Curs Nutritie si Dietetica

U.M.F. “Gr. T. Popa” Iasi
Fac. de Medicina
Specializarea Asistenti Medicali Generalisti
Anul II
 Cursul 1
• Notiuni introductive de 
nutritie si dietetica
– Stilul de viata sanatos
– Comportamentul alimentar
– Educatia nutritionala
 Riscul
Definiție
‐ indice de cuantificare a apariției unui eveniment într‐un 
interval de timp determinat 
‐ expresie a probabilității cuprinsă între 0 (eveniment 
imposibil) şi 1 (eveniment sigur)
Clasificare
‐ risc general
‐ risc de grup
‐ risc individual
Scop
‐ prognostic
‐ decizie terapeutică
 Factori de risc în ateroscleroză
Modificabili Nemodificabili
‐ de stil de viață ‐ Ereditate
z Dietă ‐ Sex
z Fumat
‐ Vârstă:
z Sedentarism
z > 55 ani bărbat
‐ Fiziologici
z > 65 ani femeie
z HDL colesterol
z LDL colesterol ‐ ‐ manifestări personale de 
ateroscleroză
z TA
z Glicemie
z Obezitate
z Factori procoagulanți
 Stilul de viata
• În  1920  A.Adler  considera  stilul  de  viață  ca 
factor specific de personalitate.

• Stilul  de  viață  este  totalitatea  deciziilor  şi 

comportamentelor  individuale  care  afectează 
starea de sănătate.

• WHO/Euro,  nov  1996:    “healthy  lifestyles, 

the lifestyles to choose”.
Stilul de viață – indici comportamentali

• Alimentația sanogenă şi un comportament alimentar normal
• Fără alcool sau consum minim
• Nefumător
• Activitate fizică regulată
• Greutate corporală normală sau rezonabilă
• 7‐8 ore de somn zilnic
• Adaptare la stress
• Controale medicale periodice 
• Utilizarea centurii de siguranță etc

“Healthy lifestyles the lifestyles to choose”
WHO/EURO nov. 1996
 Comportamentul
Comportament = ansamblul reacțiilor adaptative 
observabile  obiectiv  pe  care  organismul  în 
întregul  lui  le  produce  ca  răspuns  la  stimuli 
provenind din mediul intern sau extern
‐ esențial reactiv
‐ determină  omul  să  anticipeze,  anterior  oricărei 
solicitări provenite din mediu

Jacotot B, LeParco JC. Nutrition et alimentation. Paris: Masson, 2000

 Comportamentul alimentar
Apetitul, foamea şi saţietatea constituie trei poli opuşi ai
necesităţii fiziologice de supravieţuire.

• Foamea reprezintă dorinţa şi necesitatea imperioasă de a ingera

alimente, în special energetice, fară discriminare.

• Saţietatea constituie senzaţia de plenitudine sau de satisfacţie,

atât fizică cât şi psihică, dată de ingestia alimentelor.

• Apetitul este o dorinţă pentru un anume aliment bogat într-o

varietate de nutrimente cum ar fi proteine, carbohidraţi. Apetitul
are o conotaţie personală care ţine de un model cultural de
alimentaţie
 Compozitia alimentelor

• Macronutrienți (trofine calorigene)
‐ glucide
Surse de energie
‐ proteine
‐ lipide
• Micronutrienți (trofine necalorigene)
‐ vitamine ‐ liposolubile
‐ hidrosolubile
‐ minerale ‐ macroelemente
‐ microelemente
• Apa (hidratare)  
 Recomandări nutriționale

• CANTITATIVE – pentru populația sănătoasă există standarde, repere 
pentru categorii de indivizi în funcție de vârstă, sex şi activitate fizică. 

• CALITATIVE 
‐ în funcție de repartiția nutrimentelor în rația energetică
‐ țin cont de anumite caracteristici pentru fiecare categorie de 
nutriment energetic
‐ proporția P animale/vegetale
‐ proporția acizi graşi saturați/mononesaturați/polinesaturați
‐ indexul glicemic al alimentelor (puterea hiperglicemiantă)
 Comportamentul alimentar

Necesar energetic Necesar hedonic Necesar simbolic

PRIZA ALIMENTARĂ

Homeostazia energetică Homeostazia ambientală

(internă) (externă)
-echilibrul energetic -relaţia cu alimentul
-echilibrul ponderal -relaţia cu anturajul
-relaţia cu societatea

Jacotot B, LeParco JC. Nutrition et alimentation. Paris: Masson, 2000

 Echilibrul energetic

•Glucide •Metabolismul bazal

•Lipide •Efort fizic

•Proteine  •TEF
 Probleme

• Obezitate
• Anorexia mentală
• Bulimia
• Alcoolismul
 Tulburări de comportament alimentar

ANOREXIA NERVOASĂ

• Refuzul  de  a  menține  greutatea  corpului  peste  valoarea  minimă 

recomandată în funcție de vârstă şi înalțime.
• Frica  intensă  de  creştere  în  greutate,  chiar  dacă  subiectul  este 
subponderal.
• Distorsionarea  modului  în  care  subiectul  îşi  percepe  greutatea,  mărimea 
sau forma corpului.
• La femei, amenoree (absența a cel puțin 3 cicluri consecutive)

Criteriile revizuite din Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IIIR)
 Tulburări de comportament alimentar

BULIMIA NERVOASĂ

• Episoade  recurente  de  consum  rapid  a  unor  mari  cantități  de  alimente 
într‐o perioadă scurtă de timp.
• Minim 2 episoade/săptămână, 3 luni.
• Sentiment de pierdere a controlului asupra modului de a mânca în aceste 
perioade.
• Provocarea  de  vărsături,  consumul  de  laxative  sau  diuretice,  regim 
alimentar sever pentru a împiedica creşterea în greutate.
• Preocupare constantă privind forma şi greutatea corporală.

Criteriile revizuite din Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IIIR)
 Tulburări de comportament alimentar

Anorexia nervoasă Bulimia nervoasă

Sexul (preponderent) Femei Femei

Metoda de control a greutăţii Limitarea aportului Vărsături
G la diagnosticare Apreciabil scăzută Aproape normală
Exerciţii ritualizate Obişnuite Rare
Amenoree 100% 50%
Comportament antisocial Rar Frecvent
Modificări cardiovasculare Obişnuit Neobişnuit
Modificări tegumentare Obişnuite Rare
Hipotermie Obişnuită Rară
Edem +/- +/-
Complicaţii medicale Hipocalcemie, aritmii hipoK, aritmii, aspir.
conţin. gastric, lez. dig.
Cele 5 elemente pentru un bun management 
in educația nutrițională

1. Cunoştințe adecvate.
2. Resurse suficiente.
3. Atitudine pozitivă.
4. Confidențialitate.
5. Motivație.
 Educația pentru sănătate poate fi:

• Individualizată:
‐ definirea nivelului cultural, psihosociologic şi socioeconomic;
‐  descrierea necesității educației;
‐ descrierea motivației;
‐ identificarea stilului de a învăța;
‐ identificarea suportului familial şi de mediu.
• De grup.
Criterii de selectare a grupelor de educat:

• Capacitățile cognitive;
• Starea de sanatate;
• Nivelul anterior de educatie nutritionala;
• Nivelul de suport familial/comunitar
Sau dupa gradul de acces la informatie si posibilitatea de diseminare a ei
‐ Primar : subgrupe populationale
‐ Secundar : profesori, jurnalisti etc
‐ Tertiar : politicieni, leaderi comunitari etc
 Educația nutrițională a pacientului 

Educația se poate face prin:
• Discuții;
• Lectură;
• Mijloace vizuale (broşuri, pliante, cărți);
• Mijloace audio‐vizuale (casete video, audio).
Cadrul de prezentare a dovezilor ştiințifice şi 
sugestiilor practice
• Mediul  (şcoală,  sistem  sanitar,  loc  de  muncă, 
familie, comunitate, sector comercial).
• Grupuri  populaționale  (cu  venituri  reduse, 
adolescenți, vârstnici, refugiați, gravide etc).
• Abordări  (prezentarea  informației),  proiecte 
locale/comunitare,  dezvoltare  profesională,  mass‐
media, suport
4 elemente implicate în conceperea unui mesaj 
eficient

• Conținut  de  bună calitate  – mesajul  trebuie  să

sprijine  schimbările,  convingerile,  atitudinile  deja 
prezente în comunitate.
• Mesaj de bună calitate (tehnică).
• Utilizarea  unui  canal  convenabil  – mijloacele  mass‐
media alese trebuie să aibă o audiență largă şi să fie 
accesibile publicului.
• Cunoaşterea  caracteristicilor  audienței  – mesajul 
trebuie să fie relevant şi bine acceptat de audiență.

(Hornik, 1992)
 Evaluarea procesului de educație:

• Imediat, la sfârşitul şedinței de educație, prin 
completarea de către pacient a unui chestionar

• La distanță, de către membrii echipei de educație 
prin controlul clinic şi al parametrilor paraclinici
 Factori care influențează starea de nutriție şi 
sănătate

• Mediul socio‐economic şi politic.
• Cultura locală.
• Accesul la servicii program.
• Tehnologie şi resurse.
• Mediul familial.
 Avantaje şi dezavantaje relative ale abordării 
“face‐to‐face” şi prin mass‐media
Avantaje Dezavantaje
•Interactiv •Scump
•De încredere •Slabă penetrabilitate
•Asigură suportul social •Poate încuraja dependenţa
•Permite personalizarea •Neacceptat de multe persoane
Face-to-face
•Permite modelarea
•Uşurinţa unei secvenţializări
adecvate
•Uşurinţa urmăririi
•Ieftin per contact •Angajare redusă a
•Mai acceptabil pentru multe utilizatorilor
persoane •Nu conferă încredere
Mass media •Poate stimula schimbarea •Diluţia conţinutului
autoiniţiată •Urmărire dificilă
•Potenţial pentru dezvoltare
viitoare prin tehnologii noi
Adapted from the Australian National Health and Medical Research Council’s Nutrition Education Report, 1989
 Utilitatea ghidurilor nutriționale

• Asigurarea normelor alimentare şi legate de stilul 
de viață ce pot fi utilizate ca metodă eficientă de 
comunicare.
• Stimul  pentru  planificarea,  implementarea  şi 
evaluarea  strategiilor  privitoare  la  impactul 
nutriției  şi  activității  fizice  asupra  sănătății 
publice.
 Motivatii pentru implementarea ghidurilor 
nutritionale
• Bolile legate de nutriție şi activitatea fizică consumă resurse 
importante ale economiilor naționale
• Există deja dovada legăturii dintre nutriție, activitatea fizică
şi sănătate.
• Dovezi  stiintifice  recente  despre    eficienta  intervențiilor 
nutritionale
• În multe țări ale Comunității Europene creşte diferența între 
starea  de  sănătate  a  păturilor  bogate  şi  sărace  ale 
populației,  o  contribuție  importantă la  aceasta  având‐o 
accesul la o alimentație sănătoasă şi activitate fizică.
 Nivele de interventie
VIAȚA

Pre‐
natal
Mama/nou  Fizic
născut Social
Structural Status 
Copilărie  nutrițional
Psihologic
Adolescență Genetic 

Familie 

Vârsta mijlocie

Vârstnic 

Galbally, 1992
 Cursul 2

• Balanta 
energetica
Costurile si avantajele vietii moderne

Illustration taken from:  Lambert C, Bing C.  The Way We Eat Now. Harvard Magazine. May‐June, 2004;50.
 Evolutia la Indienii Pima

1894 2000
 Argumente epidemiologice

In USA > 26% din adulți sunt obezi (IMC > 30 kg/m2
In lume sunt > 300 milioane persoane 
supraponderale şi numărul lor creşte 
Obezitatea este a doua cauza preventibilă de 
mortalitate cu > 300 000 morți/an
Boala cardiovasculară creşte cu 3,1% pentru fiecare 
kg de creştere ponderală
Femeile obeze sunt de 5 ori mai expuse deceselor 
prin boli cardiovasculare
 Reglarea balanței energetice

Centri nervoşi implicați în reglarea balanței energetice:

• HIPOTALAMUSUL  ‐ lateral – centrul foamei

‐ ventro‐median – centrul sațietății
• Trunchiul cerebral ‐ mişcări mecanice elementare
(sucțiune, masticație, deglutiție)
• Amigdala şi sistemul limbic ‐ apetit
         ‐ căutarea hranei
‐ selectarea alimentelor

Lăcătuşu C, în: Graur M. Obezitatea, 2004

Reglarea pe termen lung a balanței energetice

Lăcătuşu C, în: Graur M. Obezitatea, 2004

 Aportul energetic

• Surse de energie alimentară – proteine, lipide, glucide, alcool.
• Valoarea energetică a alimentelor:
G = 4 kcal/g sau 16,8 kJ/g;
L = 9 kcal/g sau 37,8 kJ/g;
P = 4 kcal/g sau 16,8 kJ/g;
alcool = 7 kcal/g sau 29,4 kJ/g.
• Caloria nutrițională – cantitatea de căldură necesară pentru 
creşterea temperaturii apei de la 14,5 la 15,5oC.
 Definia caloriei nutritionale

Caloria  nutrițională sau  “caloria  15”  este  definită  de 

cantitatea  de  căldură  necesară  pentru creşterea 
temperaturii apei de la 14,50C la 15,50C.
(căldura specifică a apei la 150C şi presiunea constantă fiind definite ca 
unități).
 Consumul  energetic

• METABOLISMUL BAZAL;
• TERMOGENEZA;
• ACTIVITATEA FIZICĂ;
• la copii, CONSUMUL
ENERGETIC SECUNDAR
PROCESELOR DE
CREŞTERE.
 Caracterele diferitelor filiere energetice

Timp de Debit Capacitate

apariţie a (flux) de (rezerve Substrat
ATP ATP energetice)
Anaerobioză +
+++ + Fosfocreatina
alactică (1 sec)
Anaerobioză ++
++ ++ Glucoza
lactică (10 sec)
Glucide
+++
Aerobioză + +++ Lipide
(1-2 min)
(+O2)

Chevallier L. Nutrition: principes et conseils, 2003

 Surse de energie la individul antrenat

Echivalent de
Sursa Localizare Epuizare
energie
Derivaţi
fosforilaţi (ATP, Muşchi 7-10 kcal 8 sec
fosfocreatina)
Muşchi 1600 kcal 1-2 ore
Glicogen
Ficat 400 kcal 1-2 ore
Ţesut
Lipide 50-70000 kcal 20-40 zile
adipos
Proteine Muşchi 10000 kcal 40 zile
Jacotot B, LeParco JC. Nutrition et alimentation, 2000.
SURSE DE ENERGIE LA INDIVIDUL ANTRENAT

• un efort fizic de intensitate foarte mare şi durata mică se

bazează pe rezervele de ATP existente şi cele formate prin
intermediul fosfo-creatinei;
• un efort fizic de intensitate mare ce durează mai mult de câteva
secunde va impune intrarea în acţiune a căii glicolitice
anaerobe;
• efectuarea unui efort fizic de intensitate moderată – redusă va
presupune utilizarea energiei provenite în principal din
metabolizarea acizilor graşi.

Berning JR. Nutrition for exercise and sports performance, 2000.

 Clasificarea OMS a activităților profesionale
din punct de vedere energetic este următoarea:

• activități uşoare – funcționari, avocați, medici, profesori, arhitecți;
• activități  medii  – muncitori  din  industria  uşoară,  studenți, 
agricultori munci mecanizate, militari, comercianți;
• activități grele – anumite categorii de agricultori, forestieri, militari 
în campanie, mineri, oțelari, turnători, atleți, dansatori;
• activități deosebit de grele – atleți, tăietori de lemne, constructori 
(femei). 

OMS, 2000
NECESARUL ENERGETIC ÎN DIFERITE 
PERIOADE ALE VIEȚII
Circuite de reglare a balanței energetice

Lăcătuşu C, în: Graur M. Obezitatea, 2004

 Energia chimică conținută în alimente

• cantitatea de energie globală a alimentelor; 
• cantitatea de energie utilizată de către 
organism.
Cele două diferă între ele deoarece o parte a 
alimentelor nu sunt absorbite complet în tubul 
digestiv având un CUD (coeficient de utilizare 
digestivă) diferit, iar o altă parte a alimentelor nu 
este oxidată complet în organism (proteinele). 
 Evaluarea statusului nutritional

se face:
• pe date subiective ( putere de muncă , 
autoaprecierea greutății etc) 
• pe date obiective clinice (indici 
antropometrici, fortă musculară etc) 
• Pe date de laborator (impedanță bioelectrică, 
densitometrie, teste biochimice etc) 
Antropometrie
Greutatea ideală

Graur M. Obezitatea, 2004
 Antropometrie
Indicele de masă corporală (IMC)
Normal: IMC = 18,5‐24,9 kg/m2;
Suprapondere: IMC = 25‐29,9 kg/m2;
Obezitate gradul I: IMC = 30‐34,9 kg/m2; IMC = G (kg) / Î2(m2)
gradul II: IMC = 35‐39,9 kg/m2;
gradul III: IMC ≥ 40 kg/m2.

Evaluare globală
● pentru femei: 
(0,98 x CMB) + (1,27 x CMM) + (0,40 x PCSS) + (0,87 x înălţimea genunchiului) – 62,35;
● pentru bărbaţi: 
(1,73 x CMB) + (0,98 x CMM) + (0,37 x PCSS) + (1,16 x înălţimea genunchiului) – 81,69.
CMB – circumferinţa musculară a braţului, 
CMM – circumferinţa musculară a moletului, 
PCSS – pliul cutanat subscapsular
Antropometrie
 Clasificarea obezității după dispoziţia ţesutului adipos

1. Obezitate  gluteo‐femurală – obezitate  ginoidă,  de  tip  „pară”. IAF  < 

0,85

2. Obezitate  abdominală – obezitate  androidă,  centrală,  de  tip  „măr”.

IAF >0,95 (B); >0,85 (F)
Circumferinţa taliei >94 cm (B); >80 cm (F)

3. Obezitate  mixtă – asocierea  caracterelor  obezităţii  androide  cu  cele 

ale obezităţii ginoide.
Despres JP, Lemieux I. Nature insight. Obesity and Diabetes. 2006;444(7121):881-887.
Localizarea tesutului adipos brun la nou nascut
Modelul compoziției corporale multicompartimental 
(general)
Cantitatea 
Compartimentul % din masa corporală
(kg)
Apă 42 60

18 25
extracelulară
intracelulară 24 34

12 17
Grăsime (neesenţială)
10,5 15
Proteine
3,7 5,3
Minerale osoase

* Omul model, 170 cm, 70 kg, 20–30 de ani

Wang ZM, Pierson RN, Heymsfield SB. Am J Clin Nutr 1992; 56: 19‐28.
 Evaluarea compartimentelor organismului

‐ determinarea masei musculare (creatininuria ‐ colorimetric – metoda Jaffe

‐ enzimatic – metoda creatininază)
‐ apa corporală totală – tehnica diluției izotopice;
‐ potasiul total;
‐ impedanța bioelectrică (BIA);
‐ tomografia computerizată (CT);
‐ rezonanța magnetica nucleară (RMN);
‐ analiza activării neutronilor (NAA);
‐ hidrodensitometria (densitometrie hidrostatică);
‐ absorbția bifotonică (DEXA)
 Evaluarea consumului energetic
• Evaluarea consumului energetic de repaus:
‐ metode de calorimetrie indirectă;
‐ estimare cu ajutorul ecuațiilor Harris şi Benedict;
‐ principiul lui Fick – invazivă;
‐ teste de laborator indirecte (ex. funcția tiroidiană).
• Evaluarea efectului termic al alimentelor – cercetare.
• Evaluarea consumului energetic secundar activității fizice:
‐ chestionare şi tabele;
‐ agende‐jurnal;
‐ senzori de mişcare – accelerometre, pedometre;
‐ monitorizarea frecvenței cardiace;
‐ metode indirecte prin măsurarea consumului de oxigen. 
• Evaluarea consumului energetic total:
‐ metode de calorimetrie directă;
‐ metoda apei dublu marcate;
‐ metode bazate pe măsurarea ritmului cardiac;
 Măsurarea consumului energetic

CALORIMETRIA INDIRECTĂ

• Se  bazează  pe  măsurarea  volumelor  de  gaz  inspirate/expirate  şi 

concentrația acestora.
• Permite calcularea coeficientului respirator:

moli CO2 expirati

‐  valoarea  lui  diferă  în  funcție  de 
moli O2 consumati macronutrientul utilizat.

• Dezavantaje:  prezența  factorilor  ce  interferă  cu  schimburile 

gazoase: hiper/hipoventilația, traheostomia, sonda endotraheală, 
acidoza/alcaloza metabolică etc.  
 Măsurarea consumului energetic de repaus

Calorimetria indirecta
Sunt de două tipuri principale : 

• calorimetre cu cameră respiratorie, în care subiectul respectiv este aşezat 
şi respiră liber în interiorul acesteia, 
• dispozitive portabile în cadrul cărora aerul expirat este colectat cu ajutorul 
unei măşti sau al unui ventilator mecanic, iar aerul este apoi supus unor 
analize ulterioare. 

Calorimetrele indirecte pot fi clasificate în:

• calorimetre cu circuit închis (sursa de aer inspirat este calorimetrul)
• cu circuit deschis (sursa de aer inspirat este aerul camerei sau provine de 
la un ventilator mecanic)
Măsurarea consumului energetic

CALORIMETRIA INDIRECTĂ
 Măsurarea consumului energetic de repaus

Calorimetria indirecta
Deoarece calorimetria indirectă utilizează măsurători 
respiratorii (schimb de gaze) pentru aprecierea 
metabolismului celular, trebuie făcute câteva precizări :
• toate schimburile gazoase dintre oxigen şi dioxid de carbon 
apar la nivel pulmonar;
• toate gazele se comportă ca un gaz ideal;
• oxigenul şi dioxidul de carbon nu se depozitează şi nici nu pot 
fi reținute;
• consumul de oxigen şi producția de dioxid de carbon sunt 
asociate cu sinteza de ATP. 
Măsurarea consumului energetic de repaus
Dezavantajele calorimetriei indirecte
• dioxidul de carbon nu acționează întotdeauna ca un 
gaz ideal;
• numeroşi factori interferă cu schimburile gazoase: 
hiper/hipoventilația, prezența unei eventuale 
traheostomii, sonde endotraheale, acidoza sau 
alcaloza metabolică ;  
• consumul de oxigen care nu este implicat în sinteza 
de ATP (ex. producerea de radicali liberi de oxigen) 
nu poate fi distins de consumul de oxigen implicat în 
sinteza de ATP.
Măsurarea energiei consumate în cursul activităților fizice

În ceea ce priveşte evaluarea activității fizice, metodele 
utilizate sunt:
• chestionare şi tabele ce cuprind consumul energetic 
în diverse activități fizice;
• agende‐jurnal;
• sensori de mişcare – accelerometre, pedometre;
• monitorizarea frecvenței cardiace;
• metode indirecte prin măsurarea consumului de 
oxigen. 
 Măsurarea consumului energetic total
Metode de calorimetrie directă:

• Folosirea calorimetriei directe utilizând calorimetrul cu gradient este o 
metodă greoaie şi costisitoare (Lavoisier). 
• Metoda calorimetriei directe măsoară eliberarea de căldură de către un 
organism şi se bazează pe corelația dintre pierderea de căldură şi 
metabolismul celular pentru a calcula consumul energetic . 
• Pentru a se putea măsura căldura pierdută sunt necesare camere special 
concepute . Metoda rămâne de ales în studii de cercetare . 
• Necesita costuri crescute pt aparatura utilizata şi necesitatea asigurării 
anumitor facilități pentru subiectul supus studiului. 
• Un dezavantaj important al metodei rămâne faptul că nu se asigură nici o 
informație cu privire la natura substratului ce va fi oxidat pentru a genera 
energia necesară organismului
 Măsurarea consumului energetic total
Metoda apei dublu marcate

• Se bazează pe principiul conform căruia producția de CO2 poate fi estimată prin efectuarea 
diferenței dintre ratele de eliminare ale hidrogenului şi oxigenului din organism. 
• S‐a observat că oxigenul din CO2 expirat provine din apa totală a organismului; acesta rezultă 
din echilibrul obținut între oxigenul provenit din apa totală şi oxigenul din CO2 respirat. S‐a 
concluzionat că producția de CO2 ar putea fi măsurată indirect prin marcarea diferită a 
hidrogenului şi oxigenului de la nivelul apei organismului cu izotopi stabili.
• S‐a luat în considerare şi teoria potrivit căreia hidrogenul din apa organismului va exista sub 
formă de apă iar oxigenul de aceeaşi proveniență va exista sub formă de CO2 şi apă; diferența 
dintre ratele de eliminare ale hidrogenului şi oxigenului va indica nivelul de CO2 expirat într‐o 
perioadă dată de timp. Producția de CO2 va fi deci similară cu consumul energetic dacă se 
consideră că CO2 este produsul final al metabolizării substratelor 
• Deuterium‐oxide (2H2O) este izotopul ce va marca hidrogenul din apa organismului iar oxigen‐
18 (H218O) este izotopul ce va marca oxigenul. Rata de eliminare a celor doi izotopi este 
măsurată pe o perioadă de 10‐14 zile, prin recoltări periodice de urină, salivă şi plasmă. 
• Se presupune că în organism există o cantitate constantă de apă în care are loc distribuția 
izotopilor;
 Măsurarea consumului energetic total
Metoda apei dublu marcate
Avantajele metodei 
• este o metodă noninvazivă şi nu interferă cu activitatea zilnică a persoanei respective;
• măsurătorile sunt efectuate în condiții normale de activitate, în mediul obişnuit al organismului;
• se efectuează pe perioade lungi de timp (7‐14 zile);
• atunci când se utilizează în combinație cu metodele de calorimetrie indirectă pentru măsurarea consumului 
energetic de repaus, se poate calcula consumul energetic secundar activităților fizice (consumul energetic 
total – consumul energetic de repaus –  efectul termic al alimentelor); 
• măsurătorile pot fi repetate.
• Este extrem de avantajoasă în cazul copiilor, vârstnicilor şi persoanelor cu dizabilități severe care nu pot fi 
supuse unor testări mai riguroase. 

Dezavantajele metodei
• izotopul 18O este foarte scump şi greu de procurat;
• necesitatea unor echipamente şi dispozitive speciale pentru analiza probelor recoltate;
• tehnica utilizată nu se poate aplica în studii epidemiologice largi;
• nu oferă nici o informație în ceea ce priveşte caracterul activității fizice desfăşurate pe parcursul zilei: tipul, 
durata şi intensitatea acesteia.
 Măsurarea consumului energetic total
• Metode bazate pe măsurarea ritmului cardiac
• Principiul lui Fick
‐ Această tehnică invazivă se utilizează doar la pacienții 
chirurgicali sau în reanimare care ar justifica plasarea unui 
cateter Swan‐Ganz în cavitățile cardiace drepte şi în artera 
pulmonară; 
‐ se poate măsura debitul cardiac şi se poate preleva sânge 
venos amestecat (de la nivelul arterei pulmonare).
‐ se poate calcula consumul de oxigen după formula :
• MB (kcal/zi) = DC x Hb x (SaO2 – SvO2) x 95,18
• MB – metabolism bazal, DC – debitul cardiac, Hb – nivelul 
hemoglo‐binei, SaO2 , SvO2 – saturația în oxigen a sângelui 
arterial şi venos amestecat.
Formule de calcul a consumului energetic de repaus
Formule de calcul a consumului energetic secundar 
activităților fizice
 Evaluarea aportului energetic

Cunoaşterea valorii energetice alimentare nu 
presupune studiul unor căi metabolice, ci numai 
aprecierea cantitativă a energiei alimentare ce va fi 
utilizată de organism. Tehnicile utilizate în aprecierea 
aportului energetic depind de obiectivele studiului şi 
durata lui, de precizia cerută, de numărul de indivizi 
cercetați şi de cost. Determinarea aportului 
nutrițional în cursul alimentației artificiale enterale 
sau parenterale este mai uşoară pentru că, în acest 
caz este cunoscută cu precizie compoziția 
nutrimentelor. 
 Ecuația bilanțului energetic

Modificările DEPOZITELOR ENERGETICE ale organismului 

APORTUL de energie  – CONSUMUL de energie 
 Determinarea cantitatii de energie ingerata

Determinarea cantității de energie ingerată se poate 
face prin mai multe metode, ce pot fi împărțite în 3 
categorii:
• măsurarea căldurii degajate prin oxidarea completă 
(combustie) a alimentelor,;
• analiza chimică a compoziției alimentelor consumate 
• folosirea tabelelor de compoziție alimentară 
(interogatoriul alimentar folosirea tabelelor de 
compoziție alimentară (interogatoriul alimentar), 
 Evaluarea aporturilor nutriționale
(anchete alimentare)
Scopurile acestor evaluări sunt variate :
• cunoaşterea ingestiei ca aport energetic total;
• cunoaşterea valorii rației în termeni de alimente;
• cunoaşterea valorii nutritive a rației ingerate;
• cunoaşterea obiceiurilor alimentare;
• cunoaşterea variațiilor sezoniere;
• cunoaşterea cheltuielilor pentru alimente şi a repercursiunilor 
lor asupra factorului economic şi asupra cantității şi calității 
alimentelor consu‐mate;
• raportarea consumurilor alimentare la datele clinice;
• compararea efectului intervențiilor educative asupra 
obiceiurilor alimentare.
Modalitati de realizare a anchetelor alimentare 

• studiul statistic al disponibilității alimentare a unei populații;
• studiul pe grupe sociale omogene sau pe instituții;
• ancheta familială;
• ancheta individuală (fiziologică) ce cuprinde:
• – metoda jurnalului ‐ prin cântărire;
• ‐ prin estimare;
• – metoda chestionarului de rapel a ultimelor 24 de ore;
• – metoda chestionarului de frecvență alimentară;
• – istoria alimentară.
 Metoda jurnalului alimentar

• Jurnalul alimentar prin cântărire
• Alimentele şi băuturile consumate sunt cântărite înainte de ingestie şi 
consemnate în jurnal. Cântărirea se poate face pe alimente crude, înainte 
de prepararea culinară sau pe alimente preparate. Alimentele 
neconsumate sau părțile necomestibile trebuie cântărite şi scăzute sau 
estimate ca proporție comestibil/ necomestibil. Metoda este precisă dar 
scumpă şi facilitează o înregistrare magnetică a cântăririlor. Studiul este 
de mare precizie, fiind posibil să se prepare mese mai mari şi să se 
împartă la persoane pentru porția de referință. 
• Jurnalul alimentar prin estimare
• Metoda presupune descrierea alimentelor şi a cantităților ingerate  Se 
descriu natura alimentului, modul de preparare iar cantitățile se exprimă 
prin măsuri culinare (lingură, linguriță, cană), mărimi (mic, mediu, mare) 
sau număr (ex: fructe, ouă). Porția alimentară se poate compara cu o 
fotografie de referință. 
 Avantajele metodei jurnalului alimentar

• prizele alimentare sunt precise şi conținutul lor 
poate fi uşor calculat: informații corecte din punct de 
vedere cantitativ;
• studiul de mai multe zile permite stabilirea 
obiceiurilor alimentare;
• înregistrarea unor zile repetate de mai multe ori în 
cursul unui an permite estimarea prizelor alimentare 
obişnuite ale individului;
• răspunsul nu apelează la memorie.
 Dezavantajele metodei jurnalului alimentar

• metoda se adresează doar indivizilor care doresc să 
colaboreze şi sunt capabili de a o face;
• înregistrarea unei singure zile este puțin reprezentativă 
pentru obiceiurile alimentare ale unui individ sau grup;
• prizele alimentare în afara domiciliului sunt subestimate;
• există posibilitatea de a determina selecția anumitor 
alimente;
• necesită software corespunzător pentru înregistrarea şi 
prelucrarea corectă a datelor culese.
 Metoda interogatoriului de rapel a ultimelor 24 ore

• Această metodă este folosită în vederea definirii 
obiceiurilor alimentare ale unei populații mari 
• În esență, metoda constă într‐un interogatoriu de 
30‐45 minute efectuat fie la domiciliu, fie prin 
telefon, în care subiectul este rugat să descrie prizele 
alimentare din cele 24 de ore precedente 
• Într‐o conversație directă, estimarea porțiilor se 
poate realiza prin comparare cu un atlas fotografic. 
 Avantajele metodei interogatoriului de rapel 
pe ultimele 24 ore

• metodă simplă, ce nu face apel la memoria de lungă durată;
• metodă valabilă pentru studiul obiceiurilor alimentare la 
loturi mari de populație;
• mai multe interogatorii în cursul unui an permit stabilirea 
obiceiurilor alimentare ale individului;
• prizele alimentare pot fi cuantificate;
• metoda nu introduce modificări în prizele alimentare şi nu 
influențează comportamentul alimentar;
• nivelul de răspuns este crescut;
• nu necesită un anumit nivel de educație a persoanei 
chestionate.
Dezvantajele metodei interogatoriului de rapel pe 
ultimele 24 ore
• metoda necesită un anchetator abil;
• face apel la memorie, de ea depinzând 
calitatea răspunsului;
• este greu de aplicat la copii;
• mărimea porțiilor este dificil de exprimat în 
manieră precisă.
Metoda chestionarului de frecvență alimentară

• Această metodă urmăreşte cunoaşterea prizelor alimentare obişnuite în 
vederea efectuării unor studii epidemiologice, întrucât cunoaşterea 
obiceiurilor alimentare pe perioade lungi de timp permite stabilirea unei 
eventuale relații cu diverse afecțiuni cronice 
• Se recomandă ca acest tip de chestionar să se efectueze anterior apariției 
bolii pentru a obține date cât mai concludente .
• Principiul metodei este simplu şi constă în completarea de către un 
anchetator sau de către subiect a unui chestionar ce cuprinde o listă de 
alimente şi băuturi alese în funcție de scopul studiului, lista având itemi 
variabili (aproximativ 200, unii autori considerând că 120 reprezintă 
maximum acceptabil) 
• În mod obişnuit, acest tip de anchetă are două variante:
‐ calitativă: cercetează doar frecvența consumului unui aliment;
‐ cantitativă: cercetează cantitatea consumată din acel aliment cu ajutorul 
unor măsuri culinare sau atlas fotografic.
Metoda chestionarului de frecvență alimentară
(cont.)

Pentru ca un anumit tip de aliment să fie 
reprezentativ şi să ofere cât mai multe informații, 
trebuie să îndeplinească 3 caracteristici generale :
• să fie consumat suficient de frecvent de un număr 
crescut de indivizi din grupul cercetat;
• să conțină în cantități suficiente tipul de nutrient 
cercetat;
• utilizarea alimentului respectiv să varieze în cadrul 
populației studiate de la o persoană la alta pentru ca 
tipul de chestionar să fie discriminativ.
Metoda chestionarului de frecvență alimentară
(cont.)

Avantajele metodei:
• capacitate de estimare a aportului alimentar pe o perioadă lungă de timp;
• metodă ieftină;
• nivel de răspuns ridicat;
• reflectă obiceiurile alimentare;
• permite stabilirea unei relații între obiceiuri alimentare şi patologie.

Dezavantajele metodei:
• nu se obține descrierea aportului alimentar;
• precizia slabă a cantității ingerate;
• face apel la memorie;
• validarea metodei este diferită.
 Istoria alimentară
• Această metodă, mai veche, permite obținerea, la intervale regulate, de 
informații cu privire la obiceiurile alimentare în cadrul unor studii 
epidemiologice . 
• Metodologia descrisă inițial de Burke a fost ulterior modificată de multe 
ori pentru a corespunde necesităților actuale şi pentru a cuprinde 
alimente nou apărute pe piață . 
• Metoda necesită un anchetator antrenat şi se referă la o discuție cu 
subiectul privind obiceiurile sale alimentare, o anchetă cu ajutorul listei 
alimentelor privitor la cantitatea şi frecvența consumurilor, putând fi 
completată ulterior cu o înregistrare pe trei zile sau cu un jurnal alimentar 
. 
• Datele culese cu ajutorul acestei metode nu oferă informații doar despre 
tipul şi cantitatea alimentelor consumate, ci şi despre obiceiuri 
alimentare, utilizarea diverselor suplimente sau a alcoolului, precum şi 
informații despre factorii personali, psihosociali şi economici ce 
influențează aportul alimentar.
 Istoria alimentară
Avantajele metodei:
• metoda oferă o bună reflectare a obiceiurilor 
alimentare;
• descrie modalitatea de preparare a alimentelor.

Dezavantajele metodei:
• sub/supraestimarea aporturilor, mai ales a celor 
interprandiale;
• necesitatea unui anchetator abil, avizat;
• metodă costisitoare.
 Concluzii
Procedura de măsurare a aportului alimentar implică de obicei 
parcurgerea a 5 etape:
• înregistrarea listei alimentelor consumate de fiecare individ;
• caracterizarea acestor alimente cu suficiente detalii pentru a 
putea găsi corespondentul lor în tabelele de alimente;
• cuantificarea dimensiunilor porțiilor;
• măsurarea sau estimarea frecvenței consumului fiecărui 
aliment;
• calcularea aportului pentru fiecare nutrient cu ajutorul 
tabelelor.
 Curs 3

• Obezitatea
 Ecuația bilanțului energetic

•Glucide •Metab.bazal
•Lipide •Efort fizic
•Proteine •TEF

Modificările DEPOZITELOR ENERGETICE ale organismului 
=
APORTUL de energie  – CONSUMUL de energie 
 Rezervele energetice ale organismului

• Depozitele energetice ale organismului:
‐ țesut adipos (depozitul energetic major);
‐ glicogen (rezerve energetice pe termen scurt);
‐ proteinele (rar utilizate de organism ca rezervă energetică)
• ↑ depozitelor energetice:
‐ aportul > consumul de energie;
‐ balanța energetică pozitivă.
• ↓/epuizarea depozitelor energetice:
‐ perioade de post prelungit, restricţii alimentare;
‐ balanţa energetică negativă.
 Rezervele energetice ale organismului

Glucoză şi Proteine
G Trigliceride
Compartiment glicogen mobilizabile
(kg)
g kcal g kcal g kcal
Sânge 10 15 60 100 400 5 45
Ficat 1 100 400 100 400 50 450
Intestin 1 0 0 60 240 0 0
Creier 1,4 2 8 40 160 0 0
Muşchi 30 300 1200 4000 16000 600 5400
Ţesut adipos 15 20 80 300 1200 12000 108000
Piele, plămâni, splina 4 13 52 240 960 40 360
Total 450 1800 5000 20000 12695 114255

Laville M, Riou JP, Traité de nutrition clinique de l‘adult, 2003

 Asociații dintre obezitatea viscerală şi 
anomaliile metabolice
LDL mic şi dens Hipertrigliceridemia

Scăderea fibrinolizei Insulinorezistenţă

Creşterea Apo B Hiperinsulinemie

Scăderea HDL col. Scăderea toleranţei

la glucoză

Aceste trăsături pot duce la diabet zaharat de

tip 2, hipertensiune arterială şi boli
cardiovasculare
Despres JP. Can J Cardiol, 1994
 Masa slabă

• Masa celulară activă (compartiment intracelular)

• Masa extracelulară (cu rol de transport)

• Scheletul şi pielea
Obezul - persoană nemulţumită de greutatea sa
corporală şi cu dorinţa de a slăbi

• Model estetic de referinţă

• Convingerea modificării duratei de viaţă

"De  cînd  cauzele  imediate  ale  obezității  sunt  supraalimentația  şi  lipsa 
exercițiilor fizice, remediile sunt accesibile pentru toți, însă mulți pacienți au 
nevoie de mult ajutor pentru folosirea lor."

Davidson şi Passmore
 Obezitatea ‐ cauze

Predispoziţia genetică

Dezechilibrul balanţei energetice

Factori de mediu şi factori sociali

 Factori declanşatori ai obezității

• Traumatisme psihoafective
• Traumatisme fizice (mai ales cele craniene)
• Imobilizarea prelungită
• Schimbarea modului de viaţă
• Oprirea bruscă a sportului
• Tabagismul
• Medicamente
• Pubertatea, sarcina, perimenopauză
• Context psihologic
 Tulburări ale comportamentului alimentar

• Tulburările ritmului alimentar

- absenţa micului dejun
- masa de seară predomină cu 2/3 din raţia ingerată
- consumuri extraprandiale mai frecvente la obezi
- prize alimentare rapide, inconştiente

• Pulsiunile alimentare
- binge-eating – consumul unor mari cantităţi de alimente într-un
interval redus de timp
- night-eating – consumul a cel puţin 50% din aportul caloric total al
unei zile după masa de seară
 Grupele de risc ale obezității

GRUPA DE RISC DESCRIERE

Antropometrie
IMC 25-29 kg/m2 cu talia < 94 cm (B) şi < 80 cm (F)
Risc scăzut Riscul cardiovascular
Estimat < 2 factori de risc
Cuantificat < 10%
Antropometrie
IMC 25-29 kg/m2 sau < 25 kg/m2 cu talia
94-101 cm la bărbaţi şi 80-87 cm la femei
Risc crescut
Riscul cardiovascular
Estimat ≥ 2 factori de risc
Cuantificat 10-20%
Hâncu N, 1998
 Principalele comorbidităţi ale obezităţii şi riscul de
morbiditate şi mortalitate

Artroze
Comorbidităţi ce induc Litiază biliară
morbiditate într-o măsură Disfuncţie vezicală
mai mare decât mortalitate Probleme psihologice
Nivelul scăzut al activităţii fizice
Apneea obstructivă de somn
Comorbidităţi ce determină Diabetul zaharat
indirect mortalitate, mai
Dislipidemia
ales prin boală
cardiovasculară Hipertensiunea arterială
Boala tromboembolică
Boala cardiovasculară
Comorbidităţi ce determină
Cancere favorizate de obezitate (colon, uter,
direct mortalitate
ovar, vezică biliară)
 Tratamentul obezității în funcție de imc

IMC (kg/m 2) Co-morbidităţi Tratament

> 27 Da sau nu Educaţie privind schimbarea
stilului de viaţă
> 30 Nu Educaţie şi program de
modificare a obiceiurilor

> 30 Da Educaţie, program de modificare

a obiceiurilor şi medicamente

> 35 Da sau nu Medicamente indicate; alte

intervenţii agresive cum ar fi
dietele hipocalorice
> 40 Da Toate cele enumerate anterior şi
metode chirurgicale
 Algoritmul de tratament în obezitate 
Menţine acelaşi tratament
IMC ≥ 30 - dietă
sau -terapie
Rezultat obţinut după tratament Da
IMC 25-29,9 şi ≥ 2 factori de risc anterior? comportamentală
sau - activitate fizică
circumferinţa taliei > 88 cm la femei, Monitorizare periodică a
> 102 cm la bărbaţi şi ≥ 2 factori de risc greutăţii, IMC şi
circumferinţa taliei
Nu

Doreşte pacientul să scadă în greutate ?

Da
Nu Nu
Stabilirea împreună cu pacientul a
Avertizat asupra riscurilor strategiei de tratament pentru
Sfătuit să-şi menţină această greutate, fără creşteri scădere ponderală şi controlul Cercetarea motivelor de
ponderale suplimentare. factorilor de risc. eşec
Monitorizare periodică a greutăţii, IMC şi Pacientul este sfătuit să piardă 10%
circumferinţa taliei (la fiecare 2 ani) din greutate

Opţiunea 1
IMC 25-29,9 şi ≥ 2 factori de risc sau Opţiunea 3
IMC ≥ 30 IMC ≥ 35 şi ≥ 2 factori de risc
sau
Schimbarea stilului de viaţă Opţiunea 2 IMC ≥ 40
Dietă: scăderea cu 500-1000 kcal/zi, cu IMC ≥ 30 şi ≥ 2 factori de
< 30% lipide risc sau Tratament chirurgical
Activitate fizică IMC ≥ 35 Schimbarea stilului de viaţă
Terapie comportamentală Regimuri restrictive Necesită monitorizare medicală
Farmacoterapie toată viaţa
Schimbarea stilului de viaţă
 Obiective ale echipei de educație
Lipsa activităţii fizice
- limitarea activităţii fizice
- ocupaţii sedentare
Medicaţii
- stimulează apetitul şi/sau determină creşterea aportului alimentar
- scad rata metabolismului
Educaţie
- înţelegere insuficientă a relaţiei dietă/boală
- informare greşită
- lipsa materialelor de informare
Factori psihologici
- sentiment de izolare
- deprimare
- emoţii negative
- refuzul acceptării statutului de bolnav
Stil de viaţă/mediu
- presiuni de timp/alte priorităţi
- lipsa de încurajare din partea familiei/prietenilor
- evenimente sociale
 Ținte fezabile, nu ideale

• Menţinerea unei greutăţi stabile mai mult timp, chiar

dacă greutatea corporală nu s-a normalizat.
• Reducerea complicaţiilor legate de obezitate.
(ex. hipertensiune sau diabet zaharat)

• Scăderea ratei recăderilor.

 Beneficiile scaderii in greutate cu 10 kg

Parametri Beneficiu
Diabet 30-50% scaderea glicemiei
15% scaderea HbA1c
Lipide 10% scadere a colesterolului total
15% scade LDL colesterolul
30% scad trigliceridele
8% creste HDL colesterolul
Angina 33% creste toleranta la exercitiu
90% scade simptomatologia
Mortalitate 20-25% scade mortalitatea totala
30-40% scade mortalitatea legata de diabet
Presiunea arteriala Cu 10 mmHg scade presiunea sistolica
ATP III
 Beneficiile potențiale ale exercițiilor fizice

• Îmbunătăţesc insulinosensibilitatea
• Provoacă scădere în greutate şi menţin greutatea dorită
în combinaţie cu restricţiile calorice
• Scad riscul cardiovascular
• Scad necesarul de agenţi farmacologici
• Cresc capacitatea de efort
• Cresc calitatea vieţii
 Componentele programului TEME

Metodele programului TEME Observaţii

• tratamentul propriu-zis:
- dietele hipocalorice şi activitatea fizică - Indicate în toate cazurile
- evitarea alcoolului şi fumatului - Importanţă maximă
- farmacoterapia - Indicată tot mai frecvent
- chirurgia stomacului - Indicată foarte rar
- acupunctura - Indicaţie relativă

•educaţia specifică şi terapia comportamentală Sunt indispensabile pentru

punerea în practică a
tratamentului propriu-zis.
• monitorizarea Indicate pentru comunicarea
permanentă cu pacientul şi
• evaluarea efectelor controlul de calitate a
managementului
 Tratamentul dietetic în obezitate

EVALUAREA INIŢIALĂ

• Cerinţele, motivaţiile şi obiectivele pacientului (“ce vrea” şi “ce

poate”)
• Factorii care au determinat obezitatea
• Răsunetul somatic, psihologic şi social
• Contextul psihologic şi afectiv al pacientului
• Obiectivele şi modalităţile terapeutice.
 Tratamentul dietetic în obezitate

Reperele istoriei ponderale şi evoluţiei sale:

¾ Greutatea iniţială
¾ Greutatea minimă naturală
¾ Greutatea minimă sub regim
¾ Greutatea cea mai mică care a putut fi menţinută mai mult
de un an
¾ Greutatea maximă anterioară
¾ Greutatea de “formă”
 Tratamentul dietetic în obezitate

BILANŢ INIŢIAL

• Anamneza ponderală
• Antecedente familiale
• Pierderile energetice şi activitatea fizică
• Ancheta nutriţională
• Evaluarea psihologică
• Evaluarea somatică
• Evaluarea complicaţiilor şi a comorbidităţilor
• Cauze de obezitate secundară
• Explorări complementare (analize de laborator, determinări
hormonale, examene radiologice)
 Tratamentul dietetic în obezitate

CIRCUMSTANŢE CU RISC PENTRU CREŞTERE PONDERALĂ

• Oprirea fumatului
• Oprirea activităţii fizice, statul la pat prelungit
• Medicamente (antidepresive, antiepileptice, corticoizi, estrogeni, progestative)
• Sarcina, lactaţia, menopauza precoce sau chirurgicală
• Insuficienţa tiroidiană, tumori sau traumatisme craniene
• Perioade de vulnerabilitate psihologică sau socială, depresie
• Schimbarea obiceiurilor de viaţă
• Pierderi de greutate voluntară sau regim restrictiv recent
• Istorie familială de obezitate la părinţi
• Regimuri şi fluctuaţii ponderale repetate
 Tratamentul dietetic în obezitate

OBIECTIVE
• Scădere ponderală 5-10% din greutatea iniţială
• Menţinerea noii greutăţi pentru o perioadă de cel puţin 6-9 luni,
urmată de o nouă scădere ponderală până la atingerea greutăţii
propuse
• Scăderea riscului de apariţie a complicaţiilor şi tratamentul
acestora
• Restabilirea echilibrului psihosomatic alterat, aderenţa la
tratament
• Corectarea greşelilor terapeutice anterioare
• Tratamentul tulburărilor de comportament alimentar
 Tratamentul dietetic în obezitate

Modalităţi terapeutice în suprapondere/obezitate

• Dieta hipocalorică, creşterea activităţii fizice şi optimizarea

stilului de viaţă
• Dieta hipocalorică, creşterea activităţii fizice, optimizarea
stilului de viaţă şi tratament medicamentos
• Tratament chirurgical asociat dietei hipocalorice, creşterii
activităţii fizice şi optimizării stilului de viaţă
• Prevenirea creşterii ponderale după atingerea greutăţii ţintă
 Tratamentul dietetic în obezitate

Dieta intens hipocalorică – criterii de includere

• IMC > 32 kg/m2 sau surplus ponderal de minim 30%

• Absenţa contraindicaţiilor
• Asocierea concomitentă la programul terapeutic a educaţiei
cu privire la comportamentul alimentar şi stilul de viaţă
• Motivaţia şi determinismul pacientului de a participa activ la
toate etapele programului terapeutic, inclusiv în perioada de
menţinere a greutăţii

American Dietetic Association, 1990
 Tratamentul dietetic în obezitate

Dieta intens hipocalorică – contraindicaţii

9 Infarct miocardic recent 9 DZ tip 1

9 Tulburări de conducere 9 Boli psihice majore
9 Afecţiuni cerebrovasculare 9 Boli hematologice
9 Afecţiuni renale 9 Neoplazii
9 Afecţiuni hepatice 9 Alcoolici
9 Sarcina, alăptarea 9 Infectaţi HIV
9 Boli infecţioase 9 Guta (cura de ↓ G poate precipita
atacul de gută)
 Tipuri de diete utilizate azi

• Dieta cu deficit de 500 kcal/zi

• Dieta cu deficit de 1000 kcal/zi
• Dieta hipocalorică standard de 1200-1300 kcal/zi
• Reducerea la jumătate din aportul caloric anterior
• Dietele foarte hipocalorice sau restrictive < 800 kcal/zi
pe perioade scurte strict supravegheate
 Conceptul de densitate energetică a 
alimentelor

Lipide Apă Fibre

Zaharuri
+ ‐
DENSITATEA

Saţietatea Risc de obezitate Palabilitatea

 Dietoterapia în obezitate

• Glucide: 55-58% • 5 mese pe zi

• Proteine: 15-17% • Mic dejun: 20%
• Lipide: 27-28% • Gustare: 15%
• NaCl: <6 g • Prânz: 30%
• Fibre alimentare: 20-30 • Gustare: 15%
g • Cina: 20%
• Colesterol: <300 g
• Lichide: >2 litri
 Alimentația corectă şi controlul greutății
(Heimburger DC 1997)
Alimente bogate Alimente sărace
în calorii, sărace în calorii, bogate
în fibre şi uşor alimentaţie corectă “EatRight” în fibre şi greu
digerabile digerabile

grăsimi carne/lactate amidon fructe legume

kcal/porţie 45 110 80 60 25

nr.porţii/zi max 3-4 4-5 5-6 min 4 min 4

 Menținere

• “O dată dietă, pentru totdeauna dietă”
• ↑ gradată cu 200‐300 kcal/zi +intensificare efort fizic –
menținerea greutății
• “chronic dieting syndrome”, sindrom yo‐yo
• Eşec:
‐ ↓ necesitățilorilor energetice prin ↓ masei slabe
‐ ↓ capacității de oxidare a grăsimilor
‐ factori comportamentali, sociali, economici etc.
 Criterii de succes 

• Ţinta să fie particularizată la grup sau individ

• Program bazat pe principii sigure şi sănătoase

• Evaluare continuă a rezultatelor

 Tratamentul dietetic în obezitate
Ameliorarea simptomelor prin scădere ponderală

Reducere ponderală cu 5 kg Reducere ponderală cu 10 kg

Fatigabilitate Sleep apneea
Dureri osoase Edemele gambiere
Simptomele DZ Celulita
Angina pectorală Hirsutismul
Dispneea Infertilitatea
Insuficienţa respiratorie
Sforăitul
Transpiraţia excesivă
Tulburările menstruale
Stresul psihosocial
 Criterii de succes în tratamentul obezității

• Scădere ponderală dorită

• Menţinerea unei greutăţi stabile cât mai mult timp
chiar dacă greutatea corporală nu s-a normalizat
• Reducerea complicaţiilor legate de obezitate (HTA,
diabet zaharat)
• Scăderea ratei recăderilor
 Criterii de succes în tratamentul obezității

Succes terapeutic
Criteriu
Minim Intermediar Total
Reducerea excesului ponderal (%) 10 50 > 80
Menţinere (luni) >6 > 24 > 60
Glicemia (mmol/l) < 7,8
HbA1c (%) Nici o ↓ 50% < 5,9
Tensiunea arterială (mmHg) reducere din exces < 140/90
Hiperlipidemie col < 5,2
Tg < 1,7
Obiectivele tratamentului în obezitate

Hill JO, 2000

 Bariere în calea scăderii ponderale a obezului cu 
complicații

• Lipsa activităţii fizice prin limitarea voită a acesteia sau ocupaţii

sedentare

• Medicaţii asociate care stimulează apetitul şi/sau determină

creşterea aportului alimentar sau care scad rata
metabolismului
• Educaţie insuficientă, neînţelegerea relaţiei dietă-boală sau informare
greşită/lipsa materialelor de informare

• Factori psihologici care ţin de bolnav – depresii, emoţii negative,

refuzul acceptării statutului de bolnav, sentimentul de izolare, neacceptarea
unei scăderi ponderale minime

• Factori de mediu – lipsa de încurajare din partea familiei sau a

prietenilor, evenimente sociale sau alte priorităţi, presiuni de timp.
Bilanțul energetic şi modificările compoziţiei 
corporale în timp

EA‐energie de aport
EC‐energie de consum
Weitkamp E, Obesity. Epidemiology&Patophysiology. 1996
Bilanțul lipidelor 

Rolland‐Cachera MF şi colab, Cah Nutr Diet 1983; 18: 310.

Pierderile energetice totale 
diminuă după slăbire şi 
sunt mai joase decât a 
persoanelor de aceeaşi 
greutate care nu au fost 
niciodată obeze.

Lecerf JM. Poids et obésité. 2001
Cercul vicios în terapia inadecvată a obezității

•ACCENTUAREA OBEZITĂŢII
•CREŞTEREA DISTRIBUŢIEI
TRATAMENTE:
DE TIP ABDOMINAL
•neindividualizate PACIENTUL
•MODIFICAREA
•neadecvate OBEZ
COMPOZIŢIEI CORPULUI
•comerciale
MASA GRASĂ
MASA SLABĂ

REDUCEREA ACCENTUATĂ
A MASEI SLABE GREUTATE CICLICĂ
SLĂBIRE
RAPIDĂ
TULBURĂRI DE
COMPORTAMENT ALIMENTAR

•CREŞTEREA INGESTIEI CALORICE

•CREŞTEREA MASEI GRASE CREŞTERE
INTRA-ABDOMINALE PONDERALĂ
 Scopul prevenției obezității

Stabilirea nivelului de obezitate în populaţie

Reducerea incidenţei cazurilor noi şi, eventual,
Reducerea prevalenţei

OMS, Raport 2000

 Profilaxia supraponderii şi obezității
Prevenirea creşterii în greutate
Ideal – întreaga populaţie
Realist:
- persoane şi grupuri cu risc
- istorie familială pozitivă
- patologie cardiovasculară
- patologie metabolică
- unele categorii profesionale
- sarcina, lactaţie

Prevenirea recistigului ponderal

- foşti obezi
- cei cuprinsi in programul de
control ponderal
 Cursul 4

• Diabetul zaharat
 Obiectivele managementului DZ
• Mentinerea sau obtinerea unei stari generale bune, a unei calitati 
optime a vietii
• Disparitia sau ameliorarea simptomelor de hiperglicemie
• Atingerea tintelor controlului metabolic fara riscuri
• Realizarea unei HbA1c <6,5
• Normalizarea TA la hipertensivi
• Normalizarea tabloului lipidic
• Prevenirea complicatiilor DZ
• Prelungirea duratei de supravietuire pina la media nediabeticilor, 
in conditii bune
 Tratamentul non‐farmacologic: terapie dietetica
(introducere)

• Macronutrienți (trofine calorigene)
‐ glucide
‐ proteine Surse de energie
‐ lipide
• Micronutrienți (trofine necalorigene)
‐ vitamine ‐ liposolubile
‐ hidrosolubile
‐ minerale ‐ macroelemente
‐ microelemente
• Apa (hidratare)  
 Recomandări nutriționale (introducere)

• CANTITATIVE – pentru populația sănătoasă există standarde, repere 
pentru categorii de indivizi în funcție de vârstă, sex şi activitate fizică. 

• CALITATIVE 
‐ în funcție de repartiția nutrimentelor în rația energetică
‐ țin cont de anumite caracteristici pentru fiecare categorie de 
nutriment energetic
‐ proporția P animale/vegetale
‐ proporția acizi graşi saturați/mononesaturați/polinesaturați
‐ indexul glicemic al alimentelor (puterea hiperglicemiantă)
 Necesarul caloric şi de principii alimentare la diferite vârste

Necesar caloric  Necesar de  Necesar de Necesar de 

Vârsta Greutate
(kcal/zi) proteine (%) glucide (%) lipide (%)
< 1 an 7,3 820
1 – 3 ani 13,4 1300 15 55 30
4 – 6 ani 20,2 1830 14 54 31
7 – 9 ani 28,1 2190 13 55 32
Băieţi 10 – 12 ani 36,9 2600 13 55 32
Băieţi 13 – 15 ani 49,9 2490 13 58 32
Băieţi 16 – 19 ani 54,4 2310 13 58 30
Bărbaţi adulţi 
65,0 2900 13 58 30
(activitate medie)
Femei adulte 
55,0 2200 13 58 30
(activitate medie)
Femei gravide 
‐ +350 15 57 28
(ultimile 5 luni)
Femei care alăptează 
+550 14 57 29
(primele 6 luni)
 Caracterele  macronutrienților

Proteine Glucide Lipide

Saţietate +++ ++ ±
Suprimarea senzaţiei de foame +++ +++ ±
Aport energetic (kcal/g) 4 4 9
% din aportul energetic zilnic + ++ +++
Capacitatea de depozitare ± + +++
Căi metabolice spre alte compartimente + + 0
Autoreglarea (capacitatea de stimulare a +++ ++ 0
oxidării în cazul aportului excesiv)
 Caracteristicile alimentelor
• DENSITATE ENERGETICĂ
‐ procentajul de kcal pentru 100 g de aliment
‐ determinant esențial al sațietății
‐ este invers proporțională cu volumul alimentelor 
‐ cu cât un aliment este mai sărac în lipide densitatea sa  energetică  este  mai 
mică
DENSITATE NUTRIȚIONALĂ
‐ conținutul  în  nutrimente  nonenergetice  (sau  de  proteine)  pentru  100  kcal  de 
aliment
‐ pentru fiecare porție de 100 kcal este preferabil ca densitatea nutrițională să fie 
înaltă
‐ un  aliment  având  o  densitate  nutrițională  optimă  pentru  un  nutriment  dat  va 
conține o mare cantitate din acel nutriment şi un slab aport de lipide.
 Echivalențe alimentare cantitative pentru o porție

Alimentele Echivalenţele cantitative pentru o porţie

Pâine, cereale, orez, paste  1 felie de pâine, ½ cană* cereale, orez sau paste 
făinoase, mămăligă făinoase (fierte), 1 biscuit

Legume, zarzavaturi, cartofi ½ cană vegetale proaspete sau fierte, 1 cană 
legume frunze fierte, ½ cană zarzavaturi fierte, ¾ 
cană suc de roşii, 1 cartof mijlociu
Fructe  1 fruct mediu (măr, banană, portocală), ½
grapefruit, ¾ cană suc, ½ cană cireşe, 1 felie medie 
de pepene, 1 ciorchine mijlociu de strugure

Carne, peşte, fasole boabe, ouă şi  100g carne gătită, 1 ou, ½ cană leguminoase 
fructe oleaginoase  uscate fierte

Lapte, iaurt, brânză 1 cană de lapte sau iaurt, ½ cană brânză de vacă, 
50g telemea

Grăsimi, uleiuri şi dulciuri 1 linguriţă* ulei, margarină, unt sau zahăr
 Câte porții din fiecare etaj al piramidei 
ar trebui să consumați zilnic?

Pentru 1.600 kcal. Pentru 2.200 kcal. Pentru 2.800 kcal.

1 porţie 1 uncie
 Conținutul proteic al diverselor grupe de alimente

Proteine
Alimentul
(g/100g aliment consumabil)
1. Carne ( vită, porc, pasăre, peşte) 15-22
2. Mezeluri ( salam, cârnaţi, şuncă) 10-20
3. Brânzeturi 15-30
4. Lapte de vacă 3,5
5. Ouă 14
6. Pâine 7-8
7. Paste făinoase, gris, orez, făină de grâu 9-12
8. Fasole, linte, mazăre, soia (boabe uscate) 20-34
9. Nuci 17
 Conținutul de aminoacizi esențiali

Combinaţie
Aminoacid necesar
grâu Soia Cartof Orez Fasole cereale +
g/100 g mg/kg/zi
leguminoase
Fenilalanină 14 4,9 4,9 4,0 5,3 5,2 5,25
Izoleucină 10,5 3,6 4,5 3,8 4,6 4,2 4,4
Leucină 14 7,3 7,3 6,0 9,0 7,6 8,4
Lizină 12 3,1 6,4 4,8 3,9 7,2 5,55
Metionină + 13 1,6 1,3 1,3 2,3 1,0 1,65
cistină
Triptofan 3,5 1,2 1,3 3,8 1,5 1,0 1,25
Valină 10 4,8 4,8 1,6 6,3 4,6 5,45
 Conţinutul lipidic al diverselor grupe de alimente

Uleiuri Lapte şi Leguminoase

Tipuri de acizi Alte
Carne şi alte produse uscate şi fructe Ouă
graşi alimente
grăsimi lactate oleaginoase
Acizi graşi
39 34 20 2 2 3
saturaţi
Acizi graşi
35 48 8 4 2 3
mononesaturaţi
Acizi graşi
18 68 2 6 2 6
polinesaturaţi
 Acizi graşi Natura grăsimii
Porc Vită Pasăre Unt Ouă Porumb Soia Măsline
1. Acizi graşi saturaţi
‐ butiric 5,5
‐ capric 3
‐ lauric 2 3,5
‐ miristic 1,5 3 7 12
‐ palmitic 27 29 25 28 25 12,5 11,5 13
‐ stearic 13,5 21 6 13 10 2,5 4 2,5
‐ arahic 0,5 0,5
2. Acizi graşi  mono‐
nesaturaţi
‐ palmit oleic 3 3 8 3 1
‐ oleic 43,5 41 36 28,5 50 29 24,5 74
3. Acizi graşi polinesaturaţi
‐ linoleic 10,5 2 14 1 10 55 53 9
‐ linolenic 0,5 0,5 2 0,5 7 0,5
‐ arahidonic 0,5 3
Indexul glicemic al alimentelor
 138 Glucoza
126 Mierea 
115             Cornflakes

100% Glucoză 100% Pâine albă

                   Pâine integrală
Piure de cartofi
91‐99%      Muesli 
Biscuiţi 
Piure de cartofi Cartofi 
Morcovi  80‐90%      Banane 
80‐90%     Cornflakes                     Zaharoză 
Miere 
                  Pâine integrală 70‐79%      Chipsuri 
70‐79%     Orez 
Cartofi 

                 Pâine albă Macaroane

Exemple de index   60‐69%    Muesli
Banane

Biscuiţi
60‐69%      Spaghete fierte 15 min
Suc de portocale

glicemic  Patiserie 
Spaghete fierte 5 min Mere, portocale
50‐59%   Chipsuri 50‐59%      Iaurt
                Zaharoză    Îngheţată
                   Mazăre uscată
                 Mazăre uscată Spaghete fierte 5 min
40‐49%    Portocale 40‐49%      Piersici
Suc de portocale Lapte 

Piersici 30‐39%      Fructoză 
30‐39%    Îngheţată
Mere
Lapte, iaurt
20‐29%    Fasole păstăi
                 Fructoză 

10‐19%    Arahide 10‐19%       Arahide
Soia    Soia
 Repartiția nutrimentelor pe mese

Glucide cu index Glucide cu index

Lipide Proteine
glicemic mic glicemic mare
Mic dejun Da Moderat Moderat Da
(colesterol
alimentar)

Prânz Da Moderat Cantitate Da

(după o masă redusă
bogată în fibre)

Cina Moderat Nu Da Da
(acizi graşi
polinesaturaţi)

Chevallier L, 2003
 Reguli în alcătuirea unei diete

• Dieta prescrisă nu trebuie să fie nocivă:
‐ să aducă nutrimentele plastice şi energetice în cantități adecvate;
‐ valoare nutrițională bună.

• Modificări prudente ale obiceiurilor alimentare:
‐ obiceiuri determinate prin interogatoriul alimentar;
‐ evitarea producerii frustrațiilor inutile.

• Rezultate controlate periodic. 
 Prescripții dietetice posibile

• Prescripția pozitivă a tuturor alimentelor indispensabile şi 
echivalențele lor
‐ lasă subiectului posibilitatea de a le adapta la gusturile şi obiceiurile sale

• Prescrierea în întregime a unui regim personalizat
‐ porneşte de la prescripțiile medicale
‐ ține cont de datele şi preferințele pacientului
‐ necesită o perioadă lungă de timp şi programe computerizate
 Tratamentul dietetic în diabetul zaharat

• Respectarea etapelor alcătuirii unei diete
• Atenție  distribuirea  caloriilor  pe  cele  3  principii  energetice  şi 
pe mese
• Suplimentarea cu vitamine şi minerale este necesară doar la
‐ pacienții ce urmează un regim hipocaloric perioade lungi de 
timp
‐ în condițiile creşterii necesarului energetic (sarcină, lactație, 
afecțiuni intercurente)

Cântarul – instrument indispensabil persoanei cu DZ!
 Etapele alcătuirii unei diete

• Precizarea caracteristicilor generale ale dietei
• Calculul aportului caloric
• Distribuția caloriilor pe cele trei principii energetice şi a 
macronutrienților în grame.
• Alegerea alimentelor
• Distribuția principiilor energetice pe numărul de mese
• Pregătirea corectă a alimentelor (reguli de gastrotehnie)

INDIVIDUALIZAREA DIETEI!
 Tratamentul dietetic în diabetul zaharat tip 2

Schimbă
stilul de viaţă Restrânge caloriile
Monitorizează
glicemia şi ± pentru normalizarea
medicaţie greutăţii

Controlul glicemic

Creşte Creşte preocuparea

activitatea fizică de selecţie a
alimentelor

Modifică cant.
Respectă orarul
de grăsimi
meselor
ingerată
 Alimentația sănătoasă – 5 criterii
• Adecvată  – alimentele  consumate  să  aducă  nutrienți  esențiali,  fibre  şi 
energie  în  cantități  suficiente  pentru  menținerea  sănătății  şi  a  greutății 
corpului.

• Echilibrată  – nu  trebuie  să  prevaleze  un  nutriment  sau  aliment  în 
defavoarea altuia (respectarea proporțiilor).

• Controlată  caloric  – se  referă  la  aportul  energetic  care  trebuie  să 
corespundă  nevoilor  metabolice;  astfel  se  asigură  controlul  greutății 
corporale.

• Moderată – atenție la posibile excese alimentare precum sarea, grăsimile, 
zahărul sau alt component peste anumite limite.
moderație, nu abstinență!

• Variată  – evitarea consumului unui anumit aliment, chiar înalt nutritiv,  zi 

după zi, pentru perioade lungi de timp. 
 Recomandări nutriționale (OMS)

• Lipide ≤ 30%
‐ lipide saturate 7‐10%
‐ lipide mononesaturate 10‐15%
‐ lipide polinesaturate ≤ 10%
‐ colesterol < 300 mg/zi
• Glucide 50‐55%
• Proteine 15‐20%
• NaCl < 5 g/zi
 Recomandări nutriționale (AHA) 
• Pâine,  cereale,  orez,  paste  făinoase,  mămăligă,  6‐11  porții/zi;  aceste  alimente  oferă 
glucide complexe, fibre alimentare, riboflavină, tiamină, niacină, fier, proteine, magneziu şi alți nutrienți;

• Legume, zarzavaturi, cartofi, 3‐5 porții/zi;  aceste alimente conțin fibre, vitamina A, vitamina C, 
folați, potasiu şi magneziu. Se recomandă a fi folosite, de câte ori este posibil, proaspete şi crude.

• Fructe, 2‐4 porții/zi;  sunt o sursă bogată de fibre, vitamina A, vitamina C şi potasiu. Se recomandă a 
fi consumate, pe cât este posibil, crude şi proaspete.

• Carne, peşte, fasole boabe, ouă şi fructe oleaginoase, 2‐3 porții/zi;  aceste alimente sunt 
bogate  în  proteine,  fosfor,  vitamina  B6,  vitamina  B12,  zinc,  magneziu,  fier,  niacină  şi  tiamină.  Se 
recomandă consumul de carne de pui, curcan, carne slabă de porc sau de vită şi peşte.

• Lapte, iaurt, brânză, 2‐3 porții/zi;  aceste produse au avantajul de a fi bogate în calciu, riboflavină, 
proteine, vitamina B12, iar când sunt fortificate şi în vitamina D şi A.

• Grăsimi, uleiuri şi dulciuri, moderat,  zahărul şi grăsimea sunt bogate caloric dar, în acelaşi timp, 
sunt sărace în nutrimente, ceea ce justifică limitarea consumului lor.
 Cursul 5

• Nutriția în bolile 
cardiovasculare
 Aparitia si evolutia placii de aterom

Endothelial dysfunction Fatty Streak Formation Formation of the Complicated

Atherosclerotic Plaque

Atherosclerotic Plaque Rupture and The Unstable

Thrombus Formation Atherosclerotic Plaque
 Bolile cardiovasculare

• Boli ale civilizației moderne
• Principala cauză de deces

1. Bolile aterosclerotice
2. Hipertensiunea arterială
3. Insuficiența cardiacă
 Nutriția în bolile aterosclerotice

Ateroscleroza – date generale

• Arterioscleroza
• Ateroscleroza
• Athero (terci) + sclerosis (indurație)
• Istoric
• Localizare
 Leziunile aterosclerotice

• Striurile lipidice

• Placa de aterom fibroasă

• Placa de aterom complicată
 Diagnosticul clinic al aterosclerozei

• Faza preclinică, asimptomatică
‐ diagnostic de suspiciune
     ‐ modificări metabolice (hipercolesterolemia)
‐ factori de risc (fumat, HTA, DZ etc.)
• Faza clinică
‐ obstrucție > 60‐70% din lumenul arterial
‐ ischemie în diverse teritorii ‐ coronarian
‐ cerebral
‐ membrele inferioare
‐ renal
‐ mezenteric 
 Factorii de risc pentru ateroscleroză
(Colegiul American de Cardiologie)

• Categoria I
‐ intervenția asupra acestor factori s‐a dovedit că ↓ RCV
• Categoria a II‐a
‐ intervenția asupra acestor factori probabil ↓ RCV
• Categoria a III‐a
‐ FR asociați cu un RCV crescut
     ‐ necesare dovezi suplimentare că intervenția asupra lor 
ar putea reduce RCV
• Categoria a IV‐a
‐ FR cardiovascular care nu pot fi modificați
• Categoria I Categoria a III‐a
‐ fumatul ‐ factori psihosociali
     ‐ LDL‐colesterolul ‐ lipoproteina (a)
     ‐ dieta bogată în grăsimi /  ‐ homocisteina
colesterol ‐ stress‐ul oxidativ
‐ HTA
‐ HVS ‐ consumul de alcool
‐ factorii trombogenici
Categoria a IV‐a
• Categoria a II‐a ‐ vârsta
‐ DZ ‐ sexul masculin
‐ sedentarismul ‐ istoric familial de BCV ATS la 
‐ HDL‐colesterolul vârste relativ tinere
‐ trigliceridele
‐ obezitatea
‐ statusul postmenopauzal
 Fumatul 

• FR major
• Expunerea pasivă – risc ↑
• Rol în ‐ inițierea ATS
‐ progresia ATS
• ↓ HDL‐col.; ↑ VLDL – col.
• Întreruperea fumatului ‐ ↓ RCV
 LDL ‐ colesterolul

• Principala formă de transport a colesterolului în sânge
• Col. total ∼ LDL‐col.
• Ținta cea mai importantă a măsurilor de ↓ a RCV
• ↓ LDL‐col. cu 1 mg % → ↓ RCV cu 1‐2 %
• Dietele bogate în grăsimi saturate şi colesterol ↑ LDL‐col
• Valorile LDL ‐ normale: < 130 mg/dl
‐ de graniță: 130‐159 mg/dl
‐ cu risc crescut: > 160 mg/dl
• La persoanele cu boli ATS → val. țintă: < 100 mg/dl
 HTA
• FR pentru CI, AVC, IC
• Frecvent asociată cu alți FR →
→ Sdr. X metabolic

HVS
• FR pentru CI, IC, moarte subită (studiul Framingham)

Factorii trombogenici
• Tromboza intravasculară → prevenită prin aspirină
 Diabetul zaharat

• Particularitățile ATS la diabetic
• Asocierea cu alți FR
• RCV al diabeticilor similar cu al bolnavilor cd.‐vasc. cunoscuți
• RCV > 20 % la 10 ani
• Control glicemic strict → întârzie apariția complic.vasculare
 Sedentarismul
• Risc dublu de dezvoltare a bolilor cd.‐vasc.
• FR cel mai uşor de influențat
• Rec.: activit. fizică moderată min. 30 min./zi

HDL – colesterolul
• Predictor negativ de boli ATS
• ↑ HDL cu 1 mg/dl → ↓ RCV cu 2‐3 %
• HDL > 60 mg/dl → factor negativ de risc
• HDL < 35 mg/dl → factor pozitiv de risc

Trigliceridele
• Se corelează invers cu HDL ‐col
 Obezitatea 
• ↑ IMC → ↑ RCV
• Obezitatea abdominală → ↑ RCV
• ↓ ponderală → ↓ RCV

Statusul postmenopauzal
• Pre‐menopauză → estrogenii conferă protecție față de BCV
• Post‐menopauză → ↓ estrogeni → ↑ RCV
• Menopauza precoce → FR cd.‐ vasc. important

Factorii psihosociali
• Tipul A de personalitate →
→ incidență ↑ a bolii coronariene
 Factori de risc nemodificabili

• Vârsta 
• Sexul – B: ‐ incidența ATS: 3X >
‐ mortalitatea prin boli ATS: 6X >
• Istoricul familial de boli ATS la vârste relativ tinere
‐ B < 55 ani
‐ F < 65 ani
 Factorii alimentari şi ATS

• Lipidele alimentare ‐ lipidele totale
‐ acizii graşi saturați
‐ acizii graşi nesaturați
‐ colesterolul alimentar
• Fibrele alimentare
• Alcoolul 
• Cafeaua 
• Antioxidantele 
 Lipidele totale

• 1 g lipide → 9 kcal Î dieta hiperlipidică = dietă hipercalorică

• Dieta hiperlipidică → obezitate
Î ↑ RCV
→ ↑ lipemiei postprandiale

• Aport: 30 % din necesarul caloric
 Acizii graşi saturați (AGS)

• Grăsimile saturate – solide la temperatura camerei

• ↑ AGS → ↑ LDL–col.
efect trombogen prin ↑ agregabilității plachetare
• Efectul hipercolesterolemiant: ac. miristic (C14:0) > ac. palmitic 
(C16:0) > ac. lauric (C12:0) > ac. stearic (C18:0) şi AG cu lanț scurt (6‐
10 atomi de C)
• Cele mai hipercolesterolemiante alimente: semințele de palmier, 
uleiurile de palmier şi de cocos şi untul
• Efectul hipercolesterolemiant > la persoanele cu fenotip apo E‐4 
• AGS → progresia bolii coronariene
• Aport: 7‐10 % din necesarul caloric
 Acizii graşi nesaturați (AGN)

• Grăsimile nesaturate – lichide la temperatura camerei

• AG ‐ polinesaturați (AGPN) ‐ AG ω6

‐ AG ω3

‐ mononesaturați (AGMN)
 Acizii graşi polinesaturați ω6

• Surse: uleiuri vegetale – porumb, soia, floarea soarelui
• Cap de serie: ac. linoleic ‐ AGE
‐ 2‐3 % din aportul caloric (5g/zi)
‐ necesar pt. sinteza ac. arahidonic
• ↓ LDL şi HDL‐col.
• ↑ cu 1 % a AGPN ω6 → ↓ col. total cu 1,4 %
• ↑ susceptibilitatea la oxidare a LDL
• ↑ risc apariție cancere
 Acizii graşi polinesaturați ω3

• Cap de serie: ac. linolenic
• Surse: uleiuri vegetale: rapiță, nuci, soia
derivații cu lanț lung: uleiul de peşte şi peştele oceanic
• Cardioprotecție prin: ↓ TG
↓ agregabilității plachetare
inhibarea creşterii plăcii ATS
↓ TA
• Aportul ↑ de ulei de peşte: ↑ LDL‐col.
↓ răspunsul imun
• Capsule cu ulei de peşte la cei cu TG > 1000 mg/dl
 Acizii graşi mononesaturați

• Acidul oleic (C18:1)
• ↓ LDL şi HDL‐col.
• ↓ susceptibilitatea la oxidare a LDL → partic. LDL sunt mai 
puțin aterogene
• Mențin un diametru crescut al partic. LDL
• Inhibă agregarea plachetară
• Dieta mediteraneană
• Aport: 10‐15 % din necesarul caloric
 Acizii graşi nesaturați forma trans

• Majoritatea AGNS din natură – forma cis
• Prelucrarea industrială a alimentelor → forma trans
• Surse: ulei de soia hidrogenat (15 %)
               margarină (25‐33 %)
               carne de vită
               unt 
               grăsimi din lapte
• ↑ col. total, ↑ LDL‐col., ↓ HDL‐col.
• ↑ Lp (a)
• ↑ agregabilitatea plachetară
• Ex.: ac. elaidic
 Colesterolul alimentar

• ↑ col. total, ↑ LDL‐col.
• ↑ cu 25 mg a aportului de colest. →
→ ↑ cu 1 mg/dl a col. plasm.
• Variații interindividuale mari 
– pers. hipo / hiperresponsive
• Col. total şi LDL‐col.
pot ↓ prin ↑ nr. de mese pe zi
• Aport ≤ 300 mg/dl
 Tratamentul dietetic în hipercolesterolemii

• Dietă în două trepte:
treapta I                 treapta a II‐a
Aport caloric adecvat pt. a obține sau a menține 
greut.ideală
Proteine ∼ 15 %                        ∼15 %
Glucide 50‐60 %                      50‐60 %
Lipide totale ≤ 30 %                        ≤ 30 %
lipide saturate                        8‐10 %                        ≤ 7 %
lipide polinesaturate             ≤ 10 %                         ≤ 10 %
lipide mononesaturate          ≤ 15 %                         ≤ 15 %
Colesterol (mg/dl)                         300                              200
 Fibrele alimentare

• Fibrele solubile – pectine, gume, mucilagii
‐ ↓ col. total
‐ ↓ LDL‐col.
Mecanism: ‐ fibrele leagă acizii biliari
‐ fermentația fibrelor în colon → acetat, propionat            
şi butirat → inhibă sinteza colesterolului 
• Fibrele insolubile ‐ celuloza, lignina
‐ nu influențează colesterolul 
• Necesar: ‐ 25‐30 g fibre/zi
‐ 6‐10 g fibre solubile/zi
• Surse: fructe, legume
 Alcoolul 
• ↑ TG ‐ doză‐dependentă
‐ efect > la pers. cu HTG 
• ↑ HDL‐col.
• Inhibarea oxidării LDL

Cafeaua 
• Consum crescut → ↑ col. total, ↑ LDL‐col., ↑ HDL‐col.
• Cafeaua turcească > cafeaua preparată la filtru

Antioxidantele
• Vit. C, E, betacarotenul 
 Nutriția în hipertensiunea arterială
Hipertensiunea arterială – date generale

• Cea mai frecventă problemă de sănătate în țările dezvoltate
• Definiție – creşterea constantă a valorilor TAs ≥ 140 mm Hg
TAd ≥ 90 mm Hg   

• “silent killer”
• Netratată → IC, IR, boală vasculară periferică
• Esențială sau secundară
• Dieta – rol important în prevenirea şi tratamentul HTA
 Clasificarea valorilor TA

Categoria Sistolică Diastolică

mm Hg mm Hg
TA optimă < 120 < 80
Normotensiune < 130 < 85
TA înalt-normală 130-139 85-89
HTA de gradul 1 (uşoară) 140-159 90-99
Subgrup: HTA de graniţă 140-159 90-94
HTA de gradul 2 (moderată) 160-179 100-109
HTA de gradul 3 (severă) ≥ 180 ≥ 110
HTA sistolică izolată ≥ 140 < 90
Subgrup: HTA de graniţă 140-149 < 90
 Clasificarea HTA în funcție de afectarea organelor‐
țintă (stadializarea HTA)
• Stadiul I: fără semne (elemente) de afectare organică
• Stadiul II: cel puțin una dintre următoarele modificări:
‐ HVS (detectată prin ECG, Eco sau Rx)
‐ îngustarea vaselor retiniene
‐ microalbuminurie, proteinurie şi/sau                  
                               creatinină plasmatică de 1,2‐2 mg/dl
                          ‐ plăci ATS în arterele mari (Eco, Rx)
• Stadiul III: simptome şi semne de afectare organică:
                          ‐ cord: angină pectorală, IM, IC
                          ‐ creier: AVC, AIT, EP hipertensivă
‐ FO: hemoragii şi exsudate retiniene
                          ‐ rinichi: creatinină > 2 mg/dl
                          ‐ anevrism disecant, boală art.ocluzivă simptomatică
 Modificarea stilului de viață

• Scăderea ponderală (în caz de obezitate)
• Reducerea consumului de alcool
• Creşterea activității fizice (30‐45 min./zi)
• Reducerea consumului de sare la mai puțin de 100 mmol/zi
• Aport alimentar adecvat de potasiu (∼ 90 mmol/zi), Ca, Mg
• Renunțarea la fumat
• Reducerea aportului alimentar de grăsimi saturate şi 
colesterol
 Menținerea unei greutăți corporale normale / 
scăderea ponderală

• Corelație HTA – Greutate corporală:
‐ IMC > 27 kg/m2
     ‐ obezitatea abdominală (CA > 94 cm la B; > 80 cm la F)
‐ ↑ G cu 10 % → ↑ TA cu 7 mm Hg (Studiul Framingham)
• Mecanism – IR şi hiperinsulinism → activarea SNS
→ activarea SRA‐A
→ retenție hidrosalină
• Populația țintă: copii, adolescenți ‐ alimentație sanogenă
‐ încurajarea activit. fizice
‐ exemplul părinților
 Consumul de sare

• HTA – frecventă în țările cu consum ↑ de sare
• ↓ consumului de sare cu 100 mEq/l → ↓ TA cu 10 mm Hg
• Rec.: ↓ cons. de sare la 6 g/zi (100 mEq Na sau 2,4 g Na)
• Sensibilitatea la sare – variații interindividuale
‐ sensibili la sare: 30‐50 % dintre hipertensivi
15‐25 % dintre normotensivi
         ‐ mai frecventă la: obezi
diabetici
vârstnici
std. IV de HTA 
afro‐americani
 Metode de determinare a sensibilității la sare

• Faza 1 ‐ dietă normală pt. a aprecia aportul de sare
‐ măsurarea TA
‐ determinarea excreției urinare de sare
• Faza 2 ‐ 2 g sare/zi, 2 săpt.
‐ măsurarea TA: TAd < 90 mm Hg → sensibil la sare
TAd  >  90  mm  Hg  după  o  lună,  cu       
NaCl urinar < 34 mmol/24h → rezistent la sare
• Faza 3 ‐ 2 g sare/zi + 1 g sare/zi la fiecare 3 zile
‐ măsurarea  TA:  când  TAd  >  90  mm  Hg  → s‐a  atins       
pragul aportului de sare
 Consumul de alcool
• 5‐7 % din HTA determinată de consumul excesiv de alcool
• Trebuie redus la < 30 g alcool / zi ‐ 750 ml bere
‐ 300 ml vin
‐ 60 ml tărie
• La F şi la pers. slabe < 15 g alcool /zi

Activitatea fizică
• La pers. sedentare riscul de dezvoltare a HTA ↑ cu 30‐50 %
• Activitatea fizică ↓ TAs şi TAd cu 6‐7 mm Hg
• Rec.: activitatea fizică uşoară sau moderată: 30‐45 min. / zi
 Consumul de potasiu

• Invers corelat cu HTA
• Mec. ‐ ↓ RVP prin dilatare arteriolară directă
‐ ↑ eliminările de apă şi Na
‐ ↓ secr. de renină şi AT
‐ ↓ tonusul simpatic
‐ stimul. activit. pompei Na‐K
• ↑ aportului de K cu 10 mEq /zi → ↓ cu 40 % decesele prin AVC 
• Rec.: aport de K ∼ 90 mEq / zi
 Managementul HTA
Stratificarea riscului şi tratamentul HTA

Stadiul TA Risc scăzut Risc mediu Risc crescut

TA înalt- MSV MSV Trat.

normală medicamentos

Stadiul 1 MSV (→12 luni) MSV(→6 luni) Trat.

medicamentos

Stadiul 2 şi 3 Trat. Trat. Trat.

medicamentos medicamentos medicamentos
 Scăderea ponderală

• Eficientă în toate formele de HTA
• Pacientul HT cu Gc > 115 % Gi → dietă hipocalorică
→ efort fizic
• Dieta hipocalorică – 25 kcal/kg minus 500‐1000 kcal/zi →
→ Gc ↓ cu 0,5‐1 kg/săpt.
• Efect benefic şi pe ceilalți FR vasc.: glicemie, lipide sanguine
• Efect sinergic cu trat. medicamentos 
• Menținerea Gc obținute
 Restricția sodată

• Moderată (6 g NaCl/zi = 100 mEq Na/zi = 2,4 g Na/zi)

Alți factori dietetici
• Minerale – K, Ca, Mg
• Lipide
• Alcool

Efortul fizic
• Trat. adjuvant al HTA
• Activitate fizică moderată – 30‐45 min/zi
 Nutriția în insuficiența cardiacă
Definiția şi criteriile de diagnostic ale IC

• Criterii obligatorii
1. Simptome de IC (la repaus sau la efort) 
2. Disfuncție cardiacă la repaus obiectivată prin:
‐ ecocardiografie
                    ‐ radiografie toracică
                    ‐ ventriculografie izotopică

• Criteriu neobligator
        Răspuns favorabil la tratamentul IC    
• IC = stadiul final al multor afecțiuni cardiace sau vasculare
• Factori de risc (studiul Framingham): ‐ HTA
‐ HVS
   ‐ boala coronariană 
‐ DZ
• Factori precipitanți: ‐ IM
‐ excesul alimentar de sare
‐ necomplianța la tratament
‐ aritmii
                                        ‐ embolia pulmonară
‐ infecții
‐ anemia
• Simptome ‐ fatigabilitate
‐ dispnee
‐ durere în hipocondrul drept şi epigastru                            
• Semne clinice ‐ zgomot de galop
‐ deplasarea şocului apexian
‐ raluri bronhoalveolare bazale
                             ‐ hepatomegalie de stază
‐ jugulare turgide cu RHJ
‐ edeme ale membrelor inferioare
• Prognostic ‐ rezervat
‐ mortalitatea la 5 ani: 50 % 
‐ risc de MS: 6‐9 X >
 Tratamentul insuficienței cardiace

• Obiective ‐ pe termen scurt ‐ ameliorarea simptomelor

‐ ↑ calității vieții
‐ pe termen lung ‐ ameliorarea disfuncției VS
• Metode ‐ tratament nutrițional
‐ tratament medicamentos
• Obiectivele tratamentului nutrițional 
‐ asigurarea unei nutriții optime cu un stress             
minim pentru cord
‐ reducerea sau prevenirea apariției edemelor
 Aportul caloric
• Depinde de ‐ greutatea reală a pacientului
‐ restricția activității
                        ‐ severitatea IC
• Obezi ‐ dietă hipocalorică 1000‐1200 kcal/zi
• Subnutriți – necesarul caloric ↑ cu 50 % 

Aportul proteic
• 0,8 – 1 g prot./kgc (oral)
• 1,5 g prot./kgc (parenteral) 
 Aportul de sodiu

• IC → ↓ fluxul sg. R → ↑ secr. aldost. → reabs. Na 

→ ret. h.‐sal. 
ADH → reabs. apei 

• Dietă hiposodată: 2 g Na / zi

• IC severă: 1 g Na / zi

• Rar: 0,5 g Na / zi
 Echivalențe 

• NaCl = 40 % (39,3 %) Na
60 % Cl
• Cant. de Na = 0,393 x cant. de NaCl
• Cant. de NaCl = 2,54 x cant. de Na
• mEq Na = mg Na / 23
• O linguriță Na = 6 g NaCl = 2,4 g Na = 100 mEq Na 
 Dietele hiposodate (I)
• 4 g Na / zi: ‐ limitarea alimentelor bogate în sare
‐ permis aport < ½ linguriță de sare / zi
• 2 g Na / zi: ‐ eliminate alimentele bogate în sare
‐ limitarea alimentelor cu conținut moderat de sare
‐ permis aport < ¼ linguriță de sare / zi
• 1 g Na / zi: ‐ eliminate alimentele bogate în sare şi cele cu           
conținut moderat de sare
                       ‐ nu se adaugă sare în mâncare
‐ interzise alimentele preparate sau conservate cu sare
                       ‐ limitată pâinea cu sare
‐ dificil de respectat în ambulator
 Dietele hiposodate (II)
• 0,5 g Na / zi: ‐ eliminate alimentele bogate în sare şi cele cu           
conținut moderat de sare
                          ‐ nu se adaugă sare în mâncare
‐ interzise alimentele preparate sau conservate cu sare
‐ interzise: spanac, morcov, țelină, sfeclă, varză
                          ‐ pâine desodată în loc de pâine cu sare
‐ carne < 180 g / zi
‐ dieta este lipsită de gust şi se foloseşte doar perioade      
limitate de timp
• 0,25 g Na / zi: ‐ înlocuirea laptelui cu lapte desodat
‐ foarte rar folosită 
 Sursele de sodiu din dietă

1. Sarea utilizată la masă
2. Sarea sau compuşii de  Na  adăugați  în  timpul  prelucrării  sau 
preparării  alimentelor:  fosfat  disodic,  glutamat  monosodic, 
alginat  de  Na,  benzoat  de  Na,  hidroxid  de  Na,  sulfit  de  Na, 
bicarbonat de Na, propionat de Na
3. Sarea din alimente
4. Apa dedurizată chimic

• 20 % ‐ sarea adăugată la prepararea alimentelor sau la masă
• 35‐80 % ‐ sarea adăugată la prelucrarea alimentelor
• Alimente  ce  conțin  proteine  animale:  lapte,  brânză,  ouă, 
carne
• 4‐27 % ‐ Na din apa de băut
• Substituenții  de  sare  ‐ Clorura  de  potasiu,  clorura  de  calciu, 
clorura de amoniu

• Condimente –  cimbru,  usturoi,  hrean,  pătrunjel,  tarhon, 

ceapă

• Surse nealimentare de sodiu 
‐ medicamente:  ‐ barbiturice,  sulfonamide,  antibiotice, 
antitusive, alcalinizante gastrice, laxative, paste de dinți
 Aportul de potasiu
• K ↓ prin administrarea de diuretice
• Necesar suplimentare: ‐ alimentară
                                         ‐ medicamentoasă

Aportul lichidian

• Bv. spitalizați: ‐ restricție hidrică – 500‐2000 ml/zi

‐ limitarea alimentelor bogate în apă
                             ‐ monitorizare ‐ densitate urinară
‐ electroliți sanguini
‐ semne clinice (edeme) 
• După externare: ‐ aport de apă lăsat liber (sete)
 Reguli generale
• Mese mici şi repetate
• Evitarea alimentelor greu digerabile
• Combaterea constipației (fibre alimentare)

Tratamentul medicamentos
• IEC
• Diuretice
• Digitalice
• Vasodilatatoare
• Betablocante 
 Curs 6

• Nutriția în bolile 
renale
 Date generale despre rinichi

• Funcția principală a R: menținerea homeostaziei mediului intern
• Filtrarea continuă a sângelui
• Modificarea fluidului filtrat (secreție/reabsorbție)
• R primeşte 20 % din DC
• Se filtrează ∼ 1600 l sg./zi
↓
180 l ultrafiltrat/zi
↓
          1,5 l urină/zi
 Rolurile rinichiului

• Controlul volumului circulant
‐ ↑ sau ↓ vol. circulant → modif. imp. ale ‐ urinei
‐ conc. sg. K şi bicarb.
‐ R poate realiza gradient imp. de conc. între medulară şi corticală 
→ urina ‐ 50 mOsm ‐ 1200 mOsm
‐ 500 ml ‐ 12 l
‐ ADH ‐ secr. de hipof. post.
‐ ↑ cant. de apă din org.→↓osmolalit. sg.→inhibă secr.ADH            
‐ ↓ cant. de apă din org.→↑osmolalit. sg.→↑secr. de ADH →
→retenție de apă
‐ oligurie: vol. urinar < 500 ml = imposibilit. elim. prod. de metab.
• Eliminarea produşilor de catabolism (uree, creat., ac. uric)
‐ acum. în sg. → ret. azotată
• SRA – controlul TA 
‐ ↓ vol. sg. → ap. juxtaglom. → secr. renină → AT I→AT II→
→‐ VC
‐ secr. aldost. → reabs. Na → TA revine la normal 

• Secreția de eritropoetină

• Homeostazia fosfo‐calcică 
‐ 1,25 (OH)2 D3 ‐ abs. Ca din intest.
                             ‐ remodelare osoasă
‐ elim. Ca, P
 Bolile rinichiului

• Sdr. nefrotic
• Sdr. nefritic
• IRA
• Afecțiuni tubulare
• Litiază R
• IRC
 Bolile glomerulului

• Funcțiile glomerulare afectate în bolile glomerulului:

‐ producția unui ultrafiltrat adecvat

‐ împiedicarea unor substanțe de a ajunge în ultrafiltrat
 Sindromul nefrotic

• Grup heterogen de boli

• Cauze: ‐ DZ
‐ LES
‐ Amiloidoza
‐ GN cu leziuni minime
                 ‐ GN membranoasă
                 ‐ Glomeruloscleroza focală
                 ‐ GN membrano‐proliferativă 
 Manifestările sindromului nefrotic

‐ pierderea barierei glomerulare pentru proteine
↓
Proteinurie
↓
Hipoalbuminemie → edeme
hipercolesterolemie
hipercoagulabilitate
afectarea metabolismului osos

‐ alterarea / deteriorarea funcției renale (necaracteristic)
 Tratamentul sindromului nefrotic

Obiective

• Managementul manifestărilor asociate sindromului
(edeme, hipoalbuminemie, hiperlipidemie)

• ↓ riscului progresiei către IR

• Menținerea statusului nutrițional
 Rolul dietei în tratamentul SN

• Asigură proteine şi energie pentru menținere bilanț azotat 
pozitiv
• ↑ concentrației proteinelor plasmatice → dispariție edeme
• Frecvent, dieta hiperproteică → ↑ elim. urinare de albumină
• Cantitatea de proteine din dietă: controversată
• În trecut: 1,5 g/kg/zi
• In prezent: ‐ 0,8 g/kg/zi → ↓ proteinuria
 nu afectează albuminemia
‐ ¾: valoare biologică ↑
‐ aport caloric: 35 kcal/kg/zi (adulți)
100‐150 kcal/kg/zi (copii) 
 Tratamentul edemelor din sindromul nefrotic

• Restricție moderată de sare (∼ 3 g Na/zi)

• Restricție severă de sare        ‐ hipotensiune arterială
Æ ‐ agravarea coagulopatiei
• Diuretice                                ‐ deteriorarea funcției renale
 Tratamentul hipercolesterolemiei asociate 
sindromului nefrotic

• Hipercolesterolemia → ↑ RCV 
(copii cu recăderi frecvente → risc de ATS precoce)

• Dieta hipocolesterolemiantă                 ↓ colesterolul total
Æ ↓ LDL‐colesterolul
• Agenți hipolipemianți (statine)            ↓ TG
 Sindromul nefritic

• Grup de boli caracterizat prin inflamația capilarelor glomerulare
• Glomerulonefrite acute

• Cauze: poststreptococică
nefropatia cu Ig A
nefrite ereditare
LES
vasculite
GN asociate cu endocardite, abcese etc.
 Manifestările glomerulonefritelor acute

• Debut brusc
• Durată scurtă
• Clinic: ‐ hematurie
‐ HTA
‐ retenție azotată
• Evoluție: ‐ vindecare
‐ sindrom nefrotic cronic
‐ IRC
 Tratamentul dietetic al glomerulonefritelor acute

• Menținerea unui status nutrițional adecvat

• Tratamentul bolii cauzatoare

• Retenție azotată → ↓ aport proteic

• Hiper‐K‐emie → ↓ aport K

• HTA → restricție sodată
 Insuficiența renală acută

• ↓ bruscă a RFG

• Alterarea excreției produşilor de catabolism

• Apare, de obicei, pe R anterior normali

• Durata: zile → săptămâni
 Cauzele insuficienței renale acute

• Prerenale: ‐ deshidratare severă
‐ colaps circulator

• Intrinseci: ‐ necroza tubulară acută ‐ traumatisme
‐ intervenții chirurgicale
‐ septicemie
‐ nefrotoxicitate: Ab, substanțe de contrast
                       ‐ afectare vasculară: infarct R bilateral
‐ GN acute de diverse cauze: inf. streptococice, LES

• Postrenale: ‐ hipertrofia benignă de prostată
‐ cancer de vezică urinară sau de prostată
‐ stricturi uretero‐vezicale
 Manifestările insuficienței renale acute

• Faza oligurică: ‐ Oligurie (20‐200 ml/zi)

‐ Proteinurie
‐ Hematurie
‐ Anorexie
‐ Grețuri, vărsături
‐ HTA
‐ Retenție azotată
‐ ↑ K, fosfații, sulfații
‐ ↓ Na, Ca, bicarbonații

• Faza poliurică: ‐ Poliurie
‐ Atenție la tulburările hidro‐electrolitice !
 Tratamentul dietetic al insuficienței renale acute

• IRA prerenală          ‐ tratament cauzal
Æ
• IRA postrenală        ‐ nu necesită intervenții dietetice 
particulare
• Tratamentul dietetic → f. important deoarece pacientul 
prezintă: 
‐ retenție azotată
                   ‐ acidoză metabolică
‐ dezechilibre hidro‐electrolitice
‐ stress → ↑ necesarul de proteine
• Pacient grav, nu se poate alimenta →
→ nutriție parenterală totală
→ substituția funcției renale – HD, DP, hemofiltrare
 Aportul proteic (I)

• La debut: vărsături, diaree → pacientul nu tolerează aliment. orală 
→ aliment. parenterală ( pt. a ↓ catabolismul proteic)
• Adm. numai de HC → ↓ catabolismul proteic doar cu 50% 
↓
• Adm. parenterală de ‐ glucide
‐ lipide
‐ mixturi de AA esențiali şi neesențiali
↓
• ↓ la minimum catabolismul proteic până pac. îşi reia aliment. orală
 Aportul proteic (II)

• Depinde de: ‐ cauza IRA

‐ prezența altor condiții / afecțiuni

• Inițial: ‐ 0,5‐0,8 g/kg ‐ la pacienții nedializați

‐ 1‐2 g/kg ‐ la pacienții dializați

• Ulterior, pe măsura refacerii funcției R: 0,8‐1 g/kg
 Aportul caloric

• Necesarul caloric: ‐ depinde de: ‐ cauza IRA

‐ comorbidități
                                  ‐ poate fi măsurat prin calorimetrie indirectă
‐ 30‐40 kcal/kg/zi
• Aport caloric excesiv → producție excesivă de CO2
• DP → trebuie calculat şi aportul caloric al glucozei absorbite
• Aport ↑ de glucoză şi lipide pt. a ↓ catabolismul proteic
• Atenție la hiperglicemie !  ± insulină
 Aportul hidroelectrolitic

• Aport lichidian limitat la ∼ 400 ml/zi
• Trebuie compensate pierderile: 
                  ‐ vărsături, diaree
                  ‐ drenajul cavităților (pleură, pericard etc.)
‐ cutanate şi respiratorii (↑ în febră)
• Medicamente iv, transfuzii de sânge
• Problemă:  reducerea  aportului  lichidian  asigurând  totuşi  un 
aport caloric şi proteic adecvat
• Aportul de Na:
‐ în faza oligurică ‐ ↓ la 20‐40 mEq/zi
‐ uneori imposibil de limitat aportul 
(adm. iv de Ab, anti‐HT, alimentație parenterală totală)
‐ adm. acestora în soluții neelectrolitice → intoxicație cu apă
(hiponatremie)

• Aportul de K:
‐ individualizat în funcție de nivelurile serice
‐ necesar monitorizare frecventă
‐ dietă + distrucții tisulare
‐ tratamentul hiper‐K‐emiei: ‐ dializa
‐ adm. iv de ‐ glucoză + insulină
‐ bicarbonat
 Tratamentul dietetic al insuficienței renale acute 
(rezumat)

• Calorii: ‐ 30‐40 kcal/kgc
• Proteine: ‐ 0,8‐1 g/kg, ↑ pe măsură ce RFG revine la normal
                     ‐ 60% proteine cu valoare biologică ↑
• Potasiu: ‐ 30‐50 mEq/zi în faza oligurică 
(funcție de volumul urinar, dializă, K seric)
‐ refacerea pierderilor în faza poliurică
• Sodiu: ‐ 20‐40 mEq/zi în faza oligurică 
(funcție de volumul urinar, edeme, dializă, K seric)
‐ refacerea pierderilor în faza poliurică
• Lichide: ‐ refacerea pierderilor din ziua precedentă (urină,              
                                                      vărsături, diaree) + 500 ml
 Litiaza renală

• 10 % din B
• 3 % din F
• Mec.: conc. componenților urinei ↑ → cristalizare → litiază R
• Compoziție: săruri de Ca, ac uric, cistină, 
• Clinic
• Patogeneza şi tratamentul diferă
• Recurențe → necesar ‐ analiza calculului
                                       ‐ evaluare metabolică
• Tratament general: aport lichidian crescut (1,5‐3 l/zi)
↓
                                         min. 2 l urină/zi
 Calculii de oxalat de calciu şi fosfat de calciu

• 80 %
• B de vârstă medie
• Cauze: ‐ HPT
‐ hiperoxaluria
‐ hiperuricozuria 
                 ‐ hiper‐Ca‐uria idiopatică
‐ nivel ↓ de citrat în urină
                 ‐ acidoza tubulară renală distală                 
‐ infecții cu nanobacterii
• Tratament: corectarea deficitului specific
 Hiperoxaluria 

• Hiperoxaluria primară – b. metabolică ereditară
‐ calculi de oxalat de Ca recurenți
‐ depunerea de oxalat de Ca în parenchimul renal
           ‐ IR progresivă
‐ deces înainte de a 3‐a decadă de viață
‐ trat. optim: ‐ dg. precoce
‐ doze mari de ‐ vit. B6
‐ ortofosfat ‐ ↓ ox. de Ca urinar
• Hiperoxaluria  enterică ‐ ↑ absorbția  de  oxalat:  b.  Crohn,  b. 
celiacă, by‐pass‐ul intestinal chirurgical, insuficiența pancreatică 
• Doze mari de vit. C (> 1000 mg/zi) → ↑ oxaluria
 Tratamentul hiperoxaluriei

•  800‐1200 mg/zi Ca po (leagă oxalatul)

• ↓  aportul  de  oxalat:  rubarba,  spanac,  căpşuni,  ciocolată, 

tărâțe de grâu, nuci, sfeclă, ceai 

• ↓ oxalatului urinar este mai imp. decât ↓ Ca urinar
 Hipercalciuria

• > 200 mg Ca / urina de 24 ore

• Cauze: ‐ absorbtivă
                 ‐ renală
                 ‐ resorbtivă

• Tratament: ‐ absorbtivă – Nu restricție dietetică de Ca
                         ‐ renală: ↓ Ca în dietă: 400‐600 mg/zi
‐ diuretice tiazidice → ↓ Ca urinar 
                         ‐ efect maxim ‐ asociere cu dietă uşor hiposodată
 Hiperuricozuria 

• Mecanism: 
‐ cristalele de acid uric formează un “cuib” în care precipită ox. de Ca
‐ ac.  uric  →  leagă  inhibitorii  formării  ox.  de  Ca  →  favorizează  ↑
calc. de ox. de Ca

• Tratament dietetic:
‐ ↓ aport proteic ‐ prot. animale ‐ ↑ excreția ac. uric şi Ca
‐ ↓ excreția urinară de citrat
 Calculii de acid uric
• Cauze: ‐ guta
‐ boli maligne
‐ boli gastrointestinale
                 ‐ medicamente: aspirină, probenecid → ↑ excreția de ac.uric

• Mecanism: ‐ urina acidă → precipită urații

• Tratament: ‐ dietă alcalină
‐ citrat
‐ bicarbonat
‐ ↓ proteinelor alimentare când uricozuria e foarte mare
 Dieta alcalină

• Lapte şi produse lactate, frişcă, iaurt
• Migdale, castane, nuci de cocos
• Toate tipurile de legume (excepție: porumb, linte), în special 
sfecla, varza, spanacul
• Toate tipurile de fructe (excepție: afine, prune)
• Melasa
 Dieta acidă

• Carne, peşte, ouă, toate tipurile de brânză
• Alune, nuci
• Toate tipurile de pâine, mai ales cea integrală, 
cereale, orez, paste făinoase
• Porumb, linte
• Afine, prune
• Prăjituri

Dieta neutră 

• Unt, margarină, uleiuri
• Zahăr, sirop, miere
• Cafea, ceai
 Calculii de cistină

• Rari
• Cauza: ‐ tulburare ereditară a transportului AA
• Determină distrucție renală progresivă
• Tratament: ‐ aport lichidian ↑ (> 4 l/zi)
                       ‐ dietă alcalină
‐ tratamente alcalinizante (→ ↑ pH urinar la 7,5)
‐ Eşec: penicilamină (→ efecte adverse sistemice imp.)
 Progresia bolii renale

• Pierderea a ¾ din funcția renală → “autoîntreținere” → 

agravare
• Factori de progresie: ‐ dieta hiperproteică
‐ HTA
‐ dezechilibrul DZ
• Restricție proteică: 
‐ 0,8 g/kg/zi când RFG > 55 ml/min
‐ 0,6 g/kg/zi când RFG = 25‐55 ml/min
        ‐ 60 % proteine cu valoare biologică mare
 Boala renală terminală 
• Cauze: ‐ DZ
‐ GN
‐ HTA
• Uremia
‐ cauză: retenția azotată
‐ simptome: ‐ nespecifice
‐ astenie, fatigabilitate, grețuri, vărsături, crampe               
musculare, prurit, gust metalic, afectare neurologică
‐ paraclinic : ‐ uree  > 100 mg/dl
‐ creatinină > 10‐12 mg/dl
‐ tratament: ‐ conservator
                    ‐ transplant
                    ‐ dializă
 Tratamentul dietetic în insuficiența renală cronică

Obiective 
• Menținerea  unui  bun  status  nutrițional → aport  adecvat  de 
proteine, energie, vitamine, minerale
• Prevenirea  /  tratamentul  edemelor  şi  a  tulburărilor  hidro‐
electrolitice → aport adecvat de Na, K, lichide
• Prevenirea  /  întârzierea  apariției  osteodistrofiei  renale →
aport adecvat de Ca, P, vit. D
• Să  asigure  pacientului  o  alimentație  atractivă,  gustoasă, 
adaptată stilului său de viață
 Aportul de apă şi sodiu (I)

• Nefropatii cu pierdere de sare: R polichistic, uropatia obstructivă 
cronică, PN cronică, nefropatia analgezică
‐ aport suplimentar de Na ‐ pentru a preveni hTA, h‐volemia, 
crampele şi afectarea funcției renale
• Majoritatea pacienților cu IR: retenție de Na 
‐ restricție hidrosodată

• Uzual: 2 ‐ 3 g Na/zi
• Restricție severă de sare: ‐ hTA
‐ ↑ coagulabilității sg. → obstruare şunt
 Aportul de apă şi sodiu (II)

• Pacienți dializați: ↑ ponderală interdialitică: 2 ‐ 3 kg
• Cea mai uşoară metodă de a ↓ setea şi aportul lichidian:
‐ ↓ aport Na
• Educarea pacienților pentru:
           ‐ măsurarea aportului lichidian şi a eliminărilor urinare
           ‐ examinarea gleznei pentru edeme
           ‐ cântărire în fiecare dimineață
 Aportul de potasiu 

• Aport uzual: 3 ‐ 4 g/zi (75‐100 mEq)

• IRC: 1,5 ‐ 2,5 g/zi (40‐65 mEq)

• Pacienți anurici, dializați: 2 g/zi (50 mEq)

• Atenție la substituenții de sare – “sarea fără sodiu”
 Aportul de proteine 

• Prevenirea catabolismului proteic
• Evitarea excesului de proteine care ↑ nivelul ureei
• Aport ajustat în funcție de clearance‐ul de creatinină:
‐ ≥ 40 ml/min → aport proteic normal
‐ 20 ‐ 40 ml/min → 60 g/zi
‐ 10 ‐ 20 ml/min → 40 g/zi
‐ 2 ‐ 10 ml/min → 20 g/zi + suplimente de AA
‐ ≤ 8 ml/min → transplant sau dializă
‐ ≤ 5 ml/min → dializă
• Suplimente de AA: mixturi de AA esențiali sau precursori 
ai AA (α‐cetoacizi sau α‐OH acizi)
 Aportul caloric

• 25 ‐ 40 kcal/kg → 2000 ‐ 2500 kcal/zi

• HC şi lipidele trebuie să suplinească ↓ aportului proteic

• 300 ‐ 400 g HC/zi

• 75 ‐ 90 g lipide/zi

• HC şi lipidele → metabolizate în CO2 şi H2O → nu agravează IR

 Aportul de calciu, fosfor şi vitamina D 

• IRC → H‐P‐emie şi h‐Ca‐emie → osteodistrofie

• Restricția fosfatică: ‐ trebuie începută precoce, înainte de  
apariția durerilor şi deformărilor osoase
‐ ≤ 1200 mg/zi
• IRC incipientă: restricție moderată de proteine şi fosfați →
încetineşte progresia IRC
• Hidroxid de Al → leagă fosfații intest. → previn absorbția
• Carbonat, acetat, lactat, gluconat de Ca; ef. adv.: ‐ H‐Ca‐emia
‐ constipația
• Rezină: Renagel
• Preparate de calciu → previn hipocalcemia; adm. între mese
• 1,25(OH)2D3 → adm. precoce
 Aportul de vitamine 

• Dieta  hipoproteică  (< 40  g  proteine/zi)  nu  realizează  aport 

vitaminic adecvat

• Vitaminele  hidrosolubile  → mai  deficiente  decât  cele 

liposolubile

• Suplimente vitaminice: grup B, C, acid folic
 Curs 7

• Nutritia in 
bolile digestive
 Boala de reflux gastroesofagian

• Boala de reflux gastroesofagian (BRGE)
‐ totalitatea  simptomelor,  însoțite  sau  nu  de  leziuni  ale  mucoasei 
esofagiene, care sunt produse de refluxul conținutului gastric în esofag.

• Refluxul gastroesofagian (RGE)
‐ fenomenul fiziologic de trecere a conținutului gastric în esofag şi 
care  devine  patologic  atunci  când  mecanismele  antireflux  nu 
funcționează.

• Esofagita de reflux
‐ leziunea esofagiana indusă de refluxul gastroesofagian şi care nu 
se produce în mod obligatoriu în toate cazurile de reflux patologic. 
 Boala de reflux gastroesofagian
‐ schema mecanismelor fiziologice antireflux ‐
Esofag
Sfincter esofagian inferior
• hipoperistaltism (SEI)
Diafragm
• relaxare tranzitorie
• pensa diafragmatică largă • scăderea pres. bazale SEI
• unghiul His deschis
• hernie hiatală
• presiune intraabdominală
crescută
Stomac

• întârzierea golirii gastrice

• creştere tranzitorie sau permanentă a
presiunii intraabdominale
Boala de reflux gastroesofagian

• Recomandări posturale
• Recomandări nutriţionale
• Medicamente
 Algoritm fiziopatologic în esofagite (I) 
            Cronice
Acute ‐reducerea presiunii SEI
Cauze ‐infecții virale ‐hernia hiatală
‐Intubație ‐creşterea presiunii intraabdominale
‐Ingestia de agenți iritanți ‐întărzierea golirii gastrice
‐vărsături recurente

Refluxul 
conținutului gastric
şi/sau intestinal
prin SEI în 
esofag

Tratament 
Modificări comportamentale Management nutrițional
medicamentos
/
chirurgical
 Algoritm fiziopatologic în esofagite (II) 

ESOFAGITE

Modificări comportamentale Management nutrițional
Management nutrițional
Modificări comportamentale

Tratament 
Tratament 
medicamentos/
medicamentos/
chirurgical
chirurgical

‐prevenirea RGE
‐evită clinostatismul postprandial
‐reducerea acidității secreției 
‐evită fumatul
gastrice
‐prevenirea durerii şi a 
iritației gastrice
 Esofagite

1. Aportul de lipide
2. Orarul şi dimensiunea meselor
3. Caz particular – esofagita severă
 Esofagite SEI

1. Aportul  crescut de lipide

¾↓ presiunea SEI
¾ întârzie golirea gastrică
¾ ↑ secreția acidului gastric

Risc↑ de RGE în clinostatism
 Esofagite
2. Orarul şi dimensiunea prânzurilor

• prânzurile ↑ cantitativ
• aportul ↑ lipide
• imediat înainte de culcare

9 risc ↑ RGE
9 ↑ secreţiei acide
9 întârzierea golirii gastrice
 Esofagite

3. Caz particular – esofagita severă

• bine tolerată dieta lichidă hipolipidică

• alimentele acide pot determina apariţia simptomatologiei

(sucuri de citrice, de roşii, băuturile răcoritoare)

• uneori, alimentele solide pot determina perforaţii

(chips-uri, biscuiţi crocanţi, coji uscate)

• alimentele foarte condimentate pot determina iritaţia mucoasei

 Management nutrițional esofagite

Evitare
SCOPURI ‐ lipide
‐ alcool
‐ carminative

Prevenirea RGE Evitare
‐ cafea
‐ băuturi alcoolice                    
fermentate
Reducerea acidității
secreției gastrice Evitare
‐alimente acide
‐ condimente
Prevenirea durerilor 
şi a iritației
 RGE şi esofagita – recomandări nutriționale

Evită
• prânzurile ↑ cantitativ, hiperlipidice
• aportul alimentar cu 3‐4 ore înainte de culcare
• ciocolata, băuturile alcoolice şi cele cu cafeină
• menta şi uleiurile mentolate
• eforturile medii/mari imediat postprandial şi menține poziția 
sezândă
• îmbrăcămintea strâmtă, mai ales postprandial
• alimentele  condimentate  şi  acidifiante  în  prezența 
inflamației mucoasei esofagiene 
 Hernia hiatală
Hernia gastrică transhiatală prin
alunecare
Hernia gastrică
esofag transhiatală prin rulare

Joncţiunea
Joncţiunea G-E
G-E

Sac peritoneal
Ligament

mb. freno-
esofagiană
Stomac herniat
 Hernia hiatală
‐ condiții favorizante ‐

Slăbirea
Slăbireasistemelor
sistemelorde
de Lărgirea
Lărgirea Creşterea
Creştereapresiunii
presiunii
fixare
fixareaasegmentului
segmentului hiatusului
hiatusului abdominale
abdominale
eso-cardio-tuberozitar
eso-cardio-tuberozitar diafragmatic
diafragmatic
- senescenţa -defecte congenitale -tumori
- obezitatea de fixare/de coalescenţă - sarcină
- boli de colagen a foiţelor diafragmatice - ascită
- intervenţii chirugicale în - constipaţie
zona cardio-tuberozitară - tuse, AB
- cifoscolioză
 Hernia hiatală

Hernia hiatală (HH) nu este sinonim cu RGE

dar, HH creşte riscul de RGE.

esofag

Hernia
hiatală

diafragm

stomac
 Hernia hiatală
‐ recomandări ‐

Scop: ↓ simptomatologiei la cei cu RGE şi esofagită

Metode: - prânzuri reduse cantitativ

- dieta hipolipidică
- evitarea alimentelor ce ↑ secreţia acidă gastrică
↓ presiunea SEI
 Dispepsia
caracterizată prin simptome permanente sau recurente atribuite
tubului digestiv superior:

• durere epigastrică • greţuri, vărsături

• disconfort abdominal • eructaţii
• balonări • saţietate precoce

Clasificare
• dispepsia organică – boli organice care se manifestă prin simtome dispeptice.
• dispepsia funcţională – după explorare gastroenterologică nu se pun în
evidenţă boli organice.
 Dispepsia

Recomandări nutriţionale
• prânzuri reduse cantitativ, mestecat corespunzător
• evitarea aporturilor hiperlipidice
• suprimarea fumatului, alcoolului, condimentelor

Modificări comportamentale
Ulcerul gastric (UG) şi ulcerul duodenal (UD) 

- afecţiuni cu localizare
anatomică diferită;

- factori etiopatogenici multipli,

comuni;

- evoluţie cronică;

- episoade de activitate
simptomatice sau asimptomatice
care alternează cu perioade de
remisiune cu tendinţă spontană
spre vindecare sau complicaţii
Ulcerul - întreruperi ale continuităţii
peretelui gastric şi/sau
histopatologic
duodenal, însoţite de o
semnificativă reacţie fibroasă
care începe la mucoasă şi care
poate penetra până la seroasă
 Fiziopatologia ulcerului

Factori de
Factori de apărare
agresiune

• secreţia clorhidropeptică • mucus şi NaHCO3

• Helicobacter pylori • rezistenţa cel. epiteliale
• acizi biliari • integritatea vascularizaţiei
 Ulcerul – algoritm fiziopatologic

Infecţia cu
AINS “stress” gastrita
H. pylori

Leziune ulceroasă
Management Management Management
medical comportamental nutriţional

• ↓ utiliz. AINS
• tratam. medicam.
• ↓ secreţiei acide
 Ulcerul – tratament nutriţional

“indiferent de progresele terapiei medicamentoase, sunt o serie de

aspecte care nu pot fi ameliorate fără a se asigura o protecţie
nutritivă a stomacului şi duodenului”
(Mincu I, Mogoş V,)

Importanţa dietei:

¾ ↓ riscului de reactivare a maladiei, mai ales în condiţiile în care

sunt prezente condiţii ulcerogene;
¾ prevenirea apariţiei de leziuni ulceroase (agresiunea alimentară
repetată depăşeşte capacitatea de apărare locală);
¾ nutriţia deficitară facilitează acţiunea altor agenţi cu potenţial
nociv asupra mucoasei.
 Ulcerul – tratament nutriţional

Alimente cu rol de
protecţie, reparator

Dieta
efecte benefice

Excluderea Agresiune
chimică
produselor nocive

Agresiune
mecanică

Agresiune
termică
 Ulcerul – tratament nutriţional

• P din alimente - tamponează temporar secreţia gastrică, dar

- după 30-60 min de la ingerare urmează o
hipersecreţie puternică

• pH-ul unui aliment - are o importanţă terapeutică redusă

- exc. pacienţii cu leziuni cav. bucală/esofag
- majoritatea alimentelor au un pH mai puţin acid
decât sucul gastric (pH = 1-3)

sucul portocale, grapefruit pH = 3,2-3,6

băuturi răcoritoare pH = 2,8-3,5
 Ulcerul – tratament nutriţional
Laptele - importanţă ↑ iniţial, dar
- proprietăţile antiacide nu durează > 20 min
- prin concentraţia ↑ de Ca → stim secreţia gastrică
acidă > capacitatea de tamponare

alternativa
→ admin. multiple, la intervale scurte de timp

dar
- monotonia dietei
- carenţa nutriţională în cond. alim. predom. lactate
- prezenţa intoleranţei la lactoză
- terapia cu antisecretorii

Renunţare la acest tip de dietă ?

 Ulcerul – tratament nutriţional

• Glucidele concentrate:
- iniţial ↓ secreţia gastrică
- ulterior - ↑ bruscă a glicemiei → eliberare ↑ insulină → prop.
excitosecretorii

• Lipidele ar avea efect hiposecretor:

- direct - ↓ aciditatea gastrică
- indirect – determină reflux duodenal → secreţia biliopancreatică
la nivelul stomacului cu reacţie alcalină

dar, inhibiţia secreţiei este tranzitorie, în ∼ ore L se trasformă

în săpunuri ce ↑ secreţia clorhidropeptică

→ cantitatea şi calitatea L trebuie individualizată

 Ulcerul – tratament nutriţional

Acizii omega 3 şi omega 6 → PG

citoprotector
Implicate în răspunsul imun
mucoasei GI
inflamator
Se consideră a fi utili în managementul
- leziunilor peptice
- infecţiei cu H. pylori

! Existenţa malnutriţiei şi/sau a deficienţelor micronutrienţilor

influenţează celulele cu turn over rapid de la nivelul mucoasei g-i,
cu efect net compromiterea reparării ţesuturilor.
 Ulcerul – tratament nutriţional

Excluderea
produselor nocive

Agresiune chimică Agresiune Agresiune

(produse cu efecte
excitosecretorii puternice)
mecanică termică

• supe/ciorbe din carne • alimente insuficient • alimente prea fierbinţi

• dulciuri concentrate mestecate, cu ↑ celuloză sau prea reci
• alim. prăjite în grăsime dură
• conserve carne/peşte
• ape minerale carbogazoase
• condimente iritante
• alcoolul
 Ulcerul – tratament nutriţional

Alcoolul
- În cantităţi ↑ - noi leziuni superficiale ale mucoasei
- agravarea celor existente
- interferă cu tratamentul medicamentos

- În cantităţi moderate/↓ - det. apariţia lez. ulceroase + factori de risc

- dar, berea + vinul ↑ semnif. secreţia gastrică

Băuturile alcoolice ar trebui evitate în

perioada simptomatică !
 Ulcerul – tratament nutriţional
• Cafea/cafeina
• stimulează secreţia de acid
• ↓ presiunea SEI

• Condimente
• ↑ secreţia de acid gastric
• eroziuni superficiale tranzitorii
• inflamaţia mucoasei
• alterarea permeabilităţii/motilităţii GI

• atenţie – intoleranţa la condimente trebuie

diferenţiată de răspunsul alergic specific!
• agresivitate ↑ mai ales în asociere cu alcool
 Dietoterapia stomacului operat

Golire gastrică 
întârziată

• tulburări dispeptice
• sdr. dumping Mecanismul 
• hipoglicemie tardivă fiziopatologic
• diaree postgastrectomie

Golire gastrică 
accelerată

(conținutul gastric hiperosmolar 
ajunge la nivelul colonului)
 Dietoterapia stomacului operat
• aportul po suspendat până la reluarea funcțiilor tractului gastrointestinal
• alim. enterală – în cond. prelungirii per. de recuperare postoperatorie
• alim.  parenterală  – în  cond.  asocierii  complic.  postoperatorii  ce  contraindică 
alim. enterală
• inițial sunt permise lichide po – cel mai frecvent apa
‐ cantități mici
‐ sub formă de cuburi de gheață  
‐ unii pacienți tolerează mai bine apa la to camerei/caldă
• ulterior – diversificarea lichidelor consumate
‐ creşterea progresivă a cantităților consumate
• reluarea alimentației po – dieta hiperproteică, hipolipidică
• evită alimentele foarte condimentate, hiperlipidice, hipertone
 Sindrom dumping
Recomandări nutriționale
• mese reduse cantitativ, frecvente, distribuite pe parcursul zilei
• se  recomandă  o  dietă  hiperP,  normoL,  adaptată  caloric în  funcție  de 
greutate; G complexe permise în funcție de toleranța individuală
• fibre alimentare – atenție în caz de alterare a motilității esofagiene şi gastrice
• pentru  încetinirea  golirii  gastrice  – clinostatism  cu  evitarea  efectuării 
activităților fizice ∼ 1 h postprandial
• consum adecvat de lichide zilnic
• sunt  permise  cantități  foarte  mici  de  dulciuri  concentrate  (băuturi 
răcoritoare, sucuri, prăjituri, înghețate)
• în  cazul  prezenței  intoleranței  la  lactoză – evitarea  laptelui,  înghețatei;  ar 
putea fi bine tolerate brânzeturile, iaurturile. 
Pacienți cu afecțiuni hepatice – condiții asociate:

• malnutriția
• ascita
• hipoNa

• encefalopatia hepatică
• sdr. hepatorenal
• osteopenia
 Malnutriția din afecțiunile hepatice severe
Anorexie Maldigestie/Malabsorbție
Sațietate precoce Diete restrictive
Grețuri, vărsături Metabolism alterat
MALNUTRIȚIE

Management medical Management nutrițional

• terapie diuretică • creşterea aportului energetic, mese mici, 
• tratamentul encefalopatiei frecvente
• managementul HDS (varice esofagiene) • restricție sodică în caz de retenție hidrică
• monitorizarea glicemiei  • restricție de lichide în caz de hipoNa
• hiperglicemie – diete adaptate
• suplimente vitaminice şi minerale
• alimentație enterală (encefalopatie)
Recomandări nutriționale în afecțiunile hepatice

ASCITA
‐ restricție sodică (2g/zi) + diuretice
‐ restricții mai severe – palatabilitate redusă
‐ paracenteze frecvente – necesar aport proteic 
adecvat

ficat
stomac

ascita
cavitate. 
abdom.

rect
Recomandări nutriționale în afecțiunile hepatice

OSTEOPENIA

• menținerea G corporale
• aport  nutritiv  echilibrat  cu  aport  P  necesar 
menținerii masei musculare
• 1500 mg Ca/zi + vitamina D
• evitarea  alcoolului  şi  monitorizarea  aspectului 
scaunelor (evitarea pierderilor)  
 Recomandări nutriționale în afecțiunile hepatice

HIPERTENSIUNEA PORTALĂ

‐ episod hemoragic
→ alimentație parenterală

‐ EDS repetate
→ pot  determina  stricturi 
esofagiene şi/sau disfagie
 Dezechilibrul aminoacizilor plasmatici în bolile hepatice

aminoacizi aromatici aa ramificaţi aa amoniogenici

Tirozina Valina* Glicina
Fenilalanina* Leucina* Serina
Triptofan* Izoleucina* Treonina*
Glutamina
Histidina*
Lizina*
Metionina*

“teoria alterării neurotransmițătorilor” în encefalopatia hepatică
‐ ↓ aa ramificați
‐ ↑ aa aromatici
‐ ↑ metionina, glutamina, histidina
 Recomandări nutriționale în afecțiunile hepatice
ALTERAREA METABOLISMULUI GLUCIDIC
• 2/3 din CIR.H prezintă STG, 10‐37% vor dezvolta DZ
• hipoglicemie à jeun ‐ ↓ glicogen hepatic
‐ ↓ gluconeogenezei în afecțiuni hepatice severe
‐ frecvent în IH acută/fulminantă, după consum de alcool 

MALABSORBȚIA LIPIDELOR

• aport ↑ de Tg cu lanț mediu
• steatoree importantă – tentarea unei diete sever hipolipidice
• steatoree  persistentă  – stoparea  restricției  lipidice  (reducerea  palatabilității 
cu aport caloric necorespunzător)

HIPONATREMIA
‐ restricție hidrică 1‐1,5 l/zi, funcție de severitatea edemelor şi a ascitei
‐ hipoNa severă şi persistentă – aport hidric 500‐750 ml/zi
‐ asociat cu aport Na moderat
 Litiaza biliară
• nu exită recomandări specifice pentru prevenirea litiazei biliare la persoanele 
cu factori de risc
• evitarea postului prelungit şi prevenirea/tratamentul obezității

colecist
•colecistita  –  dieta  hipolipidică  pentru 
prevenirea contracțiilor veziculei biliare
• date  contradictorii  –  adm.  lipide  iv 
stimulează contractilitatea vez. biliare ?
• postoperator  –  reluarea  progresivă  a 
alim. → dieta tolerată/normală
Litiază 
biliară
 Colecistita

• acută ‐ întreruperea aportului po
‐ alim. parenterală la nevoie (pac. malnutriți, recuperare prelungită)
‐ dieta hipolipidică (30‐45 g L) → ↓ stimulării vezicii biliare
‐ relație pozitivă între aportul de colesterol ⇔ formarea litiazei ?
nu s‐a demonstrat

• cronică ‐ dieta hipolipidică per. îndelungate, 25‐30% din aportul caloric
‐ restricții severe ‐ contraindicate
‐ L → stimularea/drenarea tractului biliar
‐ dieta în funcție de toleranța individuală
‐ ± vitamine liposolubile (mai ales la pac. cu malabsorbție)   
 Pancreatita – algoritm fiziopatologic

Etilism cronic Traumatisme 

Afecțiuni biliare Anumite 
PANCREATITA medicamente
Hipertrigliceridemie, 
Infecții virale
hipercalcemie

ACUTĂ CRONICĂ

• management medical • management medical
‐ antag. Rc H2 ‐ controlul pH‐ului intestinal
‐ somatostatin ‐ insulina în dezechilibre glicemice
• management nutrițional • management nutrițional
 Pancreatita acută ‐ fiziopatologie

Leziuni
Leziuni Activarea
Activarea Eliberarea
Eliberarea
Trigger
Trigger Consecințe 
Consecințe 
glandulare
glandulare celulelor
celulelor mediatorilor
mediatorilor

IL‐1 Local
Activarea  neutrofile
IL‐6 ‐ abces
tripsinogenului
IL‐8 ‐ necroză
monocite
IL‐10
limfocite  IL‐11
Eliberarea enzimelor TNF
Sistemic 
pancreatice endoteliu NO
‐ şoc
‐ tripsina PAF
‐ spațiul 3
‐ elastaza
‐ fosfolipaza
‐ etc.
 Pancreatita acută – management nutrițional
hemoragii

necroza grăsoasă
edematoasă
necrotico‐hemoragică

• interzicerea alim. po/enteral – stimulare min. a secreției enzimelor pancreatice
• reechilibrare hidro‐electrolitică ± alimentație parenterală totală
• dacă Tg > 400 mg/dl → soluții glucozate, tamponare funcție de necesar
• reluarea alim. po → alimente uşor digerabile, reluate progresiv
→ dieta hipolipidică
→ 6 mese/zi
→ aport proteic adecvat 
→ dieta hipercalorică (în cazuri grave – ↑ MB cu 49%)
• alim.  enterală  –  sondă  jejunală  –  evitarea  fazelor  cefalică  şi  gastrică  a  stim. 
pancreasului  
 Pancreatita cronică 
‐ management nutrițional ‐

Scopuri
• prevenirea distrugerilor suplimentare
• scăderea frecvenței episoadelor acute
• diminuarea simptomatologiei dureroase
• reducerea steatoreei, corectarea malnutriției

Metode 
• aport dietetic funcție de toleranță
• substituirea L cu uleiuri conținând Tg cu lanț mediu
• suplimente de vitamine liposolubie
• uneori deficit de B12 (↓ proteazelor ce intervin în metabolizarea vit. B12)
• alterarea metabolismului glucidic – dieta adecvată ± medic. specifică
• interzis consumul de alcool!
 Bolile inflamatorii intestinale

Boala Crohn RCUH

• intestin subţire şi ileon terminal • colonul

• segmente de inflamaţie alternând cu • inflamaţia difuză a mucoasei însoţită de
segmente normale mici ulceraţii
• interesează toate straturile mucoasei • sângerări rectale, diaree sanguinolentă
• stricturi • colectomie cu anus ileal/ anastomoză
• frecvent intervenţiile chirurgicale cu ileoanală
rezecţii intestinale întinse
 Tratamentul bolilor inflamatorii
intestinale

SCOPURI
• inducerea şi menţinerea remisiunii
• conservarea statusului nutriţional

METODE
• tratament medicamentos - antiinflamatoare
- agenţi imunosupresori
- antibiotice
• tratament nutriţional
 Tratamentul bolilor inflamatorii
intestinale

¾ dieta predominant lichidiană cu puţine reziduuri şi puţine fibre

duce la scăderea încărcăturii antigenice sau a populaţiei microbiene
de la nivelul colonului
¾ se preferă alimentaţia enterală – mai eficientă în inducerea
remisiunii
¾ necesar proteic ↑ cu 50% mai ales în fazele de activitate a bolii
¾ suplimentare cu vitamine şi minerale
¾ mese frecvente, cantitate redusă, aport lichidian fracţionat
¾ în cazul malabsorbţiei lipidelor → se administrează suplimente cu
Tg cu lanţ mediunu
 Boala diverticulară

• herniere sacciformă a peretelui colonic

• ca urmare a presiunilor colonice
crescute, pe perioade îndelungate

Tratament nutriţional

• dieta cu aport bogat de fibre

• aportul de fibre crescut progresiv
• 2-3 l de apă zilnic
diverticuloza • puseu acut → dieta săracă în reziduuri
• complicaţii → nutriţie parenterală
• dietă hipolipidică
• evită consumul de seminţe, nuci, alune
 Constipaţia
Definiţie
= evacuare întârziată a conţinutului intestinului gros
însoţită de un sindrom coprologic caracterizat prin cantitate
redusă şi consistenţă crescută a materiilor fecale şi digestie
completă.

Tratament nutriţional
• aport adecvat de fibre alimentare - 14 g/1000 kcal
• fibre alimentare - măresc volumul şi greutatea materiilor fecale
- accelerează tranzitul intestinal
- fixatori de toxine
- rol nutritiv
- form. microflorei saprofite
• minim 2 litri lichide zilnic
• alimente hiperlipidice – cu acţiune laxativă producând descărcare
biliară (ulei măsline, frişca, smântâna)
 Sindromul diareic
Definiţie
= eliminarea frecventă de scaune neformate, însoţite
de digestie incompletă.

Tratament nutriţional
• corecţia pierderilor hidroelectrolitice – sol. orale de glucoză - electroliţi - K
• reluarea alimentaţiei progresiv, în limita toleranţei
• se începe cu amidonuri şi se continuă cu alimente proteice
• limitarea aportului de alcool, zaharuri simple
• suplimentare cu vitamine, Fe

• la sugari şi copii mici – afecţiune gravă prin

deshidratarea severă ce poate apare în timp foarte
scurt
• la aceştia – reechilibrare rapidă !
Consumul de alcool
În cantităţi moderate

- relaxarea organismului
- reducerea inhibiţiilor
- încurajează interacţiunile sociale
- sentiment de euforie

În cantităţi mari,
perioade lungi de timp

Consecinţe dezastruoase!
Consumul de alcool