte
religia.
♦ Prietenia cea m ai puţin zgomotoasă şi cea mai discretă e cea mai
folositoare. De aceea, eu am preferat întotdeauna un prieten reţinut, unuia
peste măsură de zelos.
♦ Criticul adevărat trebuie să stăruie m ai mult asupra calităţilor decât
asupra defectelor...
♦ „Am doar nouă penny bani gheaţă, dar în cont, la bancă, am o mie de lire" -
cam asta e diferenţa dintre arta conversaţiei şi ştiinţa de a te exprim a în
scris pe hârtie.
♦ Minunatele noastre cluburi se bazează pe m âncare şi pe băutură, adică pe
ceea ce-i uneşte pe majoritatea oamenilor.
♦ Un om indiscret e adesea m ai periculos decât unul rău, fiindcă ultimul
îşi atacă doar duşmanii, în vreme ce prim ul face rău şi duşmanilor, şi
prietenilor săi.
♦ Nu e greu să fii vesel când te afli în slujba viciului.
♦ Nu există pentru minte un antrenam ent mai plăcut ca recunoştinţa;
exprim area recunoştinţei e însoţită de o asemenea satisfacţie interioară
încât datoria este în întregim e compensată de îndeplinirea ei.
♦ în natură nu există niciun fenomen mai diversificat şi mai schimbător ca
acoperămintele fem eieşti pentru cap.
♦ Nu există altă apărare în faţa defăimării în afară de anonimat.
♦ Nu e de m irare că o m are cantitate de cunoştinţe, nefiind în stare să-l facă
pe om deştept, îl fac adesea îngâm fat şi obraznic.
♦ Nu există pe lume fiinţă mai agitată ca un idol ieşit din modă.
♦ Oam enii nu prim esc nim ic cu mai mult dezgust ca sfaturile.
♦ Nimic, fără a pune la socoteală crim a, nu-1 face pe om atât de dispreţuit
şi de ticălos în ochii lum ii ca lipsa de consecvenţă.
♦ Un pam flet scris cu inteligenţă e asemenea unei săgeţi care nu num ai că
produce o rană, dar o şi face de nelecuit.
❖ Păunul în toată strălucirea sa nu expune în văzul tuturor atâtea culori
câte pot fi numărate în ţinutele de sărbătoare ale englezoaicelor.
❖ Prim ul pahar - pentru sine, al doilea - pentru prieteni, al treilea - pentru
o bună dispoziţie, al patrulea - pentru duşmani.
❖ Se poate judeca ignoranţa sau nobleţea unei naţii după cum arată cimitirele,
plăcile de m ormânt şi epitafurile acesteia.
❖ îţi trece uneori prin cap că e mai bine să fii sclav pe o galeră decât un ins
spiritual, mai ales dacă acest spirit este rodul născocirilor literaţilor noştri,
oameni pe cât de educaţi, pe atât de lipsiţi de înzestrare.
❖ Versurile unei opere sunt de obicei pe atât de proaste pe cât de frum oasă
le e muzica.
❖ Cea mai m are parte a oam enilor se poate descurca, ajutaţi de exerciţiile
fizice şi de cumpătare, şi fără medicină.
❖ Banii separaţi ai soţilor reprezintă un lucru la fel de nefiresc ca şi paturile
separate.
❖ Vicleanului calculat şi indiferent îi este mai simplu să convingă o femeie
că o iubeşte şi să aibă succes, decât îndrăgostitului pătimaş cu exprim area
lui înflăcărată a sentimentelor.
♦> Cele mai de neînfrânat patimi ale tuturor fiinţelor vii sunt senzualitatea
şi foamea; prim a apare din tendinţa constantă de a da naştere la urmaşi,
iar a doua, din autoconservare.
❖ Lucrul cel mai important şi cel m ai greu pentru un spirit puternic e să
se abţină: lacul stă liniştit într-o vale, dar e nevoie de munţi ca să poată
fi tinut
/ în loc.
❖ Cele mai cu neputinţă de îndreptat vicii sunt cele care ne desfată.
❖ Modestia nu e doar o podoabă, ci şi un paznic al virtuţii.
❖ Cuvintele, dacă sunt alese cu grijă, au o asemenea forţă încât ceva scris
pe hârtie produce adesea o impresie m ai puternică decât ceva văzut cu
propriii ochi.
❖ Sensul prieteniei adevărate stă în aceea că dublează bucuria, iar suferinţa
o dă pe din două.
❖ Certăreţii îm i am intesc de peştele care, prins în undiţă, înspum ează apa
în jur până se face neobservat.
❖ Titlurile şi faim a înaintaşilor dau strălucire numelui purtat cu demnitate,
dar fac şi mai de dispreţ un nume ruşinos.
❖ Acela care are un nas fin pentru tot felul de aluzii şi atacuri, percepe cele
mai nevinovate cuvinte drept înşelăciune şi incitare - în vreme ce viciile
strigătoare la cer şi rătăcirile de tot felul îl interesează doar în cărţi.
❖ E greu să-mi închipui ce s-ar întâmpla cu un om care ar trăi într-un stat
populat doar cu eroi literari.
❖ Laşul este un om care în momentele de pericol gândeşte cu picioarele.
❖ Convingerea că eşti iubit micşorează suferinţa despărţirii.
❖ Ultimul „iartă-mă" îşi pierde ceva din amăreală, dacă în el se mai simte
ecoul dragostei.
❖ Omul deştept e fericit doar când primeşte personal o laudă; prostul însă
se mulţumeşte şi cu aplauzele acordate celor de lângă el.
❖ O carte frum oasă e un cadou lăsat moştenire de autor întregii umanităţi.
❖ Deşi sunt mereu serios, nu cunosc melancolia...
❖ Omul este cea m ai înclinată spre veselie creatură dintre toate cele create
de Dum nezeu; tot ceea ce este sub el sau deasupra lui înclină spre
seriozitate.
❖ Omul trebuie să se gândească mereu la câtă avere are în plus faţă de ceea
ce-i este necesar şi la cât de nefericit poate fi în viitor.
❖ Omul se deosebeşte de toate celelalte creaturi prin capacitatea de a râde.
❖ Omul care e înzestrat cu darul ironiei are obiceiul de a se lega de orice îi
dă posibilitatea să-şi demonstreze talentul.
❖ Cititorul va citi o carte cu m ai multă plăcere dacă va şti cine îi este autorul:
negru sau alb, coleric sau sangvin, însurat sau burlac.
❖ Lectura este pentru minte ceea ce exerciţiile fizice sunt pentru corp.
❖ Am preferat întotdeauna bucuria, veseliei. Veselia este un fel de a te
comporta, pe când bucuria este o stare a minţii. Veselia e de scurtă durată,
bucuria e perm anentă şi constantă.
❖ Nu consider că omul pierde tim pul dacă nu se îndeletniceşte cu treburile
statului. Dimpotrivă, eu susţin opinia că timpul este petrecut cu m ai mult
folos dacă ne îndeletnicim cu ceva care nu produce zgomot, care nu atrage
atentia.
/
❖ încerc să însufleţesc morala cu ajutorul ingeniozităţii şi să temperez
ingeniozitatea cu ajutorul moralei.

Anthony Ashley-Cooper, conte de Shaftesbury

(1 6 7 1 -1 7 1 3 )
TiCozof estetician şi moraCist engCez.
S-a născut Ca Londra, în casa unchiuCui său, сеСебги Cord canceCar în vremea domniei Cui
CaroC aCIl-Cea. Intre anii 1686 şi 1689 a primit o educaţie privată sub supravegherea Cui John
Locke, care era secretaruCpersonaC aCstăpânuCui casei. Я studiat Ca ‘Winchester. în anuC 1695
a devenit membru aC Camerei ComuneCor din <PooCe, care se afla sub controCuCpartiduCui ‘Whig.
(Din cauza sănătăţii saCe, a fo s t nevoit să-şi părăsească postuC şi s-a dedicat în m od speciaC
ocupaţiiCorfiCozofice. Я petrecut un an Ca (Rotterdam, unde s-a împrietenit cu teoCoguCprotestant
eCveţian Qeorges-Louis LecCerc, autor aC unui Dicţionar istoric şi critic, cu (Pierre <Bay[e şi cu
teoCoguC oCandez (Phidpp van Limborch.
In anuC 1699, moşteneşte titCuC şi CocuC în Camera LorziCor, dar nu a participat aproape
deCoc Ca viaţa poCitică, întrucât, Ca scurtă vreme după urcarea pe tron a regineiЯппа, partiduC
‘Tory a revenit Ca putere, iar starea sănătăţii Cui Shaftesbury s-a înrăutăţit din nou.
In anuC 1704, Cumea engCeză a fo s t răscoCită de sosirea în ЯпдСга a unui grup de creştini
francezi, protestanţi fanatici, care părăsiseră ţara după anularea edictului de Ca Jfantes.
începuseră să se audă gCaşuri care cereau aCungarea acestor „prooroci fra n cez i”; cu toate
 acestea, Shaftesbury, în Scrisoare despre starea de exţaz, propune un alt mijloc: transformarea
fanatism ului în su6iect de batjocură. 'Teoria lui despre batjocură ca c e l mai bun mijloc de a
verifica valoarea convingerilor a p u s la îndoială seriozitatea ideilor sale; atitudinea circumspectă
nu a putut f i spulberată nici măcar de lucrarea sa Sim ţuf comun: un eseu despre intefigenţă şi
sim ţuf umorului.
în an u l 1711, Shaftesbury s-a deplasat în sudul Italiei, la Napoli. în Italia, unde a locuit
doi ani, a refăcut lucrarea în trei volume Caracteristicile oamenilor, afe maniereCor, opiniilor şi
vremuriCor, publicată pentru prima dată în an u l 1711; aceasta, conţinând şi eseuri timpurii, pe
teme de sine-stătătoare, a fo s t completată cu lucruri noi. _A configurat plan u l lucrării 'Eseuri
despre arta picturii, scufpturii şi aftefe.
Shaftesbury a murit la ‘N apoli, la ÎS febru arie 1713.
L a temelia filo z o fiei lui Shaftesbury, denumită uneori deism, se află o reprezentare a naturii
ca un întreg armonios, dovadă a originii sale divine. Shcftesbury este prim ul care a folo sit
termenul„simţ m oral”. Virtutea, asemenea bunului gust, se poate educa cu ajutorul eyerciţiilor,
deşi este intrinsecă omului şi are întâietate între afectele naturale. A ceastă viziune optimistă,
aflată în opoziţie cu ideile lui Thomas Nobbes şi ale altor gânditori religioşi tradţionali, a
exercitat o influenţă asupra lui Holingbrofje şi, datorită acestuia din urmă, asupra lui A- 'Pope
în a l său (Eseu despre om, dar şi asupra lui Coleridge.
Shaftesbury a fo s t elevul platonicienilor de la Cambridge şi a încercat să menţină spiritul
platonic într-o epocă în care domina viziunea empiristă a profesorului său, Locke. Shaftesbury
socotea că p oetu l este un „Prometeu aflat în puterea lui Ju p iter”, iar natura ca pe o operă de
artă, creaţie a lui Dumnezeu, concepţie care conţine in nuce viitoarea teorie romantică; vederile
lui i-au înrâurit p e Trancis Nutchenson, (DavidNume, (jeorge (Buttler; Voltiare şi Diderot, pe
Nerder şi p e Immanuel liant, precum şi întreaga filo z o fie idealistă germană.

❖ De un singur lucru putem fi m ai mult decât convinşi - dacă avem minte

şi nu ne-am pierdut dorinţele şi sim ţurile - toate fanteziile şi capriciile
posibile vor funcţiona la capacitate m axim ă şi, fie că ne aflăm în societate,
fie singuri cu noi înşine, ele nu vor dispărea şi nu-şi vor înceta activitatea.
In orice situaţie, ele vor avea un câmp de acţiune.
❖ Toată lumea, fără îndoială, caută fericirea, dar problema care se pune este:
o găsim noi oare urm ând calea naturii şi cedând înclinaţiilor ei obişnuite
sau înăbuşind aceste înclinaţii şi ţinând cu pasiune la partea câştigului
personal, egoismului îngust sau chiar num ai la aspectul privind protejarea
vieţii.
/
❖ Totul este minunat, totul merită să fie iubit, totul umple de bucurie şi de
veselie, afară de om şi de condiţia lui existenţială, care pare a fi departe
de desăvârşire.
❖ Eroismul şi omenia sunt aproape unul şi acelaşi lucru. Dar e de ajuns ca
acest sentim ent să rătăcească drumul, şi eroul care iubeşte omenirea se
transform ă într-un descreierat fioros: eliberatorul şi paznicul se transformă
în asupritor şi distrugător.
❖ Nu există scuze pentru o alegere proastă.
❖ Pentru raţiune, unicul iad este pasiunea. Fiindcă o judecată falsă se
transform ă repede sub influenţa pasiunii.
❖ Dacă virtutea nu e valoroasă şi nici respectabilă în sine, atunci nu văd
ce poate fi respectabil în a ne supune ei doar de dragul unei afaceri
 X V n -X ^ ^ g

avantantajoase. Dacă plăcerea pentru săvârşirea binelui nu reperezintă ea

însăşi o înclinaţie bună şi veritabilă, atunci nu ştiu dacă este în general
posibilă bunătatea sau virtutea.
❖ Dacă oam enii suportă dicuţiile despre viciile lor, e deja un sem n că sunt
pe cale de a se îndrepta. Singura cale de a salva judecata sănătoasă a
om enirii şi
» de a m enţine
/ raţionalitatea
/ lumii e aceea de a oferi libertate
m inţii ascuţite. Deşi, o m inte ascuţită nu va fi niciodată liberă acolo unde
e interzisă batjocura.
❖ Cine are de-a face cu caracterele, nu are voie să nu şi-l cunoască pe al său
propriu - în caz contrar, n-are cum să cunoască nimic. Iar cine vrea să
amuze omenirea cu ceva folositor de genul acesta, trebuie m ai întâi să fie
el însuşi sigur că a tras primul un folos din aceasta. Fiindcă, în această
privinţă, e cu totul îndreptăţit să spunem că înţelepciunea şi clemenţa
trebuie să înceapă cu noi înşine.
❖ Egoismul bănuitor şi josnicia sunt veşnicii însoţitorii ai fricii.
❖ Nu există nimic m ai prostesc şi m ai înşelător decât scepticismul cu
jum ătate de măsură. Fiindcă atâta timp cât îndoiala se lipeşte doar de
una dintre părţi, cu atât mai tare creşte încrederea de partea cealaltă. O
latură a prostiei pare caraghioasă, iar cealaltă se umflă din ce în ce m ai
tare şi păcăleşte cu atât mai mult.
❖ Niciun fel de gânduri nu se vor dovedi corecte, dacă ele nu au fost folosite
în vederea unei orientări corespunzătoare a lor însele, dacă nu au căpătat
o formă precisă înainte de a fi exprimate. Cel m ai greu lucru pe lume e
să fii gânditor de valoare şi interlocutor experimentat, în conversaţiile cu
tine însuţi, fără a fi nevoie să te critici asupru de fiecare dată.
❖ Absenţa libertăţii e răspunzătoare pentru absenţa unor moravuri
veritabile.
❖ Pedanteria şi fariseismul sunt nişte pietre de moară în stare să distrugă
orice carte intrată în contact cât de puţin cu greutatea acestora. Spiritul
pedantului nu reacţionează la cerinţele veacului - lumea vrea să fie
instruită, dar nu vrea să fie dădăcită.
❖ E greu de im aginat că războiul, cel m ai sălbatic lucru din câte se pot
închipui, este pasiunea celor m ai eroice suflete.
❖ Cine se dovedeşte a fi prieten adevărat, acela e şi un om adevărat, care nu
rămâne dator fată
/ de societate.
❖ Cine crede în viaţa de după m oarte nu are nevoie să se îngrijească peste
măsură de soarta virtutii
/ în această lume.
❖ Artistul, dacă nu este lipsit de geniu, înţelege adevărul şi unitatea unei
concepţii, înţelege că va înceta să fie autentic dacă se va ţine prea aproape
de natură şi o va copia tot timpul.
❖ Omul care este generos din fire, ca şi adevărata morală, nu are nevoie
de ajutorul religiei. In omul care a devenit moral sub influenţa religiei
nu există m ai mult adevăr, evlavie autentică sau sfinţenie decât găsim
bunătate y
şi blândeţe
/ într-un bolnav de tifos tinut
/ în lant./
❖ Cu cât presiunea e m ai puternică, cu atât satira e m ai ascuţită. Cu cât
robia e mai grea, cu atât e mai insesizabilă.
❖ Pentru unii - o absurditate, pentru alţii - dovadă.

Baltasar Graciân y Morales

( 1 6 0 1 -1 6 5 8 )
Scriitor şi filozof-m oralist spaniol
S-a născut la Pelmonte (Aragon) şi a studiat într-o şcoală iezuită din Calatayud, după care,
în an u l 1619, a intrat în Ordinul iezuit. A fă c u t studii de teologie la Zaragoza, unde ulterior a
şi predat; în an u l 1635 s-a călugărit. In 1651, a publicat, f ă r ă să aibă permisiunea Ordinului,
prima parte a romanului său didactic, Criticon. A fo s t sancţionat şi exilat la (jraus. Deşi a
încercat să părăsească ordinul, nu a avut succes.
Tratatele Eroul, Discernătorul, Politicianul expun idealurile aristocratice ale conducerii
unui stat şi ale educaţiei morale. Cartea Oracolul, un manual constă din 300 de reguli ale
înţelepciunii de viaţă. Cjraciân y îMorales a introdus termenul de „gust”.
Moare în an u l 1658 şi este înmormântat la Tarazona, lângă Zaragoza.

❖ Fii iscusit la mânie. Fă astfel ca judecata rece să prevină pornirile grosola­

ne - pentru cel înţelept, nu e greu.
❖ Viteza în decizii este urm area unei fericite vioiciuni naturale. Pentru
aceasta, iute şi curajoasă, nu există nici dificultăţi, nici ezitări. Unii oamenii
se gândesc mult şi, odată ce s-au apucat de treabă, strică tot, alţii reuşesc
în toate fără m editaţii îndelungate. Există aptitudini de un fel aparte care
se m anifestă cel m ai eficient înfruntând greutăţi. Unor asemenea fiinţe
uim itoare le reuşeşte totul pe negândite, iar după ce m editează îndelung -
nu le iese nimic; dacă nu a ieşit din prima, nu m ai aştepta niciun folos
şi nu te baza pe viitor. Lăudaţi fie cei iuţi, fiindcă ei, ca printr-o minune,
reuşesc peste tot - şi de gândit o fac repede, şi la treabă sunt pricepuţi.
❖ La douăzeci de ani domină sentimentele, la treizeci, talentul, iar la
patruzeci, raţiunea.
❖ E mai im portant să te pricepi la tipurile oam enilor şi la calităţile lor decât
la cele ale ierburilor şi pietrelor. Aceasta e una dintre cele m ai fine arte
ale vieţii.
t

❖ Prieteni importanţi pentru treburi importante... De aceea, e mai important

să ai prieteni im portanţi şi să ştii să-i păstrezi, decât să ai bani.
❖ Un mijloc eficient de a fi am abil - să fii m ereu calm.
❖ Dacă vezi ceva rău la oameni, nu te bucura, şi, cu atât m ai mult, nu
comenta. Bârfa e ceva urât. Dacă spui ceva rău, auzi şi m ai rău.
❖ Stăpâneşte arta conversaţiei, fiindcă în conversaţie se descoperă
personalitatea. Nici una dintre îndetelnicirile omeneşti nu cere m ai multă
înţelepciune, deşi în viaţă nu există nim ic m ai obişnuit - aici se poate
pierde sau câştiga totul.
❖ în orice situaţie, dacă ştii puţine, ţine-te de cele verificate.
❖ încheie la timp o partidă norocoasă. E regula jucătorilor cu experienţă. Să
ştii să te retragi cu demnitate, e la fel de important ca să ştii să ataci cu
curaj; când ai câştigat destul, când ai realizat mult - trage linie.
❖ Să transform i tristeţea în bucurie înseam nă să ştii să trăieşti. - _
❖ Toţi proştii sunt încăpăţânaţi şi încăpăţânaţii sunt proşti.
❖ Toţi oamenii au despre ei înşişi o părere foarte bună şi cu cât această
părere este m ai bună cu atât ei merită m ai puţin.
❖ Să fii mereu cu ochii în patru la ignoranţi, încăpăţânaţi, înfum uraţi, la
toate felurile de ignoranţă. Dai peste mulţi dintre aceştia în lume, iar
înţelepciunea stă în a reuşi să nu dai peste ei.
❖ Mereu şi înaintea tuturor defilează M inciuna, fascinându-i pe proşti
cu stridenţa ei vulgară. Ultimul, mai la urmă, vine Adevărul, care
şchiopătează, mergând agale în urma Timpului... La suprafaţă se află
mereu înşelăciunea şi la ea se reped oam enii superficiali. Adevărata
Esenţă se închide în sine pentru a fi mai preţuită de către cunoscători şi
de cei înzestraţi
/ cu raţiune.
/
❖ întotdeauna asigură-te m ai bine înainte să te apuci de treabă, m ai ales
dacă succesul nu este sigur. Trage de timp, fie ca să refuzi, fie ca să te
încredinţezi că-ţi vin în m inte noi argum ente în folosul deciziei tale.
❖ Doreşte-ţi mereu câte ceva ca să nu fii nefericit din cauza preaplinului de
fericire. Corpul respiră, spiritul e însetat. Dacă am deţine totul, ne-ar fi
urât şi ne-am plictisi; chiar şi m inţii trebuie să-i pui deoparte ceva neştiut
care provoacă curiozitatea. Speranţa inspiră, îm buibarea distruge. Chiar şi
când răsplăteşti, nu da deodată toată satisfacţia; când nu-ţi doreşti nimic,
aşteaptă-te la ceva rău: fericirea este nefericire. Când se term ină dorinţele,
se term ină şi temerile.
❖ E uşor să dai drumul unui cuvânt şi e greu să-l mai prinzi. în conversaţie se
întâmplă la fel ca într-un testament: cu cât mai puţine cuvinte, cu atât mai
puţine procese. Când discuţi despre fleacuri, sondează terenul după lucruri
mai importante. O fire ascunsă are un aer minunat. Cine se destăinuie uşor
într-o conversaţie, pe acela îl poţi convinge repede - şi învinge.
❖ Exprim area uim irii e un semn de impoliteţe.
❖ Eroul are calitatea să se apropie de alţi eroi; o calitate tainică şi
impresionantă - una dintre m inunile naturii.
❖ E prost cel care nu-i recunoaşte pe proşti, dar m ai prost e cel care, după
ce i-a recunoscut, nu se îndepărtează de ei.
❖ E mai bine să vorbeşti la timp decât elocvent.
❖ Stăpânirea propriilor patim i e o calitate a unui spirit superior. Chiar
această superioritate îl fereşte pe spirit de influenţe străine şi josnice. Nu
există o putere m ai m are decât puterea asupra ta însuţi, asupra propriilor
patimi, asupra propriei voinţe.
❖ Pentru a fi plăcut într-o conversaţie, trebuie să te adaptezi caracterului şi
m inţii conlocutorilor. Nu te crede cenzorul cuvintelor şi expresiilor altora,
fiindcă vei fi considerat pedant; cu atât mai mult, nu te lega de gândurile
 şi judecăţile altora, fiindcă se vor feri de tine, ba chiar te vor abandona de
tot. înţelepciunea e m ai im portantă în conversaţie decât elocvenţa.
❖ Dacă vrei să pui capăt bârfelor, nu le băga în seamă.
❖ Chiar şi politeţea poate fi jignitoare, dacă e prea accentuată.
❖ Acţionează în taină. Surpriza este garanţia succesului. De la un joc deschis
n-ai niciun câştig, nicio bucurie.
❖ E periculos să acţionezi atunci când te îndoieşti de înţelepciunea faptei,
m ai bine abţine-te. înţelepciunea nu lasă loc nesiguranţei, ea defilează
mereu în lum ina strălucitoare a raţiunii.
/
❖ Să faci o treabă şi s-o arăţi. Totul se judecă după aspect, nu după conţinut.
Să ai o calitate şi să ştii să o arăţi este o calitate îndoită: ce nu se vede e ca
şi cum nici n-ar exista.
❖ O zi fără ceartă e ca un som n adânc.
❖ Pentru omul de treabă nu există nimic m ai de preţ decât ceva prim it
gratis.
❖ Gândeşte-te la un rezultat de succes. Unii se preocupă mai mult să nu se
abată de la direcţia în care au apucat să se îndrepte, decât să se gândească la
atingerea scopului; totuşi, blamul pentru insucces va acoperi întotdeauna
lauda pentru silinţa dată. Câştigătorul nu are de ce să se justifice.
❖ Există unii pentru care „nu" e primul cuvânt în orice moment al zilei; cu
aceştia e nevoie de îndemânare.
❖ Există oam eni care au calitatea acelor vase care păstrează m irosul primului
lichid vărsat în ele, care frum os mirositor, care împuţit.
❖ Apucă-te de o treabă uşoară ca de una grea, şi de una grea, ca de una
uşoară. în primul caz, fă astfel pentru ca încrederea să nu se transforme
în superficialitate; în al doilea, lipsa de încredere, în timiditate.
❖ Invidiosul nu moare o singură dată, ci ori de câte ori este lăudat potrivnicul
său.
❖ Cunoaşte-ţi pornirile m eschine. Nici omul desăvârşit nu se poate feri de
ele, ba acesta chiar are grijă de ele, le răsfaţă. în m intea noastră acestea nu
sunt puţine şi, cu cât avem m inte mai multă, cu atât aceste porniri sunt
mai multe sau mai evidente. Şi nu pentru că nu-ţi dai seama de ele, ci
pentru că le îndrăgeşti.
❖ Nu fi fam iliar şi nici altora nu le perm ite să fie. Fam iliaritatea e fatală pentru
desăvârşirea omului bun şi, apoi, pentru onoarea care i se cuvine.
❖ Să faci din orice m ărunţiş un întreg scandal e o îndeletnicire fără rost.
E la fel de stupid să te m âhnească până în adâncul sufletului ceva care
nu are importanţă pentru tine şi să nu m işti niciun deget pentru ceva cu
adevărat important.
❖ Să nu cazi în dizgraţia celui plin de succes din cauza compasiunii
m anifestate pentru un ratat. Fericirea unora nu arareori se întem eiază pe
nefericirea altora; dacă n-ar exista căzuţi, n-ar exista nici învingători.
 xvn-xvm ji

❖ De obicei, rataţii îţi trezesc m ila - prin această m ilă lam entabilă compensăm
cumva cruzim ea Fortunei.
❖ A rta de a fi fericit. Există pentru aceasta m ai multe reţete, dar nu oricare
se potriveşte înţeleptului. Spiritul de iniţiativă poate veni în ajutorul
succesului. Unii, cu un aer nepăsător, se opresc la porţile Fortunei şi
aşteaptă ca aceasta să-şi facă treaba. Alţii, m ai isteţi, îşi fac cu îndrăzneală
drum înainte şi acţionează, bazându-se pe propriile forţe, fiindcă, uneori,
aripile curajului ne fac să obţinem fericirea şi să-i câştigăm bunăvoinţa.
Dar, drept judecând, nu există o cale m ai bună, decât calea virtuţii şi a
eforturilor, fiindcă nu există o fericire m ai m are decât înţelepciunea, şi
nici o nefericire m ai mare ca lipsa de înţelepciune.
❖ A rta de a trăi îndelung: să trăieşti cu demnitate. Două lucruri îl duc pe
om la pieire: prostia şi desfrânarea. Unii şi-au pierdut viaţa pentru că n-au
ştiut s-o păzească, iar alţii, pentru că n-au vrut.
❖ A rta de a începe. Prostia acţionează la nimereală; toţi proştii sunt viteji,
în naivitatea lor, ei nu prevăd, de la bun început, obstacolele, dar nici nu
suferă de pe urm a insuccesului, la final. înţelepciunea se apucă de treabă
cu băgare de seamă, iar cercetaşii ei, Prevederea şi Judecata, studiază
drumul, pentru a se putea înainta fără oprelişti.
❖ Caută o iubire care porneşte nu atât din inim ă cât din raţiune - aceasta e
înzestrată cu personalitate.
❖ Fiecare trebuie să fie im portant în îndeletnicirea sa.
❖ Când porţi o discuţie sau când te cerţi, fă-o ca şi cum ai juca şah.
❖ Când calea nu e limpede, ţine-te după oam enii înţelepţi şi prudenţi - mai
devreme sau m ai târziu, ei vor găsi o ieşire salvatoare.
❖ Cel pe care nim ic nu-1 supără nu are inimă, iar omul nesimţitor nu poate
fi o personalitate.
❖ Cine se supără în mijlocul veseliei generale seamănă cu un măgar şi se
poartă ca un măgar.
❖ Cine acordă atenţie nim icurilor îşi m anifestă m icim ea sufletului.
❖ Uitarea e cea m ai bună răzbunare, ea îl îngroapă pe duşman în praful
propriei sale nim icnicii.
❖ Cel m ai bun mod de a obţine ceea ce doreşti e să nu-i dai importanţă.
❖ Amabilitatea înfrum useţează: pe „nu" îl acoperă în aur, îndulceşte
adevărul, ba chiar bătrâneţea o face să pară mai „rumenă". în orice treabă,
im portant e „cum": politeţea, asemenea trişorului, merge la sigur.
❖ Oam enii cu experienţă cunosc după vorbire pulsul spiritului, nu degeaba
a spus înţeleptul: „Vorbeşte, dacă vrei să te cunosc..."
❖ Criteriul satisfacţiei autentice este lauda venită din partea maeştrilor în
domeniu.
❖ Metalul se cunoaşte după cum sună, iar omul după cum vorbeşte.
❖ Lumea e plină de proşti, dar nim eni nu-şi observă propria prostie, nici
m ăcar n-o bănuieşte.
❖ Prea multă vorbă e motiv de ceartă.
❖ Tăcerea e altarul prudenţei.
❖ înţeleptul îi apreciază pe toţi, fiindcă în fiecare vede ceva bun.
❖ Suportă batjocura, dar nu batjocori. Prim a e o formă de politeţe, a doua -
pornire spre gâlceavă.
❖ Nu fi cicălitor - ca să nu te faci de râs şi să nu-i superi pe alţii.
❖ Nu te entuziasm a peste măsură. Fereşte-te de superlative ca să nu
deformezi im aginea şi să nu treci drept prost. A lăuda peste măsură, a nu
m ai prididi de entuziasm e sem n de înţelegere şi gust limitate. Laudele
stârnesc curiozitatea, aprind dorinţa, şi dacă meritele se dovedesc a fi
sub aprecierea făcută de tine - şi, de obicei, se întâmplă aşa - aşteptarea
înşelată se răzbună, plăteşte înşelăciunea cu dispreţ şi faţă de ceea ce a
fost lăudat, şi faţă de lăudător.
❖ Nu te opune la fiecare obiecţie.
❖ Nu alerga după multe, caută profunzim ea. Esenţa măreţiei nu e cantitatea,
ci calitatea. M inunatul e întotdeauna unic şi rar; ce e mult, nu costă prea
scump.
❖ Nu te lăsa prins de obligaţii faţă de toată lumea - devii sclav, al tuturor,
pe deasupra... Mai bine alţii să depindă de tine, decât să depinzi tu de
unul singur.
❖ Nu duce nim ic până în pragul rupturii - un renume bun are de suferit
de pe urma acesteia.
❖ Nu aştepta până când apa îţi ajunge la gât, pleacă mai devreme;
preîntâm pină cruzim ea loviturilor printr-o judecată matură.
❖ Nu minţi, dar nici nu spune tot adevărul. Nimic nu necesită o purtare mai
prudentă ca adevărul - e ca o hemoragie a inim ii însăşi.
❖ Nu e bine să fii ignorant, dar nu e rău uneori să te prefaci că eşti ignorant.
Cu prostul nu are niciun sens să fii înţelept, şi nici raţional cu nebunul;
vorbeşte cu fiecare pe limba lui.
❖ Nu trebuie să fii doar porumbel. Combină sfiala porum belului cu viclenia
şarpelui! Omul de treabă e uşor de înşelat: cine nu m inte pe nim eni, îi
crede pe toţi; cine nu înşeală, are încredere în ceilalţi. înşelăciunea face
victim e nu numai printre proşti, dar şi printre cinstiţi. Două feluri de
oam eni pot prevedea şi zădărnici o înşelăciune: cei înşelaţi, care au
învăţat pe propria piele, şi cei vicleni, care se prefac. Fie ca perspicacitatea
să se m anifeste la fel de ascuţit şi-n bănuială, pe cât e viclenia de abilă la
intrigi. Şi nu trebuie să fii atât de blând încât să-ţi îm pingi aproapele să
fie făţarnic. Combinând porumbelul şi şarpele, nu te transform a într-un
m onstru, ci într-un făcător de m inuni.
❖ Nu e cazul să fii mereu spiritual. înţelepciunea se m anifestă în lucruri
serioase, ea este mai preţuită decât vorba de duh. Cine e tot timpul
spiritual, e gol pe dinăuntru.
❖ Nu-ţi începe viaţa cu ceea ce trebuie să term ini. Câte unul se pune pe
odihnă la începutul drumului, lăsând ce e dificil pentru m ai târziu. Nu,
 mai întâi trebuie făcut ce e important, şi apoi, dacă mai răm âne timp, tot
ce nu e important.
❖ Nu renunţa imediat, lasă dezamăgirea să se acumuleze.
❖ Nu te supraîncărca nici cu greutăţi, nici cu invidie - îţi vei curm a viaţa
şi-ţi vei ucide spiritul. Unii extind aceste reguli şi asupra cunoaşterii - dar
cine nu cunoaşte, acela nu trăieşte.
❖ Nu te lasă pradă schim bărilor de dispoziţie. M ăreţ e acela care nu se află
sub dom inaţia capriciilor.
❖ A nu face fată
/ unui lucru e o nenorocire mai mică decât nehotărârea.
❖ Nu apa curgătoare se alterează, ci cea stătătoare. Unii nu fac niciun pas
dacă nu-i îmboldeşti; şi, uneori, cauza stă nu în prostia m inţii - m intea le
poate fi perspicace -, ci în slăbiciunea ei.
❖ Să nu suferi de boala proştilor. înţelepţii, nu de puţine ori, suferă din
pricina neajunsurilor raţiunii. Proştii, dimpotrivă, suferă de surplus de
judecată.
❖ Nu te frăm ânta din pricina nem ulţum irii - asta e lipsă de curaj, dar şi
mulţum irea de sine e lipsă de minte.
❖ Nu te grăbi să trăieşti. Fă-le pe toate la vremea lor - şi toate îţi vor aduce
bucurie. De aceea, viaţa pentru mulţi este prea scurtă: s-au dedat prea
devreme bucuriilor, nu s-au desfătat îndeajuns şi când au vrut să se
întoarcă, ia-le de unde nu-s.
❖ Unii apreciază cărţile după grosime, de parcă ar fi fost scrise pentru
exerciţii manuale, şi nu mentale.
❖ Fii natural în toate. Naturaleţea scoate în evidenţă calităţile, inspiră
vorbirea, însufleţeşte lucrurile, accentuează tot ce e m inunat în om.
❖ Nu comunica veştile neplăcute şi, mai mult decât atât, nu le asculta.
❖ Nu există un deşert mai dezolant decât o viaţă fără prieteni; prietenia
sporeşte fericirea şi micşorează nefericirea; m ângâiere pentru suflet, ea
este singurul leac îm potriva unei sorţi potrivnice.
❖ Niciodată să nu acţionezi sub imperiul pasiunii - vei face totul pe dos.
❖ Cine şi-a ieşit din fire, acela nu mai răspunde pentru propriile acţiuni,
pasiunea alungă raţiunea.
❖ Niciodată să nu lupţi cu cel care nu are nimic de pierdut: e o luptă inegală.
❖ Niciodată să nu arăţi un lucru doar pe jumătate term inat - lasă-i să-l
admire când e gata. începutul e întotdeauna imperfect, iar această im agine
im perfectă răm âne în memorie: am intirea lui alterează satisfacţia oferită
de un lucru terminat.
❖ Omul e judecat după ce prieteni are.
❖ înconjoară-te de cei de la care ai ce învăţa. Să-ţi fie contacul cu prietenii
şcoală de cunoaştere, iar conversaţia - învăţătură elegantă şi plăcută:
priveşte la prieteni ca la nişte dascăli şi trage foloase din desfătarea oferită
de conversaţie.
t
❖ Unii dintre prieteni sunt buni la distanţă, iar alţii, în apropiere; acela care nu
e prea priceput la conversaţie, e foarte înzestrat pentru corespondenţă.
❖ Distanţa atenuează defectele care, de aproape, sunt insuportabile.
❖ Asentim entul celor înţelepţi. Un „da" rece din partea unui om remarcabil
e m ai măgulitor decât lauda venită din partea mulţimii.
❖ Originalitatea e un fel de autoiluzionare, plăcută la început şi care ispiteşte
prin noutate şi agerime, dar care, apoi, când nu rezultă nim ic bun şi când
te mai m aturizezi, e foarte regretabilă.
❖ înfăţişarea omului e oglinda sufletului.
❖ Sinceritatea prietenească e în mod special periculoasă: ai spus altuia un
secret personal - te-ai făcut sclavul lui... Astfel, nu asculta secrete şi nici
tu nu le destăinui.
❖ Nu te sătura. Pentru ca buzele să mai ceară puţin nectar. Dorinţa e măsura
valorii. Bunul gust recomandă chiar să aţâţi foamea trupească, dar să n-o
potoleşti; bun şi puţin e bun de două ori.
❖ într-o ceartă, m ai mult pierzi dacă eşti încăpăţânat, decât câştigi dacă ieşi
învingător - nu adevărul îl aperi, ci propria lipsă de educaţie.
❖ A ţine inim a în frâu e o mare victorie! N-o poţi birui nici prin curaj nesăbuit,
nici prin glume plictisitoare - ea se lasă supusă doar prin siguranţă
cuviincioasă, născută din morală şi întemeindu-se pe demnitate.
❖ Pune-te la încercare. O minte serioasă trebuie să înţeleagă m intea altuia
- aşa se confruntă perspicacitatea celui înţelept cu reţinerea celui închis
în sine.
❖ Foloseşte-te de faptul că eşti nou; câtă vreme eşti o noutate, eşti preţuit.
Noul place, dă diversitate, înviorează plăcerea - o mediocritate nouă e
mai apreciată decât o celebritate cu care ne-am obişnuit.
❖ A înţelege viaţa şi a te pricepe la oam eni nu sunt, de departe, acelaşi
lucru. M area artă constă în a înţelege caracterele şi a percepe stările de
spirit.
❖ Uneori, ca să pierzi un prieten ajunge şi neîntoarcerea unui serviciu:
nefiind în stare să returneze datoria, el se îndepărtează şi datornicul nu-
ţi m ai este prieten.
❖ Corectitudinea se m anifestă în vorbire, dar şi m ai precis, în fapte.
❖ Faptele sunt roadele intenţiilor. Dacă intenţiile sunt bune, atunci şi faptele
vor fi bune.
❖ Adevărul îl vedem m ai des şi-l auzim mai rar - niciodată în forma sa
pură, m ai ales când vine de departe: în el se găseşte m ereu un plus de
părtinire care a lăsat urme.
❖ Un om fără prihană, necunoscând team a, se află m ereu de partea dreptăţii -
nici pasiunile m ulţimii, nici constrângerea din partea tiranului nu-1 pot
sili să-i depăşească limitele.
❖ Preferă îndeletnicirele lăudabile. în viaţă, mult depinde de judecata lumii.
Pentru posibilităţile omului, lauda este ceea ce e vântul pentru flori -
hrană şi viaţă.
❖ Avantajul e de partea celui dintâi. Şi dacă m ai e şi mare, rezultă că prim a
m işcare dă superioritate. Mulţi ar deveni fruntaşi în domeniul lor dacă
nu i-ar depăşi alţii.
❖ în momentele zbuciumate ale vieţii, cel mai bine e să încetezi orice
activitate şi să aştepţi să treacă furtuna; cedezi acum - câştigi în viitor.
Râurile se învolburează şi de la un vânticel, iar apa nu se limpezeşte cu
ajutorul eforturilor tale, ci când te îndepărtezi de ea. Nu există un remediu
mai bun îm potriva dezordinii decât a o lasă să-şi urmeze cursul - totul
se aranjează cumva.
❖ Adaptează-te după fiecare. Iscusit e Proteus - învăţat cu învăţaţii, sfânt
cu sfinţii. Arta de a cuceri inim ile e măreaţă: asem ănarea dă naştere
bunăvoinţei.
/
❖ îndoiala simulată e cea m ai potrivită cheiţă cu ajutorul căreia curiozitatea
deschide tot ceea ce doreşti.
❖ Să nu-ţi cunoască nim eni limitele posibilităţilor, altfel vei da motive de
dezamăgire. Niciodată să nu te laşi descoperit în întregim e. Când lumea
nu ştie şi se îndoieşte, apreciază mai mult decât atunci când întreaga ta
forţă, fie ea şi mare, e vizibilă.
❖ Fie ca amabilitatea ta să servească drept momeală mai degrabă pentru
sim ţuri decât pentru câştig, sau şi pentru una şi pentru alta. Doar calităţile
nu sunt de ajuns dacă nu intră în joc şi un caracter plăcut - doar acesta te
face cu adevărat plăcut.
❖ Raţiunea fără înţelepciune e o dublă nebunie.
❖ înţeleptul câştigă m ai mult de pe urm a inamicilor, decât prostul de pe
urm a prietenilor.
❖ Cunoaşte-i pe cei fericiţi şi pe cei nefericiţi, pentru ca celor dintâi să li
te alături, iar de ceilalţi să te fereşti. Lipsa de noroc e cel mai adesea
pedeapsa pentru prostie, iar pentru cei apropiaţi, o pacoste molipsitoare.
❖ Organizează-ţi viaţa cu chibzuinţă: nu la voia întâm plării, ci astfel încât
să ai şi de câştigat şi să-ţi facă şi plăcere. Viaţa e grea fără niciun pic de
odihnă, la fel ca o lungă călătorie fără popasuri; diversitatea cunoaşterii
o face plăcută.
❖ Cunoaşterea de sine. Cunoaşte-ţi firea, mintea, judecăţile, înclinaţiile. Cât
timp nu te cunoşti, nu te poţi domina. Dacă pentru chip există oglinda,
fie ca judecata lucidă să fie oglindă pentru spirit.
❖ Prin stăpânire de sine poţi tulbura stăpânirea de sine a celuilalt - astfel, i
se şi m anifestă dorinţele, chiar dacă inim a îi este de nepătruns.
❖ Cuvântul este garanţia faptei.
❖ Mai bine să ai reputaţia de prudent decât de viclean. Sinceritatea e plăcută
tuturor, chiar dacă nu toţi sunt fam iliarizaţi cu ea. Fii simplu, dar nu
 naiv, perspicace, dar nu viclean. Mai bine să fii socotit drept o persoană
raţională, decât să fii temut drept prefăcut.
❖ Priveşte înlăuntru. Multe lucruri nu sunt deloc ceea ce par a fi la început;
această neînţelegere a ta, această incapacitate de a trece dincolo de înveliş,
se transform ă în dezamăgire când ajungi să cunoşti esenţa.
❖ Formează-ţi judecata. Aceasta e necesară m ai ales în situaţiile importante.
Proştii se duc de râpă din pricină că nu gândesc; incapabili fiind să
înţeleagă măcar jum ătate dintr-un lucru, nefiind în stare să prevadă
nici pagubele, nici câştigurile, ei nu pot acţiona cum se cuvine; ei dau
multă greutate lucrurilor m ai puţin importante şi puţină greutate celor
importante, evaluându-le pe dos. Există lucruri în interiorul cărora
trebuie să pătrunzi şi pe care trebuie să le păstrezi în adâncurile m inţii
tale. înţeleptul îşi formează o judecată despre orice, dar m ai ales despre
cele care au un sens adânc şi important, fiindcă presupune că în aceste
lucruri se află m ai mult decât pare. Şi astfel, gândirea merge mai departe
decât opinia superficială.
❖ Săgeata străpunge trupul, iar vorba urâtă, sufletul.
❖ Există o mulţime de oameni care nu-şi pierd niciodată minţile, pentru
simplu motiv că nu le-au avut niciodată.
❖ Atât de multe trebuie să ştii, atât de puţin ne e dat să trăim, iar viaţa fără
cunoaştere nu e viaţă.
❖ Agitaţia fără sens e întotdeauna insuportabilă, iar când faci treabă e
caraghioasă.
❖ Respectă-te, dacă vrei să fii respectat.
❖ Servilism ul e mai periculos decât ura.
❖ Dublează-ţi sprijinul în viaţă şi-ţi dublezi viaţa. Nu te lim ita la un singur
protector, nu te lim ita doar la un singur lucru, oricare ar fi acesta, chiar
dacă va părea neobişnuit: să ai mereu câte două surse de câştig, de
compasiune, de satisfacţii.
❖ învaţă să te domini pe sine ca să nu fii judecat nici în fericire, nici în
nefericire, pentru iuţeala de fire, ci să fii lăudat pentru superioritatea
spiritului.
❖ Temperează-ţi antipatia. Ne lăsăm uşor pradă resentim entului, chiar dacă
admitem existenta/ unor calităti
/ neîndoielnice. Această înclinaţie
/ naturală
vulgară îndrăzneşte să se arunce şi asupra unor oameni remarcabili. Fie ca
raţiunea să o îm blânzească - nu există o ruşine mai mare decât antipatia
faţă de cei mai buni; pe cât de lăudabilă este simpatia faţă de eroi, pe atât
de ruşinoasă este antipatia faţă de ei.
❖ Să ştii să ceri. Pentru unii, nu există nim ic mai greu, pentru alţii, nimic
m ai uşor. Sunt oam eni care nu ştiu să refuze; de aceştia e stânjenitor să
te şi apropii.
❖ Fă-ţi un plan, dar nu exagera în utilizarea lui. Nu-1 etala în faţa tuturor şi,
cu atât m ai mult, nu permite să fie ghicit; se cuvine ca planul să fie ţinut
în secret, fiindcă el trezeşte bănuieli, mai ales un plan rafinat este privit
cu duşmănie.
❖ A evita. Metoda oamenilor înţelepţi. Cu o glumă elegantă, ei se fac scăpaţi
din cel mai încâlcit labirint. Ei ştiu să iasă zâmbind, întregi şi nevătămaţi,
din cea mai violentă ceartă.
❖ învaţă să descifrezi expresia feţei, să citeşti sufletul după semne exterioare.
Fă diferenţa: cine râde întotdeauna din prostie; cine nu râde niciodată din
răutate.
❖ Lăudat fie cel cu o m inte pătrunzătoare. întotdeauna, capacitatea de a
gândi a fost preţuită cu asupra de măsură; acum însă, acest îucru e puţin -
mai trebuie să descoperi şi înşelăciunea. Nu se poate numi raţional un om
lipsit de pătrundere.
❖ Ceva bun e bun de două ori, dacă nu e de durată.
❖ Vrei să fii respectat - nu începe cu jigniri.
❖ Cei mai teribili duşmani sunt foştii prieteni: ei lovesc în locurile slabe,
num ai de ei ştiute, lovesc acolo unde doare mai tare.
❖ Omul vorbei şi omul faptei. A-i deosebi e la fel de im portant cu a şti cine
îţi este prieten cu adevărat şi cine te place din pricina poziţiei tale. E rău
când omul se descurcă la treabă, dar stă prost cu vorbitul; dar e şi mai rău
când se descurcă la vorbit, iar la treabă nu face m are lucru.
❖ Omul de succes. Cine intră în palatul Fortunei prin porţile bucuriei, iese
prin porţile m âhnirii - şi invers. De aceea, gândeşte-te la cum se term ină
un lucru, cum să ieşi fericit, nu cum să intri frumos.
❖ Omul care ştie să aştepte. El trebuie să fie înzestrat cu mult curaj şi cu
multă răbdare. Nu te grăbi niciodată şi nu te înfierbânta. învaţă să te
domini, fiindcă aşa îi vei domina şi pe alţii. într-o situaţie prielnică se
ajunge cu foarte multă răbdare.
❖ Simplitatea exagerată în conduită aduce a vulgaritate.
❖ Ce a trecut e mai plăcut; ce e departe, trezeşte dorinţa.
❖ E nevoie de binefaceri pentru a câştiga bunăvoinţa cuiva: fă bine în
dreapta şi în stânga, nu te zgârci cu vorbele bune şi, mai ales, cu faptele
bune - iubeşte ca să fii iubit.
❖ O glumă îngăduită este plăcută şi depinde de capacitatea fiecăruia de a o
recepta. Cine îşi iese din fire din pricina ironiei, dă motive să fie din nou
ironizat.

Jean de La Bruyère
(1 6 4 5 -1 6 9 6 )
Çândïtor şi scriitor-moralist francez.
A studiat în tinereţe dreptul. F iin d o fire meditativă şi liniştită, l-a pasionat să observe
caracteristicile diferitelor tipuri sociale şi să le redea portretele în unica sa scriere remarcabilă
Caracterele sau moravurile veacului (1688). A utorul s-a străduit să ascundă prototipurile sale
în spatele unor nume născocite, dar fiecare dintre cei zugrăviţi s-a recunoscut şi şi-au exprimat
nemulţumirea. Se pare că tocmai aceasta a fă c u t ca în 1691 L a "Bruyère să nu f i e ales membru
alA cadem iei "Franceze. D upă doi ani, în ciuda împotrivirii „noilor” (în „disputa dintre cei noi
şi cei vechi”, L a "Bruyère luase partea autorilor „vechi”), scriitorul a fo s t ales în Academie.
❖ Un caracter nobil are doar acela care nu urmăreşte avantaje.
❖ Majoritatea oamenilor îşi cheltuie jumătate din viaţă pentru a face astfel
ca cealaltă jum ătate să le fie nefericită.
❖ Să râdem fără să aşteptăm clipa când ne vom simţi fericiţi, altfel riscăm să
murim fără să fi râs niciodată.
❖ E bine să fii filozof; să ai doar reputaţia acestuia - nu e tocm ai folositor.
❖ Să nu vă treacă prin cap să numiţi pe cineva filozof: vorba asta e socotită la
noi aproape o insultă şi aşa va fi până ce oam enii, schimbându-şi vederile,
îi vor reda sensul iniţial înalt şi-l vor înconjura cu respectul cuvenit.
❖ în divulgarea unei taine, întotdeauna e vinovat cel care a încredinţat-o
altuia.
❖ Priviţi
/ la un ceas: rotitele,
/ ' arcurile - într-un cuvânt,' tot m ecanismul - sunt
la vedere; noi vedem doar acul care îşi îm plineşte pe nesimţite mersul
circular, începând apoi altul. Tot aşa este şi cu viaţa omului de curte:
nu de puţine ori, ajungând destul de departe, se trezeşte în punctul de
plecare.
❖ Toate pasiunile sunt înşelătoare: se străduiesc să-şi pună o mască, se ascund
chiar faţă de ele însele. Nu există niciun viciu care să nu se deghizeze în
vreo virtute sau care să nu-i sară virtuţii în ajutor.
❖ Mai presus de m arele politician îl aşez pe cel care nu vrea să devină mare
politician, fiindcă pe zi ce trece mă conving că această lume nu merită să
ne cheltuim forţele pentru ea.
❖ Chiar şi cel mai bun sfat ne provoacă adesea nemulţumire: e de ajuns
doar faptul că nu provine de la noi; trufia şi toanele ne îndeam nă să nu-1
luăm în seamă şi dacă se întâmplă să-l urmăm , o facem num ai după o
chibzuinţă îndelungată şi doar în virtutea necesităţii absolute.
❖ Pentru intrigi e nevoie de minte, dar când există suficientă minte, omul se
află atât de sus în raport cu intrigile şi uneltirile, încât nu se coboară până
la ele; în acest caz, el dobândeşte succes şi faim ă pe cu totul alte căi.
❖ Şi la ivirea şi în am urgul iubirii, oam enii încearcă întotdeauna un
sentiment de derută atunci când răm ân între patru ochi.
❖ Două căi conduc la o poziţie înaltă: drumul drept şi bătătorit şi poteca
lăturalnică ocolitoare care este mult m ai scurtă.
❖ Cât de greu e să fii m ulţumit de cineva!
❖ Când mulţimea e cuprinsă de nelinişte, nim eni nu poate spune cum poate
fi restabilită liniştea. Când e potolită, nim eni nu ştie ce-i poate strica
liniştea.
❖ Sfârşitul vine odată şi odată, dar îl aşteptăm toată viaţa: team a de moarte
e m ai chinuitoare decât moartea însăşi.
❖ Extremele sunt mereu vicioase, fiindcă provin de la om; echilibrul este
întotdeauna drept, fiindcă provine de la Dumnezeu.
❖ Celui care merge încet şi fără grabă niciun drum nu i se pare lung; cine
se pregăteşte cu răbdare de drum, ajunge negreşit la ţintă.
❖ Logica e, se pare, ştiinţa de a demonstra un adevăr oarecare, iar elocvenţa e un
dar care ne permite să punem stăpânire pe mintea şi inima interlocutorului,
capacitatea de a-i explica sau a-i insufla acestuia tot ce dorim.
❖ Oam enii, în m area majoritate, m ai întâi se m ânie şi apoi aruncă o insultă;
alţii, însă, procedează invers: mai întâi insultă şi apoi se supără.
❖ Oam enii, când vor, se dau pe m âna aceluia pe care se bazează. Au ei oare
dreptate? Ei tărăgănează, discută şi... cedează.
❖ Regele, înconjurat de lux şi bogăţie, este un păstor în straie aurite şi pline
de pietre preţioase, cu un toiag de aur în m ână, cu un câine ţinut în zgardă
de aur, cu o cureluşă de brocart. Ce folos are turm a de pe urm a acestui
aur? îl apără el oare de lupi?
❖ Suntem plini de gingăşie faţă de cei cărora le facem binele şi-i urâm cu
patimă pe cei pe care i-am insultat de multe ori.
❖ Trebuie să obţinem bunăvoinţa acelora pe care vrem să-i ajutăm şi nu a
acelora de la care aşteptăm ajutor.
❖ Nu e prea frum os caracterul aceluia care este intolerant faţă de caracterul
neplăcut al aproapelui: să ne am intim că în circulaţie este şi aurul şi
mărunţişul.
❖ Nu atât mintea, cât inim a îl ajută pe om să se apropie de oam eni şi să le
fie plăcut.
❖ Despre puternicii lumii mai bine să tăcem: să-i vorbeşti de bine înseam nă
aproape întotdeauna să-i linguşeşti; să-i vorbeşti de rău e periculos cât
sunt încă în viaţă, şi e dovadă de ticăloşie s-o faci după ce au murit.
❖ Una dintre nefericirile cârmuitorului constă în aceea că se teme să divulge
din atât de multele taine pe care le ştie. Fericirea e, pentru el, atunci când
se găseşte un om care să ia pe um erii săi această povară.
❖ Oratorii seamănă într-un fel cu militarii: îşi asum ă un risc m ai mare decât
reprezentaţii altor profesii, în schimb au o ascensiune m ai rapidă.
❖ Uneori e m ai simplu şi mai util să te acomodezi unui obicei străin, decât
să ajustezi acest obicei după propria persoană.
❖ A ajunge la concluzia că unii oam eni nu sunt capabili să judece normal
şi să respingi de la bun început tot ce spun, au spus şi vor spune aceştia,
înseam nă să scapi de o mulţime de dispute inutile.
❖ Contrariul absolut a ceea ce se spune despre lucruri şi oam eni este adesea
adevărul real în privinţa acestora.
❖ Brutalitatea, vulgaritatea, bădărănia sunt defecte de care, uneori, nu sunt
scutiti nici oamenii învăţaţi.
f r r

❖ Modestia este necesară calităţilor aşa cum siluetelor dintr-un tablou le

este necesar fundalul: ea dă acestora forţă şi relief.
❖ Dreptatea, în raport cu aproapele, trebuie făcută fără întârziere; a tărăgăna
în astfel de situaţii înseam nă a fi nedrept.
❖ Daţi-le oamenilor asemenea funcţii pe care să le apere cu riscul de a-şi
pierde viaţa, dar şi cu speranţa de a şi-o păstra: omul iubeşte şi faima şi
viata.
/
❖ Esenţa politeţii constă în strădania de a vorbi şi a te purta astfel încât
apropiaţii noştri să fie mulţumiţi şi de noi, şi de ei înşişi.
❖ Talent de interlocutor are nu acela care vorbeşte cu plăcere, ci acela cu
care alţii vorbesc cu plăcere; dacă după conversaţia cu dumneavoastră,
persoana este mulţumită de sine, de spiritul său ascuţit, înseam nă că e
mulţumită şi de dumneavoastră.
❖ Să-ţi fie dor de persoana pe care o iubeşti e mai uşor decât să trăieşti cu
cineva pe care urăşti.
❖ Cine se îndrăgosteşte de o femeie urâtă, o face cu toată puterea pasiunii,
fiindcă o asemenea iubire e fie dovada unor capricii ciudate ale gustului
acestuia, fie a farmecelor ascunse ale iubitei, mult mai puternice decât
farmecele frumuseţii.
/
❖ E greu de spus ce anume merită mai mult şovăiala: compasiune sau dispreţ,
şi ce e mai periculos: să iei o hotărâre greşită sau să nu iei niciuna.
❖ Raţiunea are două puncte de sprijin: trecutul şi viitorul; omul înzestrat
cu o memorie vie şi clarviziune nu-şi va acuza niciodată apropiaţii de
ceva ce, poate, a făcut el însuşi, sau să-i judece pentru fapte săvârşite în
asemenea îm prejurări care, odată şi odată, îl vor face şi pe el să procedeze
la fel ca aceştia.
❖ Unii au suficientă minte pentru a reuşi în domeniul lor, ba chiar să-i înveţe
şi pe alţii, dar prea puţină, pentru a nu se băga în ceva ce nu înţeleg: ies
cu aplomb din graniţele propriilor îndeletniciri, dar se rătăcesc pe loc şi,
cu toată înzestrarea lor, încep să vorbească asemenea proştilor.
❖ M intea tuturor oam enilor luaţi îm preună nu-1 ajută pe cel care nu are
m inte deloc: orbului nu-i foloseşte agerimea altuia.
❖ Succesul ne trezeşte întotdeauna simpatia faţă de cel care l-a dobândit: fie
acesta mare dem nitar sau om simplu, noi îl admirăm, ne entuziasmăm
din pricina lui; o fărădelege nepedepsită e glorificată aproape ca o faptă
virtuoasă, iar norocul ţine locul aproape tuturor virtuţilor. Dacă o faptă
nu se poate justifica măcar prin obţinerea succesului, înseam nă că e vorba
de o ticăloşie josnică, m izerabilă şi dezgustătoare.
❖ Favoritul trebuie să aibă întotdeauna grijă cum se comportă. Fiindcă
dacă mă ţine în anticameră mai puţin decât se obişnuieşte, dacă chipul
său e m ai amabil, iar sprâncenele nu aşa de încruntate, dacă mă ascultă
cu bunăvoinţă şi mă conduce cât mai aproape de uşă, eu ştiu că îl paşte
concedierea - şi nu greşesc.
❖ Adesea oam enii cad de la mare înălţim e din pricina aceloraşi defecte care
i-au ajutat să se cocoaţe acolo.
❖ Omul se poate înălţa numai în două feluri: cu ajutorul propriei îndemânări
sau mulţumită prostiei altora.
❖ Omul e m incinos din fire, adevărul însă e simplu şi gol; omul îşi doreşte
înflorituri şi născociri şi, de aceea, nu are nevoie de adevăr: el îi cade din
 cer de-a gata şi desăvârşit, iar omului îi place num ai ceea ce a creat el
însuşi - gogoşi şi braşoave.
❖ Omul care s-a îndeletnicit o vreme cu intrigile, nu se mai descurcă fără
ele: orice altceva i se pare plictisitor.
❖ Cu cât apropiaţii noştri ne seamănă mai mult cu atât ne plac mai mult; a
respecta pe cineva e totuna cu a-1 pune pe aceeaşi treaptă cu noi.
❖ Cu cât omul vorbeşte m ai puţin, cu atât are de câştigat: oam enii încep să
creadă că acesta nu e lipsit de minte, iar dacă acesta nu e chiar prost, toţi
vor crede că este foarte deştept.
❖ Generozitatea nu stă atât în a oferi mult, cât în a oferi la timp.

Pedro Calderon de La Barca

(1600- 1681)
Dramaturg spanioC. S-a născut Ca 9/Ladrid şi a fo stfiu C unui fiidaCgo din 9/Lontana (JLstoria).
A studiat mai întâi într-un colegiu iezuit, după care, dreptuCcanonic în universităţiCe din A-CcaCâ
şi SaCamanca. începând cu anuC 1619, a scris piese; ulterior s-a dedicat cu totuC literaturii.
Participant Ca răz6oiuC cu ‘F ranţa (1635-1638), Ca expediţia de represiune din CataConia
(1640). In anuC 1651, a fo s t fă cu t preot şi a încetat să mai scrie comedii cu reprezentare pubCică,
iar din anuC 1665, a scris în prin cipal piese religioase şi piese Ca comanda curţii.
CaCderon a scris aproape numai drame şi a dat naştere unui cerc de discipoCi ai genuCui de
comedie spanioCă. InovaţiiCe Cui au fo s t Cegate de stiC şi de tehnica dramaturgică. A păstrat
ceCe trei acte tradiţionaCe aCe comediei, diversitatea măsuriCor, caracteristică acesteia, şi tema
principaCă a cinstei ca valoare naţionaCă. Printre temeCe fav orite aCe Cui CaCderon se numără
închisoarea şi Cihertatea. închisoriCe nu sunt doar fiz ice —închisoare poate f i şi existenţa omuCui
în Cume, înconjurat de ziduriCe morţii, şi unde doar respectarea dogmeCor poate aduce aCinare.
Structura pieselor Cui CaCderon este strictă, iar Ca baza dezvoCtârii acţiunii, impetuoasă şi pCină
de răsturnări de situaţie, stă un pCan Cogic detaliat.
CaCderon a scris în totaC aproximativ 120 de comedii, 80 de piese reCigioase, dintre care ni
s-a păstrat cea mai mare parte, precum şi câteva intermedii. Dintre comedii, ceCe mai cunoscute
sunt Primarul din Zafamea, Monstrul cef mai mare, ©octoruf onoarei safe, V iaţa e un urs.
Pste considerat ceC mai important dramaturg aC secoCuCui de aur spanioC, întruchipare a
teatruCui spanioC; a influenţat atât pe romantici (P.P. SheCCey), cât şi pe autorii târzii, ca FCugo
von JfoffmannsthaC. A murit Ca IMadrid, Ca 25 mai 1681.

❖ Cea mai mare victorie e asupra ta însuţi.

❖ Există oam eni care simt atâta plăcere să se plângă şi să se smiorcăie în
permanenţă, încât pentru a nu o pierde sunt gata să caute singuri tot felul
de necazuri.
❖ Cine alege între m inte şi frum useţe trebuie să-şi ia o amantă frum oasă şi
o nevastă deşteaptă.
❖ Cine nu iubeşte defectele aceleia pe care o iubeşte, nu poate spune că este
cu adevărat îndrăgostit.
❖ Un secret e cel mai bine păzit de cel care nu-1 ştie.
❖ N-ar fi fost oare mai bine pentru toată lumea, în ce priveşte cinstea
nevestei, să fie pedepsit Mercur, cel care i-a răpit-o, decât să fie acoperit
de ruşine Argus, fiindcă i-a fost înşelată vigilenţa?
❖ Niciodată, nu dati niciun sfat celui care vă cere doar bani.
❖ Daţi-i pace, domnule! Vă jur că se m ândreşte într-atâta cu frum useţea ei,
că dacă cerul însuşi i-ar cădea la picioare, nu l-ar învrednici cu rugămintea
de a se ridica şi de a-şi reocupa locul.
❖ Limba e cea mai periculoasă armă: rana făcută de săgeată se vindecă mai
uşor decât cea făcută de cuvânt.

Pierre Corneille
(1 6 0 6 -1 6 8 4 )
Dramaturg francez. Membru alA cadem iei Franceze din an u l 1647. întemeietor a l tragediei
clasice franceze.
S-a născut la Rouen la 6 iulie 1606, în fam ilia unui avocat. L a insistenţele rudelor, a
studiat dreptul, ba chiar a practicat avocatura, deşi toate preocupările tânărului Corneille erau
legate de domeniul artelor frum oase. A scris versuri de dragoste în stilul galant, la modă în acea
vreme, era nelipsit de la spectacolele trupelor care soseau în turneu la Rouen şi năzuia din tot
sufletul să ajungă la Paris. în a n u l1629, a arătat prima sa comedie în versuri, MeCite, actorului
(juillaume Mondory, nufo a r te vestit p e atunci, iniţiator a l unei trupe de teatru carefă c e a turnee
în provinciile franceze. în acelaşi an, Mondory a montat Melite la Paris. Succesul montării a
permis atât actorilor, cât şi autorului să se stabilească în capitală. Trupa lui Mondory a mai
montat şi următoarele câteva piese ale lui Corneille —Văduva, <jalena de Ca palat, Su6reta,
P iaţa regală. In anu l 1634, Mondory, cu sprijinul cardinalului Richelieu, a eliminat monopolul
Teatrului L ’N oteld e "Bourgogne, pun ând bazele Teatrului Marais. Richelieu a acordat o atenţie
deosebită creaţiei lui Corneille, ba chiar l-a inclus în „echipa”poeţilor care scriau piese concepute
de cardinalul însuşi. Corneille s-a retras însă destul de repede din acest grup: îşi căuta propriul
drum în dramaturgie. Din subiectele pieselor de tinereţe dispar treptat elementele comice şi se
intensifică tonalitatea dramatică, ba chiar tragică. Pe lângă comedii, care, de altfel, erau mai
degrabă tragicomedii, Corneille îşi scrie primele tragedii: C&tandre, Medie. A ceastă perioadă se
încheie cu piesa Iluzia, care are un loc aparte în creaţia lui Corneille - ea este dedicată teatrului
şi breslei actoriceşti.
'Următoarea piesă a lui Corneille, Ciclul (1636), s-a dovedit a f i un punct de cotitură nu
numai pentru dramaturgul însuşi, dar şi pentru întreaga istorie a teatrului universal. Aici
se întâlneşte pentru prima dată conflictul dintre sentimente şi datorie, condiţie obligatorie a
tematicii tragediei clasice. Cidul s-a bucurat de un succes răsunător la public şi a reprezentat
un trium f veritabil a l dramaturgului şi a l actorilor. Corneille a fo s t înnobilat după lunga sa
aşteptare, iar cardinalul Richelieu i-a stabilit un venit. Cu toate acestea, în Academia Franceză
a fo s t primit doar la a treia încercare; de două ori, candidatura sa a fo s t respinsă de „nemuritori’
în această perioadă, Corneille mai scrie comentarii la unele dintre piesele sale şi trei (Discursuri
despre poezia dramatică (Discurs despre fo lo su l şi specificul operei dramatice, (Discurs despre
tragedie şi Discurs despre regula celor trei unităţi), toate publicate în an u l 1660. Aceste aspecte
teoretice au fo s t aplicate în tragediile Vorace şi Cinna. A ceeaşi direcţie este urmată în tragedia
Polyeucte. Corneille interpreta conflictul dintre sentimente şi datorie din punctul de vedere a l
statului.
Evoluţia ulterioară a creaţiei lui Corneille este legată de perioada pregătirii Frondei (mişcare
sociala franceză, care a avut loc între anii 1648 şi 1653, şi îndreptată împotriva absolutismului
 ofeie

monarhic). Acestei perioade îi aparţin pieseCe Rodogune, 'Hérachus, Don Sanche d ’A ragon (genuC
pieseCor indicat de autor este „comedie eroică”), Jficomède şiPertharite. în centmC acţiunii se află
Cupta pentru putere. Dar, în această perioadă, interesuCpuhdcuCui f a ţ ă de pieseCe Cui ComeiCCe
scade, iar premiera piesei Pertharite în TeatruCL ’J fôteC de (Bourgogne a fo s t un eşec.DramaturguC
pCeacă Ca (Rouen şi decide să renunţe Ca îndeCetniciriCe Citerare. Peste şapte ani se întoarceînsă Ca
Paris, Ca invitaţia ministruCui de fin an ţe Touquet, aducând şi o nouă tragedie - Oedip.
Vrmătorii 15 ani reprezintă uCtima etapă a creaţiei dramatice a Cui ComeiCCe, în decursuC
căreia a scris câteva tragedii poCitice (Sertorius, 5opfroms6e, Otfion, Attila, Dite et (Bérénice,
Suréna şi aCteCe). Intre timp, puhdcuCfran cez şi-a îndreptat atenţia către un aCt idoC, Jean
■Racine, care a îmhogăţit radical teatrul clasic.
In ultimii 10 ani a i vieţii, ComeiCCe nu a mai scris pentru scenă, deşi a puhCicat un voCum
nou de teatru, în 1682. ComeiCCe a murit Ca 1 octomhrie 1684, Ca Paris.

❖ Când fără riscuri ai învins, lipsit de glorie îţi va fi trium ful.

❖ Nepăsarea e un duşman mai rău ca arm ata străină.
❖ Dezonoarea la fel îi târăşte după ea
Şi pe acela care în iubire a trădat,
Şi pe acela care din bătălie a dezertat.
❖ De fericirea deplină nu poţi beneficia:
Când sufletul îti
/ este-n sărbătoare
Din neştiute griji, se isc-o tulburare
Care de fericire te separă.
❖ Zeul pasiunii e un tiran cumplit şi el este vinovat de toate nenorocirile.
❖ Zeilor nu le poate fi pe plac nicio crimă.
❖ îndrăgostiţi găseşti uşor, dar soţi destoinici - mai puţin.
❖ Mereu, oriunde, pentru toţi, să fie judecata dreaptă.
❖ De mult s-a observat că şi curiozitatea
Le macină unora sufletul şi-aduce a iubire.
❖ Dăruiţi câte puţin - şi darul preţul şi-l va dubla:
Felul în care dăruiţi valoare dă cadoului.
Unul pierde la cărţi, iar altul
Uită să ia cu sine inelul scos din deget.
Mitocanul, dacă e generos, când face doam nei un cadou,
îl dă de parcă de pom an-ar da, şi de ruşine
Nu-i e teamă, dar s-a muncit degeaba:
A vrut să placă, dar, dăruind, insultă i-a fost gestul.
❖ Puterea pasiunii ajunge pân' la crimă:
Pe zei îi învinovăţeşte, cu soarta se ia la trântă.
❖ Spiritul ce-i educat mereu să acţioneze cu bărbăţie,
Ruşinat, mereu îşi va recunoaşte vina.
❖ Dacă inim a e curajoasă,
Nu poate să aştepte momentul potrivit.
❖ Femeilor de zei le este dată
O putere nefastă asupra celor m ai buni bărbaţi!
 XVII-XVffl

Şi-aşa ajung femeile slabe, cu o privire aruncată muritorilor,

Să domnească asupra celor puternici şi curajoşi!
❖ Pasiunea din speranţă se hrăneşte şi-odată cu ea piere:
Ca flacăra ce scade când focul nu e atâtat.
//
❖ Exemplul viu e mai tem einic şi doar el e demn de urmat.
❖ Pentru aceeaşi vină, pedeapsa e aceeaşi,
între vinovaţi nu face Them is diferenţa.
f /
❖ D in două frum oase e mai presus aceea,
Ce gura nu-şi deschide fără rost.
❖ Când dragostea nu e falsă,
Pe-acel pe care ea nu-1 îndrăgeşte noi nu-1 putem iubi,
Şi orice stăruinţă sortită e pieirii.
❖ Când ne-am pierdut prietenul fidel,
Nimic nu vindecă suferinţa
/ sufletului.
❖ Când persoana iubită nu-i aproape, iubeşti ce ai la îndemână.
❖ De e-ncheiată căsnicia, atunci să fie cununia
O legătură de nezdruncinat, n-ai voie să o rupi:
Soţii nu se cade să afle ce e despărţirea.
❖ Când pasiunea ne încinge,
Nimic n-o poate-nfrânge,
Dar scurt îi e sorocul şi în curând se stinge.
❖ Cine vorbeşte mult, spune şi multe prostii.
❖ Cine nu se teme de moarte,' nu se teme nici de ameninţări.
/
❖ Cine frica o dispreţuieşte, acela se fuduleşte peste măsură.
❖ Cine-şi ascunde m ânia, e şi m ai pe placul răzbunării.
❖ Dacă nu există pericole, nu există nici glorie.
❖ Iubirea e un rege crud, robia ei e fără margini.
❖ O dragoste înşelată nu se mai cheam ă dragoste.
❖ Când onoarea e pierdută, nu mai avem dreptul la viaţă.
❖ E imposibil ca cel de-orgoliu plin să facă pasul înapoi.
El ştie că greşeşte, dar inim a îi este încrezută,
Şi greu îi e să recunoască sincer.
❖ Nu-i viciu mai înfricoşător
Pe pământ, ca minciuna.
Când dă de ia,
Inim a oam enilor buni
Pulsează de dezgust. Şi, descoperit fiind,
M incinosul e acoperit de dispreţ.
❖ Cel înşelat în dragoste nu ştie ce e indulgenţa.
❖ Sufletul curajos nu devine perfid.
❖ De la credinţă
/ la iubire drumul e scurt.
Să inspiri încredere, o, e m are lucru!
 Când vei crede că el e cu-adevărat de tine-ndrăgostit,
Ai să-l iubeşti şi tu: aşa-i legea iubirii.
❖ Cine jură credinţă patriei, a terminat-o cu familia.
❖ Să mori pentru ţară - ce fericire:
Căzut cu vitejie - nemuritor în veci.
❖ Exemplul e mai eficient decât ameninţarea.
❖ Când vine e smerită, dar domneşte ca un tiran,
Dar dacă-n suflet ţie ţi-a plăcut momeala,
Să se dezbare de iubire nici sufletul nu vrea.
❖ Inim ile m ari sunt atinse de milă,
S-ajute pe cel slab - nu-i o slăbiciune pentru cel viteaz.
❖ Când îţi povesteşti durerea, ea adesea scade în intensitate.
❖ Doar iubirii i se cade să trezească gelozia.
❖ Retinut
t e doar cel care a încetat să m ai iubească.
♦> Inim ile care nu ştiu ce-i tulburarea şi tumultul,
Inspiră suspiciune cu-a lor indiferenţă.
❖ Gloria măreaţă, cu care atâta ne m ândrim ,
Va trece, împrăştiindu-se, ca fumurile uşoare.
❖ Uşor îi e iubitei prin lacrim i să ne dezarmeze.
❖ La început suntem în stare să ne opunem pasiunii,
Atâta timp cât nu şi-a arătat puterea.
❖ Ascunde-ţi dorinţele, topeşte-ţi visele.
❖ Aşa se joaca soarta uneori cu muritorii:
Ba-n sus îi duce, ba-i zvârle în genune.
Aşa-i făcută lumea că-n fericire, uneori,
Nenorocirea e deja inclusă.
❖ Acela care a trăit în cinste toată viată,
/'
Cu greu poate îndura ruşinea.
❖ Căsătoria şi iubirea sunt drum uri diferite:
Căsătoria caută câştigul, iubirea - voia bună.
❖ Ştiinţa de-a conduce nu se află din cărţi.
❖ Nu e suferinţă mai grea, decât să iubeşti cu pasiune
Pe acela care îţi va răspunde cu ură.
❖ Omul curajos e fidel cuvântului dat.
❖ Cu cât insulta vine de la un om bun, cu atât este mai adâncă.
❖ Bărbaţii au o singură onoare, îndrăgostiţii au m ai multe!
Iubirea se uită uşor, dar cinstea - nu se poate.
❖ Durerea celuilalt nu-i pe măsura durerii sufletului tău.
❖ Sunt de acord să duc în spate orice nenorocire,
Dar nu accept onoarea să aibă a suferi.
❖ Cât de frum os îl face îngăduinţa pe erou!
 Secolele XVII-XVIII

Daniel Defoe
(1 6 6 0 -1 7 3 1 )
"Poet, publicist şi romancier englez.
A fa s t f i u l unui negustor. Şi-a fă cu t studiile primare la şcoala „Cjeorge "Fisher” din Dorhfng
şi a continuat să studieze la Academia din Newington (jreen, condusă de Charles Morton, care
pregătea pastori pentru biserica presbiterianâ. A început să scrie versuri religioase, dar, la scurt,
timp s-a apucat să practice comerţul. A fă cu t o vreme comerţ în Spania şi a călătorit mult în
Europa Occidentală. Se cunoaşte fa p t u l că, până în 1685, pe drumul dintre Narwich şi Olanda a
fo s t luat prizonier de piraţii algerieni, dar a fo s t la scurt timp răscumpărat. "Defoe s-a căsătorit
cu Магу Tuffley, cu care a avut opt copii. In 1692, în urma unuifaliment, pierde zestrea uriaşă
a soţiei şi toate economiile personale, nemaireuşind apoi să se întremeze financiar.
In an u l 1701, D efoe a scris poem ul Englezul get-Seget, un pamflet împotriva născocirilor
legate de superioritatea de rasă, iar regele VCilhelm a l III-lea a socotit această scriere drept
un serviciu care merită răsplătit. M onarhul a murit însă peste un an, iar asupra lui Defoe au
început atacurile din toate părţile. Fartidu l Тогу l-a învinovăţit că l-ar f i sfătuit pe rege să
dizolve parlam entul pro-francez, susţinătorii înfocaţi ai bisericii au fo s t jigniţi de ironiile din
scrierea sarcastică The Sfiortest-Wa}) w ith the Dissenters, iar judecătorii londonezi, în fa ţ a
cărora Defoe a fo s t adus sub diverse învinuiri de natură politică, erau porniţi împotriva lui
din pricina nenumăratelor pamflete scrise de acesta p e seama defectelor lor. A fo s t condamnat
să stea expus de trei ori la stâlpu l infamiei, să plătească o amendă uriaşă. în tot acest timp,
D efoe a stat la închisoare, unde ar f i putut să rămână pân ă la sfârşitul zilelor, dacă nu ar f i
intervenit preşedintele Camerei Comunelor, Rpbert H ar leу, conştient de valoarea lui Defoe ca
jurnalist. în 1703, H ar le у a obţinut eliberarea lui Defoe, găsindu-i o slujbă în administraţia
de stat. D efoe a început să editeze o publicaţie periodică, A "Revievj o f the A ffairs o f France,
apărută între anii 1704 şi 1713. Dintre toate scrierile sale politice, cele publicate în "Review sunt
cele mai cunoscute. Intre anii 1691 şi 1730, D efoe scrie şi publică aproape fă r ă întrerupere cărţi,
pam flete şi versuri. Din anu l 1719, începe să scrie şi proză. După V iaţa şi incredibilele aventuri
stranii ale lui Rpbinson Crusoe, apar Căpitanul Singleton, M oli Tlanders, Jurnal din anul
ciumei, Memoriile unui cavaler, Roxana. M ai scrie şi alte lucrări importante, precum Călătorie
pe tot cuprinsul insulei britanice, Istoria generală a pirateriei şi Atlas comercial marinăresc.

❖ Teme-te de furia omului răbdător.

❖ Dacă vei căuta bine, vei găsi în orice situaţie ceva mângâietor.
❖ In clipele de ezitare, urm ează cu îndrăzneală vocea interioară, dacă o auzi,
chiar dacă nim ic în afară de această voce nu te sfătuieşte să procedezi aşa
cum îţi dictează ea.
❖ Toate văicărelile noastre pentru ceea ce nu avem provin dintr-o
recunoştinţă insuficientă faţă de ceea ce avem.
❖ Un sfetnic bun poate readuce omul la viaţă, el insuflă curaj celui slab şi
trezeşte în m intea omenească capacitatea de a acţiona în modul cuvenit
❖ Proasta utilizare a bunurilor materiale este adesea o cale sigură spre cele
m ai m ari nenorociri.
❖ La ce decizii absurde îl duce frica pe om! Frica anulează capacitatea de a
dispune de acele mijloace pe care raţiunea ni le propune spre ajutor.
❖ Nu de puţine ori, nostalgia după o bucurie pierdută poate să întunece
toate celelalte plăceri ale lumii.
❖ Nefericiţii nu au prieteni.
❖ Niciodată nu-i târziu să te deştepţi.
❖ Nu-i păcat să-l înşeli pe diavol.
❖ Să răm âi fără prieteni e cea mai amară nefericire, după sărăcie.
❖ Gradul cel mai înalt al înţelepciunii omeneşti constă în capacitatea de
adaptare la îm prejurări şi în menţinerea calm ului în pofida am eninţărilor
din afară.
❖ Frica este o boală care slăbeşte sufletul, aşa cum suferinţele fizice slăbesc
corpul. Frica de pericol e de o mie de ori mai îngrozitoare decât pericolul
însuşi.
❖ Aşa e făcută firea omenească: nu ştim niciodată cu adevărat în ce situaţie
ne aflăm până ce nu sim ţim pe propria piele o situaţie m ai rea decât cea
actuală şi niciodată nu preţuim bunurile pe care le avem până când nu
le pierdem.
❖ Un gând bine exprim at sună bine în toate limbile.
❖ Omul este o creatură m ai puţin prevăzătoare, m ai ales când se apucă să
afirme că e fericit sau când e de părere că poate trăi după cum îi dictează
mintea.
❖ Omul nu e suficient de înţelept să se mulţumească cu ce are.
❖ Ce îl salvează pe unul, pe altul îl duce la pieire.

Jean de La Fontaine
(1 6 2 1 -1 6 5 5 )
Scriitor francez, autor de fabule.
Făcându-se remarcat încă din copilărie printr-o fir e nesupusă, a fo s t trimis la studii, la
Paris, la Oratoriu. în an u l 1657, şi-a câştigat un protector în persoana ministrului de fin an ţe
Fouquet, căruia i-a dedicat câteva poezii, inclusiv celebra Flegie a nimfelor din 'Vaioc (1662).
în anul 1665, i-a fo s t publicat prim ul volum de poveşti, după care au urmat alte volume, între
anii 1664 şi 1671; Amorurile dintre Psyche şi Cupidon i-au fo s t publicate în 1669. în an u l1680,
a terminat de publicat cele douăsprezece volume de Fabule, iar în 1683 a fo s t ales membru a l
Jtcademiei Franceze.

❖ Scoate-mă mai întâi, prietene, din necaz, iar morala m i-o faci pe urmă.
❖ Adesea trebuie să ne temem de cei mai neînsem naţi dintre duşmanii
noştri.
❖ Adevărata măreţie constă în a te domina pe tine însuţi.
❖ Iubire, iubire, când pui pe noi stăpânire, putem zice: adio, raţiune!
❖ Tristeţea zboară pe aripile timpului.
❖ Nu există nim ic m ai periculos decât un prieten nepoliticos.
❖ Calea acoperită de flori nu duce niciodată la faimă.
❖ Е periculos să le ascunzi prietenilor ceva; dar e şi mai periculos să nu le
ascunzi nimic.
❖ Răbdarea şi tim pul dau m ai mult decât forţa sau pasiunea.
❖ Mai multe muşte se îneacă în miere decât în oţet.

Wilhelm Gottfried Leibniz

(1 6 4 6 -1 7 1 6 )
F ilo z o f german. S-a născut la Leipzig.
Preocupările lui Leibniz au fo s t variate: pe lângăfilozofie, e l a lăsat o moştenire serioasă în
logică, matematică şi fiz ic ă (a elaborat, independent de Newton, calculul diferenţial şi integral),
s-a ocupat de jurisprudenţă, istorie şi filologie. Studiile de drept le-a urmat la "Universitatea
din Leipzig, iar pe cele filozofice, în universităţile din Jen a şi Paris.
Lucrările şi le-a scris în limbile germană şi franceză. Я fo s t membru a l Societăţii Rggale
engleze, a l Я cadem iei de Ştiinţe din Paris, a^ftcadem iei Ştiinţelor Naturale din Roma, iar
în an u l 1700 a devenit întemeietorul şi prim ul preşedinte ale Я cadem iei (Berlineze de Ştiinţe.
Я prelucrat într-un s t il propriu ideile fundam entale ale filozofilor europeni, de la Platon la
Democrit şi de la Descartes la Nobbes, pun ând a s tfel bazele evoluţieifilo zo fiei clasice germane.
Criteriile întemeitoare ale filo z o fiei erau, în viziunea lui Leibniz, universalitatea şi rigoarea
judecăţii, care se puteau obţine prin respectarea a patru principii:
1. Lipsa de contradicţie a existenţei posibile sau gândite (legea contradicţiei);
2. Prim atul logic a l posibilului asupra realului (existentului);
3. Temeiul suficient a l existenţei acestei lumi, şi nu a alteia (legea raţiunii suficiente);
4. Caracterul optim şi perfecţiunea acestei lumi ca temei a l existenţei sale.
Leibniz deosebeşte în chip riguros lumea inteligibilă şi lumea percepută de simţuri. La
temeiul existenţei stau elemente spirituale indivizibile, monadele, fiecare dintre acestea fiin d
înzestrate cu caracteristicile esenţiale de „tendinţă” şi „percepţie”
Cu toate acestea, niciuna dintre monade nu poate acţiona asupra alteia, dar fiecare dintre
ele se află într-o relaţie de armonie cu celelalte datorită „armoniei predefinite” creată de
Dumnezeu.
Fără a avea posibilitatea să pătrundă în viaţa unei alte monade, fiecare monadă în parte, în
izolarea sa, reprezintă şi oglindeşte pe toate celelalte, dar şi întreaga lume, fiin d a stfel o „oglindă
a 'Universului”. Ягт от а monadelor se prezintă sub form a unei ierarhii în fruntea căreia se află
omul, înzestrat nu numai cu capacitatea de a tinde şi a percepe, ci şi cu conştiinţă de sine.
Teoria monadelor este expusă de Leibniz în lucrarea NonadoCogia.
Perspectiva filozofică a problemelor teologice este prezentată în scrierea “Eseuri de teodicee
asupra 6unătăţii fui Dumnezeu, a fi6ertăţii omului $i a originii răului. Teoria cunoaşterii,
în concepţia originală a lui Leibniz, este expusă în Noi eseuri asupra intelectului omenesc.
Recunoscând că fă r ă percepţia oferită de simţuri, activitatea intelectului ar f i imposibilă, filo z o fu l
se situează pe poziţiile raţionalismului, pe care încearcă să -l combine cu elemente de empirism.
Aplecându-se asupra celebrului postulat a l empirismului englez „Nimic nu există în intelect
care să nuf i existat mai întâi în simţuri”, Leibniz î l completează cuform ula „în afară de intelectul
însuşi”. Я ceastă abordare a permis acordarea unei atenţii mai mari cunoaşterii posibile, fa p t
care corespundea şi priorităţilor sale ontologice. Ca atare, nu este neobişnuit fa p t u l că a fo st
preocupat de teoria probabilităţilor şi de teoria jocurilor, iar în lucrarea D izertaţie despre arta
comSinării a anticipat câteva principii ale logicii matematice contemporane. In linii generale,
filo z o fia lui Leibniz se caracterizează printr-o importanţă remarcabila şi o fertilitate care i-au
atras numeroşi admiratori din rândul filo z o filo r contemporani.
 Secolele XV1I-XV1II

❖ Absolutul nu este nim ic altceva decât suma atributelor lui Dumnezeu.

❖ Există oare satisfacţie fără un pic de suferinţă? Cine nu a gustat am arul,
nu merită dulcele, ba chiar nu e în stare să-l preţuiască. Niciun adevăr nu
trebuie nesocotit.
❖ Când este o fiinţă liberă? Când se află în armonie cu propria existenţă.
❖ Demonstraţia pe bază de exemple nu trebuie să fie niciodată socotită
drept demonstraţie totală.
❖ Invidia este o agitaţie (lipsă de satisfacţie) a sufletului născută din aceea că
bunurile dorite de noi sunt deţinute de altcineva pe care noi nu-1 socotim
m ai îndreptăţit să le deţină m ai mult decât suntem noi înşine.
❖ Ideile sunt un fel de materie a gândurilor.
❖ Cine nu este egal cu sine însuşi, nu este liber.
❖ Oam enii dispreţuiesc nu atât viciile, cât slăbiciunea şi nefericirea.
❖ Necesitatea morală nu împiedică libertatea, fiindcă cine alege m ai binele
nu devine prin aceasta mai puţin liber; dimpotrivă, libertatea cea mai
deplină constă m ai degrabă tocm ai în aceea ca nim ic să nu împiedice
lucrurile să se desfăşoare de-o m anieră optimă.
❖ înţeleptului nu-i este propriu să-şi cheltuiască forţele mai presus decât e
necesar.
❖ La întrebarea de ce există în mod actual un număr infinit de monade,
răspund: ca să fie în stare să descopere întreaga bogăţie a creaţiei divine.
❖ Prezentul e măreţ/ laolaltă cu viitorul.
❖ Fericirea noastră n-ar trebui nicidecum să stea într-o satisfacţie absolută
în urm a căreia n-ar mai rămâne nimic de dorit, situaţie care ar încuraja
doar abrutizarea minţii. Tendinţa perm anentă către noi satisfacţii şi noi
îm pliniri este însăşi fericirea.
❖ Adevărul e mai răspândit decât se presupune, dar este foarte des
înfrum useţat, camuflat, ba chiar m inim alizat şi denaturat prin diferite
depuneri care îl schim onosesc şi-l fac m ai puţin folositor.
❖ Razele de lumină provenite de la mulţimea infinită de obiecte şi care trec
printr-o fantă de mici dimensiuni, fără să se amestece între ele, aşa cum
se poate observa într-o cameră întunecată, servesc de paradigmă a lumii
spirituale rafinate.
❖ Pe oam enii modeşti, care se întâm plă să fie m artorii unui gest nepotrivit,
îi încearcă un sentim ent asemănător cu ruşinea.
❖ Motivul oricărei arm onii constă în faptul că orice substanţă simplă are o
asemenea natură încât starea ei ulterioră e rezultatul stării anterioare.
❖ Eu nu-i dispreţuiesc pe mistici: gândurile lor sunt adesea tulburi, dar
cum aceştia, de obicei, se folosesc de alegorii m inunate şi de im agini
mişcătoare, acest fapt poate înlesni accesul la adevăr.
❖ Eu nu dispreţuiesc aproape nimic... Nimeni nu e înzestrat cu mai puţin spirit
critic decât mine. Acest lucru sună ciudat, dar eu sunt de acord cu aproape
 tot ce citesc. Eu ştiu prea bine cât de variate sunt lucrurile şi, de aceea, când
citesc, imediat dau peste câte ceva care îl explică sau justifică pe autor.
❖ Aş străbate douăzeci de mile ca să-l ascult pe cel mai înverşunat duşman
al meu, dacă aş putea afla ceva de la el.
❖ Eu sunt perfect de acord cu M alebranche şi cu Cicero când aceştia afirmă
că omul nu se naşte pentru sine, ci pentru ceilalţi.
❖ Sunt încredinţat că un cap prost, dar dotat cu instrum ente ajutătoare şi
cu antrenament, îl poate întrece pe cel m ai bun, aşa cum un copil poate
trage cu ajutorul unei rigle o linie mai dreaptă decât o face un m aestru
cu m âna liberă.
❖ Limba este cea m ai bună oglindă a spiritului omenesc, iar cu ajutorul
unei analize atente a înţelesurilor cuvintelor putem pricepe cel m ai bine
activitatea intelectului.

John Locke
(1 6 3 2 -1 7 0 4 )
F ilo z o f englez.
S-a născut într-ofam ilie de micifermieri. A absolvit şcoala din 'Westminster şi Universitatea
Oxford, unde, mai târziu, a şi predat. în an u l 1668, a fo s t ales membru a l Societăţii Rţgale
engleze; cu un an mai înainte, devenise medic de fam ilie, iar apoi secretar personal a l lordului
Ashley, datorită căruia s-a apropiat de viaţa politică activă. "Preocupările (ui Locke, p e lângă
filozofie, s-au manifestat în domeniile medicinei, chimiei experimentale şi meteorologiei. In
an u l 1683, a fo s t nevoit să emigreze în Olanda, unde s-a alăturat cercului din ju ru l lui VMhelm
de Orania, iar după urcarea acestuia pe tronulAngliei, în 1689, Locke se întoarce acasă.
L o cu l central în concepţia lui Locke î l ocupă teoria cunoaşterii. Critică cartezianismul şi
filo zo fia scolastică universitară (în <Eseu asupra intelectului omenesc). Neagă existenţa „ideilor
înnăscute”, socotind că izvorul întregii cunoaşteri este exclusiv experienţa exterioară, form ată
din impresii, şi interioară, form ată în urma reflexiei. F ste vorba despre celebra teorie a „tablei
goale”, tabula rasa. Temeiul cunoaşterii î l reprezintă ideile simple, generate în intelect de
atributele primare ale corpurilor (întindere, densitate, mişcare) şi de cele secundare (culoare,
sunet, miros) Prin combinarea, compararea şi abstractizarea ideilor simple se form ează ideile
complex? (substanţe, relaţii, numere). Criteriul de veridicitate a l ideilor constă în limpezimea şi
precizia acestora. Cunoaşterea însăşi se împarte în intuitivă, demonstrativă şi senzitivă.
Locke consideră statu l drept un rezultat a l unui acord reciproc, dar situează pe prim ul plan
nu atât principiile de drept, cât p e cele morale privin d comportamentul oamenilor, socotind
„domnia moralei” drept principala condiţie a bunăstării unui stat. Normele moralei reprezintă
temeiul p e care se construiesc relaţiile dintre oameni. Acestea se sprijină p e fa p t u l că înclinaţiile
naturale ale oamenilor sunt îndreptate spre facerea de bine.
Vederile politico-sociale ale lui Locke sunt exprimate în ©ouă tratate despre guvernare;
prim ul dintre ele este dedicat criticii fundam entului divin a l puterii regale absolute, iar al
doilea, dezvoltării teoriei despre monarhia parlamentară constituţională. Locke nu recunoaşte
puterea monistă absolută în stat, demonstrând necesitatea separării ei în legislativă, executivă
şi „federativă” (aceasta din urmă ocupându-se de relaţiile externe ale statului) şi adminţănd
dreptul poporului de a schimba guvernul.
In chestiunile religioase, Locke a ocupat poziţia toleranţei religioase pe care o aşeza la baza
libertăţii de credinţă. Recunoştea necesitatea revelaţiei divine din pricina finitudinii raţiunii
umane, fiin d prezentă Ca eCşi o înclinaţie spre deism, p e care a expus-o în tratatul Caracterul
n zon ab il a l creştinismului.

❖ La omul prost educat, curajul devine bădărănie, erudiţia, pedanterie,

spiritul, bufonerie, simplitatea, grosolănie, blândeţea, linguşeală.
<• Marea artă de a învăţa multe constă în a te apuca dintr-odată de cât mai
puţine.
❖ Probabilitatea repară neajunsurile cunoaşterii.
❖ Voinţa şi dorinţa nu trebuie amestecate... Eu vreau să fac ceva ce înclină
într-o direcţie, în timp ce dorinţa înclină în altă direcţie, cu totul opusă.
❖ Douăzeci de greşeli pot fi iertate mai uşor decât o singură nesocotire a
adevărului.
❖ Nouăzeci la sută dintre oam enii cu care ne întâlnim sunt aşa cum sunt -
buni sau răi, de folos sau inutili -, datorită educaţiei.
❖ Acţiunile oamenilor sunt cei mai buni tălm aci ai gândurilor lor.
❖ Virtutea este aplaudată nu pentru că e dată prin naştere, ci pentru că este
utilă.
❖ Exemplele proaste acţionează fără îndoială mai eficient decât regulile bune.
❖ O parte im portantă a eticii ar putea fi formulată cu o asemenea lim pezim e
capabilă să dea omului care gândeşte atât de puţine motive de îndoială,
pe cât de puţine îndoieli îi ridică demonstraţiile matematice.
❖ Din analiza propriei noastre persoane şi a ceea ce aflăm cu precizie din
propria noastră constituţie, intelectul nostru ne conduce la aflarea acelui
adevăr incontestabil şi neîndoilenic că există o fiinţă veşnică, atotputernică
şi atotştiutoare. Nu e im portant cum se numeşte, fie chiar şi „Dumnezeu",
importantă e existenţa ei. Adevărul, asemenea aurului, nu e mai puţin
preţios, doar pentru că a fost de curând scos din mină.
❖ Curajul este paznicul şi sprijinul tuturor celorlalte virtuţi, iar cel lipsit de
curaj e puţin probabil să fie ferm în îndeplinirea datoriei şi să m anifeste
toate calităţile
/ unui om cu adevărat onorabil.
❖ Cu toţii suntem cameleoni în felul nostru, împrumutând culoarea
lucrurilor alături de care ne aflăm.
❖ Nu se poate să nu ne placă o purtare omenoasă, prietenoasă şi politicoasă,
oriunde am întâlni-o. O fire liberă şi sigură pe sine, care nu e josnică şi
îngustă, care nu e arogantă şi obraznică, neatinsă de niciun m are defect,
acţionează cu farmec asupra oricui.
❖ Zeflemeaua e cel mai rafinat mijloc de a înfăţişa defectele celorlalţi.
❖ Nimănui nu i-a reuşit până acum să fie atât de viclean, încât să-şi poată
ascunde această calitate.
❖ Nimic nu pătrunde atât de fără ştire şi de adânc în sufletul omului ca
exemplul: orice trăsătură rea pe care oam enii au băgat de seamă că o au
şi pe care şi-au trecut-o cu vederea, le inspiră doar dezgust şi ruşine când
li se înfăţişează dinaintea ochilor, dar la alţii.
❖ A avea autoritatea unui dictator şi a-i face pe ceilalţi să accepte orice drept
principiu înnăscut care poate servi pedagogului, înseam nă a avea putere
asupra oamenilor.
❖ învăţarea ştiinţelor înlesneşte dezvoltarea virtuţilor la oamenii cu
bune aptitudini spirituale; la oam enii care nu sunt înzestraţi cu astfel
de aptitudini, ea duce doar la faptul că aceştia devin mai proşti şi mai
neînvătati.
/ /
❖ Scopul principal al intrării oam enilor într-o societate este năzuinţa de
a se folosi în mod paşnic şi lipsit de pericole de propria avere, iar îegile
care reglementează acea societate sunt principalul instrum ent şi cale în
vederea acestui lucru.
❖ Bunăstarea întregului popor depinde de corecta educare a copiilor.
❖ Viciul nu stă în faptul că ai dorinţe, ci în incapacitatea de a le supune
regulilor raţiunii; nu e vorba, aşadar, de faptul că aveţi sau nu anumite
inclinaţii, ci de capacitatea de a le guverna sau de a renunţa la ele.
❖ Fam iliarizarea cu lucrurile din jur ne stinge uimirea, dar nu ne scapă de
ignoranţă.
❖ Intelectul, asemenea ochiului, ne dă posibilitatea să vedem şi să percepem
toate celelalte lucruri, dar nu oferă niciun fel de inform aţii despre sine
însuşi: e nevoie de îndem ânare şi efort să-l aşezăm la o oarecare distanţă
şi să-l transform ăm în propriul său obiect.
❖ între oam eni cu o educaţie identică există o mare inegalitate în ce priveşte
posibilităţile.
❖ Viclenia este totuna cu absenţa raţiunii: nefiind în stare să-şi atingă scopurile
în mod direct, ea încearcă s-o facă prin escrocherii şi pe căi ocolite; nenorocirea
e că viclenia te ajută o singură dată, după care devine o piedică.

John Milton
(1 6 0 8 -1 6 7 4 )
"Poet englez. în an u l 1632, a terminat studiile la Universitatea din Cambridge, cu titlul
magna cum faucfe. Deja în operele timpurii ale lui Milton s-a fă cu t simţită cunoaşterea
filo z o fiei lui "Frances "Bacon, apropierea de poezia puritană: Voiosul şi Contemplativul (diptic
liric) şi poem ul dramatic Comus - o alegorie a luptei dintre castitate şi viciu. în an u l 1638,
Milton publică elegia Lycidas, plină de aluzii la conflictele politico-religioase din Anglia. A
scris pam fletulA reopagitica (1644) în apărarea libertăţii imprimării cărţilor, ameninţată de o
lege adoptată de "Parlament, care permitea cenzura. Cartea Eikonok[a.ste.s, care argumentează
condamnarea şi execuţia regelui Carol I ca tiran, ucigaş şi inamic pe f a ţ ă a l statului englez,
inaugurează o polemică deschisă cu pam fletişiii regalişti din Anglia şi din Europa continentală,
în două pamflete, intitulate în apărarea poporului englez, Milton a luat poziţie în calitate de
susţinător a l suveranităţii republicii engleze.
în pamfletele scrise între anii 1659 şi 1660, Milton atrăgea atenţia asupra faptu lu i c i
triumful "Restauraţiei va conduce la renaşterea tiraniei. Din această perioadă provin traducerile
"Psalmilor şi un număr de sonete.
După restaurarea Stuarzilor (1660), scrierile Cui Milton, Ei^ono^lastes şi ambele pamflete
în apărarea poporuCui englez au fo s t arse în piaţă.
 John Milton este autorul poemelor p e teme 6i6lice (paradisul pierdut şi Paradisul regăsit şi,
de asemenea, a l unei Istorii a Pritaniei. Spre sfârşitul vieţii scrie tragedia strălucitoare, Scm son
Agonistes (1671).

❖ Cine domneşte înlăuntrul sinelui şi îşi domină pasiunile, dorinţele şi

temerile, acela e m ai puternic decât un rege.
❖ Dragostea nu trebuie să înnegureze, ci să însenineze, nu să tulbure, ci să
lumineze gândul, fiindcă ea trebuie să-şi facă loc în inim a şi în raţiunea
omului, şi nu să-i servească doar de distracţie pentru simţurile exterioare,
care stârnesc doar pasiunea.
❖ Poate că cel ce stă şi aşteaptă nu slujeşte mai puţin Voinţei Supreme.
❖ Eu nu pot să laud o virtute slabă şi sfioasă, lipsită de agilitate şi închisă în
sine, care nu iese la atac şi nu are duşmani, şi care se furişează prin viaţă,
în loc să alerge prin foc şi fum după cununa nemuririi.

Molière (Jean Baptiste Poquelin)

(1 6 2 2 -1 6 7 3 )
Dramaturg francez, actor, reformator a l teatrului.
între anii 1631 şi 1639, a studiat la prestigiosul Collège de Clermond iezuit. în 1640, a
studiat ştiinţele juridice la Universitatea din Orléans. In luna iunie a anului 1643, a fon dat,
împreună cu fam ilia (Béjart, trupa „Teatrului Ilustru”. în an u l 1655, a scris prima sa comedie
în versuri în cinci acte, Nechibzuitul sau (Boroboaţele, urmată, în 1656, de Dragoste cu toane.
Către 1658, trupa lui Molière a devenit cea mai populară trupă de comedianţi din Franţa. In
1659, a montat o comedie în proză într-un singur act, Preţioasele ridicole. în an u l 1660, a fo s t
ju cată cu acelaşi succes comedia de situaţii Sganarelle sau în corn oratu l imaginar.
Prima comedie cu adevărat clasică a fo s t Ş coala femeilor. In ianuarie 1664, s-a jucat
Căsătorie cu de-a sila, în mai, Tartuffe sau impostorul. în primăvara lui 1665, i-a fo s t suspendat
spectacolul cu piesa Don Juan sau ospăţul de piatră. In 1666, Molière a montat spectacolul cu
comedia "Mizantropul. în 1668, s-a ju cat comedia Amfitrionul, urmată de Çeorge Dandin sau
S o ţu l zăpăcit şi de Avarul.
Intre 1669 şi 1671, a montat comediile Domnul de <Pourceaugnac, Amanţii magnifici, Contesa
de Fscarbagnas, cea mai hună dintre piesele sale, (Burghezulgentilom, şi tragedia-ôalet Psyché.
In martie 1672, Molière a prezentat puèlicului comedia Femeile savante. în iarna anului 1672,
a scris ultima comedie-6alet, ® oln au u l închipuit. L a data de 17 feèru arie 1673, la cea de-a
patra reprezentaţie cu acest spectacol, Molière a fă cu t infarct şi, după câteva ore, a murit.

•> Virtutea e neputinciosă în lupta cu bârfa.

❖ Raţiunea te deşteaptă, iar pasiunea te orbeşte.
❖ în iubire, prefăcătoria seamănă foarte tare cu adevărul.
❖ O greşeală nu dăunează, dar divulgarea ei, da.
❖ Să tulburi lumea ispitind-o, iată ce-i păcat - şi mare,
Dar nu e grav dacă greşeşti, când îţi este greşeala învăluită-n taină.
❖ Cea mai bună dovadă de iubire este supunerea în faţa voii celui pe care
îl iubeşti.
❖ Gramatica le porunceşte chiar şi regilor.
❖ Virtutea este prim ul semn de nobleţe, iar numelor le dau mai puţină
im portanţă decât faptelor.
❖ O viată
/ urâtă duce la o moarte urâtă.
❖ Invidioşii mor, dar invidia - niciodată.
❖ Atracţia care se naşte conţine în sine un farmec inexplicabil, şi toată
frum useţea
/ iubirii stă în schimbări.
❖ O origine nobilă lipsită de virture nu înseam nă nimic. Noi participăm
la faim a înaintaşilor noştri numai în măsura în care şi noi înşine tindem
să ne asem ănăm lor. Strălucirea faptelor lor, care ne luminează şi pe noi,
ne obligă să le acordăm aceeaşi onoare, să le călcăm pe urme, şi să nu le
trădăm virtuţile, dacă vrem să ne socotim cu adevărat urm aşii lor.
❖ Ce plăcut e să ştii că ai aflat ceva!
❖ Când suntem gata să ne supunem poruncii simţurilor,
Ruşinea ne împiedică m ereu s-o recunoaştem.
❖ învăţaţi să descoperiţi dincolo de răceala cuvintelor
Tumultul din suflet şi chem area inim ii gingaşe.
❖ Când vorbeşte un om înveşmântat în m antie şi cu tichie pe cap, orice
absurditate devine erudiţie, şi orice prostie - un discurs raţional.
❖ Când fata este dusă la altar cu sila,
Şi virtutea îşi află adesea sfârşitul.
Fiindcă soţul poate fi liniştit în ce priveşte cinstea
Numai dacă el însuşi e demn de-a fi iubit.
Şi dacă soţilor ceva le creşte-n frunte,
Sunt singuri vinovaţi - nu soaţa şi nici soarta.
❖ Dacă ai fost adânc rănit în suflet,
Plăteşte cu uitarea - aşa ne spune m ândria;
Nu poţi să uiţi? Atunci, m ăcar prefă-te.
❖ Nu te umili.
❖ O femeie frum oasă îşi poate perm ite orice, femeii frum oase i se poate
ierta orice.
❖ Morala se-ntăreşte, când carnea se-ofileşte.
❖ Cine a câştigat timp - a câştigat tot în final.
❖ Cine e întotdeauna mohorât, gelos şi posac,
Acela nu prea are succes în dragoste.
❖ Cine nu a ştiut ce-i iubirea, e ca şi cum n-ar fi trăit.
❖ Cine nu şi-a pierdut m ăcar o dată-n viaţă raţiunea?
❖ Cine se teme exagerat de coarne, să nu se-nsoare - alt remediu nu
există.
❖ Există m incinoşi plini de evlavie, la fel cum există viteji mincinoşi.
Luptătorii curajoşi nu păcătuiesc prin fanfaronadă,
 XVII

Iar evlavioşi sunt aceia care ne dau un exemplu,

Şi nu se poartă c-o fandoseală prefăcută.
❖ O dragoste geloasă seamănă mai degrabă cu ura.
❖ Viciile la modă par virtuţi.
❖ Oam enii tineri se poartă urât, fiindcă, cel mai adesea, sunt prost educaţi
de părinţi.
❖ Uneori iubim fără s-o ştim,
Şi-adesea num im iubire o fantezie deşartă.
❖ Nu există pe lume remediu împotriva bârfei.
❖ Trebuie să trăim cinstit şi să dispreţuim cleveteala,
Iar intrigaţii să vorbească cât or vrea.
❖ Fumul de tăm âie nu te hrăneşte. Om enirii nu-i sunt de ajuns doar laudele,
dă-i ceva mai consistent; cel mai bun mod de a stim ula pe cineva e să-i
pui ceva în mână.
❖ Nu există nimic mai dulce decât să înfrângi îm potrivirea unei femei
frumoase.
❖ Iubirea nu-i condusă de raţiune.
t

❖ O carte de înţelepciune face din prost mai prost.

❖ Lucrurile nu se mişcă din vorbe. Trebuie să acţionezi, nu să vorbeşti,
faptele rezolvă o dispută m ai bine decât cuvintele.
❖ Im ită-i pe oam eni în înclinaţiile lor, urmează-le regulile, fii îngăduitor cu
slăbiciunile lor, entuziasm ează-te de faptele lor, - şi vei face cu ei tot ce
vrei; asta e cea m ai bună cale, nu trebuie să te prefaci... Nu te teme de
exagerări, asta va pricepe şi cel mai deştept dintre oameni, ca şi ultimul
prost, va înghiţi pe nemestecate cel mai curat absurd, cea mai limpede
prostie, dacă hrana e învelită în linguşeală. Nu se poate spune că aşa
ceva e cinstit, dar trebuie să te adaptezi oam enilor de care ai nevoie. Dacă
altă cale nu există, vinovat nu e cel care linguşeşte, ci cel care vrea să fie
linguşit.

❖ Sinceritatea nu-i un viciu.

❖ Prefăcătoria îi solidarizează pe cei pentru care făţărnicia este un istrument

de cauţiune.
/

❖ Cel m ai nesuferit lucru în dragoste e calmul.

❖ Fericirea senină poate plictisi, în viaţă e im posibil să eviţi fluxurile

şi refluxurile: odată cu obstacolele se aprinde şi iubirea m ai tare, iar
desfătarea e mai de preţ.

❖ Lovitura puternică a viciului e resimţită când ajunge să fie cunoscută

lum ii întregi. M ustrarea e suportabilă, dar batjocura e de departe altceva.
Nimic nu vrea să fie caraghios.

❖ Orice s-ar zice, în om există ceva atât de neobişnuit, ce nu poate explica

niciun savant.
 Montesquieu (Charles Louis De Secondat, Baron)
(1 6 8 9 -1 7 5 5 )
F ilo z o f francez, jurist, una dintre cele mai importante fig u ri ale iluminismului.
Montesquieu a fo s t un cele6ru partizan a l principiului separaţiei puterilor executivă,
legislativă şi judecătorească, drept garanţie a respectării legii.
S-a născut în castelul din L a Bre de şi a purtat titlu l de 6aron de la Brede. A studiat la
colegiul catolic de la Juilly, continuând apoi cu studii de drept la Universitatea din Bordeaux,
devenind avocat în an u l 1708.
D upă ce, în 1721, şi-a câştigat simpatia în rândul cititorilor cu o satiră vie la adresa
societăţii franceze, intitulată Scrisori persane, Montesquieu a fo s t ales, în 1728, mem6ru a l
A cademiei Franceze. în acelaşi an, a plecat într-o călătorie prin Austria, Italia şi Olanda.
Consideraţii asupra cauze Cor măreţiei şi decadenţei romanilor este o carte de mici dimensiuni,
dar foarte importantă pentru opera lui Montesquieu. Despre spirituf Cegilor este lucrarea de o viaţă
a gânditorului, care a fo s t inclusă în anul 1751 în „Indexul cărţilor interzise”, din pricina poziţiei
critice a acestuia la adresa absolutismului; lucrarea mai cercetează şi diferitele form e de guvernare.
E ste înmormântat la Biserica Saint-Sulpice din "Paris.

❖ Autorii sunt actori.

❖ Nici m ăcar raţiunea nu caută întotdeauna belşugul, iar oam enii aproape
întotdeauna se acomodează mai uşor în centru decât la extreme.
❖ în vremurile de sălbăticie, oam enii nu au îndoieli nici m ăcar atunci când
se săvârşesc cele m ai m ari rele, iar în Epoca Luminilor, ei trem ură chiar
şi în prezenţa celui m ai m are bine. Ei sim t vechiul rău, văd căile prin care
îl pot îndrepta, dar, odată cu aceasta, văd şi răul cel nou care decurge din
această îndreptare.
❖ Educaţia dă naştere în noi ideilor, ea deţine un canal prin care ideile trec
în capul nostru. Educaţia noastră este o fabrică de idei.
❖ Atunci când caracterul este frum os în linii m ari, nu e o nenorocire dacă
se fac simţite şi unele defecte.
❖ Cruzimea legilor împiedică respectarea lor.
❖ Invidiosul îşi este sie însuşi duşman, fiindcă suferă de un rău pe care şi-l
face singur.
❖ Când sălbaticii din Louisiana vor să rupă un fruct din copac, ei taie copacul
din rădăcină şi apoi îi rup fructul. E tot un fel de guvernare despotică.
❖ Cea m ai bună metodă de a insufla copiilor dragostea de ţară e ca dragostea
aceasta să existe şi la părinţi.
❖ Orice mărire, orice forţă, orice autoritate, este relativă.
❖ Oam enii se nasc virtuoşi, iar dreptatea este o calitate intrinsecă a lor, ca
şi existenţa însăşi.
❖ Lumea fiinţelor raţionale de departe nu este guvernată aşa de bine ca
lumea fizică, atâta timp cât, deşi are legi care sunt prin natura lor
neschim bătoare, ea nu le urm ează cu aceeaşi consecvenţă cu care lumea
fizică le urmează pe ale sale.
❖ Trebuie să trăieşti în lume - astfel sună prim a lege naturală a omului.
❖ Trebuie să înveţi mult ca să ştii măcar puţin.
❖ Nu e nevoie să obţii cu ajutorul legilor ceea ce se poate obţine prin
îm bunătăţirea
/ moravurilor.
❖ Nedreptatea perm isă faţă de unul este o am eninţare pentru toţi.
❖ Trândăvia slăbeşte curajul mai mult decât orice alt viciu.
❖ Cea mai dură tiranie este aceea care se m anifestă la adăpostul legii şi sub
stindardul dreptăţii.
❖ Libertatea este dreptul de a face tot ce perm it legile. Libertatea individului
şi libertatea cetăţeanului nu coincid întotdeauna.
❖ Există adevăruri în privinţa cărora nu e suficient să convingi pe cineva,
fiindcă acestea trebuie simţite; astfel sunt adevărurile moralei.
❖ Femeia are o singură posibilitate de a fi frum oasă, dar există o sută de mii
de posibilităţi să fie atrăgătoare.

Isaac Newton
(1 6 4 3 -1 7 2 7 )
Matematician, fizician, alchimist şi istoric englez.
S-a născut intr- o fam ilie de ferm ieri. L a 12 ani a fo s t admis la şcoala din Cjrantham, iar în
anul 1661, la Trimty College din Cam6ridge în calitate de „Bursier” (aşa erau denumiţi studenţii
săraci, nevoiţi să presteze diverse munci în cadrul colegiului, pentru a se putea întreţine).
•După aSsolvirea universităţii, între anii 1665 şi 1667, încep să i se form eze ideile care l-au
condus la inventarea calculului diferenţial şi integral, la inventarea telescopului cu oglindă
şi la descoperirea legii gravitaţiei universale. L a Cam6ridge a realizat experimente asupra
descompunerii luminii.
în 1668, i-a fo s t acordat titlu l de magistru. în 1671, Newton a construit un a l doilea
telescop cu oglindă, de dimensiuni mai mari şi de o calitate mai 6ună. Lui Newton îi aparţin
reprezentările, 6azate pe experimente de mare fineţe, despre razele de lumină monocromatice şi
periodicitatea atri6utelor lor, principii care stau la Baza fiz ic ii optice.
In anul1687, Newton apuBlicatprima sa lucrare de proporţii, Principiile matematice ale filozofiei
naturafe, care pune nu numai Bazele mecanicii raţionale, dar şi ale ştiinţei naturale matematice.
•'Principiile conţineau legile dinamicii, legea gravitaţiei universale cu aplicări efective la mişcarea
corpurilor cereşti, principiile teoriei mişcării şi a rezistenţei la lichide şi gaze, elemente de acustică.
In 1705, pentru meritele sale în domeniul ştiinţelor, regina J4na i-a dat titlul de cavaler.
In ultimii ani de viaţă, Newton s-a dedicat studierii teologiei, istoriei antice şi BiBlice. "Este
înmormântat în panteonul n aţional englez, la "Westminster jABBey.

❖ Geniul reprezintă răbdarea gândirii îndreptată într-o direcţie voită.

❖ Nu inventez ipoteze. Dacă am văzut m ai departe ca alţii, e pentru că am
stat pe um erii unor giganţi.
❖ Natura e simplă şi nu face exces de cauze inutile.
❖ Mă socotesc asemenea unui copil care, jucându-se pe malul mării, a găsit
câteva pietricele m ai netede şi câteva scoici m ai pestriţe decât alţii, în
timp ce oceanul nesfârşit al adevărului se aşternea necercetat dinaintea
ochilor mei.
 Blaise Pascal
(1 6 2 3 -1 6 6 2 )
Matematician, fizician , f i l o z o f şi scriitor francez.
S-a născut în fam ilia unuia dintre cei mai Suni jurişti din oraşul Clermond (astăzi
Clermond-Ferrand). T atăl său, p rofu n d interesat de matematică, i-a insuflat dragostea pentru
această ştiinţă şi fiului, care, ulterior, a devenit unul dintre cei mai importanţi matematicieni
şi fizicien i ai Franţei. Succesele incredi6ile ale lui "Blaise sunt până în prezent considerate
manifestări strălucite ale talentului vecin cu genialitatea.
A scris prim ul tratat de matematică la vârsta de 17 ani. M ai departe, descoperirile sale
au urmat una după alta. Cu toate acestea, succesul nu l-a ameţit şi, spre vârsta de 30 de ani,
s-a aplecat cu un interes deosebit asupra religiei şi filozofiei. "Blaise a devenit un discipol a l
jansenismului — teoria care se opunea catolicismului ortodox şi care nega libertatea voinţei,
care recunoştea predeterminismul şi impunea adepţilor săi ascetismul şi o autodesăvărşire etică
lipsită de compromisuri. Scrisorile către un p rovin cial — o capodoperă a prozei satirice în care
este demonstrată întreaga inconsistenţă a doctrinelor iezuite —sunt scrise de "Pascalîmpotriva
iezuiţilor, socotiţi drept adversari ai janseiştilor.
".P ascal şi-a petrecut ultimii ani de viaţă în mănăstirea "Port-Royal des C'bamps, un loc
considerat în acea vreme drept centrul intelectual a l capitalei Franţei.
După moartea sa, a văzut lumina tiparului scrierea Cugetări, a cărei publicare a fo s t
fin an ţa tă de prietenii apropiaţi şi de către admiratori. în Cugetări, "Pascaloferă o reprezentare
a tragismului şi frag ilităţii omului aflat între două prăpăstii - infinitul şi nulitatea (omul este o
„trestie gânditoare”). Cele scrise de "Pascal în Cugetări i-a u fo st profund cunoscute şi lui însuşi.
Despre sine însuşi, scria: „Fu sunt de partea acelora care, gemând, caută adevărul”

❖ Adevărurile divine nu pot fi obiectul artei persuasiunii, fiindcă ele

depăşesc în chip absolut natura.
❖ Ne vom strădui, aşadar, să gândim bine - iată începutul unei purtări
morale. Nu există o nefericire mai mare ca atunci când omul începe să se
teamă de adevăr, să nu fie demascat de acesta.
❖ Totul este creat şi determ inat de un Creator unic: rădăcinile, crengile,
roadele, cauzele şi efectele.
❖ Toate astrele, bolta cerească, stelele, păm ântul şi regatele lui nu fac cât cea
m ai umilă dintre minţi, fiindcă aceasta le cunoaşte pe toate, inclusiv pe
sine însăşi, pe când astrele nu ştiu nimic. Dar toate astrele, luate laolaltă,
nu fac nici m ăcar cât o singură pornire de m ilă - acest fenomen ţine de o
ordine incomparabil mai înaltă.
❖ Cel m ai mult sunt preţuite acele fapte nobile care răm ân neştiute.
❖ Geom etria este o cale m inunată de verificare a puterilor noastre
intelectuale, şi nicidecum obiectul aplicării lor.
❖ Chiar şi cel mai strălucitor discurs produce saţietate dacă durează prea
mult.
❖ Concluziile la care omul ajunge prin reflecţie personală îl conving adesea
m ai tare decât cele care i-au venit altuia în minte.
❖ Căutarea adevărului nu se face cu bucurie, ci cu nelinişte şi tulburare;
 dar, oricum, trebuie să-l căuţi, fiindcă dacă nu-1 găseşti şi nu-1 îndrăgeşti,
vei pieri.
❖ Elocinţa adevărată nu are nevoie de ştiinţa oratoriei, la fel cum morala
adevărată nu are nevoie de ştiinţa despre morală.
❖ Cine nu vede agitaţia lumii, este el însuşi un agitat.
❖ Oam enilor li se predau vrute şi nevrute, num ai cinstea nu, în timp ce
oam enii năzuiesc să se facă remarcaţi tocm ai prin cinste, adică exact prin
ceva ce n-au învătat-o
/ niciodată.
❖ Ne îndreptăm nepăsători spre prăpastie, acoperindu-ne ochii cu ce
nimerim , numai să nu vedem încotro alergăm.
❖ întotdeauna iubim nu omul, ci numai calităţile sale. Nu vom râde, aşadar,
de oamenii care cer să fie respectaţi pentru rangurile şi poziţiile lor, fiindcă
îl iubim pe om doar pentru calităţile dobândite în schimbul acestora.
❖ încercăm să-i im ităm pe oam enii m ari m ai mult după slăbiciunile, decât
după calităţile lor.
❖ Ar fi mult mai filozoficeşte să trăim simplu şi în pace.
❖ Ne alină orice mărunţiş, fiindcă orice m ărunţiş ne poate arunca în
dezolare.
❖ Nu-1 pot scuza pe Descartes: ar vrea, în filozofia lui, să o scoată la capăt
fără Dumnezeu, dar asta nu l-a îm piedicat să-l folosească pe Dumnezeu
pentru a da lum ii primul impuls, care a pus-o în m işcare, după care nu
a m ai avut nevoie de El.
❖ Ignoranţa are uneori un avantaj în faţa omului cultivat prin aceea că nu
trăieşte cu ideile celor morţi.
❖ Inconsecvenţa, plictisul, neliniştea - iată condiţiile existenţei omeneşti.
❖ Nu e bine să fii prea liber. Nu e bine să nu ai nevoie de nimic.
❖ Puneţi un filozof pe o scândură lată deasupra unei prăpăstii, şi oricât
l-ar asigura raţiunea că nu-1 paşte niciun pericol, im aginaţia tot va ieşi
învingătoare.
❖ De ce cunoştinţele mele sunt limitate? De ce sunt mic de statură? De ce
durează viaţa pe păm ânt o sută, şi nu o mie de ani? De ce natura s-a oprit
la această cifră şi nu la alta, deşi sunt în număr infinit şi nu există niciun
temei să fie aleasă tocmai aceasta?
❖ De ce lumea preferă majoritatea? Pentru că are dreptate? Nu, pentru că e
puternică.
❖ La cât de ignorant sunt în materie de morală, ştiinţa despre lucrurile
exterioare nu mă alină în momentele de tristeţe, în vreme ce ştiinţa moralei
mă alină în ce priveşte ignoranţa mea faţă de lucrurile exterioare.
❖ Natura se repetă: sămânţa sădită în păm ânt gras dă rod; gândul sădit
într-o m inte receptivă dă rod; numerele repetă spaţiul, deşi sunt foarte
diferite de acesta.
❖ Să nu se spună că n-am spus nim ic nou: noutatea stă în dispunerea
materialului. Când se joacă leapşa, se foloseşte una şi aceeaşi minge, dar
unul loveşte m ai bine decât altul.
❖ Să zicem că omul nu are niciun câştig de pe urm a m inciunii - asta nu
înseam nă că spune adevărul: pur şi simplu m inte de dragul m inciunii.
❖ Râurile sunt nişte drum uri care se m işcă singure şi ne poartă încotro
vrem să ajungem.

❖ Cu câtă uşurinţă şi m ulţum ire de sine face omul rău, atunci când e convins
că face bine!

❖ Câte puteri ale lumii nici măcar nu bănuiesc că eu exist!

❖ Conştiinţa este cea m ai bună carte de morală de care dispunem; e bine să

ne uităm prin ea cât mai des.

❖ Dreptatea şi adevărul sunt două tăişuri atât de fine încât instrum entele
noastre sunt prea grosolane ca să le m ăsoare cu precizie. Atingându-le,
acestea se turtesc şi se sprijină pe banalităţile din jurul lor, adică mai
degrabă pe m inciună decât pe adevăr.

❖ Virtutea unui om se judecă nu după pornirile entuziaste, ci după faptele

de zi cu zi.

❖ Doar atunci când am term inat o lucrare, ne e limpede cu ce ar fi trebuit

s-o începem.

❖ Cine şi-a ales adevărul drept călăuză şi datoria drept scop poate să se
încreadă cu curaj în Providenţă.

❖ Iubirea nu are vârstă, ea este mereu nouă.

❖ Vreţi ca oam enii să creadă în virtuţile voastre? Nu vă lăudaţi cu ele!

/ r r

❖ Omul nu este nici înger şi nici fiară, şi cu cât se preface m ai mult că e

înger, cu atât m ai mult se aseamănă cu o fiară.

❖ Omul nu e capabil din fire să meargă într-o singură direcţie: el când

merge înainte, când se întoarce.

❖ Omul este întruna dezbinat între raţiune şi pasiuni.

❖ Sensibilitatea omului faţă de m ărunţişuri şi nesim ţirea faţă de cele mai

im portante lucruri, nu e oare un sem n de perversitate monstruoasă?

❖ Cu cât oam enii sunt mai luminaţi, cu atât le sunt mai evidente şi măreţia
şi nim icnicia omenească.

❖ Cu cât omul e mai deştept, cu atât găseşte în cei cu care intră în contact
ceva asemănător lui. Pentru omul mediocru,' toti
/ oamenii sunt la fel.
❖ Ce să fie conceptele noastre înnăscute, dacă nu concepte cu care ne-am
deprins? Oare copiii nu le asim ilează de la părinţi, aşa cum fac animalele
cu arta vânătorii?
 William Penn
(1 6 4 4 -1 7 1 8 )
Om politic englez.
A fo s t mem6ru a l mişcării religioase a quaherilor. In anul 1681, a primit de la regele Carol a l
II-CeaStuart un document care îi garanta dreptul de proprietate asupra unui teritoriu important în
America de Nord, unde a întemeiat o colonie, cunoscută mai târziu su6 numele de "Pennsylvania.
De guvernarea coloniei se ocupa Adunarea Coloniştilor; p e teritoriul acestei colonii a fo s t declarată
toleranţa religioasă. începând cu anul 1684, (Penn a trăit mai mult în Anglia.

❖ A fi nevinovat înseam nă a nu avea nicio vină, iar a fi binefăcător înseam nă

a-ţi depăşi propriile sentimente şi intenţii negative.

❖ Feriţi-vă de linguşitori - aceştia sunt tâlhari deghizaţi.

❖ Fiecare lovitură pe care o dăm când suntem furioşi se va întoarce, în cele

din urmă, îm potriva noastră.

❖ Una dintre cele m ai funeste greşeli pe care le facem e să stricăm un lucru

bun printr-o utilizare necorespunzătoare.

❖ Primul se supără cel care nu are dreptate.

❖ Cel care trăieşte de dragul vieţii veşnice nu se teme de moarte.

Petru I al Rusiei (cel Mare)

(1 6 7 2 - 1 7 2 5 )
Ţar rus din an ul 1682 (a guvernat din 1689), prim ul împărat rus începând din anul 1721.
F iu l cel mic a l ţarului A leksei M ihailovici "Rpmanov. A realizat reforme în privinţa
guvernării statului (au fo s t create senatul, colegiile, organele superioare de control şi anchetă
ale statului, a supus "Biserica statului, p e tim pul lui a fo s t construită noua capitală a "Rusiei,
Sanht-FetersSurg).
S-a fo lo sit de experienţa ţărilor din vestul Furopei pentru dezvoltarea industriei,
comerţului, culturii. A dus o politică economică eficientă (apariţia manufacturilor, a atelierelor
de metalurgie şi exploatărilor miniere, a şantierelor navale, a porturilor, canalelor). A condus
armata în tim pul campaniilor de la Marea A zov (1695-1696), a l Marelui "Război a l Nordului
(1700-1721), în tim pul campaniei de p e "Prut (1711), în războiul ruso-persan (1722-1723); a
condus soldaţii în cucerirea Noteburgului (Schliselburg de astăzi) în 1702, şi, de asemenea, în
bătăliile de la Lesnaia (1708) şi de p e "Poltava (1709).
A supravegheat personal construirea flo t e i şi crearea unei armate regulate. A înlesnit
consolidarea situaţiei politice şi economice a nobilimii.
L a iniţiativa lui "Petru I au fo s t înfiinţate numeroase instituţii de învăţământ, a fo s t
fo n d a tă Academia de Ştiinţe, şi a fo s t introdus alfabetul laic. "Reformele lui Fetru I au fo s t
realizate prin metode dure, cu ajutorul unor eforturi materiale şi umane uriaşe, prin asuprirea
populaţiei (taxa p efu m ărit şi altele), f a p t care a atras numeroase revolte (la Streleţhoe, în 1698,
la Astrahan, între 1705 şi 1706, la "Bulavinshge, între 1707 şi 1709 etc), care au fo s t reprimate
cu cruzime de autorităţi.
Fiin d creatorul unui stat absolutist şi atotputernic, a obţinut pentru "Rpsia, din partea
ţărilor din vestul Furopei, statutul de mare putere.
 Secolele XVII-XVIII

❖ Deasupra tuturor virtuţilor stă judecata, fiindcă fără raţiune orice virtute
e goală.
❖ Alergaţi cât vreţi după anim alele sălbatice: distracţia asta nu e pentru
mine. Eu trebuie să-i alerg pe inam icii din afara statului, iar în interiorul
lui să-i îm blânzesc pe supuşii sălbatici şi încăpăţânaţi.
❖ Banii sunt arterele războiului.
❖ Să uiţi slujba de dragul femeii e ceva de neiertat. Să fii prizonierul amantei
e mai rău decât să cazi prizonier în război; de la inam ic prim eşti mai
repede libertatea decât din cătuşele femeii.
❖ în caz de recunoaştere - iertarea, pentru tăinuire nu există nicio milă.
❖ Mai bine un păcat la vedere, decât unul ascuns.
❖ Răul nu se poate deplasa în linişte.
❖ Când domnitorul se supune legii, nim eni nu îndrăzneşte s-o încalce.
❖ Dacă unul începe să vorbească, celălalt să nu-1 întrerupă, să-l lase să termine,
cum se cade între oam enii cinstiţi, nu ca între muierile precupeţe.
❖ Pacea e bună, dar nu se cade să te-apuce moţăiala, să ţi se înm oaie mâinile,
iar soldaţii
/ să se transform e în muieri.
❖ Trebuie ca legile şi poruncile să fie scrise limpede, ca să nu poată fi
răstălmăcite. Adevăr e puţin în inim ile oamenilor, iar viclenie e multă. în
inim ile lor sunt atâtea galerii cât sub o fortăreaţă.
❖ Omul fără conştiinţă e nerecunoscător, în el nu trebuie să ai încredere.
Mai bine un duşman la vedere, decât un ticălos linguşitor şi făţarnic;
acesta face de ruşine stirpea omenească.
❖ Victoria o decide arta războiului, curajul com andanţilor şi neînfricarea
soldaţilor. Pieptul lor e scutul şi pavăza patriei.
❖ Tărăgănarea seamănă cu moartea.
❖ Eu ştiu că sunt supus păcatelor şi că adesea greşesc, şi nu mă voi supăra
pe acela care va vrea să mă prevină în astfel de situaţii şi să-mi arate
greşelile pe care le fac.
❖ Eu îi respect pe cei care şi-au dobândit titlul nobiliar datorită serviciilor
aduse patriei, cum ar fi, de pildă, neamul Repninilor şi cei asemenea lor;
dar acela dintre urmaşii acestora a cărui purtare nu se ridică la înălţimea
înaintaşilor merită dispreţul meu; un prost dintr-un neam nevrednic e
mai suportabil decât cel dintr-un neam nobil.
❖ Eu presim t că, într-o zi, sau poate chiar în vremea vieţii noastre, ruşii vor
întrece cele m ai luminate popoare prin succesele lor în ştiinţe, cu puterea
lor de muncă şi prin m ăreţia faimei, strălucită şi de neclintit.

Alexander Pope
(1 6 8 8 -1 7 4 4 )
(Poet englez, strălucit maestru a l distihului eroic.
S-a născut la Londra, (părinţii săi erau catolici şi, întrucât după urcarea pe tron a ha
'Willhelm a l III-lea de Orania şi a M anei a Il-a Stuart, parlam entul a adoptat o lege a
, îndepărtării papistaşilor şi a celor asemenea lor din oraşele Londra şi "Westminster”, fam ilia
s-a mutat la Jlammersmitl, iar în a n u l1700, la Pinfield, în apropierea pădurii regale Windsor;
aici, în liniştea rurală, s-a form at personalitatea viitorului poet.
A fo s t un mare admirator a l lui Jlomer, Uergiliu şi John M i(ton. Asemenea lui Uergiliu, Pope
şi-a început activitatea literară cu Pastorale. Prim ul succes important i l-a adus poemul"Eseu
despre critică, scris în apărarea autorilor antici şi solicitând criticilor hlândeţe şi toleranţă,
înclinaţia înnăscută către satiră şi atracţia f a ţ ă de epos au dus la apariţia poemului ironico-
eroic Răpirea cârlionţului. Prietenii l-au îndemnat pe Pope să traducă lliada. Pope nu studiase
la universitate şi ştia prost greaca veche, dar avea o putere de muncă incredihilă.
Traducerea, în şase volume, a apărut între anii 1715 şi 1720 şi s-a dovedit a f i strălucită.
Ulterior, dar nu singur de data aceasta, Pope s-a apucat de traducerea Odiseii (între anii 1722
şi 1726).
în vremea tulhurărilor iaco6ine, Pope, fiin d catolic, a început să stârnească hănuieli:
intra prea des în contact cu nohili şi tipografi; fam ilia a fo s t nevoită să se mute mai aproape
de Londra, în C hisxvicf unde, un an mai târziu, ta tă l poetului moare suhit. în 1719, Pope
împreună cu mama sa, se mută la Twichenham, într-o casă p e m alul Tamisei.
Pope şi-a denumit viaţa „un lung şir de nenorociri”; avea o sănătate precară, deşi era fo a rte
activ şi o6işnuia să reacţioneze la tot ce se petrecea în ju r u l său.
în iarna anului 1743, a început să sufere de nefrită şi de astm. A murit acasă.

❖ Dreptul divin al regilor - să guverneze prost.

❖ Boala e un fel de bătrâneţe timpurie.
❖ în fiecare om e atâta trufie cât nu-1 ajută mintea.
❖ în toate partidele, adunările, sectele, cei mai grosolani sunt şi cei mai
fanatici.
❖ Noi toţi plutim pe valurile oceanului; raţiunea ne serveşte drept busolă,
iar pasiunile sunt vânturile care ne gonesc.
❖ Toţi proştii n-au stare dacă nu iau pe cineva în râs.
❖ O nouă poruncă spunea: cei fericiţi nu aşteaptă nimic, ca să nu fie
dezamăgiţi.
❖ în toată viaţa mea nu am întâlnit nici măcar un singur om care să nu fi
îndurat necazurile aproapelui ca un creştin adevărat.
❖ Orice om se deosebeşte de altul şi pe zi ce trece se deosebeşte de sine
însuşi.
❖ Când oamenii, îm bătrânind, devin binefăcători, nu fac decât să jertfească
lui Dum nezeu rămăşiţele diavolului.
❖ Cel m ai bun guvern e acela care guvernează cât m ai puţin.
❖ Tăcerea e spoiala proştilor şi viclenia înţeleptului.
❖ Marea uneşte ţările pe care le separă.
❖ Ne-ar m ira mai puţin că vecinii noştri umblă într-o companie de proastă
calitate dacă ne-am am inti că, de obicei, oam enii nu-şi caută însoţitori ca
să asculte, ci ca să vorbească.
❖ Speranţa, care ne însoţeşte toată viaţa, nu ne părăseşte nici măcar în clipa
morţii.
/
❖ Oam enii cei m ai creduli sunt cei mai serioşi.
❖ Opiniile noastre sunt ca ceasurile: fiecare arată o oră diferită, dar fiecare
om are încredere în al său.
❖ Lipsa modestiei e un defect al minţii.
❖ Unii oam eni nu învaţă nimic, fiindcă înţeleg totul prea repede.
❖ Nu există niciun m icroscop care să m ărească atât de tare ca ochii aceluia
care se adm iră pe sine.
❖ Despre câtă im portanţă dă Dum nezeu bogăţiei se vede după oamenii
cărora le-a dat-o.
❖ A greşi e o trăsătură a omului, a ierta, a zeilor.
❖ Spiritul de partid e o nebunie a celor mulţi spre folosul câtorva.
❖ A cumpăra cărţi num ai pentru că sunt tipărite de un editor celebru e
acelaşi lucru cu a cumpăra un costum nepotrivit cu anotim pul numai
pentru că e făcut de un croitor vestit.
❖ A te înfuria înseam nă a-ţi vărsa m ânia pentru greşelile altuia.
❖ Publicul e ignorant.
❖ M inţii îi dau putere exerciţiile, şi nu liniştea.
❖ Cuvintele sunt asemenea frunzelor: copacul care face foarte multe frunze,
dă foarte puţine fructe.
❖ A încerca să-l influenţezi pe omul vulgar cu cuvinte blânde şi rafinate e
totuna cu a încerca să ciopleşti cu briciul un bloc de piatră.
❖ Cine m inte nu-şi dă seam a de greutatea m isiunii sale, fiindcă va trebui să
m ai m intă de încă douăzeci de ori ca să susţină prim a m inciună.
❖ Omul e pe atât de înfum urat, pe cât de lim itată îi este înţelegerea.

Jean Racine
(1 6 3 9 -1 6 9 9 )
Dramaturg fran cez a cărui creaţie reprezintă o culme a teatrului fran cez din perioada cla­
sicismului.
S-a născut la L a Ferte-Milon, în fam ilia unui fu n cţion ar a l serviciului local de impozite.
Mama lui a murit în an ul 1641, la naşterea celui d e-a l doilea copil — sora poetului, Mărie.
T atăl s-a recăsătorit, dar a murit peste doi ani, fo a r te tânăr, la vârsta de douăzeci şi opt Se
ani. Copiii au fo s t crescuţi de bunică. L a vârsta de nouă ani, Racine a devenit elevul unei
şcoli aflată sub supravegherea abaţiei de la Fort Rpyal. Din 1655, a trecut să studieze ■
cadrul abaţiei. Cei trei ani petrecuţi acolo au avut o influenţă hotărâtoare asupra evoluţiei 64
literare. A studiat sub îndrumarea filologilor clasici din epocă şi a devenit un elenist strălucitJ
Conflictul dintre jansenism şi dragostea pentru literatură clasică s-a dovedit a f i pentru Răcim
un izvor de inspiraţie şi a determinat tonul creaţiilor sale. După ce şi-a încheiat studiile ia
colegiul parizian d ’N arcourt, în an u l 1660, s-a mutat la un văr d e-al său, care locuia la hota
de Luynes. Cam în această perioadă, Racine se apropie de mediile literare pariziene şi fa a
 cunoştinţă cu L a Fontaine. în acelaşi an, a scris poem ul Nimfa Senei (pentru care i se oferă
o rentă din partea regelui), poem urmat de primele sale două piese, care nu au fo s t montate
niciodată şi care nu s-au păstrat.
Fără să f i e încercat de dorinţa de a urma o carieră ecleziastică, Racine se adresează, în
1661, unchiului său, preot în orăşelul sudic Vzet, în speranţa de a primi un ajutor financiar
Jin partea •Bisericii, care să-i permită să se dedice în întregime preocupărilor literare. N eavând
succes în această întreprindere, Racine se întoarce la Paris. Cercul cunoştinţelor sale literare
sporeşte, în f a ţ a sa deschizându-se uşile saloanelor de la Curte. Se crede că primele două piese
care s-au păstrat, Feb aida şi Alexandru cei ‘Mare, le-a scris la îndemnul lui Molière, care le-a
şi montat, în 1664 şi 1665.
Racine avea un caracter de înfumurat, se enerva uşor şi era perfid, era măcinat de egoism.
A stfel se explică, poate, duşmănia violentă a contemporanilor şi conflictele serioase care l-au
însoţit pe Racine de-a lungul întregii sale vieţi creatoare.
Intr-o perioadă de doi ani după reprezentarea spectacolului cu piesa Alexandru cel Mare,
Racine şi-a consolidat legăturile cu Curtea, care i-au deschis calea către o relaţie personală cu
regele Ludovic alX lU -lea, oèü n ân d a s tfe l protecţia amantei regelui, doamna de Maintenon.
Drept recunoştinţă, e l o va zugrăvi într-un personaj din piesa Esther. De asemenea, şi-a
îndemnat iuôita, o vestită actriţă pe nume Thérèse du Parc, să părăsească trupa lui Molière
şi să treacă la L'H ô tel de (Bourgogne, unde ea a ju cat rolul principal din Andromaca, una
dintre marile tragedii ale lui Racine. Originalitatea piesei constă în capacitatea uimitoare a
lui Racine de a reda pasiunile violente care sfâşie sufletul omenesc, dezlănţuite suè învelişul
Je educaţie a l omului. In Andromaca, a fo lo sit pentru prima dată modelul narativ, care devine
o prezenţă constantă în piesele sale târzii: A î l iuheşte p e (B, care î l iu6eşte pe C. O variantă
a acestui m odel este prezentă în (Britannicus, unde se înfruntă două perechi, una criminală şi
una nevinovată: Agrippina şi Neron, Junie şi (Britannicus. Racine a scris o singură comedie,
care a fo s t reprezentată în 1668. Tragedia (Britannicus s-a èucurat de un succes modest, dar
reprezentarea în an u l următor a piesei (Bérénice a avut un succes fulm inant.
După ce s-a căsătorit cu Catherine de Rpmanet, o fem eie fo a rte evlavioasă, cu care a
avut şapte copii, Racine a ocupat fu n cţia de istoriograf regal, alături de N icolas (Boileau.
Singurele piese scrise în această perioadă sunt Esther şi AthaCia, scrise la rugămintea doamnei
de Maintenon şi reprezentate între anii 1689 şi 1691, avân d drept spectatoare elevele şcolii
fon d ată de aceasta la Saint-Cyr.
Racine a murit la 21 aprilie 1699.

❖ Credinţa nu există fără fapte: ele sunt măsura ei.

❖ Conducător e doar acela demn să fie,
Cui viaţa şi onoarea, orbeşte, ostaşul i le-nchină.
❖ Suntem mărinim oşi, cu m ână largă
Când curge sângele altuia, şi nu al celui drag!
❖ Iubirea atotputernică ne porunceşte
Şi aprinde în noi văpaia pasiunii.
Pe cine vrem să iubim, acela, vai, nu ne place;
Iar cel pe care-1 blestemăm, ne face inim a prizonieră.
❖ Toţi ce-i născuţi pe lume o preţuiesc pe Afrodita.
❖ Dacă hrăniţi un şarpe, veţi putea fi
Muşcaţi de el, când zilele i-aţi prelungit.
❖ Să-ţi laşi destinul în voia m âniei nu e un lucru cu minte.
❖ Răul întotdeauna se-nfruptă din onoare, şi suferă nevinovatul,
Iar acela care se jertfeşte pentru ceilalţi,
Doar duşmănie şi răutate primeşte drept răspuns.
❖ Cum să ajungă cel curat la suflet să fie prefăcut?
❖ Cine trăieşte cu evlavie, îi este necinstitului duşman.
❖ Iubirea e mai greu de-nfrânt decât o gloată de duşmani.
❖ Poporul se supune şi îşi respectă regele, de obicei,
Până când nenorocirea l-a lovit pe rege;
Atunci el se revoltă şi-şi scutură lanţurile.
❖ Acela care nu-i iubit, poate fi el necredincios?
❖ Ura pentru părinte se va răsfrânge şi asupra fiului.
❖ Nu de puţine ori, cadoul zeilor e otrăvit.
❖ în zadar te vei opune pasiunilor, sau furtunii.
❖ Ciuda legată de gelozie nu ascultă de raţiune.
❖ Nu ne stă-n putere să ne opunem poruncii zeilor.
E datoria celor muritori să accepte judecata destinului atotputernic.
❖ De semeni rău, culegi recoltă sângeroasă.
❖ Mai tare suferă aceia a căror durere e tăcută.
❖ De frică, omul e în stare de orice.
❖ Pasiunea, oricât a-i ascunde-o, se vede pe dinafară.
Totul ne trădează: suspinul, m işcarea, vorba, privirea.
Focul ascuns e de-o sută de ori mai puternic.
❖ Tiranul e mieros cât timp e lipsit de putere.
❖ La omul cu însuşiri mediocre şi virtutea e mediocră.
❖ A cui inim ă nu e cuprinsă de durerea
Dorinţei de a fi pe plac aceluia care o conduce?
❖ Eu îm i îmbrăţişez rivalul nu doar cu scopul de a-1 sugruma.
❖ Cel mai limpede ne văd defectele tocm ai acei oameni cărora le face plăcere
să ni le treacă cu vederea.

François de La Rochefoucauld
(1 6 1 3 -1 6 8 0 )
Scriitor şi moradst francez.
J4 participat Ca intrigiCe de curte împotriva cardinaCuCui cRiche(ieu. în CMemoriife saîe, căit
acoperă evenimenteîe dintre anii 1624 şi 1652, apare drept un adversar a ï absoCutismuîuL
Trincipaîa scriere a Cui L a cR ochefoucauCd este Cugetări sau sentinţe şi maxime moraCe, um
rezuîtat a î oôservatiiCor saîe asupra moravuriîor societăţii franceze. Considera că principaCek
fo r ţ e care îîan im ă pe om sunt egoism uîşi caCcuîuîegoist („interesuî”). Jăceastă idee, exprimată
de Thomas dîobbes şi fo a r te răspândită Ca muîţi gânditori ai aceîei epoci, capătă în caztâ
Cui L a cRochefoucauCd un aer de noutate datorită anadzei psihoCogice fin e pe care acesta »
fa c e moravuriîor aristocraţiei franceze şi, mai aCes, aceîor tertipuri conştiente sau, mai daü
 inconştiente, cu ajutorul cărora adevăratele motive şi interese sunt camuflate de idealuri etice
fictive. L a ‘Rpchefoucauld este un maestru a l genului aforistic.

❖ In societate, avem adesea succes mulţum ită defectelor, şi nu calităţilor

noastre.
❖ Omul are m ai multe defecte de caracter decât de gândire.
❖ Cea m ai sigură cale de a fi înşelat e aceea de a te considera m ai viclean
decât ceilalţi.
/
❖ A-i pream ări pe regi pentru calităţi pe care aceştia nu le au înseam nă a-i
insulta fără a fi pedepsit.
❖ Toate virtuţile
/ se adună intr-un interes ca râurile în mare.
❖ Toţi se plâng din pricina memoriei, dar nim eni nu se plânge din pricina
raţiunii.
r

❖ Ce încetează să m ai aducă succes, încetează şi să mai placă.

❖ Chiar şi cei m ai raţionali oam eni sunt chibzuiţi doar în ce priveşte lucrurile
neînsemnate; în treburile importante, raţiunea îi înşeală de obicei.
❖ Dacă e să judecăm iubirea după m anifestările ei obişnuite, ea seamănă
mai mult cu duşmănia decât cu prietenia.
❖ Există oam eni cărora le e scris să fie proşti: ei săvârşesc prostii nu numai
din proprie voinţă, ci şi din voia sorţii.
❖ Dorinţa de a inspira m ilă sau admiraţie - iată ceea ce, adesea, stă la baza
sincerităţii noastre.
r

❖ Rafinam entul m inţii se arată în capacitatea de a linguşi cu eleganţă.

❖ Unii oam eni seamănă cu cântecele: se demodează foarte repede.
❖ Adevărata elocvenţă e ştiinţa de a spune tot ce e necesar şi nu mai mult
decât e necesar.
❖ Spre bătrâneţe, neajunsurile m inţii devin tot m ai vizibile, ca şi neajunsurile
înfăţişării.
❖ Oricât de pătrunzător ar fi cineva, nu poate pricepe răul pe care el însuşi
îl face.
❖ Oricât s-ar lăuda oam enii cu importanţa realizărilor lor, acestea din
urm ă nu sunt, adesea, rezultatul unor planuri extraordinare, ci al purei
întâmplări.
❖ Cum putem cere cuiva să ne păstreze secretul, dacă noi înşine nu suntem
în stare să-l păstrăm?
❖ Oricât de tare ne-am acoperi de ruşine, avem aproape întotdeauna
posibilitatea să ne restabilim bunul renume.
❖ Când oamenii rem arcabili se încovoaie în cele din urm ă sub povara
necazurilor îndelung suportate, ei arată prin aceasta că înainte îi susţinea
nu atât forţa spiritului, cât forţa ambiţiei, şi că eroii se deosebesc de
oam enii obişnuiţi doar printr-o mare vanitate.
❖ Regii procedează cu oam enii ca şi cu banul: le stabilesc preţul pe care îl
cred de cuviinţă şi toată lumea trebuie să-i accepte pe aceşti oameni după
valoarea cursului, şi nu după cea a valorii lor adevărate.
❖ Prăbuşirea tuturor speranţelor cuiva face plăcere şi prietenilor, şi
duşmanilor.
❖ Cine este prea sârguincios în cele mărunte, devine adesea incapabil de
cele măreţe.
r

❖ Iubirea e una, dar are m ii de copii.

❖ Oam enii săvârşesc adesea binele doar pentru a căpăta posibilitatea să facă
răul nepedepsiţi.
❖ Oam enii n-ar putea trăi în societate, dacă nu s-ar înşela unul pe altul.
❖ Oam enii sunt rareori mulţumiţi de cei care acţionează în numele lor în
r r r

timpul negocierilor de afaceri, fiindcă intermediarii, străduindu-se să-şi

facă o faimă bună, aproape întotdeauna sacrifică interesele prietenilor lor
de dragul succesului negocierilor înseşi.
❖ Certurile între oam eni n-ar dura atât de mult dacă toată vina ar fi de o
singură parte.
❖ Compasiunea puternicilor lumii acesteia este cel m ai adesea doar o politică
vicleană, al cărei scop e câştigarea iubirii din partea poporului.
❖ Lumea este condusă de destin şi de capricii.
❖ înţelepciunea este necesară sufletului tot aşa precum sănătatea îi este
necesară corpului.
❖ Cu toţii avem suficientă putere ca să îndurăm nefericirea altuia.
❖ Ne uităm cu uşurinţă greşelile, atunci când ne sunt cunoscute doar nouă
înşine.
❖ Ne place mai mult gestul însuşi de a dărui decât cel căruia îi dăruim.
❖ Nu m ai putem să-i iubim a doua oară pe aceia pe care, odată, am încetat
într-adevăr să-i mai iubim.
❖ Rareori înţelegem până la capăt ce vrem de fapt.
❖ Mai degrabă ne sacrificăm averea decât să renunţăm la opinia noastră.
❖ La fiecare om, ca şi la fiecare faptă, trebuie să privim de la o anumită
distanţă. Pe unii îi poţi înţelege privindu-i de aproape, pe alţii, doar de la
distantă.
/
❖ Ne e m ai uşor să-i conducem pe oameni, decât să-i îm piedicăm să ne
conducă.
❖ Nu bunătatea, ci m ândria ne face adesea să citim învăţăturile oamenilor
care au săvârşit greşeli; îi dojenim nu atât pentru a-i îndrepta, cât pentru
a ne convinge pe noi înşine de propria noastră infailibilitate.
❖ Nu poate să placă multă vreme cel care e deştept doar într-un singur feL
❖ Adevărul nu e atât de binefăcător, pe cât de nefastă e aparenţa lui.
❖ Nu există o metodă m ai sigură de a aprinde pasiunea celuilalt decât să
păstrezi tu însuţi răceala.
 Secolele XVI1-XV11I

❖ Nu există nim ic mai prostesc decât dorinţa de a fi mereu mai deştept ca

toţi.
❖ Nici soarele şi nici m oartea nu pot fi privite drept în faţă.
❖ Trebuie să ai o minte înaltă ca să ştii să-ţi m anifeşti superioritatea
minţii.
❖ Unul din motivele pentru care interlocutorii inteligenţi şi plăcuţi sunt
rari constă în obiceiul majorităţii oam enilor de a răspunde nu judecăţilor
celuilalt, ci propriilor gânduri.
❖ Farmecul noutăţii în iubire seamănă cu înflorirea arborilor fructiferi:
păleşte repede şi nu se mai întoarce niciodată.
❖ Cu adevărat îndemânatic e acela care ştie să-şi ascundă îndemânarea.
❖ Viciile se numără în rândul virtuţilor aşa cum antidoturile se numără în
rândul leacurilor.
❖ Uneori, dintr-o sumă de calităti rele se cristalizează m arile talente.
❖ Aproape toţi oamenii întorc m icile servicii, m area majoritate este
recunoscătoare pentru serviciile puţin mai importante, dar aproape
nim eni nu simte recunoştinţă pentru cele cu adevărat mari.
❖ Trădarea se petrece cel mai adesea nu dintr-o intenţie premeditată, ci
dintr-o slăbiciune de caracter.
❖ Dispreţul filozofilor faţă de bogăţie s-a născut din dorinţa intimă de a
se răzbuna pe soarta nedreaptă care nu i-ar fi răsplătit cum se cuvine
cu bunurile vieţii; acest dispreţ este o modalitate ascunsă de a scăpa de
um ilinţele bogăţiei şi un drum lăturalnic spre cinstea câştigată de obicei
ca urm are a bogăţiei.
❖ A face oamenilor rău nu e, în general, la fel de periculos cu a le face prea
mult bine.
❖ E ceva m ai uşor să fii înţelept în ce-1 priveşte pe altul decât pe tine
însuţi.
❖ Bucuriile şi nefericirile pe care le încercăm nu depind de dimensiunea
evenimentelor, ci de sensibilitatea noastră.
❖ Egoismul nostru este de o asemenea natură că nu-1 întrece niciun
linguşitor.
❖ Năzuinţa puternică de a părea învăţat ne împiedică să fim pur şi simplu
astfel.
❖ Faima oamenilor m ari trebuie să fie mereu evaluată cu aceleaşi metode
prin care a fost obţinută.
❖ Pasiunile sunt singurii oratori ale căror argumente sunt întotdeauna
convingătoare.
❖ Soarta este socotită oarbă mai ales de aceia cărora nu le oferă succese.
❖ Judecăţile duşmanilor noştri sunt, în ce ne priveşte, mai aproape de adevăr
decât ale noastre proprii.
❖ Numai oam enii m ari au vicii mari.
❖ Cel care nu mai e iubit este el însuşi, de obicei, vinovat că nu a băgat de
seamă acest lucru la timp.
❖ Cine crede că se poate descurca fără ceilalţi se înşeală am arnic; dar cine
crede că ceilalţi nu se pot descurca fără el se înşeală şi m ai tare.
❖ E greu să dai iubirii o definiţie; despre ea se poate spune doar că pentru
suflet e o sete de a domina, pentru minte e ca o înrudire lăuntrică, iar
pentru corp e o dorinţă ascunsă şi rafinată de a poseda, după multe
ocolişuri, ceea ce iubeşti.
❖ Pentru mulţi oameni, dragostea de dreptate este doar frica de a nu fi
expuşi nedreptăţilor.
❖ Calităţile umane, ca şi fructele, îşi au vremea lor.
❖ Ni se dau, vai, sfaturi, dar nu ni se dă şi m intea ca să ne folosim de ele.
❖ Uimirea schiţează limitele cunoaşterii noastre şi, adesea, arată nu atât
perfecţiunea lucrurilor, cât im perfecţiunea m inţii noastre.
❖ Neacceptarea unei laude e ca şi o rugăminte ca aceasta să fie repetată.
❖ Mintea şi inim a omului, ca şi vorbirea lui, păstrează amprenta ţării în
care acesta s-a născut.
❖ Mintea ne serveşte uneori pentru a săvârşi cu îndrăzneală prostii.
❖ Filozofia trium fă în faţa necazurilor trecutului şi ale viitorului, dar
necazurile prezentului trium fă în faţa filozofiei.
❖ Omul nu e niciodată atât de nefericit pe cât i se pare şi nici atât de fericit
pe cât îşi doreşte.

Baruch Spinoza
(1 6 3 2 - 1 6 7 7 )
Important f i l o z o f olandez, unul dintre cei mai mari raţionalişti ai secolului alX U lI-lea.
S-a născut într-o fam ilie de negustori, care aparţinea comunităţii evreieşti. In an u l 1654,
după moartea tatălui, a preluat afacerile fam iliei. O mare influenţă asupra lui Spinoza a.
avut-o profesorul său de limBa latină, van de Enden. în an u l 1656, Spinoza a fo s t exclus
din comunitatea eBraică, datorită vederilor sale considerate de mai-marii comunităţii drept,
eretice. Scăpând de prigoană, se retrage într-un sat, unde trăieşte de pe urma şlefuirii lentileloc
Ulterior, s-a mutat într-o suBurBie a Jfagăi, la RijnsBurg. A fo s t un susţinător a l repuBlicii ş
un adversar a l monarhiei.
A scris tratatele filozofice Despre Dumnezeu, natură şi om şi “E tic a dem onstrată dupI
metoda geometrică. In acestea, e l susţinea că lumea este un sistem legic care poate f i cunoscut
în totalitate prin metoda geometrică. Natura, identificată în chip panteist cu Dumnezeu, est
o substanţă unitară, veşnică şi infinită, cauză a ei înseşi, iar om ul este o parte a naturii.

❖ Fuga la timp ar trebui să fie atribuită aceleiaşi bărbăţii a omului liber a

şi lupta, cu alte cuvinte, omul liber alege fuga cu aceeaşi bărbăţie sai
prezenţă de spirit cu care alege lupta.
❖ Justiţia divină admite ca diavolul să-i înşele nepedepsit pe oameni, dar
nu perm ite ca oam enii înşelaţi în chip nefericit şi ademeniţi de acesta să
rămână nepedepsiţi.
❖ Esenţa omului se m anifestă în dorinţe.
❖ Un lucru nu încetează să fie adevărat, doar pentru că nu este recunoscut
ca atare de cei mulţi.
❖ Tot ce este m inunat e greu şi rar.
❖ Tot ceea ce, odinioară, a fost venerat din evlavie mincinoasă, nu reprezenta
nim ic pentru sufletul abătut, afară de închipuiri şi delir.
❖ Toate pasiunile bune au un astfel de caracter şi de natură, încât nu putem
exista sau proteja fără ele, ele aparţinându-ne în chip firesc, asemenea
dragostei, dorinţei, şi ca tot ce e propriu dragostei.
❖ Orice fel de dragoste care nu are drept cauză libertatea spiritului, ci orice
altceva, se transformă uşor în ură.
❖ Sufletele nu se cuceresc cu arma, ci cu dragostea şi bunătatea.
❖ Dacă o piatră aflată în cădere liberă ar putea gândi, ar crede că ea cade
din proprie voinţă.
❖ Dacă doriţi / ca viata
/ să vă zâm bească, oferiti-i m ai întâi buna voastră
' t

dispoziţie.
❖ Dacă cineva ştie ce hotărâre trebuie să ia pentru a săvârşi ceva bun sau
a împiedica să se întâmple ceva rău, dar nu face aceasta, se cheam ă că e
şovăielnic.
❖ Invidia e un fel aparte de ură, fiindcă ea acţionează asupra omului, astfel
încât el resimte neplăcere la vederea fericirii altuia, şi invers, află plăcere
în nefericirea altuia.
❖ Adevărul îşi este piatră de încercare atât sieşi, cât şi m inciunii.
❖ Imediat ce vă im aginaţi că nu sunteţi în stare să faceţi o treabă oarecare,
îndeplinirea acestuia devine pentru voi imposibilă.
❖ M ândria excesivă sau um ilinţa excesivă reprezintă lim ita cunoaşterii de
sine.
❖ Cine nu se apleacă să-i ajute pe ceilalţi, fie prin raţiune, fie prin milă, pe
drept cuvânt se numeşte lipsit de omenie.
❖ Oam enii socotesc că sunt liberi num ai în măsura în care se supun
pasiunilor lor, iar când sunt nevoiţi să trăiască potrivit legii, ei cred că le
sunt încălcate drepturile.
❖ Oam enilor le este cel m ai util să facă ceea ce înlesneşte consolidarea
prieteniei.
❖ între pornire şi dorinţă există o diferenţă doar în aceea că „dorinţa", de cele
mai multe ori, are legătură cu oam enii atunci când ei îşi conştientizează
pornirea, şi, drept urmare, se poate da următoarea definiţie: dorinţa este
o pornire conştientizată.
❖ Pacea nu reprezintă absenţa războiului, ci virtutea provenită din tăria de
spirit.
❖ Nu plânge şi nu râde, ci înţelege.
❖ Ignoranţa nu e un motiv. Lipsa de politeţe nu e un argument.
❖ E fără îndoială că oam enii sunt din fire înclinaţi către ură şi invidie, iar
educaţia nu face decât să consolideze aceste atribute. Fiindcă părinţii, de
obicei, încurajează la copii virtutea num ai prin metode bazate pe onoarea
şi invidia lor.
❖ Nim eni nu e mai înclinat spre invidie ca oam enii care se umilesc
singuri.
❖ Nimeni nu e mai pus pe linguşeală ca ambiţiosul care voia să fie primul,
dar nu a reuşit.
❖ Experienţa ne învaţă că omul nu e pe nim ic m ai puţin stăpân decât pe
propria limbă.
❖ înţelegerea este începutul acordului.
❖ Şi pentru domolirea curajului şi pentru domolirea fricii e nevoie de o
putere sau de o tărie a spiritului la fel de mari.
❖ Gelozia este grija cuiva de a se desfăta cu cele dobândite şi de a le
păstra.
❖ Omul liber nu se gândeşte la nimic aşa de puţin ca la moarte, iar
înţelepciunea lui stă în meditaţia asupra vieţii, şi nu a morţii.
❖ Cuvintele lui Pavel despre Petru ne spun mai multe despre Pavel decât
despre Petru.
❖ Compasiunea reprezintă o insatisfacţie care însoţeşte ideea unui rău ce
s-a întâmplat cuiva şi cu care ne închipuim că semănăm.
❖ Trimiterea la o autoritate nu este un argument.
❖ Frica se naşte ca urm are a slăbiciunii spiritului.
❖ Frica este cauza datorită căreia se naşte, se menţine şi se răspândeşte
superstiţia.
❖ Năzuinţa de a face sau nu ceva doar pentru a plăcea altor oam eni se
numeşte ambiţie.
❖ Ruşinea este o formă cunoscută de tristeţe care se naşte în om, atunci
când acesta vede că faptele sale sunt dispreţuite de ceilalţi.
❖ Fericirea nu este o recompensă pentru virtute, ci virtutea însăşi; noi nu
ne desfătăm cu fericirea, fiindcă ne-am îm blânzit pasiunile, ci invers,
desfătarea în fericire ne face capabili să le îm blânzim .
❖ Acela care se lasă cu uşurinţă stăpânit de compasiune şi este mişcat de
nefericirea sau lacrim ile altora, se căieşte în cele din urmă, ca urmare a
faptului că noi, aflându-ne sub influenţa afectelor, cedăm cu uşurinţă în
faţa lacrim ilor m incinoase.
❖ Omul liber nu se va preface niciodată, el întotdeauna va fi cinstit. i
❖ Omul care se conduce doar după emoţii sau păreri se deosebeşte de omt^
care se conduce după raţiune. Prim ul nu ştie, fără voia sa, ce face, al doile^j
 face doar ceea ce consideră im portant în viaţă. De aceea, pe primul îl
numesc sclav, iar pe al doilea, liber.
❖ Omului care ştie ce este ruşinea îi este proprie dorinţa de a trăi cinstit.
❖ Ambiţia este o dorinţă de glorie excesivă.

Jonathan Swift
(1 6 6 7 -1 7 4 5 )
Scriitor satiric englez, cleric şi gazetar.
S-a născut la Dublin, în Irlanda, într-o fam ilie provenită din Jănglia. T atăl său a murit
înainte de naşterea lui Jonathan, iar de creşterea lui s-a ocupat unchiul său, (joodwin Swift.
Jonathan a primit cea mai bună educaţie posibilă în Irlanda acelor vremuri — mai întâi, la
colegiul ‘Kilkenny, apoi Ca Trinity College, prim ind diploma de bacalaureat în arte în anul
1686.
Izbucnirea violenţelor care au cuprins Irlanda în an ul 1689 l-a obligat pe S w flt să se
refugieze în Jănglia. L a sfârşitul aceluiaşi an, S w ift a devenit secretar a l Sir William Temple,
un diplomat şi om de litere aflat la pensie, care trăia în îMoor Parfl din Tarnham. S w flt a
ocupat această poziţie până la moartea lui Sir Temple, în ianuarie 1699. în timpul uneia dintre
plecările sale de la îMoor P arfl Sw ift a fo s t fă c u t preot a l (Bisericii Jănglicane şi întregul an
viitor a slujit în 'Kilroute, în nordul Irlandei. Spre sfârşitul acestei perioade din viaţa sa, Sw flt
a terminat de scris una dintre cele mai cunoscute scrieri satirice ale sale —P ovestea unui Butoi,
In an u l 1710, la putere a venit p artidu l Tory, iar S w flt li s-a alăturat, (juvem ul Tory se
raporta cu mai mult curaj decât p artidu l Whig la darul de scriitor politic în calitate de „armă"
şi i-a încredinţat lui S w ift conducerea gazetei oficiale Txaminer. In articolele publicate în
Txgminer, ca şi în pamflete precum Com portarea aliaţilor, Sw flt a luat apărarea partidului
Tory şi a fă c u t dovada unui sprijin puternic f a ţ ă de atitudinea guvernului, îndreptată spre
terminarea războiului cu Tranţa. Drept răsplată, a fo s t numit decan (paroh) a l catedralei S f
(Patrietjdin Dublin. După moartea reginei Jăna şi revenirea partidului Whig la putere, Sw flt
a plecat în Irlanda, unde, dacă nu punem la socoteală două scurte călătorii în Jănglia, a rămas
până la sfârşitul vieţii. O vreme a trăit retras la Dublin, dar în anul 1720, a început iar să se
intereseze de chestiunile sociale. între anii 1720 şi 1736, sunt scrise cea mai mare parte dintre
cele mai bune versuri ale sale, dar ideea cărţii C ăfătohife fui Qulliver a fo s t pusă în practică în
anii imediat premergători publicării ei, în anu l 1726.
S w ift a murit la 19 octombrie 1745.

❖ Ce-ar fi dacă biserica ar fi un cavou nu numai pentru cei morţi, dar şi

pentru cei vii?
❖ Bolile bătrâneţii slăbesc legătura noastră cu viaţa.
❖ Majoritatea căsniciilor sunt nefericite, fiindcă tinerele neveste împletesc
năvoade, în vreme ce ar trebui să se preocupe de colivie.
❖ Se întâmplă să citesc o carte cu plăcere şi, totodată, să-l urăsc pe autorul ei.
❖ în ochii lumii, veţi fi tânără şi frumoasă num ai câţiva ani; iar în ochii
soţului, num ai câteva luni.
❖ în lume nu există nim ic m ai consecvent ca inconsecventa.
/
❖ în tinereţe, m i se părea că toată lumea, asemenea mie, vorbeşte num ai şi
numai despre ultim a piesă de teatru.
❖ în arta elocinţei, meşteşugul cel m ai m are stă în a-ţi ascunde
meşteşugul.
❖ în certuri, ca şi în război, partea cea slabă aprinde focuri şi face mult
zgomot pentru ca inam icul să creadă că ea e mai puternică decât este în
realitate.
❖ La bătrâneţe, omul învăţat e ocupat cu încercările de a scăpa de nesăbuinţele
şi imprudenţele săvârşite la tinereţe.
❖ Căţăratul presupune aceeaşi poziţie ca şi târâitul.
❖ Venera, o femeie m inunată şi de treabă, a fost zeiţa iubirii; Junona, o femeie
îngrozitor de arţăgoasă, zeiţa căsniciei; şi ele întotdeauna s-au duşmănit
crunt una pe alta.
❖ Viziunea este arta de a vedea cele nevăzute.
❖ Puterea este o ispită pentru monarh, tot aşa cum este vinul sau femeia
pentru un bărbat tânăr, ca mita pentru judecător, ca banii pentru un
bătrân şi trufia pentru femeie.
❖ în general, eu simt ură şi dezgust faţă de anim alul numit om; dar îi iubesc
din tot sufletul pe John, Peter, Thomas şi aşa mai departe.
❖ Oricine e în stare să cultive două spice de grâu acolo unde înainte a crescut
numai unul, merită respectul suprem al om enirii şi face multe pentru ţara
lui decât toţi politicienii luaţi la un loc.
❖ Orice guvernare care conduce fără acordul celor conduşi - iată formula
exactă a sclaviei!
❖ Sunt la fel de nevinovat ca un drac în vârstă de doi ani.
❖ Voi, tinerii, credeţi că bătrânii sunt proşti; iar noi, bătrânii, ştim că tinerii
sunt proşti.
❖ Geniul sare imediat în ochi, măcar pentru că îm potriva lui fac front comun
toţi proştii şi neînzestraţii.
❖ A spune că omul este obligat să creadă în Dum nezeu e nu numai
neadevărat, dar şi nechibzuit.
❖ Se ştie de mult că cei cărora le revine locul al doilea au incontestabil
dreptul la locul întâi.
❖ Să vă dea Dumnezeu să vă trăiti
/
toate zilele vieţii.
r

❖ Un înalt dem nitar trebuie să respecte două reguli: să-şi înfrâneze

întotdeauna sentimentele şi să nu-şi înfrâneze niciodată tendinţa de a
realiza promisiunile.
❖ Demnitatea, situaţia, bogaţia sunt într-un sens necesare bătrânilor, pentru
ca tineretul să păstreze distanţa şi să nu-i treacă prin cap să-şi bată joc de
vârsta înaintată a acestora.
❖ O companie proastă se aseamănă unui câine care îl m urdăreşte cel mai
tare pe cel pe care îl iubeşte cel m ai mult.
❖ Dacă bogăţia ar fi fost socotită în Ceruri drept ceva de preţ, n-ar fi fost
dată pe m âna unor asemenea ticăloşi.
 XVII-XVm

❖ Dacă vă îndreptaţi ironia împotriva cuiva, trebuie să fiţi gata să o încasaţi

şi voi înşivă.
❖ Dacă se păstrează distanţa faţă de mine, mă consolez cu ideea că răuvoitorul
meu se află la fel de departe de m ine ca şi eu de el.
❖ Dacă num ărul cărţilor şi al legilor va creşte ca în ultim ii cincizeci de ani,
mă tem că, în viitor, oricine va putea să fie savant sau jurist.
❖ Există o singură cale pentru apariţia unei cărţi pe lume (ca şi, apropo, a
autorului ei), şi zeci de m ii de căi de a o părăsi pentru totdeauna.
❖ Uneori, are sens să trăieşti după m intea altuia, dar de bazat te poţi baza
numai pe a ta proprie.
❖ Complotul, pus la cale de nişte m inţi mărunte împotriva unui om care se
bucură de faimă pe lume, nu face decât să confirm e genialitatea acestui
om.
❖ Legile sunt ca o pânză de păianjen în care sunt prinşi doar cei mici şi nu
bondarii sau viespile.
❖ Nu poţi face un portmoneu de mătase din urechea unui porc.
❖ Toti
/ vor să trăiască mult,7 dar nim eni nu vrea să îm bătrânească.
❖ S-ar părea că m inciuna e un lucru atât de simplu şi de la îndemână, dar
eu nu am auzit nicio conversaţie cum că, fie ei şi cei mai abili mincinoşi,
cineva ar fi reuşit să m intă cu succes de trei ori la rând.
❖ Cum să crezi că omenirea e capabilă să dea ascultare unui sfat, dacă nu o
ajunge mintea să dea ascultare nici măcar unui avertisment?
❖ Aşa cum pe om îl poţi cunoaşte după societatea pe care o frecventează, la
fel îl poţi cunoaşte şi după felul în care se exprimă.
❖ Calom nia îi loveşte de obicei pe cei m ai buni dintre oameni, la fel cum
vierm ii se aruncă cu precădere asupra celor m ai bune fructe.
❖ Cărţile sunt copiii raţiunii.
❖ Când doctorii vorbesc despre religie, ei seamănă cu m ăcelarii care
filozofează despre viaţă şi moarte.
❖ Când cineva a atras atenţia unei persoane destul de influente că poporul
e nemulţumit, acela a replicat: „Ce să zic, stau câţiva măgari la birt şi
vorbesc aiurea şi deja li se pare că flecăreala lor e glasul poporului"
❖ Când năzuim către ceva, acest ceva ni se înfăţişează exclusiv într-o lumină
favorabilă; dar odată scopul atins, ne sar în ochi doar aspectele negative
a celor săvârşite.
❖ Când bătrânii se adună laolaltă şi încep să-şi am intească întâm plări din
tinereţe, ne gândim cât au fost oare de fericite acele vrem uri în comparaţie
cu cele de acum.
❖ Când citesc o carte, indiferent dacă e inteligentă sau proastă, am impresia
că e vie şi că vorbeşte cu mine.
❖ Dacă e adevărat că m area semnificaţie a religiei noastre stă în uniunea
dintre spiritual şi omenesc, e ciudat că unele tratate spirituale sunt complet
lipsite de omenie.
❖ Critica e un impozit pe care un om renumit îl plăteşte publicului.
❖ Pe lângă bolile reale, suntem expuşi la o mulţime de boli imaginare.
❖ Se spune că linguşeala este hrana proştilor, dar mulţi dintre oamenii
învăţaţi sunt gata măcar din când în când să aibă parte cel puţin de un
dumicat din hrana asta.
❖ Numai foarte puţini trăiesc în prezent. Majoritatea se pregătesc să trăiască
m ai târziu.
❖ Distracţia preferată a bărbaţilor, a copiilor şi a altor asemenea animale
este încăierarea.
❖ E foarte uşor să-i scoţi din fire pe oam enii care se bucură de toate bunurile
vieţii; e ceva mai greu să le faci pe voie.
❖ Ludovic al XlV-lea, regele Franţei, îşi dedică viaţa transform ării renumelui
său bun într-unul celebru.
❖ înţeleptul e cel m ai puţin singur când se află în singurătate.
❖ Nu mi-a fost dat niciodată să văd,7 să aud sau să citesc în cărţi
/ ca clerul să
se bucure de iubire într-o ţară creştină. Doar preoţii supuşi la persecuţii
pot câştiga simpatia poporului.
❖ Mulţi depun m ai multe eforturi în vederea ascunderii inteligenţei lor
decât în vederea ascunderii prostiei.
❖ Multe adevăruri se spun în glumă.
❖ Suntem satisfăcuţi când se râde la vorbele noastre de duh, dar nu şi de
prostia noastră.
❖ Suntem destul de evlavioşi pentru a ne urî unii pe alţii, dar nu suficient
de evlavioşi pentru a ne şi iubi unii pe alţii.
❖ Noi suntem atât de legaţi unii de alţii num ai pentru că suferim de unele
şi aceleaşi boli.
❖ Spiritul de observaţie este memoria celui în vârstă.
❖ Suntem adesea învinuiţi că nu ne rem arcăm propriile slăbiciuni, dar
sunt mulţi, oare, din aceia care să-şi cunoască părţile tari? Aceştia sunt
asemenea m inereului care nu ştie că ascunde în el un filon de aur.
❖ O satiră autentică nu vizează pe nim eni în mod direct.
❖ Nu s-a văzut încă niciun om înţelept care să fi vrut să întinerească.
❖ Nu te grăbi să spui „nu" până nu eşti întrebat.
❖ E cu neputinţă să-mi închipui că un fenomen atât de natural, necesar şi
universal ca m oartea să fi fost gândit de Ceruri drept pedeapsă pentru
omenire.
❖ Sunt unii care, încercând să înlăture prejudecăţile, stârpesc în acelaşi timp
şi virtutea şi cinstea şi religia.
❖ Niciodată nu trebuie să ne fie ruşine să recunoaştem că n-am avut dreptate
fiindcă în felul acesta spunem de fapt că astăzi suntem m ai deştepţi decât
am fost ieri.
❖ Nimeni nu se înghesuie să prim ească sfaturi, în schim b la bani se înghesuie
toti
/ - reiese că banii sunt mai buni decât sfaturile.
❖ Nimic nu distruge planurile mai mult ca insuccesul însoţit de sentimentele
de vină şi ruşine.
❖ Cuvântul potrivit la locul potrivit - iată cea m ai precisă definiţie a
stilului.
❖ Căinarea este tributul cel mai plăcut cerului; aceasta este şi cea mai sinceră
m anifestare a evlaviei noastre.
❖ Prom isiunile se fac numai pentru a fi încălcate.
❖ Una dintre înălţim
/ ile Parnassului a fost închinată lui Bachus,' cealaltă,' lui
Apollo.
❖ Este nevinovată ca un prunc nenăscut.
❖ Ea îi seamănă atât de mult soţului, de parcă ar fi fost creată din gura lui.
❖ A te lăsa des pradă m âniei e acelaşi lucru cu a te răzbuna pe tine însuţi
pentru vina altuia.
❖ Absenţa credinţei e un defect pe care e necesar fie să-l îndrepţi, fie să-l
ascunzi.
❖ Partidul este nebunia multora de dragul câştigului câtorva.
❖ M incinosul politic se deosebeşte de cel obişnuit într-o singură privinţă
esenţială:
/ are de obicei memoria scurtă.
❖ Ajută-te singur, iar prietenii te vor iubi mai mult.
❖ Lunea e ziua de duminică a preotului.
❖ La cât de uşor ne trecem cu vederea faptele rele, pornirile mărunte, cu câtă
grijă ne ascundem neputinţa trupească, nu e de m irare că şi la propria
prostie ne raportăm cu îngăduinţă.
❖ Cauza unor întâm plări importante, asemenea izvoarelor fluviilor, este
adesea extrem de neînsemnată.
❖ Pe apărătorii zeloşi ai curăţeniei morale îi chinuie o im aginaţie murdară.
❖ Religia e o boală a sufletului.
❖ Mintea e ca briciul: când este ascuţită, îi răneşte pe ceilalţi; când e boantă, -
pe noi înşine.
❖ Cea mai mare şi cea mai sinceră parte a rugăciunilor noastre o constituie
cererile.
❖ Satira este o oglindă specială în care oricine priveşte vede pe oricine
altcineva, afară de sine însuşi.
❖ Egoismul unora nu le perm ite să aducă altora bucurie. Egoismul altora se
reduce integral la a-şi procura bucurii pentru sine. In asta şi constă marea
diferenţă dintre virtute şi viciu.
❖ Elefanţii sunt întotdeauna zugrăviţi mai mici decât sunt în realitate;
puricii, însă, întotdeauna mai mari.
❖ Cearta este o conversaţie de tipul cel mai rău.
❖ Vârstnicii şi cometele se bucură de cinste din unul şi acelaşi motiv: şi unii,
şi altele au bărbi; şi unii, şi altele au darul prezicerii.
❖ Taverna este locul unde nebunia se vinde la sticlă.
❖ Faptul că oam enii sunt răi nu m-a surprins niciodată, dar că nu le e ruşine
mi se pare ciudat.
❖ Cel care părea că a obţinut ce-a vrut de la viaţă se află de obicei în situaţia
când neajunsurile şi am ărăciunile împiedică bucuriile şi desfătările.
❖ Trufia este mai degrabă semnul m icim ii decât al măreţiei.
❖ Scriitorii au obiceiul să numească secolul nostru „de cotitură", iar pictorii
„păcătos"
❖ Convingerea este un atribut necesar pentru propovăduitori şi oratori,
fiindcă cel care îşi încredinţează gândurile mulţimii are cu atât m ai mult
succes, cu cât el însuşi crede în ele.
❖ A-ţi satisface necesităţile cu preţul refuzului dorinţelor e acelaşi lucru cu
a-ţi tăia picioarele fiindcă ai nevoie de papuci.
❖ Deşi oam enilor li se reproşează că-şi cunosc prea puţin slăbiciunile, e
posibil ca ei să-şi cunoască la fel de puţin şi calităţile.
❖ Deşi raţiunea, după voia Providenţei, trebuie să ne guverneze simţurile,
în două momente hotărâtoare pentru existenţa noastră pământească,
sim ţurile trec pe prim ul plan. Astfel, în primul rând, dorinţa de a lăsa
urmaşi - niciun om cu m intea întreagă nu s-ar fi căsătorit vreodată dacă
ar fi ascultat glasul raţiunii şi, în al doilea rând, frica de moarte - ceea
ce, iaraşi, contrazice judecata sănătoasă: dacă omul nu s-ar lasă în voia
simţurilor, ar urî viaţa şi şi-ar dori fie să se term ine mai repede, fie să nu
fi început niciodată.
❖ Omul poate fi determ inat (cu bani sau prin ameninţare) să meargă la
biserică - dar nu mai mult de atât.
❖ Cu cât omul e mai sentimental, cu atât e mai lipsit de suflet.
❖ Pe cuvânt de onoare, asta sună atât de bine de parcă am spus-o eu!
❖ Nu ştim ce se face în rai; în schimb, ştim cu siguranţă ce nu se face: nimeni
nu se însoară şi nu se mărită.
❖ Ce poate fi m ai caraghios ca un catafalc care se rostogoleşte pe stradă?
❖ Ce rost are să-i facem de ruşine pe cei laşi - că dacă s-ar teme de ruşina
n-ar fi laşi; m oartea - iată pedeapsa cea mai vrednică, că de ea se tem cel
mai tare.
❖ Nu răspund în faţa lui Dum nezeu pentru acele îndoieli care m i se nasc 19
suflet, fiindcă aceste îndoieli sunt efectul acelei raţiuni pe care El a sădit-«
în mine.
❖ Cărţile sunt prost amestecate, mă plâng eu, dar doar până în momentu
când prind o mână bună.
❖ Sunt înclinat să cred că în ziua Judecăţii, şi cel învăţat, cu dispreţul săi
faţă de morală, şi ignorantul, dezgustat de credinţă, vor fi trataţi la fe
 fiindcă aceste păcate nu pot fi răscumpărate; astfel, cultura şi ignoranţa
vor sfârşi în acelaşi mod...

Voltaire (François-Marie Arouet)

(1 6 9 4 -1 7 7 8 )
F ilo z o f francez.
După câţiva ani de şcoală în colegiul iezuit „Louis L e Çrand”, tânărul ‘F rançois-Marie
Arouet, la insistenţa tatălui, un notar avut, a început să studieze dreptul. In scurtă vreme,
se ridică împotriva dorinţei tatălui şi, fă r ă n iciu n fel de regrete, dă jurisprudenţa pe laurii de
poet îndrăzneţ şi p e bucuriile vieţii mondene. In an u l 1717, din pricina unei satire la adresa
regentului Franţei, ducele de Orléans, este închis la Pastilia vreme de 11 luni, perioadă care
nu i-a potolit avântul literar. în an u l 1718, îi este montată prima piesă importantă, Oedip,
primită fa v o ra b il de către public. în acelaşi an, autorul acesteia semnează pentru prima dată
cu pseudonimul „Voltaire" Poem ul epic de mari dimensiuni L a Odenriade, intitulat in iţial L a
Ligue, i-a consolidat poziţia de povestitor priceput şi, totodată, de partizan a l ideilor.
Lirica tânărului Voltaire conţine atacuri la adresa absolutismului. Proza de maturitate e
diversă din perspectiva temelor şi a genurilor: povestirile filozofice Micromégas, Candid sau
Optimistuf, L ’ingenue, tragediile în s til clasic (Brutus, Tancred, poemele satirice Fecioara din
OrCéans, publicistică, scrieri istorice. A ctivitatea literară a lui Voltaire este strâns legată de
opoziţia f a ţ ă de intoleranţa religioasă: Scrisori filozofice, Dicţionar fd o z o fic.
Opera lui, îndreptată împotriva autorităţii absolute a monarhiei şi viziunii clericale asupra
lumii, a ju cat un ro l important în pregătirea atmosferei spirituale care a precedat (Revoluţia
Franceză dintre anii 1789—1794. F a a înlesnit şi apariţia unui nou tip de personalitate: activă,
energică, care îşi asumă răspunderea pentru propriul destin şi năzuieşte în chip conştient către
o bunăstare personală şi socială.
în an u l 1726, Voltaire a fo s t obligat să părăsească Parisul. Cei doi ani petrecuţi în Anglia
i-au întărit ataşam entul f a ţ ă de toleranţa religioasă şi libertatea politică. Vederile sale liberale
şi le-a expus în celebrele Scrisori filozofice. Scrisorile idealizau sistem ul englezesc şi zugrăveau
în cele mai întunecate culori starea instituţiilor sociale franceze. După întoarcerea lui Voltaire
în ţara de baştină, cartea a fo s t arsă din ordinul Parlamentului parizian, iar autorul a fo s t
ameninţat cu arestarea.
Hotărât să nu-şi pună destinul la încercare, Voltaire a plecat imediat la Cirey, la castelul
iubitei lui, marchiza de Châtelet, una dintre cele mai educate fem ei ale timpului; ea împărtăşea
pasiunea lui Voltaire pentru metafizică, ştiinţe naturale, dar şi interesul pentru (Biblie. F i
trimiteau la Paris, la Academia Regală de ştiinţe, rezultatele experimentelor de laborator
efectuate împreună. Cei zece ani petrecuţi la Cirey s-au dovedit a f i pentru Voltaire exţrem de
fructuoşi: aici a scris tragediile fllzira sau americanii şi Mafiomed sau ‘Fanatismul, un Tratat
despre m etafizică şi (Bazele filozofiei lui Vewton, precum şi cea mai mare parte a lucrării
istorice .Secolul lui Ludovic al XlV-lea. Cunoştinţele acumulate la Cirey i-au întărit poziţia
împotriva reprezentării clasice creştine a lumii şi i-au amplificat criticile, stimulându-l să
continue căutarea unei explicaţii raţionale a fenom enelor naturale şi sociale.
Scepticismul activ a l perioadei de la Cirey s-a fă c u t simţit în lucrul la poem ul epic Fecioara
din Orléans. Voltaire nu s-a temut să folosească istoria Ioanei d flr c pentru a ataca din nou
prejudecăţile religioase, alegându-şi pentru aceasta cea mai eficientă armă: ironia. F l vedea
cauza adevărată a succesului Ioanei d flr c în credinţa acesteia în propriile fo r ţe şi în aceea că
a reuşit să le transmită regelui şi armatei. M oartea tragică a fecioarei din Orléans î l îndeamnă
p e Voltaire să renunţe la ironie; îşi fa c e apariţia mânia, care se revarsă asupra inchizitorilor.
Celebritatea literară şi protectorii săi influenţi i-au asigurat lui Voltaire poziţia de istoriograf
de curte a l Franţei (1745). în an u l 1746, a fo s t ales mem6ru a l Academiei Franceze, dar nu a
reşit, cu toate acestea, să câştige 6unăvoinţa regelui.
Răceala lui Ludovic alX U -lea şi dezamăgirea f a ţ ă de politica de Ca Uersailles l-au fă cu t pe
Uoltaire să accepte invitaţia lui Frederic a l 11-lea, la curtea căruia vine în anul 1750. Cu toate
acestea, văzut de aproape, Frederic şi-a dezvăluit nu numai mintea ascuţită, dar şi caracterul
duplicitar şi despotic, ceea ce l-a fă c u t pe Uoltaire să părăsească "Prusia.
In 1754, Uoltaire a ajuns în Elveţia, unde avea să-şi petreacă, de acum încolo, cea mai mare
parte a vieţii. Şi-a cumpărat o mică proprietate, numită Delices (Desfătări), în apropiere de
Cjeneva. Uoltaire a început aici să cola6oreze la Enciclopedia lui (Diderot şi D filam bert.
Uoltaire a hotărât să se pună la adăpost de fu r ia clericilor din Cjeneva. în 1758, a închiriat
domeniul Tourney, care împreună cu domeniul Ferney, cumpărat ulterior, a devenit un „regat
aparte” Uoltaire îşi putea în sfârşit permite un m od de trai îmSelşugat. Ferney a devenit locul
în care s-a desfăşurat vreme de 20 de ani activitatea culturală a lui Uoltaire. L a vârsta de 65 de
ani, e l continua să publice numeroase scrieri literare, publicistice, filozofice şi istorice, între care
se numără şi Istoria Imperiului “Rus în vremea lui “Petru cef Mare. Istoria, scrisă la comanda
autorităţilor ruse, îlglorifica p e ţarul-reformator care a pus capăt 6arbariei. Dintre scrierile din
perioada Ferney f a c parte povestirile filozofice Candid şi L ’ingenue, "Tratatul despre toleranţa
religioasă, Eseu despre moravuri şi despre sp iritu l naţiunilor, Dicţionar filozofic de 6uzunar,
Remarci despre Enciclopedie.
Spre sfârşitul vieţii, la 83 de ani, a decis să mai vadă o dată "Parisul în a n u l1778, părintele
iluminismului fran cez a ajuns în capitala Franţei, unde a fo s t întâmpinat cu entuziasm. A
murit după trei luni.

❖ în toate timpurile, în toate ţările, în toate situaţiile, ce e rău e câtă frunză şi

iarbă, iar ce e bun e rar. în orice profesie, tot ce e m ai nedemn se m anifestă
cu o deosebită obrăznicie.
❖ A te desfătă înseam nă întotdeauna a nu te desfăta.
❖ A fi liber înseam nă a face ceea ce-ţi oferă plăcere.
❖ Pentru lucrurile măreţe e necesară o consecvenţă fără m argini.
❖ Pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, trebuie să fii El însuşi.
❖ Dacă oamenii se ceartă îndelung, înseam nă că aceea în legătură cu care
se ceartă nu le e limpede nici lor înşile.
❖ Dacă preţuim fericirea, cu atât m ai mult trebuie să preţuim raţiunea.
❖ Dacă mulţimea se apucă să judece, totul este pierdut!
❖ Dacă am trăi pe lume doar două clipe, una am da-o raţiunii.
❖ Ce rost are să filozofezi, ce rost are să te agiţi? Oare nu ştiţi că lumea e
condusă de soartă? Beţi băuturi fierbinţi când e frig, beţi băuturi răco­
ritoare pe timp de vară; păstraţi m ăsura în toate, aveţi grijă de digestie,
odihniţi-vă, desfătaţi-vă şi râdeţi de toate acestea.
❖ Nu există niciun rău care să nu dea naştere şi la un bine.
❖ Tocmai încercările zadarnice de a părea spiritual ucid orice urmă de
spirit.
❖ Cineva poate fi nefolositor în linia întâi, dar strălucit în linia a doua.
❖ Ce e adevărat şi m inunat sunt la fel în toate timpurile şi la toate popoa­
rele.
❖ Când nu e nimic de zis, mereu se vorbeşte prost.
❖ Când voi putea să fac ceea ce vreau, înseam nă că sunt liber; dar ceea ce
vreau,' eu vreau în virtutea necesităţii.
/
❖ Cândva, voi da, poate, peste o planetă pe care domneşte armonia, dar
deocamdată nu mi-a arătat nim eni unde se găseşte o astfel de planetă.
❖ Cine nu stăpâneşte spiritul vârstei sale, îşi atrage toată tristeţea acestei
vârste.
❖ Iubeşte adevărul, dar fii înţelegător cu rătăcirile.
❖ Oam enii cred cu uşurinţă în ceea ce-şi doresc cu pasiune.
❖ M ultitudinea de legi într-un stat înseam nă acelaşi lucru ca num ărul mare
de doctori: semn de boală şi de neputinţă.
❖ M ultitudinea de fapte şi scrieri cresc atât de repede încât, în viitorul
apropiat, va trebui să se adune totul în antologii şi dicţionare.
❖ Dragostea mea de ţară nu m ă poate face să închid ochii la meritele
străinilor. Dimpotrivă, cu cât îm i iubesc m ai mult ţara, cu atât m ai mult
tind să-mi îmbogăţesc ţara cu comori extrase din alte soluri.
❖ Satira nu îndreaptă pe nimeni, ci doar înrăieşte şi m ai tare pe proşti.
❖ Speranţa la însănătoşire înseam nă jum ătate din vindecare.
❖ Suntem sfătuiti:
/ multumiti-vă
/ / cu ce aveţi, nu vă doriţi nim ic mai bun,
t ' t '

ţineţi-vă în frâu curiozitatea, potoliţi-vă spiritul neliniştit. Acestea sunt

nişte învăţături minunate, dar dacă le-am fi urmat întotdeauna, ne-am fi
hrănit până acum cu ghinde şi-am fi dormit sub cerul liber.
❖ Se cuvine ca deschizătorii de drumuri să ocupe primul loc în memoria
oamenilor. Dar cu oricât respect ne-am raporta la aceste prim e genii,
urm aşii lor ne fac adesea mult mai multă plăcere.
❖ C instim geniile care au dat artelor primele contururi, deşi sunt mai
aproape de noi m inţi care au desăvârşit aceste arte.
❖ Dragostea noastră faţă de sine ajută dragostei pentru ceilalţi.
❖ Prietenii mei, nu vă temeţi să luaţi superstiţiile în râs. Nu cunosc un mijloc
m ai eficace de a distruge superstiţia, decât să o puneţi într-o lumină
ridicolă. Ceva devenit caraghios nu poate fi periculos.
❖ E, fără îndoială, în interesul societăţii să existe o formă de divinitate care
să pedepsească ceea ce nu poate fi învins de justiţia omenească.
❖ La nicio vârstă nu poate fi dobândit un talent de care suntem lipsiţi, dar
la orice vârstă ne putem îndrepta greşelile.
❖ Niciodată nu există realizări im portante lipsite de dificultăţi mari.
❖ în aceeaşi măsură în care m oartea este cel mai mare rău fizic, războiul
este cel m ai mare rău moral.
❖ Foloseşte, dar nu exagera - aceasta e regula înţelepciunii. Nici abţinerea
şi nici excesul nu aduc fericirea.
❖ Aroganţa perm anentă e doar m asca mediocrităţii.
❖ E m inunat să fii modest, dar din asta nu rezultă că trebuie să fii
indiferent.
❖ E m inunat doar ceea ce e natural.
❖ Ceva m inunat încetează să m ai fie ca atare dacă se m anifestă când nu e
momentul.
❖ Trebuie să recunoaştem că inventatorii în domeniul artei m ecanicii s-au
dovedit a fi mult mai de folos oam enilor decât inventatorii silogismelor:
acela care a inventat suveica are un avantaj extraordinar faţă de acela care
a născocit ideile înnăscute.
❖ Nimic nu se petrece întâmplător, totul pe lume este fie încercare, fie
pedeapsă, fie răsplată, fie prevestire.
❖ Bătrâneţea e dată pentru a avea parte de necazuri, dar ea trebuie să fie
suficient de înţeleaptă pentru a le putea suporta cu seninătate.
❖ Egalitatea socială e cea mai naturală şi cea m ai iluzorie idee. Pe planeta
noastră nefericită, oam enii care trăiesc în societate obligatoriu se împart
în două categorii: bogaţii, care dau ordine, şi săracii, care le îndeplinesc.
❖ Pasiunile sunt vânturile care umflă pânzele corăbiei. Uneori o scufundă,
dar fără ele ea n-ar putea să plutească. In lume, totul e periculos şi
necesar.
❖ Doar cei slabi comit crime: cel puternic şi fericit nu are nevoie de ele.
❖ Succesul ştiinţei stă în lucrarea timpului şi în îndrăzneala minţii.
❖ Omul încă de la naştere tinde către acţiune, aşa cum focul tinde în sus,
iar piatra în jos.
❖ Pe omul cinstit îl poţi supune unei anchete, dar nu-1 poţi dezonora.
❖ Când citim pentru prim a dată o carte bună, încercăm acelaşi sentiment ca
atunci când ne facem un prieten nou. A reciti aceeaşi carte înseam nă a te
revedea cu un prieten vechi.
❖ Eu oricum iubesc viaţa. Această slăbiciune prostească este, poate, unul
dintre defectele noastre fatale: că ce poate fi mai prostesc decât dorinţa
de a duce o povară pe care vrei s-o arunci la pământ; să fii îngrozit de
propria existenţă şi să continui să te târăşti.
❖ întotdeauna, după posibilităţi, îm i conduc m etafizica spre morală. în
lumea asta, succesele se obţin doar cu vârful spadei şi se moare cu arma
în mână.
❖ Se poate ca eu să nu fiu de acord cu argumentele voastre, dar sunt gata
să-mi dau viaţa pentru dreptul vostru de a vi le exprima.
❖ M i-am irosit 40 de ani în pelerinaje în două-trei colţuri ale lumii ăsteia,
cu scopul de a găsi piatra filozofală numită Adevăr. M-am consultat cu
toţi adm iratorii antichităţii, cu Epicur şi cu Augustin, cu Platon şi ca
Malebranche, dar am rămas la fel de sărac ca la început.
 Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais
(1 7 3 2 -1 7 9 9 )
C el mai de seamă dramaturg fran cez din a doua jum ătate a secolului alX V lII-lea.
S-a născut la 24 ianuarie 1732, la (Paris, în fam ilia unui ceasornicar bogat. Şi-a însuşit
meşteşugul de fam ilie, dar ta tă l său l-a îndepărtat din afacere, din pricina escapadelor sale
extravagante. D evenind profesor de muzică a l fiicelo r lui Ludovic a l XV-lea, reuşeşte mai
târziu să ocupe poziţia de secretar a l monarhului şi, datorită legăturilor sale la curte, participă
activ la tot fie Iul de operaţiuni financiare, care i-au adus o avere colosală şi, în acelaşi timp,
l-au implicat într-o serie de procese de răsunet. Beaumarchais a trebuit să stea câteva zile la
închisoare şi, pentru a se justifica, a publicat strălucitele sale ‘M emorii, în care a ridiculizat cu
sarcasm tirania judiciară.
Dragostea pentru teatru l-a îndemnat să scrie două drame —“Eugenia, care a fo s t primită
favorabil de către public, şi D oi prieteni, care a avut parte de un eşec zdrobitor. Succesul
răsunător a l Băr6ieruCui cfin SeviCCa l-a transformat pe Beaumarchais în lider a l Teatrului
iNaţional flcest trium f strălucit i-a insuflat autorului ideea de a da piesei o continuare şi a
scris (Nunta Cui Tigaro, completând apoi trilogia cu melodrama Mama vinovată. In baza pieselor
lui Beaumarchais, (Mozart a compus opera (Nunta Cui Eigaro, iar Rossini, opera <Băr6ieruf cfin
SeviCCa.
Revoluţia fran ceză a mai adăugat un capitol biografiei lui Beaumarchais: drept urmare
a guvernării revoluţionare din Olanda, e l a îndeplinit un şir de misiuni, după care a fo s t
întemniţat. După eliberare, a devenit agent a l Comitetului de salvare publică şi a fo s t pus sub
observaţie în calitate de refugiat. Toată averea i-a fo s t confiscată, iar fam ilia, arestată. în
1796, i s-a permis să se întoarcă în Franţa.
Beaumarchais moare la 18 mai 1799, la (Paris.

❖ Şi ce dacă sunt mai presus decât propria-mi reputaţie?

❖ Fără vin şi fără cântece.
❖ în dragoste, chiar şi „prea mult" este insuficient.
❖ în vrem urile noastre, ce nu se poate rosti, se cântă.
❖ La o anum ită vârstă, oam enii cum secade îşi iartă unul altuia greşelile,
slăbiciunile şi pasiunile năvalnice de odinioară care au condus la apariţia
unei distanţe între ei, şi cedează locul unei afecţiuni gingaşe.
❖ Vântul care stinge lumânarea, reaprinde focul în vatră.
❖ Nu există leacuri care să vindece orice.
❖ în viaţă este o mare lege:
Unu-i păstor şi altu-i rege!
Naşterea-i o întâm plare
Cugetul seam ăn nu are.
Atotputernicul domnitor
Prin viată
/ e trecător,'
Doar Voltaire e nemuritor.
❖ Acolo unde nu există libertatea criticii, nicio laudă nu este plăcută.
❖ Prostiile din presă capătă putere doar când răspândirea lor întâmpină
dificultăţi.
/
❖ Prostia şi vanitatea merg mereu m ână-n mână.
❖ Mânia oamenilor buni nu este altceva decât o nevoie stăruitoare de a ierta.
❖ Pentru atingerea scopului propus, spiritul întreprinzător este la fel de
necesar ca şi cunoaşterea.
❖ Dacă e să luăm în calcul toate virtuţile cerute unei slugi, oare câţi stăpâni
capabili să slujească se vor găsi?
❖ Femeilor le place foarte mult să fie considerate neîndurătoare.
❖ A trăi înseam nă a lupta - a lupta înseam nă a trăi.
❖ Obligaţi-1 chiar şi pe cel mai nepărtinitor judecător să-şi judece propriul
caz şi veţi vedea cum va interpreta el legile!
❖ Căsătoria este cel mai caraghios lucru dintre lucrurile caraghioase.
❖ Este cunoscut faptul că esenţa cazului este domeniul părţilor aflate în
litigiu, în timp ce forma ţine de judecători.
❖ Mai devreme sau m ai târziu, intriga îl va pierde pe cel care a generat-o.
❖ Pe oam eni îi poţi îndrepta doar înfăţişându-i aşa cum sunt în realitate.
❖ Fiecare om este întotdeauna copilul cuiva.
❖ Imediat ce s-a observat că, odată cu trecerea timpului, aiurelile vechi capătă
un aer de înţelepciune, iar născocirile vechi, devenite subiect de cleveteală
uşuratică, dau naştere unor adevăruri mari, ba chiar grandioase, lumea
s-a umplut de adevăruri câtă frunză şi iarbă. Există un adevăr pe care-1
cunoaşte toată lumea, dar despre care nim eni nu vorbeşte, pentru că nu
orice adevăr poate fi rostit. Există un adevăr pe care toată lumea îl ridică
în slăvi, însă nu din toată inimă, fiindcă nu te poţi încrede în orice adevăr.
Ce să spunem de jurăm intele îndrăgostiţilor, de am eninţările mamelor, de
prom isiunile beţivilor, de prom isiunile potentaţilor, de ultimul cuvânt al
negustorilor? Şi tot aşa la infinit!
❖ Un client cât de cât priceput îşi cunoaşte întotdeauna cazul m ai bine decât
orice avocat: avocaţii se fac luntre şi punte, se isterizează până la răguşeală,
doar pentru a-şi demonstra competenţa în absolut tot şi toate, dar mai
puţin în cazul în speţă, şi, odată cu acestea, sunt prea puţin mişcaţi de
faptul că l-au adus pe client la sapă de lemn, i-au obosit pe ascultători şi
i-au adormit pe judecători...
❖ Când se supără o femeie, nu căuta bun simţ în spusele ei!
❖ Când te cuprinde frica în faţa răului, începi deja să simţi răul fricii.
❖ Doar dulcele secret conferă farmec dragostei!
❖ Dragostea pentru literatura elegantă este incompatibilă cu zelul pentru
muncă.
❖ Pot oare liniştea şi dragostea să convieţuiască în aceeaşi inimă?
❖ Nu trebuie în niciun caz să confundăm critica obişnuită, care reprezintă
unul dintre cele m ai nobile scopuri ale artei, cu satira infam ă, îndreptată
îm potriva oamenilor: prim a are avantajul de a îndrepta fără să insulte.
❖ Cei mai vinovaţi sunt şi cei m ai generoşi - aceasta este regula generală.
❖ Soţiile noastre cred că dacă ne iubesc, asta înseam nă tot. Şi-au băgat acest
lucru în cap şi iubesc atât de mult, atât de mult iubesc (în cazul în care
iubesc cu adevărat) şi sunt atât de atente, atât de serviabile, întotdeauna
şi în toate situaţiile, încât într-o bună zi, spre marea ta uimire, în loc să
simţi iar fericirea, începi să simţi saţietate. Dacă vom căuta în altă parte
acea plăcere pe care nu o găsim acasă, e din pricină că soţiile noastre nu
posedă în suficientă m ăsură arta de a menţine în noi atracţia faţă de ele,
de a iubi de fiecare dată intr-alt fel, de a reînvia... farm ecul posesiunii prin
farm ecul diversităţii.
/
❖ Cerul protejează întotdeauna nevinovăţia!
❖ Nu fără temei i s-a acordat fidelităţii femeilor o importanţă atât de mare!
Bunăstarea şi răul din societate sunt influenţate de com portam entul lor.
Raiul sau iadul din fam ilie sunt cauzate de acea bârfă care circulă în
legătură cu femeile, iar această bârfă depinde numai de ele însele.
❖ Pentru familie, izgonirea ticălosului din sânul ei e un lucru de preţ.
❖ Ah, femeia!... creatură slabă şi perfidă!
❖ Să ai tot felul de bunuri nu e suficient. Să fii satisfăcut de deţinerea
/ lor,'
iată ce înseam nă fericirea.
❖ Un obicei reprezintă adesea un rău.
❖ El este cinstit exact cât să nu merite a fi spânzurat.
❖ Of, femeile astea! Dacă vreţi ca cea m ai inocentă dintre ele să înveţe ce-i
' r t

viclenia, încuiati-o undeva.

❖ Bem când nu ne e sete şi facem amor în perm anenţă - doar prin asta ne
deosebim de celelalte animale.
❖ După părerea mea, dacă superiorul nu ne face niciun rău, e deja un
beneficiu considerabil.
❖ Politica e arta de a crea fapte şi de a-ţi supune, ca-n joacă, oam eni şi
situaţii. Scopul ei este câştigul, iar calea - intriga... Numai onestitatea îi
poate ţine piept.
❖ Viciile şi abuzurile nu se schimbă, ci iau m ii de forme, punându-şi masca
obiceiurilor dominante; ruperea acestei măşti şi înfăţişarea lor în lumina
realităţii - iată sarcina nobilă a omului care se ocupă cu teatrul.
❖ înainte vă spuneam totul, iar acum nu vă ascund nimic.
❖ Să te prefaci că nu ştii ceea ce e cunoscut oricui şi că ştii ceea ce nu ştie
nim eni; să te prefaci că auzi ceea ce nim ănui nu-i este clar şi că nu auzi
ceea ce aud toţi; im portant e să te prefaci că te poţi depăşi pe tine însuţi;
să faci adesea un mare m ister din ceea ce, de fapt, nu reprezintă unul;
să te închizi în propriul birou doar pentru a-ţi ascuţi pana şi a părea
gânditor, în timp ce-ţi suflă vântul prin cap; e rău, oare, sau e bine să
înşeli pe cineva, să favorizeri pe calom niatori şi să-i hrăneşti pe trădători,
să topeşti sigiliile de ceară, să interceptezi scrisori şi să te străduieşti ca
prin im portanţa scopului să justifici sărăcia mijloacelor. Iată ce înseam nă
politica...
❖ Natura i-a spus femeii: fii frum oasă dacă poţi, înţeleaptă dacă vrei, dar e
obligatoriu să fii raţională.
❖ Tulburarea plăcută a bucuriei nu atrage niciodată după sine consecinţe
periculoase.
❖ O mediocritate linguşitoare obţine tot ce-şi doreşte.
❖ Gelozia este plodul debil al m ândriei sau boala nebunului.
❖ Omul sfios este îm brâncit de orice trecător.
❖ Aşa e întotdeauna în viaţă: ne străduim, facem planuri, ne pregătim pentru
ceva, iar soarta ne oferă cu totul altceva. începând cu cuceritorul lacom,
în stare să înghită toată lumea şi care-o sfârşeşte devenind un orb umil,
condus de un câine, noi suntem cu toţii jucării ale capriciilor ei. Şi e posibil
ca orbul care merge în urm a câinelui să urmeze o caîe mai dreaptă şi să fie
mai rar înşelat în aşteptările sale, decât primul orb cu toată suita lui.
❖ Cât de îm bucurător e să fii iubit pentru ceea ce eşti.
❖ Săracul nu trebuie să aibă niciun defect.
❖ Pentru cel cu inim ă bună, recunoştinţa nu-i o povară.
❖ Intelectul nu poate fi umilit; pe el te poţi răzbuna doar izgonindu-1.
❖ Capacitatea de a te autodepăşi cu curaj - iată ce m i s-a părut întotdeauna
a fi una dintre cele m ai m ari realizări cu care se poate m ândri un om
raţional.
t

❖ Omul deştept nu are nevoie să asculte totul în întregim e, fiindcă el oricum

înţelege.
❖ Omul deştept nu se încurcă niciodată cu cel puternic.
❖ Să afirmi ceva fără să ai posibilitatea de a o dovedi cu ajutorul legii,
înseam nă să calomniezi.
❖ Oam enii sinceri iubesc femeile, iar im postorii le adoră.
❖ Căinţa sinceră nu se deosebeşte cu nim ic de orice faptă bună: şi ea îţi
aduce o răsplată.
❖ Nu e nevoie să fii posesorul unui obiect pentru a putea avea o părere
asupra acestuia.
❖ Eu nu am dreptul să mă refer în articolele mele doar la putere, la religie,
la politică, la morală, la funcţionari, la asociaţiile loiale, la teatrul de
operă, precum şi la alte teatre şi la toate persoanele care au legătură cu
ceva anume; în rest, despre toate celelalte, pot să scriu absolut liber sub
supravegherea a doi, trei cenzori.

Napoleon Bonaparte
(1 7 6 9 -1 8 2 1 )
împărat francez, g en ial lider militar.
S-a născut în fam ilia unui nobil corsican. In an ul 1785, a absolvit o şcoală militară de elită
din Raris şi a slujit într-o garnizoană din sudul Franţei, f l f o s t promovat la gradul de căpitan
şi trimis la Toulon. Oraşul se răsculase împotriva guvernului republican şi a fo s t ocupat de
trupe 6ritanice. TC a adoptat un pCan pentru cucerirea unei poziţii pe un deaC, care urma să
permită tunuriCor repuBCicane să domine portuC oraşuCui şi să fo rţez e naveCe 6ritanice să se
retragă. OraşuC a fo s t cucerit, iar JfapoCeon a fo s t promovat, Ca numai 24 de ani, Ca graduC de
generaC de Brigadă.
în anuC 1795, a înă6uşit o revoCtă monarfiistă în Raris, după care a fo s t numit comandantuC
armatei din ItaCia, demonstrându-şi măiestria mitttară în confruntarea cu trupeCe austriece şi
itadene.
In anuC 1798, a pornit o campanie miCitară în Egipt şi Siria. In anuC 1799, în drum spre
ItaCia, a răsturnat (DirectoratuC şi a devenit unuC din trei consuCi ai Tranţei. în anuC 1804 a
devenit împărat aC Tranţei.
JfapoCeon a reuşit să oBţină muCte victorii străCucite —Ca Marengo în 1804, CaJlusterCitz, Ca
Jen a şi Ca Jduerstadt în 1806, Ca VCagram în 1809 - , fa p t care C-a adus în postura de cuceritor
aC majorităţii stateCor europene.
Condus de amBiţia de a stăpâni întreaga Cume, JfapoCeon încearcă, în anuC 1812, să invadeze
(Rusia, dar este învins. JlstfeC a început căderea imperiuCui Cui JfapoCeon. In anuC 1814 trupeCe
aCiate au ocupat RarisuC, iar JfapoCeon este oBCigat să aBdice, fi i n d efiCat în insuCa TCBa,
dar păstrându-şi titCuC de împărat. L a un an după înfrângerea sa, JfapoCeon părăseşte insuCa
TCBa cu destinaţia Raris, unde se afla guvernuC Cui Ludovic aC XXIII-Cea. Jfou a guvernare a
împăratuCui a durat o sută de ziCe şi s-a încheiat cu înfrângerea de Ca ‘WaterCoo, în anuC 1815.
SiCit să aBdice din nou, JfapoCeon a fo s t exiCat pe insuCa S f TCena, unde a şi murit.

❖ Politica cea m are reprezintă doar aplicarea bunului simţ în afaceri de

anvergură.
❖ Batalioanele num eroase au mereu dreptate.
❖ Treziţi-mă doar atunci când aveţi veşti rele; în caz de veşti bune - nici
prin cap să nu vă treacă.
❖ în orice întreprindere de amploare trebuie să laşi întotdeauna o părticică
şi în voia întâmplării.
❖ în dragoste, unica victorie este fuga.
❖ Fiecare soldat poartă în raniţa sa un baston de mareşal.
❖ în Rusia nu există drumuri,' ci doar direcţii.
/
❖ Forţele armate nu sunt suficiente întotdeauna pentru apărarea ţării, în
vreme ce o ţară apărată de popor este de neînvins.
❖ Războiul constă dintr-o serie de evenimente neprevăzute.
❖ O arm ată formată din berbeci şi condusă de un leu va învinge întotdeauna
o arm ată formată din lei şi condusă de un berbec.
❖ Im aginaţia conduce lumea.
❖ învingător nu este acela care a dat un sfat bun, ci acela care şi-a asumat
responsabilitatea îndeplinirii lui şi a dat ordinul executării acestuia.
❖ Oam enii de geniu sunt meteoriţi meniţi să ardă pentru a-şi lumina
secolul.
❖ Există două pârghii de influenţare a oamenilor: frica şi propriul interes.
❖ Linguşitorii iscusiţi sunt adesea nu mai puţin calom niatori iscusiţi.
❖ A rta conducerii constă în a perm ite oam enilor să îm bătrânească în
funcţiile pe care le au.
❖ Femeia frum oasă place ochiului, iar femeia blândă, inim ii; prim a este un
lucru minunat, dar a doua este o comoară.
❖ Cine se află la înălţim e şi stă în văzul tuturor nu trebuie să-şi perm ită
m işcări impetuoase.
❖ Cel mai bun orator din lume este succesul.
❖ Dragostea este pentru omul leneş o ocupaţie în sine, pentru un ostaş - o
distracţie, iar pentru un împărat - un obstacol neaşteptat.
❖ Dragostea de ţară este prim a calitate a omului civilizat.
❖ Bărbatul care acceptă să fie m anipulat de femeie nu este nici bărbat, nici
femeie, ci un nimic.
❖ Lucrul cel mai imoral dintre toate e să te apuci să faci ceea ce nu ştii să
faci.
❖ Poporul care nu vrea să hrănească arm ata proprie va fi curând nevoit să
hrănească arm ata duşmanului.
❖ Nu există nim ic mai înfum urat decât neputinţa care se simte sprijinită.
❖ Omul needucat este plictisitor, dar pedantul este insuportabil.
❖ Să nu vă intereseze din ce partid face parte omul care doreşte să-i faceţi
dreptate.
❖ Obiceiul ne face să comitem greşeli prosteşti, dintre care cea mai m are e
să-i devenim sclav.
❖ Un singur com andant rău e mai bun decât doi comandanţi buni.
❖ De la sublim la ridicol este doar un pas.
❖ Unui soldat i se cere în prim ul rând rezistenţă şi răbdare; şi abia pe urmă,
vitejie.
❖ De la m inte la raţiune
/ e o distantă
/ m ai mare decât se crede.
❖ Opinia publică are mereu ultimul cuvânt.
❖ Căsătoria nu e prevăzută de la natură.
❖ Religia este un subiect important în şcolile pentru dame. Ea este, oricum
am privi-o, o garanţie pentru mame şi soţi. Şcoala trebuie s-o înveţe pe o
domnişoară să creadă, nu să gândească.
❖ Puterea nu este niciodată caraghioasă.
❖ Gloria este trecătoare.
❖ Orice poate fi început cu curaj, dar nu orice poate fi şi terminat.
❖ Doar adevărul este insultător.
❖ Unde nu cresc florile, nici omul nu poate să trăiască.
❖ Politica nu are inimă, ci doar cap.
❖ Succesul dă naştere oam enilor mari.
❖ Fanatismul trebuie de adormit, pentru a putea fi smuls din rădăcină.
❖ Cu baionetele se poate face orice; doar să te aşezi pe ele nu-i cu putinţă.
Cu aceste zorzoane m izerabile poţi m anipula oameni.
❖ Sunt fie vulpe, fie leu. Tot secretul de a conduce constă în a şti când să fii
una, şi când alta.

Robert Burns
(1 7 5 9 -1 7 9 6 )
(Poet scoţian.
S-a născut în regiunea flllow ay, în apropiere de orăşelul scoţian Ayr, într-o fam ilie creştină
săracă. S-a luptat toată viaţa pentru strictul necesar a l existenţei.
J l început să scrie versuri la vârsta de 15 ani. Creaţia poetică s-a îmbinat cu munca la
ferm ă, iar mai apoi, cu poziţia de fu n cţion ar de accize (din 1789). Poemele satirice D oi păstori
şi (Rugăciunea Sfântului Willy au fo s t răspândite în manuscris şi au consolidat reputaţia de
liber-cugetător a lui Burns. Prima sa carte, intitulată Poezii, mai cu seamă în cliaCect scoţian,
l-a fă c u t imediat vestit. Burns a pregătit pentru tipar o serie de cântece scoţiene pentru ediţia
din (Edinburgh a volumelor (Muzeul muzicaf scoţian şi O colecţie afeasă de melodii scoţiene
originale.
Burns a salutat Rgvoluţia Franceză (poezia Copacul fi6ertăţii etc.) şi avântul mişcării
revoluţionare din Scoţia şi Anglia. Pe baza folclorului şi a literaturii vechi scoţiene, însuşindu-
şi ideile Iluminismului, e l a creat un tip de poezie originală şi contemporană cu vremurile
sale. Opera lui Burns (Sărăcie curată etc.) afirmă demnitatea individuală a omului, pe care
p oetu l o plasează mai presus de nume şi bogăţie. Versuri despre măreţia muncii, a creaţiei, a
bucuriei, a libertăţii, a dragostei şi a prieteniei dezinteresate şi pline de abnegaţie sunt însoţite
în opera sa de satiră, umor, tandreţe şi afecţiune, de ironie şi sarcasm. Versurile lui Burns se
caracterizează printr-o exprimare simplă, expresivitate, dramatism interior, adesea exteriorizat
şi în compoziţii (Săracii veseli etc). (Multe dintre versurile poetului sunt cântate şi trăiesc şi
astăzi. Versurile lui Burns sunt traduse în multe limbi ale lumii.

♦> Bădăranul bădăran este

Şi cu m edalii, şi cu trese!
❖ N-aflarăm binele-n trecut,
Iar viitorul e absent,
Să stăpânim ce-avem în mână:
Această clipă de prezent!
❖ în trainică prietenie ne stă puterea,
Glorie şi laudă prieteniei.
❖ Fie veşnic dreptul de-a citi,
Fie veşnic dreptul de a scrie.
❖ Pagina adevărului
O ocoleşte doar acela,
Ce-i nevoit s-ascundă adevărul.
❖ Neghiobul care nu ştie ce-i iubirea este demn de plâns.
❖ Sunt de nedespărţit acele inimi,
Ce una făcutu-s-au!
❖ E m ai teribil onoarea să ţi-o pierzi,
Decât în zdrenţe/ să te vezi!
♦> Nu după haine judecaţi.
Cine prin muncă, sincer, se hrăneşte,
Acela nobil se numeşte.
❖ Şi ce ne pasă nouă,
Dacă la răzoare,
Se sărută doi cu foc
Seara-n lanu' de secară!...
❖ Libertăţii - salutare şi cinste.
Iar raţiunea s-o păzească.
Tiraniile la dracu' să se ducă
Cu toti
/ tiranii la un loc!
❖ Când de pe m argine priveşti,
Cum darurile-s împărţite
Nu poţi răm âne liniştit.
Pe-aceia buni îi roade sărăcia
Şi bogăţie fac făr' de-a clipi
Incultul şi neghiobul.

George Gordon Noel Byron

(1 7 8 8 -1 8 2 4 )
Roet romantic şi gânditor engCez, membru aC Camerei LorziCor.
Ryron s-a născut într-o fa m id e săracă de aristocraţi, iar Ca vârsta de 10 ani, după moartea
6unicuCui său, a obţinut titCuCde Cord.
Riind încă student Ca Universitatea din Cambridge, a pubdcat o coCecţie intituCată Ore de
Cenevie (1807), însă gCoria i-a adus-o poemuCReCerinajui fui CbiCde OCaroCd, care a fo s t pubdcat
în diverse ediţii în perioada 1812-1818. RoeziiCe şi poemeCe Cui Ryron redau o gam ă compCexă
de emoţii voCatiCe, de Ca spirituCde răzvrătire şi pân ă Ca disperare, provocate de atotputernicia
„întunericuCui”
ConfCictuC dintre Ryron şi conformismuC societăţii engCeze, care a urmat debutuCui său
poetic, s-a agravat ca urmare a căsniciei nereuşite cu AnnabeCCe MiCCban/j. în ianuarie 1816,
ea îCpărăseşte pe L o rd Ryron din pricina „obiceiuriCor îngrozitoare” aCe acestuia, care impdcau
respingerea oricărei tradiţii, incCusiv a interdicţiiCor moraCe tradiţionaCe. ScandaCuCa izbucnit din
cauza zvonuriCor potrivit cărora sentimenteCe poetuCuifaţă de sora sa vitregă, Augusta Leigh,
ar f i fo s t mai muCt decât de rudenie, ei fiin du -i dedicate câteva dintre ceCe mai emoţionante
poezii aCe Cui Ryron.
în mai 1816, Ryron este nevoit să-şi părăsească ţara pentru totdeauna. ŞocuC puternic
suferit s-a transformat într-un „venin permanent" care i-a otrăvit uCtimii ani de viaţă. Acest
şoc cutremurător şi-a Căsat amprenta în cicCuC de poezii MeCodii e6raice (1815), în care se fa c
simţite metafore din RibCie, în poemuCRrizonieruC din Cfiiffon (1816) în mistereCe dramatice din
M anfred (1817) şi în Cain (1821). RoemeCe Cui Ryron, construite sub fo rm ă de mărturisire Cirică
a personajuCui, îm binând trăsăturiCe unei personadtăţi cu o individuaCitate remarcabiCă, care
reflectă convingeriCe şi dureriCe epocii, au constituit un eveniment Citerar. în TCveţia, unde şi-a
petrecut primeCe Cuni de eyiC, iar apoi în ItaCia, Ryron a avut un impuCs creativ şi, drept urmare,
în toamna anuCui 1817, a început CucruC Ca cronica poetică ©on Juan.
 Dragostea pasională f a ţ ă de contesa Te resa, aflată în imposibilitate de a-şi lega soarta
de cea a lui Byron, l-a determinat p e poet să se apropie de carbonari şi să participe activ
la mişcările de eliberare italiene, alături de ta tă l şi de fr a ţ ii contesei. încă de la începutul
revoluţiei împotriva dominaţiei otomane, Byron şi-a dedicat viaţa luptei pentru eliberarea
(jreciei, utilizând mijloace proprii de finanţare şi de înarmare a unui detaşament cu care a sosit
la locul evenimentelor.
(Moartea prematură a poetului, care a survenit drept urmare a unorfrigu ri în stare avansată,
a îndurerat o Turopă întreagă.

❖ Binecuvântate fie zilele tinereţii. Prin negura vremii, bătrâneţea îşi

am inteşte cu dragoste de ele. Bătrânul îşi am inteşte de dim ineţile însorite
ale tinereţii.
/
❖ în tolba diavolului nu există o săgeată mai bună pentru inim ă decât vocea
blândă.
❖ Omul, aflat în singurătate, se simte adesea mai puţin singur.
❖ Acolo unde suntem iubiţi, acolo se află cuibul părintesc.
❖ Amărăciunea este dascălul celor înţelepţi.
❖ Prietenia este o iubire fără aripi.
❖ Dacă tot e să greşim, măcar s-o facem după voia inimii.
❖ Chiar şi un roi de insecte înţeapă, când e să-şi apere dreptul la viaţă.
❖ Din toate potecile care duc spre inim a femeii, m ila este cea m ai scurtă.
❖ Sinceră este m âhnirea aceluia ce plânge în taină.
❖ Cine cunoaşte m ai multe, suferă m ai mult. Pomulştiinţei nu este oare şi
pomul vieţii?
❖ Dragostea este vanitoasă şi ambiţioasă de la început şi până la sfârşit.
❖ Trăim fiindcă Speranţa apelează la Memorie şi ambele ne înşeală.
❖ Cântăreţul nu trebuie să stea în apropierea celor care se află pe tron.
❖ Noaptea dă strălucire stelelor şi femeilor.
❖ Sărutul între femei sim bolizează doar faptul că nu au nim ic altceva de
făcut în acel moment.
❖ Este adevărat că la 50 de ani, rar te poţi baza pe o dragoste reciprocă,
dar nu e m ai puţin adevărat că la această vârstă poţi avea parte de foarte
multe cu num ai 50 de monede de aur.
❖ Există oare speranţă fără un pic de frică?
❖ Rănile din dragoste nu ucid întotdeauna, dar nici nu se vindecă niciodată.
❖ Să ştergi, cu dragoste, o lacrim ă a celui care plânge
❖ E m ai de preţ decât să scalzi întreaga lume-n sânge.
❖ Lacrim ile femeilor sunt mişcătoare, iar ale bărbaţilor sunt din plumb
topit; pentru că lacrim ile sunt o uşurare pentru femei, dar pentru noi, o
tortură.
❖ Cine nu-şi iubeşte ţara, nu poate iubi nimic.
❖ E plină dragostea de-afecţiune,
❖ Călită în ispite, dar şi-n amărăciune.
❖ Neşovăielnică la despărţire, străină de mândrie.
❖ E-aceeaşi - o m inune - pe vecie.
❖ E plăcut să citeşti scrisori vechi, pentru că nu mai trebuie să răspunzi la ele.

Thomas Carlyle
(1 7 9 5 -1 8 8 1 )
ţEseist, autor satiric şi istoric scoţian.
Carlyle s-a născut în Fcclefechan, în Scoţia. A crescut într-o fam ilie puritană cu principii
de educaţie severe. T atăl său, un pietrar şi ferm ier incult, l-a influenţat în mare măsură. De la
e l a moştenit Carlyle convingerea ferm ă că religiozitatea şi munca joacă un rol semnificativ în
viaţa omului.
Carlyle şi-a început studiile în Fcclefechan şi le-a continuat într-o şcoală primară privată
din oraşulAnnan. In anu l 1809, Carlyle a intrat la Universitatea din Fdinburgh, unde s-a
pregătit pentru a deveni predicator, dar a obţinut în schimb o diplomă în matematică. In
perioada 1814-1818, a predat la şcoala din Annan, apoi la Tjrhcaldy, după care s-a întors la
Fdinburgh şi a început să studieze dreptul, limba germană, istoria şi filozofia. în 1820, Carlyle
a renunţat la ideea unei vieţi clericale, la jurisprudenţă, la matematică şi Ca profesorat, precum
şi la ideea de a emigra, şi a decis să devină scriitor. în an u l 1824, a publicat biografia lui
Schiller, traducerea lucrării lui Legendre, (geometrie, precum şi a romanului Anii de ucenicie ai
fui "WitheCm (Meister a l lui Cjoethe, care a autorizat traducerea.
Carlyle s-a căsătorit, în 1826, cu Ja n e "Welsh şi s-a stabilit la Fdinburgh, unde a publicat
diferite articole în „Fdinburgh revieiv” şi în alte publicaţii. în anul 1826, din cauza sănătăţii
şubrede şi a problemelor financiare, s-a mutat la ferm a soţiei, unde a locuit până în 1834, după
care a plecat la Londra, unde a început să publice cărţi, eseuri şi corespondenţă. Şi-a întrerupt
activitatea de scriitor doar p e perioada călătoriilor în Scoţia, de sărbători, în vremea a două
călătorii în Cjermania, pe timpul numirii în fu n cţia de rector a l "Universităţii din Ldinburgh şi
Ca moartea soţiei sale, în an ul 1886.
<Prima lui operă importantă, Sar tor Resartus, a fo s t publicată în „Trazer’s magazine”. Sar tor
Resartus a maifo s t publicată în Statele Unite ale Americii şi la Londra. In anul 1837, a apărut
cea mai bună lucrare istorică a lui Carlyle, Istoria revoCuţiei franceze. In cartea sa, Chartism,
Carlyle cheamă aristocraţia să tragă învăţăminte din Revoluţia fran ceză şi să asigure poporului
o guvernare înţeleaptă, care singură poate f i o garanţie a prosperităţii şi liniştii în stat. Această
temă a fo s t examinată mai p e larg în cartea Despre eroi, venerarea eroifor şi eroicuC în istorie,
în ultimele sale opere, Carlyle punea accentul p e concepţia sa despre conducător. Un exemplu
de conducător puternic este înfăţişat în lucrările Scrisorile şi discursurile Cui Odver CromiveCC
şi "Viaţa Cui John SterCing. în Despre viaţa Cui Frederic aC II-Cea aC Frusiei, Carlyle a prezentat
un portret a l regelui-erou.
Spre sfârşitul vieţii sale, Carlyle devine faim os, dar renunţă la onoruri, inclusiv la titlul
nobiliar şi la pensie. în an ul 1872, a fo s t decorat cu ordinul prusac „Rentru merite deosebite”,
instituit de Frederic cel (Mare, iar în 1875 a fo s t distins cu gradul onorific a l Universităţii
Harvard. Carlyle a murit la Londra, la 4 febru arie 1881. O carte de Memorii a fo s t publicată
după moartea scriitorului.
 Secolul al XVIII-lea

❖ Fericit e acela care şi-a găsit rostul în viaţă; de m ai mult nu avem parte.
❖ Evlavia şi mutra acră sunt două lucruri diferite.
❖ Tezaurul lum ii îl reprezintă oam enii originali. Graţie acestora şi operelor
lor, lumea este lume, şi nu un deşert. A m intirile despre oameni şi istoria
vieţilor lor este puterea om enirii, bogăţia ei sacră pentru eternitate, care o
sprijină şi o ajută pe cât posibil să înainteze prin adâncimile necercetate
încă.
❖ M ăreţia unui om remarcabil se m anifestă în felul în care îi tratează pe
oamenii mici.
❖ Toţi năpăstuiţii trebuie să înţeleagă un lucru: e o prostie să fii năpăstuit.
❖ Mereu omul trebuie să „plătească cu preţul vieţii": el trebuie, asemenea
soldatului, să-şi îndeplinească treaba punându-şi viaţa la bătaie.
❖ Orice muncă e nobilă şi doar munca e nobilă.
❖ Nicio m ăreţie nu e conştientă de ea însăşi, altminteri, e m ăruntă şi nulă.
❖ Geniul reprezintă înainte de toate capacitatea de a fi răspunzător de
orice.
❖ G enii au fost oamenii noştri autentici, oam enii noştri remarcabili,
conducători ai turm ei proaste care îi urma de parcă s-ar fi supus sorţii. Ei
posedau aptitudinea rară nu num ai de a găsi soluţii şi de a gândi, dar şi
pe aceea de a cunoaşte şi a crede. Ei erau înclinaţi din fire să trăiască nu
bizuindu-se pe zvonuri, ci pe anumite concepţii. In timp ce unii, orbiţi de
aspectele exterioare ale lucrurilor, alergau fără rost prin iarm arocul uriaş
al vieţii, ei exam inau esenţa lucrurilor şi mergeau înainte asemenea unor
oam eni care au în faţa lor o stea călăuzitoare şi care păşesc pe cărări de
încredere.
❖ Organul principal al corpului uman, temelia de nezdruncinat pe care se
sprijină sufletul, este portofelul.
❖ Două, trei persoane sunt deja o Societate. Unul va deveni Dumnezeu,
iar celălalt, diavol. Unul va predica de la amvon, celălalt se va legăna
spânzurat de-o grindă
❖ Dacă Isus Hristos ar fi apărut astăzi, nim eni nu l-ar fi răstignit. Oamenii
l-ar fi invitat la masă, l-ar fi ascultat şi ar fi râs cu poftă de el.
❖ Dacă doriţi să îm piedicaţi pe cineva să facă un anum it lucru, faceţi-1 să
vorbească despre acel lucru: cu cât oam enii vorbesc mai mult, cu atât sunt
m ai puţin înclinaţi să treacă la fapte.
❖ Dacă noi înşine suntem sclavi, pentru noi eroii nu au cum să existe.
❖ Dacă omul ştie ce-i măsura, atunci ştie tot.
❖ Viaţa este o perioadă foarte scurtă de timp între două eternităţi...
❖ Viaţa unui om remarcabil nu este un dans vesel, ci o luptă şi un marş, o
luptă cu suverani şi cu împărăţii întregi.
❖ Rătăcirile unui om înţelept sunt cu mult m ai pline de învăţăminte decât
adevărul unui om prost.
❖ Un om sănătos este cea m ai preţioasă capodoperă a naturii.
❖ Sănătatea este un lucru m are atât pentru cel care se bucură de ea, cât şi
pentru ceilalţi.
❖ O ploaie cu aur ar şterge toate graniţele.
❖ Idealul se află în tine însuţi. Obstacolele în calea atingerii lui se află tot în
tine. Tu însuţi eşti m aterialul din care trebuie să înfăptuieşti acest ideal.
❖ Dintre toate drepturile, cel m ai de netăgăduit e dreptul înţeleptului de a-1
trage după sine pe omul prost (fie prin forţă, fie prin convingere).
❖ Dintre toate expresiile creativităţii um ane cartea este cea mai uluitoare şi
cea m ai demnă de atenţie. în cărţi trăiesc gândurile tim purilor trecute; se
aud clar şi limpede vocile oam enilor ale căror oseminte s-au spulberat ca
un vis. Tot ceea ce a creat omenirea, tot ce a realizat, totul s-a păstrat ca
prin m inune în paginile cărţilor.
❖ Posibilitatea de a se entuziasm a de ceva oferă omului o bucurie sinceră;
nim ic nu-1 înalţă - chiar şi pentru puţin timp - deasupra condiţiei m es­
chine, ca entuziasm ul sincer.
❖ Istoria este o chintesenţă
/ a bârfelor.
❖ Istoria lumii este o biografie a oam enilor remarcabili.
❖ Cartea este esenţa pură a sufletului omenesc.
❖ Oricât de des ni s-ar repeta că o fam iliarizare m ai îndelungată şi mai
detaliată cu oam enii şi cu lucrurile ne m icşorează entuziasm ul sau că
num ai cele neştiute sau ştiute pe jum ătate ne pot părea înălţătoare, oricum
nu trebuie să credem necondiţionat aşa ceva. Şi în acest caz, ca în multe
altele, nu cunoaşterea, şi o cunoaştere insuficientă ne face fuduli şi pune
iar în locul entuziasm ului faţă de obiectul cunoaşterii, entuziasm ul faţă
de cunoscătorul însuşi.
❖ Orice reformă, în afară de cea morală, este inutilă.
❖ Oam enii trebuie să fie m ai modeşti.
❖ Metafizica este încercarea intelectului de a se ridica deasupra intelectului.
❖ Poţi adora ceva, oricât de nesemnificativ ar fi acest lucru, dar nu poţi
adora o nulitate absolută.
❖ Tăcerea este adâncă precum Eternitatea; conversaţiile sunt m ărunte
asemenea Timpului.
❖ Muzica, prin melodia sa, ne conduce până la m arginea eternităţii şi ne
dă acolo posibilitatea, vreme de câteva minute, să pricepem m ăreţia
acesteia.
❖ Pe cerul nostru senin se găseşte mereu câte o pată întunecată, iar aceasta
e umbra noastră proprie.
❖ Banul nu e singura legătură între doi oameni.
❖ Câtă vreme învinge frica, omul răm âne om.
❖ Prezentul este un sum ar al trecutului.
❖ M isiunea noastră nu e aceea de a încerca să vedem limpede ce se află
departe de noi şi ascuns în ceaţă, ci de a ne strădui cu privire la cele ce
ne sunt la îndemână.
❖ Nu fiti
r
sclavul cuvintelor.
❖ Nu există o dovadă m ai tristă a nim icniciei omului ca lipsa de credinţă
în oam enii mari.
❖ Intre oam eni nu există o lege m ai etică decât legea puterii şi supunerii.
❖ Nimeni nu ştie cum se va purta gloata, cu atât m ai puţin ea însăşi.
❖ Nimic nu ne învaţă m ai bine decât conştientizarea propriei greşeli. Aceasta
e una dintre metodele principale de autoeducare.
❖ Un punct de vedere nou se află mereu în minoritate...
❖ Experienţa este cel mai bun profesor, doar că plata pentru învăţătură e
prea mare.
❖ Obligaţia principală a omului e să învingă frica. Atât timp cât el tremură
de frică, acţiunile lui vor fi slugarnice.
❖ închinarea în faţa eroilor trebuie să se exprim e prin faptul că noi înşine
avem o fire eroică.
❖ E corect în toate sensurile când se spune că omul este judecat după
credinţa lui. Sau după lipsa lui de credinţă.
❖ în orice polemică, din m omentul în care începem să ne enervăm, nu ne
mai luptăm pentru adevăr, ci pentru noi înşine.
❖ Natura nu suportă m inciunile.
❖ Vorbirea este partea omului, iar tăcerea este partea lui Dumnezeu, dar şi a
anim alului, şi a morţii. De aceea, noi trebuie să cunoaştem ambele arte.
❖ Cu ajutorul cifrelor se poate demonstra orice.
❖ Cea m ai m are vină este aceea de a nu-ţi recunoaşte vina.
❖ Cel m ai neplăcut sentiment este acela al propriei neputinţe.
❖ Cea mai cumplită neîncredere este neîncrederea în sine.
❖ Cel mai nefericit dintre oam eni este cel care nu şi-a găsit o ocupaţie a
viată.
t
❖ Oam enii din popor care pot sesiza, în toate ocaziile, justiţia invizibilă ai
Cerului şi care ştiu că aceasta e atotputernică pe pământ, aceştia şi suni
cei care se opun dispariţiei poporului. Doar aceştia şi nu alţii. Putera
supremă cerească ne trim ite întruna oam eni noi care au inim ă din carai
şi nu din piatră, iar nenorocirea apăsătoare, şi-aşa destul de apăsătoare, si
dovedeşte a fi învăţătorul oamenilor!
❖ Orbul poate străbate lumea întreagă fără să bage nim ic în seamă.
❖ Este fericit poporul ale cărui anale nu figurează în cărţile de istorie.
❖ Cel care nu a săvârşit nimic, nim ic nu ştie.
❖ Cele trei elemente de bază ale civilizaţiei contemporane sunt: Praful <■
puşcă, Tiparul şi Protestantismul. ■
❖ Sute de oam eni pot îndura dificultăţile, dar numai câţiva pot îndura
bunăstarea.
❖ O viaţă bine descrisă e la fel de greu de găsit ca şi o viaţă bine trăită.
❖ Omul nu trebuie să se plângă de vrem urile în care trăieşte; nu rezolvă
nim ic cu asta. Vremurile sunt rele: de aceea şi există omul - ca să le facă
mai bune.
❖ Omul nu poate fi incorigibil de rău dacă a râs cu poftă măcar o dată în
viată.
/
❖ Omul trăieşte numai cu speranţa. Practic, speranţa şi este unicul său bun.
❖ Economia este o ştiinţă prevestitoare de rău.
❖ Eu cred că respectul faţă de eroi, care se m anifestă în feluri diferite în
epoci diferite, este sufletul relaţiilor sociale dintre oam eni şi că modul
de exprim are a acestui respect serveşte drept măsură a normalităţii sau
anormalităţii relaţiilor predominante în lume.
❖ Eu nici nu pretind să înţeleg Universul; el este cu mult mai m are decât
mine...
❖ Nu cred în înţelepciunea colectivă a unei mulţimi de ignoranţi.

Piotr Iakovlevici Ceaadaev

(1 7 9 4 -1 8 5 6 )
gânditor şi om de cuCtură rus.
S-a născut într-o famiCie nobiCă, veche şi bogată. (Pe [inie maternă era nepotuC Cui
M.M. Şerbatov. A rămasfă r ă părinţi încă de mic, dar a primit o educaţie bună Ca domicidu, citea
muCt, aduna o bibdotecă proprie. Intre 1808 şi 1811 a studiat Ca "Universitatea din Moscova, era
prieten cu A-S. Qriboedov şi cu viitorii decembrişti, % I. Turgheniev şi I.(D. Iakuşkin.
In timpuC războiului din 1812 participă Ca bătăda de Ca <Borodino, Cuptă ca infanterist în
bătăCia de Ca RuCima şi este decorat cu ordinuC rusesc „ S f A n a ” şi cu ordinuCprusac „Crucea
de Pier” In 1816, a fo s t transferat în garda imperiaCă a regimentului de husari cantonat în
farskoe SeCo. Un aristocrat bogat şi frumos, cu o educaţia perfectă, un fav o rit aC tuturor,
Ceaadaev a cunoscut, în casa Cui M.M. Rgramzin, pe (Puşkin, asupra căruia a avut o influenţă
copCeşitoare.
(După ce prietenii apropiaţi ai Cui Ceaadaev din regimentuCSemionov s-au revoCtat în 1820
şi au fo s t pedepsiţi, eC a socotit imposibiC din punct de vedere moraC să mai continue serviciuC
miCitar şi, renunţând Ca o carieră străCucită, a demisionat în 1821. Intrând în asociaţia secretă
a decembriştiCor, nu a participat Ca activităţiCe ei, iar în 1823 a pCecat într-o căCătorie în
Angda, (Franţa, FCveţia, ItaCia, germania. In 1826, după ce s-a întors în (Rusia, a fo s t arestat,
fi in d suspectat de participare Ca mişcarea decembristă, dar peste 40 de ziCe a fo s t edberat
din arest. A Cocuit Ca Moscova şi Ca moşia de Ca ţară. Intre 1829 şi 1931, Ceaadaev a scris
ScrisoriCe fdozof.ee, constând în meditaţii asupra modaCităţiCor prin care omenirea are acces Ca
Cibertatea supremă şi Ca unitatea cea mare, adică Ca împărăţia Cui Dumnezeu pe pământ. Rusia,
după părerea Cui Ceaadaev, a preCuat redgia şi cuCtura din (Bizanţ, situat în afara vaCoriCor
RăsărituCui şi aCe ApusuCui, şi, de aceea, a rămas în afara istoriei civiCizaţiei universaCe.
IzoCaţionismuCui şi stataCităţii ortodoxiei, Ceaadaev Ce opunea catoCicismuC, cu ideiCe saCe de
universadtate şi suprastatadtate. Caracterizarea extrem de negativă a Rusiei („Fxistăm cumva
în afara timpuCui, iar învăţământuC universaC aC omenirii nu ne-a atins”; „Toate popoareCe
lumii au ela6orat anumite idei. Acestea sunt ideile de datorie, lege, drept, ordine”; „(Noi nu am
inventat nimic de sine stătător şi din tot ce a fo s t inventat de alţii am preluat numai aparenţa
înşelătoare şi luxul inu til”) l-a supărat p e H i Io lai I, care a scris: „Citind articolul, consider că
acesta este un amestec de a6surdităţi o6raznice, demn de un neSun”. Revista „Telescop”, în care
au fo s t pu6licate Scrisorile filozofice, a fo s t închisă, redactorul a fo s t exilat, iar cenzorul a fo s t
concediat. Re Ceaadaev l-au chemat la poliţie şi i-au adus la cunoştinţă că, după cum spune
ordonanţa guvernului, e l e considerat ne6un. Supravegherea înjositoare exercitată de medicul
poliţiei asupra „Solnavului” a încetat ahia în 1837.
In „Apologia unui ne6un”, Ceaadaev şi-a revizuit punctul de vedere asupra Rusiei,
menţionând: „Rro6aSilcă a fo s t o exagerare să mă întristez de destinul poporului din sânul căruia
au ieşit firea puternică a lui Retru cel (Mare, mintea atotcuprinzătoare a lui (M. Lomonosov
şi geniul graţios a l lui Ruşhin”. Insă după R ăz6oiul din Crimeea (1853-1586), nevăzând nicio
îm6unătăţire în situaţia Rusiei, a început să se gândească la sinucidere. A murit Solnav de
pneumonie, lăsându-şi afacerile complet dezorganizate.
Creaţia am6iguă a lui Ceaadaev a permis cercetătorilor să -l numească occidentalist militant,
mistic şi conservator, activist a l mişcării de eli6erare, gânditor exclusiv religios. Oricum ar f i însă
privite părerile lui Ceaadaev, e l a jucat un rol considerahil în dezvoltarea gândirii sociale ruse.

❖ Fără o credinţă oarbă în desăvârşirea abstractă este imposibil de făcut şi

un singur pas spre desăvârşirea realizată prin fapte. Numai crezând în
binele intangibil, putem să ne apropiem de binele tangibil.
❖ Un vrăjmaş fără puteri este prietenul nostru cel mai bun; un prieten
invidios este cel m ai rău dintre vrăjmaşii noştri.
❖ în domeniul moralei, m işcarea nu se bazează doar pe plăcerea de a te mişca,
trebuie să existe şi un scop: a nega posibilitatea de a atinge desăvârşirea,
de a atinge adică scopul, înseam nă să faci m işcarea imposibilă.
❖ Există oameni care îşi formează inim a cu ajutorul raţiunii, iar alţii, cu
ajutorul inim ii, îşi formează raţiunea: cei din urm ă reuşesc m ai mult
decât prim ii, pentru că într-un sentiment este mai multă raţiune, decât
sentimentele din raţiune.
r
❖ Nu este nim ic mai uşor decât să-i iubeşti pe cei pe care-i iubeşti, trebuie
să-i poţi iubi puţin şi pe cei pe care nu-i iubeşti.
❖ Nimic nu epuizează mai mult, nim ic nu sporeşte aşa de mult laşitatea,
precum o face o nădejde nebunească.
❖ Mai întâi de toate, eşti dator să-i spui adevărul patriei tale şi prietenilor tăi.
❖ Prefer să-mi biciuiesc patria, s-o m âhnesc şi s-o înjosesc, dar în niciun caz
s-o amăgesc.

Sebastien-Roch Nicolas de Chamfort

(1 7 4 1 -1 7 9 4 )
Scriitor şi gânditor francez.
S-a născut la ţară, fii n d copilul nelegitim a l unui preot catolic. Şi-a ales singur numele
cân d a intrat la Colegiul Teologic din Raris. După a6solvirea acestuia, Chamfort a renunţat
la cariera de preot, declarându-şi deschis dispreţul f a ţ ă de 6reasla clericilor şi vor6ind despre
devotamentul său fa ţ ă de filozofie. Din 1761, a lucrat ca tutore în fam iliile de conţi din %oln şi
Daris. A început să scrie piese, eseuri, ode, tragedii. (Mai târziu, a început să se ocupe de teatru,
unde a fo s t susţinătorul ideilor lui Rousseau. Chamfort a devenit cunoscut cu tragedia Mustapfia
ţi Zeangir (1776), care s-a Sucurat de un succes nu atât pu6lic, cât mai ales la curtea regală,
autorul cucerind favorurile reginei, o pensie şi un post de secretar a l prinţului de Conde. Cu toate
acestea, Chamfort, dorindu-şi cât mai multă independenţă, a renunţat curând la acest post.
în 1781, a devenit memSru alA cadem iei Franceze de Ştiinţe. în 1792, a fo s t numit 6iSliotecar
a l (BiSliotecii (Naţionale, dar a renunţat repede şi la acest post. „(Marea teroare” şi-a găsit în e l
un inamic puternic; lui Chamfort îi aparţine cunoscuta parodie la adresa „frăţiei” revoluţionare.
Trimis la închisoare, a fo s t eli6erat în curând, dar, temându-se de o nouă arestare, a încercat să
se sinucidă; din cauza rănilor provocate, a murit un an mai târziu.
După moartea sa, manuscrisele i-au fo s t pu6licate în două cărţi, "Maxime ţi gânduri şi
Caractere ţi anecdote.

❖ Fără femei, începutul vieţii ne-ar fi lipsit de sprijin, mijlocul, de plăceri,

iar sfârşitul, de mângâiere.
❖ Un om strângător este cel m ai bogat dintre toţi, iar cel mai sărac este cel
avar.
❖ Majoritatea operelor scrise în vremea noastră ne fac impresia că acestea
au fost înjghebate într-o zi din pagini de cărţi citite anterior.
❖ Căsătoria este o stare mult prea desăvârşită pentru un om imperfect.
❖ Căsătoria urm ează după dragoste, la fel cum fum ul urm ează după foc.
❖ Ar fi foarte bine dacă oam enii ar şti cum să combine astfel de proprietăţi
opuse, cum sunt dragostea de virtute şi indiferenţa faţă de opinia publică,
zelul pentru muncă şi indiferenţa faţă de faimă.
❖ în zilele noastre un portret este pictat în şapte minute, desenul este predat
timp de trei zile, limba engleză se predă timp de patruzeci de ore, opt
lim bi se predau simultan cu ajutorul a câtorva gravuri care înfăţişează
diverse obiecte şi denum irile îor în aceste opt limbi. Pe scurt, dacă ar
fi posibil să se unească toate plăcerile, sentimentele şi gândurile, pentru
care deocamdată este necesară o viaţă întreagă, şi să le înghesuim într-o
singură zi, am face probabil şi asta. Vi s-ar băga o pastilă în gură şi vi s-ar
zice: „înghiţiţi şi ştergeţi-o de-aici!"
❖ în ultim ii ani de viaţă, Fontenelle regreta că nu s-a căsătorit; el a uitat că
a trăit nouăzeci şi cinci de ani fără nicio grijă.
❖ în situaţiile grave, oam enii se m anifestă aşa cum li se cuvine să se arate;
iar în fleacuri - aşa cum sunt.
❖ într-o ţară în care fiecare se străduieşte să pară ceva, mulţi ar trebui să
creadă, ba chiar o şi cred, că e mai bine să fii în stare de falim ent decât
să fii un nimic.
❖ în singurătate suntem mai fericiţi decât în societate. Să fie oare aceasta din
m otivul că în singurătate ne gândim la obiecte neînsufleţite, iar printre
oameni - la oameni?
❖ Generozitatea nu este nim ic altceva decât compasiunea unei inim i
nobile.
❖ în Franţa, nim eni nu se atinge de instigatori, dar îi urmăresc pe cei care,
văzând focul, dau alarma.
♦Mată care este unul dintre cele mai bune argumente împotriva căsătoriei:
să-l prostească definitiv pe om nu poate decât o singură femeie - soţia sa.
♦Mată o regulă excelentă care ar trebui să ne orienteze în arta comicului:
trebuie să ne batem joc şi să râdem în aşa fel, încât cel batjocorit să nu se
supere; în caz contrar, să ştiţi că gluma nu v-a reuşit.
♦Mată un om care nu-şi poate câştiga respectul. Lui îi răm âne aşadar un
singur lucru: în prim ul rând, să-şi facă o carieră, şi apoi să se înconjoare
de tot felul de ticăloşi.
❖ De câte ori văd femei, ca de altfel şi bărbaţi, care sunt orbiţi de pasiune
pentru cineva, nu mai cred în abilitatea lor de a simţi profund. Această
regulă nu m-a înşelat niciodată.
❖ Alegeţi: pe femei poţi fie să le cunoşti, fie să le iubeşti. Nu există o a treia
opţiune.
❖ A asculta secretul cuiva este ca şi cum a-i lua lucruri în amanet.
❖ Prostia n-ar fi o prostie adevărată, dacă nu s-ar teme de minte.
❖ M ândria sporeşte cumva statura oamenilor, iar vanitatea îi umflă.
❖ Vai de cel care este deştept, dar nu are un caracter puternic. Din moment
ce aţi luat în m ână lampa lui Diogene, aveţi nevoie şi de toiagul lui.
❖ Pentru suflet şi minte nehotărârea şi ezitările sunt acelaşi lucru ca şi un
interogatoriu pentru trup.
❖ Pentru oam enii cu adevărat decenţi, care respectă anumite reguli, toate
poruncile lui Dum nezeu sunt rezumate în inscripţia de deasupra intrării
în m ănăstirea Telem: „Fă ce vrei"
❖ în cazul în care reuşesc să fac o faptă bună, şi lucrul acesta devine
cunoscut, nu mă simt răsplătit, ci pedepsit.
❖ Naturaliştii susţin că la toate speciile de animale degenerarea începe
cu femelele. Filozofii pot destul de bine să aplice această constatare la
moravurile societăţii
/ civilizate.
❖ Şi în căsătorie şi în celibat există neajunsuri, iar din aceste două stări este
de preferat aceea în care este încă posibil să corectezi ceva.
❖ Şi oam enii răi fac, uneori, fapte bune: de parcă ar vrea să verifice dacă
este intr-adevăr aşa de plăcut, după cum susţin oamenii cumsecade.
❖ Dintre toate varietăţile ipocriziei, există una puţin mai decentă - falsa
modestie.
❖ Faima este plăcerea de a fi cunoscut de cei pe care nu-i cunoşti.
❖ Uneori, este suficient să nu te împaci cu aroganţa şi trufia ca să le poţi
nim ici; uneori, este suficient să le treci cu vederea pentru ca acestea să
devină inofensive.
❖ Istoria popoarelor libere este singurul subiect demn de atenţia unui istoric;
istoria popoarelor asuprite de despoţi este doar o colecţie de anecdote.
❖ Oricum s-ar face de ruşine o instituţie (un parlament, o academie, o
adunare), nu are rost să se lupte cu ea: va rezista datorită dim ensiunilor
sale. Ruşinea şi ridicolul alunecă doar de-a lungul ei, precum glontele
alunecă pe un porc sau pe un crocodil.
❖ Oricât de rea ar fi părerea bărbaţilor despre femei, orice femeie gândeşte
şi mai rău despre ei.
❖ Cum e societatea..., aşa este şi guvernată. Dreptul ei este de a spune prostii,
iar dreptul m iniştrilor este de a face prostii.
❖ Calomnia se aseamănă cu o viespe obositoare: dacă nu sunteţi sigur că
o veţi omorî pe loc, nu încercaţi s-o alungaţi ; vă va ataca din nou cu o
furie şi mai mare.
❖ Când suntem plătiţi pentru o faptă nobilă, aceasta ni se ia.
❖ Cine nu vrea să fie bufon, să evite scena: ridicându-se pe ea, este imposibil
să n-o faci pe clovnul; în caz contrar, publicul vă va împroşca cu pietre.
❖ Cine aspiră să devină filozof, nu trebuie să se teamă de primele descoperiri
triste pe calea cunoaşterii oamenilor. Pentru a-1 cunoaşte pe un om până
la capăt, trebuie să depăşeşti acea ostilitate pe care acesta o provoacă în
noi: este imposibil să devii un anatomist calificat, până când înveţi să
priveşti fără dezgust corpul um an şi organele sale.
❖ Cine doreşte cu îndărătnicie să fie fidel raţiunii, conştiinţei, sau cel
puţin scrupulelor faţă de convenţiile absurde şi nedrepte care stăpânesc
societatea, care nu se îndoiesc nici chiar atunci când este profitabil să te
îndoieşti, acela, în cele din urmă, rămâne singur, fără prieteni şi sprijin,
în afara unei anumite fiinţe fără trup, care se numeşte virtute şi care nu
ne împiedică deloc să m urim de foame.
❖ Cine vrea să fie pe placul celor din cercurile înalte, acela trebuie să se
împace din timp cu ideea că acolo îl vor învăţa lucruri de mult cunoscute,
oameni care habar nu au de acestea.
❖ Cineva a zis că a împrumuta de la antichitate înseam nă a face piraterie
în largul mării, iar a fura de la autorii mai recenţi înseam nă a fura din
buzunare ca pe stradă.
❖ Orice pasiune exagerează întotdeauna orice ; altfel, nu ar fi o pasiune.
❖ Dragostea este o nebunie dulce, ambiţia este o prostie periculoasă.
❖ Dragostea nu este nim ic altceva decât un schim b de fantezii.
❖ Dragostea nu caută o desăvârşire adevărată, ci doar acea desăvârşire pe
care o inventează singură.
❖ Dragostea este mai plăcută decât o căsătorie, din acelaşi motiv pentru
care romanele ni se par mai interesante decât lucrările istorice.
❖ Oam enii nesocotiţi sunt mulţi faţă de cei înţelepţi, ba chiar şi un înţelept
are mai multă nesocotinţă, decât înţelepciune.
❖ Majoritatea oamenilor vor mai mult să inspire dragoste, decât s-o trăiască.
❖ Oam enii îşi strică sufletul, conştiinţa, mintea, la fel cum îşi strică şi
stomacul.
❖ Sfatul meu pentru voi: m ai multă acţiune, m ai puţine gânduri, şi nu fiţi
observatori ai propriei voastre vieţi.
❖ Tăcerea unui om, cunoscut pentru elocvenţa lui, este demnă de mai mult
respect, decât pălăvrăgeala unui vorbăreţ mediocru.
❖ Un bărbat devine rece faţă de o femeie care îl iubeşte prea mult, şi invers.
Probabil, cu sentimentele de dragoste lucrurile stau la fel ca şi cu faptele
bune: cine nu este în stare să le răsplătească, devine nerecunoscător.
❖ Un bărbat care a avut puţin de-a face cu desfrânatele, nu înţelege nimic
în femei.
❖ Nici nu ne putem închipui de câtă minte avem nevoie ca să arătăm
ridicoli!
❖ Pentru rolul de am ant este potrivit doar acela pe care nu-ţi este ruşine să-l
arăţi oamenilor; pentru rolul de soţ, se potriveşte oricine.
❖ îm brăcăm intea este prefaţa unei femei, ba, uneori, chiar cartea întreagă.
❖ Necazul nostru constă în absenţa unei înţelegeri ferme şi clare a ceea ce
suntem, deci cel mai raţional lucru este să fim modeşti, adică să fim noi
înşine.
❖ Trebuie să ştii să faci acele prostii pe care ţi le cere firea.
❖ Despre oam enii care trăiesc în singurătate se spune uneori: „Nu le place
societatea" în mai multe cazuri, aceasta este totuna cu a spune despre
cineva: „Lui nu-i place să se plimbe", doar pentru că omului nu-i place să
se plimbe noaptea...
❖ Circum stanţele care au determ inat primele mele dureri mi-au servit drept
armură pentru toate celelalte.
❖ Opinia publică este o instanţă de judecată de un asemenea tip încât nu se
cuvine ca omul decent nici să nu creadă orbeşte în acuzaţii, nici să nu le
respingă definitiv.
❖ Lumea este compusă din două grupuri mari: cei care au mai multă
m âncare decât poftă de m âncare şi cei care au m ai multă poftă decât
mâncare.
❖ O femeie frumuşică i-a spus iubitului ei, om morocănos, şi, în plus, cu
apucăturile unui soţ legitim: „Luaţi aminte, domnule: când sunteţi într-o
societate unde este prezent şi soţul meu, trebuie să fiţi mai politicos decât
e l ; aşa o cere regula decenţei"
❖ Una dintre nenorocirile m ari ale omului constă în faptul că, uneori, chiar
şi meritele sale nu-i sunt de folos, iar arta de a le gestiona şi de a le folosi
cu chibzuinţă se câştigă doar prin experienţă, adeseori târzie.
❖ O definiţie a despotismului: o astfel de ordine de lucruri în care cel mare
este jos, iar cel m ai de jos este umilit.
❖ Schim bările modei reprezintă o taxă pe care o iau meşteşugurile să ra cii«
de la vanitatea bogaţilor.
❖ Coţcării se străduiesc întotdeauna să arate, m ăcar în parte, ca oam eni
cinstiti.
/
❖ După cât de mult se iubesc pe sine femeile m ai în vârstă, care nu mai
plac nimănui, se poate judeca şi cât de m are le-a fost iubirea de sine în
tinerete.
/
❖ Uneori mi se pare că cei din care constă o societate mondenă îşi cunosc în
secret preţul adevărat. A m observat de mai multe ori că aceştia respectă
persoanele care nu iau nicidecum în considerare această societate.
Adeseori, ca să câştigi aprecierea lumii, trebuie doar s-o dispreţuieşti
profund, ba mai mult: s-o dispreţuieşti sincer,... fără fanfaronadă.
❖ Aproape toţi oam enii sunt robi, iar acest lucru se explică la fel cum
explicau spartanii abjecţia perşilor: nu sunt în stare să rostească „nu"
❖ Onoarea fără respect este răsplata pentru o îngâm fare fără merite.
❖ Odinioară, intrigile amoroase erau fascinant de m isterioase, iar acum
sunt fascinant de scandaloase.
❖ Oam enii de curte sunt nişte sărăntoci care şi-au făcut avere cerşind
pomană.
❖ Se spune că într-o zi Petru cel M are a decis brusc să transforme Rusia.
Dar chiar şi Voltaire recunoaşte că şi tatăl lui Petru, Aleksei, dorea să
cultive în Rusia artele şi ştiinţele. în orice lucru, trebuie să aştepţi apariţia
condiţiilor
/ favorabile. Fericit este cel care vine exact atunci când acestea
s-au copt deja.
❖ La noi, divorţul este atât de obişnuit, încât în foarte multe case el se
odihneşte, în fiecare noapte, în patul matrim onial, între soţ şi soţie.
❖ Cu cei pe care îi cunoaştem doar pe jum ătate suntem la fel ca şi cu
necunoscuţii; ceea ce ştim doar de trei sferturi, nu ştim, de fapt, deloc.
Aceste două constatări ne sunt suficiente pentru a aprecia pe bună
dreptate aproape toate conversaţiile dintre oameni.
❖ Să spunem direct: trăieşte fericit num ai acela care şi-a răpus complet
anum ite părţi ale sufletului.
❖ Oam eni cu o voinţă slabă sunt cavaleria uşoară a armatei de oam eni răi: ei
fac mai mult rău decât arm ata însăşi, pentru că distrug şi pustiesc totul.
❖ Meritele prea m ari îl fac pe om nepotrivit pentru societate: nu te duci la
piaţă cu lingouri de aur; te duci cu arginţi sau cu bani mărunţi.
❖ Cu fericirea lucrurile stau la fel ca şi cu ceasurile: cu cât m ecanism ul este
mai simplu, cu atât se strică m ai rar.
❖ Viaţa contemplativă este adeseori foarte sumbră. Trebuie m ai multă acţiune,
mai puţine gânduri, şi să nu fii un martor înstrăinat al propriei vieţi.
❖ Mai întâi dragoste, apoi căsătorie: m ai întâi flăcări, apoi fum.
❖ Se spune că cea m ai frum oasă femeie nu poate da mai mult decât are. Nu
este adevărat deloc: ea dă bărbatului absolut tot ceea ce el aşteaptă de la
ea, fiindcă în astfel de relaţii preţul este stabilit de imaginaţie.
❖ Este recunoscut faptul că oamenii devin ataşaţi de cei pe care i-au ajutat.
Acest lucru demonstrează bunătatea firii: aptitudinea de a iubi este cu
adevărat o răsplată bine meritată pentru o faptă bună.
❖ Majoritatea celor care colecţionează poezii sau epigrame sunt precum
oam enii care m ănâncă cireşe sau scoici: aleg m ai întâi ce e m ai bun şi
sfârşesc prin a m ânca totul.
❖ Vanitatea este o proprietate a firilor slabe şi perverse, în timp ce iubirea
de sine chibzuită este inerentă oamenilor decenţi./
❖ Convingerea este conştiinţa minţii.
❖ Aptitudinea de a te face plăcut este de obicei considerată drept o cale de
reuşită, dar prin aptitudinea de a plictisi poţi avea un succes şi mai mare:
aceasta, de fapt, constituie arta de a reuşi, precum şi pe aceea de a le
impresiona pe femei.
❖ Filozof se consideră omul care ştie preţul fiecăruia: are oare vreun rost să
ne m irăm dacă părerile lui nu sunt pe placul nimănui?
❖ Filozofia, ca şi m edicina, ne umple de multe ori cu leacuri proaste,
rar, cu leacuri bune, şi aproape niciodată nu ne propune medicamente
într-adevăr folositoare.
❖ Un om sărac, dar independent, slujeşte doar propriei nevoi; un om bogat,
dar dependent, slujeşte altcuiva, ba chiar şi mai multor în acelaşi timp.
❖ Ambiţia aprinde sufletele sordide mult m ai uşor decât pe cele sublime: o
claie de fân sau o cabană se aprinde m ai repede decât un palat.
❖ Ce este o amantă? O femeie cu care uiţi ceea ce ştiai pe de rost, cu alte
cuvinte, toate dezavantajele femeilor.
❖ Ce este un filozof? Acesta este un om care opune legilor natura, obiceiurilor,
mintea, opiniilor convenţionale, conştiinţa, şi prejudecăţilor, părerea lui
proprie.
❖ Pentru ca relaţiile dintre bărbat şi femeie să fie cu adevărat fascinante,
trebuie ca pe ei să-i unească plăcerea, am intirea sau dorinţa.
❖ Am văzut în lume atât bărbaţi, cât şi femei, care căutau nu sentimente
drept răspuns, ci acţiuni drept răspuns; m ai mult decât atât, ei n-ar
renunţa la acţiune, dacă aceasta ar naşte un sentiment.
❖ Mi-am creat în minte im aginea unei femei care există în prea puţine
exemplare, şi care mă fereşte de celelalte femei - care sunt multe.
❖ Tot ceea ce am învăţat, am uitat. Puţinul pe care îl mai ştiu încă, l-am ghicit.

Gavriil Romanovici Derjavin

(1 7 4 3 -1 8 1 6 )
(Poet rus.
S-a născut într-o famiCie i e 6oieri. L a vârsta i e 19 ani, a devenit soCdat aCRegimentuCui de
gardă. A servit mai muCt de 10 ani în caCitate de simpCu soCdat, a participat Ca compCotuCde Ca
paCat, urmare a căruia a urcat pe tron Fkaterina a Il-a, a participat Ca reprimarea răscoaCei Cui
ţEmiCian (Pugaciov. A activat o vreme în cadruCSenatuCui, unde a ajuns Ca convingerea că nu
are Coc printre cei care nu iubesc adevăruC După scrierea Odei către Te fit a, în care o prosCăvea
p e împărăteasă, a fo s t decorat de către L katen n a a II-a, fi in d numit guvernator aC regiuniCor
OConeţ şi Fambov (1785-1788). Derjavin a fo s t numit secretar personaC aC F(gterinei a II-a,
 dar nu a reuşit să fa c ă f a ţ ă aşteptărilor împărătesei şi a demisionat. A fo s t numit preşedinte
a l Colegiului de comerţ. în perioada 1802-1803, a deţinut fu n cţia de ministru a l justiţiei. în
1803, a demisionat.
Derjavin a creat propriul său s til poetic, care şi-a aflat o expresie strălucitoare în poeziile:
Oda fa moartea cneazului Meşcerski, Odă către Tehţa, Dumnezeu, Viziunea fui Murza, Cascada
11791-1794) etc. Odată cu proslăvirea monarhului şi a comandanţilor de oşti, oda lui Derjavin
conţinea un portret a l înalţilor demnitari nevrednici, a l moravurilor de la curte, precum şi
motive lirice intime. Derjavin a îmbinat în creaţia sa elemente ale odei şi ale satirei. P oetu l
judeca aspru viciile sociale fCârmuitonfor şi judecătorilor, Demnitarul). Duşfin caracteriza
poezia lui astfel: „Derjavin, bici pentru demnitari, prin sunetul cumplit a l lirei sale, le smulge
măştile c-un gest măreţ”. In lirica filozofică a poetului încolţea şi antiteza tragică a vieţii şi
morţii, perceperea acută a măreţiei şi, în acelaşi timp, a nimicniciei omului (Sunt împărat,
sunt ro6, sunt vierme, sunt Dumnezeu”), precum şi sentimentul instabilităţii judecăţii umane
'Cascada). Derjavin a încercat să găsească ieşirea din aceste contradicţii în religie (Odă către
Dumnezeu etc). In ultimii ani de viaţă, a scris dramaturgie. Cu două zile înainte de moarte,
Derjavin a început să compună ultimele sale versuri despre râul timpurilor.

❖ Prietenia nu este un serviciu, pentru ea nu se mulţumeşte.

❖ Trăieşte şi lasă-i şi pe alţii să trăiască.
❖ E ştiut că sentim entul arzător se exprim ă scurt, dar puternic.
❖ Aşa cum în m are se varsă iute apele,
La fel, în veşnicie, se scurg anii şi zilele.
❖ Când poporului ceva nu-i e pe plac,
Şi trupele şi banii le fac praf.
❖ Ne este dragă vestea despre a noastră patrie
Şi fumul ei e dulce pentru noi.
❖ în oasele duşmanilor mei dăinuieşte viermele,
Iar eu sunt veşnic - sunt nemuritor...
❖ Astăzi mă cuprinde speranţa linguşitoare,
Dar m âine - unde eşti tu, omule?
❖ Limba rusă-slavonă, conform m ărturiilor esteticienilor străini, nu e mai
prejos nici decât curajoasa lim bă latină, nici decât rafinata limbă grecească,
depăşind toate limbile europene - italiană, franceză şi spaniolă, ba chiar
şi pe cea germană.
❖ Cumpătarea este cel mai bun ospăţ.
❖ Lauda excesivă este o bătaie de joc.

Denis Diderot
(1 7 1 3 -1 7 8 4 )
F ilo z o f scriitor şi pedagog francez. Vn critic consecvent a l absolutismul de pe poziţiile
deismului. A criticat dogmele religiei creştine în opere precum Reflecţii filozofice şi (Plimbările
unui sceptic. In 1749, Diderot a fo s t arestat şi întemniţat în castelul Vincennes, pentru
„răspândirea de idei periculoase" în Nepotuf fui <Rgmeau, Diderot a analizat problema
 nepotriviriCor principiaCe dintre viaţa unui geniu şi cerinţeCe moraCei convenţionaCe. In (Reflecţii
despre interpretarea naturii, e ( înfăţişează doctrina reducţionismuCui materialist, care poate
f i apCicată unor fenom ene complexe, cum ar f i senzaţia. Diderot considera materia drept o
readtate unică, eternă, necreată şi o6iectivâ, care există independent de conştiinţă. (Cucrarea
(principii filozofice asupra materiei şi mişcării).
Influenţat de Locke (uneCe dintre opereCe acestuia au fiost traduse pentru prima dată în
Cimbafranceză de Diderot), a fo s t susţinâtoruC observaţiei şi aC experimentului, considerându-Ce
ceCe mai importante modaCităţi de cunoaştere în relaţia cu judecata. în domeniuî bioîogiei şi aC
fizioîogiei a înaintat teoria potrivit căreia toate fiin ţe Ce vii, incCusiv omuC, trec prin anumite
etape de dezvoCtare, anticipândastfeC descoperiri uCterioare în domeniuC teoriei evoCuţioniste. A
afirmat unitatea de materie şi conştiinţă, recunoscând că, potenţiaC, senzaţia este proprie tuturor
formeCor de materie, deosebindu-se doar prin niveCuC de compCexţtate. A criticat agnosticismuC,
adm iţând cognoscibiCitatea Cumii p e bază de senzaţii şi percepţii. S-a fă c u t remarcat printr-un
ateism coerent, cerândregeCui să abroge biserica. Considera că toate sistemele teoCogice şi istoria
sacră sunt o coCecţie de erori şi fraude. A doptân d conceptuCde „acordpubCic”, Diderot a respins
teza privin d originea divină a puterii regaCe. A pCedat pentru monarhia constituţionaCă şi a
crezut în ideaCuC„suveranuCui Cuminat”.

❖ Nu există filozofie fără ideea de întreg.

❖ Culmea nebuniei e să-ţi fixezi drept scop distrugerea pasiunilor.
❖ Orice limbă este în principiu săracă pentru un scriitor cu o imaginaţie
vie.
❖ Totul se defineşte prin utilitate.
❖ Oam enii geniali citesc puţin, fac mult şi se creează pe ei înşişi.
❖ Gândurile profunde sunt nişte cuie de fier, atât de bine înfipte în minte,
încât nu pot fi scoase cu nimic.
❖ Este mult mai uşor să te lipseşti de m asă şi de rugăciune, decât de
pantofi.
❖ Chiar şi cei mai hotărâţi sceptici trăiesc cu speranţa că ar putea greşi.
❖ Adevărului îi este suficient trium ful în faţa celor puţini, dar merituoşi.
Adevărul nu urm ăreşte să fie pe placul tuturor.
❖ Dacă totuşi există libertate, aceasta este urm area ignoranţei. Când avem
la dispoziţie două posibilităţi şi nu avem niciun motiv pentru a prefera
una din ele, num ai atunci o alegem pe cea pe care o dorim.
❖ Oam enii care se disting prin talentele lor trebuie să-şi petreacă tim pul aşa
cum o cere respectul faţă de ei înşişi şi faţă de urm aşii lor. Ce ar crede
despre noi urmaşii, dacă nu le-am lăsa nim ic drept moştenire?
❖ Nimic nu este m ai contradictoriu naturii vii, fiinţelor însufleţite şi sensibile,
ca liniştea.
❖ Răsplătindu-i pe cei buni, îi pedepsim astfel pe cei răi.
❖ în zadar se bate laşul cu pumnul în piept pentru a-şi aduna curajul; curaj
trebuie să aibă înainte de a şi-l întări în relaţia cu cei care-1 deţin.
❖ Inconvenienţa nu constă în a avea opinii, ci în a te lăsa orbit de ele, în
ciuda experienţei.
❖ Trebuie să ne străduim să popularizăm filozofia. Dacă dorim ca filozofia
să progreseze, trebuie să aducem poporul la nivelul filozofilor.
❖ Adevărul, bunătatea şi frum useţea au drepturile lor; ele sunt negate, dar
în cele din urmă sunt admirate; ceea ce nu se află sub oblăduirea lor poate
provoca încântare un timp, dar, în cele din urmă, plictisesc.
❖ Adevărul nu este lipsit de atribute picante care pot fi surprinse dacă eşti
dotat cu genialitate.
❖ Natura se aseamănă cu o femeie căreia îi place să-şi schim be mereu
hainele - varietatea de costume ale sale, care îţi atrag privirea ba la o
parte a corpului, ba la cealaltă, dă admiratorilor insistenţi speranţa de a
nu o vedea niciodată în întregime.
❖ Oare cel care vă ascultă, posedă inform aţii mai veridice decât cel care
vorbeşte? Nici pe departe. De aceea, puţini se găsesc, în tot oraşul, care să
înţeleagă ce vorbiţi.
❖ Omul care recunoaşte cu uşurinţă că nu ştie ceea ce chiar nu ştie, mă face
să cred în ceea ce-mi explică.
❖ Pasiunile sunt condamnate la nesfârşit, lor le atribuim toate necazurile
omeneşti, dar, în acelaşi timp, uităm că ele sunt de fapt izvorul bucuriilor
noastre.
❖ Talentul nu e un titlu nobiliar ca să fie transm is de la o generaţie la alta.
❖ Este deştept doar acela care e la fel de prost ca şi noi.
❖ Omul deştept vede în faţa sa domeniul imens al posibilului, cel incult
vede posibilul doar în ceea ce este. Prin urmare, unul se poate comporta
cu timiditate, iar altul, cu îndrăzneală.
❖ Omul inteligent este o îm binare a celor mai nebune molecule.
❖ M-am rătăcit pe timp de noapte într-o pădure deasă şi singurul meu ghid
era flacăra slabă a lum ânării pe care o ţineam în mână. Dintr-odată, a
apărut înaintea mea un străin şi mi-a spus: „Amice, stinge lum ânarea ca
să pot găsi calea cea dreaptă" Acest străin era teolog.

Ekaterina a Il-a (Ekaterina cea Mare)

(1 7 2 9 -1 7 9 6 )
împărăteasă a Rusiei, născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, prinţesă de
origine germană. în an u l 1745, s-a căsătorit cu Marele Duce Petru, viitorul împărat Petru a l
III-lea, care a fo s t detronat de către aceasta în an u l 1762, cu ajutorul fra ţilo r Orlov.
Domnia Fkgterinei este caracterizată prin întărirea statului, politica ei fi i n d denumită
absolutism luminat. F a a realizat, în an ul 1763, reorganizarea structurii Senatului rus, a
secularizat pământurile în anii 1763-1764, a abrogat hătmănia din Ucraina. în tim pul domniei
Fkgterinei, situaţia grea a ţărănimii a culminat cu răscoala lui Fmilian Pugaciov. A întărit
poziţiile Rusiei la Marea LNeagră, a anexat Crimeea. în 1768, Im periul Otoman a declarat război
Rusiei. în ianuarie 1772, este încheiată o convenţie secretă între Fkgterina a Il-a, Frederic a l
II-lea a l Prusiei şi J o s e f a l Il-lea a l Austriei, în vederea împărţirii Poloniei. Rusia a anexat
teritoriile din vestul Ucrainei, Bielorusiei şi Lituaniei (consecutiv în 1772, în 1793 şi 1795).
 In perioada domniei Fcaterinei s-au distins numeroşi conducători podtici şi militari:
JlCelsandr Suvorov, Fiodor Vşakgv, Qrigori Fotiomkin, Fiotr Rumeanţev. Corespondează cu
Voltaire şi alţi reprezentanţi ai iCuminismufuifrancez. După începutuCRevoluţieifranceze, s-a
opus activ influenţei acesteia, persecutându-i p e liber-cugetători.
Fbaterina a II-a a fo s t autoarea multor lucrări de beletristică, dramaturgie, de publicistică,
de popularizare a ştiinţei, precum şi a unui însemnat număr de Scrisori.

❖ Vorbele injurioase sunt o jignire nu doar pentru cel care le ascultă, ci şi

pentru cel care le rosteşte.
❖ Fiţi blânzi, omenoşi, accesibili, miloşi şi generoşi; măreţia voastră să nu fie
o piedică în calea unor relaţii binevoitoare cu oam eni mici, puneţi-vă în
situaţia lor şi, astfel, bunătatea voastră nu vă va dim inua nici puterea pe
care o aveţi şi nici respectul celorlalţi.
❖ Ascultaţi/ fiecare cuvânt care merită cât de cât atentie;
/ ' să vadă cu totii
/ că
gândiţi şi simţiţi aşa cum trebuie să gândiţi şi să simţiţi. Procedaţi în aşa
fel încât oamenii buni să vă iubească, oam enii răi să se teamă de voi şi cu
totii
/ să vă stimeze.
❖ Cinstiţi-i pe părinţii voştri la orice vârstă.
❖ Nu există nim ic desăvârşit pe lume.
❖ Trebuie să dăm dovadă de răbdare în orice lucru pe care îl facem. Trebuie
să fim răbdători şi faţă de oam enii care au greşit.
❖ Fiecare părinte trebuie să se abţină în prezenţa copiilor lor nu num ai de
la fapte, dar şi de la vorbe care pot conduce la nedreptăţi sau la violenţă,
cum ar fi: injurii, jurăm inte, bătaie sau orice alt fel de gest agresiv şi nici
nu trebuie să perm ită celor aflaţi în preajma copiilor să le dea astfel de
exemple rele.
❖ Orice copil se naşte neştiutor. Datoria părinţilor este să ofere copilului
ştiinţă.
❖ Este mult mai bine să prevenim crimele, decât să le pedepsim.
❖ Făţărnicia este străină oamenilor măreţi: ei dispreţuiesc orice mişelie.
❖ Copilul îşi manifestă recunoştinţa faţă de părinţii săi prin supunere şi
respect.
❖ Stăpâna adevărată trebuie să fie cuminte, modestă, precaută, cu frică de
Dumnezeu, să-şi respecte soacra şi socrul, să-şi crească copiii în atmosferă
de dragoste, dreptate, să fie am abilă cu rudele, să-şi respecte soţul, să
asculte doar vorbe bune, să se ferească de m inciuni, să nu fie leneşă şi să
fie strângătoare.
❖ Trebuie să trezim în ei (în cei tineri) plăcerea de a munci din greu şi teama
de trândăvie, care este izvorul tuturor relelor şi al tuturor rătăcirilor.
❖ Studiaţi-i pe oameni, încercaţi să vă folosiţi de ei şi nu vă încredeţi lor fără
discernăm ânt; căutaţi valoarea adevărată, chiar de s-ar găsi şi la capătul
lumii: ea este adesea modestă şi (se ascunde pe undeva) în depărtare.
Eroismul nu se naşte în mijlocul mulţimii, nu e lacom, nu se agită şi nu
se lasă uitat.
❖ Arcaşul priceput, dacă nu nimereşte ţinta, nu dă vina pe arc sau pe săgeţi,
ci caută în sine însuşi pricina; şi nici nu-şi pierde, numai pentru atâta
lucru, buna dispoziţie şi voioşia.
❖ Cărţile, chiar dacă nu vorbesc, sunt o oglindă care vestesc despre vina şi
păcatul fiecăruia.
❖ Cine este invidios şi vrea când una, când alta, nu va avea parte de
bucurie.
❖ Omul care în mijlocul veseliei nu se veseleşte, este fie bolnav, fie are
gânduri rele.
❖ Bătrâneţea celui care nu a învăţat în tinereţe este plicticoasă.
❖ Cine este deprins cu munca, face orice lucru m ai uşor.
❖ Cine este satisfăcut de starea sa, e fericit.
❖ Trândăvia este un profesor rău.
❖ M inciuna este cel mai dăunător dintre păcate.
❖ Mai bine să înveţi o sută de ani, decât să răm âi toată viata needucat.
❖ Mai bine să găseşti justificări la zece vinovaţi, decât să învinovăţeşti un
nevinovat.
❖ Dragostea faţă de patrie, ruşinea şi frica de a fi ponegrit reprezintă mijloace
puternice de reprim are a multor crime.
❖ Oam enii înşişi sunt adesea pricina fericirii şi a nefericirii lor.
❖ Regulile neînsem nate şi subtilităţile lamentabile nu ar trebui să aibă acces
în inim a voastră.
❖ Omului nu trebuie să-i fie ruşine să-şi recunoască greşeala.
❖ Niciodată să nu permiteţi linguşitorilor să vă tulbure: daţi-le de înţeles că
nu vă place nici lauda, nici mârşăvia.
❖ Manifestaţi-vă încrederea doar faţă de cel care are curajul să vi se opună
şi care vă preferă pentru renumele şi nu pentru m ila voastră.
❖ Regulile educaţiei sunt primele trepte care ne pregătesc să devenim
cetăteni.
/
❖ Trândăvia este muma plictiselii şi a multor altor vicii.
❖ După ce a depăşit o dificultate, omul se simte mulţumit.
❖ învingătorii nu sunt judecaţi.
❖ Uneori, o conversaţie cu un ignorant ne învaţă m ai mult decât o conversaţie
cu nişte savanţi.
❖ Un om cu m inte îşi va găsi întotdeauna o ocupaţie.
❖ Omul cu m inte nu se ruşinează să înveţe la bătrâneţe ce n-a învăţat în
tinerete.
r
❖ îm bunătăţirea metodelor de educaţie este cea mai bună, dar şi cea mai
dificilă metodă de a-i face pe oam eni mai buni.
❖ Dacă faci cuiva un bine,' ti-1
/ faci tie
/ însuti.
/
❖ Fă binele de dragul binelui, şi nu de dragul laudei sau al recunoştinţei.
Binele făcut este el însuşi o răsplată.
❖ Să porţi în suflet ceva ce altul nu poate purta înseamnă să ai o inimă tare, dar
să săvârşeşti un bine pe care altul nu l-a putut săvârşi este un lucru de laudă.
❖ Conştiinţa este o lumină interioară, ascunsă, care îl lum inează exclusiv pe
om şi care îi vorbeşte încet; atingând cu blândeţe sufletul, trezeşte în el
sentimentele, şi-l urmează pe om în tot locul fără urm ă de îndurare.
❖ O dificultate se depăşeşte prin muncă.
❖ Ştiinţa este o podoabă pentru omul fericit şi un refugiu pentru cel nefericit.
❖ Păziţi în inim a voastră acele calităţi sufleteşti remarcabile care reprezin­
tă particularitatea distinctivă a omului cinstit, a omului rem arcabil şi a
eroului. Feriţi-vă de orice fel de artificialitate. Otrava vulgarităţii să nu
întunece în inim a voastră gustul dintotdeauna pentru cinste şi vitejie.
❖ Chiar şi un om cu o minte mediocră poate fi priceput, dacă depune eforturi.
❖ Omul cu inim a bună încearcă să prefacă orice lucru şi orice activitate în
ceva bun; Omul cu inim a rea încearcă să găsească răul şi în ceva bun.
❖ Dacă vezi viciile aproapelui tău, nu ţi le arăta pe ale tale, judecându-le pe
ale lui.

Johann Gottlieb Fichte

(1 7 6 2 -1 8 1 4 )
F ilozof german, fondator a l „idealismului absolut”.
S-a născut la 19 mai 1762, în satul Rammenau (Oberlauzits, Saxonia), într-o familie
de ţărani. Printr-o întâmplare, intră suS protecţia baronului (Militz. Şi-a făcu t studiile la
Universitatea din Jena (în 1780) şi la Universitatea din Leipzig (1781-1784). în următorii zece
ani, îşi câştigă traiul dând meditaţii.
în anul 1790, a început să studieze activ lucrările lui Rant, fa p t care i-a influenţat opera
filozofică. A obţinut din partea lui Rant o primire favorabilă pentru lucrarea sa, încercare de
critică a oricărei revelaţii, care a fo st publicată în anul 1792fă ră a menţiona numele autorului;
lucrarea a fo s t iniţial atribuită lui Rant, şi datorită ei, Fichte şi-a câştigat reputaţia de filozof,
în anul 1793 fiin d invitat să ocupe postul de profesor de filozofie la Universitatea din Jena,
unde a predat timp de cinci ani.
Ulterior, a locuit la Berlin, până în anul 1806, cu excepţia unui semestru, în anul 1805,
când a predat la Universitatea din Frlangen.
în anul 1806, când guvernul Prusiei, urmare a înfrângerii armatei lui (Napoleon, s-a mutat
la (Königsberg, Fichte se mută şi e l aici, unde, vreme de un an, predă la universitate. în anul
1810, a fo s t numit rectorul Universităţii (Moi din Berlin. Fichte a ocupat acest post până în
anul 1812. Un motiv serios a l respectului de care s-a bucurat din partea concetăţenilor a fost
ciclulsău de conferinţe la Universitatea din Berlin —Cuvântări către naţiunea germană, în care
Fichte a îndemnat poporul german să lupte împotriva ocupanţilorfrancezi.
în anul 1813, a început războiul de eliberare. Fichte devine unul dintre liderii intelectuali ai
rezistenţei germane. Soţia lui, care s-a angajat benevol ca soră medicală, s-a infectat cu tfios. După
un timp, ea s-a vindecat, dar l-a infectat pe soţul său. Fichte a murit la Berlin la 27 ianuarie 1814.
Dintre operele lui vestite amintim: Doctrina ştiinţei, (Menirea omufui, © reptuf naturaf, E tica.
❖ Omul are diferite năzuinţe şi aptitudini, iar m enirea fiecăruia este să-şi
dezvolte aptitudinile în măsura posibilităţilor.
❖ Toţi indivizii care aparţin speciei um ane se deosebesc între ei; un singur
lucru îi face asemănători, şi anume ţelul lor ultim - desăvârşirea.
❖ Statul şi toate instituţiile omeneşti, care sunt doar un mijloc, tind către
propria lor distrugere: scopul oricărui guvern este să facă guvernul de
prisos. Orice realitate este activă, şi tot ce este activ este real. Noi nu
acţionăm ca urm are a cunoaşterii, ci cunoaştem, fiindcă suntem meniţi
să acţionăm.
/
❖ Existenţa exterioară a lui Dum nezeu este fundamentală, ca şi cea interioară:
ele sunt indestructibile şi egale una cu cealaltă, iar această existenţă divină
exterioară îl constituie conţinutul cunoaşterii, doar în ea se conţine lumea
şi tot ce există.
❖ Nu stă în puterea mea să simt sau nu o anumită pornire. Stă în puterea
mea însă dacă o voi satisface sau nu.
❖ Autoperfecţionarea prin intermediul influenţei libere a celorlalţi asupra
noastră şi perfecţionarea altora prin intermediul influenţei noastre asupra
lor în calitate de fiinţe libere - iată care e m enirea noastră în societate.
❖ Există doar o singură filozofie, la fel cum există o singură matematică.
❖ Om ul este m enit să trăiască în societate, el trebuie să trăiască în societate;
el nu este un om deplin şi se opune firii sale, dacă trăieşte izolat; este
important să nu confundăm societatea cu societatea aparte, determinată
empiric, şi care se numeşte stat. Viaţa în cadrul statului nu este un scop
absolut al omului. O rganizarea statală a unei epoci anume este rezultatul
destinelor ei anterioare.
❖ M ai bine voi număra boabe de m azăre, decât să studiez istoria.

Henry Fielding
( 1 7 0 7 -1 7 5 4 )
Scriitor englez.
S-a născut la Cjlastonbury, înSomerset. Tatăl lui, un nobil, a servit în armată şi a demisionat în
anul 1711, cu gradulde general. Rână la vârsta de 12 ani, Menry a locuit la Fast Stcrwer, Dorsetsâire,
la moşia bunicului său din partea mamei, care a fost membru în Consiliul de Coroană.
Intre anii 1719 şi 1727, studiază la Colegiul Eton. (Prima sa operă, poemul satiric T al
mascat, publicat sub pseudonimul Cjulliver, persiflează viaţa mondenă. Scrie apoi comedia
Dragostea în câteva măşti. In perioada 1728—1730, îşi continuă studiile la Universitatea din
Leiden (Olanda). Din cauza problemelorfinanciare, a fo st nevoit să părăsească universitatea.
In aceeaşi perioadă publică patru piese, inclusiv una comică Tragedia tragediilor sau viaţa şi
moartea lui Tom Degeţel, cea mai populară dintre piesele sale. Ulterior, şi-a montat singur
piesa Opera galeză, în care î l critică pe prim-ministrul ‘Walpole. Trim-ministrul, ofensat, a
interzis opera. Tielding nu a renunţat însă la satira politică.
în anul 1734, Tielding s-a căsătorit cu Cbarlotte Cradocf în anul 1736, a devenit liderul
trupei de comedianţi a „Teatrului mic" din ‘K aymarket, şi pune în scenă propriile sale piese,
Tasquin. Comedie satirică despre contemporaneitate, Calendar istoric. JAnul 1736 etc. Comediile
lui Tielding au dus la introducerea, conform dispoziţiei lui Walpole, a cenzurii teatrale. Teatrul
Cui TieCding a fo s t închis, iar TieCding a început să studieze jurisprudenţa. In anu( 1739,
TieCding a editat revista „Luptătorulsau un Mercur 6ritanic”, care a avut legături cu opoziţia
parlamentară. Revista se opune prim-ministruCui Walpole, evitând, însă, tematica pur politică.
'Ulterior, TieCding începe să practice jurisprudenţa.
In anii 40 ai secolului aC XVlII-lea îi apare romanul Istoria [ui Jo sepii Andrews şi a
prietenului său Abrafiam Adams. Prin această operă, TieCding s-a proclamat creatorul noului
tip de roman — romanul comic de aventuri, asemănător cu Don Quijote a l lui Cervantes. Tot în
această perioadă, TieCding a pu6licat o culegere, Amestecul, din care făceau parte operele sale
alegorice neterminate, Călătoria în lumea ceafaftă, alte poezii şugubeţe, eseuri serioase despre
artă, cugetări despre caracterele şi mizeriile omeneşti, precum şi romanul Istoria vieţii şi morţii
lui Jofinathan "Wild cel Mare.
în anul 1744, în viaţa lui s-a petrecut o tragedie, murindu-i soţia şi fiica. Din anul 1745,
TieCding a editat revista „Patriotuladevărat”. Se recăsătoreşte. Pentru meritele sale politice şi
literare, a fo st numit judecător public la Westminster şi apoi la Middlesex Cea mai importantă
realizare a lui TieCding în acest domeniu a fo st crearea poliţiei londoneze.
în an u l1749, îi apare cel mai cunoscut roman, Istoria lui Tom Jo nes, un copil găsit. TieCding
a scris un şir de pamflete pe teme sociale. în anul 1751, a apărut ultimul roman a l scriitorului,
Jămefia, în care şi-a descris experienţa judecătorească.
în iarna anului 1754, TieCding a fost nevoit să plece în Portugalia la tratament, unde a şi
murit. După moartea lui, a fo st publicat volumul Călătorie la Lisabona, operă caracterizată de
ingeniozitate şi vivacitate, în care autorul şi-a descris ultimele săptămâni ale vieţii.

❖ Durerea neconsolată şi bucuria năvalnică au efecte sim ilare asupra

omului, iar atunci când aceste sentimente ne iau prin surprindere, ele pot
provoca o emoţie atât de puternică şi asemenea derută încât adesea ne
putem pierde toate forţele.
❖ Cea mai m are alinare în vremea tuturor necazurilor mele constă în faptul
că niciun duşman nu-mi poate lua conştiinţa, iar eu nu-mi voi fi niciodată
atât de vrăjmaş încât să-i dăunez singur.
❖ Cel mai periculos duşman este un prieten viclean.
❖ Dacă nu ar exista noţiunile de „al m eu" şi „al tău", pe păm ânt ar domni
o pace universală.
❖ Este mult m ai folositor să putem prezice, pe baza caracterului, faptele
oamenilor în anumite situaţii, decât să le judecăm caracterul pe baza
faptelor.
❖ Invidia este otrava fatală ce ne înveninează sufletele.
❖ Cărţile rele ne pot vicia la fel ca şi prietenii răi.
❖ Există femei în caracterul cărora orgoliul predomină în asemenea măsură,
încât confiscă orice laudă, indiferent cui i-a fost adresată.
❖ Există foarte multe femei care ţipă când văd un şoarece sau un şobolan,
dar sunt în stare să-şi otrăvească soţii sau, mai rău, să-i aducă în starea de
a se otrăvi singuri.
❖ Cinstea adevărată nu suportă m inciuna.
❖ Calom nia este o arm ă mai periculoasă decât sabia, fiindcă rănile provocate
de ea nu se vindecă niciodată.
❖ Calom nia venită din partea anumitor persoane este o recomandaţie la fel
de bună ca şi lauda venită din partea altora.
❖ Linguşeala ne place întotdeauna când se referă la calităţi care ne lipsesc.
Spune-i unui prost că e deştept, sau unui m incinos că e cel mai cinstit om
din lume, şi vă vor copleşi cu îmbrăţişările.
❖ Nu stă în firea omului să iubească pe acela care îl urăşte.
❖ Oam enii proşti nu sunt întotdeauna inofensivi: ei au suficientă minte să
zică ceva ce poate jigni sau calom nia pe aproapele lor.
❖ Oam enii prea vicleni dau adesea rateuri, crezându-i pe alţii m ai înţelepţi
sau, mai bine spus, mai vicleni decât sunt în realitate.
❖ Pe lângă legile statului mai există şi legile conştiinţei, care completează
neajunsurile legislaţiei.
❖ Niciun fel de beneficii, obţinute prin crimă, nu pot compensa pierderea
păcii sufleteşti.
❖ O m ilă greşit înţeleasă nu e doar o slăbiciune, ci şi se învecinează cu
nedreptatea şi e absolut păgubitoare pentru societate, fiindcă încurajează
viciile.
❖ Gelozia e precum guta: dacă această boală se află în sânge, niciodată nu
poţi fi sigur că nu se va răspândi dintr-odată, şi adesea acest lucru se
întâmplă din motive neînsem nate şi când te aştepţi m ai puţin.
❖ Fericit este cel care se consideră fericit.
❖ Un om nepărtinitor şi chibzuit nu se grăbeşte niciodată cu acuzările.

Denis Ivanovici Fonvizin

( 1 7 4 5 -1 7 9 2 )
Scriitor rus. Unul dintre cei mai vestiţi reprezentanţi ai realismului iluminist rus. Fonvizin
este autorul primei comedii ruse.
S-a născut într-o fam ilie bogată de nobili. în perioada 1755—1762, îşi fa ce studiile într-un
gimnaziu de pe lângă Universitatea din Moscova, apoi la Facultatea de Filozofie a Universităţii
din Moscova. Fonvizin a fo s t membru a l cercului form at în juru l unui poet vestit, Meraskov,
curator a l Universităţii din Moscova. în anul 1762, a început să lucreze ca traducător în
ColegiulAfacerilor Fxţem e şi s-a mutat la (Petersburg. în anii 1763—1769, a ocupat funcţia de
secretar a l ministrului Flagâin.
In anii 60 ai secolului a l XUlII-lea, Fonvizin şi-a form at definitiv concepţia filozofică. A
pledat pentru o educaţie universală, pentru eliberarea treptată a ţăranilor. Idealul lui în privinţa
organizării politice era monarhia luminată. Fonvizin a tradus din limba germană Fabulele
moralizatoare ale iluministului danez Ludwig Molberg, iar din limba franceză - tragedia lui
rVoltaire Auziră sau Americanii. înainte de moartea contelui (Panin, Fonvizin a scris Ca îndemnul
acestuia tratatul Eseu despre nimicirea oricărei forme de guvernare de stat în (Rusia şi despre
situaţia incertă a imperiuCui şi a suveranului însumi, care conţinea o critică aspră a domniei
despotice a Fhaterinei a II-a. în această perioadă, Fonvizin a scris primele sale opere originale,
Epistolă către slugile mele, ^umifov, Vanika şi (Retruşkg şi comedia socială (Brigadierul.
în anul 1769, Fonvizin a devenit secretar a l şefului Colegiului Afacerilor Externe, contele
M. (Panin, cu care împărţea aceleaşi vederi criticefa ţ ă de guvernul Ekgterinei a II-a. în calitate
 de diplomat, Tonvizin a călătorit prin “Europa. După aceste călătorii, a scris un număr de
scrisori interesante, în care a reflectat situaţia reală din Eranţa în pragul Revoluţiei. In anul
1781, Tonvizin a scris opera sa cea mai semnificativă, "Neisprăvitul, în care a demonstrat
influenţa negativă a ioSăgiei asupra form ării unei personalităţi. Comedia lui Tonvizin a avut
impact asupra dezvoltării teatrului rus realist, în particular, asupra creaţiei lui I. Rrîlov, A-
Qriboedov, M. Qogol, A ■ Ostrovsfi. In anul 1782, a demisionat şi şi-a dedicat timpul creaţiei
literare. în anul 1783, Tonvizin a puSlicat mai multe lucrări satirice care au stârnit indignarea
Elaterinei a Il-a.
încercările lui de a se manifesta în literatură au fo st reprimate de Ekaterina a Il-a: în
anul 1788, lui Tonvizin nu i s-a permis să-şi publice scrierile în cinci volume şi nici revista
„(Prietenul oamenilor cinstiţi sau Starodum” („gramatica generală de curte”, carefăcea parte din
revistă, se distribuia separat).
In anul 1786, Tonvizin a reuşit să publice anonim nuvela Callisfen. In ultimii ani de viaţă,
Tonvizin a suferit din cauza unei boli grave. în 1789, a început să scrie Mărturisire sinceră a
faptelor şi gândurilor mele, care a rămas neterminată.

❖ E oare fericit acela care e fericit de unul singur? Im aginează-ţi un om

care şi-ar îndrepta întreaga lui nobleţe num ai către binele personal, pe
care l-ar atinge în asemenea măsură încât să nu-şi mai dorească nimic. Iar
atunci întreg sufletul său ar fi surprins de o singură simţire, de o singură
teamă: că m ai devreme sau m ai târziu se va prăbuşi. Să fie oare fericit
acela care nu-şi mai doreşte nim ic şi care doar se teme?
❖ O situaţie nobiliară fără preocupări nobile nu înseam nă nimic.
❖ Este greu să trăieşti fără minte; ce poţi dobândi fără ea?
❖ în societatea sus-pusă există o mulţime de oam eni m eschini.
❖ în ochii oamenilor care gândesc, omul cinstit, dar fără rang înalt," este o
persoană respectabilă: virtutea poate înlocui orice, dar nim ic nu poate
înlocui virtutea.
❖ în ignoranţa omenească este consolator să consideri drept absurde lucrurile
pe care nu le cunoşti.
❖ M ita este imposibil să fie interzisă. Cum să rezolvi toate problemele doar
pe baza salariului?
❖ A fi măritată este acelaşi lucru cu a fi legată.
❖ Totul stă în imaginaţie. Păşeşte pe urmele naturii şi nu vei fi niciodată
sărac. Ascultă gura lum ii şi nu vei fi niciodată bogat.
❖ Orice om poate găsi în el suficientă putere ca să fie virtuos. Trebuie să
vrem un lucru cu tărie şi ne va uşor să nu înfăptuim ceea ce ne-ar atrage
mustrări de conştiinţă.
❖ Două m ii de iobagi fără demnitate boierească vor răm âne două mii de
iobagi, iar de demnitate fără aceştia - nici vorbă nu poate fi.
❖ Capriciile unui om nu le poate cuprinde nici Siberia întreagă.
❖ Dispoziţia proastă a oamenilor nedem ni de cinste nu trebuie să ne
m âhnească. Niciodată răul nu este dorit acelora care sunt dispreţuiţi,
ci, de obicei, acelora care au dreptul să dispreţuiască. Oam enii nu sunt
 invidioşi num ai pe bogăţie, şi nu num ai pe nobleţe: şi cel plin de virtute
îşi are partea ei de invidioşi.
❖ Femeia se poartă cast de obicei cu oam enii destoinici, şi mai rar cu
nesimţiţii.
//
❖ Nici eu nu ştiu pentru ce a fost creată lumea asta a noastră.
❖ Să ai inim ă şi suflet şi vei fi întotdeauna om.
❖ Cum să crezi că Dum nezeu, care ştie totul, nu cunoaşte tabelul nostru de
ranguri?
❖ Cum să nu fii mulţumit de inim ă când conştiinţa e curată!
❖ Cât de miloasă este soarta! Ea se străduieşte să-i adune laolaltă pe oamenii
care gândesc la fel, au aceleaşi gusturi, aceleaşi moravuri.
❖ Lăcomia face cu omul aceleaşi m inuni ca şi dragostea.
❖ Dragostea rar învinge lăcomia.
❖ Leneşul se teme de muncă şi atunci când lucrează, iar trândavul se teme în
general să se apuce de ceva. Leneşul e leneş m ai mult din cauze trupeşti,
iar trândavul e trândav m ai mult din cauze sufleteşti.
❖ In zilele noastre se publică multe absurdităţi nu din cauză că a crescut
num ărul ereticilor, ci din cauză că a crescut num ărul proştilor.
❖ Omul tânăr e ca ceara.
❖ Aşa cum soţul tău îşi ascultă raţiunea, la fel şi tu trebuie să-ţi asculţi soţul
şi
T veti
/ avea viată
/ îndestulată.
❖ Ştiinţa aflată în m âinile omului viciat este o arm ă cumplită pentru
săvârşirea răului. Educaţia înalţă doar sufletul virtuos.
❖ Acolo unde încep demnităţile, sinceritatea dispare.
❖ Iubirea faţă de soţul tău să nu se asemene cu prietenia, ci prietenia faţă de
el să se asemene iubirii. Aşa e mult m ai trainic.
❖ Nu e bogat cel care-şi numără banii cu scopul de a-i ascunde, ci acela
care-şi numără surplusul cu scopul de a-i ajuta pe cei care duc lipsă de
strictul necesar.
❖ Ignorantul fără suflet seamănă cu un animal. Cea m ai neînsem nată faptă
a lui duce la crimă.
❖ Nu se poate să nu îndrăgeşti normele virtuţii. Ele aduc fericirea.
❖ Un singur fel de cinstire trebuie să-l m ăgulească pe om - cea sufletească,
iar de cinstire sufletească este demn doar acela care nu şi-a cumpărat
rangul, şi nici n-a devenit nobil ca urm are a rangului.
❖ Să lăsăm averea copiilor? Dacă vor fi învăţaţi, se vor descurca şi fără
bogăţie, iar de ţi-e fiul prost, nicio bogăţie nu-1 va ajuta. A avea bani nu
înseam nă a avea demnitate. Un nătâng din aur tot nătâng e.
Omul cinstit invidiază faptele, nu rangurile; rangurile se obţin adesea
prin rugăminţi, iar cinstirea autentică se merită. E mult m ai cinstit să fii
ocolit, dar nevinovat, decât solicitat, dar lipsit de merite.
/
7 V
❖ Buna creştere dă adevăratul preţ al minţii. Fără ea, omul deştept e un
monstru.
❖ Inim a omului va răm âne întotdeauna aceeaşi, fie la Paris, fie în Rusia: ea
nu poate amăgi.
❖ Slavă Domnului că nu se pun taxe pe minţit. Cât de mulţi ar fi ajuns la
sapă de lemn!
❖ Conştiinţa, ca un prieten adevărat, previne înainte ca judecătorul să apuce
să pedepsească.
❖ Măsura nobleţei o evaluez după numărul faptelor pe care un om vestit
le-a săvârşit spre binele ţării sale. Şi nu după num ărul faptelor săvârşite
în folosul propriu din înfum urare; nu după num ărul oam enilor care îi fac
anticameră, ci după num ărul acelora satisfăcuţi de purtarea şi de faptele
acestuia.
❖ Fericit este e acela care-şi păstrează sentimentele şi la bătrâneţe.
❖ Dacă doreşti să ţi se poarte cinste întreaga viaţă,
❖ Tu tării
/
trebuie să îti
r
dedici fiinţa
r
toată.
❖ Acela care îl pomeneşte tot timpul pe Dumnezeu, îl poartă pe diavol în
suflet.
❖ Mintea şi ştiinţa se supun modei tot atât de mult precum cerceii şi
nasturii.
❖ Vitejia inim ii se dovedeşte în momentul atacului, iar curajul neclintit al
sufletului,' în toate încercările,' în toate situaţiile
t
vieţii.
t
Nu e nicio diferenţă
r
între curajul soldatului care, la vremea atacului, îşi pune viaţa în pericol,
şi curajul omului de stat care spune adevărul împăratului, îndrăznind
să-i stârnească mânia. Judecătorul care, fără să se teamă de răzbunarea şi
de am eninţările celui puternic, face dreptate celui lipsit de putere este, în
ochii mei, un erou.
❖ Cinstea este sufletul armoniei conjugale.

Benjamin Franklin
(1 7 0 6 -1 7 9 0 )
EiCozof om de ştiinţă, jurnaCist, editor şi poCitician american.
S-a născut [a (Boston. A fo s t a [ optuCea copiC înfam ida unui emigrant engCez. ‘T atăf Cui a
fo s t meşteşugar. Eranffin a primit o educaţie privată.
în anuC 1727, a înfiinţat Ca PfiCadeCpfia o tipografie proprie. (Editează, între anii 1729
şi 1748, ,flîie PennsyCvania Qazzette”. în anuC 1731, a înfiinţat prima 6i6Ciotecă pu6Cică din
America. în anuC1743, a fon dat Societatea AmericanăfiCozofică, iar în anuC1751, "Universitatea
din PennsyCvania. în perioada 1737-1753, EranfcCin a fo s t şefuCpoştei din statuC PennsyCvania.
In anii 1753—1774, a ocupat acelaşi post Ca niveCuC tuturor coConiiCor nord-americane. A
pCedat pentru desfiinţarea scCaviei. Conform opiniiCor saCe fiCosofice, Eranffin a fo s t un deist.
Cu jumătate de secoC înainte de Adam Smitk, eC a formuCat teoria costuriCor de producţie. A
eCa6orat teoria eCectricităţii modeme, a studiat fenomenuCeCectricităţii atmosferice şi a inventat
paratrăsnetuC. EranCCin a fo s t aCes memSru aCacademiilor de ştiinţe din mai muCte ţări, incCusiv
mem6m de onoare aCAcademiei de Ştiinţe din SanCt-Peters6urg, în anuC 1789.
 In anul 1776, a fo s t trimis în “Franţa în calitate de am6asador, cu scopul de a încheia o
alianţă împotriva Angliei. Franklin a fo st unul dintre autorii Declaraţiei de Independenţă a
Statelor Unite ale Americii (1776) şi ai Constituţiei americane (1787).

❖ Ateistul este un copil nefericit care încearcă în zadar să se convingă că

nu are tată.
❖ Bogăţia depinde în principal de două lucruri: de hărnicie şi de cumpătare,
cu alte cuvinte, nu pierde nici timpul, nici banii, şi foloseşte-le pe amândouă
în chip optim.
❖ Un imperiu mare, la fel şi o plăcintă mare, se m ănâncă m ai uşor de la
margini.
❖ Căsnicia fără iubire poate da naştere iubirii în afara căsniciei.
❖ Fratele nu întotdeauna ţi-i prieten, dar prietenul îţi este întotdeauna ca
un frate.
❖ Fii politicos cu toţi, sociabil cu mulţi, dar fam iliar doar cu unii.
❖ Fiţi atenţi cu cheltuielile mărunte: o gaură cât de mică poate scufunda o
corabie mare.
❖ A fi modest cu cel superior e o datorie, cu cel egal ţie, e un sem n de
politeţe, iar cu cel inferior, un sem n de nobleţe.
❖ La vârsta de douăzeci de ani pe om îl domină dorinţa, la treizeci, raţiunea,
iar la patruzeci, judecata.
❖ în această lume, oam enii se salvează nu datorită credinţei, ci datorită
lipsei acesteia.
❖ Indiferent de situaţia în care se află, oam enii pot găsi şi confort, şi
disconfort.
❖ în râuri şi în guvernele proaste lucrurile cele m ai uşoare ies la suprafaţă.
❖ în această lume, două lucruri sunt de neevitat: m oartea şi taxele.
❖ Omul bun trebuie să aibă şi unele neajunsuri, ca să nu-şi indispună
prietenii.
❖ Probabil că dintre toate pasiunile noastre înnăscute, cel mai greu de biruit
este m ândria; oricât ai camufla-o, oricât te-ai lupta cu ea, înăbuşi, reprima -
ea răm âne întreagă şi din când în când iese la iveală.
❖ E uşor să vezi, greu e să prevezi.
❖ Entuziasm ul e fiul ignoranţei.
❖ Timpul înseam nă bani.
❖ Timpul este materialul din care e făcută viaţa.
❖ Avantajul de a deţine bani constă în aceea că te poţi folosi de ei.
❖ Toţi filozofii sunt înţelepţi în sentinţele lor, dar proşti în comportament.
❖ Nu te grăbi să-ţi alegi prietenii, şi cu atât m ai puţin să-i schimbi.
❖ Ochiul stăpânului face m ai mult decât m âinile lui.
❖ Supărarea are întotdeauna motive, dar acestea sunt rareori întemeiate.
❖ Oam enii trufaşi urăsc trufia altor persoane.
❖ Să te mândreşti cu ceea ce ştii e ca şi cum ai orbi din pricina luminii.
❖ M ândria care se hrăneşte la prânz cu deşertăciune primeşte la cină
dispreţ.
❖ Dacă escrocii ar cunoaşte toate avantajele onestităţii, atunci, de dragul
câştigului, ar înceta să m ai escrocheze oameni.
❖ Dacă timpul este lucrul cel m ai preţios, atunci pierderea de timp este cea
m ai m are dintre pierderi.
❖ Dacă ne-am vărsa conţinutul portofelului undeva în interiorul capului,
nim eni nu va putea să ni -1 fure.
❖ Dacă oamenii, având o religie, sunt atât de răi, cum ar fi dacă n-ar
avea-o?
❖ Dacă nu acorzi înţelepciunii atenţie, ea se va răzbuna cu siguranţă pe
tine.
❖ Dacă vei cumpăra ceva ce nu-ţi trebuie, vei fi în curând nevoit să vinzi
ceva ce-ti
/ este necesar.
❖ Dacă doreşti să-ţi prelungeşti viaţa, redu-ţi poftele.
❖ Dacă vreţi să aflaţi neajunsurile unei fete, lăudaţi-o în prezenţa priete­
nelor ei.
❖ Dacă vrei să ai timp liber, nu-ţi pierde vremea în zadar.
❖ Dacă vrei să dormi bine, ia-ţi cu tine în pat o conştiinţă curată.
❖ E nepoliticos să închizi gura prostului, dar e o cruzim e să-l laşi să
vorbească m ai departe.
❖ Plugarul care stă în picioare e superior unui gentleman care stă în
genunchi.
❖ înainte de a ţine cont de un moft, ţine cont dece ai în portofel.
❖ Dintre toate medicamentele, cele m ai bune sunt odihna şi abstinenţa.
❖ Omul ocupat e rareori vizitat de puturoşi: muştele nu se înghesuie la oala
care fierbe.
❖ Ce folos aduce noua voastră invenţie?
/ Dar ce folos aduce un nou-născut?
❖ Cheia pe care o foloseşti des străluceşte întotdeauna ca una nouă.
❖ Clopotul cheam ă oam enii la biserică, dar el însuşi nu ascultă niciodată
predicile.
❖ Coroana nu te vindeca de durerile de cap.
❖ Motanul cu mănuşi nu prinde şoareci.
❖ Creditorii au o memorie mai bună decât debitorii.
❖ Cel care înţelege lumea m ai bine, o iubeşte cel m ai puţin.
❖ Cel care aprinde flacăra conflictului şi zgândără tăciunii, să nu se plângă
dacă-i sar scântei în ochi.
❖ Cine te înşeală m ai des decât o faci tu însuţi?
❖ Cel care crede că banii rezolvă toate problemele poate fi bănuit că e în
stare de orice de dragul banilor.
❖ E m ai uşor să înăbuşi prim a dorinţă decât să potoleşti ce urmează după
ea.
❖ E m ai uşor să construieşti două sobe decât să faci rezerve de lemne pentru
una singură.
❖ Lenea e rugina m inţii şi corpului.
❖ Lenea face din orice lucru unul dificil.
❖ Lenea e ca rugina, ea te distruge mai repede decât te oboseşte munca.
❖ Cel m ai bun medic e acela care cunoaşte ineficienţa majorităţii leacurilor.
❖ Iubeşti viaţa? Atunci nu pierde timpul, fiindcă timpul este materialul din
care este făcută viaţa.
❖ Am anţii, călătorii şi poeţii sunt gata să plătească num ai ca să fie
ascultaţi.
/
❖ Nu există duşmani mici.
❖ Cel care se pricepe la găsit justificări, rareori se mai pricepe şi la altceva.
❖ Mulţi oam eni au ajuns la sapă de lemn fiindcă au vrut să cum pere un pic
m ai ieftin.
„Al m eu" e m ai bun decât „al nostru"
❖ M âncăm pentru plăcerea proprie şi ne îm brăcăm pentru plăcerea
celorlalţi.
/
❖ Noi îi num im sălbatici deoarece m oravurile lor diferă de ale noastre, pe
care le socotim o culm e a curtoaziei. Ei cred la fel despre moravurile lor.
❖ Onoarea adevărată e hotărârea de a face în orice situaţie ceva folositor
pentru majoritatea oamenilor.
❖ Nu există un război bun sau o pace rea.
❖ Nu îndreptarea unei greşeli, ci perseverarea în ea înjoseşte onoarea
oricărui om sau a unei societăţi
/ umane.
❖ A nu-ţi controla muncitorii înseam nă a le oferi propriul portofel, gata
deschis.
❖ Nu lăsa pe m âine ce poţi face azi.
❖ Nu-1 poţi ajuta pe cel care nu vrea să asculte sfaturi.
❖ Niciodată nu te aştepta la nenorociri şi nu te nelinişti în legătură cu ceva
ce, poate, nu se va întâm pla niciodată.
❖ Nimic de prisos.
❖ Nimic din cele necinstite nu poate fi benefic.
❖ Un sot bun face cât două soţii bune: cu cât m arfa e mai rară, cu atât e mai
f / '

scumpă.
❖ Un ou azi e mai bun decât o găină mâine.
❖ îm prumută bani unui duşman şi ţi -1 vei face prieten; îm prumută bani
unui prieten şi-l vei pierde.
❖ Experienţa este o şcoală preţioasă, dar ce să faci dacă pentru proşti nu
există un altfel de şcoală.
❖ Absenţii sunt mereu vinovaţi; cei prezenţi au m ereu posibilitatea de a se
justifica.
❖ Prim a fază a nebuniei e să te crezi înţelept, a doua - să vorbeşti despre
asta, a treia - să refuzi sfaturile.
❖ Cel care îşi sacrifică libertatea de dragul siguranţei nu merită nici libertate,
nici siguranţă.
❖ Nu uitaţi că banii au capacitatea de a se înmulţi.
❖ Pune stăpânire pe activităţile tale; nu aştepta ca ele să pună stăpânire pe
tine.
❖ Atâta tim p cât nu poţi fi sigur nici măcar în privinţa unui minut, nu irosi
de pom ană nici măcar o oră.
❖ Prim a lecţie a copilului să fie supunerea; apoi, a doua poate fi tot ce crezi
de cuviinţă
/ că e necesar.
❖ Desfrâul ia m icul dejun cu Bogăţia, prânzeşte cu Sărăcia, cinează cu
M izeria şi merge la culcare cu Ruşinea.
❖ Se culcă şi se scoală devreme - iată ce-1 face pe om sănătos, bogat şi
deştept.
❖ Din momentul în care oam enii au învăţat să gătească, ei m ănâncă de două
ori mai mult decât le-o cere natura.
❖ Popoarele libere trebuie să-şi apere libertatea fără odihnă şi cu o vigilenţă
plină de râvnă.
❖ Legile prea blânde sunt rar respectate, legile prea aspre sunt rar puse în
aplicare.
❖ Cel care are răbdare poate obţine orice îşi doreşte.
❖ Unde domneşte foamea, legile nu se respectă; unde legile nu se respectă,
domneşte foamea.
❖ Comerţul nu a adus deocamdată niciun popor la sapă de lemn.
❖ Cumpătarea pune lemne pe foc, carne în cratiţă, pâine pe masă, dă
credit statului, bagă bani în buzunar, menţine puterea în corp, dă naştere
înţelepciunii în cap, şi păstrează bunăstarea în familie.
❖ Trei schim bări de domiciliu fac cât un incendiu.
❖ Trei oam eni pot păstra un secret, dacă doi dintre ei sunt morţi.
^ Munca este m am a fericirii.
❖ feste greu de im aginat câtă putere poate avea omul asupra materiei.
,❖ Băieţii mici au jucăriile lor, băieţii în vârstă au jucăriile lor. Diferenţa este
doar de preţ.
♦^Oboseala este cea mai bună pernă.
❖ învaţă-ţi copiii să tacă. De vorbit, vor învăţa şi singuri.
❖ Celibatarul e o fiinţă nedesăvârşită; el seamănă cu jumătatea unui foarfece.
❖ Omul este un anim al făcător de unelte.
❖ Omul nu trăieşte din ceea ce mănâncă, ci din ceea ce digeră. Acest lucru
se referă la fel de bine şi la minte şi la corp.
❖ Omul este uneori m ai generos atunci când are bani m ai puţini decât
atunci când are m ai mulţi; asta poate ca să nu dea de gândit că n-ar avea
deloc...
❖ Citeşte mult, dar nu prea multe cărţi.
❖ Orice începe cu mânie, se term ină în ruşine.
❖ Ca să fii satisfăcut de situaţia ta, compar-o cu o situaţie m ai rea.
❖ Aş fi de acord să-mi retrăiesc viaţa de la început şi până la sfârşit. Voi cere
doar dreptul, de care se folosesc scriitorii, de a corecta la a doua ediţie
greşelile din prima.
❖ Nu voi vorbi nim ic rău despre nim eni, ci voi spune tot ce ştiu mai bun
despre fiecare.

Johann Wolfgang Von Goethe

( 1 7 4 9 -1 8 3 2 )
Poet german, ilustru gânditor şi om de ştiinţă, una dintre cele mai de seamă personalităţi
ale culturii universale.
S-a născut la Franffurt pe (Main. „De la tată a moştenit severitatea, / modul de viaţă,
înfăţişarea, / De la mamă —temperamentul/ şi pasiunea pentru basme”, a scris e l într-una din
poeziile sale târzii.
Primele încercări de a scrie versuri datează de la vârsta de opt ani. Educaţia primită acasă
nu a fo s t foarte severă şi s-a desfăşurat iniţial sub supravegherea tatălui său, urmată apoi de
trei ani de studenţie la Universitatea din Leipzig, care i-au oferit suficient timp pentru a-şi
împlini dorinţa de a citi şi de a încerca toate genurile şi stilurile Iluminismului, astfel încât la
vârsta de 19 ani, atunci când boala l-a forţa t să întrerupă studiile, e l deja cunoştea tehnicile
poeziei şi dramaturgiei şi era autorul unui număr mare de lucrări, cele mai multe dintre care,
ulterior, au fo st distruse. In mod intenţionat, a păstrat ciclul de poezii Annette, dedicate Annei
Ratharina Schonkgpf fiica proprietarului cârciumii din Leipzig, unde goethe lua masa adesea,
şi comedia pastorală Capriciile îndrăgostitului.
La Strasbourg, în perioada 1770-1771, goethe a studiat dreptul, iar în următorii patru
ani, la Tranhfurt, a fo s t liderul unei revolte împotriva principiilor literare stabilite de J. Ch.
gottsched (1700—1766) şi a teoreticienilor Iluminismului.
Cei unsprezece ani petrecuţi la curtea de la Weimar (1775-1786), unde a fo st prieten şi
consilier a l tânărului duce R ari August, au schimbat din rădăcini viaţa poetului, goethe,
neobosit creator şi organizator de baluri, mascarade, tombole, spectacole de amatori, vânători
şi picnicuri, curator a l parcurilor, monumentelor şi muzeelor de arhitectură, s-a aflat în centrul
societăţii de la curte. F l a devenit membru a l Consiliului ducal, iar mai târziu, ministru de
stat; a fo s t responsabil de drumuri, taxe, finanţe şi lucrări publice, proiecte de minerit etc. şi
a studiat mulţi ani geologia, mineralogia, botanica şi anatomia comparativă. Dar cele mai
multe bucurii i-a adus dialogul zilnic cu Charlotte von Stein. Emotivitatea şi iconoclasmul
revoluţionar aC perioadei pCine de „Turtună şi Avânt” (Sturm un <Drang) au rămas în trecut;
acum, ideaCuriCe vieţii Cui (joetfie sunt cumpătarea şi autocontroCuC, ecbiCibruC, armonia şi
perfecţiunea cCasică a formei. In Coc de genii remarcabiCe, eroii Cui sunt acum persoane oSişnuite
(cartea autobiografică (Poezie şi adevăr, romaneCe Anii de ucenicie ai [ui VCdhelm 'Meister, Anii
de peregrinări ai [ui VCdfieim (Meister, o coCecţie de poeme Cirice <Ba[ada de Est şi de Vest). în
opera safiCozofică de căpătâi, tragedia Taust (1808—1832'), pCină de ideiCe ştiinţifice aCe vremii,
eC înfăţişează căutarea sensuCui vieţii, aflându-C în faptă. OpereCe Cui Qoethe au fo s t puse pe
muzica Cui (Beetboven, Cjounod.

❖ Cele mai multe dintre m inţile simple trăiesc din construirea de castele
din cărţi de joc, cu toate că şi cea m ai statornică dintre ele arareori duce
la bun sfârşit construcţia în timpul vieţii sale.
❖ Lupta dintre ceea ce e vechi, stabil, constant şi evoluţie, prelucrare şi
transform are e mereu aceeaşi. Orice ordine duce în cele din urmă la
apariţia pedantismului; pentru a scăpa de acesta, ordinea este distrusă, iar
lucrurile merg astfel o vreme, până când se observă necesitatea restabilirii
ordinei.
❖ A fi om înseam nă a fi luptător.
❖ în natură exista zone accesibile şi inaccesibile. Trebuie să înţelegem acest
lucru şi să-l tratăm cu respect. Om ul care nu înţelege acest lucru, poate
să se chinuiască toată viaţa pentru ceva care îi este inaccesibil. în schimb,
omul care este destul de inteligent să se lim iteze doar la zona accesibilă,
exam inând-o din toate părţile şi consolidându-şi cunoştinţele, va putea,
într-o anum ită măsură, să pătrundă şi în zona inaccesibilă. Oricum va
trebui să admită că în natură există ceva misterios şi înţelegerea acestui
lucru depăşeşte capacităţile umane.
❖ Marele pasiuni sunt ca bolile fără leac... Iar leacurile care le-ar putea
vindeca fac boala să fie şi m ai periculoasă. Pasiunile sunt viciile şi virtuţile,
doar că m ai puternice.
❖ Credinţa nu este începutul, ci sfârşitul oricărei înţelepciuni.
❖ Sensibilitatea faţă ceva bun şi m ăreţ este rar întâlnită la oam eni şi, de
aceea, în viata
r de zi cu zi,' este m ai bine să m enţinem
r aceste considerente
nerostite şi să le exprim ăm num ai în m ăsura în care este necesar pentru
a dobândi unele avantaje faţă de alţii. Omul recunoaşte şi preamăreşte
num ai acel lucru de care este el însuşi capabil, dar întrucât însăşi
existenţa altor persoane îşi are rădăcinile în mediocritate, acestea recurg
la trucuri viclene: insultă în toate felurile ceea ce, în literatură, chiar
merită a fi dezaprobat, deşi poate că ar conţine o sămânţă bună, pentru
ca m ediocritatea pe care ei o laudă să se înalţe şi mai sus.
❖ Timpul ţine la drepturile sale nu num ai în ce-i priveşte pe oameni, dar şi
în ce priveşte monumentele.
❖ Tot ceea ce acum creşte şi înfloreşte, fie că sunt copii străini sau ai mei, e
vorba de viaţă, nu-i aşa, de viaţă? Ce altceva îm i poate am inti că exist şi
în ce chip exist?
❖ Orice iniţiativă, ca şi orice om, suferă din cauza epocii în egală măsură în
care îşi află şi avantajele.
❖ Oam enii rem arcabili nu sunt niciodată nerecunoscători.
❖ Scopurile mari, chiar şi nerealizate, ne sunt m ai dragi decât scopurile
mici, chiar dacă au fost atinse.
❖ Vorbeşte convingător, cuvintele şi influenţa asupra oam enilor se vor ivi
de la sine.
❖ De parcă dragostea ar avea ceva în comun cu raţiunea!
❖ Atenţia adevărată constă tocm ai în faptul că transform ă instantaneu orice
m ărunţiş în ceva semnificativ.
❖ Dacă pierzi binele - nu pierzi mult, dacă-ţi pierzi onoarea - pierzi mult,
dacă-ţi pierzi curajul - pierzi totul. Pentru a trăi învaţă să învingi.
❖ Sufletul şi trupul sunt de nedespărţit.
❖ Dacă omul se va ocupa de studierea corpului său sau a stării de spirit,
numaidecât se va declara bolnav.
❖ Viaţa omului este asemenea unei strategii. începem să o desluşim numai
când campania a luat sfârşit.
❖ Şi greşeala poate fi utilă câtă vreme suntem tineri, numai de nu am târî-o
cu noi până la bătrâneţe.
❖ Să descoperi ceva de unul singur e minunat, dar să ştii şi să apreciezi ceea
ce descoperă alţii, să fie oare mai puţin decât a crea? Omul este capabil să
se cunoască doar prin intermediul altor oameni.
❖ Din păcate, omul are prea multe motive pentru a se proteja de om. Cei cu
intenţii rele sunt foarte mulţi, nu puţini sunt şi cei ticăloşi, iar pentru a
trăi cum trebuie nu sunt suficiente doar faptele bune.
❖ în fiecare zi trebuie să asculţi
/ măcar un cântec,' să adm iri un tablou frumos
şi, dacă se poate, să citeşti m ăcar o m axim ă înţeleaptă.
❖ Oricât de mult ar acoperi ceaţa şi norii lumina, ea întotdeauna ajunge
la noi... Această observaţie m-a făcut să afirm - în creaţiile mele poetice,
ştiinţifice şi artistice -dom inaţia lum inii asupra ceţii, evidentului asupra
presim ţirii, astfel încât, prin înfăţişarea aspectului exterior al fenomenului,
putem determ ina întotdeauna ceea ce se află în interior.
❖ Când zeii se arată oamenilor, aceştia din urmă, de obicei, nu-i recunosc.
❖ Cine tinde spre un anum it lucru trebuie să fie capabil să se şi lupte pentru
aceasta, altfel nu are absolut niciun sens să se apuce de ceva.
❖ Cine stă mult pe gânduri, nu ia întotdeauna cele m ai bune decizii.
❖ Cine se cunoaşte pe sine şi puterea limitelor sale?
❖ Oare calea cutezătoare să fie doar a celui curajos?
❖ Numai timpul îţi va arăta ce-ai dobândit,
❖ Ce ai greşit şi ce ai reuşit.
❖ Cel ce îşi doreşte imposibilul îm i este drag.
❖ Dragostea este un lucru ideal, căsătoria, unul real, confundarea realului
cu idealul niciodată nu răm âne nepedepsită. Oam enii din toate timpurile
au preferat am urgul zilelor senine, dar tocm ai în amurg apar fantomele.
❖ Pe oam enii în masă îi unesc doar prejudecăţile şi îi frăm ântă numai
pasiunile, iar acest lucru de multe ori întunecă şi perturbă un scop nobil.
Dar, în ciuda acestui fapt, toată lumea obţine rezultate excelente, dacă
nu pe loc, atunci în viitor, dacă nu în chip nemijlocit, atunci sub forma
rezultatului final.
❖ Noi nu suntem niciodată m ai departe de dorinţele noastre ca atunci când
ni se pare că am pus stăpânire pe ceea ce dorim.
❖ Gândirea e o retortă! Trebuie să aştepţi până când conştiinţa ta s-a copt.
întuneric, în lături! înainte de a crea, dedică-te ştiinţei în întregime.
❖ Cele m ai m ari dificultăţi apar acolo unde le aşteptăm cel mai puţin.
❖ Nu ne cultivă iluzia a ceea ce oamenii ar putea fi, ci cunoaşterea a ceea ce
au fost şi sunt ei cu adevărat.
❖ Nu totul ce face un meşter excepţional este făcut în chip excepţional.
❖ Meşteşugul doar nu e suficient: m âna şi ochii... Creierul este cel mai
important.
❖ Nerecunoştinţa este rezultatul slăbiciunii.
❖ Ura e un sentiment activ de nemulţumire; invidia e un sentim ent pasiv.
De aceea, să nu te surprindă dacă invidia se transform ă repede în ură.
❖ Nu există nicio prostie care să nu poată fi corectată cu ajutorul raţiunii şi
nu există nicio înţelepciune care să nu poată fi afectată de prostie.
❖ Nu, nu cred că natura e frum oasă în toate m anifestările ei. Aspiraţiile ei
sunt mereu bune, dar condiţiile lor de m anifestare nu le ajută întotdeauna
să se arate pe deplin.
❖ Nimeni de sus nu a prezis că acţiunile omului sau suferinţele lui îl pot
înnobila.
❖ Nicio activitate, care trebuie să dureze mult timp şi chiar să devină
vocaţie şi mod de viaţă, nu trebuie începută printr-o sărbătoare.
Sărbătoreşte doar ce a fost încheiat cu succes; oricare din evenimentele
de inaugurare epuizează dorinţa şi puterea care ar trebui să ne stimuleze
şi să ne însoţească în eforturile noastre ulterioare. Din toate sărbătorile,
cea a căsătoriei e cea mai potrivită, întrucât ea mai mult decât oricare altă
sărbătoare trebuie să se petreacă în linişte, smerenie şi speranţă.
❖ Tratându-ne semenii după cum merită, nu facem decât să le provocăm
m ai mult rău. Tratându-i ca şi cum ar fi mai buni decât sunt în realitate,
le dăm motive să devină m ai buni.
❖ Există doar o singură nefericire pentru om... atunci când este obsedat de
o idee care nu are nicio influenţă asupra vieţii reale sau care îl distrage
de la muncă.
❖ Curajul nu poate fi nici învăţat, nici dezvăţat.
 Secolul al XVIII-lea

❖ Proprietatea caracteristică a omului o reprezintă dorinţa de a începe totul

de la capăt...
❖ Prima dragoste a tinereţii inocente este întotdeauna îndreptată spre
sublim. Natura parcă ar vrea ca unul dintre sexe să sesizeze în celălalt
bunătatea şi frumuseţea.
❖ Comportamentul este oglinda în care fiecare îşi reflectă chipul.
❖ Nevoia omului de a se spovedi nu va pieri niciodată.
❖ Oam enii încetează să mai observe curcubeul, dacă acesta durează un
sfert de oră.
❖ Cea m ai ridicolă dorinţă e aceea de a fi plăcut tuturor.
❖ Acţionând printre cei mici, te îm puţinezi, iar printre cei mari, te
îmbogăţeşti.
❖ Slăbiciunile oam enilor distinşi sar în ochi în mod deosebit, dar cât am fi
vrut ca aceştia să fie lipsiţi de ele.
❖ Gândurile îndrăzneţe joacă rolul pionilor în jocul de şah: pier, dar asigură
victoria.
❖ Judecătorul care nu e în stare să pedepsească, se face în cele din urmă
complicele infractorului.
❖ Fericirea este adesea comparată cu o sferă, fiindcă ambele se rostogolesc
cu repeziciune; această comparaţie e de două ori justificată, întrucât ea
conţine şi un al doilea sens. Sfera nem işcată se arată observatorului ca fiind
desăvârşită, închisă în sine, o fiinţă autosuficientă şi, de aceea, asemenea
celui fericit, nu poate să atragă prea mult timp atenţia asupra sa. Orice
m ulţumire, orice împăcare, indiferent din ce rezultă, sunt simple. Fericiţi
suntem doar pentru noi înşine...
❖ Ceea ce pluteşte în văzduh şi ceea ce are nevoie de timp se poate ivi
concomitent într-o sută de capete fără să fie vorba de niciun fel de
imitare.
❖ Numai omul înzestrat cu o sensibilitate deosebită poate deveni cel mai
rece şi cel mai ferm. El este nevoit să se ascundă sub o carapace dură...
Dar această carapace îi devine de multe ori povară. Am nevoie de sunete
puternice, vii. Se spune că Napoleon, care a fost un tiran, iubea muzica
fină, iar eu, probabil pentru că nu sunt tiran, iubesc muzica vie, veselă,
zgomotoasă. Om ul tinde mereu să fie ceea ce nu este cu adevărat.
❖ Cel ce se răzvrăteşte îm potriva adevărurilor raţionale, le aţâţă flacăra;
scânteile zboară în toate părţile şi aprind lumina. înţelepciunea este doar
în adevăr.
❖ Faptele au o putere nelim itată asupra m inţilor majorităţii oamenilor şi
ceea ce părea imposibil îşi găseşte locul alături de obişnuit, de îndată ce
s-a întâmplat.
❖ Deşi lumea întreagă avansează, tinerii, de fiecare dată, trebuie să o ia de
la început.
❖ Omul se cunoaşte doar în măsura în care cunoaşte lumea.
❖ Cu cât creaţia poetică e m ai originală şi mai inaccesibilă raţiunii, cu atât
mai bine.
❖ Ce e cel m ai greu? - Ceea ce ţi se pare cel m ai uşor: să vezi cu ochii ceea
ce ai chiar în fata
/ ochilor!
❖ Străinătatea nu-ţi va fi niciodată patrie.

William Hazlitt
(1 7 7 8 -1 8 3 0 )
Scriitor, eseist, critic Citerar romantic, pubCicist engCez. S-a form at într-un coCegiu teoCogic.
<Din anuC 1810, a coCaborat activ cu presa CiberaCă, de opoziţie. PubCicistica Cui VU JCazCitt
demască nedreptatea sociaCă (antoCogia O masă rotundă, scrisă în coCaborare cu J.SC.L. JCunt),
sau înfăţişează portrete expresive, uneori cu o tentă critică, aCe poCiticieniCor contemporani
(antoCogia .Spintuf vremiij. în eseuC istorico-Citerar Conferinţă despre drama engCeză a epocii
eiizabethane, a anaCizat poetica Cui Sbabespeare în cadruCesteticii romantice, subCiniindbogăţia
vieţii şi actuaCitatea creaţiei acestuia în vremea sa. JCazCitt a dezvoCtat tradiţiiCe începute de P,
SteeCe şi J. Addison, opereCe Cuifi i n d considerate drept eyempCe cCasice aCe eseisticii engCeze.

❖ Prosperitatea este un pedagog priceput, dar nefericirea îl întrece.

❖ Bogăţia moleşeşte mintea, iar lipsurile o întăresc.
❖ în invidie, printre altele, este înrădăcinată şi iubirea de dreptate.
❖ Ne căim pentru faptele bune m ai mult decât pentru cele rele.
❖ Chiar şi în viciu există diviziunea muncii. Unii se dedau cugetărilor, alţii
acţionează.
/
❖ Un gând preferat este o bogăţie pentru toată viaţa.
❖ Filozof adevărat este acela care poate să uite de sine.
❖ Iubirea noastră de sine se poate strecura prin orice fantă.
❖ Unii dau prom isiuni pentru plăcerea de a le încălca.
❖ Când nu m ai este scandalos, un gând încetează să m ai fie interesant.
❖ Oam enii cei mai făţarnici sunt păcăliţi mai des decât ceilalţi.
❖ Aspiraţia spre putere este la fel inerentă omului, ca şi închinarea în faţa
autorităţii sau a în faţa sa însuşi. Prim a trăsătură ne face tirani, iar cea
de-a două ne face robi.
❖ Acela care iubeşte să lupte pentru dreptate, nu abuzează, de obicei, de ea.
❖ Omul este singurul animal care râde şi plânge; pentru că el este singurul ani­
mal care îşi dă seama de diferenţa dintre ceea ce este şi ceea ce ar trebui să fie.

Georg Wilhelm Friedrich Hegel

(1 7 7 0 -1 8 3 1 )
PiCozofşi poet german, creator aC teoriei sistematice a dialecticii în baza ideaCismuCui obiectiv.
SCegeCa început prin a împărtăşi teoria antropoCogică a Cui Kgnt. A tins către o cunoaştere
a omului în întregime, a dezvoltat o metafizică antropologică originală care avea drept ţel
cunoaşterea omului. Ulterior, Hegel a dizolvat tematica antropologică în reflecţii generale
asupra esenţei şi importanţei spiritului. In Frelegeri de filozofie a religiei, Hegel meditează
asupra H6ertăţii, asociind-o cu problema menirii omului, a naturii acestuia. Hegel introduce
două definiţii contradictorii ale omului, „omul este bun de la natură" şi „omul este rău de la
natură”, încercând să confrunte aceste două sensuri şi să demonstreze nu atât divergenţa dintre
ele, cât inseparabilitatea care le caracterizează.
Creaţia artistică şi ştiinţifică a lui Hegel ocupă o poziţie unică în cultura occidentală
a secolelor XUlII-XIX, în aspiraţia către cunoaşterea universală şi integrală, înţelegerea şi
viziunea asupra lumii ca un ansamblu de form e de viaţă care se dezvoltă organic la toate
nivelurile de existenţă, unde, după cum afirmă gânditorul, nu este „nimic durabil, nimic în
repaus, nimic definitiv", unde totul, dimpotrivă, „este în mişcare continuă”. Cunoaşterea lumii
poate f i posibilă doar „reacţionândfiresc în toate circumstanţele şi privind lucrurile aşa cum
sunt ele în realitate”, adică „trăind în idee”, studiind fenomenele în unitatea lor armonioasă,
depăşind dualismul dintre Dumnezeu şi lume, dintre limbă şi lucru, dintre experienţa subiectivă
şifenomenele exterioare. Matura şi cunoaşterea umană se află într-o armonie profundă (vizibilul
şi cel care vede, lumina soarelui şi ochii), de aceea cunoaşterea naturii de către om este, după
Hegel, şi o autocunoaştere a naturii prin om.
Afirmând, pe de o parte, identitatea deplină a interiorului cu exteriorul, a văzutului cu
nevăzutul, a substanţei cu fenomenul, Hegel, pe de altă parte, percepe natura ca pe ceva
intim, ca pe o taină care, după cum consideră el, este sesizată de om doar prin răsfrângerile şi
reflectările care străbat întreagă lume a naturii şi eticii.
Operele fundamentale ale lui Hegel sunt Fenomenologia spiritului (1807), .Ştiinţa logicii
(1812-1815), Enciclopedia ştiinţelor filozofice, Fazele filozofiei dreptului.

❖ înţelepciunea presupune ca beneficiul propriu să nu fie văzut drept ţel al

conduitei morale, deşi poate fi o consecinţă a acesteia.
❖ înţelepciunea constă în a nu distruge starea altora şi de a o păstra de
dragul ei înseşi.
❖ Căsătoria este o dragoste juridică; prin această definiţie, din dragoste se
exclude tot ce e trecător, capricios şi subiectiv.
❖ A-ţi fi propriul stăpân şi sclav pare un privilegiu în raport cu situaţia în
care omul e sclavul altui om.
❖ în prim ii ani de viaţă, cea mai im portantă este educaţia maternă, fiindcă
moralitatea trebuie să fie im plantată într-un copil ca sentiment.
❖ Inspiraţia nu e nim ic altceva decât starea celui care, cuprins de inspiraţie,
se cufundă cu totul într-un lucru, este absorbit în întregim e de acesta, şi
care nu se potoleşte până când nu găseşte o formă artistică potrivită, până
ce nu i se dă o ultim ă cizelare, până când nu este adusă la desăvârşire.
❖ Politeţea
/ e un sem n de bunăvoinţă / şi
* de consim ţire
r de a face servicii,' în
special faţă de aceia cu care nu ne aflăm în relaţii strânse de amiciţie sau
prietenie.
❖ Fapta exterioară nu se deosebeşte de cea interioară. într-o faptă rea, şi
intenţia este, în esenţă rea, şi nu bună.
❖ O voinţă care nu decide nimic, nu este o voinţă reală: cel lipsit de caracter
nu ajunge niciodată până la soluţii.
❖ Educaţia are drept scop să-l facă pe om o fiinţă independentă, şi anume o
fiinţă
/ cu o voinţă
/ liberă.
❖ Pentru acela care el însuşi nu este liber, nici ceilalţi nu sunt liberi.
❖ Virtutea este ceva universal, cerut tuturor oamenilor, nu ceva înnăscut, ci
ceva dobândit de către individ ca urm are a activităţii sale proprii.
❖ Virtutea a devenit o artă care trebuie şi poate fi însuşită, dar a cărei soartă
s-a dovedit a fi ciudată: în timp ce celelalte arte au fost perfecţionate şi o
generaţie a învăţat de la alta, num ai moralitatea, în mod evident, nu s-a
răspândit, în această situaţie fiecare fiind nevoit să înveţe de la început,
fără să se poată folosi de experienţa generaţiilor anterioare.
❖ Prietenia se bazează pe asem ănarea caracterelor şi a intereselor în
privinţa unui lucru comun, şi nu pe plăcerea pe care o prim eşti din partea
persoanei altuia.
❖ Omul prost îşi urm ează înclinaţiile şi, din pricina lor, îşi uită obligaţiile.
❖ Omul prost consideră necesară îndeplinirea obligaţiilor sale, dar nu are
voinţa de a-şi ghida înclinaţiile şi obiceiurile.
❖ Dacă voinţa se agaţă doar de m ărunţişuri, de ceva lipsit de conţinut, se
transform ă în încăpăţânare. Aceasta din urm ă seamănă cu caracterul, dar
nu are şi conţinutul acestuia.
❖ Răul nu este nim ic altceva decât lipsa de concordanţă dintre „a fi" şi „a
trebui"
❖ Dacă faptele contrazic teoria mea, atunci cu atât m ai rău pentru fapte.
❖ Dacă un om îşi alege drept ţel ceva trecător, adică neesenţial, nesemnificativ,
e vorba despre un interes îndreptat nu spre lucrul dat, ci spre sine...
Aşa este, de exemplu, vanitatea morală, atunci când un om se bazează
în acţiunile sale pe superioritatea sa şi, în general, m anifestă mai mult
interes faţă de sine însuşi decât faţă de treaba pe care o are de făcut.
❖ Idealul reprezintă orice realitate sub forma adevărului ei cel m ai înalt.
❖ Dintre toate atitudinile imorale, atitudinea conform căreia copiii sunt
consideraţi
/ asemenea sclavilor e cea m ai imorală.
❖ Dintre toate responsabilităţile faţă de ceilalţi, cea mai im portantă este
sinceritatea în vorbă şi în faptă.
❖ A rta are un rol extrem de activ în realizarea obiectivelor raţiunii,
/ ' fiindcă
ea pregăteşte terenul pentru moralitate, astfel încât, atunci când aceasta
vine, găseşte jum ătate din treabă deja făcută, şi anume, eliberarea din
jugul sensibilităţii.
❖ Adevărul mijloacelor constă în adecvarea acestora cu scopul.
❖ Adevăratul folos personal se obţine doar printr-un com portam ent moral.
❖ Adevărata politeţe ar trebui să fie văzută ca datorie, fiindcă în general
trebuie să nutrim o atitudine binevoitoare fată
/ de alţii.
/
❖ Fiecărui om trebuie... să i se ceară să-şi descopere caracterul. Omul
cu caracter se impune celorlalţi, fiindcă ei ştiu cu cine au de-a face în
persoana lui.
►Referitor la morală: supremaţia ei constă în a reuşi ca vina şi suferinţa
inim ii noastre să fie îngropate în ea, iar inim a să devină propriul său
mormânt.
►De caracter ţine în primul rând acea parte formală a energiei cu care
omul, fără să se abată de la calea deja aleasă, îşi urmăreşte scopurile şi
interesele, păstrându-şi în toate acţiunile sale acordul cu sine însuşi.
►
Fiecare operă de artă aparţine timpului său, poporului său, mediului său.
►
Fiecare vrea să fie mai bun decât lumea înconjurătoare şi se consideră mai
bun decât ea. Acela care e cu adevărat mai bun încarnează această lume
mai bine decât alţii.
/
►Atunci când un om realizează o faptă morală, nu poate fi considerat,
num ai dintr-atât, un virtuos; el e virtuos num ai dacă această comportare
reprezintă trăsătura de bază a caracterului său.
►
Principiul moral se referă cu precădere la mentalitate şi intenţie. însă aici
e im portant ca nu num ai intenţia, dar şi fapta să fie bună.
►
Trebuie să ne dorim ceva măreţ, dar trebuie să şi putem crea ceva măreţ;
în caz contrar, aceasta este o dorinţă neînsemnată. Laurii unei singure
dorinţe
/ sunt frunze uscate care nu au fost verzi niciodată.
►
Pe cât de necesară e voinţa pentru cel care perseverează în atingerea unui
scop rezonabil, pe atât de respingătoare este încăpăţânarea.
►
Nu ceea ce există ne trezeşte simţul nerăbdării şi al suferinţei, ci faptul că
nu e aşa cum ar trebui să fie.
►
Nu e nobil să ascunzi adevărul atunci când trebuie să-l spui, fiindcă astfel
te um ileşti şi pe tine însuţi, şi pe cei din jur. Nu trebuie însă să spui
adevărul, dacă acesta nu este menit pentru cei ce ascultă sau dacă nu au
dreptul să-l audă.
* Nevoiaşul, în sine, nu este acelaşi lucru cu unul avut. De voinţa lui depinde
dacă vrea să se prezinte în calitate de nevoiaş. El va dori acest lucru doar
în cazul în care va fi convins că eu îl voi considera egalul meu.
►
Nimic din ce este m ăreţ în lume nu se face fără pasiune.
►
Morala e o formă de supunere în libertate.
►Morala trebuie să se prezinte sub înfăţişarea frum useţii.
►Morala e raţiunea
/ voinţei.
/
►Omul moral este conştient de conţinutul necesar al activităţii sale...
şi acest lucru nu produce niciun fel de pagubă libertăţii sale, ba chiar
dimpotrivă, numai m ulţum ită conştientizării devine aceasta o libertate
reală şi substanţială, spre deosebire de fărădelege, care reprezintă o
libertate lipsită de conţinut şi doar posibilă.
►Obligaţiile omului se îm part în patru categorii: obligaţie faţă de sine, faţă
de familie, faţă de stat şi faţă de alte persoane în general.
►Una dintre definiţiile fundam entale ale principiului onoarei e aceea că
nim eni nu trebuie să dea altora, prin faptele sale, un avantaj asupra sa
însuşi.
❖ Răspunsul la întrebările care lasă filozofia fără răspuns constă în faptul că
întrebările trebuie formulate altfel.
❖ M oralistului pedant i se poate spune că conştiinţa este o făclie a moralei,
care lum inează calea cea dreaptă; iar când se abate de la această cale, se
stinge.
❖ Prim ele relaţii necesare în care o persoană intră în contact cu altele sunt
relaţiile de familie. Aceste relaţii, e adevărat, au şi o latură juridică, dar
aceasta se supune laturii morale, principiului dragostei şi încrederii.
❖ în relaţiile cu prietenii trebuie să fii cât m ai puţin o povară. Cel mai delicat
ar fi să nu ceri de la prietenii tăi niciun fel de servicii.
❖ în prim ul rând trebuie dobândit un comportament în conformitate cu
legea şi cu o dispoziţie morală; num ai atunci com portam entul moral ca
atare se va ivi, fără niciun fel de prescripţii legislative.
❖ Compasiunea adevărată o reprezintă retrăirea justificării morale a celui
care suferă.
❖ Operele de artă autentice sunt nemuritoare şi răm ân accesibile, oferind
plăcere în toate tim purile şi tuturor popoarelor.
❖ Ajutorul nu trebuie să fie acordat îm potriva dorinţei celui căruia îi e
destinat.
❖ Adevărul e rostit la locul şi la tim pul potrivit atunci când contribuie la
realizarea unui lucru.
❖ Legea lasă dispoziţiei o libertate totală. Morala, însă, se referă la dispoziţie
şi cere ca fapta să fie săvârşită din respect faţă de datorie. în consecinţă,
şi felul de a acţiona conform cu legea este moral, dacă este determ inat de
respectul faţă de lege.
❖ Referitor la moralitate, singurul adevăr se află în cuvintele înţelepţilor
antichităţii: a fi moral înseam nă a trăi conform obiceiurilor din ţara ta.
❖ Mintea se poate form a fără inimă, iar inima, fără minte; există inimi
unilaterale, iraţionale şi m inţi lipsite de inimă.
❖ Limba este un mijloc extraordinar de puternic, dar trebuie să ai multă
m inte ca să te poţi folosi de el.
❖ Cea m ai im portantă necesitate e necesitatea de a cunoaşte adevărul.
❖ Omul liber nu este invidios, ci recunoaşte cu bucurie că ceva e m ăreţ şi
sublim şi se bucură de existenţa acestuia.
❖ Legătura dintre două persoane de sexe opuse, numită căsătorie, nu
este doar o uniune anim ală naturală şi nu doar un contract civil, ci, în
prim ul rând, o uniune morală, creată în baza sentimentelor de dragoste
şi încredere reciprocă, care îi transform ă pe soţi într-un întreg.
❖ Bufniţa M inervei zboară doar odată cu lăsarea amurgului.
❖ Conştiinţa, spre deosebire de legi, este lipsită de drepturi în cadrul
statului; omul nu poate face apel la conştiinţă, căci unul are o conştiinţă,
iar altul - o alta. Pentru ca să existe o conştiinţă justă, e necesar ca ceea
ce el consideră a fi just, să fie astfel în chip obiectiv.
❖ Ruşinea este începutul m âniei îm potriva a ceea ce n-ar trebui să se
întâmple. Ruşinea reprezintă o mânie uşoară pe tine însuţi, deoarece ea
conţine în sine o reacţie faţă de contradicţia dintre ceea ce eşti şi ceea ce
trebuie şi vrei să fii.
❖ Este fericit cel ce şi-a întocm it existenţa în aşa chip, încât corespunde
particularităţilor caracterului lui.
❖ Taina fericirii constă în capacitatea de a ieşi din cercul propriului „eu"
❖ Talentul fără geniu nu se înalţă prea mult deasupra nivelului simplei
virtuozităţi.
/
❖ Deoarece căsnicia conţine sentimente, ea nu este absolută, ci instabilă
şi conţine în sine posibilitatea destrămării. însă legislaţia ar trebui să
împiedice la cel m ai înalt nivel realizarea acestei posibilităţi şi să protejeze
moralitatea îm potriva capriciului.
❖ Un singur om m-a înţeles; dar nici acela, la drept vorbind, nu m-a
înţeles.
/
❖ Doar prin realizarea celor m ai m ari scopuri omul descoperă în sine un
caracter puternic care devine sprijin pentru cei din jur.
❖ încăpăţânatul insistă asupra poziţiei sale doar pentru că aceasta e poziţia
lui, el insistă asupra ei fără un temei rezonabil, adică fără ca poziţia lui să
reprezinte ceva de valoare universală.
❖ Caracterul reprezintă determ inarea formei voinţei şi a interesului care te
fac să fii important.
❖ Omul nu trebuie să se teamă de forţa externă care-1 copleşeşte, ci de puterea
morală care îi determină gândirea liberă [...] astfel încât, pronunţându-se
îm potriva ei, omul se răzvrăteşte îm potriva sa însuşi.
❖ Omul e nemuritor m ulţum ită cunoaşterii. Cunoaşterea, gândirea formează
rădăcina vieţii şi a nem uririi lui.
❖ Omul este nevoit să se lupte cu necesitatea, stabilită de natură. Datoria sa
morală constă în cucerirea libertăţii prin intermediul propriilor acţiuni şi
judecăţi.
❖ Omul trebuie să se respecte pe sine şi să se considere demn de ceva cât
m ai înalt. El nu are cum exagera în propriile sale gânduri supremaţia şi
curajul spiritului.
❖ Omul nu este nimic altceva decât şirul faptelor sale.
❖ Omul nu va deveni stăpânul naturii, până când nu va deveni stăpân pe
sine.
❖ Om enirea a fost eliberată nu atât de înrobire, cât prin înrobire. Căci
brutalitatea, zgârcenia, nedreptatea sunt esenţa răului; omul care nu se
eliberează de rău nu este apt de morală, iar disciplina l-a lipsit anume de
această dorinţă.
/
❖ Ce este datoria? Deocamdată nu avem un alt răspuns, decât următorul:
faptul de a realiza ceva corect şi de a avea grijă de binele propriu şi de al
celorlalţi.
/
❖ în ceea ce priveşte o vocaţie anume, care pare a fi destin, trebuie să se
înlăture forma necesităţii exterioare. Trebuie să-ţi alegi destinul liber, să-i
rezişti şi să-l realizezi.
❖ Pentru ca fapta mea să aibă o valoare morală, încrederea mea trebuie să
fie legată de ea. Nu este morală fapta realizată din frica de a fi pedepsit
sau din dorinţa de a crea o impresie bună despre sine.
❖ Pentru ca fapta să aibă o valoare morală, trebuie să determ inăm dacă este
dreaptă sau nedreaptă, dacă este bună sau rea.

Heinrich Heine
( 1 7 9 7 -1 8 5 6 )
Poet şi prozator, critic şi publicist romantic german, ce-şi are CocuCaCături de J.W. Cjoetfe,
J.C.P- SchiCCer şi g.E. Lessing.
S-a născut Ca (DusseCdorfi într-o famiCie de evrei. A urmat variate studii, fa p t care a
contri6uit Caformarea Cui ca persoană cu o concepţie cosmopoCită. P)upâfrecventarea unei şcoCi
evreieşti private, a studiat Ca Ciceu, unde obiecteCe erau predate în Cimbafranceză, uneori chiar
de către preoţi catoCici.
încercările saCe de a se ocupa de comerţ s-au dovedit a f i Cipsite de succes, iniţiaCCa Pranbfurt,
apoi Ca Jfamburg. A studiat Ca Bonn, Cjottingen şi Berlin, unde a suferit o puternică influenţă
din partea (ui CjogoC în ceCe din urmă, s-a întors Ca Cjottingen, unde, în 1825, a devenit doctor
în drept. P)upă ce Prusia, în 1823, a anuCat drepturiCe cetăţeneşti aCe evreiCor, Tfeine a devenit
un duşman aC regimuCui prusac, deşi, conform exemplului muCtor contemporani, adoptase
CuteranismuC. Schimbarea oficiaCă a reCigiei nu i-a oferit niciun priviCegiu, întrucât opereCe Cui
deranjau conducerea mai muCt decât reCigia sa.
In sfera intereseCor Cui Tfeine, roCuCprincipaCi-a aparţinut întotdeauna Citeraturii. La Bonn
eC C-a cunoscut pe %,‘W.T. SchCegeC şi a urmat cursuriCe acestuia; Ca BerCin, devenind deja om
de Citere, a intrat în grupuC Citerar aC RaheCei Vamhagen. PrimeCe saCe versuri au fo s t pubCicate
în 1817; prima cuCegere de (Poezii a văzut Cumina tiparuCui în 1821, iar primuC cicCu de poezii,
Intermezzo dric, în 1823. Şi-a încercat eforturiCe şi în pubdcistica podtică.
După universitate, JCeine avea intenţia de a fa ce practică în domeniuCjuridic Ca JCamburg,
însă a preferat activitatea Citerară. PrimuC din ceCe patru voCume aCe operei saCe Tă61ouri ie
călătorie i-a adus faim a, şi de aici mai departe şi-a câştigat existenţa prin scris. în această
perioadă, Sfeine călătoreştefoarte muCt, petrece trei-patru Cuni în Anglia, apoi în ItaCia, unde
rămâne vreme îndeCungatâ; aceste căCătorii i-au servit drept materiaCpentru următoareCe voCume
aCe operei Ta 6 lo u n ie călătorie. Concomitent, îşi preCucra versuriCe şi, drept rezuCtat, a creat
Cartea cântecefor, muCte versuri fiin d puse pe muzica Cui P. Schubert şi a Cui R_. Schuman. în
anuC 1829, Johann %otta i-a propus Cui Tfeine să devină coeditor aCziaruCui său din Miinchen,
Noile anale politice universale. JCeine a acceptat propunerea, dar în 1831, contând pe funcţia
de profesor (pe care nici nu a obţinut-o), a abandonat postuC de redactor.
Revoluţia din iuCie 1830 i-a oferit un răspuns Ca întrebarea ce să fa c ă mai departe: în
mai 1831, părăseşte germania şi se stabiCeşte pentru totdeauna în Paris. în 1834, Jdeine face
cunoştinţă cu tânăra vânzătoare Augustine Crescence Mirat, pe care mai târziu a imortaCizat-o
în versuri, sub numeCe de MatiCda (în 1841, ei s-au căsătorit). în 1835, în Prusia, (Reichstagul
a interzis opereCe unui şir de autori poCitici progresişti ai „Tinerei germanii”, inclusiv opereCe
Cui JCeine. în 1840, Jfeine a reînceput să publice în „gazeta generală” diverse texte despre
viaţă pariziană, iar în 1854 publică o carte cu titlul Tu teţia. Acestea au fo st uCtimeCe saCe
experienţe în domeniuCjurnalisticii; a început să scrie versuri, care ocupă o poziţie privilegiată
în creaţia sa, drept dovadă fiin d cărţile editate una după alta: (Atta Trofi, Versuri noi etc. în
acea perioadă, poetul avea sănătatea zdruncinată: certurile în familie, ca urmare a decesului
unchiului în 1844, au acutizat 6oala care, în 1848, l-a ţintuit la pat. însă această nenorocire nu
a pus capăt activităţii sale literare. Deşi 6oala i-a transformat viaţa într-o suferinţă continuă,
energia creatoare a lui Heine a crescut considerabil, creând în această perioadă Romanţele
şi ciclul ^Poezia anilor 1853 şi 1854, după care a urmat încă o culegere, publicată însă post-
mortem.
Heine se stinge din viaţă la Dans, la 17 februarie 1856. A fo st înmormântat la cimitirul
Montmartre.

❖ Autorul se obişnuieşte în cele din urm ă cu publicul său, de parcă ar fi o

fiinţă în carne şi oase.
❖ Alexandre Dumas fură din trecut pentru a îmbogăţi prezentul. în artă nu
există a şasea poruncă.
❖ Englezii iau în gură o duzină de cuvinte monosilabice, le mestecă, le
înghit şi le scuipă - iată ce se numeşte limbă engleză.
❖ Englezii şi italienii, deopotrivă, am intesc de nişte statui cu vârfurile
nasurilor tocite.
❖ Nu l-am citit pe Auffenberg. Presupun că seamănă cu Arlincourt - dar
nici pe acesta nu l-am citit.
❖ Ah! Asta a fost demult! Eram tânăr şi prost pe atunci. Acum sunt bătrân
şi prost.
❖ Dum nezeu există; dar ar fi o m are fărădelege să afirm că „eu cred în
Dum nezeu"
❖ Dum nezeu îm i va ierta prostiile pe care le-am spus la adresa Lui, aşa
cum eu iert greşiţilor mei prostiile pe care le-au scris împotriva mea, deşi,
din punct de vedere moral, erau la un nivel la fel de jos faţă de m ine pe
cât sunt şi eu faţă de Tine, Doamne!
❖ Să fi fost ea, oare, binefăcătoare, nu ştiu; cert e că a fost obraznică
întotdeauna, iar obrăznicia la femei e partea bună a drumului spre
virtute.
❖ Se poate oare ca poezia să fie o boală a omului, aşa cum perla e o
excrescenţă dureroasă de pe urm a căreia suferă sărm ana moluscă?
❖ în sticle văd ororile care vor fi produse de conţinutul acestora; se pare că
în faţa mea apar sticle cu monştri, şerpi şi larve din muzeul de ştiinţe ale
naturii.
❖ în artă forma reprezintă totul, materialul nu are nicio valoare. Staub ia
pentru un frac cusut din postav propriu tot atât cât pentru un frac cusut
din postavul clientului. El motivează aceasta prin faptul că plata o cere
pentru croială, iar stofa o dăruieşte.
❖ în Italia, muzica a devenit o naţiune. La noi, în nord, lucrurile stau cu
totul şi cu totul altfel: acolo muzica s-a făcut om şi se numeşte Mozart
sau Meyerbeer.
❖ în literatură, ca şi în pădurile sălbatice ale Americii de Nord, fiii îşi ucid
părinţii atunci când aceştia ajung bătrâni şi slabi.
❖ în literatură, ca şi în viaţă, fiecare fiu are un părinte pe care în unele
cazuri nu -1 cunoaşte, iar în altele, ar vrea să se dezică de el.
❖ în dragoste, ca şi în religia romano-catolică, există un purgatoriu prealabil,
în care, înainte de a ajunge în veşnicul infern, te obişnuieşti cu ideea că
te vor frige.
❖ în scrisoarea dedicată amicului: „Dacă nu-mi trim iţi urgent patruzeci de
taleri, voi îndura foamea din cauza ta"
❖ în operele unor scriitori la modă găsim urme ale naturii, nicidecum o
descrierea a acesteia.
❖ în creaţiile tuturor marilor poeţi, nu există, în principiu, personaje
secundare, fiecare personaj fiind, în felul său, un erou.
❖ în fond, nu contează pentru ce mori; dar dacă mori pentru ceva drag, o
astfel de moarte caldă şi adevărată e mai bună decât o viaţă rece şi falsă.
❖ în vrem urile întunecate, cel mai bine era să conduci popoarele prin
intermediul religiei, căci în întuneric, orbul e cel m ai bun ghid: el
deosebeşte drumul şi cărările m ai bine decât cel care vede.
❖ în teorie, religia modernă este dispersată, în idee este moartă, dar continuă
să trăiască mecanic, ca musca răm asă fără cap, care, deşi nu vede, continuă
să se rotească şi să zboare.
❖ Marele geniu se formează cu ajutorul altui geniu nu atât prin asimilare,
cât cu ajutorul neînţelegerii.
❖ întreaga lume e ruptă în două. Fiindcă inim a poetului e centrul lumii,
în tim purile noastre, ruperea ei ar fi cea mai dureroasă. Prin inim a mea
trece m area ruptură a lumii.
❖ în Franţa nu există atei, iar respect faţă de Dum nezeu nu a m ai rămas nici
atât cât cineva să se deranjeze să-l nege.
❖ Formula magică prin care m undirele noastre roş-albastre cuceresc inimile
femeilor m ai repede decât prin galanteria mustăţii: „Mâine voi pleca şi
probabil nu mă voi întoarce niciodată"
❖ Voltaire ilum inează amabil feţele m ai-m arilor lumii cu aceeaşi lampă cu
care le ilum inează goliciunea.
❖ Toţi oam enii sănătoşi iubesc viaţa.
❖ Toată averea mea o las m oştenire soţiei, cu condiţia ca ea să se recăsătorească.
Vreau să fiu sigur că cel puţin un bărbat va plânge moartea mea.
❖ Intrând în biserică, am simţit prospeţimea fizică şi spirituală a vântului
răcoros ce sufla uşor. Orice s-ar spune, catolicismul e o religie bună pe
timp de vară.
❖ Oricine se căsătoreşte se aseamănă cu un doge căruia îi este dat să se
însoare cu M area Adriatică: el nu ştie ce se ascunde în sufletul celeia cu
care se căsătoreşte: comori, perle, monştri, furtuni nemaivăzute?
❖ Unde se term ină femeia, acolo începe bărbatul nechibzuit.
 Secolul al XVIII-lea

❖ Scopul primordial al celui care montează o operă e să facă astfel încât

muzica să nu deranjeze pe nimeni.
❖ Cel mai sincer adevăr înfloreşte doar drept urm are a celei m ai sincere
iubiri.
❖ Cel ce încearcă să acopere propria nenorocire prin meritele strămoşilor
săi dă dovadă de prostie.
❖ Proştii consideră că pentru a pune stăpânire pe Capitoliu trebuie mai
întâi să atace gâştele.
❖ Principiul homeopatic conform căruia femeia ne scapă de femei se
confirm ă cel m ai bine în practică.
❖ Atunci când m isionarii danezi au încercat să impună creştinism ul
groenlandezilor, aceştia din urmă i-au întrebat: acolo, în paradisul creştin,
există foci? Obţinând un răspuns negativ, ei au declarat cu tristeţe: în
acest caz, paradisul creştin nu se potriveşte pentru groenlandezi, care nu
pot exista fără foci.
❖ Memoria brută a poporului păstrează doar numele asupritorilor şi pe ale
eroilor de război asupritori, dar viteji. Pomul om enirii uită de grădinarul
liniştit care l-a îngrijit pe frig, l-a udat pe timp de secetă şi l-a protejat
îm potriva dăunătorilor: însă acesta păstrează cu cinste numele, încorporate
fără m ilă în scoarţă
/ de suliţa
/ din otel.
/
❖ Da, femeile sunt periculoase; dar cele frum oase nu sunt chiar atât de
periculoase ca cele care posedă mai mult capacităţi intelectuale, decât
fizice. Primele s-au obişnuit ca bărbaţii să le facă curte, pe când cele din
urm ă vin în întâm pinarea orgoliului bărbaţilor şi, ademenindu-i prin
şiretlicuri, se înconjoară de mai mulţi admiratori.
❖ Dagherotipia stă m ărturie îm potriva opiniei amăgitoare, potrivit căreia
arta ar fi o imitaţie a naturii. Natura singură aduce în acest caz dovezi
pentru cât de puţin înţelege din artă, cât de jalnic îi iese totul atunci când
se apucă de artă.
❖ O doamnă e acea fiinţă care începe să nu mai fie tânără.
❖ Copiii sunt mai tineri decât noi, ei încă mai ţin minte cum au fost şi ei
pomi şi păsări şi, de aceea, încă m ai sunt în stare să-i înţeleagă; noi suntem
prea bătrâni, avem prea multe griji, iar capul ne este plin de jurisprudenţă
şi de versuri de calitate proastă.
❖ în dragoste nu există ziua de ieri, dragostea nu se gândeşte la ziua de
mâine. Ea tinde lacom spre ziua de azi, dar această zi îi trebuie toată,
absolută, împlinită.
❖ Oricine poate fi virtuos în singurătate; viciile au întotdeauna nevoie de
doi.
❖ Bunătatea întotdeauna învinge frumuseţea.
❖ Datoriile ţin locul vechiului destin din tragediile naţionale ale timpurilor
noastre.
❖ Este suficient să văd că cineva neagă existenţa lui Dumnezeu, că mă
cuprinde o nelinişte ciudată, o groază melancolică, cum am simţit atunci,
 în New Bedlam din Londra, când, fiind înconjurat de o mulţime de nebuni,
m i-am pierdut din vedere ghidul. „Dumnezeu e tot ceea ce există" şi orice
negare a Lui înseam nă negarea vieţii, înseam nă moarte.
❖ Este uimitor faptul că soţul Xantipei a putut deveni un filozof atât de
mare. A trecut prin atâtea dispute - să m ai poţi şi gândi! Insă el n-a putut
scrie, i-a fost imposibil: de la Socrate nu a rămas nicio carte.
❖ Unica frum useţe pe care o cunosc e sănătatea.
❖ în cazul în care întreaga Europă s-ar transform a într-o închisoare totală,
ar răm âne o poartă de scăpare: aceasta e America, şi, mulţum im lui
Dum nezeu, poarta e m ai mare ca închisoarea însăşi.
❖ Dacă m area pasiune pune stăpânire pe noi pentru a doua oară în viaţă,
nu mai avem, din păcate, aceeaşi încredere în nem urirea ei...
❖ Dacă Dumnezeu, pe bună dreptate, pretinde la prim ul loc în activitatea de
creaţie, atunci lui Shakespeare, cu siguranţă, i se cuvine locul al doilea.
❖ Dacă-i acordăm o oarecare preferinţă lui Goethe în faţa lui Schiller, e
numai datorită acelui fapt nesemnificativ că Goethe, dacă i s-ar fi cerut
să înfăţişeze în opera sa, în chip detaliat, un poet, ar fi fost în stare să-l
descrie pe Frederick Schiller cu toţi Hoţii, Piccolominii, Luizele, M ăriile
şi Fecioarele lui.
❖ Dacă ochiul tău te duce în ispită, scoate-1. Dacă m âna ta te duce în ispită,
tai-o. Dacă limba ta te duce în ispită, muşc-o. Iar dacă te duce în ispită
gândirea ta, fă-te catolic.
❖ Dacă o persoană doreşte să se împuşte, are toate motivele să o facă. Dar
cunoaşte el oare aceste motive? - iată care-i întrebarea. Până în ultimul
minut suntem victimele propriei comedii. Murind de durere de inimă, ne
plângem de durerea de dinţi.
❖ Sunt lucruri între cer şi păm ânt pe care nu sunt în stare să le înţeleagă
nici filozofii şi nici cei m ai obişnuiţi dintre cei proşti.
❖ Există un umor al ideilor, un amestec al gândurilor care nu s-au mai
întâlnit niciodată unul cu altul în capul omului - căsătoria civilă între
glumă şi înţelepciune.
❖ Calea ferată distruge spaţiul.
❖ Ura femeii este de fapt aceeaşi iubire, doar că în sens invers.
❖ Femeia este măr şi şarpe concomitent.
❖ Femeile cunosc doar o singură metodă să ne fericească şi treizeci de mii
de metode să ne nenorocească.
❖ Femeile fac istoria, deşi istoria reţine numai numele bărbaţilor.
❖ In urm a vitelor obeze vin cele slabe, în urm a celor slabe vine lipsa
completă a cărnii de vită.
❖ S-a observat că clericii din toată lumea - rabini, muftii, dominicani,
consilieri consistori, popi, bonzi, pe scurt, tot corpul diplomatic al lui
Dum nezeu - sunt caracterizaţi de un aer asemănător de familie, tipic
oamenilor cu aceleaşi îndeletniciri.
❖ Apoi Liszt a interpretat „Marş la execuţie" de Berlioz, un m are opus, care,
dacă nu mă înşel, a fost compus de tânărul m uzician în dim ineaţa zilei
nuntii
/ sale.
❖ D in ură faţă de naţionalişti, sunt aproape gata să-i iubesc pe comunişti.
❖ Im aginea de pe monedă - un obiect ce nu este indiferent în politică.
Deoarece oam enii iubesc atât de mult banii şi îi contemplă cu dragoste,
de multe ori, copiii îşi însuşesc trăsăturile acelui monarh al cărui chip este
gravat pe monedă şi sărmanul monarh ajunge să fie bănuit că ar fi tatăl
supuşilor săi.
❖ Iliada, Platon, bătălia de la Marathon, Moise, Venus, Catedrala de la
Strasbourg, Revoluţia Franceză, Hegel, vapoare etc. - toate acestea sunt
idei reuşite în visul creator al lui Dumnezeu. Dar va veni vremea când
Dum nezeu se va trezi, va strănuta somnoros şi lumea se va topi fără urmă
sau, orice e posibil, nici m ăcar nu ar fi existat vreodată.
❖ Uneori mi se pare că capetele francezilor sunt la fel ca şi cafenelele lor,
acoperite în întregim e cu oglinzi în interior, astfel încât fiecare idee care
le vine în cap se reflectă de nenumărate ori: un dispozitiv optic, prin care
cele m ai lim itate şi sărace capete sunt prezentate ca fiind cele m ai bogate
şi geniale. Aceste capete, la fel ca şi cafenele sclipitoare, îi orbesc complet
pe săracii germ ani, atunci când vin pentru prim a dată la Paris.
❖ Uneori mi se pare că diavolul, nobilimea şi iezuiţii există doar pentru că
noi credem în ei. In ceea ce priveşte diavolul, putem spune că acest lucru
este cu siguranţă adevărat, pentru că până acum a fost văzut num ai de
credincioşi.
❖ Unii îşi im aginează că ştiu exact cum arată pasărea, dacă au văzut oul din
care a ieşit ea.
❖ Unii trebuie bătuţi cu băţul în timpul vieţii. După moarte nu mai pot fi
pedepsiţi, nici necinstiţi.
❖ Ironia este întotdeauna elementul principal al tragediei. Cel mai
monstruos, cel mai cumplit, cel mai rău lucru posibil, pentru a nu deveni
lipsit de poezie, trebuie să fie reprezentat într-o haină colorată amuzant,
condimentată cu haz. Prin urmare, în R eg ele Lear, Shakespeare ne spune
cea m ai groaznică glumă prin gura clovnului, de aceea Goethe a ales
pentru cea m ai teribilă operă, pentru Faust, forma teatrului de păpuşi,
iar cel m ai m are poet, însuşi Dum nezeul nostru, a picurat umor în toate
scenele teribile ale vieţii
/ noastre.
❖ Un democrat adevărat scrie, ca şi poporul, sincer, simplu şi prost.
❖ Istoricii care vor să facă ei înşişi istoria seamănă cu actorii germ ani
obsedaţi de pasiunea de a scrie ei înşişi piesele.
❖ Istoria evreiască e minunată, însă evreii moderni strică im aginea strămo­
şilor lor care puteau fi apreciaţi la un nivel mult m ai înalt decât grecii şi
romanii. Mi se pare că dacă evreii ar dispărea şi dacă cineva ar afla că
undeva se află un reprezentant al acestui popor, ar fi călătorit sute de ore
ca să-l vadă şi să-i strângă m âna - dar acum suntem ocoliţi!
 Secolul al XVIII-lea

"> Istoria literaturii este un cim itir mare, unde fiecare descoperă morţii pe
care îi apreciază sau cu care este rudă.
❖ D in păcate nu se poate stabili niciodată cu siguranţă când anume devine
dragostea în cea m ai mare măsură asemănătoare cu infernul şi când cu
raiul, la fel cum nu se poate stabili dacă acolo te aşteaptă îngeri mascaţi
în diavoli sau diavoli m ascaţi în îngeri.
❖ Fiecare epocă dobândind noi idei, dobândeşte şi ochi noi.
❖ Fiecare autor, oricât de vestit ar fi, tinde ca scrierile lui să impresioneze.
Chiar şi în Biblie, acele m emorii dumnezeieşti, se spune foarte limpede că
El a creat omul pentru slava şi cinstea Sa.
❖ Fiecare om este o lume care se naşte şi moare o dată cu el; sub fiecare
piatră de m ormânt se află istoria lumii întregi.
❖ Aşa cum într-un pahar cu apă e cuprinsă întreaga lume a micilor anim ale
neobişnuite, care sunt martore ale puterii dumnezeieşti ca şi uriaşele bestii,
tot astfel şi cel mai mic alm anah al muzelor conţine o multitudine de
poetaştri m inusculi care trezesc exploratorului nu m ai puţin interes, decât
cei mai m ari elefanţi ai literaturii. Dum nezeu este mare cu adevărat!
r

❖ Aşa cum Mahomed a fost cămilar, până când îngerul l-a însărcinat să
devină prooroc, ar fi rămas nu doar cămilar, ci pur şi simplu cămilă, dacă
nu s-ar aprins înaintea lui o lumină nouă.
❖ Oricât de îngrozitor ar fi războiul, el arată puterea spirituală a omului
care aruncă o provocare celui mai puternic adversar ereditar - moartea.
❖ Aşa cum oam enii înţelepţi sunt de multe ori nechibzuiţi, tot aşa şi cei
nechibzuiţi se remarcă prin înţelepciune.
❖ Aşa cum teatrele ard de câteva ori înainte de a renaşte ca pasărea phoenix
din cenuşă, înălţându-se într-o construcţie fastuoasă, tot aşa se întâmplă
şi cu unii bancheri: construcţia actuală, după trei sau patru falimente,
străluceşte ca niciodată. După fiecare incendiu se înalţă cu o măreţie şi
mai mare - probabil, creditorii nu au fost asiguraţi.
❖ Preotul catolic umblă de parcă cerul ar fi proprietatea lui; cel protestant,
dimpotrivă, umblă de parcă ar fi arendat cerul.
❖ O carte are nevoie de termene ca şi copilul. Totul se întâmplă repede,
cărţile scrise în câteva săptămâni trezesc în m ine o prejudecată cunoscută
îm potriva autorului. O femeie decentă nu aduce pe lume copilul înainte
de expirarea termenului de nouă luni.
❖ Atunci când Domnului în ceruri îi este urât, deschide geamul şi priveşte
bulevardele pariziene.
❖ Când ochii criticului sunt întunecaţi de lacrim i, părerea lui contează mai
puţin.
❖ Când viciul este grandios, indignează m ai puţin. Englezoaica, ruşinată de
statueta nudă, a fost mai puţin şocată la vederea uriaşului Hercule: „La
asemenea dimensiuni, lucrurile nu mi se m ai par atât de indecente"
❖ Când se întâlnesc bucătăresele, vorbesc despre domnii lor, iar când se
întâlnesc autorii germ ani, vorbesc despre editorii lor.
❖ Când pleacă eroii, în arenă apar clovnii.
❖ Cândva credeam că cea m ai cumplită este infidelitatea femeii şi, pentru a
mă exprim a cât se poate m ai cumplit, am numit femeile şerpoaice. Dar,
vai! Acum ştiu sigur: cel m ai cumplit este faptul că ele nu sunt chiar
şerpoaice, căci şerpii pot să-şi schim be pielea în fiecare an şi să întinerească
în noua lor piele.
❖ Pe cine vrea Jupiter să pedepsească, pe acela îl face poet.
❖ Rimele frum oase rareori servesc drept cârje pentru o gândire şchioapă.
❖ Criticii sunt asemenea portarilor în faţa uşilor la balul de la palat: ei îi
pot lăsa să treacă pe cei îmbrăcaţi cum trebuie, să-i reţină pe cei îmbrăcaţi
necorespunzător şi pe cei care nu au bilet de intrare, dar de intrat înăuntru
nu pot.
❖ Cine iubeşte poporul, trebuie să-l ducă la baie.
❖ Este uşor să-i ierţi pe duşmani când nu ai destulă m inte să le faci rău şi e
uşor să fii nevinovat cu nasul plin de bube.
❖ Lessing spune: „Dacă ar fi să-i tăiem braţele lui Rafael, el oricum ar fi
pictor" La fel am putea spune şi noi: „Dacă ar fi să-i tăiem capul acestui
domn, oricum ar fi pictor", - ar continua să picteze şi fără cap şi nim eni
nu ar fi observat că nu are deloc cap.
❖ Linguşeala este necesitatea stringentă a bărbaţilor chipeşi, a căror
specialitate constă tocm ai în aceasta: a fi bărbaţi chipeşi.
❖ Dragostea e o durere de dinţi în inimă.
❖ Dragostea! Cel m ai sublim şi m ai triumfător sentiment! însă puterea ei
triumfătoare constă în blândeţea nem ărginită, într-un dezinteres aproape
supranatural.
❖ Dragostea de libertate e floarea închisorii, căci doar în închisoare preţuieşti
libertatea.
❖ Oam enii care nu se remarcă prin nim ic au desigur dreptate să propo­
văduiască modestia. Lor le este atât de uşor să întruchipeze această
virtute.
❖ Meyerbeer este nemuritor, cel puţin va fi aşa atâta timp cât este viu.
❖ Misiunea germ anilor la Paris - să mă ferească de dorul de patrie.
❖ Deviza mea rămâne: arta este scopul artei, aşa cum dragostea este scopul
dragostei, ba chiar aşa cum însăşi viaţa este scopul vieţii.
❖ Tăcerea este o metodă englezească de a purta o conversaţie.
❖ Monoteismul este un m inim um de religie. Este o doză atât de mică, încât
nu mai poate fi micşorată.
❖ Morala este o religie care s-a transform at în obiceiuri.
❖ Domule Isus Hristos, fă în aşa fel încât să m ai fii răstignit o dată!
❖ Domule Columb, deschide-ne încă o Lume Nouă!
❖ înţelepţii inventează noi idei, iar proştii le răspândesc.
❖ Muzica marşului de nuntă îm i aminteşte întotdeauna de un m arş m ilitar
înainte de luptă.
❖ Noi nu ne luptăm pentru drepturile cetăţeneşti ale poporului, ci pentru
drepturile dumnezeieşti ale omului.
❖ Nu suntem împăraţi, ci robi ai cuvântului.
❖ înţelegem ruinele nu înainte ca noi înşine să ne transform ăm în ruine.
❖ Noi, germ anii, ne închinăm num ai tinerei necăsătorite şi doar pe ea o
cântă poeţii noştri; la francezi e invers, numai femeia căsătorită este obiect
al dragostei, atât în viaţă, cât şi în artă.
❖ Cel m ai mult a reuşit să progreseze în ignoranţă.
❖ Ni s-a prescris patriotism ul şi noi am devenit patrioţi, deoarece facem tot
ce ne ordonă m ai-m arii noştri.
❖ Vara noastră este doar o iarnă colorată în verde.
❖ Nefiindu-le perm ise alte meşteşuguri, evreii au devenit, fără voia lor, cei
mai avuţi negustori şi bancheri. Au fost obligaţi să devină bogaţi, iar mai
apoi au fost urâţi din cauza bogăţiei lor.
❖ Dacă nu aş fi avut soţie şi papagal, m-aş fi sinucis de mult.
❖ Să nu te supui nici uneia dintre legi înseam nă să fii lipsit de protecţia cea
mai salvatoare, întrucât legile trebuie să ne protejeze nu doar de ceilalţi,
dar şi de noi înşine.
❖ Omul fără nicio ocupaţie nu se poate bucura niciodată din plin, pe faţa
leneşului veţi găsi mereu amprenta nem ulţum irii şi a apatiei.
❖ Nu noi prindem ideea, ci ideea ne prinde şi ne conduce în arenă pentru
ca noi să luptăm pentru ea, asemenea sclavilor gladiatori. Aşa se întâmplă
cu orice tribun sau apostol adevărat.
❖ O fată a decis: „Trebuie să fie un domn foarte bogat, dacă e atât de
neobrăzat". Publicul crede la fel: „Trebuie să fie un om foarte învăţat, dacă
e atât de plictisitor" De aici vine succesul multor germ ani la Paris.
❖ Limba germană este bogată de fapt, însă în lim ba germ ană vorbită
utilizăm doar a zecea parte din această bogăţie; rezultă că suntem săraci
în cuvinte.
❖ La niciun popor credinţa în nemurire nu a fost atât de puternică, ca la
celţi; puteai lua de la ei şi bani cu împrumut, cu condiţia că îi vei returna
pe lumea cealaltă.
❖ Să nu vorbeşti niciodată despre atitudinea faţă de evrei! Spaniolul, care
în fiecare noapte vorbeşte în vis cu M aica Domnului, din delicateţe, nu
atinge subiectul relaţiei ei cu Dum nezeu Tatăl: chiar şi cea m ai desăvârşită
zăm islire rămâne totuşi o zămislire.
❖ Nimic nu-1 înţeapă pe bărbat mai puternic decât m icile ace de siguranţă
ale femeilor. Suntem pregătiţi pentru loviturile puternice ale săbiei, dar ne
gâdilăm în cele mai sensibile locuri!
❖ Morala este raţiunea
r inimii.
❖ Despre duşmanii lui Napoleon: ei îl ponegresc, însă de fiecare dată cu un
respect recunoscut: când aruncă cu mâna dreaptă cuvinte urâte la adresa
lui, cea stângă se aliniază la chipiu.
❖ Despre jurnaliştii care au oferit inform aţii nefondate despre Heine, de
exemplu că ar fi internat la balamuc: Cu cât această pacoste este m ai mică,
cu atât este mai greu accesibilă. Asta e: puricii nu se potcovesc!
❖ Despre M aria Magdalena din tabloul lui Paolo Veronese „Cristos": e atât
de minunată, încât ti se face frică să nu fie sedusă din nou.
❖ Despre morţi trebuie să vorbim num ai de bine, iar despre cei în viaţă
trebuie să vorbim num ai de rău.
❖ Despre scriitorii „Tinerei Germ anii": Am semănat dinţi de dragon, dar
am cules puricii acestuia.
❖ Ah, acest Paradis! O creaţie miraculoasă: abia s-a ridicat femeia până la
nivelul gândirii şi al conştiinţei de sine şi prim ul ei gând a fost: o rochie
nouă!
❖ Despre unul dintre contemporanii mei: Klauren a devenit astăzi atât de
vestit în Germ ania, încât nu veţi fi prim it în niciun bordel dacă nu l-aţi
citit.
❖ Un poet a spus: „Primul rege a fost un ostaş fericit!" în ceea ce-i priveşte
pe fondatorii dinastiilor financiare actuale, putem afirm a prozaic că
prim ul bancher a fost o canalie norocoasă.
❖ El e critic nu pentru scriitorii mari, ci pentru cei m ici - sub lupa lui, balenele
nu încap, dar există destul loc, în schimb, pentru puricii interesanţi.
❖ El analizează scriitorii m ici cu lupa care măreşte, iar pe cei m ari cu lupa
care micşorează.
❖ Ea arată ca Venus din Milo: foarte bătrână, fără dinţi şi palidă.
❖ Şi opium este o religie. între opium şi religie există o rudenie mult mai
mare decât îşi pot im agina oamenii.
❖ Cel care a insultat nu iartă niciodată. Numai cel insultat poate ierta.
❖ Feriţi-vă să încurajaţi botezul la evrei. Acesta nu este altceva decât apă
care se usucă uşor. Dimpotrivă, încurajaţi tăierea îm prejur - aceasta e
o credinţa pătrunsă în carne, dar care însă nu m ai poate pătrunde în
spirit.
❖ Ca să faci vorbe de duh şi ca să îm prumuţi bani, trebuie să fii rapid.
❖ De aroganţa bogăţiei nim ic nu vă poate proteja - cu excepţia morţii şi a
satirei.
❖ Prim a virtute a germ anilor e bine cunoscuta loialitate, puţin stângace,
însă înduioşător de generoasa loialitate. Germ anul se bate chiar şi pentru
cauza cea mai nedreaptă, o dată ce a prim it un avans sau, fiind în stare
de ebrietate, a promis sprijinul său.
❖ Prim ul care a comparat femeia cu floarea a fost un mare poet, însă cel
de-al doilea a fost un imbecil.
❖ Traducătorul în relaţie cu autorul e la fel ca maimuţa în relaţie cu omul.
❖ înainte de moarte: Dumnezeu o să mă ierte, fiindcă asta e meseria lui.
❖ Cele m ai târzii lucrări ale unui poet adevărat nu sunt nici pe departe mai
semnificative decât primele; nu, prim ul copil nu-i mai rău decât al doilea,
ci, pur şi simplu, a doua naştere e mai uşoară.
❖ Când citim despre revoluţii în cărţi, totul pare foarte frum os ca aspect:
peisajele, gravate cu multă măiestrie pe pergament alb, sunt atât de curate,
atât de prietenoase, dar atunci când le analizezi în natură, ele pot câştiga
prin grandoarea lor, dar detaliile sunt foarte murdare, e un spectacol
dezgustător; o grămadă de gunoi gravat pe cupru nu are miros, iar ochiul
nu reacţionează la m laştina gravată în metal.
❖ Pe femeile poloneze le numesc îngeri pe pământ, întrucât pe îngerii înşişi
îi numesc poloneze ale cerului.
❖ Polemica a contribuit la elaborarea dogmelor.
❖ Polonia este situată între Rusia şi Franţa.
❖ Portretul autorului, care premerge operelor sale, îm i aminteşte fără voie
de Genova, unde, în faţa spitalului pentru bolnavii mintal, se află o statuie
a întemeietorului acestui spital.
❖ După obţinerea succeselor colosale în domeniul ştiinţelor naturale,
miracolele încetează. Asta e fie din cauza că pe Domnul Dum nezeu îl
supără fizicienii care îi urm ăresc orice mişcare, fie că nu -1 atrage concurenţa
cu Don Bosco - şi nici măcar acum, când religia e supusă pericolului, nu
a binevoit să o sprijine printr-un miracol.
❖ Poezia a creat m ai mulţi m artiri decât religia. Istoria literaturii oricărui
popor şi a oricărei epoci e un veritabil martirolog.
❖ Poetul este un creator în mic, asemenea lui Dumnezeu, pentru că şi el îşi
creează personajele după chipul şi asem ănarea sa.
❖ D ram aturgul este slăvit pentru că stoarce lacrim ile spectatorilor; acest
talent îl îm parte cu ceapa.
❖ Odinioară, num ai un evreu strălucit putea răzbate în parlament; dar dacă
a răzbătut o asemenea mediocritate ca Fould, înseam nă că nu m ai există
diferenţe între evrei şi neevrei.
❖ Frumuseţea primăverii se cunoaşte încă din iarnă, când, şezând lângă
sobă, scrii ceîe mai bune cântece închinate lunii mai.
❖ Să treacă de partea lui FIristos e o sarcină prea dificilă pentru un evreu:
va putea el vreodată să creadă în divinitatea unui alt evreu?
❖ Traducerea în proză a poeziei e ca o sperietoare în lumina lunii.
❖ Este uimitor cum într-un cap atât de m ic încape atâta ignoranţă.
❖ Trecutul este patria sufletului omenesc. Uneori suntem posedaţi de dorul
sentimentelor pe care le-am încercat odinioară. Până şi de nostalgia după
o durere anterioară.
❖ Rar putem vedea crăpătura unui clopot, însă se simte după sunet.
❖ Am destulă credinţă în mine. Acum cred în ceea ce este m ai important
scris în Biblie, cred că Avraam l-a născut pe Isaac, Isaac - pe Iacov şi Iacov -
 pe Iuda, precum şi în faptul că cel din urm ă a cunoscut-o la drumul mare
pe nora sa, Tamara. Cred, de asemenea, că Lot a băut prea mult cu fiicele
sale. Cred că soţia lui Potiphar a ţinut în m âinile sale hainele preabunului
Iosif. Cred că am bii vârstnici, care au surprins-o pe Susanna în timpul
scăldatului, erau foarte bătrâni. Mai cred că Iacov l-a m inţit m ai întâi pe
fratele său, iar apoi pe socru, că regele David i-a dat lui Uriah o poziţie
bună în armată, că Solomon a avut o mie de soţii, iar apoi a început să se
plângă că totul este deşertăciune.
* Ruşii, datorită dim ensiunii ţării lor, sunt liberi de limitele naţionalismului
păgân, sunt cosmopoliţi sau, cel puţin, a şasea parte e cosmopolită, întrucât
Rusia ocupă aproape a şasea parte din lumea populată.
•Rousseau e o stea ce priveşte de la înălţim e; el îi iubeşte pe oam eni de
sus.
•De când a fost abandonat obiceiul de a purta o sabie la şold, e absolut
necesar să ai un spirit ascuţit.
•Din momentul în care religia începe să apeleze la ajutorul filozofiei,
m oartea ei este iminentă. Religia, la fel ca orice absolutism, nu ar trebui
să se justifice.
•Cel m ai eficient antidot împotriva femeilor sunt tot femeile; ce-i drept,
acest lucru înseam nă să-l izgoneşti pe Satan cu ajutorul lui Belzebut, ba
pe deasupra, un astfel de leac e adesea m ai fatal decât boală însăşi.
>Certificatul de botez serveşte drept bilet de intrare în cultura europeană.
^Seriozitatea se m anifestă cu o forţă mai mare dacă este precedată de o
glumă.
>Atât de mulţi au început cu intenţia de a discredita biserica, de a se ridica
împotriva ei, şi brusc şi-au schim bat punctele de vedere, au căzut în
genunchi şi s-au închinat. Cu mulţi s-a întâm plat la fel ca şi cu Balaam,
fiul lui Beor, care a pornit la drum pentru a blestema Israelul şi, în ciuda
intenţiilor
/ sale,' a fost binecuvântat. De ce? Că doar nu a auzit nim ic mai
mult decât o voce de măgar.
>Şarlatanul orb vinde la piaţă apă care ocroteşte vederea. El nu a crezut în
ea şi a orbit.
:♦Slugile fără stăpân nu devin oam eni liberi numai din acest motiv - slu­
gărnicia e în sufletul lor.
:♦Vizita întâmplătoare la spitalul de boli m intale arată că credinţa nu
dovedeşte nimic.
>Râsul e la fel de molipsitor ca şi căscatul.
Câinele cu botniţă latră pe la spate.
:♦Perfecţiunea lum ii este întotdeauna pe m ăsura perfecţiunii spiritului care
o contemplă. Omul bun îşi găseşte şi pe păm ânt propriul său paradis, iar
cel rău simte deja aici iadul propriu.
!•Suferinţa morală e mai uşor de îndurat decât cea fizică şi dacă, de exemplu,
mi s-ar oferi posibilitatea de a alege între o conştiinţă bolnavă şi un dinte
bolnav, aş alege-o pe prima.
❖ Ciudat lucru mai e şi patriotismul, adevărata dragoste pentru patrie! E
posibil să-ţi iubeşti patria, să o iubeşti optzeci de ani şi să nu realizezi
acest lucru; dar pentru asta trebuie să rămâi acasă. Dragostea faţă de
patria germ ană începe doar la frontieră.
❖ în toate timpurile, ticăloşii au încercat să m ascheze faptele lor infam e în
spatele devotamentului faţă de religie, moralitate şi patriotism.
❖ Esenţa muzicii este o revelaţie despre care nu poate fi dat niciun fel de
raport, iar critica autentică a muzicii este o ştiinţă bazată pe revelaţie.
❖ Un asemenea rol joacă numele maestrului în artă. Dacă prinţul poartă
un inel cu piatră de Boemia, toţi îl iau drept diamant, iar dacă cerşetorul
poartă un inel cu diamant, toţi ar fi siguri că e pur şi simplu o sticlă.
❖ Talentul îl ghicim după o singură m anifestare, dar pentru a ghici caracterul
e nevoie de o perioadă lungă de timp şi de comunicare constantă.
❖ Talmudul este catolicismul evreiesc.
❖ Acolo unde se term ină sănătatea, acolo unde se term ină banii, acolo unde se
term ină gândirea raţională a omului, acolo mereu începe creştinismul.
❖ Cei care aici, pe pământ, şi-au băut paharul cu bucurie, vor plăti acolo sus
cu o m ahmureală.
❖ Acum nu se construiesc catedrale gotice. în vremurile de demult, oamenii
aveau convingeri; la noi, contemporanii, există doar opinii, însă opinia
este prea puţin pentru a ridica un templu gotic.
❖ E bine la noi, la germ ani; nim eni nu este într-atât de nebun, încât să nu
găsească pe unul şi m ai nebun, care să-l înţeleagă.
❖ Doar un m are poet poate înţelege poezia timpului său.
❖ Poezia trecutului este m ai uşor de înţeles.
❖ Numai gratiile separă umorul de casa de nebuni.
❖ Doar o tristeţe fam iliară varsă lacrim i şi toată lumea, în esenţă, se plânge
pe ea însăşi.
❖ Numai un geniu găseşte un cuvânt nou pentru o idee nouă.
❖ Cel ce-1 vede pe Dum nezeul său suferind, trece mai uşor peste suferinţele
proprii.
❖ Cel ce se află la înălţim e trebuie să se supună împrejurărilor, la fel ca
morişca de vânt aflată pe turn.
❖ Cel care vrea să influenţeze mulţimea are nevoie de condimentele unui
f A. '

şarlatan. Chiar şi Dum nezeu însuşi, când a dat poruncile Sale pe Muntele
Sinai, nu a ratat şansa de a fulgera şi a tuna temeinic; Domnul îşi cunoştea
publicul.
❖ Englezii au m ai multe păreri decât gânduri. Noi, germ anii, dimpotrivă,
avem atât de multe gânduri, încât nu reuşim să ne formăm o părere.
❖ Fiecare epocă are sarcinile sale, iar soluţiile asigură progresul omenirii.
❖ Fiecare epocă are defectele sale, care sunt adăugate la defectele epocilor
anterioare; anume aceasta num im noi patrimoniu al omenirii.
❖ Popoarele au timp, ele sunt eterne; doar regii sunt muritori.
❖ El are putere cât pentru o sută de lei, iar minte, cât pentru o pereche de
măgari.
❖ Romanii nu ar fi avut nicidecum timp suficient pentru a cuceri lumea,
dacă ar fi trebuit mai întâi să înveţe
r
lim ba latină.
❖ Poporul francez este o mâţă care, chiar dacă se întâm plă să cadă de la
înălţim i periculoase, niciodată nu-şi frânge gâtul: ea cade de fiecare dată
în picioare.
❖ Limba franceză e de fapt săracă, dar francezii ştiu să utilizeze, în interesul
conversaţiei, tot ce conţine ea şi, prin urmare, ei sunt foarte bogaţi în
vorbe.
❖ Nebunia franceză nu este chiar atât de nebunească precum cea germană,
fiindcă aceasta din urmă, după cum ar fi spus Polonius, este un sistem.
❖ Frederic cel Mare are merite m ari în literatura germană, între care se
numără şi publicarea poeziei sale în lim ba franceză.
❖ Creştinism ul fără divinitatea lui Hristos e ceva asemănător cu supa din
broască ţestoasă, dar fără broasca ţestoasă.
❖ Creştinism ul este cu adevărat cea m ai bună religie după pierderea
luptei.
❖ Scopul şi mijloacele sunt noţiuni convenţionale pe care le-a inventat omul.
Creatorul nu le cunoştea. Creaţia este un scop în sine. Viaţa nu este nici
scop şi nici mijloc. Viaţa înseam nă drepturi.
❖ Cu cât persoana este m ai mare, cu atât m ai uşor pătrund săgeţile ironiei
în ea. E mult mai greu să nimereşti pitici.
❖ Ce este muzica? Aceasta ocupă locul dintre gândire şi fenomen; un
mediator între spirit şi materie, asemănătoare ambelor, dar diferită de
ele; ea este spirit care are nevoie de un timp măsurat; ea este materie, care
se descurcă şi fără spaţiu.
❖ Pentru a contura caracterul lipsit de curaj al lui Hamlet, Shakespeare, în
dialogul lui cu actorii, îl portretizează ca pe un bun critic teatral.
❖ Pentru a scrie o proză perfectă trebuie să fii, de asemenea, un meşter al
formelor metrice.
❖ Pentru a învinge cele m ai grave suferinţe, există două mijloace: opiumul
şi munca.
❖ Pentru a fi iubit aşa cum se cuvine, din toată inima, trebuie să suferi tu
însuţi. Compasiunea, cea mai mare binecuvântare a dragostei, poate fi
dragostea în sine. Dintre toţi zeii care au trăit vreodată, Hristos este iubit
mai mult decât ceilalţi exact pentru acest lucru. în special de femei...
❖ Umorul, la fel ca iedera, se încolăceşte în jurul copacului. Fără un trunchi,
el nu este bun la nimic.
❖ Tinereţea este dezinteresată în gânduri şi sentimente; de aceea ea înţelege
şi simte adevărul cel mai profund.
❖ Eu nu aş spune că femeile nu au caracter, doar că ele au în fiecare zi un
caracter diferit.
❖ Urăsc orice negare şi nu m-aş putea dezice de nicio pisică germană, de
niciun câine german, oricât de insuportabili ar fi pentru mine puricii şi
loialitatea lor.
❖ Sunt un om cu cea m ai paşnică structură. Iată ce mi-aş dori: colibă modestă,
un acoperiş din stuf, dar un pat bun, o m âncare bună, lapte şi unt foarte
proaspete, flori în faţa geamului, m ai mulţi arbori frum oşi în faţa uşii şi
dacă Dum nezeu va dori să mă facă fericit, îm i va trim ite o bucurie: pe
aceşti copaci să fie spânzuraţi şase sau şapte dintre duşmanii mei. Fiind
sincer mişcat, înainte de moarte, le voi ierta toate insultele pe care mi le-
au provocat în viaţă. Da, trebuie să ne iertăm duşmanii, dar numai după
ce sunt spânzuraţi.

Claude Adrien Helvetius

(1 7 1 5 -1 7 7 1 )
(Filozof materialist francez, reprezentant de seamă a l senzualismului.
S-a născut într-ofamilie defizicieni şi a absolvit un colegiu iezuit. Până în 1751, s-a ocupat
de cultivarea pământului. Apropiindu-se de "Montesquieu şi Voltaire, începând cu anul 1751,
s-a dedicat preocupărilor în domeniul ştiinţei. Una dintre lucrările sale majore, Despre raţiune,
a fo st interzisă şi arsă. A susţinut că lumea este materială, infinită în timp şi spaţiu, este în
continuă mişcare, că gândirea şi sentimentul sunt proprietăţi ale materiei şi că ele reprezintă
cele mai complexe form e de manifestare ale acesteia. A susţinut lichidarea completă a relaţiilor
feudale şi proprietăţiifeudale. Considerândform a republicană de guvernare neadecvată pentru
statele mari, a fo s t un adept a l absolutismului luminat. Activitatea lui Helvetius a jucat un rol
important în pregătirea ideologică a Revoluţiei Pranceze de la sfârşitul secolului alX d ’IIl-lea, a
dat un impuls ideologic dezvoltării utopice a socialismului de la începutul secolului alXlX-lea,
precum şi întregii gândiri filozofice.

❖ In scrierile filozofice, pe prim ul loc ar trebui să fie conţinutul. Pentru a

învăţa, oam enilor trebuie fie să li se dea un nou adevăr, fie să li se arate
relaţiile care leagă adevăruri ce li se păreau fără legătură unul cu altul.
❖ Geniul este asemănător acelor ţinuturi vaste în care se găsesc locuri
puţin îngrijite şi slab prelucrate: într-un astfel de spaţiu mare nu poate fi
prelucrat totul cu grijă. Numai oam enii cu m inţile mici au grijă de tot: o
grădină mică este uşor de întreţinut. j
❖ Se spune că fiecare lovitură are o intenţie rea. Dar spuneţi-mi atunci, de
ce râdem de lovitura asupra unui copil?
❖ Chiar şi cele mai mici lucruri au relaţii nenumărate. Mintea umană, fiind
limitată, nu le poate înţelege cu uşurinţă, aşa că presupune că relaţiile pe
care nu le observă, nici nu există.
❖ Calea spre um anism reprezintă o identificare de sine cu cei nenorociţi.
❖ Dacă virtutea nu devine o pasiune, nu o respectăm. încercăm doar mere«
să o respectăm, impulsiv.
❖ Dacă vrei să fii bogat, nu te gândi să-ţi m ăreşti proprietatea, ci doar să-ţi
reduci lăcomia.
❖ Dacă vrei să procedezi corect, ia în consideraţie şi crede numai în interesul
public.
❖ Erorile sunt uneori de aşa natură încât alcătuirea lor necesită m ai multă
minte şi gândire decât descoperirea adevărului.
❖ Cunoaşterea unor principii poate compensa uşor ignorarea unor fapte.
❖ Uneori, din doi oameni, cel m ai cinstit în faptele lui e cel m ai puţin
pasionat de virtute.
❖ Arta politicii e arta de a face în aşa fel încât fiecăruia să-i convină să fie
virtuos.
❖ Adevărul se naşte prin dezbateri diverse. în consecinţă, e păcat că nu
îndrăznim să dezbatem şi să vorbim despre orice.
❖ Adevărul poate fi găsit doar în cărţile interzise, celelalte mint.
❖ Când prostul ocupă o funcţie, toţi îl tratează drept geniu. Când tulpina
copacului ia forma lui Dum nezeu şi e adusă în faţa altarului, toţi uită
că din acelaşi copac se fac şi lemne de foc, iar pe Baal în faţa altarului îl
considerăm deopotrivă cu Dumnezeu.
❖ înţelepciunea noastră are limite, dar m ândria este infinită.
❖ Cine este receptiv la pasiunile puternice, e în stare de cele m ai măreţe
fapte.
❖ Dragostea de faimă e pur şi simplu dorinţa de a plăcea semenilor.
❖ M area nu iese din limitele sale date. Numai omul îndrăzneşte să o facă.
❖ Oam enii trebuie luaţi aşa cum sunt; supărându-ne din cauza orgoliului
lor înseam nă să ne plângem de vijeliile de primăvară, de arşiţa verii, de
ploile de toamnă şi de îngheţurile iernii.
❖ Nu încape îndoială că fiecare om are, în mod indispensabil, cea m ai bună
opinie despre sine şi, de aceea, ceea ce apreciem la alţii e doar im aginea
noastră şi asem ănarea cu noi.
❖ Adesea omul este prea înţelept pentru a fi măreţ. E nevoie de puţin fana­
tism pentru a obţine faimă, atât în literatură, cât şi în activităţile de stat.
❖ Societatea recunoaşte şi apreciază doar acele merite care sunt demonstrate
la locul faptei... Cine vrea să ştie concret ce merite are, poate afla acest
lucru doar de la societate şi, prin urmare, trebuie să se lase pe mâna
judecăţii acesteia.
❖ Fericirea egală înseam nă să fii învingător sau învins în lupta cu
dragostea.
❖ Cel m ai înalt dintre pitici, înconjurat fiind de alţi pitici, se consideră un
gigant care poate fi văzut de oriunde.
❖ Este foarte greu să-l lauzi pe cel care merită pe deplin să fie lăudat.
❖ După vitejie nu există nim ic mai admirabil decât recunoaşterea laşităţii.
❖ Aproape toate punctele de vedere filozofice nu duc la nimic, oricât ar fi
de minunate.
❖ Frumuseţea rar se întâlneşte doar în gânduri.
❖ Deprinderea cu o anum ită impresie scade din intensitatea acesteia. Cu
răceală mă uit la ceea ce văd de fiecare dată, una şi aceeaşi frumuseţe
încetează, pentru mine, să mai fie frumuseţe.
❖ Raţiunea ne este dată pentru a sluji pasiunilor şi nu pentru a ne lupta cu
ele. Ea este sfătuitorul şi nu tiranul lor.
❖ Cele mai m ari m inţi fac cele m ai m ari greşeli. Astfel se transform ă norii
în furtună.
❖ Un gând puternic se exprim ă cu tărie.
❖ Cuvântul „virtute", deopotrivă aplicat înţelepciunii, curajului, milei, are o
semnificaţie nesigură, confuză. Insă el îţi sugerează mereu ideea neclară
despre o anume calitate folositoare societăţii.
❖ Justeţea opiniilor şi a faptelor noastre este întotdeauna o coincidenţă
reuşită a intereselor noastre cu interesele societăţii.
❖ Fericirea constă nu atât în posesiune, cât în procesul de luare în posesiune
a obiectului dorinţelor
/ noastre.
❖ Fericirea oamenilor constă în a îndeplini cu dragoste ceea ce ei au de făcut.
❖ Cei care vor să cunoască şi să asculte diverse opinii sunt mult mai capabili
de cunoaşterea adevărului: asemenea calului care, după ce a străbătut ţara
în lung şi-n lat, o cunoaşte m ai bine decât calul legat la căruţă şi care
merge întotdeauna pe un drum limitat.
❖ Numai cel ce nu s-a studiat pe sine, se poate considera ferit de invidie.
❖ Este nevoie de mai multă minte pentru a-ţi reda ideile, decât pentru a le
avea. Mulţi oam eni care sunt consideraţi înţelepţi, scriu opere de o calitate
inferioară.
❖ Vrei ca oam enii să te aprecieze? Preţuieşte-le mintea.

❖ Plăcerea trebuie să fie o răsplată pentru muncă.

❖ Adesea jertfim cele m ai m ari bucurii ale vieţii pentru a ne m ândri că le-
am jertfit.

❖ Omul este învăţăcelul tuturor lucrurilor care-1 înconjoară, al tuturor acelor

situaţii în care este pus la încercare.

❖ Ce este morala? Ştiinţa despre înţelegerile stabilite de oam eni pentru a

trăi în comun într-un mod cât se poate de fericit. Scopul real al acestei
ştiinţe e fericirea unui num ăr cât mai m are de oameni.

❖ V-aş sfătui să ocupaţi locul din centrul Roţii Norocului: chiar dacă nu o să
puteţi urca destul de sus, cel puţin nu o să coborâţi prea jos.

❖ Continuu să studiez,' educaţia

/ m ea încă nu s-a încheiat. Când se va încheia
oare? Atunci când nu voi mai fi în stare să studiez: după moarte. La drept
vorbind, întreaga mea viaţă nu este decât o instruire continuă.
 Johann Gottfried Herder
(1 7 4 4 -1 8 0 3 )
‘filo z o f teolog şi poet german.
S-a născut într-un orăşeC estic prusac, (Mohrungen, în fam ilia unui învăţător de şcoală
primară sărac, un luteran evCavios, (ector şi clopotar a ( 6isericii CocaCe. In 1760, a intrat (a
Facultatea de Teologie a 'Universităţii din 'Komgsberg, unde a fo s t remarcat imediat de Kgnt,
care a contri6uit în continuare fo a r te muCt Ca dezvoltarea Cui.
Herder era pasionat de scrierile şi ideile (ui Rousseau. Jăbsolvind universitatea în 1764, a
devenit teoCog şi administrator a ( şcodi Sisericeşti din (Riga, unde prediciCe sa(e au cunoscut un
mare succes. In iarna aniCor 1770—1771, fa c e cunoştinţă (a StrasSourg cu tânăruC Cjoethe, pe care
( a influenţat nu mai puţin decât a fo s t e ( însuşi influenţat de dant. Ce( mai important moment
a ( (egăturii dintre ei a fo s t acela că (joethe a devenit teoreticianuC mişcării „Sturm und (Drang"
în 1776, cu sprijinulCui (joetle, Herder ocupă poziţia de teoCog Ca curtea din Weimar. Când
a ajuns Ca Weimar, eC avea deja scrise un număr important de opere pe diverse teme. încă Ca
Rjga, a scris Fragmente cu privire Ca noua literatură germană şi RăduriCe critice, unde procesul
literar era analizat în fu n cţie de dezvoltarea istorică şi spirituală a fiecăru i popor. In 1772, a
publicat Originea Cimbri, iar împreună cu Cjoethe, culegerea (Despre stiCuC şi arta germană.
L a Weimar, unde a trăit pân ă la sfârşitul vieţii sa(e, Herder a creat cele mai importante
opere ale sale: Cântece populare, unde a adunat cele mai 6une cântece din toată (urnea, şi (Despre
influenţa artei poetice asupra firii omeneşti în trecut şi în prezent. (El a scris şi a pu6(icat cea
mai mare şi importantă lucrare a sa în patru părţi, Idei privind fiCozofia istoriei umanităţii,
unde au fo s t examinate relaţiile dintre activităţile naţionale şi principiile universale, condiţiile
naturale şi tradiţiile culturale ale popoarelor (urnii, începând cu societatea primitivă. Herder a
scris S criso ri pentru promovarea umanităţii, în care omu( este privit drept „primuleliberator a l
naturii”, o fiin ţă pentru care umanitatea este o proprietate organică a naturii.
Herder a murit Ca Weimer, (a 18 decembrie 1803.

❖ în singurătate, omul este o fiinţă neputincioasă, dar în comuniune cu

ceilalţi devine puternică. Privirea pătrunzătoare a prietenului, capabilă
să ajungă până în inimă, sfatul lui, m ângâierile lui îndepărtează şi ridică
tot ceea ce -1 apasă.
❖ în ce constă educaţia
/ omenească? Pe ce trebuie să se bazeze ea? Pe măsură.
Ei i se supun toate legile naturii, la fel ca şi toate conceptele noastre clare
şi corecte, sentimentele noastre frum oase şi nobile de aplicare a forţelor
noastre în favoarea bunătăţii, fericirii şi delectării noastre: doar m ăsura ne
hrăneşte şi ne educă, măsura formează şi păstrează creaţia.
❖ Cei mai m ari tirani de pe păm ânt sunt întâm plarea şi timpul.
❖ Dacă lim ba omului este slabă, greoaie, încâlcită, neclară, needucată, atunci
probabil şi m intea omului este la fel, pentru că omul gândeşte doar prin
intermediul limbii.
❖ Cunoaşterea gândurilor inteligente este un exerciţiu excelent, aceasta
fertilizează m intea şi ascute gândirea.
❖ Din istorie acum ulăm experienţă, în baza căreia se formează cea m ai vie
parte a m inţii noastre practice.
❖ Măreţia adevărată se bazează pe înţelegerea puterii proprii, cea falsă, pe
cunoaşterea slăbiciunilor altora.
❖ Frumuseţea nu are nevoie de podoabe suplimentare şi cel mai mult o
împodobeşte lipsa podoabelor.
❖ Nu pedeapsa e ruşinoasă, ci infracţiunea.
❖ Munca este un balsam tămăduitor,' un izvor al virtutii.
/

Paul Henri Thiry D' Holbach

(1 7 2 3 -1 7 8 9 )
(Filozoffrancez de origine germană, unul dintre cei mai de seamă gânditori ai materialismului
din secolul alX'V’I II-lea.
în explicaţiile sale cu privire la fenom enele sociale, a avut o poziţie materialistă ferm ă
în ceea ce priveşte rolul mediului social în form area personalităţii. Ideile lui d ’ Holbach au
influenţat socialismul utopic a l secolului alX'V’I II-lea. Opera sa principală este Sistemul naturii
(1770). A fo s t un autor de lucrări pline de spirit.
S-a născut în orăşelulEdesheim, în Renania, într-o fam ilie de comercianţi. Rămânând orfan
de mic, este educat de unchiul său, Eranz Adam Holbach. Eranz Adam, începând cu sfârşitul
secolului a l XVlI-lea, este înrolat în armata fran ceză; s-a distins în războaiele lui Ludovic a l
XlX-lea, iar în anu l 1723 a primit titlul de baron şi dobândeşte o avere enormă. De la unchiul
său, viitorul fi l o z o f primeşte numele de „Holbach” cu titlul de baron şi o avere considerabilă
care-i permite ca ulterior să-şi dedice viaţa activităţilor filozofice.
L a (paris studiază fran ceza şi engleza, latina şi greaca. în timpul studiilor la universitate, d ’
Holbach s-a fam iliarizat cu cele mai bune teorii ştiinţifice naturale, a frecven tat cursurile celor
mai mari oameni de ştiinţă ai timpului său. Studiază în profunzime chimia, fizica , geologia şi
mineralogia. In acelaşi timp, îşi lărgeşte orizontul cunoştinţelor în domeniulfilozofiei, citind
în original autorii antici, operele materialiştilor englezi din secolele X U lI— XVIII, în special
lucrările lui Bacon, Hobbes, L ocrf. Cunoştinţele sale vaste în domeniile ştiinţei şi culturii,
precum şi talentul său în ce priveşte popularizarea ştiinţei s-au manifestat în m od vădit în
publicaţia Dicţionar encicfopecfic sau explicativ af ştiinţelor, artelor şi meşteşugurilor. (Prietenii
şi contemporanii lui d ’ Holbach, toţi fă r ă excepţie, au remarcat erudiţia enciclopedică, hărnicia,
m odul său de a gândi independent şi onestitatea sa remarcabilă. Denis Diderot a apreciat la un
nivel înalt învăţăturile etice ale lui d ’ Holbach. Recomandând în (Pfanuf universitar, înaintat
guvernului rusesc, lucrarea lui d ’ Holbach (Moralitatea universală drept m anual pentru studii,
Diderot scria: „Toţi trebuie să citească şi să studieze această carte, mai ales tinerii trebuie
educaţi conform principiului (Moralităţii universale, să f i e binecuvântat numele celui ce ne-a
dat noua (Moralitate universală.”
în cercurile ştiinţifice şi academice din acea perioadă, d ’ Holbach era cunoscut ca un mare
naturalist. E l era membru a l Academiei de Ştiinţe din Berlin şi Mannheim. L a 19 septembrie
1780, în cadrul unei întruniri ceremoniale la Academia de Ştiinţe din Petersburg, P au l d ’
Holbach a fo s t ales, prin vot unanim, membru de onoare a l Academiei de Ştiinţe Imperiale.
In 1770, vede lumina tiparului Sistemul naturii, o carte care prezintă o întreagă epocă a
dezvoltării gândirii materialiste. Sistemul naturii a l lui d ’ Holbach a devenit, după spusele
contemporanilor, o „biblie a materialismului” Publicaţia a fo s t condamnată şi arsă public de
către parlam entul francez. A utorul însuşi scapă de pedeapsă doar datorită anonimatului: chiar
şi cei mai apropiaţi prieteni nu ştiau că e l este autorul. D ’ Holbach, de obicei, transmitea
operele sale peste hotare pentru a f i tipărite, ca mai apoi să f i e aduse în taină în Eranţa.
 (După 1770, în ajunulRevoluţiei Franceze, d ’Holbacâ aduce înprim-plan, în operele sale, cele
nai acute probleme sociale. F d itează <Pofitica naturală, Sistemul social, Moralitatea universală
un to ta l de cel puţin 10 volume), în care, dezvoltând ideile de bază ale Sistemului naturii,
dezvoltă un program politico-social. In aceste lucrări, d ’ FColbacb demonstrează necesitatea
iducării societăţii, a învăţării acesteia cu spiritul respectării legilor corecte, a eliberării rasei
umane de concepţiile dăunătoare.

❖ Dum nezeu, care s-a dovedit a fi atât de înşelător şi insidios, creând primul
om şi apoi supunându -1 ispitei şi păcatului, nu poate fi considerat ceva
perfect şi trebuie considerat un m onstru, nedrept şi crud.
❖ în m aterie de religie, oam enii pot fi num iţi nişte copii mari.
❖ în lume domneşte nedreptatea.
❖ Pedeapsa din viaţa de după moarte nu este nim ic altceva decât o invenţie
menită să întunece raţiunea umană, să inducă în eroare oam enii, pentru
a-i lipsi de pacea sufletească şi a-i transform a în sclavi ascultători ai
clerului.
❖ Toate religiile care există pe păm ânt ne oferă doar o adunătură de m ituri
şi fantezii care tulbură mintea.
❖ Fiecare religie este intolerantă în sine, atât în virtutea principiilor, cât şi în
virtutea intereselor sale.
❖ Orice persoană care se gândeşte serios la religie şi la principiile ei supra­
naturale, care cântăreşte cu seriozitate avantajele şi dezavantajele ei, se
va convinge că religia şi principiile ei nu fac bine om eniri şi, în orice caz,
vine în contradicţie cu natura umană.
r

❖ Alegerea religiei de către popor întotdeauna va fi influenţată de conducătorii

lui. Adevărata religie este întotdeauna aceea promovată de rege; adevăratul
Dum nezeu este acela căruia regele ne porunceşte să ne închinăm ; astfel,
voia regelui mereu se dovedeşte a fi şi voia lui Dumnezeu.
❖ Geniul este o viziune care cuprinde dintr-o privire toate punctele orizon­
tului.
❖ Afirm ând că idealurile morale sunt înnăscute sau reprezintă rezultatul
instinctului este la fel cu a afirm a că omul poate citi fără a cunoaşte
literele.
❖ A spune că religia nu este accesibilă raţiunii înseam nă a admite că ea nu
este creată pentru fiinţe care cugetă; astfel, putem fi de acord cu faptul că
nici măcar cei care răspândesc religia nu înţeleg nim ic din tainele pe care
le propovăduiesc zi de zi.
❖ Se spune că Dum nezeu este răbdător. Dar răbdarea este un păcat evident;
nu înseam nă oare aceasta depistarea unei neputinţe sau chiar a unei
complicităţi la acest păcat?
❖ Nici cele m ai fericite războaie nu duc cu sine pacea.
❖ Să-i faci pe alţii fericiţi - iată cea m ai bună metodă de a deveni fericit în
această lume; să faci fapte bune - înseam nă să-ţi pese de fericirea seme­
nilor tăi.
>Virtutea este incompatibilă cu ignoranţa, superstiţiile, sclavia; sclavii pot
fi supuşi doar prin frica de a fi pedepsiţi.
’♦ Dogmele oricărei religii se dovedesc a fi absurdităţi din punctul de vedere
al altei religii, care propovăduieşte alte doctrine tot atât de absurde.
>Jos cu raţiunea! - iată fundam entul religiei.
> Un prieten care nu este de folos prietenului său, devine pentru el un om
străin.
> Clerul ar fi foarte nemulţumit, dacă pentru munca sa spirituală ar fi plătit
spiritual.
>Evanghelia într-adevăr a adus cu sine „nu pacea, ci sabia" De la apostoli
şi până în zilele noastre, lumea creştină este dezbinată de ură, prigoană
şi urgie.
> Dacă Dum nezeu este atât de îndelung răbdător în ceea ce priveşte aplicarea
judecăţii sale şi perm ite prezenţa răului pe tot parcursul existenţei planetei
noastre, care pot fi atunci garanţiile că în lumea de apoi Dum nezeu nu
va proceda la fel şi că nu va perm ite suferinţei să persiste în rândurile
locuitorilor ei?
!♦ Dacă în această lume nu ar exista răul, omul nu s-ar fi gândit niciodată
la Dumnezeu.
!♦ Dacă slujitorii bisericii au perm is adesea popoarelor să apere voia lui
Dumnezeu cu arm a în m ână, ei nu au admis niciodată revolta împotriva
răului adevărat şi evident al violenţei.
> Dacă tronul reprezintă un izvor al splendorii aristocraţiei, atunci el va
deveni curând şi o armă a decăderii şi încătuşării lui.
> Dorinţa de a plăcea, devotamentul faţă de tradiţii, frica de a părea ridicol
şi frica faţă de clevetirea oam enilor - iată stimulente care sunt mult mai
puternice decât viziunile religioase.
î»Se poate crede că morala religioasă este inventată doar pentru a distruge
societatea şi a transform a oam enii în nişte fiinţe primitive.
;♦ Morala ar fi o ştiinţă inutilă dacă n-ar şti să arate omului că cel m ai mare
interes al său e acela de a fi virtuos.
[♦Morala este singurul cult, singura religie naturală a omului pe pământ,
singura care ar trebui să-l preocupe în această lume. Doar îndeplinind
cerinţele acestei morale putem considera că îndeplinim voia lui Dumnezeu.
Dacă într-adevăr Dum nezeu a creat omul după chipul şi asem ănarea Sa,
atunci l-a înzestrat cu siguranţă şi cu instinctul de conservare şi aspiraţie
spre fericire. Dacă Dum nezeu ne-a creat în stare să gândim, înseam nă că
a dorit ca noi să putem folosi această gândire, să deosebim răul de bine,
folositorul de dăunător. Dacă El ne-a creat să fim sociabili, înseam nă că a
dorit ca noi să trăim în societate şi să tindem spre bunăstarea ei.
[♦Morala nu are nim ic în comun cu religia... religia nu serveşte ca bază
pentru morală, ea fiindu-i mai degrabă ostilă. Adevărata morală trebuie
să se bazeze pe natura umană; morala religioasă se va dezvolta mereu în
temeiul himerelor şi al despotismului acelor oameni care îl înzestrează
 pe Dum nezeu cu limbă, şi care, de cele m ai multe ori, contrazic esenţa şi
natura omului.
❖ Un înţelept înscăunat ar fi cel m ai fericit dintre muritori.
❖ Foarte des întâlnim oam eni înţelepţi care continuă să fie adepţii unor
prejudecăţi copilăreşti... Dar uneori, victim ele superstiţiilor devin oameni
geniali; im aginaţia care le este caracteristică le sporeşte rătăcirea şi îi leagă
tot mai mult de unele păreri faţă de care ar fi simţit ruşine dacă li s-ar fi
perm is să recurgă la propria lor raţiune... Omul cu o judecată sănătoasă
gândeşte raţional asupra oricărui obiect, dar cum vine vorba de religie, se
întoarce în copilărie.
❖ Nu Dum nezeu l-a făcut pe om după chipul şi asem ănarea Sa, ci omul,
dintotdeauna, l-a creat pe Dum nezeu după chipul său, înzestrându-L cu
raţiunea şi calităţile sale, dar m ai ales cu neajunsurile sale.
❖ Ignoranţa este cea dintâi premisă a credinţei şi de aceea biserica o
preţuieşte atât de mult.
❖ Nu e de ajuns să fii bogat ca să fii fericit; e im portant să ştii să te foloseşti
de bogăţie.
❖ Necunoaşterea cauzelor naturale i-a obligat pe oam eni să-şi creeze zei, iar
mai apoi înşelăciunea i-a transform at în ceva înfiorător.
❖ Necunoaşterea naturii constituie rădăcina acelor forţe necunoscute care
de atâta timp înspăim ântă rasa umană şi a acelor dogme superstiţioase
care au fost izvorul tuturor nenorocirilor ei.
❖ Un glumeţ a remarcat că „adevărata religie e întotdeauna aceea de partea
căreia se află regele şi călăul"
❖ Niciun om nu va putea fi erou în ochii slugii sale. Nu este de m irare că
Dumnezeu, din care preoţii fac o sperietoare pentru alţii, puţin îi sperie
pe ei înşişi şi aproape că nu le influenţează comportamentul.
❖ Dum nezeu nu-i va putea face nim ic unui om care este atât de nechibzuit,
încât desconsideră părerea altora, ignoră decenţa, încalcă legea şi se
condamnă singur la batjocură şi blestem din partea aproapelui său.
Orice om cu judecată va înţelege foarte uşor că în această lume stima şi
dragostea aproapelui sunt absolut necesare pentru a fi fericit şi că pentru
cei care-şi dăunează prin viciile proprii şi trezesc dispreţul societăţii faţă
de ei, viaţa devine o povară foarte grea.
❖ Nu există nicio necesitate de a crede în Dumnezeu, cel m ai înţelept ar fi
să-l uităm cu totul.
❖ Nu poţi trăi fericit dacă trem uri m ereu de frică.
❖ Morala este ştiinţa despre relaţiile care există între oam eni şi despre
obligaţiile care survin în urma acestor relaţii.
❖ Ah, dacă ar fi ca statele din care e format globul pământesc să fie mici şi
dacă ar fi ca ele să fie proporţionale cu talentul celor care le guvernează!
❖ Speranţa într-un paradis viitor şi frica faţă de chinurile care vor urma
s-au dovedit a fi un obstacol pentru oam eni în calea lor spre fericire aici,
pe pământ. Ea a servit doar pentru a chinui şi istovi unele suflete slabe
 şi credule şi nu a putut opri niciun om, atras de pasiuni puternice sau de
obiceiuri înrădăcinate.
❖ Baza atracţiei prieteneşti o constituie acele avantaje pe care aşa-numiţii
prieteni tind să le obţină unul de la altul. Lipsiţi-i de aceste avantaje şi
prietenia lor va înceta să existe.
❖ Omul superstiţios ar trebui tratat tot aşa cum se tratează alcoolicul;
superstiţia este o boală cronică, dar vindecabilă. Desigur, nu poţi fi
niciodată sigur că boala nu va recidiva.
❖ Renunţaţi pentru totdeauna la toate superstiţiile care sunt de natură să
aducă num ai nenorocire, fie ca unica voastră religie să fie doar morala;
fie ca scopul vostru să fie fericirea, iar conducătorul vostru raţiunea, şi
fie ca să găsiţi în voi destulă virtute pentru a realiza acest scop, această
virtute să vă fie unicul Dumnezeu. A iubi virtutea şi a trăi în virtute - iată
unicul mod de a i te închina lui Dumnezeu. Dacă într-adevăr există un
Dumnezeu căruia îi pasă de făpturile sale, un Dum nezeu nepărtinitor,
bun şi înţelept, el nu vă va respinge pentru că aţi urm at raţiunea.
❖ Adepţii unui Dumnezeu gelos, răzbunător şi crud - aşa se pare că este
Dum nezeul iudeilor şi al creştinilor - nu pot fi consideraţi nici rezervaţi,
nici răbdători, nici omenoşi. Cei ce cred într-un Dum nezeu care poate fi
jignit prin gândurile şi convingerile făpturilor sale slabe, care sorteşte la
chinuri veşnice, la exterm inare totală pe cei ce propovăduiesc altă religie,
la fel sunt şi ei, nerăbdători, cruzi şi neiertători.
❖ A te închina lui Dum nezeu înseam nă a te închina unei ficţiuni
/ create de
im aginaţia um ană sau, mai simplu, cuiva care nu există.
❖ A considera că suntem obligaţi să credem în lucruri care nu sunt accesibile
raţiunii
/ noastre este la fel de absurd cu a afirma că Dum nezeu ne cere să
zburăm fără aripi.
❖ Justiţia este baza tuturor virtuţilor sociale.
❖ Devotamentul faţă de orice sistem de convingeri nu este nim ic altceva
decât rezultatul unor deprinderi. Raţiunii îi este la fel de greu să refuze
modul obişnuit de a gândi şi să accepte alte convingeri ca şi trupului să
acţioneze şi să trăiască, fără a folosi capacităţile şi organele sale.
❖ D iferenţa naturală dintre oam eni face imposibilă egalitatea bogăţiilor lor.
Zădarnice ar fi încercările de a face comună averea unor indivizi care nu
sunt egali după pricepere şi putere, după ingeniozitate şi caracter activ.
❖ încercarea de a vindeca oam enii de rele, fără a le exterm ina prejudecăţile,
nu are niciun rost.
❖ Rar se poate vedea cum victoriile şi cuceririle făcute sunt compensate de
cheltuielile făcute în numele lor; politica conducătorilor se lim itează de
obicei la dobândirea unor m ărunţişuri cu preţul unor m ari pierderi. Cele
m ai remarcabile succese reduc, de obicei, potenţialul real al puterii.
❖ Religia nu este altceva decât o artă de a ocupa gândirea lim itată a omului
cu lucruri pe care acesta nu este în stare să le înţeleagă.
❖ Religia ca atare reprezintă un duşman al bucuriilor şi prosperităţii uma­
ne. Ferice de cei săraci! Ferice de cei ce plâng! Ferice de cei ce suferă! Vai
 şi-amar de cei care trăiesc în veselie şi desfrânare! Acestea sunt descope­
ririle propovăduite de creştinism!
•Religia reprezintă un frâu pentru oam enii cu caracter necumpătat sau
legaţi de anumite circum stanţe ale vieţii. Frica în faţa lui Dumnezeu
îi m enţine fără păcat doar pe cei care nu pot să mai dorească ceva cu
adevărat sau nu sunt în stare să o facă.
•Religia îi consolează doar pe cei ce nu sunt în stare să o perceapă;
promisiunea unei răsplăţi îi poate tenta doar pe cei care nu gândesc
asupra caracterului dezgustător, plin de ură şi violenţă, pe care religia îl
atribuie lui Dumnezeu.
•Cel mai incert lucru în orice religie îl reprezintă temeiul ei.
•Preoţii au înţeles că servind unor zei, se serveau de fapt pe ei înşişi, având
astfel posibilitatea de a-şi însuşi foarte simplu darurile, obiectele şi jertfele
aduse unor fiinţe care niciodată nu au pretins toate aceste lucruri.
•Un guvern instaurat prin forţă se m enţine la putere tot prin forţă.
•Moartea pentru anumite convingeri demonstrează la fel de puţin adevărul
sau supremaţia acestei convingeri, la fel cum m oartea într-o luptă nu
poate servi în niciun caz drept dovadă a dreptăţii conducătorului, pentru
interesele căruia mulţi nebuni sunt gata să-şi dea viaţa.
>Conştiinţa este un judecător lăuntric care apreciază în ce caz şi în ce
măsură faptele noastre pot fi lăudate sau blamate de aproapele nostru.
> Este suficient să privim fără prejudecăţi la lucruri, pentru a ne convinge
că preoţii sunt oam eni extrem de periculoşi. Scopul lor prim ordial este
acela de a stăpâni raţiunea oamenilor, ca apoi să le jefuiască pungile.
!•Frica a fost şi va fi mereu cel m ai eficient mod de înşelăciune şi de ţinere
sub control a oamenilor.
>Superstiţia este un fenomen trecător; nicio putere nu poate fi de lungă
durată, dacă nu are ca bază sinceritatea, raţiunea şi dreptatea.
t Superstiţia, odată ce a pus stăpânire pe sufletul omului, poate să-i fure
liniştea pentru totdeauna.
>Doar cea mai sălbatică dintre barbarii, cea mai josnică ambiţie, cea mai oarbă
vanitate au putut pune bazele dogmei despre chinurile eterne din iad.
> Vanitatea şi lăcomia au fost în toate tim purile principalele vicii ale
clericilor.
:♦Toleranţa şi omenia, principalele virtuţi ale oricărui sistem moral, sunt
absolut incompatibile cu prejudecăţile religioase.
*•A-ţi da viaţa pentru o religie oarecare nu înseam nă a demonstra că
această religie este adevărată şi duhovnicească; în cel m ai bun caz, aceasta
dovedeşte doar credinţa m artirilor în faptul că religia lor este astfel. Un
oarecare entuziast care merge la moarte de dragul religiei dă dovadă
doar de fanatism religios, care uneori poate fi mai puternic decât dorinţa
de a trăi.
 ►
Morala creştină se dovedeşte a fi special inventată pentru a îngenunchea
şi subjuga natura um ană cu ajutorul unor fantome fictive, şi tocm ai de
aceea majoritatea oam enilor nu au fost influenţaţi de ea.
.♦Omul este o fiinţă sensibilă, receptivă, raţională şi înţeleaptă, care tinde
spre autoconservare şi fericire.
[♦Omul va căuta mereu plăcerea, fiindcă îi este caracteristic să iubească tot
ce-i luminează şi-i face plăcută existenţa; este imposibil să-l faci pe om să
iubească neplăcerile şi mizeria.
I* Omul nu este liber nicio singură clipă din viaţa sa.
i* Omul este superstiţios numai pentru că e timid şi e tim id doar pentru că
e ignorant.
❖ Rasa umană, în toate ţările, a devenit o jertfă a clerului, care a denumit
religia un sistem, şi pe care l-a inventat pentru a ţine oam enii sub control,
oam eni a căror im aginaţie au înrobit-o, al căror bun simţ l-au întunecat şi
a căror raţiune vor să o distrugă.
❖ Cu cât mai mult ne gândim la dogmele şi principiile religiei, cu atât mai
mult ne convingem că scopul lor prim ordial constă în protejarea intereselor
tiranilor şi ale clerului în detrim entul intereselor sociale.
❖ Cu cât mai atent vom studia religia, cu atât mai mult ne vom convinge că
scopul ei principal este bunăstarea clerului.
❖ Orice ar spune teologii, nu este greu să înţelegem că doctrina creştină
s-a instaurat într-un final prin puterea regilor şi împăraţilor; dogmele
teologice, care se presupunea a fi plăcute lui Dum nezeu, se propovăduiau
de fiecare dată cu ajutorul forţei; adevărată se dovedea a fi acea religie
care era propovăduită de împărat; credincios se considera a fi acela care
deţinea destulă putere şi autoritate pentru a-i distruge pe cei ce erau
declaraţi duşmani ai lui Dum nezeu însuşi.
❖ Pentru a înţelege esenţa reală a moralei, oam enii nu au nevoie nici de
teologie, nici de revelaţii, nici de zei; ei au nevoie doar de bun simţ.
❖ Pentru ca fericirea noastră să fie completă, noi avem nevoie de afecţiune
şi sprijin din partea societăţii, iar societatea trebuie în ultim ă instanţă să
ne stimeze, să ne ajute, să lucreze pentru fericirea noastră, în măsura în
care şi noi muncim pentru bunăstarea ei; această legătură reciprocă este
numită datorie morală.

Alexander Von Humboldt

(1 7 6 9 -1 8 5 9 )
"Naturalist, geograf şi călător german.
S-a născut într-o fam ilie de nobili germani. Copilăria şi-a petrecut-o în castelul fam iliei.
Şi-a fă c u t studiile în cele mai bune universităţi germane, la Eranbfurt, Qdttingen, (Berlin şi la
Academia din (Freiburg. In 1799, Humboldt a plecat la (Madrid, unde s-a întâlnit cu ministrul
spaniol a l afacerilor externe şi cu însuşi regele Spaniei. Rezultatul acestei audienţe a fo st
extraordinar pentru Humboldt: regele i-a permis efectuarea oricăror activităţi de cercetare pe
posesiunile spaniole din Lumea Nouă, fă r ă restricţii şi, cel mai important, fă r ă nicio obligaţie
din partea Cui. Din Spania au fo s t trimise ordonanţe către autorităţile locale, prin care li se
cerea susţinerea din toate punctele de vedere a expediţiilor lui Humboldt. „Niciodată încă până
atunci guvernul span iol nu a permis o a s tfe l de libertate unui explorator”, scria despre aceasta
Humboldt. !Mai târziu, aflându-sepe o corabie care purta numele de „Pizarro”, s-a îndreptat spre
ţărmurile Jămericii de Sud, unde a petrecut aproape 5 ani, ocupându-se cu activităţi ştiinţifice
legate de „fizica lumii, structura globului pământesc, analiza aerului, fiziologia plantelor şi
animalelor, curenţii maritimi” şi multe altele. Humboldt a cercetat şi traseele indienilor din
vechime, pornind de la Apure, apoi prin Orinoco, pân ă la Angostur, petrecând nopţile în junglă
printre fiarele sălbatice. A fo s t în m od deosebit impresionat de monumentele arhitecturale ale
civilizaţiei incaşilor, de oraşele şi drumurile lor părăsite, dar pline de mister. Pe aceste drumuri
e l şi-a urmat o bună parte a călătoriei sale. în istorie va rămâne pentru totdeauna fr a z a rostită
de Jălexander von Humboldt: „Aceste drumuri ale incaşilor sunt cele mai remarcabile creaţii ale
omului din toate timpurile".
După ce a revenit din America Latină, triumfător şi plin de glorie, Humboldt, timp de 20
de ani, prelucrează şi documentează observaţiile sale, care devin cea mai importantă lucrare a
secolului alX lX -lea în ceea ce priveşte studierea Americii de Sud. Aceste 30 de volume au văzut
lumina tiparului în perioada 1807—1834 sub titlul Căfătorie în regiunea echinocţiaCă a Lumii
Noi. Dentru prima d ată în istorie, America de S u d a fo s t descrisă atât de detaliat.
Humboldt a mai trăit încă o jum ătate de secol şi la sfârşitul vieţii sale a publicat o lucrare
intitulată Cosmos, care cuprinde cinci volume, şi în care a scris despre vechile hărţi ale Americii,
despre împrejurările care au dus la descoperirea ei şi despre istoria primelor expediţii. Aceste
materiale unice pân ă în prezent sunt utilizate pe scară larg în redactarea diferitor articole
ştiinţifice. în 1829, Alexander von Humboldt a fă c u t o călătorie în (Eurasia. E l a vizitat minele
şi fabricile din Altai, a urcat în munţi, a observat şi a analizat activitatea magnetismului,
a realizat cercetări geografice şi geologice. Ca rezultat a l călătoriei sale, savantul a elaborat
un raport amplu, în care a descris cu lux & amănunte sejurul său din A ltai şi a evidenţiat
necesitatea explorării resurselor din regiune.
Operele lui Humboldt au avut o influenţă colosală asupra dezvoltării ştiinţelor naturale în
viziunea mai multor scriitori, printre care şi Charles Darwin. E l este unul dintre fon datorii
geografiei moderne a vegetaţiei, geofizicii, hidrografiei. Jfumboldt se numără printre primii
cercetători din Altai, iar ideile lui sunt reflectate în rezultatele cercetărilor modeme.

❖ în durere, în nenorocire, ne consolăm cu speranţele.

❖ Pentru om nu există nim ic mai interesant în lume decât oamenii.
❖ Femeile sunt de fapt m ai aproape de idealul omenesc, decât bărbaţii.
❖ Cunoaşterea este întotdeauna precedată de o presupunere.
❖ Ideea este singurul lucru care nu moare niciodată.
❖ Liberalul poate deveni m inistru, dar asta nu înseam nă că va fi un m inistru
liberal.
❖ Cel ce se bazează mai mult pe sine, poate mai multe.
❖ Curajul soldatului este bun doar în amestec cu cele m ai bune virtuţi
paşnice, iar disciplina este bună doar în amestec cu cel mai înălţător
sentim ent de libertate. Atunci când acestea există separat - aşa cum se
întâm plă din cauză că soldaţii sunt înarm aţi şi pe timp de pace - curajul
degenerează în sclavie, iar disciplina, în bestialitate şi obrăznicie.
❖ Fără îndoială că cel mai im portant este felul în care omul percepe destinul,
indiferent de cum este el în realitate.
❖ Morala a apărut odată cu viciul.
❖ Morala popoarelor depinde de respectul faţă de femei.
❖ Aspiraţia cu adevărat serioasă către un anumit ţel reprezintă o jum ătate
din succesul în realizarea acestuia.
❖ Natura inspiră dragoste şi atrage spre sine doar pentru că este naturală.
❖ Prim ul şi cel m ai im portant lucru din viaţă e să încerci să fii stăpân pe
tine însuti.
/
❖ Dintre toate artele, poezia, mai mult decât oricare alta, se expune tentaţiei
de a substitui frum useţii sale specifice, nişte paiete furate.
❖ Uscăciunea vesteşte pretutindeni moartea.
❖ Exerciţiile m intale au o influenţă extrem de benefică asupra omului, la fel
cum soarele are asupra naturii; ele împrăştie starea de spirit sumbră, şi
treptat, uşurează, încălzesc şi înalţă spiritul.
❖ Sunt din ce în ce m ai mult convins că fericirea noastră depinde mult mai
mult de cum întâm pinăm evenimentele din viaţa noastră, decât de natura
evenimentelor în sine.

David Hume
( 1 7 1 1 -1 7 7 6 )
Tilozof, psiholog, istoric englez.
S-a născut în fam ilia unui n ohil sărac, practicant a l dreptului. Hume a studiat o vreme la
Universitatea din Edin6urgh, dar, din cauza dificultăţilor materiale, a fo s t nevoit să părăsească
şcoala. "Mai târziu, în 1734, a p leca t la studii în Tranţa, unde a petrecut trei ani, la La-Eleche.
In timpul şederii sale în Tranţa a scris un Tratat despre firea umană, în trei volume, care a
fo s t pu6licat la Londra, între 1737 şi 1740. In lucrare aceasta, au fo s t a6ordate pro6leme de
epistemologie, psihologie şi morală. In 1741—1742, a pu6licat cartea intitulată Eseuri morale şi
politice, care i-a adus o cele6ritate sonoră în patria sa. L a mijlocul anilor 40, Hume, ca secretar
a l generalului Saint-Clair, a plecat într-o expediţie militară împotriva Canadei franceze, după
care, ca parte a misiunilor militare, a vizitat Uiena şi Torino. In Italia, a rescris prima carte a
Tratatufui în lucrarea Eseu despre cunoaşterea umană. în 1752, Societatea de Drept l-a numit
6i6liotecar, iar Hume a început să scrie Istoria Angliei în şase volume, carte care s-a dovedit a f i
extrem de controversată. în 1763-1766, Hume a avut un post diplomatic în capitala franceză.
D upă întoarcerea în ţară, a ocupat timp de doi ani p ostu l de secretar de stat adjunct. în 1769,
a demisionat şi s-a întors la Edin6urgh, unde a devenit secretar a l Societăţii filozofice. La
începutul anilor 70, Hume a revenit de mai multe ori asupra ultimei sale opere de anvergură,
Dialoguri despre religie naturafă, dar nu a mai reuşit s-o termine.

❖ Un scop bun poate fi valoros doar dacă şi mijloacele suficiente pentru

atingerea lui sunt la fel de valoroase.
❖ în milă, există întotdeauna un amestec de dragoste şi de tandreţe, iar în
răutate, un amestec de ură cu furie.
i* Ceea ce num im vitejie eroică şi ceea ce adm irăm ca fiind m ăreţia şi
înălţarea spiritului, nu este nim ic altceva decât o formă de m ândrie şi de
respect de sine calm şi întemeiat.
❖ Dacă singurul motiv al acţiunilor noastre este dorinţa de a ne dovedi
libertatea, atunci nu ne putem elibera din lanţurile necesităţii.
❖ Dacă o faptă oarecare este virtuoasă sau vicioasă, este doar un semn
al unei anum ite trăsături sufleteşti sau de caracter; o faptă trebuie să
provină din principiile stabile ale spiritului nostru, care se aplică la tot
comportamentul um an şi care fac parte din caracterul său personal.
❖ Dacă curajul şi ambiţia nu sunt reglementate de bunăvoinţă, ele pot face
dintr-o persoană un tiran sau un hoţ.
❖ Răutatea... este o dorinţă iscată din senin de a face rău unei alte persoane,
pentru ca, prin comparaţie cu propria noastră situaţie, să simţim o
satisfacţie.
/
❖ Un sceptic adevărat are o atitudine neîncrezătoare asupra propriilor
îndoieli la fel ca şi în privinţa scrierilor filozofice.
❖ Dragostea nu este decât o dorinţă de a face fericită o altă persoană.
❖ Oam enii au tendinţa comună de a-şi închipui că tot ce există le este lor
asemănător şi de a atribui fiecărui obiect acele trăsături pe care ei le
cunosc bine şi le înţeleg nemijlocit.
❖ Fericirea mea cea mai mare, satisfacţia mea cea mai deplină este aceea de
a citi, de a mă plimba, de a visa şi de a crede.
❖ întunericul este dezgustător pentru m inte la fel ca şi pentru vedere;
nimic nu ne-ar putea aduce atâta plăcere câtă ne-ar oferi posibilitatea de
a transform a întunericul în lumină, indiferent de câte eforturi ar trebui
să depunem.
❖ Condamnăm orice înşelăciune, orice încălcare a cuvântului, fiindcă noi
credem că libertatea şi amploarea com unicării între oam eni sunt complet
dependente de fidelitatea faţă de promisiuni.
❖ Un popor fără religie, dacă acesta există, se află doar puţin mai sus decât
animalele.
❖ Nimic nu poate fi mai demn de laudă ca simţul propriei demnităţi, în
acele cazuri când chiar suntem înzestraţi
/ cu calităti
/ de valoare.
❖ Nimic nu este aşa de liber ca gândul omului.
❖ Conducătorul vieţii nu este mintea, ci obiceiul. Doar el obligă mintea să
presupună în toate cazurile că viitorul corespunde trecutului.
❖ Respectul de sine... creează regulile dreptăţii şi este primul motiv pentru
respectarea acestora din urmă.
❖ Fericit este acela care trăieşte în condiţii corespunzătoare temperamentului
său, dar este desăvârşit acela care ştie să-şi adapteze temperamentul la
toate condiţiile.
/
❖ O naţiune civilizată poate greşi cu uşurinţă în alegerea propriului filozof.
❖ Unui om care vorbeşte mult despre sine îi este greu să scape de vanitate.
❖ Cu cât modul de trai al omului depinde m ai mult de întâmplări, cu atât
m ai mult el se lasă pradă superstiţiilor.
❖ Ce se poate spune despre istoria religiilor? îndoiala, incertitudinea,
renunţarea la orice părere - iată care este, în aparenţă, rezultatul studierii
aprofundate a acestei probleme.

Thomas Jefferson
(1 7 4 3 -1 8 2 6 )
C el d e-al treilea preşedinte american, autor a l Declaraţiei de Independenţă, arhitect, om de
ştiinţă, educator.
S-a născut în S hadw ell (statul Tirginia). T atăl său a fo s t unul dintre liderii din regiune,
iar mama provenea din una dintre cele mai proeminente fam ilii din "Cirginia. In 1760, Jefferson
a intrat la Colegiul „"William dt M ary”, fii n d decis să studieze greaca şi latina „şi să înveţe
elementele de 6ază ale matematicii” In 1762, a a6andonat colegiul şi a început să studieze
dreptul. Când a început revoluţia americană, Jefferson devenise un avocat proeminent, un
plantator de succes, am ator de lectură, ştiinţă, muzică, soţ şi tată, precum şi un partizaă 'loial
a l Coroanei. în perioada 1768—1775, Jefferson a fo s t implicat în activitatea politică a statului
Tirginia. L a 7 iunie 1776, un mem6ru a l delegaţiei statului Tirginia în Congres, R. Lee, i-a
sugerat să declare independenţa coloniilor americane de nord în numele Coroanei britanice.
Textul proiectului de Declaraţie de Independenţă a fo s t scris de Jefferson. în septembrie 1776,
a devenit membru a l Camerei D elegaţilor statului Virginia, iar în J779 a fo s t ales ca succesor a l
lui <?.' Jfenry în fu n cţia de guvernator. O pierdere de neînlocuit pentru politician a fo s t moartea,
în 1782, a soţiei sale, (Martha, Jefferson renunţând la ideea de a mai ocupa vreodată o poziţie
înaltă. în perioada demisionară, Jefferson a scris Notefe asupra Virginiei.
în 1783, s-a întors în politica activă, a devenit lider a l Congresului şi a revenit la activitatea
sa legislativă intensă. R aportul lui cu privire la baterea unor monede (realizat în colaborare cu
Q. (Morris) conţinea propunerea privin d stabilirea dolarului drept monedă zecimală. în 1784,
Jefferson a plecat în Franţa pentru a participa la negocierea acordurilor comerciale, iar în 1785
l-a înlocuit pe Franklin în fu n cţia de ministru plenipotenţiar. E l a reuşit să obţină succese
importante pentru com erţul american. A încercat să negocieze furnizarea de sare şi de orez în
Eranţa şi să extindă consumul de bunurifran ceze în America. în timpul serviciului diplomatic,
a asistat la începutul Revoluţiei Franceze. Reîntors în patrie, în 1789, i s-a oferit postu l de
secretar de stat în administraţia de la "Washington. E l a sugerat baterea monedei naţionale şi
a reuşit să creeze o unificare naţională a monedelor. Jefferson a demisionat la sfârşitul anului
1793, ferm convins să nu mai accepte niciun f e l de fu n c ţii oficiale. D ar a candidat pentru
preşedinţie în 1800, fo lo s in d drept platform ă politică rezoluţiile "Kşntucfiy.
Jefferson a fo s t prim ul preşedinte a că3rui investire a avut loc la "Washington, cu sprijinul
secretarului de stat (Madison şi a l ministrului de Finanţe E. Cjdllatin. A fo s t preşedinte două
mandate consecutive, între 1801 şi 1809. A salutat dobândirea de la Napoleon, în 1803, a
teritoriului statului Louisiana şi chiar a propus un amendament constituţional pentru a da
efect juridic acestei acţiuni. S-a pronunţat activ împotriva (Partidului Federalist, o coaliţie de
magnaţi şi fin an ţatori de anvergură, caracterizată prin tendinţe militare antidemocratice.
Ca ş e f alunui stat neutru, aflându-se în anii războaielor napoleoniene între două mari puteri
rivale, Franţa şi (Marea (Britanie, Jefferson a urmat o politică de pace, sortită în f o n d eşecului
■Rechiziţiile ilegale, pătrunderea în apele teritoriale şi alte încălcări comise de (Marea (Britanie
s-au repetat şi în cazu l Franţei napoleoniene. Jefferson a adoptat o atitudine diplomatică.
trecând apoi la ameninţarea cu 6oicotul economic, fi i n d fo rţa t, spre marea lui disperare, să
adopte în 1807 o lege a embargoului, care interzicea comerţul cu statele aflate în conflict.
D upă incendierea Washingtonului în războiul din 1812, Jefferson a vândut guvernului
biblioteca sa vastă, pentru a fo rm a nucleul (Bibliotecii Congresului. Primea zilnic un număr
mare de vizitatori, coresponda cu persoane cunoscute şi to ta l necunoscute.
In 1814, Jefferson a propus un sistem de învăţământ de stat. D atorită eforturilor sale, în
1819, în Charlottesville a fo s t fo n d a tă oficia l Universitatea din Uirginia. Jefferson a devenit
prim ul rector a l acesteia, a dezvoltat un design arhitectural unic a l campusului universitar, a
exercitat un control asupra desfăşurării unei bune părţi a procesului de învăţământ, încercând
să găsească profesori competenţi în străinătate.
Jefferson s-a stins din viaţă la 4 iulie 1826, la !Monticello.

❖ Convingerile şi credinţa oam enilor nu depind de propria lor voinţă,

ci se supun involuntar dovezilor oferite de m intea lor, potrivit cărora
atotputernicul Dum nezeu a creat m intea liberă şi, astfel, şi-ar fi exprimat
dorinţa supremă ca aceasta să răm ână în continuare liberă, motiv pentru
care a făcut-o absolut nereceptivă faţă de constrângeri; toate încercările
de a influenţa m intea prin pedepse temporare sau prin însărcinarea cu
greutăţi sau pj>in privarea de drepturile civile duc la apariţia obiceiurilor
ipocrite şi la comiterea de acfe frauduloase...
❖ în materie de stil, lasă-te luat de curent, în materie de principii, fii ferm
ca o stâncă.
❖ Politeţea este o bună-dispoziţie creată în chip artificial.
❖ Politeţea este obiceiul de a jertfi m icile comodităţi.
❖ Toată arta conducerii constă în arta de a fi cinstit.
❖ Ori de câte ori îm i aduc am inte că Dum nezeu este drept, încep să trem ur
pentru ţara mea.
❖ Arborele libertăţii trebuie, din când în când, să fie stropit cu sânge de
patrioţi şi tirani. Acesta este îngrăşăm ântul lui natural.
❖ Dacă aş fi avut de ales între a avea un guvern fără ziare sau a avea ziare
fără un guvern, nu aş fi ezitat să aleg a doua opţiune.
❖ în cazul în care principiile prevalează asupra legislaţiei, atunci guvernul
este complet descompus.
❖ Dacă eşti supărat, numără până la zece înainte de a vorbi; dacă eşti foarte
supărat,- numără până la o sută.
❖ Sensul viu şi statornic al datoriei filiale este m ai repede înţeles de mintea
fiului sau a fiicei din lectura R egelu i Lear, decât din studierea a sute de
cărţi plictisitoare de etică şi a poruncilor divine.
❖ Grija pentru viaţa şi fericirea umană, şi nu pentru distrugerea lor, este
prim ul şi singurul obiectiv legitim al unei guvernări bune.
❖ Legile şi regulamentele trebuie să meargă mână în m ână cu progresul
sufletului uman.
❖ Legile sunt scrise pentru oam enii obişnuiţi, de aceea ele ar trebui să se
bazeze pe normele obişnuite de bun simţ.
❖ Considerăm evidente următoarele adevăruri: că toţi oam enii sunt egali;
că sunt înzestraţi de către Creatorul lor cu drepturi inalienabile; că între
aceste drepturi se numără viaţa, libertatea şi posibilitatea de a dobândi
fericirea.
❖ Niciun guvern nu poate exista fără cenzură: acolo unde presa este liberă,
nim eni nu este liber.
❖ Predici ar trebui să fie vieţile noastre, şi nu cuvintele.
❖ Străduiţi-vă întotdeauna să vă faceţi datoria şi om enirea vă va răsplăti
chiar şi în cazul în care veţi suferi un eşec.
❖ Raţiunea ta proprie este unicul oracol pe care ţi-1 dăruieşte cerul şi tu nu
eşti responsabil pentru justeţea, ci pentru sinceritatea deciziilor.
❖ Laşul se aruncă mult mai uşor într-o ceartă, decât o face omul curajos.
❖ Om ul care nu citeşte nim ic este mai educat decât cel care nu citeşte nimic
altceva afară de ziare.
❖ Omul care nu se teme de adevăr, nu are de ce să se teamă de minciună.
❖ Nu am observat ca onestitatea oamenilor să crească odată cu avuţia.
/
❖ Prefer să răm ân în am intirea oamenilor prin acele lucruri pe care le-am
făcut pentru alţii şi nu prin acelea pe care alţii le-au făcut pentru mine.
❖ Sunt de acord cu ideea că printre oam eni există o aristocraţie naturală.
Temeiurile ei sunt virtutea şi talentul.
❖ Sunt convins că sufletul fiecărei flinte
/ se bucură când aceasta face alteia
un bine.

Samuel Johnson
(1 7 0 9 -1 7 8 4 )
Lexicograf, critic literar şi eseist englez.
S-a născut în L ichfield (Staffordshire). A studiat la şcoala din localitatea natală, apoi
la şcoala din Stour6ridge. A lucrat în librăria tatălui său până cân d a intrat, în 1728, 1л
Colegiul din Pembrofţe, din cadrul Universităţii din Oxford. După 13 luni, banii s-au terminat
şi după doi ani sumbri petrecuţi în librăria tatălui, s-a angajat profesor la şcoala clasică (Mafiei
(Bosivorth. După o excursie la Pirmingham, la colegul său de clasă, Hector, Johnson a scris
prima sa serie de eseuri (pierdute) pentru ziaru l local şi prima carte, în traducere Căfători*
călugărului £060 în Ahyssînîa (1735) şi, tot atunci, a cunoscut-o pe viitoarea lui soţie, Elizabetk
Porter, o doamnă de patruzeci şi cinci de ani, căsătorită. D upă moartea soţului ei, surveniţi
la scurt timp, Johnson şi doamna Porter s-au căsătorit. Din moştenirea lăsată de răposat,
Johnson a luat o casă din Edayle, în apropiere de Lichfield, în care a deschis o şcoală, pe cart,
în ciuda sprijinului rezidenţilor locali (printre elevii lui a fo s t şi tânărul D av id Harry), a fo st
nevoit s-o închidă.
în anul 1737, înarmaţi cu scrisori de recomandare, Johnson şi Harry au plecat în căutând,
succesului, la Londra. Harry a avut repede parte de succes, dar lui Johnson, care nu avea cd
sine decât tragedia neterminată Irene, nu i-a surâs norocul. In cele din urmă, în 1738, a găsd
de lucru la The QentCeman’s magazine, cea mai importantă revistă din acea perioadă. Johnsad
redacta şi oferea sub anonimat informaţii cu privire la dezbaterile parlamentare, de cele mm
muCte ori materiaCe fragmentare, întrucât parCamentuC interzisese difuzarea dezbateriCor. L a
'The (jentleman’s magazine Johnson a (ucrat până în 1744.
In 1746, Johnson a început să lucreze (a (Dicţionarul de limbă engleză, conform înţelegerii
avute cu lordul ChesterfieCd. în acelaşi an, dfarry a devenit director aCTeatrului „(Drury Lane”,
acest eveniment fi in d marcat prin punerea în scenă a strălucitului (prolog la inaugurarea Drury
Lane a Cui Johnson. L a sfârşitul anilor 40, dfarry pune în scenă opera Irene, singura piesă a
Cui Johnson (un succes fin an ciar şi un eşec cronicăresc), şi tot atunci scriitorul a cunoscut ceh
mai mare succes în cariera sa poetică, după apariţia scrierii Vanitatea dorinţelor umane, uCtima
prelucrare a satirei Cui JuvenaC.
în 1750, Johnson a început să editeze cea mai cunoscută revistă a sa, „(RambCer”, care a
apărut de două ori p e săptămână, pân ă Ca moartea soţiei saCe (în 1752). în 1755, a fo s t editat în
cehe din urmă şi Dicţionarul. (Pe pagina de titCu, autoruC a fo s t numit magistru în arte —acest
tithu fiin du -i de curând atribuit de Universitatea din Oxford.
în 1758, ha vârsta de 89 ani, moare mama Cui Johnson; pentru a găsi 6anii necesari
înmormântării, eC s-a grăbit să-şi pubdce unicuC roman 'Rassefas, prinţul din .AB^ssirua. Din
1762, scriitoruC a primit o pensie regaCă de 300 de Cire sterdne. în 1765, scriitoruC a primit
titCuC de doctor în drept aC Trinity CoCCege din DubCin şi a Cansat a opta ediţie a opereCor Cui
Shahespeare. în perioada 1770—1775, au văzut Cumina tiparuCui patru pamflete în apărarea
partidei tory, scrieri pentru care a primit titCuC de doctor aC Universităţii Oxford. Scrie, Ca
cererea editoriCor, o prefaţă Ca o antoCogie a poeţiCor engCezi. Jlceasta a cuprins 56 de articoCe;
în fu n cţie de interesuC Cui Johnson pentru poet, noteCe variază de Ca simpCa prezentare a
dateCor biografice p ân ă Ca anadza critică a CucrăriCor importante, ajungând chiar Ca un studiu
aprofundat aC creativităţii acestora.
Johnson moare Ca Londra, Ca 13 decembrie 1784, f i i n d îngropat în VVestminster Jlbbey.

❖ Fără de păcat e cel incapabil de păcat.

❖ Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune.
❖ Se prea poate ca bogăţia să dea naştere m ai mult la condamnări, decât la
crime.
❖ Pacientul nu trebuie să facă eforturi prea mari, pentru a nu fi ticălos.
❖ Femeile sunt geloase pe viciile noastre m ai mult decât orice pe lume.
❖ Căsătoria poate fi nefericită doar în măsura în care viaţa e nefericită.
❖ în scrierea dumneavoastră sunt multe lucruri bune şi originale, dar ceea
ce este bun nu este original, iar ceea ce este original nu este bun.
❖ La vârsta de şaptezeci şi şapte de ani e tim pul să devii serios.
❖ Este periculos să ai dreptate m ereu în ceea ce are legătură directă cu
religia sau morala.
❖ în această lume sunt încă multe de făcut şi nu prea multe de învăţat.
❖ Politeţea e una dintre acele calităţi care pot fi apreciate cu adevărat doar
simţind neplăcerile cauzate de absenţa lor.
❖ Cea m ai m are artă din viaţă constă în a câştiga mult, m izând pe cât mai
puţin.
❖ Vinul este rău şi prin faptul că ne face să ne luăm cuvintele drept gânduri.
❖ în toate maximele, precizia trebuie să fie sacrificată în folosul conciziei.
❖ A m intirile şi previziunile completează aproape tot prezentul.
❖ Iată ce înseam nă un om de cuvânt! La biserică nu a mai fost de mulţi ani,
dar îşi scoate neapărat pălăria când trece pe lângă ea.
❖ Timpul şi banii reprezintă cea mai grea povară din viaţă şi, de aceea, cei
m ai nefericiţi dintre muritori sunt cei care au şi una şi alta în exces...
❖ Noi toţi trăim cu speranţa de a fi pe placul cuiva.
❖ Tuturor ne place să vorbim pe o temă care nu ne preocupă deloc.
❖ Viaţa nu este nim ic altceva decât o modalitate de a nu ne gândi la
moarte.
❖ Orice autocritică este o laudă ascunsă. Ne certăm pe noi înşine doar
pentru a ne demonstra imparţialitatea.
❖ Când începe secretom ania sau misterul, nici viciul sau escrocheria nu
sunt prea departe.
❖ Geniul de multe ori se distruge pe sine.
❖ M ândria de a şti că ţi se poate încredinţa orice m ister este principalul
motiv pentru divulgarea acestuia.
❖ Tristeţea se înmulţeşte de la sine. Haideţi atunci să ne îndeplinim datoria
şi să facem veselie!
❖ C hiar şi dintr-un scoţian poate ieşi ceva bun - dacă îl prindem de tânăr.
❖ Nici chiar de dragul ingeniozităţii nu ar trebui să te expui într-o lumină
nefavorabilă, interlocutorii vor râde din plin de istoria ta, dar, uneori, s-ar
putea s-o ţină m inte şi să râdă iar - de tine, de data asta.
❖ D ilem a criticului: sau ofensez autorul spunându-i adevărul, sau îl m int şi
mă um ilesc pe m ine însum i.
❖ Pentru spiritele m ari şi nobile, curiozitatea este prim a şi ultim a pasiune.
❖ Pentru poet nu există nim ic nefolositor.
❖ Pentru o creatură atât de mică cum este omul, lucrurile mici nu au valoare.
Doar acordând im portanţă lucrurilor mici, ajungem la m area artă de a
suferi mai puţin şi a ne bucura mai mult.
❖ Pentru artă şi stăruinţă puţine lucruri sunt irealizabile.
❖ Bunătatea este în puterea noastră; pasiunea - nu.
❖ încrederea în tine însuţi e prim a condiţie obligatorie pentru iniţiativele
măreţe.
/
❖ Dovada ne arată în ce direcţie
/ ar trebui să ne concentrăm îndoielile.
❖ Gândindu-se îndelung la unele opere, publicul învaţă să gândească despre
ele corect.
❖ Dacă n-ar fi im aginaţia, în braţele slujnicei ne-am simţi Ia fel de fericiţi ca
şi-n braţele unei ducese.
❖ Dacă durerea nu ar fi urmată de plăcere, cine ar suporta-o?
❖ Dacă am icul tău afirmă că între virtute şi viciu nu este nicio diferenţă, ar
fi bine ca după plecarea lui să verifici num ărul linguriţelor.
❖ Dacă scrii a doua oară despre acelaşi subiect, te vei contrazice vrând-
nevrând.
❖ Dacă nu aveţi nicio ocupaţie, evitaţi singurătatea; dacă sunteţi singur, nu
pierdeţi timpul.
❖ Dacă doriţi să jigniţi o persoană puţin educată, nu o numiţi ticăloasă; mai
bine spuneţi-i că-i prost crescută.
❖ Dacă vrei să iubeşti mult timp, iubeşte cu raţiunea, nu cu inima.
❖ Dacă omul nu-şi face cunoştinţe în viaţă, la un moment dat se va trezi
singur.
❖ Dacă o persoană este obosită de Londra, înseam nă că este obosită de viaţă.
❖ Dacă un tânăr sau un bărbat de vârstă medie nu-şi poate am inti, la plecare,
unde şi-a lăsat pălăria, nim eni nu va remarca acest lucru, dar dacă se va
întâm pla la fel cu un bărbat de o vârstă respectabilă, oam enii vor ridica
din umeri şi vor spune; „Da, cu memoria stă într-adevăr cam prost."
❖ Există oameni care toată viaţa nu se pot desprinde de tinereţea lor.
❖ Există oameni cu care am rupe definitiv relaţiile, dar nu vrem ca ei să
facă acelaşi lucru.
❖ Dorinţele sunt necesare pentru ca viaţa să fie mereu în mişcare.
❖ Viaţa este acea pastilă pe care nu o poţi înghiţi dacă nu e poleită cu aur.
❖ Viaţa este un marş de la o dorinţă la altă dorinţă, şi nu de la o posesiune
la posesie.
❖ A trăi înseam nă a progresa continuu.
❖ Invidia este o necesitate perm anentă a raţiunii, care cedează rareori la
tratamentul prin cultură şi filozofie.
❖ „M âine" este un mare mincinos, iar m inciuna lui nu pierde niciodată
farm ecul noutătii.
/
❖ Ziua de m âine este un hoţ bătrân care va fi şti întotdeauna cum să ne
însoţească.
/
❖ A pune întrebări este un obicei prost într-o discuţie dintre doi gentle­
meni.
❖ Legea este m anifestarea supremă a înţelepciunii umane, care foloseşte
experienţa oamenilor în beneficiul societăţii.
❖ Cel ce ştie să fie atent, ştie să reţină.
❖ Dificultatea este adesea copilul trândăvelii.
❖ O poveste fascinantă este rareori întrutotul adevărată.
❖ Cunoştinţele sunt de două feluri. Fie cunoaştem singuri subiectul, fie ştim
unde putem găsi inform aţii despre el.
❖ Cunoaşterea subiectului este pentru poet ce este rezistenţa materialului
pentru arhitect.
❖ Dintre toate tipurile de zgomote, muzica este cel mai puţin neplăcut.
❖ Irlandezii sunt oameni cinstiţi; nu se vorbesc de bine unul pe altul.
❖ Arta aforismului nu constă atât în exprim area unei idei originale sau
profunde, cât în capacitatea de a exprima, în câteva cuvinte, o idee
accesibilă şi utilă.
❖ Adevărul este ca o vacă ce nu dă lapte scepticilor, dar care le oferă
alternativa de a mulge taurii.
❖ Adevăratul cost al ajutorului este întotdeauna direct dependent de felul în
care acest ajutor este acordat.
❖ Satisfacţia unei laude este reală în cazul în care ea repetă cu voce tare
ceea ce ne şopteşte nouă m ândria la ureche...
❖ Orice autor se poate aştepta să fie lăudat, însă biograful poate doar spera
că va reuşi să nu fie certat.
❖ Fiecare din noi este leneş sau speră să devină.
❖ Orice persoană are dreptul să spună ceea ce crede adevărat şi oricare altă
persoană are dreptul de a-1 contrazice. M artiriul - iată criteriul.
❖ Oricât de repede ar zbura timpul, el se m işcă foarte încet pentru cineva
care doar urmăreşte mişcarea.
❖ De obicei, antipatia reciprocă este o consecinţă directă a simpatiei care se
întrezăreşte.
❖ De regulă, bărbatului îi place mai mult să vadă m asa pusă de prânz, decât
să asculte cum vorbeşte nevasta greceşte.
❖ Castrarea reprezintă elim inarea unor părţi obscene din carte.
❖ Calom nia este răzbunarea laşilor.
❖ Când se întâlnesc doi englezi, încep să discute despre vreme.
❖ Când mă flatează cel pe care-1 flatează toţi, sunt fericit cu adevărat.
❖ Când un bărbat spune că femeia i-a oferit plăcere, el nu se referă la o
conversaţie.
/
❖ Când un bărbat care a fost foarte nefericit în căsătorie se recăsătoreşte
imediat după moartea soţiei sale, e vorba despre trium ful speranţei asupra
experienţei.
❖ Atunci când un m ăcelar spune că inim a lui sângerează pentru patrie, el
ştie ce spune.
❖ Atunci când o persoană ştie că în două săptăm âni va fi spânzurat are
parte de o rem arcabilă capacitate de concentrare a gândurilor.
❖ Vinul roşu este băutură pentru băieţi, iar vinul de porto, pentru bărbaţi;
cel care vrea să fie erou trebuie să bea coniac.
❖ Frumuseţea
/ fără bunătate moare nerevendicată. I,
❖ Cifrele rotunde m int întotdeauna.
❖ Cine laudă pe oricine, nu laudă pe nimeni.
❖ Cine vrea să treacă cinstit prin viaţă trebuie să aibă în vedere, la tinereţe
că va ajunge bătrân, iar la bătrâneţe să-şi aducă am inte că a fost cândva
tânăr.
❖ Este m ai uşor să suporţi răul decât să-l provoci cuiva; din acelaşi motiv,
este m ai uşor să te simţi înşelat decât să nu ai încredere.
❖ Făţărnicia nu este un fel de a obţine plăcere.
❖ Logica este arta de a ajunge la o concluzie neaşteptată.
❖ Calul capabil să numere până la zece este un cal remarcabil, dar nu şi un
m atematician remarcabil.
❖ M ai bine să trăieşti bogat decât să mori bogat.
❖ Dragostea este înţelepciunea prostului şi prostia înţeleptului.
❖ Curiozitatea este una dintre cele m ai indiscutabile şi evidente proprietăţi
ale unui intelect puternic.
❖ Oam enii sunt m ai constanţi în ură decât în dragoste.
❖ Oam enii nu bănuiesc greşelile pe care nu le comit.
❖ Oam enii citesc rareori cărţile pe care le-au prim it în dar.
❖ Oam enii vor face orice doar pentru a avea posibilitatea să vorbească
despre ceea ce fac.
❖ Credeţi-mă: să ne rănim cu adevărat putem doar noi înşine.
❖ Bărbaţii ştiu că femeile le sunt superioare şi, prin urmare, le aleg pe cele
mai slabe şi mai ignorante. Dacă ar gândi altfel, nu le-ar fi frică de femei
care ştiu tot atât de mult ca şi ei.
❖ Muzica este unica plăcere senzuală şi nevinovată.
❖ Ne place să privim dincolo de frontierele pe care nu intenţionăm să le
trecem.
❖ Suntem înclinaţi să credem în cei pe care nu-i cunoaştem, pentru că nu
ne-au m intit niciodată.
f

❖ Şoarecele este un anim al în faţa căruia o mulţime de femei îşi pierd

cunoştinţa.
❖ Speranţa este un fel de fericire şi poate unica fericire posibilă în această
lume.
❖ Trebuie să fii idiot ca să nu scrii pentru bani.
❖ Pe cât de uşor îm i este să mă abţin, pe atât de greu îm i este să fiu
cumpătat.
❖ Im aginaţia noastră este alimentată nu de plăcere, ci de speranţă.
❖ Nici nu te gândi să pleci din această lume înainte ca lumea să-ţi regrete
plecarea.
❖ Indiferent de motivul pentru care ai fost insultat, este m ai bine să nu dai
atenţie insultei, pentru că prostia este rareori capabilă de indignare, iar
m ânia o pedepseşti cel m ai bine dispreţuind-o.
❖ Unii şmecheri îşi aleg soţii mai prostuţe, sperând să le comande - şi dau
întotdeauna greş.
❖ Nu poţi să urăşti un om pe care-1 poţi lua în derâdere.
❖ în lume găseşti puţini oam eni cărora tirania nu le-a provocat încântare.
❖ Nenorocirea îl face pe om mai înţelept, cu toate că nu-1 înnobilează.
❖ Nu există pe lume o ocupaţie mai nevinovată decât aceea de a face bani.
❖ Nimic nu este suficient de m ărunt pentru o făptură atât de m ăruntă ca
omul.
❖ Nicăieri nu simţi atât de tare inutilitatea speranţelor umane ca într-o
bibliotecă publică.
❖ Nimeni nu a atins măreţia prin imitaţie.
❖ Nimeni nu ar mai avea nim ic de făcut, dacă ar nega din prim a toate
obiecţiile.
/
❖ Nimic nu promovează modestia aşa cum o face conştiinţa propriei
importanţe.
❖ Cei nefericiţi sunt lipsiţi de compasiune.
❖ Legăm ântul este o capcană pentru virtute.
❖ Lauda obişnuită se dă cu împrumut, iar linguşeala se face cadou.
❖ El a fost atât de politicos cu toţi şi în toate, încât nim eni nu i-a fost
recunoscător pentru aceasta.
❖ El a fost prost într-un fel nemaivăzut şi, de aceea, mulţi l-au declarat
mare.
❖ El este ateu la fel ca şi un câine; cu alte cuvinte, el nu s-a gândit niciodată
la aşa ceva.
❖ Calitatea de bază a omului este capacitatea de a se înfrunta pe sine
însuşi.
❖ De pe urm a respiraţiei putrede a criticilor nu s-a sufocat încă niciun
geniu.
❖ De la un om pe care nu-1 poţi înveseli, nu te poţi aştepta la fapte bune.
❖ A simţi propria superioritate intelectuală îţi dă o asemenea satisfacţie,
încât nu se va găsi niciun om inteligent care să-şi dea inteligenţa pe avere,
oricât de m are ar fi aceasta din urmă.
❖ Patriotismul este ultimul refugiu al ticălosului.
❖ Recitiţi-vă propriile scrieri şi dacă veţi găsi versuri scrise perfect, şterge-
ti-le
/ fără milă.
❖ Supărarea poate fi înlăturată prin orice mijloace, cu excepţia alcoolismului.
❖ Trist, dar adevărat: acum ştiu aproape la fel de mult pe cât ştiam la
optsprezece ani.
❖ Scriitorii - iată adevărata m ăreţie
/ a unei naţiuni.
/
❖ Scriitorul este talentat dacă poate reprezenta noul ca pe ceva obişnuit şi
obişnuitul ca pe ceva nou.
❖ Este rău atunci când o persoană e lipsită de inteligenţă; dar e de două ori
mai rău, atunci când este lipsită de suflet.
❖ Din dragoste se căsătoresc, de obicei, doar oam enii slabi.
 Secolul al XVIII-lea

❖ Credeţi-mă, dacă o persoană vorbeşte despre nenorocirile sale, atunci

acest lucru îi oferă o anumită plăcere - căci adevărata durere este trăită
în tăcere.
❖ La fel cum pacea este scopul războiului, tot astfel petrecerea este scopul
final al muncii.
❖ Vreau să râd cu cel înţelept şi să iau cina cu cel bogat.
❖ Atâta timp cât autorul este în viaţă, îi judecăm posibilităţile după cele mai
proaste cărţi; şi numai după ce moare - după cele mai bune.
❖ Protectorul este acela care priveşte cu indiferenţă la cel care se îneacă şi
care îi dă o m ână de ajutor atunci când acesta ajunge la mal.
❖ Cu adevărat principiali sunt oam enii cei m ai lipsiţi de simţul practic.
❖ Prom isiunile autorilor sunt la fel ca jurăm intele îndrăgostiţilor.
❖ P aradisu l p ierd u t este o carte pe care dacă o închizi o dată, este foarte dificil
s-o m ai deschizi a doua oară.
❖ Lauda şi linguşeala - două gazde primitoare; doar că prim a îşi serveşte
oaspetele din belşug, iar cea de-a doua îl îmbată.
❖ Lumea este astfel construită, încât despre libertate strigă cel m ai tare
supraveghetorii sclavilor.
❖ Poetul poate cânta multe femei cu care se teme să se căsătorească.
❖ Trăiesc o viaţă în petreceri nu atât pentru că iubesc societatea, cât pentru
că mă evit pe mine însum i.
❖ Superioritatea unor oam eni e chestie pur întâmplătoare. Ei sunt m ari
pentru că cei care-i înconjoară sunt prea mici.
❖ Prejudecăţile nu au cauze raţionale şi, de aceea, ele nu pot fi respinse prin
argumente raţionale.
❖ Exemplul are întotdeauna o influenţă mai puternică decât predica.
❖ Explicaţiile sunt de multe ori necesare - doar că e vorba de o necesitate
obligatorie.
❖ Natura a înzestrat femeia cu o putere enormă şi, de aceea, nu este
surprinzător faptul că legile îi lim itează această putere.
❖ Motivul nenorocirilor noastre nu constă în lovitura strivitoare a destinului,
ci în m icile probleme de zi cu zi.
❖ Cererea adresată de cei tim izi, de oamenii neîncrezători în sine, este uşor
de respins, întrucât petiţionarul pune singur la îndoială oportunitatea
acesteia.
❖ Ar fi bine ca măcar unii să fie fericiţi, şi nu nimeni, aşa cum s-ar fi
întâm plat în cazul instaurării egalităţii depline.
❖ Lanţurile obiceiului sunt în genere prea slabe pentru a fi simţite, până în
momentul în care devin prea puternice pentru a mai fi rupte.
❖ Discuţia dintre un bătrân şi un tânăr se term ină de obicei în dispreţ şi
m ilă venite din ambele părţi.
❖ Diversitatea este o sursa inepuizabilă de plăcere.
❖ Conversaţia
f cea m ai de succes este cea ale cărei detalii se uită a doua zi.
❖ Ambiţia este m ai arogantă decât orbirea; ea nu ne ascunde eşecurile
proprii, ci ne convinge doar că aceste eşecuri nu se văd dintr-o parte.
❖ Fericirea în fam ilie este lim ita celor mai ambiţioase gânduri.
❖ Supărarea este una din formele huzurului.
❖ Dicţionarele sunt la fel ca ceasurile. Chiar şi cele mai rele sunt m ai bune
decât nim ic şi chiar şi de la cele m ai bune nu te poţi aştepta la precizie
absolută.
❖ Sfatul este ofensator nu pentru că ne arată o greşeală pe care n-am
observat-o, ci pentru că alţii, se pare, ne cunosc nu m ai puţin decât noi
înşine.
❖ S-ar părea că tot ceea ce s-a făcut cu pricepere, s-a făcut uşor - oare din
acest motiv mâna artistului iscusit răm âne în umbră?
❖ Vârsta a treia este, de obicei, vârsta laudelor şi a predispoziţiei către
exagerare a evenimentelor şi acţiunilor din trecut.
❖ Merită oare viaţa să fie trăită? Aceasta este o întrebare pentru embrioni,
nu pentru bărbaţi.
❖ Ruşinea este frica faţă de oameni, conştiinţa este frica faţă de Dumnezeu.
❖ Căsătoria ascunde în sine o mulţime
/ de suferinţe,
/ ' dar celibatul nu ascunde
în sine nicio plăcere.
❖ Fericirea nu înseam nă nimic, dacă nu ai cu cine să o îm părţi şi foarte
puţin, dacă nu stârneşte invidia.
❖ Deoarece pe tim puri puteau scrie doar bărbaţii, toate nenorocirile din
lume au fost atribuite femeilor.
❖ Acolo unde încep secretele, nu m ai răm âne mult până la minciună.
❖ Pe cei cu care am îm părţit bucuria ni-i am intim cu plăcere; iar pe cei cu
care am îndurat greutăţile îm preună - cu tandreţe.
❖ Ceea ce este scris fără efort este citit, de obicei, fără plăcere.
❖ Ceea ce nu poate fi corectat, nu trebuie să fie nici deplâns.
❖ Numai riscându-ne onoarea, putem dobândi onoruri.
❖ Cel pe care autorul îl întreabă ce crede despre cartea sa este supus torturii
şi nu e obligat să spună adevărul.
❖ Cel care nu simte durerea,' nu crede în existenta
/ ei.
❖ Cel ce se subestimează, subestimează şi pe alţii, şi cade astfel în depresie.
❖ Am două motive foarte serioase pentru a nu publica lista abonaţilor mei:
în prim ul rând, am pierdut toate numele; iar în al doilea rând, mi-am
pierdut toţi banii.
❖ Oferim exact atât respect cât ni se cere.
❖ Plăcerea pe care ne-o oferă un interlocutor bun nu depinde nici de
cunoştinţele, nici de virtuţile acestuia.
❖ Deştept vrea să fie oricine; cei ce nu reuşesc umblă cu şiretlicurile aproape
tot timpul.
❖ O nepăsare încăpăţânată - iată ultimul refugiu al vinovăţiei.
❖ Să-ţi păstrezi propriul secret este un lucru înţelept, dar să aştepţi să-l
păstreze şi alţii este un lucru stupid.
❖ Citatele din autorii antici sunt parola oamenilor învăţaţi din întreaga
lume.
❖ Omul este dispus să se plângă de nerecunoştinţa celor care l-au depăşit.
❖ Omul se va supune oricărei puteri care-1 va elibera de tirania bunului
plac şi a întâmplării.
❖ în nenorocire, omului i se pare întotdeauna că îl compătimiţi prea puţin.
❖ Omul ar prefera ca despre el să se vorbească o sută de neadevăruri, decât
un singur adevăr neplăcut.
❖ Omul care stă în gazdă la altul o săptămână, îl transform ă pe acesta într-
un sclav, timp de o săptămână.
❖ Omul care nu se iubeşte, nu merită nici dragostea noastră.
❖ Cu cât cunosc m ai bine oamenii, cu atât aştept mai puţin de la ei. De
aceea, acum este mai uşor decât înainte să obţină laude din partea mea.
❖ Cu cât avem mai puţine neajunsuri, cu atât suntem mai îngăduitori cu
neajunsurile altora.
❖ Onestitatea fără erudiţie este slabă şi lipsită de sens, dar erudiţia fără
onestitate este foarte periculoasă.
❖ Ce altceva este istoria om enirii, dacă nu o povestire lungă despre idei
nerealizate şi speranţe neîmplinite?

❖ Pentru a-ţi întări argumentul, trebuie să ridici vocea.

❖ Voi lupta pentru a vedea suferinţele lumii, întrucât priveliştea aceasta este
absolut necesară fericirii.

❖ Trăiesc ca să scriu şi scriu ca să trăiesc.

❖ Nu mi-aş dori să trăiesc cu un om care minte când este treaz şi căruia

trebuie să-i torni un păhărel pentru a scoate adevărul din el.

❖ Nu cunosc nim ic altceva m ai plăcut şi mai instructiv decât compararea

experienţei cu speranţa sau observarea diferenţei dintre idee şi realitate.

❖ Niciodată nu am avut dorinţa

/ de a discuta cu un om care scrie m ai mult
decât citeşte.

❖ Mai degrabă o să-i încredinţez banii mei unui ciunt care nu poate fura
fiziceşte, decât unui om cu cele mai înalte principii.

❖ Nu pot suporta omenirea, pentru că mă consider unul dintre cei m ai buni

reprezentanţi ai ei şi ştiu că nu ştiu nimic.

❖ Limba este haina gândurilor.

 Immanuel Kant
(1 7 2 4 -1 8 0 4 )
Filozof, fizician şi matematician german.
JA avut parte de o educaţie clasică. Şi-a fă c u t studiile la Facultatea de Teologie a
Universităţii din Konigsberg. Tot aici, a obţinut titlul de profesor. în an u l 1794, a devenit
mem6ru alA cadem iei de Ştiinţe din Petersburg.
între anii 1747 şi 1755, a ela6orat ipoteza cosmogonică a form ării sistemului solar din
neSuloasă primară (Istoria generată a naturii şi teoria universului). în cadrul „filozofiei critice",
elaborate din anul 1770, Kant a pledat împotriva dogmatismului în metafizica deductivă şi
a scepticismului prin doctrina dualistă a „lucrului în sine” incognoscibil (sursa de percepţii
obiectivă) şi a fenom enelor cognoscibile ce form ează sfera experienţei posibile infinite (Critica
raţiunii pure, Critica raţiunii practice, Critica puterii de judecare).
<Potrivit lui 'Kant, timpul trebuie înţeles ca o însuşire a subiectului uman, şi nu ca o trăsătură
primordială a lucrurilor din lume. Timpul trebuie înţeles ca fo rm ă apriori a sensibilităţii noastre,
în Teoria cunoaşterii, Kant pune accentulpe noţiunea de intuiţie. în “Estetica transcendentală,
Kant examinează problema sensibilităţii şi a contemplării, izolân d aceste noţiuni în procesul
de cunoaştere a obiectului. (Principiulfundamental a l eticii lui Kant, bazată pe noţiunea de
datorie, este imperativul categoric. (Doctrina lui Kant despre antinomiile raţiunii teoretice a
ju cat un rol important în dezvoltarea dialecticii.
Kant a murit la 12 febru arie 1804 şi este înmormântat la Konigsberg (astăzi, Kaliningrad,
în Federaţia Pusă).

❖ In căsătorie, un cuplu trebuie să formeze un fel de personalitate morală

unică.
❖ Cea m ai m are plăcere senzuală, care nu conţine nici urm ă de dezgust,
este odihna sănătoasă de după muncă.
❖ A face apel la curaj înseam nă a-1 inspira pe jumătate.
❖ Tot ce spunem trebuie să fie veridic, dar asta nu înseam nă că orice adevăr
trebuie să fie spus în public.
❖ Toată cultura şi arta care înfrum useţează omenirea sunt rezultate ale
nesociabilitătii.
/
❖ Geniul este talentul de a descoperi ceea ce nu poate fi învăţat sau
studiat.
❖ Prostia este un handicap fără leac.
❖ Virtutea înseam nă prezenţa curajului şi a vitejiei, fapt care presupune şi
existenţa unui duşman.
❖ Datoria! Un cuvânt remarcabil care nu conţine în sine nim ic măgulitor
pentru oameni.
❖ Viaţa oamenilor, petrecută doar în distracţii, fără raţiune şi morală, nu are
nicio valoare.
❖ Tribunalul pe care omul îl simte în el este conştiinţa. Conştiinţa este
adaptarea acţiunilor noastre la cerinţele acestui tribunal.
❖ Când dreptatea piere, nu m ai există nim ic ce ar putea da preţ vieţii
omului.
❖ Când m inţim, roşim. Dar nu roşim de fiecare dată când minţim. De multe
ori roşim atunci când ne este ruşine pentru neruşinarea celor care ne
învinuiesc.
❖ Frumuseţea unui gest este apreciată când acesta este făcut uşor şi fără efort.
❖ Cel care a scăpat de excese, a scăpat şi de mizerie.
❖ Oam enii ar fugi unul de altul dacă s-ar vedea unul pe altul în lumina
m axim ei sincerităţi.
/
❖ E de datoria mea - aceasta este unica motivaţie
/ morală.
❖ A fi responsabil faţă de sine înseam nă a-ţi respecta propria demnitate.
❖ Repudierea propriilor convingeri este un act continuu.
❖ Nu este bine să oferim întotdeauna copiilor recompense. Astfel ei pot
deveni egoişti şi li se dezvoltă credinţa că orice lucru se poate vinde sau
cumpăra.
❖ Munca este cea mai bună metodă de a savura viata.
❖ Persoanele a căror viaţă are un preţ se tem de moarte cel mai puţin.

❖ Suferinţa este un impuls către acţiune.

❖ Etica este filozofia convingerii.

Gotthold Ephraim Lessing

(1 7 2 9 -1 7 8 1 )
Scriitor şifiCozof german, reprezentant de seamă aCiCuminismuCuigerman. Spirit critic Cucii,
pătrunzător, caracter onest, optimist şi independent, temperament viguros şi combativ, Lessing,
împreună cu Cjoethe şi SchiCCer, a îndrumat viaţa cuCturaCă germană într-o nouă direcţie.
Lessing s-a născut Ca 22 ianuarie 1729, în oraşuC %amenz, Saxpnia, înfamiCia unui pastor
Cuteran. Tace studii de teoCogie şi de medicină Ca Universitatea din Leipzig; în această perioadă
s-a simţit atras de Citeratura antică, jiCozofie şi de teatru. <Prima Cui operă dramatică, „TanăruC
savant” a fo s t pusă în scenă de trupa teatraCă a actriţei CaroCina SLeyber. în următorii trei ani
Cocuieşte Ca iBerCin. (Devine critic şi scriitor faim os, editează o revistă de teatru, scrie articoCe
critice pentru „Vossische Zeitung”, traduce piese.
în 1751-1752, oSţine titCuC de magistru Ca Universitatea din 'Wittenberg. Se întoarce Ca
(BerCin, unde continuă să scrie opere critice. Şi-a do6ândit fa im a graţie imparţiaCităţii şi a
puterii saCe de convingere.
Opera Cui, Scrieri, în şase voCume, conţine, pe Cângă epigrame şi poezii pubCicate pe ascuns, şi
o serie de scrieri critice şi dramatice. în anuC1758, împreună cufiCozofuC (MendeCssobn, a fon d a t
revista „Scrisori despre Citeratura contemporană”. CoCaborarea în cadruC revistei nu a durat
muCt, dar a influenţat enorm tendinţeCe Citerare. In anuC 1760, Lessing s-a mutat Ca "WrocCav,
în (PoConia, şi a devenit secretar aCgeneraCuCui von lanentzien. In această perioadă, Lessing a
colectat materiale pentru Laocoon, a studiat CucrăriCe Cui Spinoza, şi a început CucruC asupra
ceCei mai bune saCe comedii, ‘Minna. von (Bamdefm. In anuC 1767, Lessing a activat în calitate
de consultant Citerar aC Teatrului SLaţionaC Cjerman, care fu sese creat recent Ca Ifamburg. In
anuC 1772, a publicat cea mai semnificativă dintre drameCe saCe, Emilia Qafotti. 5Mai târziu, eC
s-a întors Ca arta scenică şi a scris poemuC dramatic Olathan cei înţeiept — cea mai cunoscută
dintre toate piesele Cui.
 Secolul al XVIII-lea

❖ Majoritatea oam enilor ascultă cu plăcere povestiri despre fantome în

timpul zilei, dar seara, aceleaşi povestiri, le ascultă cu teamă.
❖ A fi la un pas de un ţel sau a nu te îndrepta deloc spre el sunt unul şi
acelaşi lucru.
❖ Femeia este uneori mult mai ageră decât bărbatul.
❖ înţelepciunea oam enilor din vechim e a constat în capacitatea lor de a
respecta în toate măsura.
❖ Cea mai mare greşeală în educaţie este că tinerii nu sunt învăţaţi să
gândească independent.
❖ Cuvântul „aproape" este foarte folositor, deoarece poate fi folosit când
oam enii vor să spună şi să nu spună, în acelaşi timp, ceva anume.
❖ Imaginaţia... se aseam ănă cu faptele noastre, iar dacă aceste fapte corespund
cu ceea ce num im datoria noastră, sau virtutea, atunci im aginaţia nu face
decât să sporească liniştea şi bucuria din noi.
❖ Educaţia nu oferă omului nim ic din ceea ce n-ar putea obţine şi singur,
dar astfel, obţine mai repede şi mai uşor.
❖ Cea m ai mare laudă pentru un artist este atunci când uiţi de toate laudele
uitându-te la creaţia
/ lui.
❖ Eroul este un bărbat care cunoaşte lucruri mai de preţ decât viaţa, un
bărbat care îşi dedică viaţa slujirii statului, iar pe sine însuşi, slujirii
celorlalţi.
/
❖ Un cal iute poate cădea acolo unde un măgar precaut merge drept.
❖ Dacă oam enii s-ar gândi mereu la rezultatul acţiunilor lor, nu ar mai
întreprinde nimic.
❖ Chiar dacă un sfat bun vine de la un prost, el trebuie să fie pus în practică
tot de unul deştept.
❖ Dacă ţi se întâm plă să auzi despre nerecunoştinţa crasă a cuiva, limpezeşte
mai întâi cum trebuie toate aspectele acelei situaţii şi doar după aceea să
tragi concluzia cu privire la un astfel de reproş ruşinos. Adevăraţii făcători
de bine reproşează rar cuiva lipsa de recunoştinţă, ba chiar îm i place să
cred, spre cinstea acestor oameni, că n-o fac niciodată. Iar binefăcătorii
anim aţi de ambiţiile lor mărunte trebuie să-şi facă singuri reproşuri că în
loc de recunoştinţă au parte de lipsa acesteia.
❖ Sunt foarte puţine glasuri care nu devin insuportabile în situaţii tensionate;
iar m işcările repezi, furtunoase sunt arareori nobile.
❖ Oam enii răi caută întotdeauna locuri m ai întunecate tocm ai pentru că
sunt răi. Şi ce dacă se ascund de toată lumea? Conştiinţa care ne acuză e
m ai im portantă decât lumea întreagă.
❖ Vorbirea elegantă, bogată, ceremonioasă este incompatibilă cu sentimentul.
Ea nu serveşte expresiei lui autentice şi nici nu o poate stârni. Dar
sentim entul se mulţumeşte cu cuvintele şi expresiile cele m ai simple,
obişnuite, ba chiar vulgare.
❖ Trăirea adevărată este lucrul cel m ai problematic al talentului unui actor.
 Secolul al XVIII-lea

Ea poate fi prezentă când nu este observată şi, invers, poate fi presupusă

acolo unde lipseşte cu desăvârşire.
❖ Să îndeplineşti obligaţiile care decurg din prietenie e ceva mai greu decât
să te entuziasm ezi de existenta/ acesteia.
❖ Ce departe este actorul care înţelege un pasaj, de acela care îl trăieşte!
❖ Ce păcat că nu putem desena direct cu ochiul! Câte de multe se pierd pe
drumul cel lung de la ochi, trecând prin mână, până la pensulă!
❖ Când suntem m inunaţi, suntem astfel şi fără podoabe.
❖ Frumuseţea sufletului dă farmec chiar şi unui aspect prizărit, la fel cum
neruşinarea sufletească pune pe înfăţişarea cea m ai atrăgătoare şi pe cele
m ai arătoase părţi ale corpului o amprentă care trezeşte în noi un dezgust
inimaginabil.
❖ Care dintre înţelepţi nu-şi închipuie doar că e înţelept?
❖ Cine îşi caută prieteni, merită să şi-i găsească. Cine nu are prieteni, nu i-a
căutat niciodată.
❖ „Cine să vrea să scrie despre tine, când nim eni nu vrea să te privească",
spune un vechi epigram ist despre un om neruşinat.
❖ Cine nu-şi pierde m inţile în anumite situaţii, înseam nă că nu are ce
pierde.
❖ Dragostea trebuie să fie dezinteresată.
❖ Oam enii nu sunt întotdeauna ce par.
❖ Oam enii care recunosc că au rătăcit pe cărări interzise nu pot fi peste
măsură de aspri. Dar nici nu ar trebui. Fiindcă nu obstacolele ridicate
de virtute în faţa iubirii sunt importante, ci să ştii să ierţi slăbiciunea
omenească a acelora care au lăsat în urmă aceste obstacole şi să analizezi
cu raţiune urm ările care decurg din acestea.
❖ Visătorul determ ină adesea în chip corect viitorul, dar nu are răbdare
ca acesta să vină la vremea lui. El vrea ca prin forţele sale să-l aducă în
prezent. Ceea ce natura ar face posibil într-o mie de ani, el vrea să vadă
realizat în tim pul vieţii lui.
❖ Viaţa este un ceas cu pendul ale cărui greutăţi sunt banii, iar pendulul -
femeia.
❖ Un lucru nu poate fi m ăreţ dacă nu este adevărat.
❖ Să te dedai avânturilor evlavioase
E infinit mai simplu, decât să faci un bine.
❖ Află că omul slab, chiar dacă uneori
Nici m ăcar nu ştie asta, cu plăcere
Se-afundă într-o trândăvie exaltată,
Doar fapte bune nu cumva să facă.
❖ Nu toti
/ cei care râd de lanţuri
/ sunt liberi.
❖ Unii oam eni sunt faimoşi, iar alţii merită să fie faimoşi.
❖ Lipsa dorinţei de a fi dator persoanei dragi cu dragostea ta e o mândrie
de neiertat.
❖ Oare credeţi că Rafael ar fi devenit un geniu dacă s-ar fi născut fără
mâini?
❖ Niciun popor din lume nu a fost înzestrat cu vreo calitate privilegiată în
raport cu alt popor.
❖ Nimic nu face viaţa atât de expresivă ca gesturile, m ai ales în timpul
frăm ântărilor sufleteşti. Fără gesturi, chiar şi cea m ai frum oasă faţă este
lipsită de expresie.
❖ Iubirea care nu se teme că poate atrage dispreţul persoanei iubite este
măruntă.
❖ O femeie nu va recunoaşte niciodată farm ecul altei femei.
❖ Şi aşteptarea bucuriei tot bucurie se numeşte.
❖ Graţia fermecătoare este frum useţea în m işcare şi, de aceea, pictorul o
surprinde cu m ai m are dificultate decât poetul.
❖ Stafia lui Ham let îi poate speria pe toţi, indiferent dacă este vorba de
oameni credincioşi sau necredincioşi.
❖ Inim a plină de dragoste nu poate cântări argumente.
❖ La fel cum un compliment este rareori lipsit de făţărnicie, la fel şi
vulgaritatea conţine uneori o doză oarecare de adevăr.
❖ Să cazi în plasa viciului din ignoranţă e una, dar să te afunzi conştient în
el e cu totul altceva.
❖ Acţiunile succesive ca atare nu pot deveni obiecte ale picturii; aceasta
ar trebui să se mulţumească cu acţiuni sau corpuri simultane care, prin
poziţia lor, fac astfel încât acţiunea să fie presupusă.
❖ Natura intenţiona
/ să facă din femeie vârful creaţiei
/ sale,' doar că lutul s-a
dovedit a fi prea moale pentru această creaţie.
❖ Poţi prinde o pasăre, dar nu poţi face din colivia ei un loc mai plăcut
decât libertatea.
❖ Egalitatea este cel mai ferm teren pentru dragoste.
❖ Este trist să te bucuri de unul singur.
❖ Oare să râzi este un rău? Oare nu poţi râde păstrându-ţi seriozitatea?
Omul îşi păstrează raţiunea tocmai graţie râsului.
❖ Când conversăm, rareori facem dovada calităţilor pe care le avem, mai
degrabă dezvăluim calităţi care ne lipsesc.
❖ Un actor înţelept niciodată nu-şi va împinge rolul m ai departe decât este
necesar şi în dauna altor roluri.
❖ Binele cel m ai mic din viaţa omului este bogăţia, iar cel m ai mare este
înţelepciunea.
❖ Cel m ai domol dintre oameni, dacă nu-şi pierde din vedere scopul, merge
m ai repede decât cel lipsit de orice scop.
❖ Cel m ai înveterat ticălos va căuta să se justifice şi să convingă şi pe alţii
 de faptul că crim a comisă de el nu este atât de gravă, fiind condiţionată
de necesitate.
❖ Soldatul trebuie să lupte în numele patriei sau din dragoste pentru ceva
pentru care merită să m ergi la luptă. A sluji fără scop, azi aici, mâine
acolo, înseam nă să fii calfă de m ăcelar şi nim ic m ai mult.
❖ împotriviţi-vă, rătăciţi-vă, greşiţi, dar, pentru Dumnezeu, gândiţi, chiar
dacă strâmb, cu capul vostru.
❖ Ruşinea poate fi oportună oricând, dar nu şi atunci când este vorba de
recunoaşterea propriilor greşeli.
❖ Superstiţiile cu care am crescut răm ân cu noi chiar şi după ce am ajuns
să le cunoaştem.
❖ A ne considera m ai mult sau m ai puţin fericiţi decât suntem în realitate
reprezintă o eroare tipică tinereţii.
❖ Ceea ce a fost o dată publicat, devine patrimoniu veşnic al omenirii.
❖ Mai bine să tolerezi o nedreptate, decât s-o comiţi.
❖ Lucruri bune şi foarte bune devin plictisitoare dacă se repetă în fiecare zi.
❖ Pictorii pictează cu ochii dragostei şi trebuie judecaţi tot cu ochii
dragostei.
❖ Omul este totuşi mai aproape de un alt om, decât un înger.
❖ Cu cât este m ai frumoasă, cu atât femeia trebuie să fie m ai cinstită,
deoarece doar prin cinste ea poate să se opună acelui rău pe care îl poate
face frum useţea
/ ei.
❖ Eu de mult socoteam că palatul nu este locul potrivit pentru un poet care
trebuie să studieze natura. Dar dacă luxul şi eticheta îi transformă pe oameni
în maşini, atunci datoria poetului este să facă oameni din aceste maşini.
❖ O otravă care nu are un efect instantaneu nu devine m ai puţin peri­
culoasă.

Georg Christoph Lichtenberg

(1 7 4 2 -1 7 9 9 )
Fizician, publicist, scriitor şi critic teatral german.
S-a născut în oraşulOber-Pamstadt. A absolvit Universitatea din (jdttingen, unde a predat
fiz ica din an u l 1769. (jeorg Cbristopb Lichtenberg a fo s t denumit un „Swift german”. în anul
1794, a devenit membru de onoare a l Academiei de Ştiinţe din Petersburg. Lichtenberg este
cunoscut şi pentru cercetările sale în domeniul electricităţii şi magnetismului. A descoperit
modul de utilizare a prafului electric şi, în an ul 1777, procesele de bază ale fotocopierii. In anul
1778, a introdus primele noţiuni de „electricitate pozitivă şi negativă”. A examinat procesul
descărcării prin scânteie. A scris, de asemenea, lucrări în domeniul matematicii, meteorologiei,
geodeziei. Printre operele lui sunt: Comentarii la gravurile în cupru ale lui Ffogarth (1794—
1799), Inscripţiile pe gravuri în cupru ale lui Hodoveţki, Aforisme (1762-1799). în lucrarea
sa Aforisme, a pledat împotriva iobăgiei, a fărâm iţării politice, a acceptat ideile Pevoluţiei
Franceze, a pledat pentru arta realistă.
Cjeorg Christoph Lichtenberg a murit la 24 febru arie 1799, la Qdttingen.
❖ Mulţumesc lui Dum nezeul pentru că m-a făcut ateist.
❖ Acum ularea rapidă a cunoştinţelor, fără participarea personală la procesul
acum ulării lor, nu este eficientă. Şi erudiţia poate produce doar frunze şi
niciun fel de fruct.
❖ Cuvântul „erudit" conţine uneori doar ideea că cineva a fost foarte instruit,
dar nu şi pe aceea că acesta a şi învăţat ceva.
❖ Fericirea supremă, pentru care mă rog cerului în fiecare zi, e să fiu depăşit
în cunoştinţe doar de oamenii înţelepţi şi virtuoşi.
❖ Dacă te vezi prin ochii altcuiva, nu doar că ajungi să te iubeşti, dar să te
şi urăşti.
❖ Educaţia este un fel de naştere.
❖ Zece fraze care au afectat raţiunea sunt mai uşor de tolerat decât o frază
care a afectat inima.
❖ M orm ântul este cea mai solidă cetate care ne poate proteja de loviturile
destinului.
❖ Sursa universală a fericirii noastre este încrederea în faptul că lucrurile
care ne înconjoară sunt aşa cum credem noi.
❖ A trăi împotriva voinţei este ceva îngrozitor, dar şi mai îngrozitor ar fi să
devii nemuritor fără să ţi-o doreşti.
❖ Un om m ediocru se adaptează mereu la opinia dom inantă şi la moda
dominantă, şi consideră starea actuală de lucruri unica posibilă şi se
raportează pasiv la orice.
❖ Libertatea adevărată este cel mai bine caracterizată de abuzurile
libertăţii.
/
❖ Fiecare din noi are felul său propriu de a greşi, mai ales fiindcă, deseori,
greşelile sunt rezultatul unei înţelegeri greşite.
❖ Cartea este o oglindă. Dacă în ea se uită o maimuţă, reflecţia nu poate fi
a unui om.
❖ Roşesc oare oamenii în întuneric? De pălit sunt sigur c-o fac atunci când
se sperie, dar de prim a mă îndoiesc. Fiindcă ei pălesc numai pentru sine,
dar de roşit o fac şi pentru sine, şi pentru ceilalţi.
❖ Cel care are mai puţin decât îşi doreşte trebuie să ştie că are mai mult
decât merită.
❖ Cel care nu înţelege nim ic în afară de chimie, nu înţelege suficient nici
chimia.
❖ Cum e stăpânul, la fel e şi sluga.
❖ Omul care niciodată nu are timp, în general nu face nimic.
❖ Lumea există nu ca s-o cunoaştem, ci ca să ne educăm în ea.
❖ Mulţi cred că virtutea constă mai degrabă în regretarea greşelilor, decât
în îndreptarea lor.
❖ Trăim într-o lume în care un prost produce mai mulţi proşti decât câţi
înţelepţi produce unul învăţat.
 Secolul al XVIII-lea

❖ A şti în mod concret că nim eni nu este cu totul fericit este, poate, cel mai
scurt drum către fericire.
❖ Aptitudinile noastre se dezvoltă tot mai mult şi, în cele din urmă, e posibil
ca omul să poată fi în stare a îndeplini orice, fără să-şi dea seama că se
transform ă într-un anim al gânditor. Raţionalitatea ne apropie de starea
animală.
❖ Slăbiciunile nu ne mai dăunează din momentul în care suntem conştienţi
de ele.
❖ Nu trebuie să te culci înainte de a-ţi am inti ce ai învăţat peste zi. Ceea
ce înţeleg eu prin cuvântul „învăţat" se referă la încercarea de a-ţi lărgi
orizontul ştiinţei cu o cunoştinţă folositoare oarecare.
❖ Oare trăgând pe roată un ucigaş nu comitem aceeaşi greşeală ca şi copilul
care loveşte scaunul de care s-a izbit întâmplător?
❖ Nu-ţi forma o impresie prea sofisticată despre om, ci judecă-1 simplu; nu-1
considera nici prea bun, nici prea rău.
❖ Oare nu este straniu că oam enii se luptă atât de des pentru religie, dar
atât de rar trăiesc conform cerinţelor
/ ei?
❖ Un indiciu incontestabil al unei cărţi bune este că ea devine cu atât mai
interesantă cu cât omul devine mai matur.
❖ Nu te abate nici măcar o zi de la telul
/ urm ărit - iată modalitatea de a
lungi timpul, ba chiar o modalitate veritabilă, dar de care este foarte greu
să ne folosim.
❖ Nimic nu este judecat atât de superficial precum caracterul unei persoane.
Nicăieri întregul nu este mai puţin preţuit decât în acest caz, şi tocm ai în
asta şi constă esenţa unui caracter.
❖ în legătură cu ce anume trebuie să fie un om, nici cei mai buni dintre
oameni nu ştiu ceva cu siguranţă; în legătură cu ce anume este el, se poate
judeca după fiecare în parte.
❖ Oam enilor trebuie să le ceri servicii pe măsura posibilităţilor, şi nu
conform propriilor dorinţe.
❖ Căutarea neajunsurilor mici este caracteristica veşnică a m inţilor care fie
se înalţă prea puţin deasupra mediocrităţii, fie deloc. M inţile înalte tac sau
nu reacţionează la întreg, iar m inţile cu adevărat m ăreţe îşi văd de treabă
fără să judece pe nimeni.
❖ Este trist că intenţia oam enilor de a dim inua răul produce şi mai mult
rău.
❖ Sentim entul comun al ruşinii este întotdeauna un sentiment sincer. îl simţi
atunci când un om foarte apreciat, neştiind în faţa cui vrea să pozeze,
devine ridicol.
❖ Prim ul pas al înţelepciunii este de a ataca totul, al doilea - de a suporta
totul.
❖ A te da mai învăţat decât e cazul este unul din indiciile prostiei.
❖ O am enii răi câştigă atunci când îi cunoşti m ai bine, iar cei buni pierd.
❖ Să transform i un om prost într-un înţelept este la fel de greu cu a
transform a plumbul în aur.

❖ înainte de a judeca pe cineva, trebuie să vezi dacă nu e posibil să-i găseşti

o justificare.

❖ în lipsa altor mijloace, nu poţi înţelege mai bine caracterul unui om ca

testându -1 cu ajutorul glumei care îl supără cel mai tare.

❖ Să nu te superi prea tare dacă cineva te-a acuzat pe nedrept, fiindcă uneori
eşti lăudat fără motiv.

❖ Cel care încearcă să facă totul deodată, nu face nimic.

❖ G esturile slugarnice nu sunt întotdeauna făcute de sclavi.

❖ M odestul este pentru mine mai greu de tolerat decât lăudărosul. Omul
care se laudă recunoaşte calităţile celui în faţă căruia se laudă, dar omul
modest dispreţuieşte pe cel în faţa căruia îşi demonstrează modestia.

❖ Dacă îţi ascunzi neajunsurile nu înseam nă că vei deveni m ai bun;

autoritatea noastră sporeşte doar când ne recunoaştem neajunsurile.

❖ îndoiala trebuie să însem ne doar vigilenţă, căci altfel devine periculoasă.

❖ Compasiunea este un fel de m ilă m ai slabă.

❖ Ce ciudat: întotdeauna plouă exact când suntem la piaţă sau când punem
rufele la uscat, iar obiectul cel mai necesar se află în cel m ai îndepărtat
buzunar.

❖ Acolo unde mai înainte erau hotarele ştiinţei acum este centrul ei.

❖ Ceea ce ne pare straniu, arareori rămâne neexplicat.

❖ Omul îndrăgostit de sine are un avantaj - nu are prea mulţi concurenţi.

❖ Singurătatea trebuie căutată în oraşele mari.

❖ M intea omului trebuie judecată după grija cu care ţine cont de viitor sau
de rezultatul activităţii
/ sale.
❖ îndoieşte-te de orice, chiar şi măcar o singură dată, şi nu exclude din acest
proces nici axioma potrivit căreia „doi şi cu doi fac patru"

❖ De ce n-ar fi un ideal m axima: străduieşte-te să afli adevărul - acest lucru

este mereu merituos, chiar dacă te rătăceşti pe acest drum.

❖ Ca să vezi un lucru nou, trebuie să faci ceva nou.

❖ Cunosc cum arată atenţia de ochii lumii: este cel mai înalt grad de
aiureală.

❖ Nu pot spune cu siguranţă că va fi totul m ai bine dacă va fi altfel, dar pot

spune cu siguranţă că totul trebuie să fi altfel dacă vrem să fie mai bine.
 Mihail Vasilievici Lomonosov
( 1 7 1 1 -1 7 6 5 )
Savant rus, filozof, fo n d a to r a l Universităţii din Moscova.
M ihail Lomonosov s-a născut în satu l DenisovRa, gubernia A rh an g h elsf într-o fam ilie de
pescar. în copilărie, mergea împreună cu ta tă l său în largul mării să prindă peşte. Lomonosov
a învăţat de timpuriu să citească şi a dorit fo a r te mult să-şi continue studiile.
în acest scop, la vârsta de 19 ani, pleacă la 9/loscova. în anul 1731, începe să studeeze
la Academia Slavo-(freacă-Latină din Moscova. în an ul 1735, a fo s t trimis la Universitatea
Academică din (Petersburg, iar în anu l 1736, în Cjermania, unde a studiat la Universitatea din
94 ar burg (1736-1739), apoi la Şcoala de Mine din Freiburg (1739—1741). După ce s-a întors în
(Rusia, în 1741, Lomonosov a devenit membru a l Academiei de Ştiinţe din Petersburg, fiin d
specializat în fiz ică . Până în anu l 1748, Lomonosov s-a ocupat mai mult de cercetări în
domeniul fizicii, iar din an u l 1748, a lucrat şi la laboratorul de chimie de pe lângă Academia
de Ştiinţe. în perioada 1748—1757, a scris un număr de lucrări în domeniul chimiei teoretice şi
experimentale. Cercetările sale în domeniul matematicii, fiz ic ii şi chimiei au marcat filoz ofia
naturală a ştiinţelor naturii.
Lomonosov a încercat să regândească fiz ic a pe baza ideii că un corp chimic simplu constă
dintr-un mare număr de particule independente absolut identice, atomii. In corpurile chimice
compuse, rolul particulelor individuale î l jo a că moleculele. (Bazându-se pe legea universală a
conservării materiei şi mişcării, form u lată de el, Lomonosov a demonstrat prim ul valabilitatea
concepţiei despre mişcarea termică neîntreruptă a atomilor şi a moleculelor. Fxperimentele
în domeniul fiz ic ii şi chimiei, p e care Lomonosov le fă c e a în laboratorul său, se caracterizau
printr-o mare precizie. Odată e l a fă c u t următoarea experienţă: a cântărit un vas cu bucăţele
mici de plumb închis ermetic, l-a încălzit până la incandescenţă, iar cân d bucăţelele de plumb
s-au acoperit cu un strat alb, a observat că după cântărire v asu l nu şi-a schimbat greutatea.
De asemenea, a studiat procesele solubilităţii sărurilor la diferite temperaturi. Lomonosov a
efectuat analizele d ferito r tipuri de soluri.
Lomonosov a iniţiat, în (Rusia, producerea pigmenţilor anorganici, a glazurii, sticlei,
porţelanului, a inventat pasta de porţelan, a elaborat form ula şi tehnologia producerii sticlei
colorate care a fo s t fo lo s ită la producerea mozaicului. Lomonosov a creat un şir de mozaicuri,
printre care portretul lui Fetru I şi Sdtăfia de fa CPoftava. Mozaicurile făcu te de e l au fo s t
fo a rte apreciate de maeştrii de la Academia de A rte din (Rusia. In an u l 1763, Lomonosov a
devenit membru a l acestei Academii. F l a fo s t prim ul dintre academicienii ruşi care a început
să întocmească manuale de chimie şi metalurgie: Curs de chimie fiz ică şi (Bazele metalurgiei.
Lomonosov s-a numărat printre fon d atorii Universităţii din Moscova şi a întocmit prim ul
program de studii a l acestei universităţi.
F i a scris un număr de lucrări în domeniul istoriei, economiei, filologiei, (paralel cu activitatea
ştiinţifică, a publicat şi un număr de tragedii şi ode. Câteva dintre operele lui Lomonosov sunt:
Consideraţiuni asupra cauzelor căldurii $i afe frigului, Scrisoare asupra regulilor versificaţiei
în limba rusă, Consideraţii asupra durităţii şi fluidităţii corpurilor.

❖ Inspiraţia este o dom nişoară violată prea des.

❖ Totul ce există în natura este precis şi determ inat matematic; cu toate că

uneori ne îndoim de această precizie, ignoranţa noastră nu o micşorează:
chiar dacă toată lumea ar începe să se îndoiască de faptul că doi şi cu doi
fac patru, doi şi cu doi vor face oricum patru pentru toţi scepticii.
❖ îndrăzneşte şi apără-ţi patria cu vitejie!

❖ Dacă aş vrea să citesc fără să ştiu literele, ar fi ceva lipsit de sens. La fel
de lipsit de sens ar fi dacă aş vrea să judec fenomenele naturii, fără să am
nicio idee despre cauzele lucrurilor.

❖ Dacă m unceşti şi depui eforturi să faci un lucru bun, după ce efortul

încetează, binele rămâne. Dacă faci un lucru rău cu plăcere, răm âne răul,
după ce dispare plăcerea.

❖ Jurnalistul nu trebuie să se grăbească să respingă o ipoteză. Ipotezele sunt

singura cale prin care oam enii rem arcabili au reuşit să descopere cele mai
importante adevăruri.

❖ Jurnalistul nu trebuie să dea niciodată prea multă im portanţă superiorităţii

sale, autorităţii sale, valorii judecăţilor sale. Fiindcă activitatea pe care el
o prestează este în sine neplăcută vanităţii acelora asupra căreia ea se
exercită, jurnalistul nu ar avea deloc dreptate dacă le-ar provoca acestora
neplăceri în mod conştient şi i-ar determ ina să îi scoată în evidenţă lipsa
de temeinicie.

❖ Nu consider că este un păcat să te îm potriveşti chiar şi tatălui tău pentru

folosul universal şi afirm area ştiinţei.

❖ Uneori tergiversarea înseam nă moarte.

❖ Carol al V-lea, îm păratul Im periului Romano-Germ an, zicea că limba

spaniolă este potrivită pentru a vorbi cu Dum nezeu, limba franceză,
pentru a vorbi cu prietenii, lim ba germană, pentru a vorbi cu duşmanii,
iar lim ba italiană, pentru a vorbi cu sexul opus. Dacă ar fi cunoscut limba
rusă, ar fi înţeles că aceasta este potrivită pentru a vorbi cu toată lumea,
fiindcă adună în sine splendoarea lim bii spaniole, vivacitatea limbii
franceze, sobrietatea lim bii germane, gingăşia lim bii italiene şi, pe lângă
toate acestea, bogăţia şi concizia lim bilor latină şi greacă.

❖ Frumuseţea, măreţia şi puterea lim bii ruse provine din cărţile vechi. Aceste
cărţi au fost scrise atunci când nu existau reguli de compoziţie. Strămoşii
noştri nu cunoşteau aceste reguli şi nici nu se gândeau la apariţia unor
asemenea reguli.

❖ Cine ajunge la bătrâneţe va suferi de bolile provocate de luxul din tinereţe,

aşa că trebuie să ne ferim de luxul abundent al tinereţii.

❖ Cine nu poate face un lucru mărunt, nu este în stare de lucruri măreţe.

❖ Lenea este începutul tuturor viciilor şi un obstacol în calea oricărei

dezvoltări.

❖ Dragostea este puternică precum fulgerul, dar loveşte neînsoţită de

bubuitul tunetului. Loviturile ei cele mai puternice sunt plăcute.

❖ Piticul e tot pitic şi în vârful muntelui, iar titanul e titan şi în fundul

prăpastiei.
❖ Ştiinţa este cunoaşterea limpede a adevărului, ilum inarea raţiunii, o bucurie
imaculată a vieţii, lauda tinereţii, sprijinul bătrâneţii, întemeietoarea
oraşelor, cetatea succesului la vreme de restrişte, podoabă la vremuri
fericite, un nelipsit tovarăş de drum credincios.

❖ M atem aticianul care vrea să m ăsoare cu compasul voia lui Dumnezeu

este lipsit de minte. La fel este şi teologul care crede că poate învăţa din
Psaltire ce este chim ia şi fizica.

❖ Nu vreau să fiu robul altcuiva în afară de Dum nezeul care mi-a dat
raţiune.
/

❖ Nu există ignorant care să nu poată pune atât de multe întrebări, încât

nici cea mai învăţată persoană să nu poată răspunde.

❖ Munca asiduă biruieşte toate obstacolele.

❖ Nimic nu se întâm plă fără a avea nişte motive suficiente.

❖ Consider că experienţa este m ai presus decât m iile de opinii produse doar

de imaginaţie.

❖ Nu e mare lucru să poţi observa greşelile altor oameni; să ofere ceva mai
bun - iată ce se cuvine să facă un om destoinic.

❖ Raţiunea pătrunde în tainele universului cu ajutorul ştiinţei. Ştiinţa şi

experienţa sunt doar mijloace de acum ulare de m aterial pentru raţiune.

❖ Cei care scriu încâlcit fie îşi dau pe faţă ignoranţa, fie încearcă să şi-o
ascundă. Ei scriu în chip confuz ceea ce înţeleg în chip confuz.

❖ Cei care vor să găsească adevărul prin intermediul experienţei se bazează

doar pe propriile sim ţuri şi nu vor afla nimic, fiindcă fie nu bagă de seamă
ce este mai folositor şi mai necesar, fie nu sunt capabili să se folosească de
ceea ce văd sau percep cu ajutorul simţurilor.

❖ Victoria se naşte doar dintr-un avânt fierbinte şi viguros, din dragostea

puternică faţă de ţară, din îndrăzneală şi energie. Şi nu doar dintr-un
avânt singular, ci, mai ales, din m obilizarea tuturor forţelor într-o ardere
constantă capabilă să mute munţii din loc, descoperă adâncim ile neştiute
şi se ridică în lum ina soarelui.

❖ Ramura principală a ştiinţei naturii, fizica, stă astăzi pe o temelie proprie,

iar raţionamentele pe care le face se bazează pe experienţe neîndoielnice
şi de multe ori repetate.

❖ Politeţea şi complimentele nu au ce căuta în treburile de care depinde

binele statului, mai ales când trium fă nedreptatea.

❖ Prin supunerea oarbă a părerilor unui om ştiinţa n-a suferit m ai puţin

decât din cauza invaziei barbarilor. Toţi cei care lucrau pe tărâm ul ştiinţei
îl urmau numai pe Aristotel şi luau drept adevăr părerile lui. Eu nu-1
dispreţuiesc pe acest filozof glorios şi strălucit în vremea sa. Dar mă mir,
 nu fără regret, că există oam eni care cred că un muritor este cu totul lipsit
de păcate. Iată ce a constituit principala piedica în dezvoltarea ştiinţelor.

❖ Onoarea poporului rus cere ca acesta să-şi arate capacitatea şi priceperea

în ştiinţă şi ca patria noastră să se poată folosi de propriii ei fii nu numai
când este vorba de vitejia m ilitară sau de alte treburi importante, ci şi în
dezvoltarea ştiinţelor înalte.

Nikolai Ivanovici Novikov

( 1 7 4 4 -1 8 1 8 )
RubCicist şi editor rus.
S-a născut Ca Tîhvinsbpe-JAvdotino, în gubernia (Moscova, în fa m id a unui nobiC. în anuC
1760, a absoCvit gimnaziuC de p e Cângă Universitatea din (Moscova. Din anuC 1769, a Cucrat ca
redactor Ca revisteCe satirice „TrântoruC”, „CjâunosuC”, „RictoruC”. In anuCl775, a devenit membru
aCCojei masonice ,JLstrea”. CA editat revisteCe „Lumina dimineţii”, „(Revista Cunară moscovită” şi
aCteCe. (Novibov a pubCicat CucrăriCefiCozofice aCe Cui UoCtaire, L o fie, (Boebme, Lessing, RascaC
JActivitatea sa iCuministă a fo s t întreruptă în anuC 1789, după confiscarea tipografiei. în anuC
1792, (Novikov a fo s t trimis Ca închisoarea în fo rtă rea ţa SchCisseCburg. UCtimii ani din viaţa şi
i-a petrecut Ca moşia sa.

❖ Educaţia conţine trei componente de bază: educaţia fizică, educaţia morală,

menită să educe inim a, şi educaţia raţională, menită să educe raţiunea
omului.

❖ Creşteţi-vă copiii în aşa fel ca ei să devină oameni fericiţi şi cetăţeni buni.

❖ Raţiunea rusă este m ai presus de cea străină, dar datorită faptului că nu

este atât de respectată asemenea celei străine, adesea se tâmpeşte.

❖ Atunci când ceri de pomană, nu este de dorit să spui adevărul.

❖ Cine s-a obişnuit să m intă trebuie să aibă o memorie foarte bună ca să nu

uite ce-a mintit.
/

❖ Exemplul altor persoane are o influenţă enormă asupra tinerilor, m ai ales

exemplul părinţilor.

❖ Bunăstarea statului şi dezvoltarea acestuia se bazează pe moravuri bune,

dar m oravurile bune depind în m are măsură de educaţie.

❖ Trudind cu seriozitate şi cu chibzuinţă la educarea spiritului şi a inim ii

elevilor voştri, vă veţi înnoi şi propriul spirit. în încercarea de a-i face pe
alţii înţelepţi, şi voi înşivă veţi deveni m ai înţelepţi, corectându-i pe alţii,
veţi ajunge să vă corectaţi şi pe voi înşivă.

❖ Un zâm bet ne poate povesti multe despre lumea interioară a omului.

❖ Omul rău este întotdeauna şi un cetăţean rău.

❖ Omul nu poate fi fericit atunci când inim a lui este plină de dorinţe haotice.
Dacă inim a este plină de invidie, el îşi pierde liniştea sufletească. Educaţia
morală ne ajută să devenim fericiţi.

❖ Omul care nu se respectă deloc nu poate să-i respecte pe alţii şi face astfel
dovada m icim ii sale sufleteşti.

Jean Paul (Johann Paul Friedrich Richter)

(1 7 6 3 -1 8 2 5 )
<Romancier şi umorist german din perioada romantică.
S-a născut Ca 21 martie 1763 în iVunsiedeC (Bavaria), într-o fam id e săracă. în timp ce
studia teoCogia Ca Vniversitatea din Leipzig, era pasionat de muCte aCte discipCine, în speciaC
de Citeratură. VrimeCe Cucrări de satiră în proză Ce-a scris Ca vârsta de 20 de ani (Procese
groenlandeze). Şapte ani de experienţă ca profesor defamiCie i-au servit drept sursă de inspiraţie
pentru tratatuC Levan sau Studiu despre educaţie, una dintre scrieriCe cCasice aCe pedagogiei
germane. KpmanuC despre educaţie Loja invizibilă i-a adus o fa im ă Citerară şi i-a determinat pe
mai departe moduC de viaţă. JAu urmat apoi nuveCeCe şi romaneCe sentimentaC-ironice, pCine de
umor grotesc şi imaginaţie inepuizabilă, pătrunse de compasiune f a ţ ă de cei oropsiţi (avocatul
săracilor) Nesperus, V iaţa lui Quintus V ifieins şi Viori, fructe şi spini s a u ... Siebenbgs, precum
şi bucolice în proză, de mici dimensiuni, şi scdiţe pCine de umor, dintre care Inuăţatoraşuf V)uz,
JZLniwrsatuf şi Campania de pe vale, care C-au transformat curând pe Jean (Paul într-un scriitor
popuCar.
In 1801, Jean (Paul s-a căsătorit şi s-a mutat Ca Meiningen, unde şi-a fin isat capodopera,
romanuC 'Titanuf, în mare parte autobiografic, ca de aCtfeC toate romaneCe saCe majore. In
‘Tîtanuf, ca şi în JAnii ştrengari, se observă influenţa operei Cui Cjoetbe, 'Wilhelm Vieister. In
1804, Jean <PauCşi-a publicat opera fiCozofică principaCă, Şcoala esteticii, în care îşi dezvoltă
opiniile cu privire Ca artă, în speciaC Ca poezie. <Printre CucrăriCe târzii aCe Cui Jean (Paul se
numără romaneCe: Călătoria lui ©r. ‘Katzen6erg pe apă şi Selina, sau Nemurirea sufletului.
VCtimuCsău roman, „Cometa”, a rămas neterminat.
Jean LauC moare Ca <Bayreutfi, Ca 14 noiembrie 1825.

❖ Marea fericire - proba focului, marea nefericire - doar proba apei.

❖ Abuzând, obţii doar o treime, iubind şi cedând, obţii totul.

❖ Există oameni-plante, oam eni-anim ale şi oameni-zei.

❖ în această lume este mult mai uşor să auzi ecoul, decât răspunsul.

❖ Cel m ai m are m iracol incontestabil este credinţa

r oam enilor în miracole.
❖ Veselia este cerul sub care înfloresc toate, cu excepţia duşmăniei.

❖ Eternitatea este tim pul în care trăiesc idealurile.

❖ Gustul este o conştiinţă estetică.

❖ Ura im aginară este mult m ai uşor de transformat în realitate decât iubirea

im aginară, şi omului considerat rău îi este mult m ai uşor să fie rău, decât
îi este celui bun să fie bun.
❖ Toţi oam enii demni de respect sunt sortiţi singurătăţii, adică unui trai
departe de societate.

❖ Omul este frum os în toate atunci când îşi cere iertare sau iartă pe alţii.

❖ Prostia este prea nevinovată şi lipsită de raţiune pentru a o satiriza, iar

dispreţul prea mizerabil pentru a -1 îm bina cu umorul, deşi partea imorală
a prostiei merită o batjocură satirică, iar partea imorală a dispreţului, o
ridiculizare comică.

❖ Se spune că cea mai bună regulă a politicii este să nu conduci prea mult.
Această regulă este la fel de justă şi în educaţie.

❖ Oam enii de ispravă câştigă m ai mulţi inam ici prin discursurile lor, decât
cei netrebnici prin faptele lor rele.

❖ Femeia demnă de dispreţ este cea care, având copii, este în stare să se
plictisească.

❖ Soţia sau iubita poţi să o cunoşti m ai bine într-o oră petrecută în compania
unei terţe persoane, decât în douăzeci de ore petrecute în doi.

❖ Femeile transferă orice idee în plan personal.

❖ Femeile suportă cu stoicism dureri mai grele, decât cele pentru care varsă
lacrimi.

❖ Sănătatea, somnul şi bogăţia pot fi apreciate de omul care le-a pierdut şi

le-a recăpătat.

❖ Dintre toate artele, muzica este cea mai um ană şi mai răspândită.

❖ Fiecare este gata să corecteze m ai degrabă întreaga lume, decât să se

corecteze pe sine.

❖ Fiecare dintre noi este sigur că e mai important şi m ai bun decât ceilalţi,
dar num ai cei proşti şi fără m inte au curajul să o recunoască.

❖ Fiecare consideră că viaţa lui este începutul unui nou veac.

❖ Cartea în care toate cuvintele sunt scrise cu m ajusculă este greu de citit;
aşa este şi în viaţa în care toate zilele sunt zile de duminică.

❖ Atunci când femeile vorbesc despre femei, ele laudă în mod deosebit
înţelepciunea femeilor frum oase şi frum useţea celor înţelepte, vocea
păunului şi penele privighetorii.

❖ Cine poate rezista la bătrâneţe fără dragoste, acela nu a iubit nici în

tinereţe, căci pentru dragoste anii nu sunt o piedică.

❖ Cine se laudă cu cunoaşterea unei taine, acela deja a dat în vileag o

jumătate din ea, iar pe cea de-a doua o va divulga treptat.

❖ Oam enii îşi dezvăluie cel mai uşor intenţiile, atunci când nu le reuşesc.
❖ Este m ai uşor să uităm zece săruturi decât unul singur.

❖ Dragostea este un rom an în viaţa fem eii şi un capitol în viaţa

bărbatului.

❖ Oam enii sunt mai dispuşi să ierte calom nia decât sfatul.

❖ Suferinţele
/ mici ne scot din m inţi,
/' cele mari ne readuc la starea normală.
Clopotul crăpat produce un sunet înfundat: spargeţi-1 în două şi va scoate
iar un sunet curat.

❖ înţeleptul Apollo ştia că cel m ai bine vânează câinii flăm ânzi, cel mai
bine aleargă cei uşori, că slăbuţul Pegasus este mai rezistent decât calul
greu de călărie, că din silex trebuie sculptat foc. De aceea, el i-a răsplătit
pe favoriţii săi sortiţi sărăciei, le-a înnobilat sufletele cu preţul corpurilor
îor şi le-a dat să trăiască puţin, pentru a trăi veşnic.

❖ Curajul nu constă în a înfrunta cu dârzenie pericolul, ci în a-1 întâm pina

cu ochii deschişi.

❖ Muzica este poezia aerului.

❖ Goliciunea este costumul naţional

/ al omenirii.

❖ Ducem lipsă de glume, pentru că ducem lipsă de seriozitatea pe care o

înlocuiesc acum toate spiritele egalizatoare, care râd nepăsător de virtute
şi viciu, suprimându-le.

❖ Bătrâneţea nu este tristă din cauză că pune capăt bucuriilor, ci pentru că

pune capăt speranţelor.

❖ Mu există nim ic m ai periculos, decât să împaci doi oameni. Să-i cerţi este
m ai uşor şi mai puţin periculos.

❖ Nu am âna lucrurile pentru mai târziu, fiindcă m ai târziu nu-ţi va fi mai

uşor.

❖ Ah, muzica! Ecoul lum ii arm onioase îndepărtate! Suspinul îngerului în

sufletul nostru! Când cuvântul şi îm brăţişarea şi ochiul plin de lacrim i
încremenesc, când inim ile noastre tânjesc în singurătate în pieptul nostru -
ah, atunci num ai datorită ţie ar putea să-şi trim ită unul altuia un ecou,
să-şi unească într-o singură sihăstrie suspinele lor îndepărtate.

❖ Ridiculizarea, indignarea morală trebuie să se îm bine cu statornicia

sentim entului sublim.

❖ A m intirea este unicul rai din care nim eni nu ne poate izgoni.

❖ Adevărata morală este nemijlocit poetică, iar poezia, la rândul său, este
mijlocit morală.
❖ Agerimea m inţii este conştiinţa prezenţei de spirit.

❖ Cel tim id este fricos înaintea pericolului, cel laş, în momentul acestuia, iar
curajosul, după ce pericolul a trecut.
 Secolul al XVIII-lea

❖ Cea mai puternică ură este cea mai tăcută, asemenea celor mai m ari virtuţi
şi celor mai feroce câini.

❖ Cel mai m are neajuns al omului constă în faptul că are foarte multe
neajunsuri mici.

❖ Libertatea este un bun a cărui posesie oferă mai puţine plăceri, decât oferă
suferinţe pierderea lui.

❖ In prezent există mai multă învăţătură decât învăţaţi, după cum există
mai multe virtuţi decât oameni virtuoşi.

❖ Modest nu e cel indiferent fată de laude, ci acela care e atent la mustrări.

f '

❖ Conştiinţa omului poate da greş, fără ca prin aceasta omul însuşi să fie
neruşinat, la fel cum poate fi lipsit de gust, fără să cadă în prost gust.

❖ Superstiţia este un sentim ent monstruos, aproape de neînvins, din cauza

căruia un om liniştit stă parcă în mijlocul morii uriaşe a Universului,
asurzit şi singuratic.

❖ Ceea ce este adevărat la lum ina felinarului, nu este neapărat adevărat şi

la lum ina soarelui.

❖ Doar în clipele întâlnirii şi despărţirii oam enii ştiu câtă dragoste au tăinuit
inim ile lor.

❖ Numai femeile sunt în stare să iubească şi pe Dumnezeu şi pe om.

❖ Dorul de dragoste este dragostea însăşi.

❖ Cel ce poartă felinarul se împiedică mai des decât cel care îi calcă pe urme.

❖ Cel ce nu a căutat niciodată nici prietenie nici dragoste este de o mie de

ori mai sărac decât acela care le-a pierdut pe amândouă.

❖ La femeie totul este doar inim ă - chiar şi capul.

❖ Omul nu-şi arată niciodată caracterul mai limpede decât atunci când
vorbeşte despre caracterul altei persoane.

❖ Un medic bun te scapă dacă nu de boală, măcar de un medic rău.

❖ Omul trebuie să fie deschis pasiunilor, dar şi să aibă puterea de a le

poseda.

❖ Cu cât un artist este mai departe de idealul moral, cu atât m ai mult este el
mai expresiv. Iată de ce sem ioam enii şi semidiavolii ies mereu m ai reuşiţi
decât semizeii.
 Aleksandr Nikolaevici Radişcev
( 1 7 4 9 -1 8 0 2 )
Scriitor şi fi l o z o f rus.
S-a născut la Moscova într-o fam ilie de no6ili. în anii 1766-1770, şi-a fă cu t studiile
la Universitatea din Leipzig. Nici a început să studieze filozofia. N aprofundat lucrările
reprezentanţilor iluminismului european, precum şi lucrările din domeniulfilozofiei raţionaliste
şi empirice. După ce s-a întors în (Rusia, lucrează la Senat, apoi la Colegiul comercial. (Radişcev
a participat fo a r te activ la viaţa literară, a publicat traducerea cărţii lui (jabriel Mably,
Consideraţii asupra istoriei Qreciei (1773), propria lucrare Cuvânt despre Lomonosov (1780),
oda Li6ertate (1783), Scrisoarea către un prieten care locuieşte fa cTobolsf(l783). Viaţa lui s-a
schimbat după publicarea, în anul 1790, a Călătoriei de fa (Petersburg Ca ţMoscova. Radişcev a
fo s t arestat şi declarat criminal pentru scrierile sale ticăloase. M ai întâi fu sese condamnat la
pedeapsa cu moartea, însă apoi a fo s t exilat în Siberia pentru o perioadă de zece ani.
în exil, Radişcev a fă cu t cercetări ştiinţifice, a scris o Scurtă descriere a Siberiei şi Despre
om, mortalitatea şi nemurirea lui (1790—1792).
în anul 1796, după moartea Ehgterinei a Il-a, R avel I i-a permis (ui Radişcev să se întoarcă
din Siberia. Radişcev s-a instalat la moşia sa din Rgluga.
în anul 1801, ţaru l rus JAlchyandru I i-a permis (ui Radişcev să vină în capitală. In ultimul
an a l vieţii sale, Radişcev pregătea un număr de proiecte (Cu privire la legislaţie, (Proiectul
codului civil etc.) în care a argumentat necesitatea reformelor civile şi lichidarea iobăgiei.
Radişcev a murit la Sanht (Retersburg la 12 septembrie 1802.

❖ Aşa se târăşte omul când doreşte să surprindă natura în acţiune. îşi im a­

ginează puncte şi linii, când vrea să-i im ite imaginea; îşi imaginează m iş­
carea şi greutatea, când vrea să-i imite forţa; îm parte timpul în ani, zile
şi ore, când vrea să-i exprim e curgerea sau ia pasul său drept măsură a
întinderii acesteia. Dar măsura naturii nu este pasul şi nici m ilioanele şi
milioanele de paşi, ci infinitul; timpul nu este al ei, ci al omului; forţa
şi im aginile ei sunt esenţa vieţii în general.

❖ Numesc virtute obiceiul de a acţiona într-un mod folositor pentru întreaga

societate.

❖ Şi astfel tot ce există în timp şi în spaţiu conţine în sine conceptul de nein­

teligibil; şi la fel e şi cunoaşterea noastră, care constă doar din inform aţii
provenite din ceea ce există în timp şi spaţiu.

❖ Astfel, eroarea stă alături de adevăr, şi cum să nu greşească omul!? în

cazul în care cunoaşterea sa ar fi profundă, atunci şi judecata noastră ar fi
nu doar sigură, ci şi limpede! Fiindcă contrariul oricărei judecăţi ar fi fost
cu neputinţă. într-o astfel de situaţie, omul n-ar fi greşit niciodată.

❖ Nimic nu ne este m ai fam iliar, nim ic nu ni se pare mai simplu decât

vorbirea, dar în realitate, nu există nim ic mai m inunat decât aceasta.

❖ Preoţii au fost întotdeauna cei care au lim itat posibilitatea şi dorinţa

oam enilor de a-şi căpăta libertatea de gândire, ei le tăiau aripile, ca nu
cumva să-şi ia zboruî către sublim şi libertate.
❖ Câte căi sunt către cunoaşterea lucrurilor, tot atâtea sunt şi către eroare.

❖ Devii om doar atunci când înveţi să vezi omul din aproapele tău.

❖ Omul a făcut multe descoperiri, a pătruns în tainele universului, nu a lă­

sat nim ic nedescoperit, a cunoscut legile naturii. Scopul omului este acela
de a descoperi raţionalitatea universului în diversitatea lui. Omul a luptat
pentru viaţă, a depăşit obstacole, a încercat chiar să-l cunoască pe Creator.
O, muritorule! Trezeşte-te şi urmăreşte-ţi glasul raţiunii, deoarece ea este
scânteia lui Dumnezeu.

❖ Cu cât omul pătrunde m ai mult în esenţa naturii, cu atât m ai evidentă

devine simplitatea legilor ei.

❖ Cu cât omul cunoaşte mai mult, cu atât m ai mult îşi deschide natura
tainele.

❖ Aşa cum exerciţiile fizice întăresc sănătatea corpului, la fel, exerciţiile

mintale întăresc raţiunea.
/

Jean-Jacques Rousseau
(1 7 1 2 -1 7 7 8 )
FiCozoffran cez de origine genoveză.
De mic, rămâne o f an de ambii părinţi. în tinereţe a fo s t Cacbeu, gravor, profesor de muzică,
conţopist, secretar, dramaturg, compozitor.
în 1728 Rpusseau părăseşte geneva, Cocuind în FCveţia, până în 1741. In 1742, ajunge Ca
(Paris, unde îi prezintă jAcademiei un sistem numeric de notaţie muzicaCă, care este respins. In
1743—1744, este secretarul ambasadorului Franţei în Republica Veneţia.
în 1745, Rousseau o întâlneşte p e Fherese Levasseur, Ca un boteC din Paris, unde aceasta
Cucra ca menajeră, şi cu care va rămâne până Ca moarte In 1750 câştigă premiulJAcademiei din
Dijon pentru un eseu despre consecinţele nefaste aCe progresului arteCor şi ştiinţelor asupra
moravurilor publice şi devine ceCebru. In 1752, compune opera ghicitorul satului. In 1755,
Academia din Dijon refuză să-i premieze un aC doiCea eseu, Despre originea inegalităţii. In
1759, (Enciclopedia este în m od oficiaC interzisă. Relaţiile Cui Rpusseau cu ceiCaCţi encicCopedişti
se deteriorează.
în 1761, pubCică Julie sau Cfoua Jîeloiise, un roman epistoCar extraordinar. în urma criticiCor
vehemente Ca adresa cărţiCor Despre contractul social şi romanuCui pedagogic (Emite (scrise
în 1762), care au cuCminat cu interzicerea Cor în Franţa şi Ca geneva, Rpusseau e nevoit să
fu g ă. în 1766, ajunge în JAngCia, Ca invitaţia Cui D av id Hume. Rpusseau începe să dea semne
de instabiCitate mentala. jAre senzaţia că JCume este parte a unei conspiraţii care visează Ca
uciderea sa. în 1767, se întoarce în Franţa, sub un numefaCs.
OficiaC, i se permite intrarea în regat doar în 1770, după intervenţia unor prieteni p e Cângă
rege. L a Paris, Rpusseau începe să organizeze Cecturi private aCe Confesiunilor, însă acestea
sunt interzise de podţie. în 1772, scrie Consideraţii despre guvernarea Poloniei.
Starea sănătăţii saCe se deregCează continuu. începe să scrie tepţe obsesive prin care îi acuză
p e aCţii şi se justifică pe sine: ‘Rpusseau, judecător a l lui Jean-Jacques şi Revenite —un pfim6areţ
singuratic. L a 28 iude 1778, moare Ca FrmenonviCCe, p e domeniuC marchizuCui de Qiradin, care
îC invitase să stea Ca eC. F ste înmormântat p e o insuCă artificiaCă de pe CacuC domeniuCui. în
1794, osemintele i-a u fo st duse Ca Pantheon, unde se odihnesc şi astăzi.
❖ E oare liniştea un bine? La închisoare, de exemplu, se trăieşte în linişte,
dar rezultă oare de aici că acolo e bine? Grecii închişi în peştera Ciclopilor
au trăit acolo în linişte, aşteptând să le vină rândul să fie mâncaţi.

❖ Feriţi-vă de pasiunile care ne mint şi ne fac să comitem ceea ce nu dorim.

❖ Niciodată nu veţi putea creşte oam eni înţelepţi dacă ucideţi poznaşul din
copil.

❖ Dacă înlocuim plăcutul cu utilul, plăcutul câştigă din asta mereu.

❖ Cea mai m are greşeală a procesului de educaţie este graba.

❖ Mă tem ca acela care se poartă cu m ine la prim a întâlnire de parcă ne­

am cunoaşte de douăzeci de ani, să nu se poarte, peste douăzeci de ani,
de parcă nu m-ar fi cunoscut niciodată, în cazul în care îi cer vreun
serviciu.

❖ A vedea o nedreptate şi a tăcea înseam nă a lua parte.

❖ Im aginaţia nu înfrum useţează nim ic din cele pe care le posedăm deja;

orbirea încetează în m omentul în care începe satisfacţia.

❖ De obicei, oam enii care ştiu puţin sunt foarte vorbăreţi, iar cei care ştiu
multe vorbesc puţin.

❖ Educaţia omului începe din momentul naşterii. El încă nu vorbeşte, nu

aude, dar deja învaţă. Experienţa precede învăţarea. Cu cât oam enii ştiu
mai puţin, cu atât m ai mult li se pare că ştiu.

❖ Toate pasiunile sunt bune când ştim să le stăpânim, şi sunt rele atunci
când ne supunem lor.

❖ înţelepciunea noastră este formată din superstiţii de sclav. Toate obiceiurile

noastre sunt doar supunere, strâmtorare, siluire.

❖ Toată moralitatea omului stă în intenţiile

/ lui.

❖ Lăsaţi copilăria să se coacă în vremea copilăriei.

❖ Binele este sublimul în acţiune.

/

❖ Binele pe care ni l-a făcut cineva ne leagă afectiv de acesta.

❖ Unica artă de a fi fericit este aceea de a recunoaşte că fericirea ta este în

m âinile tale.

❖ Dacă am urî viciul pe cât iubim plăcerea, ne-am putea abţine la fel de uşor
de la păcatul care ne ispiteşte, ca şi de la otrava ucigătoare din m âncarea
preferată.

❖ Dacă Fiinţa Supremă nu a făcut lumea m ai bună, înseam nă că nu a putut

s-o facă astfel.
❖ Dacă fericirea adevărată aparţine omului înţelept, înseam nă că el este
unicul de la care soarta nu va lua nimic.

❖ Dacă binele public nu face o regulă din dreptatea moralei, atunci poate
face din lege o armă a tiraniei politice, aşa cum s-a şi întâm plat foarte
adesea.

❖ A trăi nu înseam nă a respira, ci a acţiona. Cel m ai mult nu a trăit cel care

are o sută de ani,' ci acela care a simtit
t viata
/ m ai mult.
❖ Dependenţa de lucruri care nu au niciun fel de caracter moral nu
dăunează libertăţii şi nici nu dă naştere viciului; dependenţa de oameni,
fiind neînfrânată, dă naştere la orice.

❖ Nenorocirea este, fără îndoială, un bun profesor; dar lecţiile acestui

profesor costă atât de mult, iar folosul tras de pe urm a lor costă atât de
puţin.

❖ Să ştii ce e bine e m ai im portant decât să ştii mult.

❖ Nu ignoranţa cauzează răul, ci orbirea şi rătăcirea. Oam enii se rătăcesc nu

din cauza că nu ştiu, ci din cauza că se consideră atotştiutori.

❖ Câteodată lovitura nu-şi nim ereşte ţinta, dar intenţia nu poate da greş.

❖ Sunt oam eni îngropaţi la o sută de ani, dar care sunt morţi încă de la
naştere.

❖ Arta de a m ări plăcerea constă în capacitatea de a fi zgârcit cu ea.

❖ Cine este precaut cu promisiunile, este m ai precis în îndeplinirea lor.

❖ Cine vrea să fie liber, acela şi este liber.

❖ Cunosc doar trei mijloace cu ajutorul cărora putem influenţa moravurile

poporului: puterea legii, puterea opiniei publice şi farm ecul satisfacţiei.

❖ Tinereţea - iată tim pul însuşirii înţelepciunii, iar bătrâneţea - timpul

punerii ei în practică.

❖ Ne naştem slabi - avem nevoie de forţă; ne naştem neputincioşi - avem

nevoie de ajutor; ne naştem neînţelegători - avem nevoie de înţelepciune.
Tot ceea ce nu avem la naştere şi fără de care nu ne putem descurca,
devenind maturi, obţinem prin educaţie.

❖ Să nu am estecăm vârstele, aşa cum am estecăm anotimpurile: trebuie să

fim noi înşine în orice moment şi să nu ne îm potrivim naturii, fiindcă
eforturile zadarnice ne consumă viaţa şi ne împiedică să ne folosim de
ea. O faptă rea ne chinuieşte nu im ediat ce-a fost săvârşită, ci atunci când,
după multă vreme, îţi am inteşti de ea din pricină că am intirea ei nu se
stinge.

❖ Cel care nu se teme de moarte nu poate fi necinstit.

❖ Niciodată, spun filozofii, adevărul nu va dăuna oamenilor: aceasta este o
dovadă serioasă a faptului că ei nu spun adevărul.

❖ Nimic nu atrage după sine mai multă nerecunoştinţă ca favoarea pentru

care niciun fel de recunoştinţă nu ar fi suficient de mare.

❖ Adresaţi-vă celui pe care îl educaţi potrivit vârstei. Nu-1 lăsaţi nici măcar
să-i treacă prin cap faptul că aţi avea vreo putere asupra lui.

❖ Prim a recompensă a dreptăţii este conştiinţa de a fi procedat just.

❖ Prim a regulă: inim ii omeneşti îi este propriu să se pună nu în locul acelora

dintre oameni care sunt mai fericiţi decât noi, ci numai în locul acelora
care sunt m ai dem ni de m ilă decât suntem noi înşine.

❖ Tristeţea, dorul, părerea de rău, disperarea sunt nenorociri trecătoare şi

care nu-şi fac cuib în suflet; şi experienţa ne învaţă cât de înşelător este
un sentim ent amar, sub puterea căruia credem că nenorocirile noastre
sunt veşnice. Viaţa în sine nu înseam nă nimic; preţul ei depinde de cum
o folosim.

❖ Lauda îi corupe pe acei care o îndrăgesc.

❖ Bogăţia e necesară, poate, ca să dăm o bucată de pâine celor săraci; dar

poate că dacă nu ar fi existat bogăţia, nu ar fi existat nici săraci.

❖ Vanitatea - iată izvorul şi începutul tuturor pasiunilor noastre; ea se naşte

îm preună cu noi şi nu ne părăseşte până în ultimele clipe ale vieţii.

❖ Vanitatea seamănă foarte mult cu un balon umplut cu aer, din care se

năpusteşte afară furtuna im ediat ce -1 înţepi.

❖ Cele m ai măreţe fapte virtuoase au fost săvârşite din dragoste de ţară.

❖ Cel m ai fericit este acela care îndură cel mai bine durerea; cel m ai nefericit
este cel care simte cel mai puţin plăcerea.

❖ Fericirea este o stare neschim bătoare inaccesibilă omului în această lume.

Totul pe acest păm ânt e în m işcare neîntreruptă care nu perm ite nimănui
să ia o formă constantă. Totul se schim bă în juru l nostru. Şi noi înşine
ne schim băm şi nim eni nu poate fi sigur că m âine îi va plăcea ceea ce îi
place azi. De aceea, toate gândurile noastre de fericire în această lume se
dovedesc a fi nişte himere.

❖ Aşa cum primul pas spre bine e să nu faci rău, primul pas spre fericire e
să încerci să nu suferi.

❖ Răbdarea este amară, dar fructele ei sunt dulci.

❖ O mie de drumuri duc spre rătăcire; spre adevăr - unul singur.

❖ Lucrările legislative sunt dificile nu prin constatarea unor fapte, ci p

îndepărtarea pricinilor care le-au condiţionat.

❖ Singurătatea trezeşte dragostea de oam eni şi interesul viu faţă de ei.

 Secolul al XVIIl-lea

❖ A huli e ceva foarte comod: să ataci poţi cu ajutorul unui singur cuvânt,
dar pentru apărare e nevoie de pagini întregi.

❖ O oră de muncă te va învăţa m ai mult decât o zi de explicaţii.

❖ Omul este foarte puternic atunci când se mulţumeşte cu ceea ce are şi

foarte slab atunci când încearcă să se ridice deasupra omenirii.

❖ Bucuria nem ărginită provoacă mai degrabă lacrimile, decât râsul.

❖ Ca să trăim în virtute, trebuie să ne luptăm în perm anenţă cu noi înşine.

❖ Nu cunosc un inam ic mai m are al oamenilor, decât „prietenul tuturor"

care, fiind în perm anenţă entuziasm at de orice, îi laudă întruna pe cei
răi şi încurajează cu îngăduinţa lui crim inală viciile care dau naştere la
dezordini în societate.

❖ Limba raţiunii va fi auzită dacă trece prin inimă.

Johann Christoph Friedrich Von Schiller

(1 7 5 9 -1 8 0 5 )
<Poet şi dramaturg german, fil o s o f estetician.
S-a născut (a 10 noiembrie 1759 la Marbach. (Provenea din pătura de jo s a burgheziei germane:
mama lui era fiic a unui brutar şi hangiu, iar ta tă l său era fe lc e r în cadrul unui regiment. După
şcoala primară şi meditaţiile urmate cu un pastor protestant, în 1773, (a sugestia ducelui de
Württemberg, Schiller a intrat la proaspăt înfiinţata Ncademie Militară şi a început să studieze
dreptul, cu toate că în copilărie visa să f i e preot. în 1775, Mcademia a fo s t mutată la Stuttgart,
durata studiilor fi in d prelungită, iar Schiller, abandonândjurisprudenţa, a intrat la medicină.
După absolvire, în 1780, a primit în Stuttgart un post de medic de regiment.
încă din anii de studii la academie, Schiller s-a distanţat de exaltarea religioasă şi sentimentală
a experimentelor sale literare timpurii, interesându-se de dramaturgie. în 1781, a terminat de
scris şi a publicat Moţii. L a începutul anului următor, piesa a fo s t pusă în scenă la Mannheim,
Schiller fiin d prezent la premieră, (pentru absenţa nemotivată de la regiment, de unde plecase
pentru a f i prezent la premiera Moţilor, a fo s t arestat şi i s-a interzis să scrie altceva în afară de
scrieri medicale, ceea ce l-a fă cu t p e Schiller să fu g ă din ducatul Württemberg.
Intendentul teatrului din Mannheim, Dahlberg, l-a numit pe Schiller „poet teatral”, încheind
cu e l un contract pentru scrierea unor piese de teatru menite a f i puse în scenă acolo. Cele două
piese de teatru scrise ca urmare a acestui contract, Conjuraţia lui Eiesco şi Intrigă şi iubire,
au fo s t puse în scenă la teatrul din Mannheim, piesa din urmă avân d un succes uriaş. Chinuit
de o dragoste neîmpărtăşită, Schiller a acceptat cu bucurie invitaţia unuia dintre marii săi
admiratori, docentul M. Rerner, şi a locuit la e l mai mult de doi ani (la Leipzig şi Dresda).
In 1789, a fo s t numit profesor de istorie universală la Universitatea din Jena, şi, ca urmare
a căsătoriei cu Charlotte von Lengefeld, şi-a aflat fericirea în fam ilie. (Prinţul ereditar von
Schlesxvig-Molstein-Sonderburg-ßugustenburg şi contele (E. von Schimmelman i-au plătit timp
de trei ani (1791-1794) o rentă, după care Schiller a fo s t susţinut de editorul I. Er. Hotte, care
l-a invitat în 1794 să editeze revista lunară „Die Moren”.
Schiller era interesat de filozofie, mai ales estetică. Ca urmare, au apărut Scrisorile filozofice
şi o serie de eseuri (1792-1796), Despre tragicul în artă, Despre graţie şi «femnitate, Despre
sublim şi Despre poezie naivă şi sentimentală. Vederile filozofice ale Cui Schiller erau puternic
 influenţate de %ant. Pe lângă poezia filozofică, e l scrie şi poezie lirică - poeme scurte, cu
caracter muzical, care îi exprimau trăirile personale.
în 1796, Schiller a fo n d a t o altă publicaţie periodică „JAlmanahul iMuzelor”, în care au
fo s t publicate multe dintre lucrările sale. fifla t în căutare de materiale, Schiller i s-a adresat
lui (joethe, pe care î l cunoscuse după întoarcerea acestuia din Italia, însă atunci relaţia lor se
redusese la nivelul uneifam iliarităţi superficiale; de data aceasta, poeţii s-au împrietenit şi au
devenit fo a rte apropiaţi. JAşa-numitul„an a l baladelor” (1797) este marcat în creaţia lui Schiller
şi a lui Cjoethe de excelentele balade Cupa, (Mănuşa, Itiefuf fui PoCycrates.
în 1799, ducele i-a dublat lui Schiller renta, care s-a transformat a stfel într-o pensie, şi
pentru că p oetu l nu mai avea activitate pedagogică s-a mutat din Jen a la 'Weimar. în 1802,
împăratul Sfântului Imperiu Rpman a l (Naţiunii germane, Prancisc a l II-lea, i-a acordat lui
Schiller titlul de nobil.
P oetul nu s-a bucurat niciodată de o sănătate prea bună, se îmbolnăvea des şi, în cele din
urmă, a contractat o tuberculoză. Schiller a murit la Vleimar, la 9 mai 1805.

❖ Recunoştinţa suferă de amnezie.

❖ în jocul copiilor există adeseori un sens profund.

❖ în chipurile zeilor săi, omul îşi desenează propriul portret.

❖ O faptă rea poartă în sine rădăcinile unor fapte rele noi.

❖ Sufletele m ari rabdă în tăcere.

❖ Dragostea fidelă te ajută să rabzi toate greutăţile.

❖ Voinţa este o trăsătură distinctă a neamului omenesc, iar raţiunea este

norma prin care se stăpâneşte voinţa.

❖ Tot ceea ce simte sufletul nostru sub formă de senzaţii vagi, ambigue,
teatrul ne oferă în cuvinte tari şi im agini luminoase, a căror forţa ne
uimeşte.

❖ Istoria lumii este tribunalul lumii.

❖ Orice imoralitate provine dintr-un conflict dintre bun şi plăcut, dintre

patimi şi raţiune - şi are drept sursă puterea im pulsurilor senzoriale şi
slăbiciunea voinţei
/ morale.

❖ Este prost cel care Iasă făcută treaba pe jumătate, şi apoi, stând cu gura
căscată Ia o parte, aşteaptă să vadă ce se va întâm pla în continuare.

❖ Vai de mine dacă convingerile mi s-ar schim ba în funcţie de bătăile

inim ii.

❖ Un diletant ia întunericul drept adânc, sălbaticul drept puternic,

nedeterm inatul drept infinit, lipsa de sens drept suprasensibil.

❖ Pentru actorii buni nu există roluri rele.

❖ Demnitatea exprim ă rezistenţa spiritului la instinct.

❖ Gândurile demne întăresc inim a bărbatului şi nu se tem de lumina zilei.

❖ Prietenia nu este un fel de focuşor jalnic ca să se stingă la despărţire.

❖ Principiile cu greu pot păstra curată castitatea sufletului, dar dragostea

poate păstra nobleţea inim ii. Adeseori, în timp ce principiile continuă
lupta, dragostea a repurtat deja o victorie în numele lor.

❖ Dacă vrei să te cunoşti pe tine însuţi, uită-te la ce fac alţii; iar dacă vrei
să-i înţelegi pe alţii, atunci uită-te la inim a ta proprie.

❖ Dacă urăsc, îm i răpesc ceva; dacă iubesc, mă îmbogăţesc cu ceea ce

iubesc.

❖ M izantropia este o sinucidere lentă; iubirea de sine este cea m ai mare

sărăcire a fiinţei
/ vii.

❖ Tocmai din motiv că arta adevărată tinde spre ceva real şi obiectiv, ea nu
poate fi satisfăcută doar de un adevăr aparent.

❖ Arta acţionează moral nu doar pentru că oferă plăcere prin mijloace

morale, dar şi pentru faptul că plăcerea oferită de artă este în sine o cale
spre moralitate.

❖ Adevărul este o oglindă; reflecţia lui este insuportabilă pentru prefăcătorie

şi ipocrizie.

❖ Adevărul nu suferă nicidecum de pe urm a faptului că cineva nu-1 recu­

noaşte.

❖ Morala adevărată se învaţă num ai la şcoala nenorocirilor; fericirea

perm anentă poate deveni uşor un abis fatal pentru virtute.

❖ Aşa cum pentru unii ştiinţa este o zeiţă cerească, pentru alţii ea pare o
vacă grasă ce le dă unt.

❖ Cât de odioasă este înţelepciunea

Care vă cheam ă la vărsări de sânge!

❖ Când iubim cu pasiune pe cineva care merită dispreţ, sim ţim cu durere
lanţurile
/ firii.

❖ Când un glumeţ râde spunându-şi gluma, aceasta îşi pierde valoarea.

❖ Când, admirând un tablou, uităm de pictor, înseam nă că-i aducem acestuia

cea mai rafinată laudă din câte pot exista.

❖ Dacă ai de făcut ceva, term ină m ai repede.

❖ Frumuseţea este şi ea o virtute, o femeie frumoasă nu poate avea defecte.

❖ Un domnitor sever nu guvernează pentru multă vreme.

❖ Cine nu-şi riscă viaţa, nu o va câştiga niciodată.

❖ Cine se căieşte fără a roşi, acela se căieşte mereu.

❖ Cine are sufletul curat, acela recunoaşte victoria raţiunii asupra sinelui.

❖ Numai nenorocirea unui suflet m are cunoaşte nobleţea.

❖ Mai bine un sfârşit îngrozitor decât o groază fără sfârşit.

❖ Iubirea vrea să fie o jertfă liberă.

❖ Iubirea înaltă
/ sufletele mari.

❖ Iubirea şi foametea stăpânesc lumea.

❖ Iubirea este singurul lucru din natură pentru care puterea im aginaţiei
este nem ărginită şi nu întâlneşte niciun obstacol în cale!

❖ Luna mai a vieţii înfloreşte num ai o singură dată.

❖ Lipsa de curaj ne provoacă doar dispreţ.

❖ Majoritatea voturilor nu reprezintă o măsură a dreptăţii.

❖ Curajul creşte odată cu pericolul: cu cât acesta se apropie mai tare, cu atât
forţele
r
sunt m ai mari.

❖ Adevărata prietenie este plină de curaj.

❖ Conştiinţa noastră e dezgustată de un leac imoral, dar care poate fi

folositor.

❖ Nu în ani, ci în plinătatea vieţii se măsoară valoarea existenţei!

❖ De multe ori, oamenii se fac de ruşine tocmai de team a unei ruşini false.

❖ Nimic nu face viaţa m ai uşor de suportat precum o activitate îndreptată

spre un scop.

❖ O singură sursă de inspiraţie nu este de ajuns pentru un poet - e nevoie

inspiraţia care vine de la raţiunea superioară.

❖ Creaţia poetică trebuie să se justifice singură, fiindcă acolo unde vorbeşte

acţiunea, este puţin să fie de folos cuvântul.

❖ O raţiune luminată înnobilează sentimentele morale; capul trebuie să

educe inima.

❖ Oare soarele străluceşte astăzi pentru mine, pentru ca eu să mă gândesc

la ziua de ieri?

❖ Părinţii iartă cel m ai puţin copiilor lor acele vicii pe care ei înşişi le-au
insuflat.

❖ Dragi sunt toate cele care, prin forţa spiritului, se aseamănă.

❖ Liber e doar acela care se domină pe sine.

❖ Nimeni nu s-a născut încă scutit de suferinţe.

r
❖ Iertarea este mai puternică decât toate victoriile.

❖ Cuvintele goale nu alină inima.

❖ Cuvântul este întotdeauna mai îndrăzneţ decât fapta.

❖ Teatrul pedepseşte mii de vicii lăsate nepedepsite de tribunal şi încurajea­

ză m ii de virtuţi, în legătură cu care legea păstrează tăcerea. Teatrul scoa­
te înşelăciunea şi m inciuna din labirinturile lor întortocheate şi le arată
teribila înfăţişare în lumina zilei. Teatrul desfăşoară dinaintea noastră
panorama suferinţei umane. Teatrul ne introduce în sfera unei nenorociri
străine şi, pentru o clipă, suferinţa ne recompensează cu lacrim i dulci şi
cu sporirea curajului şi a experienţei.

❖ Numai cel care poate urî din tot sufletul răul, poate iubi cu pasiune
binele.

❖ Omul cu o inim ă sinceră are şi un chip sincer.

❖ Celui convins nu-i este greu să-i convingă pe alţii.

❖ Omul creşte proporţional cu creşterea scopurilor lui.

❖ Om ul nu numai că poate, dar şi trebuie să îmbine plăcerea cu datoria: el

trebuie să se supună cu bucurie raţiunii sale.

❖ Omul se reflectă în acţiunile

/ sale.

❖ Cu cât m ai adâncă este rătăcirea, cu atât mai mult sărbătorim adevărul.

❖ Cu cât moralitatea noastră este mai întâmplătoare, cu atât m ai necesar

este să ne îngrijim de lege.

❖ Cinstea înfrum useţează

/ orice titlu.

❖ Onoarea este mai scumpă decât viaţa.

❖ Pentru a salva tot, trebuie să fii în stare de orice. O boală gravă are nevoie
de un m edicament puternic.

Arthur Schopenhauer
(1 7 8 8 -1 8 6 0 )
F iloso f idealist german. j
S-a născut la Danzig (astăzi C jdansf în Polonia). A studiat comerţul, medicina şi apa
filozofia. T atăl viitorului f i l o z o f ura Prusia şi admira Anglia H6erală şi raţională, iar du/i
pierderea independenţei oraşului n atal s-a mutat la Hamburg. Intre 1793 şi 1797, Arthur t
trăit împreună cu ta tă l său la Ham6urg, apoi a petrecut doi ani la Paris, unde aproape că i
uitat lim6a germană, spre 6ucuria tatălui său. In 1803 a intrat într-un pension din Anglia, M
peste doi ani s-a angajat ca fun cţion ar a l Casei de Comerţ din HamSurg. F l aspira însă Cu
activitate literară şi ştiinţifică; ca să-şi realizeze acest scop, în 1809, a intrat la Vniversitat»
din (jdttingen. D oi ani mai târziu, s-a mutat la Perlin, unde a desfăşurat o activitate ştiinţific
şi a audiat prelegerile lui Fichte.
 In 1819, Schopenhauer a fo s t numit docent privat Ca Universitatea din (Berlin şi a lucrat
împreună cu Negel. Era fo a r te arogant şi intenţionat îşi ţinea prelegerile la aceeaşi oră cu
'Negel După cum era de aşteptat, prelegerile lui Schopenhauer, în comparaţie cu cele ale lui
Negel, nu au avut succes, sala fiind, de o6icei, goală. Schopenhauer a renunţat la activitatea
pedagogică şi a început o viaţă liniştită la Eranhfurt, unde a scris lucrarea sa principală,
Lumea ca voinţă şi reprezentare, în două volume.
Lumea, în viziunea f il o z o f ului, este văzută, pe de o parte, ca o „reprezentare”fo rm ată din
„reprezentări” ale suhiectului şi o6iectului, şi, pe de altă parte, ca un „lucru în sine” kantian
sau ca o „voinţă de v iaţă” oarbă care nu se bazează p e nimic. A ceastă voinţă se împarte în
mai multe părţi, spune autorul, fiecare dintre „obiectivizări” tinzând să le domine p e celelalte.
Omul, după Schopenhauer, este cel mai înalt nivel în ierarhia „obiectivizărilor”, pentru că e l
deţine o cunoaştere raţională. Din filo z o fia lui Schopenhauer se poate trage concluzia că fiecare
om se consideră pe sine un individ care cunoaşte, şi, prin urmare, are toată voinţa de viaţă, iar
toţi ceilalţi oameni sunt realităţi care nu depind de voinţa lui. După părerea autorului, aici se
află rădăcina egoismului omenesc.
Statul, crede filozofu l, este doar un stabilizator a l voinţelor particulare ale oamenilor;
scopurile egoiste omeneşti sunt depăşite în domeniile artei şi ale moralei.
Conform ideilor lui Leibniz potrivit cărora există mai multe lumi, iar lumea noastră este
una dintre acestea, Schopenhauer considera lumea noastră ca f iin d drept „cea mai rea dintre
lumi” E ilozofu l credea că fericirea este iluzorie, deoarece omul, chiar şi după ce a obţinut ceea
ce şi-a dorit, simte doar suprasaturaţie şi plictiseală. Lumea nu este creată pentru fericirea
omului, iar optimismul este o bătaie de jo c la adresa suferinţei umane. Aşadar, ideile lui erau,
în esenţă, profu n d pesimiste.
Eilosoful a murit la Eranhfurt, în 1860. Concepţia sa, nebucurându-se de popularitate în
timpul vieţii sale, s-a răspândit începând cu a doua jum ătate a secolului alX lX -lea şi a devenit
una dintre sursele de filozofie a vieţii.

❖ Boala este remediul naturii însăşi pentru vindecarea unei disfuncţii a

organismului; prin urmare, un m edicament ajută doar puterii de vindecare
a naturii.

❖ Majoritatea oamenilor, în loc să aspire către bine, sunt însetaţi de fericire,

strălucire şi stabilitate, fiind asemenea unor actori proşti care vor să joace
întotdeauna roluri mari, strălucite şi nobile, nedându-şi seama că m ai
im portant este nu ce şi cât de mult joci, ci cum joci.

❖ Existenţa lumii, conform învăţăturii mele, se explică prin atotputernicia

voinţei. De asemenea, fenomenele de m agnetism anim al şi cele sim ilare
acestuia arată că acţiunile magice, considerate anterior drept acţiuni ale
diavolului, se fac prin forţa voinţei. Datorită faptului că aceste acţiuni
au autenticitate empirică, de acum, învăţătura mea nu va m ai părea atât
de paradoxală şi va deveni m ai uşor de înţeles. într-adevăr, dacă voinţa
omului poate face uneori ceea ce era considerat num ai putere a diavolului,
atunci poate face şi ceea ce până în prezent era atribuit doar atotputerniciei
zeilor.

❖ In matematică, mintea este în exclusivitate ocupată cu propriile forme de

cunoaştere - timpul şi spaţiu -, fiind, prin urm are, ca o pisică ce se joacă
cu propria coadă.
❖ în clipa morţii, egoismul se destramă. Astfel, apare frica de moarte.
Moartea, prin urmare, este un fel de lecţie dată egoismului, adresată de
firea lucrurilor.

❖ în caracterul naţional sunt puţine trăsături bune, fiindcă subiectul acestuia

este o gloată.

❖ în singurătate, fiecare vede în sine însuşi ceea ce el este cu adevărat.

❖ în viaţa practică, un geniu este de acelaşi folos ca şi un telescop la teatru.

❖ La bătrâneţe, nu există o mângâiere m ai mare decât conştiinţa faptului

că toate puterile din tinereţe au fost depuse într-o lucrare care nu
îmbătrâneşte.

❖ Odată cu legea întemeierii (sub forma întemeierii cauzale) este dată şi

materia; fiindcă, dacă e să ne aprofundăm, ea este identică cu această
lege. într-adevăr, materia nu este decât cauzalitate; existenţa ei constă în
impactul unei substanţe asupra alteia (adică, în impactul asupra sinelui).
Faptul că o parte a materiei (anume cea organică) este obiectul nemijlocit
al subiectului şi se explică prin existenţa obiectului, adică a lumii,
materiei, doar îm preună cu subiectul şi pentru subiect. Dar adevărata
esenţă a m ateriei constă exclusiv în realitatea ei (materia fără acţiune,
adică, lipsită de putere, este de neconceput, fiind o contradicţie internă) -
şi ea acţionează num ai asupra sa însăşi. Esenţa ei, prin urmare, este, pe
de o parte, legătura ei cu sine însăşi şi, pe de altă parte, raportarea ei faţă
de subiect.

❖ Voinţa um ană este îndreptată spre acelaşi scop ca şi la anim ale - spre
m âncare şi reproducere. Dar ce aparat complex şi inteligent le este dat
oam enilor pentru a atinge acest scop - câtă minte, cugetare şi abstracţiuni
subţiri foloseşte omul chiar şi în treburile de zi cu zi! Cu toate acestea, un
om, ca şi un animal, urmăreşte şi atinge acelaşi scop. Pentru a clarifica, voi
face două comparaţii: vinul turnat într-un vas de lut sau într-o cupă bine
meşteşugită răm âne acelaşi; sau două lame absolut identice din acelaşi
metal şi făcute în acelaşi fel pot avea mânere diferite: una din aur, alta,
din aramă.

❖ Chestiunea realităţii moralităţii se reduce la faptul dacă există într-

adevăr un principiu fundamentat, opus principiului de egoism. Deoarece
egoismul solicită bunăstare doar pentru un singur individ, principiul
contrar ar trebui să extindă această cerinţă
/ la toti
/ ceilalţi.
/
❖ Toate ştiinţele naturale au un neajuns inevitabil, şi anume acestea privesc
în exclusivitate partea obiectivă a naturii, uitând de partea ei subiectivă,
între timp, toată esenţa constă în cea din urmă şi aceasta, în chip necesar,
se referă la filozofie.

❖ Orice este intelectual (operele create, capacităţile şi meritele) se raportează

la morală, aşa cum im aginea se raportează la realitate.

❖ Toţi ticăloşii sunt, din păcate, foarte sociabili.

❖ Toate normele generale de comportament nu sunt suficiente, deoarece
acestea se bazează pe o asum are falsă a egalităţii dintre oam eni - asum area
stabilită în sistemul lui Helveţiu; între timp, diferenţa fundamentală între
oam eni în privinţa intelectului şi a moralei este nemărginită.

❖ Orice restricţie te face fericit. Cu cât este mai îngust orizontul nostru, sfera de
acţiune şi de contact, cu atât suntem mai fericiţi; cu cât este mai larg, cu atât
mai mult suferim de chinuri şi frământare. Pentru că odată cu extinderea
lor se înmulţesc şi cresc dorinţele, preocupările şi temerile noastre.

❖ Orice fel de desăvârşire umană este înrudită cu un neajuns oarecare, în care

ea se poate transform a; şi invers, fiecărui neajuns îi corespunde o anumită
desăvârşire. De aceea, greşeala pe care uneori o facem cu privire la o
persoană se bazează adeseori pe faptul că la începutul relaţiei am estecăm
neajunsurile sale cu desăvârşirile înrudite cu ele sau invers. Astfel, pe un
laş îl putem considera precaut, pe un strângător îl considerăm avar, iar pe
un cheltuitor - generos, grosolănia ni se pare francheţe, iar sinceritatea şi
aroganţa apar în ochii noştri drept încredere de sine nobilă.

❖ Ziarele sunt secundarele istoriei.

❖ Un om de geniu nu este doar o fiinţă morală, cum sunt oam enii obişnuiţi;
dimpotrivă, el este purtătorul inteligenţei m ai multor secole şi a întregii
lumi. De aceea, el trăieşte mai mult pentru alţii decât pentru sine însuşi.

❖ Un om de geniu, trăind şi creând, îşi sacrifică interesele personale pentru

binele întregii omeniri. De aceea, el nu este obligat să se sacrifice în
particular pentru interesele unor persoane anume, şi, prin urmare, are
dreptul să renunţe la unele cerinţe obligatorii pentru ceilalţi; chiar dacă
suferă,' el oferă mult m ai mult decât alţii.
/
❖ Un om de geniu nu poate fi un monstru, pentru că furia este o expresie
a dorinţei neînfrânate care cere o întreagă inteligenţă pentru satisfacerea
nevoilor ei şi, prin urmare, exclude posibilitatea unei contemplaţii pure.
Un m onstru poate avea o m inte mare, dar el poate s-o folosească numai
pentru ceea ce se referă la voinţă. Un om rău poate fi, prin urmare, un
m are cuceritor, un om de stat etc. în sfârşit, el poate avea chiar talent.
Acest cuvânt, după cum se ştie, în tim puri străvechi însem na bani, iar
acum denotă abilităţi cu care se dobândeşte aprobarea mulţimii, şi, prin
urmare, banii.

❖ Caracteristica principală a caracterului naţional al italienilor este lipsa

absolută de ruşine. Un om neruşinat se comportă fie prea urât, şi atunci
este obraznic şi arogant, fie prea modest, şi atunci el este un nimic.
Dimpotrivă, un om ruşinos este fie prea timid, fie prea mândru.

❖ Un prost se alungă după plăceri şi găseşte dezamăgire; iar înţeleptul evită

suferinţa.

❖ Un prost este ca un ocnaş somnoros şi visător, un înţelept, dimpotrivă,

este unul care veghează, care-şi vede lanţurile şi le aude zornăitul. Va
profita el de starea de veghe pentru a fugi?
❖ Oam enii proşti sunt în majoritatea lor răi din acelaşi motiv pentru care
sunt răi, în genere, şi oam enii urâţi. Pe de altă parte, genialitatea şi sfinţenia
au, de asemenea, ceva în comun. Oricât de simplu ar fi un sfânt, în el se
observă anum ite trăsături de geniu, şi invers, indiferent cât de corupt este
caracterul unui geniu, el se deosebeşte prin starea de spirit elevată până
aproape de sfinţenie.

❖ M ândria este convingerea lăuntrică a omului cu o valoare personală mare,

în timp ce vanitatea este dorinţa de a crea această convingere pentru
ceilalţi, cu nădejdea secretă de a ne-o însuşi mai târziu pentru sine.

❖ Nouă zecim i din fericirea noastră se bazează pe sănătate. De aici şi

concluzia că cea m ai m are prostie ar fi să ne sacrificăm sănătatea pentru
orice ar fi: avere, carieră, educaţie, faimă, nemaivorbind de plăcerile
senzuale şi trecătoare; m ai degrabă, toate acestea merită sacrificate pentru
sănătate.

❖ Acţiunea conform instinctului se deosebeşte de toate celelalte acţiuni

prin faptul că noţiunea scopului apare din ea ca o consecinţă, în timp ce
altor acţiuni această noţiune le este precedentă. Un instinct, prin urmare,
este apriori o regulă dată unei acţiuni oarecare, al cărei scop poate fi de
aceea încă necunoscut; pentru a atinge acest scop nu este nevoie să avem
vreo noţiune despre el. Dimpotrivă, o acţiune rezonabilă sau prudentă se
efectuează după o anumită regulă, întocm ită conform noţiunii de scop, şi,
prin urm are, aceasta se poate dovedi a fi o greşeală, în timp ce instinctul
nu greşeşte niciodată.

❖ Oare nu devenim aroganţi sau, dimpotrivă, smeriţi la vederea sărăciei

altora? Asupra unuia, aceasta acţionează într-un fel, asupra altuia, în alt
fel - acest lucru explică şi diferenţele de caracter.

❖ Pentru a fi artist sau filozof este nevoie de două calităţi: 1) genialitate,

şi anume capacitatea de cunoaştere dincolo de legea întemeietoare sau
capacitatea de cunoaştere a ideilor, şi 2) capacitatea de studiere a ideilor prin
ştiinţa de a le reproduce într-un material oarecare (cum sunt conceptele
pentru un filozof). Spinoza poseda prim a calitate aşa cum i se potriveşte
unui filozof - în cea m ai m are măsură; calitatea a doua îi lipsea însă -
nu avea, ca să spunem aşa, o tehnică filozofică, nu ştia să reproducă in
abstracto esenţa lum ii pe care a cunoscut-o intuitiv. El era prins în mrejele
conceptelor carteziene şi scolastice, din care nu a putut scăpa.

❖ înainte de mine, filozofii se ocupau cu doctrina voinţei libere; iar eu

vorbesc despre atotputernicia voinţei.

❖ Prietenia se bazează pe binele reciproc, pe interesele comune; însă, de

îndată ce interesele s-au ciocnit, prietenia se destramă: a luat-o vântul.

❖ Oare credeţi că filozofia nu va fi, asemenea unei opere de artă adevărată,

un etalon incomparabil cu care oricine îşi poate măsura înălţimea? Sau
oare credeţi că ea va fi o simplă problemă de calcul, care este accesibilă
chiar şi celei m ai lim itate şi proaste minţi?
 Secolul al XVIII-lea

❖ Singurul m artor al gândurilor şi pornirilor cele m ai secrete ale omului

este conştiinţa; dar, în cele din urmă, o pierdem - şi noi ştim asta. Cu
toate acestea, probabil, exact această împrejurare, m ai mult decât orice, ne
face să credem că mai există un m artor al gândurilor şi pornirilor noastre
cele mai secrete.

❖ Dacă nu doriţi să vă faceţi duşmani, străduiţi-vă să nu vă demonstraţi

superioritatea asupra oamenilor.

❖ Dacă ar fi posibil să prevedem viitorul aşa cum cunoaştem trecutul, atunci

ziua morţii ne-ar părea la fel de aproape ca trecutul sau ca, de exemplu,
copilăria.

❖ Dacă scopul cel m ai apropiat şi direct al vieţii noastre nu este suferinţa,

atunci existenţa noastră reprezintă un fenomen fără sens şi inadecvat.
Deoarece este absurd să admitem că suferinţa nesfârşită care provine
din nevoile esenţiale ale vieţii şi umple întreaga lume să fie fără scop şi
pur întâmplătoare. Deşi fiecare nenorocire luată separat este o excepţie,
nenorocirea, în general, este o regulă.

❖ Dacă voinţa s-ar afla doar într-o faptă anume, atunci aceasta din urmă
ar fi liberă. Dar, deoarece ea se găseşte pe tot parcursul vieţii, adică într-
un şir de fapte, atunci fiecare dintre acestea, ca parte a unui întreg, este
predeterm inată şi nu poate fi altfel decât este. Dimpotrivă, întregul şir
luat în ansamblu, fiind descoperirea voinţei individualizate, este liber.

❖ Dacă pe ultimul pas al creaţiei sale - de la maimuţă la om - natura ar

fi făcut altfel, pornind de exemplu de la elefant sau de la câine, atunci
neamul omenesc, probabil, ar fi fost altfel decât acum; el ar fi fost atunci
un elefant sau un câine raţional, şi nu o maimuţă raţională. Natura a făcut
acest pas pornind de la maimuţă, fiindcă a fost cel mai scurt; dar dacă
în dezvoltarea iniţială a naturii s-ar fi petrecut o schim bare cât de mică,
atunci pasul cel mai scurt către om s-ar fi făcut altfel.

❖ Dacă bănuieşti pe cineva de m inciună - fă-te că-1 crezi: el va m inţi fără grijă
şi se va da de gol. Iar dacă în cuvintele lui s-a strecurat adevărul pe care
dorea să-l ascundă - fă-te că nu -1 crezi; el va spune şi restul adevărului.

❖ Dacă o glumă se ascunde în spatele a ceva serios - este vorba de o ironie;

dacă ceva serios se ascunde în spatele unei glume - este vorba de umor.

❖ Există doar o singură greşeală înnăscută - convingerea că suntem născuţi

pentru fericire.

❖ Există un fel deosebit de curaj care provine din aceeaşi sursă ca şi

bunătatea umană, din abilitatea de a te cunoaşte pe tine însuţi în alţii la
fel de limpede cum te cunoşti în sinea ta. Curajul provine de aici pentru
că un om înzestrat cu abilitatea de a se cunoaşte pe sine în alţii este puţin
ataşat de existenţa sa personală, trăieşte m ai mult o viaţă comună şi, prin
urmare, are puţină grijă de bunăstarea proprie. Desigur, aceasta nu este
singura sursă a curajului, deoarece curajul este rezultatul m ai multor
cauze, dar acest fel de curaj este cel m ai nobil, pentru că dovedeşte o
 blândeţe sporită a caracterului. Femeile sunt influenţate în chip irezistibil
de astfel de caractere.

❖ A te căsători înseam nă a-ţi micşora pe jum ătate drepturile şi a-ţi dubla

obligaţiile.

❖ Viaţa şi visele sunt paginile uneia şi aceleiaşi cărţi.

❖ Sănătatea este atât de mult mai presus de toate celelalte bunuri de viaţă,
încât e adevărat că un cerşetor sănătos este m ai fericit decât un rege
bolnav.

❖ Dintre toate trăsăturile personale, la fericirea noastră contribuie cel mai

direct o fire veselă.

❖ Un individ nu ar fi putut cunoaşte nim ic despre esenţa lumii, dată lui

doar ca o idee, dacă nu i-ar fi fost inerentă capacitatea de a cunoaşte, prin
care el află că Universul a cărui parte infinit de mică este şi el, este identic
cu acea părticică cunoscută lui de aproape ca fiind lumea lui lăuntrică.
Astfel, Eul propriu dă un indiciu în dezlegarea lumii.

❖ Intelectul poate fi privit ca o barieră sau ca o frână care împiedică

com unicarea reciprocă a indivizilor separaţi şi închide calea conştiinţei
către viitor sau către ceva absent. Căci cunoaşterea tuturor acestora ar fi
pentru noi la fel de inutilă şi dureroasă, pe cât de chinuitoare i-ar fi unei
plante sensibilitatea şi receptivitatea în lipsa iritabilităţii şi a mişcării.

❖ Intelectualitatea sau reprezentativitatea este un fenomen prea slab,

secundar, superficial, pentru ca pe el să se poată baza esenţa tuturor
celorlalte; lumea, deşi este reprezentată în intelect, nu rezultă din acesta,
aşa cum credea Fichte.

❖ Prietenia adevărată este unul dintre acele lucruri despre care, ca şi despre
şerpii giganţi de mare, nu se ştie dacă sunt im aginaţi sau chiar există pe
undeva.

❖ Adevăratul caracter al unui om se m anifestă tocm ai în detalii, atunci când

omul încetează să se m ai controleze pe sine.

❖ Sursa m inciunilor este întotdeauna dorinţa / de a extinde dominaţia/ voinţei

/
proprii sau negarea voinţei altora pentru afirm area celei proprii; prin
urmare, o m inciună se naşte din nedreptate, rea-voinţă şi răutate. Aşa se
explică faptul de ce veridicitatea, sinceritatea, francheţea, sunt recunoscute
direct şi apreciate drept calităţi nobile, fiindcă se presupune că omul care
le deţine nu va săvârşi nicio nedreptate sau cruzim e şi, prin urmare, nu
are nevoie de prefăcătorie. Cine este sincer, nu pune la cale nim ic rău.

❖ La ce concluzie au ajuns, în cele din urmă, Voltaire, Hume şi Kant? La

aceea că lumea este un spital pentru bolnavii incurabili.

❖ La avantajele poligam iei se mai adaugă, printre altele, şi faptul că ea

exclude ciocniri cu părinţii soţiei, necesare în monogamie, team ă care îi
reţine pe mulţi de la căsătorie. Dar, pe de altă parte, a avea de-a face
 cu zece soacre în loc de una nu este, de asemenea, o perspectivă foarte
plăcută.

❖ Fiecare naţiune îşi bate joc de alta, şi toate au în felul lor dreptate.

❖ Fiecare scriitor trebuie înţeles aşa cum şi-ar dori el însuşi. O astfel de
atitudine cere, pe de o parte, un spirit de dreptate, şi, pe de altă parte,
studiu.

❖ Fiecare societate necesită, întâi de toate, să se adapteze, fiindcă este cu atât

m ai vulgară, cu cât este m ai mare. Fiecare om poate fi pe deplin el însuşi
doar atunci când este singur. Deci, cine nu iubeşte singurătatea, nu iubeşte
nici libertatea, pentru că omul este liber doar atunci când este singur.
Constrângerea este necesară oricărei societăţi; fiecare societate necesită
sacrificii care sunt cu atât mai grele, cu cât este m ai m are personalitatea
acelei societăţi.
r
❖ Fiecăruia dintre noi îi este accesibilă următoarea consolare: m oartea este
la fel de naturală ca şi viaţa, iar ce anume va fi dincolo, vom vedea noi.

❖ Aşa cum animalele fac unele lucruri mai bine decât oam enii, ca, de pildă,
găsirea unui drum sau a unui obiect pierdut, la fel şi un om obişnuit este
capabil şi m ai folositor în situaţiile de zi cu zi decât un geniu. Şi apoi, aşa
cum animalele nu fac niciodată prostii, la fel şi un om obişnuit face mai
puţine prostii decât un geniu.

❖ Aşa cum un medicament nu-şi atinge scopul dacă doza este prea mare,
la fel se întâmplă cu cenzura şi critica, atunci când depăşesc o anumită
limită.

❖ Aşa cum suporţi greutatea propriului corp fără s-o observi, la fel nu observi
nici viciile şi nici defectele proprii, văzându-le numai pe cele ale străinilor.
Pentru aceasta, fiecare îşi află o oglindă într-un alt om, oglindă în care
poate vedea clar propriile sale vicii, neajunsuri şi tot felul de alte rele.

❖ O carte de joc este o dovadă evidentă a falim entului raţiunii. Nefiind în

stare să facă schim b de gânduri, oam eni fac schimb de cărţi.

❖ Când sunteţi stăpânit de un sentim ent egoist - bucurie, triumf, voluptate,

speranţă sau durere cumplită, supărare, furie, teamă, suspiciune, gelozie -,
atunci să ştiţi că sunteţi în ghearele diavolului. Nu mai contează cum
anume aţi nim erit acolo. Trebuie să scăpaţi. Cum? Oricum.

❖ Dacă grijile şi suferinţele ne tulbură, atunci inspiraţia este imposibilă.

Numai odată cu dispariţia preocupărilor şi a dorinţelor apare şi libertatea;
doar atunci geniul se leapădă de lanţuri şi devine un subiect contemplator
pur. Prin urmare, acela pe care îl vizitează inspiraţia, să evite suferinţa,
grijile şi poftele, iar acele dorinţe care nu pot fi suprimate, să şi le
îm plinească satisfăcător. Numai atunci poate geniul să-şi folosească rara
sa existenţă, pentru bucuria proprie şi pentru binele comun.

❖ Când ascult muzică, de multe ori m i se pare că viaţa tuturor oamenilor, ca

şi viaţa mea, sunt visele unui spirit etern, iar m oartea este o deşteptare.
❖ Cel căruia oamenii şi lucrurile nu i se par uneori fantome sau năluci,
nu este capabil să practice filozofia; această diferenţă vine din contrastul
dintre un lucru oarecare şi ideea acestuia, care se m anifestă în lucru ca
fenomen. Iar ideea este accesibilă doar unei conştiinţe superioare.

❖ Scopul final al tuturor cunoştinţelor constă în faptul că inteligenţa trebuie

să perceapă toate m anifestările voinţei nu num ai prin contemplare
vizuală (deoarece acestea sunt percepute astfel şi implicit), ci şi cu ajutorul
cunoaşterii abstracte, în sensul că tot ce există în voinţă, să existe şi în
reprezentarea acesteia. Spre acest lucru tinde orice activitate raţională,
asemenea ştiinţei.

❖ Regii şi servitorii sunt numiţi doar cu prenumele, şi nu cu numele de

familie. Acestea sunt cele două trepte extreme ale scării sociale.

❖ Frumuseţea este o scrisoare de recomandare deschisă, care cucereşte

inim a înainte de orice.

❖ Cine raţionează mult, aceluia îi este desigur dificil să lase argumentele

la o parte şi să treacă de la fluxul rapid al conceptelor la izvorul liniştit
al contemplării. Dar acest lucru este necesar; căci lum ina conceptelor,
precum lum ina lunii, nu este originală, ci împrumutată de la altcineva.

❖ Este m ai bine să-ţi descoperi m intea în tăcere, decât în conversaţie.

❖ Magia este considerată un rău şi este departe de ideea de sfinţenie şi

bunătate, fiindcă, bazându-se, la fel ca bunătatea şi iubirea, pe unitatea
m etafizică a voinţei, în loc să se cunoască pe sine în ceilalţi, profită de
această unitate pentru a răspândi influenţa voinţei individuale cu mult
dincolo de limitele ei naturale.

❖ între un geniu şi un nebun există o asemănare: ambii trăiesc într-o lume

total deosebită decât a tuturor celorlalţi.
/
❖ Lumea nu a fost creată, ci a existat din tim puri străvechi, pentru că timpul
este condiţionat de fiinţe cunoscătoare şi, prin urmare, de lume, iar lumea
este condiţionată de timp. Lumea fără timp nu este posibilă, dar nici
tim pul nu este posibil fără lume. Ambele sunt prin urmare inseparabile,
şi aşa cum tim pul este de neconceput fără lume, la fel de neconceput este
lumea, în afară de timp.

❖ Un înţelept, pe parcursul întregii sale vieţi, cunoaşte ceea ce alţii cunosc

doar pe patul de moarte, el ştiind aşadar că întreaga viaţa este moarte.
M ed ia vita sum u s in m orte (în mijlocul vieţii suntem deja aproape de
moarte).

❖ La chinurile existenţei noastre contribuie în mare măsură faptul că suntem

mereu asupriţi de timp, care nu ne perm ite să ne tragem suflarea şi se află
în spatele fiecăruia ca un torţionar înarm at cu un bici. Timpul îl lasă în
pace num ai pe acela care s-a lăsat pradă plictiselii.

❖ Am trăit şi vom trăi din nou. Viaţa este ca o noapte care se desfăşoară
într-un som n adânc, som n care, de multe ori, devine un coşmar.
❖ Adevărata demnitate a unui om de geniu este ceea ce îl înalţă pe el deasupra
celorlalţi şi îl face respectabil şi constă în predom inarea intelectului - a
acestei părţi luminoase şi curate a firii omeneşti. Oam enii obişnuiţi
posedă doar o voinţă păcătoasă amestecată cu o fărâmă de intelect, care
le sunt necesare num ai pentru orientarea în viaţă, după cum îi este dat
fiecăruia.

❖ Fiecare poate studia ştiinţa - unul, m ai greu, altul, m ai uşor. Dar din artă
fiecare primeşte doar atât cât este el însuşi în stare să dea. Ce vor da, de
exemplu, operele lui M ozart unui om care nu înţelege muzica? Ce vede
majoritatea oamenilor în „Madonna" lui Raphael? Şi oare mulţi oameni
apreciază, „Faust" al lui Goethe? A rta nu se ocupă, asemenea ştiinţei,
num ai cu mintea; ea se ocupă cu esenţa cea mai profundă a omului, şi
de aceea fiecare înţelege în artă doar atât cât îi perm ite valoarea pe care
o poartă în el însuşi. Acelaşi lucru se referă şi la filozofia mea, care este
filozofia ca artă. Fiecare va înţelege în ea exact atât cât merită. In general,
filozofia aceasta va fi accesibilă doar unora şi va fi filozofia p au coru m
h om in u m (a celor puţini). Mi se pare că după eşecul suferit timp de 3000 de
ani de filozofia ca ştiinţă, construită adică după legile temeiului, se vede
deja că, din punct de vedere istoric, aceasta este o cale greşită. Cine nu ştie
decât să găsească legăturile dintre idei, să extragă din cauze consecinţele,
acela poate fi un mare om de ştiinţă, dar va fi la fel de puţin filozof, pe
cât de puţin poate fi pictor, poet sau m uzician. Căci un artist şi un filozof
cunosc lucruri în sine, idei platoniciene; iar un om de ştiinţă cunoaşte
doar fenomenul, adică legea de cauzalitate ca atare, pentru că un fenomen
nu este nim ic altceva decât legea cauzalităţii însăşi. Se justifică astfel pe
deplin expresia lui Platon: m ulţimea nu este capabilă să facă filozofie.

❖ A găsi contradicţii în lume înseam nă a nu stăpâni o critică adevărată şi a

te înşela adesea.

❖ începutul teologiei este frica. Iar începutul filozofiei nu este altceva decât
gândirea pură şi dezinteresată. Dacă oam eni ar fi fericiţi, atunci nu ar fi
nevoie de teologie. Dimpotrivă, filozofia ar fi o necesitate pentru m inţile
de geniu, chiar dacă în lume nu ar exista deloc suferinţă şi moarte. Din
aceasta însă nu rezultă că gândirea pură este o caracteristică necesară
a intelectului în general; dimpotrivă, aceasta se întâlneşte num ai la
m on stru m p e excessu m , adică la un geniu.

❖ Nu spune prietenului tău ceea ce nu trebuie să ştie duşmanul tău.

❖ Oare nu depinde genialitatea de perfecţiunea unei am intiri vii? Căci

doar prin memorie, care leagă evenimente individuale de viaţă într-un
tot integral, este posibilă o înţelegere m ai largă şi m ai profundă a vieţii
decât aceea pe care o au oam enii de rând.

❖ Nu contestaţi părerile nimănui; doar luaţi seama că dacă veţi vrea să

respingeţi toate absurdităţile în care cred oamenii, atunci veţi putea
îm plini vârsta lui M atusalem şi tot nu veţi fi term inat cu ele.
❖ Oare nu va pierde omenirea din punct de vedere calitativ pe măsură ce
creşte cantitativ? Drept ilustrare a acestei presupuneri poate servi faptul
(vezi Istoria leziu n ilor d e ciu m ă de Shnurer) că în secolul al XlV-lea, după
ciumă, femeile au devenit extrem de fertile, astfel încât cazurile de naştere
de gemeni erau un fenomen obişnuit, dar la toţi nou-născuţii s-a observat
ulterior absenţa a doi dinţi. Mai departe, dacă vom compara pe grecii
şi rom anii antici cu popoarele contemporane nouă, dacă vom compara
epoca Vedelor cu m izeria epocii contemporane şi vom lua în considerare
faptul că, în ciuda creşterii cantitative a om enirii, num ărul de m inţi m ari
nu a crescut - atunci ipoteza de m ai sus nu va părea nefundamentată.

❖ G erm anilor li se reproşează că ei i-au imitat întotdeauna şi în toate pe

francezi şi englezi; dar se uită faptul că acesta era cel m ai inteligent lucru
pe care ei ca naţiune au putut să-l facă, fiindcă ei nu ar fi făcut nim ic de
folos şi bun cu propriile puteri. în ciuda diferenţei enorme între oamenii
em inenţi şi cei de rând, totuşi, această diferenţă nu a fost suficientă pentru
formarea a două tipuri de oameni. Acest lucru, după părerea unora, s-ar
putea părea ciudat, ba chiar jignitor.

❖ Nu există nicio modalitate m ai bună pentru a-ţi împrospăta mintea, decât

citirea clasicilor antici; dacă citeşti pe unul dintre aceştia măcar pentru
o jum ătate de oră, imediat te simţi odihnit, uşurat şi purificat, înălţat şi
întărit, ca şi cum te-ai fi scăldat într-un izvor curat.

❖ Nim eni nu a trăit în trecut, nim eni nu va trăi în viitor; num ai prezentul
este viată.
/
❖ Nimic nu explică aşa de bine unitatea indispensabilă a esenţei primordiale
a Eului nostru cu esenţa lumii exterioare, ca visul. Căci şi în vis obiectele
sunt diferite de noi înşine, se deosebesc prin obiectivitatea lor perfectă
şi specificul lor enigmatic, care este străin proprietăţilor noastre; visele
ne inspiră uimire, confuzie, anxietate etc. însă toate acestea suntem noi
înşine. Aşa se întâmplă, de asemenea, şi cu voinţa, care poartă în sine
întreaga lume exterioară, însufleţind-o, ea fiind închisă înlăuntrul nostru,
acolo unde percepem prezenţa ei nemijlocită. însă pentru toate aceste
m inuni, noi suntem datori intelectului, acestui atelier fantastic şi minunat,
acestui m agician neîntrecut, care îşi descompune propria fire în cognitiv
şi cognoscibil.

❖ Trebuie să trăieşti mult şi să îm bătrâneşti ca să poţi înţelege cât de scurtă

este viata.
/
❖ Educaţia se raportează la avantajele naturale ale intelectului, aşa cum o
fac planetele şi sateliţii cu soarele. Căci un om de rând educat nu vorbeşte
ceea ce crede el însuşi, ci ceea ce au gândit alţii, şi nu face ceea ce ar putea
face singur, ci ceea ce a învăţat de la alţii.

❖ Din punct de vedere obiectiv, onoarea este părerea celorlalţi despre

valoarea noastră, iar din punct de vedere subiectiv, este teama noastră de
părerea altora.
❖ Un filistin este un om preocupat mereu şi foarte serios de o realitate care
este, de fapt, ireală.

❖ Oam enii de rând se dedau din plin existenţei, iar geniul este în chip
predom inant într-o dispoziţie de cunoaştere. De aici rezultă diferenţa
dublă dintre un geniu şi un om de rând. In prim ul rând, să fii e posibil
doar într-un singur mod..., iar de cunoscut este posibil să cunoşti lucruri
nenumărate, identificându-te cu ele, într-o anumită măsură, prin...
existenţa obiectivă. în al doilea rând, a vedea, a şti este plăcut, dar a fi
este îngrozitor, pentru că a fi de dragul lui a fi este un chin. D in prima
deosebire rezultă că viaţa oamenilor de rând este, de fapt, extrem de
plictisitoare. Noi vedem, de exemplu, că oamenii bogaţi duc aceeaşi luptă
neîncetată şi grea cu plictiseala, pe care săracii o duc cu nevoia. Cea de-a
doua deosebire explică de ce viaţa oamenilor de rând poartă pecetea unei
seriozităţi plictisitoare, sumbre, monotone, în timp ce pe fruntea unui
geniu se observă o claritate deosebită care, în ciuda faptului că suferinţele
lui sunt m ai m ari decât cele ale oamenilor de rând, mereu străluceşte prin
suferinţe/ asemenea soarelui într-un nor de furtună. Acest lucru sare în
ochi şi m ai mult atunci când observăm un om de geniu şi un om de rând
în vremea suferinţei lor. Atunci se dovedeşte faptul că diferenţa dintre ei
este aceeaşi ca aceea dintre omul cărui îi este propriu să râdă şi anim alele
care nu râd.

❖ Singurătatea este soarta tuturor m inţilor eminente.

❖ Unul dintre obstacolele esenţiale în calea prosperităţii neamului omenesc
trebuie socotit faptul că oamenii nu ascultă pe acela care este m ai inteligent
decât alţii, ci pe acela care vorbeşte cel mai tare.

❖ Optim ism ul mi se pare o viziune nu numai absurdă, ci de-a dreptul neruşi­

nată, o batjocură amară asupra suferinţelor de nedescris ale omenirii.

❖ Un om singur este slab, ca un Robinson abandonat: numai în comuniune

cu alţii el poate face multe.

❖ Prim a poruncă de onoare a femeilor constă în faptul de a nu se angaja în

concubinaj cu bărbaţii, astfel încât fiecare bărbat să fie obligat să recurgă
la căsătorie ca la o capitulare.

❖ Prim ii patruzeci de ani ai vieţii noastre constituie un text, iar următorii

treizeci de ani sunt com entarii asupra acestui text, făcându-ne să înţelegem
sensul adevărat al acestuia.

❖ Modul de viaţă, aspiraţiile şi moravurile la insecte şi la animalele inferioare

pot fi privite ca prim ii paşi ai naturii; proprietăţile noastre, calităţile şi
aspiraţiile se găsesc la acestea în stare embrionară.

❖ După m oartea voinţei, decesul trupului nu mai poate fi penibil. în aceasta

trebuie să vedem m anifestarea justiţiei veşnice. Ceea ce-1 înfricoşează
cel mai mult pe omul rău, el fiind conştient de aceasta, e chiar moartea.
^ Ea, desigur, este bine cunoscută şi omului bun, dar el nu se teme de ea.
^ Deoarece toată răutatea constă în dorinţa feroce de a trăi, pentru fiecare
 om, după m ăsura propriei răutăţi sau bunătăţi, m oartea este fie grea, fie
uşoară, ba chiar binevenită. încetarea unei vieţi individuale este un rău
sau un bine, în funcţie de faptul dacă omul este bun sau rău.

❖ Prin lucrul în sine sau prin esenţă interioară a lumii, subînţeleg ceea ce ne
este cel m ai apropiat - voinţa. Deşi expresia aceasta este subiectivă în raport
cu subiectul cunoaşterii, şi fiindcă cunoaşterea este transm isibilă celorlalţi,
relaţia
/ aceasta este semnificativă. Astfel,' este mult m ai bine să num im
esenţa/ lum ii voinţă,
/ ' decât Brahma,' suflet universal sau altcumva.
❖ La fel cum un trup desăvârşit nu este scutit de mizerie şi scursuri împuţite,
la fel chiar şi un caracter dintre cele m ai nobile nu este scutit de trăsături
rele, ba uneori nici m ăcar geniul cel m ai m ăreţ nu este scutit de limite.

❖ La fel cum un om care se îneacă se duce la fund şi se ridică din nou, la fel
şi cei mai buni oam eni ajung la pocăinţă drept urmare a unui păcat. Aşa
este, de exemplu, Gretchen din Faust. Păcatul, în acest caz, acţionează ca
un coşmar din care ne trezim.

❖ Claritatea fenomenului se referă la domeniul de reprezentare şi este

condiţionată de o legătură a unei idei cu alta. Iar incomprehensibilitatea
începe de fiecare dată când un fenomen vine în contact cu zona voinţei,
adică atunci când voinţa intră în contact direct cu ideea. De exemplu, o
simplă atingere de m ână a propriului corp, în ciuda simplităţii acestui
fenomen, esenţa lui este greu de înţeles. Nu sunt limpezi nici toate
fenomenele vieţii organice, ale vegetaţiei, ale cristalizării şi forţei naturii,
pentru că în toate aceste cazuri voinţa se m anifestă în mod direct.

❖ Pentru că filozofia nu este o cunoaştere după legea cunoaşterii, ci este

o cunoaştere a ideilor, ea trebuie socotită drept artă, fiindcă ea expune
o idee în mod abstract, şi nu intuitiv, aşa cum o face ştiinţa. Dar, strict
vorbind, filozofia este o încrucişare între ştiinţă şi artă sau ceva care le
aduce în contact.

❖ Natura este mai aristocratică decât omul. Diferenţele de titluri şi stări

în societăţile europene, precum şi diferenţele de caste din India, sunt
nim ic în comparaţie cu diferenţele dintre calităţile mentale şi morale
ale oamenilor, care sunt determinate de natura însăşi. Asemenea unei
aristocraţii sociale, şi în aristocraţia naturală sunt zece mii de plebei la un
nobil, şi m ilioane de oameni la un prinţ. Şi aici, majoritatea este o gloată. De
aceea, patricienii naturii, aşa-zisa nobilime a naturii, precum şi nobilimea
de stat, nu trebuie să se contopească cu mulţimea, ci, dimpotrivă, cu cât
sunt mai înalte capacităţile şi talentele, cu atât m ai mult acestea trebuie
distinse de celelalte.

❖ Operele tuturor persoanelor cu adevărat talentate se deosebesc de celelalte

printr-un caracter de fermitate şi, prin urmare, prin claritate şi certitudine,
deoarece asemenea persoane înţeleg foarte clar ceea ce vor să exprim e -
fie în proză, fie în poezie, fie în sunete. Ceilalţi sunt lipsiţi de această
ferm itate şi claritate, aceştia deosebindu-se de îndată după această lipsă.
❖ Blestemul unui geniu constă în faptul că în vreme ce altora le apare
drept măreţ, aceştia i se par lui drept m izerabili şi neînsemnaţi. Această
percepţie, geniul este nevoit să şi-o suprime pe parcursul întregii vieţi,
precum şi oamenii de rând păstrează în sine im aginea lor despre acel
geniu. în acelaşi timp, un geniu care nu-şi află egal trăieşte ca şi cum
s-ar găsi într-un deşert sau pe o insulă pustie locuită doar de maimuţe
şi papagali. Mai mult decât atât, îl paşte mereu am eninţarea iluziei de a
lua o maimuţă drept om. în timp ce slăbiciunile unui om mare provoacă
m ulţimii un sentiment de răutate, el, dimpotrivă, simte durerea datorită
faptului că aceste slăbiciuni îl fac asemănător cu mulţimea.

❖ Este uşor de predicat morala, dar este dificil de justificat.

❖ Un experim ent poate înlocui gândirea la fel de puţin ca şi lectura.

Empirismul pur se raportează la gândire la fel cum consum area m âncării
se raportează la digerarea şi asim ilarea ei. Chiar dacă empirismul se
m ândreşte că el este singurul datorită descoperirilor căruia a sporit
progresul cunoaşterii umane, aceasta aduce cu situaţia în care gura s-ar
lăuda că trupul îşi datorează numai ei existenţa.

❖ Spaţiul, spre deosebire de corpul care îl umple, nu are, evident, corp,

fiind prin urm are spiritual, adică ceva ce există doar în spirit, şi anume
în intelect.

❖ O îm bunătăţire radicală a neamului omenesc şi a stării generale a societăţii

umane poate fi atinsă în cazul în care tabla convenţională a rangurilor
ar coincide cu acele diferenţe care sunt stabilite de natura însăşi, astfel
încât paria naturii să facă toate lucrările inferioare, sudras - toate felurile
de munci mecanice, dacă vaisyas s-ar ocupa de industrie şi comerţ, dacă
kshatriyas ar fi conducători, generali, regi, iar brahm anii s-ar ocupa de
arte şi ştiinţe. Dar astăzi tabla convenţională a rangurilor arareori coincide
cu diferenţele naturale, ba de multe ori este chiar în contradicţie flagrantă
cu ele.

❖ îm părţirea Eului interior, considerat până în prezent indivizibil, în voinţă

şi cogniţie, a fost la fel de neaşteptată precum descompunerea apei în
hidrogen şi oxigen; acesta este punctul crucial al filozofiei mele şi, în
acelaşi timp, începutul distincţiei stricte dintre cogniţia vizuală şi cea
abstractă.

❖ Diferenţa privind măsura puterilor spirituale, care constituie prăpastia

adâncă dintre un geniu şi un muritor de rând, nu depinde de nim ic
altceva decât de dezvoltarea mai mult sau m ai puţin avansată a sistemului
cerebral; dar diferenţa aceasta este atât de mare, fiindcă întreaga lume
reală, în care trăim, există doar în raport cu sistemul cerebral, şi, prin
urmare, aşa cum arată acest sistem, la fel arată şi lumea.

❖ Diferenţa dintre dogmatism şi criticism constă în faptul că cel din urmă

încearcă să ne trezească, iar prim ul ne leagănă şi m ai mult. Mulţi oameni
de ştiinţă sunt adversarii filozofiei num ai pentru că observă doar m ai sus
 menţionata proprietate a dogmatismului, iar criticismul îl resping pentru
dificultatea lui.

❖ Din punctul de vedere al tinereţii, viaţa este un viitor infinit de lung; din
punctul de vedere al bătrâneţii, viaţa este un trecut foarte scurt.

❖ Cea m ai reală consolare în orice necaz şi suferinţă constă în contemplarea

oamenilor care sunt mai nefericiţi decât noi - iar acest lucru este accesibil
fiecăruia.

❖ Sinucigaşul încetează să trăiască tocm ai pentru faptul că nu poate înceta

să dorească.

❖ Un trabuc poate servi drept substitut eficient al gândirii.

❖ Un simbol este un centru din care pornesc numeroase raze, - o im agine

în care fiecare, din punctul său de vedere, vede altceva, dar, în acelaşi
timp, toţi sunt convinşi că văd unul şi acelaşi lucru.

❖ Spuneţi-mi când au apărut spaţiul şi m ireasa lui trecătoare - timpul; când

s-a născut copilul lor - materia, odată cu care au venit şi suferinţele lumii?
Pentru că îm preună cu spaţiul a început şi suferinţa, îm preună cu timpul -
moartea.

❖ Oricât de des ar fi distrusă suprafaţa Pământului cu toate fiinţele vii, ca

urm are a cataclism elor cosmice, şi oricât de multe fiinţe noi ar apărea -
toate acestea nu sunt nim ic altceva decât o schim bare de decor pe scena
universală.

❖ Trebuie să te abţii de la orice observaţie critică, fie ea şi prietenească: este

uşor să jigneşti o persoană, dar este dificil s-o corectezi, dacă nu chiar
imposibil.

❖ Moartea lui Socrate şi răstignirea lui Hristos fac parte dintre trăsăturile
cele m ai caracteristice ale omenirii.

❖ Odată cu m oartea fiecărui om dispare şi o anum ită lume, pe care acesta o

purta în minte. Cu cât mai inteligentă a fost mintea, cu atât mai evidentă,
mai clară, m ai semnificativă era şi lumea, şi cu atât m ai teribilă este
dispariţia lui. Cu m oartea unui anim al dispare doar o rapsodie mizerabilă
sau o schiţă
/ de o lume.

❖ Pregătindu-ne pentru călătoria vieţii, este util să ne înarm ăm cu o rezervă

m are de precauţie şi îngăduinţă: precauţia ne va feri de rele şi de pierderi,
iar îngăduinţă - de dispute şi certuri.

❖ A adapta filozofia Ia tipurile de autoritate şi a o face un instrum ent pen­

tru câştigarea banilor şi a posturilor este, după părerea mea, la fel cu a te
îm părtăşi cu scopul de a-ţi satisface foamea şi setea.

❖ Compasiunea este temeiul întregii morale.

❖ Compasiunea pentru anim ale este atât de strâns legată de bunătatea
caracterului, încât se poate afirma cu siguranţă că nu poate fi un om bun
acela care este crud fată
/ de animale.

❖ Un om mediocru este preocupat de cum să-şi omoare timpul, iar un om

talentat tinde să-l folosească.

❖ Afinitatea dintre geniu şi virtute se bazează pe următoarele: a ridica unei

persoane un monument încă din tim pul vieţii înseam nă să declari că nu
există nicio şansă să fie uitat de posteritate.

❖ A stabili un scop propriilor dorinţe, a-ţi înfrâna pasiunile, a-ţi îm blânzi

m ânia, ţinând m inte mereu că pentru fiecare om este accesibilă doar o mică
părticică din tot ce acesta îşi doreşte, şi că o mulţime de rele şi dezastre
îl va atinge pe fiecare - fără respectarea acestei reguli, nici bogăţia, nici
puterea nu ne vor împiedica să ne sim ţim nefericiţi şi de plâns.

❖ Esenţa unui geniu este măsurată prin excesul puterilor cognitive asupra
m ăsurii de care au nevoie necesităţile
/ voinţei.
/ Dar definiţia/ aceasta este
doar relativă. Există oam eni care au aspiraţii cognitive mai puternice decât
voinţă, fără ca aceştia să fie genii; ei au puteri cognitive mai m ari decât
ale oamenilor obişnuiţi, dar voinţa lor este prea slabă, adică sunt lipsiţi
de dorinţe puternice. Sunt mai mult preocupaţi de cunoaşterea ca atare
decât de scopul ei; ei au inteligenţă, talent, un caracter vesel şi mulţumit,
dar nu genialitate.

❖ Deoarece voinţa nu se supune timpului, remuşcările de conştiinţă nu

trec odată cu timpul, la fel ca toate celelalte suferinţe. Răutatea chinuieşte
conştiinţa chiar şi după mulţi ani, la fel de dureros ca şi imediat după
com iterea acesteia.

❖ Ceea ce este în om, fără îndoială, este mai im portant decât ceea ce îi
lipseşte.

❖ Ceea ce oam enii num esc soartă, este de fapt un şir de prostii săvârşite de
aceştia.

❖ Numai veselia este o monedă a fericirii, toate celelalte sunt doar note de
credit.

❖ Vanitatea îl face pe, om guraliv.

❖ Oam enii, în general, au slăbiciunea de a se încrede în sursele supraomeneşti

m ai mult decât în propriile minţi.

❖ O mulţime are ochi şi urechi şi prea puţin dincolo de atât.

❖ Un nenorocit care nu are nim ic cu ce s-ar putea m ândri se agaţă de un

singur lucru posibil şi se m ândreşte de naţiunea căreia îi aparţine.

❖ Superioritatea intelectuală se dobândeşte printr-o activitate neobosită şi

neîncetată a minţii. Spre ce anume este îndreptată această activitate, nu
este esenţial.
/
❖ Oam eni de ştiinţă sunt cei care au citit multe cărţi; dar gânditorii, geniile,
oam enii de cultură şi motoarele lum ii sunt cei care au citit direct din
cartea Universului.

❖ Filozofia, strict vorbind, este o dorinţă de a cunoaşte în im aginaţie ceea ce

nu aparţine im aginaţiei şi ceea ce este ascuns în noi înşine.

❖ O trăsătură caracteristică a m inţilor eminente este spontaneitatea tuturor

părerilor şi sentinţelor lor. Tot ceea ce produc ei este rezultatul gândirii
lor proprii.

❖ Caractere pot fi bune sau rele doar în chip relativ, fiindcă nu există buni
sau răi în chip absolut. Diferenţa dintre acestea constă în măsura în care
interesul propriu este preferabil faţă de interesul altcuiva. Dacă această
linie de frontieră este situată la jumătatea distanţei dintre cele două
interese,' atunci este un caracter bun. Dar la cei m ai mulţi
r
oam eni ea este
atât de neechilibrată, încât la un m etru de umanitate sunt zece m etri de
egoism.

❖ Creştinism ul învaţă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" Iar eu

spun: „Cunoaşte-te pe tine însuţi nu num ai în fapta aproapelui, dar şi în
a celui m ai îndepărtat"

❖ O oră a unui copil este m ai lungă decât ziua unui bătrân.

❖ Omul evită, suportă sau iubeşte singurătatea în conformitate cu valoarea

pe care o dă Eului său.

❖ Celui care este pe o poziţie înaltă din punct de vedere intelectual,

singurătatea îi aduce un beneficiu dublu: în prim ul rând, el poate fi cu el
însuşi şi, în al doilea rând, poate să nu fie cu alţii. Acest ultim beneficiu îl
vei aprecia mult atunci când îţi vei da seama câtă coerciţie, câte sarcini şi
ce pericol aduce cu sine fiecare cunoştinţă.

❖ Viaţa omenească nu poate, de fapt, fi num ită nici lungă, nici scurtă,
deoarece, în esenţă, ea este tocm ai o măsură prin care m ăsurăm toţi
ceilalţi
/ termeni.

❖ Onoarea este o conştiinţă exterioară, iar conştiinţa este o onoare

lăuntrică.

❖ „Prin m oarte păcatul a intrat în lume", spune doctrina creştină. Dar

moartea este doar o expresie exagerată, dramatică, ostentativă a ceea ce
este lumea însăşi. Prin urmare, ar fi m ai corect să se spună: lumea este
un păcat continuu.

❖ A citi înseam nă a gândi cu capul altcuiva în loc de capul propriu.

❖ Pentru a trăi printre bărbaţi şi femei, trebuie să perm item fiecărui om să

fie el însuşi. Dacă vom condamna în chip absolut pe cineva, atunci el nu
va avea de ales decât să ne trateze ca pe duşmani de moarte: pentru că
suntem gata să-i dăm dreptul de a exista num ai cu condiţia că el să nu
m ai fie el însuşi.
 Secolul al XVIII-lea

❖ Egoismul, înarm at cu inteligenţă, încearcă să scape de consecinţele rele

care decurg din el şi care se îndreaptă împotriva lui însuşi.

❖ Ştiinţele empirice, când sunt practicate doar pentru ele însele, fără niciun
scop filozofic, sunt asemenea unei feţe fără ochi.

❖ Nu cred că un geniu ar putea avea o gură mare: această trăsătură aduce

prea mult cu aceea a unui anim al. în plus, sunt de părere că fruntea şi
ochii exprim ă inteligenţa, iar gura exprim ă voinţa.

Walter Scott
( 1 7 7 1 -1 8 3 2 )
Poet, prozator, istoric englez, de origine scoţiană.
S-a născut la Edinburgh. Părinţii lui erau X. Scott, jurist, şi fiic a unui profesor de medicină
de la Universitatea din Edinburgh, Anne Rutherford.
Copilăria şi-a petrecut-o la Sandyhnoxve, la ferm a bunicului său, unde s-a tratat de
poliomielită. A colo asculta poveşti şi istorii despre bandiţii scoţieni. O mare majoritate din
cunoştinţele sale W alter Scott le-a acumulat în afara şcolii şi a universităţii, prin autoeducare.
Orice lucru f a ţ ă de care a manifestat interes îi rămânea întipărit în memoria sa fenom enală.
(Nu avea nevoie să studieze literatură de specialitate înainte de a scrie un roman sau un poem.
Volumul imens de cunoştinţe îi permitea să scrie pe orice temă aleasă. P iin d influenţat de
ta tă l său, e l a ales cariera de jurist. începând din an ul 1786, şi-a ajutat ta tă l în afaceri, apoi
a devenit avocat. în an u l 1797, s-a căsătorit cu Charlotte Charpentier, fiic a unui dresor de cai
din Lyon. Ca să poată întreţine fam ilia, Scott ocupă p ostu l de şe r if la Selhjrhşhire, iar în anul
1866 devine unul dintre principalii secretari ai Curţii Supreme din Scoţia. Scott a ocupat acest
post până la sfârşitul vieţii sale şi niciodată nu şi-a neglijat datoriile profesionale.
D eşi munca sa literară a devenit cu tim pul sursa de bază a bunăstării sale, e l însăşi considera
această activitate ca pe un hobby.
<Primele publicaţii ale sale au fo s t traducerile operelor lui Cjottfried August (Bürger şi
foeth e. în multe opere ale lui se observă influenţa şcolii gotice cu „romane de groază” ale sale.
Din fericire, în anii 90 a i secolului a l X V lII-lea, e l devine pasionat de baladele scoţiene. In
anul 1802, a publicat balade alese, Cântece cfe fa fruntariile Scoţiei. A ceastă carte i-a adus
faim ă. în anu l 1805, pentru prima dată, Scott a publicat un poem propriu, (Balada ultimului
menestrel, care corespundea gusturilor timpului său. Au urmat poemele Marmion, Fecioara
lacului, Rgkeby, Stăpânul insulelor, Visul fui don R oderifi.
A pariţia noului roman, Vlaverley, a schimbat viaţa lui Scott. Poate romanele au fo s t
publicate fă r ă semnătura lui chiar şi după an ul 1827, cân d Scott şi-a declarat paternitatea.
Romanele lui se deosebesc doar prin timpul şi locul acţiunii. F ste greu să le numim istorice,
cu toate că unele personaje istorice apar câteodată în romanele lui. Faptele au în operele lui
un rol secundar. Romanul Waverley descrie perioada în care a trăit bunicul lui Scott. în cea
de-a doua carte, Quy (Mannering, este descris timpul în care a trăit ta tă l său, iar în cea de-a
treia, Anticarul, sunt descrise zilele din tinereţea lui W alter Scott însuşi. Romanele sale Piticul
negru şi Puritanii reflectă evenimentele din secolele a l X V lI-lea şi a l X V lII-lea. Rână în anul
1819, Scott preferă să aleagă pentru operele sale teme scoţiene, cu toate că deseori personajele
lui principale erau englezi.
(prima serie de romane, printre care 3^6 ‘Roy Temniţa din Edinburgh, O legendă despre
Montrose, Mireasa din Lammermoor, ne permit să vorbim despre Scott ca despre „un autor a l
romanelor scoţiene”. N evrândsă pună la încercare răbdarea cititorilor, în următorul său roman,
Ivanhoe, Scott scrie despre Anglia. Acest roman a marcat v â rfu l gloriei lui Scott.
în an u l 1820, a obţinut titlu l de baron. Aproximativ în acelaşi timp, fiic a lui, Sofia, s-a
măritat cu John Cjibson LocRhart, cel care a scris mai târziu biografia lui Scott. După o vreme,
Scott a început să-şi aleagă din nou teme scoţiene pentru noile sale romane: Mănăstirea, şi
continuarea acestuia, Jă6atefe, care descriau perioada începutului reformelor. Rgmanul are în
prim-plan povestea M ăriei Stuart. L ocu l acţiunii era castelul în care M aria Stuart era ţinută
prizonieră.
A urmat apoi romanul %enilwortfi - unul din cele mai bune romane ale sale. Acţiunea
romanului Viratul are loc în Scoţia. A p ar apoi romanele (Peripeţiile lui Nigel, Qwentin Durxvard,
(Redgauntlet şi Talisman.
Când lucra asupra romanului 'W oodstocf a început să se confrunte cu probleme financiare,
care i-au afectat viaţa. în an u l 1825, bursa din Londra a suferit de p e urma crizei financiare,
iar editorul lui Scott, proprietar de tipografie, Jam es (Ballentine, a dat falim ent.
Scott însă nu le-a urmat exemplul şi şi-a asumat responsabilitatea financiară pentru toate
conturile care conţineau semnătura lui. Trebuie menţionat că datoriile personale ale lui Scott
reprezentau doar o parte mică din sumă. A ctivitatea literară susţinută, împreună cu necesitatea
achitării datoriilor, au afectat grav sănătatea scriitorului.
Lucrarea biografică în nouă volume V iaţa lui Napoleon (Bonaparte i-a adus lui Scott un
venit considerabil, dar i-a afectat şi mai mult sănătatea. A lte lucrări i-au luat mai puţin timp
şi eforturi. (Printre acestea se numără patru ediţii ale Poveştilor unui bunic, Istoria Scoţiei în
două volume, Despre demonologie şi vrăjitorie.
O serie de crize de apoplexie C-au zdruncinat definitiv fiz ic şi mental. Medicii l-au convins
să plece la tratament în ţările calde. In luna octombrie a anului 1831, Scott pleacă în Italia. în
timpul călătoriei s-a simţit rău şi a hotărât să se întoarcă. Ajunge la Londra, apoi la Abbotsford.
Moare un an mai târziu, în 1832.

❖ Problema celor care scriu repede e că nu pot scrie concis.

❖ Nu există nim ic m ai preţios în viaţă decât propria experienţă.

❖ Sunt două lucruri care niciodată nu aşteaptă: tim pul şi afluxul.

❖ Limbile lungi... provoacă ceartă între vecini şi între popoare.

❖ Consecinţele crimelor au un efect m ai durabil, decât crim ele înseşi.

❖ Dacă oam enii nu vor învăţa să se ajute, om enirea va dispărea de pe

pământ.

❖ Dintre toate viciile, beţia este cea mai incompatibilă cu măreţia spirituală.

❖ Cu cât vorbeşti m ai puţin, cu atât m ai repede vei term ina de lucrat.

❖ Niciodată nu vom învăţa să respectăm şi să sim ţim m enirea noastră

adevărată dacă ne vom baza pe altceva decât pe inimă.

❖ Nu trage cu urechea! Rişti să auzi vorbe rele chiar despre tine însuţi.

❖ Este uimitor cât de bine ne fac vitejia şi puterea de voinţă să credem că ne

îndeplinim datoria.
❖ O greşeală poate aduce un succes temporar, dar nu va aduce fericire
adevărată.

❖ Doar oam enii răi se tem de rău.

Richard Brinsley Sheridan

( 1 7 5 1 -1 8 1 6 )
Dramaturg şi activist social englez, de origine irlandeză.
S-a născut la 30 octombrie 1751, la Dublin. T atăl său, Thomas Sheridan, era un actor
celebru şi om de teatru, dar şi profesor de retorică; mama sa, Frances Sheridan, fiic a unui preot
din Dublin, era o scriitoare de romane şi piese populare de teatru. Richard Sheridan a primit
o educaţie la domiciliu; între 1762—1769, a studiat la Harrow şi, pân ă la mutarea fam iliei, în
an u l 1770, la (Bath, şi-a fă c u t studiile cu ta tă l său la Londra, învăţând bazele retoricii. L a
Path, a cunoscut-o p e frum oasa cântăreaţă de şaisprezece ani, Llizabeth Ann Linley, cu care
a fu g it în Franţa şi s-a cununat într-un oraş mic. în 1773, după ce a terminat cursurile abaţiei
Waltham, Sheridan a reuşit ca mariajul cu Linley să f i e o ficial recunoscut de fam ilia ei, precum
şi de întreaga societate.
Prima piesă a lui Sheridan, ‘Rivalii, a fo s t pusă în scenă la Covent Cjarden la 17 ianuarie
1775, fiin d un succes răsunător. Piesa străluceşte de spirit şi umor, intrigile nevinovate din ea au
la bază peripeţii din dragoste, travestiuri şi o sumedenie de neînţelegeri. în acelaşi an, au avut
loc premierele fa rsei sale, Ziua Sfântului ‘Patrie^ sau Locotenentul întreprinzător şi a operei
comice Duenna. Când, în 1776, D. Cjarricfş a plecat de la Teatrul„Drury L an e”, Sheridan şi
socrul său, Linley, au cumpărat partea acestuia, iar Sheridan, în vârstă de 25 de ani, a devenit
director de teatru, păstrân d acest post în ciuda multor obstacole şi socoteli greşite, aproape
până la sfârşitul vieţii. In 1777, piesa O călătorie la Scarborough i-a adus bani şi glorie. Şcoala
bârfelor, pusă în scenă în aceeaşi stagiune, a fo s t cea mai bună comedie de moravuri a secolului
a l X V lII-lea şi unul dintre v ă fu r ile comediei engleze. Comedia burlescă Critica sau ‘Repetiţia
unei tragedii continuă atacul, început încă în piesele timpurii, asupra sentimentalismului şi
a altor tendinţe din acea perioadă. A lte lucrări dramatice ale lui Sheridan includ prelucrarea
piesei Spaniolii în Peru a autorului german A- Xotzebue (intitulată Pisarro), şi câteva scene din
Străinul (piesă a aceluiaşi autor german).
Plecarea bruscă a lui Sheridan din teatru, în ciuda tuturor succeselor, se explică prin
interesul său aprins pentru politică. In 1780-1812, e l a fo s t membru a l Parlamentului din
partea a diferite circumscripţii electorale, e l sprijinindu-lpe liderul aripii radicale Whig Ch.J.
Fox> tn această perioadă, Sheridan a ocupat poziţii diferite, iar în 1806 a fo s t numit trezorier
a l iMarinei şi membru a l Consiliului secret. Faima lui de orator a atins punctul culminant în
două dintre cele mai cunoscute discursuri acuzatoare privind cererea demisiei lui Jfastings,
guvernator a l (Bengaliei.
Ultimii ani de v iaţă i-au adus lui Sheridan numai necazuri. Soţia lui a murit în 1792, cea
de-a doua căsătorie fiin d un eşec. F iu l său s-a îmbolnăvit de tuberculoză. în 1809, teatrul a ars.
In 1812, partid u l Whig şi-a pierdut puterea, iar în anu l următor, Sheridan a fo s t închis pentru
datorii. A murit la Londra, la 7 iulie 1816.

♦> Vorbăreţi sunt cei care nu ştiu să gândească.

❖ O viaţă trăită cum secade trebuie măsurată cu fapte, nu cu ani.

❖ A tunci când un burlac bătrân îşi ia de nevastă o tânără, şi-o merită singur...
Ce să m ai zicem! Crim a în sine deja conţine pedeapsa.

❖ Cine caută onoruri în viaţă, acela stă ca un plângăcios patetic la porţile

templului ei, şi fără să se agite, caută să prindă în respiraţie mizeră a
fiecărui trecător câte un cuvânt de laudă.

❖ Poporul dependent de voinţa unui singur om nu poate supravieţui, ba

nici măcar nu merită acest lucru.

❖ Victoria asupra sinelui este singura victorie la care norocul nu participă.

❖ Pasiunea cea m ai puternică este vanitatea. Salvează-mă de această pasiune,

şi voi scăpa singur de restul.

❖ Taie capul Bârfei - limba va supravieţui.

❖ Mintea îşi pierde farm ecul, dacă ea este plină de furie.

❖ Nu-mi place să văd chibzuiala ataşată de m ăgura verde a tinereţii; ar fi

ca şi iedera răsucită în juru l unui tufiş, care îi îm piedică acestuia creş­
terea.

Grigori Savvici Skovoroda

(1 7 2 2 -1 7 9 4 )
'Filozof, poet, pedagog ruso-ucrainean.
S-a născut în satu l Cernuhi din gubernia Poltava, la data de 22 noiembrie 1722, în fam ilia
unui simplu cazac. A fă c u t studii la Academia Hievo-Mogileanskgia. A călătorit mult prin
ţările europene (Polonia, Ungaria, Austria, Italia, germania). Cunoştea mai multe limbi,
printre care greaca şi ebraica veche. în perioada 1759-1769, a predat la colegiul din Markffv. A
fo s t autorul lucrărilorfilozofice Ashani, Narcisa, Cugetări asupra Cumii antice, Coversaţia celor
cinci drumeţi despre fericirea adevărată, Inelul, precum şi a l altor lucrări poetice, a l traducerii
textelor din limba greacă şi latină (Plutarh, Terenţiu, Cicero).
O mare parte a vieţii e l şi-a petrecut-o în străinătate. E ste bine-cunoscut ep itafu l de pe
mormântul lui, scris de e l însuşi „Lumea vroia să mă prindă, dar nu a reuşit”.
Antropologia lui Skovoroda conţine motive tipice gândirii ruse medievale. A ceasta se referi
în particular la teoria lui despre inimă ca bază a existenţei spirituale şi corporale a omului
Influenţa lui Platon se reflectă în descrierea rolului lui Eros în trăirile omului. Skovoroda a
adoptat tendinţele misticilor europeni, în special pe cele ale lui M eister Eckfiart, despre teoria
„profunzimii sacre” în Dumnezeu şi în om. în lucrările lui există şi motive mistico-panteistc
„Dumnezeul este baza şi plan ul etern a corpului nostru” etc. (Menirea etică a omului, potrivit
ideilor lui Skovoroda, este recunoaşterea şi căutarea începutului mistic în sine şi, în acest sens,
omul trebuie să caute să devină „el însuşi” Transformarea subiectului empiric în „om adevărat’
este împiedicată de voinţa care ne duce în lumea suferinţelor şi a conflictelor. Skovoroda, ca fi
mulţi alţi mistici, credea că realitatea empirică este întruchiparea răului. Cunoştinţele mistice t
ajută pe om să scape de lumea aceasta şi să pătrundă în „lumea subacvatică”, ajungândastfH
să f i e situat „dincolo de bine şi de rău”.
Skovoroda a murit în satu l Ivanovkg, gubernia Markpv, la 29 octombrie 1794.

❖ Nuca fără miez nu este nucă, iar omul fără inim ă nu este om.
❖ Cunoaşterea de sine este un lucru destul de important.

❖ Voinţa
/ este un iad nesătul.
❖ Sursa tuturor ştiinţelor este ascunsă în om.

❖ Suntem nevoiţi să îndurăm întunericul ca să înţelegem ce este lumina.

❖ Dacă ai căzut într-o groapă, nu te gândi la greutăţi, ci la scăpare.

❖ Nu există nim ic mai stupid decât o egalitate egală.

❖ A face un lucru impropriu înseam nă a te chinui.

❖ Omul căruia nu-i plac grijile, trebuie să înveţe să trăiască în mizerie.

❖ Om ul căruia îi este ruşine să-şi recunoască defectele, va ajunge cu vremea

să-şi justifice ignoranţa, care este cel m ai m are viciu.

❖ Dragostea este fiica Sofiei.

❖ Oamenii care nu sunt în stare să facă un lucru, nu cred că alţii îl pot face.

❖ Fânul nu arde dacă nu-1 atinge focul.

❖ Inim a nu poate să iubească fără să vadă frumuseţea.

❖ Prost nu e acela care nu ştie, ci acel care nu vrea să ştie.

❖ Om ul îşi alege calea în funcţie de capacităţile sale.

❖ Sacralitatea şi sfinţenia vieţii stau în fapte.

❖ Nu este greu să cunoşti, ci să te deprinzi.

❖ Cu cât m ai m are este binele, cu atât a avut nevoie de mai multă muncă.

Adam Smith
(1 7 2 3 -1 7 9 0 )
Adam Smith a fo s t economist, om politic şi fi l o z o f scoţian, fon d atoru l şcolii de economie
politică.
S-a născut la ‘Kirhcaldy, lângă Fdinhurgh. Şi-a fă cu t studii la şcoala din localitatea sa şi
apoi la Universitatea din Cjlasgow. (Mai târziu, şi-a completat studiile la colegiul (BallioC a l
Universităţii Oxford. începând cu an ul 1748, a predat la Fdinburgh, unde a fă c u t cunoştinţă
cu David(Hume. în anul 1751, a predat la catedra de logică a Universităţii din (jlasgow. Peste
un an, a început să predea la catedra de filozofie morală până în anul 1764. După ce a devenit
consilierul tânărului duce Puccleugh (fiu l adoptiv a l cancelarului trezoreriei, Charles Townsend),
a călătorit mult cu acesta prin Franţa, unde s-a întâlnit cu Franţois Quesnay, Jacques Turgot,
Jacques (Nechgr, precum şi cu Voltaire, (Helvetius şi D filem hert; a început să lucreze la Avuţia
naţiunilor. în anul 1759, Smith a puhlicat Teoria sentimentelor morale, în care a încercat să
demonstreze că fiecare om are în e l „un om lăuntric”, „imparţial”, „un ohservator”, care tinde spre
autoperfecţionare. L a nivel social, aceste fu n cţii sunt executate de instituţiile sociale.
 După întoarcerea sa în Franţa, în an u l 1766, Smith a locuit la Londra, unde a colaborat
intens cu lordul Tbwnsend, fi i n d numit membru a l Societăţii regale. A fă c u t cunoştinţă cu
Ldm und (Burke, Sam uel Johnson, L d w ard (jibbon şi (Benjamin Franklin. S-a instalat la
Hjrkcaldy, pentru a continua lucrul la Avuţia naţiunilor. O cercetare asupra naturii şi cauzelor
ei, care a apărut în martie 1776. A ceastă lucrare conţine cinci capitole: 1) divizarea muncii
şi renta, 2) capitalul, 3) sumarul istoric a l dezvoltării statelor europene, analiza şi critica
mercantilismului ca unui sistem de privilegii, 4) libertatea comerţului, 5) veniturile şi cheltuielile
statului. Lucrarea conţine ideea celebră a lui Smith despre „mâna invizibilă" a concurenţei ca
unei fo r ţe motrice a economiei şi a unui institut important public ce reprezintă „omul intern”
la nivel social. Ulterior, Smith a fo s t numit în fu n cţia de comisar de vamă a l Scoţiei şi s-a
instalat la Fdinburgh.
în noiembrie 1787, a devenit rectorul de onoare a l Universităţii din (jlasgo w.
Adam Smith a murit la Fdinburgh, la 17 iulie 1790. înainte de a muri, se pare că şi-a distrus
aproape toate manuscrisele. (Manuscrisele găsite intacte au fo s t publicate în Despre o6iectefe
filozofiei (1795).

❖ Bestsellerul este m ormântul aurit al talentului mediocru.

❖ Marele secret al educaţiei constă în a îndrepta ambiţia spre lucruri

potrivite.

❖ Orice om risipitor este duşmanul societăţii, orice om strângător este un

binefăcător.

❖ Eroarea care conţine şi o parte de adevăr este cea mai periculoasă.

❖ Simţul datoriei este respectul nostru faţă de normele morale comune.

❖ Oam enii laşi şi mici au adesea accese de furie faţă de subalternii lor şi faţă
de aceia care îndrăznesc să li se opună, imaginându-şi prin aceasta că-şi
demonstrează curajul.

❖ Stăpânirea de sine în clipele de m ânie este un lucru la fel de nobil ca şi

stăpânirea de sine în momente de frică.

❖ Câte zile de muncă, câte nopţi fără somn, câte eforturi mentale, câtă speranţă
şi frică, câte vieţi sunt ascunse în litere mici ale cărţilor care ne înconjoară.

❖ Fericirea ne vizitează în diferite forme şi este foarte subtilă, dar am văzut

fericirea de m ai multe ori între copii şi în casele m ici ale ţăranilor, decât
în alte locuri.

❖ Doar mişelia supremă poate găsi plăcerea în laudele pe care nu le merită.

❖ Vanitatea nu este decât efortul nepotrivit de a câştiga faimă înainte de a

o merita.

❖ Caracterul omului are influenţă asupra fericirii altor persoane, în funcţie

de folosul pe care îl poate aduce.

❖ Ca să-l înveţi pe om să respecte dreptatea, trebuie să-i arăţi rezultatele

dreptăţii.
 Henri-Marie Beyle Stendhal
(1 7 8 3 -1 8 4 2 )
Scriitor şi f i l o z o f francez.
S-a născut la (jrenoble într-o fam ilie burgheză. In an u l 1799, devine militar, iar în 1800
participă la campania militară italiană a lui Napoleon Ronaparte, după care a demisionat.
în anul 1806, se angajează din nou în armată, în calitate de intendent a l trupelor (ui
Napoleon. A servit în această calitate până la an ul 1814. In această perioadă, a vizitat mai
multe ţări ale Europei, a participat la bătălia de la (Borodino şi a fo s t martorul retragerii
trupelor lui Napoleon din Rusia. în anul 1814, pleacă în Italia, unde a fă c u t cunoştinţă cu
(jeorge Ryron. Din anu l 1821, locuieşte (a Raris şi colaborează cu editurile franceze şi engleze
aflate în opoziţie.
în anul 1830, a devenit consul fran cez la Trieste, apoi la Civitavecchia, unde şi-a petrecut
ultimii zece ani din viaţă. A murit la Raris.
Opera lui Stendhal este fo rm a tă din pamflete, tratate poetice, nuvele, povestiri, romane:
Vieţile lui llaydn, M ozart şi M etastasio, Istoria picturii în Italia în două volume, Rpma,
Napoli şi Florenţa, Despre iu6ire, (Racine şi Shakespeare, V iaţa Cui Rgssini, Armance, (plimbări
prin Roma, Vanina Uanini, <Rpşu şi negru, Cronicile itafiene, Amintirile unui egoist, Lucien
Leuwen, V iaţa lui Henri (Bruland, Scrisorile unui turist, Mănăstirea din Rarma, Lamiel,
Favoarea exagerată este dăunătoare.

❖ Aspectul arhitectural al unei clădiri care ne provoacă sentimente potrivite

cu scopul acesteia se numeşte stil.

❖ Trebuie să muncim, fiindcă munca este părintele plăcerii.

❖ într-o căsătorie în care nu există dragoste, în mai puţin de două luni, totul
devine amar.

❖ Frumuseţea dragostei şi a pasiunii constă nu doar în apropierea fizică, ci

mai ales în ultim ul pas făcut spre aceasta.

❖ în lumea sentimentelor există o singură lege - de a-1 face fericit pe acela

pe care-1 iubeşti.

❖ Orice se poate dobândi în singurătate - afară de caracter.

❖ Arta adevărată este aceea de a altoi oamenilor ideile frum oase care ne
învaţă să sacrificăm totul pentru binele omenirii.

❖ Putem spune orice cu ochii. Dar, în acelaşi timp, ne putem întotdeauna

dezice de privire, fiindcă expresia ei nu poate fi repetată întocmai.

❖ Cei îndrăgostiţi sunt din cale-afară de smintiţi când se gândesc la cum

să se îm brace m ai frumos. în prezenţa iubitului, femeia se gândeşte la cu
totul altceva decât la felul în care este el îmbrăcat.

❖ Orice raţiune firească poate provoca supărare.

❖ Orice revoltă îm potriva unui agresor străin este un lucru legitim şi

reprezintă datoria prim ordială a oricărui popor.
 Secolul al XVIII-lea

❖ Atunci când muzică nu m ai este la modă, ea nu devine m ai rea, dar nu

m ai produce nici o impresie asupra inim ilor simple ale tinerelor fete.
Şi poate că ea ne-a plăcut doar pentru că trezea entuziasm în inim ile
oam enilor tineri.

❖ Flexibilitatea m inţii poate înlocui frumuseţea.

❖ Principala calitate a lim bii este claritatea.

❖ Da, jumătate din viaţă - şi anume jum ătatea cea m ai frumoasă - rămâne
ascunsă omului care nu a iubit cu pasiune.

❖ Chiar şi severitatea femeii iubite este plină de un farmec pe care nu-1

putem găsi în alte femei nici în cele mai fericite momente.

❖ Chestia nu e să înveţi să desenezi, ci să înveţi să gândeşti.

❖ Omul îndrăgostit nu are prieteni.

❖ Unica scuză a lui Dum nezeu este aceea că nu există.

❖ Frumuseţea femeilor nu provine defel din ignoranţă.

❖ Pictura este arta cu ajutorul căreia pictorul descrie pasiunea prin trăsăturile
feţei şi poziţia corpului.

❖ Când iubeşti nu poţi bea apa dragostei din altă sursă decât din cea pe
care o găseşti în sursa iubită. în acest caz fidelitatea este un lucru firesc.

❖ Când suntem siguri că am devenit obiectul dragostei unei femei, ne

interesează cât este ea de frumoasă. Când nu ştim ce este în inim a ei, nu
avem timp să ne gândim la frum useţea feţei ei.

❖ Corabia vieţii este purtată de toate furtunile şi vânturile, dacă nu e

menţinută de „balastul" muncii.

❖ Frumuseţea nu este decât promisiunea fericirii.

❖ Femeia iubită iradiază m ai mult farmec decât are.

❖ A iubi înseam nă a savura plăcerea de a vedea şi simţi cu toate organele

tale, şi de la o distanţă cât m ai mică, fiinţa pe care o iubeşti şi care te
iubeşte.

❖ Dragostea este o floare plăcută, dar trebuie să avem curajul s-o culegem
de pe m arginea unei prăpăstii.

❖ Iubirea este singura pasiune care se plăteşte cu aceeaşi monedă pe care

ea însăşi o bate.

❖ O dragoste ca cea a lui Werter deschide sufletul pentru toate artele, pentru
toate impresiile romantice, pentru lum ina lunii, pentru farm ecul pădurii,
pentru frum useţea picturii, pentru orice lucru sublim.
❖ Cei îndrăgostiţi se îndoiesc adesea de lucrurile în care au cea m ai mare
încredere.

❖ Mademoiselle de Som meri, fiind surprinsă în flagrant delict de am antul

ei, a negat acest fapt. Când am antul ei a devenit furios, ea a zis: „Acum
văd că nu mă m ai iubeşti, fiindcă crezi m ai mult în ceea ce vezi, decât în
ceea ce zic eu"

❖ Lumea va fi m ai dreaptă atunci când va fi m ai neprihănită.

❖ O clădire modernă nu va m ai fi la modă peste zece ani şi va deveni veche.

Ea va fi şi m ai puţin plăcută pentru privirile de peste două sute de ani,
când moda se va schimba.

❖ Fericirea mea ar fi deplină dacă nu ar fi o victorie - iată fericirea unui

prost.

❖ Poţi cunoaşte totul în afară de sine.

❖ Bărbatul nu poate spune aproape nim ic despre ceea ce se face în inim a

unei femei gingaşe. Cu o cochetă lucrurile stau altfel: sensibilitatea şi
vanitatea ne sunt proprii şi nouă înşine.

❖ Ne este plăcută doar gelozia din partea acelora pe care şi noi putem fi geloşi.

❖ Nu trebuie să desconsiderăm nim ic din ceea ce ne poate face măreţi.

❖ Nu este destul să ai talent. Trebuie ca opinia comună a contemporanilor

să m anifeste atractie
/ fată
/ de eforturile creative ale acestui talent.
❖ Politicianul trebuie să fie răbdător şi să-şi reţină indignarea.

❖ Notele muzicale sunt doar arta de a nota nişte idei. Im portant este să
avem aceste idei.

❖ Despre puterea unei pasiuni putem judeca num ai prin comparaţie cu

puterea pasiunii pe care am adus-o drept jertfă.

❖ Cel m ai m are avantaj al m inţii este că-i asigură respect la bătrâneţe.

❖ Omul nu poate fi talentat în toate.

❖ Este nevoie de foarte puţină speranţă pentru ca iubirea să se nască. Peste

puţin timp speranţa poate să dispară, însă iubirea s-a născut deja.

❖ Scriitorul are nevoie de acelaşi curaj ca şi un soldat. Scriitorul trebuie

să se gândească la critică la fel de puţin pe cât trebuie să se gândească
soldatul la spital.

❖ Cât n-am iubit, eram neînsem nat tocm ai pentru că voiam uneori să mă
socotesc măreţ./

❖ Atunci când se îndrăgosteşte, omul raţional nu mai vede niciun lucru aşa
cum este el în realitate... O femeie obişnuită în m are măsură devine de
nerecunoscut şi se transform ă într-o fiinţă excepţională.
❖ Cei îndrăgostiţi se îndoiesc adesea de lucrurile în care au cea mai mare
încredere.

❖ Mademoiselle de Som meri, fiind surprinsă în flagrant delict de am antul

ei, a negat acest fapt. Când am antul ei a devenit furios, ea a zis: „Acum
văd că nu mă mai iubeşti, fiindcă crezi m ai mult în ceea ce vezi, decât în
ceea ce zic eu"

❖ Lumea va fi m ai dreaptă atunci când va fi m ai neprihănită.

❖ O clădire modernă nu va mai fi la modă peste zece ani şi va deveni veche.

Ea va fi şi mai puţin plăcută pentru privirile de peste două sute de ani,
când moda se va schimba.
❖ Fericirea mea ar fi deplină dacă nu ar fi o victorie - iată fericirea unui
prost.

❖ Poţi cunoaşte totul în afară de sine.

❖ Bărbatul nu poate spune aproape nim ic despre ceea ce se face în inim a

unei femei gingaşe. Cu o cochetă lucrurile stau altfel: sensibilitatea şi
vanitatea ne sunt proprii şi nouă înşine.

❖ Ne este plăcută doar gelozia din partea acelora pe care şi noi putem fi geloşi.

❖ Nu trebuie să desconsiderăm nim ic din ceea ce ne poate face măreţi.

❖ Nu este destul să ai talent. Trebuie ca opinia comună a contemporanilor

să m anifeste atractie
/ fată
/ de eforturile creative ale acestui talent.
❖ Politicianul trebuie să fie răbdător şi să-şi reţină indignarea.

❖ Notele muzicale sunt doar arta de a nota nişte idei. Im portant este să
avem aceste idei.

❖ Despre puterea unei pasiuni putem judeca numai prin comparaţie cu

puterea pasiunii pe care am adus-o drept jertfă.

❖ Cel mai m are avantaj al m inţii este că-i asigură respect la bătrâneţe.

❖ Omul nu poate fi talentat în toate.

❖ Este nevoie de foarte puţină speranţă pentru ca iubirea să se nască. Peste

puţin timp speranţa poate să dispară, însă iubirea s-a născut deja.

❖ Scriitorul are nevoie de acelaşi curaj ca şi un soldat. Scriitorul trebuie

să se gândească la critică la fel de puţin pe cât trebuie să se gândească
soldatul la spital.

❖ Cât n-am iubit, eram neînsem nat tocm ai pentru că voiam uneori să mă
socotesc măreţ./

❖ Atunci când se îndrăgosteşte, omul raţional nu mai vede niciun lucru aşa
cum este el în realitate... O femeie obişnuită în m are măsură devine de
nerecunoscut şi se transform ă într-o fiinţă excepţională.
❖ Cauza aproape tuturor neplăcerilor care ni se întâmplă în viaţă constă în
aceea că percepem greşit lucrurile din jur. Prin urmare, cunoaşterea apro­
fundată a oam enilor şi a lucrurilor ne apropie cel mai tare de fericire.

❖ Capacitatea de a scrie corect nu face pe nim eni geniu.

❖ Trândăveala este m am a plictiselii.

❖ Să se vândă reuşeşte cea care nu a putut să se ofere.

❖ Romanul este o oglindă cu care mergi pe un drum mare. Ea reflectă fie

cerul senin, fie băltoacele murdare şi hârtoapele.

❖ Romantism ul este arta de a da poporului astfel de opere literare care pot,

în contextul modern al obiceiurilor şi al convingerilor, să poată provoca
o plăcere maximă.

❖ O pasiunea slabă întăreşte mintea, iar o pasiune puternică o slăbeşte.

❖ Lacrim ile sunt forma cea m ai înaltă a zâmbetului.

❖ încercarea de a fi tu însuti
/ este unica modalitate de a avea succes.

❖ Pasiunile nu pot fi văzute nem ijlocit cu ochii, precum incendiile sau

funeraliile. Putem vedea doar felul cum acestea se m anifestă. Le putem
găsi în inim ile noastre.

❖ Tendinţa spre nou este necesitatea prim ordială a im aginaţiei omeneşti.

❖ Ruşinea este m am a celei mai subtile dintre toate pasiunile - a iubirii.

❖ Ruşinea este unul dintre cauzele atracţiei faţă de veşminte. Fiind îmbrăcată
într-un fel sau altul, femeia se oferă într-o măsură m ai mare sau mai mică.
Iată de ce podoabele sunt nepotrivite la bătrâneţe.

❖ Este greu să nu exagerezi fericirea de care ţi-a fost dat să te bucuri.

❖ Capacitatea de a purta o conversaţie este un veritabil talent.

❖ A m uri pentru un prieten în circum stanţe deosebite nu este la fel de măreţ

cu a te sacrifica pentru el zilnic şi în taină.

❖ Bătrâneţea ambelor sexe depinde de felul în care a fost trăită tinereţea.

❖ Interesul faţă de câştigul personal al pictorului nim iceşte orice operă de

artă.

❖ Omul trăieşte pe păm ânt nu pentru a deveni bogat, ci pentru a deveni

fericit.

❖ Cu cât un pictor este m ai vestit, cu atât mai mult trebuie să-şi dorească
titluri şi distincţii, care să-i servească drept apărare.

❖ Cu cât este m ai puternic caracterul unui om, cu atât este el m ai instabil

în relaţiile sale de dragoste.
❖ Femeile extraordinar de frum oase nu provoacă atât de multă uim ire când
le vezi a doua oară.

❖ Tinereţea este timpul curajului.

❖ Nu voi putea face nim ic pentru fericirea mea personală atât timp cât voi
şti că cineva mă consideră un om rău.

Aleksandr Vasilievici Suvorov

(1 7 3 0 -1 8 0 0 )
Conte de Râmnic, prinţ a l Italiei, comandant de oşti şi teoretician militar, generalisim.
In copilărie, su6 îndrumarea tatălui său, generalul Vasili Ivanovici Suvorov, care a fo s t un
apropiat a l lui Petru I, a învăţat artilerie, istorie militară, limbi străine, literatură, filozofie,
tipuri de fortificaţie.
îşi fo rtifica organismul şubred de la naştere cu ajutorul exerciţiilor fizice. A fo s t extrem
de muncitor. Suvorov şi-a început serviciul militar cu gradul de caporal a l regimentului
Semionovski. In an u l 1754, a fo s t fă c u t ofiţer şi trimis cu gradul de locotenent la regimentul
de infanterie Ingermanland A slujit în cadrul colegiului militar. începând cu an u l 1758, în
timpul Războiului de Şapte ani, a ocupat diferite fu n cţii militare, a participat la bătălia de
la Runersdorf (1759), la cucerirea Berlinului (1760), la bătălia de la Rplberg (1761). în anul
1762, a fo s t avansat la gradul de colonel şi numit comandant a l regimentului de infanterie din
Astrahan, apoi comandant a l regimentului de infanterie din Suzdali (1763). A ocupat aceste
fu n cţii până în anu l 1769.
In perioada 1764—1765, a introdus „Regulamentul regimentelor”, care conţinea instrucţiuni
cu privire la disciplina militară şi reguli de instruire a ofiţerilor şi soldaţilor. în perioada m ai-
iunie 1773, detaşam entul lui Suvorov a trecut de două ori Dunărea şi i-a învins pe turci în
bătălia de la Turtuhaia. în august 1774, Suvurov a fo s t însărcinat de către Fkaterina a Il-a
să înăbuşe răscoala lui Fmelian Pugaciov, după care l-a escortat pe Pugaciov, luat prizonier,
până la Simbirsfi In perioada 1774—1786, a fo s t comandant de divizie şi de corp de armată în
diferite regiuni ale Rusiei, a organizat fortificarea liniei R u lam şi apărarea Crimeii. în anul
1778, a oprit desantul trupelor turceşti la Ahtiar, anihilând a s tfe l planurile Turciei de a lansa
o nouă campanie militară în condiţii nefavorabile pentru Rusia.
In anul 1786, Suvorov a fo s t avansat la gradul de general. In 1788, a participat la asediul
de la Oceahffv, unde a fo s t rănit. în perioada 1791-1794, a fo s t comandant a l diferitor unităţi
militare din Finlanda şi din sudul Rusiei. A construit fortificaţii la hotarele imperiului rus.
In august 1794, a fo s t avansat la gradul de comandant a l trupelor ruseşti în vederea
înăbuşirii răscoalei din Polonia. Fkaterina a Il-a l-a avansat la gradul de feldm areşal şi, în
octombrie 1795, l-a rechemat din Polonia. în an u l 1796, fi i n d comandantul trupelor din sudul
ţării (Tulicin), Suvorov a scris lucrarea A rta de a învinge, în care a fă c u t rezumatul experienţei
sale în instruirea trupelor.
Critica regulamentului militar a l lui P av el a l Il-lea şi refuzul lui Suvorov de a îndeplini
ordinulîmpăratului au condus la demisia lui Suvorov şi la exilarea acestuia în satulRpnceanshoe
din gubernia Novgorod. în octombrie 1799, P av el a l II-lea a rupt coaliţia cu Austria şi a
rechemat trupele lui Suvorov la Rusia. Suvorov a căzut din nou în dizgraţie pentru încălcarea
„marelui regulament”. L a scurtă vreme, a murit.

❖ Fără virtute nu există nici glorie, nici cinste.

❖ Fii cinstit cu prietenii, măsoară-ţi pretenţiile şi fii dezinteresat în tot ce faci.

❖ în război, nu există înlocuitori, ci doar susţinători. Odată ce ţi-ai învins

duşmanul, ţi s-a term inat şi slujba în armată.

❖ Trebuie să luăm exemplu de la eroii din tim purile trecute, să-i urm ăm în
succese lor şi să le depăşim.

❖ Războiul se term ină doar atunci când este îngropat ultim ul soldat mort.

❖ Fiecare soldat trebuie să înţeleagă ce m anevre are de făcut.

❖ Trebuie să percepem lucrurile în ansamblu.

❖ Sunt m ândru că sunt rus.

❖ Disciplina este m am a victoriei.

❖ M ăiestria depăşeşte orice obstacol.

❖ Un om înţelept face cât trei proşti.

❖ Şi printre soldaţii simpli există eroi.

❖ Prietenia constă în onestitatea relaţiilor şi în sinceritatea discuţiei.

❖ Oricât de greu ţi-ar fi, nu-ţi pierde speranţa.

❖ Când eşti speriat, eşti pe jum ătate învins.

❖ înveţi superficial - îţi va fi greu în luptă, înveţi din greu - îţi va fi uşor
în luptă.

❖ Suntem ruşi şi, de aceea, suntem biruitori.

❖ Dacă nu te temi de moarte, îţi vei birui inamicul. Nu există două morţi,
iar de una nu scapi.

❖ Soldatul care răspunde „Nu ştiu" nu este un soldat bun.

❖ Nu există nim ic de neînvins pe lume.

❖ în tim pul bătăliei trebuie să avem grijă de cei sănătoşi. Dacă îţi vei distruge
inam icul, se vor simţi mai uşor şi cei nevătămaţi, şi cei răniţi.

❖ Victoria înseam nă disciplină, instrucţie, sănătate, curăţenie, îngrijire, în­

drăzneală şi curaj.

❖ Lenea este m ama tuturor viciilor, în special în cazul unui soldat.

❖ Să-i doreşti omului fericire - iată ce este un lucru sublim.

❖ Trebuie să învăţăm încă din copilărie să iertăm greşelile aproapelui nostru

şi să nu ni le iertăm niciodată pe ale noastre proprii.

❖ Chiar dacă mori, fă totul să-ţi salvezi tovarăşul.

 Secolul al XVIII-lea

❖ Viteza este bună, dar graba este rea.

❖ Datoria şi prietenia sunt două lin ii paralele care nu se intersectează.

❖ Soldatul nu este un tâlhar.

❖ Soldatul trebuie să fie sănătos, curajos, hotărât, cinstit, cuvios.

❖ Omul harnic trebuie mereu să se ocupe de m eseria sa, iar exerciţiile dese
pentru întreţinerea ei sunt tot atât de necesare ca şi exerciţiile obişnuite
pentru corp.

❖ învăţătura este lumină, iar ignoranţa este întuneric.

❖ îm i place adevărul neîmpodobit.

Luc de Clapiers Vauvenargues

(1 7 1 5 -1 7 4 7 )
1Moralist francez.
S-a născut în oraşulAiXcen-Provence, într-o fam ilie de aristocraţi. Prieten a l lui MiraSeau
şi Voltaire, liber cugetător şi f i l o z o f una dintre cele mai inteligente personalităţi ale timpului
său, Vauvenargues a lăsat omenirii un patrimoniu literar excelent. M editaţiile şi maximele lui,
ce reflectă calităţile spiritului uman, pasiunile şi toate virtuţile şi viciile omeneşti nu numai că
nu-şi p ierd actualitatea, dar continuă, la aproape trei sute de ani după scrierea lor, să uimească
prin raţiune, concizie şi capacitate de cuprindere.

❖ M arii filozofi sunt genii în domeniul raţiunii.

❖ îndrăznesc să spun deschis: raţiunea îl face pe filozof, dragostea pentru

glorie, pe erou, şi doar virtutea, pe înţelept.

❖ Pentru a deveni îndemânatic, e nevoie de m ai puţine eforturi, decât pentru

a părea astfel.

❖ Pe proşti îi m iră mereu faptul că o persoană talentată este capabilă să-şi

apere interesele proprii.

❖ Proştii sunt m ai puţini decât se crede: oamenii pur şi simplu nu se înţeleg

reciproc.

❖ Dacă un aforism trebuie să fi explicat, înseam nă că nu e reuşit.

❖ Dacă o inovaţie oarecare prinde cu greu rădăcini, înseam nă că nu e ne­

cesară.

❖ Sunt oam eni care vorbesc despre morală cum vorbesc unii arhitecţi despre
case: pe prim ul plan pun comoditatea.

❖ Anumite insulte mai bine să le înghiţi în tăcere, decât să te acoperi de

ruşine.

❖ Arta de a plăcea este capacitatea de a înşela.

 Secolul al XVIII-lea

❖ Oricât de interesat ai fi de politică, este puţin probabil să poţi găsi o lectură

mai plictisitoare şi m ai obositoare decât un tratat încheiat între suverani.

❖ Cât de puţin utile sunt cele m ai bune sfaturi, dacă propria ta experienţă
te învaţă atât de rar!

❖ Cel ce este în stare să îndure tot, aceluia îi este dat să fie îndrăzneţ în
toate.

❖ Orice pasiune care îl stăpâneşte pe om deschide un drum direct de acces

la acesta.

❖ Iubirea este m ai puternică decât ambiţia: poţi iubi o femeie chiar şi când
ea te urăşte.

❖ Oam enilor le plac chiar şi acele laude în seriozitatea cărora nici ei înşişi
nu cred.

❖ Multe idei îndrăzneţe nu au fost transpuse în viaţă din cauza realizării

lor prea timide.

❖ Gândul morţii este perfid: fiind captivaţi de acest gând, uităm să trăim.

❖ Speranţa este cea mai utilă şi cea mai dăunătoare din toate binefacerile
vieţii.
t

❖ Este imposibil să nu ai nicio calitate pozitivă, tot astfel cum este imposibil
să nu ai niciun defect.

❖ Nu trebuie ridiculizate viziunile unanim acceptate - acest lucru irită şi în

niciun caz nu-i descurajează pe protectorii acestor viziuni.

❖ Să ai mintea ageră este un avantaj mic, dacă judecata nu-ţi este dreaptă:
desăvârşirea ceasurilor nu constă în mersul rapid, ci în mersul corect.

❖ Ura celor slabi este mai puţin periculoasă decât prietenia lor.

❖ Nu există supărare pe care nu am ierta-o, răzbunând-o.

❖ Nu există un om care, citind o operă în proză, să nu se gândească: „Voi

încerca să o scriu mai bine"

❖ Noutatea este singurul semn incontestabil al geniului.

❖ M anierele se strică mai uşor decât se vindecă.

❖ Im aginile împodobesc mintea, sentim entul o convinge.

❖ încum etându-te la ceva măreţ, în mod inevitabil îţi rişti renumele.

❖ D isperarea este cea mai m are dintre rătăcirile noastre.

❖ Schim bările necesare statului au loc, de obicei, independent de voinţa

cuiva.

❖ Folosul adus de vicii este mereu am estecat cu un mare prejudiciu.

❖ Cea m ai recentă şi mai originală carte este cea care te face să iubeşti
adevărurile vechi.

❖ Ceea ce rămâne în noi de la natură este mai neîm blânzit şi mai puternic
decât ceea ce acumulăm prin studii, experienţe şi reflecţii, fiindcă orice
artă destinde chiar şi atunci când corectează şi desăvârşeşte.

❖ Numai cel care trăieşte ca şi cum ar fi nemuritor este capabil de fapte

mari. Cu cât omul posedă m ai multe pasiuni puternice, dar contradictorii,
cu atât m ai puţin este el capabil să exceleze în ceva.

❖ Laşul înghite mai puţine insulte decât cel ambiţios.

❖ Oam enii vanitoşi sunt diplomaţi slabi: ei nu pot să tacă.

❖ Raţiunii
r îi este dat să zboare către cele mai înalte culmi.

❖ Omul nu-şi apreciază într-atât sem enii încât să recunoască faptul că şi

alţii sunt capabili să deţină o funcţie înaltă. Să recunoaştem după moarte
meritele cuiva care a făcut fată cu succes acestei funcţii - asta-i tot de ce
suntem în stare.

❖ Cu cât omul este mai deştept, cu atât este el mai înclinat spre nechibzuinţă.

❖ Ambiţia este un semn al talentului, curajul, al înţelepciunii, pasiunea,

al m inţii, iar mintea, al cunoştinţelor, sau invers, pentru că întâm plarea
şi circum stanţele fac orice eveniment să fie ori bun, ori folositor, ori
dăunător.

George Washington
(1 7 3 2 -1 7 9 9 )
Personalitate notorie, lider militar şi de stat, prim ul preşedinte a l Statelor Unite ale JAme-
ricii (1789-1797).
S-a născut înfam ilia unui plantator. L a vârsta de 11 ani şi-a pierdut tatăl. Asupra form ării
personalităţii sale a avut o influenţă considerabilă fra tele lui mai mare, Lawrence. Educaţia a
primit-o în fam ilie, a studiat de sine stătător.
Din 1749, a deţinut fu n cţia de inspector a l comitatului Culpeper. După moartea fratelui, în
1752, a moştenit proprietatea (Mount Uernon. A deţinut fu n cţia de maior local, iar în perioada
Rpzboiului de Şapte A ni a luat parte la acţiuni militare împotriva armatei franceze, fiin d
remarcat şi promovat la gradul de colonel.
în 1759, s-a căsătorit cu tânăra văduvă M artla Dandridge Custis. în perioada 1758-1774,
Washington a fo s t ales în organul legislativ a l statului Uirginia. A criticat politicile coloniale
ale (Marii Britanii şi a contribuit la boicotarea mărfurilor britanice. în iunie 1775, a fo s t ales
în unanimitate Comandant suprem a l armatei, pe care a condus-o în timpul (Războiului de
Independenţă din America de (Nord(1775-1783). A creat o armată aproape de la zero, cu care a
parcurs o distanţă lungă de la sediul din Boston, fa p t pentru care a fo s t onorat de Congres cu
o medalie comemorativă din aur, înainte de capitularea trupelor britanice de la Torhţown. In
noiembrie 1783, după semnarea Tratatului de Bace de la Baris, a demisionat.
Stabilit la (Mount Uernon, Washington, a rămas un reper a l politicii publice. A dept a l
consolidării guvernului central, a fo s t ales preşedinte a l Convenţiei Constituţionale, elaborând,
 în 1787, Constituţia Statelor Unite ale ßm ericii. Popularitatea şi autoritatea de necontestat
ale lui Washington au dus la alegerea sa ca preşedinte la 30 aprilie 1789. în 1792, e l a fo s t
reales, în unanimitate, obţinând un a l doilea mandat consecutiv. In acest rol, Washington a
încercat să dea viaţă Constituţiei, a promovat înfiinţarea organelor de guvernământ, a pus
bazele sistemului politic american. în perioada primului său mandat, Washington a colaborat
cu liderii rivali ai fracţiunilor politice, republicanul Thomas J e f f er son şi federalistu l Alexander
Hamilton. Au fo s t adoptate şi lansate programele elaborate de Hamilton pentru stabilizarea
financiară şi industrială a ţării, care erau diferite de cele ale republicanilor. In relaţiile cu
populaţia autohtonă, Washington s-a bazat p e fo r ţ a militară, forţân du -i pe indieni să cedeze
o mare parte a teritoriului.
în timpul manifestaţiilor din 1794, agricultorii din vestul Pennsylvaniei, care protestau
împotriva politicii fisca le a guvernului („revolta produsă de w hisky”), preşedintele a înăbuşit
prin fo r ţ ă tulburările sociale.
în sfera politicii externe, Washington s-a pronunţat pentru neimplicarea SUA în
confruntările dintre puterile europene, publicând în an ul 1793 Proclamaţia de neutralitate.
Tratatul, semnat în noiembrie 1794 de un reprezentantul special a l preşedintelui, a înlăturat
pericolul de război cu (Marea (Britanie, dar a divizat însă ţara în două tabere.
Scrisoarea de adio a fo s t un f e l de testament a l lui Washington, publicat la 19 septembrie
1796. în acesta, preşedintele aflat p e punctul de a-şi înceta activitatea, îi îndeamnă pe
concetăţeni să consolideze uniunea statelor pentru a nu submina fundam entele Constituţiei şi
sistemul politic. Washington i-a mai îndemnat să „păstreze pacea şi armonia cu toate ţările”,
să dezvolte relaţii comerciale cu ele, dar cu „cât mai puţine legături politice”.
Ultimii ani din viaţă Washington şi i-a petrecut în (Mount Vernon, în fam ilie, prim ind
numeroşi vizitatori. Autoritatea exzpreşedin te lui a fo s t solicitată din nou în perioada relaţiilor
tensionate cu Franţa, în vara anului 1798, atunci cân d Washington a fo s t numit comandant
suprem a l Armatei SUA, cu gradul de locotenent general.
în timpul efectuării tradiţionale a unui tur a l întregului teritoriul deţinut de americani,
la 12 decembrie 1799, Washington a nimerit sub o ploaie puternică amestecată cu zăpadă şi
a răcit. D ouă zile mai târziu s-a stins din viaţă. A fo s t înmormântat la (Mount Vernon. în
cinstea lui, numele său a fo s t dat capitalei ţării, unui stat, unui lac şi unei insule, ba chiar unor
munţi şi canioane, localităţi, colegii şi universităţi, străzi şi pieţe. în 1888, în capitala Statelor
Unite ale Americii a fo s t inaugurat un monument impresionant (de peste 150 m înălţime), în
cinstea primului preşedinte american.

❖ Disciplina este sufletul armatei. Ea transformă o armată nu prea numeroasă

într-o forţă puternică, aduce succes celor slabi şi respect tuturora.

❖ D rumul spre glorie într-o arm ată patriotică şi într-o ţară liberă este
deschis tuturor.

❖ Prietenia este o plantă care creşte încet şi, înainte de a-şi merita pe deplin
denumirea, trebuie să treacă prin diverse încercări şi să reziste multor
vicisitudini.

❖ Dacă îţi preţuieşti propria reputaţie, leagă-ţi viaţa de oam eni res­
pectabili.

❖ Dacă am avut resurse necunoscute duşmanilor noştri, acestea au constat

în hotărârea ferm ă a cetăţenilor noştri, în conştientizarea corectitudinii
cauzei noastre şi în certitudinea că Dum nezeu nu ne va lăsa la greu.
❖ Atunci când vorbeşti despre Dum nezeu sau despre calităţile Lui, fă-o în
mod serios şi cu respectul cuvenit.

❖ Oam enii nu vor accepta şi nu-şi vor îndeplini fără constrângere sarcinile
îndreptate spre binele lor.

❖ Oam enii au tendinţa de a ezita să se supună acelora despre care ei

consideră că au fost num iţi pe nedrept să-i conducă.

❖ Nu vorbi de rău pe cei ce nu sunt prezenţi, fiindcă este necinstit.

❖ Nu te înfuria la masă, orice s-ar întâmpla, iar dacă totuşi există motive
de furie, nu o arăta.

❖ Niciodată să nu faci haz de lucrurile serioase.

❖ Trebuie întotdeauna să luăm în consideraţie/ sentimentele oamenilor. Acest

lucru este deosebit de valabil pentru acel război pe care îl ducem şi în
care spiritul moral şi de sacrificiu trebuie să înlocuiască în m are măsură
constrângerile.

❖ Parlamentul nu are m ai multe drepturi de a băga m âna în buzunarul

meu, decât eu într-al lui.

❖ întrucât sabia este ultimul mijloc de asigurare a libertăţilor noastre, aceasta

trebuie să fie prim a depusă, odată ce aceste libertăţi sunt obţinute.

❖ Libertatea, odată ce a prins rădăcini, creşte repede.

❖ în lupta pentru libertate trebuie să fim prudenţi şi să nu violăm libertatea

conştiinţei altora, amintindu-ne mereu că Dum nezeu este stăpân pe
inim ile oamenilor.

❖ Munceşte pentru ca în sufletul tău să nu se stingă acele scântei ale focului

ceresc, care se numesc conştiinţă.

❖ Laşul care ştie că în caz de dezertare îl aşteaptă moartea, va risca şi va

merge la luptă.

❖ Chiar dacă ar fi să mor în chinuri, tot nu mi-i teamă de moarte.

❖ Omul a fost creat astfel încât în el s-a investit multă materie incendiară.

❖ Sunt absolut convins că nim eni nu trebuie nici chiar pentru un moment
să ezite să recurgă la arme pentru a proteja darul nepreţuit al libertăţii
de care depinde tot binele şi răul în viaţă, doar că armele, îndrăznesc să
adaug, trebuie să fie ultimele mijloace.
 Matthew Arnold
(1822- 1888)
Poet, istoric şi critic de artă englez.
S-a născut în fam ilia unui profesor universitar. A fo s t profesor, inspector şcolar, iar mai
târziu, profesor la Universitatea din Oxford. Prima culegere de poezii, Fluturele rătăcit, a fo st
pu61icată în 1849, dar succesul a venit mai târziu, după lansarea volumului Poezii (1853).
In poeziile şi poemele sale (cele mai cunoscute f i i n d ‘Empecfocfe pe F tna, Sora6 şi (Rustem,
Tristan şi Isolda, Moartea fui Palder), a cântat civilizaţia antică şi medievală, opunând
armonia ei haosului şi imperfecţiunii vieţii contemporane. Crezând că poezia trehuie să f i e „o
critică a vieţii’’, A rn old descria im parţial moravurile Angliei victoriene. Opiniile lui despre
decăderea culturii, dominaţia spiritului filistin şi-au găsit exprimarea mai ales în eseistică
(culegerea Cultură şi anarhie). Raţionalitatea care îi înlănţuia adesea poezia, făcân d-o rece,
s-a transformat în eseurile sale dintr-un neajuns într-o virtute (aceasta se remarcă în articolul
despre Ryron şi în eseul despre L ev Tolstoi, unul dintre primele din critica occidentală, autor
cu care A rn old purta o corespondenţă şi a cărui creaţie o aprecia mult. Articolele lui A rnold
sunt adunate atât în antologia Literatură şi dogmă cât şi în Fseu asupra criticii. ‘E ste autorul
studiuluifu n d am en tal Despre studierea fiteraturii ceftice.
S-a stins din viaţă în Liverpooi.

❖ E mare lucru să ai propriile păreri, dar, în cele din urmă, este im portant
cel fel de păreri sunt acestea.

❖ Puterea unui filozof asupra lumii constă nu în concluzii metafizice, ci în

sensul cel mai înalt mulţumită căruia el a ajuns la aceste concluzii...

❖ Genialitatea depinde mai ales de energie.

❖ Pentru mine, critica este o încercare nepărtinitoare de a înţelege şi a

transm ite tot ce este mai bun în lumea faptelor şi ideilor.

❖ Pentru poezie ideea este totul... Poezia dă sim ţire ideii...

❖ Pentru a crea o capodoperă literară nu este de ajuns să ai talent.Talentul

trebuie să simtă timpul. Talentul şi tim pul sunt inseparabile...

❖ Eu cred doar în cultură. Cultura, dacă ne gândim mai profund la aceasta,

nu se bazează pe curiozitate, ci pe dragostea de perfecţiune; cultura este
cunoaşterea perfecţiunii. Oameni de cultură sunt apostolii adevăraţi ai
egalităţii.

❖ Adevărul îngheaţă pe buzele muribunzilor.

❖ Un critic ar fi de folos unui om practic doar în cazul în care nu ar fi prea

indulgent cu gusturile lui, cu viziunea lui asupra lumii.

❖ Capacităţile critice sunt inferioare celor de creaţie... Exprim area puterii de

creaţie, a energiei creatoare libere este cea m ai înaltă funcţie a omului.

❖ Cultură este o aspiraţie către arm onia melodică şi lumină, important este
ca atât arm onia cât şi lumina să predomine.
❖ Cultura este o aspiraţie către perfecţiune prin cunoaşterea a ceea ce ne
îngrijorează cel m ai mult, a ceea despre care gândim şi vorbim...

❖ Eu am peste treizeci de ani şi m-am acoperit deja cu gheaţă pe trei sferturi.

❖ Noi uităm din necesitate, şi nu din dorinţă.

❖ în largul nem ărginit al oceanului de calomnie, care se numeşte „istorie",

un val, chiar şi unul mare, nu contează.

❖ Pentru ştiinţa com portam entului cheltuim trei sferturi din viaţă.

❖ Religia noastră este religia inegalităţii.

❖ Inegalitatea duce în mod natural la m ercantilism ul clasei superioare, la

vulgarizarea clasei de mijloc şi la ferocitatea clasei de jos.

❖ O naţiune
/ este cu adevărat m are nu atunci când este formată dintr-
un num ăr mare de oam eni gânditori, liberi şi energici, ci atunci când
gândirea, libertatea şi energia sunt supuse unui ideal mai mare decât cel
al unui membru obişnuit al societăţii.

Konstantin Dmitrievici Balmont

( 1 8 6 7 -1 9 4 2 )
<Poet rus.
S-a născut în satuC Qumnişce, gubernia UCadimir, într-o famiCie no6iCă. X studiat Ca
gim naziul din Şuia. In 1886, a intrat Ca Facultatea de Drept a Universităţii din Moscova,
dar a fo s t exmatriculat pentru participarea Ca mişcarea studenţească. Prima cuCegere de poezii
aCe Cui BaCmont a apărut în IarosCavC în 1890, iar a doua cuCegere Su6 ceruf nordufui, în 1894.
în acestea predomină motiveCe durerii sociaCe. L a scurtă vreme, (BaCmont apare ca unuC dintre
fon d atorii simboCismuCui.
L a sfârşituC secoCuCui aC XIX-Cea şi începutuC secoCuCui XX, poetuC a Cansat cuCegeriCe în
imensitate, Liniştea, Să fim ca soarele. în 1895-1905, (BaCmont era pro6a6iC ceC mai cunoscut
dintre poeţi ruşi; mai târziu popuCaritatea Cui a scăzut, (poezia Cui se caracterizează printr-un
exotism accentuat, un oarecare manierism şi admiraţie f a ţ ă de propria persoană. BaCmont a
fă c u t câteva căCătorii în juruC Cumii, descriindu-Ce în cărţiCe saCe de eseuri.
X fo s t pasionat de evenimentele revoCuţionare din 1905, Cua contact cu poeţii care îi
prosCăveau pe muncitori (cartea Cântecele unui răz6unător). Din Cuna decemSrie a aceCuiaşi an,
ca urmare a represadiCor din partea autocraţiei, a trăit în străinătate, şi aSia în 1913 a avut
posibilitatea să se întoarcă acasă, ca urmare a unei amnistii.
X fă c u t muCte traduceri din poezia orientaCă şi occidentaCă. X fo s t primuC care a tradus în
CimSa rusă poemuC cCasicuCui Citeraturii georgiene Şota RustaveCi, V iteazul în piele de tigru. X
emigrat în 1921 şi a trăit în sărăcie în Franţa. XcoCo a compus un cicCu de poeme emoţionante
şi pCine de nostaCgie f a ţ ă de Rusia.
X murit în oraşuCXoisy-Ce-Qrand, de Cângă Paris.

♦> în sufletul omenesc sunt două principii: simţul m ăsurii şi simţul

nem ărginirii. Elada antică este simţul m ăsurii. Patosul rom anticului şi
focul creativ al tim pului nostru sunt sim ţul nem ărginirii. Noi vrem să
 recreăm Pământul întreg, şi îl vom recrea, astfel încât toţi de pe Pământ
vor fi frumoşi, puternici şi fericiţi. Aceasta este destul de posibil, fiindcă
Omul este Soarele, iar sentimentele lui sunt planete.

❖ La momentul de faţă, când noi respirăm aici, există oameni care se sufocă.

❖ In suflete există tot ce este în cer, şi multe altele încă.

❖ Există o stare uimitoare de încordare a m inţii, când o persoană este mai

puternică, mai inteligentă, mai frum oasă decât ea însăşi... Astfel de stări,
care ne aduc mai aproape de lumile transcendente, le are fiecare, pentru
a confirma cumva m arele principiu al egalităţii finale a tuturor sufletelor.
Dar pe unii aceste stări îi vizitează probabil o dată în viaţă, asupra altora
ele au o influenţă m ai puternică sau mai slabă, dar aproape în permanenţă,
şi există cei aleşi cărora le este dat ca în fiecare miez de noapte să vadă
fantome şi la fiecare răsărit al soarelui să audă zbuciumul vieţilor noi.

❖ Isteria este o sensibilitate excesivă şi ceea ce în lumea m edicinii este o

boală care trebuie vindecată, în lumea artei pare a fi floare strălucitoare.

❖ Sărbătoarea inim ii este bucuria de a iubi pe cineva. Sărbătoarea inim ii

este să găseşti pe neaşteptate o comoară. Şi tot o sărbătoare a inim ii este
să te găseşti pe sine în celălalt, să vezi ce e m ai bun în inim a ta reflectat în
oglinda inim ii celuilalt. Iar a dărâma peretele despărţitor este o bucurie a
sufletului,' ascutită
/ ca un diamant,' este o adevărată sărbătoare a inimii.
❖ Fiecare suflet are o mulţime de feţe, în fiecare om sunt ascunşi o mulţime
de oameni, şi mulţi dintre aceştia, care formează o singură persoană,
trebuie aruncaţi fără m ilă în foc. Trebuie să fii fără m ilă fată de tine însuti.
t / r

Numai atunci poţi cu adevărat realiza ceva.

Ludwig Andreas Feuerbach

(1 8 0 4 -1 8 7 2 )
TiCozof german. începe prin a f i reprezentantul de extremă stânga aC şcodi hegeliene, dar
devine apoi un adept aC materiaCismuCui, antropoCogismuCui şi umanismuCui.
S-a născut în (Bavaria, înfam ilia unui avocat, vestitul criminalist german JlnseCm FeuerSach,
fon d atoru l teoriei constrângerii psihologice. J l studiat Ca Universitatea din FCeideCSerg, (a
Facultatea de Teologie, însă a plecat curând Ca (Berlin, unde a audiat cursurile Cui FCegeC,
care C-au influenţat fo a rte muCt. (După susţinerea tezei de doctorat cu titCuC <Despre raţiunea
unitară, universală şi nemărginită (1828), devine profesor Ca Universitatea din FrCangen. în
Cucrarea Concepţii despre moarte şi nemurire, dezvoCtă o poziţie împotriva credinţei în nemurirea
sufletuCui. J l f o s t concediat din cauza acestei Cucrâri şi a început să coCaSoreze Ca diverse reviste.
In anuC 1883, a puSCicat prim ul voCum aC cărţii saCe, Istoria filozofiei noi. CoCaSorarea sa cu
revistele şi-ap u s amprenta p e stiCuCpuSCicaţiiCor saCe din aceCe vremuri (aforismeCe umoristico-
fiCosofice Scriitorul şi omuC).
(După ce s-a căsătorit, s-a sta6iCit în CocaCitatea (Bruchherg, unde soţia sa deţinea ofaS rică
de porţelan, Cocuind acoCo timp de 25 de ani. (După fadm entarea faSricii, s-a sta6iCit în
JCiiremSerg, unde a trăit în condiţii de sărăcie până Ca sfârşituC vieţii saCe.
 Feuerbach îşi denumeşte filo z o fia „a viitorului” şi examinează raţiunea umană în calitate
de subiect real, un produs a l naturii. Una dintre lucrările sale se intitulează chiar Principiile
de bază ale filozofiei viitorului. A lte lucrări cunoscute ale f il o z o f ului sunt Critica filosofici lui
Hegel, ‘Esenţa creştinismului, ‘tezele preliminare ale reformei filozofiei.

❖ în petalele florilor care se ofilesc repede e m ai multă viaţă decât în

greutatea m ilenară a construcţiilor de granit.

❖ într-o stare exaltată, oam enii sunt capabili să facă ceea ce înainte le era
cu neputinţă. Pasiunile fac miracole, şi anume acţiuni care, într-o stare
obişnuită, impasibilă, sunt peste puterile organelor.

❖ Credinţa în nem urire nu indică nim ic altceva decât adevărul şi faptul că

omul, pierzându-şi existenţa corporală, nu-şi pierde şi existenţa spirituală
în memoria şi inim ile oam enilor vii.

❖ Voinţa este o tendinţă spre fericire.

❖ Fiecare zeu este o fiinţă creată de imaginaţie, o im agine creată după chipul
omului, dar chip pe care omul îl plasează în afara sa şi îl prezintă ca o
fiinţă independentă.

❖ Acolo unde morala se bazează pe teologie, iar dreptul pe deciziile lui

Dumnezeu, acolo se pot justifica şi fundamenta cele mai imorale, nedrepte
şi ruşinoase lucruri.

❖ Acolo unde încep ochii şi mâinile, acolo se term ină zeii.

❖ Acolo unde nu există spaţiu suficient pentru m anifestarea unei capacităţii,

acolo nu există nici respectiva capacitate.

❖ Acolo unde nu există aspiraţie spre fericire, nu există nici aspiraţie.

❖ Aspiraţia spre fericire este aspiraţia tuturor aspiraţiilor.

❖ Dogma nu este nim ic altceva decât o interdicţie directă de a gândi.

❖ Dorinţa
/ este nevoia ca ceva ce nu există,' să existe.
❖ Există nu doar egoism unic sau individual, ci şi egoism social, un egoism
fam ilial, corporativ, obştesc, patriotic.

❖ Omul realizează prea târziu cele m ai simple adevăruri.

❖ Care sunt semnele distinctive ale adevăratei omenii din om? Raţiunea,
voinţa şi inima. Omul perfect are forţa de a gândi, puterea de voinţă şi
puterea de a simţi. Puterea de a gândi este lumina cunoaşterii, puterea
voinţei este energia naturii, puterea sentimentelor este dragostea.

❖ Existenţa lipsita de nevoi este o existenţă inutilă.

❖ Numai cel care iubeşte ceva are însemnătate. Să fii o nulitate şi să nu

iubeşti nim ic e unul şi acelaşi lucru.
❖ Iubirea de ştiinţă este iubire de adevăr, de aceea, onestitatea este virtutea
principală a omului de ştiinţă.

❖ Lumea este mizerabilă numai pentru un om m izerabil, lumea este goală

numai pentru un om gol.

❖ Conştiinţa m ea nu este altceva decât „Eul" meu care se pune în locul unui
„Tu" jignit.

❖ în realitate, toţi oam enii sunt atei: ei îşi neagă credinţa prin propriile lor
fapte, prin propriul lor comportament.

❖ Scriitorii adevăraţi sunt conştiinţa omenirii.

❖ Calităţile adevărate ale omului se descoperă numai atunci când trebuie să

le arate şi să le dovedească în practică.

❖ Idealul nostru nu este o fiinţă abstractă, sterilă, lipsită de materialitate,

idealul nostru este o personalitate integrală, real multilaterală, desăvârşită,
educată.

❖ Comunicarea înnobilează şi înalţă pe om; în societate, acesta se comportă

involuntar şi fără să se prefacă, altfel decât în singurătate.

❖ Obligaţiile faţă de sine au sens şi valoare morală doar atunci când acestea
sunt văzute ca responsabilităţi faţă de alţii - faţă de fam ilia mea, faţă de
comunitatea mea, faţă de poporul meu, faţă de patria mea.

❖ Principiile vieţii sunt şi principii ale moralei. Acolo unde, din pricina
foamei, a sărăciei, nu ai niciun material în organism, acolo nu există nici
principii şi nici material pentru morală, nici în capul tău, nici în inim a ta
şi nici în sentimentele tale.

❖ Prim a ta obligaţie este să fii fericit. Dacă eşti fericit, atunci îi vei face fericiţi
şi pe alţii. Cel fericit vede în jurul său doar pe fericiţi.

❖ Lumea de apoi este doar ecoul acestei lumi.

❖ Ideea unei esenţe a moralei desăvârşite este o idee practică, ce necesită

acţiune, imitaţie şi îm i serveşte ca sursă de neînţelegere cu m ine însum i,
pentru că ea îm i indică ce trebuie să fiu, şi, în acelaşi timp, fără orice
părtinire, îm i arată că nu sunt astfel.

❖ Principiul moralei este fericirea, însă nu o astfel de fericire care se bazează

pe una şi aceeaşi persoană, ci fericirea care se distribuie între diferiţi
indivizi.

❖ Faceţi distincţie între egoismul rău, inum an şi nem ilos şi egoismul bun,
milos, uman; faceţi distincţie între egoismul blând, forţat, care îşi găseşte
satisfacţia în iubirea faţă de alţii, şi egoismul samavolnic, intenţionat, care
îşi găseşte satisfacţia în indiferenţa sau chiar în răutatea directă faţă de
alţii.
/
❖ Religia are nevoie de bezna veşnică a ignoranţei, de sărăcie, de neputinţă
tehnică, de lipsă de cultură.

❖ Religia contrazice morala prin faptul că ea contrazice raţiunea. Bunătatea

este în strânsă legătură cu adevărul. O raţiunea alterată atrage după sine o
inim ă alterată. Cine îşi păcăleşte raţiunea, nu poate avea o inim ă sinceră,
cinstită.

❖ La noi, cu cărţile lucrurile stau la fel ca şi cu oamenii. Deşi cunoaştem mai

mulţi oameni, doar pe unii dintre ei îi alegem să ne fie prieteni şi tovarăşi
ai vieţii noastre intime.

❖ Superstiţia este legată de orice religie: superstiţia, însă, este capabilă de

orice cruzim e şi ştergere a oricărei urme de omenie.

❖ Conştiinţa îşi are originea în cunoaştere sau este legată de cunoaştere,

dar aceasta nu înseam nă cunoaşterea în general, ci o porţiune sau tip de
cunoaştere, şi anume acea cunoaştere care se referă la comportamentul
nostru moral şi la dispoziţiile şi acţiunile noastre cele bune sau cele rele.

❖ Conştiinţa ne prezintă lucrurile diferit de cum par a fi acestea; ea este un

microscop care le m ăreşte pentru a le face precise şi vizibile sentimentelor
noastre slabe. Ea este m etafizica inimii.

❖ Conştiinţa este semnul distinctiv al unei fiinţe perfecte.

❖ Acolo unde nu există nicio distincţie între fericire şi nefericire, între

bucurie şi tristeţe, nu există nicio distincţie între bine şi rău.

❖ Binele este o afirmaţie, răul este negarea aspiraţiei către fericire.

❖ Acolo unde nu m ai există dorinţă,

/ ' nu mai există nici omul.
❖ Numai soţul şi soţia îm preună formează realitatea umană; soţul şi soţia
îm preună reprezintă existenţa neamului, pentru că unirea lor este sursa
mulţimii, izvorul apariţiei altor oameni.

❖ Acela care-1 iubeşte pe Dum nezeu nu-1 m ai poate iubi pe un om, fiindcă a
pierdut înţelegerea a ceea ce este omenesc, şi invers, acela care-1 iubeşte un
om, cu adevărat şi din toată inim a, nu-1 mai poate iubi pe Dumnezeu.

❖ Este vanitos doar acela care îşi admiră propria frumuseţe, în locul
frum useţii umane în general.

❖ Binele şi moralitatea sunt unul şi acelaşi lucru. Bun, însă, este doar acela
care este bun cu alţii.
/
❖ In religie, omul are ochi pentru a nu vedea, pentru a rămâne orb;el are
raţiune pentru a nu gândi, pentru a răm âne prost.

❖ Omul este începutul, mijlocul şi sfârşitul religiei.

❖ Omul are încredere în forţele sale doar atunci când obţine ceea ce-şi
doreşte.
❖ Natura umană se m anifestă doar în comunicare, în comuniunea omului
cu un alt om, în comuniunea care se bazează pe realitatea distincţiei între
/ / • « / /
„eu şi „tu

❖ Cu cât este m ai lim itat orizontul unei persoane, cu cât mai puţin cunoaşte
aceasta istoria, natura şi filozofia, cu atât m ai sincer este ataşată de
religie.

❖ O conştiinţă curată nu este altceva decât bucuria provocată de o altă

persoană; o conştiinţă încărcată nu este altceva decât suferinţa şi durerea
provocată de o altă persoană.

❖ Pentru a-1 cunoaşte pe om, trebuie să-l iubeşti.

❖ Umorul poartă sufletul pe deasupra unei prăpăstii şi-l învaţă să se joace

cu durerea sa.

Mihail Lermontov
( 1 8 1 4 -1 8 4 1 )
Loet, prozator şi dramaturg rus.
S-a născut [a Moscova, într-ofam iâe nobilă. Copilăria şi-a petrecut-o în Tar hani, [a moşia
Sunicii saCe, în gubernia Lenza. <Din 1828, Lermontov a studiat Ca un pension pentru no6iCi
din cadruC 'Universităţii din ‘M oscova, apoi îşi continuă aici studiiCe. După o codziune cu
profesorii, a fo s t nevoit să părăsească universitatea şi a intrat Ca ŞcoaCa de ofiţeri de p a z ă şi
cădeţi de cavaCerie din Letersburg. In 1834, după a6soCvirea şcoCii, a fo s t numit în Regimentul
de husari de gardă.
Una dintre primeCe saCe Cucrări pubCicate a fo s t poemuC Jfaji fiorekj pubCicat fă r ă ştirea
autoruCui, în 1835. In 1837, Lermontov a fo s t efiCat în Caucaz din pricina poeziiCor scrise Ca
moartea Cui Luşhin, poezii pdne de fu r ie Ca adresa cercuriCor conducătoare aCe Rpsiei Cui SCikoCai 1.
LucrăriCe Cui Lermontov, scrise după exil, precum şi comportamentuC său independent, au
provocat ostiCitate f a ţ ă de eC din partea autorităţiCor. Creaţia Cui Lermontov s-a form at sub
influenţa enormă a ideiCor decembriste. în ea s-a ogCindit criza şi căutăriCe mistuitoare de
soCuţii, caracteristice stratuCui progresist şi iubitor de Cibertate aC societăţii ruse de după 1825.
Urmare a unui dueC cufluC trimisuCui fran cez (Barant, Lermontov a fo s t exiCat în Caucaz
pentru a doua oară, în Infanteria lenghinhg. în Cuptă, poetuCa demonstrat un curaj remarcabiC,
dar neîndurătoruC ţar a continuat să-C urmărească: CKihpCai I i-a şters numeCe din CisteCe ceCor
care urmau să f i e decoraţi. Demersurile prietenilor şi rudelor pentru transferarea poetului Ca
{Petersburg nu au avut succes. Chiar şi concediul lui Lermontov a fo s t întrerupt: i s-a ordonat
ca în timp de 48 de ore să se întoarcă Ca regiment. Le drum, Lermontov s-a oprit pentru un
timp oarecare la Leatigors^ f i r i , din cauza unor intrigi secrete ale ofiţerilor de jandarmerie,
a avut o ceartă cu Martinov, care s-a încheiat Ca 15 iulie 1841 cu un duel, în care p oetu l a
fo s t ucis. Boemele Demonul, SVtîţiri, Cântecul negustorului T^faşTU^piJ, multe ale poezii lirice,
romanul Un erou a l timpului nostru, drama în versuri M ascarada au devenit capodopere ale
culturii ruse.

❖ în natură, cauzele opuse adeseori produc acelaşi efect: un cal cade din
picioare şi din cauza statului pe loc, şi din cauza m ersului excesiv.

❖ Multe râuri liniştite încep cu cascade zgomotoase, dar niciunul dintre

ele nu ajunge să se verse în mare. Dar această linişte este adesea un
 sem n al unei m ari puteri, chiar dacă ascunse: plinătatea şi profunzim ea
sentimentelor şi a gândurilor nu permite im pulsuri furioase; sufletul care
suferă şi se desfată se convinge că aşa trebuie să fie, şi el ştie că dacă n-ar
fi furtuni, arşiţa neîncetată a soarelui l-ar usca.

❖ Pe gândurile pline de forţă, ca nişte perle, sunt înşirate cuvintele.

❖ Crede-mă: doar acolo există fericire,

Unde există încredere şi iubire.
Amicii nu întotdeauna ne susţin. /
Bucuriile se uită, iar tristetile rămân.

❖ Gol este omul care e plin de sine însuşi.

❖ Respectul are limite, dragostea - nu.

❖ îndepărtându-ne de condiţionările societăţii şi apropiindu-ne de natură,

devenim involuntar copii: tot ce-am dobândit dispare din suflet, iar el devi­
ne din nou aşa cum a fost odinioară şi cum va fi, probabil, iarăşi cândva.

❖ Mai rău decât moartea nim ic nu se întâmplă, iar moartea n-o poţi ocoli.

❖ Limba şi aurul sunt pumnalul şi otrava noastră.

Jack London
(1 8 7 6 -1 9 1 6 )
Scriitor american.
S-a născut Ca San-Francisco. L a naştere i s-a dat numeCe de John Chainey, dar opt Cuni mai
târziu, cân d mama Cui s-a recăsătorit, a devenit John Cjriffith London. Tinereţea Cui London s-a
petrecut în timpuC depresiunii economice şi a şomajuCui, situaţia financiară afamiCiei devenind
din ce în ce mai precară. Ca adoCescent, a schimbat o muCţime de Cocuri de muncă: a Cucrat Ca o
fa b rică de conserve, (a o centraCă eCectrică, a fo s t un apropiat aC„piraţiCor de stridii” din goCfuC
San Francisco; în 1893, timp de opt Cuni, London vânează f o c i în CarguC mării. După ce s-a
întors, a Cuat parte Ca un concurs Citerar, cu eseuCTaifunul lângă coastele Japoniei, şi a câştigat
premiuCîntâi. In 1894, London a Cuat parte Ca un marş aC muCţimii de şomeri din Washington;
a căCătorit prin SUJ4 şi Canada, a fă cu t închisoare pentru vagabondaj, a fo s t arestat pentru
activitate sociaCistă.
în 1896, a intrat Ca Universitatea din CaCifomia, dar şi-a abandonat studiiCe din cauza
imposibiCităţii de a pCăti tayeCe de şcoCarizare şi a pCecat în JăCashg, cuprins de „febra auruCui”.
CoCorituC şi romantismuC JforduCui, caractereCe puternice, Cupta cu CipsuriCe şi dificuCtăţiCe
sunt principaCeCe motive aCe CucrăriCor (ui London scrise după şederea în JăCashg. în 1902, apar
romanuCFiica zăpezilor şi cartea Oamenii prăpastiei, despre viaţa ceCui mai sărac cartier din
F a st London.
London devine ceCebru, situaţia sa financiară se stabiCizează, se căsătoreşte cu Fdzabeth
CMaddern şi are două fiice. Ca urmare a experienţei din JăCasha, scrie un cicCu de romane şi
nuveCe, precum Chemarea stră6unilor, Copiii îngheţului. Tub Cică Cofţ i l 16. în 1904, apare unuC
dintre romaneCe Cui ceCe mai cunoscute, Lupul de mare, despre căpitanuC WooCfe Larsen. In
aceCaşi an, London pCeacă într-o delegaţie în Coreea. Când s-a întors, a divorţat de soţia sa şi
s-a căsătorit cu fo s ta ei prietenă, Charmaine 'Kittredge.
 în 1907—1909, L on d on face o călătorie p e mare cu iahtul „Snarfi”, construit după propriile
desene.
In următorii şaptesprezece ani, va lansa câte două şi chiar trei cărţi pe an, dintre care
romanul autobiografic M artin LLden, despre un marinar care răzbate până pe culmile cunoaşterii
şi ale fa im ei literare, un tratat autobiografic despre alcoolism, Joh n (Barleycom, un argument
tragic pentru „legea prohibiţiei”, şi romanul Valea funii.
L a 22 noiembrie 1916, London moare la CJlen <Ellen (California) din cauza unei doze letale
de morfină, p e care şi-o administrase f i e pentru a calma durerea cauzată de uremie, f i e pentru a
se sinucide în m od intenţionat. în 1920, a fo s t publicat post-mortem romanul Inimă de treflă.

❖ Alcoolismul - acest produs al barbariei - ţine legată omenirea de trecutul

cărunt şi sălbatic, şi cere acesteia un tribut monstruos, devorând tineretul,
subminând puterile, copleşind energiile, ruinând floarea rasei umane.

❖ Pentru mine este ceva atractiv intr-un om beat, şi, dacă aş fi în conducerea
unei instituţii de învăţământ, aş înfiinţa cu siguranţă o catedră de studiere
a psihologiei beţivilor, cu ore de practică obligatorii.

❖ Dacă vei gândi clar, vei scrie clar, dacă ideea ta este de valoare, atunci şi
eseul va fi de valoare.

❖ Dacă ai pierdut adevărul, ascunzându-1, dacă nu te-ai ridicat şi nu ai

vorbit la o adunare, dacă ai vorbit, dar nu ai spus tot adevărul - ai trădat
adevărul.

❖ Viaţa îi dă întotdeauna omului m ai puţin decât cere el de la ea.

❖ Viaţa este un lucru ciudat. M -am gândit mult, am reflectat mult asupra ei,
dar pe zi ce trece, viaţa mi se pare tot m ai greu de înţeles. De ce avem o
astfel de sete de viaţă? Viaţa este un joc din care omul nu iese câştigător. A
trăi înseam nă a munci din greu şi a suferi, până când bătrâneţea va veni
la alţii pe furiş, şi atunci vom pune m âna pe cenuşa rece a rugurilor răcite.
Este greu de trăit. Copilul se naşte în chinuri, în chinuri îşi dă bătrânul
ultim a suflare, şi toate zilele noastre sunt pline de tristeţe şi de griji. Şi
totuşi, omul merge în braţele deschise ale morţii, fără voie, poticnindu-se,
căzând, privind înapoi, luptând până în ultima clipă. Doar m oartea este
bună. Viaţa ne cauzează suferinţe. Dar noi iubim viaţa şi urâm moartea.
Asta e foarte ciudat!

❖ Scopul adevărat al omului este acela de a trăi, nu de a exista.

❖ Un os aruncat unui câine nu înseam nă milă; m ilă înseam nă osul împărţit

cu un câine, când ţi-e foame nu mai puţin decât lui.

❖ M ai bine să fiu praf şi cenuşă! Mai bine să se stingă flacăra mea într-o
scânteiere orbitoare, decât s-o sugrume mucegaiul!

❖ începutul drumului - un păhărel, m ijlocul - o societate de tovarăşi de beţie,

o băutură uşoară, vreo două păhărele la masă. Sfârşitul - în închisoare
pentru o crim ă în stare de ebrietate, pentru delapidare; intr-un spital
psihiatric, intr-un mormânt, din cauza unei boli uşoare întâmplătoare.
 Mulţi oam enii surmenaţi de munca intelectuală şi muncitori, căzând în
eroare, păşesc pe calea pe care alcoolul îi duce la moarte.

❖ Un beţiv este în stare să facă ce nu ar fi făcut intenţionat dacă nu s-ar fi

îmbătat.

❖ Alcoolul ne întinde întotdeauna m âna, când avem vreun insucces, când

suntem istoviţi...

❖ Mă intim idez când îm i văd limitele umane, care mă împiedică să

acopăr toate aspectele problemei, mai ales când e vorba de problemele
fundamentale ale vieţii.

Henry Wadsworth Longfellow

(1 8 0 7 -1 8 8 2 )
Scriitor, poet romantic american.
Fiu de avocat. După absolvirea colegiului (Boudoyn, şi-a continuat studiile în Furopa
(1826—1829); profesor de literatură Ca Universitatea din FCarvard (1836—1854). în 1820 pubCicâ
primele poezii. De Ca sfârşitul anilor 30, apar următoarele culegeri de poezii: 'Voci nocturne,
(Pisări călătoare etc. Un rol important în viaţa culturală americană C-aujucat traducerile sale din
opereCe de poeţi europeni. JA tradus în limba engleză Divina Comedie de Dante. JA scris romanele
Jdyperion, %avanagh, cartea de note de călătorie Teste ocean.
Indreptându-şi privirea către trecutul ţării sale, Longfellow a încercat să creeze opere epice
despre viaţa primilor colonişti în JAmerica, a introdus hexametrul în poezia americană (poemele
Fvangeline, (Peţituf fui Siiles Standish). De baza legendelor poporului indian, luând drept
exemplu literar epopeea naţională a Finlandei, %alevala, a scris Cântecul lui Jfiaw atfia, care
i-a adus un renume mondial.
Savant-filolog, cunoscător de literatură şi folclor, traducător, Longfellow a publicat ediţia
de 31 de volume (Poemele locurilor, consacrată descrierii naturii în poezia universala.

❖ în caracter, în maniere, în stil, în orice, cea mai frum oasă este simpli­
tatea.

❖ Fermitatea cea m ai m are este cea m ai m are milă.

❖ Indiferent cât de crudă ar fi soarta cu un om, indiferent cât de abandonat

şi singuratic ar fi acesta, întotdeauna se va găsi o inimă, chiar dacă
necunoscută lui, deschisă pentru a răspunde chem ării inim ii acestuia.

❖ Când natura lasă o deficienţă în m intea cuiva, aplică, de obicei, peste ea

un strat gros de automulţumire.

❖ Dragostea se oferă pe sine în dar; e imposibil s-o cumperi.

❖ Tinerii pot muri, bătrânii sunt obligaţi.

❖ Muzica este lim bajul universal al omenirii.

❖ Ne judecăm pe noi înşine după capacitatea de a săvârşi, în timp ce alţii ne

judecă după ceea ce deja am realizat.
❖ Nu spune despre dragoste că e irosită în zadar! Dragostea nu dispare
niciodată în zadar; chiar dacă ea nu a îmbogăţit inim a celuilalt, apele
dragostei, întorcându-se la izvorul lor, îl vor umple, asemenea ploii, de
prospeţime şi răcoare.

❖ Nu te uita la trecut cu nostalgie. Acesta nu se va m ai întoarce. Ocupă-te

în chip înţelept de prezentul tău. El e al tău. Mergi înainte, spre viitorul
incert, fără teamă şi cu inim a curajoasă.

❖ Bătrâneţea păstrează posibilităţile la fel ca tinereţea, numai că în alte

haine.

Thomas Babington Macaulay

(1 8 0 0 -1 8 5 9 )
ţEseist, istoric şi om de stat englez.
S-a născut la 25 octombrie 1800, în Rpthley Temple, Leicestershire. T atăl său, Zacâary
Macaulay, era un om de afaceri, un adversar a l sclaviei şi editor a l „Observatorului creştin”.
Macaulay a primit o educaţie la două mici şcoli particulare. J l absolvit Trinity College a l
Universităţii din Cambridge, unde a câştigat premii literare pentru poeziile Pompei (1819) şi
Seara (1821); în 1824, a devenit membru a l Conciliului Trinity College şi a început să câştige
300 de lire pe an, un salariu care era binevenit, după falim en tu l întreprinderii tatălui său.
Admis în avocatură, fă r ă să practice ca avocat, a început să scrie în revistele literare şi îi
susţinea pe aboliţionişti. în 1830, a fo s t ales în (parlamentul Regatului Unit din orăşelul Calne.
D atorită fo r ţe i şi elocvenţei discursurilor sale, a câştigat admiraţia tuturor şi a devenit una
dinfigurile-cheie ale partidului Whig. A fo s t secretar a l Consiliului de Supraveghere a l Indiei,
şi parlamentar p e listele Whig din Leeds.
In decembrie 1833, a fo s t numit membru a l Consiliului Suprem a l viceregelui Indiei, cu
un salariu de 10 000 lire sterline p e an. L a întoarcerea la Londra, Macaulay a fo s t ales în
{Parlamentul din Ldinburgh în 1839. A demisionat în 1856, iar anul următor a primit titlul de
baron Rpthley.
Pe parcursul vieţii sale, Macauley a fo s t atras tot mai mult de munca literară. In 1838,
începe să lucreze la Istoria JAngtiei şi continuă să scrie pentru „Ldinburgh Review ”, unde
publică 27 dintre eseurile sale. Cântece din Roma antică, şi Tseuri critice şi istorice au avut un
succes extraordinar, la f e l şi primele două volume din Istoria fiig d ei, lansate în 1848.
în 1849, Macaulay a fo s t ales rector a l Universităţii din Cjlasgcnv. în 1854, a publicat o
culegere, Intervenţii, urmată, în curând, de volumele I I I şi IU din Istoria 'Angliei. Uolumul V
a rămas neterminat şi a fo s t publicat post-mortem, în 1861.
Macaulay a murit la Londra, la 28 decembrie 1859.

❖ A naliza nu este treaba poetului. Vocaţia lui e de a reproduce, nu de a

diviza.

❖ O m inte m are şi un munte mare sunt primele care captează şi reflectă

soarele de dimineaţă.
/

❖ în orice epocă, cei m ai vicioşi reprezentanţi ai rasei um ane trebuie căutaţi

printre liderii populari.
❖ în zilele noastre, mulţi politicieni obişnuiesc să vorbească cu aplomb
despre faptul că poporul nu merită libertatea până când nu va învăţa s-o
folosească. Această concluzie face cinste prostului dintr-o poveste veche,
care a decis să nu intre în apă până când nu va învăţa să înoate.

❖ Definiţia corectă a politeţii ar fi: bunăvoinţă în lucrurile mici.

❖ Probabil că nim eni nu poate fi poet, chiar dacă iubeşte poezia, dacă nu e,
măcar în mică măsură, nebun.

❖ Nu se vor găsi, în întreaga lume, nici m ăcar zece oameni ale căror decese
mi-ar putea strica cina, dar există unul sau doi ale căror decese mi-ar
frânge inima.

❖ în flota lui Charles al II-lea au fost gentlemeni şi m arinari, dar m arinarii

nu erau gentlemeni, iar gentlemenii nu erau m arinari.

❖ Recompensa şi pedeapsa domină orice în lume. Orice, cu excepţia

inim ii.

❖ Fiecare tiran este atât de interesat ca numai el însuşi să-şi poată jefui
poporul, iar mijloacele prin care se atinge acest scop sunt atât de clare şi
simple, încât, probabil, oamenilor le este mai uşor să trăiască într-o tiranie
dintre cele mai brutale, decât în anarhie.

❖ Religia dominantă nu e niciodată ascetică.

❖ Filozofia antică nu era o cale, ci o moară. Ea consta din întrebări care se

învârteau în cerc, şi din contradicţii care se întorceau la punctul de pornire,
în ea se m anifesta o tensiune enormă şi nu exista niciun progres.

❖ Evreul este ceea ce am făcut noi din el.

❖ Dacă sclavii vor aştepta libertatea până când vor deveni m ai deştepţi, vor
avea mult de aşteptat...

❖ Legea există degeaba pentru cei care nu au nici curaj, nici mijloace pentru
a o apăra.

❖ O faptă bună m ăruntă e mai bună decât cele mai solemne promisiuni de
a face imposibilul.

❖ Cine, aderând la societatea literară educată, aspiră să devină un mare

poet, trebuie să se facă, la început, un copil mic. El trebuie să-şi cearnă
ţesătura sufletului. El trebuie să uite mult din ceea ce, probabil, până în
prezent, era pentru el o temelie a propriei superiorităţi. Talentele sale vor
fi un obstacol pentru el.

❖ Iubirea m ulţim ii se aseamănă cu iubirea acelei vrăjitoare voluptoase din

poveştile arabe, care nu num ai că-şi părăsea am anţii după patruzeci de zile
de tandreţe din partea ei, dar îi m ai şi obliga - prin cele m ai îngrozitoare
pedepse - să-şi ispăşească vina şi să plătească pentru că i-au fost cândva
prea mult pe plac.
❖ Ludovic XIV, mai mult decât oricine altcineva, a demonstrat două dintre
talentele necesare unui rege: să-şi aleagă bine însoţitorii şi să-şi atribuie
partea leului din meritele acestora.

❖ M enirea oglinzii nu e aceea de a desena pe ea.

❖ Violenta
/ este esenţa
/ războiului.
❖ Subordonarea fortată
/ a coloniilor este de obicei m ai costisitoare decât
costă acestea în realitate.

❖ în zilele noastre,' o universitate adevărată este o colecţie

/ de cărţi.
/
❖ Nu este o exagerare când se spune că m arile opere ale lui Shakespeare
ar pierde mai puţin dacă ar fi lipsite de toate aşa-zisele frum useţi, decât
pierd aceste locuri frumoase, atunci când sunt citite separat de întregul
operei. Se poate ca aceasta să fie cea mai m are laudă care se poate aduce
unui dramaturg.

❖ Nu există nimic m ai inutil decât regulile universale.

❖ Nu există nimic mai absurd decât o m axim ă pe o temă generală.

❖ Nimic nu este m ai folositor pentru un popor decât libertatea comerţului -

şi nimic m ai nepopular.

❖ Nu există o putere mai distructivă decât capacitatea de a-i reprezenta pe

oam eni într-un mod amuzant.

❖ Filozofia nouă e o filozofie care nu se odihneşte niciodată, care niciodată

nu ajunge la scop, la perfecţiune. Legea ei este progresul. Zona care ieri
nu era vizibilă, este astăzi locul de acţiune al acesteia, iar ziua de mâine
va fi punctul ei de plecare.

❖ Despre Anglia: democraţia noastră a fost de la bun început aristocratică,

iar aristocraţia
/ noastră a fost cea m ai democrată din lume.
❖ Un acru de teren din M iddlesex este m ai bun decât un principat din
Utopia.

❖ Primele roade culese de un gospodar prost sunt adesea sădite de un

gospodar bun.

❖ Potrivit lui Platon, omul este făcut pentru filozofie, potrivit lui Bacon -
filozofia este făcută pentru om.

❖ Poezia nu are nevoie de un spirit analitic, ci de un spirit credincios.

❖ Guvernanţii nu ar trebui să-i acuze pe oam eni de lipsă de patriotism , ci ar

trebui să facă tot ce depinde de ei pentru ca aceştia să devină patrioţi.

❖ Cauzele unui conflict se multiplică văzând cu ochii.

❖ Un puritan urăşte vânătoarea de urşi nu pentru că acesta provoacă durere

ursului, ci pentru că aceasta face plăcere publicului.
❖ Cei care compară secolul în care le este sortit să trăiască cu secolul de
aur, care există doar în im aginaţia noastră, pot vorbi despre degenerare şi
colaps; dar acela care cunoaşte bine trecutul, nu va fi niciodată descurajat
de acest lucru.

❖ Ceea ce interesează pe toţi, nu interesează pe nimeni.

❖ în război, m ăsura este o prostie de neiertat.

❖ Deştepţii... au privit întotdeauna cu multă suspiciune şi la îngerii, şi la

demonii mulţimii.

❖ O filozofie care îl poate învăţa pe om să fie absolut fericit, chiar când se

confruntă cu dureri insuportabile, este mult mai bună decât acea filozofie,
care alintă durerea... O filozofie care se luptă cu lăcomia este mult mai
bună decât filozofia care elaborează legi pentru protejarea proprietăţii.

❖ Cei vicleni dispreţuiesc cunoaşterea, cei simpli se miră de ea, cei înţelepţi
o folosesc.

❖ Un guvern bun nu este cel care vrea să-i facă pe oam eni fericiţi, ci acela
care ştie cum să facă asta.

❖ Scopul oratoriei nu este adevărul, ci convingerea.

❖ Ceea ce se referă la toată lumea în general, nu se referă la nimeni.

❖ Nu-mi pot închipui o filozofie care să aibă o influenţă mai dăunătoare

asupra moralităţii şi independenţei scriitorilor, decât aceea care îi învaţă să
se hrănească din bunăvoinţa m iniştrilor şi a nobilim ii. Nici o altă filozofie
nu poate atât de bine să-i transform e pe oam enii meniţi de la natură să ne
fie binecuvântare şi podoabă, în ruşinea şi ciuma societăţii.

Vladimir Vladimirovici Maiakovski

(1 8 9 3 -1 9 3 0 )
Poet sovietic rus.
S-a născut în Cjruzia, în satu l (Bagdadi, în fam ilia unui pădurar. Din 1902, a studiat
la gim naziul din Kjitaisi, apoi la Moscova, unde s-a mutat cu fam ilia după moartea tatălui
său. în 1908, a părăsit şcoala, dedicându-se activităţii revoluţionare clandestine. L a vârsta de
cincisprezece ani, s-a înscris in fracţiu n ea 6olşevică a Partidului S ocial Democrat a l Muncii
din Rjisia, unde îndeplinea sarcini de propagandă. A fo s t arestat de trei ori, iar în 1909 a fo s t
închis la închisoarea Putîrskgia. A colo a început să scrie poezii.
Din 1911, a studiat la Şcoala de pictură, sculptură şi arhitectură din Moscova. După ce a
aderat la cu6ofuturism, în anu l 1912, a publicat prima sa poezie, N oaptea, în culegereafuturistă
O pafmă dată gustuiui pu6fic. Tema tragismului existenţei umane în condiţiile capitalismului
străbate scrierile lui Maiahgvshi. din perioada prerevoluţionarâ (poemele N orul cu pantaloni,
T[autul vertebrelor, Războiul şi lumea.) încă de pe atunci, Maiahpvshi tindea să creeze poezia
„pieţelor şi a străzii”, adresată maselor largi. <Elcredea în iminenţa revoluţiei viitoare. P posul
şi poezia lirică, satira zdrobitoare şi posterele de propagandă exprimă varietatea genurilor pe
care şi-a pus pecetea originalitatea lui Maiahgvshi.
 M aialp v sli a influenţat puternic poezia universală. JA murit la Moscova, în 1930, şi a fo s t
înmormântat la CimitirulNovodevici.

❖ Ai putea cânta o nocturnă la un flaut din ţevi de canalizare?

Căci, pentru tine, nu-i atât de im portant
de eşti din bronz,
de inim a îti
/ este o bucată de fier rece.
Noaptea vrei să-ţi ascunzi răsunetul în ceva moale, fem inin.

❖ Dacă stelele se aprind, nu înseam nă asta că cineva are nevoie de ele?

❖ Avem în vene sânge, şi nu apă,

Prin hărm ălaie de arm e păşim,
Pentru ca, murind, să devenim
Corăbii, linii şi alte lucruri de durată.

❖ Războiul este una dintre cele mai m ari blasfem ii îm potriva omului şi a
naturii.
❖ Cu cuie de cuvinte sunt pironit pe hârtie.

❖ Veniţi la mine, oameni,

Şi cei care m-au jignit

îm i sunteţi cei mai dragi şi-apropiaţi.

❖ Nu există o haină m ai frum oasă ca m uşchii de bronz şi prospeţimea

pielii.

❖ Nu e bărbat, ci-un nor în pantaloni.

❖ Urăsc orice fel de mortăciune!

Ador orice fel de viată!

r

❖ O aiureală publicată creează convingerea unor că n-au cum să scrie mai

rău. Aceştia doi, scriind şi fiind citiţi, stârnesc invidia la patru.

❖ Poezia e ca extracţia
/ de radiu.
Un gram extras - un an de muncă.

❖ Storci un singur cuvânt de dragul a

Mii de tone de m inereu verbal.

❖ Cuvântul este com andantul puterii omeneşti.

❖ Un cuvântul gingaş e un m aestru al m inunilor minunate.

❖ Teatrul nu este o oglindă care reflectă, ci o lupă care măreşte.

❖ Cârpăceala este, desigur, întotdeauna lipsită de principii; ea generează o

atitudine indiferentă faţă de subiect, evitându-1 pe cel dificil.
 Heinrich Mann
(1 8 7 1 -1 9 5 0 )
Scriitor german. Frate a l lui Thomas Mann.
S-a născut într-o fam ilie veche din Lüßecß. F iu l c e l mare a l lui Thomas Johann Heinrich
Mann, negustor de grâne, şi a l soţiei acestuia, Ju lia da Silva Bruhns. Fste, de asemenea, fra tele
mai mare a l lui Thomas Mann. După moartea tatălui, văduva Mann s-a mutat împreuna cu
copii la München, ß studiat la Universitatea din (Berlin.
F seu l despre Zola şi romanul D er Undertan i-au câştigat simpatia Weimarului, simpatie
p e care şi-a pierdut-o apoi prin critica la adresa societăţii germane, a sistemului care a dus la
declanşarea (Primului Räzßoi Mondial. în perioada Repußlicii de la Weimar, a fo s t memßru
(din 1926), apoi preşedinte a l secţiei de literatură a ßcadem iei de ß r t e prusace. între 1933 şi
1940, a trăit în emigraţie în Franţa. Din 1936, este preşedinte a l Comitetului Frontului (popular
german, fo n d a t la Paris.
Otomanul său, (Professor Unrat, a fo s t ecranizat cu succes, suß numele îngerul af6 astru. în
acest film , Marlene Dietrich şi-a dat măsura talentului său în rolul actriţei Lola-Lola (după
numele din roman, (Rgsa Fröhlich). împreună cu ß lß ert Finstein, a semnat scrisoarea de protest
către Liga Internaţională a Drepturilor Omului, împotriva uciderii cărturarului croat Milan
Sufflay, în 18fe6ruarie 1931.
ß n tip atizat de regimul nazist, a fo s t oßligat să plece în exil
ß murit sărac în Santa Monica, California.

❖ Dum nezeu ne-a creat oameni, şi noi înşine suntem m ăsura tuturor
lucrurilor, de aceea, este adevărat şi real num ai ceea ce recunoaştem a fi
astfel conform legii noastre înnăscute.

❖ De obicei, oam enii necinstiţi se aruncă să dea sfaturi.

' f

❖ Democraţia este, în esenţa ei, o recunoaştere a faptului că noi, ca societate,

suntem responsabili unul pentru celălalt.

❖ A trăi este m ai im portant decât a te răzbuna, şi acela care acţionează,

priveşte înainte, nu înapoi.

❖ Vocaţia păm ântească a omului e de a fi înţelept şi curajos, liber, proprietar

şi fericit... U m aniştii trebuie să fie neînduplecaţi şi să pună mâna pe arme
mereu când puterile ostile vor să îm piedice vocaţia omului.

❖ Când inim a bate, m intea tace.

❖ Când munca devine o condiţie indispensabilă a existenţei, devine repede

o chestiune de onoare şi un temei moral al societăţii.

❖ Literatura este un fenomen social.

❖ Numai cine crede are dreptul să acţioneze. Ce e monstruos şi imoral se

naşte pe partea cealaltă a m inţii noastre. Aceasta este soarta proştilor...

❖ Oam enii sunt orbi, doar înnebunesc şi nu ştiu nimic; aşa este, de regulă,
întregul neam omenesc. Muritorul, căruia Dum nezeu, ca o excepţie.
 Secolul al XIX-lea

i-a dăruit sănătate m intală, e nevoit să-o ascundă, prin viclenie, faţă de
nebunii violenţi, altfel nu va ajunge prea departe.

❖ Oamenii... nu au învăţat să se respecte pe sine înşişi şi, prin urmare, nici

viata.
/
❖ Ne-am născut să căutăm adevărul, nu să-l posedăm.

❖ Mintea noastră străbate o cale îngustă între abisuri care-1 cheamă şi atrag.

❖ Nimic nu-1 face pe un om atât de m isterios şi incognoscibil, ca fermitatea

lăuntrică.

❖ Negarea dreptului este o ispită căreia spiritul omenesc îi cedează cel mai
uşor.

❖ Cei puternici au dreptul să fie optimişti.

❖ Bătrâneţea e împovărătoare, în special pentru tinerii care au de-a face cu ea.

❖ Doar puternicii îndrăznesc să vă iubească, fiindcă, la drept vorbind, nu-i

încurajaţi deloc.

❖ Ceremoniile solemne nu câştigă prin faptul că se repetă, m ai ales când

omul simte ipocrizia şi ridicolul lor.

❖ Cine... încetează să vadă orbirea şi răutatea omenească, se expune unui

mare pericol.

❖ Moderaţia este necesară, iar îndoielile sunt utile.

r '

❖ Cu cât este m ai bună crâşma, cu atât mai rea este soţia; cu cât m ai rea este
soţia, cu atât mai bună este crâşma.

❖ Ce înseam nă a fi mare? înseam nă a fi modest în slujirea aproapelui, fiind

deasupra lui.

❖ Ce sunt eu pentru tine, aceea vei fi şi tu pentru mine.

❖ Justiţia nu este, desigur, dreptatea. De obicei, ea e socotită chiar o măsură

de precauţie îm potriva dreptăţii adevărate.

Thomas Mann
(1 8 7 5 -1 9 5 5 )
Scriitor german.
S-a născut Ca L iih e c f într-o fam ilie de negustori. Tratele lui mai mare, Tfeinricl, a fo s t
romancier, eseist şi dramaturg renumit. A studiat la L ü b e f i j i la Xtunchen, unde s-a mutat cu
fam ilia în 1891, după moartea tatălui.
D upă o încercare nereuşită de a -şifa c e o carieră în afaceri, Thomas, împreună cu fratele
său, Jfeinrich, au plecat, la mijlocul anilor 90 a i secolului a l XIX-lea, în Italia, unde au stat
timp de doi ani şi jum ătate, unde s-a îndeletnicit cu scrierea primului său roman important,
Casa Buddenôroohj care a devenit un èestseller. Reflecţiile unui apofitic, precum şi o serie de
 scurte eseuri scrise în perioada războiului, reprezintă încercarea unui patriot-conservator de a
ju stifica poziţia ţării sale în viziunea Occidentului democratic. Spre sfârşitul (Primului Război
Mondial, Mann s-a apropiat de poziţiile democraţilor.
După ce a primit Premiul Ho b e l pentru Literatură (1929), şi-a dobândit recunoaşterea în
întreaga Europă şi dincolo de graniţele ei. In 1944, a primit cetăţenie americană şi a decis să
nu se mai întoarcă după război în Cjermania, şi, câţiva ani mai târziu, părăseşte Statele Unite
şi se stabileşte în Elveţia.
Ultimii ani ai vieţii i-a u fo st marcaţi de succese literare. Cu câteva zile înainte de moarte,
care a survenit la 12 august 1955, i s-a acordat ordinul cel mai înalt din germania, Pentru
merite. Cele mai cunoscute scrieri ale lui Tbomas Mann sunt (Muntele magic (1924), ©octor
Taust (1947), nuvela (Moarte fa Veneţia (1913).

❖ Ţine socoteala fiecărei zile, ţine cont de fiecare m inut pierdut!

❖ Timpul este singurul lucru cu privire la care lăcomia este lăudabilă.

❖ Privirea artistului la fenomenele vieţii interioare şi exterioare se deosebeşte

de cea obişnuită: artistul este mai rece şi m ai pasionat.

❖ în numele binelui şi al iubirii, omul nu trebuie să perm ită morţii să pună

stăpânire pe gândurile lui.

❖ Timpul e un cadou preţios, care ne e dat să devenim, în interiorul lui, mai

inteligenţi, mai buni, m ai maturi, mai desăvârşiţi.

❖ Războiul e doar o evadare fricoasă din problemele timpului paşnic.

❖ Două războaie mondiale care au favorizat barbaria şi lăcomia au redus

foarte m ult nivelul general intelectual şi moral...

❖ Păzeşte-ţi timpul! Păzeşte orice oră, orice minut. Nesupravegheat, timpul

va fugi ca o şopârlă. Umple cu lumină orice clipă printr-o faptă cinstită,
vrednică! Dă-i greutate, valoare, lumină.

❖ Frica noastră e o sursă de curaj pentru duşmanii noştri.

❖ Eu cred mai puţin în efectul credinţei, decât în cel al bunătăţii, care poate
există uşor şi fără credinţă, şi poate fi chiar un produs al îndoielii.

❖ Nim ic nu este mai neigienic decât viaţa.

❖ O holdă mănoasă, o putere şi o m are oportunitate - acesta este timpul, şi

cine vrea să facă ceva trebuie să se străduiască să-şi umple tim pul în mod
conştiincios.

❖ Pe poet nu-1 face darul ficţiunii creative, ci darul inspiraţiei.

❖ Scriitorul e un om căruia îi e mai greu să scrie decât celorlalţi.

❖ Talentul este abilitatea de a-ţi găsi propriul destin.

❖ Un om este tânăr sau bătrân în funcţie de cum se simte el însuşi.

❖ Om ul e slab: când e aplaudat, ceva creşte în el şi se extinde, iar din cauza
liniştii reci se comprimă.

❖ Omul e un mister,' iar la temelia umanităţii

/ stă mereu adm irarea acestui
mister.

Karl Marx
(1 8 1 8 -1 8 8 3 )
Cel mai semnificativ dintre gânditorii socialişti, creatorul sistemului de gândire numit marxism.
"Karl Neinrich M arx s-a născut la 5 mai 1818, într-o fam ilie de nivel mijlociu din oraşul
german Trier (Prusia renană). Strămoşii lui p e linie maternă şi paternă au fo s t rabini. T atăl
său, un raţionalist tipic, a fo s t de acord cu Sotezul lui 'Rari într-o 6iserică evanghelistă, pentru
a nu-şi pierde postul.
L a şaptesprezece ani, Opri M arx a intrat la Pacultatea de Drept a Universităţii din Bonn.
Un an mai târziu, ta tă l lui l-a trimis la Universitatea din Berlin, mai prestigioasă, unde a
studiat timp de patru ani. In Berlin, e l a renunţat la convingerile romantice, fiin d influenţat
de filosofia lui N egel şi, mai târziu, de cea a lui Peuerhach. A susţinut o teză de doctorat pe
tema diferenţei dintre filosofia naturală la Democrit şi Tipicar.
In 1839, s-a ocupat de jurnalistică şi a cola6orat la „Cjazeta renană” din Koln. L a scurt
timp, M arya devenit editor a l ziarului, care, însă, în mai 1843, a fo s t închis de către autorităţi,
ceea ce l-a fă c u t p e M arx să treacă de la politică la studierea economiei şi, mai târziu, a
socialismului.
în vara anului 1843 s-a căsătorit cu Jenny von Westphalen, cu care a trăit toată viaţa,
avân d şase copii (până la vârsta adultă au supravieţuit trei fiice). Negăsindu-şi de lucru în
(jermania, a decis să emigreze la Paris. P arisul a fo s t locul id eal pentru un socialist începător.
In tim pul verii, a scris câteva lucrări, cunoscute suS titlul Manuscrisele economico-filozofice
din 1844. în luna septemSrie a aceluiaşi an, M arx l-a cunoscut pe Lngels, care, datorită tatălui
său, copartener la o firm ă de confecţii textile din Manchester, îi fu rn iz a lui M arx cunoştinţele
practice despre industria capitalistă şi îi oferea sprijin fin an ciar continuu.
După ce a fo s t expulzat din Paris, în toamna anului 1844, M arx a petrecut trei ani la
Bruxelles şi, împreună cu Lngels, a scris Sfânta Tatmfie şi tratatulIdeologia germană. In 1847,
la Bruxelles, a apărut lucrarea critică a lui M arx la adresa lui Proudhon, M izeria filosofiei. In
1847, în timpul unei călătorii în Anglia, s-a întâlnit cu conducătorii Ligii celor drepţi, un grup
semilegal, form at în cea mai mare parte, din imigranţi-meşteşugarigermani, şi a devenit memhru
a l acestei organizaţii, p e haza căreia a fo s t fo n d a tă Uniunea Internaţională a comuniştilor.
C el d e-a l doilea Congres a l acesteia a solicitat lui M arx şi lui TLngels să elaSoreze un program
a l Uniunii.
Imediat ce M anifestul Partidului Comunist a fo s t elahorat, au şi început revoluţiile din
Pranţa, Italia şi Austria. M arx a fo s t expulzat din Belgia şi s-a întors la Paris, la invitaţia
guvernului provizoriu liberal D upă eşecul revoluţiei, M arx a plecat la Roln şi a desfăşurat o
activitate jurnalistică intensă la „Noua g azetă renană”. D upă înfrângerea revoluţiei, M arx a
fo s t trimis în judecată şi apoi expulzat din germania. S-a întors la Paris, dar în iulie 1849,
a fo s t din nou expulzat şi în august s-a deplasat în Anglia. L a sosirea la Londra, M arx s-a
alăturat Ligii comuniştilor şi şi-a reluat activitatea jurnalistică. In 1864, a început să lucreze
pentru A sociaţia Internaţională a Muncitorilor (cunoscută sub numele de Prima Internaţională).
După reprimarea sângeroasă a Comunei din Paris, M arx a scris pam fletul RăzSoiul civil din
Pranţa, publicat la Londra. Dezbinarea din cadrul Internaţionalei dintre adepţii lui M arx şi
anarhiştii în fru n te cu M. Pahunin a condus Ca sCăSirea organizaţiei după mutarea sediului la
H ew -’Y o rfşi apoi Ca autodizolvarea ei, în 1876.
Ultimii zece ani a i vieţii sale, M a rţ nu şi-a mai fă c u t griji pentru traiul zilnic. O parte
din afacerile cu confecţii din SumSac din Manchester, p e care i-a vândut-o Engels, i-a asigurat
lui M a rţ un trai decent. Cu toate acestea, după accidentul cerebral pe care M a rţ l-a suferit
în 1873, capacităţile sale creatoare au scăzut. JA continuat însă să lucreze să noua ediţie a
CapitaCuCui şi urmărea cu atenţie dezvoltarea social-democraţiei germane. In această perioadă,
a fo s t scrisă lucrarea Critica Programului de Ca Qotha.
M oartea soţiei sale şi a fiic e i mai mari i-a alungat orice dorinţă de viaţă. L a 14 martie
1883, M arx a murit la Londra.

❖ Fără lim itarea sferei de activitate, în niciun domeniu nu se poate face

nim ic remarcabil. Datoria absolută a unui legislator e să nu transforme
într-o crim ă ceea ce are un caracter de abatere, şi chiar şi atunci doar în
funcţie de circum stanţe. El trebuie să corecteze cu omenie toate acestea ca
pe o problemă socială, fiindcă ar fi o nedreptate extremă să sancţioneze
aceste infracţiuni ca pe nişte crim e antisociale.

❖ Bogăţia, dacă e privită din punct de vedere material, constă doar într-o
varietate de necesităţi. t

❖ Un om bogat e în acelaşi timp un om care are nevoie de plinătatea

m anifestărilor umane ale vieţii, un om în care propria lui realizare apare
ca o necesitate lăuntrică, asemenea unei nevoi.

❖ A fi sclav sau a fi cetătean

/ - sunt definiţii
/ sociale,' relaţia
/ unui om A fată
/ de
un om B. Un om A ca atare nu este un sclav. El este un sclav în societate
şi prin societate.

❖ A fi sensibil înseam nă a suferi.

❖ în realitate, „rolul social-educativ" al statului stă în existenta lui raţională

' " t t

şi socială.

❖ în ştiinţă, nu există un drum lat, şi la înălţim ile strălucitoare ale ştiinţei

poate să ajungă num ai acela care, netemându-se de oboseală, se avântă pe
cărările ei pietroase.

❖ în atitudinea faţă de femeie, privită ca victim ă şi servitoare a voluptăţii

publice, se exprim ă acea degradare infinită în care omul se găseşte cu
privire la sine însuşi.

❖ în politică, pentru atingerea unui anumit scop, se poate încheia un pact

chiar şi cu diavolul însuşi - trebuie doar să fii sigur că tu îl vei păcăli pe
diavol, şi nu el pe tine.

❖ în timpul luptei cu adevărul, greşeala se autodemască.

❖ Devalorizarea lumii omului creşte în proporţie directă cu creşterea

preţurilor în lumea materială.
❖ în deşertăciunea lumii, prietenia e singurul lucru care e im portant în
viaţa personală.

❖ Adultul nu poate redeveni, fără să cadă în copilărie. Dar oare nu se bucură

el de naivitatea copilului şi nu trebuie să tindă să reproducă adevărul
inerent copilului la un nivel mai ridicat?

❖ Im aginaţia este un m are dar, prin contribuţia sa la dezvoltarea om enirii.

❖ Educatorul însuşi trebuie educat.

❖ Mai târziu, ştiinţele naturale vor include ştiinţa despre om în aceeaşi

m ăsură în care ştiinţa omului va include ştiinţele naturale: ambele vor fi
o singură ştiinţă.

❖ Despărţirea temporară e utilă, fiindcă o comuniune continuă are un aer

de uniformitate.

❖ Timpul este o întindere pentru dezvoltarea aptitudinilor.

❖ Timpul a servit dragostei mele în acelaşi scop în care soarele şi ploaia

servesc unei plante - pentru creşterea acesteia în ea sunt concentrate toată
energia mea spirituală şi toată puterea sentimentelor mele. Mă simt din
nou om în deplinul sens al cuvântului, pentru că simt o m are pasiune.

❖ Orice fire cu adevărat puternică, de îndată ce calcă pe calea revoluţionară,

îşi află forţe noi chiar şi în înfrângeri.

❖ Modestia universală a spiritului este raţiunea, acea independenţă

universală a gândirii, care se referă la orice lucru în conformitate cu
esenţa însăşi a acelui lucru.

❖ M anifestarea deplină a unui individ nu va mai reprezenta un ideal, o

vocaţie şi aşa mai departe, doar atunci când impactul lumii exterioare
care contribuie la dezvoltarea efectivă a aptitudinilor individului, va fi
luat sub controlul indivizilor înşişi.

❖ Fiecare naţiune poate şi trebuie să înveţe de la altele.

❖ Orice economisire se reduce, în cele din urmă, la econom isirea timpului.

❖ Orice emancipare constă în faptul că ea redă omului lumea, redă omului

relaţiile
/ interumane.

❖ Oricărei forme sociale de proprietate îi corespunde o morală proprie.

❖ A vorbi despre „justiţie naturală" este un nonsens.

❖ Statul îşi educă membrii prin faptul că îi face membri ai statului, prin
faptul că transform ă scopurile private în generale, instinctul grosolan, în
înclinaţii morale, independenţa naturală, în libertate spirituală.

❖ Un om grosolan, prost educat e gata să considere pe un trecător oarecare

drept creatura cea m ai rea şi josnică de pe păm ânt doar pentru că acela
 l-a călcat pe bătătură. El face din bătăturile sale o m ăsură de evaluare a
faptelor omeneşti.

> Pentru socialist, întreaga aşa-numită istorie universală nu e decât naşterea

omului prin munca omului.

i* Pentru a se putea folosi de lucruri, omul trebuie să fie un om de cultură.

❖ Demnitatea e ceea ce îl înalţă pe om cel m ai mult, ce-i conferă nobleţe

supremă activităţii şi tuturor aspiraţiilor sale.

❖ Cei din tim puri străvechi ziceau: trebuie să aspiri la câştigarea de bunuri
lumeşti ca să-ţi ajuţi prietenii la nevoie. Ce înţelepciune profund omenească
conţin aceste cuvinte!

❖ Dacă nu ar fi considerată căsătoria drept temelia familiei, ea nu ar fi

subiect de legislaţie, cum e, de exemplu, prietenia.

❖ Dacă legislaţia nu poate decreta moralitatea, cu atât mai puţin poate

declara imoralitatea drept legală.

❖ Atunci când construirea tim purilor viitoare nu e treaba noastră, ştim mai
bine ce trebuie să facem în prezent.

❖ Dacă circum stanţele în care trăieşte un individ îi fac accesibilă doar

dezvoltarea unilaterală a unei calităti/ anume în detrim entul tuturor
celorlalte, acest individ nu poate depăşi o dezvoltare unilaterală. Nicio
predică morală nu va ajuta în acest caz.

❖ Dacă interesul înţeles corect constituie principiul întregii moralităţi,

trebuie, aşadar, să depunem eforturi ca interesul privat al unui individ să
coincidă cu interesele omeneşti universale.

❖ Dacă modestia este o trăsătură caracteristică a cercetării, aceasta e mai

degrabă un sem n al fricii de adevăr decât al fricii de minciună.

❖ Dacă iubeşti fără reciprocitate, cu alte cuvinte, dacă dragostea ta nu naşte

o dragoste împărtăşită, dacă viaţa ta de om iubitor nu te face pe tine însuţi
iubit, atunci dragostea ta este lipsită de putere, şi este o nefericire.

❖ Dacă vrei să adm iri arta, trebuie să fii o persoană educată din punct de
vedere artistic.

❖ Dacă vrei să influenţezi pe ceilalţi, trebuie să fii o persoană care stimulează

cu adevărat şi încurajează pe alţii să meargă înainte.

❖ Dacă un caracter uman este creat de anum ite condiţii, trebuie, prin
urmare, să facem aceste condiţii mai umane.

❖ Dacă omul lucrează doar pentru el însuşi, el poate deveni, probabil, un

savant renumit, un m are înţelept, un poet excelent, dar niciodată nu poate
deveni un om cu adevărat desăvârşit şi mare.
❖ Brutalitatea este caracteristică legilor dictate din laşitate, fiindcă laşitatea
poate fi energică, doar dacă e brutală.

❖ Legile care pedepsesc pentru principii au drept temelie o lipsă de

principialitate, o privire imorală, grosolană, asupra statului. Acestea sunt
un strigăt involuntar al conştiinţei vinovate.

❖ Ideile nu pot realiza nimic. Pentru realizarea unor idei e nevoie de oameni
care trebuie să depună un efort practic.

❖ Ideile de care m intea noastră ne înlănţuie conştiinţa sunt legături de care

e imposibil să scapi fără a-ţi frânge inima, acestea sunt demonii pe care
omul îi poate birui doar cedând.

❖ Anume ipocrizia se ascunde în spatele lui Dumnezeu, necrezând nici în

realitatea Lui, nici în puterea binelui; anume egoismul pune m ântuirea
personală m ai presus de m ântuirea întregului social.

❖ Cunoaşterea adevărului trebuie să fie în sine adevărată, cunoaşterea

adevărată e un adevăr desfăşurat.

❖ Adevărul e universal, neaparţinându-m i num ai mie. Adevărul mă posedă

pe mine, şi nu eu posed adevărul.

❖ Adevărul este la fel de puţin modest ca şi lumina.

❖ Iubirea adevărată se m anifestă prin discreţie, modestie, chiar şi prin

timiditatea celui îndrăgostit faţă de idolul său, şi nu într-o afişare explicită
a pasiunii şi fam iliarităţii premature.

❖ Comportamentul cu adevărat moral constă tocm ai în scopul de a evita

orice pretext pentru un comportament imoral.

❖ Adevărul nu trebuie căutat în domeniile fantom atice din afara lumii, nu

în afară de timp şi spaţiu, nu într-un oarecare „Dumnezeu", care ar exista
probabil în interiorul lum ii sau în afara ei, ci mult m ai aproape, în chiar
inim a omului.

❖ Istoria se repetă de două ori - m ai întâi ca tragedie, apoi ca farsă.

❖ Vorbesc serios despre ceva amuzant, când îm i închipui că acest ceva e

chiar amuzant.

❖ Fiecare dintre noi se face pe sine însuşi aşa cum apare în ochii celuilalt.

❖ Fiecare pas al unei acţiuni este mai important decât o duzină de

programe.

❖ Fiecare om, în care există un talent asemenea celui al lui Rafael, trebuie
să aibă posibilitatea să se dezvolte neîmpiedicat.

❖ Se pare că pe măsură ce om enirea îşi supune natura, omul devine sclavul

altor oam eni sau sclavul propriei ticăloşii.
❖ Când un sclav devine stăpân pentru o zi, atunci, în această zi, îl domină
în întregim e instinctele brute.

❖ Critica religiei îl eliberează pe om de iluzii pentru ca el să se gândească,

să acţioneze, să-şi construiască realitatea ca un om înţelept.

❖ Este uşor să fii sfânt, când nu vrei să fii uman.

❖ Iubirea părinţilor este cea m ai altruistă.

❖ Lumea nu a fost niciodată nici îndreptată, nici intim idată de pedeapsă.

❖ Munca mea e o m anifestare liberă a vieţii şi, prin urm are, o plăcere de
viată.
/

❖ Moralitatea e „lipsa de putere în acţiune" De fiecare dată când se luptă cu

un viciu oarecare, este învinsă.

❖ Moralitatea se bazează pe autonomia spiritului uman.

❖ Puterea morală este imposibil de creat prin paragrafe de lege.

❖ Trebuie să avertizăm în mod deschis îm potriva acestui tip de prieteni

ipocriţi, care, cu toate că-şi declară acordul în privinţa principiilor, se
îndoiesc de realizarea acestora, fiindcă lumea nu s-a copt încă pentru ei.

❖ Pe un şes plat orice dâmb pare un deal.

❖ Pentru a i se insufla curaj, poporul trebuie făcut să se îngrozească de sine

însuşi.

❖ Pedeapsa nu e decât un mijloc de autoapărare a societăţii împotriva

încălcărilor condiţiilor
/ ei de existentă.
/ M inunată m ai e acea societate
care nu cunoaşte o metodă m ai eficientă de autoapărare decât călăul şi-şi
proclam ă propria brutalitate drept lege veşnică.

❖ O pedeapsă nu trebuie să inspire m ai mult dezgust decât greşeala.

❖ Poporul care înrobeşte un alt popor îşi face lanţuri pentru sine însuşi.

❖ Cel ce se bucură de bogăţie e, în acelaşi timp, şi rob şi stăpân al bogăţiei

sale, e, în acelaşi timp, şi generos şi calic, şi capricios, şi arogant, dedat
fanteziilor sălbatice, delicat, educat, inteligent. El încă nu şi-a simţit bogăţia
ca pe un fel de forţă străină, care stă deasupra lui.

❖ Nu num ai bogăţia omului, dar şi sărăcia lui capătă, în cadrul socialism ului
o semnificaţie umană, şi, prin urmare, socială. Ea e legătura pasivă care 9
face pe om să simtă nevoia celei mai m ari bogăţii - un alt om.

❖ Ignoranţa e o forţă demonică, şi noi ne temem că ea va provoca m ai mulH

tragedii.

❖ Moralitatea independentă ofensează principiile universale ale religiei, im

conceptele speciale ale religiei sunt contrare moralităţii.
 Secolul al XlX-lea

❖ Sentimentele omeneşti trebuie umanizate, trebuie creat un sentiment

omenesc care să corespundă bogăţiei depline a firii omului şi naturii.

❖ Atitudinea directă, naturală şi necesară a unui om faţă de alt om este

atitudinea bărbatului faţă de femeie. Prin urmare, pe baza acestei atitudini
se poate judeca nivelul de cultură generală a omului.

❖ Nu e nim ic mai uşor decât să te bucuri din orice motiv din pricina propriei
desăvârşiri morale; cel mai uşor e să faci asta faţă de cei morţi.

❖ Nu este nim ic mai îngrozitor şi mai umilitor decât să fii sclavul unui
sclav.

❖ Nu există drepturi fără obligaţii, cum nu există obligaţii fără drepturi.

❖ Nimeni nu luptă îm potriva libertăţii, cel mult, omul luptă împotriva

libertăţii
/ celorlalţi.
/
❖ Nimeni nu e obligat să se căsătorească, dar fiecare, după ce s-a căsătorit,
e obligat să respecte legile căsătoriei.

„Educaţia populară cu ajutorul statului" nu are nicio valoare. Dimpotrivă,

statul are nevoie de o educaţie foarte aspră din partea poporului.

❖ Statul moral cere membrilor săi un mod de gândire statal, chiar dacă
aceştia intră în opoziţie cu autoritatea de stat, cu guvernul.
❖ întâm plările îi modelează pe oam eni în aceeaşi măsură în care oam enii
modelează întâmplările.

❖ Societatea e comuniunea esenţială a omului cu natura, învierea adevărată

a naturii, naturalism ul realizat de către om şi um anism ul realizat de către
natură.
❖ Un act de violenţă poate fi eradicat doar printr-un alt act de violenţă.

❖ Experienţa îl face cel mai fericit pe acela care a adus fericire celui mai
mare număr de oameni.

❖ A fi modest în raport cu lipsa de modestie e cea m ai gravă lipsă de

modestie a spiritului.

❖ Disperarea pentru propria m ântuire transform ă slăbiciunile personale în

slăbiciuni ale um anităţii pentru uşurarea propriei conştiinţe.

❖ Prim a premisă a oricărei istorii um ane este, desigur, existenţa indivizilor

vii.

❖ Scriitorul nu se uită la munca sa ca la un mijloc. Munca sa e un scop

în sine; aceasta nu e un mijloc, fie pentru el, fie pentru alţii, anume că
scriitorul îşi sacrifică m uncii mijloacele de existenţă, iar atunci când e
necesar, chiar existenţa sa personală.

❖ Scriitorul trebuie desigur să câştige ca să aibă posibilitatea să existe şi să

scrie, dar în nici un caz el nu trebuie să existe şi să scrie ca să câştige.
❖ Aproape fiecare divorţ înseam nă dizolvarea familiei, şi, fie şi din punct
de vedere strict juridic, situaţia copiilor şi a proprietăţii lor nu poate fi
lăsată la aprecierea arbitrară a părinţilor. Astfel, se ia în considerare numai
voinţa individuală, sau, mai degrabă, samavolnicia soţilor, dar nu se ia în
considerare voinţa căsătoriei, substanţa morală a acestei relaţii.

❖ Mai întâi de toate, trebuie evitată opoziţia dintre „societate" ca abstracţiune

şi individ.

❖ Individul e o fiinţă
/ socială. Prin urmare,' orice m anifestare a vieţii
/ sale -
chiar dacă aceasta nu reprezintă o formă de colectivitate - e o m anifestare
şi o afirm are a vieţii sociale.

❖ Dispreţul de sine e un şarpe care îţi înveninează şi-ţi torturează întruna

inima, sugând sângele dătător de viaţă şi vărsând în ea otrava urii şi a
disperării.

❖ O stafie bântuie prin Europa - stafia comunismului.

❖ A lua drept temei al vieţii una, iar drept temei al ştiinţei alta înseam nă să
perm iţi de la bun început m inciuna.

❖ E dezgustător să fii sub jug, chiar şi în numele libertăţii.

❖ Procesul vieţii
/ umane constă în trecerea diferitelor vârste. Cu toate acestea,'
toate vârstele omului coexistă una cu alta.

❖ Chiar dacă viata moare, m oartea nu trebuie să trăiască.

❖ Oare nu distrug libertatea unei firi, atunci când insist ca ea să fie liberă
într-un mod străin ei?

❖ Revoluţiile
r
sunt locomotivele istoriei.

❖ Religia e un oftat al creaturii asuprite, inim a unei lumi fără inimă, la fel
cum e şi spiritul lipsit de viaţă. Religia este opiumul poporului.

❖ Religia e doar un soare iluzoriu care se m işcă în jurul omului, până când
acesta va începe să se m işte în jurul sinelui.

❖ Religia e conştiinţa de sine şi conştiinţa omului care fie încă nu s-a găsit
pe sine însuşi, fie s-a pierdut din nou.

❖ Nu e vorba să tragem o linie între trecut şi viitor, ci de realizarea gândurilor

din trecut.

❖ Luxul reprezintă antiteza necesităţii naturale.

❖ Oam enii cei mai laşi, incapabili să reziste, devin neîndurători când îşi pot
m anifesta autoritatea absolută părintească.

❖ Libertatea e atât de caracteristică omului, încât chiar şi adversarii ei înţeleg

asta, atunci când luptă îm potriva realizării ei.
❖ Credinţa liberă de orice îndoială în autenticitatea dragostei exprim ate de
cele care iubeşte e pentru persoana iubită o plăcere supremă, e credinţa
ei în sine.

❖ Dezvoltarea liberă a fiecăruia e condiţia pentru o dezvoltare liberă a

tuturor.

❖ Inim a omenească este un lucru uimitor, m ai ales dacă omul îşi poartă
inim a în pungă.

❖ Moartea eroilor este asemenea unui apus de soare.

❖ Conştiinţa depinde de ştiinţă şi de întregul mod de trai alomului. Un

republican are o conştiinţă diferită faţă de cea a unui regalist, un om
înstărit are o conştiinţă diferită faţă de cea a unui sărac, un gânditor
are o conştiinţă diferită faţă de cea a celui care nu este capabil să se
gândească.

❖ „Conştiinţa" celor privilegiaţi este chiar o conştiinţă privilegiată.

❖ Mijlocul de producţie al vieţii materiale determină procesul social, politic

şi spiritual.

❖ Suferinţa, înţeleasă în sens omenesc, este consum area de sine a omului.

❖ Pasiunea este o putere esenţial omenească ce tinde cu vigoare către

obiectul său.

❖ Ruşinea este un fel de mânie, dar îndreptată înlăuntru.

❖ Ruşinea este un fel de revoluţie.

❖ Forma esenţială a spiritului este bucuria, lumina.

❖ Existenţa a ceea ce iubesc cu adevărat o simt ca pe ceva necesar, şi fără

acest lucru existenţa mea nu poate fi deplină, satisfăcută, perfectă.

❖ Există două feluri de curaj: curajul superiorităţii şi curajul m izeriei

intelectuale, care îşi găseşte puterea în poziţia ei oficială, din conştiinţa că
ea foloseşte în luptă o armă privilegiată.

❖ Ceea ce se poate spune despre atitudinea omului faţă de munca proprie,

se poate spune şi despre atitudinea omului faţă de alt om.

❖ Pe acela care a fost fascinat de demonul ambiţiei, m intea nu-1 m ai poate

opri, şi el se aruncă într-acolo încotro îl atrage irezistibil această forţă:
nu el îşi alege locul în societate, ci acesta e determ inat de întâm plare şi
iluzie.

❖ Oare ce vrea mic-burghezul - şi anume: să trăiască şi să se înm ulţească -

nu vrea şi un animal? Sim ţul propriei demnităţi umane, al libertăţii,
trebuie trezite în inim ile acestor oameni. Numai acest simţ care a părăsit
lumea o dată cu grecii, iar în timpul creştinism ului s-a dizolvat în mirajul
 înşelător al împărăţiei cerurilor, poate face iar din societate o comunitate
de oam eni întruniţi în numele scopurilor lor supreme.

❖ Numai într-un colectiv există mijloace pentru fiecare individ, care să-i
ofere posibilitatea de a-şi dezvolta pe deplin aptitudinile, şi, prin urmare,
doar într-un colectiv este posibilă libertatea personală.

❖ Tradiţiie tuturor generaţiilor moarte apasă ca un coşmar pe mintea celor vii.

❖ La intrarea în ştiinţă, ca şi la intrarea în iad, trebuie anunţată o cerinţă:

oam enii care respectă pe sine nu trebuie să aibă o încredere oarbă unul
în celălalt.

❖ Deprim at din cauza grijii, omul sărm an e insensibil chiar şi în faţa unei
privelişti frumoase.

❖ Regatul libertăţii începe într-adevăr doar acolo unde nu mai există muncă
dictată de nevoie şi simţ practic, şi, prin urmare, prin natura lucrurilor,
acest regat se află dincolo de sfera producţiei materiale ca atare.

❖ Scopul pentru care sunt necesare mijloace nedrepte, nu este un scop

drept.

❖ Omul e, în sensul cel m ai literal, nu numai un anim al a cărui trăsătură e

comunicarea, ci şi un anim al care numai fiind în societate se poate ţine
deoparte.

❖ Omul trăieşte cu ajutorul naturii.

❖ Omul e liber nu datorită puterii negative de a evita una sau alta, ci din
cauza puterii pozitive de a-şi m anifesta individualitatea adevărată.

❖ Pe om îl înjoseşte nu ateismul, ci superstiţiile şi idolatria.

❖ Firea umană e astfel concepută încât omul poate atinge perfecţiunea, nu­
mai acţionând pentru desvârşirea contemporanilor săi, pentru binele lor.

❖ Esenţa um ană a naturii există num ai pentru omul social: căci num ai în
societate, natura reprezintă pentru om legătura unui om cu altul.

❖ Cu cât mai mult se dedică omul lui Dum nezeu, cu atât m ai puţin rămâne
în el însuşi.

❖ Seriozitatea excesivă e cea m ai ridicolă, iar modestia excesivă e cea mai

amară ironie.

❖ Ce este boala,7 dacă nu o viată

/ constrânsă în libertatea ei?

❖ Sentim entul subjugat de o necesitate grosolană are doar un sens lim itat

❖ Nu cred deloc că oamenii trebuie să servească drept garanţii împotriva

legilor; dimpotrivă, eu cred că legile trebuie să servească drept garantă
îm potriva oamenilor.

❖ Eu sunt prieten cu foarte puţini, dar îi apreciez mult.

❖ Ştiu doar un singur lucru: eu nu sunt un marxist.

❖ Mi-am jertfit toată averea mea în numele luptei revoluţionare. Eu nu

regret. Dimpotrivă. Dacă aş putea să-mi încep din nou viaţa, aş face
acelaşi lucru.

Guy De Maupassant
(1 8 5 0 -1 8 9 3 )
Scriitor francez.
A studiat la un liceu din Rouen, iar tinereţea şi-a petrecut-o în Normandia. Urmează pentru
puţin timp cursurile liceului Napoleon din Paris, apoi InstitutulEcleziastic din Tvetot.
în 1870, a participat la răz6oiulfranco-prusac. D upă ce a revenit în viaţa civilă, s-a
angajat la D epartam entul Naval, apoi la M inisterul Instrucţiunii Publice. într-o f a z ă iniţială
a creaţiei sale, a fo s t influenţat de Plaubert. A aderat la cenaclul tinerilor scriitori care se
adunau în casa lui Zola din Medan, lângă Paris, iar prima sa povestire scurtă, Bulgăre de
seu a apărut în antologia publicată de acest grup, sub titlul Serile de la Medan, care a inclus,
de asemenea, nuvele de Zola şi de ‘K uysmans. Ulterior, i-au apărut o mulţime de povestiri
în volumele Casa Teiiier, Clair de lune, Surorile Rondoh. Maupassant a mai scris şi câteva
romane: O viaţă, Bel-fimi, Pierre şi Jean, Tare ca moartea. In doar zece ani de actvitate literară
(1880—1890), Maupassant a scris şase romane şi circa trei sute de povestiri.
Din 1884, a început să sufere de tulburări nervoase, obsesiile şi halucinaţii sale servind
drept m aterial pentru romanul Norla, care se apropie stilistic de opera lui Ldgar A lain Poe.
în 1891, încep să se manifeste cu intermitenţă semne mai grave de dezechilibru mintal;
scriitorul are accese de teamă, se crede urmărit, vede fantom e. L ste internat într-o clinică din
Paris, aparţinând doctorului P lanele, unde moare la 6 iulie 1893.

❖ Războiul e un barbarism , când e atacat un vecin paşnic, şi o datorie sfântă,

când îţi aperi patria.

❖ Orice om din autoritatea de stat trebuie să evite războiul la fel cum

căpitanul navei evită un accident.

❖ Viaţa e ca un munte: îl urci încet, îl cobori repede.

❖ Când vine dragostea, sufletul se umple de o fericire cerească. Şi ştii de

ce? Ştii de unde apare acest sentim ent de fericire enormă? Pentru că ne
închipuim că a venit sfârşitul singurătăţii.

❖ Cine nu se respectă pe sine, e nefericit, însă cel care e prea mulţumit de

sine e un prost.

❖ Noi ştim că dragostea este mai puternică decât moartea, dar m ai fragilă
ca sticla.

❖ Nu e nevoie de război, nu e nevoie... Mai bine să muncim, să gândim, să

căutăm. Singura glorie adevărată e gloria muncii. Războiul este destinul
barbarilor.
❖ Un fiu nerecunoscător e m ai rău decât unul străin: e un crim inal, pentru
că fiul nu are dreptul să fie indiferent faţă de mama sa.

❖ Un scriitor poate face doar un singur lucru: să observe cinstit adevărul

vieţii şi să-l înfăţişeze cu talent; toate celelalte sunt tentative neputincioase
ale unor făţarnici bătrâni.
f

❖ Toate religiile fără excepţie sunt ridicole: moralitatea lor e orientată spre
copii, prom isiunile sunt monstruos de egoiste şi de stupide.

❖ Cuvintele de dragoste sunt întotdeauna aceleaşi - totul depinde de cel

care le rosteşte.

❖ Din fericire, căutarea bucuriei e insistentă, de nestârpit, adânc înrădăcinată

în sufletul nostru.

Andre Maurois (Emile Herzog)

(1 8 8 5 -1 9 6 7 )
Diplomat, profesor şi scriitor francez.
JA studiat la un liceu din Rouen. JA lucrat ca administrator la fabrica de textile a părinţilor
săi. JA particpat la Prim ul Război Mondial.
In 1938, devine membru a l JAcademiei Franceze. în perioada celui de-JAl Doilea Război
M ondial a locuit în SVjA. JA participat ca voluntar la războiul JAfricii de N ord în 1946, s-a
reîntors în Franţa.
Prima lucrare publicată este Istoria definitivă a fumii. Printre creaţiile sale se numără-
Iusta6ifităţife sorţii, în cercul fam iliei, ‘M emoriile (publicate în 1970). Maurois este maestrul
biografiilor romanizate, a scris biografiile luiSbelley, (Byron, (Balzac, (feorge Sand, Dumas-tatăf
şi Dumas-fiul, V. PCugo, I.S. Turgheniev.
JA decedat la Paris.

❖ Feriti-vă
/ de amabilitate. Aceasta e o calitate care stimulează atât bărbaţii
/
cât şi femeile să facă mai multe nebunii decât cele m ai rele vicii.

❖ O afacere este o combinaţie între război şi sport.

❖ Căsătoria fără iubire este o prostituţie legală.

❖ Imensa putere a femeilor constă în absenţa lor.

❖ Un scriitor m are trebuie să abordeze toate aspectele existenţei umane.

❖ Dacă vom întrebuinţa prea des gândirea exactă, aceasta îşi pierde puterea.

❖ Im aginaţia scriitorului se naşte din sentimente reale.

❖ Să educi înseam nă să intensifici inteligenţa şi caracterul, înseam nă să

mergi spre culmi.

❖ Tot ce corespunde dorinţelor noastre ni se pare corect. Tot ce ne contrazice

dorinţele ne provoacă furie.
❖ Cadoul ales cu dragoste se cunoaşte îndată după tendinţa de a ghici
gustul adresatului, după originalitatea ideii, după însăşi m aniera de a
oferi cadoul.

❖ Dacă e să căutăm cu atenţie, vom găsi nişte intenţii josnice chiar şi la cei
m ai de laudă dintre oameni.

❖ Femeia plină de viaţă devine refugiu pentru soţul aflat în momente de

cumpănă, însă cea care se plânge în permanenţă se aseamănă unui acoperiş
găurit prin care întotdeauna picură apă. Ea nu adăposteşte, ci irită.

❖ Femeia poate fi o personalitate sau un obiect. Ea e o personalitate dacă

nu depinde de bărbatul pe care îl iubeşte, dacă e stăpână pe opiniile şi
planurile sale, pe corpul şi gândurile sale. Ea e un obiect dacă permite să
te comporţi cu ea ca şi cu un obiect, ea poate fi splendidă şi preţioasă dar
fără voinţă, supusă dorinţelor şi capriciilor stăpânului - ceva asemănător
unei m âncări plăcute care potoleşte foamea.

❖ A rta îm bătrânirii constă în a fi o replică la adresa celor tineri, dar nu un

obstacol, un învăţător, şi nu un rival, înţelegător, şi nu indiferent.

❖ Oricine dintre noi este convins că ceilalţi greşesc când ne judecă, iar noi
nu greşim atunci când îi judecăm pe ceilalţi.

❖ Poţi să înveţi să scrii o carte doar începând să scrii. în acest meşteşug, ca

în oricare altul, după o mică ezitare, se cuvine să te arunci în apă.

❖ Poţi deveni rom ancier sau istoric, însă nu şi dram aturg, căci dram aturgii
se nasc, nu se formează.

❖ Bărbatul este o contradicţie. El este flux şi reflux.

❖ Nu vă străduiţi să transform aţi educaţia intr-un şir de plăceri. Doar efortul

va da puterea necesară minţii.

❖ Nu e destul să fii deştept. E necesar să fii destul de deştept pentru a nu-ţi

permite să devii peste măsură de deştept.

❖ Nu există duşman mai cumplit decât fostul tău prieten.

❖ Nu trebuie să ne pară rău niciodată că un om este cuprins de pasiuni. E

ca şi cum ne-ar părea rău ca e om.

❖ Nimic nu te apropie atât de mult de cineva ca gelozia.

❖ Asemenea moleculelor de gaz care, sub influenţa nenumăratelor lovituri,

îşi schim bă traiectoria m işcării în fiecare clipă, fiinţele umane se
subordonează în perm anenţă evenimentelor întâmplătoare.

❖ Veneraţia se term ină aproape întotdeauna cu ofensarea celui venerat.

❖ Poezia este o emoţie de care îţi aduci am inte în linişte.

❖ Propaganda violenţei este identică cu violenţa însăşi.

❖ Cel mai modest cadou poate bucura doar cu condiţia că resursele celui
care dăruieşte să nu fie, de asemenea, mari. Omul înstărit trebuie să
dăruiască puţin m ai mult decât îi dictează înţelepciunea. Cel care nu dă
prea mult, dă prea puţin.

❖ într-o dispută, cel mai dificil lucru nu e atât să-ţi aperi punctul de vedere
cât să ai despre el o idee exactă.

❖ Cele mai iubite femei au fost acelea pe care iubiţii le vedeau rar.

❖ îm bătrânirea nu e decât un obicei prost, pentru care un om ocupat nu are

destul timp.

❖ Bătrâneţea începe în ziua în care moare curajul.

❖ Bătrâneţea nu îşi uită delicata experienţă şi-i place să dea sfaturi bune,
fiindcă nu poate da exemple rele.

❖ Un bogătaş are alături com eseni şi lingăi, un om puternic are oam eni de
curte, un om de acţiune are tovarăşi care îi sunt şi prieteni.

❖ O căsnicie reuşită este un edificiu ce trebuie reconstruit în fiecare zi.

❖ Eforturile pe care le faci pentru a îndrepta o lipsă de tact îngăduită faţă de

interlocutor sunt m ai chinuitoare pentru el decât lipsa de tact însăşi.

Jawaharlal Nehru
(1 8 8 9 -1 9 6 4 )
U nul dintre liderii mişcării indiene de eliberare naţională, om politic şi de stat indian.
Ţ iu l lui M otilalN ehru. în anii 1905—1912, a studiat la o şcoală aristocratică din Narrou
şi la Universitatea din Cambridge din Marea (Britanie. în această perioadă, s-a fam iliarizat cu
ideile naţionalismului indian.
în anul 1912, se alătură Congresului N aţion al a l Indiei (CNI). în an u l 1921, Nehru a fo st
arestat pentru prima dată pentru agitaţie antiengleză; a stat în închisori mai mult de 10 ani.
Concepţiile radicale ale lui Nehru au contribuit la promovarea sa în poziţia unuia dintre liderii
aripii stângi a CNI.
în 1946, Nehru a participat la conducerea temporară a Indiei în fu n cţia de viceprim-
ministru (prim-ministrul se considera a f i vicerege) şi ministru a l afacerilor externe. Nehru mai
conducea şi activitatea Conferinţei Statelor A siatice de la (Delhi. Din momentul în care India
a devenit independentă (în 1947), Nehru a ocupat p ostu l de prim-ministru şi de ministru a l
afacerilor externe şi a rămas în această poziţie până la moartea sa.
In a n u l1959, disputa privind frontiera dintre India şi China aproape că a dus la un conflict
armat, Nehru ocupând o poziţie ferm ă, preîntâm pinând recurgerea la fo r ţ ă pentru ca India
să-şi apere integritatea teritorială. în acelaşi an, Nehru i-a oferit refugiu lui D alai Lama, după
intrarea trupelor chineze în Tibet. In aprilie 1958, şi-a exprimat dorinţa de a renunţa temporar
la fu n cţiile sale cu scopul de „a-şi aduna gândurile”, renunţând însă la această intenţie şi
rămânând în continuare în p ostu l de prim-ministru.
<Printre cărţile sale se numără: Concepţia istoriei lumii, Autobiografia, Spre fi6ertate şt
Descoperirea Indiei.
Nehru a murit la Ne-w-Delhi, la 27 mai 1964.
❖ Războiul e o negare a adevărului şi a umanităţii. Acesta nu constă doar în
uciderea oamenilor, căci omul moare astfel sau în alt mod, ci în răspândirea
tem einică şi perseverentă a urii şi m inciunii, care, puţin câte puţin, prind
rădăcini în oameni.

❖ Libertatea trebuie judecată după m ăsura libertăţii celor m ai slabi.

❖ Rănile provocate de propria mână se vindecă întotdeauna m ai greu decât

cele provocate de duşman.

❖ Omul care se străduieşte să-şi ascundă slăbiciunile cu fraze pompoase şi

principii nobile, îţi trezeşte involuntar bănuielile.

Friedrich Wilhelm Nietzsche

(1 8 4 4 -1 9 0 0 )
TiCosofgerman.
S-a născut înfam ida unui pastor, în sătucul (Rochen, Cagraniţa dintre (prusia şiSiCezia. (După
a6soCvirea gimnaziuCui, s-a înscris Ca o şcoală profesionala de prestigiu de Cângă Naum6urg -
instituţie de învăţământ inaccesiSiCă copiiCor din famiCii aristocratice. ficolo şi-a scris prima
Cucrare, (Despre muzică, care i-a permis să se numere printre cei mai Suni eCevi. Şi-a continuat
apoi studiiCe Ca Universităţile din (Bonn şi Leipzig. LucrăriCe saCe ştiinţifice studenţeşti erau
atât de interesante prin conţinut şi profunzimea anaCizei, încât atrăgeau atenţia profesoriCor.
(După aSsoCvirea universităţii, i s-a propus fu n cţia de profesor de fiCozofie cCasică Ca Univer­
sitatea din (BaseC L a scurtă vreme, tânăruCui i s-a acordat titCuC de doctor în fiCozofie fă r ă să
susţină vreo teză, doar p e Saza articoCeCor din reviste.
Piindîncă Ca universitate, Nietzsche C-a cunoscut p e compozitoruCgerman Richard Wagner.
(Muzica Cui Wagner îi provoca Cui Nietzsche o impresie puternică, aceeaşi pe care CucrăriCe Cui
N ietzsche i-o provocau Cui 'Wagner. Cu toate că Nietzsche a rămas în istoria cuCturii universaCe
cafiCosof eCînsuşi se credea muzician. Până şi despre CucrăriCe saCe, Nietzsche a scris că acestea
sunt „muzică scrisă întâmpCător nu cu note, ci cu cuvinte". Pasiunea sa pentru muzică a apărut
încă din copiCârie şi a durat întreaga sa viaţă, însă, dorinţa sa arzătoare nu era doar aceea de
a compune şi ascuCta — Nietzsche era muzician intr-un sens muCt mai ampCu aC cuvântuCui:
pentru eC, muzica era sinonimă cu începutuC măreţ aC artei.
In perioada răzSoiuCui franco-prusac din 1870-1871, Nietzsche a reuşit să ohţină postuC
de infirmier de front, însă, imediat Ca sosirea sa p e fr o n t s-a îmhoCnăvit şi a fo s t internat în
spitaC. Nietzsche nu s-a mai restahittt după 6oa(ă şi a fo s t nevoit să renunţe Ca activitatea sa
didactică. Cu cât SoaCa sa de nervi progresa, cu atât mai înverşunat Nietzsche i se opunea, iar
CucrăriCe şi scrieriCe saCe deveneau din ce în ce mai pCine de viaţă. (Deşi suferea din cauza 6oCii,
a scris o carte cu un titCu uimitor, Ştiinţa veselă, urmată apoi de Imnul vieţii. ficeste creaţii au
devenit proCoguCprincipaCei saCe Cucrări, fiş a grăit-a Zarathustra.
In uCtimii nouă ani de viaţă, Nietzsche nu a mai putut Cucra şi şi-a petrecut viaţa într-o
permanentă Cuptă cu SoaCa.
f i murit (a 'Weimar.

❖ Avocaţii delicvenţilor sunt rareori atât de iluştri încât să poată întoarce în

folosul vinovatului tot farm ecul unei fapte îngrozitoare.
❖ Nebunia e rară în rândul indivizilor, dar în cadrul grupurilor, partidelor,
popoarelor, epocilor - este ca o regulă.

❖ Nu este în firea omului să binecuvânteze atunci când este blestemat.

❖ Oam enii se comportă cel m ai incorect cu Dum nezeul lor: nu-i perm it să
greşească.

❖ Burta apare din cauză că omului nu-i e atât de uşor să-şi închipuie că e
Dumnezeu.

❖ Deseori, delicventul nu e la înălţim ea faptei sale - atunci el îi micşorează

im portanţa şi o calomniază.

❖ Uneori, bunătatea înţeapă şi are aspect de răutate.

❖ Credinţa puternică într-un oarecare obiect poate naşte o m inciună nevi­

novată.

❖ Sunt cazuri când noi, psihologii, ne asemuim cailor şi ne cuprinde

neliniştea: ne vedem propria umbră care se leagănă. Psihologul nu trebuie
să se uite la sine, pentru a putea în general să vadă.

❖ In cele din urmă, noi ne iubim propria râvnă, şi nu obiectul ei.

❖ în condiţii de pace, omul războinic se năpusteşte asupra sa.

❖ în răzbunare şi iubire, femeia e mai feroce decât bărbatul.

❖ în zilele noastre, cel ce cunoaşte se simte uşor un anim al transform at în

divinitate.

❖ în esenţa sălbatică proprie te odihneşti cel mai bine de artificialitatea ta,

de spiritualitatea ta...

❖ în indulgenţă nu e nici urmă de mizantropie, tocm ai din cauză că există

prea mult dispreţ faţă de oameni.

❖ într-o laudă, e mai multă sâcâială decât într-o mustrare.

❖ Epocile m ăreţe ale vieţii noastre încep atunci când apare curajul de a ne
redenumi răul în ceva m ai bun.

❖ Obiecţia,
/ ' îndoiala,' ironia sunt esenţa
/ sănătăţii:
/ tot ce e incontestabil
aparţine patologiei.

❖ în jurul unui erou, totul devine tragedie, în jurul unui semizeu, totul
devine dramă satirică, iar în jurul lui Dum nezeu totul devine - cum?
Poate „lume"?

❖ Voinţa şi biruinţa unei emoţii este doar voinţa de a lupta cu o altă emoţie
sau chiar cu mai multe.

❖ Necesităţile unui om de artă sunt modeste: el îşi doreşte doar două lucruri,
pâine şi artă.
 Secolul al XIX-Iea

❖ Atunci când alegi între oamenii de ştiinţă şi pictori poţi cu uşurinţă să

greşeşti, orientându-te în direcţia opusă: adesea, într-un om de ştiinţă
remarcabil aflăm un om mediocru, într-un pictor m ediocru însă, aflăm
adesea un om remarcabil.

❖ Tot ce se săvârşeşte din iubire se petrece totdeauna dincolo de bine şi rău.

❖ „Unde e un pom al cunoaşterii, acolo e mereu şi raiul" - aşa ne zic şerpii

m ai vechi sau mai noi.

❖ Omul genial este insuportabil dacă nu posedă încă cel puţin două calităţi:
simţul recunoştinţei şi pe cel al onestităţii.

❖ Chiar şi concubinajul degradează: atunci când se transform ă în căsătorie.

❖ îndestularea te protejează chiar şi de răceală. A răcit oare vreodată o

femeie care poate să se îmbrace bine? Presupun că doar dacă era îmbrăcată
subţire.
/
❖ Omul care simte că e iubit, dar nu iubeşte pe nimeni, îşi arată neajunsurile:
lucrurile cele mai josnice ies la iveală.

❖ Dacă ne-am antrena conştiinţa, atunci ne va săruta chiar şi când ne muşcă.

❖ Dacă femeia are virtuţi bărbăteşti, să fugi de ea; iar dacă nu are virtuţi
bărbăteşti, va fugi şi singură.

❖ Dacă femeia dă dovadă de aptitudini ştiinţifice, atunci în aparatul ei

genital e ceva în neregulă. Sterilitatea predispune la faimosul simţ al
curajului; bărbatul, să-mi fie cu iertare este „un anim al steril"

❖ Dacă ai caracter, înseam nă că ai şi obiceiuri tipice, care întotdeauna se

repetă.

❖ Dacă trebuie să reeducăm o persoană oarecare, ne răzbunăm aspru pentru

neplăcerea pe care ne-a cauzat-o.

❖ Există o admiraţie inocentă; o posedă acela căruia încă nu i-a trecut încă
prin cap că şi el poate fi cândva admirat.

❖ Există ură faţă de m inciună şi făţărnicie, care izvorăşte din sensibilitatea

onoarei; există o astfel de ură, care izvorăşte din laşitate, întrucât m inciuna
e interzisă prin porunca Domnului. E prea laş ca să m in tă...

❖ Femeia învaţă să urască în măsura în care se dezobişnuieşte să farmcece.

❖ De ce femeia e considerată profundă? pentru că nu-i dai niciodată de

capăt.

❖ Şi cel m ai curajos dintre noi are rareori curaj în faţa unor lucruri pe care
nu le cunoaşte...

❖ Din şcoala m ilitară a vieţii: ce nu mă omoară, mă face mai puternic.

❖ Eşti oare dintre aceia care seamănă a spectator? Sau dintre cei care
participă? Cine nu atrage atenţia, merge în altă direcţie? A treia problemă
a conştiinţei.

❖ Din omenie, uneori îl îmbrăţişăm pe primul venit (pentru că nu trebuie

să-i îmbrăţişezi pe toţi): dar exact asta nu trebuie să-i divulgi primului
venit...

❖ Păunul îşi ascunde coada - şi numeşte asta mândrie.

❖ Un altul, bucurându-se de o laudă, descoperă doar politeţea inim ii - şi

tocm ai opusul vanităţii spirituale.

❖ Cât de puţin îţi trebuie pentru a fi fericit! Sunetul cimpoiului. - Fără

muzică, viaţa ar fi fost o eroare. G erm anii şi-l închipuie chiar şi pe
Dum nezeu cântând.

❖ „Cât de mult îţi trebuia odinioară să te roadă conştiinţa. Ce dinţi buni

avea aceasta! - Dar astăzi? Ce nu ajunge?" se întreabă dentistul.

❖ Cum? Un om măreţ? Eu văd doar un actor al propriului ideal.

❖ Cum? Aţi ales virtutea şi sim ţurile măreţe, dar, în acelaşi timp, vă uitaţi
chiorâş la câştigurile oamenilor necuviincioşi? Dar care aleg virtutea
refuză prin aceasta câştigurile (pe uşa de intrare a unui antisemit).

❖ Cum? Să fie omul doar o greşeală a lui Dumnezeu? Sau Dumnezeu e o

greşeală a omului?

❖ Cine nu a trebuit măcar vreodată să se sacrifice pentru buna sa reputaţie

sale?

❖ Cine îşi atinge idealul, acela îl şi depăşeşte prin aceasta.

❖ Cine jubilează chiar şi pe rug, acela nu trium fă în faţa durerii, ci în faţa

faptului că nu simte durere acolo unde o aştepta.

❖ Cel ce nu-şi poate impune voinţa în lucruri, le impune cel puţin sensul; el
crede adică în faptul că deja există o voinţă.

❖ Cel ce nu poate găsi drumul spre ideal, e mai nechibzuit şi m ai neruşinat

decât omul fără ideal.

❖ Cel care se luptă cu un monstru trebuie să se ferească să nu devină el însuşi

un monstru. Şi dacă priveşti o vreme în beznă, şi bezna priveşte la tine.

❖ Cel care e pedagog până în măduva oaselor, se referă cu seriozitate la

toate lucrurile, îndreptându-şi atenţia către elevii săi.

❖ Pentru cel care se simte predestinat pentru meditaţie, dar nu şi pentru

credinţă, toţi credincioşii sunt foarte gălăgioşi şi plictisitori - el se apără
de ei.

❖ Iubirea faţă de unul singur e o barbarie; căci ea se înfăptuieşte în dauna

celorlalte persoane. La fel este şi iubirea de Dumnezeu.
 Secolul al XIX-lea

❖ Iubirea descoperă calităţile măreţe şi ascunse ale celui care iubeşte, tot ce
e în el rar şi excepţional: şi acest lucru îl induce în eroare, fiindcă e luat
drept regulă.

❖ Oam enii sunt cel m ai tare pedepsiţi pentru virtuţile lor.

❖ Oam enii rareori comit o singură imprudenţă. în cazul prim ei imprudenţe,

fac prea multe, şi anume din acest motiv comit şi a doua imprudenţă: fac
deja mai multe - dar de data aceasta, fac prea puţin.

❖ Oamenilor le e uşor să m intă în vorbe, însă chipul care li se strâmbă în

timpul ăsta ne spune adevărul.

❖ A vorbi mult despre sine poate fi o modalitate de a te ascunde pe sine.

❖ Poate fi oare măgarul tragic? - Să mori sub greutatea pe care nu o poţi

nici duce şi nici arunca la pământ?... Situaţia filozofului.

❖ înţeleptul în rolul astronomului: - Până când nu simţi stelele ca ceva aflat

„deasupra ta", încă nu ai privirea unui cunoscător.

❖ Bărbatul a creat femeia, dar din ce? Din coasta dumnezeului ei - „idealului"
ei...

❖ Muzica este un mijloc de îndulcire a pasiunilor.

❖ Noi nu credem în prostia oamenilor deştepţi. Ce încălcare a drepturilor

omului!

❖ Noi nu urâm omul dacă îl considerăm inferior; dar îl urâm atunci când îl
considerăm egal sau superior.

❖ Devenim indiferenţi faţă de ceva ce-am cunoscut imediat ce îm părtăşim

acest lucru şi altora.

❖ Ne acomodăm rău la viată dacă nu observăm m âna care, crutându-ne, ne

ucide.

❖ Aievea procedăm ca şi în vis: mai întâi inventăm şi ne im aginăm omul cu

care începem să com unicăm - şi pe loc uităm totul.

❖ Ideea sinuciderii e un mijloc puternic de consolare: cu ea, suportăm mai

bine nopţile negre.

❖ Rămânând singuri cu noi înşine, ni-i închipuim pe toţi ceilalţi ca fiind

m ai simpli decât noi: astfel, luăm o pauză faţă de cei apropiaţi.

❖ Producem noi oare, im oraliştii, pagube virtuţilor? La fel de puţin precum

o fac anarhiştii, regilor. însă de când s-au apucat să-i împuşte, stau şi mai
tem einic pe tronurile lor. Morală: trebuie să îm puşcăm morala.

❖ Poporul este calea ocolită a naturii pentru a ajunge la şase, şapte oameni
vestiţi. Şi pentru ca mai poi să-i ocolească.
❖ Cu privire la ce înseam nă „autenticitate" probabil că încă nim eni nu s-a
lămurit într-o m ăsură suficientă.

❖ Eşti om adevărat sau doar actor? înlocuitor sau înlocuit? - în cele din
urmă, ai putea fi şi un actor fals... A doua întrebare a conştiinţei.

❖ Ştiinţa provoacă ruşine tuturor femeilor adevărate. Cu toate acestea, ele

se simt de parcă le-ar fi pătruns sub piele sau, sau şi m ai rău, sub rochie
şi podoabe.

❖ Aproapele nostru nu e vecinul nostru, ci vecinul vecinului nostru, - aşa

crede fiecare popor.

❖ Instinctului celui mai puternic, tiranului din noi i se supune nu doar

raţiunea, ci şi conştiinţa.

❖ Vanitatea noastră vrea să se creadă că ceea ce facem cel mai bine ne e şi

cel m ai greu.

❖ Nu trebuie să-ţi fie frică de faptele tale! Nu trebuie să fugi de ele! -

M ustrările de conştiinţă sunt necuviincioase.

❖ Nu intensitatea, ci durata celor mai puternice senzaţii îi face pe oameni

măreţi.
/

❖ Nu omenia, ci incapacitatea de a fi omenoşi îi împiedică pe creştinii de

astăzi să ne ardă pe rug.

❖ Nu m-a zdruncinat faptul că m-ai minţit, ci faptul că deja nu te mai cred.

❖ în general, nu există fenomene morale, există doar o interpretare morală

a fenom enelor...

❖ Trebuie să ne luăm rămas bun de la viaţă cum s-a despărţit ca Odiseu de

Nausicaa, - mai mult binecuvântaţi decât îndrăgostiţi.

❖ Ambele sexe se m int unul pe altul - din aceasta rezultă că ei, în esenţă,
se respectă şi se iubesc doar pe sine însuşi (sau, dacă vreţi, doar propriul
ideal). Astfel, bărbatul îşi doreşte de la femeie un spirit paşnic - însă, cu
toate acestea, femeia, potrivit firii sale, e războinică asemenea pisicii care,
oricât ar învăţa să fie paşnică, nu va fi astfel niciodată.

❖ Aşteptările m ari de la iubirea sexuală şi ruşinea provocată de aceste

aşteptări le strică femeilor toate perspectivele.

❖ Unul îşi caută moaşă pentru propriile gânduri, altul, un om pe care-1

poate ajuta să-şi rezolve problemele generate de gânduri: aşa se naşte o
conversaţie
r de calitate.
❖ Şi bărbaţii, şi femeile au aceleaşi emoţii, dar ele se diferenţiază prin ritmul
lor, şi de aceea, bărbatul şi femeia nu vor ajunge niciodată să se înţeleagă
unul pe celălalt.
❖ Pericolul fericirii: „Totul serveşte pentru binele meu; acum mi-e dragă
orice soartă - cine doreşte să-mi fie soartă?"

❖ Dezgustul faţă de murdărie poate fi într-atât de m are încât să ne împiedice

să ne curăţim.
/
❖ Descoperirea reciprocităţii ar trebui în fond să-l trezească pe cel îndrăgostit
în raport cu persoana iubită. „Cum? Să te iubeşti pe sine e destul de
simplu? Ori destul de banal? Ori - ori"

❖ încetezi să m ai ai încredere în oam enii deştepţi dacă îi surprinzi a fi

confuzi.

❖ Când cauţi începutul, devii rac. Un specialist în istorie priveşte îndărăt; în

cele din urmă, şi credinţa lui tot îndărăt este.

❖ Cu privire la orice partid. Ciobanul are întotdeauna nevoie de un berbec

fruntaş pentru a nu deveni el, la nevoie, berbec.

❖ Ajută-te singur: atunci te va ajuta fiecare. Principiul iubirii faţă de

aproape.

❖ înţelegerea tragicului se atenuează sau sporeşte în funcţie de sensibi­

litate.

❖ Poeţii sunt necuviincioşi faţă de frăm ântările proprii: ei le exploatează.

❖ Trândăvia e m ama întregii psihologii. Cum? Oare psihologia este un

viciu?

❖ Cel ce se dispreţuieşte pe sine, se preţuieşte ca persoană dispreţuitoare.

❖ Farm ecul cunoaşterii ar fi fost neînsem nat dacă în drum spre ea nu ar

trebui să suporţi atâta ruşine.

❖ Odată ce ai luat o decizie, să-ţi acoperi urechile chiar şi în faţa celui mai
serios şi neplăcut argument - iată semnul unui caracter puternic. Aşadar,
o voinţă întâm plătoare duce la prostie.

❖ Cel dezamăgit spune: „Am căutat oam eni remarcabili, însă am găsit de
fiecare dată doar copii ale idealurilor lor"

❖ Cel dezamăgit spune: „Am ascultat ecoul şi am auzit doar laude"

❖ Un lucru lămurit încetează să ne m ai intereseze. Ce a vrut să spună

acel Dum nezeu care ne-a sfătuit: „Cunoaşte-te pe tine" Poate că aceasta
însem na: „Nu te mai interesa de tine însuţi, fii obiectiv" Dar Socrate? Dar
„omul de ştiinţă"?

❖ Inim ă încătuşată - minte liberă. Dacă îţi încătuşezi cu tărie inim a şi o ţii
în prizonierat, atunci poţi da multă libertate m inţii - am m ai spus lucrul
acesta mai demult. însă ei nu mă cred pe mine, li se pare că ştiu şi singuri
aceasta.
 Secolul al XlX-lea

❖ Consecinţele faptelor noastre ne iau de ciuf, fără să ia în considerare faptul

că noi, între timp, „ne-am corectat"

❖ O femeie desăvârşită se ocupă cu literatura ca şi cum ar săvârşi un mic

păcat: pentru experienţă, printre altele, privind în jur dacă a observat
cineva acest lucru şi ca să fie observată cu ce se ocupă...

❖ Sfat în formă de ghicitoare: „Dacă legăturile nu se rup singure, încearcă

să le rupi cu dinţii"

❖ în cazul omului care şi-a dat seama care-i realitatea, compătimirea este
aproape la fel de ridicolă precum m âinile gingaşe în cazul unui ciclop.

❖ Comparând în general bărbatul cu femeia, se pot spune următoarele: fe­

meia nu ar fi atât de pricepută în arta de a se găti dacă nu ar simţi instinc­
tiv că destinul ei e de m âna a doua.

❖ Să devii soţ adevărat înseam nă să dobândeşti din nou acea seriozitate pe

care ai avut-o în copilărie în timp ce te jucai.

❖ Să te ruşinezi de imoralitatea ta este o treaptă a acelei scări în vârful

căreia alţii se ruşinează, şi ei, de moralitatea lor.

❖ E atât de rece, atât de îngheţat, încât îţi frigi degetele când îl atingi!
Orice m ână tremură la atingerea lui! Tocmai de aceea el este considerat
incandescent.

❖ Acolo unde iubirea sau ura nu sunt prezente, femeia joacă mediocru.

❖ Ceea ce în prezent se consideră a fi o faptă rea, e, de obicei, un ecou

întârziat al acelei fapte care, odinioară, se credea a fi una bună, - atavismul
idealului din trecut.

❖ Autenticitatea, conştiinţa curată, caracterul evident al adevărului provin

doar din zona sentimentelor.

❖ Cel m ai greu de suportat e să ne fie ofensată vanitatea tocm ai atunci când

ne e ofensată mândria.

❖ Alergi înainte? - Faci tu asta asemenea unui păstor? Sau e ceva excepţional?
Fiecare al treilea e doar un fugar... Prim a întrebare a conştiinţei.

❖ Oam enii dificili, îngâm faţi, devin m ai loiali tocm ai din cauză că îi distrag
pe alţii de la iubire şi ură, şi, pentru o vreme, se ridică la propria lor
suprafaţă.

❖ Vrei să-i insufli simpatie? Atunci prefă-te că te pierzi în faţa lui.

❖ „Oamenii răi nu au cântece." - Deci, cum de au ruşii cântece?

❖ La femei, în adâncul vanităţii lor, se găseşte un dispreţ impersonal -

dispreţul „faţă de fem eie"

❖ Pentru oam enii severi, sinceritatea este un subiect al ruşinii, dar şi ceva
preţios.
❖ Diavolul are cele m ai largi perspective asupra lui Dumnezeu; de aceea el
şi se ţine m ai departe de el - diavolul este prietenul intim al cunoaşterii.

❖ Este îngrozitor să mori de sete pe mare. Doar nu vreţi oare să vă săraţi

într-atât adevărul, încât să nu m ai poată potoli niciodată setea?

❖ Fam iliaritatea îl deranjează pe omul cel puternic fiindcă nu poate plăti cu

aceeaşi monedă.

❖ Formula fericirii mele este: Da, Nu, o linie dreaptă, un scop...

❖ Vrei să fii însoţitor? Sau să înaintezi? Sau vrei să mergi de unul singur?
Trebuie să ştii ce vrei şi dacă vrei. A patra problemă a conştiinţei.

❖ Deseori, sensibilitatea învinge m ugurul iubirii, astfel încât rădăcina

răm âne slabă şi se rupe uşor.

❖ Cu cât este m ai abstract adevărul pe care vrei să-l spui cu atât mai tare
trebuie să ademeneşti cu el şi sentimentele.

❖ Viermele călcat începe să se zvârcolească. Asta e ceva raţional. Astfel, el

scade probabilitatea de a fi călcat din nou. Pe limba moralei: smerenia.

❖ Ce cauţi? Ai fi vrut să te înzeceşti sau să te însuteşti? Cauţi adepţi? Caută

nulităti!
/
❖ Faptul că Dum nezeu a învăţat greaca când a dorit să devină scriitor,
ascunde o mare subtilitate - ca şi faptul că nu a învăţat-o mai bine.

❖ începem să aflăm ce înseam nă un om atunci când îi scade talentul - când

nu mai arată ce poate. Talentul este asemenea unei haine, iar haina e o
modalitate de a te ascunde.

❖ Pentru a trăi în singurătate trebuie să fii anim al sau Dumnezeu, spune

Aristotel. M ai există o a treia situaţie: să fii şi una şi alta - adică filozof.

❖ O vanitate străină nu ne place atunci când ne atinge propria vanitate.

❖ Acestea au fost pentru mine trepte, m-am ridicat deasupra lor - pentru
asta a trebuit să îe urc. Ele credeau însă că voiam să mă aşez pe ele pentru
a mă odihni....

❖ „Asta nu-mi place." - De ce? „Nu-s pregătit pentru aşa ceva." - A răspuns
oare astfel vreun om?

❖ Nu am încredere în niciun om sistematic şi, de aceea, mă feresc de ei.

Dorinţa de sistem e un neajuns al onestităţii.

❖ îm i doresc, o dată pentru totdeauna, să nu mai ştiu multe. înţelepciunea

presupune nişte limite şi în domeniul cunoaşterii.

❖ „Eu am făcut asta", îm i spune memoria. „Nu puteam să fac asta", îm i

spune, fermă, m ândria. în cele din urmă, memoria cedează.
 Honoré de Balzac
(1 7 9 9 -1 8 5 0 )
Scriitor francez.
S-a născut într-o fam ilie de ţărani din Languedoc. Numele in iţial de „B alsa” l-a schimbat
ta tă l său, începând o carieră de funcţionar. T’articula „de” a fo s t adăugată la nume de către f i u l
care avea pretenţii nobiliare. în 1819-1824, B alzac a publicat sub pseudonim vreo jum ătate de
duzină de romane. In urma activităţii editorial-tipografice, s-a umplut de datorii. A publicat
pentru prima dată sub numele său real, romanul Les Chouans. în perioada 1830-1848 a
publicat o serie mare de romane şi povestiri, cunoscute publicului sub denumirea de Comedia
umană. B alzac îşi dedica întreaga energie creaţiei, dar, în acelaşi timp, îi plăcea viaţa mondenă
cu plăcerile şi călătoriile sale. Surmenajul din cauza muncii colosale, problemele din viaţa
personală, precum şi primele semne de boală gravă i-au întunecat ultimii ani de viaţă. Cu
cinci luni înainte de moarte, s-a căsătorit cu Lveline Nanska, consimţământul căreia B alzac a
trebuit s ă -l aştepte vreme de mulţi ani.
Scrierile sale cele mai cunoscute sunt Pielea de şagri, Iluzii pierdute, Père Çorriot, Çohsechj
Capodopera necunoscută, “Eugénie Çrandet, Casa Nucingen, Ţăranii, Vărul Pons.

❖ Adulterul face mai mult rău decât bine face căsătoria.

❖ Arhitectura este expresia moralei.

❖ Beletristica reprezintă o istorie particulară a naţiunilor.

❖ O inim ă nobilă nu poate fi infidelă.

❖ O căsătorie nu poate fi fericită dacă soţii, înainte de a se căsători, nu au

cunoscut la perfecţie moravurile, deprinderile şi caracterele unul altuia.

❖ Viitorul naţiunii
/ este în m âinile mamelor.

❖ Există oameni asemenea zerourilor: lor întotdeauna le trebuie o cifră în

fată.
/
❖ Probabil că virtutea nu este altceva decât delicateţea
/ sufletească.
❖ Să se simtă acasă pretutindeni pot doar regii, târfele şi hoţii.

❖ Birocraţia este un m ecanism gigantic pus în m işcare de pitici.

❖ La bătrâneţe, dragostea se transform ă într-un viciu.

❖ în proză răm ânem pe un teren solid, iar în poezie trebuie să ne ridicăm

la înălţim
/ i incomensurabile.

❖ La cincizeci de ani, un bărbat este mai periculos decât la orice altă vârstă,
pentru că are o experienţă costisitoare şi avere.

❖ Oam enii m ăreţi au fost întotdeauna cumpătaţi la mâncare.

❖ Probabil că egalitatea este un drept, dar nicio putere de pe păm ânt nu o

va face un fapt.
❖ Voinţa poate şi trebuie să fie un obiect de m ândrie mai mult decât talentul.
Dacă talentul este dezvoltarea înclinaţiilor naturale, atunci o voinţă fermă
este victoria de fiecare minut asupra instinctelor şi pasiunilor pe care
voinţa le înfrânează şi le suprimă, asupra obstacolelor şi piedicilor pe care
ea le biruie, asupra tuturor felurilor de dificultăţi pe care ea le depăşeşte
cu eroism.

❖ Timpul este capitalul unui om cu preocupări intelectuale.

❖ Totul vine la timpul cuvenit pentru cei care ştiu să aştepte.

❖ Toată m ăiestria omenească nu este un amestec de răbdare şi timp.

❖ Există bărbaţi a căror prostie şi încăpăţânare întrec cu adevărat tot ce se

poate aştepta de la o creatură a lui Dumnezeu.

❖ Orice putere este o conspiraţie continuă.

❖ Prostia e de două feluri: tăcută şi vorbăreaţă.

❖ Prostia este atât de m are că este imposibil s-o cercetezi până la capăt, în
ea nu se naşte niciun ecou, ea absoarbe orice în chip irevocabil.

❖ A vorbi despre dragoste înseam nă a face dragoste.

❖ Durerea este cel mai persistent dintre toate simţurile noastre.

❖ Curajul civil şi curajul m ilitar provin dintr-un singur izvor.

❖ Nu este deloc suficient să arăţi că prezentul este mai m are decât trecutul:
trebuie evocată presim ţirea viitorului care este mai mare decât prezentul
nostru.

❖ Bani sunt necesari chiar şi dacă te descurci fără ei.

❖ Virtuţile pot fi şi dăunătoare, dacă nu sunt luminate de raţiune.

❖ Virtutea este un lucru indivizibil: ea ori este, ori nu este.

❖ Ne-am săturat de războaie mari; mi se pare că a venit tim pul unei păci
mari.

❖ Prietenia între doi sfinţi face m ai mult rău decât duşmănia sinceră dintre
zece răufăcători.

❖ Dacă vei vorbi tot tim pul singur, vei avea întotdeauna dreptate.

❖ Dacă soţia a început să vorbească despre economie, înseam nă că acţiunile

voastre au început să scadă.

❖ Dacă un bărbat este de spirit, frum os şi sociabil, femeile sunt interesate nu

de unde a venit, ci unde vrea să vină.

❖ Dacă nu crezi în tine însuţi, nu poţi fi un geniu.

❖ Sunt poeţi care simt şi poeţi care exprimă; prim ii sunt cei mai fericiţi.
❖ Există bucurii în fiecare formă de creaţie: ideea este să ştii să culegi binele
acolo unde îl găseşti.

❖ O femeie care râde de soţul ei nu m ai poate să-l iubească.

❖ Cruzim ea şi frica îşi strâng mâinile.

❖ Viata
/ este o succesiune de tot feluri de combinaţii;
t ' acestea trebuie studiate
şi controlate ca să se menţină mereu într-o formă avantajoasă.

❖ Invidia este unul dintre cele m ai eficiente componente ale urii.

❖ Sarcina artei nu constă în copierea naturii, ci în exprim area ei. Trebuie să

surprindem mintea, sensul, aspectul lucrurilor şi al fiinţelor.

❖ O femeie căsătorită este o sclavă pe care trebuie să ştii s-o aşezi pe un tron.

❖ Frumuseţea ideală, aspectul cel mai fermecător nu are nicio valoare dacă
nim eni nu le admiră.

❖ Ideile pot fi neutralizate doar prin idei.

❖ Ideea este superioară faptului.

❖ Arta este veşmântul unei naţiunii.

❖ Un adevărat om de ştiinţă este un visător, iar acela care nu este visător,

îşi zice om practic.

❖ Fiecare noapte trebuie să aibă un meniu propriu.

❖ Cât de dulci sunt observaţiile critice din gura prietenilor; crezi în ele; ele
te întristează, fiindcă nu există nici o îndoială că sunt drepte, dar nu-ţi
cauzează nicio durere.

❖ Calom nia este indiferentă fată de oamenii mici.

r

❖ Cheia oricărei ştiinţe este un sem n de întrebare.

❖ Când o femeie este prea bătrână pentru a m ai plăcea bărbaţilor, ea se

întoarce la Dumnezeu.

❖ Când citim o carte, simţul adevărului ne spune: „Aceasta este o m inciună!" -

la fiecare detaliu incorect. Dacă simţul acesta ne vorbeşte prea des şi
tuturor, înseam nă că respectiva carte nu are şi nu va avea nicio valoare.
Secretul succesului universal şi etern constă în veridicitate.

❖ Când un om este bolnav de mult timp, el devine m ai priceput decât

medicul însuşi, şi începe să-şi înţeleagă boala, ceea ce nu totdeauna se
întâmplă cu m edicii de bună credinţă.

❖ Când un om se laudă că nu-şi va schim ba convingerile, el se obligă să

meargă tot timpul în linie dreaptă, avem de-a face cu un idiot care crede
în propria sa infailibilitate. Nu există principii, ci doar întâm plări; nu
 există legi - ci doar circum stanţe; un om de anvergură se adaptează la
evenimente şi circum stanţe pentru a le domina.

❖ Cine este pretutindeni, nu află nicăieri interes faţă de persoana sa.

❖ Este mai uşor să fii amant decât soţ, pentru că este mai dificil să fii plin
de spirit în fiecare zi, decât să glumeşti din când în când.

❖ M ăgulirea nu izvorăşte niciodată din sufletele mari, ea este parte a

sufletelor mărunte, care ştiu să se facă şi m ai mici pentru a intra în viaţa
unei persoane importante, de care sunt atrase.

❖ Iubirea este singura posibilitate a prostului de a creşte în ochii lui.

❖ Iubirea este singura pasiune care nu recunoaşte nici trecutul, nici viitorul.

❖ Iubirea este un remarcabil falsificator de bani, care mereu transform ă nu

doar m ărunţişul în aur, ci, de multe ori, şi aurul în aramă.

❖ Pentru o fire de înaltă ţinută morală, iubirea este ca Soarele pentru

Pământ.

❖ Iubirea uneşte în sine toate calităţile bune omeneşti.

❖ Iubirea suportă atât de greu certurile domestice, încât pentru o fericire

rezistentă trebuie găsite calităţi reciproc remarcabile.

❖ O am enii se tem de holeră, dar vinul este mult mai periculos decât ea.

❖ O am enii rareori se mândresc cu neajunsurile - majoritatea încearcă să le

acopere cu un strai atractiv.

❖ Mulţi oam eni de geniu şi-au depăşit vremea cu secolele, iar unele talente
şi-o depăşesc doar cu câţiva ani.

❖ Soţul, ca şi un guvern, nu trebuie în niciun caz să-şi recunoască greşelile.

❖ Un bărbat nu are dreptul să se căsătorească dacă nu a studiat mai înainte

anatomia şi nu a făcut autopsia cel puţin a unei femei.

❖ Noi, cu toţii, m urim necunoscuţi.

❖ Noi îl recunoaştem drept om doar pe acela al cărui suflet în iubire visează

la fel de mult la plăcerea spirituală ca şi la plăcerea trupească.

❖ Făţărnicia obraznică impune respect oam enilor care s-au deprins să fie
ascultători.

❖ Un zeflem ist are întotdeauna o fire superficială.

❖ Conştiinţa noastră este un judecător infailibil, până când nu o ucidem.

❖ Nu va fi prieten cu o femeie, acela care îi poate fi amant.

❖ Să nu le socotim pe femei virtuoase din prostie, fiindcă se ştie că în

dragoste toate femeile sunt inteligente.
❖ Ignoranţa este m ama tuturor crimelor. O crim ă înseam nă, întâi de toate,
lipsa de raţiune.

❖ Nefericirea este piatra de încercare a caracterelor.

❖ Nu există capodopere care să fi pierit în uitare.

❖ M inciuna şi lichelismul unor scriitoraşi nu pot susţine viaţa unei cărţi

proaste.

❖ Niciodată să nu faceţi
r
servicii nesolicitate.

❖ Nimeni nu va căuta virtuţile

r
ascunse.

❖ Nu există nim ic în interiorul acelor oam eni care întotdeauna scot totul la
iveală.

❖ Nimic nu ne leagă aşa cum o fac propriile noastre păcate.

❖ Nimic nu cunoaştem m ai puţin bine decât ceea ce ar trebui să cunoască

fiecare: legea.

❖ Moravurile sunt oam enii, iar legile sunt raţiunea unei ţări. Moravurile
sunt adesea m ai crude decât legile. Moravurile, adeseori nerezonabile,
prevalează asupra legilor.

❖ Circum stanţele sunt schimbătoare, principiile - niciodată.

❖ Opinia publică nu tolerează schim bări bruşte.

❖ Societatea trăieşte din adevăruri recunoscute.

❖ Lipsa de gust este unul dintre acele neajunsuri care sunt inseparabile de
ipocrizie.

❖ Publicarea este pentru un m anuscris ca teatrul pentru femei: toate

avantajele şi dezavantajele sunt arătate în public.

❖ Un scriitor există cu adevărat num ai atunci când convingerile sale sunt

ferme.

❖ Cufundându-ne în marea plăcerii, găsim la fund mai mult nisip decât

perle.

❖ Lângă un prost se va găsi întotdeauna şi un escroc.

❖ Căutarea diversităţii în dragoste este un semn al lipsei de putere.

❖ Câmpul de bătălie pe care se luptă m intea este mai îngrozitor decât câm ­
pul de bătălie pe care se moare; prim ul este mai greu de arat decât o
câmpie obişnuită.

❖ O femeie decentă este acea pe care am antul se teme s-o compromită.

❖ Munca perm anentă este legea atât a artei, cât şi a vieţii.

❖ Adevărul este ca o băutură amară cu un gust neplăcut, dar care îţi redă
sănătatea.

❖ Recunoştinţa se dovedeşte prin fapte.

❖ Pasiunea pentru colecţii este prim a fază a unei tulburări psihice.

❖ A te retrage din laşitate şi frică este considerat şi astăzi a fi o manevră

iscusită.

❖ Indiferenţa faţă de sexul frum os la bătrâneţe este o pedeapsă pentru

faptul că omul a cunoscut prea multă plăcere în tinereţe.

❖ Un gelos se îndoieşte în realitate nu de soţia sa, ci de el însuşi.

❖ Gelozia bărbatului constă dintr-un egoism extrem, o m ândrie luată prin

surprindere şi dintr-o falsă vanitate iritată.

❖ Propriile convingeri nu se afişează pe perete.

❖ Iubirea de sine este un venin pentru prietenie.

❖ Fam ilia va fi întotdeauna baza societăţii.

❖ Inim a m amei este un abis în adâncim ea căruia întotdeauna se va găsi

iertarea.
❖ Cele m ai puternice zguduiri din viaţă ne vindecă de temerile mici.

❖ Zgârcenia începe acolo unde se term ină sărăcia.

❖ Gloria este soarele morţilor.

/
❖ Gloria este o m arfă neprofitabilă. Este scumpă şi se conservă greu.

❖ Gloria este o otravă care este de folos doar în doze mici.

❖ întâm plarea este cel m ai m are rom ancier din lume.

❖ Moravurile se corectează prin râs.

❖ Smerindu-se, un om nefericit îşi sporeşte doar nefericirea.

❖ Frumuseţea perfectă este aproape întotdeauna m arcată fie de răceală, fie

de prostie.

❖ A te îndoi de Dum nezeu înseam nă a crede în El.

❖ Starea unui burlac este o stare antisocială.

❖ Socialism ul, care se im aginează pe sine ca pe ceva nou, este un paricid

bătrân. El şi-a ucis întotdeauna m ama, republica, şi pe sora lui, liberta­
tea.

❖ Depravarea socială ia înfăţişarea mediului social în care se dezvoltă.

❖ Mijloacele pentru săvârşirea unei acţiuni se contopesc cu rezultatele.

❖ Stilul este generarea de idei, nu de cuvinte.

❖ Pasiunea judecă prost.

❖ Mediocritatea duce o luptă groaznică şi neîncetată cu cei care sunt mai

presus de ea.

❖ Aşa sunt bărbaţii: ei pot rezista la cele m ai raţionale argumente, dar nu

pot rezista unei singure priviri.

❖ Talentul unui bărbat este la fel ca frum useţea

/ unei femei - doar o
promisiune. Pentru a fi cu adevărat mare, inim a şi caracterul lui trebuie
să fie egale cu talentul.

❖ Acolo unde intervine ambiţia, nu m ai este loc pentru sinceritate.

❖ Mintea, ca şi un drum de ţară, are o cărare proprie bătătorită.

❖ Pe om îl înjoseşte tocmai m inciuna.

❖ A te îndoi înseam nă a-ţi pierde puterile.

❖ Succesul unui singur om curajos îndeam nă întotdeauna la râvnă şi curaj

o generaţie întreagă.

❖ A afirm a că este im posibil să iubeşti mereu aceeaşi femeie este la fel

absurd ca a crede că unui m uzician celebru îi trebuie viori diferite pentru
a cânta diferit.

❖ Făcând curte femeilor, mulţi usucă, să zicem aşa, lemnele care nu vor arde
pentru ei.

❖ A ajunge la m argine nu înseam nă şi a atinge scopul.

❖ Omul are nevoie să cunoască sentimente puternice, pentru a-şi dezvolta

trăsăturile nobile din sine care îi lărgesc cercul vieţii.

❖ Ce s-ar întâmpla cu literatura, dacă speţele ei nu ar fi apărate? Avem o

curte de casaţie proprie - aceasta este viitorul. Fericit este acela care va
putea să apară în faţa ei!

❖ Pentru a ajunge la ţel, trebuie, întâi de toate, să mergi.

❖ Pentru a aprecia operele literare excelente... e nevoie de o educaţie vastă, o

inteligenţă dezvoltată, linişte, timp liber şi un oarecare efort al minţii.

Henry Ward Beecher

(1 8 1 3 -1 8 8 7 )
Lider religios american. Adversar a l răspândirii sclaviei dincolo de statele sclavagiste din
sud. Trate a l scriitoarei Jfarriet (Beecler Sto'cve.

❖ Mulţumirea
/ este cea mai frum oasă floare a sufletului.
❖ în lumea această ne face bogaţi nu ceea ce prim im , ci ceea ce dăm.

❖ în grijile de zi cu zi, hărnicia poate face tot ce este capabil să facă un

geniu, şi pe lângă asta, o mulţime de alte lucruri pe care un geniu nu ştie
să le facă.

❖ M ăreţia constă nu în a fi puternic, ci în aplicarea corectă a puterii.

❖ Toate intenţiile, ideile, planurile şi sentimentele înalte ale omului nu fac

nici două parale dacă acestea nu-1 întăresc pentru el să-şi îndeplinească
mai bine datoria în viata / de zi cu zi.

❖ Anunţurile din ziare conţin m ai mult adevăr despre ceea ce se petrece în

tara,
/ ' decât editorialele.
❖ Un om m ândru este rareori recunoscător: el este întotdeauna convins că
primeşte m ai puţin decât merită.

❖ Un suflet fără im aginaţie este ca un observator fără telescop.

❖ Există oameni atât de uscaţi, încât puteţi să-i înm uiaţi în glume timp de o
lună întreagă, şi nici una dintre ele nu le va intra sub piele.

❖ Din toată muzica păm ântească cea m ai apropiată de ceruri este bătaia
unei inim i cu adevărat iubitoare.

❖ Fiecare faptă m iloasă este o treaptă a unei scări care duce la cer.

❖ Adevăratul respect de sine constă în a nu te gândi la tine însuţi.

❖ Nu faptele nobile ale oamenilor, ci faptele de succes sunt cele pe care

istoria se grăbeşte să le reţină.

❖ Să nu ţineţi vasele de alabastru ale dragostei şi sensibilităţii voastre sigilate

până când prietenii voştri vor muri. Umpleţi-le viaţa cu dulceaţă cât timp
sunt încă în viaţă. Spuneţi-le cuvinte de mângâiere atâta timp cât urechile
lor le pot auzi şi cât inim ile lor mai pot fi mişcate de vorbele voastre.

❖ Nu se poate considera raţională o persoană care nu ştie să fie obsedată de

ceva atunci când este necesar.

❖ Adeseori, nefericirea este un instrum ent prin care Dum nezeu ne dă o

formă m ai frumoasă.

❖ Nu există un câştigător mai puternic decât cel care a reuşit să se învingă

pe sine însuşi.

❖ Nicio persoană care a făcut o faptă demnă nu a prim it niciodată o răsplată

mai m ică decât a dat.

❖ Nimeni nu poate spune dacă este sărac sau bogat, când se uită în cartea
sa de venituri şi cheltuieli. Inim a sa îl face bogat pe om. Bogăţia nu este
determ inată de ceea ce are un om, ci de felul în care acesta este.
❖ Cântecul cântat de mamă, la leagăn, îl însoţeşte pe om toată viaţa lui,
până la moarte.

❖ Biruinţele dobândite cu uşurinţă au puţină valoare. Ne putem m ândri

numai cu acelea care sunt un rezultat al unei lupte grele.

❖ Să sprijini un om în necaz este adesea la fel de im portant cu a comuta

la timp un ac de cale ferată: num ai un ţol rămâne între o catastrofă şi o
deplasare lină şi în condiţii de siguranţă.

Vissarion Grigorievici Belinski

( 1 8 1 1 -1 8 4 8 )
Critic Citerar şi publicist rus.
Născut Ca Sveaborg (astăzi Suomendnna, în FinCancfa). In 1829-1832, a studiat Ca
Facultatea de Litere a ‘Universităţii din Moscova. în 1833, a devenit membru aC cercuCui
jiCozofic Cui N. V. Stankevich. în 1834—1836, Belinski era criticuC Citerar aC reviste Cor Telescop
şi Zvon. în 1839-1846, colabora Ca NoteCe (Patriei, apoi Ca Sovremenni^ („Contemporanul”).
(Belinski a avut o profundă pasiune pentru fiCozofia germană, estetica romantismului, pentru
ideile Cui ScbeCCing, Ficfite, N egel O influenţă considerabilă asupra Cui au exercitat Stankevich
şi Bakţinin, care erau atunci begelieni convinşi. Despre f e lu l în care (Belinski percepea em oţional
doctrina Cui Negel, vorbeşte mărturisirea sa dintr-o scrisoare către Bakpnin: „Tu mi-ai arătat că
gândirea este o entitate..., că totu l provine dintr-un izvor comun care este însuşi Dumnezeu Cel
Care Se descoperă pe Sine în creaţia S a ”. Cu toate acestea, criticul a fo s t un adept veritabil a l
hegelianismului un timp relativ scurt. Deja Ca începutulanilor 40, e l critică aspru determinismul
raţionalist a l ideii de progres a lui Negel, susţinând că „soarta unui subiect, unui individ, a
unei personalităţi este mai importantă decât soarta întregii lumi” In idealismul absolut a l lui
Negel, e l vede acum prea multe „trăsături castrate, adică contemplative sau filozofice, opuse
şi ostile realităţii v ii” în Cocul unei acceptări entuziaste a „raţionalităţii” dezvoltării istorice,
apare aici o apologie nu mai puţin pasională a individului, a drepturilor şi libertăţilor sale:
„în mine s-a aprins o iubire oarecum sălbatică, turbată, fa n a tică de libertate şi independenţă a
personalităţii umane, care sunt posibile numai într-o societate bazată p e adevăr şi vitejie”
„(Personalismul”fa n a tic a fo s t direct legat de pasiunea sa pentru idealuri socialiste. Critica
socială fă c u tă de Belinski civilizaţiei burgheze avea o orientare, în prim ul rând, etică: „Nu se
cade statului să f i e în mâinile capitaliştilor, dar acum voi adăuga: vai de a cel stat care cade
în mâinile capitaliştilor. Jlceştia sunt oameni lipsiţi de patriotism, fă r ă orice f e l de sentimente
înălţătoare. (Pentru ei, războiul sau pacea înseamnă doar creşterea sau scăderea activelor - mai
mult de aceasta ei nu p ot vedea nimic”. (Evoluţia ulterioară a convingerilor lui Belinski a fo s t
însoţită de intensificarea atitudinii critice f a ţ ă de idealismul filozofic. „Legile minţii, scria
criticul, trebuie observate în acţiunile minţii. Jăceasta este o chestiune de logică, de ştiinţă,
ce urmează imediat după fiziologie, aşa cum fiziolog ia urmează după anatomie. L a dracu
cu metafizica: cuvântul acesta înseamnă ceva supranatural şi, prin urmare, o absurditate, iar
logica, prin sensul ei etimologic, înseamnă şi gândire şi cuvânt. E a trebuie să meargă pe calea
ei proprie, dar să nu uite nicio clipă că obiectul ei de cercetare este o floa re a cărei rădăcina este
în pământ, adică spiritualul nu este nimic altceva decât activitatea fizicu lu i” Convingerile
religioase din tinereţe dau loc tendinţelor ateiste.
în 1845, Belinski scrie lui Nerzen că „în cuvintele „Dumnezeu” şi „religie” v ă d întunericul,
lanţurile şi biciul” Cu doi ani mai târziu, în cunoscuta sa scrisoare către Qogol, e l critică
aspru religia şi Siserica. Aceste convingeri ale lui B elim ki din perioada târzie sunt destul de
simptomatice: în occidentalismul rusesc începe să domine ideologia radicalismului politic.
Belinshj a murit în Sanhţ-<Peters6urg, la 26 mai 1848.

❖ Apatia şi lenea sunt un îngheţ veritabil al trupului şi sufletului.

❖ Fără un sentim ent profund moral, omul nu poate avea parte nici de iubire,
nici de onestitate - nim ic din ceea ce îl face pe om adevărat.

❖ Fără sănătate, fericirea este imposibilă.

❖ Fără aspiraţia către infinit nu există nici viaţă, nici dezvoltare, nici
progres.

❖ Fără pasiuni şi contradicţii nu există nici viaţă, nici poezie. Dacă în aceste
pasiuni şi contradicţii se află înţelepciune şi omenie, atunci şi efectele
acestora îl duc pe om către scopul său.

❖ Nu există activitate fără un scop, nu există scop fără interese, nu există

viaţă fără activitate.

❖ Sursa intereselor, a scopurilor şi activităţii este substanţa vieţii sociale.

❖ Bine îi este celui care, nem ulţum it fiind de realitatea prezentă, păstrează
în sufletul lui un ideal al unei existenţe mai bune, care trăieşte şi respiră
cu un singur gând - acela de a contribui, pe măsura mijloacelor dăruite
lui de natură, la realizarea acestui ideal pe pământ...

❖ Lupta este o condiţie a vieţii: viaţa încetează când se term ină lupta.

❖ Căsătoria este realitatea dragostei. A iubi cu adevărat poate doar un suflet

pe deplin matur şi, în acest caz, dragostea vede în căsătorie răsplata cea
mai înaltă şi în strălucirea cununii ea nu slăbeşte, ci îşi desface şi m ai larg
floarea aromată, ca în razele soarelui...

❖ în treburile im portante ale vieţii trebuie întotdeauna să te grăbeşti de ca

şi cum totul ar pieri din cauza unui minut pierdut.

❖ în artă, tot ce este neadevărat în realitate apare drept m inciună şi nu

demonstrează talent, ci lipsă de har.

❖ în viaţa nemijlocită a om enirii vedem aspiraţia către cunoaşterea raţiona­

lă, aspiraţia de a face ca nemijlocitul să fie în acelaşi timp conştient,
deoarece trium ful deplin al raţionalităţii constă în contopirea armonioasă
a nem ijlocitului cu conştientul.

❖ Inspiraţia nu este proprietatea exclusivă a unui artist: fără ea nu va reuşi

mult nici omul de ştiinţă, fără ea nu face mult nici chiar m eşteşugarul
fiindcă inspiraţia este peste tot, în orice lucru, în orice activitate.

❖ Cea m ai m are comoară este o bibliotecă bună.

❖ A crede şi a nu şti - aceasta încă mai înseam nă ceva pentru un om; dar a
şti şi a nu crede - aceasta nu înseam nă absolut nimic.

❖ A vedea şi a respecta personalitatea unei femei este nu num ai o condiţie

necesară, ba chiar una obligatorie a dragostei omului decent din vremea
noastră.

❖ A vedea o carte frum os publicată, dar seacă, este la fel de neplăcut cu

a vedea un om gol pe dinăuntru, dar care se bucură de toate bunurile
m ateriale ale vieţii.

❖ Educaţia este un mare lucru: ea decide soarta omului.

❖ A educa nu înseam nă num ai a alăpta şi a dădăci, ci şi a îndrepta inim a

şi m intea - oare pentru aceasta nu este nevoie ca m ama să aibă caracter,
pricepere şi acces la toate interesele omeneşti?

❖ Totul este bine şi m inunat în armonie, în conform itatea cu sine însuşi.

Copiii dezvoltaţi în mod nenatural şi prem atur sunt nişte monştri morali.
Orice m aturitate precoce se aseamănă cu o corupere din copilărie.

❖ Fiecare personalitate nobilă este profund conştientă de legăturile ei de

sânge cu patria.

❖ Orice extrem ă este soră cu mărginirea.

❖ Orice dragoste este adevărată şi frum oasă în felul ei, doar dacă se află în
inimă, şi nu în cap.

❖ Există oameni de toate felurile şi există pasiuni de toate felurile. Bunăoară,

la câte unul, toată pasiunea, întreg patosul firii sale stă în m ânia rece, şi
acesta este inteligent, talentat şi chiar sănătos doar atunci când muşcă.

❖ Orice demnitate, orice putere sunt calme, tocmai fiindcă sunt încrezătoare
în ele însele.

❖ Interesul cel mai m are şi sacru al societăţii este propria bunăstare,

repartizată în mod egal fiecăruia dintre mem brii săi.

❖ Dezgustător este acela care se laudă pe sine; dar dezgustător este şi omul
fără conştiinţa unei puteri sau calităţi proprii oarecare.

❖ Unde nu există nici sinceritate deplină, nici încredere deplină, unde măcar
ceva răm âne ascuns, acolo nu este şi nu poate fi vorba de prietenie.

❖ în fluxul tim pului moare doar ceea ce nu conţine un grăunte puternic de

viaţă, nemeritând, prin urm are, să trăiască.

❖ Este o prostie să deschizi o hartă m aritim ă ca să treci o baltă cu o canoe.

❖ Umanismul este iubirea de oam eni dezvoltată prin conştiinţă şi educaţie.

❖ Esenţa nu stă în cuvânt, ci în tonul cu care este rostit cuvântul.

❖ Pentru dragoste ai nevoie de un conţinut raţional, tot aşa cum este nevoie
de ulei pentru foc.

❖ Pentru firile josnice nu este nim ic mai plăcut decât să se răzbune pentru
nim icnicia proprie, aruncând cu noroiul convingerilor şi opiniilor lor în
tot ce este sfânt şi măreţ.

❖ Poeţii dramatici îi creează pe actori.

❖ Prieten îm i este acela căruia îi pot spune totul.

❖ Prietenia, asemenea dragostei, este un trandafir de o culoare superbă, cu

o aromă încântătoare, dar cu spini înţepători.

❖ Dacă o alegere în dragoste s-ar face num ai prin voinţă şi minte, atunci
dragostea nu ar fi un sentiment, ci o pasiune. Prezenţa unui element de
spontaneitate se observă chiar şi în dragostea cea mai chibzuită, pentru
că din câteva persoane la fel de vrednice, doar una este aleasă, şi această
alegere se bazează pe atracţia involuntară a inimii.

❖ Dacă scopul vieţii noastre ar consta doar în fericirea noastră personală,

iar fericirea noastră personală ar consta doar în iubire, atunci viaţa ar
fi într-adevăr un deşert lugubru... Dar să fie lăudată raţiunea eternă, să
fie lăudată Providenţa grijulie! Pentru om există şi lumea m are a vieţii,
în afară de lumea lăuntrică a inim ii - lumea contemplaţiei istorice şi a
activităţii sociale - acea lume mare în care un gând devine faptă, iar
un sentiment înalt devine o ispravă... Şi ferice de acela care nu a fost un
spectator trândav, uitându-se la acest ocean zgomotos al vieţii....

❖ Dacă până acum om enirea a realizat multe, aceasta înseam nă că ea are să

atingă şi mai mult în curând. Om enirea a început deja să înţeleagă că este
omenire: în curând ea va dori într-adevăr să şi devină omenire. Există
multe feluri de educaţie şi dezvoltare şi fiecare dintre ele este im portant în
sine, dar mai presus de toate acestea trebuie să fie pusă educaţia morală.

❖ Dorinţa de m oarte scoate la iveală starea cea m ai falsă şi iluzorie a

mintii.
/

❖ O soţie nu este o amantă, ci o prietenă şi o tovarăşă a vieţii noastre, şi

trebuie să ne deprindem din timp cu gândul de a o iubi şi atunci când ea
va fi o femeie în vârstă, dar şi atunci când va fi o bătrânică.

❖ A iubi înseam nă a simţi şi a gândi, a suferi şi a fi fericit, orice alt fel de

viată
/ este totuna cu moartea.

❖ Dintre toate deprinderile proaste care arată lipsa de educaţie solidă şi

excesele de ignoranţă, cea mai proastă este aceea de a nu spune lucrurilor
pe nume.

❖ Dintre toţi criticii m ai de seamă, cel mai genial şi infailibil este timpul.

❖ Dintre toate felurile de faimă, cea m ai măgulitoare, cea m ai m ăreaţă şi cea

m ai incoruptibilă este faim a populară.
❖ Dintre toate pasiunile omeneşti, după iubirea de sine, cea m ai puternică
şi feroce este dragostea de putere.

❖ Individualitatea omului nu tolerează din fire alienarea şi singurătatea şi

caută compătimire şi încredere din partea semenilor ei.

❖ Arta fără un gând, asemenea unui om fără suflet, este un cadavru.

❖ Adevărul este m ai presus de oam eni şi nu trebuie să se teamă de ei.

❖ Adevărata moralitate creşte din inimă, ajutată de razele luminoase a

raţiunii. Măsura ei nu o dau cuvintele, ci activităţile practice.

❖ Iubirea cu adevărat omenească se poate baza doar pe respectul reciproc

al dem nităţii omeneşti, şi nu doar pe un capriciu al sentimentelor sau pe
un capriciu al inimii.

❖ Un talent adevărat şi puternic nu poate fi ucis de asprimea criticii, aşa

cum un talent neînsem nat nu poate fi înălţat de lauda acesteia.

❖ Punctul de plecare al desăvârşirii morale este, întâi de toate, o necesitate

materială.

❖ Oricât de bogată şi de luxoasă ar fi viaţa lăuntrică a omului, oricât de

fierbinte ar fi aceasta, ea nu este deplină dacă nu cuprinde în sine interesele
lum ii exterioare, ale societăţii şi omenirii.

❖ Calom nia nu este întotdeauna o faptă rea: de cele mai multe ori, ea
este rezultatul unei dorinţe nevinovate de a te distra într-o conversaţie
f /

interesantă, iar alteori, rezultatul bunăvoinţei şi al com pătim irii atât de

sincere, încât devine incomodă.

❖ Cartea este viaţa tim pului nostru, de ea au nevoie toţi, şi cei bătrâni, şi
cei mici.

❖ Cine nu are nim ic de spus, mai bine să tacă.

❖ Oare cine îm i va spune adevărul despre mine, dacă nu un prieten.

❖ Cine nu merge înainte, acela m erge înapoi: nu există o altă variantă.

❖ Cine nu aparţine patriei sale, nu aparţine nici omenirii.

❖ Cine nu a devenit în primul rând om, acela este un cetăţean rău.

❖ Cine îşi exprim ă brusc părerile despre acţiunile celorlalţi, se obligă astfel
pe sine să acţioneze mai bine decât ceilalţi.

❖ Iubeşte bunătatea şi vei fi de folos patriei tale, fără prea multe eforturi.

❖ Dragostea se oferă numai dragostei.

❖ Dragostea şi respectul faţă de părinţi sunt, fără îndoială, sentimente

sfinte.
❖ Iubirea are legile ei proprii de dezvoltare, etapele ei, la fel ca şi viaţa
omenească. Ea are o primăvară splendidă, o vară fierbinte, şi, în sfârşit,
o toam nă care pentru unii este caldă, lum inoasă şi roditoare, iar pentru
alţii e rece, putredă şi stearpă.

❖ Iubirea faţă de patrie trebuie să pornească de la iubirea faţă de omenire,

ca partea de la întreg. A-ţi iubi patria înseam nă a dori cu pasiune să vezi
în ea realizarea idealului om enirii şi să contribui la aceasta după măsura
puterilor proprii.

❖ Iubirea este atât de puternică, încât face imposibilul, întotdeauna trium fă

asupra condiţiilor veşnic neschim bătoare ale spaţiului şi timpului, asupra
lipsei de putere a trupului, dând pruncului tăria leului.

❖ Dragostea greşeşte adesea, văzând în obiectul pasiunii ceva ceea ce nu

există, dar numai dragostea descoperă frum osul şi sublimul acolo unde
spiritul de observaţie şi raţiunea nu văd nimic.

❖ Dragostea, ca una dintre cele mai puternice pasiuni care îl duc pe om

dintr-o extremă în alta mai mult decât orice altă pasiune, poate servi
drept piatră de încercare a moralităţii.

❖ Oam enii nu se bucură, de obicei, atât de mult de ceea ce le este dat, pe cât
se întristează în legătură cu ceea ce nu le e dat.

❖ Oam enii mor pentru ca omenirea să trăiască.

❖ O măsură a dem nităţii femeii poate fi bărbatul pe care ea îl iubeşte.

❖ O mulţime de oam eni trăiesc netrăind, ci doar pregătindu-se să trăiască.

❖ Se poate să nu-1 iubeşti pe fratele tău, dacă el este un om rău, dar nu se

poate să nu-ţi iubeşti patria, oricare ar fi ea: trebuie doar ca această iubire
să nu fie o stare m oartă de m ulţum
/
ire cu ceea ce este dat,' ci o dorinţă
r
de
perfecţionare.

❖ Un bărbat cu un caracter fem inin este o calom nie dintre cele mai
otrăvitoare la adresa omului.

❖ Noi interogăm trecutul pentru ca acesta să ne explice prezentul şi să ne

ajute să înţelegem viitorul.

❖ Numai ideile şi nu cuvintele au putere asupra societăţii.

❖ A găsi calea, a-şi cunoaşte locul: în aceasta constă esenţa omului, aceasta
înseam nă să devină el însuşi.

❖ Atacurile... asupra neajunsurilor şi viciilor populismului nu sunt o crimă,

ci un merit, un patriotism adevărat.

❖ Nici în glumă nu trebuie să m inţi şi să linguşeşti. Lasă pe oricine să

gândească despre tine orice vrea, iar tu fii ceea ce eşti.
i* Nu este bine să fii bolnav, şi e şi mai rău să mori, dar cel mai rău e să fii
bolnav şi să mori cu gândul că nimic nu va fi rămâne după tine pe lume.

>>Nu este nim ic m ai periculos decât a-ţi lega soarta de soarta unei femei
num ai pentru faptul că este tânără şi frumoasă.

> Nu este nimic m ai sacru şi mai dezinteresat decât dragostea mamei; orice
afecţiune, orice dragoste, orice pasiune fie este slabă, fie are un interes, în
comparaţie cu aceasta.

❖ Nu este o crim ă să iubeşti de câteva ori în viaţă, şi nu este un merit să

iubeşti doar o singură dată: a-ţi reproşa pentru prim a şi a te lăuda pentru
a doua este la fel de absurd.

❖ Nu există niciun om atât de rău,' încât o educaţie

/ eficientă să nu-1 facă
bun.

❖ Nici o persoană din lume nu se naşte de-a gata, adică formată complet,
dar orice viaţă nu este nimic altceva decât o dezvoltare perm anentă, o
formare continuă.

❖ Educaţia morală a copiilor trebuie să fie negativă, adică, să constea

în elim inarea oricăror exemple rele şi în dezvoltarea în ei a simţului
iubirii, dreptăţii şi al umanităţii, nu prin reguli de morală, ci prin forţa
exemplului.

❖ Societatea îşi găseşte în literatură viaţa sa reală, înălţată la un ideal.

❖ Unul dintre cele m ai înalte principii de moralitate adevărată este respectul

fată
/ de demnitatea um ană în fiecare fiinţă / umană,' fără deosebire.
❖ Instrum ent şi intermediar al educaţiei trebuie să fie dragostea, iar scopul
trebuie să fie umanitatea.

❖ Tatăl iubeşte pe copilul său, pentru că acesta este creaţia lui; dar el trebuie
să-l iubească şi ca pe un viitor om. Numai o astfel de iubire faţă de copii
este adevărată şi vrednică de a fi num ită iubire; orice alta este un egoism,
o iubire de sine rece.

❖ Patriotismul oricui se dovedeşte nu prin cuvinte, ci prin fapte.

❖ După părerea mea fermă, o uniune a căsniciei nu trebuie să fie publică,

întrucât aceasta îi priveşte num ai pe cei doi şi pe nim eni altcineva.

❖ Ticăloşii reuşesc în activităţile lor, deoarece procedează cu oamenii cinstiţi

la fel cum o fac cu ticăloşii, iar oam eni cinstiţi procedează cu ticăloşii la
fel cum o fac cu oam enii cinstiti./
❖ Conceptul progresului ca sursă şi scop al m işcării istorice... trebuie să fie
o concluzie directă şi nemijlocită izvorâtă din viziunea asupra poporului
şi a om enirii închipuite ca întruchipări ideale.
 Secolele XIX-XX

❖ Vocaţia femeii este aceea de a insufla bărbatului energie sufletească,

ardoarea pasiunilor nobile şi de a-i conserva simţul datoriei şi aspiraţia
către sublim şi sfânt - aceasta este vocaţia rem arcabilă şi sacră a femeii.

❖ Poezia este cel mai înalt gen de artă. Orice alt gen de artă este m ai mult
sau mai puţin constrâns şi lim itat în activitatea de creaţie la materialul
prin care se m anifestă. Iar poezia este exprim ată prin cuvânt creator
liber, care este şi sunet şi im agine şi idee definită şi clar pronunţată. Prin
urmare, poezia cuprinde toate elementele celorlalte genuri de artă.

❖ Lasă un copil să facă giumbuşlucuri doar în cazul în care acestea nu-i

sunt dăunătoare şi nu-şi pun amprenta pe fizicul şi moralul lui.

❖ Toţi oamenii beau şi mănâncă, dar num ai cei sălbatici se îmbată şi mănâncă
precum porcii.

❖ Raţiunea este dată omului pentru ca el să trăiască raţional, şi nu doar

pentru a-1 face să vadă că trăieşte nechibzuit.

❖ Raţiunea şi sentim entul sunt cele două forte care au nevoie una de cealaltă
în mod egal şi care, una fără alta, sunt moarte şi lipsite de importanţă.

❖ Educaţia raţională face ca firea rea să fie m ai puţin rea, ba chiar mai
bună, dezvoltă într-o anum ită măsură chiar şi cele mai slabe calităţi şi
um anizează şi firea cea mai lim itată şi superficială.

❖ Inim a are legile ei, chiar dacă din acestea nu e uşor să se formeze un cod
complet sistematizat.

❖ Un cuvânt reflectă o idee: dacă o idee nu este clară, înseam nă că nici

cuvântul nu este limpede.

❖ Râsul este adeseori un instrum ent important pentru deosebirea adevărului

de minciună.

❖ Natura îi creează pe om, dar îl dezvoltă şi îl formează societatea.

❖ Este im posibil să creezi o limbă, deoarece ea este creată de popor; filologii

îi descoperă doar legile şi le sistematizează, iar scriitori creează doar în
interiorul ei în conform itate cu aceste legi.

❖ Ce-mi pasă mie cum trăieşte omul simplu, dacă o personalitate suferă? Ce-
m i pasă mie că un geniu pe păm ânt trăieşte ca în ceruri, când mulţimea
zace în noroi?

❖ Capacitatea de creaţie este un dar m ăreţ al naturii; un act de creaţie într-

un suflet creator este o mare taină;' momentul creaţiei/ este un moment
sacru.

❖ Pasiunea este poezia şi floarea vieţii, dar ce rost ar avea pasiunile, dacă în
inim ă nu există voinţă.
/
❖ Superstiţia dispare odată cu succesele civilizaţiei.
 Secolele XIX-XX

❖ Morala teoretică, ce se descoperă doar în sisteme şi în cuvinte, dar care

nu vorbeşte despre sine ca despre o faptă, care apare num ai ca urm are
a contemplării m inţii, dar nu are rădăcini adânci în inimă, - o astfel de
morală are aceeaşi valoare ca şi lipsa de morală.

❖ Doar în puterea voinţei constă condiţia succesului nostru în domeniul ales.

❖ Numai sfânta mediocritate se bucură de un privilegiu de invidiat - de a

nu irita pe nim eni şi de a nu avea duşmani şi adversari.

❖ Doar fericirea este m ăsura şi încercarea dragostei.

❖ Cine nu ţine la opiniile sale privind omenia, acela este lipsit de scrupule.

❖ Munca îl face nobil pe om. Sufletul, ca şi trupul, îşi are gimnastica sa

proprie, fără de care sufletul se ofileşte şi cade în apatia lipsei de acţiune.

❖ Pentru fiecare talent adevărat, fiecare persoană este un tip, şi fiecare tip
este pentru cititor un străin familiar.

❖ O convingere trebuie să ne fie scumpă doar pentru că este adevărată, şi

nu pentru că este a noastră.

❖ Mintea este arm a spirituală a omului.

❖ Un ucenic niciodată nu-şi va depăşi dascălul dacă vede în el un model, şi

nu un rival.

❖ Este bine să fii om de ştiinţă, poet, soldat, legislator etc., dar e rău să nu
fii şi om.

❖ Omul a fost şi va fi întotdeauna fenomenul cel m ai curios pentru om.

❖ Omul nu este nici anim al şi nici înger; el nu trebuie să iubească nici ca

animalele, şi nici platonic, ci omeneşte.

❖ Omul se teme doar de ceea ce nu ştie, cunoştinţele învingând orice teamă.

❖ Omul se exprimă clar când este stăpânit de un gând, dar o face şi mai
clar, atunci când el însuşi stăpâneşte gândul.

❖ Cunoaşterea um ană nu constă num ai din matematică şi tehnologie.

Dimpotrivă, acestea sunt doar un aspect al cunoaşterii, acestea sunt
deocamdată num ai cunoaştere inferioară; cunoaşterea superioară cuprinde
lumea morală şi conţine în domeniul său de referinţă tot ce este m ăreţ şi
sfânt pentru om.

❖ Cu cât este m ai m ăreţ geniul poetului, cu atât m ai profund şi m ai vast

va înţelege el natura şi cu atât m ai mult succes ne-o va prezenta în relaţia
cu viata.
/

❖ Cu cât este m ai puternic talentul unui poet, cu atât este mai original.

❖ Cu cât un copil este m ai mic, cu atât m ai nemijlocită trebuie să fie educaţia

morală pe care o primeşte, cu atât m ai mult trebuie nu să-l învăţăm, ci să-l
 Secolele XIX-XX
iJ&sş&sts
deprindem cu sentimentele bune, cu înclinaţiile şi m anierele folositoare,
totul bazându-se în cea mai m are parte pe obicei.

❖ Oam enii cinstiţi au întotdeauna deprinderea proastă de a privi în jos cu

ruşine în faţa aroganţei şi a ticăloşiei obraznice.

❖ Sentim entul este ca un foc, iar gândul este ca un ulei.

❖ Simţul omeniei este ofensat când nu se respectă reciproc demnitatea

umană, dar este şi m ai mult ofensat şi suferă, atunci când omul nu-şi
respectă propria demnitate.
❖ Ca un sentiment în sine să se transform e în poezie; trebuie ca sentimentul
să se nască din idee şi să o exprime. Sentimentele iraţionale sunt partea
animalelor; acestea îl um ilesc pe om.

❖ Şcoala nefericirii este cea mai bună şcoală.

❖ Egoismul este descurcăreţ ca un cameleon...

❖ Tinereţea este în sine poezia vieţii, căci în tinereţe fiecare este mai bun
decât în orice altă perioadă a vieţii.

❖ Acei tineri care îmbătrânesc trecând peste maturitate sunt la fel de

dezgustători ca şi acei bătrâni care vor să pară tineri.

Nikolai Berdeaev
(1874- 1948)
ţfilo z o f rus.
S-a născut într-o fam ilie aristocrată. J4 intrat [a şcoaCa de cădeţi din 'Kiev, dar a părăsit-o
repede pentru a merge Ca (Facultatea de Ştiinţe ale iNaturii a Universităţii din Kiev „Sf.Kladimir”
'Din 1894, a început să studieze teoria socialismului ştiinţific într-unuC din cercuriCe social
democratice din Kiev. (Participarea [ui [a mişcarea studenţească se termină cu o arestare, în
1898. J4 stat [a închisoare timp de o Cună, a fo s t judecat şi exilat în Vologda între 1901 şi 1902.
în 1904 a Cucrat [a revista Caîea nouă. în 1905—1906, editează revista „Problemele vieţii’’,
în 1911, publică Cucrarea Filozofia Ci6ertăţii. In 1918, a fo n d a t [Academia Liberă de cuCtură
spirituală, în cadruC căreia au început să funcţioneze câteva seminare. In 1920, TacuCtatea de
Istorie şi Litere a Vniversităţii din [Moscova îCnumeşte profesor. Perdeaev a maifo s t arestat în
Cegătură cu dosaruCaşa-numituCui „centru tactic”. In vara anuCui 1922, a urmat încă o arestare,
iar în toamnă a fo s t exilat din ţară. între 1922 şi 1924, Perdeaev locuieşte la (Berlin, fa c e
cunoştinţă cu O. Spengler, [M. Scheler, Cj. von Kaiserling. Se mută apoi la Paris.
în 1946 a publicat cartea Ideea rusă, o încercare de înţelegere a istoriei filo zo fiei ruseşti.

❖ Iadul este necesar nu pentru ca cei răi să-şi prim ească pedeapsa, ci pentru
ca omul să nu fie băgat cu forţa în rai.

❖ O tragedie antică este o tragedie a fatalităţii, în timp ce o tragedie creştină

este o tragedie a libertăţii.

❖ Dumnezeu este negat fie pentru că lumea este atât de rea, fie pentru că
lumea este atât de bună.
❖ Budismul este în felul său o învăţătură despre m ântuirea de chinuri şi
suferinţe,
/ ' dar fără Mântuitor.
❖ în dragoste există despotismul şi sclavia. Şi cea mai despotică este
dragostea femeii, care îţi cere totul!

❖ în viaţa sexuală, este ceva umilitor pentru om. Numai epoca noastră a
perm is dezvăluirea vieţii sexuale. Şi omul a fost descompus în bucăţi.
După cum este Freud şi psihanaliza, aşa este romanul contemporan. în
aceasta constă cinism ul epocii contemporane, fiind însă şi o îm bogăţire a
cunoştinţelor despre om.

❖ Politeţea este o exprim are condiţionată simbolic a respectului faţă de orice

persoană.

❖ Credinţa în nemurire este nu numai credinţa m ângâietoare care face viaţa

mai uşoară, aceasta este, de asemenea, o credinţă teribilă, înfricoşătoare,
care agravează viaţa cu o responsabilitate nemăsurată. S-ar putea spune
că necredincioşii şi-au făcut viaţa mai uşoară decât credincioşii.

❖ Puterea autorităţii implică libertatea recunoaşterii ei.

❖ Toate revoluţiile
/ s-au încheiat cu contrareactii.
/ Aceasta este inevitabil. Este
o lege. Şi cu cât mai frenetice şi înverşunate au fost revoluţiile, cu atât
mai puternice au fost aceste contrareacţii. în alternanţa revoluţiilor şi a
reacţiilor avem de-a face cu un fel de cerc magic. Ea nu poate merge mai
adânc. însuşi conţinutul voinţei populare nu este interesat de principiul
democratic. Voinţa populară poate să vrea răul cel mai teribil, iar principiul
democratic nu are nim ic de replicat.

❖ Statul există nu pentru a transform a viaţa păm ântească în rai, ci pentru a

o împiedica să se transform e definitiv într-un iad.

❖ Faptele bune care nu se fac din dragoste faţă de oameni, ci pentru

m ântuirea propriului suflet, nu sunt bune. Unde nu există dragoste, nu
există nici bine.

❖ Dogmatismul reprezintă integritatea spiritului; cel care creează este

totdeauna dogmatic, alege întotdeauna cu îndrăzneală şi face ceea ce a
ales.

❖ Evanghelia este o învăţătură despre Hristos, şi nu o învăţătură a lui

Hristos.

❖ Există o incomensurabilitate între iubirea m asculină şi cea fem inină, o

incomensurabilitate dintre cerinţe şi aşteptări. Iubirea m asculină este o
părticică, ea nu cuprinde întreaga fiinţa. îubirea fem inină este integrală.
O femeie devine posedată. Aici stă pericolul de moarte al iubirii feminine,
în iubirea fem inină există o magie, dar despotică. Şi există întotdeauna o
discrepanţă faţă de im aginea fem inină ideală.

❖ Femeia este neobişnuit de predispusă la sclavie şi, în acelaşi timp, înclinată

să înrobească.
❖ Cunoştinţele sunt impuse, dar credinţa este liberă.

❖ Individualismul ucide întotdeauna personalitatea şi individul.

❖ Conservatorismul adevărat este lupta eternităţii cu timpul, rezistenţa

incoruptibilă la putrezire.

❖ Când nu ai parte de înţelepciune, rămâne să iubeşti înţelepciunea, adică

să fii un filozof.

❖ Conflictul dintre m ilă şi libertate... M ila poate duce la renunţarea la

libertate, libertatea poate duce la cruzime...

❖ Omul nu poate şi nici nu trebuie, în ascensiunea sa, să zboare din

lume, să se absolve de responsabilitatea sa faţă de alţii. Toată lumea este
responsabilă pentru toate... Libertatea nu ar trebui să devină o eradicare a
responsabilităţii aproapelui. Mila, compasiunea ne aduc am inte de această
libertate.

❖ Cultura s-a născut din cult.

❖ Dragostei îi este inerent un tragism lăuntric profund, şi nu este întâmplător

faptul că dragostea este legată de moarte... întotdeauna mi s-a părut ciudat
că oamenii vorbesc despre bucuriile dragostei. M ai natural ar fi, într-o
viziune m ai profundă asupra vieţii, să se vorbească despre tragismul
dragostei şi durerea dragostei... Dragostea nu cunoaşte, de fapt, speranţe
împlinite. Există uneori o viaţă de fam ilie relativ fericită, dar aceasta este
o rutină fericită.

❖ Dragostea este sfera personal-intim ă a vieţii, în care societatea nu are voie

să se amestece...

❖ Când este vorba despre dragostea dintre doi oameni, oricare al treilea
este de prisos... Dragostea este întotdeauna ilegală. Dragostea legală este o
dragoste moartă. Legalitatea există num ai în viaţa de zi cu zi, iar dragostea
iese din comun. Lumea nu ar trebui să ştie că două fiinţe se iubesc. în
instituţia căsătoriei există o dezgolire neruşinată, în faţa societăţii, a ceea
ce ar trebui să fie ascuns, acoperit privirilor străine... Căsătoria, pe care se
bazează fam ilia, este un sacrament foarte dubios.

❖ M itul despre căderea în păcat este un mit despre m ăreţia omului.

❖ Şi proştii se pot m ântui în felul lor, ba chiar şi ignoranţii şi idioţii, dar

ne perm item să avem îndoieli că ideea împărăţiei lui Dumnezeu include
popularea acesteia în exclusivitate cu proşti, ignoranţi şi idioţi. Apostolul
ne recomandă să fim prunci cu inima, nu cu mintea.

❖ Poporului i se pare că este liber în revoluţii, dar aceasta este o teribilă

am ăgire de sine. Poporul este un rob al stihiilor întunericului... în revoluţie^
nu există şi nici nu poate exista libertate, revoluţia este întotdeauna ostilă
faţă de spiritul libertăţii... Revoluţia... i se întâmplă omului aşa cum i se
întâm plă o boală, un accident, un dezastru natural, un incendiu sau o
inundaţie.
/
❖ Nu există ştiinţă, există doar ştiinţe.

❖ Nu există un adevăr de clasă, există doar o m inciună de clasă.

❖ Nu num ai gândul creativ, ci şi pasiunea creativă, voinţa pasională a unui

sentiment pătimaş trebuie să dezlănţuie m intea şi să topească lumea
obiectivă care apare în faţa acestei minţi.

❖ Nu există o dependenţă m ai amară şi mai um ilitoare decât dependenţa de

voinţa omului, de tirania celor egali cu tine.

❖ Nimic nu poate fi iubit, afară de eternitate, şi nu se poate iubi cu niciun

fel de iubire, afară de una eternă. Dacă nu este eternitate, atunci nu este
nimic. Clipa are valoare deplină num ai în cazul în care ea se împărtăşeşte
din eternitate...

❖ Nimic nu distorsionează firea um ană aşa cum o fac ideile maniacale.

Dacă o persoană este obsedată de ideea că tot răul din lume provine de la
evrei, francm asoni, bolşevici, eretici, burghezie etc, atunci persoana cea
mai blândă se transform ă într-o fiară.

❖ Noul Testament nu suprimă Vechiul Testament pentru oam enii din

vechime.

❖ Ideea principală a omului este ideea despre Dumnezeu. Ideea principală

a lui Dum nezeu este ideea despre om.

❖ Cinstirea sfinţilor
/ a umbrit comuniunea cu Dumnezeu.

❖ Un sfânt este mai mult decât un om, dar cel care se închină unui sfânt
este mai puţin decât un om. Oare unde este omul?

❖ Este aproape m onstruos cum au putut oam enii ajunge la o astfel de stare
a conştiinţei, încât în părerea şi voia majorităţii a văzut sursa şi criteriul
adevărului!

❖ Recunoaşterea voinţei poporului drept bază supremă a vieţii publice poate

fi doar o închinare în faţa formalului lipsit de conţinut, doar o idolatrizare
a samavolniciei umane. Nu este im portant ce doreşte omul, important
e să existe ceea ce acesta doreşte. Vreau să existe ceea ce vreau. Iată o
formulă extrem ă a democraţiei, a puterii poporului.

❖ Psihanaliza este o psihologie fără suflet.

❖ Gelozia nu are legătură cu libertatea omului. în gelozie, avem de-a face cu

instinctul de proprietate şi dominaţie, dar într-o formă umilitoare. Trebuie
să recunoaştem dreptul iubirii şi să negăm dreptul geloziei, încetând s-o
idealizăm... Gelozia este tirania omului asupra omului. Gelozia fem inină
este şi m ai dezgustătoare, transform ând-o pe femeie într-o furie.

❖ Revoluţionarii
/ se închină viitorului,' dar trăiesc din trecut.
❖ Revoluţia este sfârşitul vieţii vechi, dar nu şi începutul unei vieţi noi, o
răsplată plătită pentru un drum lung. în revoluţie se ispăşesc păcatele din
trecut. O revoluţie arată întotdeauna că puterea nu şi-a îndeplinit scopul.

❖ Revoluţia reprezintă o descompunere a unui regim vechi. Şi nu există

m ântuire nici în ceea ce a început să putrezească, nici în ceea ce a putrezit
de tot.

❖ Cu tragedia lumii te poţi împăca doar pentru că reprezintă suferinţa lui

Dumnezeu. Dum nezeu îm părtăşeşte destinul creaţiei Sale.

❖ Autocraţia poporului este o autocraţie dintre cele mai rele, deoarece, în

cazul acesta, omul depinde de un număr m are de persoane ignorante, de
instinctele întunecate ale maselor. Voinţa
/ unuia sau voinţa
/ câtorva nu se
poate extinde atât de departe precum o face voinţa celor mulţi.

❖ Oam enii cei m ai ambiţioşi sunt oamenii care nu se iubesc pe sine.

❖ Libertatea este dreptul ia inegalitate.

❖ Libertatea conştiinţei mele este o dogmă absolută, nu admit în privinţa

aceasta nici litigii, nici acorduri, aici fiind posibilă doar o luptă disperată,
ba chiar şi împuşcături.

❖ Libertatea nu este uşoară, cum cred duşmanii ei care o calomniază,

libertatea este dificilă, ea este o povară grea. Şi oam enii renunţă uşor la
libertate ca să-şi uşureze viaţa... Totul în viaţa um ană trebuie să treacă
prin libertate, prin proba libertăţii, prin respingerea ispitelor aflate în
m iezul libertăţii.
/

❖ M oartea vine la noi nu numai atunci când murim, ci şi atunci când ne

mor cei dragi. Avem în viaţa noastră experienţa morţii, chiar dacă nu
finală.

❖ A te considera pe sine un m are păcătos este la fel de exagerat cu a te

considera un sfânt.

❖ Este dificil să înţelegi şi să accepţi psihologia creştinilor evlavioşi care se

îm pacă liniştiţi cu faptul că oamenii din jurul lor, uneori chiar şi cei mai
apropiaţi, vor fi în iad. Nu se poate accepta faptul că omul cu care beau
ceai este condamnat la chinurile veşnice ale iadului. Conştiinţa m orali
a început cu întrebarea lui Dumnezeu; Cain, unde este fratele tău A bel?
Conştiinţa morală se va term ina cu altă întrebare a lui Dumnezeu: AbeL
unde este Cain, fratele tău?

❖ Femeile au capacitatea extraordinară de a crea iluzii, de a fi aşa cum n a

sunt ele cu adevărat.

❖ Cei asupriţi nu vor putea domni niciodată, pentru că în m omentul domniei

ei devin asupritori.
❖ Utopiile s-au dovedit a fi mult m ai posibil de realizat decât se părea
înainte. Şi există o întrebare chinuitoare: cum să evităm realizarea lor
finală?

❖ Creştinism ul este nu num ai credinţa în Dum nezeu, ci şi credinţa în om,

în posibilitatea descoperirii divinului din om.

❖ Hristos nu a fost un fondator al religiei, ci religia însăşi.

❖ Omul este o fiinţă nemulţumită de ea însăşi şi capabilă să se reconstruiască

pe sine.

❖ Omul este un rob din pricină că libertatea este grea, iar robia uşoară.

❖ O m inune trebuie să vină din credinţă, dar credinţa nu trebuie să se

bazeze pe minuni.

❖ Etica este nu num ai o judecată asupra omului, ci şi o judecată asupra lui

Dumnezeu. îm potriva lui Dum nezeu s-a răzvrătit nu numai cel răul, dar
şi binele incapabil să se împace cu existenţa răului.

Aleksandr Blok
(1880- 1921)
(Poet, dramaturg, critic literar rus.
Tiu a l avocatului şi profesorului Universităţii din Varşovia, JA.L. B lok, şi a l traducătoarei
JA.JA. Beketova. (Primii ani ai vieţii i-a petrecut în casa bunicului său şi la moşia Şabmatovo
a fam iliei Beketov, din suburbia (Moscovei. (A absolvit în 1906 secţia de filologie slavă a
Universităţii din Sankt-Petersburg. în 1903, s-a căsătorit cu Liubov, fiic a eminentului chimist
rus cD.l. (Mendeleev. (A început să scrie poezii la vârsta de cinci ani, ocupându-se în m od serios
de creaţie din 1900. (Publică mult nu numai ca poet, dar şi ca dramaturg şi critic literar.
L a 7 iulie 1916, a fo s t înrolat în armată, lucrând capontator. începând cu septembrie 1917,
devine membru a l Comitetului teatral-literar, iar din 1918, angajat a l Departamentul teatral a l
Comisariatului (Poporului pentru Educaţie. Din aprilie 1919, a lucrat la Teatrul (Mare Dramatic.
Totodată, a fo s t membru a l consiliului editorial a l editurii „Literatura universală”, sub conducerea
lui (Mafim Cjorkj, iar din 1920, preşedinte a l filia lei Uniunii poeţilor din (Petrograd.
In aprilie 1921, tulburarea depresivă crescândă se transformă într-una psihică, însoţită de o
boală de inimă. (Moare la 7 august 1921.

❖ Leneşii şi zăpăciţii sunt dăunători bunăstării poporului.

❖ Merită să trăieşti doar ca să ceri vieţii nemăsurat de mult.

❖ Şi luptă veşnică! La linişte doar putem să visăm.

❖ Arta, ca şi viaţa, nu e de nasul celor slabi.

❖ O carte este un lucru măreţ, atât timp cât omul ştie s-o folosească.

❖ Doar un singur lucru îl face pe om, om: conştientizarea inegalităţii sociale.

❖ Responsabilitatea directă a artistului este aceea de a arăta, nu de a dovedi.

♦> Conştientizarea faptului că cel m ai m inunat era chiar lângă noi vine prea
târziu.

❖ Numai la sublim are rost să medităm, un scriitor trebuie să-şi stabilească

doar ţeluri măreţe, fără să fie intim idat de puterile sale slabe.

❖ Numai cel îndrăgostit are dreptul de a fi num it om.

❖ Adevărul, oricât de greu ar fi, este uşor.

❖ Cel care va înţelege că sensul vieţii um ane constă în anxietate şi îngrijorare,

nu va m ai fi un filistin.

❖ Cu cât m ai puternic simţi legătura cu patria, cu atât mai realist şi cu mai

multă plăcere ţi-o poţi im agina ca pe un organism viu.

...Eu sunt scriitor, sunt un om care spune lucrurilor pe nume, şi care

răpeşte florilor parfumul.

Taliaffero Washington Booker

(1 8 5 8 -1 9 1 5 )
Om de cultură american.
S-a născut pe o plantaţie din Virginul. B ooker Washington era f i u l unei sclave de culoare şi
a l unui necunoscut de culoare alhă. Sfeavănd un nume, şi l-a inventat singur sau, mai degra6ă,
l-a împrumutat de la prim ul preşedinte. Mama sa lucra ca Sucătăreasă în casa proprietarului
plantaţiei. După ce JAbraham Lincoln a semnat „Proclamaţia de emancipare a sclavilor”, care
a pus capăt exploatării negrilor şi le-a redat liSertatea, mama lui Booker a părăsit plantaţia.
F a s-a mutat cu copiii în oraşul Malden, din West Virginia. JAcolo, micul Booker a început să
meargă la o şcoala deschisă pentru copiii de culoare. Ca să-şi sprijine cumva fam ilia şi s-o ajute
p e mama sa, dimineaţa înainte de şcoală, lucra part-time la o mină.
Când a împlinit şaptesprezece ani, a intrat la Institutul de jAgricultură din Ifampton,
institut pentru studenţi de culoare din Virginia. După a6solvire, B ooker a predat într-o
şcoală şi a lucrat în calitate de secretar a l generalului S. JArmstrong, rector a l Institutului
din Ifampton. generalul JArmstrong l-a recomandat pe Washington Booker ca organizator a f
procesului de învăţământ din Institutul industrial pedagogic pentru persoane de culoare di*
Luskegee, JAlahama. Instituţia aceasta de învăţământ superior era în m od catastrofal lipsită dt
fonduri, neavând 6ani nici măcar pentru cumpărarea de terenuri în vederea construirii clădirilor
academice. Când, la începutul primului an academic, s-au adunat studenţii la Luskegee, aceşti*
erau nevoiţi să frecventeze cursurile stân d direct pe podeaua clădirii ruinate a unei 6iseriă
vechi. In Luskegee, Booker Washington a creat condiţii normale pentru procesul de învăţământ\
şi, în acelaşi timp, a predat. în fiecare an călătorea prin ţară, f i e într-o căruţă mică, f i e călca»
pe un catâr, strângând Sani pentru institutul său. Lrehuie menţionat că nivelul de predare t*
institut era atât de înalt, încât, pentru a se inspira din experienţa acestuia, soseau studenţi
din Furopa, China şi Japonia.
Booker era un orator remarcaSil, unul dintre cei mai eminenţi oameni de cultură şi m
militant pentru educaţia celor de culoare. în 1895, în JAtlanta, statu l (jeorgia, a devenit prim*
om de culoare din istoria americană care a ţinut un discurs în f a ţ a unui puhlic form at dm
persoane de culoare al6ă. în discursul său, B ooker Washington a cerut egalitate doar în d m
domenii: în angajările la un serviciu şi în afaceri. Discursul său, care a durat zece minutţ
a pus SazeCe politicii antirasiale din S u d şi l-a transformat pe Booker Washington într-un
lider a l poporului de culoare. L a sfârşitul secolului alX lX -lea, influenţa lui Booher era uriaşă,
(preşedintele Theodore (Roosevelt se consulta cu e l în privinţa numirilor în fu n cţii puhlice a
persoanelor de cuibare din sud, Sa, uneori, chiar şi în privinţa al6ilor. în timpul unei călătorii
în Europa, Boohgr Washington a fo s t invitat la ceai de regina Victoria a M arii (Britanii. în
timpul vieţii lui Washington, Institutul din Tuskggee a continuat să crească şi să se dezvolte.
Complexul universitar şi campusul studenţesc erau form ate din mai mult de o sută de clădiri
noi, iar numărul de studenţi a atins 1600 de persoane.
Booher a scris câteva cărţi, dintre care cea mai cunoscută este Ridică-te din sclavie.

❖ în m ăsura în care o persoană se dedică unui scop mare, în aceeaşi măsură

dobândeşte ea cea m ai mare fericire de pe urm a m uncii sale.

❖ Oam enii rem arcabili cultivă iubirea în sine şi doar un suflet m ărunt
întreţine spiritul urii.

❖ Cel mai înalt criteriu în dezvoltarea civilizaţiei unei rase oarecare este
consim ţăm ântul acesteia de a da o mână de ajutor popoarelor m ai puţin
norocoase.

❖ Dacă vrei să te înalţi, ajută pe cineva să se înalţe.

❖ O viata
/ demnă de numele său este aceea care se dedică binelui celorlalţi.
/
❖ Când intrăm în contact cu o altă persoană, fie o ajutăm, fie o încurcăm.
Nu există nicio cale de mijloc: fie îl tragem pe om în jos, fie îl înălţăm.

❖ Succesul personal în viaţă este dat de păstrarea prieteniei, a încrederii şi

a respectului din partea aproapelui nostru.

❖ Nu se poate să înjoseşti un om, fără să te înjoseşti odată cu el.

❖ Niciun om care contribuie cumva la bunăstarea m aterială, intelectuală

şi morală a societăţii în care trăieşte, nu rămâne niciodată pentru multă
vreme nerăsplătit.

❖ Nicio naţiune nu poate ajunge la prosperitate, până când nu înţelege că a

ara un câmp este o muncă la fel de decentă ca şi a scrie un poem.

❖ Există două modalităţi de aplicare a forţei: a împinge în jos şi a trage în sus.

❖ Succesul trebuie măsurat nu atât cu privire la acea poziţie în care un om

a ajuns în viaţă, cât cu privire la obstacolele pe care le-a depăşit pentru a
dobândi acest succes.

Bertolt Brecht
(1 8 9 8 -1 9 5 6 )
(Poet şi dramaturg german, teoretician a l artei, om de teatru şi activist pu6lic.
S-a născut la JAugsburg. Eiu a l unui director de fabrică.
Brecht a început să se publice în 1914. B alada satirică antimilitaristă Legenda soâfatufm mort
(1918) l-a fă cu t celebru. După ce a terminat o şcoală cu p rofil real, a studiat din 1921 filozofia şi
medicina (a Universitatea din Mîinchen. F iin d student, a scris piesele Baal, In hăţişul oraşelor
şi Tobe în n oap te” Ultima piesă a fo s t pusă în scenă de Teatrul de Cameră din Mîinchen la 30
septembrie 1922, primind premiul Kfeist. Brecbt a devenit dramaturg a l Teatrului de Cameră.
în toamna lui 1924, s-a mutat la Berlin, a primit un post similar în teatrul german a l lui
M. (Reinhardt. în 1926, a devenit un liber-profesionist. în anul următor, a fo s t lansată prima sa
carte de poezii, precum şi versiunea scurtă a piesei Mahagonny, prima sa lucrare în colaborare
cu compozitorul %urt Weill. Spectacolul lor Opera de trei parafe a fo s t prezentată cu mare
succes în august 1928, la Berlin, şi apoi în întreaga germanie. Din acest moment şi până la
instalarea regimului nazist, Brecht a scris cinci musicaluri, cunoscute ca „piese de şcoală”, pe
muzica lui % Weill, <P. Nindemith şi X. Fişier.
L a 28 febru arie 1933, a doua z i după incendierea (Reichstag-ului, Brecht a părăsit germania
şi s-a stabilit în Danemarca. în 1935, i s-a retras cetăţenia germană. Brecht a scris poezii şi
schiţe pentru mişcările antinaziste, iar în 1938-1941, a scris cele patru mari piese ale sale,
V iaţa Cui Cjalileo, (Mutter C'ourage şi copiii ei, Omuf cef 6un din Sâciuan şi (Domnuf (Puntifa
şi sluga sa (M atti. (poezia lui Brecht din această perioadă se caracterizează prin perseverenţa
militantă a propagandei (culegerea Cântece, poezii, refrene, în 1934), (Poezii din Svendborg
în 1939. Cântecele de Brecht (Marşul frontului unit, Cântec de solidaritate etc), pentru care
muzica a fo s t scrisă de N. Fişier, au dobândit o mare popularitate în interpretarea de F . Bush.
în 1940, naziştii au invadat Danemarca, iar Brecht a fo s t nevoit să plece în Suedia şi apoi
în Finlanda; în 1941, a trecut prin U E JS , ajungând în Statele Unite, unde a scris Cercul de
cretă cau cazian . în noiembrie 1947, scriitorul vine la Zurich, unde termină ultima sa piesă,
Zilele comunei. întorcându-se în patria sa în 1948, Brecht şi soţia sa, actriţa F . Weigel, au
organizat în capitala (RDf-ului „Berliner Fnsemble”. Brecht a fo s t ales membru a l JAcademiei
de J i r te. (Piesele de Brecht sunt montate în mai toate teatrele lumii. Opiniile sale teoretice sunt
prezentate în articolele (Popularitate şi realism, M icul organon pentru te a tru ş.a.

❖ Nefericită este ţara care nu are eroi.

Valeri Iakovlevici Briusov

(1 8 7 3 -1 9 2 4 )
CPoet rus.
Nepot a l poetului I. I. Bahulin, fo s t u l iobag eliberat prin răscumpărare, care şi-a deschis
la Moscova o afacere de comerţ. Briusov s-a născut la Moscova. Intre 1885 şi 1889, a studiat
la gim naziul particular clasic a l lui F I. Kreiman, între 1890 şi 1893, la gim naziul lui L.I.
(Polivanov, între 1893 şi 1899, la Facultatea de Filologie şi Istorie a Universităţii din Moscova,
în 1894-1895 a publicat trei culegeri ale Simboliştilor ruşi, compuse, în principal, din poeziile
lui Briusov însuşi (inclusiv cele scrise sub diverse pseudonime). In a doua jum ătate a anilor
90 ai secolului alXlX-Cea, Briusov a intrat în cercul celor mai cunoscuţi poeţi-simbolişti, s-a
împrietenit cu 1(.D. Balmont.
După absolvirea Universităţii, Briusov a lucrat un timp la revista lui IIP. Bartenev, JArhiva
rusească şi a devenit unul dintre iniţiatorii şi coordonatorii Editurii „Scorpion”, înfiinţată în
1899 de cătreS.Jl. Poleakov, editura reunindu-ipe adepţii „artei noi”; a fo s t fon d a to ru l principal
a l almanahului Florile Nordului (1901—1903, 1905, 1911), şi a l revistei Balanţa (1904—1909)
publicaţie de fru n te a simbolismului rus, la care Briusov a fo s t şi redactor, şi unul dintre
autorii ei principali. în această revistă publicau JAndrei Belîi, Balmont, Veaceslav Ivanov, M.
JA. Voloşin. Briusov era fo a r te apropiat de cercul literar-artistic, a l cărui director a devenit
din 1908. Briusov a realizat traduceri strălucite din operele lui E. Verhaeren, B. Verlaine,
E. <Poe, <2C (Rfflland, din versurile poeţilor armeni, a studiat opera lui Puşkin, Qogol. După
(Revoluţia din Octombrie, (Briusov a fo s t unul dintre cei mai activi oameni de litere şi editori din
capitală: între 1917 şi 1919, a condus Comitetul pentru înregistrarea presei, între 1918 şi 1919,
a fo s t ş e f a l Departamentului din [Moscova a l bibliotecii din cadrul Comisariatului (Poporului
pentru învăţământ, din ianuarie 1919 şi până în febru arie 1921 a fo s t preşedinte a l Prezidiului
Uniunii Poeţilor din Rusia; din 1919, a lucrat la (Editura de Stat; din 1921, a fo s t ş e f a l sub-
departamentului secţiei de educaţie artistică din cadrul Comisariatului Poporului, membru a l
Consiliului JAcademic de stat, profesor alprim ei Universităţi de Stat din [Moscova; de (a sfârşitul
anului 1922, a fo s t ş e f a l Secţiei de educaţie artistică; în 1921, a înfiinţat Institutul superior de
literatură şi arte (ISLJA), a l cărui rector şi profesor a fo s t până la sfârşitul vieţii sale.
JA murit în 1924, bolnav de plămâni, şi a fo s t înmormântat la Cimitirul [MovodeviCÎ.

❖ Fiecare om este o personalitate distinctă, care nu se va m ai repeta.

Oam enii se deosebesc prin însăşi esenţa sufletelor; asem ănarea lor este
doar superficială (exterioară). Cu cât cineva devine mai mult el însuşi,
cu atât m ai profund începe să se înţeleagă pe sine şi cu atât mai clar i se
evidenţiază trăsăturile originale.

❖ Se pot schim ba metodele de creaţie, dar niciodată nu poate să moară sau

să se învechească un suflet depus într-o operă de artă. Dacă lim bajul unei
poezii ne mai perm ite să o citim, dacă după fragmente colectate se mai
poate sesiza intenţia unui sculptor, atunci sufletul unui creator nu a murit
nici pentru noi, cei vii.

❖ Omul moare, dar sufletul lui, care nu este supus distrugerii, scapă şi
trăieşte o altă viaţă. Dar dacă persoana decedată era un artist, dacă acesta
şi-a ascuns viaţa în sunete, culori sau cuvinte, sufletul său este mereu
acelaşi, viu şi pentru păm ânt şi pentru omenire...

❖ Niciun fel de genialitate nu poate compensa lipsa de gust.

Henry Thomas Buckle

(1821- 1862)
Istoric englez, cunoscut pentru lucrarea Istoria civilizaţiei în [Anglia.
S-a născut (a Leigh (Kent). Din cauza stării proaste a sănătăţii, era nevoit să înveţe acasă,
originalitatea operelor lui Buckle datorându-se mult lipsei sale de educaţie form ală. Ideea
creării Istoriei civilizaţiei i-a venit lui Buckle pentru prima dată la 18 ani, dar prim ul volum a
apărut doar în 1857. Lucrarea a avut un succes imediat şi l-a fă c u t celebru p e autor. JAl doilea
volum a fo s t publicat patru ani mai târziu şi a fo s t întâmpinat cu acelaşi entuziasm. Buckle
avea intenţia să-şi continue lucrarea, dar nu a putut să se recupereze complet după moartea
mamei sale, survenită în 1858, iar în 1861, dorind să-şi fortifice sănătatea mentală şi fizică, a
plecat într-o călătorie în Egipt şi în Ţara Sfântă. în 1862, s-a îmbolnăvit de tifos şi a murit la
Damasc, lăsându-şi neterminată lucrarea vieţii.

❖ Cel m ai mare inam ic al cunoaşterii nu este eroarea, ci inerţia.

❖ Avem nevoie doar de o critică liberă şi atunci putem fi siguri că totul se

va pune în ordine, oricâte greşeli am face.
❖ O concepţie greşită se luptă cu alta, fiecare îşi distruge adversarul, şi
din această luptă se naşte adevărul. In aceasta constă istoria dezvoltării
spiritului um an şi din acest punct de vedere, deschizătorii de noi drumuri
şi fondatorii de noi erezii sunt binefăcători ai neamului omenesc. Dacă
au avut dreptate sau nu, acesta este aspectul cel mai nesemnificativ al
problemei. Ei acţionează asupra spiritului ca un stimulent, îi îndreaptă
eforturile către activitate, ne îndeamnă la cercetări noi; lucrurile vechi
le tratează în feluri noi; ei depăşesc inerţia tuturor şi, probabil, în chip
grosolan, dar cu folos însă, se luptă cu îndrăgirea rutinei.

❖ în trecut, ţările cele mai bogate erau cele ale căror natură era cea mai abundentă;
acum, ţările cele mai bogate sunt cele în care omul este cel mai activ.

❖ Singurul remediu îm potriva superstiţiei este cunoaşterea; nim ic altceva

nu poate scoate această pată din m intea umană.

❖ Un legislator trebuie să caute nu adevărul, ci folosul.

❖ Cunoaşterea nu este un vizitator inert, pasiv, care vine la noi, indiferent

dacă vrem sau nu; ea trebuie căutată înainte de a fi a noastră, ea este un
rezultat al unei m unci enorme şi, de aceea, al unui m are sacrificiu.

❖ Adevărata cunoaştere constă nu în cunoaşterea faptelor, care îl face pe un

om doar pedant, ci în folosirea faptelor, care îl face pe om filozof.

❖ Cine îşi linguşeşte superiorii, calcă pe cei care sunt m ai jos decât el.

❖ întâlnim adeseori oameni a căror ştiinţă de carte serveşte ca instrum ent al

ignoranţei lor, oam eni care cu cât citesc m ai mult, cu atât ştiu m ai puţin.

❖ Observatorul cel mai atent şi gânditorul cel m ai profund sunt întotdeauna

judecătorii cei m ai indulgenţi; doar un m izantrop solitar, chinuit de
suferinţe im aginare, tinde să deprecieze caracteristicile bune ale unei
persoane şi să le exagereze pe cele rele.

❖ Nim eni nu poate scăpa de impresiile mediului înconjurător; iar ceea ce se

numeşte o nouă filozofie sau o nouă religie, este, de obicei, nu atât crearea
unor idei noi,' cât a unei direcţii
/ noi.
❖ Filozofia fiecărei specialităţi se bazează pe legătura celei din urm ă cu alte
specialităţi, iar ea trebuie căutată în punctele de contact dintre acestea.

Samuel Butler
(1 8 3 5 -1 9 0 2 )
Scriitor englez.
S-a născut la 4 decembrie 1835 în Langar, lângă Bingham (comitatul Nottinghamshirej,
în fam ilia unui preot. JA studiat mai întâi la şcoala Shrewsbury, apoi la Colegiul St Jo h n ’s al
Universităţii din Cambridge, absolvindu-lîn 1858, după care a emigrat în Noua Zeelandă, unde
s-a ocupat de creşterea oilor. JAcolo a citit Originea speciilor de Charles Darwin şi a devenit u*
susţinător ferv en t a l teoriei evoluţiei. Promova ideile lui Darwin în ziarele locale. Ocupându-
se cu succes de ovicultură, Butler şi-a dublat capitalul, iar în 1864 s-a întors în JAnglia. Câţiv*
ani au fo s t consacraţi studierii picturii şi rescrierii eseurilor timpurii, care au fo s t mai târziu
incluse în prima carte a sa, “E revelion (o anagramă a cuvântului „nowhere” - „nicăieri”). Cartea
a avut un succes imediat, cu toate că a rămas singura pu6licaţie a lui But Ier, care i-a adus un
oarecare profit. Următoarea sa carte, Bortul Speranţei, reprezintă o prezentare a punctelor de
vedere raţionaliste ale autorului.
In ultimii ani de viaţă, Butler a tradus Iliada şi Odiseea lui Nomer, şi a pu6licat o carte
intitulată [Autoarea Odiseii, în care a susţinut că autorul poemului epic a fo s t o fem eie. Ultimele
sale lucrări semnificative a fo s t Recitind sonetefe fui Shakespeare şi întoarcerea în Erevchon.
Romanul autobiografic Şi tu vei f i ţărână a fo s t publicat în anul 1903.
JAlte publicaţii: JAlpii şi temple, Ofranda (despre arta Italiei de Nord), “E seu ri despre viaţă,
artă şi ştiinţă şi Caiete.
JA murit la Londra, la 18 iunie 1902.

❖ Englezii călătoresc nu pentru a vedea ţări străine, ci pentru a vedea

soarele.

❖ Apologia diavolului: trebuie ţinut m inte că în acest caz este ascultată

doar una dintre părţi, fiindcă Dum nezeu a scris toate cărţile ambelor
Testamente.

❖ Biblia, probabil, spune adevărul, dar nu se poate spune că acesta este tot
adevărul şi num ai adevărul.

❖ Dumnezeu a fost m ulţumit de munca Sa, iată ce este îngrozitor.

❖ Dum nezeu şi diavolul au obţinut rezultate impresionante din specializarea

şi diviziunea muncii.

❖ Dum nezeu nu poate schim ba trecutul, dar istoricii pot. Şi, probabil, tocmai
pentru faptul că ei oferă acest serviciu, Dum nezeu le rabdă existenţa.

❖ Dumnezeu nu este aşa de rău cum este descris, dar nici aşa de bun.

❖ în viaţă există două reguli principale, una generală, alta particulară. Prim a
spune: m ai devreme sau m ai târziu fiecare va prim i ceea ce vrea, dacă
se va strădui. Aceasta este regula generală. Regula particulară prevede
că fiecare persoană, într-o măsură m ai m are sau mai mică, reprezintă o
excepţie de la regulă.

❖ în cele din urmă, plăcerea este un consilier m ult mai de încredere decât
dreptatea sau simţul datoriei.

❖ La temelia artei şi a literaturii, ca şi la temelia războiului, sunt banii.

❖ Cel m ai mare m incinos este m incinosul inconştient.

❖ Credinţa, ca şi totul în natură, urm ează calea m inim ei rezistenţe.

❖ Cu credinţă vei reuşi puţin, dar fără credinţă nu vei reuşi nimic.

❖ Un cuplu îndrăgostit este ca un răsărit sau un apus de soare: un fenomen

zilnic, dar care se observă foarte rar.
 Secolele XIX-XX

❖ Noi toţi suntem fetuşi avortaţi... Unii, la trei luni după concepţie, alţii, la
o sută de ani după naştere.

❖ Toate popoarele nutresc o simpatie secretă pentru forţa lor necurată.

❖ Totul trebuie luat în serios.

❖ Tot ceea ce facem absolut inconştient, este tot fără de care am muri pe
loc.

❖ Toate filozofiile sunt absurde în cele din urmă, dar unele sunt m ai absurde
decât altele.

❖ Orice fel de comerţ este o încercare de a prevedea viitorul.

❖ Orice progres se bazează pe cerinţa înnăscută a fiecărui organism de a

trăi dincolo de posibilităţile lor.

❖ O ficţiune este adeseori m ama necesităţii.

/ t

❖ Se spune că banii sunt rădăcina tuturor relelor. Acelaşi lucru se poate

spune despre lipsa de bani.

❖ Definiţia este îngrădirea unei idei nedomesticite cu un perete de cuvinte.

❖ Pentru sine, fiecare este nemuritor; probabil că omul, chiar dacă ştie că
trebuie să moară, dar nu va şti niciodată că este mort.

❖ Asupra majorităţii dintre noi argumentele acţionează fără efect. Pretenţiile

acţionează
/ mult m ai bine.

❖ Cei proşti născocesc moda, iar cei deştepţi sunt nevoiţi să o urmeze.

❖ Singura convingere cu adevărat serioasă constă în faptul că în lume nu

există nim ic care ar trebui luat în serios.

❖ Dacă aţi spus cuiva că îi lăsaţi moştenirea, atunci, dacă sunteţi cinstit,
trebuie să muriţi
/ imediat.
❖ Viaţa este un subiect în care ne vom încurca, dacă vom discuta despre el
prea mult sau prea puţin.

❖ Viaţa este un solo de vioară în public, doar că înveţi să cânţi direct în

tim pul concertului.

❖ Viaţa este o oboseală care creşte cu fiecare pas.

❖ Viaţa este arta de a trage consecinţe mângâietoare din prem ise lipsite de
consolare.

❖ A trăi este acelaşi lucru cu a iubi: mintea e contra, instinctul sănătos - pro.

❖ Dacă-ţi urm ezi m intea până destul de departe, cu siguranţă veţi ajunge la
consecinţe contrare raţiunii.
/ r

❖ Invenţia
/ este m am a necesităţii.
/
 Secolele XIX-XX

❖ Isuse, Te iubesc, în ciuda tuturor greşelilor Tale!

❖ A avea o opinie proprie e posibil doar în cazul în care ştii cum să-o
respingi.

❖ Arta este ca natura. Dacă nu o lăsaţi să intre pe uşă, va intra prin

fereastră.

❖ A rta poate fi învăţată doar de la cei care îşi câştigă existenţa cu ea.

❖ Viaţa reală a omului este cea despre care el nu bănuieşte nimic.

❖ Istoria artelor este o istorie a renaşterilor.

❖ Orice prost poate spune adevărul, dar trebuie să ai ceva în cap ca să minţi
ingenios.

❖ Tâlharii îţi cer banii sau viaţa, iar femeile îţi cer şi una, şi alta.

❖ Comerţul trebuie să fie la fel ca religia şi ştiinţa: să nu simţi nici dragoste,

nici ură.

❖ Concizia este foarte bună în cazul în care suntem înţeleşi - sau dacă nu
suntem înţeleşi.

❖ O găină este doar un mijloc prin care un ou produce un alt ou.

❖ A m inţi înseam nă a recunoaşte superioritatea acelei persoane pe care o

minţi.
r

❖ Lipsurile sunt o încercare stângace de a obţine ceea ce este mult m ai uşor

de obţinut prin prosperitate.

❖ Logica şi stabilitatea sunt un obiect de satisfacţie a zeilor şi a animalelor

celor m ai inferioare.

❖ Este mai bine să iubeşti şi să fii părăsit decât să nu fi fost părăsit

niciodată.

❖ M incinosul cel mai bun este acela care poate trage de un număr m inim
de m inciuni o vreme cât m ai îndelungată.

❖ Cel mai bun orator este acela care poate spune cât mai puţin posibil cu
cât m ai multe cuvinte posibil.

❖ Orice creaţie omenească, fie că este vorba de literatură, muzică sau pictură,
este întotdeauna un autoportret.

❖ Oam enii se îngrozesc de obicei la fel, şi atunci când aud îndoieli în privinţa
adevărului creştinism ului, şi atunci când văd cum cineva chiar respectă
poruncile creştine.

❖ Să picteze un tablou poate şi un prost, iar să-l vândă poate num ai unul
deştept.
❖ Lumea noastră este ca Arca lui Noe: o mână de oam eni şi o mulţime de
vite.

❖ Spontaneitatea noastră este doar un rezultat al necunoaşterii planului lui

Dumnezeu.

❖ Greşeala noastră nu constă de multe ori în ceva făcut, ci în regretele

resimţite
/ din cauza asta...

❖ Nu cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!

❖ Există doar un singur lucru fără îndoială: acela că nu există nim ic fără
îndoială, de aceea, poţi avea îndoieli în privinţa faptului că ar exista ceva
fără îndoială.

❖ Nedreptatea este ceea ce mă împiedică să trăiesc după voia proprie.

❖ Nimic nu trebuie luat în serios.

❖ Publicul îşi cumpără părerile la fel cum se cumpără carne şi lapte: astfel,
este mai ieftin decât să ai o vacă proprie. Problema este că laptele acesta
constă în cea m ai mare parte doar din apă.

❖ Un pas e nu numai de la sublim la ridicol, dar, de asemenea, de la ridicol

la sublim.

❖ El s-a născut prost şi şi-a dezvoltat cu succes abilităţile înnăscute.

❖ O artă deosebită este aceea de a şti ce trebuie ignorat. Cu cât mai mult
durează o conversaţie,
/ ' cu atât m ai mult e nevoie de o astfel de artă.
❖ Sincer vorbind, nu văd rostul înălţării celor smeriţi şi blânzi. Când aceştia
sunt lăudaţi, nu m ai sunt smeriţi şi blânzi.

❖ Schim bările reprezintă o statornicie în circum stanţe schimbătoare.

❖ Petru a rămas în relaţii bune cu Dum nezeu, cu toate că Dum nezeu a

vindecat-o pe soacra sa.

❖ Cât timp există o boala, va exista nu numai frica, ci şi speranţa.

❖ Este uimitor cât de mulţi sunt oam eni neştiutori în lume. Iar restul sunt
nebuni care cred că ştiu totul.

❖ Vaccinarea este un sacrament medical - un fel de botez.

❖ Natura este ca un m agician: trebuie tot tim pul supravegheată.

❖ Cea mai veche carte este o noutate palpitantă pentru acela care încă nu
a citit-o.

❖ Cea m ai m are plăcere pentru un posesor de câine este faptul că în prezenţa

acestuia se poate prosti, iar câinele nu num ai că nu-1 va mustra, ci i se va
alătura cu bucurie.
 Secolele XIX-XX

❖ A fost înţelept din partea lui Dumnezeu să-l însoare pe Thomas Carlyle
cu doam na Carlyle: astfel, nefericiţi au devenit doar cei doi, şi nu patru.

❖ Conştiinţa este extrem de bine educată şi încetează curând să se mai

adreseze acelora care nu doresc s-o asculte.

❖ Dreptatea înseam nă că eu am voie să fac tot ce vreau.

❖ Scriu atât de mult despre mine însum i doar pentru că acesta este subiectul
în legătură cu care sunt cel m ai bine informat.

❖ Ceea ce pentru unul este un ţânţar, pentru altul este o cămilă.

❖ A muri înseam nă a înceta să mai mori.

❖ Ca să înveţi să minţi, trebuie să începi, ca şi în orice alt domeniu, cu paşi

mici.

❖ Omul este singurul anim al capabil să răm ână în relaţii de prietenie cu

victimele sale, pe care el intenţionează să le mănânce, chiar până în
momentul când acestea vor fi mâncate.

❖ Ce este credinţa decât un pariu sau o ipoteză pur speculativă? Ar trebui

să se spună: „Pun pariu că M ântuitorul există"

❖ Pentru a crea un lucru mare, omul trebuie să fie nu numai foarte harnic,
ci şi foarte leneş.

❖ Pentru a exista, trebuie să fii m ai mult sau m ai puţin religios.

❖ îm i păstrez cărţile în Muzeul Britanic.

❖ Am grijă de adevăr nu de dragul adevărului, ci pentru m ine însum i.

❖ Urăsc pe cei care îl urăsc pe Dumnezeu, dar m i se pare că Dum nezeu nu

urăşte destul pe cei care mă urăsc pe mine.

❖ Eu suport cu calm o minciună. Mă enervează doar inexactităţile.

Anton Pavlovici Cehov

(1 8 6 0 -1 9 0 4 )
Scriitor rus.
S-a născut în Taganrog. Toţi copiii fam iliei Cehov au fo s t tfeoseSit tfe talentaţi şi fo a rte
instruiţi; JAlehşandr —om de litere, (Niho(ai —pictor, (Mihail —scriitor, jurist, Ivan —profesor
şi pedagog vestit în (Moscova, (Maria - pictoriţă peisagistă.
în a n u l1876, fam ilia Cehov s-a sta6ilit la (Moscova. în a n u l1879, JAnton intră la Facultatea
de (Medicină a Universităţii din (Moscova. în an u l 1880, îi apare prima creaţie, pu6licată în
revista „Li6elula”. în acea perioadă îşi începe activitatea literară. Corespondează cu diverse
reviste, scrie mici povestiri, schiţe umoristice, piese, semnând cu pseudonime. După a6solvirea
universităţii, Cehov începe să practice meseria de medic raional şi munceşte fo a r te mult. Curând
primeşte o invitaţie de colaborare din partea revistei „Timpuri n oi”, a cunoscutului editor JA.S.
Suvorin. Cehov renunţă la pseudonime şi semnează scrierile cu numele său întreg. Volumele de
creaţie din această perioadă sunt (Povestiri pestriţe şi Discursurile nevinovate. In anul 1887,
este editată prima piesă a Cui Cehov, Ivanov. F a a fo s t ju cată pentru prima dată Ca Teatrul
Korş din Moscova, devenind deose6it de populară pentru pu6licul moscovit.
în anul 1888, fam ilia lui Cehov se staSileşte la L u f, aproape de Sum, în gubernia Ilarihgv,
la vila moşierului Lintvarev. Ulterior, Cehov se va sta6ili la Odesa, în Ialta, apoi revine la
Moscova şi începe să muncească activ în domeniul literaturii. Curând îi apare volumul Istorioare
plictisitore şi piesa Muma-pădurii, care nu a avut însă succes; peste câţiva ani, a modificat-o
şi i-a schim6at titlul în Unchiul Vama. în această perioadă scrie peste o sută de povestiri,
vodevilurile Ursul şi Cântec de lebădă.
în an u l1890, Cehov pleacă în Siberia pentru a vedea insula Sahalin - locul unde erau trimişi
condamnaţii. L a Sahalin, e l a efectuat recensământul populaţiei, fo rm â n d aproximativ 10.000
de fiş e statistice. După o vreme, acestea au fo s t transcrise sub fo rm ă de eseuri: ©in Siberia,
Insula Sahalin, precum şi (jusev, Muierile, în exil, (Povestea unui necunoscut, [Asasinarea.
După aceste călătorii, viaţa la Moscova începe să i sep ară neinteresantă şi pleacă Ca Fetersburg
pentru a se întâlni cu Suvorin. împreună decid să călătorească în Furopa Occidentală şi
vizitează Vie na, Bolonia, Veneţia - de care Cehov rămâne entuziasmat; vizitele continuă cu
Florenţa, Rpma, Neapole, unde scriitorul merge pân ă la Vezuviu. De la Nisa, Cehov pleacă la
Monte-Carlo, apoi la Faris.
In an u l 1892, Cehov achiziţionează o moşie la Melihovo. [Astfel, dorinţa sa de a locui la
ţară şi de a f i proprietar de pământ s-a realizat. în a n u l1895, Cehov merge la Iasnaia Foleana
pentru a-lcunoaşte p e L.N. Tolstoi. Cehov şi Tostoi au continuat să se întâlnească adesea în
Crimeea. în perioada 1892-1898 sunt scrise povestirile Salonul nr. 6, Spirituf încuiat” ©omnia
femeilor, întâmplare din practică, Ionici, [Agrişul, piesele Vrei surori şi (pescăruşul.
în anul 1879, Cehov, grav bolnav de tuberculoză, se internează. în an u l 1900, scriitorul
este numit academician de onoare a l Academiei de Ştiinţe din Fetersburg. Olga Knipper, actriţa
principală a Teatrului de Artă, prima care a ju cat rolurile fem inine din piesele lui Cehov şi cu
care, ulterior, a corespondat intens, pleacă la Ialta s ă -l vadă pe scriitor. A ici începe viaţa lor de
cuplu. L a 25 mai 1901, Cehov şi Knipper s-au căsătorit. în a n u l1904, are loc premiera unei noi
piese a lui Cehov, Livada cu vişini — ultima creaţie a dramaturgului. Tuberculoza a progresat
însă rapid şi în luna mai a anului 1904, Cehov părăseşte Ialta şi pleacă împreună cu soţia sa la
(Badenweiler, staţiune balneară din sudul (jermaniei. A colo scriitorul a decedat.
A fo s t înmormântat în cimitirul din Novodevicie din Moscova.

❖ Veghează, munceşte şi nu te irosi în zadar!

❖ Fără muncă nu poate exista o viaţă curată şi veselă.

❖ Feriţi-vă de lim bajul sofisticat. Limba trebuie să fie simplă şi elegantă.

❖ Totul trebuie să fie frum os la om: şi chipul, şi îm brăcăm intea, şi sufletul,

şi gândurile.

❖ Bogăţia lim bii şi arta oratorică au mers întotdeauna una lângă alta.

❖ Vodca este de culoare albă, dar vopseşte nasul şi înnegreşte reputaţia.

❖ Doar proştii şi şarlatanii cunosc şi înţeleg totul.

❖ Se spune că adevărul trium fă în cele din urmă, însă asta nu-i adevărat.
❖ O muscă murdară poate păta un perete întreg, iar o mică faptă rea poate
strica totul.

❖ Dacă dai frâu liber fanteziei,' tine-ti

/ / mâna sub control.
❖ Dacă vă temeţi de singurătate, nu vă căsătoriţi.

❖ Dacă în prim ul act, pe scenă, atârnă o armă, în ultimul act, cu ea trebuie

să se tragă.

❖ Dacă veţi lucra pentru prezent, atunci munca voastră va fi neînsemnată;

trebuie să munciţi
/ având în vedere doar viitorul.

❖ Dacă soţia te-a trădat, bucură-te că te-a trădat pe tine, şi nu patria.

❖ Dacă pentru o boală oarecare se dau prea multe medicamente, înseam nă

că boala este incurabilă.

❖ Dacă doreşti să ai timp puţin, nu fă nimic.

❖ Să mergi cu soţia la Paris, este ca şi cum ai merge cu samovarul la Tuia.

❖ Femeile fără bărbaţi se ofilesc, iar bărbaţii fără femei se prostesc.

❖ Atunci când un actor are bani nu trim ite scrisori, ci telegrame.

❖ Când am term inat să beau ceaiul cu colac, îm i spun: n-am poftă de

mâncare! Când am term inat să citesc o poezie sau un rom an, spun: nu,
nu-i ce trebuie!

❖ Concizia este sora talentului.

❖ Cine pune m ai presus de toate liniştea celor dragi, trebuie să renunţe în

întregim e la viaţa intelectuală.

❖ Cine nu poate cuceri cu ajutorul m ângâierii, nu va putea cuceri nici cu

ajutorul asprimii.

❖ M inciuna este ca alcoolismul. M incinoşii m int şi când se află pe moarte.

❖ Pe cei de care ne temem, îi linguşim.

❖ Trebuie să fii limpede la minte, curat din punct de vedere moral şi îngrijit
din punct de vedere fizic.

❖ Avem nevoie doar de ceea ce avem nevoie.

❖ Să fii bărbat adevărat înseam nă să fii soţ şi demnitar.

❖ Indiferenţa este o paralizie a sufletului, o moarte prematură.

❖ Să ciopleşti un chip din marmură înseam nă să elim ini din această bucată
ceea ce nu aparţine chipului.

❖ Tot ce nu ne e limpede apare drept miracol.

 Nikolai Gavrilovici Cernîşevski
(1 8 2 8 -1 8 8 9 )
(Revoluţionar, scriitor şi jurnalist rus.
S-a născut laSaratov, în fa m ilia unui preot şi, potrivit aşteptărilor părinţilor săi, a studiat
trei ani într-un seminar duhovnicesc. Din an ul 1846 pân ă în a n u l1850, a studiat la Facultatea
de Istorie şi Filologie a Universităţii din Sankt-Fetersburg, în decursulformării sale, Cernîşevski
a fo s t influenţat de filo z o fii socialişti fran cezi (Henri de Saint-Simon şi Charles Fourier. In anul
1853, s-a căsătorit cu Olga Uasilievna Sokratova. Cernîşevski considera căsnicia lor drept un
„poligon” deosehit pentru experimentarea ideilor noi. Scriitorul a practicat egalitatea aSsolutâ
în căsnicie — idee cu adevărat revoluţionară pentru acea perioadă. (Mai mult decât atât, e l
considera că femeilor, pentru a f i egale Săr6atului, trebuie să li se ofere o libertate absolută.
Ulterior, experienţa sa a fo s t reflectată într-un ciclu de romane de dragoste, Ce-i de făcut.
în an u l1853, s-a transferat din Saratov la (Retersburg, unde şi-a început cariera de publicist.
(Numele lui Cernîşevski a devenit curând simbolul revistei „Sovremennikf, unde a început să
lucreze la invitaţia lui NA- (Nekrasov. în anu l 1855, Cernîşevski şi-a susţinut teza de doctorat
cu tema Raporturile estetice ale artei fa ţ ă de realitate, în care a refuzat să caute fru m osu l în
înaltul sferelor abstracte ale „artei curate” şi a form ulat teza: „Frumosul este viaţa”. L a sfârşitul
anilor 50 şi începutul anilor 60 ai secolului XIX, publică fo a rte mult, folosindu-se de orice
motiv pentru a-şi expune deschis ideile, aşteptându-se la revolta ţăranilor după desfiinţarea
iobăgiei, în an u l 1861. După agitaţia revoluţionară, „Sovremennikf a fo s t închis.
îndată după acest eveniment, autorităţile au interceptat scrisoarea (ui JA.I. Jferţen, care se
afla de 15 ani în ex il şi care, auzind de închiderea revistei „Sovremennikf, îi scrisese lui NA-
Serno-Solovievici - unul dintre colaboratorii revistei - , propunându-i să continue editarea
revistei peste hotare. L a 7 iulie 1862 Cernîşevski şi Serno-Solovievici au fo s t arestaţi şi închişi
în turnul Fetropavlovsks în mai 1864, Cernîşevski a fo s t declarat vinovat şi condamnat la
7 ani de muncă silnică în Siberia. L a 19 mai 1864, i s-a aplicat ritualul execuţiei civile în
public. în perioada cercetării penale, Cernîşevski a scris cea mai importantă carte a sa, romanul
Ce-i de făcut?. A bia în an ul 1883, lui Cernîşevski i s-a permis să se stabilească la Astrahani,
dar era deja bătrân şi bolnav. în anul 1889, este transferat la Saratov şi curând moare de o
hemoragie la creier.

❖ Fără război,' nici o naţiune

r
nu se va elibera de dominaţia
>
străină.

❖ Fără să posede sentimente de cetăţean, un copil de sex m asculin, crescând,

devine o fiinţă de sex m asculin de o vârstă medie, dar nu devine bărbat,
sau cel puţin nu devine un bărbat cu un caracter nobil.

❖ Bunăstarea unei societăţi scade din pricina existenţei oam enilor ignoranţi,
imorali sau leneşi din acea societate; aceste calităţi rele ale oamenilor
pot fi înlăturate doar în două moduri: prin grija ca fiecare persoană să
beneficieze de o educaţie adecvată, precum şi prin ferirea omului de
sărăcie.

❖ Bogăţia este un lucru fără de care poţi trăi fericit. Dar bunăstarea e un
lucru necesar pentru fericire.

❖ în viaţă există doar o singură fericire dincolo de orice îndoială, şi anume

aceea de a trăi pentru alţii.
 Secolele XIX-XX

❖ Puterea talentului stă în adevăr: o direcţie greşită distruge cel m ai puternic

talent.
❖ Respectul faţă de oam enii de ştiinţă reprezintă doar o variantă a respectului
faţă de ştiinţă, a dragostei pentru cunoaştere, a iubirii de adevăr, şi anume,
un transfer doar al acestor sentimente către diverse persoane.

❖ Se spune că o călătorie reprezintă cel m ai bun mod de a te instrui în toate:

e adevărat, cât de adevărat! Cât de multe poţi învăţa de aici!

❖ Există cazuri în care dauna prohibitului este mult mai m are decât dauna
prohibiţiei. In astfel de cazuri, m ăsurile de forţă sunt justificate de raţiune
şi prescrise de conştiinţă, desigur, cu condiţia ca ele să nu fie m ai severe
sau jenante decât este necesar pentru obţinerea de foloase.

❖ Tot ce este adevărat şi bun se obţine prin luptă şi prin pierderea oamenilor
care s-au sacrificat pregătind acest ideal; şi cel mai bun viitor trebuie să
fie pregătit la fel.

❖ Unde nu există viaţă, nu există nici idee, unde nu există o diversitate

infinită,' nu există nici viată.
/
❖ Activitatea um ană este goală şi nesemnificativă, atunci când în viaţă nu
există o idee.

❖ Pentru a-ţi trăda patria trebuie să ai un suflet nem aipom enit de josnic.

❖ Este bun acela care face bine altora; este rău acela care face rău altora.
Dacă vom uni aceste adevăruri simple într-o concluzie, vom avea: „un
om este bun doar atunci când, pentru a-i fi lui însuşi bine, face lucruri
plăcute altora; un om este rău atunci când prin cauzarea de probleme
altor oameni îşi face sieşi pe plac."

❖ Bunătatea şi raţionalitatea sunt doi termeni, în fond, identici: ceea ce este

bun din punctul de vedere teoretic al raţionalităţii, este bun şi din punct
de vedere practic, şi viceversa - ceea ce este bun, este în mod inevitabil
şi raţional.

❖ Binele reprezintă un grad înalt de beneficii, şi este asemenea unui beneficiu

foarte util.

❖ Dacă din cercul meu de observaţie, din sfera de acţiune, sunt excluse
r ' r '

motivele civice, ce îm i rămâne să cercetez? La ce îm i rămâne să particip?

Rămâne doar o zăpăceală anevoioasă a diverse persoane cu preocupări
personale privind buzunarul, stomacul sau distracţiile.

❖ Viaţa este atât de vastă şi multilaterală încât omul va găsi în ea întotdeauna

ceea ce îi cere nevoia sa cea m ai puternică.

❖ Sănătatea nu-şi poate pierde niciodată valoarea în ochii omului, pentru că

este rău să trăieşti în confort şi lux fără să fi sănătos.

❖ Cunoaşterea provoacă iubirea: cu cât m ai mult cunoşti ştiinţa, cu atât mai

mult o iubeşti.
❖ Toată lumea ştie că dacă soţul şi soţia trăiesc în bună înţelegere şi fericire,
atunci afecţiunea lor comună sporeşte cu fiecare an, şi, în final, evoluează
într-atât încât „ei nu pot trăi unul fără altul"

❖ Cine este satisfăcut de orice, acela nu face nim ic bun, pentru că bunătatea
este imposibilă fără respingerea răului.

❖ Cine nu a studiat omul, acela nu va cunoaşte niciodată oam enii în

profunzime.

❖ Când vine vorba de m ăsuri de forţă pentru prevenirea daunelor, este de

la sine înţeles că nu se poate să previi o daună puţin semnificativă prin
producerea uneia m ai mari.

❖ Cine nu a simţit cum provoacă dragostea toate forţele omului, acela nu

cunoaşte iubirea adevărată.

❖ Fericirea personală nu este posibilă fără fericirea altora.

❖ E mai bine ca omul să nu să se dezvolte, decât să se dezvolte fără influenţa

gândirii asupra preocupărilor publice, fără influenţa sentimentelor
determ inate de participarea la aceste preocupări.

❖ Oam enii linguşesc pentru a conduce sub aparenţa supunerii.

❖ Tinereţea este perioada prospeţim ii sentimentelor nobile.

❖ Ne fascinează orice lucru în care se m anifestă idealul nostru, scopul şi

obiectul dorinţelor şi al iubirii noastre.

❖ Civilizaţia noastră este abia la început şi nu putem să ne im aginăm, nici

în cea m ai arzătoare formă a im aginaţiei, la ce putere asupra naturii ne
va duce aceasta.

❖ Educaţia nu num ai că oferă omului bogăţie şi forţă: el oferă omului şi o

plăcere spirituală, cu care nim ic nu se compară. Fiecare om educat îşi dă
seama de acest lucru, şi întotdeauna va recunoaşte că, fără educaţie, viaţa
sa ar fi fost foarte plictisitoare şi jalnică.

❖ Nu este nevoie să dovedeşti că educaţia este cea mai m ăreaţă fericire pentru
om. Fără educaţie, oam enii sunt şi nepoliticoşi şi săraci şi nefericiţi.

❖ Este absurd să te apuci de un lucru, când nu ai suficiente forţe pentru eL

Vei strica acel lucru şi fapta ta va părea drept o ticăloşie.

❖ Nu poţi să nu vrei să înţelegi m eschinăria voinţei aceluia care trăieşte în

societate, fără nicio aspiraţie, cu excepţia micilor calcule de zi cu zi.

❖ Nicio constrângere externă nu-1 poate menţine pe om nici la înălţimea

raţiunii, nici la cea a moralei, atunci când el singur nu doreşte să se
m enţină acolo.

❖ Nici o situaţie nu justifică lipsa de acţiune; putem face întotdeauna ceva ce

nu este complet inutil, întotdeauna trebuie să facem tot ce se poate face.
❖ Omul nu a realizat încă niciodată ceva măreţ, fără entuziasm şi fără un
devotament înflăcărat.

❖ Este puţin să ai doar onestitate, pentru a fi drept şi util; este nevoie şi de

o consecventă
/ a ideilor.

❖ Opera este forma cea mai completă a muzicii ca artă.

❖ A respinge progresul este la fel de absurd cu a respinge forţa căderii
libere.
❖ Patriotul este un om care slujeşte patriei, iar patria este mai întâi de toate
poporul.
❖ La fel ca şi forţele naturii, forţa pasiunii dovedeşte cât de măreţe sunt
obstacolele zdrobite de ea, obstacole pe care le înlătură cu furie.

❖ Dreptul de a trăi şi de a fi fericit este o fantomă goală pentru omul lipsit

de mijloace pentru aşa ceva.

❖ M inunatul şi frum osul dintr-un om sunt de neconceput fără o dezvoltare

arm onioasă a corpului şi a sănătăţii.

❖ Constrângerea, prin natura sa, este dăunătoare: ea aduce dezamăgire

celui ruşinat şi pedepsit, ea îi distruge caracterul, trezeşte în el furie faţă
de cei care îi interzic şi care îl pedepsesc, conducându-1 spre un conflict
ostil cu aceştia.

❖ Progresul este aspiraţia către înălţarea omului la rangul de om.

❖ Viaţa este goală şi incoloră doar pentru oam enii incolori, care vorbesc
despre sentimente şi nevoi, dar care nu sunt capabili să aibă sentimente
şi nevoi speciale, în afară de aceea de a desena.

❖ Este înţelept doar acela care este bun, fiind tot atât de înţelept pe cât este
de bun.

❖ Copilul care este cel mai puţin supus insultelor se dezvoltă ca o persoană
foarte conştientă de demnitatea sa.

❖ Priveşte-ţi soţia aşa cum o priveai când era m ireasă, ştiind că ea are
dreptul, în fiecare clipă, să-ţi spună: „Sunt nemulţumită de tine, pleacă
de la mine"; priveşte-o astfel, şi ea îţi va insufla aceeaşi senzaţie poetică
de pe vremea când era mireasă.

❖ Dreptatea îţi cere să aperi persoanele care suferă. Oare sunt ele bune? -
Asta nu are nicio legătură, atâta timp cât ele se află în suferinţă.

❖ Talentul dublează preţul oricui.

❖ Munca trebuie să fie în concordantă/ cu forţele

/ omului. Aceasta este rea,'
adică neplăcută, atunci când le depăşeşte.

❖ Acela căruia nu-i sunt clare principiile, nu numai că adăposteşte o confuzie

în minte, dar întreţine haosul şi în treburile personale.
■?>
❖ în ştiinţele morale există răspunsuri teoretice pentru aproape toate
probleme im portante din viaţă, dar, în m ai multe cazuri, oam enii nu
dispun de m ijloace pentru punerea în practică a acelor lucruri pe care le
indică teoria.

❖ Literatura ştiinţifică salvează oamenii de la ignoranţă, iar cea artistică, de

la violenţă şi vulgaritate.

❖ Im aginaţia acţionează asupra simţurilor cu o energie şi m ai mare, atunci

când im aginile sale sunt mai vii.

❖ Caracterul mijloacelor trebuie să fie asemănător caracterului scopului

propus, doar atunci mijloacele pot duce la realizarea scopurilor. Mijloacele
rele sunt potrivite doar pentru scopurile rele.

❖ Natura omului indică ce tip de odihnă îi este omului pe plac.

❖ Pentru omul muncitor orice război este dăunător; pentru el este util doar
războiul purtat în vederea respingerii inam icilor de la hotarele patriei.

❖ Onoarea este una şi aceeaşi pentru femei şi bărbaţi, fete, femei căsătorite,
moşnegi şi băbuţe: „nu minţi", „nu fura", „nu te deda beţiei"; num ai din
asemenea norme, referitoare la toţi oamenii, se poate constitui un cod al
„onoarei", în sensul adevărat al cuvântului.

❖ Sentim entul propriei demnităţi se dezvoltă doar potrivit statului de

proprietar independent.

❖ Eu vorbesc, desigur, doar despre mamele cele bune, când spun că e bine
ca fiii să aibă în mamele lor nişte prieteni intimi.

Gilbert Keith Chesterton

(1 8 7 4 -1 9 3 6 )
Scriitor engCez şi gânditor creştin.
S-a născut Ca Londra. în anuC 1891, absoCvindŞcoaCa St. DauC, învaţă pictura în ŞcoaCa St
arte SCade a CoCegiuCui Universitar. în anuC 1890, a editat prima sa carte de poezii, CavaCeni
saf6atic. în anuC 1900, i s-a propus să scrie câteva articoCe critice asupra artei şi tânăruCpictm
a simţit un interes f a ţ ă de pu6ficistică. în anuC 1901, s-a căsătorit cu Trances (BCogg, tot atunci
şi-a fă c u t o reputaţie scandaCoasă de potrivnic înfocat aC râzSoiuCui J4ngfo-(Bur.
LucrăriCe Cui Chesterton sunt într-o mare măsură poCemice şi au o tendinţă didactici«
începând cu anuC 1918, editează revista „Q. Tfs VŞeekCy” Aparţinea 6isericii angdcane, m j
din anuC 1922 a trecut la catoCicism şi s-a dedicat propagandei vaCoriCor creştine. Chestertm
căCâtorea muCt şi ţinea cursuri în Luropa, America şi cpaCestina. (Datorită discursuriCor saCe M
radio, gCasuCsău a devenit cunoscut pretutindeni, însă în uCtimii 20 de ani ai vieţii a Cocm
singur în (BeaconsfieCd ((Buchinghamshire), unde a decedat Ca 14 iunie 1936. Ideea de 6azi t
vieţii saCe era trezirea caCităţii uimirii, a capacităţii de a vedea Cumea de parcă ai vedeţi
pentru prima dată. ScriitoruC este nemaipomenit de actuaC, un ziarist în sensuC adevărat â
cuvântuCui; a demonstrat o gândire profundă şi originaCă în CucrăriCe saCe istorico-Citerare j
teoCogice. în totaC, Chesterton a scris aproximativ 80 de cărţi. Lui îi aparţin câteva sute M
poezii, două sute de povestiri, patru mii de eseuri, câteva piese, romaneCe Otnuf care era J h
Sfera şi Crucea, ItanuC z6urător şi altele. Capodoperele sale originale au devenit lucrări literare
ştiinţifice: “Rp6ert “Browning, Cftarfes Vickens, Qeorge Bernard Shava, “Rp6ert Louis Stevenson
şi Chaucer. E ste vestit prin ciclul de nuvele poliţiste în care personajul principal este părintele
Brown şi, de asemenea, prin tratatelefilozofico-religioase, dedicate apologiei creştinismului (Sf
Trancis din JAssisi şi S f Thomas JAqmnas).

❖ Actorii care nu pot să joace, au încredere în sine; la fel ca şi faliţii.

❖ Anarhia şi arta sunt unitare. Ele sunt sinonime. Acela care a aruncat
o bombă e poet sau artist, pentru că acea clipa măreaţă pentru el este
capitală.

❖ Radicalismul englez a fost întotdeauna m ai degrabă o ţinută decât o

convingere; dacă ar fi fost o convingere, ar fi putut obţine victoria.

❖ Temperamentul artistic este o boală care-i afectează pe amatori.

❖ Arhitectura este alfabetul giganţilor.

❖ Sărm anii se revoltau uneori şi odinioară faţă de o guvernare rea; bogaţii -

întotdeauna şi împotriva oricărui lucru.

❖ Nebună poate fi aventura; eroul însă trebuie să fie raţional.

❖ Biblia ne spune să ne iubim aproapele, dar şi duşmanii; probabil pentru

că în cea m ai mare parte, ele sunt unele şi aceleaşi persoane.

❖ Caritatea este capacitatea de a proteja acel lucru care nu este protejat.

❖ în m arile bătălii adesea câştigă cei învinşi. Cei care au fost învinşi spre
sfârşitul bătăliei, trium fă la sfârşitul ei.

❖ într-o operă măreaţă întotdeauna se află un adevăr simplu.

❖ în nouă cazuri din zece, am antul soţiei este urât cel mai mult de soţie.

❖ într-o femeie este mai multă forţă spontană, care se numeşte ingeniozitate;
într-un bărbat este m ai multă forţă reţinută, care se numeşte lene...

❖ în dragoste, cel ce dă cu îm prumut îm parte fericirea cu datornicul.

❖ în extazul victoriei se uită greşelile şi se nasc extremele.

❖ Hoţul ţine cont de proprietatea ta. El vrea să o posede pentru a ţine şi

mai tare cont de ea.

❖ Educaţia copiilor depinde de atitudinile adulţilor faţă de ei, şi nu de atitu­

dinea adulţilor faţă de problemele educaţiei.

❖ Toţi oamenii care cred cu adevărat în sine stau la casa de nebuni.

❖ Diferenţa între făptură şi creaţie se reduce la următoarele: făptura poate fi

iubită doar de creator, iar creaţia este iubită nefiind creată încă.
❖ Fiecare conservatorism se bazează pe faptul că dacă vom lăsa totul aşa cum
este, totul va răm âne la locul său. însă nu este aşa. Dacă vom lăsa măcar
un lucru la locul său, acesta va suferi cele mai incredibile modificări.

❖ Ziarul care apare extrem de rapid, este interesant chiar prin greşelile sale;
enciclopedia însă, apărând extrem de lent, nu este interesantă nici măcar
prin descoperirile sale.

❖ Păcatul cel mai m are al jurnalism ului este acela că în articolele sale
jurnalistul se expune într-o lumină falsă.

❖ Mult mai firesc se comportă acel om care m ănâncă în mod m ecanic caviar,
decât acela care nu m ănâncă decât struguri din principiu.

❖ Nu este vorba despre faptul că lumea a devenit mult m ai rea, ci despre

faptul că reflectarea evenimentelor a devenit mult m ai eficientă.

❖ Nu este vorba despre faptul că ei nu pot vedea soluţia. E vorba despre

faptul că ei nu pot vedea problema.

❖ Democraţia înseam nă guvernarea celor needucaţi, iar aristocraţia -

guvernarea celor prost educaţi.

❖ Democraţii au pledat pentru egalitate din naştere. Tradiţia pledează

pentru egalitatea de după moarte.

❖ Pentru natura de copil a pesim istului, fiecare schim bare a modei e sfârşitul
lumii.

❖ Pentru poet, bucuria vieţii este motivul credinţei, pentru un sfânt - rodul
ei.

❖ Pentru omul pasional, iubirea şi pacea sunt un mister, pentru omul

sensibil, un adevăr vechi de când lumea.

❖ Prietenii te iubesc aşa cum eşti; soţia te iubeşte şi vrea să te preschimbe

într-o altă persoană.

❖ Unica fericire reală este o datorie neachitată.

❖ Singurul dezavantaj al democraţiei noastre este că nu tolerează

egalitatea.

❖ Singura şansă de a supravieţui - să nu te agăţi de viaţă.

❖ Dacă am numi varza cactus, am observa imediat la ea multe lucruri,

interesante. ;

❖ Dacă vi se spune că un obiect oarecare este prea mic sau prea mare, prei
frum os sau prea verde, prea rău într-un sens, şi la fel de rău în sens opus»
să ştiţi: nu există nim ic m ai bun decât acest obiect!

❖ Dacă nu simţiţi dorinţa de a încălca m ăcar una din Cele Zece Porunci
înseam nă că e ceva în neregulă cu dumneavoastră.
 Secolele XIX-XX

❖ Dacă femeia ne-ar putea deveni tovarăş, s-ar putea, prieteneşte, să i se dea
un genunchi în fund.

❖ Dacă un lucru chiar merită să fie făcut, trebuie făcut chiar şi prost.

❖ Există doar trei lucruri pe lume, pe care femeile nu le înţeleg: Libertatea,

Egalitatea, Fraternitatea.

❖ Viaţa este prea bună pentru a te bucura de ea.

❖ Jurnalism ul e autentic atunci când sunt informaţi: „Lordul John a dece­

dat" - nişte oam eni care nici măcar nu ştiau că Lordul John a trăit.

❖ Să te ocupi de politică este ca şi cum ţi-ai sufla nasul sau a-i scrie logodnicei.
Acest lucru trebuie să-l faci tu însuţi, chiar dacă nu te pricepi.

❖ Răul se furişează ca boala. Binele aleargă gâfâind, ca medicul.

❖ De la omenie pură până la ură nu este mult.

❖ Batjocorind mediocritatea, ne supunem riscului major de a deveni

mediocri.

❖ Intelectualii sunt îm părţiţi în două categorii: unii se închină intelectului,

iar alţii
/ se folosesc de el.

❖ Arta este întotdeauna o limitare. Sensul fiecărui tablou e între cadrele

ramei lui.

❖ Fiecare politician este un politician promiţător.

❖ Fiecare gândeşte despre opinia publică şi acţionează în numele opiniei

publice, adică în numele tuturor, mai puţin în al său însuşi.

❖ Fiecare vrea să fie inform at onest, imparţial, just - şi în deplină conformitate

cu opiniile sale.

❖ Care este sensul să te lupţi îm potriva tiranului prost de la Londra, dacă

un astfel de tiran este atotputernic şi în fam ilia ta?

❖ Carlyle spune că oam enii în m area lor majoritate sunt proşti; creştinism ul
însă s-a pronunţat cu m ai multă precizie şi mai categoric: proşti sunt cu
totii.
/
❖ Num im clasic un scriitor pe care putem să-l lăudăm fără a-1 citi.

❖ Când se spune că nu trebuie acuzat războiul anglo-bur, până în momentul

în care acesta nu se va fi term inat, nu merită nici măcar să se răspundă;
cu acelaşi succes putem spune că nu-i putem bloca mamei calea către
prăpastie, fiindcă deocamdată nu a căzut.

❖ Când om enirea nu m ai produce oam eni fericiţi, începe să producă opti­

mişti.
❖ Sacrilegiul moare îm preună cu religia; dacă aveţi îndoieli cu privire la
acest lucru, încercaţi să huliţi îm potriva lui Odin.

❖ Criticii nu ignoră sfatul înţelept de a nu arunca cu pietre, dacă locuiţi

într-o seră.

❖ Pe idioţi îi atrage intelectul, la fel cum le atrage focul pe pisici.

❖ Neseriozitatea societăţii noastre se m anifestă în faptul că ea de mult s-a

dezvăţat să râdă de ea însuşi.

❖ Este uşor să fii nebun; este uşor să fii eretic.

❖ Literatura şi beletristica sunt lucruri total diferite. Literatura este doar un

lux, beletristica - o nevoie.

❖ Orice modă e o formă a nebuniei. Creştinism ul de aceea şi este demodat,

pentru că este sănătos.

❖ Dragostea nu te orbeşte, la naiba! - dragostea te încătuşează, şi cu cât o

face mai strâns, cu atât mai clar vezi.

❖ Iubirea, prin natura sa, se încătuşează pe sine însăşi, iar instituţia căsătoriei
i-a făcut doar un serviciu unei persoane de rând, l-a legat prin cuvânt.

❖ O am enii sentim entali în fiecare zi şi la orice oră sunt cei m ai periculoşi

duşmani ai societăţii. Să ai de-a face cu ei, este ca şi cum încă de dimineaţa
devreme ai privi la nesfârşit apusuri poetice de soare.

❖ M aterialiştii şi nebunii nu cunosc îndoiala.

❖ M ă afectează întotdeauna până în adâncul sufletului o proprietate ciudată

a compatrioţilor mei: o aroganţă nejustificată combinată cu o modestie
nemăsurată.

❖ Multe rom ane poliţiste nu sunt reuşite tocmai de aceea că infractorul nu

este implicat în subiect, altfel decât prin necesitatea de a comite o crimă.

❖ Mulţi dintre cei care sunt capabili să compună un poem epic nu sunt
capabili să scrie o epigramă.

❖ Mulţi oam eni vorbesc prea umil, iar cei m ândri sunt prea atenţi la sine.

❖ Tăcerea este o replică insuportabilă.

❖ Noi nu suntem într-atât de generoşi încât să fim asceţi.

❖ Suntem atât de împovăraţi de prejudecăţi dureroase şi stim ăm într-atât

nebunia, încât omul sănătos ne sperie, de parcă ar fi nebun.

❖ Viaţa este întotdeauna serioasă, dar să trăieşti întotdeauna serios este cu

neputinţă.

❖ Pe lume nu există cuvinte care pot exprim a diferenţa dintre singurătate

şi prietenie.
 Secolele XIX-XX

❖ Pe lume nu există niciun concept de genul „subiect neinteresant" în

schimb, există conceptul „omul indiferent"

❖ Scuza arogantă este încă o insultă.

❖ Violenţa asupra omului nu este violenţă, ci rebeliune, pentru că fiecare

om este împărat.

❖ Absurditatea este semnul demnităţii.

/
❖ Nu este greu de înţeles de ce legenda a meritat m ai mult respect decât
istoria. Legenda este creată de un sat întreg, iar o carte este scrisă de un
nebun singuratic.

❖ Niciodată să nu distrugi un gard, fără să afli de ce a fost ridicat.

❖ Nimic nu aduce în epoca noastră o m ai m are tristeţe decât distracţia.

❖ Poţi să spui orice despre un nebun, cu excepţia faptului că acţiunile sale

sunt fără motiv. Dimpotrivă, un nebun vede un motiv în orice.

❖ Gusturile nu se discută: din cauza gusturilor se insultă, se stârnesc gâlcevi

şi oam enii se ceartă.

❖ Despre lucrurile cele mai intim e se poate povesti doar unor oameni
complet străini.

❖ Părerea obişnuită despre nebunie este înşelătoare: omul, de fapt, nu-şi

pierde logica; el pierde totul, cu excepţia logicii.

❖ Una este să iubeşti oam enii, alta este să fii filantrop.

❖ Ei (filozofii moderni) subordonează binele oportunităţii, deşi fiecare bine

este un scop, iar fiecare oportunitate nu este m ai mult decât un mijloc de
a atinge acest scop.

❖ Ortodoxia este normalitate, sănătate, iar sănătatea este m ai interesantă şi

mai complexă decât nebunia.

❖ De la ochi spre inim ă există o cale care nu trece prin intelect.

❖ Respingând vanitatea şi falsa modestie (pe care oam enii sănătoşi o pome­
nesc mereu în glumă), trebuie să spun cu toată sinceritatea: contribuţia
mea în literatură de specialitate se reduce la aceea că am lăsat nişte idei
destul de bune pentru vremea în care am trăit.

❖ Paradoxul reaminteşte un adevăr uitat.

❖ Paradoxul curajului constă în faptul că nu trebuie să ai prea m are grijă de

viaţa ta pentru a o salva.

❖ Bea când eşti fericit, şi nici într-un caz să nu bei când eşti nefericit.

❖ Prim a dintre doctrinele cele mai democratice este aceea că toti

/ oamenii
sunt interesanţi.
/
❖ Ne ream intim cu adevărat doar ceea ce am uitat.

❖ Sunt cu adevărat laşi doar acei bărbaţi cărora nu le este frică de femei.

❖ Suntem mereu expuşi pericolului care nu ne ameninţă, facem jurăm inte

care nu ne leagă cu nimic, ne provocăm duşmanii de care nu ne temem -
iată falsa tiranie a decadenţei care se numeşte libertate.

❖ O sărbătoare, ca şi liberalismul, m archează libertatea omului. Miracolul

este libertatea lui Dumnezeu.

❖ Odinioară, „compromis" însem na că o jum ătate de pâine este m ai bine

decât nimic. Pentru actualii politicieni, „compromis" înseam nă că o
jum ătate de pâine este mai bună decât o pâine întreagă.

❖ Oam enii simpli vor fi întotdeauna sentim entali; sentim ental este acela care
nu-şi ascunde sentimentele cele mai intime, care nu încearcă să inventeze
un nou mod de a le exprima.

❖ Psihanaliza este o m ărturisire, fără dezlegarea de păcate.

❖ Puritanul este o persoană care-şi varsă indignarea pe aceea ce nu trebuie.

❖ Puritanul încearcă să înţeleagă adevărul; catolicul se mulţumeşte cu faptul

că el există.

❖ Călătoria dezvolta m intea, dacă, desigur, o aveţi.

❖ Odată ce omul învaţă să joace în timpul său liber, de ce să nu înveţe şi să

se gândească la propria-i plăcere?

❖ O necesitate care creşte tot m ai m are într-un om puternic este un semn

incontestabil al slăbiciunii.

❖ Un rom an în care nu se moare mi se pare un roman lipsit de viaţă.

❖ îndoielile serioase sunt adesea cauzate de cele mai neglijabile fleacuri.

❖ Forţa oricărui artist constă în capacitatea de a controla, de a-şi micşora

lipsa de stăpânire.

❖ Viteza, după cum se ştie, se cunoaşte în comparaţii: atunci când două

trenuri se deplasează cu o viteză egală, se pare că ambele sunt pe loc. în
mod sim ilar stau lucrurile cu societatea: ea stă pe loc, dacă toţi membrii
săi se poartă ca nişte smintiţi.

❖ A urma o tradiţie înseam nă a-ţi da voturile pentru cel m ai misterios

partid - partidul strămoşilor noştri.

❖ Să asculţi muzică în timpul mesei este o insultă şi pentru bucătar şi pentru

violonist.

❖ Snobul insistă asupra faptului că num ai pe capul său se află o pălărie

adevărată; m oralistul insistă asupra faptului că numai sub pălăria sa se
află un cap adevărat.
❖ Lumii moderne nu îi este destinat să vadă viitorul, dacă nu vom înţelege
următoarele: în loc să tindem spre toate lucrurile extraordinare şi exci­
tante, mai raţional este să recurgem la ceea ce este privit de obicei drept
plictisitor.

❖ Un oraş modern este urât nu pentru că este oraş, ci pentru că este o junglă...

❖ Criticul modern gândeşte aproximativ astfel: „Desigur, nu-mi place

caşcavalul verde. în schimb, îm i place foarte mult un sherry bej"

❖ Graba nu este bună cel puţin prin faptul că îţi ia prea mult timp.

❖ Suferinţa, prin groaza şi deznădejdea sa, îl atrage puternic pe tânărul

artist, lipsit de experienţă, la fel cum un elev desenează în caietele sale
drăcuşori, schelete şi spânzurători.

❖ Tendinţa spre o dragoste liberă este echivalentă cu dorinţa de a deveni un

burlac căsătorit sau un african alb.

❖ Nebun este omul care a pierdut totul, cu excepţia raţiunii.

❖ Există o m are diferenţă între omul care vrea să citească o carte şi omul
care are nevoie de o carte ca să citească.

❖ Toleranţa este virtutea oam enilor lipsiţi de păreri.

❖ Ceea ce num im „progres" este doar gradul comparativ al acelei stări

pentru care nu există grad superlativ.

❖ Bună este acea religie pe contul căreia poţi glumi.

❖ Acela care vrea totul, nu vrea nimic.

❖ Crim inalul ucide omul, sinucigaşul - omenirea.

❖ Abilitatea de a lupta în circum stanţe care nu inspiră nimic, cu excepţia

disperării.

❖ Să determ ini adevărul absolut într-o dispută este cu atât mai uşor cu cât
ea nu există în natură.

❖ Un fapt este acel lucru cu care omul îi este îndatorat lumii, în timp ce
fantezia, ficţiunea este acel lucru cu care lumea îi este îndatorată omului.

❖ Fanatic este acela care îşi ia în serios propria părere.

❖ Un roman bun spune adevărul despre eroul său, iar unul rău, despre
autorul său.

❖ Cu toate că nu cred că trebuie să m âncăm carne de vită fără muştar, sunt

absolut convins că astăzi există un risc mult mai grav: dorinţa de a mânca
m uştar fără carne de vită.

❖ Curajul: dorinţa puternică de a trăi, fiind gata să mori.

❖ Idealul creştin nu este ceva spre care tindem şi nu realizăm niciodată; el
este ceva spre care nu tindem niciodată şi care ne este peste măsură de
dificil de realizat.

❖ Cinism ul este înrudit cu sentim entalismul, în sensul în care o m inte cinică

este la fel de sensibilă pe cât este de sentimentală.

❖ Se întâm plă adesea ca oam enii răi să fie anim aţi de intenţii bune, dar şi
mai des, dimpotrivă, ca oam enii buni să fie anim aţi de intenţii rele.

❖ Omul poate pretinde că are minte, dar nu poate pretinde că este inteligent.

❖ Rasa umană este aceea căreia îi aparţin atât de mulţi dintre cititorii mei...

❖ Cinstea nu este respectabilă, respectabilă este ipocrizia. Cinstea e

întotdeauna ridicolă, fiindcă tot ce ne înconjoară e ridicol.

❖ Umanitatea nu este o turm ă de cai, pe care trebuie să-i hrănim , ci un club,

la care trebuie să ne alăturăm.

❖ Săracul onest poate uita, uneori, de sărăcia sa. Un bogătaş cinstit nu uită
niciodată despre averea sa.

❖ Ciudăţenia îi surprinde doar pe oam enii de rând, dar nu şi pe cei ciudaţi.

Iată de ce oam enii obişnuiţi au atât de multe aventuri, în timp ce acei
ciudaţi tot tim pul se plâng de plictiseală.

❖ Am o slăbiciune pentru filistini. Ei de multe ori sunt drepţi, cu toate că

nu-mi pot explica de ce.

❖ Am ajuns la concluzia că optim istul crede că totul e frumos, cu excepţia

pesim istului, iar pesim istul crede că e totul rău, cu excepţia lui însuşi.

❖ Vreau să-mi iubesc aproapele, nu pentru că el este asemenea mie, ci tocmai

pentru că este diferit. Vreau să iubesc lumea nu ca pe o oglindă în care
îm i place să-mi văd propria reflecţie, ci ca pe o femeie, pentru că este cu
totul altfel decât mine.

Agatha Christie
(1 8 9 0 -1 9 7 6 )
Scriitoare engleză, supranumită „c.Regina detectivelor” Autoare a mai muCt de 100 de
povestiri, 17 piese de teatru, mai muCt de 70 de romane podţiste, traduse în zeci de limbi.
S-a născut în Torquay, comitatuC Devon, într-o fa m id e bogată, a primit o bună educaţie Ik
domicidu, în speciaC, muzicala, şi doar teama de a vorbi în pubdc a împiedicat-o să-şi aleagi
profesia de actriţă profesionistă. în timpul <Primului (Război Mondial, A gatha M iller a lucnM.
ca asistentă medicală într-un sp ita l militar, a studiat farm acologia, dobândind a stfel cunoştinţe
despre otrăvuri, fo lo site mai târziu în scrierea romanelor detective. în acelaşi timp, în pauzeit
de serviciu, a început să scrie povestiri poliţiste. (După propriile ei cuvinte, A gatha a începeâ
prin a o imita p e sora ei, care publica deja în reviste. (Tânăra scriitoare credea că cititom
vor reacţiona plini de prejudecăţi la ideea că autorul romanelor este o fem eie, şi a vrut să-m
ia pseudonime numele Martin l/est sau Mostin (jray. (Editorul a insistat asupra menţinem
numelui şi prenumelui proprii ale autoarei, convingând-o că prenumele de A gat ha este rar şi
uşor de ţinut minte.
în 1914 s-a căsătorit cu maiorul A rchibald Christie, care i-a dat numele de fam ilie, dar
mariajul nu a făcu t-o fericită.
în 1920, Christie a pu6licat prima sa povestire poliţistă, Misterioasa Afacere de fa StyCes.
A ici apare pentru prima dată în opera sa detectivul-amator Jfercule Foirot, atât de iuhit de
cititori, personaj care, mai târziu, a devenit protagonistul a 25 de romane ale autoarei. Frintre
romanele în care Foirot anchetează cu un succes constant crime, clasic a devenit Uciderea Cui
Rgger Acfioyd. D ebutul unui alt „detectiv privat”, Miss Marple, a avut loc în 1930, când
a apărut romanul Crima ia vicariat. în 1926 a murit mama Agathei, iar soţul ei, colonelul
Archibald Christie, a cerut divorţ. Reacţia Agathei Christie a fo s t atât de neaşteptată, încât
scriitoarea însăşi, mai târziu, cu greu a putut explica acest fa p t: A gatha a dispărut. Timp de
câteva de zile, a fo s t intens căutată şi, în sfârşit, găsită într-un hotel, unde ea se înregistrase
sub numelefem eii cu care soţul ei urma să se căsătorească. în 1928, căsătoria dintre A rchibald şi
Agatha Christie, în urma căreia s-a născut o fiică, Rosalinda, a fo s t anulată. In 1930, Agatha
Christie s-a recăsătorit cu arheologulSir M ax Mallcrwan. E a şi-a petrecut regulat câteva luni pe
an în Siria şi Irak, în expediţii alături de soţul ei (astfel, apare ciclul „romane de est”): Crima din
Orient Express, întâlnirea din Bagdad. Christie avea succes şi ca un dramaturg, 16 dintre piesele
ei au fo s t puse în scenă la Londra, unele devenind scenarii de film . De un succes deosebit s-au
bucurat piesele Martoruf acuzării şi Capcana de şoareci, puse în scenă în 1952. In 1971, pentru
realizări în literatură, A gatha Christie a fo s t decorată cu ordinul Imperiului Britanic de gradul
II. Operele sale cele mai cunoscute sunt: Crima fa vicariat, N sau MP, Zece negri mititei, Secretuf
de Ca Chimneys, Moarte pe NiC, Memoriaf Day, Cei cinci purceCuşi, Moartea printre nori.
Scriitoarea a murit la 12 ianuarie 1976, în Wellington, Oxfordshire.

❖ Mă tem că de la firea omenească, pe care am avut ocazia s-o observ atât

de mult timp, nu te poţi aştepta la nim ic bun.

❖ în nouăzeci şi nouă de cazuri, femeile se comporta ca nişte proaste, dar în

cazul al o sutălea sunt m ai viclene decât bărbaţii.
r

❖ în viaţă, fiecare trebuie să facă propriile greşeli.

❖ Marele avantaj al unui medic constă în faptul că el nu este obligat să

urmeze propriile sfaturi.

❖ Afecţiunea reciprocă între bărbaţi şi femei începe întotdeauna cu iluzia

uim itoare că veţi gândi întotdeauna în acelaşi fel.

❖ Un bărbat îndrăgostit este o privelişte jalnică.

❖ Timpul este ceva atât de nedeterminat. Unuia tim pul i se pare foarte lung.
Altuia, invers.

❖ O reputaţie excelentă este prim a necesitate a unui escroc!

❖ A pretinde că ştii ceva este mai greu decât a afla acest lucru.

❖ Nu este niciodată prea târziu să cunoşti adevărul.

❖ Dacă un secret este cunoscut de m ai mult de două persoane, acesta nu

m ai este un secret.
❖ Se spune că despre cei morţi trebuie să vorbim fie de bine, fie nimic. După
părerea mea, asta e o prostie. Adevărul răm âne întotdeauna adevăr. Dacă
e vorba să te abţii, trebuie s-o faci când vorbeşti despre cei vii. Pe ei îi poţi
răni, spre deosebire de cei morţi.

❖ Femeile nu ştiu să aştepte, ţineţi m inte de acest lucru.

❖ Femeile rareori greşesc în părerile lor pe care le au una despre alta.

❖ Pe mine mă interesează m ai mult victimele decât crim inalii.

❖ Răul făcut de un om trăieşte de multe ori m ai mult decât el.

❖ Din cauza acestor blonde, atâta rău se întâmplă în lume!

❖ Nim ănui nu-i stă în putere să-l schim be pe om.

❖ Iluzia că o femeie ar putea îndrepta pe un derbedeu pe calea virtuţii este

una dintre cele m ai dulci iluzii ale femeilor din toate timpurile.

❖ Fiecare ucigaş este, probabil, o bună cunoştinţă a cuiva.

❖ Cât de mult influenţează

/ stomacul circumvolutiunile!
/
❖ Desigur, o pălăvrăgeală deşartă este un lucru păcătos şi rău, însă ea se
dovedeşte adesea un adevăr.

❖ M inciuna se arată aceluia care ştie să asculte, nu mai puţin decât o face
adevărul. Ba uneori chiar m ai mult!

❖ întotdeauna mi-a fost greu să înţeleg de ce pe cele mai bune dintre femei
le interesează cei m ai răi dintre bărbaţi.
/

❖ Celor tineri li se pare că cei bătrâni sunt proşti, dar cei bătrâni ştiu că
tinerii sunt nişte prostuţi!

❖ Pe bărbaţi, pericolul îi pândeşte peste tot, iar femei în special în dragoste.

❖ Un bărbat este o creatură vanitoasă.

❖ Un bărbat acordă întotdeauna o importanţă deosebită trecutului soţiei sale.

❖ Soţilor nu trebuie cu siguranţă să le fie spus adevărul despre soţiile lor!

Este amuzant, dar a spune soţiilor adevărul despre trecutul soţilor se
poate fără nicio problemă!

❖ Lipsa de im aginaţie predispune la crimă.

❖ Logica incontestabilă este caracteristică pentru un maniac.

❖ Nimic nu este atât de apăsător ca devotamentul.

❖ Libertatea trebuie judecată după gradul de libertate a celor de mai jos.

❖ Politicianul vrea să rămână la postul său, întotdeauna, din cele mai măreţe
motive!
❖ Cu adevărat iubeşte acela care este m ai puţin iubit.

❖ Discuţiile sunt inventate pentru a-i împiedica pe oam eni să gândească.

❖ Libertatea merită cucerită prin luptă.

❖ Un om rezervat este mult m ai interesant.

❖ Moartea dă naştere unor opinii deformate în favoarea celui decedat.

❖ Şi totuşi, intuiţia este un lucru ciudat, ea nu poate fi nici respinsă, nici

explicată.

❖ Ciudată este lumea aceasta, în care doi privesc la unul şi acelaşi lucru, dar
îl văd total pe dos.

❖ Subiectele pentru romanele mele poliţiste le găsesc când spăl vasele. Aceasta
este o ocupaţie atât de ridicolă, încât mă gândesc involuntar la crimă.

❖ Acolo unde este vorba de dragoste, femeile se gândesc puţin la mândrie,

dacă se m ai gândesc în general la asta. M ândria este ceva ce nu le dispare
din limbaj, dar care nu se m anifestă niciodată în fapte şi acţiuni.

❖ Faptul că un deşteptător nu a sunat, a schim bat deja multe destine

omeneşti.

❖ Este obositor când un om are tot tim pul dreptate.

❖ Om ul trebuie să-şi facă singur viaţa cu propriile sale m âini.

❖ Un om care încearcă să-şi acopere slăbiciunea cu fraze m ari şi principii

nobile provoacă involuntar suspiciune.

❖ Firea omenească este peste tot aceeaşi.

❖ Totuşi, cât de m inunat este totul orânduit în natură. Orice bărbat, cu o

înfăţişare deloc atractivă, devine neapărat alesul unei femei.

❖ Puţină înjurătură face viaţa m ai picantă.

❖ Lucru acesta nu are nicio importanţă. Iată de ce este atât de interesant.

❖ Nu ştiu o ură mai puternică decât ura unui bărbat pe care soarta l-a făcut
să iubească îm potriva voinţei sale.

Winston Churchill
(1 8 7 4 -1 9 6 5 )
<Politician, orator, scriitor, prim-ministru a l Regatului Unit a l M arii (Britanii.
S-a născut în R alatul cBlenheim, la proprietatea fam iliei aristocratice Marlhorough, aflată
în apropiere de 'Woodstoch^ (comitatul Oxfordshire), în fam ilia lordului Randolph Churchill
Educaţia timpurie a primit-o într-una dintre cele mai vechi şcoli exclusiv pentru 6ăieţii englezi,
Sfarrow-School, unde a fo s t dat de la vârsta de 12 ani. în anul 1893, s-a înscris la Colegiul
M ilitar R egal Sandhurst. In octom6rie 1896, a plecat să f a c ă serviciul militar în (Bengaluru
(suduCIndiei), în detaşam entul de avangardă alarm atei MaCakand, şi a participat Ca înă6uşirea
răscoalei paştuniCor din partea de nord-vest a Indiei. In anul 1898, a fo s t publicată prima
sa carte, Istoria fo rţe Cor armate din ‘M atakgnd, care i-a adus fa im ă şi un onorariu serios. In
calitatea sa de corespondent militar aCziarului „Morning (Post”, o6ţine un transfer în Lgipt,
Ca unitatea militară 6ritanică ce se form ase în vederea înă6uşirii revoCtei din Sudan, despre
care uCterior povesteşte în scrierea sa <Rdz6oiuf fluviuCui. In anuC 1899, ChurchiCC a decis
să-şi propună candidatura Ca aCegeriCe parCamentare. A Cuat cuvântuC din partea partiduCui
conservator, însă a pierdut primeCe aCegeri. T iind corespondent miCitar aC ziaruCui „iMorning
post", s-a depCasat în A frica de Sud, unde, în octom6rie 1899, a fo s t Cuat prizonier de către
Louis <Botha, care devine uCterior prim-ministruC Uniunii Sud-Africane şi prietenuC apropiat
aC Cui ChurchiCC D upă ce a fo s t ed6erat din prizonierat, ChurchiCC s-a sta6iCit temporar în
SUA, unde dădea meditaţii, iar cu 6anii câştigaţi şi-a început cariera poCitică. In anuC 1900, a
devenit memhru aCparCamentuCui.
în primăvara anuCui 1908, participând Ca campania eCectoraCă în orăşeCuC scoţian Dundee,
a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, CCementine dfouzer, fiica unui ofiţer în retragere şi nepoată a
contesei LarCy. ChurchiCCîşi numea viaţa famiCiaCă „senină şi fericită”. CupCuCChurchiCCa avut 5
copii: un fiu , RandoCf şi patru fiice, (Diana, Sara, (MarygoCd şi (Mary. In anuC 1911, ChurchiCCa
devenit primuC Cord-amiraC, comandând flo ta 6ritanică în (PrimuC Război (MondiaC. Realizarea sa
de hază în acei ani a fo s t form area forţeCor armate-aeriene regaCe în (Marea Britanie. în ianuarie
1919, VCinston ChurchiCC este ministru miCitar şi ministru aC aviaţiei; în anuC 1921, ministru de
coConie. în anii 20-30, activează în parCament în diverse posturi şi se ocupă cu pictura.
L a 3 septembrie, peste 2 ziCe de Ca începerea ceCui de-aC (DoiCea ‘R ăzboi (MondiaC, prim-
ministruC ChemberCen îC numeşte p e ChurchiCC în postuCpe care acesta îC ocupase şi în perioada
(PrimuCui Război MondiaC, ministru miCitar aCflotei, numire care a fo s t primită cu încântare
de către toţi engCezii. L a 11 mai 1940, după demisia Cui ChemberCen, VCinston ChurchiCC, în
vârstă de 65 de ani, devine pentru prima dată prim-ministru aCM arii (Britanii. In august 1941.
ChurchiCC s-a întâCnit cu (PreşedinteCe SUA Tranffin RooseveCt şi au semnat Carta AtCanticâ.
L a această aCianţă s-a aCăturat uCterior şi VRJ>S■ L a sfârşituC războiuCui, reCaţiiCe apropiate
aCe ţăriCor adate în coaCiţia antihitCeristă s-au stricat. M ai muCt decât atât, Cui ChurchiCC a
aparţine termenuC„cortina de fier".
L a aCegeriCe parCamentare din iude 1945 a ieşit învingător (PartiduC Laburist şi guvernuf
Cui ChurchiCCa demisionat. în 1951, Ca conducere se întorc conservatorii, iar VCinston ChurchiCL
în vârstă de 77 de ani, este iarăşi numit în postuC de prim-ministru. In aprilie 1953, primeşte
ordinuCjartierei, cea mai înaCtă distincţie din AngCia, chiar din mâna reginei LCisabeta, precum
şi titCuC de cavaCer, devenind astfeC Sir Winston ChurchiCC; în aceCaşi an, primeşte (Premiid
(NobeCpentru Citeratură, oferit pentru „măiestria sa remarcabiCă în genuriCe istorice şi biografia
şi pentru succeseCe remarcabiCe în arta oratorică”. In aprilie 1955, ChurchiCC, în vârstă de 80 de
ani, demisionează şi se dedică picturii şi creaţiei Citerare. Tot atunci apare Cucrarea sa în p a tn
voCume Istoria popoarefor iw6itoare <fe engCeză.
VCinston ChurchiCC a murit Ca 24 ianuarie 1965, Ca Londra.

❖ Pe ruşi, cel mai tare îi entuziasm ează puterea şi nu există nim ic pentru
care să simtă mai puţin respect decât spreimpotenţa militară.

❖ Englezii sunt unicul popor din lume căruia îi place când i se spune d
lucrurile nu pot sta mai rău decât atât.

❖ Ruptă de adevăr, conştiinţa nu este mai mult decât o aiureală, ea meri

com pătim ire şi nicidecum stimă.
❖ întotdeauna verifică-ţi citatele: pe ale tale, înainte de a le rosti, pe cele
străine, după ce au fost rostite.

❖ G eneralii se pregătesc întotdeauna pentru un război care a trecut.

❖ Cel m ai m are neajuns al capitalismului este distribuirea inegală a

bunurilor; cel mai mare privilegiu al socialism ului este distribuirea în
mod egal a sărăciei.

❖ Dacă doriţi să vă atingeţi scopul, nu vă străduiţi să fiţi delicat sau deştept.

Folosiţi-vă de metode brutale. Ţintiţi direct spre scopul propus. întoarceţi-
vă şi loviţi iar. Apoi loviţi încă o dată cu cea mai puternică lovitură a
braţului.
/
❖ Este m ai bine să aduci noutăţi decât să discuţi despre ele.

❖ Pacificator este acela care hrăneşte crocodilul în speranţa că va fi mâncat

ultimul.

❖ G erm anii, ca niciun alt popor, îm bină în sine atât calităţile unui luptător
exemplar, cât şi calităţile unui rob exemplar.

❖ Responsabilitatea este preţul pe care îl plătim pentru autoritate.

❖ Distincţia dintre un om de stat şi un politician constă în faptul că politicianul

se bazează pe alegerile viitoare, iar omul de stat - pe generaţia următoare.

❖ Politica este la fel de riscantă ca şi războiul. Ba chiar mult m ai periculoasă.

La război eşti ucis doar o dată, iar în politică - de m ai multe ori.

❖ Ruşii întotdeauna au fost subestimaţi, dar ei pot să-şi păstreze secretele

nu num ai faţă de duşmani, dar şi faţă de prieteni.

❖ Englezii au întotdeauna o linie de conduită, num ai că nu e dreaptă.

❖ Fanatic este acela care nu-şi poate schim ba părerile şi nici subiectul.

❖ Profesorii din şcoli au o autoritate la care prim -ministrul poate doar visa.

❖ întotdeauna sunt dispus să învăţ, însă nu întotdeauna îm i place să mă

înveţe
/ cineva.

Charles Robert Darwin

(1 8 0 9 -1 8 8 4 )
Naturalist englez, fo n d a to r a l darwinismului.
S-a născut în Shryusberi, unde ta tă l său, Rpbert VCaring, fiu a l cunoscutului poet şi om
de ştiinţă Erasmus Darwin, se ocupa de practica clinică. Soţia lui Rgbert Waring, Susanna,
fiic a celebrului ceramist Josiab VCedgwood, a murit cân d Charles încă nu împlinise opt ani. L a
nouă ani a intrat la şcoala primară, un an mai târziu a trecut la gim naziul doctorului (Beutler,
avân d rezultate destul de mediocre la învăţătură. In 1825, Darwin a intrat la Universitatea
din Edinburgh, unde a studiat timp de doi ani, pregătindu-se pentru o carieră medicală, dar nu
a avut succes. Drept urmare, a decis să devină preot şi a intrat la Universitatea din Cam bridge;
 însă şi aici şi-a absolvit studiile fă r ă distincţii. Mult mai importante decât cartea, i-a u fo st
întâlnirile cu naturaliştii şi vizitarea asociaţilor de savanţi. L a Cambridge, e l l-a cunoscut
pe Thomas Huxley, un biolog cu cunoştinţe vaste şi în alte ramuri ale ştiinţei. E l organiza
excursii, la care a luat parte şi Darwin. Spre sfârşitul anului de şedere la Cambridge, Darwin
era deja un naturalist-colector, dar nu-şi punea întrebări deosebite. Huxley l-a recomandat pe
Darwin în calitate de colector căpitanului Eitzroy care fă c e a o călătorie în ju ru l lumii la bordul
navei TeagCe, la ordinul guvernului. Darwin a petrecut în călătorie cinci ani (1831-1836) şi a
cunoscut natura în toată varietatea ei infinită. L a întoarcerea în Anglia, s-a stabilit la Londra
(unde s-a căsătorit, în 1839, cu Emma Wedgwood), dar starea proastă a sănătăţii l-a obligat
să se retragă din oraş. în 1842, s-a mutat la moşia (Breah^ o f Dawn, unde a trăit, aproape
fă r ă a părăsi localitatea, p ân ă la moartea sa. în lucrarea sa principală, Originea speciilor
prin seCecţie naturafă (1859), a expus principalii fa cto ri de evoluţie organică, generalizând
rezultatele propriilor sale observaţiilor şi ale realizărilor biologiei din vremea sa. în 1871, a
publicat cartea Antropogeneza fi seCecţia sexnaiă, în care a încercat să demonstreze ipoteza
cu privire la antropogeneza omului, „coborâtor” din maimuţă. (Pe măsură ce teoria lui Darwin
devenea tot mai cunoscută, iar rezultatele sale începeau să se găsească în nenumărate lucrări,
ca şi în transformarea rapidă a tuturor ramurilor de biologie, Darwin a început să primească
premii şi distincţii din partea asociaţiilor şi institutelor de ştiinţă. E l a primit medalia de aur
a Societăţii Regale din Londra, medalia prusacă „(Pour le M érite” („(Pentru merit”), inaugurată
de Eriedrich-Wilhelm I f i pentru merite academice şi literare. I s-au oferit titlurile de doctor
a l Universităţilor din (Bonn, <Breslavle, Leiden, Cambridge, şi de membru a l Academiilor din
Sanhţ-Retersburg, (Berlin, (Paris.
L a 19 aprilie 1882, la vârsta de 73 ani, Darwin moare. Osemintele sale au fo s t mutate la
abaţia Westminster şi înmormântate lângă mormântul lui Newton.

❖ Mustrările de conştiinţă provocate de remuşcări şi simţul datoriei

reprezintă deosebirile cele m ai importante dintre om şi animal.

❖ Cel m ai înalt stadiu al culturii morale apare atunci când ne dăm seama
că ne putem controla propriile gânduri.

❖ Dacă îm i aduc am inte cât de înverşunat mă atacau reprezentanţii bisericii,

m i se pare amuzant că eu însum i aveam cândva intenţia să devin preot.

❖ Ignoranţa are întotdeauna m ai multă certitudine decât cunoştinţe, şi

numai cei ignoranţi pot afirma cu siguranţă că ştiinţele nu vor fi niciodată
în stare să rezolve o problemă oarecare.

❖ Nu este nim ic mai insuportabil decât inactivitatea.

❖ Niciodată nu te îm prieteni cu un om pe care nu-1 poţi respecta.

❖ Discuţiile despre slavă, onoare, plăcere şi bogăţie sunt m izerabile în

comparaţie cu dragostea.

❖ Deosebirea cea m ai puternică dintre om şi anim ale este sensul moral sau
conştiinţa. Iar dominaţia ei se exprim ă în cuvântul scurt, dar puternic şi
foarte expresiv „trebuie"

❖ Capacitatea de a roşi este cea mai caracteristică şi cea mai omenească

dintre toate caracteristicile umane.
❖ Omul care a decis să-şi piardă chiar şi o oră din timpul său, încă nu a
ajuns să înţeleagă valoarea vieţii.

Charles Dickens
(1 8 1 2 -1 8 7 0 )
UnuC dintre cei mai renumiţi romancieri de Cimba engCeză, creator ceCebru de caractere comice
şi critic sociaC.
S-a născut în Lendporte, Căngă Portsmouth, înfamiCia unuifuncţionar aC departamentului
maritim. CharCes era aC doiCea din opt copii. (Mama C-a învăţat să citească, a mers o vreme Ca
şcoaCa primară, iar de Ca nouă pân ă Ca doisprezece ani a învăţat într-o şcoaCă o6işnuită. In
1822, tatăC său a fo s t transferat Ca Londra. Au trăit într-o sărăcie cruntă în Camden “Town. La
doisprezece ani, CharCes a început să Cucreze pentru şase şidngipe săptămână Ca ofa6rica de vacs
din OCangerford-Sterz the Ştrand. L a 20 febru arie 1824, tatăC său a fo s t arestat pentru datorii şi
întemniţat Ca închisoarea (MarshaCsi. (Primind o mică moştenire, eCşi-a achitat datoriile şi a fo s t
eliberat. Aproape doi ani, CharCes a studiat Ca o şcoaCă particulară din “WeCCington (hCouse.
In timp ce Cucra ca fun cţion ar junior într-un birou de avocaţi, CharCes a început să studieze
stenografia, pregătindu-se pentru meseria de ziarist. CoCabora Ca mai muCte pubdcaţii periodice
cunoscute şi a început să scrie eseuri despre viaţa din Londra. (primuC dintre eCe a apărut în
„MonthCy (Magazine”, în decembrie 1832. în ianuarie 1835, (Dickens a fo s t invitat să coCaboreze
Ca publicaţia Cui J. FCogarth, „Cronica de seară” L a începutul primăverii aceluiaşi an, tânăruC
scriitor s-a Cogodit cu Catherine FCogarth. L a 2 aprilie 1836, a fo s t publicată prima ediţie a
Cfu6ufui <Picfcu>ic^. Cu două ziCe mai înainte, CharCes şi Catherine s-au căsătorit şi s-au stabidt
în apartamentuC Cui Dickens. L a început, reacţiile criticii nu au fo s t prea încurajatoare, iar
vânzăriCe nu dădeau prea muCte speranţe. Cu toate acestea, număruC de cititori creştea; spre
sfârşitulpublicării (KoteCor post-mortem aCe cfu6ufui (pickwickj fiecare ediţie avea un tiraj de 40
000 de exemplare. Dickens a acceptat propunerea Cui R, BentCey să f i e ş e f aC unei noi pubCicaţii
Canare, „CaCendaruC Cui (BentCey ” (Prima ediţie a CunaruCui a fo s t Cansatâ în ianuarie 1837, cu
câteva ziCe înainte de naşterea primuCui copiC aC Cui Dickens, CharCes Jr. în ediţia din februarie,
au apărut primeCe capitoCe din romanuCOÎiver Kwist. (Fără să f i terminat Oiiver Hwist, Dickens
s-a apucat să scrie (NîchoCas “N ickjeby, o nouă serie de douăzeci defoiCetoane pentru Chapman
şiFCaCC. (Pe măsură ce prosperitatea şi fa im a Citerară creşteau, se consoCida şi poziţia Cui Dickens
în societate. în 1837, a fo s t aCes membru aC cCubuCui „(jarrickf, iar în iunie 1838, membru aC
ceCebruCui cCub „Ateneu”.
(NieînţeCegeriCe care apăreau din cân d în cân d în reCaţia cu BentCey C-au obCigat pe Dickens,
în februarie 1839, să renunţe Ca coCaborare cu „CaCendaruC”. (PubCică O prăvăde pCină <fe
curiozităţi” şiBarnaSy RiicCge. în ianuarie 1842, soţii Dickens aupCecat cu vaporuCCa Boston,
unde i-a întâmpinat o muCţime entuziastă, fa p t care a marcat începutuC unui turneu triumfaC
aC scriitoruCui prin (Heu> LngCand, Ca (Heu> ‘York, (PhiCadeCphia, “Washington şi mai departe,
pân ă Ca St-Louis.
în 1849, Dickens s-a apucat să scrie romanuC DavicC Copperftefcf, care a avut un mare
succes. In 1850, a început să pubCice un săptămânaC de două pence, „Lectură pentru acasă".
L a sfărşituCanuCui 1850, Dickens, în coCaborare cu BuCwer-Lytton, a înfiinţat Uniunea pentru
Citeratură şi artă, în ideea de a-i ajuta p e scriitorii nevoiaşi. în acest moment, Dickgns avea
opt copii şi încă unuC urma să se nască. L a sfărşituC anuCui 1851, scriitoruC a început să Cucreze
asupra romanuCuî BîeakJHouse. în timpuCîn care s-a ocupat de teatru, Dickens s-a îndrăgostit
de tânăra actriţă “ECCen “Ternan. în ciuda jurăminteCor de fideCitate aCe soţuCui, Uatherine a
părăsit domiciduC conjugaC. în mai 1858, după divorţ, CharCes Jr. a rămas cu mama sa, iar
ceilalţi copii, cu ta tă l lor. Dickens a încetat să mai editeze „Lectură pentru casă”, şi s-a apucat
cu succes de un alt săptămânal, „Un an întreg”, în care apare scrierea Nuvela despre două oraşe,
iar mai apoi romanul Marile speranţele. U ltimul său roman terminai a fo s t Prietenul nostru
comun. Sănătatea scriitorului se înrăutăţea. Recuperându-se puţin, Dickens a început să scrie
Secretul lui Edw in Drude, dar nu a apucat să -l termine.
L a 9 iunie 1870, Uickens a murit. L a ceremonia închisă, ce a avut loc la 14 iunie, a fo s t
înmormântat în Colţul poeţilor din A haţia Westminster.

❖ în această lume, folositor este oricine care este în stare să uşureze povara
altuia.

❖ Dacă doriţi să recompensaţi onestitatea, dacă doriţi să încurajaţi binele,

să-i ajutaţi pe cei neglijenţi, să smulgeţi răul din rădăcină sau să corectaţi
defectele, educaţia este singurul lucru necesar, singurul scop demn de a
fi avut în vedere.

❖ Un om viu şi fără m inte este m ai îngrozitor decât unul mort.

❖ Dintre toate invenţiile şi descoperirile în ştiinţă şi arte, dintre toate

consecinţele im portante ale dezvoltării surprinzătoare a tehnicii, pe
primul loc este tipărirea cărţilor...

❖ Literatura... este obligată să fie fidelă poporului, este obligată să lupte cu

pasiune şi râvnă pentru progresul, prosperitatea şi fericirea lui.

❖ M inciuna directă sau evazivă, exprim ată sau nu, este întotdeauna o
minciună.

❖ Dragostea este cea mai interesantă şi cea m ai scuzabilă dintre toate

slăbiciunile umane.

❖ Viaţa ne este dată cu condiţia indispensabilă de a o apăra cu vitejie până

în ultim a clipă a vieţii.

❖ Ceva ce se află la înălţim e nu este întotdeauna m ai presus de orice, şi nu

întotdeauna este josnic ceva ce ocupă o poziţie joasă.

❖ încă nu există un asemenea deal în vârful căruia să nu ajungă, în cele din

urmă, perseverenţa.

❖ Prim a regulă a afacerilor: fă pentru celălalt ceea ce ai vrea ca celălalt să

facă pentru tine.

❖ Adevărul este întotdeauna curajos.

❖ Hărnicia este sufletul oricărui fel de muncă şi chezăşia prosperităţii.

❖ Omul trebuie să-şi respecte vocaţia, oricare ar fi aceasta, şi să ceară

celorlalţi s-o respecte, dacă această vocaţie este demnă de respect.

❖ Omul nu poate să se perfecţioneze cu adevărat, dacă nu-i ajută şi pe alţii

să se perfecţioneze.
❖ O viaţă prea bună strică adesea caracterul, la fel cum m âncarea prea
abundentă strică stomacul, şi în aceste cazuri, atât trupul, cât şi sufletul
se vindecă cu succes doar prin leacuri nu num ai neplăcute, ba chiar
dezgustătoare.

Benjamin Disraeli
(1804- 1881)
Om de stat britanic, prim-ministru a l M arii (Britanii, scriitor.
S-a născut în Londra. (Benjamin a fo s t f i u l mai mare a l renumitului scriitor Isaac (Dîzraeli
şi Maria (Basevi, fiic a unui evreu imigrant din Italia. In 1817, după o ceartă cu comunitatea
sefardă din Londra, Isaac i-a botezat pe cei patru copii a i săi. (Benjamin şi-a fă c u t studiile la
(Rlehhite, aproape de Londra, şi la Jfayem H a li din Epping. L a vârsta de şaptesprezece ani,
(Disraeli a fo s t trimis la o firm ă de avocatura din Londra-City, dar a considerat profesia de
avocat prea banală şi a decis să se îmbogăţească mai rapid. M ai întâi, a participat fă r ă succes
la o speculaţie de bursă, apoi, de asemenea fă r ă succes, a încercat, împreună cu prietenul tatălui
său, editorul John Murray, să organizeze publicarea unui nou cotidian.
în 1830-1831, Disraeli a fă c u t o călătorie de şaisprezece luni pe Marea M editerană şi în
OrientulApropiat. După întoarcere, prietenul său, scriitorul E. (Bulwer-Lytton, l-a introdus în
saloanele din Londra ale doamnei (Blessington şi ale altor oameni de litere, şi a început o viaţă în
înalta societate. In timpul călătoriei sale p e Marea Mediterană, Disraeli a înţeles că vocaţia sa
adevărată este politica. In 1837, a devenit membru a l (Parlamentului din M aidstone din partea
partidului conservator. In 1841, după 11 ani de opoziţie, p artidu l conservator a câştigat în cele
din urmă puterea, dar primul-ministru, Sir Rgbert Peel, nu i-a oferit lui Disraeli niciun post în
noul guvern. Următorii câţiva ani, Disraeli s-a îndepărtat treptat de P eel şi, cu sprijinul unui
mic grup de tineri, cunoscut sub numele de „Anglia tânără”, a început să elaboreze o concepţie
proprie a partidului conservator. Cea mai bună expresie a ideilor sale şi-au găsit-o în cele două
renumite romane ale sale, Coningsby şi SybiC. Tory a fo s t la putere, cu un guvern minoritar,
timp de 10 luni în 1852 şi timp de 18 luni în 1858-1859. Prim-ministru a fo s t de ambele ori
lordul Derby, iar ministru a l finanţelor, (Benjamin Disraeli. In 1847, e l a publicat romanul
Tancrei, după care, în activitatea sa literară, a intervenit o pauză de 23 ani.
In 1865, Derby şi Disraeli au form at pentru a treia oară un cabinet. L a începutul lui
1868, Derby, epuizat de frecventele atacuri de gută, a demisionat, iar Disraeli a devenit prim-
ministru. E l a ocupat acest post pentru scurt timp. In curând, puterea a trecut aripii Whig, şi,
timp de şase ani, premier a fo s t Qladstone. în 1874, e l a dizolvat Parlamentul şi, pentru prima
dată din 1841, alegerile le-a adus conservatorilor o majoritate în Camera Comunelor. A ctivitatea
lui Disraeli ca prim-ministru, vreme de şase ani, a fo s t marcată de o serie de realizări. în 1875,
ministrul Internelor, Sir Richard Cross, cu sprijinul lui Disraeli, a realizat un şir de reforme
sociale importante. In vara aceluiaşi an, din cauza problemelor de sănătate, a fo s t nevoit să se
retragă din Camera Comunelor şi şi-a luat titlu l de conte de (Beaconsfield.
Ultima perioadă a activităţii lui ca prim-ministru nu a avut succes. In alegerile din 1880,
partidu l conservator a suferit o înfrângere zdrobitoare, dar Disraeli şi-a declarat cu îndrăzneală
intenţia de a-şi menţine poziţia de lider a l partidului. Tot atunci a revenit şi la activitatea sa
literară şi a scris un ultim roman, Endymion.
Disraeli a murit la 19 aprilie 1881, iar regina Victoria personal a pus flo r i pe mormântul lui.

❖ Cel mai m are bine pe care îl poţi face pentru celălalt nu este doar să-ţi
îm părţi cu el averea, ci şi să-i descoperi propria lui bogăţie.
❖ Suntem cu toţii născuţi pentru dragoste, acesta este principiul existenţei
şi unicul ei scop.

❖ Toată viaţa este o alergare. Nu există un alt adevăr.

❖ Două naţiuni între care nu există nicio legătură şi nicio simpatie, care pur
şi simplu nu-şi cunosc una alteia obiceiurile, gândurile şi sentimentele
precum vieţuitorii de pe două planete diferite; care îşi cresc copiii în mod
diferit, m ănâncă hrană diferită, învaţă diferite maniere; care trăiesc după
legi diferite... Bogaţii şi săracii.

❖ Acţiunile
/ nu aduc întotdeauna fericirea;7 dar nu există fericire fără
acţiune.
/

❖ Dacă nu ar fi Biserica, nim eni nu ar şti despre evrei.

❖ Dacă este profitabil să se ţină minte, nim eni nu va fi uitat.

❖ Există trei tipuri de m inciuni: o m inciună pur şi simplu, o minciună

dezgustătoare şi statistica.

❖ Atunci când vreau să citesc o carte, o scriu.

❖ Coloniile nu încetează să fie colonii chiar şi atunci când şi-au dobândit

independenţa.

❖ M ăgulirea este pe placul tuturor.

❖ Situaţiile neînsem nate dau naştere oam enilor neînsemnaţi.

❖ Fleacurile îi influenţează pe oam enii mici.

❖ Mulţi sunt de părere că descendenţii noştri sunt anim ale de povară, gata
să ia în cârcă orice sarcină.

❖ Tinereţea este înşelătoare, m aturitatea este o luptă, bătrâneţea, un regret.

❖ Este nevoie de nervi de fier pentru a putea fi prietenos, în fiecare zi, cu

aceeaşi persoană.

❖ Nu există un dascăl m ai bun decât nefericirea.

❖ Niciodată să nu vă plângeţi şi niciodată să nu explicaţi nim ănui nimic.

❖ Un precedent întăreşte principiul.

❖ Diversitatea este m am a plăcerii.

❖ Cea m ai m are nenorocire care l-a lovit pe om este inventarea tiparului.

❖ Comerţul liber nu este un principiu, ci un mijloc pentru atingerea unui

scop.

❖ Dreptatea este adevărul în acţiune.

❖ Ora de dinaintea răsăritului de soare este cea m ai întunecată.

❖ Cel de partea căruia este majoritatea este întotdeauna inventiv şi inteligent.

❖ Omul este cu adevărat m ăreţ atunci când este condus de pasiuni.

❖ Nu neg niciodată, nu contrazic niciodată, uneori uit.

Fiodor Mihailovici Dostoievski

(1821- 1881)
(Mare scriitor rus.
S-a născut Ca (Moscova. TatăC său, MihaiC Andreevici, era medic Ca SpitaCuC de săraci
M ariinski din Moscova, şi a primit în 1828 un titCuC de no6Ceţe transmisi6iC. Mama sa a fo s t
M aria Tiodorovna (născută (Neceaeva). InfamiCia Cui Dostoievski mai erau şase copii. In mai
1837, viitoruC scriitor pCeacă împreună cufrateCe său MihaiC Ca Sankţ-Petersburg şi intră Ca
internatuC pregătitor 'KT. Kostomarov. în juruC Cui Dostoievski, Ca şcoaCă, se form ează un
cerc Citerar. După absoCvirea şcoCii (spre sfărşituC anuCui 1843), a fo s t numit Cocotenent-inginer
de teren într-o echipă de ingineri din Sankţ-Petersburg, dar deja Ca începutuC verii anuCui
1844, decizând să se dedice p e depdn Citeraturii, a demisionat şi a fo s t pensionat cu graduC
de Cocotenent. A tradus nuveCa <Eugenie (jrandet de (BaCzac. Traducerea aceasta a fo s t prima
Cucrare pubCicată de Dostoievski■ în mai 1845, după numeroase modificări, termină romanuC
Oameni sărmani, care a avut un succes excepţional.
Din martie-apriCie 1847, Dostoievski devine un vizitator aC„ziCeCor de vineri” organizate
de M. V. (Butaşevici-Petraşevski. E lp a rticip ă şi Ca organizarea unei tipografii secrete pentru
tipărirea apeCuriCor către ţărani şi soCdaţi. L a 23 apriCie 1849 Dostoievski a fo s t arestat; arhiva
i-a fo st confiscată şi, probabiC, distrusă. Dostoievski a petrecut opt Cuni în anchete, timp în care
a dovedit curaj, ascunzând un număr cât mai mare de fa p t e în încercarea de a diminua vina
tovarăşiCor săi. L a 22 decembrie 1849, Dostoievski, împreună cu aCţi condamnaţi, îşi aştepta
executarea sentinţei Ca moarte în p iaţa Semionov. După o rezoCuţie a Cui (KikoCai I, execuţia a
fo s t comutată şi înlocuită cu 4 ani de muncă siCnică, însoţită de privarea de „toate drepturiCe
de proprietate” şi degradarea pân ă Ca ranguC de simpCu soCdat. Din ianuarie 1850 şi până în
1854, Dostoievski şi-a ispăşit pedeapsa Ca muncă siCnică, dar a reuşit să-şi reia corespondenţa
cufrateCe său, MihaiC, şi cu prietenuC său, A-Q- Maikgv. în noiembrie 1855, Dostoievski a fo s t
reintrodus în corpuCsubofiţerilor, în primăvara anuCui 1857, i s-a redat titCuC nobiliar ereditar,
precum şi dreptul de semnătură. Supravegherea poliţiei a continuat pân ă Ca 1875.
în 1857, Dostoievski s-a căsătorit cu văduva M aria Dmitrievna Isaeva. Scrie două nuvele
comice „de provincie”, Visul unchiului şi Satul Stepancikpvo şi locuitorii lui. în decembrie 1859,
s-a stabilit Ca Petersburg. Intensa activitate a Cui Dostoievski combina munca de redactare a
unor manuscrise „străine” cu publicarea propriiCor articole. Apare romanuCUmiliţi şi o6i<fiţi; un
succes imens C-a avut scrierea Amintiri din casa morţilor.
în iunie 1862, Dostoievski pleacă pentru prima dată în străinătate, vizitân d (jermania,
Franţa, “E lveţia, Italia şi Anglia. In august 1863, scriitorul efectuează o a doua căCătorie în
Europa. L a Paris s-a întâlnit cu A T . SusCova, cu care a avut o relaţie dramatică, reflectată în
romanele Jucătorul, Idiotul, precum şi în alte scrieri. In octombrie 1863 se întoarce în “R usia.
AnuC 1864 i-a pricinuit grele pierderi Cui Dostoievski- Y a 15 apriCie, soţia Cui a murit de
tuberculoză. “Personalitatea M ăriei Dmitrievna, precum şi circumstanţele dragostei Cor nefericite,
şi-au găsit reflectarea în multe scrieri ale Cui Dostoievski (în personajele Katerinei Ivanovna
din Crimă şi -pedeapsă şi (Nastasiei EiCipovna din Idiotul). L a 10 iunie a murit fra tele său,
MihaiC Dostoievski■ î n 1866, termenul contractului cu editorul urma să expire, fa p t care C-a
fă c u t pe Dostoievski să Cucreze simultan Ca celor două romane Crimă şi pedeapsă şi Jucătorul.
 în octomèrie 1866, fa c e cunoştinţă cu stenografista Anna SnitÇina, care din iam a anului 1867
devine soţia lui Dostoievshi. N ou l mariaj a fo s t mai reuşit. Până în iulie 1871, Uostoievshi şi
soţia lui locuiesc în străinătate (Berlin, Dresda, Baden-Baden, Çeneva, Milano, (Florenţa).
între 1867—1868, Dostoïevski lucrează la romanului Idiotul L a sugestia lui Nekrasov,
scriitorul pu6lică în „Notele patriotice" noul său roman Adolescentul. In ultimii ani ai vieţii,
popularitatea lui D ostoïevski creşte. în 1877, a fo s t ales mem6m-corespondent a l Academiei de
Ştiinţe. In 1878, după moartea fiu lu i său iu6it, Alioşa, merge la sihăstria Optina, unde poartă
o discuţie cu stareţulAmbrozie. Scrie (Fraţii Karamazov, ultimul roman a l scriitorului, în care
şi-au găsit expresie artistică multe dintre ideile sale creative.
în noaptea dintre 25 şi 26 ianuarie 1881, Dostoïevski suferă de o hemoragie în gât. L a 28
ianuarie, scriitorul şi-a luat rămas-6un cu copiii, iar seara a murit. A fo s t înmormântat în
Lavra S f Alcksandr Nevski din Sankt-Petersburg, la 31 ianuarie 1881, la înmormântarea lui
fi in d prezenţi o mulţime de oameni

❖ Fără idei generoase, om enirea nu poate trăi.

❖ Fără copiii, om enirea n-ar fi putut fi atât de mult iubită.

❖ Fără idealuri, adică fără dorinţa unui bine concret, nu poate exista nicio
realitate bună.

❖ Vanitatea şi îngâm farea nu sunt un semn al sentim entului propriei

demnităţi.
/
❖ Bogăţia şi grosolănia plăcerilor nasc lenea, care, la rândul ei, naşte
sclavi.

❖ în mod ideal, conştiinţa publică trebuie să spună: să pierim noi toţi, dacă
salvarea noastră depinde num ai de un copil chinuit, iar acesta să nu
accepte a ne salva.

❖ Sem nul artei adevărate constă anume în faptul că arta este întotdeauna
contemporană şi plină de folos.

❖ Veselia omului este o caracteristică importantă a lui.

❖ Vinul îl îndobitoceşte pe om, îl îndârjeşte şi îl face să devieze de la

gândurile luminoase, îl prosteşte.

❖ Cea mai măreaţă şi caracteristică trăsătură a poporului nostru este simţul

dreptăţii şi setea de dreptate.

❖ Fericirea supremă obligă sufletul.

❖ Principalul lucru la o persoană nu este mintea, ci ceea ce o conduce: inima,

sentimentele bune, ideile progresiste.

❖ Umanitatea este doar un obicei, un rod al civilizaţiei. Ea poate să dispară

complet.
❖ Să fie blestemate interesele acestea ale civilizaţiei, şi chiar însăşi civilizaţia,
dacă pentru păstrarea ei este necesar să fie jupuită pielea de pe oameni.

❖ Un prost care a recunoscut că este un prost, nu m ai e prost.

❖ Este un semn rău dacă oam enii nu mai înţeleg o ironie, o alegorie, o
glumă.

❖ Dacă te îndrepţi spre un scop şi te opreşti din drum ca să arunci cu pietre

în fiecare câine care latră la tine, nu vei ajunge niciodată la destinaţie.

❖ Dacă doriţi să cercetaţi un om şi să-i cunoaşteţi sufletul, atunci nu vă

preocupaţi de felul în care tace, vorbeşte sau plânge, de cum se arată
îngrijorat de ideile cele mai nobile, ci uitaţi-vă mai bine la el când râde.
Dacă un om râde sănătos este, prin urmare, un om bun.

❖ Dacă vreţi, omul trebuie să fie profund nefericit, pentru ca la un moment

dat să simtă fericirea. Iar dacă va fi mereu fericit, orice îl poate face
profund nefericit.

❖ Sunt momente când oam eni iubesc crima.

❖ Există trei tipuri de ticăloşi pe lume: ticăloşii naivi, cei convinşi că ticăloşia
lor este cea m ai înaltă nobleţe, ticăloşi cărora le este ruşine de propria
ticăloşie, dar au totuşi intenţia de-a o duce până la capăt, şi, în cele din
urmă, pur şi simplu ticăloşii, ticăloşii pur sânge.

❖ Viaţa este plictisitoare fără un scop moral, nu merită să trăieşti doar

pentru a mânca, iar acest lucru îl ştie şi muncitorul - prin urmare, în
viaţă trebuie să existe o ocupaţie morală.

❖ Ideea nem uririi este viaţa însăşi, viaţa vie, formula ei finală şi sursa
principală de adevăr şi de conştiinţă pentru omenire.

❖ Uneori pe câte cineva este m ai profitabil să-l ai printre duşmani decât

printre prieteni.

❖ Arta este o nevoie a omului la fel ca cea de a m ânca şi a bea. Nevoia de

frum useţe şi creaţie care o întruchipează sunt inseparabile de om şi, fără
acestea, omul probabil că nu ar fi vrut să trăiască în lume.

❖ Arta nu l-a părăsit niciodată pe om, a răspuns întotdeauna nevoilor şi

idealurilor sale, l-a ajutat întotdeauna în căutarea acestui ideal, s-a născut
odată cu omul şi s-a dezvoltat alături de existenţa sa istorică.

❖ Dacă onoarea dispare, răm âne o formă de onoare echivalentă cu m oartea

onoarei.

❖ Orice om îşi asum ă responsabilitatea în faţa tuturor oamenilor pentru toţi

şi pentru toate.

❖ Care este diferenţa dintre un demon şi un om? Mefistofel al lui Goethe

zice: „Eu sunt o parte a acelei părţi din întreg care vrea răul, dar face
binele" Cu părere de rău, omul ar putea spune despre sine însuşi exact
contrariul.

❖ Cine este înclinat să-şi piardă uşor respectul faţă de ceilalţi, nu se respectă
în prim ul rând pe sine.
❖ Cine nu iubeşte natura, acela nu-1 iubeşte pe om, acela nu este un
cetătean.
/

❖ Cine vrea să fie de folos, poate face foarte mult bine chiar şi cu m âinile
legate.

❖ Doar ticăloşii spun m inciuni.

❖ Cel care se m inte pe sine şi care ascultă de propria sa m inciună, ajunge să

nu m ai distingă adevărul nici în sine însuşi, nici îm prejurul său, şi, prin
urmare, nu se m ai respectă nici pe sine, nici pe ceilalţi.

❖ Numai prin muncă şi luptă se dobândeşte originalitatea şi stim a de sine.

❖ Numai însuşindu-ne la perfecţie, pe cât e posibil, materialul iniţial, adică

lim ba maternă, vom fi capabili să învăţăm la perfecţie, pe cât e posibil, o
limbă străină, şi nu înainte.

❖ Cei mai buni oam eni se cunosc prin cel mai înalt grad de dezvoltare
morală şi prin cea m ai m are influenţă morală.

❖ Dragostea este atât de puternică, încât ne face să renaştem.

❖ Măsura unui popor nu o dă ceea ce este el, ci aceea ce consideră acesta a

fi frum os şi adevărat, ceea ce-1 face să suspine.

❖ Pomana corupe şi pe cel ce o săvârşeşte, şi pe cel ce o primeşte, şi m ai mult

ca atât, fără să-şi atingă scopul, nu face decât să consolideze cerşitul.

❖ Este posibil să-i iubeşti pe toţi oamenii? Bineînţeles că nu, ba chiar ar fi

nenatural. în iubirea abstractă faţă de toată omenirea, te iubeşti aproape
întotdeauna doar pe tine însuţi.

❖ Noi nu trebuie să ne înălţăm deasupra copiilor, fiindcă suntem mai răi

decât ei. Şi dacă îi învăţăm ceva pentru a-i face m ai buni, ei ne fac şi pe
noi mai buni prin aceea că intră în contactul cu noi.

❖ De aceea şi este dată mintea, pentru a obţine ceea ce vrei.

❖ Trebuie să iubeşti viaţa mai mult decât sensul vieţii.

❖ Nu cei mai buni sunt puternici, ci cei cinstiţi. Onoarea şi demnitatea

proprie sunt cele mai puternice.

❖ Nu cere drepturile întregii omeniri, în caz contrar, vei fi primul care va

chem a legea în ajutor.

❖ Nu este de ajuns să determ ini moralitatea prin fidelitatea faţă de propriile

convingeri. Trebuie să te m ai şi întrebi întruna: oare sunt adevărate
convingerile mele?
❖ Absurdităţile sunt prea necesare pe pământ. Lumea e clădită pe absurdităţi,
şi fără ele, probabil, nim ic în ea nu s-ar fi putut întâmpla.

❖ Nu se poate să iubeşti ceea ce nu ştii!

❖ Poţi traversa întreaga lume cu ajutorul m inciunii, dar nu te vei putea
întoarce înapoi.

❖ Nu există o idee m ai măreaţă decât aceea de a-ţi sacrifica viaţa, apărându-

ţi fraţii şi patria.

❖ Nu există în lume nim ic m ai greu decât sinceritatea şi nim ic nu este mai

uşor decât linguşirea.

❖ Nu există fericire în lipsa de acţiune.

❖ Cu nicio ştiinţă nu veţi construi o societate, dacă vă lipseşte un material

nobil, dacă vă lipseşte voinţa vie şi bună de a trăi cinstit şi cu dragoste.

❖ Ştiinţa va arăta beneficiile şi va dovedi că cel mai profitabil e să fii

cinstit.

❖ A nu te m ira de nim ic este, fără doar şi poate, un sem n de prostie, şi nu

de înţelepciune.

❖ Ce să mă fac eu dacă ştiu că la baza tuturor virtuţilor omeneşti se află

egoismul cel mai profund. Şi cu cât mai virtuoasă este o situaţie, cu atât
m ai prezent este egoismul. Iubeşte-te pe tine însuţi -este singura regulă
pe care o recunosc. Viaţa este o tranzacţie comercială.

❖ Moral este numai ceea ce corespunde simţului vostru al frum useţii şi

acelui ideal în care o întruchipaţi.

❖ Idealurile sociale civice, care nu sunt organic legate de idealuri morale, nu

au existat niciodată şi nici nu pot exista!

❖ El era blând cu acei cărora le făcea bine, dar mai ales cu acei cărora le
făcea un bine şi m ai mare.

❖ Descrierea unei flori din dragoste faţă de natură conţine mai mult simţ
civic decât demascarea unor şpăgari, fiindcă aici este vorba de un contact
cu natura, de dragoste faţă de natură.

❖ Justificaţi, nu pedepsiţi, dar numiţi răul rău.

❖ Ideea principală trebuie să se afle întotdeauna mult m ai sus decât

posibilitatea realizării ei.

❖ Util se dovedeşte num ai acel război care a fost început pentru o idee,
pentru un principiu suprem, şi nu din interese materiale sau pentru a
jefui cu lăcomie.

❖ O m anieră decentă constă în sinceritate şi onestitate.

❖ Lauda este întotdeauna castă.

❖ A pătrunde în inimă. Iată o cugetare profundă, căci ce înseam nă „a pă­

trunde în inim ă"? A insufla moralitatea, setea de moralitate.
❖ Fie ca judecătorii să-i ierte pe crim inali; nenorocirea constă în faptul că
crim inalii înşişi vor începe să se ierte înşişi.

❖ Religia este doar o formă a moralei.

❖ Cele m ai serioase probleme ale omului contemporan provin din faptul că

acesta şi-a pierdut simţul cooperării conştiente cu Dum nezeu în vederea
intenţiei Sale pentru omenire.

❖ Libertatea nu constă, de fapt, în abţinere, ci, mai degrabă, în stăpânire de

sine.

❖ Legi libere sunt bune atunci când sunt date oam enilor care se respectă
pe sine însuşi, şi, prin urmare, îşi respectă şi propria datorie, datoria de
cetătean.
/

❖ Puterea nu are nevoie de înjurături.

❖ Iubirea de desfătări naşte voluptate, iar voluptatea, cruzime.

❖ Societatea se zideşte pe baze morale.

❖ Conştiinţa propriei neputinţe de a face măcar ceva de folos pentru

omenire/ convinşi fiind de suferinţa om enirii, poate schim ba în inim a
voastră dragostea faţă de omenire în ură faţă de ea.

❖ Contactul cu natura este ultimul cuvânt al oricărui fel de progres, ştiinţă,

raţiune, bun simţ, gust şi m aniere elegante.

❖ Compasiunea este forma cea m ai înaltă a existenţei umane.

❖ Fericirea nu constă în fericire, ci doar în atingerea acesteia.

❖ Talentul are nevoie de simpatie şi înţelegere.

❖ Sentim entul se purifică num ai atunci când este în contact cu frum useţea
cea mai înaltă,' cu frum useţea
/ unui ideal.
❖ Doar a trăi, a trăi şi a trăi! A trăi indiferent cum - doar a trăi! Ce adevăr!
Doamne, ce adevăr! Omul este un ticălos! Şi ticălos este acela care îl face
ticălos pentru acest lucru.

❖ Oricine doreşte să-L vadă pe Dum nezeu Cel Viu, să-L caute nu pe bolta
goală a propriei raţiuni, ci în dragostea omenească.

❖ Acela care nu-şi înţelege vocaţia, de cele mai multe ori este lipsit de respect
faţă de sine.

❖ Cei cinstiti au întotdeauna mai mulţi inam ici decât cei necinstiţi.
r f /

❖ Este uimitor ce poate face o singură rază de soare cu sufletul omului!

❖ învăţaţi
/ / şi
Y cititi.
/ Cititi
/ cărţi
/ serioase. Viata
/ va face restul.

❖ Fantezia este o putere naturală a omului. Nesatisfăcând-o, fie o vei ucide,

fie, invers, îi vei perm ite să se dezvolte prea mult (ceea ce este dăunător).
❖ Gândurile bune sunt preferabile unui stil excelent. Un stil este, să zicem
aşa, o haină exterioară; un gând este corpul ascuns sub haine.

❖ Omul este o lume întreagă, im portant e ca m otivul principal care-1 animă

să fie nobil.

❖ Omul este o fiinţă care se obişnuieşte cu orice şi, după părerea mea,
aceasta este cea mai bună definiţie
/ a omului.

❖ Omul care nu a fost copil va fi un cetăţean rău.

❖ Cu cât suntem mai naţionalişti, cu atât vom fi mai europeni.

❖ Cu ce-i veţi uni pe oam eni pentru a vă atinge scopurile cetăţeneşti, dacă
nu vă bazaţi pe o idee m ăreaţă morală?

❖ Un om cinstit trăieşte astfel încât îşi face duşmani.

❖ Ce este talentul? Talentul este abilitatea de a spune ceva sau de a te

exprim a bine acolo, unde mediocritatea o va face urât.

❖ Ceea ce m inţii i se pare o ruşine, inim ii i se pare o frum useţe deplină.

❖ Pentru a iubi cu simplitate, trebuie să ştii cum să-ţi arăţi dragostea.

❖ Pentru a vă iubi unul pe altul, trebuie să lupţi cu tine însuţi.

❖ Pentru a acţiona cu înţelepciune, m intea nu este de ajuns.

❖ Egoiştii sunt capricioşi şi laşi în faţa unei obligaţii: ei nutresc un veşnic

dezgust laş faţă de orice obligaţie.

❖ Umorul este spiritul unui sentiment profund.

❖ Nu vreau şi nu pot crede că răul este starea norm ală a oamenilor.

❖ Sunt vinovat faţă de el, trebuie, prin urmare, să mă răzbun pe el.

❖ Nu îm i pot închipui o situaţie în care, vreodată, să nu avem nim ic de

făcut.

❖ Eu chiar nu ştiu de ce viaţa este atât de scurtă. Desigur, ca să nu ne

plictisească, fiindcă viaţa este, de asemenea, o operă de artă a Creatorului
însuşi sub forma finală şi impecabilă a poeziei lui Puşkin. Concizia este
prim a condiţie a artisticului. Dar dacă cineva nu este plictisit, aceluia i se
cuvine să trăiască mai mult.

❖ Eu citesc ciudat şi lectura are un efect ciudat asupra mea. Dacă recitesc
ceva ce-am citit demult, mă încordez din nou cu altă forţă, şi pătrund în
toate, îm i înţeleg cu claritate capacitatea de a crea eu însum i.

❖ Nu-mi doresc o societate în care să nu pot săvârşi răul, ci una în care să

pot săvârşi orice rău, dar să nu vreau eu însum i să-l săvârşesc.
 Alexander Dumas-tatăl
( 1 8 0 2 -1 8 7 0 )
Scriitor, dramaturg şi ziarist francez, ale cărui romane de aventuri C-au fă c u t unul dintre
cei mai citiţi autori fran cezi din lume. “Tatăl lui Alexandre <Dumas, Tfomas-Alexgndre, era
f i u l marchizului Davy de la Pailleterie şi a l unei sclave de culoare, Mărie-Cesette Dumas.
“Thomas-Alexandre s-a certat însă cu ta tă l său şi a decis să se numească, în memoria mamei
sale, „(Dumas”. A fo s t general în armata republicană franceză.
Familia avea o Sună reputaţie şi relaţii aristocratice care l-au ajutat pe tânărul de douăzeci
de ani, Alexander, să se angajeze la un oficiu din P alatu l R egal din Paris, în sluj6a ducelui de
Orleans. F l a început să scrie articole pentru reviste şi piese de teatru. Prima sa piesă, (Kenry
III şi curtea lui, a fo s t un mare succes, ca şi a doua piesă, Christina, Dumas începând a stfel
să-şi câştige existenţa din scris. în 1835 a fo s t pu6licat prim ul său roman istoric, Isabella
de Bavaria. De atunci, ziarele au publicat în foileton numeroasele sale romane istorice de
aventuri: trilogia Cei trei muşchetari, După douăzeci de ani, Vicontele de <Bragefonne; trilogia
despre (Henric de (Havana Rggina îMargot, Doamna de “M onsoreau, Cei patruzeci şi cinci.
în 1840, s-a căsătorit cu actriţa Ida Ferriere, însă îşi păstrează numeroasele legături
exţraconjugale, avân d trei copii nelegitimi (unul dintre aceşti copii a devenit şi e l un scriitor
şi dramaturg de succes). Dumas câştiga o mulţime de bani, dar îi cheltuia mereu pe un s til de
viaţă luxos şi p e fem ei. A editat o revistă şi a creat un teatru propriu, eşuând în ambele. După
lovitura de stat din 1851, a fu git, din cauza creditorilor, la Bruxelles. A petrecut doi ani în
Riisia (1858-1859), iar timp de trei ani a pan icipat la lupta pentru unificarea Italiei.
In 2002, cenuşa lui Dumas a fo s t transferată la Pantheon. Lucrările sale au fo s t traduse în
mai multe limbi şi au servit drept m aterial pentru un număr mare de dramatizări şi ecranizări.

❖ Pe toţi îi iubesc aşa cum ne porunceşte Domnul să iubim pe aproapele

nostru - cu dragoste creştină; dar pe câţiva îi urăsc din toată inima.

❖ Toată înţelepciunea omenească constă în două cuvinte: a aştepta şi a spera!

❖ Nu prea mulţi pot fi prieteni.

❖ Să aştepţi este im posibil doar atunci când nu faci nimic.

❖ Femeia este sacră; femeia pe care o iubeşti este de două ori m ai sacră.

❖ O am enii ocupaţi nu au timp să se uite la femei.

❖ Oricât de frum os ar vorbi un om, ţineţi minte: când vorbeşte prea mult,
va spune în cele din urm ă o prostie.

❖ Când îm bătrâneşti, te gândeşti tot m ai des la tinereţea ta.

❖ Cine poate crea ceva măreţ, va crea şi ceva mic.

❖ Cine simte voinţa de a lupta, acela nu pierde timpul degeaba şirăspunde

imediat sorţii lovitură pentru lovitură.

❖ Cel mai uşor sunt de realizat acele vise, care nu sunt puse la îndoială.

❖ Dragostea fără respect nu merge departe şi nu se înalţă sus: este ca un

înger cu o singură aripă.
❖ Oam enii sunt întotdeauna astfel: gata să lovească cu un topor în vanitatea
aproapelui, dar când propria lor vanitate este înţepată cu un ac, îi apucă
ţipatul.

❖ Oam enii care niciodată nu te întreabă nim ic sunt cei m ai buni

mângâietori.

❖ Tinereţea este un mare dezavantaj pentru cineva care nu m ai este tânăr.

❖ Nădejdea este medicul cel mai bun dintre toţi pe care îi cunosc.

❖ Aceluia care este îndrăgostit pentru prim a dată nu-i puteţi cere să tacă.
Prim a iubire este însoţită de o astfel de bucurie vijelioasă, încât are nevoie
de exprim are, în caz contrar, ea îl va sufoca pe cel îndrăgostit.

❖ Furia este un sem n de slăbiciune.

❖ Supunerea în faţa unei forţe superioare nu este niciodată o m anifestare

a laşităţii.
❖ Niciodată nu trebuie să fii o excepţie. Dacă trăieşti printre nebuni, trebuie
şi tu să înveţi să fii nebun.

❖ Nu vă temeţi de rivalii morţi, ci de duşm anii vii!

❖ Strigoii apar num ai în faţa acelora care trebuie să-i vadă.

❖ Gelozia este un semn de dragoste.

❖ Rareori se întâmplă ca lucrul pe care ţi-1 doreşti cu ardoare să nu fie păzit

de cineva cu aceeaşi ardoare.

❖ De o am antă te poţi despărţi, dar soţia, la naiba, este altceva: de ea eşti

legat pentru totdeauna - indiferent dacă vă aflaţi în apropiere sau la dis­
tantă
r
unul de altul.

❖ Zgârcenia usucă sufletul.

❖ Cei slabi cu duhul privesc întotdeauna totul printr-un voal de doliu.

❖ Un sfat este m ai mult decât un serviciu.

❖ O pasiune orbeşte şi m inţile cele m ai cumpătate.

❖ Fericirea în singurătate nu este o fericire deplină.

❖ Aşa este: tinereţea se bucură, bătrâneţea mustră.

❖ Acela care se răzbună, regretă uneori; cine iartă, aceluia nu-i pare niciodată
rău.

❖ Casele, ca şi oamenii, au sufletul lor şi chipul lor care reflectă esenţa

interioară.

❖ Cu cât m ai înalt, în ceruri, zboară un vultur puternic, cu atât m ai îndelung

trebuie să se odihnească pe pământ.
 Albert Einstein
(1 8 7 9 -1 9 5 5 )
Eizician-teoretician proeminent, unul dintre fon d atorii fiz ic ii contemporane, a ela6orat
teoria relativităţii.
S-a născut în oraşul german Ulm, în fa m ilia cu venituri modeste a lui Hermann şi (Pauline
Einstein, ß frecven tat şcoala primară catolică din München (ulterior, crezând în existenţa lui
Dumnezeu, nu a separat religia creştină de cea iudaică). B ăiatu l a crescut retras şi nesociaSilşi
fă r ă rezultate deoseSite la învăţătură. De la vârsta de 6 ani, la insistenţa mamei sale, a început
să înveţe să cânte la vioară. Pasiunea lui Einstein pentru muzică s-a păstrat p e parcursul
întregii sale vieţi.
După ruinarea definitivă a tatălui său, întreaga fam ilie se mută din München la Pavia,
în apropiere de Milano. In toamna anului 1895, ß lb ert Einstein a plecat în Elveţia pentru a
da examenul de admitere la Şcoala Superioară Tehnică din Zürich, ß avut rezultate excelente
la examenul de matematică, dar a ratat examenele la ßotanicä şi la limba franceză, ß fă cu t
cunoştinţă cu studenta sârboaică M ileva Marie, născută în Ungaria, care îi devine soţie.
După absolvirea Şcolii Politehnice, Einstein obţine diploma de profesor de matematică şi
fizică. In an u l 1901, a primit cetăţenia elveţiană, însă pân ă în primăvara anului 1902 nu a
putut găsi un loc de muncă stabil. D eşi în anii 1900—1902, Einstein a fo s t urmărit de sărăcie,
e l a continuat să studieze fiz ica . în an u l 1901, ß n a lele fiz ic ii din Berlin au publicat prim ul
său articol, Consecinţele teoriei capiCarităţii, dedicat analizei fo rţelo r de atracţie dintre atomii
lichidelor pe baza teoriei capilarităţii. Din iulie 1902 pân ă în octombrie 1909, Einstein a lucrat
la oficiul de patente, ocupându-se mai ales de patentarea invenţiilor care aveau legătură cu
electromagnetismul. Caracterul muncii sale i-a permis să-şi dedice timpul liber cercetărilor în
domeniul fiz ic ii teoretice.
L a 6 ianuarie 1903, Einstein s-a căsătorit cu Mileva Marie, în vârstă de 27 de ani. Influenţa
M ilevei Marie asupra matematicianului şi asupra lucrărilor soţului său nu se cunoaşte. Cu
toate acestea, căsnicia lor a fo s t mai degrabă o unire intelectuală şi însuşi ß lb ert Einstein o
numea pe soţia sa „o fiin ţă egală mie, la f e l de puternică şi de independentă ca şi mine”.
încă din an u l 1904, ,ß n a le le fiz ic ii” au primit de la ß lb ert Einstein un şir de articole
dedicate cercetării problemelor mecanicii statice şi fiz ic ii moleculare. E le au fo s t publicate
în an u l 1905, deschizând aşa-numitul ß n a l minunilor”, atunci cân d patru articole ale lui
Einstein au încheiat revoluţia fiz ic ii teoretice, marcând începuturile teoriei relativităţii. între
anii 1909 şi 1913, predă la Şcoala (Politehnică din Zürich, iar între anii 1914 şi 1933, este
profesor la Universitatea din Berlin şi director a l Institutului de fizică . în anul 1915, a terminat
fundam entarea teoriei relativităţii sau teoria relativistă a gravitaţiei, a determinat legătura
dintre spaţiu, timp şi materie, ß dedus ecuaţia care descrie câmpulgravitaţional. în an u l 1921,
Einstein a devenit laureat a l Premiului H obel şi membru a l multor academii de ştiinţe.
D upă venirea naziştilor la putere, în an u l 1933, fiz icia n u l a fo s t expus persecuţiilor şi a
părăsit pentru totdeauna germania, stabilindu-se în SUA, unde a primit p ostu l de profesor
de fiz ic ă la Institutul, fo n d a t de curând, de Cercetări Fundamentale din Princeton, statul
New-Jersey. L a Princeton, e l şi-a continuat lucrul asupra cercetării problemei cosmogoniei şi a
form ării teoriei unice a câmpului, în dorinţa de a unifica teoria gravităţii cu electromagnetismul,
în SU ß, Einstein a devenit imediat unul dintre cei mai vestiţi şi respectaţi oameni din ţară, a
obţinut reputaţia de savant g en ial a l istoriei omenirii, şi, de asemenea, imaginea „profesorului
distrat”.
ß lb ert Einstein s-a stins din viaţă la 18 aprilie 1955, la Princeton, din cauza anevrismului
aortic. Osemintele sale au fo s t arse în crematoriul Ewing-Simteri, iar cenuşa împrăştiată în vânt.
❖ Dumnezeu este o vertebrată gazoasă.

❖ Este o mare greşeală să crezi că sentim entul datoriei şi constrângerea pot

contribui la aflarea bucuriei de a privi şi de a căuta.

❖ Telegraful fără fir poate fi înţeles uşor. Un telegraf obişnuit este asemenea
unei pisici foarte lungi: o trageţi de coadă la New-York şi ea m iaună în
Los-Angeles. Telegraful fără fir este acelaşi lucru, însă fără pisică.

❖ în fizică, s-a întâm plat deseori ca succesul substanţial să fie obţinut prin
expunerea unei analogii între evenimente ce nu aveau nicio legătură între
ele.

❖ Im aginaţia este m ai im portantă decât cunoştinţele.

❖ Totul trebuie să fie descris cât m ai simplu posibil, dar nu m ai simplu

decât e posibil.

❖ în ştiinţă, toate ideile s-au născut dintr-un conflict dramatic între realitate
şi încercările noastre de a o înţelege.

❖ Toţi cunosc încă din copilărie că una sau alta sunt imposibile. întotdeauna,
însă, se găseşte câte un ignorant care nu ştie acest lucru. Tocmai acesta şi
face câte o descoperire.

❖ Cel mai im portant lucru în viaţa omului este ce gândeşte şi cum gândeşte
acesta, şi nu ce face sau simte.

❖ Dum nezeu nu se joacă în zaruri.

❖ Gravitaţia nu poate fi responsabilă pentru acei pe care iubirea îi doboară

la pământ.

❖ Pentru noi, fizicienii convinşi, distincţia între trecut, prezent şi viitor nu

este m ai mult decât o iluzie, deşi se m anifestă foarte obsedant.

❖ Dacă nu vei păcătui îm potriva raţiunii, nu se poate, în general, să ajungi

la ceva.

❖ Dacă teoria relativităţii este confirmată, atunci germ anul va spune: eu

sunt germ an, iar francezul: eu sunt cetăţean al lumii; dacă, însă, teoria
îm i va fi respinsă, francezii m ă vor declara germ an, iar germ anii, evreu.

❖ Dacă m-am dedicat ştiinţei, ghidându-mă nu num ai după motive pur

externe, cum ar fi câştigarea banilor sau satisfacerea propriei ambiţii, şi
nu pentru că (cel puţin, nu num ai din acest motiv) aş considera-o un fel
de sport, o gim nastică a m inţii, care îm i oferă plăcere, atunci o întrebare
trebuie să mă reprezinte ca susţinător al interesului arzător al ştiinţei: ce
scop trebuie şi oare să-mi aşeze dinainte ştiinţa căreia m -am devotat? Cât
sunt de adevărate rezultatele sale de azi? Ce este în ele atât de semnificativ
şi ce depinde de dezvoltarea ei întâmplătoare?

❖ Există doar două lucruri infinite: Universul şi prostia. Deşi, cu privire la

Univers nu sunt prea sigur.
❖ Singurul lucru care mă deranjează în studiu este educaţia mea.

❖ Viaţa fiecărui om în parte are sens num ai dacă aceasta îl ajută să facă
viaţa altor oam eni m ai frum oasă şi m ai bună. Viaţa este sacră, adică, o
valoare supremă căreia îi sunt supuse toate celelalte valori.

❖ Niciun scop nu poate fi într-atât de mare încât să justifice mijloace

nevrednice depuse pentru realizarea lui.

❖ Legile matematice care au ceva legătură cu lumea reală nu sunt de

încredere; iar legile m atematice de încredere nu au nicio legătură cu
lumea reală.

❖ Uneori plătim m ai mult pentru ceea ce prim im gratis.

❖ Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de

optsprezece ani.

❖ Nu dorim doar să aflăm cum este orânduită natura (şi cum apar fenomenele
naturale), ci, pentru a ne atinge scopul, probabil, utopic şi îndrăzneţ în
aparenţă, - trebuie să aflăm de ce natura este tocm ai aşa, şi nu altfel. în
acest lucru oam enii de ştiinţă îşi găsesc cea m ai m are satisfacţie.

❖ M atem aticianul este capabil de câte ceva, însă, nu de ceea ce se doreşte să

se obţină
/ de la el la un moment dat.

❖ Matematica este cea mai desăvârşită modalitate de a te duce singur de nas.

❖ Dificultăţile noastre matematice nu-1 deranjează pe Dumnezeu. El inte­

grează empiric.

❖ Nu diviniza intelectul. El are m uşchi puternici, dar nu şi chip.

❖ Nu există nicio îndoială că în m ecanica cuantică există un sâmbure

important de adevăr... Deşi eu nu cred că m ecanica cuantică este punctul
de plecare pentru găsirea bazei [teoretice viitoare], la fel cum nu este
posibil ca pornind de la termodinamică... să ajungi la elementele de bază
ale mecanicii.

❖ Teoria nu poate fi demonstrată prin experimente, oricât de multe ar fi

acestea; însă este suficient un singur experim ent pentru ca aceasta să fie
infirmată.

❖ Nicio problemă nu poate fi rezolvată la acelaşi nivel la care aceasta a luat

fiinţă.
/
❖ Nu tot ce este de valoare poate fi apreciat, şi nu tot ce este apreciat are
valoare.

❖ Nu aş recomanda să formaţi o echipă de inventatori, pentru că este dificil

să identifici un inventator adevărat; consider că dintr-o astfel de încercare
poate rezulta o societate de trântori care fug de muncă.

❖ în faţa lui Dum nezeu toţi suntem la fel de înţelepţi; sau la fel de proşti.
❖ O profesie practică este, în general, o salvare pentru oam eni ca mine:
cariera academică obligă un tânăr să ofere o producţie ştiinţifică neîncetată
şi doar naturile puternice pot să se opună tentaţiei de a face o analiză
superficială.

❖ Realitatea este în m are m ăsură o iluzie, deşi foarte insistentă.

❖ De când s-au apucat m atematicienii de teoria relativităţii, eu unul n-o mai

înţeleg.

❖ Cel mai de neconceput lucru din lume este că lumea poate fi înţeleasă.

❖ Cel m ai dificil şi de neînţeles lucru din lume este impozitul pe venit.

❖ Secretul creativităţii stă în capacitatea de a-ţi ascunde sursele.

❖ Forţa spiritului nu poate înlocui fineţea degetelor.

❖ Există o oportunitate uim itoare de a ne însuşi matematica, fără să

înţelegem esenţa ei.

❖ Doar cei care întreprind tentative absurde pot obţine imposibilul.

❖ Omul este o parte dintr-un întreg, o parte lim itată în timp şi spaţiu, din
întregul pe care îl num im Univers. El se simte pe sine, îm preună cu gân­
durile sale şi sentimentele sale, ca ceva separat de întreaga lume, fapt care
reprezintă o iluzie, o m inciună optică. Această iluzie a devenit pentru noi
o închisoare, limitându-ne la lumea dorinţelor proprii şi la ataşamentul
faţă de un cerc strâmt de oam eni dragi nouă. Sarcina noastră este să ne
eliberăm din această închisoare, extinzându-ne domeniul spre orice fiinţă
vie, până la întreaga lume, în toată splendoarea sa. Nim eni nu este ca­
pabil să ducă o astfel de sarcină până la capăt, însă însăşi încercările de
a atinge acest scop fac parte din eliberarea şi fundam entarea încrederii
interioare.

❖ Omul poate găsi sensul vieţii, indiferent cât de scurtă şi periculoasă ar fi

aceasta,' doar dedicându-se societăţii.
/
❖ Om ul începe să trăiască doar atunci când reuşeşte să se depăşească pe
sine.

❖ Niciodată nu mă gândesc la viitor. El vine destul de repede.

Ralph Waldo Emerson

(1 8 0 3 -1 8 8 2 )
Scriitor şi f i lo z o f american.
S-a născut la Boston (statul Massachusetts). Şi-a început activitatea ca preot liberal tipic
în Noua ßnglie, însă în anu l 1832, odată cu naşterea „credinţei în suflet” şi-a părăsit parohia.
Şi-a câştigat existenţa ţinând conferinţe, iar către anu l 1850 a devenit cunoscut în întreaga
lume. S-a căsătorit în 1835 şi s-a stabilit în oraşul Concord, Massachusetts, deşi geografia
peregrinărilor sale lectorale includea Canada, California, ß n g lia şi Franţa. Pe baza prelegerilor
m ai vechi a editat o serie de volume: Eseuri, R eprezentanţii omenirii, Trăsături englezeşti,
1F ilozofia moravurilor. Intre an ii 1846 şi 1867, i- a u fo s t editate cărţi de poezie. U nele poeme,
ca B ram a , Zilele, Furtuna de zăpadă şi Im nul pentru Concord, f a c p a rte din clasica literaturii
americane. Emerson a decedat la Concord, la 27 aprilie 1882.

❖ Conversaţia este o artă în care o persoană trebuie să concureze cu toată

omenirea.

❖ Zeul canibalilor este un canibal, zeul cruciaţilor este un cruciat, iar zeul
com ercianţilor
/ este un comerciant.

❖ Cea m ai m are parte a bărbaţilor şi cea mai mare parte a femeilor au câte
un sot/ mai mult decât ar trebui.

❖ Să fii măreţ înseam nă să fii înţeles greşit.

❖ în cele din urmă, iubirea nu este altceva decât o reflectare a demnităţii

personale a oamenilor.

❖ în tinerete
/ suntem reformatori, la bătrâneţe,
/ ' conservatori. Conservatorul
caută bunăstarea, reformatorul, dreptatea şi adevărul.

❖ în extravaganţă există o speranţă, în m ediocritate - niciuna.

❖ în această lume, fiecare om nu este atât creator, cât prevestitor. Oam enii
poartă în sine profeţia viitorului.

❖ De fapt, nu există nicio istorie; există doar biografii.

❖ Im portantă este nu izolarea locului, ci independenţa spiritului. Poeţii care

au locuit în zonele urbane au rămas oricum nişte pustnici.

❖ Faptele măreţe arată că universul aparţine fiecărui om care locuieşte în el.

❖ Oam enii rem arcabili sunt m ai însem naţi prin amplitudinea şi vastitatea
vederilor lor, decât prin originalitate.

❖ Cea m ai m are onoare pe care o poţi face adevărului este aceea de a te lăsa
condus de el.

❖ Credinţa constă în recunoaşterea argumentelor sufletului; necredinţa

constă în negarea lor.

❖ Influenţa ideilor este proporţională. în calitate de obiecte ale ştiinţei, ele

sunt disponibile doar unora. însă toţi oam enii pot să se înalţe datorită
evlaviei sau pasiunii lor. Şi niciun om nu se atinge de aceste naturi divine,
fără a trebui să devină într-o oarecare măsură, divin. Asem eni unui suflet
nou, ele reînnoiesc organismul. Noi devenim din punct de vedere fizic
mai mobili şi mai strălucitori; plutim în aer; viaţa încetează să fie grea
şi ni se pare că nu va mai fi niciodată astfel. Nimănui nu-i este frică în
prezenţa lor clară şi luminoasă de bătrâneţe, sau de nenorocire, sau de
moarte, pentru că, aflat printre ele, omul este dus departe dincolo de
limitele celor schimbătoare. în timp ce ne uităm la natura goală a Justiţiei
 Secolele XIX-XX

şi Adevărului, ne fam iliarizăm cu diferenţa dintre absolut şi convenţional

sau relativ. Noi cunoaştem absolutul. Existăm parcă pentru prim a oară,
devenim nemuritori, pentru că înţelegem că timpul şi spaţiul sunt esenţa
relaţiilor materiale; că ele nu au nicio afinitate cu perceperea adevărului
sau voinţei
/ virtuoase.
❖ în orice creaţie a geniului, ne recunoaştem propriile gânduri respinse.

❖ Toate celelalte plăceri nu valorează cât suferinţa din dragoste.

❖ Toţi oratorii buni au început ca nişte oratori slabi.

❖ Fă întotdeauna ceea ce-ti

/ este frică să faci.

❖ Fiecare perete este o uşă.

❖ Tu vei putea avea grijă de secretul tău m ai bine ca oricine altcineva.

❖ Eroul nu este mai curajos decât un om obişnuit, dar îşi păstrează curajul
cu cinci minute m ai mult.

❖ A nii ne învaţă multe lucruri din ceea ce zilele nu ştiu.

❖ Chiar dacă oaspeţii mei de seară nu se uită la ceas, ar trebui să poată citi
pe chipul meu cât e ceasul.

❖ Banii costă uneori prea scump.

❖ Nu întotdeauna copiii eroului sunt eroi; şi e şi mai puţin probabil că vor

fi eroi nepoţii acestuia.

❖ Pentru ca prietenia să fie m are e nevoie de o singură condiţie: aceea de a

te putea descurca şi fără ea.

❖ Virtuţile
/ societăţii
/ sunt viciile sfântului.

❖ Oam enii virtuoşi îşi extrag puterea chiar şi din slăbiciuni şi defecte.

❖ Bunătatea nu trebuie să fie lipsită de fermitate, fiindcă, astfel, nu se poate

num i bunătate. Când este propovăduită dragostea plină de multe scâncete
şi lacrim i, în contrapondere trebui să învăţăm să urâm.

❖ îm i este prieten acela cu care pot fi sincer. în prezenţa sa, eu pot gândi
cu voce tare.

❖ Recompensa principală pentru virtute este virtutea însăşi; unica modalitate

de a avea un prieten e să fii tu unul.

❖ Dacă stelele ar apărea pe cer doar o dată la o mie de ani, cum ar fi mai
crezut oam enii şi cum s-ar mai fi închinat!

❖ Dacă copilul a devenit brusc ascultător, m ama se sperie foarte tare: nu

cumva e pe moarte?
❖ Dacă vei scrie o carte mai bine decât vecinul tău, sau vei citi o predică mai
bună, sau vei face o capcană pentru şoareci mai bună, lumea va continua
să vină la casa ta, chiar dacă vei locui într-o pădure deasă.

❖ Dacă vrei să fii iubit,' învaţă

/ simţul
/ măsurii.
❖ Dacă omul caută frum useţea nu pentru că credinţa îi cere acest lucru şi
dragostea, ci de dragul plăcerii, el se degradează ca om.

❖ Există oam eni care sunt prea buni pentru a-i strica lăudându-i.

❖ Cei care trăiesc pentru ziua de m âine par nişte egoişti în ochii celor ce
trăiesc doar pentru ziua de azi.

❖ Viata
/ este eternitatea în miniatură.

❖ Viaţa nu este atât de scurtă, încât să nu avem timp pentru politeţe.

❖ Viaţa este formată din ceea ce gândeşte omul pe parcursul zilei.

❖ Să trăieşti pentru alţii este uşor; aşa trăieşte fiecare.

❖ Cunoştinţele există pentru a fi răspândite.

❖ Invenţiile dau naştere altor invenţii.

❖ A rta e o am antă geloasă.

❖ Sem nul adevărat al civilizaţiei nu este nivelul bogăţiei şi al educaţiei, nu

este m ărim ea oraşelor, nu este abundenţa recoltei, ci chipul omului educat
de tara
/ sa.

❖ Istoria este un pam flet îm potriva tuturor partidelor.

❖ Orice carte este un citat; fiecare casă este un citat din toate pădurile,
minele şi carierele; şi fiecare om este un citat din toţi strămoşii săi.

❖ Orice carte arsă lum inează lumea.

❖ Orice rău în fata

/ căruia nu cedăm este o binecuvântare.
❖ Orice personaj devine, în cele din urmă, plictisitor.

❖ Orice sfânt este sceptic m ăcar o dată pe zi.

❖ Orice persoană este pentru cineva un erou şi un oracol.

❖ O pictură nu trebuie să fie prea picturală.

❖ Când ochii spun un lucru, iar limba altul, un om experim entat se încrede
m ai mult în cei dintâi.

❖ Când Natura vrea să creeze ceva, dă naştere unui geniu.

❖ Când aluneci pe o gheaţă subţire, toată scăparea stă în viteză.

❖ Cultura şi eleganţa exterioară sunt lucruri cu totul diferite.

❖ Fumatul ne permite să credem că facem ceva în timp ce nu facem nimic.

❖ Preferaţii patriei sunt cei pe care îi num im sufletul de om, - aceştia

sunt oamenii lipsiţi de un egoism ruşinos: oriunde s-ar afla, ei nu simt
disconfort şi îi ajută pe toţi ceilalţi să nu-1 simtă.

❖ Iubirea este trecătoare şi se încheie cu o căsătorie.

❖ Iubirea este reflectarea de către alţii a respectului faţă de sine.

❖ Oam enii trebuie să fie percepuţi în doze nu foarte mari.

❖ Oam enii văd doar ceea ce sunt gata să vadă.

❖ Oam enii care doresc să insufle groaza, arată astfel cât sunt de laşi.

❖ Oam enii care au peste patruzeci de ani nu au dreptul să judece cărţile

scrise într-un spirit nou.

❖ Oam enii care au caracter - iată ce este conştiinţa societăţii...

❖ Nu mă tulbură viciile noastre, recunosc, însă, că-mi este ruşine de virtuţile

noastre.

❖ Un om înţelept trece întotdeauna de partea celor care îl atacă. El este mult

mai interesat decât ei să găsească în el un punct slab.

❖ Muzica ne provoacă să gândim elocvent.

❖ Muzica arată omului acele posibilităţi de splendoare care se află în sufle­

tul lui.

❖ Noi ne asemuim mai mult cu contemporanii, decât cu strămoşii noştri.

❖ Ne înfuriem la temperaturi diferite.

❖ în viaţă găsim doar acele lucruri cu care contribuim noi înşine.

❖ Nu-1 iertăm până la capăt pe cel care oferă. M âna care ne hrăneşte poate
fi muşcată.

❖ Prim im cu plăcere tot ceea ce ni se oferă din dragoste, doar că e ca şi cum

ai prim i un cadou de la tine însuţi; dar respingem cadoul celuia care se
consideră îndreptăţit să fie virtuos.

❖ Noi dorim să avem o viaţă lungă, însă, în cele din urmă, însem nătate
are doar profunzim ea vieţii şi clipele sale măreţe. Să măsurăm, aşadar,
tim pul cu o măsură duhovnicească!

❖ Suntem mai deştepţi decât ni se pare.

❖ Gândul este o floare, cuvântul este un ovar, iar fapta, un făt.

❖ Ca să nimereşti ţinta, trebuie să ţinteşti m ai sus de ea.

❖ Ştiinţa nu ştie cu ce-i este datoare fanteziei.

❖ Nu-ti
/ flata binefăcătorii.
❖ Nu este nim ic m ai simplu decât măreţia; într-adevăr, a fi simplu înseam nă
a fi măreţ./

❖ Niciodată să nu citeşti o carte care nu are încă un an.

❖ Nimeni nu a atins încă m ăreţia urm ărind regulile de şcoală.

❖ Nimeni nu spune adevărul şi nu trăieşte neprihănit nici măcar două minute.

❖ Nimic m ăreţ/ nu s-a realizat încă fără entuziasm.

❖ Nimic nu se iartă cu m ai puţină plăcere ca diferenţa de opinii.

❖ Influenţa morală a naturii asupra omului se măsoară prin adevărul pe

care ea i l-a descoperit.

❖ Moralitatea este îndreptarea voinţei spre obiective comune, universale.

Este imoral acela are acţionează din interes propriu. Este moral acela al
cărui scop poate deveni scop al tuturor fiinţelor raţionale.

❖ Societatea este un spital pentru cei bolnavi incurabil.

❖ Să explici şi să justifici acţiunile din trecut o poţi face doar prin săvârşirea
altora noi.

❖ Un geniu adevărat poate fi cunoscut prin faptul că toţi proştii urzesc la

apariţia acestuia un complot îm potriva lui.

❖ Atâta timp cât omul îşi rămâne devotat, toţi sunt de partea lui: guvernul,
societatea, ba chiar soarele, luna şi stele.

❖ Pe locul al doilea, după autorul unei m axim e bune, se află acela care l-a
citat primul.

❖ După prânz, fiecare devine conservator.

❖ Va veni ziua când ne vom convinge că în ceea ce e mai personal stă ceea
ce e m ai universal.

❖ Sem nul unei educaţii bune constă în a vorbi despre cele mai măreţe
lucruri cu cele mai simple cuvinte.

❖ Natura este un nor mereu schimbător; fără să răm ână niciodată la fel, ea
răm âne mereu ea însăşi.

❖ Natura nu tolerează inexactităţile şi nu iartă greşelile.

❖ Natura este creată pentru ca, în complicitate cu spiritul, să ne emancipeze.

❖ Natura nu poate fi surprinsă neîngrijită şi dezgolită pe jumătate: ea este

întotdeauna minunată.

❖ Agaţă-ţi carul de o stea.

❖ Motivul ce îndeam nă un suflet sensibil să fugă de societate stă în dorinţa
de a câştiga societatea.

❖ Trecutul are m enirea de a ne servi, dar îl putem stăpâni doar cu condiţia

supunerii prezentului.

❖ Bucuria spiritului este semnul puterii sale.

❖ Oricare dintre noi este, măcar o dată în viaţă, un bun vorbitor.

❖ Religiile pe care le num im false au fost cândva adevărate.

❖ Religia unei epoci este distracţia literară a epocii următoare.

❖ D iscursurile spartanilor, stoicilor, eroilor, sfinţilor şi zeilor au fost scurte

şi precise.

❖ Cel m ai înalt adevăr poate părea mâine, în lum ina unei idei noi, banal.

❖ Cel m ai m ăreţ om din istorie a fost şi cel mai sărac.

❖ Secretul succesului în societate este simplu: e nevoie de căldură, e nevoie

de o predispoziţie către ceilalţi.

❖ Secretul unei educaţii de succes stă în respectarea elevului.

❖ Câtă bunătate este în om, atâta este şi viaţă în el.

❖ Oam enii slabi cred în noroc, cei puternici, în cauză şi efect.

❖ O asem ănare prea m are cu viaţa este ucigătoare pentru artă.

❖ Capacitatea de a vedea miraculosul în obişnuit este semnul invariabil al

înţelepciunii.

❖ Poezia trebuie să fie formată din versuri care, fiecare în parte, trebuie să
fie o poezie în sine.

❖ Lumea existentă nu este o fantezie. Nu se poate să o tratezi, nepedepsit,

ca pe o fantezie.

❖ Ceea ce e creat în artă de m âna omului, nu poate fi niciodată m ai presus

de inspiraţia inimii.

❖ Ceea ce am învăţat în şcoli şi universităţi nu este educaţie, ci doar o cale

de a obţine
/ o educaţie.
/
❖ Ceea ce la alţii numim păcat, numim, în ce ne priveşte, experienţă de viaţă.

❖ Numai poezia mă face mai curat şi mai curajos.

❖ Acela care este capabil să creeze opere de artă, nu are nevoia să le

colecţioneze.

❖ Om enirea, la fel ca fiecare om în parte, se îmbolnăveşte, cu vârsta, de

diverse boli.
❖ Bunele m aniere este ceea ce îi perm ite deşteptului să se ţină la distanţă
de prost.

❖ Bunele m aniere constau în sacrificii mici.

❖ Chiar dacă am străbate lumea întreagă în căutarea frumosului, nu-1 vom

găsi, dacă nu l-am luat cu noi.

❖ Valoarea unui principiu se stabileşte prin numărul de fapte pe care le explică.

❖ Cu cât îşi susţinea m ai apăsat cinstea, cu atât mai atent am numărat

lingurile.

❖ Cu cât un om se gândeşte sau ştie m ai puţine despre demnitatea sa

proprie, cu atât ne este el m ai pe plac.

❖ Ce este o buruiană? O plantă al cărei merit nu a fost încă descoperit.

❖ Eu plătesc profesorului, dar pe fiul meu îl învaţă colegii săi de clasă.

Lion Feuchtwanger
(1 8 8 4 -1 9 5 8 )
Romancier şi dramaturg german.
S-a născut într-o fam ilie înstărită de evrei religioşi, A fă cu t studii cu p rofil umanist în
gimnaziu, apoi la Universităţile din (München şi (Berlin. A studiat filologia germană, filozofia
şi limha sanscrită.
Activitatea sa literară începe cu an u l 1901: cartea Singuraticii, care cuprinde două povestiri,
cercetări filozofice, recenzii teatrale.
între anii 1905 şi 1907, a scris două volume de Drame mici şi romanul Dumnezeul din
argilă. In an u l 1914, Feuchtwanger a fo s t chemat pe fron t, însă a fo s t curând demohilizat
din cauza stării sănătăţii. Scriitorul şi-a exprimat poziţia împotriva răzhoiului în poeziile
Cântecele celor căzuţi, în piesele Prizonierii de război şi Pacea. în anii de război, a muncit
mult asupra piesei ■'Warren Hastings şi asupra schiţelor romanului Evreul Süss. In noiembrie
1918, este martorul revoluţiei din (Bavaria. Toate încercările prin care a trecut le-a reflectat în
romanul dramatic A nul 1918. în an u l 1922, în colaborare cu “Berthold “Brecht, publică piesa
E dw ard a l II-lea. A l treilea roman a l lui Feuchtwanger este Ducesa slută.
Feuchtwanger a fo s t şi un scriitor de povestiri talentat. în anul 1930, la “Berlin, a fo s t
publicată prima antologie de povestiri ale scriitorului, Cămaşa albastră din latakg. (Mai târziu.
au fo s t editate şi alte povestiri (Povestirile despre fiziologu l D octorul ©, D evotatul Peter,
Pariul ş.a.j. Romanele care form au trilogia Sala de aşteptare (Succesuf, ‘Famifia Onnengeim.
Izgonirea) sunt unificate de o tematică antifascistă.
D upă venirea la putere a fasciştilor, în 1933, Feuchtwanger, la f e l ca mulţi alţi oameni de
cultură şi artă, a fo s t lipsit de cetăţenie, i s-a confiscat averea, biblioteca i-a fo s t arsă, iar pe
capul său a fo s t pusă o recompensă de 10 000 de mărci. Scriitorul a fu g it în Franţa. între anii
1932 şi 1942, îşi publică trilogia Io sif (Războiul evreilor, Fiii, Va veni o zi), eroul principal
f i in d un istoric şi scriitor din Roma antică, Io s if Flavi. Romanul Falsul (Nero (1936), despre
evenimentele epocii apropiate, reprezintă actualitatea consumată istoric.
L a (Moscova a fo s t form at c e l d e-a l doilea centru de emigraţie pentru germani. Feuchtwanger
a aflat despre Rusia din cărţile scriitorilor ruşi. (Maxim “jo fii, după mărturia lui Feuchtwanger
însuşi, a avut o influenţă deosebită asupra lui. Scriitorul a mers pentru prima dată în VRŞS
în anul 1929, şi a revenit în 1936. în VRŞS, Feuchtwanger a scris schiţa Moscova (1937).
Din anul 1939, Feuchtwanger a locuit în oraşulSanari-sur-Mer din Franţa, stabilindu-se
ulterior în SVA, în suburbia Pacflc-Polisades, din Cos Jlngeles. în anul 1943, a fo s t publicat
romanul său Fraţii Launtenzak„ (în manuscris Făcătorul i e minuni), urmat de o serie de
romane antifasciste. Rgmanul Simona este dedicat celui de-j4l Doilea Război M ondial şi a fo s t
publicat un an mai târziu. După război, scriitorul s-a manifestat exclusiv în genul istoric. L a
aniversarea a 125-a de la moartea pictorului spaniolQoya, Feuchtwanger a scris romanulQoya
sau Anevoiosul drum a l cunoaşterii (1951). Romanul B alada spaniolă (sau Fvreica din Toledo)
este dedicat evenimentelor din secolului alX II-lea, din perioada cruciadelor.
Feuchtwanger a murit în 1958, la Los-Jlngeles.

❖ Dacă vom vorbi tot timpul despre pace, acest lucru va duce mai degrabă
la război decât dacă am vorbi tot timpul de război.

❖ O dorinţă nu este mai puţin dulce decât realizarea ei.

❖ Viaţa, oricât ai blestema-o, merită totuşi trăită.

❖ Cine ia asupră-şi multe lucruri, acela aşteaptă, pe bună dreptate, multe

lucruri şi de la alţii.

❖ Cine nu are prejudecăţi, trebuie să se aştepte la a nu fi înţeles.

❖ Nu există o crim ă mai m are decât un război inutil.

❖ De la sublim la ridicol e doar un pas, dar de la ridicol la sublim nu se

poate ajunge în niciun fel.

❖ O pace modestă e mai bună decât nişte victorii fastuoase.

❖ Suferinţa îl face mai puternic doar pe cel puternic, iar pe cel slab îl face
şi mai slab.

❖ Omul are nevoie de doi ani pentru a învăţa să vorbească şi de şaizeci

pentru a învăţa să-şi ţină gura închisă.

Gustave Flaubert
(1821- 1880)
Scriitor francez, considerat adesea drept creator a l romanului contemporan.
S-a născut la Rouen, în fam ilia unui medic. Din an u l 1823 şi pân ă în anul 1840, Flaubert
a studiat la Colegiul R egal din Rguen, unde nu a obţinut rezultate deosebite, dar i s-a trezit
interesul f a ţ ă de istorie şi dragostea de literatură. în şcoală î l cunoaşte pe viitorul poet Louis
(Bouilhet, care i-a fo s t prieten devotat p e parcursul întregii sale vieţi.
în anul 1840, Flaubert este trimis la Paris să studieze dreptul. După trei ani de studii,
e l nu şi-a putut susţine examenele. In an u l 1843, medicii au descoperit că Flaubert suferea de
o boală de nervi asemănătoare epilepsiei şi i-au prescris un m od de viaţă cu puţină mişcare.
D upă moartea tatălui său, s-a reîntors la moşia Croissy de lângă Rguen, avân d grijă de mama
sa şi ocupându-se de literatură. Din fericire, e l avea o stare materială care l-a fe r it de nevoia
de a-şi câştiga existenţa.
 U nul dintre primele sale romane pu6licate, Doamna “Bovary, este o operă renumită în
literatură, un punct crucial în dezvoltarea romanului contemporan. Plaußert lucra asupra
fiecărei propoziţii în căutarea vestitului „cuvânt potrivit”. Tema de 6ază în Doamna Bovary
este conflictul dintre iluzie şi realitate, dintre viaţa iluzorie şi viaţa reală. “Pentru exprimarea
acestei teme, “F lau6ert nu foloseşte elanul unei personalităţi noSile, ci fan teziile jalnice ale
uneifem ei ßurgheze o6işnuite. Romanul a fo s t puSlicat pentru prima dată în revista „Revue de
Paris", în a n u l1856, însă redactorul şi autorul au fo s t daţi în judecată din cauza ofensei aduse
moravurilor sociale. D upă proces, “Flau6ert a fo s t achitat.
A l doilea său roman, Sa.Ca.mmbo, a apărut ca rezultat a l călătoriei întreprinse de autor
în Africa, în 1858, şi a l serioaselor studii istorice şi arheologice. A l treilea roman, Educaţia
sentimentală, este un portret o6iectiv algeneraţiei pierdute. Scrierea Ispitirea Sfântului Anton,
începută şi aßandonatä, se datorează taSloului lui Pieter “Bruegel cel “Bătrân, pe care Plaußert
l-a văzut la (jenova în 1845.
Următorii 8 ani din viaţa sa, TlauSert i-a dedicat creaţiei romanului său de suflet, “Bouvard
şt (Pecuc fiet, care a rămas nefinisat. Una dintre cele mai mari creaţii ale lui Plaußert, care
continuă să provoace un interes sporit, sunt Scrisorile. în ultimii ani de viaţă, Plaußert a
fo s t urmărit doar de nenorociri: moartea prietenului său, Louis “Bouilhet, în 1869, ocuparea
moşiei sale de armata inamicului invadator, în tim pul răzSoiului franco-prusac, şi dificultăţile
financiare. E l nu s-a ßucurat de un succes comercial din pußlicarea cărţilor sale, care au trezit,
încă o perioadă îndelungată, aversiunile criticilor.
Plaußert a murit la Croissy, la 8 mai 1880.

❖ Viitorul ne nelinişteşte, însă trecutul ne ţine în loc. Iată de ce prezentul

ne scapă din vedere.

❖ Să fii prost, egoist şi să ai o sănătate bună - sunt cele trei condiţii necesare
pentru a fi fericit. In cazul în care prim a condiţie lipseşte, celelalte sunt
inutile.

❖ Progresul la care putem spera e să facem ca oam enii să fie un pic mai
puţin răi.

❖ Totul se uzează, chiar şi durerea.

❖ Tot ce este frum os este moral.

❖ Orice suflet se judecă după vastitatea aspiraţiilor sale.

❖ Demnitatea principală a unui scriitor este faptul că ştie ce nu trebuie să

scrie.

❖ Femeile nu prea au încredere în bărbaţi în general şi au prea mare

încredere în bărbaţii
/ concreţi.
/

❖ Când îmbătrâneşti, obiceiurile devin nişte tirani.

❖ Cândva se considera că doar din trestia de zahăr se obţine zahăr, însă

acum el este extras aproape din orice. Acelaşi lucru va fi şi cu poezia: o
vom scoate din orice, pentru că ea este pretutindeni şi în toate. Nu există
vreun atom de materie care să nu conţină poezie.

❖ îm i place să iubesc, îm i place să urăsc.

❖ Ne-am pierdut credinţa până şi în vicii.

❖ Perseverenţa ne uşurează soarta.

❖ Nu putem trăi din inspiraţie. Pegasus merge adesea la pas, şi nu la galop.

Talentul constă în a-1 face să-şi potrivească mersul cu al tău.

❖ Singurătatea nu poate fi umplută cu am intiri, acestea doar o agravează.

❖ Poezia este un mod special de a percepe lumea exterioară, un organ

special care cerne materialul şi îl transfigurează fără a-1 schimba.

❖ Să te pocăieşti e bine, dar să nu faci răul este şi m ai bine.

❖ Subiectul nu se alege. în asta şi constă secretul capodoperei, că subiectul

este o reflectare a temperamentului scriitorului.

❖ Ceea ce este greşit înţeles se încearcă de multe ori să se explice cu ajutorul

unor cuvinte pe care nu le înţelegem.

❖ Ceea ce este bine scris nu ne plictiseşte niciodată. Stilul este viaţa însăşi,
el este sângele gândirii.

❖ Precizia gândului garantează precizia expresiilor.

❖ Forma şi conţinutul sunt două categorii ce nu există niciodată separat una

de alta.

❖ M aestrul trebuie să fie prezent în creaţia sa, la fel cum Dum nezeu este
prezent în Univers: invizibil, şi pretutindeni.

❖ Cu cât umanitatea va progresa m ai mult, cu atât m ai ştiinţifică va deveni

arta.

❖ Ca să ai talent, trebuie să fii sigur că-1 poţi stăpâni.

❖ Aş muri de râs de cum un om îl judecă pe altul, dacă această privelişte

nu m i-ar provoca milă.

Pavel Aleksandrovici Florenski

(1 8 8 2 -1 9 3 7 )
F ilo z o f şi teolog rus.
S-a născut la 9 ianuarie 1882, în localitatea Fvlah, în partea de vest a actualului
Azerbaidjan. T atăl său era preot rus, iar mama sa era originară dintr-un vestit neam armean.
Florenski şi-a descoperit fo a r te devreme înclinaţia sa deosebită pentru matematică şi, după ce
a absolvit gim naziul din Tiflis, s-a înscris la Facultatea de (Matematică a Universităţii din
lMoscova. După absolvirea universităţii, s-a înscris la Academia de Teologie din (Moscova. In
aceşti ani, împreună cu F m , Svenţiţki şi O. Bribnicev au form at „Uniunea luptei creştine”.
încă din anii studenţiei, era interesat de filozofie, religie, artă şi folclor. A participat la
mişcarea simbolistă, unde s-a împrietenit cu Andrei Belii, şi primele sale creaţii devin articolele
în jurnalele simboliste „(Novîi P u ţi” (Calea nouă) şi „Uesî” (Balanţa). în perioada de studii la
Academia de Teologie, intenţionează să scrie o lucrare capitală, din care se naşte viitoarea
 sa carte Stâlput şi temelia adevărului, cea mai mare parte a căreia a finisat-o la absolvirea
Academiei. în anu l 1908. devine profesor de filozofie, iar în an u l 1911, este uns preot; în anul
1912 este redactor a l revistei Academiei, „(Bogoslovshj'vestnihf. Textul în întregime a l cărţii sale
Stâlpul şi temelia adevărului apare în an ul 1924.
în anul 1918, Academia de Teologie se transferă la (Moscova, fiin d ulterior închisă. în an u l
1921, se închide şi biserica Sergheev (Posad, unde Tlorenshj. slujea ca preot. între anii 1916 şi
1925, Tlorenshj scrie un şir de lucrări filozofico-religioase, inclusiv Schiţele filozofiei cuftufui
(1918), Iconostasul (1922) şi lucrează la propriile memorii. Pe lângă aceasta, se reîntoarce la
ocupaţiile sale legate de fiz ic ă şi matematică, lucrând şi în domeniul tehnicii şi a l studiului
materialelor. în an ul 1921, lucrează în sistemul„Qlavenergo”, luândparte la înfiinţarea planului
(jOTRLO, iar în an u l 1924, editează o mare monografie despre dialecticieni. O altă tendinţă
în creaţia sa în această perioadă este studiul artelor şi activitatea de muzeograf. Totodată,
Tlorenshj lucrează în Comisia de protejare a monumentelor de artă şi a Lavrei Sfintei Treimi,
f iin d secretarul ştiinţific; scrie un şir de lucrări despre arta rusă veche.
în vara anului 1928, este deportat la (Nijnii Novgorod, şi, datorită demersurilor lui E.T.
Peşhgva este readus din ex il La. începutul anilor 30, împotriva sa se dezlănţuie o campanie în
presa sovietică, cu articole cu caracter denunţător. L a 26 februarie 1933, este arestat şi peste 5
luni (la 26 iulie), este condamnat la 10 ani de închisoare. Din anul 1934, Tlorenshj este ţinut
în lagărul de la Solovhj. L a 25 noiembrie 1937, a fo s t condamnat la pedeapsa cu moartea şi
împuşcat la 8 decembrie 1937.

❖ Priveşte cu atenţie fenomenul şi vei vedea că acesta este pojghiţa altui

fenomen mai profund.

❖ Dialectica nu este nici începutul, nici sfârşitul; în fond, ea este un mijloc,

o cale.

❖ Cultura este acea frânghie pe care o poţi arunca aceluia care se îneacă şi
cu care poţi să-ţi sugrum i vecinul. Dezvoltarea culturii cauzează beneficii
atât în bine cât şi în rău.

❖ Creşte blândeţea - creşte şi cruzimea, creşte altruismul - creşte şi egois­

mul. Nu se întâmplă însă ca odată cu creşterea bunătăţii să scadă răul;
ci, mai degrabă, la fel ca în evoluţia energiei electrice: fiecare apariţie de
energie electrică pozitivă merge în paralel cu cea negativă. De aceea, lupta
între bine şi rău nu dispare, ci din contra se agravează: ea nu poate să se
sfârşească şi se pare că nu se va sfârşi niciodată.

❖ însăşi aparenţa miracolului este deja miraculoasă.

❖ De trei ori m ai crim inală este o civilizaţia rapace, care nu cunoaşte nici
compătimire, nici dragoste pentru o creatură, dar care caută doar să
profite de acea creatură, fiind condusă nu de dorinţa de a ajuta natura
să-şi arate cultura sa ascunsă, ci de forme externe şi în scopuri externe,
insistente, violente şi condiţionate.

❖ Filozofia este m are şi valoroasă nu în sine, ci în calitate de deget arătător

spre Hristos şi spre o viaţă întru Hristos.

❖ Omul face parte din lume, dar un om este la fel de complex ca şi lumea. Lu­
mea face parte din om, dar lumea este la fel de complexă ca şi oamenii.
 sa carte Stâlpul şi temelia aăevărufui, cea mai mare parte a căreia a fin isat-o la aSsolvirea
Academiei. în an u l 1908, devine profesor de filozofie, iar în an u l 1911, este uns preot; în anul
1912 este redactor a l revistei Academiei, „Pogoslovskj vestnikf. Textul în întregime a l cărţii sale
Stâfpuf şi temelia adevărului apare în an u l 1924.
In an u l 1918, Academia de Teologie se transferă la “M oscova, f iin d ulterior închisă. în anul
1921, se închide şi hiserica Sergheev Posad, unde Plorenskj slujea ca preot. între anii 1916 şi
1925, Plorenskj scrie un şir de lucrărifilozofico-religioase, inclusiv Scltiţefe filozofiei cultului
(1918), Iconostasul (1922) şi lucrează la propriile memorii. Pe lângă aceasta, se reîntoarce la
ocupaţiile sale legate de fiz ic ă şi matematică, lucrând şi în domeniul tehnicii şi a l studiului
materialelor. In anu l 1921, lucrează în sistemul„Qlavenergo”, luând parte la înfiinţarea planului
QOPRLO, iar în anu l 1924, editează o mare monografie despre dialecticieni. O altă tendinţă
în creaţia sa în această perioadă este studiul artelor şi activitatea de muzeograf. Totodată,
Plorenskj lucrează în Comisia de protejare a monumentelor de artă şi a Lavrei Sfintei Treimi,
f i i n d secretarul ştiinţific; scrie un şir de lucrări despre arta rusă veche.
în vara anului 1928, este deportat la Hijnii Hovgorod, şi, datorită demersurilor lui P.T.
Peşkova este readus din ex il L a începutul anilor 30, împotriva sa se dezlănţuie o campanie în
presa sovietică, cu articole cu caracter denunţător. L a 26 febru arie 1933, este arestat şi peste 5
luni (la 26 iulie), este condamnat la 10 ani de închisoare. Din an u l 1934, Plorenskj este ţinut
în lagărul de la Solovkj. L a 25 noiemhrie 1937, a fo s t condamnat la pedeapsa cu moartea şi
împuşcat la 8 decemhrie 1937.

❖ Priveşte cu atenţie fenomenul şi vei vedea că acesta este pojghiţa altui

fenomen mai profund.

❖ Dialectica nu este nici începutul, nici sfârşitul; în fond, ea este un mijloc,

o cale.

❖ Cultura este acea frânghie pe care o poţi arunca aceluia care se îneacă şi
cu care poţi să-ţi sugrum i vecinul. Dezvoltarea culturii cauzează beneficii
atât în bine cât şi în rău.

❖ Creşte blândeţea - creşte şi cruzimea, creşte altruismul - creşte şi egois­

mul. Nu se întâmplă însă ca odată cu creşterea bunătăţii să scadă răul;
ci, mai degrabă, la fel ca în evoluţia energiei electrice: fiecare apariţie de
energie electrică pozitivă merge în paralel cu cea negativă. De aceea, lupta
între bine şi rău nu dispare, ci din contra se agravează: ea nu poate să se
sfârşească şi se pare că nu se va sfârşi niciodată.

❖ însăşi aparenţa miracolului este deja miraculoasă.

❖ De trei ori mai crim inală este o civilizaţia rapace, care nu cunoaşte nici
compătimire, nici dragoste pentru o creatură, dar care caută doar să
profite de acea creatură, fiind condusă nu de dorinţa de a ajuta natura
să-şi arate cultura sa ascunsă, ci de forme externe şi în scopuri externe,
insistente, violente şi condiţionate.

❖ Filozofia este m are şi valoroasă nu în sine, ci în calitate de deget arătător

spre Hristos şi spre o viaţă întru Hristos.

❖ Omul face parte din lume, dar un om este la fel de complex ca şi lumea. Lu­
mea face parte din om, dar lumea este la fel de complexă ca şi oamenii.
❖ Omul este o infinitate.

❖ Omul este o sumă a lumii, un rezum at prescurtat; lumea este dezvăluirea

omului, o proiecţie a sa.

❖ Am învătat
/
să fiu blând atunci când am aflat că viata fiecăruia dintre noi,
f '

şi a popoarelor, şi a umanităţii există doar prin voinţa binelui, aşa că nu

trebuie să ne facem griji de nim ic în afară de problemele de astăzi.

Anatole France (Jacques Anatole François Thibault)

(1 8 4 4 -1 9 2 4 )
Critic, romancier şi poet francez.
S-a născut la Paris, în fam ilia unui librar erudit. A ctivitatea literară nu şi-a început-o
fo a rte devreme: avea deja 35 de ani cân d i-a fo s t publicată prima culegere de nuvele. France
a dedicat anilor săi de copilărie romanele autobiografice Cartea prietenului meu şi (Micuţul
(Pierre.
Prima sa antologie Poeme aurite şi drama în versuri Nunta din Corint î l arătau drept un
poet de viitor. Popularitatea lui France ca prozator a l generaţiei sale a început să crească odată
cu publicarea romanului Crima Cui SyCvestre Bonnard. In an u l 1891, a apărut scrierea Thais,
apoi (Birtul, L a (Regina Bédauque şi (Părerile lui Jérôme Coignard, care au oferit nişte exemple
minunate de satiră a societăţii franceze din secolul a l X V lII-lea. In Crinul ro^u, prim ul roman
a l lui France, este descrisă istoria unei iubirifurtunoase la Florenţa; Qrădina CuiFpicur conţine
reflecţiile lui France desprefericire. După ce a fo s t ales în Academia Franceză, France a început
să publice ciclul Istoria contemporană, form at din patru romane: U lm ul din parc, ManechinuC
de nuiele, Inelul de ametist şi © om nul Berjere în Paris. Scriitorul înfăţişează cu o agerime
vicleană atât societatea din Paris cât şi p e cea din provincie. In nuvela Afacerea Crainque6ille,
care apoi este prelucrată în piesa Crainquebdle, este înfăţişată parodia unui proces. Alegoria
satirică în spiritul lui Sw ift, Insula pinguinilor, înfăţişează istoria form ării poporuluifrancez.
In Ioana d ’Arc, France a încercat să desprindă fa p tele legendare de realitatea vieţii. Romanul
Zeilor le e sete e dedicat Revoluţiei Franceze. Cartea Spre timpuri mai 6une este plină de
spirit patriotic, dar încă din 1916, France îşi exprimase poziţia de condamnare a războiului.
In scrierea V iaţa literară, compusă din patru volume, France s-a dovedit a f i un critic ager şi
rafinat. France a susţinut revoluţia bolşevică din an u l 1917. L a începutul anilor 20, era unul
dintre simpatizanţii Partidului Comunist francez, apărut de curând.
Pe parcursul mai multor ani, France a frecventat, în calitate de „momeală principală”,
salonul literar a l prietenei sale apropiate „Doamna Arman de Caillavet", iar casa sa din Paris
(„Vila S e i d j s-a transformat într-un loc de pelerinaj pentru scriitorii tineri, atât pentru cei
fran cezi cât şi pentru cei străini. In 1921, primeşte Premiul N obel pentru literatură.
Spiritul rafinat a l lui France aminteşte de ironia lui Voltaire, de care î l apropie multe alte
lucruri. In concepţiile sale filozofice, e l a realizat şi a popularizat ideile lui R. Renan.
France a murit la Tours, la 13 octombrie 1924.

♦> Neputinţa Domnului este infinită.

❖ Dum nezeu ne îndeplineşte adesea dorinţele pentru a ne pedepsi.

❖ Viitorul este ascuns chiar şi acelora care îl împlinesc.

❖ în cele din urmă, prejudecăţile vechi sunt mai puţin dăunătoare decât cele
noi: fiind învechite, ele s-au atenuat şi au devenit aproape inofensive.

❖ în dragoste, bărbaţii au nevoie de forme şi culori ; bărbaţii au nevoie de

im agini. Pe când femeile - num ai de senzaţii. Ele iubesc m ai bine decât noi:
sunt oarbe. Dacă ar fi avut ele ochi, cum şi-ar fi putut explica alegerea?

❖ în orice stat bine orânduit, bogăţia este un lucru sacru, într-un stat
democratic însă, ea este unicul lucru sacru.

❖ în bezna ce ne înconjoară, savantul se loveşte cu fruntea de perete, în

vreme ce ignorantul stă liniştit în mijlocul odăii.

❖ Cugetătorii grosolani şi mediocri prim esc de pe urm a lecturii doar o

plăcere palidă neînsemnată. Teatrul, dimpotrivă, ilustrează totul, fără a
îăsa nimic im aginaţiei: iată de ce el satisface pe deplin majoritatea.

❖ Democraţia guvernează rău, în schimb o face puţin.

❖ Femeile virtuoase îm bătrânesc mai repede.

❖ Dacă miracolele ar exista, ele ar înceta să mai fie miracole: un miracol este
un miracol doar pentru că nu se întâm plă în realitate.

❖ Femeia este sinceră, atunci când nu m inte fără motiv.

❖ Femeia trebuie să aleagă: cu un bărbat pe care îl iubesc şi alte femei, nu

va fi niciodată liniştită, cu un bărbat pe care nu-1 iubesc şi alte femei, nu
va fi niciodată fericită.

❖ Jurnalism ul este religia societăţilor moderne, iar acesta este un progres.

Pastorii nu sunt obligaţi să creadă, şi turm a la fel.

❖ Legea, care întruchipează în sine ideea sublimă a egalităţii în drepturi,

interzice în mod egal tuturor oamenilor, atât celor bogaţi, cât şi celor
săraci, să doarmă sub un pod şi să fure pâine.

❖ Jocul este un zeu. El are adepţii şi sfinţii săi, care îl iubesc pentru faptul
că este cum este, şi nu pentru ceea ce promite, adorându-1, în timp ce el îi
atacă. Dacă jocul îi fură prea crud, aceştia nu învinuiesc jocul, ci pe sine
înşişi.

❖ Ironia - ultim a etapă a dezamăgirii.

❖ Iubirea adevărată trăieşte prin dorinţă şi se alim entează prin minciună.

Iubim cu adevărat doar ceea ce nu ştim.

❖ Fiecare dintre noi, prin punctul său de vedere, este centrul de creaţie a
lumii. Aceasta este o iluzie universală. Nici unul dintre măturătorii di
stradă nu este scutit de această iluzie. Ea i se impune acestuia prin propri
săi ochi, care, privind la bolta cerească de deasupra capului, îl plaseaz
exact în centrul cerului şi al pământului.

❖ Este mai bine să înţelegem puţin, decât să înţelegem greşit.

❖ Noi îi num im sceptici pe cei cărora le sunt străine iluziile noastre, fără a
ne pune întrebarea dacă nu au oare şi ei iluziile proprii.

❖ Ştiinţa este impecabilă, dar oam enii de ştiinţă greşesc adesea.

❖ Nu datif A
nim ănui cărţile dumneavoastră, altfel nu le veti
' '
m ai vedea
niciodată. In biblioteca mea au rămas doar acele cărţi pe care le-am luat
de la alţii
/ ca să le citesc.
❖ Trebuie să ne iertăm nouă înşine multe pentru a învăţa să iertăm şi altora
multe.

❖ Ei se pocăiesc, dar nu hulesc.

❖ Unui poet, senator şi unui cizm ar le este la fel de greu să admită că nu ei

sunt scopul ultim al universului şi înţelesul tuturor lucrurilor.

❖ Argumentele rezonabile nu au convins încă pe nimeni.

❖ M ai devreme sau mai târziu, curiozitatea devine un păcat, motiv pentru

care diavolul este întotdeauna de partea oam enilor de ştiinţă.

❖ Realitatea ne ajută ca îm preună cu păcatul să creăm o bucăţică de ideal.

❖ Gelozia, o slăbiciune pentru un bărbat, e pentru o femeie o putere care îi

trezeşte ingeniozitatea. Ea inspiră femeii nu atât ură, cât curaj.

❖ Timiditatea este cel m ai mare păcat îm potriva dragostei.

❖ întâm plarea este pseudonimul Iui Dumnezeu, atunci când el nu vrea să

semneze cu numele său propriu.

❖ Este mai uşor să creezi lumea decât s-o înţelegi.

❖ Mediocrităţile care nu ştiu ce să facă cu viaţa lor, visează la încă una, care
să dureze o veşnicie.

❖ Persoanele în vârstă îşi m enţin opiniile cu prea mare consecvenţă. Iată de

ce nativii Insulelor Fiji îşi omoară părinţii atunci când aceştia îmbătrânesc.
Astfel, ei facilitează mersul evoluţiei, în timp ce noi îl inhibăm prin crearea
Academiilor.

❖ Fiii cred în virtutea mamelor lor. Şi fiicele - însă mai puţin.

❖ Doar săracii plătesc în numerar, şi nu pentru că sunt virtuoşi, ci pentru

că li se refuză creditele.

❖ Doar un cetăţean liber are patrie; sclavul, iobagul, supuşi unui despot, au
doar tară
/ natală.

❖ Surprinzător nu este faptul că cerul plin de stele este atât de vast, ci că

omul l-a măsurat.

❖ Să mori înseam nă să comiţi o faptă ale căror consecinţe sunt incalculabile.

❖ Oam enii de ştiinţă sunt poporul cel m ai lipsit de curiozitate. Niciodată
nu trebuie să-l întrebi pe un om de ştiinţă despre mistere ale universului,
care nu sunt expuse în vitrina sa. Pe el, acestea nu-1 interesează.

❖ Un căpşor drăguţ? Asta e la fel cu a judeca vinul după dopul sticlei.

❖ Creştinism ul a făcut mult pentru iubire, declarând-o un păcat.

❖ Omului îi este caracteristic să gândească raţional şi să acţioneze ilogic.

Erich Fromm
(1 9 0 0 -1 9 8 0 )
Sociolog, psiholog american de origine germană.
S-a născut la Franhfurt p e (Main, în fam ilia unui comerciant de vin, strămoşii căruia au
fo s t rabini vreme de câteva generaţii.
După absolvirea gimnaziului, a devenit unul dintre organizatorii „Societăţii de învăţământ
a poporului evreu”, membrii căruia se ocupau intens de istoria religiei evreieşti, de comentarii
asupra cărţilor iudaice teologice; tot acolo se predau evreilor lecţii de istorie. în an u l 1919,
“Fromm s-a înscris la Universitatea din Fleidelberg, unde i-a avut ca profesori pe (May “Weber,
K arlJaspers, Fi. Rickert. “Fromm dedica mult timp pasiunilor sale: studierea textelor din “Talmud
şi a Cabalei, p e care le combina cu ideile iluminismului european cu instrucţiuni ideale, şi cu
creaţia lui Qoethe. în an u l 1922, Fromm a absolvit Universitatea cu titlul de doctor în filozofie,
iar pasiunea sa anterioară pentru iudaism s-a transformat în pasiune pentru psihanaliză, ceea
ce l-a fă c u t să se dezică de cercul îngust a l valorilor anterioare. în anii 20, a suferit o puternică
influenţă din partea concepţiilor lui F reu dşi % (Marx, sintezele cărora le considera baza teoriei
sale umaniste despre om şi cultură. In acelaşi timp, Fromm a studiat budismul şi i s-a dedicat
cu o pasiune profundă. Din an u l 1930 şi pân ă în a n u l1939, a desfăşurat o activitate ştiinţifică
la Institutul de Cercetări Sociale din Franhfurt.
Odată cu venirea la putere a naziştilor, Fromm a emigrat în SUA, unde a scris cărţi de
psihologie social-analitică, lucrări care l-au fă c u t vestit în întreaga lume, fiin d recunoscut
drept fo n d a to r a l acestui domeniu a l ştiinţei, domeniu care a elaborat o întreagă concepţie
asupra personalităţii omului. Fromm a imaginat un proiect utopic de construire a unei societăţi
armonioase şi sănătoase prin intermediul unui arsenal întreg de mijloace şi metode de terapie
socială. Aceste idei le-a expus în multele cărţi, dintre care cele mai importante se consideră a
f i Frica de libertate, Basme, mituri şi vise, Societatea sănătoasă, A rta de a iu6i, Anatomia
distrugerii oamenilor, Sufletul uman, Să ai sau să fii.
Din anul 1969 şi până în 1980, a locuit la Locamo (în Elveţia), unde a lucrat până la moarte.

❖ Principala sarcină a vieţii omului este să-şi dea viaţă lui însuşi, să devină
ceea ce este în chip potenţial. Rodul cel m ai im portant al eforturilor sale
este propria personalitate.

❖ Etica um anistă înţelege prin „bine" confirm area vieţii, descoperirea şi

dezvoltarea potenţialului uman, iar prin „virtute" - responsabilitatea
pentru propria existenţă.

❖ Pentru om, totul este important, cu excepţia vieţii sale şi a ştiinţei de a

trăi. El trăieşte aproape pentru orice, m ai puţin pentru sine însuşi.
❖ Dacă o persoană poate trăi fără constrângere, nu în chip mecanic, ci
spontan, atunci el este conştient de sine ca personalitate creatoare activă
şi înţelege că viaţa are doar un singur sens - viaţa însăşi.

❖ Sarcina omului este aceea de a extinde spaţiul propriului destin, de a

consolida ceea ce contribuie la viată,
/ ' în contradicţie
/ cu ceea ce duce la
moarte. Vorbind despre viaţă şi moarte, am în vedere nu starea biologică,
ci modalităţile
/ de viată,
/ ' relaţia
/ sa mutuală cu lumea.
❖ Ideea că omul a fost creat după chipul lui Dum nezeu duce nu numai la ideea
egalităţii dintre Dum nezeu şi om, ba chiar şi la ideea de independenţă faţă
de Dumnezeu; din ea derivă şi acea convingere centrală pentru um anism
că în fiecare persoană este conţinută întreaga umanitate.

❖ Istoria om enirii începe cu acţiunea de nesupunere, care este, în acelaşi

timp, începutul eliberării sale şi al dezvoltării intelectuale.

❖ Scopul final al istoriei este să răscum pere tragedia existenţei oamenilor

care au fost sortiţi să moară, fără să-şi realizeze esenţa naturilor lor.

❖ Soarta nefericită a mai multor persoane este consecinţa unei alegeri

neîntemeiate. Ei nu sunt nici vii, nici morţi. Viaţa le este o povară şi o
activitate inutilă, iar acţiunile sunt doar mijloacele de protecţie împotriva
chinului existenţei în împărăţia umbrelor.

❖ Conştientizarea singurătăţii şi izolării sale, a neajutorării în faţa forţelor

naturii T şi a societăţii
/ îi transform ă existenta / izolată într-o închisoare
intolerabilă. Experienţa sa de detaşare este alarm antă; mai mult decât
atât, aceasta este sursa oricărei îngrijorări. Să fii desprins înseam nă să
fii tăiat, fără nicio posibilitate de a utiliza forţele umane. Prin urmare,
aceasta înseam nă să fii neputincios, incapabil să influenţezi în chip activ
lucrurile şi oamenii; asta înseam nă că lumea mă poate invada, iar eu nu
sunt în stare să reacţionez.
/

❖ Conceptul de „a fi viu" este un concept nu static, ci dinamic. Existenţa

este acelaşi lucru cu descoperirea forţele specifice ale organismului.
Actualizarea forţelor potenţiale este proprietatea înnăscută a tuturor
organismelor. De aceea, descoperirea potenţialelor umane, conform legilor
naturii sale, ar trebui să fie considerată drept scop al vieţii umane.

❖ Din momentul în care copilul vine în această lume, el îşi dă seama că

este singur, că reprezintă o esenţă separată de toate celelalte. Această
izolare de lume îl covârşeşte pe cel puternic şi deseori îl am eninţă şi este
m ai periculoasă decât existenţa individuală, fiindcă duce la apariţia unui
sentiment de neputinţă şi de îngrijorare.

❖ Progresul psihologiei nu constă în a separa aşa-zisa sferă „naturală" de

aşa-zisa sferă „spirituală" şi de a concentra atenţia asupra celei dintâi, ci
în a reveni la traditia
/ sublimă a eticii umaniste,' care consideră omul în
integritatea sa corporal-spirituală, crezând că scopul omului este acela de a
fi el însuşi, cu condiţia de a-şi atinge scopul - să fie om pentru sine însuşi.
❖ Să distrugi viaţa înseam nă, de asemenea, să ieşi dincolo de limitele sale.
❖ Nu putem înţelege personalitatea um ană dacă nu exam inăm omul în
integritatea sa, inclusiv necesitatea de a găsi răspunsul la întrebarea
privitoare la sensul existenţei sale aflarea normelor în acord cu care
trebuie să trăiască.

❖ Cred în libertate, în dreptul omului de a fi el însuşi, de a se apăra şi rezista

tuturor celor care încearcă să-l împiedice să fie el însuşi. Libertatea, însă,
este ceva m ai mult decât lipsa de oprimare. Aceasta nu este doar „liber
de...", ci „liber de a...", şi anume libertatea de a deveni independenţi.

❖ Cred că alegerea fundamentală a omului este alegerea între viaţă şi

moarte. Fiecare acţiune presupune această alegere.

❖ Sunt convins că nim eni nu-şi poate „salva" aproapele, făcând o alegere
pentru el. Tot ce ar putea face o persoană în ajutorul alteia este să-i pună
dinainte, cu sinceritate şi cu dragoste, însă fără sentim entalism şi iluzii,
existenta
r
unei alternative.

John Galsworthy
( 1 8 6 7 -1 9 3 3 )
Romancier şi dramaturg englez.
S-a născut în Ringston-Hill (Surrey). A studiat la Şcoala Harrow şi la N ew College de la
Universitatea din O xford în 1889 a obţinut o licenţă în drept şi a fo s t admis în avocatură. A
petrecut câţiva ani în călătorii, a practicat avocatura. L a 28 de ani, a început să scrie; prima
sa carte, în cete patru vânturi, a fo s t publicată în 1897. Romanele J ocefin şi Vitta Ru6ey n le-a
publicat sub pseudonimul John Sindzhon. Chiar de la prim ul roman publicat sub numele său
adevărat, Insuta fariseitor, galsw orthy a criticat consecvent societatea engleză, continuând
aceeaşi linie şi în romanele Proprietarul, Moşia, Frăţia şi (Patricianul, în care portretizează
în chip satiric morala, obiceiurile şi convingerile negustorilor, ale proprietarilor de terenuri,
ale mediului artistic, precum şi ale aristocraţiei. Din romanele care critică modul de viaţă
englezesc, ar trebui excluse Floarea întunecată, Freeland, M ai presus de moarte şi Cafea
sfântului; în fiecare dintre acestea, autorul abordează o problemă socială anume şi, de regulă,
descrie o poveste de dragoste.
In afară de şaisprezece romane, galsw orthy a mai scris douăzeci şi cinci de piese de teatru
(dintre care şase sunt piese într-un singur act). în cele trei culegeri de povestiri, incluse în
antologia de scrieri sub titlul general Caravana, e l se manifestă, în prim ul rând, ca artist social.
Acestea sunt povestirile Tipuf de la Devon, Prizonierul, (Pădurea, Ostilitate. Un şir de nuvele
demonstrează măiestria lui galsw orthy în analiza mentalităţii umane (Miller de Dee, Adio,
Trezirea, Hedonist, Liniştea) în afară acestor cărţi, a mai publicat o culegere de poezii, Poezii
noi şi vechi, şi trei culegeri de articole şi eseuri.
In 1917, galsw orthy s-a reîntors la romanul Proprietarul, cel mai puternic roman a l său
din punct de vedere critic, şi, adăugându-i mai întâi interludiul Ultima vară a lui Forsythe,
apoi în 6ucfă şi Chirie, a creat marea sa trilogie, Forsyte Saga. A ceasta a fo s t urmată de o a
doua trilogie, Comedia modernă, care a inclus W hite Monkey, Lingură de argint şiS w an Song.
Forsyte Saga şi Comedia modernă sunt o istorie a trei generaţii ale unei fam ilii bogate tipice, o
epopee a vieţii englezeşti de la sfârşitul secolului alX lX -lea şi începutul secolului XX.
In noiembrie 1932, galsw orthy a câştigat Premiul No b el pentru literatură. în opera lui se
combină impresionismul şi realismul, predica morala şi umanismul. E l simţea frum useţea vieţii
şi era, în acelaşi timp, un cronicar a l societăţii, preocupat de nedreptatea socială.
Cjalsworthy a murit în Hampstead, la Londra, la 31 ianuarie 1933.
 Secolele XIX-XX

❖ Bunătatea este o calitate al cărei exces nu dăunează.

❖ Dacă nu se va stabili pacea între marile, aşa-numitele naţiuni civilizate,

putem fără exagerare să presupunem că toate vor avea aceeaşi soartă şi
fiecare ţară participantă la război va dispărea pentru totdeauna...

❖ Dacă nu vă gândiţi la viitor, nici nu-1 veţi avea.

❖ Viaţa nu este un cal în galop care să meargă drept, fără ocolişuri, de la

start până la finiş.

❖ Titlurile dublează dim ensiunea evenimentelor.

❖ Idealism ul creşte direct proporţional cu distanţa până la problema

dată.

❖ Fiecare om vrea să fie drept, dar nu oricine reuşeşte.

❖ Dragostea care se teme de obstacole nu este dragoste.

❖ Nu există două persoane care să-şi îm părtăşească una alteia toate gândurile
lor, fără rezerve, cu excepţia unor momente rare de apropiere... Toţi din
jur se gândesc prea mult la salvarea aparenţelor.

❖ Nu trebuie să treacă nicio zi fără ca fiecare dintre noi să nu-şi repete sieşi:
„De dragul a tot ce purtăm sfânt în noi, trebuie să ne ferim de război!"

❖ Să nu vă pierdeţi simţul umorului. Umorul este pentru om la fel ca mirosul

pentru un trandafir.

❖ Singurătatea nu este lucrul cel mai rău; cel mai rău e să stai impasibil.

❖ Jertfa de sine unilaterală este o temelie subţire pentru o viaţă în comun,

fiindcă o ofensează pe cealaltă persoană.

❖ Un pericol este cu atât mai mare cu cât este m ai puţin probabil.

❖ Trebuie să scrie numai acela căruia îi pasă de problemele m ari umane şi

sociale.

❖ Psihologia este exprim area în cuvinte a ceea ce nu se poate exprim a cu

ajutorul acestora.

❖ Oare viaţa um ană - şi ea este atât de fragilă - s-ar păstra în ciuda tuturor
necazurilor şi greutăţilor noastre, dacă nu s-ar merita s-o trăim?

❖ Dreptatea este o m aşină care, după ce i s-a dat un start iniţial, merge de
la sine.
 Secolele XIX-XX

Mohandas Karamchand Gandhi (Mahatma)

(1 8 6 9 -1 9 4 8 )
Vnul dintre liderii şi ideologii mişcării naţionafe de eliberare a Indiei.
S-a născut Ca 2 octom6rie 1869, în provincia <Por6andar. Tatăl Cui jan dhi a fo st ministru în
mai muCte regiuni din peninsula ‘Ka.thiawar. jan dhi a crescut într-ofamiCie în care se respectau cu
stricteţe oSiceiuriCe reCigiei Hinduse, ceea ce a influenţat formarea viziunii saCe asupra Cumii.
(După ce, în 1891, şi-a încheiat studiiCe juridice în Jlngda, jan d h i a practicat dreptuC Ca
<Bom6ay, până Ca 1893. între 1893 şi 1914, a ocupat poziţia de consiCierjuridic într-o firm ă de
comerţ din fifrica de Sud. Jlici, (jandhi a Cuptat împotriva discriminării rasiaCe, organizând
demonstraţii paşnice, şi trimiţând petiţii către guvern. (Drept rezuCtat, indienii din fifrica de
Sudau reuşit să o6ţină a6rogarea unor Cegi discriminatorii. în fifrica de Sud, jan dhi a eCaSorat
o tactică de rezistenţă non-vioCentă, numită de eC Satyagraha. In timpuC (Războiului angCo-
6ur (1899-1902) şi aC ceCui dintre engCezi şi popuCaţiiCe zuCu (1906), jan dhi a creat împreună
cu indienii corpuri de am6uCanţă pentru a ajuta pe 6ritanici, deşi, după propria mărturisire,
considera justificată Cupta 6uriCor şi a zuCuşiCor. (prin acţiunile saCe urmărea să dovedească
CoiaCitatea indieniCorfaţă de ImperiuC(Britanic, care, după părerea Cui jandhi, tre6uiau convinşi
să acorde Indiei autoguvernarea. în această perioadă, jan d h i s-a famiCiarizat cu scrierile Cui
Lev Tolstoi, care a avut o mare influenţă asupra Cui, şi pe care jan d h i C-a considerat profesor
şi mentor spiritual aCsău.
După întoarcerea în ţară (în ianuarie 1915), ja n d h i s-a alăturat Partidului Congresul
Indian N aţion al şi a devenit unul dintre liderii mişcării de eRSerare naţională din India. In
India, după Primul Război "Mondial, drept urmare a unei agravări acute a neînţelegerilor
dintre poporul indian şi colonizatori, s-a declanşat o mişcare a maselor, ja n d h i şi-a dat seama
că fă r ă sprijinul maselor nu se poate oSţine nici independenţa din partea coloniştilor, nici
autoguvernarea, şi nici orice alte concesii, ja n d h i şi adepţii lui călătoreau prin India, vorSind
Ca mitinguri de masă şi chemând la luptă împotriva dominaţiei 6ritanice. Tormele de acţiune
erau non-violente. Nu era de acord cu lupta de clasă şi credea în rezolvarea conflictelor sociale
prin ar6itraj, după principiul tutelei.
în 1919-1947, Congresul Naţional, condus de jan d h i, a devenit o organizaţie de mase
naţională, sprijinită de popor. Implicarea maselor în mişcarea de eliSerare naţională este meritul
principal a l lui ja n d h i şi sursa imensei sale popularităţi în popor, care îC numea M ahatma
ja n d h i (Sufletul c e l mare).
CA murit la 30 ianuarie 1948, la N ew Delhi.

❖ Dum nezeu este dragoste; acesta este singurul adevăr pe care îl recunosc
pe deplin. Dragostea este egală cu Dumnezeu.

❖ In chestiuni de conştiinţă, legea majorităţii nu are niciun efect.

❖ în viaţă există lucruri mai im portante decât accelerarea vitezei acesteia.

❖ în rugăciune, este mai bine să ai o inim ă lipsită de cuvinte decât cuvinte

lipsite de inimă.

❖ Pentru un om cu stomacul gol, Dum nezeu este mâncarea.

❖ Dacă vrei ca lumea să se schimbe, fii tu această schimbare.

❖ Dacă vrem să ajungem la o pace reală în întreaga lume, trebuie să începem
de la copii.

❖ Dacă te confrunţi cu un adversar, învinge-1 cu dragoste.

❖ Viaţa fără dragoste înseam nă moarte.

❖ Viaţa este num ai acolo unde este dragostea. Când veţi ajunge la stăpânirea
de sine şi veţi învăţa să vă controlaţi pasiunile, veţi uita de disperare.

❖ Dragostea şi adevărul sunt cele două feţe ale monedei.

❖ Dragostea nu cere niciodată, ea oferă mereu. Dragostea suferă, fără să

regrete din această pricină şi fără să încerce să se răzbune.

❖ Lumea este destul de mare pentru a satisface nevoile oricărui om, dar este
prea mică pentru a satisface lăcomia omenească.

❖ Rugăciunea este o cheie pentru ziua de mâine şi un zăvor pentru ziua de ieri.

❖ Dacă nu aş avea simţul umorului, de mult mi-aş fi pus capăt zilelor.

❖ Nu există dreptate în acela care nu-şi poate controla limba.

❖ Un „nu" rostit cu o convingere profundă este m ai bun decât un „da"

rostit doar pentru a bucura sau, mai rău, pentru a evita problemele.

❖ Dreptul de a critica în modul cel m ai sever pe oam eni îl merită acela care
i-a convins pe aceştia de dragostea lui, de integritatea părerilor sale, acela
care este sigur că nu se va supăra dacă oam enii nu-i vor accepta ideile
şi nu le vor lua în seamă. Cu alte cuvinte, un critic are nevoie de darul
percepţiei clare a lumii şi de o toleranţă nem ărginită.

❖ Libertatea nu are nicio valoare, dacă nu include libertatea de a face greşeli.

❖ Unde nu este voinţă, nu este nici dragoste.

❖ Valoarea unui ideal constă în faptul că se îndepărtează pe m ăsura ce ne

apropiem de el.

❖ Sunt ferm convins că temelia lumii este dragostea.

Nikolai Vasilievici Gogol

(1 8 0 9 -1 8 5 2 )
Scriitor rus.
S-a născut în satu l Velikie Sorocinţi, ju d eţu l (Mirgorod, guSernia Poltava, în fam ilia unui
proprietar de teren. Qogol şi-a petrecut copilăria la moşia părinţilor săi, Vasilevka. Centrul
cultural din regiune erau Xj6inţî, p e moşia lui D.P. Troşcinsfj, o rudă îndepărtată, la care ta tă l
lui (jogol lucra ca secretar. în Ni6inţî se găseau o 6i6liotecă mare, un teatru de casă, pentru care
ta tă l său scria comedii, fiin d în acelaşi timp actor şi dirijor. In mai 1821, N ikolai a intrat la
gim naziul de ştiinţe superioare din Nejin. A ici e l se ocupă de pictură, participă la spectacole. îşi
încearcă puterile în diverse genuri literare (scrie poezii elegiace, tragedii, poeme istorice, nuvele).
Tot atunci scrie şi satira Ceva despre Neţin, sau Cegea nu e scrisă de proşti (care nu s-a păstrat).
După absolvirea gimnaziului, în 1828, jogol, împreună cu un alt absolvent, J4.S. Danilevski,
merge în decembrie la Sankţ-Detersburg, unde fa c e primele sale încercări literare: la începutul
anului 1829, publică poezia ItaCia, apoi Cjanz 'KiuheCgarten (sub pseudonimul V. Mov).
In 1829, reuşeşte să se angajeze la un serviciu din Departamentul economiei de stat şi a l
clădirilor publice din cadrul Ministerului de Interne. în perioada aceasta sunt publicate SeriCe
de fa o ferm ă de (ângă Di^an^a, Nasul, Taras ®uf6a. în toamna anului 1835, se apucă să scrie
KeAzoruf, a l cărui subiect i-a fo s t sugerat de către Duşkjn; lucrul a mers atât de bine şi de
sigur, încât premiera piesei a avut loc în primăvara anului 1836, pe scena Teatrului imperial
Mekşandriiski. în iunie 1836, jo g o l pleacă din Sankt-Detersburg în (jermania (a trăit în
străinătate aproximativ doisprezece ani). Sfârşitul verii şi toamna şi le petrece în Elveţia, unde se
apucă să continue SufleteCe moarte. Subiectul i-a fo s t sugerat tot de către Duşkin. In noiembrie
1836, (jogolface cunoştinţă la Daris cu Jddam Mickjewicz. J f l a t la Rgma, primeşte ştirea despre
moartea lui (Puşfin. în mai 1842, jAventuriie fui Chicfiikgv, sau Sufletele moarte au fo s t publicate.
Următorii trei ani, 1842—1845, perioada care a urmat plecării scriitorului în străinătate, sunt ani
de muncă intensă şi dificilă asupra volumului a l doilea a l Sufletelor moarte. Ca începutul anului
1845, jo g o lfa c e o criză sufletească, şi, aflat într-o stare brusc agravată a bolii, arde manuscrisul
volumului a l doilea, continuând însă ulterior să lucreze asupra acestuia.
în aprilie 1848, după un pelerinaj în Ţara Sfântă, jo g o ls e întoarce în Rjisia, unde cea mai
mare parte a timpului şi-o petrece la Moscova, vizitân d din cân d în cândSanfţ-Detersburgul
şi locurile natale, din Ucraina. In primăvara anului 1850, j o g o l fa c e prima şi ultima încercare
de a-şi întemeia o fam ilie —o cere în căsătorie p e D/M. ‘Wielhorskj, dar este refuzat.
Ca 1 ianuarie 1852, j o g o l comunică lui M n oldi că volumul a l doilea este „complet terminat".
D ar în ultimele zile ale lunii au apărut semnele unei crize noi a bolii. Ca 7 februarie, jo g o l
se spovedeşte şi se împărtăşeşte, iar în noaptea de 11 spre 12 februarie, arde manuscrisul
volumului a l doilea (s-au păstrat doar cinci capitole). In dimineaţa de 21 februarie, jogolm oare
în apartam entul său din Moscova. înmormântarea scriitorului a avut loc în prezenţa unei
mulţimi enorme de oameni, la cimitirul mănăstirii Sf. Daniel, iar în 1931 osemintele lui au fo s t
mutate în cimitirul Novodevici.

❖ A rhitectura este şi ea o cronică a lumii: ea vorbeşte şi atunci când cântecele

şi legendele deja tac.

❖ A fi în lume şi a nu m arca prin nim ic existenţa proprie - iată ce mi se

pare teribil.

❖ în fiecare cuvânt este un abis prăpăstios, fiecare cuvânt este nemărginit...

❖ în lumea literară nu există moarte,' iar cei morţi

/ se amestecă în treburile
noastre şi acţionează împreună cu noi, la fel ca cei vii.

❖ Este puţin probabil să existe o plăcere mai mare ca plăcerea de a crea.

❖ Chiar dacă ţi se va întâmpla să te superi pe cineva, să te superi în acelaşi

timp şi pe tine însuţi, cel puţin pentru faptul că te-ai supărat pe un altul.

❖ Arta tinde inevitabil spre bine, într-un mod pozitiv sau negativ: fie ne
prezintă frum useţea tuturor celor mai bune calităţi ale unui om, fie râde
de urâţenia şi de toate relele unui om. Dacă arătaţi tot gunoiul care există
în om, şi-l arătaţi în aşa fel încât fiecare spectator va fi dezgustat întrutotul
 de aceasta, întreb: nu este oare aceasta spre lauda frumosului? întreb: oare
nu este aceasta spre lauda binelui?

❖ Oricât ar fi de stupide vorbele unui prost, acestea pot fi uneori suficiente

ca să-l tulbure pe omul inteligent.

❖ Ce durere nu trece cu timpul? Ce pasiune va supravieţui în lupta inegală

cu timpul?

❖ Cine este într-adevăr ca un pumn, acela nu se va desface în palmă.

❖ Tinereţea este fericită pentru că are un viitor.

❖ Nenorocirea îl înmoaie pe om; firea lui devine m ai sensibilă şi mai

receptivă la înţelegerea subiectelor aflate dincolo de cunoaşterea omului,
în situaţiile obişnuite de zi cu zi.

❖ Nu există niciun cuvânt care să fie aşa de vast, de vioi, care să ţâşnească
chiar din inimă, să clocotească şi să freamăte, precum cuvântul rusesc
rostit cu precizie.

❖ Trebuie să te porţi cinstit cu cuvintele.

❖ în prim ul rând, să ai grijă de tine însuţi, şi apoi de alţii: m ai întâi, să devii

tu m ai curat la suflet, şi numai apoi străduieşte-te ca şi ceilalţi să fie mai
curaţi.
/
❖ Poeţii nu apar de peste m ări şi ţări, ci provin din mijlocul poporului lor.
Aceştia sunt lum ini născute din popor, m esagerii progresului puterilor
sale.

❖ Ce a fost rostit cu precizie, ca şi ceea ce a fost scris, nu se m ai taie nici cu

toporul.

❖ Mintea este o capacitate incomparabil de mare, dar ea se dobândeşte

numai prin victoria asupra pasiunilor.

❖ Izvorul poeziei este frumuseţea.

❖ Puterea de influenţă morală este mai presus de toate puterile.

❖ Vedeţi întâi dacă voi îi iubiţi pe alţii, şi nu dacă alţii vă iubesc pe voi.

❖ Prin suferinţe şi durere ne e dat să dobândim un grăunte de înţelepciune,

care nu se află din cărţi.
/
❖ Teatrul este o astfel de tribună, de la care se poate spune lumii o mulţime
de lucruri bune.

❖ Cu cât m arile adevăruri se află mai sus,' cu atât trebuie să fim mai atenti f

cu ele: în caz contrar, ele se vor transform a dintr-o dată în locuri comune,
iar oam enii nu m ai cred în locuri comune.

❖ Cântecele populare sunt o istorie a unui popor, plină de viaţă, de culori,

de adevăr, strălucitoare, care scoate la lum ină întreaga lui viaţă.
 Aleksandr Stepanovici Grin (Grinevski)
(1 8 8 0 -1 9 3 2 )
Rpmancier şi poet rus.
S-a născut la 11 august 1880, în gubernia Viat kg, înfam ilia unui polonez exilat, participant
la revolta din 1863, a terminat patru ani de şcoală primară în Veatkp. Timp de şase ani a
rătăcit prin lume, a lucrat ca hamal, lucrător terasier, artist de circ ambulant, muncitor de cale
ferată. In 1902, din cauza sărăciei extreme, a intrat voluntar în serviciul militar, greutatea
vieţii ostăşeşti l-a fă c u t să dezerteze. S-a împrietenit cu revoluţionarii şi a început să lucreze
în m od clandestin în diferite oraşe din Rusia. In perioada 1903-1910, de mai multe ori, a fo s t
arestat, a fă c u t închisoare, a fo s t exilat în Siberia, apoi în gubernia Arhanghelskj
După prima povestire scurtă publicată, în ItaCia, următoarele povestiri - Meritul soCdatului
Panteleev şi E lefantul şi Moscova - i-au fost interzise de cenzură. Primele culegeri de povestiri
apărute ale lui grin - Căciula invizibilă şi (Povestiri - au atras atenţia criticilor. între 1912
şi 1917, grin a lucrat fo a r te mult, publicând aproximativ 350 de povestiri în mai mult de
60 de publicaţii. A fa s t entuziasmat de Rgvoluţia din febru arie 1917, evenimentele ulterioare
considerându-le o tragedie. în atmosfera de sălbăticie şi haos care a cuprins ţara după instaurarea
regimului bolşevic, grin scria texte precum povesteafeerie Pânzele purpurii, romanele £umea
strălucitoare, £anţuf de aur şi fifergătoarea pe valuri, în care a creat o lume romantică proprie
fericirii umane. Tot mai des apăreau observaţii critice despre inutilitatea scriitorului, creându-se
un mit despre „străinuldin literatura rusă” grin era din ce în ce mai puţin publicat.
Bolnav de tuberculoză, scriitorul a plecat în 1924 la Theodosi, unde a suferit din cauza unei
sărăcii extreme, iar în 1930, s-a mutat în satulCrimeea Veche, unde a murit la 8 iulie 1932.

❖ Inim a omului este lipsită de apărare. Iar cea apărată este lipsită de lumină,
şi sunt puţini cărbuni fierbinţi în ea, nefiind suficienţi nici m ăcar pentru
a ne încălzi mâinile.

❖ în situaţiile importante din viaţa unui copil, se cuvine ca adultul să fie

serios şi uimit.

❖ Totul ce ne modifică viaţa dintr-odată nu este întâmplător. Aceasta se află

în noi înşine şi aşteaptă doar un motiv extern pentru a se exprim a prin
acţiune.
/
♦> în situaţia în care cel slab urăşte, cel puternic ucide.

❖ Dacă dragostea este mare, totul ar trebui să tacă, toate celelalte conside­
rente.

❖ Există o limită a impresiilor şi a eforturilor.

❖ Uitarea este tristă, înşelătoare -

❖ Aceasta o-nţelegem când m oartea va să vie;

Să dăm uitării oare-i cu putinţă
Trecute bucurii, izbânzi şi suferinţe?
Ele răm ân întipărite-n suflet pe vecie.
❖ Oam enii sunt stupid de creduli... Toată publicitatea din lume se bazează
pe trei principii: „Bine, mult şi pe gratis" De aceea, se poate da rău, puţin
şi costisitor.

❖ Ne facem uneori m ai tineri, uneori mai bătrâni.

❖ Omul deţine puterea asupra trecutului, prezentului şi viitorului.

❖ Trebuie să crezi în persoana pe care o iubeşti; nu există nicio dovadă mai

m are de dragoste. Este imposibil de tras o graniţă acolo unde se term ină
presentim entul şi începe dragostea adevărată.

❖ Nici m are mai adâncă, nici prăpastie m ai întunecată.

❖ Niciodată să nu te temi să faci greşeli - nici de pasiuni şi nici de dezam ăgiri

să nu te temi. Dezamăgirea este o plată pentru ceva obţinut m ai înainte,
uneori disproporţionată, dar fii generos. Să te temi doar să generalizezi
dezamăgirea şi să acoperi totul cu ea. In cazul acesta, vei dobândi puterea
de a rezista răului vieţii şi vei aprecia corect laturile ei bune.

❖ Singurătatea este un lucru blestemat! Iată ce îl poate ucide pe om.

❖ Nevoia de ceva extraordinar este, probabil, cea mai puternică după somn,
foame şi dragoste.

❖ Cuvântul loveşte uneori mortal.

❖ în prezent copiii nu se joacă, ci învaţă. Ei tot învaţă, învaţă şi niciodată nu

vor începe să trăiască.

❖ Omului... îi este suficient uneori o fantomă creată de el însuşi ca să rezolve

situaţia în orice fel, iar pe urm ă îi este mai uşor să moară decât să-şi
recunoască greşeala.

❖ Nu cunosc un fenomen mai urât ca aprecierea după „aparenţă". Printre

im perfecţiunile principale ale modului nostru de gândire este neputinţa
de a depăşi limitele aparenţei.

Ernest Miller Hemingway

( 1 8 9 9 -1 9 6 1 )
Scriitor american.
A crescut în fam ilia unui medic. D aru l său literar s-a dezvoltat încă din anii de şcoală. In
perioada Primului Război Mondial, a lucrat ca şofer pe ambulanţă. A fo s t rănit pe fro n tu l
austro-italian. D upă război, s-a dedicat în întregime literaturii. Călătorea mult, îi plăcea să
schieze, să vâneze, să pescuiască.
Tematica militară a fo s t una dintre cele mai iubite în creaţia lui Hemingway. începând
cu c e l de-A l Doilea Război Mondial, Hemingway şi-a reînceput activitatea de jurnalist,
stabilindu-se la Londra. Scriitorul s-a aflat întotdeauna în locaţiile cele mai fierbinţi, a fo s t
m artorul evenimentelor care mai târziu au devenit un m aterial literar. Scrierile sale au nu
numai valoare literară, ci şi istorică. După terminarea războiului, Hemingway a plecat în Cuba
şi şi-a reînceput activitatea de creaţie. JA continuat să călătorească şi, în anul 1953, a suferit
un grav accident de maşină în JAfrica.
TA devenit laureat a l (Premiilor !No6el şi Dulitzer. di fo s t căsătorit de patru ori. După venirea
la conducere a lui T idel Castro în Cu6a, Nemingway se întoarce în SUA, în Idaho. In ultimii ani
de viaţă, a suferit din cauza unei depresii puternice, iar mai târziu, de o Boală severă de ficat.
Ca 2 iulie 1961, şi-a curmat viaţa.

❖ Iar dacă nu eşti nici un lucru, nici altul, nici al treilea, poţi fi sigur că vei
fi omorât, num ai fără prea multă grabă.

❖ Eroarea supremă privind înţelepciunea persoanelor în vârstă: aceştia nu

sunt înţelepţi, ei doar sunt precauţi.

❖ M ăreţia m işcării aisbergului constă în faptul că se înalţă doar cu o optime

deasupra suprafeţei apei.

❖ Geografia e neputincioasă faţă de ceea ce te ţine legat. Nu poţi fugi de

tine însuti.
/

❖ Se spune că fericirea este plictisitoare, dar lucrurile stau astfel, fiindcă

oam enii plictisitori sunt adesea foarte fericiţi, iar oam enii interesanţi şi
inteligenţi izbutesc să otrăvească şi existenţa sa, şi a celora din jur.

❖ Niciun fel de acorduri nu pot ajuta nefericirii. Să o lecuiască poate doar

moartea, iar orice altceva o va slăbi doar şi o va anestezia. Se spune că
o vindecă şi timpul. Dacă însă vindecarea nu-ţi va aduce altceva decât
moartea, atunci se poate ca nenorocirea ta să nu fi fost reală.

❖ Există lucruri m ai rele decât războiul. Laşitatea este m ai rea, trădarea este
m ai rea, egoismul este mai rău.

❖ Există doar un singur sistem politic care nu poate da scriitori buni, iar
acest sistem este cel fascist. Deoarece fascismul este o m inciună spusă
de bandiţi. Scriitorul care nu vrea să mintă, nu poate trăi şi lucra în
fascism.

❖ Atunci când iubeşti, îţi doreşti să faci ceva în numele iubirii. îţi doreşti să
te sacrifici. Vrei să slujeşti.

❖ Când oam enii aduc atâta curaj în această lume, lumea trebuie să-i omoare
pentru a-i fărâma, şi de aceea îi şi omoară. Lumea fărâmă pe orişicine şi
mulţi devin apoi m ai rezistenţi. Dar pe aceia care nu vor să se fărâme, îi
omoară. îi omoară pe cei m ai buni şi pe cei m ai gingaşi, precum şi pe cei
m ai viteji, fără discrim inare.

❖ Nu există un om m ai singuratic decât acela care trăieşte după moartea

persoanei iubite.

❖ Dintre toate lucrurile imposibile ceva este totuşi posibil - întâi de toate,
capacitatea de a simţi fericirea şi de a te bucura de ea, atâta timp cât este
prezentă şi totul e bine.
❖ Există noţiunea de onoare printre hoţii de buzunare şi noţiunea de onoare
printre curve. Ideea este că se aplică diferite măsuri.

❖ Fericirea este lucrul cel mai m inunat din lume, iar pentru cei care pot fi
fericiţi, ea poate fi la fel de profundă ca şi tristeţea.

❖ Cei care luptă în război sunt oam enii cei m ai minunaţi, şi cu cât eşti
m ai aproape de cei din linia întâi cu atât mai mulţi oam eni m inunaţi vei
întâlni, pe când cei care plănuiesc, dezlănţuie şi poartă războiul sunt nişte
porci care se gândesc doar la concurenţa economică şi cum îi va putea
îmbogăţi aceasta. Cred că toţi cei care dezlănţuie războiului şi care profită
de el ar trebui împuşcaţi chiar din prim a zi a operaţiunilor m ilitare de
către cetăţenii cinstiţi ai ţării, care sunt trim işi să lupte.

❖ Acela care îşi supune propriul spirit este mai puternic decât acela care
cucereşte oraşe.

❖ Omul nu este creat pentru a suferi înfrângeri...

❖ Omul poate fi distrus, dar nu învins.

Alexander Ivanovici Herzen

( 1 8 1 2 -1 8 7 0 )
Romancier, eseist, critic, f i l o z o f rus. A fo lo sit pseudonimul„Iskgnder”
S-a născut la 25 martie 1812, la (Moscova. Tiu nelegitim a l unui moşier rus, I. Iakovlev, şi
a l tinerei nemţoaice, Louise Haag, din Stuttgart. (Băiatul a primit numele fic tiv de (Herzen (de
la cuvântul german „inimă”). A primit o educaţie bună în casa lui Iakpvlev, s-a fam iliarizat
cu scrierile iluminismuluifrancez, citea poeziile interzise ale lui Fuşkjn, şi Rîleev. O influenţă
profundă asupra lui Herzen a avut-o prietenia cu un coleg talentat, viitorul poet N. Ogarev,
prietenie care a durat toată viaţa lor.
Evenimentul care a decis soarta lui Herzen a fo s t revolta decembristă. In vara anului
1828, Herzen, împreună cu prietenul său Ogarev, p e Colinele Vorobiovî din (Moscova, a depus
jurăm ântul de a lupta pentru eliberarea poporului. Acestui jurământ ei i-au rămasfid e li până la
sfârşitul vieţii. Dragostea tinerească de libertate s-a consolidat în anii de studiu la Universitatea
din (Moscova, unde s-a înscris în 1829, la Facultatea de Fizică şi Matematică, absolvind cu
titlul de candidat în 1833. L a Universitate, în ju ru l lui Herzen şi a l lui Ogarev, s-a adunat
un cerc de tineri progresişti preocupaţi serios de politică şi de sociologie. In ochii autorităţilor,
Herzen avea reputaţia unui liber-cugetător îndrăzneţ, fo a r te periculos pentru societate.
în vara anului 1834, a fo s t arestat şi exilat într-o provincie îndepărtată: mai întâi la Ferm,
apoi Ca Veatka şi la Vladimir. în prim ul an de şedere în Viat kg, îşi considera viaţa drept „pustie”,
găsindu-şi un sprijin numai în corespondenţa cu Ogarev şi cu logodnica sa, N. Zaharina, cu
care s-a căsătorit în timpul exilului de la Vladimir. în 1840, s-a întors la Moscova, dar la
scurt timp a fo s t exilat la Novgorod, de unde, peste doi ani, în 1842-1847, publică în Note Ce
patriotice ciclul de articole D iletantismul în ştiinţă (1842-1843), început încă la Novgorod. A l
doilea ciclu filo z o fic a l lui Herzen, Scrisori despre studierea naturii (1844-1846), ocupă un loc
important nu numai în istoria gândirii filozofice ruseşti, dar şi în cea universală.
în 1845, a fo s t terminat romanul Cine este vinovat?, început încă la Novgorod. în 1846,
scrie nuvela D octorul Nrupov. în ianuarie 1847, pleacă cu fam ilia în străinătate, nebănuindcă
părăseşte (Rusia pentru totdeauna.
 în toamna anului 1847, la Roma, participă la marşurile populare, la demonstraţii, vizitează
clu6urile revoluţionare. în mai 1848, se întoarce la (Paris ca revoluţionar. A scris despre aceste
evenimente în cartea sa Scrisori din Franţa şi Italia. în luna iunie a aceluiaşi an, a fo s t martor
a l înfrângerii revoluţiei din Franţa şi a l dezmăţului reacţionar, care i-a provocat o criză de
idei, exprimată în cartea 0 e pe malul celălalt. în toamna anului 1851, suferă o tragedie în
viaţa personala: într-un naufragiu, p ier mama şi f i u l lui. In mai 1852, îi moare soţia. „Totul
s-a pră6uşit - generalul şi particularul, revoluţia europeană şi adăpostul de acasă, liSertatea
lumii şi fericirea personală.”
Se mută la Londra, unde a început să lucreze asupra cărţii-confesiune, cărţii de memorii
Trecutuf şi gândurile. în 1853, Jferzen a fo n d a t o tipografie H6erâ rusească la Londra. In 1855,
începe să editeze calendarul „Steaua polară”, iar din vara anului 1857, împreună cu Ogarev,
pu6lică ziaru l „Clopotul”
Ultimii ani ai vieţii, Nerzen şi i-a petrecut în principal la Cjeneva, oraş care devenea un
centru de emigraţie revoluţionară. în 1865, redacţia pu6licaţiei„Clopotul” s-a mutat la jen eva.
în 1867, e l suspendă editarea periodicului, considerând că acesta şi-a jucat rolul în istoria
mişcării de eli6erare din Rusia. Jderzen considera acum drept principala lui sarcină elaSorarea
unei teorii revoluţionare. în primăvara anului 1869, a decis să se sta6ilească la (Paris. Aici, la 9
ianuarie 1870, a murit. A fo s t înmormântat la Cimitirul (Pere L aclaise. M ai târziu, osemintele
sale au fo s t mutate la Nisa, alături de mormântul soţiei sale.

❖ Fără egalitate nu există căsătorie. O soţie exclusă din toate interesele soţului
ei, străină de ele, care nu le împărtăşeşte, este o concubină, o menajeră, o
dădacă, dar nu o soţie în sensul plin şi nobil al cuvântului.

❖ A fi om în societatea um ană nu este deloc o responsabilitate grea, ci o

evoluţie simplă a unei cerinţe lăuntrice; nim eni nu spune că albina are
datoria sfântă să facă miere; ea o face, fiindcă este albină.

❖ Intr-un mic burghez personalitatea se ascunde sau nu se m anifestă pentru

că nu ea este lucru cel mai important: principale sunt m arfa şi afacerile;
principală este averea.

❖ în lume, nu este nim ic m ai devastator şi m ai insuportabil, decât lipsa de

acţiune şi aşteptarea.

❖ în ştiinţă, nu există o altă cale de reuşită, decât sudoarea feţii; nici pornirile,
nici fantezia, nici aspiraţia din toată inim a nu înlocuiesc munca.

❖ în natură, nim ic nu izbucneşte şi nim ic nu apare sub o formă complet

încheiată.

❖ Oam enii care postesc şi sunt mereu morocănoşi m i s-au părut întotdeauna
suspecţi; dacă aceştia nu se prefac, atunci suferă fie de tulburări ale
stomacului, fie ale minţii.

❖ întrebarea: „Poate exista un suflet fără trup?" conţine o judecată ridicolă,

care precede întrebarea şi care se bazează pe faptul că sufletul şi trupul
sunt două lucruri diferite. Ce i-aţi spune unui om care v-ar întreba: „Poate
o pisică neagră să iasă dintr-o cameră, iar culoarea neagră să rămână?"
L-ati
/ socoti nebun,' însă ambele întrebări sunt absolut identice.
❖ D uşm anii noştri nu au separat niciodată cuvintele de fapte şi au pedepsit
din cauza cuvintelor nu num ai în acelaşi fel, dar adeseori şi m ai crâncen
decât pentru fapte.

❖ Toate chestiunile publice şi politice, toate interesele fantastice şi eroice

tind, pe măsură ce un popor se desăvârşeşte, să se transforme în probleme
de bunăstare naţională.
/

❖ Toate religiile au întemeiat moralitatea pe supunere, adică, pe sclavie

voluntară.

❖ Toate aspiraţiile şi eforturile naturii sunt desăvârşite de către om; acestea

tind către el, în el se varsă ca într-un ocean.

❖ Un rob e cel mai puţin egoist.

❖ întreaga viaţă a om enirii s-a conservat cu consecvenţă în carte: triburile,

oamenii, statele au dispărut, iar cartea a rămas.

❖ Fiecare faptă imorală făcută în mod deliberat ofensează mintea; mustrările

de conştiinţă am intesc unui om că a procedat ca un sclav, ca un animal.

❖ Unde cuvântul nu a pierit, acolo nici fapta nu a pierit încă.

❖ Lucrurile spectaculoase se fac prin mijloace spectaculoase. Numai natura

face lucruri grandioase pe gratis.

❖ Chiar şi o muncă materială simplă nu se poate face cu dragoste, dacă ştim

că e în zadar...

❖ Interesul real constă nu în a ucide egoismul în vorbe şi a lăuda fraterni­

tatea, ci în a combina arm onios şi liber două începuturi inalienabile ale
vieţii
f umane.
❖ Prietenia trebuie să fie solidă, capabilă să reziste la toate schim bările
de temperatură şi la toate loviturile drumului plin de hârtoape pe care
călătoresc prin viaţă oamenii de treabă şi cumsecade.

❖ Există un egoism îngust, dobitocesc, murdar, la fel cum există o dragoste

dobitocească, murdară, îngustă.

❖ Viaţa care nu lasă semne de durată, se şterge la fiecare pas înainte.

❖ A rta se acomodează mai uşor cu sărăcia şi cu luxul, decât cu bunăstarea,

întregul caracter al m icii burghezii, cu binele şi răul proprii, este
dezgustător şi mic pentru artă.

❖ Ce fericire pentru om să moară la timp, atunci când nu poate nici să

părăsească scena, nici să meargă înainte.

❖ O personalitate trebuie să se nege pe sine însăşi pentru a deveni un vas al

adevărului, o personalitate trebuie să se uite pe sine ca să nu incomodeze
adevărul cu persoana sa.
 Secolele XIX-XX

❖ Cineva iubeşte pentru că iubeşte şi nu iubeşte pentru că nu iubeşte - logica

sentimentelor şi a pasiunilor e scurtă.

❖ Iubirea este un cuvânt înalt, arm onia creaţiei o cere, fără ea nu există viaţă
şi nici nu poate exista.

❖ Dragostea şi prietenia sunt un ecou reciproc: acestea dau atât cât

primesc.

❖ Iubirea împinge limitele existenţei individuale şi aduce în conştiinţă toate

fericirile vieţii; prin dragoste, viaţa se admiră pe sine însăşi; dragostea
este o apoteoză a vieţii.

❖ Oam enii se tem de sclavia m inţii, dar se tem de două ori mai mult de lipsa
de autoritate. Autoritatea exterioară este incomparabil m ai convenabilă:
omul a făcut o faptă rea - este mustrat, pedepsit, şi din acest moment el
este curat de parcă nu ar fi făcut nimic.

❖ Mica burghezie înseam nă dem ocratizarea aristocraţiei şi aristocratizarea

democraţiei.
/
❖ M oraliştii vorbesc de egoism ca de un obicei prost fără să se întrebe dacă
un om m ai poate fi om după ce şi-a pierdut sentim entul viu al persona-
litătii.
/

❖ Dragostea chinuitoare nu este una adevărată...

❖ Trebuie să ai tăria de caracter să spui şi să faci una şi aceeaşi.

❖ Ştiinţa este o putere, ea descoperă relaţiile dintre obiecte, legile şi

interacţiunile
/ lor.

❖ Ştiinţa solicită omul în întregim e, fără jum ătăţi de măsură, gata să-i ofere
totul şi să prim ească drept recompensă crucea grea a cunoaşterii treze.

❖ Puterea noastră stă în puterea gândirii, în puterea adevărului, în puterea

cuvântului.

❖ Oare nu de aceea îşi torturează oam enii copiii, fiindcă le este atât de greu
să-i crească şi atât de uşor să-i biciuiască? Oare nu ne răzbunăm prin
pedeapsă pentru incapacitatea noastră?

❖ Pe oameni nu-i putem elibera exterior, mai mult decât sunt ei înşişi liberi în
interior. Oricât ar părea de ciudat, dar experienţa arată că oamenilor le este
mai uşor să facă faţă poverii sclaviei, decât darului libertăţii excesive.

❖ O iubire puţin speriată şi tulburată devine m ai gingaşă, mai grijulie, din

egoismul celor doi ea devine nu numai un egoism al celor trei, ci şi o
negare de sine a celor doi pentru un al treilea; o fam ilie începe cu copiii.

❖ Nu există niciun gând care să fie imposibil de exprim at simplu şi clar.

❖ Nu există niciun popor intrat în istorie, care să poată fi considerat o turmă
de animale, la fel cum nu există niciun popor care merită să fie considerat
ca fiind o adunare de aleşi.

❖ Nimic nu se face de la sine, fără efort şi voinţă, fără sacrificii şi muncă.

Voinţa omenească, voinţa unui singur om puternic este enormă.

❖ Prim a dragoste este atât de înm iresm ată, încât uită de diferenţa dintre
sexe, fiind şi o prietenie pasională.

❖ Sub influenţa m icii burghezii totul s-a schimbat. Onoarea cavalerească a

fost înlocuită cu onestitatea contabilă, m anierele elegante, cu moravurile
ceremonioase, politeţea, cu caracterul afectat, m ândria, cu suspiciunea.

❖ Fericirea nu este deplină, dacă există tulburare; fericirea deplină este

calm ă ca o m are în vrem e liniştită de vară.

❖ Progresul este o proprietate inerentă a dezvoltării conştiente, care nu a

încetat niciodată; este memoria activă şi desăvârşirea oam enilor prin viaţă
socială.

❖ A predica de la amvon, a ferm eca de la tribună, a preda de la catedră e

mult m ai uşor decât să creşti un copil.

❖ Iertarea duşmanilor este o faptă frum oasă; dar o faptă şi m ai frumoasă,

mai omenească, este înţelegerea duşmanilor, pentru că înţelegerea este şi
iertare, şi justificare, şi reconciliere.

❖ Răspunsurile deşarte ucid întrebările justificate şi distrag m intea de la

situatia
/ dată.

❖ Fireşte că oam enii sunt egoişti, fiindcă sunt personalităţi; oare cum să fie
ei înşişi, dacă nu au o conştiinţă clară a personalităţii sale? Suntem egoişti
şi, de aceea, căutăm independenţă, bunăstare, recunoaştere a drepturilor
noastre, aşteptăm cu nerăbdare dragostea, căutăm activitatea şi nu putem
refuza altora, fără o aparentă contradicţie, aceleaşi drepturi.

❖ Risipa poartă în sine o limită. Ea se term ină o dată cu ultim a rublă şi cu

ultim ul împrumut. Zgârcenia este nem ărginită şi aflată mereu la începutul
tărâm ului său; după zece m ilioane, ea începe, oftând, să-l strângă pe al
unsprezecelea.

❖ Religia este căpăstrul esenţial pentru mase, o intimidare de proporţii a ce­

lor simpli, un paravan de dimensiuni colosale care împiedică poporului să
vadă cu claritate ce se întâmplă pe pământ, făcându-1 să ridice ochii la cer.

❖ Guvernul rus, ca o providenţă pe dos, îmbunătăţeşte nu viitorul, ci trecutul.

❖ Cei mai cruzi şi necruţători dintre toţi oamenii, predispuşi la ură şi la

persecuţii, sunt ultrareligioşii.

❖ Cuvântul „egoism", ca şi cuvântul „dragoste", sunt prea generale: pot exista

şi o dragoste josnică, şi un egoism suprem. Egoismul unui om evoluat şi
raţional este nobil, reprezentând iubirea acestuia faţă de ştiinţă, artă, faţă
 de aproapele său, faţă de o viaţă mai vastă, faţă de independenţă; iubirea
unui sălbatic limitat, chiar şi iubirea lui Othello, este un egoism suprem.

❖ Convieţuirea sub acelaşi acoperiş este în sine un lucru îngrozitor, care

a ruinat jum ătate din căsătorii. Trăind strâns laolaltă, oam enii sunt
prea aproape unul de altul, se văd prea în detaliu, prea pe bucăţele şi,
pe neobservate, rup, petală cu petală, toate florile aurei ce înconjoară o
personalitate cu poezie şi graţie.

❖ Dreptatea nu înseam nă nimic pentru un om care nu este stăpânit de o

pasiune.

❖ Bătrâneţea îşi are frum useţea ei, care nu em ană pasiune şi elan, ci pace
şi linişte...

❖ Suferinţa, durerea sunt o chem are la luptă, sunt strigătul de pază al vieţii,
care atrage atenţia asupra unui pericol.

❖ Crimele teribile au consecinţe teribile.

f

❖ Talentul educaţiei, talentul iubirii răbdătoare se întâlneşte m ai rar decât

toate celelalte. El nu poate fi înlocuit nici de iubirea, oricât de înflăcărată,
a mamei, nici de dialectica, oricât de puternică, argumentativă.

❖ Teatrul este instanţa supremă în rezolvarea problemelor de viaţă.

❖ Doar dragostea dă naştere la ceva durabil şi viu, iar m ândria este stearpă,
fiindcă nu are nevoie de nim ic în afară de ea însăşi.

❖ Cereţi să vi se dea, în locul dragostei faţă de omenire, o ură îm potriva a

tot ce zace în drum şi vă îm piedică să mergeţi înainte.

❖ Nu există subiecte dificile, ci doar un noian de lucruri pe care noi, pur

şi simplu, nu le ştim, ba chiar mai multe, pe care le cunoaştem prost,
incoerent, fragmentar, chiar eronat. Aceste inform aţii false ne ţin mai
mult în loc şi ne abat m ai tare decât acelea pe care nu le ştim.

❖ Respectul faţă de adevăr este începutul înţelepciunii.

❖ Nu există o fericire cronică, la fel cum nu există gheaţă care să nu se

topească.

❖ O viaţă privată, care nu cunoaşte nim ic din ce petrece dincolo de pragul

propriei case, oricât ar fi împlinită, tot săracă este.

❖ Un om fără inim ă este o m aşină de gândit rece, fără familie, fără prieteni,
fără ţară; inim a reprezintă o bază frum oasă şi indispensabilă a dezvoltării
spirituale.

❖ Om ul nu poate refuza să participe la o faptă omenească săvârşită lângă

el; el trebuie să acţioneze în locul său şi în vremea sa - în aceasta constă
vocaţia lui universală.
f
❖ Omul este chem at în lumea social-istorică, liberă din punct de vedere
moral şi activă în sens pozitiv; el are nu numai capacitate de înţelegere, ci
şi voinţă, care poate fi numită raţiune pozitivă, raţiune creatoare.

❖ Un om stăpânit de o patimă puternică este un egoist teribil.

❖ Am trăit pe propria piele şi până la capăt toate fazele vieţii de fam ilie şi
am văzut toată fragilitatea legăturilor de sânge; ele sunt puternice când se
sprijină pe o legătură spirituală...

❖ Consider că starea poporului a cărui tânără generaţie nu are tinereţe e o

mare nenorocire; noi am înţeles deja că o singură tinereţe nu este de ajuns
pentru aceasta.

Victor Hugo
(1 8 0 2 -1 8 8 5 )
<Poet, romancier, dramaturg francez. L ider a l mişcării romantice din Franţa.
S-a născut la (Besançon. A fo s t a l treilea f u a l căpitanului (mai târziu, general), S. Nugo,
originar din Lorena, şi alS ophiei FreByushe, originară din (Bretagne. (Băiatul a fo s t educat mai
mult de mamă, o fem eie cu o voinţă puternică, care avea convingeri regaliste şi voltairiene.
Pentru o perioadă îndelungată de timp, educaţia lui Nugo a fo s t nesistematică. Câteva luni şi
le-a petrecut la ColegiulNobles din Madrid, iar în Franţa, mentor i-a fo s t părintele de la Rivière,
în 1814, e l a intrat la pensiunea Cordier, de unde majoritatea studenţilor cei mai merituoşi intrau
la Liceu l Louis le Çrand. Din această perioadă datează cele mai timpurii dintre experimentele
sale poetice - în mare parte traduceri din operele lui Vergiliu. împreună cu fr a ţii săi, e l a lansat
revista „Conservatorul literar”, în care au fo s t puôlicate lucrările sale poetice timpurii şi prima
versiune a romanului melodramatic, Bug Jargat. In adolescenţă, s-a îndrăgostit de tânăra Adèle
Foucher, o Burgheză ce provenea dintr-ofam ilie destul de înstărită. IuBirea lor a fo s t reflectată în
Scrisori către o mireasă. Prima carte de poezii a lui Nugo, Ode şi diverse poezii, a atras atenţia
regelui Ludovic a l XV lII-lea, căruia i-au plăcut odele scrise în spirit regalist.
Poetului precoce i-a fo s t acordată o pensie anuală de 1200 de franci, ceea ce le-a permis lui
Victor şi A dèle să se căsătorească. A dèle Nugo-Fouche a fo s t singura soţie legitimă a viitorului
mare poet, mama copiilor săi, dar şi o victimă a lui. începând să câştige din munca literară,
Nugo nu mai depindea m aterial de ta tă l său, şi a început să iasă în lume. Contemporanii l-au
poreclit „Faunul”
In 1823, a puBlicat a l doilea roman, Nan din Islanda, o povestire în s t il gotic. A apărut
ediţia Ode şi Balade, caracterul pitoresc a l Baladelor demonstrând accentuarea tendinţelor
romantice în opera sa. Dintre prietenii şi cunoscuţii lui Nugo fă ceau parte literaţi, precum
A fr e d d e Vigny, A • de Saint-Valeri, S. Nodier, F . Deschamps şi A ■de Lamartine. F i au fo n d at
împreună grupul „Cénacle” (din fran ceză „comunitate”, „asociaţie”) în cadrul revistei „Muza
fran cez ă”, şi se adunau adesea în salonul lui Nodier. Nugo avea relaţii fo a r te strânse şi cu C.
Sainte-Beuve. în 1827, Nugo a puBlicat piesa de teatru Cromweff, nuvela Ultima zi a unui
condamnat la moarte şi culegerea de p oezii Motive orientale, care i-au adus gloria.
Perioada 1829—1843 a fo s t extrem de productivă pentru creaţia lui Nugo. Au apărut piesele
M anon Délorme şi Nernani. Succesul i-a fo s t consolidat de Notre Dame de Paris. Piesa
Manon «Déforme a fo s t pusă în scenă; ulterior, au maifo s t montate şi Regele petrece, Lucrezia
(Borgia, Maria Tuefor, J^ngefo, Ç il B las şi (Burgraves. în viaţa personală a Nugo au avut loc
evenimente importante. Sainte-Beuve s-a îndrăgostit de soţia lui Nugo, iar cei doi prieteni
5-au despărţit. Hugo, la rândul său, s-a îndrăgostit de actriţa Juliette (Drouet. Relaţia lor a
durat până la moartea ei, în 1883. Ru6lică noi culegeri de poezii lirice, Frunze de toamnă,
Cântecele amurgului, Vocea lăuntrică. A fo s t pu6licată culegerea de eseuri critice Antologie
literar-filozofică. In 1841, meritele lui Hugo au fo s t recunoscute de Academia Franceză, care î l
alege mem6ru a l său. Fu6lică o carte de note de călătorie, (Rin, în care îşi expune punctul de
vedere privin d relaţiile internaţionale dintre Franţa şi germania.
In 1843, p oetu l trece printr-o tragedie: iu6ita sa fiică , Leopoldina, şi soţu l ei, Charles Vacri,
se îneacă în Sena. Hugo se refugiază în lucrul la marele său roman Mizerabilii, întrerupt de
revoluţia de la 1848. Hugo intră în politică, este ales în Adunarea Naţională, dar se refugiază
după lovitura de stat din 1851. In timpul lungului său exil, Hugo şi-a scris marile opere:
R ăsplata - o satiră în versuri la adresa lui Napoleon III; volumul de poezii lirice şi filozofice,
Contemplaţie; au fo s t pu6licate primele două volume din Legendele secofefor.
In 1860-1861 Hugo revine la romanulMizerabilii, pu6licat în cele din urmă în 1862. M ai
pu6licâ un tratat, Wiffiam Shakespeare, culegerea de poezii Cântecele străzilor şi pădurilor,
precum şi două romane: Oamenii mării şi Omni care râde.
Ales în Adunarea N aţională în 1871, Hugo demisionează peste scurt timp din poziţia de
deputat. Revine la gen ul de roman istoric şi scrie Anul a l nouăzeci şi treilea. L a vârsta de 75
de ani a pu6licat volumul A rta de a f i bunic.
In mai 1885, Hugo se îm6olnăveşte şi moare acasă, la 22 mai. Osemintele Cui se află Ca
(Pantheon, alături de cele ale lui Voltaire şi Jean Jacques Rousseau.

❖ Englezi! Sunteţi un popor mare, ba m ai mult - sunteţi o gloată mare.

Loviturile voastre de pum n sunt m ai frum oase decât loviturile de spadă.
Aveţi o mare poftă. Sunteţi o naţiune care îi m ănâncă pe alţii.

❖ Aristocraţia se m ândreşte cu ceea ce femeile socotesc jenant - cu bătrâneţea;

dar şi femeile şi aristocraţia nutresc aceeaşi iluzie de a se conserva.

❖ Cel m ai mult ne asemănăm propriilor noastre fantezii. Visul fiecăruia se

aseam ănă propriei sale firi.

❖ într-o ţară străină, un călător este un sac de bani, pe care toţi caută să-l
golească mai repede.

❖ Cei m ai m ari poeţi ai lumii au apărut după m ari dezastre sociale.

❖ M ăreţia unui popor nu se m ăsoară prin număr, după cum m ăreţia unui
om nu se măsoară prin statura acestuia; singura măsură este dezvoltarea
sa intelectuală şi nivelul moral.

❖ Contemplaţi o stea din două motive: pentru că ea străluceşte şi pentru că

este insondabilă. Dar lângă voi se află o strălucire m ai gingaşă şi o taină
m ai profundă: o femeie.

❖ M anifestările brutale ale progresului se num esc revoluţii. Când ele se

term ină, se poate observa că om enirea a fost zdruncinată bine, dar s-a
m işcat înainte.

❖ Datoria este începutul sclaviei, ba chiar mai rea decât sclavia, pentru că un
creditor este m ai neînduplecat decât un proprietar de sclavi: el vă posedă
nu num ai trupul, ci şi demnitatea şi poate, dacă e cazul, să v-o insulte.
❖ Există două modalităţi de a atrage publicul la teatru: cu ajutorul sublimului
sau al sincerităţii. Sublimul cucereşte masele, sinceritatea mituieşte pe
fiecare în parte.

❖ Umpleţi prăpastia ignoranţei şi veţi distruge cuibul de crim inalitate.

❖ Ideile sunt un vânat rar în pădurea cuvintelor.

❖ Iluzia este baza principală a viselor; dacă veţi lipsi dragostea de iluzie,
veţi lipsi-o de hrană.

❖ O dragoste adevărată nu cunoaşte saţietatea. Fiind în întregim e spirituală,

ea nu se poate răci.

❖ Dragostei nu-i este nim ic suficient. Ea are parte de fericire şi vrea paradisul,
are parte de paradis şi vrea cerul întreg. O, îndrăgostiţilor! Toate acestea
sunt în dragostea voastră. Găsiţi-o, aşadar!

❖ Gândul este activitatea m inţii, visul este o plăcere. A înlocui un gând cu

un vis înseam nă a amestecă otrava cu mâncarea.

❖ Bazele puse omului încă din copilărie se aseam ănă cu literele tăiate în
scoarţa unui tânăr copac, care cresc odată cu acesta, devenind o parte
indispensabilă a lui.

❖ Ignoranţa ne îm pinge la experiment. Ignoranţa este receptivă la visare, iar

visarea iscoditoare este o putere... Dacă Columb ar fi cunoscut m ai bine
cosmografia, n-ar fi descoperit America.

❖ Popularitatea este faim a dată pe un penny.

❖ Poezia nu stă în forma gândurilor, ci în gândurile înseşi.

❖ Crimele autorităţilor nu pot fi atribuite celor asupra cărora ei guvernează:

guvernele sunt uneori banditeşti, dar popoarele - niciodată.

❖ Progresul, neobosit, îşi învârteşte roţile,

❖ Şi fie pune în m işcare, fie striveşte-n calea sa.

❖ M işcându-se înainte, ştiinţa se neagă în perm anenţă pe sine.

❖ Chiar dacă un vot universal are părţile sale întunecate, aceasta este totuşi
singura modalitate pentru o guvernare raţională, căci reprezintă o putere
m ai mare decât forţa
/ brutală.

❖ Revoluţia se aseamănă unor valuri în care nu e bine să fii nici spumă,

nici mâl.
❖ Cea mai m are fericire din viaţă este convingerea că eşti iubit.

❖ Râsul este ca soarele: el alungă iarna de pe chipul omului.

❖ Creatorul unei cărţi

/ este autorul ei,' creatorul destinului ei este societatea.
❖ Vanitatea este o putere teribilă care acţionează în noi şi împotriva noastră.
❖ Fiecare om are trei caractere: cel care îi este atribuit, cel pe care şi-l atribuie
el însuşi, şi, în sfârşit, cel pe care îl are în realitate.

❖ îm i place sa fiu popular: asta-i o fericire. Dar vreau să fiu de folos: asta-i
o datorie.

Henrik Ibsen
(1 8 2 8 -1 9 0 6 )
Dramaturg norvegian.
S-a născut în oraşul-port Skien, în fam ilia unui negustor bogat care a dat falim ent în 1836.
L a vârsta de şaisprezece ani, Ibsen pleacă de acasă şi se duce la Qrimstadt, unde lucrează ca
ucenic alunui farm acist. Se apucă să fa c ă jurnalistică, scrie poezii satirice. Se pregăteşte pentru
examenele de admitere la Universitatea din Cbristiania. Către 1850, Ibsen scrie primele poezii
şi piesa Catilina, ale cărei motive de luptă împotriva tiraniei au fo s t inspirate de evenimentele
revoluţionare din 1848, din Europa. A bandonează medicina şi se mută la Cbristiania, unde
participă la viaţa politică şi colaborează la ziare şi reviste. L a 26 septembrie 1850, i-a fo s t pusă
în scenă piesa într-un act Tumulul. în 1851—1857, mulţumită pieselor Catilina şi Tumulul, Ibsen
ocupă postu l de dramaturg, regizor şi director artistic a l Teatrului Norvegian din (Bergen. L a
sfârşitul anilor 40 şi începutul anilor 50, Ibsen apelează la satiră şi grotesc, opunând realităţii
contemporane trecutul eroic naţional, lumea vieţii patriarhale şi nobleţea sentimentelor umane.
Scrie piesele Noaptea solstiţiului de vară, Doamna înger din Vstraat, ©ane fietuf fa Soffioug.
Ultima dintre acestea şi Catilina sunt singurele piese din anii 50 ale lui Ibsen care s-au bucurat
de succes în această perioadă. Scrie Războinicii din Helge land, piesă bazată pe o saga.
în 1857, Ibsen se mută la Cbristiania şi conduce Teatrul norvegian, în care rămâne director
artistic până la 1862. în 1858, se căsătoreşte cu Susanna Thoresen. L a scurtă vreme, li se naşte
singurulfiu , Sigurd. în 1864, pleacă în Italia, cu o bursă primită cu ajutorul prietenilor. în
străinătate, trăieşte timp de douăzeci şi şapte de ani. Intre 1864-1891, a trăit la Roma, Dresda
şi Munchen.
în 1866, îi apare poem ul dramatic Brand, protagonistul căruia este o persoană integră
şi înzestrată cu tărie de caracter neobişnuită, care nu se opreşte în fa ţ a niciunui sacrificiu
pentru realizarea idealului său. Re urmă, apare piesa în versuri Reer Cjynt. Rrotagonistul
acestei piese este la antipodul absolut a l lui Brand. Reer Qynt, un tânăr ţăran simplu, este
o întruchipare a slăbiciunii spirituale a omului. Riesa simbolizează delimitarea definitivă a
lui Ibsen de romantism şi de idealizarea romantică a naturii. L a cumpăna anilor 70, Ibsen
scrie poezii politice şi istorico-filozofice. In 1873, termină scrierea despre Iulian Apostatul,
împăratul fi Qalileanul, p e care o numeşte „drama universală", şi în care se ocupă de probleme
legate de orânduirea lumii; tot aici apare ideea „regatului a l treilea”, un id ea l m oral şi politic
a l dramaturgului.
Ibsen şi-a câştigat renumele m ondial la sfârşitul anilor 70, cân d scrie piese critice la adresa
vieţii contemporană şi drame de idei. Tema principală a pieselor Stâlpii societăţii, Casa păpufifor,
Strigoii, ©u.şnumuf poporului, este discrepanţa dintre strălucirea demonstrativă a societăţii
şi esenţa ei fa lsă . Riesele sunt construite analitic, tensiunea dramatică nu este creată prin
evenimente exterioare, ci prin desfăşurarea treptată a secretelor subiectului şi prin subtext.
De la mijlocul anilor 80 critica socială în creaţia lui Ibsen scade în intensitate (Raţa
sălbatică). în piesele de mai târziu, subtexful se complică, creşte subtilitatea psihologică şi, în
acelaşi timp, se intensifică elementele simbolismului. Tema „omuluiputernic” vine înprim-plan,
însă Ibsen este nemilos cu personajele sale, când aceştia îşi împlinesc vocaţia cu costul vieţii şi
a l fericirii altora: Rpsmersholm, H eââa Qabler, (Maşter ©uifăer, Tun Cjabnel B ofim an.
 începând cu anii 80, numele lui Ibsen a ajuns să servească drept sim bol a l artei realiste, a l
mtegrităţii şi libertăţii interioare a omului, a l reînnoirii vieţii spirituale. Piesele sale au fo s t
puse în scenă în fo a r te multe teatre. Peer (jynt a fo s t pus pe muzica de F dvard jrieg.
în 1891, Ibsen se întoarce acasă. Aniversarea a 70-a a lui Ibsen a fo s t o sărbătoare naţională
în Norvegia. Ca 23 mai 1906, după o boală lungă şi grea, Ibsen moare la Cbristiania.

❖ Majoritatea are putere, dar nu şi dreptate; minoritatea are întotdeauna

dreptate.

❖ Să fii mulţumit de tine însuţi.

❖ în noi se manifestă nu numai ceea ce am moştenit de la părinţi, dar şi toate

conceptele învechite, credinţele şi aşa mai departe. Toate acestea nu sunt vii
în noi, dar sunt adânc înrădăcinate şi nu putem să scăpăm de ele.

❖ Libertatea constă tocm ai în îm plinirea vocaţiei proprii.

❖ Cel care posedă farm ecul cântecelor, cucereşte orice suflet.

❖ Un bărbat poate da prietenului său fidel tot ce are, totul, cu excepţia femeii
pe care o iubeşte.

❖ Pentru prietenul fidel nu poţi face niciodată prea mult.

❖ Sufletul um an e format din faptele sale.

❖ Singurul lucru pe care-1 apreciez la libertate este lupta pentru ea; posesi­
unea ei nu mă interesează.

❖ Dacă uşa de la intrarea principală în sală este deschisă, evitaţi uşa din
spate.

❖ Femeia este fiinţa cea mai puternică din lume, şi de ea depinde ca bărbatul
să se îndrepte într-acolo, încotro vrea să-l îndrepte Dumnezeu.

❖ Cât de măreaţă este vocaţia de a deschide calea pentru adevărurile greu

de înţeles şi pentru ideile curajoase şi noi.

❖ O m inoritate poate avea dreptate, dar majoritatea întotdeauna greşeşte.

❖ Adevărata trăsătură după care îl puteţi recunoaşte pe înţeleptul autentic

este răbdarea.

❖ Nu poate exista libertate sau frum useţe într-o viaţa domestică ce se ba­
zează pe îm prum uturi şi datorii.

❖ Până când o făclie nu-ţi va lum ina drumul, nu stinge aşchia care arde,
deşi focul ei şovăie; atâta tim p cât nu ai reuşit să creezi cuvinte noi, nu
elim ina din vorbire exprim ările vechi.

❖ în faţa iubirii, groaza şi întunericul nu au nicio putere.

❖ Câştigă cel care îşi învinge inam icul cu arm a acestuia din urmă.
❖ Vă rugăm să nu folosiţi cuvântul străin „ideal" Spuneţi simplu, ca pe la
noi: „minciună"

❖ Dacă pui un vultur într-o colivie, el va muşca zăbrelele, indiferent dacă

acestea sunt din fier sau din aur.

❖ Adevărul şi libertatea sunt stâlpii societăţii.

❖ Crim a cea mai atroce este abuzul de încredere în faţa unui prieten.

❖ Cel m ai puternic om din lume este acela care se luptă în singurătate.

❖ Fericită este femeia care are curaj.

❖ Laşitatea devine la apogeul ei cruzime.

❖ M ii de cuvinte vor lăsa o amprentă mai mică decât am intirea unei fapte.

❖ Ca să ai toate motivele de creaţie, trebuie ca însăşi viaţa ta să fie plină de

continut.
/
❖ Ce vei semăna în tinereţe, vei culege la bătrâneţe.

K h a lil Ju b ra n
(1 8 8 3 -1 9 3 1 )
Scriitor şi artist libanez.
S-a născut la 6 decembrie 1883, în s a tu lB sla iri din Liban. în 1895, fam ilia se mută la Paris,
apoi în Statele Unite. Primele culegeri de povestiri, Miresefe pajiştilor, Suflete... sunt despre viaţa
arabilor din Liban. în nuvela Aripile frânte (1912), Jubran apără dreptul fem eii la iubire. Critica
prejudecăţile şi modul de traifeu dale (culegerea de povestiri scurte, Turtumfe, publicată în 1920).
în culegerea de cântece O lacrimă şi un zâm6et (1914), cântă frumuseţea naturii şi dragostea.
Autor a numeroase articole despre muzică şi a unei cărţi intitulate Despre muzică.
în 1920, un grup de scriitori arabi, imigranţi din Siria şi Liban, au organizat în Statele
Unite, sub conducerea lui Jubran, asociaţia literară „Al-Rabita A îbalam iyya” (îh e Pen Sociefj),
care a ju cat un rol extrem de important în dezvoltarea generală a literaturii moderne arabe. în
cartea (Profetul, scrisă în limba engleză, şi care a avut un succes deosebit, Jubran şi-a expus
opiniile asupra multor aspecte ale vieţii umane. Jubran a avut o influenţă semnificativă asupra
literaturii moderne de limbă arabă.

❖ A fi generos înseam nă a da mai mult decât poţi; a fi m ândru înseam nă a

lua m ai puţin decât ai nevoie.

❖ Dacă nu ar exista oaspeţii, orice casă ar deveni un mormânt.

❖ Dacă ne-am mărturisi păcatele unul altuia, am râde de cât de puţină imaginaţie
avem. Dacă ne-am arăta toate virtuţile, am râde de acelaşi lucru.

❖ Dorinţele sunt o jumătate de viaţă, indiferenţa este o jumătate de moarte.

❖ Iubirea care nu renaşte în fiecare zi, moare în fiecare zi.

❖ O femeie care iubeşte va ierta totul, dar nu va uita nimic.

❖ Se poate întâmpla astfel încât un om să-şi pună capăt zilelor din instinct
de conservare.

❖ Bărbaţii care nu le iartă femeilor m icile lor neajunsuri, nu se vor bucura

niciodată de m arile lor calităti.
/

❖ Unii oameni mă îndeam nă să fac m ărturisiri în faţa lor, pentru a avea

plăcerea de a mă ierta.

❖ Exagerarea este un adevăr care şi-a depăşit măsura.

❖ Teama de iad este deja un iad, iar visele despre rai sunt deja un rai.

Franz Kafka
(1 8 8 3 -1 9 2 4 )
Reprezentant eminent a l grupului din (Praga a l scriitorilor germani.
(Numele lui, în lim6a cehă, înseamnă „stăncuţă”. S-a născut la Praga, într-ofam ilie burgheză
evreiască. După absolvirea Universităţii din Draga, cu diplomă de avocat, a fo s t nevoit să
lucreze ca fu n cţion ar de asigurări, pentru a-şi câştiga existenţa.
In 1909, a fo s t publicată prima povestire a lui, iar patru ani mai târziu a apărut culegerea
de povestiri Opinie. Dovestirile incluse aici - Un medic de ţară, Colonia penitenciară,
M etamorfoza, Verdictul, (Prima durere şi Fochistul - sunt singurele scrieri publicate de Xgfkg
în timpul vieţii.
în Draga s-a form at un mic cerc literar, în care tinerii puteau să-şi găsească auditoriu cu
acelaşi vederi. Drintre ei a fo s t şi (Max Brod, o persoană care î l admira p e Xgfkg, î l considera
un geniu, î l stimula mereu în munca de creaţie şi contribuia la publicarea scrierilor acestuia. Cu
toate că despre creaţia sa ştia doar un cerc fo a r te restrâns de profesionişti, care se evidenţiau
prin vastitatea convingerilor şi un gust artistic fin , în 1915, lui Xgfkg i-a fo s t acordat unul
dintre cele mai prestigioase premii literare din germania, Dremiul Tontane.
A flat în vizită acasă la Brod, o cunoaşte p e Delice Bauer. O lună maitârziu, ei încep să
corespondeze asiduu. A ceastă relaţie este oglindită în Verdictul, povestire pe care a scris-o
într-o singură noapte. Deşte trei luni, Xgfkg o cere p e Delice în căsătorie, dar, la scurtă vreme,
logodna se rupe. Cu toate acestea, trei ani mai târziu, ei se logodesc din nou. Insă, la o lună
după a doua logodnă, Xgfkg fa c e o hemoragie pulmonară. Tuberculoza i-a servit drept justificare
pentru anularea celei de-a doua logodne. Xgfkg, grav bolnav, cu patru ani înainte de moartea
sa, a încercat încă o dată să-şi lege soarta de o fem eie, Ju lia U ohrytsef Imediat ce cuplul a
aflat că nu se pot baza p e apartam entul găsit pentru ei, au anulat logodna.
Când a murit, Xgfkg i-a cerut prietenului şi executorului său testamentar, (MaxBrod, editor
şi scriitor din Draga, să distrugă toate manuscrisele nepublicate, dar B rod a publicat în 1925—
1926, trei dintre romanele neterminate ale lui Xafla: America, DrocesuC şi Castefuf, iar în 1931,
culegerea de povestiri scurte L a construirea zidufui chinezesc.
Opera lui Xgfkg a avut o influenţă puternică asupra multor scriitori importanţi europeni şi
americani ai secolului XX, precum Thomas (Mann, A lbert Camus, Sartre, (Max Drisch, Driderich
Diirrenmatt. în jurn alul p e care Xgfkg î l ţinea de la vârsta de 27 de ani, apare cu insistenţă
tema sinuciderii. Cu toate aceasta, Xgfkg nu s-a sinucis. E l a murit la Xirlinge, în apropiere
de Hiena, la 3 iunie 1924, în braţele prietenului său, doctorul Rpbert X lopctocf şi ale ultimei
sale iubite, Dora Dymant.
❖ Treji fiind, mergem ca prin somn - nişte fantome din tim puri trecute.

❖ Tinereţea eternă nu este posibilă; chiar dacă nu ar exista alte obstacole,

observarea de sine ar face-o imposibilă.

❖ Totul constă într-o clipă. Ea determ ină viaţa.

❖ Totul, inclusiv m inciuna, serveşte adevărului.

❖ Umbrele nu sting soarele.

❖ Un gând neexprim at imediat şi definitiv îşi pierde sensul; gândul scris îşi
pierde şi el întotdeauna sensul, dar capătă în schimb, uneori, unul nou.

❖ Pentru o persoană sănătoasă, viaţa este, de fapt, doar o evadare inconştientă,

în care ea însăşi nu se recunoaşte - o evadare din gândul că m ai devreme
sau mai târziu va muri. Boala este în acelaşi timp şi un memento mori, şi
un test de rezistentă. Prin urmare, boala, durerea, suferinţa sunt cele mai
im portante surse de religiozitate.

❖ Dacă sunt condamnat, sunt condam nat nu num ai la moarte, ci sunt

condam nat şi la a rezista până la moarte.

❖ Viaţa ne distrage tot timpul atenţia, şi nici măcar nu reuşim să băgăm de

seamă de la ce anume ne distrage.

❖ A rta priveşte întotdeauna personalitatea în întregul ei. De aceea, arta este

tragică în esenţa sa.

❖ Istoria, această patrie eroică în timp, nu-i mai satisface astăzi pe evrei: ei
şi-au câştigat dreptul la o patrie în spaţiu.

❖ Cine a cunoscut toată plinătatea vieţii, nu cunoaşte frica de moarte. Frica

de moarte este doar un rezultat al unei vieţi neîmplinite. Este o expresie
a infidelităţii
/
fată de ea.
t

❖ Lanţurile om enirii chinuite sunt făcute din hârtie de birou.

t

❖ întâm plarea există doar în m intea noastră, în percepţia noastră limitată.

Ea este o reflectare a limitelor noastre de cunoaştere. Lupta îm potriva
întâm plării este întotdeauna o luptă îm potriva noastră înşine, o luptă în
care nu putem birui niciodată.

❖ Fericirea exclude bătrâneţea. Cine îşi păstrează capacitatea de a vedea

frumosul, nu îmbătrâneşte.

❖ Ce am în comun cu evreii? Eu am prea puţin în comun şi cu mine însumi.

❖ Pentru ca teatrul să poată acţiona asupra vieţii, trebuie să fie m ai puternic,

mai intens decât viata
/ de zi cu zi.

❖ Când tragi trebuie să ocheşti mai sus de ţintă.

 Nikolai Mihailovici Karamzin
(1 7 6 6 -1 8 2 6 )
Scriitor, poet, jurnalist şi istoric rus.
S-a născut în gubernia S im birsf avân d o obârşie nobilă. Şi-a petrecut copilăria la moşia
tatălui său, a fo s t educat într-o pension privat din S im birsf apoi la pensionul profesorului
Şadena din Moscova. A ici a studiat limbile străine, istoria, literatura şi filozofia. Apoi, la
insistenţele tatălui său, Raramzin s-a mutat la Sanlt-Petersburg şi a intrat în serviciul militar
în Regimentul de (jardă. în curând, tânărul a părăsit serviciul militar şi s-a dedicat activităţii
literare, începând cu traduceri. Stabilindu-se la Moscova, a intrat în cercul iluministului N. I.
Novikgv şi a participat la editarea primei reviste ruseşti pentru copii, „Lectură pentru copii”
In 1789, Raramzin a plecat într-o călătorie prin "Europa, vizitân d (jermama, Austria,
Elveţia, Franţa, Anglia, întâlnindu-se cu Rant şi jo e th e şi fiin d martor a l Revoluţiei Franceze
din Paris. Impresiile sale de călătorie prin ţările din Europa de Vest le-a însemnat în Scrisorile
unui căfător rus, carte care l-a fă c u t celebru.
Din 1791, editează „Revista M oscovei”, iar din 1802, „Mesagerul Europei" Raramzin
publică una după alta o serie de povestiri (Sărmana Liza, NataCia, fiica BoieruCui, FroC SiCin,
om 6inefăcător, Liodorj întâmpinate călduros de cititori. In literatura rusă, Rgramzin apare
ca fo n d a to r a l sentimentalismului. Poeziile sale pline de melancolie şi nostalgie îndoliată,
elegii, scrisori, madrigale, au deschis, prin caracterul lor psihologic şi prin interpretarea lirică a
peisajului, calea pentru opera poetică a lui Juhpvshi. Raramzin a contribuit mult la dezvoltarea
limbii ruse literare, a eliberat proza de form e arhaice, învechite, elaborând o intonaţie uşoară şi
graţioasă a frazei, îmbogăţind limbajul.
Din 1803 şi pân ă la moarte, Raramzin scrie, „la comanda imperială”, Istoria statufui rus,
unele capitole fi in d citite de însuşi Alexandru I. Fiecare tom avea ample anexe documentare, la
f e l de voluminoase ca şi conţinutulprincipal. Ideea de bază a Istoriei lui Raramzin, precum şi
a tratatului său din 1811, este ideea că soarta Rusiei şi măreţia ei stau în evoluţia autocraţiei.
Cu o putere monarhică solidă, Rusia va prospera, cu una slabă, va ajunge să decadă.

❖ Cel mai insuportabil lucru este să trăieşti fără folos.

❖ Lumea este demult denumită un ocean tulbure, şi fericit este acela care
merge cu o busolă.

❖ Ataşam entul nu are term en de valabilitate: se poate iubi mereu, atâta

timp cât inim a este vie.

❖ La fel ca fructul unui copac, viaţa este mai dulce înainte de a se ofili.

❖ Dragostea pentru binele propriu dă naştere în noi dragostei de patrie, iar

mândria personală dă naştere m ândriei poporului, care serveşte drept
temei al patriotismului.

❖ Curajul este o mare calitate a sufletului; poporul care este înzestrat cu

acesta trebuie să se m ândrească de sine însuşi.

❖ Patriotismul nu trebuie să ne orbească; dragostea de patrie este acţiunea

unei m inţi clare, şi nu o pasiune oarbă.

❖ Cuvintele aparţin unui singur secol, iar gândurile aparţin unor secole
întregi.
❖ Fericirea este treaba sorţii, a m inţii şi a caracterului.

❖ Talentul sufletelor măreţe stă în cunoaşterea măreţiei altor persoane.

Vasilii Osipovici Kliucevski

(1 8 4 1 -1 9 1 1 )
Istoric şi academician rus.
Academician de onoare alA cadem iei de Ştiinţe din Retersburg. S-a născut în satu l Vozne-
senskoe, din gubernia Renza, în fam ilia unui preot sătesc care a murit timpuriu. Copilăria lui
Kfiucevskj a fo s t marcată de o sărăcie extremă. D epăşind dificultăţile legate de bâlbâială, a
absolvit cu succes, în 1856, Şcoala teologică din <Penza şi a intrat la seminar. In 1861, Kfiucevskj,
a renunţat să mai devină preot, a părăsit seminarul şi a intrat la Facultatea de Istorie şi Litere
a Universităţii din Moscova, p e care a absolvit-o în 1865 cu titlul de candidat şi a rămas la
catedră pentru a dobândi titlul de profesor.
(Prima monografie a lui Kfiucevskj, Legendele strămifor despre statul moscovit, a demonstrat
capacitatea lui enormă de muncă şi interesul pentru istoria modului de viaţă. L a sugestia
profesorului său, S.M. Soloviov, Kfiucevskj şi-a ales pentru teza de masterat tema Vieţile
sfinţilor ruşi din vechime ca o sursă istorică, asupra căreia a lucrat timp de şase ani, studiind
circa cinci mii de vieţi de sfinţi, ceea ce, după părerea oponenţilor lui, a fo s t o mare realizare
ştiinţifică. Kfiucevskj a ajuns la concluzia că vieţile sfinţilor nu reprezintă o sursă istorică de
încredere şi, adeseori, nu corespund vieţii reale a unui sfânt canonizat. Lucrarea aceasta i-a
permis lui Kfiucevskj să dobândească o experienţă bogată în ştiinţa izvoarelor istorice.
în 1867, “K liucevski a început să conferenţieze p e teme de istorie universală la Şcoala
M ilitară Imperială. în 1871, i s-a oferit să ocupe o catedră la Academia Teologică din Moscova,
iar în an u l următor să înceapă conferinţele la Cursurile superioare pentru fem ei. In curând,
Kliucevski şi-a dobândit un renume de lector uimitor, iar în 1879, după moartea lui S.M.
Soloviov, a ocupat p ostu l acestuia de la Universitatea din Moscova.
în 1872, Kliucevski a început lucrul la teza sa de doctorat, Duma (Boierifor din (Rusia Veche.
Cursul special, Istoria 6resfefor din (Rusia, cu cercetări p e teme sociale (Originea io6ăgiei în
(Rusia, Taxa de sondaj şi a6ofirea sclaviei în (Rusia, Structura Zemski So6or din Rusia Veche),
studiile de istorie a culturii din secolele alX V lII-lea şi alXIX-lea au pus bazele operei principale
a lui Kliucevski, Curs de istoriei rusă, în care şi-a expus concepţia despre evoluţia istorică a
Rusiei. Din 1902 şi până la sfârşitul vieţii, Kliucevski a pregătit această lucrare pentru publicare
şi retipărire. în plus f a ţ ă de activitatea pedagogică şi ştiinţifică, în 1887—1889, Kliucevski a
fo s t decan şi prorector a l Facultăţii de Istorie şi Filologie. In 1900, a fo s t ales membru plin
a l Academiei de Ştiinţe. între 1900—1910 a conferenţiat la Şcoala de (Pictură, Sculptură şi
Arhitectură din Moscova, printre studenţii săi numărându-se mulţi artişti remarcabili.
Kliucevski a murit la Moscova, în 1911. A fo s t înmormântat la cimitirul Mănăstirii Donskgi.

♦> Majoritatea oamenilor mor în pace, fiindcă pe cât de puţin înţeleg ce se

întâm plă cu ei în acea clipă, la fel de puţin au înţeles ce s-a întâmplat cu
ei şi până în acea clipă.

❖ O inim ă de-ar fi, că tristeţe se găseşte.

❖ A fi vecini nu înseam nă a fi apropiaţi.

❖ La cincizeci de ani, trebuie să aveţi o pălărie şidouă cravate, una albă şi

una neagră: va trebui să cununaţi des şi să mergeţi la înm orm ântări.
❖ în viaţa unui om de ştiinţă şi a unui scriitor, principalele fapte biografice
sunt cărţile, cele mai im portante evenimente sunt gândurile.

❖ în istorie, m ai mult învăţăm fapte, şi înţelegem m ai puţin sensul fenome­

nelor.

❖ De bărbatul pe care-1 iubesc toate femeile nu se va îndrăgosti niciuna

dintre ele.

❖ în Rusia nu există talente mediocre, simpli meşteri, ci genii singuratice şi

m ilioane de neisprăviţi. G eniile nu pot face nim ic pentru că nu au ucenici,
iar cu milioanele nu se poate face nimic, pentru că nu au meşteri. Prim ii
sunt inutili, pentru că sunt prea puţini; cei din urm ă sunt neputincioşi,
pentru că sunt prea mulţi.

❖ în Rusia centrul este la periferie.

❖ Oare clerul crede în Dumnezeu? Clerul nu înţelege această întrebare,

pentru că el slujeşte lui Dumnezeu.

❖ Cel m ai rău e să-ţi dai seama că eşti o completare a propriului mobilier.

❖ Ne putem m ândri cu orice, chiar şi cu lipsa de mândrie, la fel cum orice

ne poate prosti, chiar şi propria minte.

❖ Cel mai înalt nivel al artei de a vorbi este capacitatea de a tăcea.

❖ Un ziar îl învaţă pe cititor să se gândească la ce nu ştie, şi să ştie ce nu

înţelege.

❖ Igiena învaţă cum să fii un câine de pază al propriei sănătăţi.

❖ Ochii nu sunt oglinda sufletului, ci ferestrele lui văzute în oglindă: prin

ele, sufletul vede o stradă, dar şi strada vede sufletul.

❖ Prostia este un lux prea scump pe care şi-l pot permite doar oamenii bogaţi.

❖ Este mult m ai uşor să devii deştept, decât să nu m ai fii prost.

❖ Doamnele îşi descoperă m inţile doar când îşi ies din ele.

❖ Fă ce spun eu, dar nu spune ceea ce fac eu - acesta este o formă de iezuism
corectat.

❖ O studiere detaliată a unor organe anume te dezvaţă să mai înţelegi viaţa

întregului organism.

❖ Binele făcut de un vrăjmaş este la fel de greu de uitat, pe cât de greu este
de ţinut m inte binele făcut de un prieten. Pentru bine, plătim cu bine doar
unui vrăjmaş; dar pentru rău, ne răzbunăm şi pe vrăjmaş, şi pe prieten.

❖ Un om bun nu este acela care ştie să facă bine, ci acela care nu ştie să facă rău.

❖ Prietenia poate exista fără dragoste, dar dragoste fără prietenie nu

există.
❖ Prietenia este, de obicei, o tranziţie de la o simplă cunoştinţă la duşmănie.

❖ Există două tipuri de vorbăreţi: unii vorbesc prea mult ca să nu spună

nimic, alţii vorbesc la fel de mult, dar pentru că nu ştiu ce să spună.
Unii vorbesc ca să ascundă ceea ce cred,' alţii
/ - ca să ascundă că nu cred
nimic.

❖ Există două tipuri de proşti: unii nu înţeleg ceea ce sunt toţi obligaţi să
înţeleagă; alţii înţeleg ceea ce nim eni nu trebuie să înţeleagă.

❖ Există femei de care nim eni nu se îndrăgosteşte, dar pe care toţi le iubesc.
Există femei de care toţi se îndrăgostesc, dar pe care nu le iubeşte nimeni.
Fericită este numai acea femeie pe care o iubesc toţi, dar de care este
îndrăgostit un singur bărbat.

❖ Reproşul că nu suntem înţeleşi provine de multe ori din aceea că noi

înşine nu-i înţelegem pe oameni.

❖ Femeile iartă orice, cu o singură excepţie: un comportament urât.

❖ Bărbaţii se căsătoresc cu speranţe, femeile se căsătoresc cu promisiuni.

❖ A trăi înseam nă a fi iubit. El sau ea a trăit - înseam nă un singur lucru: el

sau ea a fost mult iubit sau iubită.

❖ Legitatea evenimentelor istorice este invers proporţională cu spiritualita­

tea lor.

❖ Un om sănătos şi cu bun-sim ţ sculptează pe Venus din Milo după Akulina

sa şi nu vede în Venus din M ilo nim ic mai mult decât pe A kulina sa.

❖ Şi m oscovitul şi ucraineanul sunt oam eni vicleni, iar viclenia ambilor se

exprim ă în prefăcătorie. Dar şi unul şi altul se prefac într-un fel propriu:
unuia îi place să se prefacă prost, altuia - deştept.

❖ Din o sută de oam eni plini de spirit, unul este deştept.

❖ Uneori este necesar să se încalce o regulă, pentru a-i salva puterea.

❖ Arta este un substitut de viaţă, pentru că arta este iubită de cei care nu
au reuşit în viaţă.

❖ Scopul real al carităţii nu constă în a face bine, ci în a nu m ai exista nimeni

căruia să-i faci bine.

❖ Istoricul este înţelept după eveniment. El vede prezentul din spate, şi nu

din faţă. Istoricul are o grămadă de am intiri şi exemple, dar nu are nici
intuiţie, nici premoniţii.

❖ Istoria nu ne învaţă nimic, ci doar pedepseşte pentru lecţiile neînvăţate.

❖ Cum să nu fie deşteaptă, dacă toată viaţa ei se îngrijeşte de astfel de proşti.

❖ Atunci când un actor nu înţelege pe cine joacă, el se joacă involuntar pe

sine însuşi.
❖ Când oam enii vor o ceartă, dar n-o aşteaptă, ea nu apare; când ei o
aşteaptă, dar nu vor nicio ceartă, ea va avea Ioc fără greş.

❖ Unele femei frum oase la bătrâneţe sunt foarte proaste doar pentru simplul
fapt că la tinereţe au fost foarte frumoase.

❖ Cuvintele tari nu pot fi dovezi puternice.

❖ Un succes mare este format din mai multe detalii planificate şi gândite.

❖ Cine, om fiind, îi dispreţuieşte pe oameni, trebuie să se dispreţuiască şi

pe sine însuşi, pentru că num ai anim alele au dreptul să-i dispreţuiască
pe oameni.

❖ Cine are prieteni care se urăsc reciproc, acela merită ura lor comună.

❖ Cine râde, acela nu se supără, pentru că a râde înseam nă a ierta.

❖ Dragostea femeii oferă bărbatului plăceri de o clipă şi îl înham ă la obligaţii

eterne, sau, cel puţin, la necazuri pentru toată viaţa.

❖ D in admiraţie pentru felul în care reforma a transform at trecutul Rusiei,

am scăpat din vedere cum trecutul Rusiei a transform at reforma.

❖ Oam enii trăiesc idolatru faţă de idealuri, şi când le lipsesc idealurile, îi

idealizează pe idoli.

❖ Oam eni vanitoşi iubesc puterea, oam enii ambiţioşi iubesc influenţa, oa­
meni îngâm faţi le caută pe amândouă, oam eni gânditori le dispreţuiesc
pe amândouă.

❖ Te poţi închina în faţa oam enilor care cred în Rusia, dar nu şi în faţă
obiectului credinţei
t lor.
❖ Bărbatul vede în fiecare femeie ce vrea să facă din ea, şi, de obicei, face
din ea ceva ce ea nu vrea să fie.

❖ Bărbatul se poartă cu femeia ca un chim ist cu laboratorul său: el observă în

ea procese greu de înţeles pentru el, dar pe care el însuşi le generează.

❖ Bărbatul iubeşte femeia, cel mai adesea, pentru că şi ea îl iubeşte pe el;

femeia îl iubeşte pe bărbat, cel m ai adesea, pentru că el o admiră.

❖ Bărbatul o iubeşte pe femeie, atâta cât poate iubi; femeia îl iubeşte pe

bărbat, atâta cât doreşte să-l iubească. De aceea, bărbatul, de obicei, o
iubeşte pe femeie mai mult decât ea merită, iar femeia vrea să iubească
mai mulţi/ bărbaţi
/ decât este ea în stare să iubească.
❖ Bărbatul, de obicei, iubeşte femei pe care le respectă; femeia, de obicei, îi
respectă numai pe bărbaţii pe care îi iubeşte. De aceea, bărbatul, adeseori,
iubeşte femei care nu m erită iubite, iar femeia, adeseori, îi respectă pe
bărbaţii care nu merită respectaţi.

❖ Bărbatul cade în genunchi în faţa unei femei, doar pentru a o ajuta să

cadă.
❖ Bărbatul ascultă cu urechile, iar femeia cu ochii, primul, ca să înţeleagă ce
i se spune, a doua, pentru a plăcea acelui care-i vorbeşte.

❖ Muzica este o compoziţie sonoră care ne provoacă o poftă de viaţă, aşa cum
binecunoscutele compoziţii farmaceutice provoacă pofta de mâncare.

❖ Suntem organisme inferioare în zoologia universală: continuăm să ne

m işcăm şi după ce ne-am pierdut capul.

❖ Trebuie găsit un sens chiar şi în nonsens: în asta constă obligaţia neplăcută

a istoricului, într-un lucru deştept orice filosof poate găsi un sens.

❖ Sem ănătoriştii discută atât de inteligent despre fundam entul vieţii lor,
încât pare că ceea pe ce stau ei e mai inteligent decât ceea despre ce
discută.

❖ Ştiinţa este adesea confundată cu cunoştinţele. Aceasta este o neînţelegere

grosolană. Ştiinţa nu reprezintă numai cunoştinţe, ci şi o conştiinţă, şi
anume capacitatea de a folosi cunoştinţele cum se cuvine.

❖ Istoria noastră merge după calendarul nostru: în fiecare secol, răm ânem
în urm ă cu o zi faţă de restul lumii.

❖ Simpatia noastră faţă de tim purile străvechi religioase nu este morală, ci

num ai artistică: noi adm irăm numai sentimentele lor, neîmpărtăşindu-le,
aşa cum bătrânii lascivi le admiră pe fetele tinere pe care nu sunt în stare
să le iubească.

❖ Să nu confundăm teatrul cu biserica, pentru că este m ai dificil să faci

dintr-un circ o biserică, decât să faci din biserică circ.

❖ Nu începeţi o afacere al cărei rezultat nu se află în m âinile voastre.

❖ Unele femei sunt mai deştepte decât celelalte proaste, doar pentru că-şi
dau seama de prostia lor. Diferenţa dintre unele şi altele constă în faptul
că unele se consideră inteligente, răm ânând proaste, iar altele se recunosc
drept proaste, nedevenind astfel inteligente.

❖ Nimic nu este mai inutil decât să judeci sau să tratezi cadavre: ele trebuie
îngropate.

❖ Ritualul este o cenuşă religioasă: el protejează restul jăraticului religios de

frigul vieţii de afară.

❖ El e prost pentru că e atât de frumos, şi n-ar fi atât de frumos, dac-ar fi

mai puţin prost.

❖ Ea îşi caută soţul în fiecare bărbat, pentru că nu a găsit un bărbat în soţul ei.

❖ Sinceritatea nu înseam nă credibilitate, ci doar deprinderea proastă de a

gândi cu voce tare.

❖ Petru I era gata ca pentru prevenirea dezordinii să tulbure orice fel de

ordine.
❖ Scriitorilor, ca şi părinţilor, le place să-şi înzestreze personajele cu calităţi
de care ei înşişi sunt lipsiţi. De aceea, personajele lui Maupassant sunt
întotdeauna proşti, iar cei ai lui Tolstoi - inteligenţi.

❖ Prin libertatea conştiinţei se subînţelege, de obicei, eliberarea de conştiinţă.

❖ în spatele pasiunilor puternice se ascunde de multe ori doar o voinţă slabă.

❖ Arta populară are valoare nu din pricina beneficiilor pe care le aduce,

ci din pricina pagubelor pe care le evită, oferind o plăcere m ai puţin
grosolană.

❖ De ce se cere evlavie preotului, în timp ce medicul, tratându-i pe alţii, nu

e obligat să fie sănătos?

❖ Odinioară, în femeie se vedea un izvor viu de fericire, din cauza căruia

se uita de plăcerea fizică, iar în ea se vede un dispozitiv fiziologic pentru
plăcere fizică, din cauza căruia se uită fericirea.

❖ Odinioară, se preţuia chipul şi se ascundea trupul, acum se preţuieşte

trupul, iar chipul ne este indiferent.

❖ Profesorilor le este dat cuvântul nu pentru a-şi adormi propria gândire, ci

pentru a trezi gândirea altcuiva.

❖ Deprinderile părinţilor, şi bune, şi rele, se transformă în vicii ale copiilor.

❖ Prologul secolului al XX-lea e uzina de pulbere. Epilogul e o baracă a

Crucii Roşii.

❖ Trecutul trebuie cunoscut nu pentru că a trecut, ci fiindcă, trecând, n-a

ştiut să-şi elim ine consecinţele.

❖ Calea directă este distanta

/ cea mai scurtă între două necazuri.

❖ Un om gânditor trebuie să se team ă num ai de el însuşi, pentru că el

trebuie să-şi fie sieşi unicul judecător lipsit de milă.

❖ Diferenţa dintre cler şi alte stări ruseşti: aici sunt mulţi alcoolici, dincolo
sunt puţini treji.

❖ îm păraţii rom ani au înnebunit din cauza autocraţiei; de ce să nu înnebu­

nească la fel şi îm păratul Pavel?

❖ Romancierul care zugrăveşte sufletele altora, îşi zugrăveşte propriul suflet;

psihologul care-şi observă propriul suflet, crede că studiază sufletele
altora.

❖ Timid, dar nu laş.

❖ Intelectualitatea rusă se va simţi în curând în poziţia unei vânzătoare de

bomboane în fata / unor oameni înfometaţi./
❖ Un rus din popor - ortodox - îşi trăieşte credinţa ca pe un serviciu la
biserică, care i-a fost impus pentru m ântuirea sufletului cuiva, dar nu
 a propriului său suflet, pe care nici nu a învăţat, şi nici nu a vrut să-l
m ântuiască. Nu contează cât te rogi, dracul tot îşi va lua partea. Asta e
toată teologia lui.

❖ M intea rusă se m anifestă cel mai limpede la prostii.

❖ Clerul rus şi-a învăţat dintotdeauna turm a nu să cunoască şi să iubească

pe Dumnezeu, ci num ai să se teamă de draci, cărora el le-a dat naştere,
îm preună cu preotesele lor.

❖ Cel mai deştept lucru din viaţă este totuşi moartea, fiindcă doar ea
corectează toate greşelile şi prostiile vieţii.

❖ Un om vanitos e acela căruia îi pasă m ai mult de opiniile celorlalţi despre

el decât de propria sa opinie. A fi vanitos înseam nă a te iubi pe sine mai
mult decât pe ceilalţi, şi a-i respecta pe ceilalţi mai mult decât pe sine.

❖ Cea mai sigură şi, probabil, singura cale de a deveni fericit e de-a te
închipui pe sine astfel.

❖ Cel mai batjocoritor om e acela care râde de propriile sale pasiuni.

❖ Omul cel mai invincibil este acela care nu se teme să pară prost.

❖ De cât timp au nevoie oamenii ca să înţeleagă secolul pe care l-au trăit?

De trei secole. Când va înţelege omenirea sensul vieţii sale? După trei mii
de ani de la moartea sa.

❖ Moartea este cel m ai m are m atematician, pentru că rezolvă toate proble­

mele fără nicio greşeală.

❖ Privind la cum cred ei în Dumnezeu, tare aş vrea să cred în diavol.

❖ Sportul a devenit un subiect preferat al reflecţiei şi, în curând, va deveni

singura metodă de gândire.

❖ Omul statistic m ediocru vulgar nu are nevoie de religie, oricât ar fi ea

de grea pentru el. Ea este necesară doar oam enilor foarte mici sau foarte
mari: pe prim ii îi înalţă, iar pe cei din urmă îi m enţine la înălţime. Oamenii
m ediocri vulgari nu au nevoie nici de înălţare, pentru că sunt prea leneşi
să se ridice, nici de sprijin, pentru că nu au unde să cadă.

❖ Statistica este ştiinţă despre cum să faci cifrele să gândească şi să înţeleagă,

când tu nu eşti în stare de asta.

❖ Fericit este acela care-şi poate iubi soţia ca pe o amantă, şi nefericit este
acela care-i perm ite am antei sale să-l iubească ca pe un soţ.

❖ Fericirea nu stă în a trăi în bunăstare, ci în a înţelege şi simţi în ce ar

consta aceasta.

❖ Fericirea nu e o realitate, ci doar o am intire: ne par fericiţi anii noştri

trecuţi, când puteam trăi mai bine decât am trăit, şi când a fost mai bine
decât ni se pare viaţa într-o clipă de am intiri.
❖ Taina artei de a scrie este aceea de a şti să fii prim ul cititor al propriei
opere.

❖ Lacrim ile de la teatru te dezobişnuiesc de cele de zi cu zi.

❖ Numai în m atematică două jum ătăţi fac un întreg. în viaţă totul e altfel: de
exemplu, un soţ nebun şi o soţie nebună sunt, cu siguranţă, două jumătăţi,
dar adunaţi, aceştia sunt doi nebuni, şi niciodată nu vor reprezenta un
întreg deştept.

❖ Trium ful criticii istorice: din ceea ce spun oamenii unei anumite perioade,
să ştii să auzi cele despre care se tace.

❖ Munca e mai apreciată când capitalul se ieftineşte. Mintea e m ai apreciată

când puterea se ieftineşte.

❖ La artişti, ca urm are a contactului perm anent cu arta, simţul estetic scade,
fiind înlocuit cu măsura estetică.

❖ La ei, gândul nu atrage după sine cuvintele, ci le ajunge pe acestea cu

greu din urmă.

❖ Mintea se stinge din pricina contradicţiilor, dar inim a se hrăneşte cu ele.

Poţi urî pe cineva fiindcă e un ticălos, dar poţi să şi mori pentru el, fiindcă
e aproapele tău.

❖ A şti să scrii lizibil e prim a regulă de politeţe.

❖ Teorii ştiinţifice care au doi oponenţi şi niciun cititor.

❖ Fanatismul este gata ca în numele ordinii să genereze anarhie.

❖ Caracterul este puterea asupra sinelui, talentul este puterea asupra altora.

❖ O femeie bună, căsătorindu-se, promite fericire, o femeie rea - o aşteaptă.

❖ A dori să fii altcineva decât tu însuti

/ înseam nă a-ti
/ dori să devii nimeni.
❖ Hristoşi apar rar, asemenea unei comete, dar de-alde Iuda sunt mulţi ca
ţânţarii.
/ /
❖ Ţiganii celebri sunt renumiţi doar în străinătate, pentru că ei nu au patrie.

❖ Omul este cel mai m are dobitoc din lume.

❖ Omul a muncit cu inteligenţă, a tot muncit şi brusc şi-a dat seama că a

devenit m ai prost decât munca sa.

❖ Pentru a fi un profesor bun, trebuie să iubeşti ceea ce predai, precum îi

iubeşti pe cei cărora le predai.

❖ Pentru a fi clar, un orator trebuie să fie sincer.

❖ Pentru a apăra patria de duşmani, Petru a devastat-o mai mult decât orice
duşman.
❖ Ca să încălzească Rusia, ei sunt gata să-i dea foc.

❖ Pentru a fi rău, trebuie să înveţi să fii bun; altfel vei fi doar dezgustător.

❖ Am chemat o m inte străină din Europa Occidentală ca să ne înveţe să

trăim după propria minte, iar noi am încercat s-o înlocuim cu mintea
noastră.

❖ Egoiştii se plâng mai mult decât toţi în privinţa egoismului celorlalţi,

fiindcă ei suferă cel mai tare de pe urm a lui.

❖ Sunt prea bătrân ca să îmbătrânesc: numai cei tineri îmbătrânesc.

Stanislaw Jerzy Lee

(1 9 0 9 -1 9 6 6 )
Poet polonez.
S-a născut la Lvov, important centru cultural a l ja liţie i poloneze, care fă c e a parte pe
atunci din ImperiulAustro-Ungar. T atăl viitorului scriitor, un no6il austriac, a murit cân d f i u l
său era încă un copil. De educaţie s-a ocupat mama lui, născută A delia Safrin, o reprezentantă
a intelectualităţii poloneze, care aprecia extrem de mult educaţia şi cultura. Jerzy şi-a fă cu t
educaţia primară în capitala Austriei, deoarece apropierea frontului (în timpul Primului Război
Mondial) i-a determinat, p e e l şi fam ilia sa, să se mute la Vie na, apoi, a terminat o şcoală
evanghelică din Lvov. A studiat dreptul la Universitatea „Jan Razimierz” din Lvov.
F iin d încă student, îşi începe activitatea literară, întrunindu-se cu colegii care aveau
un interes viu pentru creaţie. In 1929, în suplimentul literar a l ziarului popular de atunci,
„Curierul zilnic ilustrat”, a fo s t publicată poezia sa de debut, «Primăvară. în 1933, la Lvov, îi
apare prim ul volum de poezie, Culori. După ce s-a mutat la Varşovia, L ee publică periodic în
„Bărbierul din Varşovia”, lucrările sale apărând în paginile multor reviste literare. In 1936, a
organizat un cabaret literar, denumit „Teatrul Umoriştilor” Tot în această perioadă, începe să
colaboreze la ziaru l din Varşovia „Cotidianulpopular", o publicaţie politică ce promova ideea
creării unui fro n t popular antifascist. După suspendarea editării ziarului de către autorităţi,
L ee a plecat în Rpmânia, pentru a scăpa de arestare.
Intre 1941 şi 1943, a fo s t internat într-un lagăr de concentrare lângă Temopol. A fu g it la
Varşovia înainte de a f i executat, şi a lucrat clandestin ca editor a l ziarelor militare ale jă r z ii
Ludovit şi ale Armatei Cudovit. A luptat în provincie alături de partizani, apoi, în rându­
rile armatei regulate. In 1945, s-a stabilit la Lodz, şi, împreună cu prietenii săi, p oetu l Leon
Fasternalşşi artistul-caricaturist Jerzy Zaruba, reînfiinţează editarea unei reviste de umor. In
an u l următor, îi apare culegerea de poezii Agendă de front, în care au fo s t incluse poeziile din
anii războiului.
în 1946, a fo s t trimis la Viena, în calitate de ataşat cultural alA m basadei Republicii Folone.
în 1950, ia hotărârea de a pleca în Israel. în 1952, se întoarce în Folonia, dar a fo s t criticat de
autorităţi pentru opoziţia sa politică şi pentru libertatea de gândire pe care o afişa. Timp de
câţiva ani este în vigoare o interdicţie neoficială de a i se publica vreo lucrare. Singură fo rm ă
de muncă literară plătită au fo s t traducerile. Frima dintre publicaţiile interzise şi publicate
mai apoi a fo s t Manuscrisul de la Ierusalim. Ultimele volume de poezie ale poetului au fo s t:
Surâd dispreţuitor şi între6 despre drum, Către Cain şi Abel, Anunţ despre căutare, «Poezii gata
de salt, ciclulXenia, form at din poezii scurte, lirico-filozofice, precum şi o serie de miniaturi
în proză, Mituri mici.
După o lungă boală incurabilă, Stanislaw Jerzy L ee a murit la 7 mai 1966, la Varşovia.
❖ Poate că zidurile Ierihonului s-au dărâmat fiindcă prea mult au suflat în
ele alămurile?

❖ Sărm anul pământ, toate umbrele noastre cad pe el.

❖ Lui Dum nezeu - ce-i al lui Dumnezeu, cezarului - ce-i al cezarului. Dar
oamenilor?

❖ Chiar şi pe tron ţi se rod pantalonii.

❖ Ai grijă să nu ajungi roata norocului cuiva!

❖ Se întâmplă că stegarul să ducă în altă direcţie steagul.

❖ Uneori, clopotele îl leagănă pe clopotar.

❖ Se întâmplă ca laurii să prindă rădăcini în cap.

❖ în casa spânzuratului nu se vorbeşte de funie. Dar în casa călăului?

❖ în unele izvoare de inspiraţie, muzele se spală pe picioare.

❖ Vremurile m ari pot găzdui o mulţime de oam eni mici.

❖ A învia fără acordul ucigaşilor - ce curaj!

❖ Numai cei m orţi pot învia. Celor vii le este mai greu.

❖ Totul e în m âinile omului! De aceea, trebuie spălate mai des!

❖ Toate cătuşele din lume formează un singur lanţ.

❖ întrebarea lui Ham let sună în fiecare tară

/ altfel.

❖ Se spune că cel care şi-a pierdut dinţii are limba m ai liberă.

❖ Purtau cu m ândrie pe piept etichete cu un preţ pentru care nu puteau fi

cumpăraţi.

❖ Numai atunci te interesează gunoiul - când e îngrăşământ.

❖ Să distrugem Bastiliile înainte să fie construite.

❖ Chiar şi barba unui profet poate fi rasă.

❖ Chiar şi în tăcerea lui erau greşeli gramaticale.

❖ Pentru îndrăgostiţi şi cai, fânul m iroase diferit.

❖ Dacă arta conversaţiei

/ s-ar rafina,' ar scădea natalitatea.
❖ A trăi este dăunător pentru sănătate. Cine trăieşte - acela moare.

❖ Şi pelerinilor le transpiră picioarele.

❖ D in zerouri se poate face uşor un lanţ.

❖ Uneori, diavolul mă ispiteşte să cred în Dumnezeu.

❖ Uneori, trebuie să fii nepoliticos ca să-ţi fie apreciată delicateţea.

❖ în fiecare turm ă există câte o oaie neagră.

❖ Fiecare secol are un Ev Mediu al său.

❖ Când a m irosit violetele, rahatul a spus: „Ei bine, ele se bazează pe un

contrast ieftin"

❖ Când greşelile vor deveni mai rare, vor fi mult mai scumpe.

❖ Dacă personajele unei fabule politice sunt animale, înseam nă că epoca

este inumană.
❖ Fii atent când sari în sus de bucurie: nu cumva să-ţi ia cineva păm ântul
de sub picioare!

❖ Când bârfele îmbătrânesc, devin mituri!

❖ Acela a cărui limbă e ascultătoare, adesea tace.

❖ Un acoperiş deasupra capului, adesea, nu perm ite oamenilor să crească.

❖ Oare cine le întreabă pe teză şi pe antiteză, dacă vor să fie o sinteză?

❖ O baltă produce uneori o impresie profundă.

❖ Cei morţi
/ au simţul
/ umorului cel m ai dezvoltat: ei râd de toate.

❖ O lume fără psihopaţi? Ar fi anormală.

❖ Multe lucruri nu există pentru că nu au putut fi numite nicicum.

❖ Mulţi dintre cei care au vrut să ajungă printre stele s-au spânzurat de-un
felinar.

❖ Gura se poate deschide a încântare sau poate căscând.

❖ Se poate ajunge la fund, dar nu şi la adâncime.

❖ Se poate m uri pe insula Sfânta Elena, şi fără să fii Napoleon.

❖ Ne place ca vocea noastră interioară să se audă din exterior.

❖ Gândurile anumitor oam eni sunt atât de superficiale, încât nici măcar lor
nu le intră în cap.

❖ Gândurile sar, de la om la om, ca puricii. Dar nu îi pişcă pe toţi.

❖ Pe calea m inim ei rezistenţe, te lasă chiar şi cele mai puternice frâne.

❖ Nu te lupta cu tine însuţi - vei pierde întotdeauna.

❖ Nu orice salvă începe o revoluţie.

❖ Nu trebuie să tragi concluzii din gunoi.

❖ Nu merge pe o cale netedă - vei aluneca.

❖ Nu orice materie cenuşie înseam nă creier!

❖ Unii oam eni ar purta cu plăcere o bonetă frigiană, dacă aceasta ar avea
puterea căciulii fermecate.

❖ Unii oam eni se uită prin ochii lor ca printr-un vizor.

❖ Nu e frum os să arăţi cu degetul la sine ca la Mesia.

❖ Nu e uşor să trăieşti după moarte. Uneori trebuie să cheltuieşti pentru

asta o viaţă întreagă.

❖ Nu-i poţi face să râdă pe tiranii fără dinţi.

❖ Treburile neduse până la capăt generează adesea o lipsă catastrofală de

consecinţe.
r
❖ Limbile niciunui ceas nu arată cum să trăieşti.

❖ Niciodată nu deschide uşa în faţa celui care o poate deschide şi fără

perm isiunea ta.

❖ Ei bine, să presupunem că vei sparge peretele cu capul. Şi ce vei face în

celula de alături?

❖ De obicei, o ariergardă a unei foste avangarde este avangarda unei noi

ariergarde.

❖ Stăpâneşte ştiinţa, dar n-o face să rodească.

❖ Fereastra către lume poate fi închisă cu un ziar.

❖ El îşi schim ba pielea, dar ţipa de ca şi cum cum ar fi fost jupuit.

❖ El purta steagul sus, fiindcă nu dorea să-l vadă.

❖ El şi-a vărsat pe cap cenuşa victim elor lui.

❖ Ea i s-a oferit, dar n-a mai vrut să se mai ia înapoi.

❖ Vulturii sunt mai uşor în nori.

❖ De la un nor mare - o umbră mică? Uimitor!

❖ De la căldura spirituală răm âne fie cenuşă, fie o faptă.

❖ Cei absenţi nu au niciodată dreptate, dar de foarte multe ori îşi păstrează
viaţa.

❖ Foarte puţini oameni din secolul al XlX-lea au prevăzut venirea secolului

al XX-lea/

❖ Cocoşul cântă şi în dimineaţa când îi tai gâtul!

❖ Când dai cu băţul, chiar şi într-o tobă, se trezeşte câte-o muză.

❖ Gândeşte-te, înainte de a te gândi!

❖ Gândeşte! Cu focul pe care Prometeu l-a furat de la zei, a fost ars Giordano
Bruno.

❖ Cât timp nu bate vântul, şi girueta îşi are propriul său caracter.

❖ Ţine minte, niciodată nu trăda adevărul. Schimbă-1.

❖ După unele am intiri un duş rece nu este de ajuns, e nevoie de o baie

fierbinte.

❖ Fapta ajunge gândul din urmă. E-o nenorocire dacă îl va depăşi.

❖ Prefer inscripţia „Intrarea interzisă" decât „Nu există ieşire"!

❖ îm potriva unor oam eni ar trebui să iniţieze un proces de gândire.

❖ Nu prăpastia separă, ci diferenţa de nivel.

❖ Când distrugeţi monumentele, salvaţi piedestalele. întotdeauna vor fi de

folos.

❖ Copilul îi naşte pe părinţi.

❖ Reforma calendarului nu scurtează termenul până la naştere.

❖ Nu tăia craca pe care stai decât atunci când vor să te spânzure de ea!

❖ Sesam, deschide-te! Vreau să ies.

❖ Inim a unuia îl bate pe un altul fără milă.

❖ Se întâmplă că tim pul le îngheaţă oamenilor sângele în vine: ca să nu se

descompună.

❖ Se întâmplă ca un cârlig să fie înghiţit odată cu pescarul.

❖ Mai întâi a fost cuvântul. Apoi a apărut tăcerea.

❖ Conştiinţa se naştere uneori din remuşcările ei.

❖ Mai întâi plăteşte, şi apoi leşină.

❖ întrebaţi de ce fug oam enii de pe nava care nu se scufundă? Au înţeles

unde îi duce.

❖ „Stilul este omul." Cât de puţini oameni ar fi pe pământ!

❖ îşi ies din m inţi doar cei care le au.

❖ Acolo unde râsul este interzis, nici plânsul nu este, de obicei, permis.

❖ Cei care şi-au depăşit vremurile, umblă adesea cu capul plecat.

❖ Puterile întunericului aruncă adesea o lumină pe esenţa problemei.

❖ Mai repede! Mai repede! Viaţa poate fi trăită într-o zi. Dar ce faci cu restul
timpului?
❖ Tehnica va atinge o astfel de perfecţiune, încât omul va putea trăi fără
sine însuşi.

❖ Faptul că a murit nu dovedeşte că a şi trăit.

❖ Tragismul epocii este exprim at în râsul ei.

❖ Laşii trebuie să aibă putere, fiindcă altfel le este frică.

❖ Cel care a ajuns la vârf are o justificare - nu m ai are unde să meargă mai
departe.

❖ Cine în iad a avut epoleţi, şi în rai va avea galoane.

❖ Cine are o memorie bună, aceluia îi este m ai uşor să uite multe.

❖ Cine are un orizont mai larg, acela, de obicei, are perspective mai înguste.

❖ Oam enii au reflexe lente: numai următoarele generaţii înţeleg.

❖ Groparii nu au niciun sezon mort.

❖ Faptul este întotdeauna gol, chiar dacă este îmbrăcat după cea m ai recentă
modă.

❖ Filozofilor, nu căutaţi piatra filosofală! Vă va fi atârnată de gât.

❖ Pâinea deschide orice gură.

❖ Vrei să cânţi în cor? In prim ul rând, uită-te atent la bagheta dirijorului.

❖ De cele mai multe ori ieşirea este acolo unde a fost intrarea.

❖ Cu cât argumentele sunt mai fragile, cu atât m ai solid este punctul de

vedere.

❖ Ce rost au orizonturile largi? Acestea pot fi adesea exprim ate doar într-un
cerc foarte îngust.

❖ Cine şchioapătă, merge.

❖ Pentru a te ridica în sus, trebuie să-ţi strângi aripile.

❖ Pentru a ajunge la izvor, trebuie să înoţi împotriva curentului.

❖ A spune „Eu sunt" nu e un truc. Trebuie să fii.

❖ Acesta este un as! Dar într-o m ână foarte murdară.

❖ Eu sunt pentru restituirea proprietăţii private în viaţa spirituală.

❖ Aş prefera ca David să-l ucidă pe Goliat cu o harpă.

❖ Am văzut realitatea într-un vis. Cât de uşurat m-am trezit!

❖ Am văzut m inuni. Asta a fost atunci când oam enii se descurcau fără
minuni.
❖ îl observ atent pe acest scriitor, începând încă de la Homer.

❖ întotdeauna l-am considerat un leu, dar când l-am văzut în patru labe,
im ediat mi-am dat seama că nu este un leu.

❖ Eu spun lucruri atât de vechi, încât om enirea le-a uitat deja.

❖ Sunt frumos, sunt puternic, sunt înţelept, sunt bun. Şi toate astea le-am
descoperit eu.

❖ Nu sunt de acord cu matematica. Cred că o sumă de zerouri este o cifră

înfricoşătoare.

❖ M -am surprins că mă căutam pe m ine însum i cu lupă pe un glob.

❖ Prefer să ascult poveşti din vremurile trecutului îndepărtat decât din

viitorul îndepărtat.

Abraham Lincoln
(1 8 0 9 -1 8 6 5 )
(PoCitician american, aCXdl-Cea preşedinte aCStateCor Vnite.
S-a născut Ca 12 febru arie 1809, în apropierea oraşuCui actuaC JCogenviCC (’K entucfy), într-o
famiCie de agricuCtor. în 1816, fa m id a s-a mutat din X en tu ckj în districtuC Spencer din sud-
vestuCstatuCui Indiana, şi mai târziu, în iCCinois. în 1834, a fo s t aCes în Camera ReprezentanţiCor,
reprezentândstatuCiCCinois pân ă în 1842. în 1836 a devenit Cider aCpartiduCui Whig în Camera
(Reprezentanţilor.
In toamna anuCui 1836, şi-a dat Cicenţa în drept, iar în Сипа martie a anuCui următor, a fo s t
admis oficiaC în avocatură. în 1844, a fon d at o firm ă de avocatură. L a începutul anuCui 1855,
Jădunarea CegisCativă a statuCui iCCinois a fo s t Ca un pas să-CaCeagă pe LincoCn în SenatuC SVX-
L a 18 mai 1860, Ca Chicago, LincoCn a fo s t nominaCizat drept candidat pentru preşedinţie
aCpartiduCui naţionaC repubCican. LincoCn nu a desfăşurat o campanie activă, însă a fo s t aCes
preşedinte.
Cea mai buna expresie a concepţiei saCe despre democraţie şi a importanţei acesteia pentru
întreaga Сите a fo s t sintetizată în ceCebra Cuvântare de Ca Qettysburg — un discurs scurt Ca
inaugurarea CimitiruCui miCitar din Qettysburg (statuC (PensiCvania), Ca 19 noiembrie 1863.
Spre sfârşituCprimuCui mandat, LincoCn şi-a fă cu t muCţi duşmani, dar aceştia nu au fo s t
suficient de puternici pentru a împiedica propunerea candidaturii Cui pentru un nou mandat.
Cucerirea JătCantei, Ca 1 septembrie 1864, a restabiCit încrederea în Nord, iar Ca 8 noiembrie, LincoCn
a fo s t reaCes preşedinte. Când, Ca 4 martie 1865, preşedinteCe LincoCn a depus jurământuC pentru
a doua oară, era pentru toţi Cimpede că războiuC dintre N ord şi S u d se apropie de sfârşit.
In noaptea de 14 apriCie, în timpuC unei vizite Ca LeatruC Lord din Washington, LincoCn a
fo s t împuşcat de actoruCJames (Booth. LincoCn a murit a doua z i dimineaţă, Ca 15 apriCie 1865.
Я fo s t înmormântat Ca CimitiruC Oab^Ridge, în SpringfieCd, Ca 4 mai 1865.

❖ Majoritatea oam enilor sunt atât de fericiţi, pe cât se consideră ei înşişi.

❖ Căsătoria nu este nici rai, nici iad, este doar un purgatoriu.

❖ El era de neîntrecut în arta de a vârî m axim um de cuvinte în cea mai

mică dintre idei.
❖ Posibilitatea că putem suferi o înfrângere în luptă nu trebuie să ne
împiedice să luptăm pentru ceva ce considerăm a fi just.

❖ Haideţi să credem că puterea este de partea adevărului şi să ne ajute

credinţa aceasta să ne îndeplinim datoria după cum o înţelegem.

❖ Dac-ar fi ştiut că-1 aşteaptă o înm orm ântare atât de pompoasă, ar fi murit
mai demult.

❖ Un buletin de vot este mai puternic decât un glonţ.

❖ Cărţile sunt necesare ca să reamintească omului că ideile sale originale

nu sunt atât de noi.

❖ Când fac bine, mă simt bine. Când fac rău, mă simt rău. Asta este religia
mea.

❖ Făţarnicul: omul care şi-a ucis părinţii şi cere clemenţă, invocând faptul
că e orfan.

❖ Mi-e indiferent ce se vorbeşte despre m ine în spatele meu, atâta timp cât
se spune adevărul.

❖ Se poate să-i prosteşti pe unii tot timpul, se poate să păcăleşti pentru

ceva timp pe toată lumea, dar nu se poate să păcăleşti pe toată lumea tot
timpul.

❖ Nu-i putem ajuta pe oam eni făcând pentru ei ce ar putea face ei înşişi.

❖ O oaie şi un lup înţeleg diferit cuvântul „libertate", în aceasta constă

esenţa neînţelegerilor care domină societatea umană.

❖ Escrocheria şi linguşeala sunt rude de sânge.

❖ Caracterul e ca un copac, iar reputaţia e umbra lui. Noi avem grijă de

umbră, dar de fapt trebuie să ne gândim la copac.

❖ Eu îm i înving duşmanii prin faptul că îi transform în prieteni.

Konstantin Gheorghievici Paustovski

(1 8 9 2 - 1 968)
Scriitor sovietic rus.
S-a născut în Kiev, unde, în an ul 1911, a absolvit gim naziul şi s-a înscris la Facultatea
de ştiinţe istorice a Universităţii din Kiev şi a studiat pân ă în an u l 1913. Apoi, Paustovskj
s-a stabilit (a (Moscova şi şi-a continuat studiile la Facultatea de Drept a Universităţii din
(Moscova, fă r ă să o absolve, dorinţa sa de a scrie copleşindu-l în întregime.
Din an u l 1913 şi până în an u l 1929, a schimbat mai multe profesii: a fo s t şofer de tramvai,
infirmier, profesor, jurnalist. Prim ul său roman, (Romanticii, l-a scris începând din an u l 1916
şi până în anu l 1923, f i i n d publicat abia în an ul 1935. Tot atunci au apărut şi romanele Norii
strălucitori şi (Marea Neagră. Pasiunea lui Paustovsk} pentru călătorie a contribuit la apariţia
cărţilor Kgra-Bugaz şiK olhida. în altă ipostază a creaţiei sale o constituie povestirile istorice,
Destinul lui Charles Lonsevil, Orest Kiprenskj, Isa a fL ev ita n , Taras Şevcenco.
 în ultimii ani ai vieţii, Paustovskj a scris cărţi despre activitatea de scriitor, precum
Trandafirul de aur, dar şi propria autobiografie, (Povestea unei vieţii.
iMulte dintre creaţiile sale sunt traduse în germană, fran ceză şi engleză. A utorul a murit
la (Moscova.

❖ Păziţi iubirea ca pe o podoabă de preţ. E suficient ca o singură dată să te

porţi rău cu iubirea şi următoarea îţi va fi plină de neajunsuri.

❖ Bogăţia asociaţiilor ne vorbeşte despre bogăţia lăuntrică a scriitorului.

❖ în vocaţia
/ adevărată a unui scriitor nu există acele calităti / care i le
atribuie scepticii ieftini - nici patetism personal, nici conştiinţa emfatică
a scriitorului despre propriul său rol deosebit.

❖ în orice domeniu al ştiinţei omeneşti e un abis de poezie.

❖ Inspiraţia intră în noi ca o dimineaţă sclipitoare de vară, stropită cu rouă,

cu tufişuri cu frunze umede, care doar ce au alungat ceaţa nopţii liniştite.
Ea ne suflă gingaş în faţă cu răcoarea ei tămăduitoare. Inspiraţia e ca
prim a dragoste, când inim a bate tare la presim ţirea întâlnirilor minunate,
a ochilor extraordinar de frumoşi, a zâmbetelor şi emoţiilor.

❖ Inspiraţia este o dispoziţie austeră de lucru a omului.

❖ Im aginaţia ivită în viaţă, capătă putere şi asupra vieţii.

❖ Geniul e într-atât de bogat lăuntric încât orice temă, orice gând, fapt sau
obiect îi trezesc un şir întreg de asociaţii.

❖ Iubesc în chip profund natura, puterea spiritului omului şi idealul său

autentic. Iar acesta nu e niciodată gălăgios... Niciodată! Cu cât m ai mult
iubeşti un ideal, cu atât m ai adânc îl ascunzi în inim ă şi îl păstrezi mai
cu fermitate.

❖ Glasul conştiinţei şi credinţa în viitor nu-i perm ite unui scriitor adevărat
să trăiască pe păm ânt ca o floare fără rod care să nu transm ită oamenilor,
cu generozitate, varietatea uriaşă de gânduri şi sentimente de care el este
plin.

❖ Treaba scriitorului constă în a transm ite sau, cum se spune, a aduce la

cunoştinţa cititorilor, asociaţiile sale şi de a le trezi aceleaşi asocieri. Treaba
pictorului e aceea de a se opune suferinţei din toate puterile sale şi cu tot
talentul său. Treaba pictorului e aceea de a oferi bucurie.

❖ Dacă omul ar fi lipsit de capacitatea de a visa, ar dispare una dintre cele

m ai puternice raţiuni stimulatoare, creatoare de cultură, artă, ştiinţă, dar
şi dorinţa de a lupta pentru un viitor minunat.

❖ Concepţia artistică, asemenea fulgerului, se naşte în conştiinţa omului

plină de gânduri, sentimente şi note ale memoriei. Toate acestea se adună
puţin câte puţin, până ajung la acel grad de tensiune care necesită o
 descărcare inevitabilă. Atunci toată această atmosferă încordată şi puţin
haotică dă naştere unui fulger - concepţia artistică.

❖ Cunoaşterea tuturor domeniilor înrudite cu arta - poezia, pictura,

arhitectura, sculptura şi muzica - îmbogăţeşte în mod deosebit lumea
interioară a prozatorului, dând o expresivitate aparte prozei sale. Aceasta
se umple de lumină şi de culorile picturii, capătă volumul şi prospeţimea
cuvintelor specifice poeziei, se îmbogăţeşte cu proporţiile arhitecturii, cu
reliefurile şi claritatea liniilor sculpturii şi cu ritmul şi arm onia muzicii.
Toate acestea sunt bogăţiile suplimentare ale prozei, culorile ei.

❖ Cunoaşterea este legată în mod organic de im aginaţia omului. La prim a

vedere, aceasta e o lege paradoxală ce poate fi exprim ată astfel: puterea
im aginaţiei creşte pe măsură ce creşte cunoaşterea.

❖ Fiecare minut, fiecare cuvânt şi fiecare privire aruncate întâmplător, fieca­

re gând profund sau hazliu, fiecare m işcare neobservată a inim ii omului,
este asemenea pufului zburător al plopului sau ca focul stelei pe bolta
nopţii, - toate acestea sunt bucăţele de pulbere aurie. Noi, oam enii de
litere, extragem de decenii aceste m ilioane de fire de nisip, le strângem
în chip tainic chiar şi faţă de noi înşine, le transform ăm într-un aliaj din
care, apoi, făurim „un trandafir de aur" - o poveste, un rom an sau un
poem.

❖ Fiecare om, măcar de câteva ori în viaţa sa, a avut un moment de inspiraţie,
de înălţare sufletească, de prospeţime, de percepere vie a realităţii, de
plinătate a gândurilor şi de conştientizare a puterii de creaţie.

❖ Noi trebuie să fim stăpânii artei tuturor tim purilor şi tuturor ţărilor.

❖ Noi neglijăm până în prezent frum useţea naturii şi nu cunoaştem toată

puterea influenţei ei asupra culturii şi moralei omului.

❖ Creaţia noastră e dată pentru ca frum useţea păm ântului, chemarea

la luptă pentru fericire, bucurie şi libertate, vastitatea inim ii um ane şi
puterea raţiunii să înfrângă întunericul şi să lumineze ca un soare care
nu apune.

❖ Să nu vorbim despre iubire, căci până în momentul de faţă nu ştim ce este

aceasta.

❖ Necuviinţa îl face pe om indiferent faţă de lumea înconjurătoare şi indife­

renţa aceasta creşte încet, dar ireversibil, ca o tum oare canceroasă.

❖ Aşteptarea unor zile mai bune e uneori mult m ai bună decât aceste zile.

❖ Acela care nu are simţul tristeţii e la fel de nefericit ca acela care nu ştie
ce-i bucuria, sau care şi-a pierdut simţul comicului. Dacă măcar una dintre
aceste trăsături îţi este caracteristică, înseam nă că m ărginirea ta spirituală
este ireparabilă.

❖ Iubirea are mii de feţe şi fiecare din ele îşi are lum ina sa, tristeţea sa,
fericirea şi m ireasm a sa.
♦> Om ul trebuie să fie deştept, simplu, drept, curajos şi bun. Doar atunci are
el dreptul să poarte numele m ăreţ de Om.

Aleksandr Sergheevici Puşkin

(1 7 9 9 -1 8 3 7 )
Poet, dramaturg şi publicist rus.
S-a născut la 26 mai 1799, la Moscova, în suburbia Nemeţkaia. A fo s t educat de profesori
privaţi francezi, dar de p e urma educaţiei primite acasă i-a rămas doar o cunoaştere excelentă
a limbii franceze şi dragostea pentru lectură.
în an u l 1811, Puşkin s-a înscris la liceul din Ţarskpe Selo. După absolvirea liceului, în iunie
1817, Puşkin a lucrat în M inisterul A facerilor Externe, unde, de fa p t, nu a muncit nici măcar
o zi, dedicându-se în întregime creaţiei poetice. Din acea perioadă f a c parte poeziile Libertatea,
Lui Ceeadaev, Satul. înainte de aSsolvirea liceului, Puşkin începuse să scrie poem ul (Rusfan
fi Ludmila, pe care l-a fin isa t în martie 1820. In luna mai a fo s t exilat în sudul Rusiei, din
pricină că a „a umplut Rusia cu poezii revoltătoare”. A continuat să lucreze la capodopera
Evgheni Onegftin, a început să scrie ©oris (joăunov.
L a 17 decem6rie 1825, află de răscoala decembriştilor şi de arestarea multora dintre prietenii
săi. Tiindu-i fr ic ă de percheziţie, şi-a distrus notiţele autobiografice care, conform spuselor sale,
„ a rfi putut implica mulţi oameni şi num ăruljertfelor ar f i putut f i mai mare”
în an u l1828, a plecat de bunăvoie în Caucaz. Impresiile asupra acestei călătorii sunt redate
în schiţele sale Că făt orie fa Arztum, în poemele Caucaz, Prăbuşirea, Pe cofinefe Qeorgiei. In
an u l 1830 epidemia l-a obligat să rămână câteva luni la (Boldino. In această perioadă, Puşkjn
scrie (povestirile fui Ivan ©effin, “M icile tragedii, Căsuţa din Rplomna, poem ul Demonii, şi
termină Evgheni Oneghin.
în vara anului 1831, s-a angajat din nou la la M inisterul de Externe avân d acces la arhiva
de stat. A început să scrie Istoria Cui Pugaciov, lucrarea istorică Istoria fui (Petru I.
Ultimii ani ai vieţii lui Puşkin au s-au petrecut în împrejurări grele, fiin d în relaţii tensionate
cu ţaru l şi cu cercurile influente ale aristocraţiei. Reuşeşte însă să scrie Dama de pică, Nopţile
egiptene, Pata căpitanului, poem ul Călăreţul de aramă şi. L a sfârşitul anului 1835, Puşkin a
primit permisiunea de a edita o revistă proprie, Contemporanul.
In iarna lui 1836, adversarii lui Puşkin din înalta aristocraţie din Peterburg au început să
răspândească zvonuri cu privire la o relaţie amoroasă dintre soţia sa, Natalia, şi aventurierul
fran cez dAnthes. Puşkin î l provoacă p e acesta la duel, Puşkin fiin d rănit m ortal la 27
ianuarie 1837, lângă râulCiom îi. Ţarul, temându-se de o eventuală revoltă, a ordonat ca trupul
neînsufleţit a l lui Puşkin să f i e scos din Petersburg.

❖ Iubirea este o boală incurabilă.

❖ Căsnicia răzleţeşte sufletul.

❖ E bine să fii faimos.

❖ Nu-i dispreţui pe oameni în sufletul tău.

❖ Inspiraţia e predispoziţia sufletului de a recepta impresii şi, prin urmare,

de a înţelege rapid conceptele care le explică pe primele.

❖ Orice om din lume are duşmani.

❖ Se spune că nefericirea e o şcoală bună; aşa o fi. Fericirea e însă cea mai
bună universitate.

❖ Nu doar că e perm is să te m ândreşti cu faim a strămoşilor tăi, ba e chiar

obligatoriu; a nu-i respecta e o laşitate ruşinoasă.

❖ Stomacul omului luminat are cele m ai bune calităti

/ ale unei inim i bune:
sensibilitate şi recunoştinţă.

❖ Viaţă, pentru ce îm i eşti dată?

❖ Dependenţa de viaţa de fam ilie îl face pe om m ai moral.

❖ Invidia este sora competiţiei.

❖ De ce m uşcăm pieptul doicii noastre; pentru că au început să ne apară

dinţii?
/

❖ Cleveteala chiar şi fără dovezi lasă amprente aproape eterne.

❖ De soartă nu fugi.

❖ Şi iarăşi arde şi iubeşte inima, căci fără de iubire ea nu poate.

❖ Lipsa de experienţă duce la nenorocire.

❖ Ca m aterial de creaţie literară, lim ba rusă e incontestabil superioară

tuturor lim bilor europene.

❖ Criticii confundă inspiraţia cu entuziasmul.

❖ Cine-a iubit o dată, a doua oară nu va mai iubi.

❖ Iubirii, toate vârstele îi sunt supuse.

❖ Oam enii nu sunt mulţumiţi niciodată de prezentul lor şi, neavând m ari
speranţe de viitor, îşi îm podobesc trecutul ireversibil cu toate culorile
im aginaţiei lor.

❖ Tinereţea este un vrăjitor excepţional.

❖ Noi toţi am învăţat câte ceva cumva.

❖ Gândul! Ce vorbă mare! D in ce constă oare m ăreţia omului, dacă nu din

gând?

❖ Nu am âna pentru cină ce poţi m ânca la prânz.

❖ Nu e poet acela care nu poate potrivi o rimă.

❖ A nu cina e legea sfântă a acelora pentru care somnul este m ai de preţ.

❖ Lipsa de respect faţă de strămoşi este prim ul indiciu al imoralităţii.

❖ Nici muzele, nici munca, nici fericirea de a huzuri

Prietenul adevărat nu-1 poate înlocui.
Dar de prieteni de tot felul, m ai bine, Doamne, ne-ai lipsi!
❖ Iar eu, iubind, am fost şi prost şi fără grai.

❖ Obiceiul e un despot aflat între oam eni...

❖ Unul dintre motivele lăcomiei cu care citim însem nările oamenilor

faimoşi e propria noastră vanitate: ne bucurăm dacă ne asemănăm cu un
om m inunat în orice ar fi: în opinii, sentimente, apucături, ba chiar şi în
slăbiciuni şi vicii. Probabil că o mai mare asem ănare am găsi cu opiniile,
apucăturile şi slăbiciunile oam enilor neînsemnaţi, dacă aceştia ne-ar lăsa
operele lor.

❖ Unilateralitatea unui scriitor dovedeşte unilateralitatea m inţii sale, deşi, e

posibil să fie vorba şi de profunzim ea sa.

❖ Traducătorii sunt caii de poştă ai cultivării.

❖ Să urăşti părerea oamenilor nu e dificil, dar să-ţi urăşti propria părere e

cu neputinţă.

❖ Frumosul trebuie să fie excepţional.

❖ Obişnuinţele ne sunt date de sus: ele sunt un substituent al fecicirii.

❖ Dacă nu-ţi dai seama cine-i inocent şi cine-i cel vinovat, pedepseşte-i pe
amândoi.

❖ Să urm ezi gândurilor unui om remarcabil este ştiinţa cea mai atractivă.

❖ Slujirea muzelor nu tolerează agitaţia.

❖ Groaza şi râsul sunt incompatibile.

❖ Conştiinţa este un anim al cu gheare care îţi zgârie inima.

❖ Cei calm i se simt de două ori m ai bine.

❖ Exactitatea şi concizia - iată prim ele calităţi ale prozei. Ea are nevoie de
gânduri şi gânduri - fără ele, expresiile strălucitoare nu servesc la nimic.

❖ Duritatea adevărului am ar îm i este m ai scumpă decât m inciuna dulce.

❖ Savantul lipsit de har este asemănător m ăgarului care a m âncat „Coranul",

gândindu-se că astfel poate dobândi înţelepciunea lui Mahomed.

❖ Prim eşte lauda şi cleveteala cu indiferenţă şi nu te opune prostului.

❖ Cu cât suntem m ai reci, mai chibzuiţi, m ai prudenţi, cu atât m ai puţin

suntem expuşi atacurilor batjocoritoare. Egoismul poate fi dezgustător,
însă nu şi ridicol, deoarece este foarte prevăzător. Există însă oam eni care
se iubesc pe sine cu atâta gingăşie, sunt atât de uim iţi de propriul geniu,
se gândesc la propria prosperitate cu atâta înduioşare, iar la propriile
nem ulţum iri cu atâta compătimire, încât, la aceştia, şi egoismul îşi află
partea am uzantă de entuziasm şi sensibilitate.

❖ Lectura - iată care e cea mai bună învăţătură!

/
♦> Sentim entul însănătoşirii e unul dintre cele mai dulci.

❖ Ah, să mă m inţi nu este greu,

Eu însum i să mă m int sunt bucuros!

❖ Eu, desigur îm i despreţuiesc patria din cap până-n picioare, însă mă simt
jignit dacă un străin îm i îm părtăşeşte acest sentiment.

Erich Maria Remarque

(1 8 9 8 -1 9 7 0 )
Scriitor german.
S-a născut în orăşetut saxon Osna6rucf, în famiCia unui Cegător de cărţi. In anul 1916,
imediat după absotvirea gimnaziului, a plecat pe fro n t şi a petrecut mai mutt de doi ani pe
fron tu l de I/est. D upă întoarcerea din război, a fo s t profesor, fu n cţion ar Ca o firm ă comercială,
reporter, apoi redactor aCrevistei „Sportulîn ilustraţii”. în anuC 1929, i-a apărut primuCroman,
Nimic nou pefrontuC i e vest, care a fo s t imediat tradus în mai muCte limbi şi t-afăcut p e autorul
său ceîebru în toată Cumea. In anuC 1931, a fo s t publicat romanuî ©rumuf de întoarcere — un
roman despre viaţa soîdaţiîor întorşi din război, care, de asemenea, a fo s t dedicat destinuîui
„generaţiei pierdute”.
Din anul 1932, Remarque a Cocuit în Franţa şi în SVA, după care s-a stabidt permanent în
‘Elveţia. Rpmaneîe Cui Remarque sunt pline de p atosu l afirmării celor mai bune caîităţi umane:
devotamentuC, iubirea, îndeplinirea datoriei, principiiCe democratice şi libertatea. Jiceste teme
eterne au fo s t tratate şi în romanele Trei camarazi, Jir cui de triumf, Scânteia numită viaţă,
Vreme de trăit şi vreme de murit. In an ul 1956, a scris romanuî 06efiscuf negru, în care
atmosfera anilor 20 este redată din perspectivă istorică: începuturile fascism ului german şi
cauzeîe decCanşării ceîui d e-a l II-Cea Război NLondiat
în uCtimeîe sate romane, V iaţă cu împrumut şi Noapte în Lisabona, Remarque istoriseşte
evenimentele perioadei de după război.
N murit ta Locarno, în ‘E tveţia.

♦> în oraşele mici, oam enii suferă din pricina dorinţelor suprimate. Adică în
orăşelele fără case de prostituţie.

❖ Orice iubire vrea să fie veşnică.

❖ Banii sunt un lucru foarte important. în special atunci când nu-i ai.

❖ Banii înseam nă libertatea forjată în aur.

❖ Banii îti
/ strică caracterul.
♦> Dacă femeia aparţine altuia, atunci ea e de cinci ori m ai dorită decât aceea
pe care o poţi avea; aceasta este o lege.

❖ Femeia nu este o m obilă din metal, ea este o floare. Ea nu doreşte o viaţă

activă. Ea are nevoie de cuvinte gingaşe şi calde. Mai bine să-i spui în
fiecare zi câte ceva plăcut, decât să m unceşti pentru ea, m ereu ursuz, o
viaţă întreagă.

❖ Orice dictator începe cu o simplificare.

❖ Cine priveşte prea des în urm ă se poate îm piedica uşor şi cădea.

❖ Iubirea este dorinţa de a transm ite m ai departe ce nu poţi păstra.

❖ Iubirea se naşte în om, însă nu se term ină în el niciodată. Deşi ai totul: şi pe

cineva alături, şi iubire, şi fericire, şi viaţă, potrivit unei legi îngrozitoare,
toate astea sunt întotdeauna prea puţin, şi cu cât pare mai mult, cu atât e
m ai puţin în realitate.

❖ Iubirea nu cunoaşte mândrie.

❖ Iubirea nu e soră cu prietenia. Sfârşitul este sfârşit.

❖ Iubirea este m inunată. însă oricum, unul dintre cei doi întotdeauna se
plictiseşte. Şi celălalt răm âne cu nimic.

❖ în iubirea adevărată nu este loc pentru al treilea.

❖ Dacă nu ar fi fost femeile, nu ar fi existat nici banii, iar bărbaţii ar fi fost

un trib de eroi. în tranşee noi am trăit fără fem ei şi nu era chiar atât de
im portant cine şi unde avea o proprietate. Im portant era doar un singur
lucru: ce fel de soldat eşti. Eu nu m ilitez pentru „farm ecul" vieţii în
tranşee - vreau doar să interpretez chestiunea iubirii dintr-o perspectivă
corectă. Ea trezeşte în bărbaţi cele m ai rele instincte - patima de a poseda,
de a avea o poziţie în societate, de a avea câştiguri şi de a avea linişte.

❖ Niciodată nu întreprinde niciun fel de m anevre dificile, dacă există

posibilitatea să obţii acel lucru prin metode m ai uşoare. Aceasta e una
dintre cele m ai înţelepte reguli ale vieţii. Să o aplici însă efoarte greu.
Mai ales pentru cei inteligenţi şi romantici.

❖ în viaţă trebuie să ştii să şi pierzi. Altfel, nu ai putea nici să trăieşti.

❖ Oam enii care se cred profunzi sunt superficiali.

❖ Să te naşti prost nu e o ruşine, e o ruşine să mori prost.

❖ Este liber doar acela care a pierdut tot pentru ce ar putea trăi.

❖ M oartea unui om e o moarte; moartea a două m ilioane de oameni e doar

statistică.

❖ Pe cei vinovaţi, de obicei, nu-i mustră conştiinţa.

❖ Nu poţi învinge suferinţa provocată de iubire prin filozofie, ci doar cu

ajutorul altei femei.

❖ Doar prostul învinge în viaţă, cel deştept vede prea multe obstacole în
faţă şi îşi pierde încrederea, nereuşind măcar să înceapă să facă ceva.

❖ în tim puri grele, naivitatea e cea m ai preţioasă comoară, e un mantou

ferm ecat care ascunde prim ejdiile spre care se îndreaptă ca un hipnotizai
cel deştept.

❖ Cine nu are casă poate merge oriunde îşi doreşte.

❖ Caracterul real al unui om îl vei afla doar atunci când acesta va deveni
şeful tău.

❖ Omul trăieşte 75% cu fantezii şi doar 25% din fapte, în aceasta constând
şi puterea şi slăbiciunea sa.

❖ Omul predispus la sentimente măreţe se m inte de obicei şi pe sine, şi pe

alţii.
/
❖ Cu cât m ai puţin are omul grijă de starea sa sufletească, cu atât este mai
valoros.

Romain Rolland
(1 8 6 6 -1 9 4 4 )
‘R omancier şi dramaturg francez.
S-a născut în CCamecy, provincia (Bourgogne, în suduC Franţei, în fa m id a unui avocat.
In anuC 1880, părinţii Cui R odân d s-au stabiCit Ca (Paris, pentru cafiuC Cor să p oată beneficia
de o educaţie Sună. In anuC 1886, a a6soCvit CiceuC Louis Ce Cjrand şi şi-a continuat studiiCe
Ca ŞcoaCa (Normată Superioară din (Paris, Ca aSsoCvirea căreia capătă o dipComă de istoric. în
tinereţe, RoCCand a fo s t pasionat de muzica ctasică. (Pteacă Ca Roma şi continuă să studieze
istoria, după care i se trezeşte interesuCpentru dramaturgie şi scrie piese despre evenimenteCe şi
eroii Rgnaşterii. Fra interesat şi de concepţia şi opera Cui Nietzsche şi de muzica Cui iVagner. CA
studiat vreme de trei ani istoria muzicii, după care a scris Cucrarea Istoria operei europene până
fa Lully şi Scarlatti, care a devenit prima Cucrare de teză de doctorat pe o temă muzicaCă de Ca
SorSona. A fo s t profesor de istorie a muzicii Ca SorSona şi Ca ŞcoaCa Normată Superioară.
RoCCan şi-a început activitatea Citerară ca dramaturg, avân d un mare succes pe scena
franceză. (Mai întâi au apărut piesete Sfântul £ouis, JAert, Triumful raţiunii. A u urmat piesete
cu suSiect istoric, ©anton, (paisprezece iulie şi Rpbespierre. Fot în această perioadă a început
să scrie ceteSrut său roman Jean-Christophe, erouC principat fiin d un compozitor german a
cărui viaţă este redată integrat, de ta naşterea sa, într-un orăşeC de pe maCut riutui Rin, şi
până Ca moartea sa, în ItaCia. (Muzica sa nu e apreciată Ca ju sta vaCoare şi, pentru a depăşi
momenteCe greCe din viaţă, eC caută sprijin în prietenie şi iuSire. F iin d pasionat de persoaneCe
cu un destin remarcaSiC, RoCCand scrie câteva Siografii: V iaţa lui <&eethoven, (Michelangelo
şi V iaţa lui Folstoi, cu acesta din urmă autoruCpurtând şi o corespondenţă. A poi au urmat
descrierite vieţiCor câtorva indieni iCuştri, (Mahatma (jandfii, V iaţa fui R am afiişna şi V iaţa lui
Vivekgnancta şi ‘Evanghelia Vniversală.
Când a izbucnit cet de-At VoiCea Război (MondiaC, RoCCand a decis să rămână în Ftveţia şi
a întreprins încercări pentru a-i împăca pe inteCectuadifrancezi, germani şi belgieni, fă r ă succes
însă. ArgumenteCe sate au fo s t exprimate în câteva articoCe, pubCicate apoi în cutegerea <■Deasupra
învălmăşelii şi în romanuC Clerambault. In anuC 1915, RoCCandprimeşte (PremiuC NobeC pentru
Citeratură, justificarea f i i n d „pentru ideadsmuC înaCt aC creaţiei sate Citerare, pentru simpatia
f a ţ ă de iubire şi adevăr”.
în anii 1925-1933, RpCCand a pubCicat romanuC Inimă vrăjită, în şapte voCume, dedicat
probCemei eCiberării femeiCor. A vizitat Rusia Ca invitaţia Cui (Maxim (jorkj, şi s-a întâCnit cu
mai muCţi scriitori, muzicieni, artişti.
S-a stins din viaţă Ca 30 decembrie 1944 în VezeCay, Franţa.

❖ Nenorocirea nu vine de una singură, dar nici succesul.

❖ Un suflet m are nu e niciodată singur. Chiar dacă destinul i-ar lua prietenii,
el, în cele din urmă, îşi va face alţii.

❖ în prietenie, nu există nici datornici şi nici binefăcători.

❖ în iubire, ca şi în artă, nu trebuie să spui ce s-a mai spus, ci ceea ce simţi;

şi acela care se grăbeşte să vorbească atunci când nu are încă nim ic de
spus, riscă să nu mai poată spune niciodată nimic.

❖ Credinţa
/ le e necesară celor slabi sau slăbiţi.
/
❖ Fem initatea le-a insuflat dintotdeauna putere celor m ai buni dintre
bărbaţi.
/
❖ Totul este bine când se află la locul său şi la vrem ea sa.

❖ Toată fericirea stă în creaţie, iar a crea înseam nă a distruge moartea.

❖ Gânditorul care nu tinde să creeze este o stârpitură şi un trădător.

❖ Eroul face ce poate. Alţii nu fac nici atât.

❖ Oare putem găsi o explicaţie a faptului că cineva se îndrăgosteşte de

altcineva?

❖ Dacă uitarea întârzie să apară, i se vine în ajutor.

❖ Dacă bunăstarea egoistă e unicul scop al vieţii, atunci viaţa devine mai
repede inutilă.

❖ Să mergi pe calea vieţii înseam nă să învingi perm anent nu doar obstacolele

exterioare, dar şi formele vechi ale conştiinţei noastre pentru a renaşte şi a
ajunge la o treaptă mai înaltă. Aceasta este calea omului spre maturitate.

❖ într-o clipă de iubire, îl cunoşti m ai bine pe om decât după o lună de

observaţii...
/
❖ Sănătatea e la fel de molipsitoare ca şi boala.

❖ Sunt cu adevărat grandioşi acei oam eni a căror inim ă bate pentru toţi.

❖ Sunt adevărate doar acele idei care sunt trăite cu tot sufletul.

❖ Ce bine că va veni ziua de mâine.

❖ Cine nu urăşte cu adevărat răul, acela nici binele nu-1 iubeşte cu

adevărat.

❖ Cine poartă în sine soarele şi viaţa, nu va căuta lum ina în altă parte...

❖ Făţarnicul este veşnic un rob.

❖ M inciuna îl perverteşte pe cel care o foloseşte înainte de a-1 nim ici pe

acela îm potriva căruia e îndreptată.

❖ Iubirea de viaţă este nedespărţită de frica de moarte.

❖ Morala este doar igiena gândului şi a inimii.

❖ Nu există vremuri posomorâte, ci doar oam eni posomorâţi.

❖ Niciun fel de raţiune nu e în stare să arate omului calea, dacă el nu vrea

să o vadă.

❖ Ne trebuie o sută de ani pentru a reface ce distruge o singură zi.

❖ Pasivitatea este unul dintre cele mai urâte vicii.

❖ Adevărul e unul pentru toţi, dar fiecare popor îşi are m inciuna sa, pe care
o numeşte ideal.

❖ Cea m ai minunată muzică a sufletului este bunătatea.

❖ Obiceiul este a doua natură, iar pentru majoritatea oamenilor e chiar

unica lor natură.

❖ Pe actorii cei mai buni şi pe cei mai răi nu-i vedem pe scenă.

❖ Corpul este cel mai neînsem nat lucru dintre cele pe care le poate oferi o
femeie.

Theodore Roosevelt
(1 8 5 8 -1 9 1 9 )
(PoCitician american, aC26-fea preşedinte aCsVjA, autoruC muCtor Cucrări cu conţinut podtic
şi istoric.
S-a născut Ca N ew ‘T o r f (Din cauza sănătăţii sate şu6rede din copiCărie, nu a putut merge Ca
şcoaCă şi a fo s t nevoit să studieze acasă, după care s-a înscris Ca 'Universitatea de Ca Jfarvard.
Şi-a desăvârşit educaţia prin studierea dreptuCui şi ca urmare a unei căCătorii prin Europa.
RposeveCt a început să scrie încă din vremea studenţiei Istoria răz6oiufui maritim din
atiuf 1812, care a fo s t pu6Cicată în anuC 1882. în anuC 1885 a început să scrie Cucerirea
OccidentuCui.
în anuC 1881, RposeveCt a acceptat să candideze în JAdunărea LegisCativă din N ew OCorh.
JA o6ţinut cu uşurinţă victoria, devenind un reformist moderat, căutând să promoveze ideiCe
conservatoare aCe partiduCui. In anuC1886 a candidat pentru postuCde primar aCNew 'YorfuCui,
dar a fo s t învins. RposeveCt şi-a reînceput activitatea Citerarâ. Când cariera sa politică părea
să f i Cuat sfârşit, a fo s t aCes mem6ru aC Comisiei pentru serviciuC civiC, unde a activat pân ă în
anuC 1895, cân d e numit comisar aCpoliţiei din N ew OCorf în anuC 1897 a fo s t numit secretar
adjunct aC iMarinei S'VjA. JA miîitat pentru un răz6oi cu Spania şi a pregătit flo ta maritimă
din toate punctele de vedere pentru un presupus răz6oi. D upă decCararea răz6oiuCui, a form at,
împreună cu prietenul său L. Wood, (PrimuC Regiment de Voluntari Cavalerişti constituit din
cow6oy şi studenţi.
In anuC 1898, T Efatt, CideruCpartiduCui repu6Cican, i-a propus Cui RposeveCt să candideze
Ca postuC de guvernator aC statuCui N ew N orf în anuC 1900, RCatt a susţinut candidatura Cui
RposeveCt pentru postuC de vicepreşedinte aC S Z fl şi Ca 6 septem6rie 1901, cândpreşedinteCe
iMacRinCey a fo s t asasinat de un anarhist, Theodore RposeveCt a devenit succesoruC acestuia.
In anuC 1904, RposeveCt a fo s t reaCes preşedinte. RoCitica Cui RposeveCt a ajutat Ca depăşirea
crizei din VenezueCa, din 1902—1903. (Participarea preşedinteCui Ca încheierea Răz6oiuCui
Ruso-japonez şi Ca încheierea TratatuCui de pace de Ca Rortsmouth, din 1905, intervenţia sa în
controversa stateCor europene înproSCema (MarocuCui, în 1908, au antrenat dipComaţia americană
în poCiticaforţeCor asiatice şi europene, în anuC 1906, RooseveCt a primit RremiuC NoheC în semn
de recunoştinţă pentru intervenţia sa în o6ţinerea păcii dintre Rusia şi Japonia.
în anuC 1914, a fo s t martoruC înfrângerii partiduCui său progresist în aCegeriCe preCiminare.
(După încheierea armistiţiuCui între stateCe europene comhatante în 1918, a devenit un rivaC
aprig aC iniţiativeCor pacifiste aCe preşedinteCui WiCson.
RposeveCt a murit Ca 6 ianuarie 1919, Ca Oyster-Ree (stat în New-Forhj.

♦> Nu bogăţia ne face un popor măreţ, ci felul în care ne folosim de ea.

❖ în politică eşti nevoit să faci multe lucruri pe care nu ar trebui să le faci.

❖ Să educi un om din punct de vedere intelectual, nu şi moral, înseam nă să

educi un pericol pentru societate.

❖ Fă tot ce poţi, cu ce ai, acolo unde eşti.

❖ Dacă omul trăieşte şi munceşte cinstit, astfel încât cei ce depind de el şi îi

sunt devotaţi trăiesc bine datorită lui, se poate spune că un astfel de om
a reuşit în viaţă.

❖ Să ai un corp sănătos e m inunat, să ai un suflet curat e şi m ai bine, însă

mult m ai important, atât pentru om cât şi pentru naţiune, e caracterul -
totalitatea acelor merite care îl fac pe bărbat un bărbat bun, iar pe femeie,
o femeie bună.

❖ E mult mai bine să îndrăzneşti să faci fapte măreţe pentru a obţine un

trium f strălucitor, chiar şi cu preţul încercărilor şi al greşelilor, decât să
te compari cu acele suflete slabe care niciodată nu au simţit nici bucurii,
nici suferinţe, pentru că trăiesc într-un asfinţit mohorât şi nu cunosc nici
victoria şi nici înfrângerea.

❖ Ne sunt date multe lucruri şi ni se cer multe. Avem obligaţii faţă de alţi
oam eni şi chiar faţă de noi înşine; şi nu avem dreptul să dispreţuim aceste
obligaţii.

❖ Progresul ni-1 verificăm nu prin îmbogăţirea acelora care deja au mult, ci

prin faptul că suntem capabili să-i mulţumim pe cei care au foarte puţin.

❖ Nu greşeşte doar acela care nu face nimic. Nu vă fie frică să greşiţi, teme-
ţi-vă să repetaţi greşelile.

❖ Niciun om nu e deasupra legii, ori sub ea; nu avem nevoie de permisiunea

nim ănui când îi cerem cuiva să respecte legea.

❖ Supunerea în faţa legii e o obligaţie, nu o rugăminte.

❖ Nu ridica vocea, ci pregăteşte-ţi o bâtă mare, astfel vei ajunge departe.

❖ Probabil nu există trăsătură a caracterului mai im portantă decât fermitatea.

Tânărul care doreşte să devină un om mare, care vrea să lase o urm ă în
 această viaţă, trebuie să fie hotărât nu num ai să învingă o mie de obstacole,
ci să şi câştige, în pofida miilor de înfrângeri şi insuccese.

❖ E m ai bine ca oam enii de afaceri să facă afaceri cinstite, decât să dea o

parte a profitului pentru activităţi de binefacere.

❖ Un om cu desăvârşire incult poate doar să fure un vagon de marfă, pe

când un absolvent al universităţii poate să fure toată calea ferată.

❖ Cel m ai important ingredient în reţeta succesului e să ştii să te înţelegi

cu oamenii.

❖ Consider că o calitate m ai rea decât răutatea inim ii poate fi doar slăbiciunea

creierului.

❖ Pot guverna Statele Unite şi pot dirija activitatea fiicei mele, Alice, însă nu
le pot face pe amândouă în acelaşi timp.

Vasili Vasilievici Rozanov

(1 8 5 6 -1 9 1 9 )
gânditor, scriitor, pubficist rus.
S-a născut în oraşuC VetCuga, gubernia Rpstromshgia. Din anuC 1899 şi până în 1917, este
colaboratorul ziarului patriotic rus „Vremea nouă”. ConcepţiiCe sale erau apropiate de cele aCe
sCavofidCor. Rentru eC, ceCmai important element aC vieţii sociaCe era fam ilia, pe care o vedea în
strânsă Cegăturâ cu probbematica sexe Cor. Tocmai datorită sexului său, considera Rozanov, omuC
se află în Cegătură cu întreaga natura. Sexele sunt ceva mistic, o sursă necunoscută de energie
creativă a individuCui, nemurirea sa genetică f i i n d starea spirituaCă a naţiunii. „Legătura sexelor
cu Dumnezeu este mai mare decât Cegătura gândirii cu Dumnezeu, ba chiar şi decât Cegătura
conştiinţei cu Dumnezeu”. Divinizarea sexelor C-a fă c u t p e Rpzanov să critice creştinismuC,
căruia îi reproşa că e asexuat, opunându-se iudaismuCui său.
Interpretarea specificăpe care Rozanov ofă c e a evenimentelor istorice ne uimeşte prin paraCeCe
şi concepţii surprinzătoare. JAce Iaşi Cucru se poate spune despre articolele saCe cu conţinut
pedagogic, adunate în volumul Apusul luminilor. Criticând sistem ul contemporan de educaţie,
Rpzanov a descoperit că eC încăCcă trei principii de bază: individualitatea, integritatea şi
independenţa. Lucrările sale fundam entale sunt: (Problema fam iliei în <Rusia, Chipul întunecat,
'Metafizica creştinismului, Singurătate, Frunze căzătoare, JApocalipsa timpului nostru.

❖ Să-ţi im aginezi e m ai uşor decât să munceşti, iată sursa apariţiei socialis­

mului (cel puţin a socialism ului rusesc).

❖ Toate instituţiile de învăţăm ânt pentru femei pregătesc în cazurile reuşite

călugăriţe, îar în cazurile nereuşite - prostituate. Noţiunile de soţie şi
m amă nu le trec prin cap.

❖ Universul este un cortegiu. Iar când paşii se vor opri, va înceta şi existenţa
lumii. Chiar şi acum doar tăcerea este am urgul lumii.

❖ Compătimirea e partea lucrurilor mici. Iată de ce iubesc lucrurile mici.

❖ Oam enii sunt ca florile ce se ofilesc. E toamnă şi nu e mai e nimic. Cât de
înspăim ântător este acest „nu" Cât de înspăim ântătoare este toamna.

❖ Cum mă raportez la tânăra generaţie? în niciun fel. Nu mă gândesc. Mă

gândesc rareori. însă întotdeauna îm i este m ilă de ea. Este orfană.

❖ Cine nu a cunoscut nenorocirea, nu cunoaşte nici religia.

❖ Iubirea e o durere. Cine nu e bolnav după cineva, acela nici nu iubeşte pe

acel cineva.

❖ Oam enii care nu se grăbesc nicăieri sunt oam enii lui Dumnezeu. Oamenii
care nu-şi propun niciun scop - sunt şi ei oam enii lui Dumnezeu.

❖ Lumea trăieşte cu idealuri măreţe. Lumea în general este un ideal, ca şi

„cercurile" istoriei şi epiciclul planetelor.

❖ Probabil că nu mă aflu în dezacord cu omul, ci doar cu literatura. Este

groaznic să fii în dezacord cu omul, pe când cu literatura nu e nimic
deosebit.

❖ Poate că poporul nostru e rău, dar este totuşi poporul nostru şi aceasta
explică totuî.

❖ Noi înşine pierim când judecăm clerul. Fără cler, poporul a murit. Clerul
îi apără sufletul.

❖ Ne naştem pentru iubire. în m ăsura în care nu am dăruit iubire, în aceeaşi

măsură ne şi chinuim pe pământ. în măsura în care am dăruit iubire, în
aceeaşi măsură vom fi pedepsiţi pe lumea cealaltă.

❖ Societatea, cei din jur, ne m icşorează sufletul, nu ni-1 îmbogăţesc. îl

„îmbogăţeşte" doar cea mai intimă şi mai rară simpatie, doar fiind în
„bună înţelegere" şi într-un „singur gând" Astfel de sim patii găseşti una
sau două pe parcursul întregii tale vieţi. în ele, sufletul înfloreşte. Caut-o.
Iar de mulţime fugi sau ocoleşte-o.

❖ Scriitura e un destin. Scriitura e fatum. Scriitura e o nefericire.

❖ Viciul este pitoresc, iar virtutea este atât de ştearsă. Ce grozăvii sunt acestea?

❖ Viaţa ruşilor este şi murdară şi mediocră, dar, plăcută într-un fel. Pe

aceasta din urm ă te şi temi să n-o pierzi, căci pierzând-o „totul se duce
de râpă" Ti-e frică să pierzi ceva unic şi irepetabil. Va fi poate şi mai bine
în viitor, dar nu, tu ţi-o doreşti doar pe aceasta...

❖ Socialism ul va trece ca o dizarmonie. Orice dizarm onie va dispărea odată

şi odată. Iar socialism ul este o furtună, ploaie şi vânt...

❖ Stilul este spiritul lucrurilor.

❖ Esenţa rugăciunii constă în recunoaşterea neputinţei tale celei mai

profunde, a celei m ai profunde m ediocrităţi profunde. Rugăciunea începe
acolo unde „eu nu pot"; acolo unde „eu pot", rugăciunea nu-şi are locuî.
❖ Doar durerea ne descoperă sublimul şi sfinţenia. Până să ajungem la
durere, există frumosul, binele, ba chiar măreţia. Dar niciodată sublimul
sau sfinţenia.

❖ Ce este „scriitorul"? Copii părăsiţi, soţie uitată şi vanitate, vanitate... Un

tip interesant.

❖ Păgânism - dimineaţă, creştinism - seara. E posibil să nu se facă dimineaţă,

e posibil să fie aceasta ultim a seară?

❖ Păgânismul reprezintă copilăria om enirii, iar copilăria, în viaţa fiecăruia

dintre noi, este păgânismul său natural. Astfel încât noi trecem „printre
zeii antici" şi îi cunoaştem din instinct.

John Ruskin
(1 8 1 9 -1 9 0 0 )
Scriitor, critic de artă şi f i l o z o f englez.
S-a născut la 8febru arie 1819, la Londra. Rjisfin a exercitat o remarcabilă influenţă asupra
cercurilor intelectuale ale Angliei din epoca victoriană. A devenit cunoscut mai ales prin studiile
sale aprofundate asupra arhitecturii şi artelor plastice în general şi asupra condiţiilor istorice
şi sociale crespunzătoare. Rjisfin consideră că cele mai remarcabile realizări ale artei trecutului
sunt legate de existenţa unor condiţii favorabile în societate şi afirmă că numai o societate
nobilă poate genera o artă de înaltă elevaţie spirituală.
Fiu a l unui bogat negustor, Rjisfin primeşte o educaţie aleasă în şcolile din Londra şi
Oxford. Din 1869, John Rusfin este profesor de istoria artelor în Oxford, unde rămâne până
în 1879. In această fu n cţie a îmbogăţit colecţia de artă a universităţii cu numeroase tipărituri,
desene şi fotog rafii din proprietatea sa personală şi a înfiinţat o academie de desen. în 1883
i s-a oferit din nou o catedră universitară, p e care însă o refuză în semn de protest împotriva
practicării disecţiilor p e cadavre în laboratoarele universităţii.
încă din tinereţe este preocupat de artă, literatură şi călătorii. Fire meditativă şi cu
sensibilitate de poet, John Rusfin a fo s t un p rofu n d critic şi teoretician a l culturii, cu referinţă
mai ales la artele plasice. F l a preferat, ca gen pictural, peisagistica, dar dintr-un unghi de
vedere modernist, concepţie reflectată în monumentala sa lucrare Modern Rainters (Pictori
moderni), apărută în patru volume între anii 1843 şi 1860. Fascinat deopotrivă şi de trecut,
a scris un studiu asupra artei în E v u l Mediu, intitulat The Seven Lamps o f Architecture
(Cele şapte fă c lii ale arhitecturii, 1849), urmat de The Stones o f Venice (Pietrele Veneţiei,
1851-1853). (Bun prieten şi susţinător a l pictorului William Turner, Rjisfin i-a influenţat
decisiv pe unii teoreticieni şi eseişti de valoare, dintre care William Morris şi W alter Pater,
în cadrul mişcării „Arts e£ Crafts". Format su6 auspiciile ideilor lui Thomas Carlyle, campion
a l elitismului cultural, Rjisfin n-a practicat totuşi „cultul eroilor”, dar a ştiut să se înconjoare
de personalităţi, cărora le-a recunoscut de timpuriu talentul şi vocaţia. Printre aceştia se
numără Robert (Browning, Oscar Wilde, Dante (jabriel Rpssetti, E dw ard CBume-Jones şi John
Everett Millais. Proiectul său estetic a contribuit la form area „Confreriei prerafaelite” (The <Pre-
RaphaeCite <Brotherhood) şi la notorietatea acesteia. Nu a înţeles însă mişcarea impresionistă
în pictură, acuzându-l p e pictoru l impresionist englez Jam es W histler într-un articol cu ocazia
unei expoziţii că „aruncă un vas cu vopsele în f a ţ a publicului”
Obstinaţia de a nu pierde legătura cu trecutul l-a determinat să exercite o critică radicală
a procesului de industrializare, ca şi a efectelor dezumanizante pe care acesta le implică.
Spirit utopic, Rusfin nu a ezitat să preconizeze întoarcerea la vârsta breslelor meşteşugămpi.
încurajând activitatea artizanaCă, în totaC dispreţ f a ţ ă de readzăriCe tehnoCogiei. RevoCta
Cui era şi una de ordin moraC, nu numai economic şi estetic, considerând că industriadzarea
perverteşte şi opacizează spirituC şi distruge ingenuitatea naturii. Cu propriiCe fonduri,
întemeiază un faCanster p e modeCuC 6resCei medievaCe, numit „RreasCa St. (jeorge” ((juild o f St
(jeorge), cumpărând şi câteva zeci de hectare de teren pentru a împiedica pătrunderea căii ferate
în paradisuC de verdeaţă aC câmpiei engCeze.
(printre personaCităţiCe din afara AngCiei influenţate de concepţiiCe cuCturaCe şi sociaCe aCe Cui
John Rpskin se numără L ev FoCstoi, MarceC Rroust (entuziast traducător în Cim6a fran ceză a
unora din opereCe Cui Rushin), precum şi (Mahatma (jandhi.
A murit Ca 20 ianuarie 1900, Ca (Brantwood.

❖ în fiece clipă a vieţii noastre trebuie să ne străduim să căutăm nu aceea ce

ne îndepărtează de alţi oameni, ci ceea ce avem în comun.

❖ Nu lucrul de care omul ar putea râde sau de care şi-ar putea bate joc este
important, ci lucrul pe care l-ar iubi, aprecia şi accepta.

❖ Este întotdeauna fericit cel care are perm anent dinaintea sa ceva ce nu
poate înţelege pe deplin, când, înaintând mereu, m ai cunoaşte câte ceva.

❖ Toată problema educaţiei constă în a impune omului nu doar să facă bine,

dar să se şi desfete cu acel bine; nu num ai să muncească, dar şi să-şi
iubească munca.

❖ înţelepciunea supremă nu constă în dăruire, ci în capacitatea de a afla

plăcere în cele mai mici lucruri.

❖ Să faci lucruri bune - iată calea spre măreţie, iar dacă nu le faci atunci,
fără îndoială că va veni ziua în care va trebui să m unceşti pentru rău şi
nu pentru bine.

❖ Activitatea este un lucru măreţ./ Dacă oam enii vor face cu încredere ceea
ce trebuie, vor ajunge, în cele din urmă, să le placă ceea ce fac.

❖ O faptă bună nu poate fi săvârşită din ură; şi nici din interes. E săvârşită
doar din iubire.

❖ O vale, puţină apă lină şi razele apusului de soare sunt cele m ai simple
lucruri, cele m ai obişnuite, dar şi cele mai dragi.

❖ Viata
/ fără muncă înseam nă hoţie,
/ ' munca fără artă înseam nă hoţie.
/
❖ Credinţa adevărată a omului nu e pentru a-i oferi linişte, ci putere de
muncă.

❖ La cunoaştere ar trebui să ne raportăm la fel ca şi la mâncare. Nu trăim

ca să cunoaştem, la fel cum nu trăim ca să mâncăm.

❖ Cât de des ne este greu să dăm dovadă de m ilă cu înţelepciune... să facem

bine fără să înm ulţim
/ răul...

❖ Când iubirea şi m eşteşugul s-au făcut una, s-a născut o capodoperă.

 Secolele XIX-XX

❖ Omul înţelept găseşte mereu sprijin în toate lucrurile, fiindcă darul său e
acela de a extrage iubire din orice.

❖ Sentimentele noastre morale s-au am estecat atât de rău cu lumea raţiunii,

încât nu le m ai putem aborda pe unele fără a le aborda şi pe celelalte.
Măreaţa minte, denaturată odinioară, răm âne veşnic un blestem.

❖ Nu perm iteţi ca preţul tabloului să-i determ ine calitatea, fiindcă va veni o
vreme când tabloul însuşi îşi va stabili preţul.

❖ Nu succesul merită recompense, ci efortul.

❖ Niciun om nu a trăit o viaţă adevărata dacă nu a fost purificat de iubirea

unei femei, întărit de curajul acesteia şi îndrum at de judecata ei calmă.

❖ Niciodată să nu căutaţi plăcerea, dar fiţi m ereu gata să aflaţi plăcere în

orice.

❖ Calea spre cunoaştere nu e niciodată un drum mătăsos presărat cu crini:

omul e m ereu nevoit să se urce pe stânci goale.

❖ Dedicaţi-vă activităţii voastre cu inim a şi sufletul, însă înainte de a o face,

vedeţi
/ să fie o activitate bună.
❖ întrucât viaţa e foarte scurtă, iar timpul liber e foarte puţin, nu trebuie
să-l pierdem citind cărţi lipsite de valoare.

❖ Reuşeşte în viaţă doar acela a cărui inim ă devine m ai blândă, sângele,

m ai fierbinte, mintea, m ai vie, iar spiritul, mai liniştit.

❖ Calităţile îi sunt date celui puternic şi celui înţelept nu pentru a-1 asupri
pe cel slab, ci pentru a-1 ajuta şi sprijini.

❖ M âinile coborâte nu sunt întotdeauna supuse.

❖ Priveşte fiecare nouă ivire a zorilor ca pe începutul vieţii tale şi fiecare

apus de soare ca pe sfârşitul vieţii tale. Fie ca fiecare dintre aceste scurte
vieţi să fie însem nate printr-o faptă bună, printr-o victorie asupra sinelui
sau prin obţinerea unor cunoştinţele.

❖ Esenţa apariţiei vulgarităţii constă în căutarea spectaculosului.

❖ Cred în nobleţea fiinţei omeneşti, în măreţia forţelor sale, în plinătatea

îndurării sale şi în bucuria de a iubi.

Bertrand Russell
(1 8 7 2 -1 9 7 0 )
(Matematician, fiCozofi savant englez. Laureat aC(Premiului NobeCpentru Citeratură, fo n d a ­
torul fiCozofiei analitice.
S-a născut Ca FreCCech, (Monmoutbsbire, în Ţara CjadCor, într-o fam id e aristocratică engleză.
(RunicuC din partea mamei, John RusseCC, a fo s t prim-ministru aC (Marii (Britanii. (Naşul Cui
(Bertrand RusseCC estefiCozofuCJohn Stuart (MiCC In 1890, îşi începe studiile Ca Frinity CoCCege,
Cambridge, unde este influenţat de A Ifred North Whitehead. A fo s t ales membru a l Societăţii
Regale din Londra, a l Consiliului Colegiului Lrinity a l Vniversităţii Ca-mbridge, a predat lecţii
de filoz ofie la mai multe universităţi şi colegii.
A obţinut rezultate importante în domeniul logicii simbolice şi în aplicarea ei la probleme
de filo zo fie şi matematică. Russell este autorul multor lucrări în domeniul logicii matematice.
Vna dintre cele mai importante lucrări ale sale este Originea matematicii (1910—1913) (în
copaternitate cu A • W hitehead); lucrarea demonstrează coordonarea principiilor matematicii
cu principiile logicii şi posibilitatea de determinare a concepţiilor de bază ale matematicii în
termeni de logică. De o importanţă imensă sunt şi lucrările lui Russell în domeniulfilosofiei.
Russell credea căfilosofia poate deveni o ştiinţă, exprim ând cele mai importante structuri ale ei
prin termenii logicii. Cele mai faim oase lucrări ale sale în domeniul filoz ofiei sunt Cunoaşterea
fumii interioare şi Istoria filozofiei occidentale.
Russell a scris multe lucrări dedicate religiei şi bisericii. O lucrare cunoscută este prelegerea
sa, editată mai târziu într-o broşură separată, De ce nu sunt creştin.
Russell a fo s t unul dintre primii mem6ri ai Societăţii ‘F abiene şi din an u l 1944 a activat în
Camera Lorzilor. în an u l 1950, filo z o fu l a primit P rem iulN obel pentru valorile remarcabile în
literatură, pentru lucrările sale ştiinţifice şi publicistice.
în ultimii ani a i vieţii, Russell a luptat cu înverşunare împotriva intervenţiei S f A în
Vietnam. De asemenea, a condamnat invazia V R SS şi a ţărilor ce f a c parte din p actu l de la
Varşovia în Cehoslovacia în an u l 1968.
L a sfârşitul vieţii, (Bertrand Russell a publicat o Autobiografie în trei volume, demonstrând
încă o dată lumii strălucirea gândirii sale.
A încetat din viaţă la 2 febru arie 1970, în Ţara galilor, la vârsta de 97 de ani.

❖ Să-ti
/ fie frică de iubire înseam nă să-ti
/ fie frică de viată,
/ ' iar celui care-i e
frică de viaţă e mort pe un sfert.

❖ în America, fiecare e ferm convins de faptul că în ierarhia socială nu

există nim eni m ai presus de el. E adevărat, însă nici mai jos de el nu mai
există nimeni.

❖ în democraţie, un politician cinstit poate fi tolerat doar dacă e foarte

prost. Căci doar un politician prost poate să îm părtăşească cu sinceritate
prejudecăţile unei jum ătăţi de naţiuni.

❖ în secolul nostru atât de periculos sunt mulţi oam eni care îndrăgesc
nenorocirea şi m oartea şi se înfurie foarte tare când speranţele se
împlinesc.

❖ în uriaşa noastră societate democratică, ca şi odinioară, există opinia

potrvit căreia omul prost e în m are parte mai cinstit decât cel deştept, iar
politicienii noştri, foîosindu-se de această prejudecată în interesul propriu,
se prefac a fi mult mai proşti decât sunt în realitate.

❖ în şcolile noastre nu se învaţă ce este cel mai important şi anume arta de

a citi ziare.

❖ în loc să-ţi omori vecinul, chiar dacă îl urăşti foarte tare, trebuie ca,
ajutându-te de propagandă să-ţi transferi ura faţă de vecin asupra unui
 stat vecin şi atunci im pulsurile tale crim inale se vor transform a ca prin
m inune în eroismul patriotului.

❖ în tim pul naufragiului, echipa îndeplineşte comenzile căpitanului fără să

gândească, fiindcă m arinarii au un scop comun, dar şi mijloacele pentru
realizarea acestui scop sunt evidente şi clare. însă, dacă acest căpitan,
asemenea guvernului, ar începe să le explice m arinarilor principiile sale
de conducere a corăbiei pentru a demonstra legalitatea ordinelor date,
corabia s-ar scufunda înainte ca el să-şi term ine discursul.

❖ în toate timpurile, începând cu domnia lui Constantin şi până la sfârşitul

secolului al XVII-lea, creştinii erau persecutaţi crunt de către alţi creştini,
după cum o făceau cândva şi împăraţii romani.

❖ Iată aici, pe acest raft, se află Biblia. Şi o ţin alături de Voltaire - ambele
sunt ca otrava şi antidotul.

❖ Istoria universală este ansam blul tuturor lucrurilor care ar fi putut fi

evitate.

❖ Orice ştiinţă exactă se bazează pe aproximaţii.

❖ Fiece sentiment luat aparte este o nebunie. Judecata raţională ar putea fi

definită ca o sinteză a nebuniei... Acela care vrea să-şi păstreze judecata
raţională trebuie să adune un parlament întreg cu cele mai posibile
grozăvii, din care fiecare ar deveni mai bun decât celelalte.

❖ V-aţi da oare viaţa pentru concepţiile dumneavoastră? - Desigur că nu.

❖ La urm a urmelor, pot să m ai şi greşesc.

❖ Cel mai important neajuns al taţilor e că vor ca odraselele lor să se

m ândrească cu ei.

❖ Chiar şi într-o societate civilizată instinctul monogamiei îşi spune

cuvântul.

❖ Chiar dacă toţi susţin aceeaşi părere, cu toţii ar putea să greşească.

❖ într-adevăr, gânditorii cei mai m ari ai om enirii sunt indiferenţi în faţa

fericirii, mai ales în faţa fericirii altor persoane.

❖ Diagnosticarea a progresat atât de mult încât aproape că n-au mai rămas

oam eni sănătoşi.

❖ E puţin probabil ca Simion Stâlpnicul să fi fost pe deplin mulţumit dacă

ar fi aflat că un alt sfânt ar fi stat vreme m ai îndelungată pe un turn mult
mai îngust.

❖ Dacă Dum nezeu ar exista, e puţin probabil că ar fi atât de îngâm fat încât
să se supere pe cei care se îndoiesc de existenţa sa.

❖ Dacă un punct de vedere oarecare e foarte răspândit, nu înseam nă că e

absurd. Mai mult de atât. Luând în considerare prostia majorităţii oame-
 nilor, acel punct de vedere foarte răspândit ar fi mai degrabă o prostie
decât ceva raţional.
!
❖ Invidia - iată temelia democraţiei.
/
❖ D in discuţiile cu soţul meu savant trag de fiecare concluzia că fericirea nu
ne este dată; când vorbesc însă cu grădinarul, mă conving de contrariul.

❖ Dintre toate tipurile de prudenţă, prudenţa în dragoste e mult m ai nefastă

pentru fericirea adevărată.

❖ Arta propagandei, aşa cum e ea înţeleasă de politicienii m oderni, e strâns

legată de arta reclamei. Psihologia, la fel ca şi ştiinţa, e în multe privinţe
îndatorată celui care face reclamă.

❖ Fiece om se înconjoară de convingerile m ângâietoare care roiesc în jurul

său asemenea unui roi de muşte într-o zi de vară.

❖ Cât e de trist că oam enii sunt de acord doar cu acele lucruri care, în fond,
nici nu-i interesează.

❖ Atunci când călugăriţele, care se spală fără ca să-şi scoată halatul de

baie, sunt întrebate de ce au nevoie de atâta precauţie, că doar nu le vede
nimeni, ele răspund: „Dar Dumnezeu? El doar le vede pe toate!"

❖ Când ne gândim la omenire, ne avem în vedere, întâi de toate, pe noi

înşine; nu e de m irare că apreciem om enirea aşa de mult.

❖ Când calea de la mijloace spre scop nu e foarte mare, mijloacele devin nu

mai puţin ademenitoare decât scopul însuşi.

❖ Când interlocutorul întăreşte faptul că spune adevărul, puteţi să nu vă

îndoiţi
/ - minte.
❖ Vanitatea personală e rispită de prieteni, cea fam iliară, de colegul de clasă,
cea de clasă, de politică, iar cea naţională, de înfrângerea în luptă. însă
vanitatea om enirii rămâne...

❖ Iubirea e cea mai bună cale de a fugi de singurătatea care îi chinuie pe

majoritatea bărbaţilor şi femeilor pe parcursul întregii lor vieţi.

❖ Oam enii predispuşi la m egalom anie se deosebesc de oam enii predispuşi

la narcisism prin faptul că-şi doresc să fie m ai degrabă puternici decât
atrăgători, să fie m ai degrabă temuţi decât iubiţi. Acestui tip de om îi
aparţin mulţi demenţi şi o m are parte din oam enii faimoşi cunoscuţi din
istorie.

❖ Materia nu e o parte a materiei lum ii finite, ci doar o metodă convenabilă

de a lega evenimentele într-un tot întreg.

❖ M aşinile sunt adorate pentru că sunt frumoase; m aşinile sunt preţuite

pentru că sunt pline de putere. M aşinile sunt detestate pentru că sunt
dezgustătoare, m aşinile sunt dispreţuite pentru că-i înrobesc pe oameni.
❖ Universul în care locuim poate fi înţeles ca rezultat al haosului şi al
întâm plării, iar dacă el e scopul intenţionat al întâm plării, atunci acest
scop aparţine pesemne unui duşman al umanităţii.

❖ Părerile omului mediocru sunt mult m ai puţin stângace decât ar fi dacă

fiecare dintre aceşti oam eni ar gândi fiecare cu capul său.

❖ Mulţi sunt gata mai degrabă să moară decât să gândească.

❖ Trăim cu o morală dublă; pe una o îm părtăşim , dar nu o folosim în

practică, iar pe cealaltă o folosim, însă o îm părtăşim foarte rar.

❖ îi iubim pe cei care ne urăsc duşmanii şi, de aceea, dacă nu am avea

duşmani, nu am iubi pe nimeni.

❖ Nu vorbim de credinţă când e vorba că doi ori doi fac patru sau că
păm ântul e rotund. Vorbim de credinţă, doar atunci când dorim să
schim băm dovezile cu sentimentele.

❖ O idee nu este originală dacă nu ne putem câştiga existenţa cu ea.

❖ Gândirea necesită eforturi şi pregătire. Politicienii sunt prea ocupaţi cu

formularea discursurilor pentru a m ai gândi.

❖ Ştiinţă e ceea ce cunoaştem, filozofie e ceea ce nu cunoaştem.

❖ Frica înainte de un accident intensifică doar posibilitatea ca acesta să aibă

loc.

❖ Nu cunosc nicio fiinţă vie, cu excepţia poate a insectelor, care să se deo­

sebească prin im ensa lor trebuinţă de a învăţa din greşelile proprii, ase­
menea oamenilor.

❖ Emoţiile noastre sunt invers proporţionale cu cunoştinţele noastre; cu cât

m ai puţin cunoaştem, cu atât m ai mult ne aprindem.

❖ Nu te strădui să eviţi ispitele: cu timpul, ele însele vor începe să te evite.

❖ Nu e de dorit să crezi într-o ipoteză atunci când nu ai niciun motiv ferm

să o consideri corectă.

❖ Puţini pot fi fericiţi până la sfârşitul vieţii fără să simtă ură faţă de alt om,
naţiune, religie.....

❖ Să-ţi urăşti duşmanii e m ai uşor şi m ai captivant decât să-ţi iubeşti

prietenii.

❖ Fapta necuviincioasă este aceea care îl îngrozeşte pe un bătrân judecător

incult.

❖ Nu este nim ic m ai obositor şi m ai util decât nehotărârea.

❖ Nimeni nu bârfeşte despre virtuţile secrete ale altor oameni.

❖ Cei săraci nu-i invidiază pe m ilionari, ci pe săracii care prim esc m ai mult
de pomană.

❖ Locuinţa sufletului poate fi ridicată doar pe temelia durabilă a unei

disperări nesfârşite.

❖ El nu este un gentleman: se îmbracă foarte bine.

❖ Viaţa organică, după cum se ştie, evoluează de la organismul monocelular

şi până la filozof, şi evoluţia acestuia, suntem asiguraţi, e, fără îndoială,
progresivă. Rău e că această asigurare ne-o dă filozoful şi nu organismul
monocelular.

❖ Să scape de frică îi e cu neputinţă doar aceluia care îşi cunoaşte locul; să

obţină m ăreţia poate doar acela care îşi cunoaşte nimicnicia.

❖ Patriotismul e disponibilitatea de a ucide şi de a fi ucis din cele m ai banale

motive. Patrioţii spun întotdeauna că sunt gata să moară pentru patrie şi
niciodată că sunt gata să ucidă pentru patrie.

❖ Filosofii răi pot avea o anumită influenţă în societate, dar o influenţă bună -
niciodată.

❖ Vizitând China, evaluez lenea ca pe una dintre cele mai importante

calităti ale omului.
t

❖ Adevărul e acel lucru pe care fiecare dintre noi e obligat să-l spună
poliţistului.

❖ „Să trăieşti corect" înseamnă să te prefaci, „să gândeşti corect" e o prostie.

❖ Doar în democraţie proştii au dreptul să voteze, iar în dictatură să

conducă.

❖ Toleranţa religioasă a apărut doar din cauză că am încetat să acordăm

religiei atâta im portanţă ca odinioară.

❖ Specia umană este o eroare. Fără el, universul ar fi fost sublim.

❖ Plictiseala e o problemă serioasă pentru moralist, deoarece din cauza

plictiselii se săvârşesc cel puţin jum ătate din păcatele omenirii.

❖ O viaţă fericită trebuie să fie în mare măsură liniştită, deoarece fericirea

adevărată poate exista doar într-o atmosferă de linişte.

❖ Sensul filozofiei constă în a începe cu ceva evident şi a finisa cu ce e

paradoxal.

❖ Compatibilitatea cruzim ii cu o conştiinţă curată e pentru moralişti o

culme a fantasticului. De aceea ei au şi inventat iadul.

❖ Frica este principala sursă a prejudecăţii şi una dintre principalele surse

ale cruzim ii.
❖ Cei care nu sunt fericiţi şi cei care dorm prost s-au obişnuit să se
mândrească de acest lucru.

❖ Timpul pe care nu şi-l petrece în faţa oglinzii îl foloseşte pentru înfruntarea

obligaţiunilor sale.

❖ Cel care se bucură cu adevărat de autoritate nu se teme să-şi recunoască

greşeala.

❖ Din păcate, lumea este construită astfel: proştii sunt plini de sine, iar
deştepţii sunt plini de îndoială.

❖ Să mori pentru o convingere înseam nă să acorzi o mare importanţă

probabilităţilor.

❖ Să ştii să-ţi foloseşti raţional tim pul liber - iată care e cea mai înaltă
treaptă a civilizaţiei.

❖ Filozofia: atunci când începi de la ceva atât de simplu, încât nici nu

m erită să fie discutat şi ajungi la ceva atât de paradoxal, încât nu-ţi vine
să crezi.

❖ Omul e o fiinţă încrezătoare, el trebuie să creadă în ceva, dacă nu în bine,

atunci în rău.

❖ Omul visează toată viaţa. Uneori, se trezeşte pentru o clipă la realitate şi

priveşte som noros lumea, după care se afundă iar într-un vis dulce.

❖ Om ul îşi m anifestă în faţa animalelor superioritatea, cu excepţia capacităţii

sale de a fi plictisitor.

❖ Cu cât mai mult se vorbeşte despre noi, cu atât ne dorim mai mult să
se vorbească despre noi. Crim inalului condamnat la moarte i se permite
să citească în ziare raportul procesului său de judecată şi se va înfuria
dacă va descoperi că vreun ziar nu a acordat destul spaţiu procesului său.
Acest lucru se referă în mare măsură la politicieni şi la oam enii de litere.

❖ Matematica pură e un astfel de obiect în care nu ştim despre ce vorbim şi

nu ştim dacă lucrul despre care vorbim este adevărat.

❖ Pentru a avea o viaţă lungă trebuie să ne alegem cu m are grijă strămoşii.

❖ Sentim entul datoriei este necesar pentru o treabă, însă e insultător în

multe alte privinţe.

❖ Oam enii îşi doresc să fie iubiţi, dar nu şi să fie suportaţi dintr-o milă
perseverentă.

❖ Etica este încercarea de a acorda o mare im portanţă unor dorinţe ale

noastre.

❖ întotdeauna i-am socotit pe oam enii respectabili nişte ticăloşi, iar acum,
^ î n fiecare dimineaţă, mă privesc în oglindă ca să văd dacă nu a apărut
— vreo urm ă de ticăloşie.
❖ îm i place matematica pentru că în ea nu e nim ic omenesc, pentru că,
în fond, nu are nicio legătură cu planeta şi universul nostru. Pentru că
iubirea faţă de ea e fără răspuns.

❖ Sunt atât de ocupat, încât am fost nevoit să-mi contramandez data decesului.

Antoine de Saint-Exupéry
(1 9 0 0 -1 9 4 4 )
Scriitor francez, aviator profesionist.
S-a născut în orăşelul fran cez Lyon, în fam ilia unui aristocrat de provincie. L a vârsta de
4 ani, ta tă l său moare. D e educaţia micului Antoine se ocupă mama sa. Exupéry a6solvă o
şcoală iezuită din M ontreuxşi apoi studiază într-un pension catolic din Elveţia; în an u l 1917,
se înscrie la Şcoala de arte frum oase din Paris, la Facultatea de Arhitectură.
Pentru scriitor, an ul 1921 este unul crucial pentru că e înrolat în armată, unde ia lecţii de
z6or. Un an mai târziu, Exupéry primeşte legitimaţia de pilot şi se stabileşte în Paris, unde
începe să scrie, dar fă r ă prea mult succes. A bia în an u l 1925, Exupéry îşi găseşte vocaţia -
devine pilot de linie a l companiei aeriene „Aéropostale” şi fa c e curierat p e coasta de nord
a A fricii. Peste doi ani devine directorul aeroportului din Cap-Juba, o ţară în aproprierea
deşertului Sahara.
In a n u l1930, primeşte prem iulliterar „Femina”pentru romanul Zbor de noapte. Principalele
sale scrieri au la bază experienţa sa de pilot: romanele Curieruf cfe Sud, Zbor de noapte, sunt
descrieri ale lumii văzută prin ochii unui pilot şi emană puternicul sentiment de solidaritate pe
care-l împărtăşesc oamenii care ştiu ce înseamnă pericolul. Rom anulTământuf oatnenifor redă
episoade dramatice, portretele ale piloţilor şi meditaţii filozofice.
In anul 1935, vizitează Moscova în calitate de corespondent. Participă, tot în calitate de
corespondent, la războiul din Spania.
în an u l1939, primeşte două premii literare, „Çrand P rix pentru romanulAcademia franceză
şi „Premiul naţional de carte a l SV A ”pentru romanul Vântul, nisipul şi stefefe. în acelaşi an e
premiat cu Crucea M ilitară a Republicii Franceze. Exupéry este autorul poveştii M icul prinţ,
p e care a ilustrat-o e l însuşi.
L a 31 iulie 1944, pleacă în Sardinia într-un zbor de explorare şi nu se mai întoarce. Multă
vreme nu s-a ştiut nimic despre moartea sa. A bia în anu l 1998, în apropiere de Marseille,
un pescar a găsit în mare o brăţară, pe care erau înscrise numele soţiei pilotului şi adresa
editurii unde îşi publica romanele. In mai 2000, scufundătorul Luc Vanrel a declarat că la
adâncimea de 70 de metri s-au descoperit rămăşiţe de avion, probabil ale avionului lui Saint-
Exupéry. Specialiştii au analizat rămăşiţele şi s-a adeverit că numărul de serie înscris pe bordul
avionului corespunde celui p e care-l pilota Exupéry. A eroportul din Lyon şi un asteroid au fo st
numite în memoria lui Exupéry.

❖ Probabil că e frum os să mori pentru a cuceri noi meleaguri, însă războiul

contemporan distruge toate acele lucruri pentru care a fost început.

❖ Să fii om înseam nă să simţi răspunderea a tot ceea ce faci.

❖ în universul nostru tot ce e viu e atras către acele asemănătoare lor, chiar
şi florile se înclină după vânt se amestecă unele cu altele, o lebădă le
cunoaşte pe toate celelalte, doar oam enii trăiesc izolaţi.
❖ Când i se îm plineşte sorocul, viaţa se usucă la fel ca păstaia ce se eliberează
de boabe.
❖ Războiul nu este o întâmplare. Războiul este o boală asemănătoare tifo­
sului.
❖ Fiecare dintre noi simţim, care mai tulbure, care mai limpede, că trebuie
să ne trezim la viaţă. Insă câte căi greşite ne apar dinainte!

❖ Toate bogăţiile noastre sunt praf şi pulbere, ele nu pot să ne dea acele
lucruri pentru care merită să trăim.
❖ Există o astfel de regulă fermă: te-ai trezit dimineaţa, te-ai spălat, te-ai
pus în ordine - imediat fă ordine şi pe planeta ta.

❖ A nim alul îşi păstrează eleganţa chiar şi la bătrâneţe. însă de ce este atât
de desfigurată argila nobilă din care este modelat omul?

❖ Pământul ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine cum n-ar face-o nicio

carte. Pentru că păm ântul ni se împotriveşte.

❖ Doar inima este vigilentă. Lucrul cel mai important nu-1 poţi vedea cu ochii.

❖ Din lava topită, din acel aluat din care sunt modelate stelele, din minu­
nea ce a dat naştere celulei vii, am apărut noi, oamenii, şi ne-am ridicat
tot m ai sus şi m ai sus, treaptă după treaptă, şi iată că scriem cantate şi
m ăsurăm constelaţiile.
/

❖ Adevărul e acel lucru ce nu poate fi demonstrat, adevărul înseam nă

simplitate.

❖ Adevărul nu se află la suprafaţă.

❖ Adevărul omului este acela care îl face om.

❖ Dacă te laşi domesticit, vine o zi când vei plânge.

❖ Vom fi fericiţi doar atunci când ne vom înţelege rolul pe pământ, chiar
dacă e unul neînsemnat.

❖ Cine a trăit o perioadă îndelungată într-o iubire răvăşitoare şi apoi a pier­

dut-o, oboseşte uneori din pricina singurătăţii sale nobile. întorcându-te
smerit la viaţă, găseşte fericire în cea mai obişnuită afecţiune.

❖ A iubi nu înseam nă a vă privi unul pe celălalt, a iubi înseam nă să priviţi

amândoi într-o singură direcţie.

❖ Chinuitoare e nu urâciunea acestei argile umane diformate. Dar probabil

că în fiecare dintre aceşti oam eni este omorât un Mozart.

❖ Doar copiii ştiu ce caută. Ei îşi dau tot sufletul unei păpuşi din cârpe şi ea
le devine foarte scumpă, iar dacă le iei păpuşa, ei plâng.

❖ Vocaţia îţi perm ite să te eliberezi ca om, însă e nevoie ca omul să-şi poată
urma liber vocaţia.
/
❖ M uncind doar pentru bunurile m ateriale, ne făurim singuri închisoa­
rea.

❖ Pe fiecare trebuie să-l întrebăm ce ne poate oferi. Puterea, întâi de toate,

trebuie să fie raţională.
t

❖ Să plantezi un stejar înseam nă să-ţi faci iluzii ridicole cum că, în curând,
îţi vei găsi un refugiu la umbra sa.

❖ Cel mai mare lux din lume este luxul comunicării dintre oameni.

❖ Trebuie să păzim felinarele: rafala de vânt ar putea să le stingă.

❖ Este mult m ai greu să te judeci pe tine însuţi decât să-i judeci pe alţii.

❖ în lume sunt foarte mulţi oam eni pe care nim eni nu i-a trezit la viaţă.

❖ Cuvintele ne împiedică doar să ne înţelegem unii cu alţii.

❖ Cu moartea fiecărui om moare şi o lume nevăzută.

❖ Desăvârşirea o obţii nu atunci când nu m ai ai ce să adaugi, ci când nu

m ai ai ce lua.

❖ Scăparea constă în a face prim ul pas. Şi încă un pas. De aici şi începe

totul.

❖ Nu-ţi poţi face dintr-odată prieteni vechi.

❖ Ceea ce dă sens vieţii dă sens şi morţii.

❖ Plictiseala înseam nă să-ţi doreşti cu nerăbdare să vezi ceva şi nu ştii nici

măcar tu ce anum e... Acest ceva există, e necunoscut şi dorit, însă nu
poate fi redat în cuvinte.

❖ Răspunzi pentru totdeauna pentru toţi cei pe care i-ai domesticit.

❖ Fiecare om are steaua sa.

❖ Viaţa omului nu are preţ, dar noi ne purtăm mereu de parcă ar exista
ceva m ai valoros.

❖ E bine când în disputa dintre diversele civilizaţii se naşte ceva nou, ceva
mai valoros, însă e îngrozitor când acestea se înghit una pe alta.

❖ împărăţia um ană este în interiorul nostru.

❖ De ce să ne urâm unul pe altul? Suntem cu toţii purtaţi de aceeaşi planetă,

suntem ca echipajul unei corăbii.

❖ Om ul se cunoaşte pe sine în lupta cu obstacolele.

❖ Ce rost au teoriile politice care ne făgăduiesc progresul omului, dacă nu

cunoaştem din timp ce fel de om vor forma acestea?
 Sand George (Aurore Dupin)
(1 8 0 4 -1 8 7 6 )
Scriitoare franceză.
S-a născut Ca <Paris. T atăl său, Maurice Dupin, aparţinea unui neam nobil care se trăgea din
ducele Moritz alSaxpniei. Mama sa se trăgea dintr-o fam ilie de ţărani. Şi-a petrecut copilăria la
V olant, după care a studiat ta o mănăstire engleză catolică din Paris.
L a vârsta de 18 ani s-a căsătorit cu 6aronul Casimir Dudevant, cu care a avut doi copii. în
1831, a divorţat de soţu l său, după opt ani de căsătorie, şi s-a sta6ilit la Paris. Pentru a-şi câştiga
existenţa şi a-şi întreţine copiii, s-a ocupat de pictura p e porţelan. Ulterior, a început să scrie.
Primul ei roman, Indiana, publicat sub pseudonimul george Sand, a apărut în 1832. Istoriile
sale amoroase, printre cele mai cunoscute fi i n d cele cu A lfred de Musset şi Trederic Cbopin, au
fă cu t aceeaşi vâlvă ca şi romanele sale.
A participat la revoluţia din 1848. Luna iunie a aceluiaşi an a spulberat iluziile utopice ale
lui S an d şi ea şi-a încetat activitatea publică.
Sfârşitul vieţii şi l-a petrecut în linişte la proprietatea de la V olant, dedicându-se grijii
f a ţ ă de nepoţii ei.
Dintre lucrările lui (jeorge S an d f a c parte cunoscutele povestiri şi romane, Rose şi (Bfancfie,
Indiana, Valentin, Jacques, Mauprat, Wayfarer, Aoraţiu, ConsueCo, (Păcatuf domnului Antoine,
Franţois-copiC găsit, Micuţa Fadetie, OmuC de zăpadă, Istoria vieţii meie.
A încetat din viaţă la 8 iunie 1876.

❖ în viaţă există o singură fericire: aceea de a iubi şi de a fi iubit.

❖ Căile care duc la artă sunt pline de spini, dar pe ele poţi culege şi flori
frumoase.

❖ Sufletul care nu a suferit niciodată, nu poate înţelege fericirea!

❖ Viata
/ seamănă m ai mult cu un rom an decât seamănă romanele noastre
cu viata.
/

❖ Suflete invidioase tind să-i urască pe oameni, fiindcă aceştia le iau, chi­
purile, fericirea.

❖ Nu-ţi poţi schim ba propria natură, poţi doar să-ţi îndrepţi către bine
diferitele calităţi ale caracterului, ba chiar şi defectele; în aceasta constă
m arele m ister şi m ăreaţa sarcină a educaţiei.
T / t

❖ Adevărul trăieşte num ai într-un suflet deschis, iar autoritatea, doar pe

buzele curate.

❖ Adevărul este prea simplu; la el se ajunge prin ceva complicat.

❖ Fiecare simte nevoia să fie iubit, aceasta îl înalţă în ochii săi; dar oameni
trebuie iubiţi diferit: pe unul - cu o bunăvoinţă nem ărginită, pe altul - cu
o asprime permanentă.

❖ Cartea mi-a fost întotdeauna o sfătuitoare, o sursă de alinare, elocventă

şi calmă, iar eu nu am vrut să-i epuizez calităţile şi le-am păstrat pentru
situaţii mai importante.
❖ Cine este conştient de propria nevinovăţie, fără voie, se umileşte justifi-
cându-se.

❖ O iubire fără un respect adânc şi fără admiraţie este doar o prietenie.

❖ Poţi explica celorlalţi de ce te-ai căsătorit cu soţul tău, dar pe tine însăţi
nu te poţi convinge.

❖ înţelept e acela care merge în pas cu vremea sa, în pas cu societatea; iar
cine tinde să meargă înapoi... e un nebun.

❖ Un bărbat care vorbeşte inteligent despre dragoste, nu e foarte îndră­

gostit.

❖ Noi atragem după sine nenorocirile cărora le acordăm prea multă atenţie.

❖ Nu putem scoate nici o pagină din viaţa noastră, dar putem pune pe foc
toată cartea.

❖ Viaţa noastră e făcută din dragoste, iar a nu iubi înseam nă a nu trăi.

❖ Cel care nu este iubit e mereu un singuratic într-o mulţime.

❖ O dragoste neîmpărtăşită se deosebeşte de dragostea reciprocă, la fel ca

greşeala de adevăr.

❖ Domeniul m uzicii e cel al emoţiilor sufleteşti. Scopul muzicii este acela de

a insufla aceste emoţii, ea însăşi, inspirându-se din ele.

❖ Un singuratic reprezintă doar umbra unui om, iar cel care nu e iubit, e
singur pretutindeni.

❖ Simplitatea e cel mai dificil lucru din lume; ea e lim ita finală a experienţei
şi efortul final al geniului.

❖ Discreţia în dragoste sau în prietenie e un capriciu stupid şi, în plus, un

act de egoism care ucide orice sentiment, m ai întâi în noi înşine, apoi în
persoana iubită.

❖ M oartea e atât de respingătoare, încât nici unul dintre noi nu poate privi
fără groază apropierea ei.

❖ Onestitatea moare atunci când se vinde.

Albert Schweitzer
(1 8 7 5 -1 9 6 5 )
LeoCog, fiC ozof muzician şi medic german.
S-a născut în KaysersSerg (ßCsacia, p e teritoriuC de atunci aC germaniei) înfamiCia unui
pastor Cuteran sărac. CopiCăria şi-a petrecut-o în sătucuC guns6acti, p e vaCea râuCui Münster
(în apropiere de CoCmar). învaţă de mic să cânte Ca orgă, frecven tează şcoaCa reaCă din Münster
şi gimnaziuC din MüfCfausen. în anuC 1883, s-a înscris Ca Universitatea din Stras6urg, unde
frecven tează cursuriCe Cui VJ. 'WindeCband. L a absoCvirea universităţii, şi-a susţinut teza de
 doctorat înfiCozofie şi a oSţinut şi o diplomă în teologie. Pe cân d studia Ca universitate, pCeca
reguCat Ca (Paris pentru a studia orga şi pianuC Scfrweitzer era pasionat de muzica Cui (Racii şi
a Cui VCagner. Cânta în săCiCe de orgă din (RerCin, Paris şi aCte oraşe europene.
în anuC1902, a fo s t numit ajutor de pastor în parohia din StrasSurg. (preda, ţinea conferinţe
despre Schopenhauer, Jfartmann, Sudermann, CjoetSe, MietzscSe. A pu6Cicat în Cim6afran ceză
Cucrarea M uzicianul şi poetul J.S. ©ac(.. A ceastă carte, aCături de Cercetarea istorică a vieţii
lui Isus, C-aufă c u t vestit.
CândScfrweitzer a împCinit vârsta de 30 de ani era deja teoCog, pedagog şi predicator vestit,
exjpert în opera Cui (Racfi şi în construcţia orgii. Lotuşi, eC şi-a aSandonat o vreme ocupaţiiCe
fav orite şi a început să studieze medicina. Pentru o perioadă îndeCungată, deviza sa de viaţă a
devenit „Mai întâi treSuie să vindec oamenii şi apoi să Ce vestesc cuvântuC Cui Dumnezeu”.
După aSsoCvirea medicinei Ca Universitatea de Medicină din StrasSurg (1905-1912),
ScSweitzer a o6ţinut titCuCde doctor în medicină şi, după ce a strâns mijCoaceCe minime pentru
organizarea unui punct sanitar, a pCecat în A frica. In anuC 1913, a reuşit să fa c ă un spitaC în
aşezarea LamSarene, p e râuC Ogooue, în coConia fran ceză (jabon. în anuC 1918, după ce ACsacia
şi Lorena au fo s t aCipite statuCuifrancez, ScS-weitzer a primit cetăţenie franceză. In anuC 1923,
i-a apărut cartea Cultura şi etica, pe care ScSweitzer începuse să o scrie când se afCa în (jabon.
Dintre scrieriCe saCefac parte Căderea şi renaşterea culturii, (Filozofia culturii, Misticismul
apostolului Pavel, autoSiografia sa, Din viaţa şi gândurile mele, Concepţiile gânditorilor
indieni, Misticismul şi etica.
înfeSruarie 1924, filo z o fu l s-a reîntors în A frica. Spitalul său era distrus în întregime şi a
treSuit să -l reconstruiască, însă, de data aceasta, ScSweitzer a avut voluntari care l-au ajutat
la reconstrucţia spitalului. Pâră a ţine seamă de greutăţile îndurate în răzSoi, spitalul lui
ScSweitzer a fu n cţion at şi în timpul celui de-A l Doilea (Război Mondial.
în anii 50, filo z o fu l era deja cunoscut în întreaga lume, instituţiile de învăţământ, străzi,
Sa cSiar corăbii erau botezate cu numele său. în anu l 1953, ScSweitzer a primit PremiulMobel,
iar din banii obţinuţi a construit lângă LamSarene un sat a l leproşilor. In 1959, ScSweitzer s-a
stabilit pentru totdeauna în LamSarene. Orâşelul-spital a devenit un loc de pelerinaj pentru
mulţi oameni din întreaga lume.
ScSweitzer a încetat din viaţă în anul 1965.

❖ Abstractizarea e moartea eticii, deoarece etica e o atitudine vie fată de viată.

' / i

❖ La vârsta de douăzeci de ani, fiecare dintre noi are chipul dăruit de

Dumnezeu; la patruzeci de ani, chipul dat de viaţă, la şaizeci de ani,
chipul pe care îl merităm.

❖ Toţi oam enii au capacitatea compasiunii şi de aceea spiritul um anităţii va

continua să evolueze.

❖ întotdeauna caută o cale de a face bine.

❖ Pentru omul care a depăşit vârsta de şaizeci de ani, am o reţetă: să

muncească mult şi, iarăşi, să m uncească mult!

❖ Binele înseam nă să păstrezi viaţa, să promovezi viaţa, răul înseam nă să

distrugi viaţa, să dăunezi vieţii.

❖ Singura soluţie pentru ca cineva să scape de o existenţă mizeră este aceea

de de a fi demn de încrederea unei altei persoane.
 Secolele XIX-XX

❖ Dacă trăieşti o viaţă superficială, sufletul tău suferă.

❖ Cunoaşterea nu înseam nă nimic, iar faptele pot da roade şi provoca

schim bări num ai atunci când acestea sunt stimulate de un sacrificiu.

❖ Vraciul are succes din acelaşi motiv pentru care avem succes majoritatea
dintre noi.

❖ O dorinţă îndeplinită aduce de multe ori dezamăgire, fiindcă doar o

bucurie aşteptată e o bucurie adevărată.

❖ Adevărul poate fi veridic numai atunci când are în spate un gând.

❖ Etica adevărată începe acolo unde cuvintele încetează să mai fie folosite.

❖ Cu toţii trebuie să avem o datorie ieşită din comun: pentru viaţă să plătim
cu viata.
/
❖ Orice acţiune care contravine „eului" nostru interior e o rană pe care o
pricinuim propriului nostru suflet.

❖ Pilda personală nu e principala modalitate de a influenţa alţi oameni.

Aceasta e pur şi simplu singura modalitate.

❖ Numai în dragoste suntem capabili să ajungem la comuniune cu Dum ­

nezeu.

❖ Dragostea nu poate fi lim itată la un sistem de norme şi regulamente:

comenzile, în dragoste, sunt absolute.

❖ Cunoştinţele mele sunt pesim iste, iar credinţa mea este optimistă.

❖ Noi trebuie să devenim nişte plugari blânzi, dar, înainte de a începe

munca, trebuie să avem speranţă.

❖ Noi ne naştem din viaţa altor oameni. Şi avem capacitatea de a chem a la

viată alte vieţi.

❖ Trebuie să ne înălţăm până la spiritualitatea eticii şi până la etica

spiritualităţii.

❖ Suntem foarte mulţi, dar fiecare dintre noi moare de singurătate.

❖ Nu există eroi de acţiune, ci doar eroi ai abdicării şi ai suferinţei.

❖ Nu din bunătate faţă de altul sunt blând, paşnic, răbdător şi amabil, sunt
astfel deoarece acest comportament îm i oferă o profundă confirm are de
sine.

❖ Nu este obligatoriu să fii un înger pentru a deveni sfânt.

❖ Nu există un timp anume pentru adevăr. Ora adevărului - acum şi

întotdeauna.

❖ Nu există nici o religie mai m ăreaţă decât slujirea omenirii. Cel m ai înalt
credo este munca pentru binele comun.
❖ Nici o rază de soare nu se iroseşte în zadar, însă verdeaţa pe care ea o
trezeşte din som n are nevoie de timp pentru a germina, iar semănătorul
nu întotdeauna va avea parte de recoltă.

❖ Greşeşte acela care se consideră creştin doar pentru că merge la biserică.

❖ Optim ism ul real constă în aspiraţia spre un ideal semnificativ...

❖ Bunătatea constantă poate face m inuni. La fel cum soarele poate topi gheaţa,
la fel şi bunătatea alungă neînţelegerea, neîncrederea şi duşmănia.

❖ Indiferenţa a fost întotdeauna cel m ai m are duşman al moralei.

❖ Soarta oricărui adevăr e să fie la început ridiculizat şi apoi recunoscut.

❖ De obicei, ceea ce se consideră a fi optim ism nu e mai mult decât capacitatea

naturală de a vedea lucrurile în roz.

❖ Acela care îndeam nă la bunătate nu trebuie să se bazeze pe faptul că

oamenii îi vor îndepărta bolovanii din cale, ci e obligat să-şi prim ească
soarta cu smerenie, chiar şi atunci când cineva îi va pune dinainte bolo­
vani în plus.

❖ Munca este valoroasă num ai atunci când omul munceşte cu credinţă.

❖ Scopul vieţii umane e slujirea, compătimirea şi înclinaţia de a ajuta oamenii.

❖ Civilizaţia e o idee m inunată, aşa că cineva trebuie să înceapă să se ocupe

de realizarea ei.

❖ Omul stăpâneşte natura, dar nu a învăţat încă să se stăpânească pe sine.

❖ Omul poate fi num it moral num ai în cazul în care viaţa e pentru el atât de
sfântă încât preţuieşte viaţa plantelor şi a anim alelor ca pe cea a aproapelui
său, şi în cazul în care e dispus să se dedice ajutorului tuturor fiinţelor
sensibile care au nevoie de ajutor.

❖ Om enirea a avut dintotdeauna nevoie de idealuri morale care au ajutat-o

să găsească calea cea dreaptă şi să-şi utilizeze forţele în chipul cel mai
eficient.

❖ Cu cât m ai profund privim natura, cu atât m ai mult înţelegem că aceasta

e plină de viaţă, şi cu atât m ai tem einic aflăm că viaţa întreagă este un
mare m ister şi că noi suntem în strânsă legătură cu toate fenomenele vieţii
în natură.

❖ Pentru a învăţa să ne rugăm, trebuie să învăţăm, întâi de toate, să mulţumim.

❖ Etica este o responsabilitate nelimitată pentru toate fiinţele vii.

❖ A fi etic este ceva m ai m ult decât a fi altruist!

❖ Nu ştiu cum vă va fi soarta, dar un lucru ştiu sigur: cu adevărat fericiţi

vor fi aceia care au căutat şi au găsit o modalitate de a servi oamenilor.
 George Bernard Shaw
(1 8 5 6 -1 9 5 0 )
george (BernardShaw a fo s t un scriitor irlandez, laureat a l Premiului V oSelpentru litera­
tură în 1925, considerat c e l mai mare dramaturg de limbă engleză de (a William Shahespeare.
Shaw s-a fă c u t cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât şi în calitate de critic de artă şi
publicist politic.
S-a născut la Dublin în Irlanda, înfam ilia unui micfuncţionar. întrucât resursele materiale
ale părinţilor eraufo a r te limitate, Shaw n-a putut merge la universitate, lucru pe care, de altfel,
nu l-a regretat, socotind că „nu prea avea ce să înveţe acolo”. L a vârsta de 20 de ani pleacă la
Londra şi îşi încearcă fo rţe le în gazetărie şi literatură. Prim ul său roman Lipsă de maturitate
(îmmaturity) i- a fo s t respins de Editura „Chapman a n d L fa ll” Atras de mişcarea socialistă,
devine în 1884 unul dintrefon d atorii „Societăţiifabienilor” (Eabian Society), din care s-a form at
mai târziu partid u l laburist englez. Scrie un mare număr de articole şi pamflete pe teme sociale
şi politice, remarcându-se ca publicist cu un s til caustic şi combativ. Continuă şi activitatea
literară şi reuşeşte să publice primele romane: Un sociafist individualist (An Ln soaaf Socialist,
1884), Profesiunea fui Caslief Pyron (CasheC <B;yron’s Profession,1885), 0ragoste printre artiţti
(Love Among Artists, 1887). Shaw este atras de teatrul realist a l scriitorului norvegian dlenrifi
Ibsen şi scrie eseul Cftintezenţa Ibsenismuiui (The Quintessence o f l6senism, 1891), devine
admirator a l muzicii lui Rjchard Wagner, p e care î l apără împotriva publicului englez refractar
în cartea W agnerianul perfect (The Perfect Wagnerite, 1898).
încă din 1885 Shaw a început să scrie o piesă de teatru în colaborare cu William Archer,
dar ei nu s-au putut înţelege şi piesa a fo s t abandonată. Shaw a extras schiţele iniţiale şi,
dezvoltându-le, a creat prima sa piesă Casele văduvilor (Widowers Aouses), reprezentată în
1892. A ceastă piesă şi cele ce au urmat au provocat o adevărată fu rtu n ă în lumea teatrală şi
literară. Popularitatea lui a crescut însă cu fiecare nouă piesă; la sfârşitul secolului Shaw era
deja cunoscut ca cel mai de seamă dramaturg a l timpului. Devenit celebru, a continuat până
la sfârşitul vieţii să participe la viaţa social-politică. Poziţia lui era ambiguă, salută revoluţia
socialistă din Rusia şi se declară entuziast după vizita fă c u tă în Uniunea Sovietică în anii 30,
anii marilor epurări staliniste, în acelaşi timp condamnă regimurile totalitare şi este adept a l
democraţiei. A murit în 1950, la vârsta înaintată de 94 de ani, în reşedinţa sa din Ayot Saint
Lawrence.
în opoziţie cu dramaturgia superficială a epocii, (Bernard Shaw l-a luat ca m odel pe Ibsen,
în care vedea pe unul dintre cei mai mari maeştri ai artei realiste. D ar spre deosebire de Ibsen,
a l cărui teatru avea mai mult un caracter tragic, Shaw era înclinat spre umor şi satiră, creând
situaţii care uimesc la început prin caracterul lor neobişnuit. Oricât de paradoxale ar f i însă, ele
conţin, în fon d , conflicte din viaţa reală, redate de autor cu multăfin eţe. Shaw smulge măştile,
dezvăluind contradicţiile flagrante ale vieţii. în majoritatea pieselor lui, problema este pusă şi
rezolvată nu în acţiune, ci în replicile spirituale ale personajelor, care vorbesc deschis despre
diferite aspecte din viaţa societăţii. Procedeul preferat a l scriitorului este paradoxul. Sub masca
unui bufon, e l a aruncat nu o dată în f a ţ a publicului adevăruri amare, îmbrăcându-le în form a
unor paradoxuri pline de haz.

❖ Dar ce este viaţa, dacă nu un lanţ de absurdităţi inspirate?

❖ Niciodată nu-ţi rata şansa - nu te întâlneşti cu ea în fiecare zi.

❖ Englezii sunt o naţiune de amatori, şi nu de profesionişti; generalii lor
sunt la fel ca scriitorii lor - amatori. Iată de ce noi am câştigat mereu
războaiele şi am creat cea mai m are literatură din lume.

❖ Englezul se gândeşte la morală numai atunci când nu se simte bine.

❖ Aveţi grijă de un penny, iar lirele vor avea singure grijă de ele - acest
proverb e la fel de valabil şi pentru formarea personalităţii, şi pentru
acum ularea de capital.

❖ Datorită instinctului matern, femeia preferă să deţină o singură acţiune

dintr-o sută a unui bărbat de prim ă clasă decât tot pachetul de acţiuni ale
unuia de mâna a doua.

❖ Oam enii bogaţi, cărora le lipsesc convingerile, sunt mai periculoşi în

societatea modernă decât bietele femei, cărora le lipseşte moralitatea.

❖ Birocraţia e formată din funcţionari angajaţi, aristocraţia, din idoli, iar

democraţia,
/ ' din idolatri.
❖ Ca urm are a alegerilor democratice, dintr-un m are număr de neinformaţi
se obţine
/ un num ăr mic de mituiti.
/
❖ O operă de artă m are e o victorie dureroasă a spiritului strălucit asupra
im aginaţiei strălucite.

❖ Hoţ nu este cel ce fură, ci cel care a fost prins.

❖ Toate autobiografiile sunt false. Nici o persoană nu poate fi atât de rea

încât să spună adevărul despre viaţa sa, antrenându-şi astfel, după cum
o cere adevărul, fam ilia, prietenii şi colegii. Şi nim eni nu poate fi într-atât
de virtuos, încât să spună urmaşilor săi adevărul într-un document pe
care-1 ţine ascuns până nu răm âne nim eni care l-ar putea contrazice.

❖ Toate femeile, fără excepţie, cred că au simţul umorului pentru că le place

să râdă de prietena sa ; însă doar una dintr-o m ie are destulă m inte ca să
râdă de ea însăşi.

❖ Respectul comun pentru bani este unicul lucru din civilizaţia noastră,
care ne dă speranţe, singurul loc sănătos al conştiinţei noastre sociale.
Banii sunt mai im portanţi decât orice pe lume. Ei sunt atât o oglindire vie
şi evidentă a sănătăţii, forţei, onoarei, generozităţii şi frum useţii, cât şi a
bolii, slăbiciunii, necinstei, josniciei, iar sluţenia lor le reflectă defectele.

❖ Ziarul este un obiect tipărit care nu vede diferenţa dintre căderea de pe

bicicletă şi catastrofa civilizaţiei.

❖ Democraţia este garanţia faptului că suntem conduşi aşa cum merităm.

❖ E democraţia atunci când puterea nu m ai e desemnată de cei corupţi şi

ignoranţi, ci de o majoritate ignorantă.

❖ Democraţia nu se poate situa deasupra nivelului m aterialului um an din

care sunt formaţi alegătorii săi.
❖ Zece lire sterline sunt mulţi bani; cine îi are acela începe deja să trăiască
prudent, iar acesta e sfârşitul fericirii.

❖ Datoriile seamănă cu o capcană: e uşor să nim ereşti în ele, dar să ieşi este
foarte greu.

❖ Femeile care gândesc sunt cele la care nu se gândeşte nimeni.

❖ Dacă vreodată, alergând după fericire, o veţi găsi, veţi fi asemeni unei
femei în vârstă care îşi caută ochelarii, când veţi descoperi că fericirea a
fost întotdeauna pe nasul vostru.

❖ Dacă tu ai un măr şi eu am un măr, şi vom schim ba merele între noi,

atunci, şi tu şi eu tot câte un măr vom avea. Iar dacă ai o idee şi eu am
o idee, şi vom face schimb de idei, atunci fiecare dintre noi va avea câte
două idei.

❖ Există oam eni m ari printre cei mici şi oam eni m ari printre oamenii
mari.

❖ Femeia vrea să-şi trăiască viaţa proprie, iar bărbatul, pe a sa; şi fiecare
încearcă să-l tragă pe celălalt de pe calea cea dreaptă. Unul trage la nord,
iar altul la sud; şi ca rezultat, ambii se îndreaptă spre est, deşi nici unuia
nu-i place vântul de la răsărit.

❖ Femeile întorc totul cu susul în jos. încearcă să dai voie unei femei să-ţi
intre în viaţă şi vei vedea imediat că ea are nevoie de una, iar tu de cu
totul alta.

❖ Femeile ghicesc pe loc cu cine suntem gata să le înşelăm. Uneori, chiar şi

înainte să ne treacă prin cap aşa ceva.

❖ Gradele şi titlurile sunt concepute pentru cei ale căror merite faţă de ţară
sunt incontestabile, dar necunoscute populaţiei acestei ţări.

❖ O naţiune sănătoasă nu-şi bagă în seamă naţionalitatea aşa cum face omul
sănătos cu coloana sa vertebrală. Iar dacă îi răneşti demnitatea naţiona­
lă, naţiunea nu se va gândi la nimic altceva, decât la restaurarea aceste­
ia. Ea nu va asculta niciun reformator, niciun filozof, niciun predicator,
până când nu vor fi îndeplinite cerinţele naţionaliştilor. Naţiunea nu se
va ocupa cu nim ic altceva, oricât de urgent ar fi, în afară de reunificare
şi eliberare.

❖ Bunul simţ şi sârguinţa com pensează lipsa talentului, în vreme ce cel mai
genial dintre cei m ai geniali poate să-şi distrugă viaţa dintr-o prostie.

❖ Un rom an poate fi prea prost pentru a fi publicat. Uneori însă, un roman

poate fi prea bun pentru a fi publicat.

❖ Să fii sincer nu este periculos, dacă în plus eşti şi prost.

❖ A rta de a conduce constă în organizarea idolatriei.

 Secolele XIX-XX

❖ Cine dintre noi oare înţelege ce face? Dacă am înţelege, probabil, niciodată
n-am face nimic.

❖ Oam enii ne dau inform aţii

/ interesante doar când îi contrazicem.

❖ Oam enii care se pot veseli nu au bani, iar oamenii care au bani nu se pot
veseli.

❖ Modul meu de a glumi e acela de a spune adevărul. Nu există nim ic m ai

hazliu pe lume.

❖ Ştiinţa este întotdeauna nedreaptă. Ea nu va răspunde niciodată unei

întrebări, fără a pune zece în loc.

❖ Ştiinţa pronunţiei. Asta e profesia mea şi, în acelaşi timp, ocupaţia mea
preferată. E fericit acela căruia ocupaţia preferată îi poate procura mijloace
de trai!

❖ Să-l înveţi pe om să facă ceva e posibil doar când personalitatea

pedagogului e sfântă.

❖ Naţiunile sunt asemenea albinelor - le poate fi m ilă doar cu preţul propriei

vieţi.
/

❖ Secolul nostru este secolul parveniţilor.

❖ Nu poţi să devii un specialist într-un domeniu limitat, fără a deveni, în

sens general, un im becil.

❖ Ura e răzbunarea laşului pentru spaim a pe care a tras-o.

❖ Nu există o astfel de femeie care să fi reuşit să spună „adio" în mai puţin

de treizeci de cuvinte.

❖ Ai timp să reflectezi la viitor doar când nu mai ai niciun viitor în faţă.

❖ Pe lângă lucrurile pe care le poate învăţa oricine - iscusinţa de a te îm ­

brăca bine şi de a vorbi corect, şi orice chestii din acestea, - o doamnă se
deosebeşte de o florăreasă nu prin felul în care se poartă ea, ci prin felul
în care alţii se poartă cu ea.

❖ Străduiti-vă
/ să obţineţi
/ / ce vă doriţi
/ sau veti
/ fi nevoiţi
/ să vă doriţi
/ ceea ce
ati
/ obtinut.
/
❖ Nevoia unei femei e să se mărite cât m ai repede, iar nevoia unui bărbat e
să nu să se însoare cât e încă în puteri.

❖ Natura nu tolerează pustiul: când oam enii nu ştiu adevărul, ei completează

lacunele cu presupuneri.

❖ Un om raţional se adaptează lumii; cel iraţional încearcă să adapteze

lumea la el. De aceea, progresul depinde întotdeauna de cei iraţionali.

❖ Revoluţiile nu au uşurat niciodată povara tiraniei: ele au mutat doar

această povară de pe un um ăr pe altul.
❖ Reputaţia e o m ască pe care omul trebuie s-o poarte la fel cum îşi poartă
pantalonii şi sacoul.

❖ Reputaţia unui medic depinde de num ărul personalităţilor celebre pe care

le-a trim is în lumea cealaltă.

❖ Secretul nu stă într-o comportare bună sau rea, ci în capacitatea de a te

comporta cu toţi la fel. Adică, să te comporţi astfel de parcă ai fi în cer
unde nu sunt pasageri de clasa a treia şi toate suflete nemuritoare sunt
egale între ele.

❖ Se întâm plă astfel destul de des: greutatea principală nu e pusă în seama

rolului principal.

❖ Cei care au învăţat cel m ai mult, ştiu cel m ai puţin.

❖ Ceea ce noi num im succes e, de fapt, recompensa fiecărui om înzestrat

cu talent.

❖ Doar râsul pedepseşte răul cu blândeţe şi consolidează relaţiile bune fără

a lăsa să-i curgă saliva.

❖ Când citiţi o biografie, amintiţi-vă că adevărul nu este menit publicării.

❖ Slujesc publicul, dar nu mă plec în faţa lui.

Henryk Sienkiewicz
(1 8 4 6 -1 9 1 6 )
(Romancier poConez.
S-a născut Ca 5 mai 1846, în apropiere de L u îo w în fa m id a unui mic arendaş. încă din
copiCârie, viitoruC scriitor a fo s t animat de ideea unei (RoConii R6ere şi independente.
Sienfiew icz a studiat Ca Varşovia, unde fa m id a sa s-a sta6iCit după ce a fo s t nevoită
să-şi vândă proprietăţiCe. JAici a a6soCvit şcoaCa şi apoi s-a înscris Ca universitate, unde a
studiat istoria şi Citeratura, ocupăndu-se în paraCeC cu jum adstica. (Din cauza Cipsei de 6ani,
SienCţewicz nu şi-a terminat studiiCe, şi în anuC 1871 şi-a început activitatea Citerară, cea
jurnaCistică rămânând însă p e primuCpCan. JA devenit unuC dintre cei mai vestiţi jurnalişti din
(RoConia, Cucrând în caCitate de corespondent Ca Viena şi în SVjA.
jAnii petrecuţi peste Hotare sunt descrişi de Sienkiewicz în cartea Scrisori din căCătorii,
care s-a Sucurat de succes în (poConia. D upă întoarcerea acasă, Sienkiewicz devine redactoruC
unui ziar din Varşovia şi începe să scrie triCogia istorică (Prin fo c şi sa6ie, (Potopuf şi <Pan
H/oCodyjoivski. După triCogie, Sienkiewicz scrie două romane inspirate din viaţa contemporană,
Tară dogmă şi ‘Famifia <Pofaniec£i.
L a sfârşituCaniCor 90 ai secoCuCui aCXlX-Cea, Sienkiewicz începe să Cucreze Ca două romane
istorice: Quo Vadis, un roman despre prigonirea creştiniCor în timpuC împăratuCui CHero şi
Cavalerii teutoni, în care este iCustrată Cupta dintre regatuCpoConez şi cnezatuC (ituanian su6
OrdinuC teutonic.
în anuC 1905, Sienkiewicz primeşte DremiuCÎNoSeCpentru (iteratură. ScriitoruCs-a stins din
v iaţă Ca 15 noiemSrie 1916 Ca Vevey, în ‘ECveţia. OseminteCe saCe au fo s t aduse în Varşovia şi
înmormântate în CatedraCa S f Iana.
❖ Statele mici se dezvoltă datorită arm oniei, statele m ari pier din cauza
discordiei.

❖ M ăreţia unei nenorociri se măsoară nu prin esenţa sa, ci prin felul în care
se răsfrânge asupra omului.

❖ în fiecare dintre noi locuiesc două persoane, una dintre ele certând-o pe
cealaltă pentru cele săvârşite.

❖ în am antă caută tot ce-ţi doreşti: minte, temperament, dispoziţie poetică,

sensibilitate, dar cu soţia trăieşti o viaţă întreagă, aşa că în ea să cauţi ceva
pe care te-ai putea baza, caută temelia.

❖ în lumea răului, a prostiei, a încrederii şi a îndoielii, care se num eşte exis­

tenţă, există un lucru pentru care merită să trăieşti şi care este, fără îndo­
ială, m ai puternic decât moartea; acest lucru este iubirea.

❖ Niciodată nu poţi face prea multe lucruri pentru un prieten devotat.

❖ Prietenia este ca o imortelă, deşi e o floare albă: ea nu se ofileşte niciodată.

❖ Dacă iubirea nu te poate apăra de moarte, atunci, măcar te împacă cu viaţa.

❖ Dacă un orb, împiedicându-se de o piatră, va cădea, oam enii vor da

întotdeauna vina pe piatră, deşi vina aparţine doar orbirii acestuia.

❖ Femeia e cea m ai puternică fiinţă din lume, şi de ea depinde să-l îndrum e

pe bărbat acolo unde vrea să-l conducă Dumnezeu.

❖ Cine vrea să nu fie înghiţit de vâltoare, trebuie să poată înota.

❖ Doar fricosul minte.

❖ M inciuna e asemenea uleiului - alunecă pe suprafaţa adevărului.

❖ Mai bine un duşman sincer decât un prieten viclean.

❖ Iubirea nu poate fi doar spirituală, fiindcă devine o umbră; însă fără un

început spiritual e o ticăloşie.

❖ Moravurile transform ă onoarea.

❖ Nimic nu înmoaie şi nu cucereşte inima bărbatului ca faptul de a se şti iubit.

❖ Cea mai revoltătoare crim ă este abuzul de încredere.

❖ Smoala nu-ţi pătează haina aşa cum o face o reputaţie proastă.

❖ O aşa-numită discuţie ideologică constă, după cum se ştie, în m are măsură,

din citarea titlurilor diferitelor cărţi.

❖ Ce vei semăna în tinereţe, aceea vei culege la bătrâneţe.

❖ Egoismul este vata care îţi astupă urechile ca să nu auzi geamătul omenirii.
 Samuel Smiles
(1 8 1 2 -1 9 0 4 )
Filosof, moralist englez.
S-a născut în JLaddington, (Berwicfitire, Scoţia. în an ul 1832, s-a înscris la Universitatea
din Fdinlurgfi, la Facultatea de M edicină şi, fi in d încă student, a început să lucreze ca
jurnalist.
A practicat medicina în Leeds, devenind ulterior redactor a l ziarului orăşenesc şi secretar
a l A sociaţiei Căilor Ferate. în urma studierii vieţii şi a pacienţilor săi, precum şi a acelora cu
care se întâlnea în pro6lemele legate de calea ferată, Smiles a început să-şi fa c ă notiţe cu privire
la etică, morală şi regulile de convieţuire dintre oameni. A scris aproximativ 30 de cărţi, însă
popularitatea şi-a câştigat-o în urma acelor lucrări pe care le-a dedicat analizei şi argumentării
celor mai mari categorii etice: Iniţiativa (1860), Caracterul (1871), ^Economisirea (1875), 0atoria
(1876), V iaţa ţi munca sau caracteristicile oamenifor măreţi (1887).
A încetat din viaţă la Londra.

❖ Economisirea poate fi considerată fiica prudenţei, sora cum pătării şi m ama

libertăţii.
/

❖ Omul vesel îşi creează un univers vesel, omul posomorât îşi creează un
univers posomorât.

❖ Timpul nu influenţează ideile remarcabile, acestea fiind la fel de actuale

şi astăzi ca şi atunci când, cu multe secole în urmă, s-au născut în m inţile
gânditorilor.

❖ Un geniu îţi trezeşte întotdeauna uim irea, iar caracterul îţi provoacă, mai
întâi de toate, respect faţă de sine.

❖ Secretul de bază în păstrarea veseliei constă în a nu perm ite lucrurilor

mărunte să ne tulbure şi, totodată, în preţuirea m icilor bucurii care apar
în viaţa noastră.

❖ Un comportament grosolan şi aspru ne închide în faţă toate uşile şi toate

inimile.

❖ Optim ism ul e nu doar indiciul că eşti sănătos, dar şi leacul cel mai eficace
care ne fereşte de boli.

❖ Fiecare dintre noi îşi indică preţul personalităţii sale; omul poate fi măreţ
sau mic în funcţie de propria-i voinţă.

❖ La fel cum cometele sunt descoperite uneori când au loc eclipsele, la fel şi
eroii apar deseori când se petrec dezastre neprevăzute.

❖ Cărţile au capacitatea de a fi nemuritoare. Ele sunt cele mai longevive

roade ale activităţii
/ umane.

❖ Elocvenţa în fapte e cu mult mai bună decât elocvenţa în cuvinte.

❖ Cea mai bună şcoală a disciplinei este familia.

❖ Omul de geniu are în societate însem nătatea pe care i-o dă m intea sa, iar
omul de caracter are însem nătatea dată de conştiinţa sa; ne m inunăm de
primul, dar îl urmăm pe al doilea.

❖ Deseori, o carte care impresionează puternic o m inte tânără formează o

epocă în viaţa unui om.

❖ Desfrâul m anierelor atrage întotdeauna după sine desfrâul principiilor.

❖ Conştiinţa e un învăţător moral al inimii.

❖ Fericirea e produsul sănătăţii şi, de aceea, fiecare om trebuie să facă astfel

încât dereglările fizice să nu fie altceva decât nişte evenimente excepţionale.

❖ învaţă ca şi cum vei trăi veşnic; trăieşte ca şi cum vei muri mâine.

❖ Caracterul poporului nu poate fi recunoscut după păturile sale înalte, după

gentilom ii şi doamnele sale, pentru că pe aceştia îi veţi găsi pretutindeni
şi ei pretutindeni sunt unii şi aceeaşi.

❖ Caracterul omului se formează ca urm are a îndeplinirii conştiincioase a

celor dintâi obligaţiuni.

❖ Num ărul anilor nu dem onstrează longevitatea unei vieţii.

❖ Viaţa omului se m ăsoară prin ce a făcut şi a simţit acesta pe parcursul

vieţii sale.
f

Herbert Spencer
(1 8 2 0 -1 9 0 3 )
EiCozof şi sociolog englez.
S-a născut Ca 27 apriCie 1820, Ca DerSy, înfamiCia unui profesor. JA refuzat propunerea de a
învăţa Ca CamSridge (uCterior a refuzat fu n cţia de profesor în CoCegiuC Universitar din Londra
şi caCitatea de mem6ru a Societăţii RegaCe). JA fost profesor, muncitor Ca caCea ferată, jumaCist
(redactor adjunct aC revistei „‘The Economist”). îi cunoaşte îndeaproape pe (j. ECiot, J. Lexvis,
T. ‘JCuyfey, J. S- SliCCşi Cj. HyndaCC, iar în uCtimii ani ai vieţii saCe C-a cunoscut pe <B. We66. în
timpuC câtorva căCătorii în Eranţa C-a întâCnit p e JAuguste Comte.
în anuC 1853, a primit o moştenire care i-a permis să se dedice în întregime fiCozofiei şi
ştiinţei. în anuC 1858, a început să Cucreze Ca proiectuC scrierii saCe, care a devenit cea mai
importantă creaţie a vieţii saCe, .Sistemul fiCozofiei sintetice. Din acesta f a c parte scrieriCe:
(Principiile 6ioiogiei, (Principiile psihologiei, (Principiile sociologiei, (Principiile eticii. O vaCoare
ştiinţifică deose6ită au cercetăriCe saCe de socioCogie, precum şi Statica sociaCâ şi .Studiul
sociologiei, incCusiv opt voCume de date socioCogice sistematizate în Sociologia descriptivă.
Spencer este fondatoruC şcolii organice în socioCogie. Societatea este din punctuC său de
vedere un organism aflat în evoCuţie, asemenea unui organism viu. JACte Cucrări aCe Cui Spencer
sunt: Omul şi Statui, TiCozofia şi religia, (Matura şi realitatea religiei, Fapte şi comentarii,
(Elementele eticii, ©reptatea. Autobiografia nu-Cprezintă c a p e o personaCitate cu un caracter
uCtra-individuaCist care se remarcă printr-o discipCină şi Hărnicie deose6ite, însă aproape Cipsit
de umor şi de aspiraţii romantice.
Spencer a încetat din viaţă Ca (BrigHton, Ca 8 decem6rie 1903.
❖ Arhitectura, sculptura, pictura, muzica şi poezia pot fi pe drept numite
lum ină a vieţii civilizate.

❖ Moralitatea necondiţionată reprezintă o regularizare a comportamentului,

astfel încât orice suferinţă
t să fie evitată.
❖ în educaţie, procesului de autoinstruire trebuie să i se atribuie locul
cel m ai important. Om enirea evoluează cu m ai mult succes cu ajutorul
autoinstruirii.

❖ Dacă vor fi luate bunurile oam enilor cu calităţi înalte, bunuri de aceştia
create, pentru ca oam enii înzestraţi cu calităţi mediocre să se poată
folosi de aceste bunuri, necreate de ei, iar poziţiile şi unora şi altora se
vor uniform iza, atunci va dispărea orice im puls către dobândirea unor
calităti
/ înalte.
❖ Dacă cunoştinţele omului se află într-o formă nesistematizată, atunci, cu
cât sunt mai numeroase, cu atât judecata acestuia se tulbură m ai tare.

❖ Cruzim ea naşte cruzime, iar blândeţea naşte blândeţe.

❖ Cunoaşterea legilor vieţii este incomparabil mai im portantă decât alte

cunoaşteri, iar cunoaşterea care ne conduce către autodesăvârşire e
cunoaşterea cea mai importantă.

❖ Şi recunoştinţa şi omenia îşi au rădăcina principală în simpatie.

❖ Fiecare trebuie să trăiască astfel încât să nu-i împovăreze pe alţii cu

problemele sale şi să nu le producă vreun rău.

❖ Va veni o vreme când ne va m ira că au existat cândva oam eni capabili să

se desfete fără să muncească, pe socoteala acelora care munceau fără să
se desfete.

❖ Ştiinţa este cunoaşterea în formă organizată.

❖ Viaţa ni se scurtează din cauza ignoranţei.

❖ Nedreptatea e la fel de mârşavă chiar dacă e înfăptuită de o persoană sau

de m ai multe.

❖ Niciun secol nu este în stare să-şi scrie propria istorie.

❖ Nim eni nu poate fi pe deplin moral dacă nu sunt toţi morali. Nimeni nu
poate fi pe deplin fericit dacă nu sunt toţi fericiţi. Nimeni nu poate fi pe
deplin liber dacă nu sunt toţi liberi.

❖ Părerea comună potrivit căreia ştiinţa şi poezia s-ar afla în contradicţie

este o eroare de proporţii. Oam enii care s-au dedicat cercetărilor ştiinţifice
ne dem onstrează întruna nu doar că şi ei sunt oam eni la fel ca alţii, ba
chiar că sunt mult mai receptivi la poezia obiectelor studiate de ei.

❖ Opoziţia m ea faţă de socialism e rezultatul certitudinii că socialism ul ar

opri înaintarea către o asemenea stare socială superioară şi ne-ar întoarce
 la o stare inferioară. Doar o transform are lentă a firii omului cu ajutorul
unei vieţi sociale ar putea săvârşi transform ări tem einice spre bine.

❖ Patriotismul, în plan naţional, e acelaşi lucru cu egoismul, în plan

individual; ambele, în fond, provin din aceeaşi sursă şi aduc nenorociri
identice. A respecta societatea înseam nă a te respecta pe tine însuţi.

❖ Trebuie să tindeţi, în m ăsura posibilităţilor, să micşoraţi autoritatea

părintească, înlocuind-o, în înţelegerea copilului, cu acea autonomie care
se naşte din prevederea consecinţelor iscate de o faptă sau alta.

❖ închinarea faţă de eroi e m ai evoluată acolo unde e m ai puţin evoluat

respectul faţă de libertatea umană.

❖ Până când vom fi gata cu pregătirile pentru obţinerea fericirii - iată,

fericirea a trecut deja.

❖ Conceptul de fericire e infinit de variat. în toate secolele, la toate popoarele,

în toate clasele sociale, fericirea a fost înţeleasă în chip diferit... Dacă e
să comparăm castelele de nisip ale ţăranului cu cele ale filosofului, cu
siguranţă că arhitectura e diferită.

❖ De obicei, nu procedăm corect doar din lipsa voinţei, şi nu din cauza

ignoranţei.

❖ Progresul nu este o întâmplare, ci o necesitate.

❖ Rezultatele tem einice se obţin doar când sunt pregătite încetul cu
încetul.

❖ Stăpânirea de sine, la fel ca toate calităţile, se dezvoltă prin exerciţiu. Cine

vrea să-şi controleze pasiunile la o vârstă coaptă, trebuie să înveţe acest
lucru din tinerete.
/
❖ Puterea m inţii nu-şi poate avea izvorul într-un creier prost hrănit.

❖ Capacitatea de a se stăpâni pe sine este principala deosebire dintre om şi

animal.

❖ Curtea cu juraţi e compusă din doisprezece oam eni înzestraţi cu o

ignoranţă medie.

❖ Judecata potrivit căreia frum useţea e ceva superficial, este o judecată

superficială.

❖ Fericirea reprezintă scopul suprem al năzuinţelor noastre.

❖ Doar într-un corp puternic şi sănătos spiritul îşi păstrează echilibrul, iar
caracterul se dezvoltă în toată m ăreţia sa.

❖ Scopul educaţiei e acela de a forma o fiinţă capabilă să se conducă pe sine,

şi nu o fiinţă care să poată fi condusă doar de alţii.

❖ Om enirea a evoluat doar pe calea autoinstruirii şi pentru a obţine cele

mai bune rezultate, fiecare minte în parte trebuie să se dezvolte pe aceeaşi
 cale: această stare de lucruri e demonstrată necontenit de succesele
extraordinare ale oamenilor care s-au format singuri.

❖ Evoluţia nu se poate încheia altfel decât prin realizarea perfecţiunii

supreme şi a fericirii depline.

Robert Louis Stevenson

(1 8 5 0 -1 8 9 4 )
Scriitor englez de origine scoţiană.
S-a născut în Edinburgh. D upă absolvirea şcolii, a intrat la Universitatea din Edinburgh.
A ales să studieze jurisprudenţa şi a obţinut o diplomă de avocat, însă nu a practicat această
meserie.
între 1873-1879 a locuit mai ales în Eranţa din câştigurile modeste realizate din scrieri
care îi anunţau talentul. A efectuat o călătorie cu canoia p e râurile Eranţei, descrisă în prima
sa carte publicată, Căfătorie în interiorul ţării, şi o excursie pe jos, descrisă în Călătorie cu
măgarul în Cevennes. în sătucul (frez, frecven tat de pictori, a întâlnit-o pe Eanny Vandegrift
Osbourne, o americancă cu zece ani mai în vârstă decât el, care era pasionată de pictură. Locuia
în Europa cu copiii, despărţită fi in d de soţu l ei. Stevenson s-a îndrăgostit de ea şi, la 19 mai
1880, îndată ce ea a primit divorţul, s-au căsătorit la San-Erancisco. Viaţa lor în comun a
fo s t marcată de grija neobosită p e care Eanny o arăta bolnăviciosului ei soţ. Stevenson s-a
împrietenit cu copiii ei; ulterior, f i u l său vitreg, L loy d Osbourne, a devenit coautor a trei dintre
cărţile scriitorului: Qreşeala, Refluxul şi Victimele naufragiului.
In anul 1880, Stevenson a descoperit că e bolnav de tuberculoză. în căutarea unei clime
curative, vizitează Elveţia, sudul Eranţei, Eournemouth, în Anglia şi Saranac Lahe din statu l
N ew Tor fi Din cauza sănătăţii sale şubrede, dar şi în vederea strângerii de m aterial pentru
schiţele sale, Stevenson pleacă într-o călătorie cu iahtul, împreună cu soţia, f i u l său vitreg şi
mama sa, la su d de Oceanul Pacific. Au vizitat insulele Marchize, Tuamotu, Tahiti, Hawaii,
Micronesia şi Australia şi au achiziţionat o suprafaţă de pământ în Samoa, şi au decis să se
stabilească o perioadă îndelungată la tropice.
Clima insulei i-a fo st prielnică. A ici au fo s t scrise cele mai bune creaţii ale sale: Comoara din
însutii, Straniuf caz af doctorului Jefţyll şi a l domnului Ayde, Răpit, Stăpânul din (Baffantrae.
Se presupune că W eir din Aermiston putea deveni unul din cele mai remarcabile romane ale
secolului alX lX -lea, dar Stevenson a reuşit să scrie doar o treime din carte.
A încetat din viaţă la 3 decembrie 1894. Admiratori samoani l-au înmormântat p e vârfu l
muntelui din apropriere.

❖ Căsătoria este o lungă conversaţie, întreruptă de dispute.

❖ Poate destinul e mai binevoitor cu acela căruia îi place să adune scoici,

decât cu acela care s-a născut milionar...

❖ A m intirile sunt o haină m agică care nu se uzează din pricina folosirii.

❖ E mult mai bine să te laşi ruinat de un nepot nechibzuit, decât să te laşi

hrănit de un unchi morocănos.

❖ Haideţi
/ să fim de acord că nu suntem de acord.
❖ Bunătatea şi umilinţa: iată două calităţi care n-ar trebui să-i obosească
niciodată pe oameni.

❖ Dacă principiile voastre morale vă fac melancolici, să ştiţi că principiile

voastre morale nu fac doi bani.

❖ Dacă unui om nu-i place o anume activitate, îi e neplăcută, nu e obligatorie

şi e, de fapt, inutilă, atunci... cu cât mai repede o va abandona, cu atât m ai
bine va fi pentru el şi pentru toţi cei care au vreo legătură cu respectiva
activitate.

❖ Dacă e să spunem lucrurilor pe nume, cele m ai viguroase, semnificative

şi nobile roluri în Teatrul Vieţii sunt jucate de actori amatori şi provoacă
spectatorului doar un căscat leneş.

❖ Dorinţa şi curiozitatea sunt doi ochi care transformă lumea în chip magic.

❖ Pentru bani suntem obligaţi să plătim cu preţul libertăţii noastre.

❖ E legitim să ne rugăm lui Dum nezeu să nu ne lase să cădem în ispită, dar

nu e legitim să fugim de acele ispite care ne vizitează.

❖ Mergând prin viaţă, descoperim deodată cum gheaţa de sub picioarele

noastre devine din ce în ce mai subţire şi vedem cum în jurul şi în spatele
nostru se prăbuşesc sub ea colegii noştri de generaţie.

❖ Leul e regele animalelor, dar puţin probabil să fie bun ca anim al domestic.
La fel şi dragostea e un sentiment prea puternic pentru a deveni baza
unei căsnicii fericite.

❖ Literatura, în toate formele ei, nu-i nimic altceva decât umbra unei
conversaţii
t bune.
❖ Intre un prânz bun şi o viaţă lungă e doar o diferenţă şi anume că la
prânz desertul se serveşte la sfârşit.

❖ Lumea este plictisitoare pentru oam enii plictisitori.

❖ Nu există nicio obligaţie pe care s-o subestim ăm aşa de tare ca pe obligaţia

de a fi fericiţi.
/
❖ Se ridică monumente tuturor lucrurilor care sunt cel mai puţin memorabile.

❖ Aproape fiecare om, dacă e să-l crezi pe cuvânt, susţine nişte convingeri
complet diferite de acelea care îl călăuzesc în viaţă.

❖ Cea mai crudă m inciună se rosteşte adesea în tăcere.

❖ Cea mai întunecată epocă este cea de azi...

❖ Cei mai străini sunt străinii care trăiesc printre noi.

❖ Judecă ziua care a trecut nu după rodul pe care l-ai cules, ci după seminţele
pe care le-ai semănat.
 Secolele XIX-XX

❖ Un lucru după care nu-ţi pare rău, nu e pierdut.

❖ Cine locuieşte într-o casă de sticlă, să nu arunce cu pietre după alţii.

Lev Şestov
(1 8 6 6 -1 9 3 8 )
EiCozof efistenţiaCist rus.
S-a născut Ca 31 ianuarie 1866, Ca Kiev, înfamiCia unuifa6ricant Sogat. JA studiat Ca Uni­
versitatea din Moscova, întâi Ca TacuCtatea de (Fizică şi Matematică, iar uCterior Ca (FacuCtatea
de Drept. Teza sa de doctorat, dedicată pro6Cemei muncitoriCor, a fo s t respinsă de cenzură.
Şestov a Cocuit câţiva ani Ca Kiev, unde îC ajuta Ca afaceri pe tatăC său, îndeCetnicindu-se
totodată de Citeratură şifiCozofie. în anuC 1895, Şestov a suferit o cădere nervoasă, iar în anuC
următor a pCecat în străinătate pentru tratament. în anuC 1896, Şestov s-a căsătorit Ca Roma
cu o rusoaică ortodoxă, jAnna (BerezovsCaia. întrucât tatăC Cui Şestov era evreu tradiţionattst,
fiCozofuC a fo s t nevoit să păstreze pentru muCţi ani secretuC acestei căsătorii, petrecându-şi cea
mai mare parte a timpuCui peste Hotare.
în 1898, i-a fo s t puSCicată prima carte, Sfiakespeare şi criticuC său Brandes. L a scurt timp,
i-au fo s t puSCicate un şir de cărţi şi articoCe dedicate anaCizei fiCozofice a creaţiei scriitoriCor
ruşi — Dostoevski, ToCstoi, CeHov. Şestov dezvoCta şi aprofunda temeCe sugerate în prima sa
operă ştiinţifică. In aceeaşi perioadă, Şestov C-a întâCnit pe S. DiagHiCev şi a coCaHorat Ca
revista acestuia, „Lumea a rtei”
în anuC 1905, i-a fo s t puSCicată scrierea care a provocat ceCe mai aprigi dispute în cercuriCe
inteCectuaCe din Moscova şi ReterSurg, cu reacţii trecând de Ca încântare Ca respingere, şi care a
devenit manifestuCfiCozofic aC Cui Şestov, Apoteoza Cipsei de temeiuri.
RevoCuţia dinfeSruarie nu a provocat entuziasmuC Cui Şestov, deşi fiCozofuC s-a manifestat
mereu împotriva aSsoCutismuCui. In 1920, L ev Şestov a părăsit Rusia împreună cu famiCia sa
şi s-a staSiCit în Tranţa, unde a Cocuit pân ă Ca moarte. JAici, oSiecteCe interesuCui săufiCozofic
devin Rarmenide şi RCotin, Martin LutHer şi misticii medievad germani, (BCaise RascaC şi
1Benedict Spinoza.
Lev Şestov a încetat din viaţă Ca 19 noiem6rie 1938, Ca (Paris.

❖ Şi se gândea nebunul în inim a sa: nu există Dumnezeu. Câteodată acesta

e semnul sfârşitului şi al morţii. Alteori, al începutului şi al vieţii. După
ce a simţit că nu există Dumnezeu, omul pricepe deodată groază de
coşmar şi nebunia sălbatică a existenţei sale păm ânteşti, şi înţelegând,
se deşteaptă, dacă nu întru cunoaşterea ultimă, atunci întru cunoaşterea
imediat inferioară celei ultime.

❖ Când veţi rătăci calea, când calea vă va rătăci pe voi, atunci... Dară eu
am început să vorbesc despre un labirint, şi ce se poate spune despre un
labirint decât că acesta e un labirint?

❖ Când citeşti cărţile scriitorilor care au plecat de mult din viaţă, te cuprinde
întotdeauna un sentim ent ciudat: aceşti oameni, care au trăit cu două sute,
trei sute, două m ii de ani în urmă, sunt atât de străini astăzi - oriunde
s-ar afla - de ceea ce au scris cândva pe pământ: iar noi căutăm în scrierile
lor adevăruri eterne!
❖ Noi locuim în împărăţia fantomelor şi ne temem cel m ai tare ca nu cumva
să încălcăm arm onia solemnă a împărăţiei fermecate.

❖ Gândurile noi, chiar şi cele proprii, nu ne câştigă prea repede încrederea,

întâi de toate trebuie să ne obişnuim cu ele.

❖ Moscova a ars de la o lumânărică de doi bani, iar Rasputin şi Lenin - tot

nişte lumânărele de doi bani - au ars Rusia în întregime.

❖ Cele m ai măreţe şi m ai im portante gânduri, revelaţii, sunt de fapt goale,

fără un înveliş de cuvinte: să găseşti cuvinte pentru a le exprim a e o treabă
aparte, foarte grea, o adevărată artă. Şi invers: banalităţile şi prostiile apar
deîndată împopoţonate în zdrenţe pestriţe, cu toate că sunt vechi - astfel
că acestea pot fi prezentate publicului pe loc, fără efort.

❖ Omul este obişnuit să aibă convingeri - aceasta este realitatea. Noi, cu toţii,
nu putem să ne lipsim de lingăi, deşi în adâncul sufletului îi dispreţuim.

Rabindranath Tagore
(1 8 6 1 -1 9 4 1 )
Poet indian.
S-a născut în Calcutta într-o fam ilie înstărită şi vestiţi, fii n d cel mai mic din cei paisprezece
copii a i fam iliei. T atăl său, M aharishi Deßendranath Tagore, a fo s t unul dintre fon datorii
mişcării „Brahmo Sam aj” şi pleca adesea în pelerinaje la locurile sfinte din India. Mama sa,
S larada Devi, a murit cân d Tagore avea doar 14 ani. D upă moartea mamei, băiatul a dus o
viaţă solitară. A început să scrie poezii de la vârsta de opt ani. Tagore a primit o educaţie
generală în fam ilie, apoi în şcoli private, inclusiv la Şcoala Orientală din Calcutta, la Şcoala
de pedagogie şi la Academia din Bengal, unde învaţă istoria şi cultura 6engală. In urma unei
călătorii alături de ta tă l său, în 1873, în nordul Indiei, 6ăiatul a rămas uimit de frum useţea pe
care o văzuse, de 6ogăţia multiseculară a moştenirii culturale.
în 1878 t-a fo s t publicat poem ul epic Istoria poetului. în acelaşi an, e l a plecat în Anglia să
studieze dreptul la Colegiul Universitar din Londra, însă peste un an, fă r ă să o6ţină o diplomă,
se reîntoarce în India şi locuieşte o vreme la Calcutta. Pu6lică antologiile poetice Cântece de
seară şi Cântece de dimineaţă. în 1883, s-a căsătorit cu Mrinalini D evi şi are doi f i i şi trei
fiice. în 1890, la rugămintea tatălui său, Tagore devine administratorul moşiilor din Sfiilaidafia
şi din (Bengalul Oriental. Peisajele şi o6iceiurile ţărăneşti sunt temele de 6ază în poeziile lui
Tagore din anii 1893—1900, dintre care f a c parte volumele Luntrea aurie şi Clipa, care i-au adus
celebritatea.,A ceasta a fo s t cea mai productivă perioadă a activităţii mele”, scria p oetu l despre
această etapă a vieţii sale.
In 1901, Tagore s-a stabilit în Santinifitan, la o altă moşie a fam iliei sale, lângă Calcutta,
unde, împreună cu încă cinci profesori, a deschis o şcoală pentru care soţia sa şi-a vândut o
mare parte din bijuterii, iar p o etu l şi-a cedat drepturile de autor pentru publicarea scrierilor
sale. în această perioadă Tagore îmbină pedagogia cu creaţia literară, scrie nu doar poezii, ci şi
romane, povestiri, cărţi de istorie a Indiei, manuale şi articole despre problemele pedagogiei.
După încetarea din viaţă a soţiei sale, în 1902, Tagore publică volumul de poezii lirice
Memoria, pătrunse de sentimentul dureros a l pierderii. L a scurtă vreme, moare una dintre
fiicele sale şi f i u l c e l mai mic.
In 1912, f i u l său cel mare pleacă la studii în SUA, la Colegiul Universitar A gricol din
Illinois; Tagore, care merge împreună cu el, se opreşte la Londra, unde se întâlneşte cu William
Rotenstain, pictor şi om de Citere englez p e care îlcunoscuse în India cu un an în urmă, pentru
a-i arăta poeziile sale traduse de eC însuşi în Cim6a engleză. în acelaşi an, apare Cântece de
sacrificiu, care îCface pe “Tagore vestit în ß n g lia şi SÜ ß. In anuC 1913, “Tagore a primit Premiul
N obel pentru literatură. Suma de bani dobândită a fo s t donată şcolii saCe, “Vişba-(Bharati,
care a devenit, după (Primul Război (Mondial, o universitate cu învăţământ gratuit. După
primirea (Premiului (Hobel, “Tagore scrie romanul Căminul şi lumea, inspirat din istoria şi viaţa
contemporană a Indiei.
în următorii treizeci de ani, p oetu l călătoreşte în “E uropa, în SU ß, în ßm erica de S u d şi
în Orientulßpropiat. “Tablourile sale (“Tagore a început să picteze la vârsta de 68 de ani) sunt
expuse la (München, (New T o r f (paris, (Moscova şi în alte oraşe ale lumii. “Tagore a primit
titluri de onoare din partea a patru universităţi din India şi din partea Universităţii Oxford,
ß încetat din viaţă la Calcutta, în an u l 1941, după o boală îndelungată.

❖ Viaţa nu ia niciodată moartea în serios. Ea râde, dansează şi se joacă,

ea construieşte, adună şi iubeşte în faţa morţii. Doar când percepem un
singur gest al morţii, băgăm de seamă cât e de pustie şi ne tulburăm.

❖ închideţi uşile în faţa tuturor greşelilor şi adevărul nu va putea intra.

❖ Atunci când o religie anume îşi arogă pretenţia de a-şi impune dogma
întregii omeniri, aceasta devine tiranie.

❖ Cine se gândeşte prea mult la făcutul binelui, nu mai are timp să fie bun.

❖ M inciuna nu va putea niciodată să se transforme în adevăr, dacă se

transform ă în forţă.
/
❖ Mulţi oameni pot spune lucruri bune, dar foarte puţini le pot asculta,
fiindcă, pentru aceasta, e nevoie de o minte puternică.

❖ Pesimismul este o formă de alcoolism sufletesc.

❖ Cine se foloseşte de forţa sa îşi demonstrează slăbiciunea.

❖ O minte ageră şi fără orizont sare înainte la fiecare pas, dar nu poate să
avanseze.

❖ Omul e mai rău decât un anim al atunci când devine animal.

Henry David Thoreau

(1 8 1 7 -1 8 6 2 )
Scriitor şi f i lo z o f american.
S-a născut în oraşul Concord din statu l (Massachusetts. Cu excepţia celor 4 ani cât a fo st
student la Universitatea H arvard(1833-1837) şi a celor şase luni petrecute la Staten Island, în
1843, a locuit toată viaţa în Concord. D upă absolvirea universităţii, “Thoreau a predat o vreme
într-o şcoală, iar apoi a avut diferite slujbe, nedorind să fa c ă o carieră universitară. Prima sn
scriere a fo s t publicată în revista „D ial”. U nicul lucru p e care ş i- l dorea era să scrie, dar, Ut
vârsta de 28 de ani, nu avea nici o situaţie, nici bani, şi s-a lansat în celebrul său experiment,
o viaţă simplă lângă heleşteul “Waiden, în apropiere de Concord, unde a locuit mai mult de 2
ani în plină singurătate într-o căsuţă din 6âme construită de e l însuşi. Acest experiment a dus
la scrierea unei cărţi minunate, WaCden sau v iaţa în pădure.
(Prima sa carte publicată a fo s t O săptămână pe râurite Concord şi Merrimacfş. O altă carte
a sa, (PăduriCe din Mâine, descrie trei plimbări în peninsula Cape Cod. Ambele cărţi au fo s t
publicate după moartea sa, deşi au fo s t publicate fragmente, în diverse reviste, şi în timpul
vieţii autorului. Lui Thoreau îi aparţine pam fletul Nesupunerea Civită, unde şi-a expus opinia
cu privire la fa p t u l că a fo s t arestat şi întemniţat, timp de o noapte, în iulie 1846: refuzase
să-şi achite impozitele datorate statului. Mulţi ani mai târziu acest eseu va avea o puternică
influenţă asupra lui (fandhi în lupta sa pentru independenţa Indiei. S d av ia în Massacfiusetts,
în apărarea fui John (Broum, Viaţa fă r ă principii sunt scrieri ale lui Thoreau care, de asemenea,
exprimă ferm itatea poziţiei lui Thoreau în privinţa neintervenţiei statului în viaţa oamenilor.
Scriitorul a încetat din viaţă la Concord, la 6 mai 1862.

❖ Majoritatea obiectelor de lux şi aşa-num itul com fort al vieţii nu ne sunt

necesare,' ba sunt chiar obstacole în evoluţia
/ omenirii.
❖ Trebuie să ne temem de iubirea năvalnică la fel ca de ură. Când iubirea
este trainică, ea este întotdeauna senină şi liniştită.

❖ în vremea noastră există profesori de filozofie, şi nu filozofi.

❖ Capacităţile omului nu sunt nici până în ziua de azi cunoscute. Nu putem

să tragem nicio concluzie în baza experienţei anterioare, fiindcă omul a
fost foarte puţin îndrăzneţ.

❖ Pentru noi e m ai im portant să vorbim decât să fim auziţi.

❖ Bunătatea este singurul veşmânt care nu se învecheşte niciodată.

❖ Dacă ai construit castele de nisip, asta nu înseam nă că munca ta s-a

pierdut în zadar: exact aşa şi trebuie să arate castelele adevărate. A mai
rămas doar să pui sub ele un fundament.

❖ Dacă o persoană nu ţine pasul cu tovarăşii săi, e probabil din cauză că

ascultă altă tobă. Daţi-i voie să urmeze melodia pe care o aude.

❖ Dacă o persoană merge încrezător în direcţia dorinţei sale şi tinde spre

viaţa pe care şi-a imaginat-o, succesul va veni la el în cea m ai obişnuită
clipă şi în momentul cel m ai neaşteptat.

❖ Pentru iubire nu este o altă plată în afara posibilităţii de a iubi şi mai

mult.

❖ Legea nu-i poate face pe oam eni liberi: oam enii înşişi trebuie să facă legea
liberă.

❖ Şi credinţa şi experienţa îm i spun unul şi acelaşi lucru: să-mi menţin

existenţa pe păm ânt nu e un lucru greu, ci o distracţie, dacă trăim simplu
şi raţional.

❖ Fiecare generaţie ia în derâdere modele învechite şi o urm ează evlavios

pe cea nouă.
❖ Cât de mulţi sunt oam enii care, citind o carte bună, au deschis o eră nouă
în viata
f lor!
❖ De parcă am putea omorî timpul fără să rănim eternitatea!

❖ Cum ar putea natura să fie atât de lum inoasă şi m inunată dacă

predestinarea omului ar fi altfel?

❖ Cărţile trebuie citite cu la fel de m are grijă şi la fel de încet cum au fost
scrise.
❖ „Vor veni vremuri m ai bune!" „N-aţi putea preciza data?" s-a interesat
sincer unul dintre ascultători.

❖ Oam enii devin instrum ente ale instrum entelor lor.

❖ Visurile sunt pietrele de temelie ale caracterului nostru.

❖ Ce folos să aibă o casă dacă nu aveţi o planetă destul de bună pe care s-o
construiţi?
f
❖ Trebuie să citim ce e m ai bun în literatură şi nu să repetăm la infinit
elementele sale elementare, petrecându-ne astfel toată viaţa într-o clasă
primară.

❖ Adesea suntem cu mult m ai singuri între oameni, decât în liniştea odăilor

noastre. Când omul gândeşte sau lucrează este întotdeauna singur cu
sine, oriunde s-ar afla.

❖ Află unde-ţi sunt rădăcinile şi nu te agita în privinţa altor lumi.

❖ Oam enii adevăraţi slujesc statul prin conştiinţa lor.

❖ Să nu subestim ăm im portanţa faptului: cândva, pe el va înflori floarea

adevărului.

❖ Nimic nu m iroase atât de dezgustător precum evlavia coruptă.

❖ Nu trebuie să fii peste m ăsură de moral, fiindcă rişti să cazi pradă

autoiluzionării. Ţinta trebuie să-ţi fie mai presus de moralitate. Trebuie să
fii nu doar bun pur şi simplu, ci bun pentru ceva anume.

❖ Cu nim eni nu e atât de plăcut să com unici cum o faci cu singurătatea.

❖ Singurătatea nu se măsoară în milele care îl separă pe om de aproapele

său.

❖ Experienţa stă în degete şi în cap. Inim a e întotdeauna o debutantă.

❖ Atât timp cât sunt prieten cu anotim purile nu-mi pot im agina că viaţa
mi-ar putea deveni o povară.

❖ De ce ar trebui să mă simt singur? Oare planeta noastră nu se află în

Calea Lactee?

❖ Adevărul este întotdeauna paradoxal.

❖ Paradisul poate fi definit ca un loc pe care oam enii îl evită.

❖ Cel m ai mult ce-aş putea face pentru prietenul meu este să-i fiu prieten.

❖ Cele m ai gingaşe plante îşi croiesc drum prin cel mai dur sol, prin
crăpăturile stâncilor. La fel şi bunătatea. Ce pană, ce ciocan, ce berbec se
poate compara cu forţa binelui, cu cea a unei persoane sincere! Nimic nu
se compară cu el.

❖ înainte de toate, citiţi cele m ai bune cărţi, fiindcă pe urm ă nu le veţi mai
putea citi niciodată.

❖ Judecă-ţi sănătatea după cum te bucuri de dim ineaţă şi de primăvară.

❖ Acolo unde oam enii sunt închişi pe nedrept în închisori, locul adevărat
pentru un om drept e, de asemenea, la închisoare.

❖ Efortul dă naştere înţelepciunii şi purităţii; trândăvia dă naştere ignoranţei

şi lascivităţii.

❖ Omul nu poate trăi onest şi, în acelaşi timp, în bunăstare şi respect.

Fiodor Ivanovici Tiutcev

(1 8 0 3 -1 8 7 3 )
<Poet rus.
S-a născut într-o fam ilie străveche de aristocraţi. A început să scrie poezii încă de timpuriu;
în an u l 1819 i-a fo s t puhlicată o transpunere liberă după Horaţiu. In an u l 1821, a absolvit
în chip strălucit Facultatea de Litere a Universităţii din (Moscova şi este angajat la Colegiul
A facerilor Externe.
Ca poet, Tiutcev s-a form at la hotarele dintre anii 20-30. A cestei perioade îi sunt atribuite
capodoperele liricii sale Insomnia, O seară de toamnă. A fă c u t parte din misiunile diplomatice
de la (München (1822-1837) şi de la Torino (1837—1839). Tiutcev a trăit 22 de ani în străinătate,
fă r ă să piardă legăturile cu ţara sa, unde a revenit adesea. L a (München, s-a simţit atras de
filo z o fia idealistă germană, l-a cunoscut pe Schellig şi s-a împrietenit cu Heine.
D ebutul său real a avut loc în 1836, când micul său caiet cu poezii a ajuns în mâinile lui
cpuşfin, care a rămas uimit şi încântat de acestea, publicându-le în revista sa „Contemporanul”
Aprecierea şi popularitatea lui Tiutcev a venit însă mai târziu, după revenirea sa în patrie, în
anii 50, cân d Hefirasov, Turgheniev, Eet şi Cernîşevshj şi-au manifestat entuziasmul cu privire
la poezia lui; tot atunci i-a apărut şi un volum de poezii (1854). După întoarcerea în Rusia, în
anul 1844, Tiutcev a obţinut postu l de cenzor a l (Ministerului A facerilor Externe, iar din an u l
1858 şi până la sfârşitul vieţii sale a condus Comitetul de Cenzură Externă.
A încetat din viaţă în an u l 1873, la Ţarshoe Selo.

❖ Mai ruşinoasă ca iubirea bătrânilor

E-al lor elan arţăgos.

❖ Atunci când în inim ile noastre, am intirile se ofilesc, moartea le face să

înflorească în m âinile sale.
❖ Am anţii, sm intiţii şi poeţii
Croiţi sunt toti dintr-un aluat!
r t

♦> Pe păm ântul schimbător

Nim ic nu-i m ai presus ca slava.

❖ Trebuie să recunoaştem că poziţia Dum nezeului rus nu este o sinecură.

❖ Este fericit acela ce-a vizitat această lume

In clipele sale fatale!

❖ O conversaţie în scrisori te oboseşte aproape la fel ca o partidă de şah prin

corespondenţă.

❖ Nu mi-e dor de patrie, ci de străinătate.

❖ Istoria Rusiei până la Petru cel Mare este un parastas întreg, iar după
Petru cel Mare, un proces penal.

Lev Nikolaevici Tolstoi

(1 8 2 8 -1 9 1 0 )
Scriitor şi f i l o z o f rus.
S-a născut Iasnaia Poleana, în gubernia “Tuia, într-o fam ilie nobilă rusă. S-a înscris la
Universitatea din Razan, dar şi-a abandonat studiile. L a vârsta de 23 de ani, ap lecat la război
în Cecenia şi Daghestan. SLici a început să scrie trilogia Copilăria, adolescenţa, Tinereţea. în
Caucaz, a luat parte la acţiuni militare în calitate de ofiţer de artilerie. în perioada Războiului
din Crimeea a plecat la Sevastopol, unde a continuat să lupte. D upă terminarea războiului, a
plecat la Sanf-R etersburg şi a publicat în revista „Contemporanul” (Povestiri din SevastopoC,
făcându-şi anunţat strălucitul talent de scriitor.
In anul 1857, Tolstoi a plecat într-o călătorie prin Europa, rămânând însă dezamăgit,
între anii 1853 şi 1863 a scris povestirea Cazacii, după care a hotărât să-şi întrerupă o vreme
activitatea literară şi a trăit la Iasnaia Poleana, unde a deschis o şcoală pentru copiii din sat
şi a creat un sistem propriu de pedagogie.
între anii 1863 şi 1869 a scris capodopera sa Război şi pace, iar în anii 1873—1877, JAnna
Rarenina. Tot în aceşti ani s-a form u lat p e deplin şi concepţia scriitorului despre lume, cunoscută
sub numele de „tolstoism”, esenţa căreia este prezentată în Spovedania, în ce constă credinţa
mea, Sonata Rreutzer.
Concepţia sa este expusă în studiile filozofico-religioase Critica teologiei dogmatice, şi
Scurtă expunere a ‘Evangheliei, în care accentul este pus p e desăvârşirea morală a omului,
denunţarea răului, lipsa de împotrivire violentă în f a ţ a răului.
Ulterior, a fo s t publicată drama (puterea întunericului şi comedia RgadeCe instrucţiunii, apoi
un şir de povestiri alegorice despre legile exşitenţei. L a Iasnaia (poleana admiratorii creaţiei lui
Tolstoi veneau din întreaga Rusie şi din toate colţurile lumii, scriitorul purtându-se ca un
învăţător spiritual.
In anul 1899, a apărut romanul învierea.
Ultimele creaţii ale scriitorului sunt povestirile (Părintele Sergfn, <După 6al, (Moartea lui
Ivan Ilici şi drama Cadavrul viu.
(Publicistica confesională a lui Tolstoi ne reprezintă detaliat drama sa sufletească. Tolstoi a
pus societatea f a ţ ă în f a ţ ă cu problema sensului vieţii şi a l credinţei, criticând toate instituţiile
 de stat, 6a ajungând chiar până Ca negarea ştiinţei, a artei, a justiţiei, a căsătoriei, a realizărilor
civilizaţiei. Declaraţia socială a lui Tblstoi se sprijină pe reprezentarea creştinismului su6form a
unei doctrine morale, iar ideile etice ale creştinismului sunt interpretate într-o cheie umanistă,
ca temelie a fraternităţii umane mondiale. în an u l 1901 a urmat reacţia Sinodului: scriitond
vestit în întreaga lume a fo s t exclus oficia l din Biserică, fa p t care a avut o rezonanţă uriaşă
în societate.
L a 28 octom6rie 1910, Tblstoi şi-a părăsit în taină fam ilia, dar s-a îm6olnăvit pe drum şi a
fo s t nevoit să co6oare din tren într-o mică gară, Astapovo, p e direcţia Reazani-U ral. Aici, în
casa şefului de staţie, şi-a petrecut ultimele şapte zile din viaţă.
Este înmormântat la Iasnaia <PoCeana, în pădurea Zakaz, într-un loc dorit chiar de e l însuşi.

❖ Cei m ai mulţi dintre bărbaţi cer de la soţiile lor calităţi pe care ei înşişi
nu le merită.

❖ Cel m ai mult vorbeşte cel care nu are nim ic de spus.

❖ Când este vorba despre şiretlicuri, prostul îl duce de nas pe cel deştept.

❖ In vorbirea populară există şi funcţionează mereu legile naşterii limbii.

❖ Când eşti indecis, acţionează rapid şi încearcă să faci prim ul pas, ba chiar
unul în plus.

❖ Omul poartă în el nevoia de a fi fericit; se pare că acesta e un lucru

legal.

❖ Autoritatea unei persoane asupra alteia îl distruge m ai întâi de toate pe

cel autoritar.

❖ Să urăşti viaţa e posibil doar ca urm are a apatiei şi lenei.

❖ Toate ideile care duc spre consecinţe enorme sunt întotdeauna simple.

❖ Toţi oam enii din lume au acelaşi drept de a se folosi de bunurile naturale
ale lumii şi drepturi egale în a se respecta unii pe alţii.

❖ Toate fam iliile fericite seamănă între ele, orice fam ilie nefericită e nefericită
în felul ei.

❖ întotdeauna ni se pare că suntem iubiţi pentru că suntem buni. Şi nu ne

dăm seama că suntem iubiţi fiindcă buni sunt aceia care ne iubesc.

❖ Orice gând exprimat deschis, oricât ar fi de m incinos, orice fantezie

transm isă limpede, oricât ar fi de absurdă, nu pot să nu găsească înţelegere
în orice suflet.

❖ Obstacolul major în cunoaşterea adevărului nu e m inciuna, ci simulacrul

adevărului.

❖ Principala calitate în orice artă e simţul măsurii.

❖ Mersul om enirii către bine nu e realizat de călăi, ci de m artiri.

❖ Oam enii nu trebuie să se m âhnească niciodată în două situaţii: în privinţa
în care pot fi de ajutor şi în privinţa în care nu pot fi de ajutor.

❖ Pentru a înţelege gândurile altora nu e necesar să ai gânduri proprii.

❖ Pentru a-ţi fi m ai uşor să trăieşti cu o altă persoană, gândeşte-te la ce te

uneşte cu acea persoană şi nu la ce te desparte de ea.

❖ Binele pe care îl faci din inimă, ţi-1 faci întotdeauna ţie.

❖ Dacă un sălbatic a încetat să m ai creadă în Dum nezeul său de lemn, asta

nu înseam nă că nu există Dumnezeu, ci doar că Dum nezeu nu e din
lemn.

❖ Dacă oam enii te deranjează, înseam nă că nu ai de ce să trăieşti. Să pleci

departe de oam eni se cheam ă sinucidere.

❖ Trebuie să te căsătoreşti aşa precum murim, adică doar atunci când altfel
nu mai e posibil.

❖ Femeile, mai ales acelea care îi cunosc pe bărbaţi, ştiu foarte bine că
discuţiile pe teme măreţe sunt doar discuţii, iar bărbatului îi trebuie doar
trupul şi tot ceea ce îl pune în cea mai înşelătoare, dar şi atractivă, lumină;
şi ele aşa şi procedează.

❖ Cunoaşterea fără o temelie morală nu înseam nă nimic.

❖ Cunoaşterea se numeşte cunoaştere doar atunci când ai obţinut-o

mulţumită eforturilor propriei gândiri, şi nu mulţumită memoriei.

❖ Dintre toate pasiunile, cea m ai puternică, rea şi îndărătnică este cea

sexuală, iubirea carnală, şi de aceea, dacă se vor nim ici toate pasiunile,
şi ultima, cea m ai puternică dintre ele, iubirea corporală, atunci se va
îndeplini profeţia: oam enii se vor uni, ţelul om enirii va fi realizat, iar
aceasta nu avea mai niciun motiv să trăiască.

❖ Să ai un ţel pentru toată viaţa, un ţel pentru o vreme anume, un ţel pentru
un an, pentru o lună, pentru o săptămână, pentru o zi şi pentru o oră, ba
chiar pentru o clipă, jertfind ţelurile mici în numele celor mari.

❖ Oricât ar părea de ciudat, cele mai solide şi cele mai ferme convingeri sunt
cele m ai superficiale. Credinţele cele profunde sunt întotdeauna mobile.

❖ Orice ai spune, limba maternă va răm âne întotdeauna maternă. Când

doreşti să vorbeşti de la om la om, nu-ţi vine în minte niciun cuvânt
franţuzesc, dar dacă vrei să străluceşti e o cu totul altă treabă.

❖ Rădăcină faptelor rele se află în gândurile rele.

❖ Ideile concise sunt bune prin aceea că îl fac pe cititorul serios să gândească
singur.

❖ A iubi înseam nă să trăieşti viaţa aceluia pe care-l iubeşti.

❖ O am enii nu sunt pedepsiţi pentru păcatele lor, ci chiar prin păcatele lor.
Şi asta e cea m ai grea şi cea mai corectă pedeapsă.

❖ Oam enii învaţă cum să vorbească, dar ştiinţa pricnipală e cum şi când să
taci.

❖ Oam enii care trăiesc doar prin ceea ce simt sunt nişte animale.

❖ înţelepciunea e să cunoşti care e scopul vieţii şi cum să-l realizezi.

❖ Muzica este stenografia sentimentelor.

❖ Oam enii nu ne plac nu pentru că sunt răi, ci îi credem răi pentru că nu-i
iubim.

❖ Viaţa se petrece acolo unde trece neobservată.

❖ Calităţile
/ noastre bune ne dăunează mai mult în viata,
/ ' decât cele rele.
❖ Nu te încrede în propriile tale cuvinte şi nici în cele ale altuia, încrede-te
doar în fapte, în ale tale şi în cele ale altuia.

❖ Nu e atâta rău în aceea că nu facem ceea ce trebuie, cât în aceea că noi nu

ne abţinem
/ de la a face ceea ce nu trebuie.

❖ Nu există m ăreţie acolo unde nu e nici simplitate, nici bunătate şi nici

adevăr.

❖ Nu există nicio situaţie şi nicio treabă oricât de neimportantă, în care să

nu se poată da dovadă de înţelepciune.

❖ Nicio faptă nu poate fi temeinică dacă nu se bazează pe un interes

personal.

❖ Niciodată nu-1 deranja pe altul cu ceva ce poţi face şi singur.

❖ Nimic nu încurajează lenea ca vorbele goale.

❖ A vorbi aiurea înseam nă şi a gândi aiurea.

❖ Una dintre cele m ai uimitoare rătăciri e aceea că fericirea omului constă

în a nu face nimic.

❖ Feriţi-vă de gândul că aveţi nişte virtuţi pe care nu le mai are nimeni.

❖ între m ine şi un copil de cinci ani e doar un pas. între m ine şi un nou-
născut e o distanţă uriaşă.

❖ Este greşit să crezi că a şti multe e o calitate. Importantă nu e cantitatea,

ci calitatea cunoştinţelor.

❖ Prim a datorie a omului e să participe la lupta îm potriva naturii pentru

viaţa sa şi a celorlalţi.

❖ înainte de a vorbi despre fericirea de a ne satisface necesităţile, trebuie să

hotărâm ce fel de nevoie formează această fericire.
 Secolele XIX-XX

❖ Vocaţia poate fi recunoscută şi dovedită doar prin sacrificiul pe care-l

aduce un om de ştiinţă sau un pictor pentru liniştea şi bunăstarea sa.

❖ Fie ca acordul oamenilor să fie o consecinţă a faptei tale, şi nu scopul ei.

❖ Diferenţa între otrăvurile materiale şi cele mentale e aceea că majoritatea

otrăvurilor materiale sunt dezgustătoare, dar otrăvurile mentale, sub
formă de... cărţi dăunătoare sunt adesea, din păcate, atractive.

❖ Cel mai sigur semn al bunătăţii este exemplul unei vieţi bune.

❖ Cele mai remarcabile talente se distrug din cauza trândăvelii.

❖ Cel mai sigur semn al adevărului e simplitatea şi claritatea. M inciuna e

mereu complexă, pompoasă şi prolixă.

❖ Cel mai bun om e acela care trăieşte mai cu seamă prin gândurile sale
şi sentimentele altora, iar cel mai rău tip de om e acela care trăieşte prin
gândurile altora şi sentimentele proprii. D in diversele combinaţii ale
acestor patru principii, cauze ale activităţii se nasc toate diferenţele dintre
oameni.

❖ Forţa unei arm ate depinde de spiritul ei.

❖ Oam enii puternici sunt întotdeauna simpli.

❖ Cuvântul e totuna cu fapta.

❖ Conştiinţa e memoria societăţii asim ilată de fiecare individ în parte.

❖ Lupta o câştigă cel care e ferm hotărât să o câştige.

❖ Esenţa oricărei credinţe constă în faptul că ea oferă vieţii un asemenea

sens încât acesta nu poate fi nim icit de moarte.

❖ Fericirea este o plăcere fără remuşcări.

❖ Fericirea nu constă în a face întotdeauna ce doreşti, ci în a dori să faci

întotdeauna ceea ce faci.

❖ De ar şti oamenii că scopul om enirii nu e progresul material, că progresul

e o creştere inevitabilă, iar scopul e doar unul - fericirea tuturor oame-
nilor...

❖ Doar din pricina unor aspiraţii puternice, ideale, oam enii pot să decadă
moral.

❖ Vanitatea... Probabil că ea e o trăsătură caracteristică şi o boală specială a

secolului nostru.

❖ O fată a fost întrebată care om e cel mai important, ce moment e cel mai
im portant şi care e cel mai necesar lucru? Şi ea a răspuns că omul cel
mai important e acela cu care vorbeşti în clipa de faţă, cel mai important
moment e acela în care trăieşti acum, iar cel mai im portant lucru este să
faci bine omului cu care ai de-a face în fiecare clipă.
❖ Cel care nu face nim ic are multe ajutoare.

❖ Biserica. Acest cuvânt este numele înşelăciunii cu ajutorul căreia unii

oam eni vor să-i domine pe ceilalţi.

❖ Omul trebuie să fie sclav. Alegerea sa constă doar în a stabili al cui: al pa­
siunilor sale, şi, prin urmare, al oamenilor sau al esenţei sale spirituale.

❖ Omul poate servi la îm bunătăţirea vieţii sociale numai în măsura în care

acesta, în viaţa sa, îndeplineşte cerinţele conştiinţei sale.

❖ In afara societăţii, omul este de neconceput.

❖ Omul e ca o fracţie, numărătorul e el însuşi, iar numitorul - ceea ce el

crede despre el însuşi. Cu cât numitorul este mai mare, cu atât fracţia este
mai mică.

❖ Omul care se îndepărtează de ceilalţi oam eni se privează de fericire,

deoarece cu cât se îndepărtează mai mult, cu atât îi este viaţa mai rea.

❖ Omul care a încetat să m ai bea şi să mai fum eze obţine acea claritate
mentală şi linişte a privirii care pune într-o lum ină nouă şi corectă toate
fenomenele vieţii.
/
❖ Cu cât iubim mai mult, cu atât mai mare, m ai plină şi m ai fericită ne
devine viata.
/

❖ Cu cât mai bun este omul, cu atât se teme mai puţin de moarte.

❖ Pentru a crede în bine, trebuie să începem să-l facem.

❖ Egoismul fam ilial este mai crud decât egoismul personal. Omul care se
va ruşina să sacrifice bunurile altora doar pentru sine, consideră ca drept
obligaţiune folosirea nefericirii şi a necazurilor oam enilor spre binele
fam iliei sale.

❖ Estetica şi etica sunt două braţe ale unei pârghii: cu cât se lungeşte şi se
uşurează o parte, cu atât se scurtează şi devine mai grea cealaltă. O dată
ce omul îşi pierde sensul moral, devine deosebit de sensibil la estetic.

❖ Lim ba este arm a gândirii.

Evgheni Nikolaevici Trubeţkoi

(1 8 6 3 -1 9 2 0 )
“F iloz of şi jurist rus.
S-a născut la (Moscova într-o fam ilie aristocrată. Jk absolvit Facultatea de Drept a Univer­
sităţii din (Moscova (1895). în an u l 1897, şi-a susţinut teza de doctorat cu titlu lidealu l social-
redgios aC creştinismului occidental din secolul a l Xl-lea. ‘Viziunea Tapei prigorie V il asupra
lumii şi cea a contemporanilor săi. Intre anii 1897 şi 1905, este profesor la Universităţile din
Riev şi (Moscova. “Trubeţbpi este reprezentantul proeminent algândirii filozofico-religioase, este
unul dintre întemeietorii Editurii „Calea” şi a l Societăţii flozofico-religioase „V. S o lo v io i'
Dintre creaţiile sale filozofice f a c parte: Filosojîa lui (Xietzscfie, Istoria filozofiei dreptului,
Viziunea fui V. Sofouiou asupra [urnii, Ipotezele metafizice ale cunoaşterii, Sensul vieţii.
TruSeţhgi a fo s t autorul unui şir de lucrări strălucite despre iconografia veche rusă: Abstractul
în cufori, ©ouă fumi în iconografia veche rusă, Rusia în icoană.
în perioada răz6oiului civ il a luat parte la mişcarea contrarevoluţionară.
‘Tru6eţhoi a încetat din viaţă la 23 ianuarie 1920, la Novorosiisfi

❖ întregul patos al libertăţii nu are nici cel mai neînsem nat sens, dacă omul
nu are ceva sfânt în fata
/ căruia se închină.
❖ în orice faptă eroică, în orice act de sacrificiu persistă acea credinţă
conştientă sau inconştientă într-un oarecare sens al vieţii de după moarte,
care depăşeşte lim itele existenţei personale. Prin această faptă eroică,
noi declarăm că nu merită să trăim pentru confortul, fericirea, egoismul
personal, şi că sensul vieţii fiecăruia dintre noi nu se găseşte în treburile
trecătoare ale lumii.

❖ întreaga noastră viaţă constă în urm ărirea unor obiective. De la început

şi până la sfârşit acestea se prezintă sub forma unei ierarhii de obiective,
dintre care unele se subordonează altora sub formă de mijloace. Există
obiective dorite în sine, dar şi pentru orice altceva: de exemplu, trebuie
să m uncim pentru a m ânca şi a bea. Deşi există şi un astfel de obiectiv
care este dorit în sine. Fiecare dintre noi avem un lucru drag, pentru care
trăim. Oricine ia în calcul, conştient sau inconştient, un astfel de obiectiv
sau valoare pentru care merită cu siguranţă să trăieşti. Acest obiectiv sau
sens al vieţii, care e unul şi acelaşi lucru, este o pornire fermă, legată
în chip necesar cu viaţa ca atare şi iată de ce niciun eşec nu poate opri
omenirea să caute acest sens.

❖ Arde doar ceea ce e trecător. Să se opună distrugerii şi incendiului

universal poate doar ceea ce se întemeiază pe un fundament neclinit
etern şi spiritual.

❖ M işcarea rusă de eliberare se caracterizează prin faptul că ea preţuieşte

m ai mult egalitatea decât libertatea în sine. Aceasta e gata să prefere
sclavia unei eliberări parţiale: între egalitatea universală a sclaviei şi
egalitatea universală a libertăţii ea nu vede calea de mijloc. Ea nu poate
gândi decât în concepte generale.

❖ Există două tipuri de democraţie, două înţelesuri opuse ale democraţiei.

Dintre acestea, unul susţine suveranitatea poporului cu drept de forţă; din
acest punct de vedere, poporul nu este lim itat în stăpânirea sa de niciun
fel de principii morale: puterea nelimitată ar trebui să aparţină poporului,
pentru că poporul este puterea. Această concepţie a democraţiei nu e
compatibilă cu libertatea: din punctul de vedere al dreptului forţei, nu
poate fi vorba de niciun fel de drepturi inviolabile, clare ale individului.
O altă concepţie a democraţiei are ca bază suveranitatea poporului,
principiile morale ferme şi, întâi de toate, recunoaşterea m eritului uman,
valoarea absolută a personalităţii um ane ca atare. Doar printr-o astfel de
înţelegere al democraţiei, problema libertăţii se află pe o temelie solidă.
❖ în oligarhii, setea de avere materială se transm ite de la cei bogaţi şi îi
infectează pe cei săraci. Lupta pentru bunuri stârneşte lupta pentru
putere. Şi oligarhia moare, transform ându-se în democraţie prin setea
îacomă pentru bogăţie, care, în oligarhie, e socotit lucrul cei m ai de preţ.

❖ Cim itirul este expresia clasică a universalităţii, egalităţii şi misterului

morţii,
/ ' destinul fiecăruia dintre noi.
❖ O caracteristică esenţială a m esianismului naţional constă în exclusivitatea
' A, '

naţională a conştiinţei religioase. Intr-un fel sau altul, m esianism ul rus se

exprim ă prin afirm area unui Hristos rus sau într-o rusificare m ai mult
sau mai puţin rafinată a Evangheliei.

❖ Omul se sacrifică numai atunci când crede că există un ceva mare,

nemuritor, care-i va supravieţui.

Ivan Sergheievici Turgheniev

( 1 8 1 8 -1 8 8 9 )
Scriitor rus.
S-a născut în oraşul Oriol, într-o fam ilie aristocrată. J4 studiat într-un pension privat
din (Moscova, apoi la Universităţile din (Moscova, Sanf-(Peters6urg şi Berlin. Şi-a început
activitatea literară ca poet. în anii 1838—1847 scrie şi puSlică în reviste poezii şi poeme lirice
(Latrina, (Moşierul, (Andrei ş.a.).
(Prima perioadă de creaţie a lui “Turgheniev se manifestă su6 semnul romantismului carefa c e
loc, mai târziu, caracterului realist. In an u l 1847, “Turgheniev a6andonează poezia şi începe să
scrie proză.
J4 avut o mare influenţă asupra literaturii ruse şi a celei universale. E ste maestrul analizei
psihologice şi a l descrierii tahlourilor de natură. Dintre romanele lui “Turgheniev f a c parte:
“Rudin, în ajun, Un cui6 de no6ifi, (Părinţi şi copii; povestirile (Asia, Torente de primăvară, îi
înfăţişează pe reprezentanţii culturii aristocratice, dar şi p e noii eroi ai epocii. “Tipul de fem eie
creat de “Turgheniev, plină de aSnegaţie, a îmhogăţit critica literară cu un termen aparte: „fetele
lui “Turgheniev”
In romanele sale târzii, “Fumul şi (Pământuf înţefenit, “Turgheniev a ilustrat viaţa ruşilor
de peste hotare.

❖ Căsătoria bazată pe afecţiune reciprocă şi pe raţiune e una dintre cele mai

m ari binecuvântări ale vieţii
/ umane.
❖ în zilele de îndoială, în zilele de reflecţii dureroase cu privire la soarta
patriei mele - doar tu îm i eşti sprijin şi susţinere, o, măreaţă, puternică,
sinceră şi liberă lim ba rusă!... nu e cu putinţă să nu crezi că o astfel de
limbă nu i-a fost dată unui popor măreţ!

❖ Orice iubire este pe cât de fericită, pe atât de nefericită, e o veritabilă

catastrofă când i te dedici cu totul.

❖ Orice rugăciune se rezumă la următoarele: „O, atotputernice Dumnezeu,

fă ca doi ori doi să nu facă patru."
❖ Nu ştiţi încă dacă aveţi sau nu talent? Daţi-i timp să se m aturizeze; iar
dacă nu se m anifestă, să aibă oare omul nevoie de talent poetic pentru a
trăi şi a acţiona?

❖ Da, cu mare dreptate s-a exprim at cineva în privinţa sinucigaşilor: atâta

timp cât nu-şi îndeplinesc intenţiile, nim eni nu-i crede; iar dacă şi le
realizează, nim eni nu-i compătimeşte.

❖ Binele impus nu este un bine.

❖ Grecii antici nu degeaba spuneau că ultimul şi cel m ai m are cadou făcut

omului de către zei este simţul cumpătării.

❖ Dacă odată cu tinereţea ar dispărea şi cele mai bune momente ale vieţii,
atunci celelalte vârste ale vieţii umane ar fi atât de insuportabile, încât
orice individ şi-ar tăia gâtul la 32 de ani. Multe gunoaie plutesc pe
valurile zgomotoase ale tinereţii; dar, cu toate acestea, nu există nim ic
mai m inunat decât aceste valuri.

❖ Dacă am aştepta clipa în care totul, absolut totul, va fi gata, nu m ai trebuie

să începem ceva niciodată.

❖ Dacă aspiraţia provine dintr-o sursă curată, aceasta, chiar dacă nu a fost
încununată de succes întru-totul şi nu şi-a atins scopul, poate aduce totuşi
un m are folos.

❖ Există trei categorii de egoişti: egoiştii care trăiesc pentru ei înşişi şi dau
voie şi altora să trăiască; egoiştii care trăiesc pentru ei înşişi şi nu dau voie
altora să trăiască; şi, în sfârşit, egoiştii care nici ei înşişi nu trăiesc şi nici
altora nu dau voie să trăiască.

❖ Jalnic este acela care trăieşte fără un ideal!

❖ Femeia nu num ai că este capabilă să înţeleagă sacrificiul: ea însăşi ştie să

se sacrifice.

❖ Cine a trăit fără să fi fost îngăduitor cu ceilalţi, nu merită îngăduinţă.

❖ Cine tinde să atingă un scop măreţ, nu trebuie să se gândească doar la

sine.

❖ Atât Dragostea cât şi Foamea au un singur scop: trebuie ca viaţa să nu

dispară, atât cea proprie cât şi a altora - căci e una şi aceeaşi viaţă.

❖ Dragostea e m ai puternică decât moartea şi decât frica de moarte. Doar

ea, doar iubirea menţine şi face ca viaţa să meargă m ai departe.

❖ Muzica este raţiunea întruchipată în sunete minunate.

❖ Poezia nu constă doar în versurile sale: ea e răspândită peste tot, ea se

află în jurul nostru. Priviţi la aceşti copaci, la acest cer, peste tot persista
frum useţea şi viaţa, şi acolo unde există frum useţe şi viaţă, acolo este şi
poezie.
 Secolele XIX-XX

❖ Cel care nu m ai are nicio picătură de speranţă nu e gelos.

❖ Nu este nim ic mai dureros decât conştientizarea unei prostii săvârşite.

❖ O, tinereţe! Tinereţe!... Probabil, taina farm ecului tău constă nu în puterea

de a înfăptui orice, ci în puterea credinţei că vei putea înfăptui orice.

❖ Vânătoarea... ne apropie de natură, ne învaţă să fim răbdători, iar uneori,

să fim neînfricaţi când apare un pericol.

❖ Numai cel ce iubeşte are dreptul să certe, să corijeze.

❖ Natura... trezeşte în noi nevoia de a iubi...

❖ Rusia se poate descurca fără oricare dintre noi, dar niciunul dintre noi nu
se poate descurca fără ea. E nefericit acela care chiar crede acest lucru şi
e de două ori m ai nefericit acela care într-adevăr se poate descurca fără
ea.

❖ Scepticismul s-a remarcat întotdeauna prin incapacitate şi zădărnicie.

❖ Cuvântul „m âine" este inventat pentru oam enii nehotărâţi şi pentru

copii.

❖ Dacă-ţi este frică de ridicol, înseam nă că nu iubeşti adevărul.

❖ Polemizează şi cu prostul! Oricum nu vei obţine nici faimă, nici beneficii...

Dar de ce să nu te distrezi uneori!
Polemizează cu un om pe m ăsura ta: nu contează cine va câştiga, vei avea
cel puţin satisfacţia ca te-ai luptat.
Polemizează cu un om m ai prejos de tine; polem izează nu din dorinţa de
a câştiga, ci din aceea de a-i fi de folos.
Polemizează cu un om mai inteligent decât tine: el va câştiga... Dar, deşi
ai pierdut, poţi beneficia de ceva ce-ţi va fi de folos.

❖ Moartea este ceva vechi, cunoscut, dar pentru fiecare dintre noi este ceva
nou.

❖ Fericirea e ca sănătatea: când n-o observi atunci înseam nă că există.

❖ Doar datorită ei, iubirii, viaţa rezistă şi merge înainte.

❖ Cu toţii avem o ancoră de care niciodată nu ne vom desprinde dacă nu

dorim acest lucru: sim ţul
/ datoriei.

❖ Fericirea nu poate fi m âine şi nici ieri, ea nu poate fi nici în trecut şi nici

în viitor, ci doar în prezent - şi ea nu durează o zi, ci doar o clipă.

❖ învăţătura nu înseam nă doar lumină, după vorba proverbului popular, ci

înseam nă şi libertate. Nimic nu-1 eliberează pe om ca învăţătura...

❖ Vrei să fii fericit? Mai întâi învaţă

/ să suferi.
❖ Vrei să o cunoşti şi tu, vinovăţia asta grea, pe care nu o poţi înţelege şi pe
care nici măcar eu nu ţi-o pot explica?
❖ Omul lipsit de mândrie e o nulitate. M ândria e pârghia lui Arhimede, cu
care poţi mişca păm ântul din loc.

❖ Omul e capabil să înţeleagă totul: cum freamătă eterul şi ce se petrece pe

soare, însă nu e capabil să înţeleagă cum o altă persoană face lucrurile
altfel decât le face el.

❖ Omului îi este întotdeauna ruşine şi se simte neplăcut când vorbeşte prea

mult.

❖ M ândria excesivă este semnul unui suflet lipsit de valoare.

Mark Twain (Samuel Langhorne Clemens)

(1 8 3 5 -1 9 1 0 )
Scriitor american.
S-a născut în localitatea “F lorida, din statu l (Missouri. Copilăria şi-a petrecut-o în oraşul
H annibal de p e flu v iu l iMississippi. A fo s t ucenicul unui zeţar, apoi, împreună cu fra tele său,
a editat un ziar în Hannibal, iar ulterior în (Mescantine şi R e o f i f statu l Ioxva. în 1857 a
devenit ucenic a l unui cârmaci de vas, realizându-şi visu l din copilărie, şi anume acela de a
„studia cursulflu viu lu i”, iar în aprilie 1859, a primit 6revetulde cârmaci.
în 1861, s-a staSilit la fr a tele său în Hevada, unde aproximativ un an a fo s t căutător de aur.
După ce a scris câteva istorii hazlii pentru ziarul„“TerritorialEnterprise” din oraşul Virginia,
în august 1862 i s-a propus să devină cola6orator permanent. Şi-a ales drept pseudonim o
expresie a cârmacilor de pe (Mississippi, care strigau „măsura 2 ”, ceea ce însemna adâncime
normală pentru înot.
în mai 1864, Twain a plecat la San-Trancisco şi a lucrat vreme de doi ani pentru ziarele
californiene, inclusiv în calitate de corespondent a l ziarului californian „Union”, pe insulele
(Hawaii. în 1871, s-a sta6ilit în Hartford, statu l Connecticut, unde a locuit 20 de ani —cei mai
fericiţi ani din viaţa sa. în 1884, a fo n d a t o editură.
Twain a început să scrie literatură târziu. L a vârsta de 27 de ani, a devenit un jurnalist
profesionist, la vârsta de 34 de ani a pu6licat prima carte. încă de la început, scrierile sale
jurnalistice aveau aeru l unor schiţe literare. în 1872, a pu6licat un volum auto6iografic, Căliţii,
despre oamenii şi moravurile din V estul săl6atic. “Peste 3 ani, “Twain a pu6licat o antologie
cu cele mai 6une povestiri ale sale, ‘M oravurile vechi şi cele noi, după care popularitatea sa a
crescut rapid. în 1876, a pu6licat (Aventurile lui Tom Sawyer, iar succesul fen om en al a l cărţii
l-a o6ligat să scrie o continuare a romanului, cu titlul (Aventurile lui Huchjeherry “Finn. Pe
lângă acestea, Twain a mai pu6licat încă o carte autobiografică, V iaţa pe Mississippi. Fiind
pasionat de istoria medievală a Europei, a scris povestirea Prinţ şi cerşetor, urmată apoi de
romanul Un yankgu la Curtea regelui (Arthur.
în 1895, a fă cu t o călătorie în ju ru l lumii, v izitân d Australia, (Noua Zeelandă, Ceylon,
India şi A frica de Sud.
A încetat din viaţă la “Redding, statu l Connecticut.

❖ întâi aprilie. în această zi ni se reaminteşte ce reprezentăm noi pe parcursul

celorlalte trei sute şaizeci şi patru de zile.

❖ Iadul este singura comunitate creştină cu adevărat importantă în întregul

univers.
❖ Bancherul e un tip care îţi împrumută umbrela pe timp cu soare, dar o
vrea înapoi în clipa în care începe să plouă.

❖ Bill Stiles conduce în Congres o campanie de foaier pentru un candidat

la postul de senator. Se plânge de nivelul moral scăzut al legislaţiei:
„Pur şi simplu îţi vine s-o laşi baltă. Nu există nicio singură persoană cu
standarde ridicate de morală, astfel încât, odată ce s-a vândut să răm ână
vândut orice s-ar întâmpla"

❖ Profeţiile favorabile sunt asemenea războaielor cu un scop bun: ele sunt

atât de rare încât nu le putem lua în calcul.

❖ Dum nezeu este feroce în Vechiul Testament şi încântător în Noul

Testament; doctorul Jekyll şi domnul Hyde în versiune sacră.

❖ Dumnezeu a creat Italia după proiectul lui Michelangelo.

❖ Dumnezeu îi protejează pe proşti şi pe copii, după cum spune proverbul.

Acesta e purul adevăr. Cunosc acest lucru pentru că l-am verificat pe
mine însumi.

❖ Bogătaşii pot avea orice fel principii.

❖ Bogătaşilor nu le pasă de nimeni, decât de ei înşişi; doar cei săraci îi

compătimesc pe cei săraci şi îi ajută.
❖ Blasfemia ne uşurează cum n-o poate face nici m ăcar rugăciunea.

❖ Dumnezeu nu are un caracter îndeajuns de consecvent sau convingeri

suficient de ferme. El trebuie să fie catolic sau presbiterian sau orice
altcineva, nu contează, - şi nu trebuie să se străduiască să fie mereu peste
tot.

❖ Fii virtuos şi vei fi singuratic.

❖ Dacă aş avea un câine atât de impunător cum e conştiinţa, l-aş otrăvi. Ea

ocupă mai mult loc decât toate organele interioare şi nu are niciun sens.

❖ Uneori se întâmplă, desigur, ca şi adevărul să ne dea de gol. însă m inciuna

şubredă, nerodă şi nepricepută nu durează nici doi ani - cu excepţia
calomniei. Aceasta din urm ă e practic invulnerabilă.

❖ Era doar un singur creştin; L-au capturat şi repede-repede L-au

crucificat.

❖ în zilele săptăm ânii, nu ne folosim cu prea mare succes de moralitate.

D um inică trebuie s-o dăm mereu la reparat.

❖ în viaţa fiecărui băiat vine o vreme când îl cuprinde dorinţa frenetică de

a găsi o comoară ascunsă.

❖ în India sunt două m ilioane de zei şi toţi sunt veneraţi. în ceea ce priveşte
religia, toate celelalte ţări sunt sărace, şi num ai în India e milionară.

❖ în literatură, copierea nu duce la asemănare.

❖ într-un muzeu din Havana se află două cranii ale lui Cristofor Columb, al
lui Columb copil şi al lui Columb bărbat.

❖ în prezent, palatele din paradis se încălzesc cu radiatoare conectate la iad.

Chinurile păcătoşilor cresc doar pentru că focul care îi mistuie oferă, în
acelaşi timp, comfort acelor neprihăniţi.

❖ într-un grup de cincizeci de oam eni poate exista un măgar fără să fie
optimist, dar nu poate exista un optim ist care să nu fie măgar.

❖ în rai, prim irea se face nu după merit, ci după protecţie, altfel, câinele
dumneavoastră ar fi primit, iar dumneavoastră aţi răm âne la intrare.

❖ în acea ţară oamenii erau m incinoşi, toţi până la unul. Chiar şi întrebarea
„Ce mai faceţi?" era o minciună, pentru că pe cel care întreba nu-1 interesa
cum o mai duceţi decât în cazul în care era antreprenor de pompe
funebre.

❖ Duşmanul vostru şi prietenul vostru acţionează în com un pentru a vă

atinge direct în inimă: unul spune despre voi lucruri murdare, iar celălalt
vă transm ite cuvintele acestuia.

❖ W ashington nu putea pur şi simplu să mintă. Eu pot, dar mă abţin.

❖ La vederea unui om beat îţi vine cu siguranţă în minte o istorie despre

oam enii beti.
/

❖ Introducerea incinerării probabil va scuti de m onstruoasele glume pe

seama înm orm ântării, dar, pe de altă parte, n-or să reapară oare o mulţime
de glume pe seama incinerării, vechi, mucegăite, care s-au odihnit în pace
două mii de ani?

❖ în Franţa, nu există nici iarnă, nici vară şi nici morală. Cu toate aceste
neajunsuri, ea este, totuşi, o ţară frumoasă.

❖ Apa consumată în cantităţi moderate încă nu a dăunat nimănui.

❖ M inistrul de război trăieşte aşa de econom, încât a reuşit pe parcursul

unui un să acumuleze douăsprezece mii de dolari din salariul său de opt
mii.

❖ în general sunt împotriva m ilionarilor, dar dacă mi s-ar propune să devin

milionar...

❖ Dum inica este doar o dată pe săptămână, şi regret asta. Omul este astfel
constituit încât ar putea rezista şi două duminici. Deseori mă gândesc
la cât de simplu ar fi fost asta şi cum s-a ratat această oportunitate. Pe
Atotputernicul Creatorul nu îl costa nim ic să creeze lumea nu în şase
zile, ci în trei - şi iată cum apar două duminici într-o săptămână! Dar cine
sunt eu să critic înţelepciunea Creatorului?

❖ Educaţia este totul. Piersicul a fost în trecut un migdal amar, conopida -

nim ic altceva decât o varză obişnuită cu studii superioare.
❖ Toate partidele politice mor în cele din urmă sufocate de propriile
minciuni.

❖ Tot ce e um an este trist. Sursa tainică a umorului nu e bucuria, ci tristeţea,

în cer nu există umor.

❖ întotdeauna să procedezi corect. Acest lucru îi va bucura pe unii dintre

oameni şi-i va surprinde pe toţi ceilalţi.

❖ Orice paralelă e ferm convinsă că poate deveni ecuator dacă nu i s-ar

încălca drepturile.

❖ Fiecare cu ale sale. Sf. Francisc de Assisi a spus: „Orice sfânt e capabil să
facă un miracol, dar nu oricine e în stare să gestioneze decent un hotel"

❖ Eroina: o fată cu care poţi trăi o viaţă fericită ideală - în carte.

❖ Acum un an am fost un om virtuos. Şi acum, când m -am ciocnit de

moravurile din New-York, conştiinţă mi-a rămas nu mai mult decât a
unui milionar.

❖ Durerea de cap nu trebuie subestimată. Atunci când izbucneşte, ai

sentim entul că nu ai ce câştiga de pe urm a ei, însă, pe de altă parte, când
începe să treacă, rămăşiţa nefolosită costă patru dolari pe minut.

❖ După ce a creat lumea, Dum nezeu a recunoscut că e mulţumit de ea. La

fel, şi eu am fost mulţumit de prim a mea creaţie. însă, tim pul zădărniceşte
concluzii atât de pripite. Presupun că acum, el îşi preţuieşte munca nu
mai mult decât preţuiesc eu P roştii în străin ătate. E o realitate că şi la m ine
şi Ia El este prea multă apă.

❖ Tristeţea îşi este sieşi suficientă, dar pentru a obţine din ea o plăcere
adevărată, ai nevoie să o îm părţi cu alţii.

❖ Haideţi să trăim aşa încât chiar şi groparului să i se facă milă de noi când
vom muri!

❖ Haideţi să ne drăcuim cât mai avem timp, în rai nu ni se va permite.

❖ Când un suveran vrea să facă bine unei persoane, fără să vrea, dăunează
alteia.

❖ Chiar şi cele mai clare şi m ai indirecte dovezi pot, în cele din urmă, să se
dovedească a fi inexacte, de aceea trebuie să le utilizăm cu cea m ai m are
prudenţă. Ca exemplu, luaţi orice creion ascuţit de orice femeie: atunci
când veţi întreba m artorii, ei vor spune că ea a făcut-o cu un cuţit, dar
dacă vă veţi gândi să judecaţi din punctul de vedere al creionului, veţi
spune că ea l-a ros cu dinţii.

❖ Chiar şi gloria poate fi excesivă. Ajuns la Roma, la început îţi pare teribil
de rău că Michelangelo a murit, dar apoi începi să regreţi că nu ai avut tu
însuţi plăcerea să vezi asta.
❖ „Copiii şi nebunii spun întotdeauna adevărul", ne zice o vorbă înţeleaptă
veche. Concluzia este clară: adulţi şi înţelepţii nu spun niciodată
adevărul.

❖ Pentru un sărut este nevoie de ambele m âini.

❖ Probabil că lui Adam şi Evei nu le-a fost uşor să poarte o discuţie: ei nu

aveau pe cine să bârfească.

❖ Un copil este suficient pentru a umple toată casa şi curtea.

❖ Prietenia este un sentim ent sfânt, dulce, puternic şi permanent, pe care îl

poţi păstra pe parcursul întregii vieţi, dacă, desigur, nu vei încerca să ceri
bani cu împrumut.

❖ Ignoranţa sa a acoperit întreg păm ântul ca o plapumă de nu puteaţi găsi

în el nici m ăcar o singură crăpătură.

❖ Singura modalitate de a-ţi m enţine sănătatea e să m ănânci ce nu-ţi face

plăcere, să bei ce nu-ţi place şi să faci ce nu vrei să faci.

❖ Dacă Dum nezeu e aşa cum se crede, atunci el ar trebui să fie cel mai
nefericit din întreg Universul. El priveşte oră de oră cum mulţimea de
fiinţe create se confruntă cu suferinţe nespuse. El ştie şi de suferinţele care
urm ează să vină. Despre El se poate spune: „Nefericit ca D um nezeu"

❖ Dacă toată lumea ar fi fost bogată, atunci toţi ar fi fost săraci.

❖ Dacă toţi oam enii ar gândi la fel, atunci nim eni nu ar juca la curse.

❖ Dacă dorinţa de a ucide şi posibilitatea de a ucide ar coincide întotdeauna,

care dintre noi oare ar fi evitat spânzurătoarea?

❖ Dacă şarpele ar fi fost interzis, atunci Adam l-ar m ânca şi pe el.

❖ Dacă şi-ar fi murdărit pantalonii cu m ai multe culori, nu v-ar fi minţit

în privinţa acestui lucru, dar ar fi creat oricum impresia că s-a pătat
rostogolindu-se de pe curcubeu.

❖ Dacă Hristos ar fi venit acum şi aici, el n-ar fi fost în nici un caz creştin.

❖ Dacă omul l-ar fi creat pe om, i s-ar fi făcut ruşine de munca sa.

❖ Dacă te-apuci să faci în grabă Universul sau o casă, aproape sigur că apoi
vei băga de seamă că ai uitat să faci o mică adâncitură sau o cămară
pentru mături.

❖ Dacă nu vă place vremea din Anglia Nouă, aşteptaţi câteva minute.

❖ Dacă doriţi să daţi unui tânăr o pedeapsă cumplită şi chinuitoare, spuneţi-i

să promită că pe parcursul unui an va ţine jurnal.

❖ Dacă v-a jignit cineva şi aveţi îndoieli cu privire la faptul dacă a făcut-o
intenţionat sau nu, nu recurgeţi la m ăsuri extreme; ci, pur şi simplu,
aşteptaţi momentul potrivit şi loviţi-vă agresorul cu o cărămidă. Acest
 lucru va fi suficient. Dacă totuşi se va afla că nu a dorit intenţionat să
vă jignească, fiţi generos, spuneţi-i că aţi greşit, recunoaşteţi-vă greşeala,
cum se cuvine unui bărbat, explicaţi-i că nu aţi vrut să faceţi acest lucru.
Da, evitati întotdeauna violenta.

❖ Dacă aţi observat că sunteţi de partea majorităţii, e un sem n clar că e

momentul să vă schim baţi părerea.

❖ Dacă un bărbat afirmă că el e şeful în casă, înseam nă că m inte şi în alte

cazuri.

❖ Dacă nu suntem respectaţi, ne supărăm foarte tare; deşi, în adâncul

sufletului, nim eni nu se respectă cu adevărat.

❖ Dacă iei un câine înfometat şi-i dai de mâncare, el nu te va muşca. Asta şi

este diferenţa fundamentală dintre câine şi om.

❖ Dacă ai nevoie de bani, du-te la străini; dacă ai nevoie de sfaturi, du-te la

prieteni; iar dacă nu ai nevoie de nimic, du-te la rude.

❖ Dacă eşti supărat, numără până la patru; dacă eşti foarte furios, înjură.

❖ Dacă un scriitor germ an se va cufunda într-o frază, atunci nu-1 veţi mai
vedea până când nu va ieşi pe partea cealaltă a Oceanului Atlantic, cu
verbul în gură.

❖ Dacă un om crede altfel decât noi, atunci îl num im ciudat, şi cu aceasta

încheiem discuţia. Cred că se întâmplă astfel doar pentru că în zilele
noastre nu mai putem să-l ardem.

❖ Dacă omul nu e laş, el poate jefui de unul singur un tren întreg de pasageri,
iar dacă e doar pe jum ătate laş, atunci poate opri un vagon cu pasageri şi
să-i jefuiască pe toţi.

❖ Există oameni care sunt capabili de orice faptă nobilă şi eroică, dar nu pot
rezista tentaţiei de a-şi povesti fericirea unui nefericit.

❖ Există unele organe legislative care se vând la cele mai m ari preţuri din
lume.

❖ Există m ai multe feluri de a face faţă unei ispite; cel mai sigur dintre
acestea e laşitatea.

❖ Există un toast vechi remarcabil prin frum useţea sa: „Fie ca atunci când
ajungi în culmea succesului să nu-ţi iasă în cale prietenul"

❖ Există oameni arţăgoşi din naştere care văd doar schim barea în rău. Am
cunoscut cândva o bătrânică negresă. Un tânăr din New York a spus de
faţă cu ea: „Ce lună m inunată aveţi aici." Ea a oftat şi a spus: „Ah, dragul
meu, Dum nezeu să vă binecuvânteze, să te fi uitat la această lună înainte
de război!"

❖ Dacă aş fi trăit la începuturile lumii, înainte de a-1 condamna pe Cain, aş

fi ascultat mai întâi ce zic vecinii despre uciderea lui Abel.
 Legea m uncii e foarte nedreaptă, dar aşa este ea făcută şi nu e posibil s-o
schim băm : cu cât m uncitorul se bucură mai mult când munceşte, cu atât
mai mulţi bani primeşte pentru munca lui.

*Jurăm ântul abţinerii nu poate face mai bun un whiskey rău, dar îi poate
îm bunătăţi gustul.

>Stelele nu sunt atât de aproape unele de altele cum par a fi.

> Dintre toate creaturile lui Dum nezeu doar pe una singură n-o poţi obliga
prin forţă să se supună - pe pisică. Dacă s-ar putea încrucişa omul cu
pisica, rasa um ana s-ar îmbunătăţi, dar ar dăuna pisicii.

> D in oasele Sfântului Dionisie pe care le-am văzut în Europa, cred că, la
nevoie, s-ar putea reconstrui scheletul acestuia în două exemplare.

❖ D in prelegerea lui Twain de la şcoala de fete: „Să nu fum aţi niciodată -

adică, vreau să spun, nu fum aţi în exces. Să nu beţi alcool niciodată - adi­
că, nu beti în exces. Să nu vă măritati niciodată - adică, nu vă măritati în
' / t ' t

exces.

❖ Buletinul de vot e singurul produs care poate fi com ercializat fără auto­
rizaţie.

❖ Adevărata necuviinţă e lipsa de respect faţă de un zeu străin.

❖ Istoria ne învaţă că peste tot unde oam enii slabi şi ignoranţi posedau câte
ceva ce-şi doreau oam enii puternici şi educaţi, cei dintâi cedau întotdeau­
na de voie bună.

❖ Italia şi-a îndeplinit cea m ai m are dorinţă - a devenit independentă. Dar,

obţinând independenţa, ea a câştigat la loteria politică un elefant. Şi nu-i
dau nim ic de mâncare.
\
❖ Se numeşte clasică acea carte pe cate o laudă toată lumea şi nim eni nu o
citeşte.

❖ Când prietenii dumneavoastră încep să vă facă complimente despre cât

de bine arătaţi, acesta este un sem n sigur că îmbătrâniţi.

❖ Pe când aveam paisprezece ani, tatăl meu a fost atât de prost, încât îl
suportam cu greu; însă când am făcut douăzeci şi unu, am fost uimit de
cât de inteligent a devenit acest bătrân în ultim ii şapte ani.

❖ Când nu ştii ce să spui, spune adevărul.

❖ Când citeşti Biblia, te uimeşte m ai mult ignoranţa lui Dum nezeu decât
atotştiinţa sa.

❖ Când eram m ai tânăr, ţineam minte totul: şi ce a fost şi ce nu a fost. Acum

îm bătrânesc şi, curând, îm i voi am inti doar cele din urmă.

❖ Cândva acesta a fost un hotel bun, dar asta nu înseam nă nim ic - şi eu am

fost cândva un băiat bun.
❖ Sfârşitul predicii sale m i-a creat o impresie puternică şi am regretat faptul
că nu m-am trezit mai devreme şi nu am auzit începutul.

❖ Dacă o pisică s-a aşezat odată pe o sobă fierbinte, nu va mai sta niciodată
pe acea sobă fierbinte - şi bine face, dar n-o să mai stea niciodată nici pe
una rece.

❖ Este uşor să numeşti pe cineva înţelept: e mult m ai greu să-ţi convingi

prietenii de aceasta.

❖ E mai bine să fii un gândac de bălegar tânăr decât o pasăre a paradisului

bătrână.

❖ E mai bine să taci şi să pari prost decât să deschizi gura şi să risipeşti

pentru totdeauna îndoielile.

❖ Cel m ai bun mod de a prinde curaj e să încurajezi pe altcineva.

❖ Cel mai bun spadasin din lume nu ar trebui să se team ă de cel de-al
doilea cel mai bun spadasin; nu, el trebuie să se teamă doar de ignorantul
care nu a ţinut niciodată o sabie în m ână; el nu face nimic din se aşteaptă
de la el şi, de aceea, un expert este neajutorat în faţa sa.

❖ Oam enii sunt la fel ca luna: fiecare dintre noi are partea sa întunecată pe
care o ascundem de toti./

❖ Puţini dintre noi pot suporta povara bogăţiei.

❖ Puţine lucruri în această lume pot fi comparate cu plictiseala pe care o

trezeşte în noi o traducere bună.

❖ M atusalem a trăit 969 de ani. Voi, dragi băieţi şi fete, în următorii zece ani
veti
/ vedea mai multe decât a văzut M atusalem în toată viata r lui.
❖ Am fost premiat cu Legiunea de Onoare. Cu toate acestea, de această
distincţie foarte puţini oam eni au reuşit să scape.

❖ Am fost lăudat de m ai multe ori şi de fiecare dată m-am simţit stingherit,

dar de fiecare dată am simţit că se putea spune mai mult.

❖ Prin harul lui Dum nezeu în ţara noastră avem trei beneficii preţioase:
libertatea de exprimare, libertatea de conştiinţă şi înţelepciunea de a nu
ne folosi niciodată nici de una, nici de alta.

❖ De obicei, am nevoie de mai mult de trei săptăm âni pentru a pregăti un

discurs improvizat genial.

❖ Deseori m i se pare că era m ai bine dacă Noe şi echipajul sa întârziau să

se urce în arcă.

❖ Ridurile trebuie să fie doar urm e de zâm bete din trecut.

❖ O melodie fără cuvinte de multe ori produce tristeţe; şi m ai des - o melodie

fără melodie.
❖ Catârii, maimuţele şi cămilele sunt capabile să-şi potolească foamea cu
orice, însă nu se pot sătura cu nimic.

❖ Deseori ne ream intim cu regret de faptul că Napoleon a tras în redactorul

revistei, însă a dat greş şi l-a ucis pe editor. Cu toate acestea, îi apreciem
intenţiile
/ bune.

❖ Baloanele de săpun sunt lucrul cel mai frum os şi mai desăvârşit din toate
câte există în natură.

❖ Ne plac oamenii care au curajul să ne spună ce cred, cu condiţia ca ei să

creadă acelaţi lucru ca şi noi.

❖ Un prieten adevărat îţi e alături atunci când nu ai dreptate. Când ai

dreptate, toţi sunt alături de tine.

❖ Să nu fim prea pretenţioşi. E mult mai bine să avem diamante folosite

decât să nu avem nimic.

❖ Nu cred că are cum să-mi placă, poate doar fiind pe o plută în largul
m ării şi num ai dacă nu mai există absolut nim ic de mâncare.

❖ Nu spuneţi poveşti despre peştele pe care l-aţi prins acolo unde sunteţi
cunoscut şi, m ai ales, acolo unde este cunoscut acest peşte.

❖ Nu cheltuiţi m inciuna în zadar, că nu puteţi şti când vă va fi utilă cu

adevărat!

❖ Nu merită să spui adevărul oamenilor care receptează din plin tot ceea le
spui, fie că-i adevăr, fie că-i m inciună.

❖ Nu rataţi şansa de a face bine dacă asta nu vă produce m ari stricăciuni.

Nu rataţi în nicio îm prejurare ocazia de a bea.

❖ Unele cuvinte germane sunt atât de lungi încât le poţi vedea în perspectivă.
Când priveşti un cuvânt de-a lungul, acesta se îngustează spre capăt, la
fel ca şinele de cale ferată.

❖ Nelson s-ar fi speriat de zece m ii de purici, însă un purice nu s-ar fi speriat

de zece m ii de Nelsoni.

❖ Nu ar fi rău să afli prognoza vrem ii înainte de a începe să te rogi pentru

ploaie.

❖ Credinţă neclintită are creştinul care are patru aşi în mână.

❖ Nu există nicio privelişte mai tristă decât un tânăr pesim ist; cu excepţia
unui bătrân optimist.

❖ Nu există oameni m ai aspri decât cei cu un caracter prea subtil.

❖ Nu există o măsură a vanitate; există doar măsura capacităţii de a o

ascunde.

❖ Nu e nim ic m ai enervant decât un exemplu bun.

 Secolele XIX-XX

❖ Nu există nim ic m ai uşor decât a te lăsa de fum at - m-am lăsat deja de

treizeci de ori.

❖ O conştiinţă vinovată e ca un fir de păr în gură.

❖ Niciodată să nu spuneţi adevărul oam enilor care nu-1 merită.

❖ Niciodată să nu m inţi, decât, poate, pentru practică.

❖ Niciodată nu lăsa pe mâine ce poţi face poimâine.

❖ Niciodată să nu te comporţi rău de faţă cu martori.

❖ Nimeni nu minte atunci când se roagă.

❖ Nimeni nu ar putea trăi cu un om care spune mereu adevărul; mulţumesc

lui Dumnezeu că pe niciunul dintre noi nu ne paşte acest pericol.

❖ Nimic nu te surprinde ca miracolul - poate doar naivitatea cu care lumea

crede în el.

❖ Nimic nu are atâta nevoie de corijare ca defectele altora.

❖ Despre acest om se ştie doar că nu a stat la închisoare, dar de ce nu a stat,

nu se ştie.

❖ O nemţoaică din München mi-a spus că nu-1 poţi iubi pe Wagner din
prim a clipă, trebuie să învăţăm sa-1 iubim sistematic.

❖ Una dintre principalele diferenţe dintre o pisică şi o m inciună este faptul

că pisica are doar nouă vieţi.

❖ Una dintre dovezile nem uririi sufletului e că m ilioane de oam eni au crezut
în ea; la fel, acele m ilioane de oam eni credeau că păm ântul este plat.

❖ Octombrie e una dintre cele mai periculoase luni ale anului pentru
jocurile de bursă. Celelalte luni periculoase: iulie, ianuarie, septembrie,
aprilie, noiembrie, mai, martie, iunie, decembrie, august şi februarie.

❖ El putea prezice războaiele şi foametea; acest lucru nefiind prea greu:

mereu se duce undeva un război şi mereu undeva cineva suferă de
foame.

❖ Un adevăr jignitor nu e m ai presus decât o m inciună jignitoare.

❖ Acuitatea e căsătoria neaşteptată dintre două idei care nu se cunoaşteau

înainte de nuntă.

❖ De speculaţiile bursei de valori trebuie să ne ferim în două cazuri: când

nu avem bani şi când îi avem.

❖ O modalitate foarte bună de a strica relaţiile cu un om e să spui: „Nu, nu

aşa se spune această anecdotă" Apoi spune-o în felul tău.

❖ Foarte puţini păcătoşi au fost salvaţi după primele douăzeci de minute de

predică.
❖ Trecând la un stil sobru de viaţă, observi deodată că eşti beat turtă doar
mirosind dopurile de la votcă.

❖ Cu privire la adjective: dacă ai dubii, exclude-le.

❖ O improvizaţie originală e întotdeauna mai rea şi mai ştearsă decât cea

pregătită din timp.

❖ Cunoştinţele de limbă engleză ale ghizilor sunt suficiente pentru a face

dintr-o explicaţie o ceva de neînţeles pe deplin.

❖ Jumătate dintre consecinţele intenţiilor bune sunt rele. Jumătate dintre

consecinţele
/ intenţiilor
/ rele sunt bune.

❖ Adevărul e cel m ai valoros lucru dintre toate pe care le avem; haideţi să-l
folosim cu atentie.
/
❖ Adevărul este m ai neobişnuit decât o ficţiune, fiindcă ficţiunea e obligată
să se menţină în limitele verosimilităţii, iar adevărul, nu.

❖ Reguli de conduită în luptele de câini: compasiunea ta secretă să fie de

partea celor slabi - asta se cheam ă generozitate, dar de pariat să pariaţi
pe cel mai puternic - asta se cheamă afacere.

❖ Proporţiile corecte ale aforismului: sunete m inim e, sensuri maxime.

❖ Guvernul din ţara mea dispreţuieşte onestitatea sinceră, dar încurajează

în schimb extorcarea artistică şi mi se pare că din m ine ar fi putut ieşi
un hoţ de buzunare foarte dotat, dacă aş fi lucrat în serviciul public un
an sau doi.

❖ Dreptul la prostie e una dintre garanţiile de dezvoltare liberă a

personalităţii.

❖ Mai întâi de toate, e nevoie de fapte; pe urmă, ele pot fi mistificate.

❖ Obiceiul e obicei, nu-1 poţi arunca pe geam, ci poţi doar să-l dai afară pe
scări, politicos, treaptă cu treaptă.

❖ A prezice este foarte dificil, m ai ales atunci când e vorba despre viitor.

❖ Munca este acel lucru pe care oam enii sunt obligaţi să-l facă, iar joaca e
acel lucru pe care nu sunt obligaţi să-l facă. De aceea, să faci flori artificiale
sau să duci apă într-o sită e o muncă, iar să loveşti popicele sau urca să
urci pe Mont Blanc este o distracţie.

❖ Lucrând asupra noastră înşine, învăţăm să nu dăm im portanţă neplăcerilor.

Desigur, celor ale altora.

❖ Destinul bate la uşă fiecărui om o dată în viaţă, iar omul, în acest moment,
stă adesea în cea mai apropiată cârcium ă şi nu aude nicio bătaie.

❖ Cel mai jalnic lucru din câte există pe lume este mulţimea; iată, de pildă,
arm ata - o mulţime; pleacă la luptă nu pentru că s-ar fi trezit în ei curajul,
ci au curaj datorită faptului că sunt mulţi şi că li se ordonă.
 Secolele XIX-XX

X* O persoană autodidactă rareori ştie ceva cum trebuie şi de obicei de zece

ori mai puţin decât ar fi învăţat de la profesor.

❖ M omentul cel m ai oportun pentru a începe un articol vine atunci când

tu l-ai term inat de scris cu succes. în acest moment vă este clar ce anume
doriţi să spuneţi.

❖ S-a realizat oare vreodată visul vreunui băiat? Mă îndoiesc. Uitati-vă

/ la
Brander Matthews. El a vrut să devină cowboy. Şi cine este el astăzi?
Doar un profesor universitar. Oare va deveni el vreodată cowboy? Cel
m ai puţin probabil.

❖ Inform aţiile de care nu dispuneau în antichitate erau în num ăr foarte

mare.

❖ Senatorul e persoana care adoptă legi în acele intervale de timp în care

nu-şi ispăşeşte pedeapsa.

❖ M odestia a murit când a apărut îmbrăcămintea.

❖ Zvonurile despre m oartea mea sunt foarte exagerate, (dintr-o telegramă

trim isă unei agenţii de ştiri).

❖ Ar putea el oare să m intă sau nu? Ei bine, moralul său nu este nelim itat ca
la oricare dintre noi. Pentru nouă cenţi, nu ar m inţi niciodată, iar pentru
un dolar va m inţi de opt ori.

❖ Mai întâi, Dum nezeu i-a creat pe proşti - pur şi simplu ca să-şi facă mâna.
Şi num ai pe urm ă i-a creat pe pedagogi.
M ai întâi, Dum nezeu a creat bărbatul, apoi a creat femeia. Apoi lui
Dum nezeu i s-a făcut m ilă de bărbat şi i-a dat tutun.
Crearea omului a fost o idee măreaţă şi originală. Dar după aceasta,
crearea oii a însem nat să se repete.

❖ Chiar m erită să-ti

/ dai cuvântul că nu vei face un anum it lucru,' de îndată
ce vei dori.

❖ O fată melancolică, cu o paloare foarte interesantă generată de pastile şi

de indigestie.

❖ Există trei modalităţi infailibile de a face plăcere unui scriitor: iată-le

aranjate în ordine crescătoare:
1) să-i spui că ai citit una dintre cărţile sale;
2) să-i spui că i-aţi citit toate cărţile;
3) să-l rogi să-ţi dea să citeşti m anuscrisul viitoarei sale cărţi.

❖ Există trei tipuri de minciuni: minciuna, minciuna obraznică şi statistica.

❖ Lumea e astfel creată că omul, odată ce a încetat să-şi facă griji pentru un
lucru, începe să-şi facă griji pentru altul.

❖ Teoriile nu dovedesc nimic, în schim b câştigi timp şi te odihneşti, iar dacă

te-ai încurcat, încearcă să găseşti ceva imposibil de găsit.
❖ Acum înţeleg că m-am înşelat în privinţa Evei: mai bine să trăieşti cu ea
în afara Raiului, decât în Rai fără ea.

❖ Doar preşedinţii, autorii de editoriale şi persoanele care suferă de tenie au

dreptul să folosească pronumele „noi"

❖ E greu de crezut că cineva, după ce şi-a trăit viaţa, n-o consideră, în

adâncul sufletului său, ratată.

❖ M ii de genii trăiesc şi mor necunoscute sau nerecunoscute de alţii, sau

nerecunoscute de ele însele.

❖ Diavolul nu are niciun ajutor remunerat, în timp ce de Partea Cealaltă

acestea sunt cu milioanele.

❖ Cred că am un bagaj m intal uriaş: pentru a-1 folosi, am nevoie uneori de

o săptăm ână întreagă.

❖ Sunt eu oare sigur că-mi place un anum it tip de trabucuri? Desigur. Sunt
absolut sigur - doar dacă nu mă va păcăli cineva şi nu va lipi eticheta
cu m arca pe vreo m izerie - fiindcă şi eu, ca şi oricare altul, îm i cunosc
trabucurile după marcă, şi nu după gust.

❖ Cumpătarea moderată nu a dăunat încă nimănui.

❖ Să te autoinstruieşti e o treabă nobilă, dar şi m ai nobilă e să-i înveţi pe

alţii; apropo, cea de-a doua este m ult m ai uşoară.

❖ O educaţie bună este capacitatea de a ascunde ce părere bună ai despre

tine şi ce proastă despre interlocutor.

❖ Prietenii buni, cărţile bune şi o conştiinţă adormită - iată viaţa perfectă.

❖ Bunele m aniere reprezintă o formă organizată de apărare a oamenilor

m aturi de cei tineri.

❖ Ce bine i-a fost lui Adam! Dacă se întâmpla să glumească cu succes, putea
fi sigur că nu repetă glume vechi.

❖ Se întâm plă deseori ca un om care nu a m inţit niciodată în viaţa lui să

înceapă să judece ce e adevărat şi ce e fals.

❖ Omul e singurul anim al căruia îi poate fi ruşine şi să aibă şi motive

pentru asta.

❖ Omul e un anim al religios; unicul anim al care îşi iubeşte aproapele ca p e

sine însuşi şi care îi taie gâtul atunci când e în dezacord cu el în chestiuni
teologice.

❖ Omul a fost creat în ultim a zi a creaţiei, când Dumnezeu era deja obosit

❖ Omul e gata să facă multe pentru iubire, dar e gata de orice ca să stârneasdş
invidia.
 Secolele XIX-XX

❖ Omul nu trebuie să-i critice pe alţii pe teritoriul pe care el însuşi nu poate

sta drept.

❖ Un om tim id cere o zecim e din partea pe care vrea să o primească. Un om

curajos cere de două ori m ai mult şi va accepta o jumătate.

❖ Omul este capabil să accepte orice nedreptate, dacă s-a născut şi a crescut
înconjurat de aceasta.

❖ Omul care nu poate să se mintă pe sine, îi e greu să-i m intă pe alţii.

❖ Haina îl face pe om. Oam enii dezbrăcaţi nu au aproape nicio influenţă în

societate, ba chiar niciuna.

❖ Creierul um an e un lucru minunat. El funcţionează până în clipa în care

te ridici să-ţi rosteşti discursul.

❖ Cititorule, im aginează-ţi că eşti un idiot; acum im aginează-ţi că eşti un

congresm an; de altfel, mă repet.

❖ Ce să facem cu omul care a început prim ul să-şi sărbătorească ziua de

naştere? Să-l omorâm e puţin.

❖ Pentru a fi fericit, trebuie să trăieşti în propriul paradis! Oare nu cumva

credeţi că unul şi acelaşi rai îi poate satisface pe toţi oamenii, fără
excepţie?

❖ Simţul moral ne ajută să înţelegem esenţa moralei şi cum o putem evita.

❖ Acum şaizeci de ani, „optim ist" şi „prost" nu erau sinonime.

❖ Un zgomot nu dovedeşte nimic. Uneori, găina care a făcut un ou

cotcodăceşte atât de tare, de parcă a făcut o planetă întreagă.

❖ Etica e formată din etica politică, etica de afaceri, etica bisericii şi etică.

❖ Umorul activează m ecanismul gândirii.

❖ Mi-am luat angajamentul să nu mai fum ez niciodată mai mult de o ţigară

simultan.

❖ Am văzut bărbaţi care timp de treizeci de ani aproape că nu s-au schimbat,

iar soţiile lor au devenit bătrâne. Acestea toate au fost femei virtuoase, iar
virtutea îl istoveşte foarte tare pe om.

❖ Eu mi-am pierdut de mult credinţa în nem urire şi orice interes pentru

această treabă.

❖ Am făcut atât muncă intelectuală cât şi fizică; şi pentru toţi banii din
Univers nu aş fi de acord să m uncesc treizeci de zile la rând cu hârleţul;
şi aş face cu mare plăcere şi pe gratis orice muncă intelectuală, chiar şi pe
cea mai dificilă - şi aş fi mulţumit.
❖ Eu nu sunt implicat în politică. Avem un editor la departam entul de politică.
Acesta e un om foarte capabil şi, dacă ar sta un an, doi la închisoare, ar
deveni de neînlocuit.

❖ Eu nu intenţionez să-mi stric relaţiile nici cu raiul şi nici cu iadul - am

t / *

prieteni şi într-un loc şi într-altul.

❖ N-am perm is niciodată ca activităţile şcolare să mă împiedice să învăţ.

❖ Am refuzat să particip la înm orm ântarea lui, dar am trim is o scrisoare

foarte politicoasă, prin care am fost de acord cu acest eveniment.

❖ Am călătorit foarte mult şi am ajuns la concluzia că până şi îngerii vorbesc

în limba engleză cu un accent străin.

❖ Eu cred că nu suntem în stare să devenim cu adevărat noi înşine, sinceri

până la capăt, până în m omentul morţii, ba chiar m ai mult - până când
nu vom sta în păm ânt ani la rând. Dacă oam enii ar vedea de la început
că sunt muritori, ar fi devenit sinceri mult m ai devreme.

Vladimir Ivanovici Vernadski

(1 8 6 3 -1 9 4 5 )
(Mineralog, cristaCograf, geolog, geochimist, istoric rus.
S-a născut la Sankt-Fetersburg. Copilăria şi-a petrecut-o în Ucraina. In 1876, fam ilia s-a
întors la S a n fi Fetersburg, unde Vernadski s-a înscris la Facultatea de Fizică şi (Matematică a
Universităţii din Sankt-Fetersburg. în 1885, şi-a susţinut teza de licenţă şi a devenit profesor la
Catedra de mineralogie a Universităţii. în 1888, Vernadski a fo s t trimis în Furopa, şi a studiat
la Miinchen şi la Faris. în 1891, şi-a susţinut teza de masterat. A n u l următor a pu6licat Cursul
de cristalografie. A călătorit mult prin Furopa Centrală şi de F st şi în Rusia, realizând studii
geologice. în 1897, şi-a susţinut teza de doctorat în cristalografie Fenomenele de alunecare a
materiei cristaline. A fo s t ales profesor a l Universităţii din (Moscova.
In 1906, Vernadski devine director a l Muzeului de Mineralogie, iar din 1908 devine membru
a l Academiei de Ştiinţe din Sankt-Fetersburg. în decem6rie 1909, la Congresul a l X lI-lea a l
naturaliştilor şi medicilor a prezentat un raport cu tema Farageneza elementelor chimice din
scoarţa terestră, care a pus bazele ştiinţei geocbimice. In 1914, a devenit director a l Muzeului
de geologie şi mineralogie alA cadem iei de Ştiinţe din Sankţ-Fetersburg.
Vernadski a participat activ la viaţa publică a Rusiei de la sfârşitul secolului a l XIX-
lea şi începutul secolului XX. împreună cu Struve, Ferdeaev şi alţii, a înfiinţat „Uniunea
de eliberare”. D upă evenimentele din febru arie 1917, a fo s t numit preşedinte a l Comitetului
Ştiinţific a l Ministerului Agriculturii şi a fo s t ales profesor a l Universităţii din Moscova,
în noiembrie 1917, a fo s t nevoit să fu g ă şi a plecat la Foltava. L a Kiev, în 1918, în timpul
domniei hatmanului Skoropadski, Vernadski s-a ocupat de organizarea Academiei de Ştiinţe din
Ucraina, a l cărei preşedinte a fo s t ales. S-a ocupat şi deform area unei biblioteci academice.
După venirea la putere a bolşevicilor, a fo s t invitat să preia p ostu l de profesor de mineralogie
la Universitatea Tavria din Simferopol, iar în septembrie 1920 a devenit rector a l acesteia.
A cceptând o invitaţie din partea Universităţii din Faris, la începutul verii anului 1922, a
plecat cu soţia şi fiic a la Faris. A conferenţiat la Sorbona, a publicat o carte în limba franceză,
Cjeochimie. A lucrat în laboratorul lui M ărie Curie.
 iv ^ fe > O K s g iB ^
în martie 1926, s-a întors Ca Leningrad, Ca insistenţeCe eCevuCui său, Ji.LL. Tersman, şi aCe
preşedinteCui Academiei de Ştiinţe, S.T. OCdenburg.
L a sfârşituC anuCui 1926 i-a fo s t pubticată Cucrarea academică (Biosfera, iar în 1940, Studii
biochimice. L a sfârşituC anuCui 1930, ‘V ernadski se afla în fru n tea ComitetuCui pentru meteoriţi
şi p r a f cosmic, aC unei comisii care studia izotropii. în iunie 1940, a iniţiat înfiinţarea Comisiei
uraniuCui, fa p t care a pus bazeCe proiectuCui nucCear aC VlţŞS.
In 1944, i-a fo s t pubCicatâ uCtima Cucrare, Câteva cuvinte despre noosferd.
Vernadski a încetat din viaţă Ca îMoscova, Ca 6 ianuarie 1945.

❖ în dezvoltarea istorică a om enirii importanţa stării m istice - a inspira­

ţiei - niciodată nu poate fi supraapreciată. Sub o formă sau alta, inspiraţia
pătrunde în întreaga viaţă spirituală a omului, fiind elementul de bază al
vieţii.

❖ în orice sistem de filozofie se reflectă evident starea de spirit a creatorului ei.

❖ întreaga istorie a ştiinţei arată la fiecare pas că unele personalităţi au

avut în afirmaţiile lor m ai multă dreptate, decât corporaţii întregi de
oam eni de ştiinţă şi decât sute de m ii de cercetători care au aderat la
opiniile predominante... Adevărul se arată adeseori într-o măsură mai
mare acestor eretici ai ştiinţei decât reprezentanţilor gândirii ştiinţifice
ortodoxe. Desigur, nu toate grupurile şi persoanele care sunt în afara
viziunii ştiinţifice asupra lumii au această m ăreaţă clarviziune în privinţa
viitorului gândirii umane, ci doar unele, câteva. Dar oam enii adevăraţi,
cu o viziune ştiinţifică veritabilă a lumii, se găsesc întotdeauna în aceste
grupuri şi indivizi care stau pe m argine, printre ereticii ştiinţei, şi nu
printre reprezentanţi viziunii ştiinţifice dominante. A-i deosebi pe aceştia
de cei care se află în eroare nu e treaba contemporanilor.

❖ Se spune că ştiinţele naturale au sporit puterea omului, i-au dat o forţă

neştiută. Mai degrabă, ele au coborât natura până la nivelul omului, au creat
posibilitatea de a i se prevedea micimea şi de a se intui că după o cercetare
cuvenită ea se va dovedi a fi de acelaşi fel ca şi firea omenească.

❖ Pentru dezvoltarea ştiinţifică e necesară recunoaşterea libertăţii depline

a unei personalităţi, a spiritului personal, deoarece numai cu această
condiţie o viziune ştiinţifică asupra lumii este înlocuită cu alta, creată
prin munca liberă şi independentă a unei personalităţi.

❖ Aşa cum creştinism ul nu a depăşit ştiinţa pe teritoriul său, dar şi-a definit
mai bine propria esenţă în această confruntare, la fel şi ştiinţa, aflată pe
un teritoriu străin ei, nu va reuşi să învingă religia creştină sau pe oricare
alta, dar îşi va identifica şi clarifica formele sale de referinţă.

❖ O ipoteză ştiinţifică e întotdeauna dincolo de limitele faptelor care

constituie baza pentru construirea ei.

❖ Victoria unei opinii ştiinţifice oarecare şi includerea ei în viziunea asupra

lumii încă nu-i dovedesc automat veridicitatea. De multe ori, se întâmplă
pe dos. Adevărul ştiinţific se dezvoltă pe un traseu complicat şi ocolitor,
 şi nu orice fel de viziune ştiinţifică asupra lum ii poate servi la exprim area
acestuia.

❖ E tim pul să scăpăm de această îngustă îm părţire creştină între spirit şi

trup. Viaţa spirituală adevărată, latura veritabilă ideatică a vieţii constă
tocmai în folosirea celor mai bune părţi şi ale trupului şi ale spiritului.

❖ Lupta dintre viziunea ştiinţifică asupra lumii şi concepţiile filozofice şi

religioase străine ei, chiar dacă acestea sunt vădit opuse ideilor ştiinţifice
dominante, este grea, perseverentă şi eronată, datorită probabilităţii de a
greşi. Pentru că filozofia şi religia sunt strâns legate de acele puteri, m ai
profunde decât logica, ale sufletului omenesc, a căror influenţă afectează
puternic percepţia concluziilor logice, înţelegerea lor.

❖ Oam enii de ştiinţă sunt la fel de fantezişti ca şi artiştii; ei nu sunt stăpâni

ai ideilor lor; ei pot lucra bine pentru o perioadă îndelungată de timp
numai asupra acelui lucru spre care le este înclinată mintea, asupra acelui
lucru care le stârneşte sentimente. în m intea lor, ideile se schim bă întruna
una cu alta, apar dintre cele m ai imposibile, adeseori nebuneşti; ele roiesc,
se rotesc, se contopesc, strălucesc. Şi datorită acestor idei, ei trăiesc şi
m uncesc în numele acestor idei.

❖ Sunt pe deplin conştient de faptul că mă pot entuziasm a de ceva fals,

înşelător, să m erg pe o cale care mă va duce în junglă, dar nu pot să nu
merg pe calea aceasta, urăsc toate cătuşele gândirii mele, nu pot şi nu
vreau să o forţez să meargă pe calea importantă din punct de vedere
practic, dar care nu îm i va perm ite să înţeleg măcar puţin m ai profund
acele probleme care mă chinuie... Şi această căutare, această dorinţă este
fundam entul oricărei activităţi ştiinţifice.

Oscar Wilde
(1 8 5 4 -1 9 0 0 )
Scriitor şi critic engCez, de naţionadtate irCandeză.
A ahsoCvit liniversitatea Oxford în 1879. VoCumuCsău de versuri, Foeme, pu6Cicat în anul
1881, s-a Sucurat de succes. In 1882, a efectuat un turneu în oraşeCe din SLA, ţinând conferinţe
de estetică; în SI)A a puSCicat o melodramă revoluţionară, Credinţa sau nifiifiştii, care exprima
sentimentele de răzvrătit aCe tânărului scriitor şi tragedia în versuri <Ducesa Paduanshgia.
<Rgîntors în Londra, a coCaSorat cu mai muCte ziare şi reviste. A fo s t condamnat Ca 2 ani
de închisoare pentru uCtragiu adus SuneCor moravuri (între 1895 şi 1897). După eCiSerarea din
închisoare, s-a stahiCit Ca Paris. Starea sa deprimată a fo s t ogdndită în poemuCBaCada închisorii
din Reading, iar după moartea sa a fo s t puSCicată confesiunea De profundis (1905).
RovestiriCe saCe F rin ţu f fericit, Copifuf stefar şi Poemele în proză sunt pCine de Cirism şi
suSCime în stiCşi conţinut. ‘Fan tom a din CanterviCCe, Crima fonfului J^rtftur Savile sunt nuvele
de acţiune pătrunse de ironie. ModeCuCromanuCui inteCectuaCde Ca sfârşituC secoCuCui aCXIX-Cea
este Portretul tui Dorian Qray. Contemporanii săi au receptat însă romanuC drept o propagare
a amoraCităţii estetice. (TragediiCe Duceasa Paduanshgia, Salomeea, Tragedia din (Florenţa sunt
încercări de a fa ce să renască spirituCmariCor pasiuni aCe dramei poetice. Vn cu totuCaCt caracter
îC au comediiCe mondene, pCine de paradoxuri ingenioase şi epigrameCe îndreptate împotriva
moravurilor claselor dominante: Evantaiul Toamnei ‘W inTermere, O fem eie fă ră im p ortan ţă, Ce
înseam nă să fii onest.
Oscar W ilde satirizează sno6ismu( friv olitatea şi făţărn icia „înaltei societăţi” a timpului,
lăsân d să se întrevadă preocupările sale proprii pentru pro6lemele spirituale majore ale omului.
Subtilitatea caustică a satirei şi ingeniozitatea paradoxului, verva scânteietoare a dialogului,
bogăţia ornamentală şi rafinamentul cizelării stilistice a fr a z e i au impus creaţia lui Oscar
Wilde în dramaturgia de [afin ele secolului alX lX -lea.

❖ Actorul - iată criticul dramei. Critic m uzical e cântăreţul

/ sau violonistul
sau flautistul.

❖ America a fost descoperită de m ai multe ori până la Columb, însă nim ănui
nu i s-a spus aceasta.

❖ Englezii au darul magic de a transform a vinul în apă.

❖ Anglia şi America sunt două naţiuni despărţite de o lim bă comună.

❖ Ateismul are nevoie de religie nu m ai puţin decât credinţa.

❖ Majoritatea oamenilor dau falim ent, deoarece depun un capital prea mare
în proza vieţii. Să te ruinezi pe poezie e m ăcar onorabil.

❖ Majoritatea portretiştilor noştri moderni sunt meniţi uitării. Ei nu

înfăţişează niciodată ce văd. Ei înfăţişează doar ce vede publicul, iar
publicul nu vede absolut nimic.

❖ Să fii în societate e pur şi simplu plictisitor. Să fii în afara societăţii e deja

o tragedie.

❖ Să fii natural este o poziţie foarte dificilă - nu vei rezista!

❖ în America, tinerii sunt mereu gata să îm partă cu cei m aturi tot bagajul
lor de lipsă de experienţă.

❖ în America, în Munţii Stâncoşi, am văzut singura metodă rezonabilă de

a critica arta. în bar, deasupra pianului, atârna o tăbliţă: „Nu trageţi în
pianist - el face tot ce poate"

❖ în Anglia, avem o poezie m inunată, pentru că publicul nu o citeşte şi,

prin urmare, nu o influenţează cu nimic.

❖ în Anglia, dacă o persoană nu vorbeşte de cel puţin două ori pe săptămână

despre moralitate în faţa unei adunări vaste şi absolut imoraîe, arena
politicii îi este închisă. în ce priveşte profesia, acesteia îi răm âne doar
botanica sau biserica.

❖ în viaţă nu e nim ic dificil. Dificili suntem noi. Viaţa e prea im portantă ca

să fie luată în serios.

❖ în artă ca şi în politică, moşnegii nu au niciodată dreptate.

❖ Adevărurile credinţei sunt crezute nu pentru că oam enii sunt raţionali, ci
pentru că acestea sunt des repetate.

❖ în cărţile din seriile populare se obişnuieşte să fie expuse opinii populare,

precum şi o critică ieftină în ediţii ieftine.

❖ în Londra sunt prea multe femei care au încredere în soţii lor. Le cunoşti
de departe - arată atât de nefericite.

❖ în secolul nostru, ziarele încearcă să oblige publicul să-l judece pe sculptor

nu prin sculpturile sale, ci prin modul în care se comportă cu soţia; pe
artist, după m ărimea veniturilor, iar pe poet, după culoarea cravatei.

❖ în secolul nostru, prea mulţi oameni citesc mult pentru a fi înţelepţi, şi

prea mulţi oameni se gândesc cum să fie frumoşi.

❖ în secolul nostru, guvernează personalităţile, şi nu ideile.

❖ în vremea noastră,' să fii înţeles

/ înseam nă să dai de o încurcătură.

❖ în vremea noastră, nim ic nu produce o impresie mai favorabilă asupra

publicului ca un loc comun complet uzat. Toţi simt dintr-odată o anumită
înrudire între suflete.

❖ în viaţa noastră sunt posibile doar două tragedii. Prim a e când nu obţii
ceea ce vrei, a doua, când obţii. Cea de-a doua e m ai rea, asta e cu adevărat
o tragedie!

❖ în societatea noastră, singura clasă care se gândeşte m ai mult la bani decât

cei bogaţi e clasa celor săraci. Oam enii săraci nu pot să se gândească la
nim ic altceva în afară de bani.

❖ în vremea noastră, e periculos ca soţul să-i acorde soţiei atenţie în societate.

Toată lumea va crede că acesta o bate când sunt singuri. Acum sunt atât
de suspicioşi încât par a avea o căsătorie fericită.

❖ în baza fiecărei bârfe există o lipsă de morală bine verificată.

❖ în trecut,' scriitorii scriau cărţi,/' iar cititorii le citeau. Acum scriu cărţi
/
cititorii şi nim eni nu le citeşte.

❖ într-o conversaţie
/ trebuie să abordezi orice subiect,' fără să te concentrezi
pe nimic.

❖ în Rusia, nim ic nu este imposibil, cu excepţia reformei.

❖ în apărarea sa, jurnalism ul poate invoca m area lege darw inistă a supra­
vieţuirii mediocrităţii.
t t

❖ în biserică, toţi trebuie să fie serioşi, cu excepţia acelora cărora li se

închină.

❖ Care e diferenţa dintre jurnalism şi literatură? Jurnalism ul e de necitit, în

timp ce literatura e necitită.
❖ O m are pasiune - iată singurul lucru de care e capabilă clasa nem unci­
toare.

❖ Generozitatea nu este contagioasă.

❖ M arile evenimente ale lum ii se petrec în creier.

❖ Credinţa nu devine realitate doar pentru că moare cineva pentru ea.

❖ Putem avea încredere doar în acele portrete în care abia sunt vizibile
modelele, dar în care, în schimb, e vizibil artistul.

❖ Fidelitatea! Cândva voi face o analiză acestui sentiment. în el se află

lăcomia proprietarului. La multe lucruri am renunţa de bunăvoie dacă nu
ne-ar fi frică de faptul că le va lua altcineva.

❖ întreaga lume e un teatru, dar trupa de actori nu are nicio valoare.

❖ Un lucru existent în natură devine mult m ai frum os dacă ne am inteşte un

obiect de artă, însă un obiect de artă nu devine cu adevărat frum os din
cauza asem ănării cu obiectul existent în natură.

❖ Dragostea începe cu faptul că oam enii se înşeală pe sine şi se term ină cu

faptul că înşeaîă pe celălalt.

❖ în toată Londra există doar cinci femei cu care merită să vorbim, iar două
dintre cele cinci nu-şi au locul într-o societate decentă.

❖ în toate situaţiile lipsite de însem nătate, e im portant stilul, şi nu sinceritatea,

în toate situaţiile grave, la fel.

❖ în frac şi cu cravată albă, oricine, chiar şi un agent de bursă, ar putea fi

luat drept un om de cultură.

❖ Im aginaţia e dată omului pentru a-1 consola în privinţa a ce nu are, iar

simţul umorului, pentru a-1 consola în privinţa a ceea ce are.

❖ El nu are duşmani pentru că nu este o persoană într-atât de remarcabilă.

❖ Timpul e o pierdere de bani.

❖ Toate fetele americance posedă un farm ec excepţional, secretul căruia

constă în incapacitatea lor de a vorbi serios cu oricine altcineva, cu ex­
cepţia frizerului lor, şi de a se gândi în mod serios la altceva în afară de
distracţii.
t

❖ Toate personalităţile rem arcabile sunt sortite, m ai devreme sau m ai târziu,

să se situeze la nivelul biografilor săi.

❖ Toate fem eile devin cu timpul asemănătoare cu mamele lor. în asta constă
tragedia lor. Niciun bărbat nu se asemănă cu m ama sa. Şi asta e tragedia
lor.

❖ Orice poate fi depăşit, cu excepţia morţii; orice poate fi suportat, cu

excepţia unei reputaţii bune.
❖ Toţi bărbaţii sunt nişte animale. Femeilor le rămâne un singur lucru de
făcut, şi anume să-i hrănească m ai bine.

❖ Noi, cu toţii, ne bălăcim în noroi, dar unii dintre noi privesc la stele.

❖ Cu toţii suntem gata să avem încredere în alţii, din simplul motiv că

ne temem pentru noi înşine. La tem elia optim ism ului stă frica în stare
pură.

❖ Toţi numesc experienţă propriile erori.

❖ Toti
/ oam enii fermecători sunt imorali. în asta şi
* constă secretul frum useţii
/
lor.

❖ Toţi deplâng nenorocirile prietenilor lor, dar doar câţiva se bucură de

succesul acestora.

❖ Toate pălăriile bune sunt create din nimic; la fel şi toate reputaţiile bune.

❖ Trebuie întotdeauna să joci corect, dacă ai toate atuurile în mână.

❖ întotdeauna este plăcut să nu vii acolo unde eşti aşteptat.

❖ Toată frum useţea trecutului constă în faptul că e trecut. Iar femeile nu

observă niciodată că a căzut cortina. Lor le trebuie şi actul al şaselea!

❖ întreaga poezie m urdară se naşte dintr-un sentim ent sincer. A fi natural

înseam nă a fi limpede, iar a fi lim pede înseam nă a nu fi artist.

❖ Orice reguli cu privire la ce trebuie şi ce nu trebuie să citeşti sunt pur şi

simplu ridicole. Cultura modernă se bazează m ai mult de jum ătate pe ce
nu trebuie citit.

❖ Fiecare portret făcut din dragoste este, în esenţă, chiar portretul pictorului,
şi nu al aceluia care i-a pozat. Pictorul nu pe acesta îl arată pe pânză, ci
pe sine însuşi.

❖ Oricine a trăit printre cei săraci va fi de acord că fraternitatea um ană nu

este o invenţie goală a poeţilor, ci cea mai opresivă şi mârşavă realitate;
iar dacă un scriitor chiar s-ar strădui să cunoască m oravurile înaltei
societăţi, ar putea să ajungă cu acelaşi succes la înţelegerea acestora, dacă
ar zugrăvi vânzătoare de chibrituri sau vânzători de fructe.

❖ Orice influenţă este dăunătoare, dar cea benefică este cea m ai rea din
lume.

❖ Orice crim ă e vulgară, la fel cum orice vulgaritate este o crimă.

❖ Vulgaritatea este pur şi simplu com portam entul altor oameni. Ceilalţi
sunt în general un public groaznic. Singura societate bună eşti tu însuţi.

❖ Ieri avea pe ea foarte mult fard, şi foarte puţine haine. în femeie găseşti
mereu un semn al disperării.
❖ Chiar credeţi că num ai oamenii slabi pot fi supuşi ispitelor? Vă asigur că
există tentaţii atât de teribile încât pentru a le rezista este nevoie de tărie,
de tărie şi de curaj.

❖ îl cunoaşteţi? Eu îl cunosc atât de bine încât nu vorbesc cu el deja de zece

ani.

❖ „întotdeauna înţelegeţi ce vorbiţi?" - „Da, dacă ascult cu atenţie."

❖ Principalul scop al naturii este în aparenţă acela de a ilustra versurile

poeţilor.

❖ Prejudiciul principal al căsătoriei constă în eradicarea egoismului uman.

Iar oam enii care au încetat să m ai fie egoişti sunt incolori, îşi pierd
individualitatea.

❖ Principalul dezavantaj al americancelor sunt mamele lor.

❖ Se spune că în America exportul cărnii de porc e cea m ai profitabilă

afacere. Mai avantajoasă decât asta e num ai politica.

❖ Dum nezeu şi-a supraestimat într-o oarecare măsură puterea când l-a
creat pe om.

❖ Să oferi sfaturi e întotdeauna o greşeală, însă un sfat bun nu ţi se va ierta

niciodată.

❖ Chiar şi de obiceiurile cele mai rele e dificil să te desparţi. Probabil că cel

mai greu e să te desparţi chiar de cele rele. Ele sunt acea parte esenţială
din „eul" nostru.

❖ Chiar şi bărbaţii cei mai nobili sunt în mare măsură expuşi farmecelor
fem inine. Povestea nouă, la fel şi cea veche, oferă multe exemple deplorabile.
Dacă ar fi fost altfel, povestea ar fi fost imposibilă de citit.

❖ Douăzeci de ani de iubire fac din femeie o ruină; douăzeci ani de căsnicie
îi dau aerul unei clădiri publice.

❖ Secolul al XlX-lea, aşa cum îl ştim, este inventat de Balzac. Noi doar
îndeplinim capriciul sau fantezia m inţii creatoare a marelui romancier,
adăugând note şi completări care nu sunt necesare.

❖ E adevărat că părerea nepărtinitoare o exprim ăm doar despre un fapt care

nu prezintă pentru noi niciun interes, şi de aceea, părerea nepărtinitoare
nu are, la rândul ei, niciun fel de valoare.

❖ Aflat în acţiune, omul este comparat cu o păpuşă. Când descrie, el devine

poet.

❖ Democraţia nu e nim ic altceva decât am eninţarea unei mulţimii prin

intermediul mulţimii,
r ' în interesul mulţimii.
/
❖ Copiii încep cu aceea că îşi iubesc părinţii. Apoi îi judecă. Şi nu-i iartă
aproape niciodată.
❖ Ediţiile ieftine ale cărţilor m ari sunt întotdeauna binevenite, dar versiunile
ieftine ale oam enilor m ari sunt demne de dispreţ.

❖ Fapta e ultim ul refugiu al oam enilor care nu pot visa.

❖ G entlem an este omul care nu şi-ar ofensa niciodată aproapele fără o

intenţie. (I se atribuie lui Wilde.)

❖ Pentru un filozof, femeile reprezintă un trium f al materiei asupra spiritului,

iar bărbaţii, un trium f al spiritului asupra moralei.

❖ Atâta timp cât războiul va fi privit ca un lucru bun, va avea întotdeauna

un farmec aparte. Când vom vedea în el vulgaritatea, nu va m ai atrage
pe nimeni.

❖ Drumul spre adevăr e pavat cu paradoxuri.

❖ A te gândi la sine nu este egoism. Cel care nu se gândeşte la sine nu

e, în general, capabil să gândească. Dar e de un egoism extrem să ceri
aproapelui tău să aibă gânduri şi opinii asemănătoare cu ale tale. De ce?
Dacă acela e capabil să gândească, cel m ai probabil că el gândeşte altfel.
Dacă nu e capabil, este inacceptabil să-i ceri un licăr de gândire.

❖ Suflet are doar arta, nu şi omul.

❖ Singura formă de ficţiune în care personajele reale nu par a fi inadecvate

este istoria. într-un roman, acestea sunt dezgustătoare.

❖ Singurii oam eni pe care ar trebui să-i cunoască artistul sunt oam enii fru­
moşi şi proşti, oam eni la care uitându-te ai parte de o satisfacţie artistică
şi cu care vorbind îţi odihneşti mintea.

❖ Unicul apostol care nu a meritat să i se aducă probe despre existenţa lui

Dum nezeu a fost Sfântul Toma, dar el singur le-a primit.

❖ Singura modalitate de a scăpa de ispită e să-i cedezi.

❖ Ea are tot treizeci şi cinci de ani încă de când a îm plinit patruzeci.

❖ Un episcop la vârsta de optzeci de ani continuă să repete ce i-a fost insuflat

când era un tânăr de optsprezece, - e limpede că figura lui îşi păstrează
frum useţea şi înfăţişarea plăcută.

❖ Dacă Anglia se comportă cu toţi prizonierii săi aşa cum o face cu mine,
ea nu merită să-i aibă deloc.

❖ Dacă, în zilele noastre, grecul antic ar învia, l-am întâlni m ai des la circ
decât la teatru.

❖ Dacă noi, bărbaţii, ne-am căsători cu femeile pe care le merităm, rău ne-ar
mai fi!

❖ Dacă ar fi ştiut mai puţin, ar fi devenit, probabil, poet.

❖ Dacă plecaţi pentru scurtă vreme, sunt gata să vă aştept toata viaţa.
❖ Dacă doriţi să ştiţi ce gândeşte în realitate o femeie, priviţi-o, dar n-o
ascultaţi.
/

❖ Dacă o femeie arată cu zece ani mai tânără decât fiica ei, ea e pe deplin
m ulţumită
/ cu acest lucru.

❖ Dacă un bărbat a iubit cândva o femeie, ar face orice pentru ea, cu excepţia
unui singur lucru: să continue să o iubească.

❖ Dacă clasele de jos nu ne vor da un exemplu, atunci la ce ne sunt ele de

folos?

❖ Dacă natura este o materie care tinde să devină suflet, atunci arta e un
suflet care se exprim ă material.

❖ Dacă piesa este o operă de artă, atunci montarea sa într-un teatru e un

test nu pentru piesă, ci pentru teatru; iar dacă ea nu e o operă de artă,
montarea sa în teatru nu e un test pentru piesă, ci pentru public.

❖ Dacă vei spune adevărul, oricum, mai devreme sau mai târziu, vei fi
prins.

❖ Naturaleţea e doar o poză, ba şi cea mai iritantă dintre toate pe care le

cunosc.

❖ E ceva tragic în faptul că în prezent, în Anglia, există un număr foarte

mare de tineri care îşi încep viaţa cu nişte intenţii m inunate şi şi-o încheie
ocupându-se cu vreo activitate utilă.

❖ „Există un proverb care spune că, după moarte, am ericanii cei buni sunt
trim işi la Paris." - „Iar cei răi?" - „în America."

❖ Setea de cunoaştere este rodul anilor lungi de studiu.

❖ Căsătoria îl afectează pe om la fel de tare ca şi ţigările, dar costă mult mai

mult.

❖ Fem initatea calitatea pe care o admir cel m ai mult la femei.

❖ Pe femei nu le poţi dezarma cu un compliment. Pe bărbaţi, da. în asta şi

constă deosebirea.

❖ Femeia e ca un sfinx lipsit de taine.

❖ Femeia va cocheta cu oricine, doar pentru a fi privită de cineva în vremea

asta.

❖ Femeia îl poate face pe bărbat evlavios într-un singur fel: plictisindu-1

într-atâta, încât să-l facă să-şi piardă orice interes pentru viaţă.

❖ Femeia m ai întâi îl respinge pe bărbat, iar apoi nu-1 m ai lasă să plece.

❖ Femeia nu se gândeşte la nim ic sau se gândeşte la cu totul altceva.

❖ Femeia nu trebuie să fie niciodată prea exactă cu privire la vârsta sa. Asta
aduce a pedanterie.

❖ Intr-o femeie poţi avea întotdeauna încredere, fiindcă nu ţine m inte nim ic
important.

❖ Femeile sunt sexul decorativ. Ele nu au nim ic de spus, dar tot ce spun e
fermecător.

❖ Femeile ne iubesc pentru defectele noastre. Dacă defectele sunt multe, ele
sunt gata să ne ierte totul, chiar şi că avem minte.

❖ Femeile se găsesc într-o poziţie mult mai avantajoasă decât bărbaţii:

pentru ele există mai multe restricţii.

❖ Femeile ţin de obicei în mână toate atuurile, dar întotdeauna pierd ultima
mână.

❖ Femeile dau bărbaţilor cel m ai preţios lucru din viaţă. însă îl cer mereu
înapoi, până la un bănuţ.

❖ Femeile se poartă cu noi, bărbaţii, ca omenirea cu zeităţile sale: ele ni se

închină şi ne plictisesc prin aceea că ne cer în perm anenţă câte ceva.

❖ Femeile au devenit atât de educate încât nim ic nu le m ai surprinde - cu

excepţia unei căsnicii fericite.

❖ Viata este doar un sfert de oră formată din secunde miraculoase.

t

❖ Viaţa este cel m ai rar lucru de pe pământ. Celor mai mulţi oam eni le e
cunoscută doar existenta.

❖ Viaţa este cel mai bun teatru, însă, cu părere de rău, cu repertoriul stă
cam prost.

❖ Viaţa oferă omului, în cel mai bun caz, o clipă unică, irepetabilă, iar
secretul fericirii constă în repetarea acelei clipe cât de des posibil.

❖ Viaţa este un lucru prea im portant pentru a vorbi despre ea în mod

serios.

❖ Viaţa nu e niciodată dreaptă. Pentru majoritatea dintre noi, poate că aşa

e mai bine.

❖ Viata im ită Arta în m ai mare măsură decât Arta im ită Viata.

/ f

❖ Jurnalism ul este o formă de calom nie organizată.

❖ Prin legislaţie oam enii nu pot fi îndreptaţi spre virtute, iar acesta e uk
lucru bun. :

❖ Oglinzile nu reflectă decât nişte măşti.

❖ Hula este o bârfă cu un aer de morală plictisitoare.

❖ Ştiţi voi oare cât de m are e curiozitatea femeii? Aproape c-o întrece pe cea
a bărbaţilor.
/

❖ Bărbatul ideal trebuie să vorbească cu femeile aşa cum o face cu zeiţele şi

să se poarte cu ele cum o face cu copiii.

❖ Dintre toţi pictorii pe care i-am cunoscut doar cei m ediocri erau nişte
persoane fermecătoare. Cei talentaţi trăiesc prin creaţia lor şi, de aceea,
sunt de felul lor destul de neinteresanţi. Un poet mare - cu adevărat mare -
e cea mai prozaică persoană. Cei de m âna a doua sunt fermecători.

❖ Tocmai pasiunile a căror natură o înţelegem eronat ne domină cel mai

mult. Iar cele m ai slabe sunt sentimentele a căror origine ne este clară.

❖ A avea secrete faţă de alte soţii este, în prezent, un lux necesar. Dar a
încerca să ascunzi ceva de propria soţie e o superficialitate de neiertat. Ea
oricum va afla.

❖ Uneori, se spune că actorii ni-1 arată pe Hamlet aşa cum îl văd ei în locul
aceluia zugrăvit de Shakespeare. însă, de fapt, nu există niciun H am let al
lui Shakespeare. Dacă în Ham let există însă claritatea unei opere de artă,
în el există şi o sumă de taine ca în oricare fenomen al vieţii. Există tot
atâţia Ham leţi câte tipuri de melancolie.

❖ Abstracţiile
/ intelectuale sunt întotdeauna interesante,' dar abstracţiile
>
morale nu înseam nă absolut nimic.

❖ Sinceritatea este periculoasă în doze mici, şi m ortală în doze mai mari.

❖ A rta e singurul lucru serios din lume, iar artistul e singurul om din lume
care nu e niciodată serios.

❖ A rta nu trebuie în niciun caz să fie accesibilă tuturor. Publicul trebuie să

tindă spre educarea simţului artistic.

❖ Arta este m ai degrabă o cuvertură decât o oglindă.

❖ A rta creează arhetipuri măreţe în relaţie cu care tot ce există e doar o

copie nefinisată.

❖ Arta îşi creează incomparabilul său efect unic, după care, obţinându-1, trece
la altceva. Iar natura repetă întruna acest efect, până îi va plictisi la culme
pe toţi. în zilele de astăzi, să zicem, nim eni dintre cei înzestraţi măcar
cu nişte rudimente de cultură nu va ţine un discurs despre frum useţea
apusului de soare. Apusurile de soare s-au demodat. Ele au fost bune pe
vremuri, când ultimul cuvânt în pictură îi avea Turner.

❖ Nu am devenit un om destrăbălat. Mulţi pretind chiar că eu, pe parcursul

întregii mele vieţi, nu am înfăptuit nicio faptă cu adevărat rea. Desigur, ei
spun asta doar pe la spatele meu.

❖ Adevărul nu depinde niciodată de fapte, el le selectează şi le creează după

cum doreşte.
 Secolele XIX-XX

❖ Adevărul încetează să mai fie adevăr, imediat ce îl crede m ai mult de o

singură persoană.

❖ Adevărul este dat integral şi absolut de stil.

❖ Adevărata personalitate nu trebuie să fie în acord cu revolta, ci cu

liniştea.

❖ Iubirea adevărată iartă toate crimele, cu excepţia celei împotriva iubirii.

❖ Cu adevărat reale sunt doar personajele care nu au existat niciodată în

realitate; iar dacă un rom ancier e atât de neajutorat, încât îşi caută eroii în
mijlocul vieţii sale, cel puţin măcar să pretindă că i-a inventat singur şi să
nu se laude că acestea ar semăna cu anumite modele.

❖ Istoria femeilor e una dintre cele mai teribile istorii ale tiraniei din câte a
cunoscut lumea vreodată. Tirania celui slab asupra celui puternic. Asta e
singura formă de tiranie care încă mai există.

❖ Fiecare trebuie să fie o operă de artă sau să poarte cu sine o operă de

artă.

❖ Fiecare ar trebui să meargă la ghicitor măcar o dată pe lună pentru a şti

ce are voie şi ce nu. Apoi, desigur, facem pe urmă totul pe dos, dar cât de
plăcut să cunoşti dinainte consecinţele!
❖ Oricine poate scrie un roman în trei volume. Tot ce-ţi trebuie pentru acest
lucru e să nu cunoşti nici viaţa, nici literatura.

❖ Oricine poate crea istorie, însă doar oamenii rem arcabili sunt capabili să
o scrie.
❖ Ca majoritatea americancelor, ea se crede o femeie frumoasă. Asta e
secretul succesului său.
❖ La fel ca toţi oratorii care îşi iau drept scop epuizarea subiectului, el a
epuizat răbdarea ascultătorilor.

❖ Cât de uşor e să atragi pe alţii de partea credinţei tale şi cât de dificil e să

te atragi pe tine însuţi.
❖ Atât teoria cât şi practica bisericii din primele secole ale creştinism ului se
opuneau căsătoriei. De aceea, biserica din primele secole ale creştinismului
nu a ajuns să supravieţuiască până în zilele noastre.

❖ Imediat ce omul ajunge la vârsta la care trebuie să înţeleagă, el încetează

să mai înţeleagă ceva.

❖ Caricatura este tributul pe care mediocrităţile îl plătesc geniului.

❖ Când arta va deveni mai variată, natura va deveni, fără îndoială, mai
puţin omogenă.
❖ Când suntem fericiţi, suntem mereu buni, dar când suntem buni, n i
suntem mereu fericiţi.
 Secolele XIX-XX

❖ Privind înapoi la viaţa atât de teribilă, atât de plină de frăm ântări, încărcată
de clipe de frenezie şi de bucurii fierbinţi, toate acestea par a fi un vis sau
o iluzie. Ce este irealul, dacă nu pasiunea care a ars cândva ca un foc? Ce
este incredibilul, dacă nu lucrurile în care ai crezut odată cu înflăcărare?
Ce este imposibilul? Ceea ce, odinioară, ai săvârşit tu însuţi.

❖ Atunci când o persoană vine în vizită, ea pierde tim pul gazdelor şi nu

pe al său.

❖ Frumuseţea este una dintre tipurile de geniu, ba mai presus decât geniul,
fiindcă nu necesită înţelegere.

❖ Frumuseţea este un cadou pe câţiva ani.

❖ Frumuseţea este revelaţia supremă, deoarece ea nu exprim ă nimic.

❖ Criticului îi este m enit să-l educe pe cititor, artistului îi e menit să-l educe
pe critic.

❖ Critica necesită mult mai multă cultură decât arta.

❖ Nu am cu cine schim ba o vorbă, în afară de m ine însum i.

❖ Cine tratează viaţa ca un artist, aceluia creierul îi înlocuieşte sufletul.

❖ Cineva spunea despre femei că ele iubesc cu auzul. Iar bărbaţii iubesc cu
privirea.

❖ în America, cultul eroilor e neobişnuit de evoluat, iar eroii sunt întotdeauna

selectaţi
/ dintre crim inali.
❖ D in motiv că omul nu poate crea nim ic de unul singur, el poate deveni
un judecător vrednic al creaţiilor altora.

❖ Doar modernul se poate demoda.

❖ M inciuna este adevărul altor oameni.

❖ Ceţurile londoneze nu au existat până nu a fost create de artă.

❖ E mai bine să fii frum os decât virtuos. Dar, pe de altă parte, e mai bine să
devii virtuos decât nesimţit.

❖ E mai bine să adori decât să fii obiect de adoraţie. Să suporţi adoraţia

cuiva e plictisitor şi dureros.

❖ Mai bine e să ai o sută de păcate împortiva firii, decât o virtute împotriva

firii.

❖ Cea mai bună şcoală pentru studierea artei e arta însăşi, şi nu viaţa.

❖ Cel mai bun mod de a-i face pe copii buni e să-i faci fericiţi.

❖ Orice emoţie extrem de intensă tinde să se destindă prin orice emoţie

de sens contrar. Râsul isteric şi lacrim ile de bucurie sunt exemple ale
efectelor dramatice pe care le oferă însăşi natura.
 Secolele XIX-XX

❖ A-i iubi pe toţi înseam nă a nu iubi pe nimeni.

❖ Iubirea promite întotdeauna ceva irealizabil şi te face să crezi în

imposibil.

❖ Iubirea s-a demodat, au ucis-o poeţii. Au scris atât de mult despre ea încât
toti
/ au încetat să mai creadă în ea.

❖ Iubirea de sine este un rom an care durează o viată.

/
❖ Iubirea unei femei căsătorite e m are lucru. Bărbaţii
/ căsătoriţi
/ nici măcar
n-au visat Ia aşa ceva.

❖ Iubirea se hrăneşte prin repetiţie, şi doar repetiţia transform ă o dorinţă

simplă în artă.

❖ Orice proces e procesul vieţii cuiva, iar orice verdict e o sentinţă la

moarte.

❖ E curios faptul că femeile urâte sunt întotdeauna geloase pe soţii lor, iar
cele frum oase, niciodată. Femeilor frum oase nu le arde de asta - ele sunt
geloase pe soţii altora.

❖ Oam eni sunt în majoritatea cazurilor interesaţi în chip destul de activ de

tot ce se petrece în lume, cu excepţia a ceea ce merită cu adevărat să fie
ştiut.

❖ Oam enii râd întotdeauna de tragediile lor personale - singura modalitate

de a trece peste ele.

❖ Oam enii mă interesează mai mult decât principiile lor, dar cei mai
interesanţi sunt oam enii fără principii.

❖ Oam enii de artă au sex, însă arta în sine nu are sex.

❖ Oam enii au devenit atât de harnici, încât au devenit extrem de proşti.

❖ Oam enii învaţă să-şi ascundă ignoranţa, aşa cum zâmbesc ca să-şi ascundă
lacrimile.

❖ O mască ne spune mai mult decât un chip.

❖ între un capriciu şi dragostea veşnică singura diferenţă e că un capriciu

durează un pic mai mult.

❖ Caritatea provoacă o mulţime de păcate.

❖ Lumea e creată de poeţi, pentru visători.

❖ Moda e o infam ie atât de insuportabilă încât trebuie s-o schim băm la

fiecare şase luni.

❖ Putem adm ira o limbă străină, chiar dacă n-o putem vorbi, la fel cum poţi
iubi o femeie fără să o cunoşti îndeaproape.
 Secolele XIX-XX

❖ Putem spune multe în apărarea jurnalism ului modern. Oferind o voce

oamenilor needucaţi, el ne face cunoştinţă cu ignoranţa publică.

❖ Calităţile mele rele sunt pur şi simplu îngrozitoare. Când îm i am intesc

noaptea de ele, adorm pe loc.

❖ Datoria mea constă în ceea ce nu fac din principiu.

❖ Rugăciunea trebuie să răm ână fără răspuns, fiindcă n-ar mai fi o rugăciune,
ci o corespondenţă.

❖ Tinereţea Am ericii e cea mai veche dintre tradiţiile sale. Ea are deja mai
mult de trei sute de ani.

❖ Bărbatul vrea să fie întotdeauna prim a iubire a unei femei. Femeile sunt
mai fine în astfel de chestiuni. Ele ar dori să devină ultim a iubire a unui
bărbat.

❖ Bărbatul poate fi fericit cu orice femeie, doar dacă acesta nu e îndrăgostit

de ea.

❖ Bărbatul care nu doreşte cu încăpăţânare să se însoare devine o ispită

publică permanentă.

❖ Bărbaţii se căsătoresc din oboseală, femeile se căsătoresc din curiozitate.

Şi unii şi alţii sunt dezamăgiţi.

❖ Bărbaţii gândesc. Femeile doar îşi im aginează că o fac.

❖ Muzica va fi în limba germană, n-o să înţelegeţi.

❖ M uzicienii sunt o naţiune

/ de iraţionali.
/ Ei doresc să fim muti,
/ ' când tu îti
/
doreşti cel m ai tare să fii surd.

❖ Trăim într-o epocă în care sunt necesare doar lucrurile inutile.

❖ Noi scriem atât de mult încât nu avem timp să gândim.

❖ Prescriem aproapelui nostru acele virtuţi de pe urm a cărora putem

beneficia şi ne im aginăm că facem acest lucru din generozitate.

❖ O idee care nu poate fi num ită periculoasă, nu merită numele de idee.

❖ La propunerea de a modifica una dintre piesele sale, Wilde a răspuns:

„Cine sunt eu ca să îndrăznesc să modific o capodoperă?"

❖ De fapt, nu arta reflectă viaţa, ci spectatorul.

❖ La examen, proştii pun întrebări la care înţelepţii nu pot răspunde.

❖ Sper că nu duceţi o viaţă dublă, pretinzându-vă desfrânat, când, de fapt,

sunteţi un virtuos. Ar fi o ipocrizie.

❖ Trebuie să fii întotdeauna îndrăgostit. Iată de ce nu trebuie niciodată să

te căsătoreşti.
❖ Găseşte cuvinte pentru durerea ta şi o vei îndrăgi.

❖ O pasiune m ăreaţă adevărată se întâlneşte rareori în zilele noastre. Acesta

este un privilegiu al oamenilor care nu au nim ic de făcut.

❖ Nu-mi vorbiţi de suferinţele celor săraci. Ele sunt inevitabile. Vorbiti-mi

/ f r

despre suferinţele geniilor şi voi plânge cu lacrim i de sânge.

❖ Nu păcătosul, ci prostul e cel mai m are dintre relele noastre. Nu există

păcat, afară de prostie.

❖ Nu permite să fii împiedicat să m ergi pe calea cea rea! In calitate de

virtuos, vei fi insuportabil de plictisitor. Acest lucru mă m ânie la femei.
Ele au obligatoriu nevoie de un bărbat bun. Dar dacă acesta e bun de la
început, ele n-or să-l iubească niciodată. Ele trebuie să-l iubească când e
rău, şi să-l părăsească atunci când e dezgustător de bun.

❖ Simplitatea e una din cele şapte virtuţi de moarte.

❖ Nu puteţi avea încredere într-o femeie care nu-şi ascunde vârsta. O astfel
de femeie vă poate spune orice.

❖ Nu-mi place când oam enii nu se poartă adecvat cu mâncarea. Aceştia

sunt oam eni lipsiţi de principii şi, totodată, vulgari.

❖ Condiţia necesară a perfecţiunii este lenea; scopul perfecţiunii este

tinereţea.
/

❖ Printr-un comportament indiscret e cel mai uşor să-ţi simulezi nevinovăţia.

❖ Nu există cărţi
/ morale sau imorale. Există cărţi
/ scrise bine sau scrise rău.
Asta e tot.

❖ Nu există femei frum oase - există femei urâte şi bine vopsite.

❖ Nu există întrebări indiscrete, există doar răspunsuri indiscrete.

❖ Nu există nim ic m ai supărător decât să găseşti o virtute la un om pe care

nu l-ai bănui niciodată. E la fel cu a găsi un ac în carul cu fân. E ca un
revolver. Dacă aveţi o virtute, trebuie să anunţaţi de la bun început.

❖ Nu e nim ic mai periculos decât să fii la modă. Toate lucrurile la modă se

demodează repede, (parafrază după Wilde)

❖ Nici una dintre erori nu ne costă atât de ieftin ca profeţia.

❖ Cascada Niagara e a doua dezamăgire a unei tinere căsătorite.

❖ Niciodată nu trebuie să dăruieşti unei femei ceva ce nu poate purta

seara.

❖ Nimeni dintre noi nu ar suporta la ceilalţi greşeli ca ale noastre.

❖ Nimeni nu este destul de bogat încât să-şi cum pere propriul trecut.
❖ A nu face nim ic e cea m ai dificilă ocupaţie din lume, cea mai dificilă şi
mai spirituală.

❖ Nimic nu dăunează unui rom an ca simţul umorului la femeie sau lipsa

lui la bărbat.

❖ Nimic nu ne satisface m ai tare vanitatea ca reputaţia unui păcătos.

❖ Morala a fost întotdeauna ultimul refugiu al oamenilor indiferenţi faţă

de artă.

❖ Tinerii din ziua de azi îşi im aginează că banii sunt totul. Şi odată cu
trecerea timpului, chiar se conving de acest lucru.

❖ Romanele actuale sunt atât de asemănătoare cu viaţa, încât nu putem avea

încredere în credibilitatea lor.

❖ Despre Bernard Shaw: este o persoană minunată. El nu are duşmani şi nu

e iubit de niciunul dintre prietenii săi.

❖ Despre muzică: Ce fericire că avem doar o singură artă imitativă!

❖ Am o părere foarte bună despre fotbal. E un joc excelent pentru fetele

brutale, dar nu şi pentru băieţii delicaţi.

❖ Despre scriitorul irlandez George Murr: a scris într-o engleză genială,

până a descoperit gramatica.

❖ Despre unul dintre rom ancierii englezi: scrie la lim ita de sus a vocii sale.
E atât de vocal, încât nu-1 aude nimeni.

❖ Ador plăcerile simple. Acesta este ultim ul refugiu al naturilor complexe.

❖ Educaţia
/ e un lucru minunat. Trebuie ca măcar uneori să ne am intim că
nim ic din ce trebuie să ştii nu se poate învăţa.

❖ Societatea se sălbăticeşte incomparabil m ai mult din cauza aplicării mă­

surilor punitive sistematice, decât din cauza unor crim e săvârşite când şi
când.

❖ Societatea produce escroci, iar educaţia îi face pe unii escroci mai

inteligenţi decât alţii.

❖ Doar zeii au gustat moartea. Apolon a murit, dar Hiacint, care, potrivit
credinţelor oamenilor, l-a ucis, este încă în viaţă. Nero şi Narcis sunt
întotdeauna cu noi.

❖ El are una dintre acele naturi extrem de slabe care nu se lasă în niciun
fel influenţat.
/

❖ A murit. Probabil că a dat o importanţă prea m are diagnosticului pus de

m edicii săi.
❖ El, probabil, e un om foarte respectabil. Nu am auzit în viaţa mea de el,
iar asta, în zilele noastre, înseam nă mult.
❖ Ea şi la bătrâneţe şi-a păstrat urmele urâţeniei sale uimitoare.

❖ „Ea îm i place foarte mult, dar nu sunt îndrăgostit de ea." - „Iar ea este
îndrăgostită de tine, deşi nu-i prea placi."

❖ Ea poate vorbi strălucit pe orice subiect, cu condiţia să nu ştie nim ic

despre el.

❖ Ea şi-a schim bat de mai multe ori soţul, dar şi-a păstrat un singur amant,
şi, de aceea, bârfele la adresa ei au încetat cu mult timp în urmă.

❖ Ea e făcută pentru a fi soţia ambasadorului. Are o capacitate uimitoare de

a memora numele oam enilor şi de a le uita feţele.

❖ Ei duc o viaţă simplă, sănătoasă, la ţară: se trezesc devreme, pentru că au

foarte multe lucruri de făcut, şi se culcă devreme, pentru că nu au la ce
să se gândească.

❖ Orhideea este m inunată ca cele şapte păcate de moarte.

❖ Un obicei urât, nesănătos e acela de a spune adevărul, de a verifica dacă

e adevărat tot ce auzi, şi de a obiecta fără ezitare în faţa celor mult mai
tineri ca noi.

❖ Părinţii nu ar trebui să fie nici văzuţi, nici auziţi. Numai pe o astfel de

bază se poate construi o fam ilie solidă.

❖ E foarte periculos să întâlneşti o femeie care te înţelege pe deplin. Acest

lucru se term ină de obicei cu o căsătorie.

❖ Este greu să nu fii nedrept cu aceea pe care o iubeşti.

❖ Ţigările sunt o formă perfectă a plăcerii supreme, gingaşe şi ascuţite, dar

care ne lasă nesatisfăcuţi. Ce altceva să-ţi mai doreşti?

❖ Prim a datorie a omului în viaţă e să fie cât se poate de artificial. A doua

datorie a omului încă nu a fost descoperită.

❖ Prim a datorie a femeii e să-şi satisfacă croitoreasa. în ce constă cea de-a

doua datorie a sa, nu a fost descoperită încă.

❖ Personajele sunt necesare unui rom an nu pentru a vedea oam enii aşa
cum sunt, ci pentru a face cunoştinţă cu autorul care nu se aseamănă cu
nim eni altcineva.

❖ Pesim istul care se confruntă cu alegerea între două rele, le alege pe

amândouă.

❖ Să nutreşti simpatie faţă de cei defavorizaţi este ceva mai uşor. Să nutreşti
simpatie faţă de o idee este mult mai dificil.

❖ Nu doar cele mai im penetrabile persoane sunt judecate după aparenţe.

❖ Se pare că există o anumită relaţie ciudată între evlavie şi rim ele proaste
❖ M isterul real al vieţii se află în vizibil, nu în tainic.

❖ Poligamia? Ce poetic e să ai un soţ sau o soţie şi să iubeşti pe mai mulţi.

❖ Uneori, cea mai puţină plăcere, la teatru, îţi face piesa. Eu nu numai o
dată am văzut spectatori care erau mult mai interesanţi decât actorii şi am
auzit în foaier un dialog care depăşea ce am auzit de pe scenă.

❖ Depravarea e un mit inventat de oam enii virtuoşi pentru a explica atracţia

ciudată dintre unii oameni.

❖ După o m asă bună, ierţi pe orice, chiar şi pe fratele tău.

❖ Epigonismul e ultimul refugiu al persoanelor care nu au imaginaţie.

❖ Inmormântându-şi cel de-al treilea soţ, s-a făcut blondă din disperare.

❖ Citiţi-1 cum trebuie pe Balzac şi prietenii noştri actuali se vor dovedi doar
nişte umbre, iar cunoscuţii noştri, umbre ale umbrelor. Una dintre cele
mai m ari drame din viaţa mea este moartea lui Lucien du Rubempre.

❖ Un poet poate suporta totul, afară de greşeala de tipar.

❖ Adevărul este rareori curat şi nu e niciodată simplu.

❖ Semne prevestitoare nu există. Natura nu ne trim ite mesageri; ea e prea

înţeleaptă sau prea nem iloasă pentru aşa ceva.

❖ Subiectul pasiunii e schimbător, dar pasiunea răm âne întotdeauna unică

şi irepetabilă.

❖ E bine doar ce nu ne priveşte. Hecuba e pentru noi, şi, de aceea, durerea

ei reprezintă un material atât de nobil pentru tragedie.

❖ Când am probleme majore, renunţ la tot, cu excepţia m âncării şi a

băuturii.

❖ M ărturisesc că nu-mi pot suporta rudele. Acest lucru se datorează faptului

că noi nu suportăm oam enii cu aceleaşi defecte ca şi noi.

❖ Să te alături civilizaţiei e foarte greu. Pentru asta există două căi: cultura
sau aşa-numita depravare. Iar ţăranilor le sunt inaccesibile şi una şi alta.
Iată de ce stăruie aceştia în virtute.

❖ Natura nu e m am a care ne-a crescut. Ea este creaţia

r
noastră.

❖ Natura urăşte raţiunea.

❖ Natura im ită arta. Ea e capabilă să ne arate doar acele efecte pe care deja le
cunoaştem datorită poeziei sau picturii. Iată în ce constă farm ecul naturii
şi, în egală măsură, taina defectelor sale.

❖ M incinoşi şi poeţi înnăscuţi nu există.

❖ Cei care năzuiesc să aibă putere asupra poporului sunt capabili s-o
cucerească doar urmând mulţimea ca nişte sclavi. Iar pe calea către zei
merge doar acela ale cărui opinii sunt strigate în pustiu.

❖ Progresul este transpunerea Utopiei în viaţă.

❖ îm i pare rău că nu v-am cunoscut, însă v-aţi schimbat atât de mult!

❖ Este o obrăznicie câte femei din Londra cochetează cu propriii săi soţi.
Acest lucru e foarte dezgustător. E acelaşi lucru cu a-ţi spăla rufele curate
în fata
r oamenilor.
❖ Trecutul, prezentul şi viitorul sunt doar o clipă în ochii lui Dumnezeu, iar
noi trebuie să ne străduim să trăim în ochii lui.

❖ Iertaţi-vă duşm anii - iată care este cel m ai bun mod pentru a-i scoate din
minţi.
/

❖ Publicul este surprinzător de tolerant. El îţi va ierta totul, cu excepţia

geniului.

❖ Publicul se uită la tragedian, iar comicul la public.

❖ Punctualitatea e hoaţa timpului.

❖ Piesa a avut un m are succes, dar publicul a suferit un eşec răsunător.

❖ Munca e ultim ul refugiu al celor care nu au nim ic altceva de făcut.

❖ Divorţurile se desăvârşesc în ceruri.

❖ Religiile mor atunci când li s-a demonstrat adevărul. Ştiinţa e cronica

religiilor moarte.

❖ Religia e un surogat răspândit al credinţei.

❖ Rudele sunt oam enii cei m ai plictisitori, ei nu au nici cea m ai vagă idee
despre cum trebuie să trăim , şi nici nu-şi pot da seama niciodată când e
tim pul să moară.

❖ Cu femeile rele nu-ţi afli odihna, iar cu cele bune suferi de plictiseală. Iată
diferenţa.

❖ Cu tinerii de astăzi n-o poţi scoate la capăt. Nu au niciun respect pentru

părul vopsit.

❖ Cea m ai solidă temelie a căsniciei e lipsa de înţelegere reciprocă.

❖ Cea mai sigură consolare e să pui m âna pe admiratorul alteia, atunci

când îl pierzi pe al tău. în înalta societate acest lucru o exonerează pe
femeie întotdeauna.

❖ Cel m ai de neiertat lucru la un fanatic e sinceritatea sa.

❖ Jertfirea de sine trebuie să fie interzisă prin lege. Ea corupe pe aceia în
numele cărora se face sacrificiul. Ei se abat întotdeauna de la calea cea
dreaptă.

❖ Omul săvârşeşte întotdeauna cele m ai ridicole acte din cele mai nobile
motive.

❖ Sfinţenia se naşte din iubire. Sfinţii sunt oam enii care au iubit cel mai
mult.

❖ Să transform i un om într-un socialist e un fleac, dar a face din socialism

ceva omenesc, iată o faptă cu adevărat mare.

❖ Astăzi, poţi să cochetezi până la vârsta de patruzeci de ani sau să fii

romantic până la patruzeci şi cinci.

❖ Astăzi, fiecare om însem nat are ucenici, iar biografia sa, de obicei, o scrie
Iuda.

❖ Secretul menţinerii tinereţii constă în evitarea emoţiilor urâte.

l l t

❖ Fam ilia se desparte de cele mai multe ori mai degrabă din cauza judecăţii
sănătoase a soţului, decât din cauza altor motive. Cum poate o femeie să
fie fericită cu un om care vrea cu perseverenţă să o vadă alături o creatură
întrutotul raţională?

❖ Severitatea e ultimul refugiu al mediocrităţii.

❖ Să-i spui omului adevărul în faţă e uneori m ai mult decât o datorie - este
o plăcere.

❖ Scepticism ul e începutul credinţei.

❖ „Cât de mult timp ai putea iubi o femeie care nu te iubeşte?"- „Care nu

mă iubeşte? Toată viaţa mea."

❖ Lacrim ile sunt un refugiu pentru femeile proaste, şi m oartea pentru cele
drăguţe.

❖ Să asculţi e foarte periculos: poţi fi convins. Iar omul care cedează

argumentelor raţiunii e o creatură extrem de nerezonabilă.

❖ Conştiinţa ne face pe toţi egoişti.

❖ Să-i sfătuieşti pe oam eni ce să citească este, adesea, inutil sau dăunător.
Dar să le spui oam enilor ce nu trebuie să citească, e cu totul altă proble­
mă, şi eu cu bucurie aş propune să se includă acest subiect într-un ciclu
opţional de studii universitare.

❖ Femeile moderne înţeleg orice, cu excepţia soţilor săi.

❖ Memoriile moderne sunt de obicei scrise de oam enii care şi-au pierdut
complet memoria şi nu au făcut nim ic vrednic pentru a rămâne în
amintire.
❖ Litigiile sunt un lucru foarte vulgar. într-o societate bună toţi au exact
aceeaşi opinie.

❖ Bătrânii se încred în orice, oamenii maturi se îndoiesc de orice, iar tinerii

Ie ştiu pe toate.

❖ Istoricii din vechime ne oferă o ficţiune încântătoare sub formă de fapte, iar
romancierii moderni ne prezintă fapte plicticoase sub formă de ficţiune.

❖ Judecându-i după aspect, cei mai mulţi critici se vând pe un preţ

rezonabil.

❖ Există două feluri de a iubi arta. Unul dintre ele e să n-o iubeşti pur şi
simplu. Altul ar fi s-o iubeşti raţional.

❖ Fericirea omului căsătorit depinde de acelea cu care acesta nu e căsătorit.

❖ Un guvern solid e speranţa goală a celor care nu înţeleg cât de dificilă e

arta guvernării.

❖ Acelora care sunt fideli în dragoste, le este accesibilă doar esenţa banală
a acesteia. Tragedia iubirii le este cunoscută doar acelora care nu sunt
fideli.

❖ Jurnaliştii de azi cer mereu în particular iertare oamenilor pentru ce au

spus despre aceştia şi au auzit toţi.

❖ în prezent, toţi bărbaţii căsătoriţi trăiesc ca burlacii, iar burlacii, ca cei

căsătoriţi.
f

❖ în prezent, o bună educaţie e doar un obstacol. Acesta vă închide în faţă

multe uşi.

❖ Lumea îi ia în serios pe cei care pretind că sunt buni. Pe aceia care se

prefac a fi răi, nu. Aşa e prostia fără margini a celor optimişti.

❖ Doar conducătorul unei licitaţii poate în mod echilibrat şi imparţial să

admire toate şcolile de artă.

❖ Numai marii maeştri ai stilului reuşesc să fie ilizibili.

❖ Doar două tipuri de oameni sunt cu adevărat interesanţi: cei care ştiu
totul despre viaţă şi cei care nu ştiu nimic despre ea.

❖ Numai oamenii superficiali se cunosc pe ei înşişi.

❖ Doar o femeie cu adevărat bună poate face cu adevărat o nebunie.

❖ Cine vede o oarecare diferenţă între corp şi suflet, nu are nici una, nici alta.

❖ Cine vrea să atragă oamenii după sine, este obligat să urmeze mulţimea.

❖ Cine priveşte un lucru pe ambele părţi, de obicei, nu vede nici una dintre
ele.
❖ Cine e preocupat de educaţia altora, nu poate avea nicicum timp pentru
educaţia
r sa.
❖ Tragedia săracilor constă în faptul că doar abnegaţia le e la îndemână.
Păcatele frumoase, la fel ca şi lucrurile frum oase sunt un privilegiu al
bogaţilor.

❖ Tragedia bătrâneţii nu constă în faptul că omul îmbătrâneşte, ci că inima

îi răm âne tânără.

❖ Cele trei scrisori pe care m i le-aţi scris după ce ne-am despărţit sunt atât
de bune şi în ele sunt atât de multe greşeli de ortografie că nici acum
nu-mi pot reţine lacrim ile când le recitesc.

❖ Munca e blestemul clasei beţivilor.

/

❖ Este dificil să eviţi

/ viitorul.

❖ D uşm anii trebuie să vi-i alegeţi cu cea m ai m are atenţie.

❖ Fiecare sfânt are un trecut, fiecare păcătos, un viitor.

❖ Femeile au pur şi simplu un simţ uimitor. Ele observă totul, cu excepţia

celui m ai evident lucru.

❖ Femeile care au trecut nu au viitor.

❖ în frum useţe sunt atâtea sensuri câte dispoziţii are omul.

❖ Frumuseţea
/ e simbolul simbolurilor. Frumuseţea
/ ni se dezvăluie tuturor,
fiindcă nu exprim ă nimic.

❖ Nu am un gust pretenţios: îm i este suficient ce e cel m ai bun.

❖ El a avut o personalitate tipic britanică. Un asemenea tip de personalitate,

încât dacă o vezi o dată, nu ţi-o m ai aminteşti.

❖ în tinereţe, întreaga împărăţie e înainte. Fiecare dintre noi se nasc regi şi

mulţi, asemenea regilor, mor în exil.

❖ Lui Wilde i s-a propus să facă o listă care să cuprindă cele m ai bune o
sută de cărţi. „Acest lucru e aproape cu neputinţă, a răspuns el. Eu n-am
scris decât cinci"

❖ O crimă e întotdeauna o greşeală. Niciodată nu trebuie să faci lucrul

despre care nu poţi discuta cu oam enii după masa de prânz.

❖ Vă asigur că dacă la m aşina de scris se cântă cu sentiment, te plictiseşte

nu m ai mult decât un pian la care stă sora sau oricine altcineva dintre
rude.

❖ Din păcate, jum ătate din om enire nu crede în Dum nezeu, iar cealaltă
jum ătate nu crede în mine.

❖ Cumpătarea e o calitate fatală. Numai extrem a duce la succes.

 Secolele XIX-XX

•■♦♦E umilitor să realizăm că toţi suntem făcuţi din acelaşi aluat, dar unde
să te ascunzi de acest lucru? In Falstaff există ceva din Hamlet, iar în
Ham let nu mai din Falstaff.

❖ Conversaţia ştiinţifică e ocupaţia şomerilor minţii.

❖ Filantropii, ocupându-se cu caritatea, îşi pierd toată omenia.

❖ Filozofia ne învaţă să suportăm m izeria altora oameni.

❖ Frank Norris a fost invitat în fiecare casă decentă englezească - o singură

dată.

❖ Schim bul de pahare otrăvite serveşte drept bază a prieteniei literare.

❖ Soţii buni sunt insuportabil de plictisitori, iar cei răi, îngrozitor de

încrezători.

❖ O cravată bine legată este prim ul pas im portant în viaţă.

❖ Un om bine educat îi contrazice pe ceilalţi, iar cel înţelept se contrazice

pe sine.

❖ Butoniera potrivită e unica verigă ce uneşte arta şi natura.

❖ Vreţi să-i înţelegeţi pe alţii, priviţi-vă m ai atent pe voi înşivă.

❖ Să vă păzească Dumnezeu să fiţi alături de un om şi toată viaţa să tindeţi

să-i formaţi pe alţii. Cât de îngust e orizontul acestor oameni! Cât de tare
ne obosesc, dar probabil şi pe ei înşişi, prin repetarea la nesfârşit a unora
şi aceloraşi gânduri!

❖ Hristos nu a murit pentru a salva lumea, ci pentru a ne învăţa să ne

salvăm unii pe alţii.

❖ A rtistul nu tinde să dovedească ceva. Să dovedeşti poţi orice, chiar şi

adevărurile netăgăduite.

❖ Artiştii, ca şi zeii, nu trebuie să-şi părăsească niciodată piedestalele.

❖ Mai rău decât căsnicia fără dragoste poate fi doar căsnicia în care iubirea
există doar dintr-o parte.

❖ Scopul vieţii e exprim area de sine. Datoria cea mai m are e datoria faţă
de sine.

❖ Scopul artei e să descoperi frum useţea şi să ascunzi artistul.

❖ Valoarea ideilor nu are nim ic de-a face cu sinceritatea celui care le

exprimă.

❖ Om ul e mai puţin el însuşi atunci când vorbeşte de propria-i persoană.

Lasă-1 să poarte o m ască şi vei auzi de la el adevărul.

❖ Omul poate crede în imposibil, dar nu va crede niciodată în improbabil.

 Secolele XIX-XX
ster*
❖ Om care poate stăpâni o conversaţie la un prânz în Londra, poate stăpâni
lumea. Viitorul aparţine unui dandy.

❖ Cu cât arta im ită mai mult o epocă, cu atât m ai puţin îi transm ite spiritul
său.

❖ Cu cât sunt mai puţine pedepse, cu atât m ai puţine sunt şi crimele.

❖ Cu cât ni se pare mai obiectivă o operă, cu atât ea e mai subiectivă. Poate că

Shakespeare i-a întâlnit într-adevăr pe străzile din Londra pe Rosencrantz
şi Guildenstern, sau a văzut cum se ceartă la piaţă slugile fam iliilor care
se duşmăneau, însă Ham let vine din sufletul său, iar Romeo s-a născut
din pasiunea sa.

❖ Ambiţia e ultim ul refugiu al ghinionistului.

❖ Membrii Camerei Comunelor nu au nim ic de spus, şi exact asta şi

declară.

❖ Ce e adevărul? Dacă vine vorba de religie, nu e mai mult decât părerea

cunoscută care a reuşit să supravieţuiască secole întregi.

❖ Ce e un cinic? Un om care pune preţ pe toate, dar nu ştie ce e cu adevărat

preţios.

❖ Pentru a fi natural, e nevoie să poţi fi făţarnic.

❖ Pentru a-mi recâştiga tinereţea, sunt gata să fac orice; num ai să nu mă

trezesc devreme, să nu fac gim nastică şi să nu fiu un mem bru util al
societăţii.
/

❖ Pentru a cuceri un bărbat, unei femei îi e suficient să trezească ce e mai

rău în el.

❖ Pentru a dobândi reputaţia unui om educat minunat, trebuie să vorbeşti

cu fiecare femeie de ca şi cum ai fi îndrăgostit de ea, iar cu fiecare bărbat,
de parcă ai suferi de plictiseală alături de el.

❖ Pentru a te înţelege m ăcar parţial, trebuie să înţelegi totul despre ceilalţi.

❖ Sentimentele oam enilor sunt mult m ai interesante decât gândurile lor.

❖ O persoană sensibilă e aceea care va strivi cu siguranţă bătăturile altora,

dacă ea însăşi suferă de aşa ceva.

❖ Sentim entul datoriei e tocm ai acel lucru pe care vrem să-l vedem în
ceilalţi.
/

❖ Dramele străine sunt m ereu insuportabil de banale.

❖ Egoismul nu constă în faptul că omul trăieşte cum vrea, ci că îi forţează

şi pe alţii să trăiască după principiile sale.
 Secolele XIX-XX

❖ Examenele nu înseam nă absolut nimic. Dacă sunteţi un gentleman,

ştiţi atât de mult cât e necesar, iar dacă nu sunteţi un gentleman, orice
cunoştinţe vă dăunează.

❖ Estetica e superioară eticii. Ea face parte dintr-o sfere de spiritualitate mai

înaltă. în formarea personalităţii, chiar şi simţul culorii căpătat datorită ei
e mai im portant decât cunoaşterea binelui şi a răului.

❖ Aceste ţigarete cu chenar de aur sunt teribil de scumpe. Le fum ez doar

atunci când sunt plin de datorii.

❖ Aceasta nu este treaba mea. De aceea, mă interesează. Afacerile mele îm i

dau întotdeauna un aer de tristeţe. De aceea le prefer pe cele străine.

❖ E monstruos modul în care oamenii se comportă astăzi: vă vorbesc pe la

spate, şi spun adevărul.

❖ Există o activitate îngrozitor de grea: să nu faci nimic.

❖ Deseori, ecoul este mult mai frum os decât vocea pe care o repetă.

❖ Băiatul vrea sa fie fidel, dar nu este; bătrânul şi-ar dorit să înşele, dar nu
poate.

❖ Eu sunt singurul om de pe păm ânt pe care aş dori să-l cunosc m ai bine.

❖ Am întotdeauna o atitudine foarte prietenoasă cu cei de care nu-mi

pasă.

❖ Am crezut întotdeauna ca şi acum că egoismul e alfa şi omega al artei

contemporane, dar pentru a fi egoist, trebuie să ai un ego. în niciun caz, nu
tuturor care strigă: „Eu! Eu!" le este perm is să intre în împărăţia artei.

❖ întotdeauna procedez aşa cu sfaturile bune: le dau altora. Nu mai am ce

să fac cu ele.

❖ Mă uimesc mereu pe m ine însum i. Asta e singurul lucru pentru care

merită să trăieşti.

❖ îi compătimesc profund pe democraţii englezi care se indignează de

aşa-numitele vicii ale claselor superioare. Oam enii din clasele inferioare
înţeleg instinctiv că beţia, prostia şi imoralitatea ar trebui să fie privilegiile
lor şi, dacă vreunul dintre noi suferă de aceste vicii - acesta le uzurpă
astfel drepturile.

❖ Trăiesc cu teamă perm anentă că voi fi înţeles corect.

❖ Am cunoscut un tânăr care s-a ruinat din cauza obiceiului său dăunător
de a răspunde la toate scrisorile.

❖ îm i place să vorbesc despre nimic. Acesta e singurul lucru despre care

ştiu câte ceva.

❖ îm i place să ştiu totul despre noii mei cunoscuţi şi nim ic despre cei
vechi.
❖ Iubesc bărbaţii cu viitor şi femeile cu trecut.

❖ îm i place să ascult cum sunt alţii huliţi, dar nu şi eu - varianta ultimă nu

mai are farm ecul noutăţii.

❖ Iubesc scena, pe ea totul este mai real decât în viaţă.

❖ Pot rezista la orice, cu excepţia ispitei.

❖ Eu nu cred niciun cuvânt din ce îm i spuneţi... sau eu dumneavoastră.

❖ Nu vreau să ştiu ce se spune despre mine pe la spatele meu. Mă măguleşte

prea tare.

❖ Nu-mi plac principiile. îm i plac mai mult prejudecăţile.

❖ Nu aprob logodnele îndelungate. Acest lucru perm ite cunoaşterea carac­

terului celeilalte persoane, ceea ce, în opinia mea, nu e recomandabil.

❖ Nu-mi plac bătăile, indiferent de motiv. Ele sunt întotdeauna vulgare şi,
adesea, convingătoare.

❖ Eu nu aş fi devenit niciodată prietenul lui, dacă l-aş fi cunoscut. Acest

lucru e foarte periculos - să-ţi cunoşti bine prietenii.

❖ Nicăieri nu merg fără un jurnal. în tren, trebuie să ai întotdeauna ceva

interesant de citit.

❖ Nu aş vrea să schimb nim ic în Anglia, cu excepţia vremii.

❖ De obicei, eu spun ce am în minte. în zilele noastre asta e o mare greşeală;

eşti prea des înţeles greşit.

❖ A m corectat poezia jum ătate de zi şi am elim inat o virgulă. Seara, am

pus-o la loc.

❖ Eu nu sunt de acord cu tot ce am enunţat în acest eseu. Cu multe lucruri

nu sunt absolut deloc de acord. Eseul dezvoltă pur şi simplu un punct
de vedere artistic, iar în critica de artă poziţia e totul. Fiindcă în artă nu
există nici un adevăr universal. Adevărat în artă e adevărul al cărui opus
e şi el adevărat.

❖ Am vârât toate sistemele într-o singură frază şi întreaga viaţă într-un

singur aforism.

❖ Aş dori să ream intesc celor care îşi bat joc de frum useţe ca fiind ceya
nepractic, că un lucru urât e pur şi simplu un lucru prost făcut. în
frum useţe există o simplitate divină, ea ne oferă doar ce e necesar;
urâţenia e risipitoare, risipeşte m aterialul în zadar, urâţenia unui costum
sau a altor lucruri e m ereu un semn că cineva a fost nepractic.

❖ Eu sunt un om căsătorit, dar iată că în asta şi constă frum useţea căsătoriei,

că ambele părţi sunt nevoite să se perfecţioneze inevitabil în m inciună.

❖ Limba nu este fiul, ci tatăl gândului.

 Émile Zola
(1 8 4 0 -1 9 0 2 )
Scriitor francez, cel mai important reprezentant a l şcolii naturaliste.
Născut Ca 2 aprilie 1840, [a (Paris, fiu a l unui inginer italian, Fmile Zola şi-a petrecut
copilăria în Jlix :en-Provence şi a învăţat la Collège Furbon. (De la vârsta de 18 ani a studiat la
L iceu l Saint-Louis din Paris. O perioadă a lucrat în calitate de fu n cţion ar mărunt. Şi-a fă c u t
deèutul carierei literare prin scrierea unor articole pentru coloana literară a unui ziar. (De la
6un început, e l şi-a manifestat dispreţul f a ţ ă de Napoleon a l IlI-lea alPranţei, care s-a fo lo sit
de a doua revoluţie fran ceză ca de un vehicul pentru a deveni împărat.
M ai mult de jum ătate dintre romanele sale sunt parte dintr-un ciclu ce poartă titlul de Les
Rougon-M acquart.Avândca scenă celde-aldoilea imperiufrancez, urmăreşte influenţa eredităţii
asupra violenţei, alcoolismului şi prostituţiei în două ramuri ale unei fam ilii, respectabilii
Rougon şi infamii Macquart, timp de cinci generaţii, dorind să ilustreze, la începutul unui secol
de libertate şi adevăr, o fam ilie care nu se poate a6ţine de la „goana de a poseda toate 6unurile
p e care progresul le pune la dispoziţie şi care deraiază din cauza propriului avânt; convulsia
fa ta lă ce însoţeşte naşterea unei noi lumi.”
In romanul L'Oeuvre (Opera, 1886), fa c e o descriere a vieţii èoeme a pictorilor, şi redă fictiv
viaţa pictorului (Paul Cézanne, cu care a fo s t prieteni în copilărie şi în tinereţe, după care
relaţia lor s-a răcit.
Zola şi-a riscat cariera şi chiar viaţa pe 13 ianuarie 1898, când m anifestul său J'acusse a
fo s t puèlicat pe prima pagină a cotidianului parizian LţAurore. Z iarul era condus de Frnest
Vaughan şi Çeorges Clemenceau, care au decis că a cel controversat articol va avea form a unei
scrisori deschise către preşedinte, Félix Faure. 3 'accuse acuza guvernul fran cez de antisemitism
şi de încarcerarea incorectă a lui A lfred (Dreyfus. Z ola a fo s t judecat pentru calomnie, în cazul
pu6licării manifestului 3 'accuse p e 7feèru arie 1898 şi a fo s t condamnat pe 23 februarie. Zola a
declarat că osândirea şi deportarea pe Insula Diavolului a căpitanului evreu A lfred Dreyfus a
venit după o fa ls ă acuzaţie de spionaj şi a fo s t o eroare judiciară. Cazul, cunoscut şi ca afacerea
Dreyfus, a divizat Franţa în armata reacţionară şi 6iserică, pe de o parte, şi societatea mai
liberală, pe de altă parte. Consecinţele s-au manifestat timp de ani de zile, încât la a o suta
aniversare a publicării articolului de către Fmile Zola, cotidianul romano-catolic fran cez La
Croix, şi-a cerut scuze pentru antisemitismul manifestat în timpul afacerii Dreyfus. în timpul
evenimentelor, Z ola a fo s t acuzat de calomnie, condamnat şi i s-a retras Legiunea de Onoare.
Fentru a nu f i încarcerat, e l a fu g it în Anglia. Dreyfus a fo s t condamnat din nou, dar în cele
din urmă a fo s t eliberat, în mare parte datorită fo r ţ e i morale a argumentelor lui Zola. în 1906,
Dreyfus a fo s t exonerat de către Curtea Supremă.
Z ola a murit la Faris, p e 29 septembrie 1902, intoxjcându-se cu m onoxjdde carbon, cauzat
de un coş de fu m blocat. Inamicii săi au fo s t acuzaţi, dar n-a fo s t dovedit nimic. (Rămăşiţele
sale se a flă la Fanthéon.

♦> Burghezia este exact aşa cum o înfăţişez în romanele mele: dacă în lucrările
mele există multă murdărie, e doar pentru faptul că şi în viaţă există la fel
de multă murdărie.

❖ Voinţa de viaţă, participarea la atingerea scopului ei îndepărtat şi misterios

justifică viaţa însăşi.

❖ Singura fericire în viaţă este aspiraţia continuă spre înainte.

❖ Dacă veţi ascunde adevărul şi îl veţi îngropa în pământ, el va creşte cu
siguranţă şi va dobândi atâta putere, încât într-o zi va ieşi şi va mătura
totul în calea sa.

❖ Niciodată înainte oam enii nu au avut o atitudine atât de feroce, nu au

fost niciodată atât de orbi ca în tim purile noastre când au început să-şi
închipuie că ştiu totul.

❖ Ingeniozitatea este adesea la un pas de stupiditatea absolută.

❖ Râsul este puterea căreia trebuie să i se supună m ai m arii acestei lumi.

❖ Suferinţele omului drept sunt un verdict dat de omul injust.

❖ Superstiţia e periculoasă, a admite existenţa acesteia reprezintă chiar o

formă de laşitate. A avea o atitudine tolerantă faţă de superstiţie nu în­
seam nă oare să te împaci pentru totdeauna cu ignoranţa, să reînvii întu­
nericul Evului Mediu? Superstiţia slăbeşte, prosteşte.

Ştefan Zweig
(1 8 8 1 -1 9 4 2 )
Nuvelist, romancier.; poet şi autor de biografii romanţate.
S-a născut Ca Viena în fam ilia unui negustor evreu înstărit care deţinea ofa6 rică de textile.
‘După absolvirea Universităţii din Viena, a plecat Ca Londra, [a (Paris, a călătorit în Italia şi
Spania, a vizitat India, IndocHina, SUA, Cuba, (panama. Situaţia financiară a părinţilor i-a
permis, în 1901, să-şi publice fă r ă greutate prim a carte, Strunele de argint. Zweig i-a trimis
prima antologie de poezii idolului său, celebrul poet austriac Rainer M aria Rilbe, care i-a trimis
drept răspuns o carte de-a sa. Intre cei doi s-a născut o prietenie care a durat până Ca moartea
Cui Rille.
Nuvelele Cui Zweig Zăpăceala sentimentelor, Nuvela şahului - C-aufă c u t popuCar
în întreaga Cume. Acestea te impresionează prin tragismuC Cor, te farm ecă prin temeCe saCe
neo6işnuite şi te f a c să te gândeşti Ca inconsistenţeCe destinuCui uman. RomaneCe ‘N erăbdarea
inimii şi (Delirul transformărilor au fo s t pubdcate pentru prima dată în anuC 1982, Ca 40 de ani
de Ca moartea autoruCui.
Zweig a scris o serie de 6iografii romanţate aCe unor oameni ceCe6ri ca CMageCCan, ‘M aria
Stuart, Lrasmus din Rptterdam, (BaCzac, M aria Antoaneta. ScriitoruC se 6aza întotdeauna
pe documente, descoperind în orice scrisoare sau voCum de memorii câte un motiv psihologic
ascuns. A lte biografii care aparţin Cui Zweig sunt Trei poeţi ai vieţii (Casanova, Stendhal şi
Tblstoi), Lupta cu demonul (Nolderlin, Rfeist, Nietzsche).
în anii 20-30 ai secoCuCuiXX, muCţi scriitori occidentatt şi-au manifestat interesuCpentru
Uniunea Sovietică. Ui vedeau în această ţară singura putere care se putea opune fascismuCui.
Zweig s-a sta6irit în anuC 1928 în URSS. Atitudinea sa pentru Uniunea Sovietică putea f i
caracterizată atunci o curiozitate binevoitor-critică, dar care, pe parcurs, s-a transformat în
scepticism.
UCtimii ani ai vieţii Cui Zweig au fo s t ani de pribegie. Ruge din SaCzburg şi se stabileşte
temporar Ca Londra, apoi pleacă în America Latin ă şi în SUA şi apoi hotărăşte să se stabilească
în orăşelul brazilian (petropolis, situat în munţi.
L a 22 febru arie 1942, Zweig se sinucide împreună cu soţia sa, consumând o mare cantitate
de somnifere.
 Secolele XIX-XX

❖ Să fii erou înseamnă să lupţi şi împotriva atotputernicului destin.

❖ în lupta cu morţii, cei vii au întotdeauna dreptate.

❖ O disperare puternică învinge întotdeauna o forţă mare.

❖ Geniul omului este întotdeauna în acord cu destinul lui.

❖ însemnătatea spirituală a unei fapte eroice nu se stabileşte niciodată prin

utilitatea ei practică. Omenirea o îmbogăţeşte doar cel care o ajută să se
cunoască, care-i aprofundează conştiinţa creativă.

❖ Viaţa nu ne dă nimic gratis şi pentru tot ce ne oferă destinul e determinat

tainic un preţ.

❖ Atunci când între un câine şi o pisică se naşte o prietenie, asta nu e altceva

decât o alianţă împotriva bucătarului.

❖ Doar totalitatea obstacolelor învinse reprezintă adevăratul criteriu al unei

faptei eroice şi al omului care a săvârşit-o.

❖ Orice faptă măreaţă a unui popor anume e săvârşită pentru toate

popoarele.

❖ Forţele puternice care distrug oraşe şi nimicesc state rămân totuşi

neputincioase împotriva unui om, dacă acesta posedă destulă voinţă şi
neînfricare pentru a rămâne liber, fiindcă cei care şi-au imaginat că sunt
învingători asupra a milioane de oameni nu şi-au putut subordona un
singur lucru - o conştiinţă liberă.

❖ Pe omul ajuns în acea stare încât nu-i mai e frică nici măcar de ridicol te
poţi baza la fel de puţin ca şi pe un infractor.

❖ Nu există nimic mai frumos decât un adevăr care pare neverosimil!

Faptele eroice ale umanităţii, tocmai pentru că sunt superioare faptelor
obişnuitelor pământeşti, au ceva de neînţeles; dar tocmai acel ceva de
necrezut, care a fost săvârşit, redă omenirii încrederea în sine.

❖ Niciun medic nu cunoaşte un medicament mai bun ca speranţa pentru un

organism şi un suflet obosit.

❖ O, puterea cu privirea ei de Meduză! Cine a privit-o în faţă, nu-şi mai

poate lua ochii de la ea: rămâne fascinat şi ostatic. Cine a simţit măcar
o dată deliciul ameţitor al puterii şi al ordinului, nu mai este în stare să
renunţe
/ la el.

❖ Primul semn real al înţelepciunii politice este întotdeauna capacitatea de

a abandona din timp un scop irealizabil.

❖ Cea mai sublimă, cea mai pură idee devine josnică şi nesemnificativă
de îndată ce un individ meschin obţine puterea de a săvârşi lucruri
inumane.
 Secolele XIX-XX

❖ Pasiunea e în stare de multe. Ea poate trezi în om o energie supraomenească

nemaipomenită. Ea e capabilă, prin presiunea sa neobosită, să stoarcă
forţe tiranice chiar şi din cel mai echilibrat suflet.

❖ Destinul e poetul cel m ai strălucit.

❖ O personalitate creatoare se supune unei legi m ai înalte decât legea

simplei îndatoriri. Pentru cel chemat spre fapte măreţe, spre descoperiri
sau fapte eroice care fac om enirea să înainteze, pentru acela, patria
adevărată nu e ţara sa, ci fapta sa. El se simte responsabil doar în faţa
unei singure instanţe, în faţa acelei probleme pe care trebuie să o rezolve,
şi el va dispreţui mai degrabă interesele de stat şi pe cele trecătoare decât
angajamentul său lăuntric, care i-a fost încredinţat de destinul său special,
de talentul său deosebit.
 Cuprins

CUGETĂRI ALE LUMII A N TIC E..................................................................... 6

SECOLELE X II-V II Î.H R.........................................................................................25

Bias din Priene........................................................................................................... 26
Esop............................................................................................................................... 27
H esiod...........................................................................................................................30
Hilon din Sp arta........................................................................................................30
H om er...........................................................................................................................19
Periandru din C o rin t...............................................................................................32
Solon din A tena................................. -r * *
33
Tales din M ilet........................................................................................................... 34

SECOLUL AL VI-LEA Î.H R.................................................................................. 35

A naharsis.....................................................................................................................36
Cleobulos din Lindos...............................................................................................36
C onfu cius....................................................................................................................37
Epim enide...................................................................................................................39
E sch il.............................................................................................................................40
Heraclit din E fes....................................................................................................... 41
Lao Z i........................................................................................................................... 42
Pitagora........................................................................................................................ 46
T heogn is......................................................................................................................50

SECOLUL AL V-LEA Î.H R....................................................................................51

A ntisth enes................................................................................................................ 52
A ristofan...................................................................................................................... 53
A rtistipp us................................................................................................................. 54
Democrit din A bdera...............................................................................................55
Diogene din Sinope..................................................................................................57
H erodot........................................................................................................................ 58
H ip p ocrate..................................................................................................................60
Isocrate......................................................................................................................... 62
P lato n ............................................................................................................................64
Socrate.......................................................................................................................... 67
Sofocle.......................................................................................................................... 68
Tucidide....................................................................................................................... 70
Yang Z h u .....................................................................................................................72
SECOLUL AL IV-LEA Î.H R................................................................................. 74
A ristotel......................................................................................................................75
Bion din Borysthenes............................................................................................. 78
Epicur.......................................................................................................................... 78
M enandru.................................................................................................................. 81
Sun T zu .......................................................................................................................84
Zi Zhuang.................................................................................................................. 86

SECOLUL AL III-LEA Î.H R................................................................................. 88

Cato cel Bătrân (Marc Porcius)........................................................................... 89
Cecilius S tatiu s........................................................................................................ 90

SECOLUL AL II-LEA Î.H R...................................................................................91

Gaius Lucilius.......................................................................................................... 92
Plaut (Titus Maccius Plautus)..............................................................................92
Terenţius (Publius Terentius A fer)................................................................... 94

SECOLUL I Î.H R......................................................................................................96

Cicero, Marcus T u lliu s..........................................................................................97
Gaius, Iulius Cezar................................................................................................. 100
Horaţiu (Quintus Horatius Flaccus)................................................................. 102
Livius, T itu s ..............................................................................................................107
Lucretius, Carus T itu s...........................................................................................110
Ovidiu (Publius Ovidius N aso )......................................................................... 111
Publius Sy ru s........................................................................................................... 116
Sallustius, Crispus G a iu s..................................................................................... 123
Seneca cel Bătrân (Lucius Annaeus Seneca)................................................... 125
Seneca cel Tânăr (Lucius Annaeus Seneca).................................................... 126
Tibullus, A lbiu s.......................................................................................................134
Vergiliu (Publius Vergiulius M aro).................................................................. 135

SECOLUL 1................................................................................................................137
Ep ictet.........................................................................................................................138
F aed ru s...................................................................................................................... 140
Juvenal (Decimus Junius Ju ven alis)................................................................. 141
Lucanus, Marcus A n n aeu s..................................................................................142
Martial (Marcus Valerius M artialis)................................................................. 142
Petronius, Arbiter G a iu s...................................................................................... 143
Pliniu cel Bătrân (Gaius Plinius Secundus).................................................... 145
Pliniu cel Tânăr (Gaius Plinius Caecilius Secundus)....................................147
P lu tarh ......................................................................................................................... 150
Quintilian (Marcus Fabius Q u intilianus).........................................................154
Rufus, Quintus C urtius.......................................................................................... 156
Tacit (Gaius Cornelius Tacitus)............................................................................156

SECOLUL AL II-L E A ............................................................................................. 162

Apuleius (Lucius Apuleius Platonicus)............................................................ 163
Lucian Din Sam osata...............................................................................................164
Marc Aureliu (Marcus Aurelius Antonius A u gu stu s)................................ 165

SECOLUL AL IV -LEA ............................................................................................ 168

Fericitul A u gu stin.................................................................................................... 169
Grigorie de Nazianz sau „teologul"................................................................... 171
loan Gură de A u r..................................................................................................... 172
Vasile cel M are...........................................................................................................173

SECOLUL AL V -L E A ............................................................................................. 175

Iustinian I (cel M are)................................................................................................176
V ishachadatta............................................................................................................177

SECOLELE V II-V III.................................................................................................178

loan D am aschinul.................................................................................................... 179

SECOLUL AL IX -L EA ............................................................................................ 182

Rudaki (Abu Abdullah Jafar ibn Mohammad ibn Hakim
Ibn Abdurrahman Ibn Adam Rudaki Sam arghandi)...................................183
Vasile I M acedoneanul........................................................................................... 186

SECOLUL AL X -L E A ............................................................................................. 187

Al-M a'arri (Abu A l-'A la Ahmad ibn 'Abd Allah ibn Sulaiman
Al-Tanukhi A l-M a'arri).......................................................................................... 188
Avicenna (Abu Ali Al-Husayn ibn 'Abd Allah ibn Sina)............................190
Firdoüsi (Hakim Abu L-Qasim Firdawsi T u s i)..............................................191
M urasaki Shikibu ..................................................................................................... 193

SECOLELE XI-XII..................................................................................................... 194

Abelard, Pierre...........................................................................................................195
Monomah, Vladimir V sevolodovici...................................................................196
Omar Haiam (Ghias Od-Din Abul-Fatah Omar
ibn Ibrahim Haiam Nişaburi)............................................................................... 197

SECOLELE XII-XIII.................................................................................................. 199

Al-Samarqandi (Shams Al-Din Muhammad ibn Ashraf
Al-Husayni A l-Sam arqandi)................................................................................ 200
Anwari (Auhad-Uddin Ali A nw ari)..................................................................202
Bacon, R o g er.............................................................................................................. 203
Bar-Hebraeus
(numele arab la naştere, AbüT-Faraj bin Harun A l-M alati)...................... 206
Daniil întem niţatul...................................................................................................
/ 207
Nezami Ganjavi (Nizäm ad-Din Abü Muhammad
Ilyäs Ibn-Yüsuf ibn-Zaki ibn-M u'ayyad).......................................................... 208
Rustaveli, Sh o ta.........................................................................................................209

SECOLUL AL X III-L E A ......................................................................................... 211

Alighieri, D ante.........................................................................................................212
Rumi (Mawlana Jalal ad-Din Muhammad Rum i)......................................... 212
Saadi (Abu Muslih bin Abdallah S h irazi)........................................................213

SECOLUL AL X IV -L E A ......................................................................................... 216

Boccaccio, G iovanni.................................................................................................217
Chaucer, G eoffrey.................................................................................................... 218
Hafez (Khwäja Samsu D-Din Muhammad Hafez-E Sîrăzî)........................220
Petrarca, Fran cesco.................................................................................................. 220

SECOLELE X V -X V I................................................................................................. 225

Aii Şir Nevai (Nizam al-Din 'A ii Shir H eraw i)...............................................226
Ariosto, L u d ov ico.................................................................................................... 227
Bruno, G iordano........................................................................................................227
Da Vinci, Leonardo.................................................................................................. 228
Erasmus Din Rotterdam ......................................................................................... 231
Ficino, M arsilio..........................................................................................................234
Guicciardini, Francesco.......................................................................................... 234
Ivan cel Groaznic (Ivan Vasilievici al IV -lea).................................................. 235
Jam i (Nur ad-Din Abd ar-Ahman Ja m i)........................................................... 236
Luther, M a rtin ...........................................................................................................238
Machiaveli, N icollo.................................................................................................. 239
M argareta de N avarra............................................................................................ 241
M ichelangelo Buonarroti.......................................................................................242
Montaigne, Michel d e ............................................................................................. 244
More, Thom as............................................................................................................246
Ronsard, Pierre d e.................................................................................................... 247
Sebastian B ran t..........................................................................................................249
Sachs, H a n s ................................................................................................................ 252
Silvester, părintele (nume de mirean M edvedev)......................................... 253
Torquato T a sso ..........................................................................................................254

SECOLELE XV I-XV II...............................................................................................256

Cervantes Saavedra, M iguel D e...........................................................................257
Comenius (Jan Amos Kom enskÿ)....................................................................... 258
De Vega, Lope (Félix Lope De Vega Y Carpio)...............................................260
Descartes, R ené..........................................................................................................266
Galileo G a lilei............................................................................................................267
Jonson, B en ................................................................................................................. 268
Shakespeare, W illiam ............................................................................................. 269

SECOLELE X V II-X V III.......................................................................................... 272

Addison, Jo sep h ....................................................................................................... 273
Ashley-Cooper, Anthony conte de Shaftesbury.............................................277
Baltasar Graciân y M orales....................................................................................280
Bruyère, Jean de l a ................................................................................................... 289
Calderon De La Barca, P ed ro ............................................................................... 293
Corneille, Pierre.........................................................................................................294
Defoe, D a n ie l............................................................................................................. 298
La Fontaine, Jean D e ................................................................................................299
Leibniz, W ilhelm Gottfried Milton, John ..........................................................300
Locke, Jo h n ..................................................................................................................302
Milton, Jo h n ............................................................................................................... 304
Molière (Jean Baptiste Poquelin)......................................................................... 305
Montesquieu (Charles Louis De Secondat, Baron)........................................ 308
Newton, Isa a c ............................................................................................................ 309
Pascal, B laise.............................................................................................................. 310
Penn, W illiam ............................................................................................................ 313
Petru I al Rusiei (cel M are).....................................................................................313
Pope, A lexander........................................................................................................314
Racine, Je a n ................................................................................................................ 316
Rochefoucauld, François De La............................................................................318
Spinoza, Baruch.........................................................................................................322
Swift, Jo n ath an ..........................................................................................................325
Voltaire (Frangois-Marie A ro u et)....................................................................... 331

SECOLUL AL XVIII-LEA .......................................................................................335

Beaumarchais, Pierre-Augustin Caron d e........................................................336
Bonaparte, N apoleon...............................................................................................339
Bum s, R o b ert............................................................................................................. 342
Byron, George Gordon N oel................................................................................. 343
Carlyle, T h o m as........................................................................................................345
Ceaadaev, Piotr Iakovlevici.................................................................................. 349
Chamfort, Sbbastien-Roch Nicolas d e ................................................................350
Derjavin, Gavriil Rom anovici............................................................................... 356
Diderot, D enis............................................................................................................ 357
Ekaterina a Il-a (Ekaterina cea M are).................................................................359
Fichte, Johann G ottlieb........................................................................................... 362
Fielding, H enry..........................................................................................................363
Fonvizin, Denis Ivanovici......................................................................................365
Franklin, Benjam in................................................................................................... 368
Goethe, Johann W olfgang V o n ............................................................................373
Hazlitt, W illiam .........................................................................................................378
Hegel, Georg W ilhelm Friedrich..........................................................................378
Heine, H ein rich .........................................................................................................384
Helvetius, Claude A d rien......................................................................................398
Herder, Johann G ottfried.......................................................................................401
Holbach, Paul Henri Thiry D '..............................................................................402
Humboldt, Alexander V o n ....................................................................................408
Hume, D a v id ............................................................................................................. 410
Jefferson, Thom as..................................................................................................... 412
Johnson, Sam uel........................................................................................................414
Kant, Im m anuel.........................................................................................................424
Lessing, Gotthold Ephraim ....................................................................................425
Lichtenberg, Georg Christoph.............................................................................. 429
Lomonosov, Mihail Vasilievici.............................................................................433
Novikov, Nikolai Ivan ovici.................................................................................. 436
Paul, Jean (Johann Paul Friedrich Richter).......................................................437
Radi§cev, Aleksandr N ikolaevici........................................................................ 441
Rousseau, Jean -Jacques.......................................................................................... 442
Schiller, Johann Christoph Friedrich V o n ........................................................446
Schopenhauer, A rthur............................................................................................ 450
Scott, W alter............................................................................................................... 467
Sheridan, Richard B rin sley....................................................................................469
Skovoroda, Grigori Savvici....................................................................................470
Smith, A d am .............................................................................................................. 471
Stendhal, Henri-M arie B ey le ................................................................................ 473
Suvorov, Aleksandr V asilievici............................................................................477
Vauvenargues, Luc de C lapiers...........................................................................479
W ashington, G eo rg e................................................................................................481

SECOLUL AL X IX -L E A ......................................................................................... 484

Arnold, M atthew .......................................................................................................485
Balmont, Konstantin D m itrievici........................................................................ 486
Feuerbach, Ludwig A nd reas................................................................................ 487
Lermontov, Mihail Iu riev ici................................................................................. 491
London, Ja c k .............................................................................................................. 492
Longfellow, Henry W asw orth .............................................................................494
Macaulay, Thomas Babington.............................................................................. 495
Maiakovski, Vladimir V ladim irovici.................................................................498
Mann, Heinrich.......................................................................................................... 500
Mann, Thom as........................................................................................................... 501
Marx, K a r l...................................................................................................................503
Maupassant, Guy d e ................................................................................................ 513
Maurois, Andre (Emile H erzog )..........................................................................514
Nehru, Jaw aharlal.................................................................................................... 516
Nietzsche, Friedrich W ilhelm ............................................................................... 517

SECOLELE X IX -X X.................................................................................................. 526

Balzac, Honoré d e .................................................................................................... 527
Beecher, Henry W a rd ..............................................................................................533
Belinski, Vissarion Grigorievici............................................................................535
Berdeaev, N ikolai..................................................................................................... 544
Blok, A leksandr.........................................................................................................549
Booker, Taliaffero W ashington............................................................................550
Brecht, B erto lt............................................................................................................ 551
Briusov, Valeri Iakovlevici.....................................................................................552
Buckle, Henry T hom as........................................................................................... 553
Butler, Sam uel............................................................................................................ 554
Cehov, Anton P avlovici......................................................................................... 559
Cerni§evski, Nikolai G avrilovici......................................................................... 562
Chesterton, Gilbert K eith ....................................................................................... 566
Christie, A gatha.........................................................................................................574
Churchill, W inston................................................................................................... 577
Darwin, Charles Robert.......................................................................................... 579
Dickens, Charles........................................................................................................581
Disraeli, Benjam in.................................................................................................... 583
Dostoievski, Fiodor M ihailovici...........................................................................585
Dumas-tatal, A lexander......................................................................................... 592
Einstein, A lbert..........................................................................................................594
Emerson, Ralph W a ld o .......................................................................................... 597
Feuchtwanger, L io n .................................................................................................604
Flaubert, G u stave..................................................................................................... 605
Florenski, Pavel A leksandrovici..........................................................................607
France, Anatole (Jacques Anatole François Thibault)...................................609
Fromm, E rich ............................................................................................................. 612
Galsworthy, Jo h n ..................................................................................................... 614
Gandhi, Mohandas Karamchand (M ahatm a)................................................. 616
Gogol, Nikolai V asilievici......................................................................................617
Grin, Aleksandr Stepanovici (G rinevski)......................................................... 620
Hemingway, Ernest M ille r....................................................................................621
Herzen, Alexander Ivan ovici............................................................................... 623
Hugo, V icto r.............................................................................................................. 629
Ibsen, H e n rik ............................................................................................................. 632
Jubran, K halil............................................................................................................. 634
Kafka, F ran z............................................................................................................... 635
Karamzin, Nikolai M ihailovici............................................................................. 637
Kliucevski, Vasili O sipovici.................................................................................. 638
Lee, Stanislaw Je rz y ................................................................................................. 646
Lincoln, A brah am .................................................................................................... 652
Paustovski, Konstantin Gheorghievici.............................................................. 653
Pu§kin, Aleksandr Sergh eevici............................................................................656
Remarque, Erich M a ria .......................................................................................... 659
Rolland, Rom ain........................................................................................................661
Roosevelt, T heod ore................................................................................................663
Rozanov, Vasili V asilievici....................................................................................665
Ruskin, Jo h n ............................................................................................................... 667
Russell, B ertran d ...................................................................................................... 669
Saint-Exupéry, Antoine D e ....................................................................................676
Sand, George (Aurore D upin).............................................................................. 679
Schweitzer, A lbert.................................................................................................... 680
Shaw, George Bernard.............................................................................................684
Sienkiewicz, H enryk................................................................................................688
Smiles, Sam uel........................................................................................................... 690
Spencer, H erbert........................................................................................................691
Stevenson, Robert Louis......................................................................................... 694
Çestov, L e v ..................................................................................................................696
Tagore, Rabindranath..............................................................................................697
Thoreau, Henry D av id ........................................................................................... 698
Tiutcev, Fiodor Ivanovici....................................................................................... 701
Tolstoi, Lev N ikolaevici......................................................................................... 702
Trubetkoi, Evgheni N ikolaevici...........................................................................707
Turgheniev, Ivan Sergheievici.............................................................................. 709
Twain, M ark (Samuel Langhom e C lem ens)................................................... 712
Vernadski, Vladimir Ivanovici............................................................................. 726
Wilde, O scar............................................................................................................... 728
Zola, É m ile ..................................................................................................................754
Zweig, S te fa n ............................................................................................................. 755
 Ediţie literar-artistică

Enciclopedia
înţelepciunii

Grupul editorial-redacţional
A. Belski, E. Golistrom, Z. Kabyş, Gh. Chiriac, O. Kobeakova,
I. Lopatin, B. Meşcereakov, A. Nikonova, O. Parhomenko,
L. Prokopenko, D. Pronin, I. Cizova, V. Toderica,
B. Frumosu, N. Cervatiuk

Traducere de
Bogdan Budes,
Nadejda Chiţan,
Alina Patrakova,
Veaceslav Şişkovski

Preţurile altor cărţi ale Companiei ROOSSA,

precum şi adresele şi telefoanele filialei care vă interesează le puteţi găsi pe site-ul
nostru www.roossa.ru sau la telefonul 8 (985) 99-99-113.

Ediţia corespunde normelor igienico-sanitare.

Editura ROOSSA vă atenţionează: mărirea preţului la carte este inadmisibilă!
 C ărţile su n i corăbii pe care g ân d u rile călătoresc pe
v a l u r i l e t i m p u l u i , f i i n d t r a n s m i s e d e la
o g e n e r a ţ i e la a l t a .

O 8
i n c a r t e a „I n c i c l o p e d i a î n ţ e l e p c i u n i i " s u n t a d u n a t e c e l e
m a i c u n o s c u t e a f o r i s m e d e la a p a r i ţ i a s c r i s u l u i p a n a la
s f â r ş itu l s e c o l u l u i al X X - le a , a le c ă r o r a u to ri s u n t
re n u m iţi scriito ri, filo s o fi, istorici, în ţelep ţi,
p e r s o n a lită ţi relig io a se, faruri e te rn e a le o m e n ir ii.

Xceastă rem a rca b ilă c u le g e r e d e a fo r is m e c o n stitu ie

o adevărată com oară a în ţelep ciu n ii o m en eşti.

In m o d c ert, „I n c i c l o p e d i a î n ţ e l e p c i u n i i " va d e v e n i u n a
d i n t r e c ă r ţ i l e d u m n e a v o a s t r ă p r e f e r a t e , şi a c e a s t ă
b o g ă ţie sp iritu ală o vor m o şten i g en era ţiile urm ătoare.

A i c i v e ţ i d e s c o p e r i c o m o r i d e g â n d u r i şi i d e i î n ţ e l e p t e
ale o a m e n ilo r din toate tim p u rile, care vor in flu en ta
b e n e f i c p r o p r i a d u m n e a v o a s t r ă \ iată.

W W W . I O O S S c l . r u

ROOSSA
N o i nu o f e r i m n i m i c Ia î n t â m p l a r e :
a m a l e s ce e m a i b u n p e n t r u d u m n e a v o a s t r ă !
r e t u l 4 0 le i 978-5-91926-035-6