Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
LIVIU ŢĂRANU
Editor: Liviu Ţăranu
Referenţi ştiinţifici:
Lect. univ. dr. Ovidiu Buruiană, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi
Dr. Petre Opriş, The Woodrow Wilson International Center for Scholars,
Washington, D.C., S.U.A.
94(498)
Notă asupra ediţiei / Note on the edition / Note sur l’édition / Hinweis zur Ausgabe
...................................................................................................................................29
Indice de nume / Name index / Indice des noms / Index der Namen
............................................................................................................................... 275
Prefaţă
D
upă ce a consultat cu acribie nenumărate fonduri documentare
existente în arhivele româneşti – în scopul publicării în colaborare a
patru volume de documente privind istoria României de după cel de-al
doilea război mondial, precum şi pentru elaborarea unei impresionante teze de
doctorat, referitoare la poziţia României în cadrul Consiliului de Ajutor Economic
Reciproc, în perioada 1949-1965 (lucrarea fiind publicată în anul 2007 la Editura
Enciclopedică), distinsul istoric Liviu Ţăranu a continuat activitatea de cercetare
originală şi, într-o cadenţă exemplară, au văzut lumina tiparului alte două tomuri
de documente inedite, având ca subiecte două personalităţi controversate ale
regimului comunist din România: generalul Ion Mihai Pacepa şi politicianul
Avram Bunaciu.
Cu volumul de faţă, pasionatul cercetător revine în sfera analizei economiei
româneşti şi propune în mod ambiţios un proiect-instrument util nu doar pentru
istorici, ci şi pentru sociologii care doresc să afle detalii privind mecanismul
procesului politico-economic decizional din ultimul deceniu al perioadei
comuniste a României şi efectele majore pe care le-a produs acesta în viaţa
cetăţenilor.
După cum se poate constata, toate documentele inedite din această lucrare au
ajuns mai întâi în arhiva celebrei Securităţi – organizaţie creată în anul 1948 cu
scopul principal de a reduce la tăcere pe toţi opozanţii regimului politic ilegitim de
la Bucureşti. Prin publicarea lor, istoricul Liviu Ţăranu readuce în actualitate o
temă deosebit de interesantă pentru cercetători: comportamentul schizoid al
călăilor şi victimelor, deopotrivă. Atât cei care violau corespondenţa cetăţenilor şi
întocmeau apoi rapoarte de activitate, cât şi cei vizaţi şi urmăriţi de Securitate
aveau posibilitatea să cunoască în mod direct efectele negative ale austerităţii şi
măsurilor aberante impuse la începutul anilor ’80 de Nicolae şi Elena Ceauşescu.
Ambele aşa-zise „tabere” cunoşteau din proprie experienţă o parte din limitele
sistemului şi dacă membrii organelor de Securitate lucrau foarte mult pentru a-i
depista şi anihila pe cetăţenii care comentau la modul negativ despre „epoca de
aur” promisă de preşedintele României, exista posibilitatea ca, după un program
de lucru (probabil) prelungit, aceiaşi membri ai Securităţii să se întoarcă la
familiile lor şi să afle că străzile localităţilor nu sunt iluminate, întreruperile în
alimentarea cu energie electrică sunt frecvente, agentul termic lipseşte din
calorifere, la fel şi produsele alimentare din magazinul de lângă casă etc. Şi dacă,
8 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
totuşi, nu erau capabili să observe asemenea „mici detalii”, existau părinţi, soţii,
logodnice, prieteni sau copii care să le reamintească, de exemplu, faptul că
personajul comun Bulă se plimba noaptea pe străzile întunecate ale cartierelor din
Bucureşti şi bombănea în mod retoric: „De ce ne ţin ăştia flămânzi şi cu toate
luminile stinse? Poate aş înţelege dacă s-ar găsi suficientă mâncare la magazinul
din colţ, că aşa ceva a mai fost în România, dar pe timpul mareşalului Antonescu”.
Timpul îşi poate pune evident amprenta asupra diferitelor relatări ale
martorilor oculari, memoria poate juca feste şi de aceea considerăm că
documentele de faţă sunt foarte importante pentru istorici şi sociologi, deşi scopul
pentru care au fost păstrate în arhiva Securităţii a fost cu totul altul. În mod
indubitabil, acestea relevă într-un mod sincer fapte şi stări de lucruri existente în
societatea românească a anilor ’80. În contrast, libertatea cuvântului şi cea de
expresie prevăzute în Constituţia comunistă nu constituiau nici pe de parte
garanţii în cazul în care cineva încerca să le exercite pentru a critica autorităţile de
partid şi de stat într-un mod necontrolat. Prin metode care nu excludeau violenţa,
forţele de represiune aveau grijă ca să-i readucă pe cetăţenii nemulţumiţi la stadiul
de a accepta în final (chiar şi într-un mod tacit) regimul dictatorial de tip asiatic
existent în România. Iar cei care nu reuşeau să se adapteze la sistemul politic,
economic şi social din anii ’80 erau marginalizaţi din punct de vedere social prin
aplicarea de către autorităţile de partid şi de stat a unor măsuri administrative (de
exemplu, detaşarea forţată de la locul de muncă prin trimiterea pentru o perioadă
de timp pe şantierul Canalului Dunăre – Marea Neagră, în minele din Valea Jiului
sau la exploatările de lignit din judeţul Gorj). Forţaţi de împrejurări, aceştia căutau
disperaţi soluţii de supravieţuire care includeau şi opţiunea de emigrare într-o ţară
capitalistă (în special membrii comunităţii germane din România).
Deosebit de interesante în această carte sunt subiectele la care se refereau
cetăţenii români plecaţi oficial pentru a munci în alte ţări. În primul rând, există
mărturii care nu pot fi puse la îndoială, referitoare la calitatea slabă a produselor
industriale româneşti exportate în Republica Federală Germania, Belgia, Elveţia,
Turcia, Egipt, Libia, Irak, Statele Unite ale Americii, Canada, Mexic, Brazilia,
Columbia etc. – produse contractate de obicei de întreprinderile din ţară prin
intermediul firmei româneşti „MAŞINIEXPORT”. În mod repetat, diferiţi
specialişti români au anunţat oficial autorităţile de resort despre nenumăratele
vicii de fabricaţie şi asamblări necorespunzătoare constatate la produsele care
ajungeau în diferite state şi care, din motive imputabile părţii române, nu puteau fi
utilizate de către cumpărători. În acest sens, semnalăm două exemple edificatoare,
care pot fi găsite în această lucrare: exportul de autoturisme de teren „ARO 244”
care nu fuseseră adaptate la condiţiile climaterice din Canada şi trimiterea unor
autocamioane româneşti în Libia, fără a fi adaptate corespunzător condiţiilor de
deşert. De asemenea, au fost înregistrate numeroase probleme tehnice la
automobilele ARO livrate în Portugalia şi Belgia.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 9
Un subiect despre care s-a discutat foarte puţin în România este şomajul
mascat care exista în anii ’80. Prin publicarea acestei lucrări de referinţă în
istoriografia românească, Liviu Ţăranu dezvăluie unul dintre punctele nevralgice
ale sistemului propagandei comuniste de la Bucureşti. Da, a existat şomaj în
România anilor ’80. Da, au existat cetăţeni care se temeau că vor fi puşi pe lista de
disponibilizări pentru a lucra apoi ca muncitori necalificaţi în C.A.P.-uri, în
combinatele de creştere a porcilor şi viţeilor etc. Ironia sorţii a făcut ca dovezile
păstrate în arhiva Securităţii pentru cu totul alte scopuri să poată fi publicate acum
de către distinsul cercetător, pentru a fi analizate obiectiv de către istorici şi
sociologi. Prin apariţia publică a acestor documente, mitul inexistenţei şomajului
în România anilor ’80 este practic desfiinţat de către Liviu Ţăranu.
Există şi alte subiecte deosebit de interesante în culegerea de documente
îngrijită de distinsul cercetător şi care merită să fie analizate în detaliu, însă spaţiul
limitat ne permite doar o simplă enumerare a lor, fără a avea pretenţia că le-am
epuizat: penuria de produse alimentare şi de strictă necesitate, precum şi
zvonurile frecvente privind mărirea în mod semnificativ a exportului de asemenea
produse; forţarea cetăţenilor de către autorităţile locale pentru a cultiva plante
tehnice şi legume pe loturi improprii pentru asemenea tip de culturi; creşterea în
mod semnificativ a preţurilor la produsele alimentare şi la cele de strictă necesitate
(deşi, în teorie, regimul comunist avea grijă ca veniturile cetăţenilor să crească în
mod permanent şi să nu existe inflaţie); abandonarea de către profesori a
posturilor în care erau repartizaţi, în special la şcolile din mediul rural; pedepsirea
cetăţenilor nemulţumiţi de condiţiile existente la locurile de muncă prin
trimiterea lor pe şantierul Canalului Dunăre – Marea Neagră sau în alte zone din
ţară, departe de familiile lor; emigrarea membrilor comunităţii germane din
România; forţarea proprietarilor de câini să renunţe la găzduirea acestora în
apartamente (măsură impusă de autorităţi care a determinat, printre altele,
înmulţirea exponenţială şi într-un mod necontrolat a numărului de câini
vagabonzi din marile oraşe ale ţării); calitatea slabă a tocăriei folosite la
construirea blocurilor de locuinţe în diferite localităţi şi măsura aberantă impusă
de autorităţi, de a redeschide balcoanele izolate prin mijloace proprii de către
cetăţeni, în condiţiile în care prin mijloacele de propagandă se difuzau permanent
mesaje despre necesitatea reducerii consumului de energie.
Pentru aceste subiecte, ca şi pentru altele pe care le veţi găsi în paginile care
urmează, recomandăm într-un mod călduros această lucrare iniţiată şi realizată de
istoricul Liviu Ţăranu, o carte-oglindă a celor care au suferit şi nu au protestat
deschis în România anilor ’80. Iar pentru cei care regretă într-un fel sau altul
regimul comunist sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu, le dorim să îşi aducă
aminte de faptul că opiniile exprimate în această culegere de documente sunt
sincere şi spontane. Acestea au fost consemnate de către cetăţeni care nu ştiau în
acel moment faptul că li se deschide corespondenţa de către membrii Unităţii
Speciale „S”, iar conducerea Securităţii era în mod evident interesată să afle
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 11
P
ână la începutul anilor `90, în Occident, a funcţionat o adevărată industrie a
studierii regimurilor din blocul comunist. După prăbuşirea acestora şi a
Uniunii Sovietice, cea mai mare parte a acestei industrii s-a relocat chiar în
zona cercetată. Era şi firesc pentru că aici se găseau resursele pentru o nouă creşte-
re fulminantă: arhivele şi memorialistica. Interesul major, de această dată, nu mai
era dat de cunoaşterea modelului politic sau economic al socialismului, ci de afla-
rea celor mai tăinuite aspecte (unele cunoscute doar la nivel de zvon) referitoare la
vârfurile partidului, metodele represive, informatori, poliţie secretă, dizidenţă etc.
România nu a făcut excepţie de la regulă, iar în anii `90 şi apoi din 2000 încoa-
ce, au curs adevărate fluvii de cerneală pe subiectul comunismului românesc. În
ceea ce priveşte istoriografia, s-a început cu viaţa politică, s-a continuat cu politica
externă şi după ce dosarele Securităţii au devenit accesibile unui public larg
(începând cu anul 2001), viaţa culturală, religioasă, mecanismele represive etc. au
reprezentat teme centrale ale preocupărilor istoriografice. Ca urmare, avem astăzi,
un adevărat „front istoriografic”, alcătuit din numeroşi cercetători care caută cu
aviditate în arhive, prin biblioteci sau printre puţinii martori rămaşi în viaţă, să
răspundă la două întrebări fundamentale: Cum (de) a fost posibilă instalarea şi
consolidarea comunismului şi de ce s-a prăbuşit? Răspunsul la a doua întrebare
rămâne o provocare, cu atât mai mult cu cât foarte puţini dintre specialiştii în
studiul acestei regiuni au putut intui sau prezice schimbările majore de la finele
anilor ’801.
În cazul românesc, fiecare din autorii care au oferit o perspectivă calificată
asupra căderii comunismului, au făcut-o din unghiul pe care l-au cunoscut mai
bine: politic (Vladimir Tismăneanu2, Stelian Tănase3 şi Daniel Barbu4), social şi
economic (Katherine Verdery5, Daniel Barbu şi Pavel Câmpeanu6) sau din punct
1
Doina Jela, De ce s-a prăbuşit regimul comunist şi cum s-ar fi putut oare să nu se întâmple acest
lucru?, în Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Sfârşitul regimurilor comuniste. Cauze,
desfăşurare, consecinţe, Cluj, Editura Argonaut, 2011, p. 13.
2
Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a regimului comunist, Iaşi,
Editura Polirom, 2005.
3
Stelian, Tănase, Miracolul revoluţiei: o istorie politică a căderii regimului comunist, Bucureşti,
Editura Humanitas, 1999.
4
Daniel Barbu, Republica absentă. Politică şi societate în România postcomunistă, Bucureşti,
Editura Nemira, 2004
5
Katherine Verdery, Socialismul. Ce a fost şi ce urmează, Iaşi, Institutul European, 2003.
6
Pavel Câmpeanu, Ceauşescu, anii numărătorii inverse, Iaşi, Polirom, 2002.
14 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
7
Ioan Scurtu, Revoluţia română din decembrie 1989 în context internaţional, Bucureşti, Editura
Enciclopedică şi Editura Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, 2006.
8
Dumitru Preda, Mihai Retegan, 1989. Principiul dominoului. Prăbuşirea regimurilor comuniste
europene. Documente, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000.
9
Gh. Buzatu, Biografii paralele. Stenograme şi cuvântări secrete. Dosare inedite. „Procesul” şi
execuţia, Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2011.
10
Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu (coord.), Sfârşitul regimurilor comuniste. Cauze,
desfăşurare, consecinţe, Cluj, Editura Argonaut, 2011.
11
Vezi cea mai recentă dintre acestea: I se spunea Machiavelli. Ştefan Andrei în dialog cu Lavinia
Betea, Bucureşti, Editura Adevărul, 2011.
12
Silviu Curticeanu, Memoria unei istorii trăite. Imagini suprapuse, Bucureşti, Editura Albatros,
2000.
13
Petre Gigea-Gorun, Un ministru de Finanţe îşi aminteşte, Craiova, Editura Scrisul Românesc,
2004, 2. vol. (1.328 p.).
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 15
Luând în calcul aceste realităţi şi pentru a înţelege mai bine starea socială la
care se face referire în documentele pe care le publicăm în acest volum, credem că
este important să facem câteva scurte precizări referitoare la trei „dosare” ale
României anilor ’80: economia, Securitatea şi societatea.
Economia
La 7 decembrie 1972, România adera la Acordul privind FMI şi BIRD dorind „să-
şi aducă contribuţia la dezvoltarea şi promovarea comerţului şi cooperării econo-
mico-financiare între state şi la perfecţionarea sistemului monetar internaţional”.
Era rezultatul unui deceniu de eforturi făcute de conducerea de la Bucureşti pen-
tru o deschidere cât mai largă în raporturile economice cu Occidentul. Era, toto-
dată şi apogeul acestei deschideri.
10 ani mai târziu, în 1982, România încheia, de urgenţă, un acord „stand by” cu
FMI pentru a-şi salva credibilitatea în faţa băncilor occidentale creditoare, care-i
tăiaseră toate liniile de finanţare încă din anul anterior14. Din acest moment
deschiderea României către Occident începea să fie problematică.
La 40 de ani de la aderarea României la FMI şi la 30 de la criza din anii 1981 şi
1982, cercetarea acestor momente de istorie nu doar economică, ci şi politică,
rămâne doar la stadiu incipient. Cum au decurs negocierile cu FMI şi ce au
acceptat liderii de Bucureşti este puţin cunoscut astăzi, ca şi implicaţiile pe termen
lung asupra economiei şi societăţii româneşti ale acelui acord din 1982.
Ce a contribuit la această evoluţie este deja cunoscut şi anume faptul că în anii
‘70 apelul României la resursele financiare ale băncilor occidentale a luat proporţii
majore. Ca urmare, impactul asupra echilibrului extern al ţării pe termen mediu şi
lung a fost unul nefericit. În contextul economic internaţional al vremii, marcat de
două crize ale petrolului, contul curent al României s-a deteriorat puternic,
îndeosebi din anul 1978 (-759 mil. dolari) ajungând în anul 1980 la un deficit de
2.420 mil. dolari15. Datorită sumelor mari care trebuiau plătite creditorilor
14
Tăierea liniilor de finanţare a avut loc încă din 1980, pentru ţări precum Polonia, care intrase
neoficial în incapacitate de plată. Suspendarea finanţării statelor socialiste, inclusiv a Uniunii
Sovietice, a apărut în momentul în care dobânzile au crescut foarte mult, adăugând sume
impresionante la împrumuturile deja acordate de Occident. Era evident pentru creditori că piaţa
mondială nu va putea absorbi exporturile statelor socialiste în aşa măsură încât să-şi poată plăti
datoriile. Vezi Katherine Verdery, op. cit., p. 58.
15
Interesantă este varianta lui Nicolae Ceauşescu despre acest moment, aşa cum o prezintă în
ultimul său dialog cu Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie 1989: „Cu vreo 20 de ani în urmă le-am
dat şi noi drepturi foarte multe [întreprinderilor] şi primul lucru pe care l-au făcut a fost să ia
credite şi să facă tot felul de investiţii neeconomice. Atunci noi le-am restrâns drepturile şi am
gândit că trebuie să ţinem în mână anumite lucruri, deoarece pentru România 11 miliarde de
dolari datorie, în 1980, constituia o situaţie foarte grea. De altfel, trebuie să vă spun că în
discuţiile pe care le-am avut atunci cu Brejnev, el mi-a spus de câteva ori: nu te duce să faci
datorii. De câteva ori mi-a atras atenţia asupra acestui lucru, însă am greşit că am dat multe
drepturi întreprinderilor şi toţi s-au apucat şi au spus că dacă avem drepturi, atunci să luăm
credite din străinătate”. Afirmaţia liderului de la Bucureşti este cel puţin inexactă. Toate
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 17
occidentali, fără a se mai putea face faţă cu încasările curente din exporturile
româneşti, statul român a ajuns, în primăvara anului 1981, la arierate (întârzieri la
plată) care totalizau 1.143 mil. dolari S.U.A.
Deşi conducerea „superioară” a României a fost sfătuită să înceapă discuţii cu
toţi creditorii occidentali pentru reeşalonarea datoriei externe, tocmai pentru a
preîntâmpina o previzibilă încetare de plăţi, Nicolae Ceauşescu a refuzat sau a
amânat orice dialog pe această temă. Inevitabilul s-a produs în toamna anului 1981,
iar statul român a fost nevoit să pornească negocieri cu FMI şi cu băncile occiden-
tale creditoare.
Trebuie spus că cei care răspundeau de finanţele ţării nu aveau experienţa unor
astfel de negocieri, fiind pentru prima dată când România cerea o reeşalonare a
datoriilor. Exista însă un avantaj, singular în cadrul blocului comunist, acela că
România era membru cu drepturi depline la FMI, Banca Mondială şi Banca
Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare. România era singura ţară din Est
care avea această calitate şi un capital social depus la FMI de 500 milioane de
dolari.
În urma negocierilor „grele şi dure” în descrierea lui Petre Gigea, negociatorul
şef din partea României, s-a ajuns la concluzia că nu trebuia aplicată o terapie de
şoc, ci una graduală prin majorarea preţurilor şi tarifelor pentru populaţie, precum
şi prin reducerea cheltuielilor bugetare din administraţie, educaţie, sănătate,
cultură etc.16. Concret, măsurile convenite în acel „program de ajustare” vizau creş-
terea preţurilor interne la combustibili (gaze, cărbune, benzină, motorină), energie
electrică, reducerea subvenţiilor în industrie şi agricultură, (de pildă, în industria
textilă erau reduse subvenţiile pentru uniformele şcolare şi îmbrăcămintea pentru
copii), reducerea importurilor, îndeosebi a celor petroliere, creşterea dobânzilor
bancare, devalorizarea leului prin modificarea raportului leu-dolar, reducerea
deficitului balanţei comerciale şi, în final, reglementarea plăţilor la arierate către
băncile occidentale.
Statistic, aplicarea acestor măsuri de către statele care semnaseră acorduri cu
FMI a condus în 98% din cazuri la proteste violente ale populaţiei şi manifestări de
stradă. România a fost printre puţinele ţări unde aceste demonstraţii nu au avut
loc datorită tocmai regimului foarte strict de supraveghere a populaţiei şi
acţiunilor de prevenire desfăşurate de Securitate.
acordurile de împrumut cu băncile sau statele occidentale au fost negociate şi semnate, în anii
`70, la indicaţia sa. Întreprinderile româneşti nu au avut, indiferent de gradul de autonomie,
dreptul de a contracta credite în Vest, decât prin intermediul instituţiilor financiare ale statului
român şi conform unui plan general de investiţii aprobat tot de către Nicolae Ceauşescu. Pentru
stenograma discuţiei dintre Nicolae Ceauşescu şi Mihail Gorbaciov vezi Gh. Buzatu, Biografii
paralele. Stenograme şi cuvântări secrete. Dosare inedite. „Procesul” şi execuţia, Iaşi, Editura Tipo
Moldova, 2011, p. 562.
16
Dumitru Constantin, Cum şi ce a negociat România cu F.M.I. în anii ’80, în „Cotidianul”, 26 mai
2010.
18 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
Securitatea
Este evident că în urma acelor măsuri de austeritate, care îşi aveau începutul
chiar din 198017, aşadar cu aproape doi ani înaintea acordului cu F.M.I., populaţia
nu putea fi deloc încântată. Cum au reacţionat autorităţile comuniste la creşterea
nemulţumirilor populaţiei? Pe scurt, soluţia utilizată a fost Securitatea. Nu era
nimic nou, încă de la instalarea sa (1948) regimul comunist a folosit ca armă
împotriva presupusului duşman intern sau extern o structură a Ministerului de
Interne, denumită generic Securitate. Creată după model sovietic şi purtând mai
multe denumiri de-a lungul timpului, această instituţie a rămas un veritabil aparat
de represiune. Perfecţionată continuu, ca structură, atribuţii şi personal, Securita-
tea a atins în anii `70 şi `80 maximul rafinamentului în controlul şi reprimarea
oricărei minime rezistenţe sau dizidenţe. Utilizând metode ale unui serviciu clasic
de informaţii, îmbogăţite cu cele mai recente descoperiri în materie de poliţie
politică şi aflată în directă conexiune cu aparatul de partid, Securitatea a primit
cele mai variate directive. Începând cu anii `70, atribuţiile legate de controlul eco-
nomiei naţionale sunt extinse la o bună parte din aparatul operativ al Securităţii:
de la spionajul extern obligat să îndeplinească un plan de aducere în ţară de valută
occidentală, până la direcţiile operative interne care supravegheau atât starea de
spirit a muncitorilor dar şi calitatea produselor livrate la export.
Pentru a înţelege impactul social al măsurilor de austeritate impuse de condu-
cerea de partid, o incursiune în corespondenţa privată a românilor este, aşa cum
susţineam anterior, foarte utilă. Aceasta e posibilă astăzi datorită unei structuri a
Securităţii numită Unitatea Specială „S” cu atribuţii în domeniul controlului
corespondenţei.
17
Sunt şi alte opinii, de pildă, Pavel Câmpeanu susţine că privaţiunile îşi au începutul în toamna
anului 1983 odată cu promulgarea Decretului Consiliului de Stat al RSR din 10 octombrie 1983 în
care se stabilea: „Vor fi considerate activităţi comerciale ilegale şi vor fi pedepsite conform
prevederilor Codului Penal cu pedepse de la şase luni până la cinci ani de puşcărie,
achiziţionarea de la magazinele de stat sau ale cooperaţiei pentru depozitare, a unor cantităţi de
ulei, zahăr, făină, orez, cafea şi a oricăror a altor alimente care depăşesc necesarul de consum
pentru o lună al unei familii, depozitarea afectând interesele consumatorilor şi aprovizionarea
corectă a populaţiei”. (Apud Pavel Câmpeanu, Ceauşescu, anii numărătorii inverse, Iaşi, Polirom,
2002, p. 269).
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 19
18
Virgiliu Ţârău (coord.), Învăţând istoria prin experienţele trecutului: cetăţeni obişnuiţi
supravegheaţi de Securitate în anii ‘70-’80, Editura CNSAS, Bucureşti, 2009, p. 93 (vezi capitolul 6
semnat de Denisa Bodeanu, Controlul şi cenzura secretă a corespondenţei, p. 93-103).
19
Iată cum erau formulate sintetic aceste atribuţii ale Unităţii speciale „S” în Instrucţiuni nr.
D/00159 / 20.04.1985 privind regulile de muncă pentru manipularea şi exploatarea materialelor
obţinute din sursa „S”: „Unitatea specială «S» şi unităţile corespondente din teritoriu, în procesul
muncii specifice, depistează şi reţin toate categoriile de trimiteri poştale în al căror conţinut
sunt vehiculate idei şi concepţii potrivnice intereselor statului nostru, acţiunile respective fiind
semnalate unităţilor centrale şi teritoriale de securitate pe profile de muncă iar, de la caz la caz,
acestora le vor fi înaintate spre informare şi materiale în original” vezi A.C.N.S.A.S., fond
Documentar, dosar nr. 7929, vol. 402, f. 4.
20 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
20
Virgiliu Ţârău (coord.), op. cit., p. 94 (vezi capitolul 6 semnat de Denisa Bodeanu, Controlul şi
cenzura secretă a corespondenţei, p. 93-103).
21
Carmen Chivu, Mihai Albu, Noi şi Securitatea. Viaţa privată şi publică în perioada comunistă,
aşa cum reiese din tehnica operativă, Bucureşti, Editura Paralela 45, 2006, p. 30.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 21
centru sau la capetele plicului), lipsa adresei expeditorului, ori prezenţa uneia
prescurtate, de obicei fictivă22.
Astfel, în corespondenţa trimisă îndeosebi în Vest, lucrătorii din Unitatea „S”
constataseră că majoritatea materialelor subversive interceptate aveau forma unor
scrisori obişnuite, fără adresa expeditorului sau cu adresă fictivă. Destinaţia predi-
lectă era postul de radio „Europa Liberă”, dar şi alte posturi, care primeau cores-
pondenţă la unele căsuţe poştale sau chiar pe adresa unor persoane particulare.
O atenţie specială se acorda întregii corespondenţe a persoanelor care erau
urmărite de Securitate sau a celor aflate în reţeaua colaboratori. Verificarea aces-
teia se făcea la cererea ofiţerilor din unităţile operative, de către ofiţerii din apa-
ratul Unităţii Speciale „S” care trebuia să intercepteze scrisorile, telegramele şi
coletele primite sau trimise de cei urmăriţi. În teorie, aceste materiale erau
deosebit de valoroase, putând dezvălui eventuale acţiuni avute în vedere de cei
vizaţi, fiind totodată şi o probă consistentă a activităţii lor subversive. Se întâmpla
adesea, ca, din cauza lanţului birocratic, informaţia să nu mai ajungă în timp util la
ofiţerul care urmărea un anumit „obiectiv”. Apoi, din cauza neglijenţei celor care
deschiseseră scrisorile sau coletele, se întâmpla ca întreaga acţiune să fie deconspi-
rată (în unele plicuri reintroduse în circuit, erau uitate traducerea scrisorii, nota de
lucru sau chiar borderoul de însoţire semnat de ofiţerul care studiase scrisoarea).
În plus, o durată de timp mai mare între data expedierii şi data primirii corespon-
denţei crea mari semne de întrebare atât expeditorului cât şi destinatarului, care
pe baza ştampilei Poştei puteau vedea unde scrisoarea a „zăbovit” mai mult.
Nedumeririle de acest fel sunt numeroase şi sunt exprimate pe larg chiar în unele
scrisori ale celor urmăriţi23.
Din punct de vedere tehnic controlul corespondenţei de către Securitate se
baza pe ideea că unii dintre cei urmăriţi transmiteau informaţii prin intermediul
scrisorilor în mod codificat. Tocmai această codare a conţinutului era preocuparea
principală a ofiţerilor din Unitatea Specială „S” care aveau, între altele, sarcina de a
22
Cristina Anisescu, Silviu B. Moldovan, Mirela Matiu, „Partiturile” Securităţii, Editura Nemira,
Bucureşti, 2007, p. 495.
23
Pentru a fi evitate astfel de situaţii, au fost elaborate în primăvara anului 1985 o serie de
instrucţiuni privind regulile de muncă pentru manipularea şi exploatarea materialelor obţinute din
sursă „S”. Măsurile preconizate constau în trimiterea către unităţile operative doar a unor
xerocopii după scrisorile interceptate, iar nu a originalelor. Trimiterea acestora implica scoaterea
lor din circuitul poştal pentru un timp mai lung şi uneori, chiar, pierderea lor. De aceea se cerea
ca solicitările privind trimiterea acestor originale să fie reduse la minim, doar „în cazurile care în
sunt folosite mijloace ale legăturii impersonale, căsuţe-poştale, post-restant etc. şi care nu se mai
repun în circuitul poştal”. Formularea unora dintre instrucţiuni arată şi gravitatea sau
dimensiunea întârzierilor în prelucrarea corespondenţei interceptate: „Dacă în termen de 24 ore
de la trimiterea materialului de către organul S, central şi teritorial, nu se va primi răspunsul
unităţii beneficiare, acesta va fi repus în circuitul poştal”; „Aprobarea pentru reţinerea
materialelor ce interesează organele de securitate se va da de către locţiitorii şefilor unităţilor
centrale şi ai Securităţii Municipiului Bucureşti, iar la nivelul unităţilor teritoriale de către şefii
securităţilor judeţene”. Vezi A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 7929, vol. 402, ff. 2-4.
22 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
24
Carmen Chivu, Mihai Albu, op.cit., p. 27.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 23
Societatea
În anii `80, interesul regimului pentru reacţia populaţiei faţă de situaţia dificilă
din economie era determinat de efectele în plan social, surprinse foarte bine în co-
respondenţa privată dintre români şi străini. Fragmente din astfel de scrisori au
fost preluate de Securitate, în propriile rapoarte, pentru a ilustra nemulţumirile
populaţiei legate de alimentaţie, reorganizările întreprinderilor, întreruperile de
curent electric etc.
Cercetarea acestor scrisori, telegrame şi cărţi poştale oferă o imagine asupra
stării de spirit din epocă, a vieţii cotidiene sau a biografiei unor personalităţi (afla-
te cu predilecţie în preocuparea Securităţii). Este totodată un mod direct de a ve-
dea care au fost sentimentele românilor din diverse categorii sociale, profesionale
etc. vizavi de schimbările şi evoluţia regimului politic intern. Sunt documente care
oferă un contact direct cu realitatea acelor ani, fără nici un filtru sau corector de
percepţie, decât cel al autorilor acestor scrisori. Viaţa şi trăirile oamenilor din acei
ani sunt redate cu acurateţe tocmai în acest gen de documente.
O bună parte din această corespondenţă, în copie sau original, este păstrată în
arhivele Securităţii, de un interes aparte fiind aşa numitele „comentarii duşmă-
noase”. Aparent, cele mai multe din comentarii apar în oraşele mici şi în mediul
rural. Ele vizează frecvent măsurile haotice de reorganizare a unor întreprinderi,
şomajul mascat, nemulţumirile izvorâte din neplata salariilor, imposibilitatea
avansării în carieră fără o implicare politică etc. Este nelipsită din aceste texte (de
regulă, cele trimise în străinătate) nota ironică la adresa marilor realizări ale
regimului trâmbiţate pe toate canalele propagandei oficiale.
În volumul de faţă se găsesc extrase din scrisori care abordează patru mari
teme: situaţia grea din aprovizionarea populaţiei, reorganizările haotice din admi-
nistraţie şi întreprinderi, condiţiile de viaţă şi de muncă în România dar şi a celor
plecaţi în străinătate şi, în fine, opţiunea emigrării din România. Desigur pe lângă
aceste subiecte apar şi altele, cel puţin la fel de interesante: „performanţele”
echipamentelor sau maşinilor exportate de România, situaţia românilor aflaţi pe
şantierele din Libia, Siria, Egipt, Irak, Iran etc., situaţia învăţământului, metode de
trecere ilegală a frontierei ş.a.
Cel mai des invocat subiect în corespondenţa românilor din acei ani este cel al
condiţiilor grele de viaţă şi muncă: cozile la alimente, întreruperile de curent
electric, frigul din locuinţe, proasta organizare din întreprinderi şi chiar
nesiguranţa locului de muncă. Dar peste toate trona drama alimentelor de bază
care se găseau în cantităţi insuficiente. Odată cu anul 1980 această criză este tot
24 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
mai prezentă şi se manifestă prin cozile la carne, lapte, ouă, ulei, făină şi pâine. Doi
ani mai târziu aceste alimente vor fi pe deplin raţionalizate, prezenţa cartelei fiind
generalizată. Toate acestea îi fac pe oameni să privească cu nostalgie în urmă, la
anii `60 sau `70, când magazinele erau pline cu mărfuri de primă necesitate, iar
cozile erau prezente doar acolo unde se vindeau produse de import. Apropierea
vreunei sărbători, cum era Paştele sau Crăciunul (nerecunoscute oficial), însemna
o luptă aprigă pentru carne, semipreparate, ouă, lapte, unt şi cafea. Cum acestea
erau mereu în cantităţi mici, întotdeauna rămâneau unii fără a cumpăra vreun
produs pentru care stătuseră la rând ore în şir, uneori de la 4 dimineaţa. Nu erau
puţine cazurile când marfa se termina exact când mai erau câteva persoane
înainte. Tensiunea şi teama că nu vei mai găsi să cumperi ceva, creştea odată cu
apropierea de ghişeul vânzătoarei, care nu rareori anunţa că marfa tocmai s-a
terminat. Era, astfel, o adevărată victorie pentru cel care reuşea să plece din
magazin cu ceva în sacoşă!
Toată această luptă avea loc, de obicei, după orele de program, când populaţia
activă pleca de la serviciu direct la cozi pentru a obţine produsele dorite. Nu
rareori, înghesuiala era atât de mare încât unii cedau după ce îşi rupseseră hainele
sau fuseseră în pericol de asfixiere.
Exista desigur o alternativă la această variantă oficială de aprovizionare: comer-
ţul ilegal. Existau destui binevoitori, care se ocupau cu procurarea de bunuri, unele
chiar din întreprinderile de stat, şi care îţi puteau furniza orice produs alimentar,
evident la un preţ mult mai mare. Condiţia de bază era să ai o relaţie de încredere
(reciprocă) cu un astfel de „comerciant” şi să plăteşti preţul cerut. Orice indiscreţie
care ar fi pus în pericol pe cel care asigura bunurile dorite, însemna practic anula-
rea oricărei posibilităţi de aprovizionare pe această cale. Aceasta şi datorită
solidarităţii recunoscute între furnizori, care se bucurau, de altfel, de protecţie
înaltă chiar în rândul nomenclaturii locale.
Funcţiona o anumită specializare a acestor persoane care se ocupau de comer-
ţul la negru, unele procurau şi vindeau doar carne şi preparate din carne, altele
doar ţigări şi cafea sau cosmetice. Treptat această categorie a devenit o pătură pri-
vilegiată, care era protejată de autorităţi şi apărată de Miliţie. Cei din nomencla-
tura locală, deşi aveau mai multe bunuri la dispoziţie, apelau şi ei la aceleaşi reţele
de comerţ ilegal, numai că plăteau mai puţin sau chiar deloc pentru respectivele
produse. Securitatea tolera fenomenul, pe care îl cunoştea destul de bine prin pro-
pria reţea de informatori. Aceştia din urmă, mulţi din ei fiind cei care intermediau
relaţia cu bişniţarii, urmăreau şi raportau tot ce se cumpăra sau se vindea pe
această filieră şi care erau destinatarii.
Aşadar, mecanismul funcţiona perfect fiind, evident, susţinut de o importantă
nevoie socială.
Dincolo de aprovizionare, siguranţa locului de muncă este un alt aspect
frecvent abordat dar într-o strânsă legătură cu primul. Aşa cum se poate vedea din
corespondenţa românilor, condiţiile din întreprinderi erau destul de vitrege.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 25
25
Erau numeroase cazurile când marile combinate sau fabricile cunoscute funcţionau cu un
număr de muncitori dublu sau chiar triplu faţă de necesarul procesului de producţie, aspect
subliniat şi de Gheorghe Ciubotaru, un muncitor dintr-o fabrică din Botoşani: „Noi, în
Electrocontact Botoşani eram 5.700, dar fabrica ar fi funcţionat extraordinar de bine cu maxim
2.000 de oameni. Toţi se făceau că fac treabă. Era ca şi în China, şase oameni pe autobuz: unul
dădea bilete, unul controla dacă a dat bilete, ca să aibă motiv să-i dea omului o bucată de pâine”.
Vezi „Ziarul Financiar”, nr. 10.385 din 13 septembrie 2012 (articolul semnat de Adrian Cojocar,
Bucovina şi Moldova. Dezindustrializarea, principală cauză a depopulării României).
26
Vezi documentul nr. 27.
27
Ibidem.
26 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
litri din preţioasa băutură. „…Am vorbit cu maistrul, un băiat bun din Piteşti şi voi
ieşi două luni la ciubuc… Cu munca nu mă omor, că sunt şef de echipă…” scrie, tot
din Irak, soţul către soţia sa din Râmnicu-Vâlcea.
Cei mai mulţi ştiu însă că ceea ce fac este atent monitorizat de Securitate: „…Nu
discuţi nimic la telefon. Vezi că telefonul nostru este sub observaţie. Nu lăsa pe
nimeni să discute la telefon, de la noi din casă. Totul se înregistrează…”28 îi scrie
din Egipt un sibian soţiei sale din ţară, indicându-i apoi cum să valorifice bunurile
pe care i le trimisese.
Greutăţi mari sunt şi în lumea satului românesc. Lăsaţi fără pământ, navetişti la
oraş unde muncesc în fabrici, ţăranii se opun şi critică noile schimbări din politica
partidului în domeniul agriculturii: „măsurile ce se iau la ţară pentru creşterea
vitelor, în modul forţat cum se aplică, în loc să ducă la sporirea lor, duc la
dispariţia lor. Până nu ni se dă pământ corespunzător să-l muncim, nu vom reuşi
să contractăm vite, porci şi păsări cu statul, pentru că nu avem cu ce le creşte”
scriu ţăranii dintr-un C.A.P. din judeţul Dolj. Un ţăran pensionar, din judeţul Iaşi,
vorbeşte deschis şi explică de ce ţăranii refuză să mai lucreze pământul: „Dacă
până acum ţăranul muncea cu tragere de inimă pentru că primea 1.000 kg. porumb
la o producţie de 5.000 kg la hectar, în prezent, indiferent cum munceşti, nu
primeşti mai nimic”29. Tensiunile din mediul rural sunt exprimate în mai multe
scrisori adresate de săteni conducerii de la Bucureşti (C.C. al P.C.R. sau unor ziare
din Capitală) în care apar avertismente de genul „Nu e departe ceasul să recurgem
la procedee ca în 1907” sau, şi mai grav, ca cel al unor cooperatori din Cozieni,
judeţul Buzău: „Este ruşinos să avem vărsare de sânge într-o ţară comunistă. Mai
bine ar veni sovieticii să ne administreze ţara”30.
O altă temă frecvent abordată în corespondenţa acelor ani este cea a emigrării.
Opţiunea nu este doar a minoritarilor ci şi a românilor care, în faţa greutăţilor
cotidiene, optează pentru plecarea din ţară. Cel mai des apare acest subiect în
corespondenţa etnicilor germani. Iată şi unul din motivele invocate de o familie
din judeţul Alba, grăbită să părăsească România: „…Dorim să primim viza de
intrare în R.F.G. pentru întreaga familie, ca să putem pleca definitiv de aici.
România se află într-o mare criză economică. De când aţi plecat s-au schimbat
multe în rău din viaţa noastră. Este o lipsă totală de produse alimentare. Nici
măcar pâine nu mai avem. Nu mai avem curent electric, folosim din nou lampa cu
petrol. Nu se ştie cât va mai dura această economie de energie electrică. Chiar dacă
am vrea să mai stăm aici, nu mai rezistăm…”31.
Evantaiul problemelor cu care se confruntă românii, indiferent că sunt în ţară
sau în afară, este foarte larg, iar în fragmentele ce apar în corespondenţa privată
din dosarele Securităţii, greutăţile traiului cotidian sunt concis şi, deseori, pitoresc
28
Ibidem.
29
Vezi documentul nr. 19.
30
Ibidem.
31
Vezi documentul nr. 6.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 27
V
olumul de faţă este alcătuit, exclusiv, din documente ale Securităţii, aflate
în fondul Documentar din arhiva C.N.S.A.S. Majoritatea lor conţin extrase
din scrisori private, care privesc atmosfera generală şi nemulţumirile legate
de aspectul material al vieţii cotidiene. Limitele cronologice sunt 1980-1989.
Selecţia documentelor s-a făcut având în vedere emitentul (îndeosebi Unitatea
Specială „S” care se ocupa de controlul corespondenţei) conţinutul documentului
şi momentul când a fost redactat. Preponderente sunt documentarele realizate de
structura specializată a Securităţii, care conţin selecţii şi extrase din corespondenţa
privată de pe teritoriul României.
În volum apar şi câteva fragmente extrase de noi din câteva scrisori păstrate în
original sau copie în dosarele din arhiva C.N.S.A.S. Obiectivul a fost acela de a
reliefa starea de spirit şi nemulţumirile românilor, pe baza strict a textelor scrise
de ei înşişi. Din acest motiv am căutat să redăm cât mai fidel textul original al
acestora, fără intervenţii. Am adus clarificări în notele de subsol, iar intervenţia
noastră în text este încadrată între paranteze drepte. Acolo unde a fost cazul, am
rectificat greşelile gramaticale sau nume de locuri şi oameni scrise eronat. Pentru a
respecta dreptul la intimitate am evitat să redăm adresa completă atât a
destinatarilor cât şi a expeditorilor, fie ei din ţară sau din străinătate. Acolo unde
am omis-o am semnalat cu […]. Menţionăm că documentele publicate în volum
sunt, aproape în totalitate, inedite.
Cartea se adresează, în primul rând, cercetătorilor în domeniul istoriei recente,
politologi, sociologi şi istorici, care vor găsi aici material consistent pentru a
explica atât Revoluţia din decembrie 1989, cât şi evoluţia post-decembristă a
României, disputele pe tema condamnării comunismului, dar şi criza economică
din anii ‘90. Ne propunem, totodată, să răspundem şi unei cereri a publicului larg
amator de istorie a comunismului, jurnaliştilor care vor găsi aici detalii inedite, dar
şi politicienilor actuali care, într-o perioadă de criză economică, reacţionează
similar cu cei care au condus România în anii ’80. Măsurile luate atunci de
conducerea ţării au consecinţe până astăzi, erorile făcute la acea vreme trebuind,
în principiu, evitate.
În final, dorim să mulţumim conducerii Institutului Revoluţiei Române din
decembrie 1989, îndeosebi domnului Constantin Corneanu, pentru sprijinul
acordat în pregătirea şi publicarea acestui volum.
Lista documentelor
11. 1981 iulie 7, Bucureşti. Buletin cuprinzând extrase din scrisori adresate
unor rude, cunoştinţe ori prieteni din ţară sau din străinătate, în care se
fac referiri la „dificultăţile pe care le întâmpină pe linia aprovizionării cu
bunuri alimentare de strictă necesitate”, calitatea „îndoielnică” a
alimentelor, preţurile exagerate de la piaţă, tendinţa unora de a cumpăra
în cantităţi mari unele produse, timpul pierdut la cozi etc.
12. 1981 iulie 14, Cluj. Sinteză realizată de Serviciul Special „S” de la
Securitatea Cluj privind starea de spirit a populaţiei aşa cum reiese din
comentariile negative în legătură cu slaba aprovizionare a municipiului
Cluj-Napoca cu produse agro-alimentare, fapt ce determină numeroasele
cozi şi unele aprecieri că populaţia s-ar afla „într-o situaţie mai gravă ca
după război”.
14. 1981 august 27, Bucureşti. Raport al Unităţii Speciale „S” cu privire la
expedierea din Occident pe adresele unor etnici germani din Transilvania
a peste 2000 colete cu alimente (zahăr, făină, concentrate pentru copii),
haine şi medicamente.
18. 1982 martie 31, Bucureşti. Raport cuprinzând extrase din corespondenţa
unor etnici germani cu preocupări în vederea emigrării şi care cuprind
comentarii referitoare la „posibilitatea obţinerii paşapoartelor contra
sumei de 6.000 DM de persoană”, sumă despre care se afirmă că ar încasa-
o statul român.
20. 1982 aprilie 9, Brăila. Extras dintr-o scrisoare aflată în dosarul unui
urmărit în problema legionară, în care expeditorul, Butoi Gh. din Brăila, îşi
exprimă suspiciunea asupra violării corespondenţei sale.
34 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
24. 1985 februarie 20, Bucureşti. Extras dintr-o scrisoare trimisă din
Bucureşti către o persoană din München, R.F.G., în care, alături de
descrierea condiţiilor de muncă de la Rapsodia Română, apar asigurări că
cei care au reuşit să plece din ţară au scăpat „din infern”.
25. 1986 ianuarie 11, Brăila. Extras dintr-o scrisoare a unei persoane urmărite
în problema legionară, în care este relatat momentul arestării sale de către
Securitate, în noaptea de 15 august 1952.
26. 1987 aprilie 16, Bucureşti. Extras dintr-o scrisoare de familie expediată
din Bucureşti în Texas, S.U.A., în care apar comentarii ironice la adresa
conducerii ţării şi a „epocii minunate” în care trăiesc românii.
27. 1987 iulie 21, Bucureşti. Documentar cu extrase din scrisorile trimise de
românii aflaţi temporar la lucru în străinătate, privind condiţiile grele de
viaţă şi muncă de pe şantierele A.R.C.O.M. şi A.R.C.I.F., calitatea scăzută a
maşinilor româneşti, nemulţumirile generate de retribuţia mică, corupţia,
specula, furtul la care se pretau unii angajaţi, refuzul întoarcerii în ţară,
răspândirea de ştiri ascultate la posturile de radio din Occident etc.
29. 1988 aprilie 16, Galaţi. Notă cu extrase din trimiteri poştale de pe raza
judeţului Galaţi, în care apar comentarii negative la adresa modului cum
este condusă ţara, a climatului din mediul muncitoresc şi a condiţiilor
vitrege de trai.
30. 1988 iulie 2, S.U.A.. Extras dintr-o scrisoare trimisă din S.U.A. către o
cunoştinţă din Bucureşti, a unui român care a reuşit să plece din ţară şi în
care îşi explică gestul.
31. 1988 iulie 6, Bucureşti. Extras dintr-o scrisoare trimisă din Bucureşti, de
fiu către părinţi, în care descrie sintetic situaţia dezastruoasă a
aprovizionării cu alimente în Bucureşti.
32. 1988 iulie 15, Bucureşti. Fragment dintr-o scrisoare trimisă din Bucureşti,
unde sunt puse în antiteză vremurile în care România era „grânarul
Europei” iar pâinea se găsea oricând şi momentul actual când România a
ajuns „Etiopia Europei”, unde viaţa „se rezumă la o alergare nebună după
mâncare”.
33. 1989 februarie 10, Bucureşti. Fragment dintr-o scrisoare trimisă din
Bucureşti în care este descrisă starea deplorabilă a Capitalei, la capitolul
curăţenie, iluminat public şi alimentaţie publică.
35. 1989 martie 2, Canada. Scrisoare trimisă de fiul emigrat în Canada către
părinţii rămaşi în Bucureşti, în care este descris traiul occidental şi viaţa de
emigrant.
36. 1989 mai 25, Sibiu. Extras dintr-o scrisoare trimisă din Sibiu, în care
autorul pledează pentru răbdare, speranţă şi credinţa că „va veni şi în
România noastră sfânta zi a libertăţii”.
37. 1989 octombrie 15, Bucureşti. Fragmente dintr-o scrisoare trimisă din
Bucureşti în care autoarea descrie întreaga odisee a depunerii actelor
pentru obţinerea vizei americane, dar şi nivelul de trai foarte scăzut din
ţară.
36 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
38. 1989 octombrie 24, Bucureşti. Fragmente dintr-o scrisoare trimisă din
Bucureşti în care sunt descrise cu umor „condiţiile noastre de viaţă”, în
principal raţionalizarea produselor alimentare şi gătitul cu ulei de rapiţă.
39. 1989 octombrie 30, Bucureşti. Extras dintr-o scrisoare trimisă din
Bucureşti, în care sunt anticipate schimbări majore în România datorită
faptului că lagărul socialist „a început să se destrame”.
DOCUMENTE
1.
1980 ianuarie 22, Bucureşti. Raport al Unităţii Speciale „S” privind controlul
asupra corespondenţei românilor care lucrau temporar în străinătate, pe baza
unor contracte încheiate între România şi state sau firme străine.
Raport
32
Prin Decretul nr. 121/8 aprilie 1978 se stabilea că Departamentul Securităţii Statului (DSS) face
parte din structura organizatorică a Ministerului de Interne şi îndeplineşte atribuţiile ce revin
acestui minister în domeniul apărării securităţii statului, prevenirii şi descoperirii infracţiunilor
îndreptate împotriva securităţii statului. În rezumat, DSS era responsabilă de: „întărirea
capacităţii de cunoaştere, previziune şi acţiune în vederea prevenirii şi contracarării ferme a
oricăror fapte de natură să aducă atingere securităţii statului, integrităţii, independenţei şi
suveranităţii naţionale”; „asigurarea securităţii comandantului suprem şi executarea ireproşabilă
a tuturor misiunilor de importanţă excepţională”; „prevenirea, contracararea şi neutralizarea
acţiunilor desfăşurate de cercurile reacţionare şi organizaţiile naţionalist-iredentiste şi fasciste
din străinătate”. DSS coordona, îndruma şi controla activitatea de securitate a unităţilor
subordonate nemijlocit, inclusiv a aparatului de securitate din cadrul inspectoratelor judeţene şi
al municipiului Bucureşti. Pentru activitatea pe care o desfăşura, Departamentul răspundea
nemijlocit în faţa Consiliului de Conducere a Ministerului de Interne, Biroului Executiv şi a
ministrului de Interne, vezi Octavian Roske (coord.), România 1945-1989. Enciclopedia regimului
comunist. Represiunea A-E, Bucureşti, INST, 2011, p. 466.
33
Unitatea Specială „S” făcea parte din Comandamentul pentru Tehnică Operativă şi
Transmisiuni (C.T.O.T.), unitate independentă din cadrul DSS, condusă în anii ‘80 de general-
locotenent Ovidiu Diaconescu. La conducerea Unităţii Speciale „S” s-a aflat, în acelaşi interval,
general-maior Nicolae Bucur, secondat de doi locţiitori: colonel Constantin Marinescu şi colonel
Vasile Constantinescu. Atribuţiile acestui organism, în esenţă, constau în interceptarea
scrisorilor, coletelor, telegramelor persoanelor urmărite, manifestelor, memoriilor şi a scrisorilor
de protest, precum şi identificarea autorilor. Vezi Virgiliu Ţârău (coord.), Învăţând istoria prin
experienţele trecutului: cetăţeni obişnuiţi supravegheaţi de Securitate în anii ‘70-’80, Editura
CNSAS, Bucureşti, 2009, p. 94.
38 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
informaţii de primă sesizare, din analiza cărora au rezultat unele aspecte negative
privind calitatea şi competitivitatea produselor româneşti exportate (maşini,
agregate, strunguri, utilaje etc.), calificarea şi competenţa personalului muncitor
român cu sarcini în străinătate pe linia acordării asistenţei tehnice, organizarea şi
desfăşurarea activităţii pe unele şantiere, comportamentul şi atitudinea cetăţenilor
români aflaţi cu misiuni de lucru în străinătate.
1. În privinţa calităţii şi competitivităţii maşinilor şi utilajelor româneşti
expediate pe diferite pieţe străine (S.U.A., Canada, Mexic, Belgia, R.F. Germania,
Columbia etc.), din rapoartele periodice adresate conducerii întreprinderilor pe
care le reprezintă peste hotare sau în comunicările obişnuite destinate familiilor
ori cunoscuţilor din ţară, cât şi din reclamaţiile unor beneficiari străini, reies o
serie de neajunsuri şi deficienţe, de natură să cauzeze prejudicii materiale şi
morale statului român.
Majoritatea acestor sesizări se referă la faptul că unele întreprinderi din
R.S. România, manifestând o insuficientă grijă şi preocupare în direcţia asigurării
unei calităţi corespunzătoare, trimit în străinătate maşini, agregate, utilaje etc.
având vicii ascunse de fabricaţie, neasamblate corespunzător sau care, după o
scurtă perioadă de funcţionare, se defectează ori nu dau randamentul prevăzut în
contractele încheiate.
Din această cauză, specialiştii români, care acordă asistenţă tehnică în
diferite ţări, sunt obligaţi să execute complicate şi costisitoare operaţii de
remediere, în unele situaţii trecându-se la înlocuirea a numeroase piese, fapt ce
determină ridicarea preţului de cost al acestora.
De exemplu, în cazul maşinilor „ARO” livrate în Canada, urmare a
defecţiunilor ivite şi insuficientei preocupări a producătorului de a întreprinde
măsuri adecvate pentru adaptarea autoturismelor respective la condiţiile
climaterice din această ţară, clienţii reclamă înlocuirea unor piese (carburator,
delcou, demaror, bobină, acumulator, bujii etc.) cu piese corespondente fabricate
de către firmele „Bosch”, „Champion”, „Ford”, ceea ce ar putea influenţa negativ
rentabilitatea acestui gen de comerţ cu Canada.
Alte sesizări scot în evidenţă neajunsuri serioase ale unor întreprinderi din
ţara noastră în privinţa asigurării unui aspect comercial corespunzător maşinilor
livrate la export. Pe această linie, se reclamă frecvent faptul că maşinile sunt
vopsite neglijent, iar vopseaua, fiind de slabă calitate, se cojeşte; asamblarea
executându-se defectuos, există multe lufturi, neetanşeităţi şi neplaneităţi între
portiere şi caroserie etc. Maşinile sunt transportate în condiţii improprii, iar la
încărcare-descărcare, din neatenţie, se produc deteriorări ale caroseriilor.
Expedierile se execută neritmic şi, în cazul în care asamblarea urmează să
se efectueze în străinătate (la diferite agregate), nu sunt trimise toate
subansamblele, uneori acestea fiind de serii diferite, ceea ce provoacă mari
dificultăţi tehnicienilor şi specialiştilor români.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 39
se stabilesc în alte state şi acţionează pentru scoaterea familiilor lor din R.S.
România.
Toate aceste stări de lucruri şi fenomene negative generează o atmosferă
de tensiune, neînţelegeri, dispute şi suspiciuni în cadrul relaţiilor ce se stabilesc
între români şi constituie o „carte de vizită“ necorespunzătoare faţă de partenerii
străini.
Raportăm că majoritatea materialelor provenite de la specialiştii şi
muncitorii români din străinătate, care au făcut obiectul prezentului studiu, au
fost expediate în ţară prin intermediari, fiind repuse în circuitul poştal intern
pentru a ajunge la destinaţie.
În vederea cunoaşterii şi prevenirii oricăror manifestări şi acţiuni de natură
să genereze sau să favorizeze producerea de prejudicii economiei naţionale ori să
afecteze bunele relaţii de colaborare şi cooperare între ţara noastră şi partenerii
străini, Unitatea specială „S“ va continua măsurile iniţiate pentru creşterea întregii
activităţi specifice pe această linie de muncă, semnalând operativ unităţilor de
profil toate aspectele ce interesează securitatea statului.
Câte o copie a prezentei informări, la care am anexat un Documentar34, a
fost înaintată Direcţiei a II-a, Unităţii Militare 0544, Unităţii Militare 0625/C.P. şi
Centrului de Informatică şi Documentare.
34
Vezi documentul nr. 2.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 41
2.
Material documentar
privind principalele aspecte rezultate în perioada ianuarie-decembrie 1979 din
supravegherea corespondenţei specialiştilor şi muncitorilor români care lucrează
temporar în străinătate
Scutaru Nic., S.U.A., Oklahoma, Okla City […] către Samachis Ioan,
Roman, „Întreprinderea Mecanica”, judeţul Neamţ:
„…În urmă cu o săptămână am venit de la o reclamaţie privind maşina
SC 14, seria 408. Această maşină, în urma mai multor reclamaţii şi mai multor
intervenţii efectuate de către diferite echipe, fără rezultate bune, urma să fie
returnată în ţară. Printr-un telex, expediat de tov. Costache, mi s-a comunicat să
mă deplasez la faţa locului. Despre ce este vorba. Maşina respectivă a fost montată
în Storr de către tov. Popescu de la Bucureşti. Acesta, văzând scurgeri pe la inelul
gradat la suportul vertical, a dat inelul afară şi a lărgit găurile de corespondenţă,
între suprafaţa inelului de etanşare şi suprafeţele de dozare, care corespund pe
suprafeţele de ghidare de pe traversă, crezând că dacă măreşte găurile se
micşorează presiunea. Apoi, văzând că are scurgeri şi mai mari, deoarece găurile
mai mari au pătruns în canalele unde se aşează şnurul de cauciuc pentru etanşarea
inelului, le-a astupat cu cupru, bineînţeles, foarte prost şi urât. În continuare, a
lărgit şi bucşat una din cele patru găuri, care strâng piuliţa (corpul de oţel) de pe
ghidaj, crezând că pe acolo curge, dar uleiul se prelingea de sus, de pe marginea
inelului bucşat. Curgea, într-adevăr pe la bucşă; asta s-a întâmplat înainte de a
veni eu în S.U.A., fiind de faţă Crişu M….. Când am ajuns la faţa locului, clientul
era foarte nemulţumit de cele întâmplate. Avea şi de ce! Maşina arăta ca după o
funcţionare de 2-3 ani, iar de jur-împrejur era o baltă de ulei. Am demontat-o şi
am schimbat totul. I-am făcut probele necesare, iar clientul a executat piese de
probă şi au ieşit foarte bune. După aceea, m-am întors la Tulsa, unde aveam trei
maşini (SC 17, seriile 214, 219, 234), cărora trebuie să le aplicăm un adaos de 450
rep. Noi aici ar trebui să facem numai montaje, dar la maşinile 214 şi 219 am dat
totul afară. La reductor şuruburile erau mai lungi cu 50 rep. La maşina 214, la linia
reductorului lipseau 2,5 mm…”;
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 43
P.B. – S.U.A., Oklahoma, Okla City, către ing. Gogu Vasile, Bacău,
„Întreprinderea Maşini Unelte”, Calea Republicii, judeţul Bacău:
„…Într-adevăr, am luat unele măsuri de verificare mai amănunţită a
maşinilor, înainte de a fi date în funcţiune. Însă, câteodată, natura defecţiunii şi
locul de apariţie al ei te iau prin surprindere! De exemplu, maşina AFD-100, nr.
548. La ultima reclamaţie, clientul a spus că se scurge mult ulei la partea din spate
a axului principal. Remedierea defecţiunii a luat echipei Moisei-Irimia nu mai
puţin de zece zile de lucru. Îmi pare rău că trebuie să aduc la cunoştinţa dvs. şi a
colectivului veşti de această natură, însă trebuie să facem ceva pentru
îmbunătăţirea situaţiei. Trebuie să păstrăm piaţa de aici, pentru că s-a obţinut
greu. De când am venit aici, acum am constatat pentru prima dată existenţa în
stoc a opt maşini nevândute… «EUMMIT» începe să iasă pe piaţă cu maşini
similare, cu AFD-100H, produse însă de italieni şi echipate cu comenzi numerice.
În aceste condiţii, numai o calitate superioară mai poate salva maşinile noastre,
întrucât nivelul lor tehnic este depăşit de mult…”;
Petrea Radu, S.U.A., New Jersey, Bergenfield […] către Mititelu L.,
Târgovişte, „Întreprinderea de strunguri”, judeţul Dâmboviţa:
„… Vă informez în legătură cu activitatea mea la firma «Edestaal». Vă
rog să mă scuzaţi de neplăcerile pe care vi le-am creat, unele din vina mea, dar,
majoritatea au fost create de Mustaţă, care a avut unele interese pentru întreprin-
derea sa, cât şi personale. De nenumărate ori, s-a exprimat că noi lucrăm prost şi
dăm produse de proastă calitate; că la ei, la Arad, este cu totul altfel, fapt ce a dus
la influenţarea domnului Coyle. Cauzele care au dus la aceste discuţii sunt:
La strungul SNA 1000x5000, seria + 85331, beneficiarul a motivat
ruperea lagărului, faţă tampon cu căruciorul în avans de lucru, apreciind că bara
de tamponare nu se roteşte 360º sub cărucior. Eu am constat că nu este adevărat şi
că lagărul a fost rupt în transportul pe care l-a făcut acesta în şapul lui. Neavând
44 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
alt lagăr nou, beneficiarul l-a sudat pe acesta şi, voit ori din greşeală, l-a sudat
deplasat. Am promis înlocuirea lui, dar beneficiarul s-a exprimat că doreşte să-şi
pună afişaj de cote şi nu este nevoie.
La strungul SNA 710x2000, seria +82284 am schimbat cutia de avans la
cererea reprezentantului firmei şi a beneficiarului. La maşina de găurit, DC 63, am
atras atenţia beneficiarului că nu lucrează corect cu ea. Acesta tăia filet în elemenţi
de bronz de serie mare. Am adus la cunoştinţă domnului Tritz, de la firmă, care s-a
declarat nemulţumit de constatarea făcută şi a cerut domnului Coyle să-l trimită
pe Mustaţă să verifice aceste maşini. Am propus domnului Tritz să-l însoţesc pe
Mustaţă, pentru constatarea adevărului, dar m-a refuzat.
După cum rezultă şi din raportul lui Mustaţă, la strungul 1000x5000, a
fost schimbat lagărul din faţă cu unul de la altă maşină. La strungul 710x1000,
beneficiarul a cerut retuşarea maşinii. La maşina de găurit, Mustaţă a constatat că
comutatorul principal e mai scurt cu 5mm, cerând de acasă un ax nou. Eu nu am
putut fi de acord cu această decizie a lui şi firma a considerat că el are dreptate.
Cele scrise de mine pot fi confirmate şi de Furnică…”.
35
Este vorba de o mină româno-americană de huilă cocsificabilă exploatată în statul Virginia,
S.U.A., în aşa-numitele câmpuri miniere Pocahontas, numită „Virginia – Pocahontas 6”, care a
funcţionat între anii 1975-1992, vezi Florea Neagu, A(m) fost odată în America. Noroc bun,
tovarăşa Virginia Pocahontas 6, în „Economistul”, nr. 25-26 (serie nouă) din 2 iulie 2012.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 45
Long W.R., S.U.A., North Carolina 27886, P.O. Box 1139, Tarboro, către
Britt Walter, Braşov, Hotel „Carpaţi”, cam. 340, judeţul Braşov:
„…Domnule, anexăm raportul cu seriile tractoarelor livrate în S.U.A. şi
care prezintă diferite defecţiuni, după cum urmează:
Seria 571830 – nu funcţionează dispozitivul de ridicare; seria 593541 –
scurgeri la instalaţia de răcire; seria 593972 – valva tamburului nu este etanşă; seria
593869 – cuplajul P.T.O. se blochează; seria 615081 – valva tamburului nu se
închide; seria 593832 – injectorul curge; seria 615075 – valva tamburului nu se
închide; seria 593999 – placa pompei de injecţie neetanşă; seria 593828 – buşonul
rezervorului de combustibil neetanş, curge pompa hidraulică; seria 615075 –
tamburul se blochează; seria 593828 – conducta pompei hidraulice curge, liftul
hidraulic smunceşte; seria 615085 – robinetul rezervorului curge; seria 593953 –
scurgeri la buşonul pompei de injecţie; seria 593995 – buşonul rezervorului de
combustibil neetanş, curge pompa hidraulică […].
Piche Jean, Canada, Montreal, Quebec H4S1K6, 3160, Bd-ul Pitfield, St.
Laurent, către Stevoiu V. Canada, „Reprezentanţa Economică Română”, Montreal,
3664, Rue du la Montagne:
„...Urmare numeroaselor reclamaţii ale clienţilor noştri, cu privire la
demaroarele cu care sunt echipate vehiculele ARO noi am făcut un control care a
condus la următoarele constatări:
1. Cu toate că demaroarele acestea au caracteristici electrice comparabile
cu cele ale altor demaroare vândute în Canada, noi am ajuns la concluzia că cele
de la ARO, în majoritate, au piuliţa de la borna de intrare a curentului nestrânsă,
ceea ce provoacă în scurt timp distrugerea inductorilor;
2. Prin construcţie, acest tip de demaror comportă două paliere în faţa
bendixului, dar nici unul după, ceea ce provoacă, în condiţii de temperatură
scăzută, un efort lateral considerabil în extremitatea arborelui de comandă şi în
anumite cazuri în falsul aliniament, scoţând inductorul din funcţiune;
3. Pe timp friguros, demarorul se decuplează după primele explozii ale
motorului, înainte chiar de trecerea acestuia în stare de mers.
Cu scopul de a preîntâmpina dificultăţile enumerate mai sus, noi am
încercat un demaror Ford, care se comportă bine. De aceea, solicităm înlocuirea
demarorului actual prin demarorul «Ford C9AF 11000-L9M8B». Totodată, cerem
acordul dvs. pentru înlocuirea demaroarelor care prezintă unul dintre defectele
semnalate mai sus, cu demaroare recondiţionate Ford, la maşinile ARO, deja
vândute în Canada…”.
[…]
„ARO Auto Canada”, Canada, Montreal, Quebec, 3160 Pitfield, St. Laurent
către „Întreprinderea Mecanică Câmpulung”, Câmpulung Muscel, str. Vasile
Roaită, nr. 173, judeţul Argeş:
„…Bujiile, după un număr de circa 1.000-1.500 km., nu mai funcţionează (se
ard electrozii, iar cazul este cunoscut de către ing. Ghinescu C.). Aceste bujii au
fost înlocuite cu cele de tip «Champion 81Y».
Reprezentanţa firmei «Champion» la testele făcute pentru determinarea
bujiei corespunzătoare, au stabilit că actualul carburator şi delcou nu corespund
motorului nostru. Carburatoarele F.A.T. 107 (aprobate de ing. Ghinescu C.) rămân
blocate în poziţia accelerat…”.
aspecte: batiu sudat şi ajustat inestetic; linete la care pindele nu sunt în acelaşi
plan şi nici perpendiculare pe axa batiului; indicatorul de filetare freacă de batiu.
Domnul Sievgnier este foarte îngrijorat de calitatea maşinilor şi a afirmat că
certificatele de calitate sunt false…”.
4. Plata
Am fost debitaţi cu 3.803.764 F.B. de banca noastră şi presupunem că
această sumă v-a parvenit cu regularitate.
Suma de 12.933 F.B., cheltuieli neprevăzute, cu privire la formalităţile
administrative între bancă şi societatea dvs., nu trebuia să cadă în sarcina noastră.
Acest fapt ar mări preţul maşinilor…”.
germane. Au trimis doi indivizi care sunt foarte exigenţi la C.T.C. Exemplu
«Energomontaj» a executat o staţie de 66/6kv şi de aproape patru luni nu poate s-
o pună sub tensiune, din cauză că se cere calitate. Îmi este ruşine şi pentru
«Fabrica de transformatoare Filiaşi», care a trimis 18 transformatoare de 6/04 kv şi
din acestea doar două nu au defecte. Celelalte au pori şi scurgeri pe la flanşele
izolatorilor. «Fabrica de celule» de 6 kv. de la Băileşti a trimis nişte celule care să le
fie de cap…”;
Niţă Ion, Siria, Aleppo, P.O. Box 6370 către Giurgiu Ioan, Bucureşti […]:
„…Pe lângă problemele care au apărut datorită proiectului, au fost şi mai
sunt multe necazuri din cauza livrărilor de la Bistriţa… Foarte greu se pot rezolva
lipsurile şi neconcordanţele. Toate acestea duc la întârzierea lucrărilor, fapt ce
atrage după sine penalizări…”;
Moga Iacob, Siria, Aleppo, P.O. Box 6370, către Moga Arina, Cluj-Napoca
[…], judeţul Cluj:
„…Cu lucrul am multe necazuri. Încă n-am reuşit să pornesc nici un cazan
din cele patru. Mă mai necăjesc şi cu apa pentru că este foarte dură şi nu pot părui,
întrucât nu am nici substanţele de spălare a cazanelor…”;
Georgescu Ion, Siria, Rakka, P.O. Box 33, către Georgescu Ioana, Bucureşti,
[…]:
„…Treburile pe aici merg destul de prost. Sirienii refuză să plătească multe
lucrări şi şantierul are un deficit considerabil. Retribuţia pe luna trecută a fost
plătită din împrumuturi făcute la A.R.C.O.M. În teren lucrurile merg din ce în ce
mai rău… Acum, către sfârşitul lucrărilor, problemele care se pun sunt din ce în ce
mai acute…”;
Crăciun Nicolae, Libia, Kufrah, P.O. Box 32241, către Crăciun Alina,
Bucureşti […]:
„...Te rog să păstrezi această scrisoare, precum şi celelalte pe care ţi le voi
scrie. Ele pot constitui cândva nişte probe împotriva unuia care a semnat
contractul cu Libia, fără să meargă să vadă cum arată deşertul. S-a plimbat luni de
zile cu servieta prin Tripoli şi Benghazi, dar nu s-a dus în deşert decât după ce a
semnat contractul. Atunci când a fost în deşert, s-a deplasat cu un camion
Mercedes 2426-6x6, foarte puternic, cu care nu ai probleme în condiţiile de aici.
Întors în ţară, a spus că autocamioanele româneşti sunt bune şi merg în deşert. A
urmat încercarea, din 20-24 iulie a.c., care a dovedit că ele nu pot face faţă nici în
porţiunea de drum unde alte maşini circulă cu 80-90km/oră. Suntem în întârziere
cu executarea lucrărilor şi vom intra în penalizări. Tare mi-e frică de faptul că,
peste o lună, contractul «Kufrah» va fi reziliat. Cel care a semnat contractul, Gh.
Istrate, o va încurca. Vasile zice că va fugi; nu se va mai întoarce în ţară, unde, în
mod sigur, va face închisoare…”;
52 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
Mihu Nicolae; Libia, Tripoli, P.O. Box, 969, către ing. Matei Ioan, Cluj-
Napoca […], judeţul Cluj:
„… Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul datorită lipsei de utilaje
(excavator, maşini, oţel, beton P.C.) şi pentru că nu avem fierari betonişti. Aici, ca
şi în ţară, se umblă cu tot felul de pile şi relaţii. Nimeni nu-ţi face ceva fără ciubuc.
Oamenii nu vor să lucreze spunând că pentru 1,5 dinari pe zi este de ajuns că se
scoală şi merg la cantină. Stau degeaba, iar seara pleacă la ciubuc în oraş. Aici se
merge la ciubuc de la nivel de şef şantier în jos. Deşi acest lucru este interzis cu
desăvârşire, tot se practică. A fost o şedinţă în care au fost prelucrate nişte cazuri
de indisciplină. S-a hotărât atunci că maistrul se face răspunzător de toate
neajunsurile. Dacă este prins un muncitor la lucru pe la particulari, maistrul este
sancţionat. Dacă nu se încadrează în consumul specific de materiale, maistrul este
bun de plată! Vedeţi ce importanţă are un maistru în Libia? Până acum un
muncitor putea merge în concediu la şase luni acasă, acum, văzând că majoritatea
oamenilor nu se mai întorc, au schimbat-o; nu se mai poate pleca decât după 11
luni. Dacă pleci mai repede, îţi impută biletul 7-8.000 lei. Nu mai vin oamenii,
pentru că condiţiile sunt foarte proaste…”.
Pascu Ion Gh., Libia, Dahra, către Pascu Silviu, Ploieşti, […] judeţul
Prahova:
„…Este de-a dreptul ridicol ceea ce se întâmplă cu noi, A.R.C.O.M.-iştii.
Noi primim 195-220 L.D. pe lună, plus masa, în timp ce un specialist japonez
primeşte 30 L.D. pe zi. Bulgarii, sârbii, polonezii şi ungurii primesc de două-trei ori
mai mult decât noi. Iar cei de aici mai vor să facem şi planul, să fim corecţi şi
demni şi să spunem că este foarte bine!!! Îţi spun, ca o curiozitate, că arabii cred
despre noi că suntem condamnaţi să ispăşim vreo pedeapsă şi, ca să n-o facem în
ţară, am venit aici. Altfel ei nu-şi pot explica, cum de suntem de acord să lucrăm în
asemenea condiţii. Această situaţie ne determină să întreprindem tot felul de
măsuri pentru a pleca cât mai repede acasă. Dacă mai sunt din cei care rămân,
negreşit, aceştia au primit un ciolan de ros, cu o posibilitate de a mai câştiga un
ban în plus…”;
Zamfir Mihai, Libia, Tripoli, către Zamfir Filofteia, Buzău, […], judeţul
Buzău:
„…Fă şi tu o comparaţie: românii sunt plătiţi aici cu 64 dinari pe lună, în
timp ce alături muncesc cehi care au 300 dinari pe lună…”;
Iancu S., Libia, către Ionescu Ion, Ploieşti […], judeţul Prahova:
„…Multe s-au întâmplat cu românii noştri aici, dar nu ştie nimeni de acolo.
Dacă vine mort în ţară, se spune că a fost accident, dar adevărul este altul. Aici
suntem consideraţi sclavi, ca cea mai josnică naţiune şi suntem luaţi în bătaie de
joc. Îşi bat joc de noi, ne scuipă, aruncă cu pietre, ne arestează fără motiv şi
mâncăm bătaie până plecăm de aici în coşciug… De aceea, vreau să vin cât mai
repede acasă. Sunt îngrozit de spaimă. Nu mai vreau să aud de Libia. Aşa sunt
consideraţi românii peste hotare, nu specialişti, ci sclavi…”;
aspră a celor care au încălcat aşa de grosolan principiile eticii şi echităţii socialiste.
Este incredibil, dar este adevărat…”;
Bughiu Lazăr, Siria, Banias-Port, către Bughiu Florica, Oradea, […], judeţul
Bihor:
„…Ca şi înainte, suntem ai nimănui. Pe nimeni nu-l interesează necazurile
noastre, nici pe cei de aici, nici pe cei de acasă. Retribuţia nu s-a calculat bine de
către cei de acasă. Nu ni s-a inclus sporul de noapte şi nici sporul pentru condiţii
deosebite de muncă. În privinţa acordării sporului de 20-30%, încă sunt probleme.
Dacă şi condiţiile de vamă se vor înrăutăţi, nu văd ce rost ar avea să mai rămân
aici...”;
Costache Dumitru, Algeria, Ouargla, B.P. 147, O.K.J. 1A, către Costache
Florica, com. Pârscov, judeţul Buzău:
„…Suntem în grevă, în legătură cu retribuţia. Ştiu că nu aţi primit banii,
dar nu sunt pierduţi. O să ni-i dea! Aşa sunt întreprinderile! Trebuie să jupoaie
muncitorul pe toate căile! Totul s-a decalat cu două luni, ca să ne aibă la mână.
Adică pentru luna ianuarie primim banii tocmai în martie…”;
Vrânceanu Ion, Yemen, Sana, către Vrânceanu Ana, Sânpetru […], judeţul
Braşov:
„…De când am plecat din ţară, n-am primit nici un ban. Te rog să te duci la
uzină şi să le spui că nu pot trăi numai cu aer şi apă. Au trecut deja patru luni de
zile şi ei nu ne plătesc…”;
Hălmăgeanu M., Libia, Garian, P.O. Box 64401, către Hălmăgean Avram,
Bucureşti, […]:
„…Vei şti că, de când am venit aici, nu am primit nici un ban. În schimb,
circulă nişte versiuni cum că ni s-ar da aici 40% din retribuţie, iar restul este trimis
în ţară. Acest lucru nu-mi convine şi mă lipsesc de şederea de aici… Arabii spun că
ei au vărsat banii în contul statului român, deci nu ei sunt de vină…”.
solemn că voi veţi veni la noi, foarte mulţi vom cere să plecăm în ţară şi cred că
n-o să le convină, doar veniţi pe banii noştri….”;
Palel Gh., Iordania, Zarka, P.O. Box 7190, către Teodoru Eugen, Bucureşti
[…]:
„…Am trăit necazul de a nu fi putut să-mi primesc şi eu familia în vara
acestui an aici… Copiii au fost minţiţi toată vara că vor veni la mine, nu au plecat
nicăieri şi au fost tot amânaţi din iulie până în septembrie, când nu li s-a mai dat
viza pe motiv că încep şcoala. Au aprobat viza doar pentru soţie, dar ea nu poate
veni fără ei. De atâta amar de timp muncesc aici, şi în profesia mea şi cu stiloul şi
cu microfonul, făcând propagandă minunată partidului, patriei, poporului şi mi se
refuză un drept elementar!?...”;
Mirescu Tudor, Siria, Banias-Port, către Mirescu Sanda, Oradea […], jud.
Bihor:
„…Dacă nu vi se rezolvă, cât mai repede problema venirii voastre aici, voi
pleca eu definitiv în ţară…”.
Bidiuc V., Spania, T.R.W. „Bahlui”, către Bidiuc Dumitru, Bucureşti […]:
„…Atmosfera pe această navă este foarte încinsă. Cei de la punte au reuşit
în cele din urmă să organizeze un clan şi acum vor domina toate sectoarele de
activitate. Slaba lor pregătire profesională duce la obţinerea unei producţii
necorespunzătoare [de peşte]. Din cele opt nave care se află în zonă, suntem nava
codaşă. Nu am umplut-o nici pe jumătate. Mai toţi, inclusiv comandantul, se laudă
cu pilele lor, dar în fond sunt nişte oameni de nimic…”;
Crişu Mihai, S.U.A., Oklahoma, Okla City, către Crişu Traian, Roman […]
judeţul Neamţ:
„…Nu-mi place deloc atmosfera de aici. Sunt tot timpul discuţii, certuri,
comentarii. Ca să-ţi faci o idee oarecare, trebuie să-ţi spun că oamenii sunt foarte
slab pregătiţi din punct de vedere profesional şi nu fac faţă muncii de aici. Aş dori
nespus de mult să vin acasă…”;
Ungur Sorin, Siria, Banias, către Ungur Doina, Oradea […], judeţul Bihor:
„…Acum, dacă am pornit uzina, sper ca lucrurile să intre în normal. Este
însă multă alergătură şi nu mă pot baza pe nimeni, pentru că toţi sunt slabi din
punct de vedere profesional şi deja am avut probleme din cauza lor…”.
săvârşesc multe furturi şi nimeni nu ia nici o măsură. Este un fel de sat fără stăpân
colonia asta. Te duci să reclami şi tot pe tine te găseşte vinovat….”;
Nicolau Marin, Siria, Rakka, P.O. Box 3, către Godeanu Ştefan, Bucureşti,
[…]:
„…Iată ce am constatat eu, de când am venit aici:
- angajările personalului arab se fac în funcţie de câţi bani dă individul
respectiv;
- ca să i se dea un tractor sau alte utilaje, trebuie să plătească un ciubuc de
până la 500 L.S.
- învoirile se plătesc celui care aprobă învoirea.
Îmi pun întrebarea: oare aceşti oameni au uitat pentru ce au fost trimişi
aici?
Toate aceste lucruri mi se par extrem de grave. Ne mirăm de ce nu merg
lucrurile bine…”;
Iordan Mihai, Spania, nava „Galaţi”, către Iordan Simona, Bucureşti […]:
„…Iată, au trecut şase luni. Am ajuns la capătul puterilor! Această
adunătură, care se numeşte «echipaj» a înnebunit în adevăratul sens al cuvântului.
În loc să ne întoarcem în ţară, suntem trimişi să facem un nou export de peşte,
pentru cel puţin două luni. Eu ca eu, dar aceşti oameni fără educaţie, fără frică de
lege, morală, urlă, înjură, huiduie. Nu mai ies din cabine, nu mai intră în cart. Trei
ofiţeri ducem singuri vaporul. Toate se sparg în capul meu, pentru că eu reprezint
întreprinderea. Ei cer să plec cu vaporul acasă, dar eu trebuie să execut dispoziţiile
întreprinderii. Azi, la telefon, Tulcea mi-a dat ordin să plec în zonă, să încarc şi să
ne îndreptăm spre un port necunoscut. Când le-am spus, au început să huiduie. Eu
nu mă pot alătura lor, eu trebuie să mă postez pe linia întreprinderii. Am avut
momente când eram gata să mă duc la agent ca să cer bilet de avion şi să vin în
România. Deocamdată, nu ştiu cine are să încarce vaporul; oamenii nici gând să
iasă la muncă…”;
Dunca Dumitru, Libia, Garian, C.P. 64566, către Creţ Gh., Baia Mare […],
jud. Maramureş:
„…Copilul lui Sălăjan a fost pe aici şi a plecat acasă. Noi, din cauza
copilului, ne-am certat cu Sălăjan. Băiatul lui ne deranja mult. S-a apucat de
excrocherii cu localnicii arabi. S-a dat mare specialist, inginer electronist, şi toată
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 59
ziua umbla cu arabii. Despre aceste fapte a aflat şi Ambasada română. Cred că va
avea greutăţi…”.
Miroi Gh., Siria, Aleppo, P.O. Box 3063, către Miroi Valy, Bucureşti […]:
„…M-ai întrebat, de ce nu l-am trimis pe arab acasă? Ştiu eu de ce nu l-am
trimis! Ei sunt urmăriţi şi nu trebuie văzut acasă la mine. Te-ai întâlnit cu el în faţa
magazinului «Unirea»? I-ai dat banii? Aici va ajunge pe data de 6 noiembrie. Tu
vezi ce vorbeşti şi cum vorbeşti…”;
60 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
Moşneagu Veronel, Iaşi, […], judeţul Iaşi, către Vaipan Aurel, Siria, Aleppo,
P.O. Box 3063:
„…M-am întâlnit cu Bosa şi i-am dat ceea ce trebuia, aşa cum ne-am
înţeles. În caz că nu-l găseşti la magazin pe tatăl său, să n-ai nici o grijă, pentru că
eu am reţinut paşaportul lui Bosa până primesc de la tine confirmare că ai intrat în
posesia banilor. Eu i-am dat lui 20.000 lei, îţi spun ca să ştii cât va trebui să
primeşti…”;
Mănescu Dorel, Siria, Aleppo, P.O. Box 3063, către Al Amin Tag Al Din,
Bucureşti […]:
„…Dragă Amin, am ajuns cu bine în Siria, la Sheik-Said, aproape de oraşul
tău natal. Imediat ce am sosit, am fost la părinţii tăi şi le-am înmânat ce mi-ai dat
tu. Au fost foarte bucuroşi…”;
Dumitru Gh., Siria, către Dumitru Elena, Braşov […], judeţul Braşov:
„…Riad vine pe 11 iulie în România şi va trece şi pe la Liliana. El îmi va da
mie nişte bani, iar tu, când primeşti biletul dat de mine lui, îi dai câţi bani scrie
acolo…”.
Rotaru Ionel, Siria, Banias-Port, către Iacob Ştefan, Piteşti, […] judeţul
Argeş:
„…Cred că îţi mai aminteşti de tractoristul acela cu care ne-am certat noi,
pentru că n-a vrut să se dea la o parte din drum, ca să trecem noi? Umbla mereu
prosteşte cu tractorul şi era mereu beat! Într-o zi, a făcut aici un accident mortal. A
dat peste un arab, care se afla la marginea drumului. Conducea în stare de
ebrietate şi l-a lovit în plin, aruncându-l la 20 m. După aceea, s-a dus cu maşina în
colonie şi s-a ascuns. L-a căutat poliţia, dar el a trecut în Liban şi astfel a scăpat cu
viaţă…”;
Cioca Daniel, Libia, Tripoli, P.O. Box 969, către Ababei Ştefan, oraşul
Gheorghe Gheorghiu-Dej […], judeţul Bacău:
„…Un şofer, care a plecat cu o săptămână înaintea mea, a tamponat
maşinile a doi arabi. A scăpat mai uşor, reparând maşinile acestora. Un tractorist
român mergea pe banda unu şi, fără să se asigure, a trecut pe banda a doua. Un
arab care venea pe această bandă, cu o viteză de peste 100km/h, a intrat în roţile
din faţă ale tractorului şi le-a rupt, accidentându-se grav. Arabul a fost dus la
spital, iar tractoristul a fugit. Dacă stătea pe loc, îl omorau localnicii. L-a prins
poliţia şi acum urmează să-l judece. Dacă îl condamnă, va face închisoarea aici, în
Libia… Şi la noi la Minerato, s-a întâmplat un accident cu cisterna care ne aduce
motorină… Românul a primit foarte greu actele înapoi de la poliţie…”;
Dr. Naiche Mircea, Elveţia, Lausanne, […] către Carila Niţă, Buzău, […],
judeţul Buzău:
„…Eu nu lucrez încă, am promisiuni tot la T.B.C., dar vreau să fac un curs
de stenodactilografie, pentru a lucra ca secretară medicală. Mircea lucrează la
Geneva, la Universitatea de medicină, la radiologie. Ada este un copil excepţional.
Când am plecat din Maroc, directoarea ei ne-a vorbit foarte frumos despre ea…”;
Bucur Teodor, Turcia, Istanbul, Kadyköy, către Bucur Petru, Tg. Jiu […],
judeţul Gorj:
„…Eu sunt sănătos şi optimist. Să-mi trimiteţi copia după sentinţa de
divorţ… Plecând din ţară, nu am deranjat pe nimeni. Zece ani de muncă la I.S.P.I.F.
nu mi-am făcut numele de râs. Dacă nu eram respectat, nu aveam în fiecare an
calificativul foarte bine şi nu m-ar fi trimis în Siria. Când am ajuns în Siria, timp de
două zile am căutat să mă stabilesc în incinta şantierului şi foarte greu am reuşit.
Toţi aşteptau ciubuc de la mine, de parcă venisem cu milioane din ţară. Toţi furau,
de la bucătar până la director. Ţi se făcea părul măciucă când începeau să
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 63
Andrei Aurel, S.U.A., New York, […] către Andrei Elena, Brăila […], judeţul
Brăila:
„…Noi poate că nu veneam aici, dar ne-au intrigat la culme anumite
aspecte de la noi din ţară. De pildă, plecările în Maroc se fac pe sub mână; te costă
cam 10.000-15.000 lei… În momentul când vă hotărâţi să veniţi aici definitiv, tu,
Mariana, vei fi dată afară din serviciu. Să nu te sperii. Să vinzi totul din casă şi să
păstrezi actul de donaţie al casei, poate ne mai trebuie. Daţi telefon la 12.40.40,
12.40.48 sau 12.40.49 şi vorbiţi cu consulul american Luciano M…”;
Nenescu Aurel, Iran, Teheran, către Nenescu Nicolae, Roman […], judeţul
Neamţ:
„…Aici situaţia este foarte complicată. Noi ne pregătim pentru a pleca în
Germania. Avem deja 2.000 dolari, iar, când vom ajunge acolo, vom avea 3.000
dolari… Vă vom ţine la curent cu ceea ce vom face…”;
Lipan Octavian, Suedia, 14 700 Tumba […] către Cuşmaru M., Iaşi, […], jud.
Iaşi:
„…În luna martie, eu voi pleca în Maroc, pentru două săptămâni, cu câteva
familii de români, care au emigrat din Zair în Suedia, pentru că le-a expirat
contractul de muncă acolo… Eu stau legal în Suedia până la 1 septembrie, aşa că
până la această dată nu mi se poate întâmpla nimic…”;
A.I., Italia, Trieste, către Luchian Vasile, Frătăuţii Vechi, […] judeţul
Suceava:
„…Eu, dragă Vasile, am plecat din Libia în Italia. De aici vreau să merg în
S.U.A….”;
64 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
Enache Ion, Maroc, Ville Laroche, B.P. 81, către Enache Marin, Bucureşti
[…]:
„…În luna august, paşaportul meu va expira, pentru că am împlinit cinci
ani de şedere aici… Am cerut să mi se acorde un nou contract în Maroc sau în altă
ţară din Africa, dar nu mi-au răspuns. M-am adresat postului de radio «Europa
Liberă»… În cazul în care nu vor să-ţi dea paşaport de ieşire din ţară, să le explici
că în Elveţia există un birou O.N.U., care se ocupă cu rezolvarea problemelor
oamenilor din toată lumea…”;
Ignat Simion, Siria, Rakka, P.O. Box 3, către Ignat Gretta, Bucureşti […]:
„…Nu pot să vă explic ce simt în aceste clipe, când vă scriu. Sunt singur în
cameră, pentru că nu mai este nimeni. Tudor a fugit cu încă un prieten de al lui.
Au furat 1.500 lire şi 60 dolari şi au dispărut de vineri, dimineaţa, cu toate bagajele.
Se presupune că ar fi fugit în Turcia…”;
Ilie, Siria, către Catană Maria, Cetatea de Baltă […] judeţul Alba:
„…De aici au fugit doi inşi. Nu ştiu ce se va întâmpla cu ei. Eu n-am de
gând să fac aşa ceva. Indiferent de motive, nu este frumos din partea lor. Pe de altă
parte, ar putea să fie o lecţie pentru şefii noştri. Nu pentru cei de aici. Sunt alţii
mai mari care nu vor să înţeleagă...”;
3.
4.
1981 februarie 1, Bucureşti. Informare cu extrase din scrisori în care autorii îşi
exprimă nemulţumirea faţă de situaţia existentă în aprovizionarea populaţiei
din provincie cu produse de consum şi energie electrică, faţă de unele măsuri
întreprinse pe linia reorganizării anumitor sectoare din economie, dorinţa de a
părăsi ţara din motive de ordin economic ori diverse aspecte generatoare de
insatisfacţii personale.
Ministerul de Interne Strict Secret
Departamentul Securităţii Statului Ex. nr. 1
C.T.O.T. – Unitatea Specială „S”
Nr. 00373397 din 01 februarie 1981
[Rezoluţii]:
13.02.81
Tov. Gl. [A.] Bordea
Să se exploateze cum trebuie şi la Dir. I şi de alte unităţi.
[Iulian] Vlad36
C 7/ 17 II 1981
Să fie văzut numai de şefii de servicii
Col. [semnătura indescifrabilă]
Informare
privind unele comentarii
din care rezultă starea de spirit în diferite locuri şi medii
Prin mijloace specifice, Unitatea specială „S” intră zilnic în posesia unui
număr de circa 45-50 materiale, din conţinutul cărora rezultă o serie de comentarii
36
Iulian Vlad, de profesie învăţător, s-a înscris în P.C.R. în 1946, după care a îndeplinit mai multe
funcţii ca activist pe linie de tineret (1947-1951). După absolvirea şcolii de ofiţeri a primit gradul
de locotenent şi a fost încadrat în Direcţia Generală Politică a MAI. Apoi, de-a lungul anilor ’50,
a făcut carieră în Direcţia Cadre a MAI (şef birou, şef de secţie şi şef al Serviciului învăţământ).
Între anii 1960 şi 1967 a fost locţiitor al şefului Direcţiei Cadre, pentru ca din iunie 1967 să preia
funcţia de şef al Direcţiei Învăţământ (din aprilie 1970, Direcţia Personal-Învăţământ) până în
1974. Este numit apoi comandant al Şcolii militare de ofiţeri activi de la Băneasa (1974-1977).
Începând cu 9 mai 1977 ocupă timp de zece ani postul de secretar de stat la MI având „atribuţii
specifice în coordonarea structurilor de spionaj”. La 5 octombrie 1987 a fost numit şef al DSS, cu
rang de ministru secretar de stat, funcţie deţinută până la arestarea sa la 31 decembrie 1989. Deşi
apreciat de o parte a istoriografiei pentru modul cum a acţionat Securitatea înainte şi în timpul
revoluţiei din decembrie 1989, a fost totuşi criticat pentru servilismul manifestat faţă de Tudor
Postelnicu şi familia Ceauşescu, vezi Octavian Roske (coord.), op. cit., p. 467.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 67
1. Aprovizionarea:
- Varciag N. din Baia Mare […] către Varciag M. din S.U.A.:
„… Aici este penurie mare de alimente, iar particularii vând la un preţ
triplu. Acesta este adevăratul nivel de trai ridicat (ridicaţi sunt doar banii de la
populaţie!). Nivelul de trai este foarte scăzut, lucru ce duce la îmbolnăvirea
populaţiei. Cu cât fac mai mulţi ani în minerit, cu atât mă simt mai necăjit.
Acestea sunt aspecte din raiul comunist. Aici totul merge prost, şi din ce în ce mai
rău, iar noi suntem prinşi ca în cuie, fără să facem ceva. Suntem ţinuţi ca să luăm
parte la toate neajunsurile. Aici n-ai timp să lupţi decât pentru existenţă. Tot ce se
întâmplă rău în ţară se muşamalizează (de exemplu explozia de la Livezeni: au
murit câteva zeci de oameni, iar presa şi radioul tac; arată doar ce se întâmplă
peste hotare!)”.
Caz semnalat la I.J. Maramureş
- Galghe M., din comuna Cordun, sat Pildeşti, jud. Neamţ către Apolline
Maria din Franţa:
„…Viaţa s-a scumpit foarte mult la noi şi ducem lipsă de alimente. La sate
nu se mai aduce pâine, iar uleiul şi zahărul se dau pe ouă, dar nu se găsesc. Pentru
68 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
cei care au lucrat la câmp nu s-a mai dat nici sfeclă. Lumina electrică ne-o stinge în
fiecare seară la ora 18,00 tocmai atunci când trebuie să gătim. Gazul se dă tot pe
ouă. La oraş laptele se vinde pe tichet, căci s-au omorât oamenii la cozi, şi-au dat
cu sticlele în cap de au ajuns unii prin spitale…”.
- ing. Roşu Alexandru, Bucureşti […] către Oncescu Alex. din Câmpulung-
Muscel […]:
„… Tare ne e frică să facem economii după sistemul ruşilor, căci n-o să
avem nici ce mânca. Poate dă Dumnezeu să ne inspirăm din economiile altora, ca
să progresăm şi noi, nu numai o mână de oameni care au acces şi bagă mâna în
economiile ţării, îmbogăţindu-se peste noapte…”
Caz semnalat la I.M.B. – Securitate
- Hihn Georg, com. Ruşi […], jud. Sibiu, către Dörr Michael din R.F.
Germania:
„… Trebuie să ne deplasăm în fiecare săptămână la oraş să ne procurăm
zahăr şi alte produse care lipsesc de la începutul anului. De trei săptămâni nu
avem curent electric seara, stăm ca pe vremuri cu lămpi cu petrol, trebuie să
considerăm mereu că totul merge spre bine. Nu ştim încă ce să facem, dacă trebuie
să plecăm sau nu…”.
Caz semnalata la I.J. Sibiu
- Hartman Alfred, din Sibiu, […] către Binder Johann din R.F. Germania:
„… La noi acum este foarte rău. Pentru o bucată de unt trebuie să stăm la
coadă 2-3 ore. Zahăr, ulei şi multe altele se găsesc foarte rar. Laptele de care e
nevoie zilnic pentru copii nu-l găsim. De aceea, nu e de mirare, că poporul caută să
plece. Şi noi vă trimitem datele noastre pentru plecare, căci nu mai suportăm…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Coman Ligia, Vişeul de Sus […] jud. Maramureş către Lindner Franz din
R.F. Germania:
„… Vă rugăm să ne ajutaţi cu alimente. Din zi în zi ne merge mai rău. Totul
e groaznic. Nu avem ouă, lapte, carne şi nici căldură. Sunt sătulă de toate şi cred că
trebuie să plecăm de aici…”.
Caz semnalat la I.J. Maramureş
- Welker G., din Cisnădie, […] jud. Sibiu, către Klockner Iosif din R.F.
Germania:
„…Actualmente stăm prost cu alimentele. Trebuie să stăm toată ziua la
coadă şi nu apucăm, dar ziarele scriu că sunt de toate din belşug! La noi se spunea
mereu că voi aveţi inflaţie şi şomaj. La noi nu ducem lipsă de muncă, pentru că se
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 69
lucrează peste tot, dar nu se ajunge la nimic. Trăim cu speranţa că vom pleca de
aici…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Gohl Suzana, Copşa Mică […], jud. Sibiu, către Deppner Günther din R.F.
Germania:
„… În ultimul timp nu mai găsim alimente în magazine. Avem nevoie de
cartofi, ouă, zahăr, pâine, ceapă, făină, ulei, carne, unt şi lapte. Nu ştim cât va dura
această situaţie. Seara ni se opreşte şi curentul. Trebuie să plecăm de aici, căci nu
mai avem nici un viitor…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
Mieskes Hildegard, Zărneşti, […] jud. Braşov, către Schwarz Gerhard din
R.F. Germania:
„… Situaţia de aici nu străluceşte, este din ce în ce mai rău. Urmările
liniilor directoare sunt din ce în ce mai vizibile. Magazinele alimentare sunt goale.
La fabrică, toată luna ianuarie am primit concediu, deoarece nu avem ce munci.
Trebuia să primim o zi liberă pe lună, dar până în prezent nu se vede! Nu avem
curent şi altele. Ne străduim să plecăm de aici cât mai repede…”.
Caz semnalat la I.J. Braşov
Teiler Regina, Sântana […], judeţul Arad către Teiler Anton din R.F.
Germania:
„… Nu mai ştim ce să facem cu lipsa de alimente. Mai mult, scrisoarea ţi-o
scriu la lumina lămpii cu petrol. E de râsul lumii, ca pe timpul bunicilor! Acest
lucru se numeşte economie de energie! Sunt curioasă cât vom îndura…”
Caz semnalat la I.J. Arad
- Seimen Sara, com. Bălăuşeri, sat Senereuş, jud. Mureş către Henzel
Katharina din R.F. Germania:
„… Aici suntem din ce în ce mai strâmtoraţi, mai ales cu alimentele. La trei
luni primim 1 kg. de zahăr de familie, pâine puţină şi numai pentru cei încadraţi;
colectiviştii şi pensionarii nu primesc. Viitorul este sumbru în faţa noastră…”.
Caz semnalat la I.J. Mureş al M.I.,
expeditorul fiind în atenţia organului de securitate
- Kovacs Karolina, sat Mărculeni, […] jud. Mureş, către Kovacs Edit,
Bucureşti […]:
„…Situaţia alimentelor este problematică pentru toată lumea. Până şi
pâinea nu se găseşte. La Sovata, s-a produs un lucru îngrozitor din cauza lipsei de
pâine. Au răsturnat camionul care transporta pâinea, iar o femeie şi-a pierdut
viaţa, fiind călcată în picioare. Este mare vânzoleală pentru pâine. Nu am apucat
70 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
niciodată vremuri ca şi pâinea să fie în cantităţi aşa de puţine. Mai avem probleme
cu detergenţii, săpunul şi multe altele, care nu se găsesc decât cu mare chin ….”.
2. Reorganizări
- Herbert W., din Cisnădie, […] către Billes Arthur din R.F. Germania:
„… De la 21 ianuarie sunt şomer, oricât de comic sună, dar e adevărat! În
toată ţara au fost scoase din circuit o serie de maşini, din lipsă de benzină. În
întreprinderea noastră s-a redus 30% din parcul auto. În felul acesta nu mai au
nevoie de atâţia automecanici, aşa că 60 de oameni am fost daţi afară. Am căutat
peste tot un post, dar degeaba. De ce se face atâta şcoală când nu poţi să-ţi practici
meseria? Probabil că vor să lucrez la războiul de ţesut!…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Cristea Viorel, Bucureşti […] către Cristea Nicolae comuna Vima Mică […]
jud. Maramureş:
„… În momentul de faţă am foarte mult de lucru, pentru că avem dispoziţie
să reducem iar din personalul muncitor şi dăm afară din întreprindere vreo 200 de
oameni. Asta e situaţia!…”.
3. Emigrări
Heltner Regina, com. Brateiu, […] jud. Sibiu, către Heltner Georg din R.F.
Germania:
„…Aici merge din ce în ce mai greu, nu găsim alimente de trebuinţă zilnică
cum este zahărul sau pâinea. Se zice că mergem din ce în ce mai bine, dar pe de
altă parte tot poporul vrea să plece. Trebuie să lăsăm totul aici şi să plecăm…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Klein Hermine, com. Dupuş […], judeţul Sibiu, către Schneider Hedwig
din R.F. Germania:
„… Noi facem tot ce-i posibil ca să plecăm. Este foarte greu aici. Trebuie să
munceşti tot timpul şi de primit, nici cel puţin alimente nu ai de unde. Ne rugăm
în fiecare zi ca Dumnezeu să ne ajute să plecăm de aici…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Hintz Michael, com. Apoldul de Sus […], jud. Sibiu către Jeller Eugen din
R.F. Germania:
„… Aici avem economii peste economii, dar când e vorba de curent electric,
alimente şi combustibil, atunci şi cel mai convins cetăţean se îndoieşte de
conducerea acestei ţări, de economia şi ordinea ce stau la baza progresului ei.
Avem nevoie de îmbunătăţiri rapide în aceste domenii, dar eu am găsit omul
potrivit prin care să încerc formele de plecare. O iau de la capăt şi sper să primesc
viza de intrare la voi…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Kammerer din com. Săcălaj […] jud. Timiş, către Ambel Jeti din R.F.
Germania:
„… Am auzit că ministrul vostru de Externe vine în România în martie. Este
neapărat timpul să plecăm de aici, unde nu mai găsim nimic ce să dăm de mâncare
copiilor noştri şi nu numai pentru ei. Mulţi oameni pleacă din aceste motive. Vom
încerca să scriem lui Genscher, chiar dacă ne punem în primejdie…”.
Caz semnalat la I.J. Timiş
72 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
- Wegendt G., din com. Bărcuţ, jud. Braşov către Hahn Karl din R.F.
Germania:
„… Situaţia comunităţii noastre de aici este cât se poate de critică.
Perspectivele noastre sunt sumbre atât din punct de vedere economic, cât şi
pentru copiii noştri, care ne îngrijorează. În clasele 1-4 sunt doar 10 copii germani,
iar dacă mai rămânem aici, la anul vor fi doar 6 copii. Dorim să mergem în R.F.G.,
dar nu ni se aprobă…”.
Caz semnalat la I.J. Braşov.
4. Diverse
- Un anume B.M. din com. Sâniob, jud. Bihor, către o persoană juridică din
Bucureşti:
„… Cu toate că în ţara noastră nimeni nu dispune de pământ proprietate,
se urmăreşte ca şi puţinul câştig al cooperatorilor să fie luat. În comuna noastră s-a
pornit o campanie de colectare de la locuitori a păsărilor de curte. Se iau găinile
din curtea cetăţeanului pentru suma de 5 lei pe bucată. În schimb, porumbul
semănat în 1980 stă necules pe câmp şi acum, lucru care nu s-a întâmplat niciodată
aici. Cu ce să ajutăm oraşul dacă nici nouă nu ne ajunge pentru existenţă?
Controlorii vin în comună şi se opresc la pivniţele cu vin unde se «rezolvă» toate.
Nici pe departe nu se aplică indicaţiile date de conducerea de partid. Rapoartele
ajung fictive la ministere, iar situaţia este alta. De exemplu, la Sălaj a fost inspectat
un C.A.P., iar conducerea unităţii, ca să arate că se lucrează bine, a înlocuit tot
şeptelul C.A.P. cu vite frumoase împrumutate de la o gospodărie de stat, căci ale
lor de abia se ţineau pe picioare…”
Caz semnalat la I.J. Bihor
- Bogai Ferenc, Deva, Micro 15 […], jud. Hunedoara, către Domokos Geza
din Bucureşti […]:
„…. Cu toţii auzim la radio şi citim în presă că în ţara noastră toţi cetăţenii
pot să înveţe în limba lor maternă. De exemplu, şcoala nr. 3 din Deva are două
clase în limba maghiară la fiecare an de vârstă, dar spre regretul nostru, la clasele
5-8, motivându-se lipsa de cadre, o bună parte din materii este predată de
învăţători care nu cunosc limba maghiară. Ce fel de limbă maternă mai poate fi
asta? La altă clasă s-a dat ca dirigintă profesoara de limba română. Nici activitatea
pionerească nu se desfăşoară în limba lor, cu toate că sunt peste 500 de copii. Se
mai pot ei numi egali cu colegii lor români? Veniţi la Deva ca să vă convingeţi
personal…”.
Notă: Scrisoarea a fost semnată de încă 9 persoane
de naţionalitate maghiară.
Cazul a fost semnalat la I.J. Hunedoara.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 73
- Dobrity Milivoi, com. Lescoviţa […] jud. Caraş Severin către o persoană
juridică din Bucureşti:
„… Întreruperile de curent electric îmi aduc aminte de perioada războiului,
când se oprea curentul după ora 21,00. Ele se datorau unor grave avarii de
bombardamente. Într-o zi stăteam la rând la centrala telefonică din Sânnicolaul
Mare. La ora 18,00 ca de obicei s-a întrerupt curentul. Un cetăţean german, născut
în Sânnicolaul Mare şi aflat în vizită la rude, a exclamat pe un ton batjocoritor că
după 15 ani de lumină, bâjbâim încă în întuneric! Ne mai mirăm că se spun atâtea
cuvinte urâte la posturile de radio străine!…”.
Caz semnalat la I.J. Caraş-Severin
ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 13 421, vol. 192, ff. 4-13
5.
Documentar
privind comentarii provenite din rândul populaţiei
1. Aprovizionare
- Gergely Iohan, Cluj-Napoca […] către o persoană juridică din Bucureşti:
„…În municipiul Cluj-Napoca, începând din toamna anului 1980,
aprovizionarea populaţiei se desfăşoară necorespunzător, fiind de râsul lumii, prin
metode care compromit orânduirea noastră socialistă, autoritatea şi prestigiul
partidului şi statului. Stăm la cozi nesfârşite şi când zicem că reuşim să luăm ceva,
ni se comunică terminarea mărfii pentru ziua respectivă. Această situaţie este
74 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
- Dressmann Iohan, com. Sona […] jud. Alba, către Dressman Iohan din
R.F. Germania:
„…Este prăpăd aici cu zahărul, untul, făina şi multe altele. Stai la coadă
câte 3-4 ore pentru 1 kg. de zahăr. Brutăria a fost desfiinţată. Brutarilor li s-a spus
să se califice în alte meserii. Pe zi ce trece situaţia se înrăutăţeşte. Chiar şi pâinea
ţi-o dă cu porţia. Este trist, dar adevărat. Lumina electrică ni se dă numai între
orele 13,00-18,00. Am început să folosim lămpile de petrol ca odinioară. Toate
acestea ne întăresc convingerea că trebuie să plecăm de aici…”.
- Thierjung Hans, Cisnădie, […] către Wolf Hans din R.F. Germania:
„…După două săptămâni de inactivitate la cumpărături, am renunţat, căci
noi ne mulţumim şi cu puţin, dar proletariatul, nu! Ar fi trebuit ca aprovizionarea
să se îmbunătăţească, datorită situaţiei cu Polonia, dar nu a fost aşa. Nesiguranţa
este mai mare decât dacă un proletar găseşte să cumpere foarte puţin. De o
săptămână nu mai avem nici pâine neagră, care era baza de hrană pentru animale
şi păsări. Acum a dispărut şi grişul. Se face economie la curent electric, se
întrerupe permanent şi atunci maşinile de la fermă se răcesc şi totul se strică. Nu
vrea nimeni să se gândească la astea. Totul se face fără cap aici. Urmările sunt
evidente: pagube de 100 de ori mai mari decât eventualul curent electric
economisit. Acum nu se mai tinde la depăşirea planului. Au fost începute multe
proiecte mari şi apoi au fost sistate, cu toate că au costat miliarde. Uzina
petrochimică unde lucrează Dan a fost construită 60-70% şi se zice că lucrările s-
au sistat, nefiind rentabilă acum. Acum depăşirea planului este specifică
agriculturii…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Zintz K., Sibiu […] către Uhring Karin din R.F. Germania:
„…Avem o situaţie groaznică aici. Când vine unt la magazin îmi îngheaţă
picioarele. Când îţi e lumea mai dragă, se opreşte curentul electric pentru
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 75
economii! Din cauza economiei de curent n-am putut urmări la televizor anumite
festivităţi. A început să ni se spună mereu că suntem prea graşi şi să nu mai
mâncăm aşa mult. Adevărul este că mai găsim câte ceva, dar trebuie să pierzi timp
mult la coadă...”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Markovatz Dora, Sibiu, […] către Markovatz Mela din R.F. Germania:
„…Cu alimentele devine din ce în ce mai caraghios. La ţară, dacă vrei 1 kg.
de zahăr, trebuie să dai 11 lei şi să predai o găină. Au ajuns ţăranii să nu mai aibă
păsări în curte, iar statul nu le mai dă hrană pentru aceste păsări, n-ai de unde
cumpăra. E un noroc că oamenii nu şi-au pierdut umorul nici în această situaţie
catastrofală. Circulă peste tot o poezie cu Moş Gerilă, care este rugat să ne aducă
alimente. Mai circulă bancuri cu copiii germani, care sunt graşi pentru că sunt
pentru export în Germania. Zilnic auzim de cunoştinţe care au plecat în vizită în
Germania, uitând să se mai întoarcă. În circa 20 de ani nu va mai fi picior de neamţ
aici…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Bierkoch Helmut, com. Bărcuţ […], jud. Braşov, către Bierkoch Hans din
R.F. Germania:
„…Avem mare nevoie de zahăr, cafea şi săpun de toaletă. Să ne trimiţi
aceste articole, căci în curând în România vom muri de foame şi de păduchi, cu
banii în mână. Această stare nu se poate spune celor mari care afirmă că
aprovizionarea populaţiei este corespunzătoare…”.
Caz semnalat la I.J. Braşov
- Un anume Rolf din Sibiu, către Bretz Hildegard din R.F. Germania:
„…Scrisoarea pe care ţi-o trimit am scris-o ziua, deoarece aici, în România,
se întrerupe curentul electric şi trebuie să stăm pe întuneric până dimineaţa. Este
îngrozitor: magazinele sunt goale, pâine nu, ouă-nu, zahăr, carne, unt-ioc, multă
muncă, oamenii vor să facă grevă. Sper că ai înţeles bine aceste cuvinte…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
76 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
- Topârdea Gh., Bucureşti, […] către Ionescu H., com. Padeş, jud. Gorj:
„…Sunt într-o situaţie care seamănă cu un vis negru. După 28 de ani de
muncă, mi se cere să plec cu toată familia la Giurgiu. Nu ştiu încotro s-o apuc.
Trebuie să fac naveta, cheltuieli mari, oboseală etc. La şcoala Sandei este invazie
de păduchi. Dacă nu rezist la noile condiţii sau dacă îmi pun condiţii
neacceptabile, îmi caut de lucru într-o fabrică…”.
- Bălănescu Victor, Bucureşti […] către Bălănescu Didi din Baia de Aramă,
sat Brebina, jud. Mehedinţi:
„…Aici treburile sunt foarte încurcate. La toate întreprinderile din
Bucureşti a fost transmisă o circulară a Consiliului popular care interzice categoric
angajarea, prin transfer, a celor care au lucrat la fostul judeţ Ilfov, pentru a nu
deregla aparatul administrativ al noilor judeţe. La noi toată lumea plângea, căci
mulţi trebuie să facă naveta la Giurgiu. Mare nenorocire!...”.
- Adamov Sergiu, Bucureşti […], către Bocu Ioan din Dumbrăveni, […] jud.
Vrancea:
„…Pe aici treburile sunt încurcate, se scot oamenii care nu au buletin de
capitală şi navetiştii, restrângându-se activitatea. Este foarte greu să mai găseşti
serviciul acum. La serviciu au rămas doar 20 oameni la cuptoare şi ni se dă liber în
cursul săptămânii, ca să lucrăm Duminica, pentru economie de energie
electrică…”.
- But Gheorghe, Bucureşti, […], către But Ecaterina din Lugoj […] jud.
Timiş:
„…De la noi au dat afară mai mulţi muncitori şi ingineri, în special dintre
cei care nu se ţineau de lucru şi care au cerut paşaport de plecare din ţară. Dar
printre ei au fost şi alţi muncitori care erau în plus…”.
- Mihăilă Elena, com. Agapia, jud. Neamţ, către Vullierme Bella din Franţa:
„…La noi este mare sărăcie. Acum au venit să facă acord global, adică să
lucrăm toate la un loc, iar câştigul să se împartă pe toată secţia, după categorie. La
Tg. Neamţ este mare balamuc în privinţa cusutului nostru în comun. O să fie greu,
nimeni nu scapă de aşa ceva. Treaba cu acordul global este asemănătoare cu aceea
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 79
- Tudorică, Bucureşti, […] către Tudorică Ioan din com. Săcuieni, jud.
Neamţ:
„…Istoria judeţului Ilfov, care dăinuie de când e Ţara Românească, a fost
terfelită dintr-o trăsătură de condei. Vai, vai, câţi suferă acum din această
cauză!...”.
3. Emigrări
- Hopprich din Sibiu, către Torner Georg din R.F. Germania:
„…Aici, la noi, unde te suceşti, unde te întorci, nu se aude vorbind decât
despre plecarea în Germania. La mine la fabrică, din 31 angajaţi, numai trei nu au
înaintat actele. Ştim că vouă vă merge bine. Am înaintat şi noi actele pentru
definitiv, cu toate că primim numai respingeri…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Hartmann Karl, com. Valchid […] jud. Sibiu, către Schuller Georg din
S.U.A.:
„…La noi se aude că se vor introduce cartele pentru pâine, deci la noi sunt
de toate, numai că nu vă pot spune ce, aşa că suntem aproape terminaţi. Vom
ajunge până acolo când vom mânca din acelaşi cazan cu fratele nostru vitreg,
deoarece aceştia vor ca nimeni să nu mai aibă nimic, ne-au pus impozite mari pe
gospodării şi nu mai ştim ce ne aşteaptă. Ar trebui să ne lase pe toţi saşii să
plecăm. Aceasta e dorinţa unanimă!...”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
80 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
- Kenzel Inge, Sibiu, […] către Hedwig Horst din R.F. Germania:
„…Am înaintat şi noi actele de plecare. Numai acest pas ne va schimba
situaţia noastră, care este aşa cum o ştiţi şi voi. Trebuie să ne sculăm de dimineaţă
pentru ca să facem rost de lapte, unt, smântână…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
4. Diverse
- Niculescu Ion, Ploieşti, […] către o persoană juridică din Bucureşti:
„…Vedem la T.V. fel şi fel de emisiuni anchetă cu acte de necinste. Toţi
înfierăm aceste uzanţe, dar cine este vinovatul principal? În state cu adevărat
civilizate, chiar ţări socialiste ca Ungaria, Cehoslovacia şi R.D.G., produsele care
fac obiectul de speculă se găsesc permanent în toate magazinele, la preţuri
accesibile. La noi nu găseşti nimic, nici bijuterii, nici ţigări Kent, cosmetice străine
etc. Tinerii care se căsătoresc în România noastră socialistă nu găsesc verighete.
Întreaga speculă este generată chiar de stat, care nu e capabil să aprovizioneze
pieţele noastre nici cu produse alimentare suficiente şi de bună calitate. Am fost
de curând în Cehoslovacia. Acolo găseşti totul, de la ţigări Kent la bijuterii, covoare
etc. Este o ţară tot socialistă, cu singura deosebire că e într-adevăr civilizată.
Abrutizarea noastră este îngrijorătoare. Unde ne va duce drumul liber deschis
hoţilor de către stat şi căruia nu ne putem opune şi nici nu avem interesul s-o
facem? De vorbe goale ne-a săturat!…”.
Caz semnalat la I.J. Prahova
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 81
- Pentelescu Ioan, Vatra Dornei, […] jud. Suceava către o persoană juridică
din Bucureşti:
„…Emisiunile de anchetă T.V. şi unele articole din presă privind actele de
necinste şi excrocherie stârnesc indignare şi critici la adresa blândei Justiţii. Cum
este posibil ca după două condamnări ale unui escroc, a treia oară să nu fie
condamnat la ocnă sau chiar împuşcat? Dăm unui găinar 2 ani de închisoare că a
produs o pagubă avutului personal de 2 găini şi unui profanator de biserici numai 1
an şi jumătate… Opinia publică nu se manifestă pentru că, fără voie, este îngrădită.
Auzi mereu în jurul tău: «te-a pus dracul să spui că fură cutărică?». Te aşteaptă
chiar pierderea vieţii, aşa cum a fost cazul muncitorului de la Grupul de şantiere
Bucureşti, publicat în presă în ianuarie. Peste tot cazurile de speculă reclamate
sunt muşamalizate, iar cei care destăinuie actele necinstite sunt socotiţi
calomniatori. Este dureros că astăzi există o diferenţă aşa de mare între
imposibilitatea de a sesiza şi orele de grănicerie care ni se dădeau acum 26 ani,
când ofiţerii ne educau că în viaţa civilă trebuie să dăm dovadă de vigilenţă, ca în
armată. Am sesizat faptul că toţi fiii unor notabilităţi de aici şi-au scos certificate
să nu meargă la practică, la Canalul Dunărea-Marea Neagră, împreună cu ceilalţi
elevi de liceu. Scutiţii s-au îmbolnăvit subit contra 1.000-2.000 lei. La Canal au
plecat numai fiii prostimii. Din păcate aşa stau unele lucruri…”.
6.
Ministerul de Interne
Departamentul Securităţii Statului Strict Secret
C.T.O.T. – Unitatea Specială „S” Ex. nr. 1
Nr. 00374909 din 23 februarie 1981
[Rezoluţie:]
Tov. gl. Bordea
Tov. gl. Stamatoiu.
Exploatare.
Iulian Vlad
Informare
privind stări de spirit în rândul populaţiei
Anexa
La nr. 00374909 din 23 februarie 1981
Documentar
Comentarii provenite din rândul populaţiei
1. Aprovizionare
- Schoger K., Mediaş, jud. Sibiu, către Thellmann D. din R.F. Germania:
„…Copiii merg la şcoală, noi la serviciu. Înainte de a intra la muncă,
colindăm prin oraş după lapte, unt, pâine. Dacă găsim ceva, mergem mulţumiţi la
serviciu, dacă nu, tot timpul ne gândim ce-o să facem. După 8 ore de muncă,
facem acelaşi lucru: căutăm ceva ce se poate mânca. Aşa de greu n-a fost niciodată
cu alimentele…”.
- Coraş Augustin, Târnăveni, […] jud. Mureş, către Bohn Johann din R.F.
Germania:
„…Aprovizionarea oraşului este foarte slabă. Nu avem unt de săptămâni de
zile şi ce e mai grav, nici pâine nu se găseşte. În schimb ne felicităm, iar primarul
ne-a spus într-o şedinţă că am mâncat prea multă pâine anul trecut şi acum
trebuie să facem economie…”.
Caz semnalat la I.J. Mureş
- Ispir Ioana, com. Bolintin Vale, jud. Giurgiu, către Ispir Marin din Siria:
„…O ducem rău cu alimentele, avem stricteţe la toate. La noi nu se mai
face pâine. S-au dat multe decrete pe spinarea noastră. Ca să ne putem procura
zahăr şi ulei, trebuie să punem sfeclă şi floarea soarelui pe lotul ajutător, altfel nu
primim nimic. Cu cine să lucrez eu pogonul de floarea soarelui? Avem multe de
întâmpinat…”.
84 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
- Pitters Gerlinde, sat Seleuş, […], jud. Mureş, către Pitters Samuel din R.F.
Germania:
„…Puteţi să fiţi fericiţi că sunteţi acolo, căci aici este foamete. Am început
să mâncăm pâine neagră. Zahăr şi ulei n-am mai văzut de mult. Din Sighişoara nu
putem cumpăra nimic, căci se dă pe buletin numai celor din oraş. Totul este
catastrofal. Trebuie să te descurci cum poţi….”.
- Karmen Kathi, Sibiu […] către Becker Dagmar din R.F. Germania:
„…Peste tot se face simţită economia românească. Ne merge tot mai bine,
aşa trebuie să susţinem. Nu mai avem unt, nu mai găsim ulei, zahăr, făină şi nici
lapte pentru copii. Nu ştim încotro vor să meargă. Peste tot trebuie să stai la coadă
încă din zori. Toată ziua patrulăm prin oraş ca să găsim ceva. Nici vorbă de carne.
Banii nu mai au nici o valoare. Totul s-a scumpit. O ducem mizerabil…”.
- Tisch Katharina, Sighişoara, […], jud. Mureş, către Roppelt Iohann din
R.F. Germania:
„…Peste tot sunt cozi interminabile. Brânză şi unt nu se găsesc, carne
deloc, zahăr, ulei şi făină primim pe liste, cu buletinul, câte 1 kg. de persoană pe
lună. Pâine avem la trei zile…”.
2. Energie electrică
- Gleiss Theresia, Apoldul de Sus, […], jud. Sibiu, către Gleiss Iohann din
R.F. Germania:
„…De câtva timp, seara nu mai avem lumină electrică. Suntem complet
dezobişnuiţi în aceste situaţii şi nici nu suntem dotaţi cu lămpi, care se găsesc
foarte greu. Am început să folosim lumânările ca odinioară, ceea ce ne face să ne
amintim de Crăciun, dar nimeni nu ne face cadouri…”.
- Funk Sabine, com. Dealu Frumos […], jud. Sibiu, către Rudolph Inge din
R.F. Germania:
„…Scriu la lumânare şi ar fi foarte romantic dacă nu s-ar întâmpla acest
lucru în fiecare seară. De două săptămâni se opreşte curentul din motive de
economie. În această perioadă, la ferma de stat, din cauza frigului au murit 400
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 85
purcei. Cu aprovizionarea e şi mai prost. Pentru 1 kg. zahăr pe lună trebuie să dai
ouă. Pentru cartofi mergem tocmai la Făgăraş, iar pâine nu se mai face de mai
multe săptămâni…”.
Ca semnalat la I.J. Sibiu
- Theil Rita, Sântana, jud. Arad, către Weisenmayer Erna din R.F.
Germania:
„…Nu mai ştim ce să facem cu lipsa de curent electric. Până seara la ora
18,00 trebuie să terminăm tot ce avem de făcut. Miercuri şi vineri avem repetiţie la
cor şi să ne vedeţi cum cântăm la lumina lumânărilor…”.
- Graf K., com. Zăbrani […], jud. Arad, către Bakin Iohann din R.F.
Germania:
„…La noi e din ce în ce mai critic. Zilnic, timp de 6 ore, nu avem curent. La
locul de muncă ţi se cere plan, acasă trebuie să găteşti, copiii cer de mâncare şi
totul îţi creează o dereglare nervoasă de îţi vine să laşi totul…”.
- Ungar Mihail, com. Severeuş, jud. Mureş, către Ungar Iohann din R.F.
Germania:
„…În fiecare seară nu avem curent electric, fiind nevoiţi să punem din nou
în funcţiune lămpile cu petrol. Este mare amărăciune şi cu alimentele, ca după
război; criză de pâine, făină, zahăr şi unt…”;
- Gregor Anna, com. Cisnădioara, […], jud. Sibiu, către Gregor Gerunde din
R.F. Germania:
„….Am sărbătorit ziua de naştere la lumina lumânărilor, deoarece
dimineaţa şi seara nu avem curent electric. În mod sigur că la voi nu se poate
întâmpla aşa ceva. Din cauza curentului electric stagnează şi treaba la serviciu. Ni
se opreşte lumina când avem lucrări mai urgente. O soluţie ca să rezist a fost să-mi
iau concediu…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Kraus Reinhold, com. Jidvei, jud. Alba, către Jud Reinhold din Austria:
„…Aici este o mare tâmpenie, căci în fiecare zi nu avem curent electric
începând cu ora 18,00 sunt nevoită să învăţ la lumina lămpii cu petrol. Ni s-a spus
să ne căutăm de acum un loc de muncă, pentru că şcoala nu poate asigura nici
măcar 50% din locurile de muncă pentru absolvenţi…”.
3. Reorganizări
- Denisiuc Aurelian, Bucureşti […] către Denisiuc Pavel din com.
Româneşti, jud. Iaşi:
„…Se pare că în toată ţara se fac restructurări de personal din industrie şi
institute. Deocamdată s-au făcut restructurări de vreo 200 muncitori de la
«Cinescoape». Li s-au indicat alte întreprinderi unde se pot angaja, dar li s-a spus
că nu au nevoie decât de muncitori necalificaţi. Dintre muncitori au fost puşi pe
liber în primul rând cei care au depus acte de plecare în străinătate, unde au rude.
Specific orânduirii noastre este că sunt puşi pe liber oamenii care nu plac şefilor
din anumite motive personale şi nu cei mai slabi, pentru că la noi dacă
întreprinderea merge prost, nu se afectează punga şefului şi nici uzina nu dă
faliment, ca la capitalişti…”.
Caz semnalat la I.M.B.-securitate
- Ing. Vamossy Ludovic, Braşov […] către Kliner Emma din Belgia:
„…Peste tot a început febra reorganizării. Foarte mulţi ingineri au fost
trimişi din minister în producţie. Şi la nivelul judeţului au avut loc multe
schimbări, fapt pentru care este mare frământare în rândul specialiştilor. Şi în
industrie vor avea loc reduceri de personal muncitor. Pe mine mă bucură acest
lucru, deoarece n-am avea atâta lipsă de forţă de muncă în agricultură, dar nu-mi
vine să cred că se va reîntoarce cineva la munca câmpului mai ales când ştie că
pământul nu-i aparţine. Disciplina a slăbit mult, iar această atitudine are o
influenţă negativă asupra vieţii economice. De altfel, peste tot atmosfera e
încărcată cu praf de puşcă, ca şi situaţia internaţională…”.
- Popescu Edi, Băileşti, jud. Dolj, către Popescu C-tin din Siria:
„…La Băileşti este o situaţie dificilă cu fabrica. Trebuie să ne reprofileze.
Azi au primit preaviz 30 de muncitori. În plus, navetiştii nu vor mai avea loc la noi
în fabrică. De la 1 martie, tot personalul de birou va coborî cu 7 clase mai jos, la
plebea socialistă. Cei care au şcoli de tractorişti vor pleca pe ogoare…”.
- Gabor Mihai, com. Cosmeşti, sat Băltăreţ, jud. Galaţi, către o persoană
juridică din Bucureşti:
„…Traiul oamenilor muncii se înrăutăţeşte în loc să de îmbunătăţească,
fiind lipsiţi de existenţa zilei. Am fost concediat de către întreprindere fără să am
vreo abatere, fiind pus în situaţia să nu-mi pot câştiga pâinea. În altă parte nu am
găsit de lucru, spunându-mi-se că au ordin să scoată afară şi din alte întreprinderi.
Nu ştiu ce să fac şi cum să procedez. Pe nimeni nu interesează viaţa poporului şi
totul se tratează cu indiferenţă. Poporul are multe drepturi prevăzute în
Constituţie, dar practic nu are decât îndatoriri…”.
Caz semnalat la I.J. Galaţi
- Zank Karin, Sibiu, […] către Baatz Harald din R.F. Germania:
„…Şi aici oamenii din foarte multe fabrici sunt concediaţi. De la fabrica
unde lucrează mama vor fi date afară 600 persoane. La Braşov, la uzina de
tractoare vor fi concediaţi 3.000 de oameni. În Sibiu, femeile nu mai au voie să
lucreze în industria grea, fiind îndrumate să intre în industria uşoară. Pe mine nu
mă pot da afară, căci am un contract cu fabrica…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Partin Doina, Săcele, […] jud. Braşov, către o persoană juridică din
Bucureşti:
„…Am intrat şi eu în restructurarea muncitorilor de la «I.T.A. Braşov», fără
a se lua nici un fel de prevedere asupra fiecărui muncitor, lăsând copiii fără pâinea
de care au nevoie în fiecare zi. Pe unde intru în audienţă mi se spune că e o
dispoziţie prezidenţială să se dea muncitorii afară. Ştim cu toţii că nu e aşa, dar
unii caută să arunce vina pe preşedintele ţării. Părinţii mei au sprijinit partidul
comunist încă imediat după război şi au activat riscându-şi viaţa pentru partid şi
acum eu am rămas fără muncă, după atâta amar de vreme…”.
4. Emigrare
- Schiller Michael, com. Hoghilag […], judeţul Sibiu, către Keller Birgit din
R.F. Germania:
„…Aici viaţa decurge fără nici un fel de drepturi, pentru că noi, saşii şi
şvabii, nu suntem comunişti şi nu suntem români. România este printre cele mai
sărace state socialiste. Dacă vrei 1 kg. de zahăr sau 1 kg. de carne, trebui să te scoli
la ora 4,00 şi să stai la coadă până la ora 10,00. Nu-ţi vine să crezi că între orele 8-
10 şi 18-21 se stinge lumina pentru economii. Vrem să plecăm de aici în maximum
doi ani…”.
- Christa S., com. Şeica Mare, jud. Sibiu, către Schuller Inge din S.U.A.:
„…La noi este foarte mare criză de alimente. Nu mai avem pâine, săpun,
produse din carne etc. Toţi oamenii vor să plece din România, dar nu-i lasă,
primesc mereu aviz negativ…”.
- Juchum D., Brăila, […] către Karres Samuel din R.F. Germania:
„…Anul trecut au emigrat în R.F.G. 15.700 saşi şi şvabi. Dacă merge tot aşa,
peste 20 de ani pleacă toţi. Bisericile şi şcolile sunt închise în mare parte dinainte
sau românizate. Multor oraşe şi sate li s-au luat numele germane, dându-li-se
nume istorice româneşti care nu au nicio legătură cu denumirile lor vechi. Sate
săseşti nu mai avem…”.
Caz semnalat la I.J. Brăila
- Jakob Iosef, Arad, […] către Iakob Kathi din R.F. Germania:
„…Problema emigrării oamenilor este pe primul plan. Cifra este destul de
mică. Cu 12.000 pe an nu am făcut mare lucru, căci sunt în jur de 300.000
persoane. Mulţi au plecat în vizită şi nu s-au mai întors, pentru a putea scoate apoi
rudele din ţară. Au fost şi cazuri când s-a luat mită pentru paşapoarte, fapt pentru
care s-au deschis câteva procese mari. Cei care au fost daţi la ziar că au dat 100.000
lei au plecat de mult. Nemţii dispar treptat. În Aradul Nou, în 1980 s-au născut 18
şi au murit 69. În 10 ani nu mai rămâne nimic din Aradul Nou…”.
Caz semnalat la I.J. Arad
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 89
- Wellman Maria, com. Bruiu […] jud. Sibiu, către Konnerth Georg din R.F.
Germania:
„…Aici nu mai e nimic deosebit. Ţara noastră este angajată în problema
economiilor. În fiecare zi se economisesc 4 ore de curent electric, iar alimentele
sunt limitate. Vrem să plecăm cu toată familia şi sperăm că în curând se va rezolva
ceva cu actele noastre…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Kramer Helmuth, Dumbrăveni, […] jud. Sibiu, către Kessler Anna din R.F.
Germania:
„…Aici este din ce în ce mai greu. Nu mai găsim alimentele noastre de
bază: untul, zahărul, făina, uleiul. Te scoli la ora 6,00 şi primeşti ceva dacă te-ai
înscris pe listă. Nu mai putem suporta. Vrem să scăpăm de aici. Şi alte naţionalităţi
vor să plece din România, nu numai germanii…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Hermann Paul, Sibiu, […] către Wagner Elisbet din R.F. Germania:
„…În Sibiu, populaţia germană scade mereu datorită emigrărilor în R.F.G.
şi a discriminărilor naţionale reale. Aici germanul se simte mereu subapreciat, are
mai puţine sau i se creează mai puţine şanse de promovare în viaţa profesională.
Pe stradă şi în mijloacele de transport auzi mereu injurii şovine. Mica noastră
naţiune se dezintegrează cu fiecare zi, simţindu-se tot mai mult principiul
asimilării şi integrării spre partea română. Dorim mult să plecăm de aici, dar
întâmpinăm piedici peste tot…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Metea Virgil, Făgăraş […] jud. Braşov, către Barbu George din S.U.A.:
„…E foarte greu de trăit aici, că nu găsim ce ne trebuie, fiind nevoiţi să
suferim. E tare ruşinos pentru zilele noastre! Suntem hotărâţi să plecăm de aici şi
nici un fel de piedici ori necazuri nu ne vor schimba această hotărâre. Cred că veţi
face tot posibilul ca să ne ajutaţi: la Congresul american, ambasada română etc…”.
Caz semnalat la I.J. Braşov
- Simon Sofia, com. Cârţa […] jud. Sibiu, către Wotsch Michael din R.F.
Germania:
„…Majoritatea saşilor vor să plece din România. Ne-am hotărât şi noi să
plecăm. Acum este o criză de alimente cum nu a mai fost de la război. Cumpărăm
totul pe bon. Dacă ne este dat să suferim, ne este egal dacă suferim aici sau acolo.
Simţim că nu mai putem suporta. Încercaţi să trimiteţi memorii la «Europa
Liberă», căci toţi procedează aşa ca să reuşească…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
90 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
- Hauser Anneliese, com. Biertan, […], jud. Sibiu către Hauser Hermine din
R.F. Germania:
„…În general, poporul german de aici este asuprit şi-l preocupă singurul
gând să plece în Germania. Simţim tot mai mult că suntem consideraţi ca ceva în
plus. Aici ne dă concediu fără plată, pentru că nu mai avem ce munci, iar când
lucrăm efectiv, câştigăm mai nimic, aşa că nu merită să ne dăm osteneala. Sperăm
că şi noi vom avea norocul să fim în curând la voi…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Schafer Benno, Timişoara, […] către Kornibe Iohannes din R.F. Germania:
„…Aici avem de-a face numai cu plictiseală, prostie şi nedreptate. N-am
trăit niciodată astfel de momente. Voi nu vă puteţi imagina care este situaţia la
noi, pentru că nu aţi trăit aşa ceva. Zilnic trebuie să te zbaţi la cozi pentru lapte,
pâine, unt şi zahăr. Din păcate, trebuie să acceptăm totul şi nu ştim când va veni
timpul când vom putea rămâne cel puţin oameni. Aici sunt animale când este
vorba de hrana zilnică. Nu aveţi idee câţi nervi ne facem zilnic. În România este
foamete. I-am dat personal o scrisoare preşedintelui când a venit la Timişoara, în
care i-am spus că vreau să plec de aici…”.
Caz semnalat la I.J. Timiş
- Zipser F., Timişoara, […] către Anton Eva din R.F. Germania:
„…A sosit timpul să plecăm de aici, pentru că nu mai puteam rezista mult.
Dacă se merge în ritmul acesta, în afară de fidea nu vom mai avea ce mânca. Din
păcate nu e o glumă şi nici ironie. De luni de zile nu găsim unt, carne, zahăr, făină,
ouă, smântână. Laptele îl procurăm cu multă greutate. Am apelat la ambasada
voastră din Bucureşti să ne sprijine şi ne-a răspuns că situaţia noastră a fost trimisă
Crucii Roşii germane…”.
Caz semnalat la I.J. Timiş
- Wadt Iohann, com. Sona, jud. Alba, către Gartner Iohann din R.F.
Germania:
„…Dorim să primim viza de intrare în R.F.G. pentru întreaga familie, ca să
putem pleca definitiv de aici. România se află într-o mare criză economică. De
când aţi plecat s-au schimbat multe în rău din viaţa noastră. Este o lipsă totală de
produse alimentare. Nici măcar pâine nu mai avem. Nu mai avem curent electric,
folosim din nou lampa cu petrol. Nu se ştie cât va mai dura această economie de
energie electrică. Chiar dacă am vrea să mai stăm aici, nu mai rezistăm…”.
Caz semnalat la I.J. Alba
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 91
- Flasser Helmine, com. Bălcaciu […], jud. Alba, către Fratoni Edith din R.F.
Germania:
„…În fiecare săptămână mă deplasez la autorităţi pentru a mă interesa de
soarta plecării noastre. La noi nimic nu mai este normal. Nu mai găsim alimentele
de bază, iar la televizor apare în fiecare seară alt doctor, care afirmă că nu e
sănătos să consumăm carne, zahăr etc. În comună, ca în întreg judeţul, ni s-a luat
curentul electric. Toţi germanii din România, s-au săturat până în gât. În autobuz
m-au făcut hitleristă că vorbeam în germană cu Bruno. Este trist pentru naţiunea
germană din România, dar până la urmă trebuie să ne lase să plecăm…”.
Caz semnalat la I.J. Alba
5. Vizite
- Fleischer Walter, Cisnădie, […] judeţul Sibiu, către Fleischer Heinrich din
R.F. Germania:
„…Am auzit că la sfârşitul lui martie va veni în vizită în România Karl
Carstens, preşedintele R.F. Germania. Ne-am gândit că ar fi bine să-i scrieţi ca să
ne treacă pe listă. Nu se ştie ce probleme vor fi discutate cu ocazia vizitei, poate
avem noroc…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Fleischer M., R.F. Germania, către Fleischer Mihael din Făgăraş […] jud.
Braşov:
„…Am făcut memoriu la Bonn, pentru că am aflat că preşedintele nostru
federal va veni la Bucureşti, dar nu ştiu precis data. Am trimis totul ca să fiţi
trecuţi pe listă…”.
Caz semnalat la I.J. Braşov
- Rauch Friedericke, R.F. Germania, către Valenta Antonia din Braşov, […]:
„…Am expediat un memoriu către preşedintele federal Karl Carstens, care
va face o vizită în România între 30.03-02.04.1981. Cel mai important este că am
amintit în memorii că ai depus o nouă cerere de plecare…”.
Caz semnalat la I.J. Braşov
92 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
- Seiwerth E., com Valea Viilor […], jud. Sibiu, către Gaber Heinrich din
R.F. Germania:
„…În luna martie trebuie să vină în vizită în România preşedintele R.F.
Germania şi ministrul de Externe. Poate îi reuşeşte lui Rupert să fim trecuţi şi noi
pe listă, deoarece el are un prieten care este deputat în Bundestag…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Auner Friedric, R.F. Germania, către Graef Hans din comuna Brateiu […],
jud. Sibiu:
„…A durat mult până am ajuns la Ministerul de Externe. Cancelaria
federală mi-a răspuns că trebuie să ne adresăm în scris, urmând ca numele voastre
să fie trecute pe o listă ce va fi predată şefului vostru de către preşedintele
Carstens, care va veni la voi în vizită…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Binder Ana, com. Dacia […], jud. Braşov, către Kraan Andreas din R.F.
Germania:
„…Întotdeauna când vine în vizită în România o personalitate de la voi,
aduce o listă cu numele unor persoane de aici care vor să emigreze. Pentru că am
aflat că în luna martie va veni la noi Karl Carstens, preşedintele R.F.G., vă rugăm să
vă adresaţi lui şi să-i transmiteţi datele noastre. Am primit al patrulea aviz
negativ…”.
Caz semnalat la I.J. Braşov
- Draser I., Mediaş, […] către Roth Maria din R.F. Germania:
„…În luna martie va avea loc, la invitaţia şefului statului nostru, vizita în
România a preşedintelui şi ministrului de Externe ai R.F. Germania. Vă rugăm să
scrieţi acestor mesageri ai R.F.G. câteva rânduri, pentru a interveni la preşedintele
nostru în vederea emigrării noastre…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Kleisch Michael, R.F. Germania, către Kleisch Gertrud din Braşov […]:
„….Am auzit că preşedintele federal va face o vizită în România, aşa că mă
voi adresa lui pentru a-mi aduce şi eu familia aici. Am aflat că autorităţile nu au
reacţionat la intervenţia făcută la Madrid…”.
Caz semnalat la I.J. Braşov
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 93
- Mayer Hans, R.F. Germania, către Scheibling Hans din Timişoara […]:
„…Am primit răspuns de la Ministerul de Externe de la Bonn, în care îmi
cer urgent datele voastre, căci preşedintele nostru vine în curând în vizită la voi şi
se pare că vrea să intervină acolo…”.
Caz semnalat la I.J. Timiş
- Hartmann G., Arad, […] către Schill Martin din R.F. Germania:
„…Tocmai am auzit că vine în România Carstens, preşedintele vostru, cam
prin luna martie. Scrieţi o scrisoare în care să-l rugaţi să ne treacă şi pe noi pe listă,
aşa cum aţi făcut când a venit Schmidt…”.
Caz semnalat la I.J. Arad
7.
1981 aprilie 11, Bucureşti. Informare privind stări de spirit în rândul populaţiei
aşa cum rezultă acestea din materiale poştale în care autorii critică condiţiile de
viaţă şi muncă, lipsurile din aprovizionare şi manifestă „tensiune şi teamă”
privind siguranţa locurilor de muncă.
Informare
privind stări de spirit în rândul populaţiei
Anexă la
Nr. 00381565 din 11.04.1981
Documentar
cuprinzând comentarii provenite din rândul populaţiei
1. Aprovizionare
- Dumitrache Florica, Bucureşti, […] către Moise Vârlan din Gh.
Gheorghiu-Dej, […]:
„…La Bucureşti lumea este tristă. Pe figura fiecăruia observi oboseala,
grija pentru aprovizionare, cozile etc. Peste tot auzi de reducerile alarmante de
personal în toate domeniile, începând cu cel administrativ. Este o mare criză de
locuri de muncă din cauza blocării posturilor în întreprinderi şi instituţii… este o
stare de adâncă supărare peste tot …”
- Ghiu O., Bucureşti […] către Marinescu Maria din com. Oituz, jud.
Bacău:
„… Copiii noştri au servicii grele şi fără satisfacţii. A fost război, dar nu
am dus aşa lipsă de odihnă şi de hrană. Dacă vrei să cumperi ceva ca să mănânci,
trebuie să stai la cozi mari ceasuri întregi şi până la urmă vii acasă tot cu sacoşa
goală. Nu am crezut că o să ajungem aşa timpuri grele, nu-mi explic cauzele, căci
doar nu am avut război. Şi când am mâncat pe cartele a fost mai bine ca acum.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 95
Trăim cu speranţa că vor veni vremuri mai bune, măcar pentru urmaşii noştri. În
epoca aceasta a vitezei avem parte numai şi numai de muncă, fără sfârşit. Până şi
tineretul se vaită de sănătate…”.
- Iacob Florea, Bucureşti, […] către Iacob Vasile din Tg. Mureş […]:
„…Să ştii că şi pe la noi este la fel de greu cu aprovizionarea de
alimente. Dacă se dă ceva în magazine, asta se întâmplă dimineaţa, când sunt
oamenii la serviciu. După amiaza nu mai găsim nimic. Toată vremea ne-o
petrecem de la o coadă la alta, pentru cumpărături, ca după război…”.
- Gaust Ilse, Sibiu, […] către Chatz Elisabeth din R.F. Germania:
„… Se spune că situaţia din Polonia este foarte critică, dar nici aici nu e
mai bine, căci e din ce în ce mai rău. Pentru fiecare aliment trebuie să stăm la cozi
de zeci de metri lungime. Aici avem foamete, nu găsim carne, lapte, unt, ulei,
zahăr, griş, cartofi. Acesta este nivelul nostru de trai. Nu exagerez cu nimic. E
foarte trist. Cu banii în buzunar o să ajungem să nu mai avem ce cumpăra. Poate
că aveţi dreptate că în lume e mizerie şi mai mare…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Stuhler Erika, com. Seica Mică, […] jud. Sibiu, către Draser Hans din
R.F. Germania:
„…Aici avem mari necazuri cu alimentele. Nu mai avem nici făină şi
pâine, zahăr nu găsim, uleiul se dă la Sibiu şi cu multă coadă. Toţi oamenii sunt
nemulţumiţi de criza de alimente, de aceea vor să plece foarte mulţi din România.
Am aflat de la «Europa Liberă» că preşedintele R.F.G. şi-a amânat vizita în
România…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
96 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
- Dahinten Maria, com. Sura Mică […], jud. Sibiu, către o persoană
juridică din Bucureşti:
- „… Am de întreţinut patru copii, care au şi ei o retribuţie extrem de
mică, iar ei sunt atât de mari că nu-şi pot câştiga încă singuri pâinea de toate
zilele. Nu mai vorbesc de untul care nu se mai găseşte de cumpărat decât dacă ne
sculăm cu noaptea în cap să stăm la o coadă ce se formează la toate magazinele
din Sibiu, ca pe timpul războiului mondial. Care este cauza? Ce trebuie să facem?
Cât va mai dura acest chin al oamenilor muncii, mai ales al celor care au copii
mulţi? Vrem să plecăm din România, de ce nu ni se dă drumul, de ce merge totul
atât de greu în ţara asta?…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
- Dr. Gyenge L., Cluj Napoca, […] către Klein Zoltan din R.F.
Germania:
„… Situaţia din ţara noastră s-a deteriorat mult în ultima vreme,
condiţiile de trai sunt exasperante, nu atât din cauza scumpetei cât pentru faptul
că nu ai ce cumpăra cu banii din buzunar. Imaginează-ţi că suntem şapte persoane
în familie – din care trei sunt mici – şi numai la o masă ne trebuie atâtea. De anul
trecut am devenit vânător de alimente. Mă duc în fiecare dimineaţă cu două sacoşe
să vânez lapte, unt, carne, chibrituri, cartofi şi altele, pe care nu le găsesc. Sunt şi
zile când împuşc câte ceva. De exemplu, ieri am avut o zi norocoasă, căci am
cumpărat 5 suluri de hârtie igienică şi 2 cutii cu detergenţi. Vezi, viaţa mai are şi
asemenea bucurii mărunte despre care voi nici nu ştiţi. De aceea viaţa voastră este
monotonă şi plictisitoare…”.
- Bauer Ioszef, Oradea, […] către Walter Iohann din R.F. Germania:
„… Stăm foarte prost în toate, cu scumpetea, cu aprovizionarea, cu
lipsa de alimente şi alte articole de trebuinţă pentru o viaţă cât de cât civilizată.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 97
Stăm la cozi interminabile pentru orice, dar e păcat să mai discutăm despre acest
lucru…”.
- Ladanyi Istvanne, Oradea […] către Kosze Peter din Austria, Viena:
„…Aici avem o viaţă care numai viaţă nu se numeşte. Umblăm toată
ziua ca nişte căpiaţi după alimente. Unt nu găsim, de lapte şi zahăr nu mai vorbim.
La piaţă 1 kg. de cartofi este 8 lei, verdeţurile sunt scumpe, ceapa 8-10 lei pentru 1
kg., carne nu se găseşte. Zile întregi stăm la rând şi de multe ori nu luăm nimic!
Toată energia omului se risipeşte ba la rând la chibrituri, ba la coadă la lapte, dar
nu orice rând, ci unul de 300-500 de persoane. Acum nu-mi mai pot imagina un
magazin în care să intru şi să găsesc tot ce-mi trebuie…”.
Caz semnalat la I.J. Bihor
- Boer Else, Timişoara […] către Norbert Downing din R.F. Germania:
„…La noi nu poţi privi plin de speranţe în viitor, căci şi prezentul este
foarte greu. Poate aţi auzit de crizele mari prin care trece ţara noastră în prezent.
Trecem printr-o situaţie de foamete cumplită. De luni de zile există situaţia
aceasta. Din toamnă nu mai avem unt, lapte, smântână, brânză, zahăr, ouă, carne.
În fiecare dimineaţă ne pierdem timpul la cozi şi de cele mai multe ori nu luăm
mare lucru. Este o mizerie de nedescris”.
Caz semnalat la I.J. Timiş
2. Reorganizări.
- Un anume A.G. din Bucureşti către Constantinescu Ion din Tulcea,
Post Restant 1;
„… Am rămas foarte puţini oameni în secţie. Au trimis mulţi din ei la
«Danubiana» şi «23 August». Nu mai avem de lucru, căci nu mai are nevoie nimeni
de piesele noastre, adică am rămas fără beneficiari. Până la 1 mai vor să desfiinţeze
jumătate din secţie. Se desfiinţează toată «Electronica» de pe Baicului şi rămâne
numai platforma Pipera, dar nu cu toate secţiile. Acum ne dau concedii fără plată
pe rând, obligatoriu, la câte două persoane, câte două săptămâni. E foarte rău. Nu
ştim ce au de gând să facă ăştia cu mulţi oameni de la mine din secţie. Unii au
început să-şi caute locuri de muncă în alte părţi…”.
Caz semnalat la I.M.B. – securitate
- Gute Gheorghe, Bucureşti, […] către Gute Ştefan din com. Pietroşani,
jud. Teleorman:
„… Am avut şedinţă la întreprindere, unde ne-a spus să punem pe
hârtie ce am făcut în ultimele trei săptămâni şi ce nu am făcut, căci urmează să
vină primul secretar al sectorului să verifice cine nu-şi face datoria, căci trebuie să
fie daţi afară 19 funcţionari. După atâţia ani de muncă cinstită şi corectă, ne caută
98 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
- Big Felicia, Bucureşti […] către Big Gh. din Satu Mare […]:
„… Pe aici toată lumea a înnebunit. Peste tot îi obligă pe muncitori să
ia concediu fără plată, trăind cu riscul să nu-i mai primească, pentru că nu au ce
lucra. Şi pe noi ne ameninţă că vom întrerupe un an şcoala şi că vom fi trimişi în
agricultură. Nu este a bună ce se petrece la noi!…”
- Duna P. din Bucureşti către Cotonaru Scarlat din com. Ciochina, jud.
Ialomiţa:
„… La mine la serviciu i-a dat pe toţi afară, iar din funcţionari am rămas
numai eu. Este jale mare! Le-a zis să se ducă în agricultură…”.
- Susanu Gh., com. Buceşti, jud. Galaţi, către Susanu T. din Libia:
„… Pot să te anunţ că s-a degradat mult situaţia cu serviciile. Oameni
care au avut câte şapte ani vechime la Combinat au fost trimişi să muncească la
C.A.P. – uri, căci nu mai au ce face cu ei. Şi eu neavând ce face acolo, m-am apucat
să fac o cerere pentru a pleca, pentru că aşa li s-a spus multor oameni din
întreprindere să facă. Pe toţi colegii tăi i-au restituit la C.A.P.-uri sau unde îşi
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 99
găsesc ei. N-a mai rămas nici un navetist la I.R.C.C.U. Toţi au fost împrăştiaţi în
toate părţile”…
Caz semnalat la I.J. Galaţi
- Schmitz G., Timişoara […] către Brill Tony din R.F. Germania:
„… La noi este din ce în ce mai bine. Acum a venit rândul muncitorilor
navetişti care au fost daţi afară din fabrici şi nu mai au voie să se angajeze în oraşe.
La aceasta se adaugă lipsurile de toate felurile, cozi la alimente şi multe alte
nemulţumiri ale cetăţenilor de rând…”.
Caz semnalat la I.J. Timiş
- Pintilie Chirica, com. Conceşti, jud. Botoşani, către Pintilie Const. din
Libia:
„… La noi în ţară continuă reducerile de salariaţi şi muncitori din
fabrici. La Botoşani s-au dat afară până acum peste 2.000, aceştia fiind trimişi în
agricultură şi pe la Braşov. Fetele tale au luat salariul pe luna februarie: Dorica –
150 lei şi Lidia – 300 lei, aşa că au cu ce trăi. Totul este foarte scump şi nu găsim
nimic. Suntem obligaţi să predăm sfeclă de zahăr, ca să primim zahăr…”.
- Herbert Sigrid, com. Şelimbăr […], jud. Sibiu, către Herbert Karl din
R.F. Germania:
„… Cred că aţi auzit de criza de alimente din România. Mulţi sugari
rămân fără lapte, oamenii se îmbolnăvesc din cauza alimentelor degradate, la care
se adaugă concedierile muncitorilor, căci n-au de lucru pentru ei. Până acum ne
aduceau ţărani la oraş, iar acum îi forţează să se înapoieze la câmp. La fabrică la
noi se reţine 10% din salariu dacă întârzii o dată, iar la a doua abatere ţi se desface
contractul de muncă. Concediul fără plată nu mai e o problemă, pentru că nu
avem de lucru pentru toţi…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
100 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
- Hermann C. din Mediaş, […] judeţul Sibiu, către Herman Alex. din
R.F. Germania:
„… Despre mine îţi spun că o duc greu cu lucrul. În ultimul timp nu
mai avem ce lucra. În luna ianuarie am primit 468 lei, în februarie 624, iar în
martie nu am avut nici o zi lucrată, pentru că nu avem ce lucra. Ne trimit acasă şi
în felul acesta nici nu avem ce câştiga. Am cerut audienţe la directorul fabricii, la
primărie, dar primim acelaşi răspuns: să mai aşteptăm până se ivesc locuri în alte
secţii. Am vrut să merg la «8 Mai» dar şi acolo sunt daţi oamenii afară. Cum crezi
că putem trăi dacă nu câştigăm nimic? Cum ne plătim chiria şi întreţinerea? Chiar
azi am fost anunţaţi că toată luna martie n-o să avem ce lucra…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu
3. Măsuri în agricultură
- Grigore Arbore, Bucureşti, […] către Gambino Clelia din Italia, Roma
[…]:
„… La întoarcerea în ţară am constatat că modul de viaţă s-a schimbat.
Lipsa este cvasiabsolută. Peste câţiva ani, totul va fi bine, pentru că la un recent
Congres al agriculturii s-a stabilit că viaţa a fost mai puternică decât teoria
marxistă a dezvoltării industriale şi, deci, trebuie să revenim la frumoasa tradiţie
agrară a poporului nostru, care s-a urbanizat prea mult. În această perioadă, când
toţi suntem angajaţi în revoluţia agrară, părinţii mei sunt aprovizionaţi cu pâine, o
dată pe săptămână, de fratele meu de la oraş. Este reîntoarcerea la pământul-
mamă, poate şi al personalului anumitor întreprinderi…”.
Caz semnalata la I.M.B. – securitate
- Dr. Breiner Victor, Cluj-Napoca […] către Kusai Ildico din S.U.A.:
„… Am intrat în mare revoluţie agrară. Acum a trebuit să declarăm şi
grădina. Au inventat ceva nou numai ca să ne jupoaie. De vreo doi ani n-am mai
avut recoltă ca lumea şi acum venim cu tot felul de invenţii, pentru o mai bună
aprovizionare. Numai Dumnezeu ştie ce o să iasă mai departe…”.
Caz semnalat la I.J. Cluj
- Cătineanu Ion, com Ocniţa […] jud. Bistriţa Năsăud, către Cătineanu
Emil din S.U.A.:
„… Pe aici circulă zvonul că o să dea pământul înapoi oamenilor, căci
agricultura merge foarte prost în condiţiile prezente. Lucrurile nu s-au schimbat la
noi şi toată lumea este nemulţumită. Tare aş vrea să fiu la voi şi să-ţi lucrez eu
pământul…”.
102 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
- Ispir Ioana, com. Bolintin Vale, jud. Giurgiu către Ispir Iorin din Siria:
„… Ne-a dat un pogon de floarea soarelui obligatoriu să-l lucrăm. Au
venit cu decrete pe spinarea noastră, nu ne mai fac pâine, nu primim ulei şi zahăr
decât dacă cultivăm sfeclă şi floarea-soarelui pe lotul ajutător. Avem multe de
întâmpinat la ţară…”.
ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 13 421, vol. 192, ff. 6-39
Documentar
privind comentarii despre alegerile din Franţa şi atentatul asupra Papei
- Dănilă Nicolae, Franţa, Paris către Dănilă Vasile din comuna Castău […]
judeţul Hunedoara:
„…Este pentru dată că în Franţa e un preşedinte socialist. Alegerea este
foarte importantă, căci ea va aduce schimbări în politica economică. La cei bogaţi
neliniştea este evidentă. Ceilalţi sunt mulţumiţi…”.
- Bosontea Victor, S.U.A., Harstville […] către Gyuri Horvat din com.
Secusugiu […], jud. Arad:
„…Mă bucur că în Franţa au reuşit în alegeri socialiştii, căci guvernul lor
vor susţine pe evreii din statul Israel. Cred că după naţionalizarea unor industrii în
Franţa, mai cu seamă ale celor de armament, această ţară va deveni o mare putere
militară, căci socialiştii au o atitudine ostilă faţă de Moscova…”.
- Rabut Cristophe, Franţa, către Sârbu Valeriu din Vălenii de Munte […]
jud. Prahova:
„…Mitterrand a fost ales preşedintele Republicii. Suntem încântaţi de acest
eveniment, sperând că el va putea să deschidă uşa dialogurilor, concesiilor şi
diverselor libertăţi care ne lipseau din ce în ce mai mult. Aşteptăm o mai mare
dreptate socială, mărirea salariilor şi alte înnoiri. Desigur, vrem să fie instaurată
adevărata societate socialistă, aşa cum o dorim noi. Sperăm că schimbarea echipei
va aduce un suflu nou, permiţând o nouă stare de spirit…”.
- Grute M., Franţa, către Micuţ Ion din Curtea de Argeş, […] judeţul Argeş:
„…Avem un nou preşedinte şi am impresia că visez. Mulţi ne aşteptam la
acest eveniment istoric. Lumea se bucură de parcă ar fi coborât Dumnezeu din cer.
Principala problemă este alegerea noului guvern. Toţi cei care nu au conştiinţa
curată tremură din toate mădularele şi transferă capitalurile în străinătate (fapt
interzis din momentul de faţă). Mie îmi pare bine că poate găsesc şi eu de lucru şi
poate că mai dispar din inegalităţi. Toată lumea speră!...”.
- Potoceanu Dan, R.F. Germania, Essen, către Tandrău Brânduşa din Cluj-
Napoca […]:
„…În Franţa a câştigat Mitterrand. S-a dus totul de râpă. Începe deja cu
naţionalizările. Nemţilor şi americanilor le e tare frică pentru ce se va întâmpla
acolo. Adevărul este că nici cu celălalt nu le prea mergea grozav. Între R.F.G. şi
Franţa diferenţa este cam mare în toate direcţiile…”.
- Pagot Liana, Franţa, către Stănculescu Paul din com. Bengeşti, sat
Bălceşti, jud. Gorj:
„…Printre activităţile mele a fost şi lupta politică în sânul Partidului
Socialist. Pot să-ţi spun că în Franţa este o mare bucurie, pe care am aşteptat-o 23
ani. Am auzit şi de atentatul asupra Papei. Este o situaţie stupidă, poate că are un
caracter politic, pentru că prea s-a angajat cu Polonia. Asta nu o vom afla
niciodată…”.
- Schelb Rudolf, R.F. Germania, către Schelb Rudolf din com. Iratoşu […]
jud. Arad:
„…Cred că aţi aflat că în Franţa a venit la putere Partidul Socialist şi pe
treaba asta au prins curaj socialiştii din R.F. Germania. Mergi pe stradă şi vezi cum
se bat simpatizanţi ai socialiştilor cu cei care ţin de marii capitalişti. Este o vorbă
aici că dacă vrei comunism, te trimit la ruşi…”.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 105
- O persoană neidentificată din Franţa, către Frăţilă Jeni din Bucureşti […]:
„…Fostul preşedinte a pierdut în alegeri. Sperăm ca va fi mai bine cu
socialistul Mitterrand, mai ales pentru salariaţii tineri şi bătrâni. Patronii şi cei
bogaţi sunt foarte nemulţumiţi, pentru că li se vor reduce câştigurile. Acum au
apărut fricţiuni între socialişti şi comunişti, pentru că şi comuniştii doresc câţiva
miniştri în guvern, dar socialiştii nu sunt de acord. Aici, multă lume speră că
lucrurile se vor aranja mai bine, că se va reduce şomajul, că vom avea o săptămână
în plus de vacanţă, reduceri de impozite etc. În iunie vor fi alegeri pentru deputaţi.
Va fi dificil pentru socialişti, pentru că nu se înţeleg cu comuniştii…”.
- Dr. Nadiu T., R.F. Germania, către Pişcolţeanu I. din Arad, […]:
„…Mă bucur enorm de reuşita lui Mitterrand în Franţa. E ocazie unică de a
reabilita socialismul în lume, de a-i da faţa umană ce o merită. Ce au făcut
troglodiţii din egalitate şi libertate? Teroare, crimă contra ordinei şi mai ales
împotriva elitei: Reagan, Papa… Exemplarele cele mai evoluate ale societăţii sunt
împuşcate în miezul zilei. Este o ruşine!...”.
- Un anume Nando din Tg. Lăpuş, jud. Maramureş, către Coppelovici Paul
din Bucureşti […]:
„…Dacă se întâmplă ceva rău, aşa va fi! Venirea lui Mitterrand o consider o
catastrofă. La fel de rău ca şi Leon Blum-ul din 1936, poate şi mai rău. Faptul că
oamenii lui Marchais au votat pentru Mitterrand arată o schimbare în strategia
binecunoscută, adică de a continua lupta pe faţă. Ţi-am mai spus că sunt bătrân şi
nu mai am mult de trăit, aşa că asta este marea mea consolare…”.
106 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
- Grigoriu Teodor, Bucureşti […] către Cosma Th. din Franţa, Paris, […]:
„…Scriu sub puternica impresie pe care a făcut-o printre noi «schimbarea
la faţă» a politicii Franţei, prin venirea ca preşedinte a lui Mitterrand. Corelez
această impresie puternică – dar pentru mine neclară în privinţa consecinţelor ei –
cu un material al lui Mitterrand, în care spunea că vrea să intervină în afacerile
S.A.C.E.M.-ului, ceea ce nu prea mi-a surâs. Intervenţiile astea mie, unul, nu-mi
plac, fiind în adâncul sufletului meu un revoluţionar conservator sau conservativ,
cum doreşti. Consider că structurile sociale sunt foarte delicate şi cea mai mică
schimbare are consecinţe imprevizibile pentru alţii, inclusiv pentru bieţii
muzicieni de la S.A.C.E.M., francezi sau de alte naţionalităţi. Dacă nu, ne vom
muta la altă societate compozitoricească, în caz că se naţionalizează totul în
Franţa. Oricum, viitorul vine mai repede peste noi. Am simţit de mult acest
sentiment bizar că lumea poate să-ţi devină de neînţeles…”.
- Frollo A., Bucureşti, […] către Contesse Yvonne din Elveţia, Neuchatel:
„…Electoratul francez a comis nu numai o imensă greşeală alegând
preşedinte o mare canalie, dar şi o adevărată crimă. Acei derbedei care au votat
stânga au semnat sentinţa de moarte a Franţei. Sunt, de asemenea, îndurerat la
culme de atentatul contra sfântului Părinte, cardinalul Poloniei, trăindu-şi
ultimele zile. Iată o naţiune mare şi sănătoasă – această Polonie, această minunată
Biserică, această Polonie a oamenilor cei mari ai omeniei: Copernik, Curie, Sf.
Stanislas, Chopin, Senkievicz etc. …”.
Cazul a fost semnalat la I.M.B. – Securitate şi Direcţia I.
- O anume Veronica din Sinaia, către familia Thezard din Franţa, Honilles
[…]:
„…Ce se petrece la voi? Cum reacţionează tineretul faţă de noua putere?
După câte auzim, comunismul va trece la putere până la urmă … Bieţii tineri, să
întreb ce îi aşteaptă! Am auzit că şi Papa a fost victima unui atentat, dar nu cunosc
detalii, pentru că aici informaţiile sunt deformate…”.
- Popu Marian, Cluj-Napoca […] către Radu Maria din S.U.A., New-York:
„…Am auzit că Papa a fost împuşcat. Cred că în curând vor alege altul în
locul său. Cu toate că a fost un mare sportiv, un cartuş trecut prin burtă îl face
inapt pentru mai mult timp. Şi la francezi vor fi mari schimbări, asemănătoare
celor din Iran. Ăştia vor răsturna echilibrul mondial şi se va putea pescui în ape
tulburi numai să aibă undiţa solidă şi momeală suficientă. În legătură cu aceste
probleme e uşor de ghicit care vor fi urmările…”.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 107
- Dr. Stecher Friedrich, Gura Humorului, […] jud. Suceava, către Maillet M.
din Franţa:
„…Atentatul asupra Sf. Părinte ar trebui să fie un prilej al juriştilor din
lumea întreagă de a reflecta dacă, aşa cum îmi pare şi mie, teoria anacronică mai
poate fi menţinută, în sensul de a face deosebire între crima de drept comun şi
crima politică…”.
- Un anume Zamfirescu din Bucureşti, către Ilicenco Any din Focşani […]
judeţul Vrancea:
„…M-a impresionat mult încercarea de asasinat asupra Papei. Am ascultat
«Vaticanul» în româneşte şi acum sunt edificat de felul cum s-a întâmplat.
Criminalul e turc şi poliţia italiană a fost avertizată de către autorităţile turceşti
despre prezenţa acestuia în Italia. Este o ruşine a secolului!...”.
9.
1981 iulie 4, Iaşi. Buletin informativ cu extrase din comentariile populaţiei notate
în trimiterile poştale de pe raza judeţului Iaşi, în care sunt criticate
aprovizionarea deficitară cu produse alimentare, preţurile ridicate de la piaţă,
corupţia din învăţământ şi dezinteresul în organizarea muncii din fabrici.
Ministerul de Interne
Insp. Jud. Iaşi-Securitate Strict Secret
Nr. 0021998 din 4.07.1981 Ex. nr. 1
Buletin informativ
Şeful Serviciului
[indescifrabil]
ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 13 421, vol. 192, ff. 50-51
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 111
10.
Ministerul de Interne
Insp. Judeţean Cluj Strict Secret
Securitate Ex. nr. 1
Serv. Special „S”
Nr. MG/0013.932
din 06.07. 1981
Sinteza
privind starea de spirit a unor elemente din municipiul Cluj Napoca
stăpânească, la cele mai multe cozi se încaieră, se iau la bătaie. Ce spectacol trist în
secolul vitezei…”.
Asemănător se manifestă şi Hisum T. din Cluj-Napoca […] care, în 26.VI.
1981, relata părinţilor săi, Hisum Vasile din satul Isidor, jud. Suceava, că: „Aici la
Cluj este scumpete mare la fructe, legume, produse din lapte … La carne, ouă,
brânză, cafea, unt, lapte, sunt cozi lungi de câte 200-500 persoane şi se dau numai
dimineaţa. Lumea este disperată şi bineînţeles şi noi”.
Numitul Benga Gheorghe din Cluj-Napoca […], pensionar M.Ap.N.,
provenit din armata burgheză, după ce arată că „prăvăliile fiind goale, goale….
deoarece jud. Cluj este pe locul I” … şi face referiri la numărul mare de studenţi,
elevi şi creşterea populaţiei, în 2.VII. 1981, îi relatează lui Crisnic Ioan, din Arad că
„… organizarea aprovizionării este tot cea veche. Adică rea, rea, nu slabă.
Conducerea oraşului este tot din elemente nepăsătoare, cei ce ar putea face ceva
nu sunt la conducere. Şi noi suferim. Noi devenim codaşi-fruntaşi”.
Despre lipsa unor produse şi statul la cozi a relatat în 2.07.1981 şi Todea
Dumitru, din Cluj-Napoca […] lui Maxim Nicolae, din Bucureşti, […] că „… aici nu
se găseşte nici apă minerală, nici bere etc… Cred că este corvoada anului 1981 cu
statul la coadă ore întregi. Aici tot aşa stăm cu aprovizionarea, nu găseşti nimic şi
ce se dă totul cel puţin 5-8 ore stai în soare şi vai! Noi aşa am ajuns după atâţia ani
de …”.
Continuă să fie abordată problema preţurilor mari pe piaţa organizată,
criticându-se lipsa de control a organelor locale. În acest sens un oarecare Cornel
S. din Cluj-Napoca, în 30.VI.1981 i-a relatat lui Gelu Emil, din Orăştie […] că
„…Problema care s-a creat la noi şi la voi este aprovizionarea. Nu mai ştim încotro
s-o luăm după alimente. Să alergi bezmetic din prăvălie în prăvălie, că nu ştii la ce
oră se dă ceva şi de multe ori vii cu plasa goală. Piaţa s-a scumpit enorm. Oraşul
nu controlează piaţa. Poate că preţurile la alimentele statului nu s-au scumpit,
ţăranii au nişte preţuri de-a dreptul revoltătoare. Untul sau smântâna până la 60
lei kg., laptele 10-12 lei kg., cartofii 10 lei kg. Deci ţine-te tare şi caută şi bani de
undeva. Unde vom ajunge nu mai ştiu. E disperată lumea, nervoasă şi auzi ce nu ar
trebui să auzi după atâţia ani de serviciu şi lozinci ce nu-şi au locul…”.
Asemănător pune problemele şi dr. Popovici Alma, medic pensionar din
Cluj-Napoca […] care în 30.VI. 1981, a relatat lui Vasilescu Germaine din Bucureşti
[…] că „… Toate sunt foarte scumpe, mai ales lactatele … sperăm că acum de 23
august ceva… Acum cu ocazia congresului au apărut lămâi cu coadă până la…. Dar
poporul nostru este răbdător, însă copiii suferă. Câte o mamă plăteşte câte 10 lei
pentru 1 kg de lapte… Clujul este de 30 de ani cel mai prost administrat oraş…”.
Au apărut unele comparaţii între situaţia de la noi şi din unele ţări
socialiste privind problema aprovizionării. În acest sens este edificatoare
aprecierea lui Soroceanu Tudor, de la Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca,
domiciliat în […] care în 06.07.1981, după ce descrie excursia făcută în R.D.G.,
R.S.C. şi R.P.U. îi relatează dr. Puşcaşu Carmen, din Câmpulung Moldovenesc […],
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 113
că: „… ajunşi acasă am început şprinţurile după mâncare … Pe unde am umblat ne-
am minunat de abundenţa de produse alimentare. Aici când vedem ce este parcă
nu ne vine să credem că NOI am ajuns în această situaţie. Ar fi multe de spus, dar
ar fi bine să le discutăm verbal … Dar e incredibil unde s-a ajuns cu această ţară, ce
se aude pe la cozi vorbindu-se te înfioară, nu mai vorbesc de irascibilitatea
oamenilor în orice loc, atât la autobuze cât şi la cozile care sunt incredibil de lungi
şi astea pentru orice”.
Numita Danciu Virginia, din Cluj-Napoca […] în relatarea ei, din
06.07.1981, către Danciu Virgil, din Sibiu […] susţine că situaţia în care ne aflăm cu
aprovizionarea s-ar datora faptului că „…Ţara merge rău deoarece am împrumutat
2 miliarde de dolari şi banii trebuie daţi înapoi. Plata se face în alimente. Piaţa îi
foarte scumpă, viaţa-i din ce în ce mai grea…”. Tot susnumita afirmă că a auzit că
„… se vor scumpi locuinţele, mobila şi maşinile. Se spune că apartamentele nu se
mai vând”.
Zvonuri alarmiste colportează şi prof. Teodor Capătă, de la Liceul de
Muzică din Cluj-Napoca, care în 26.VI.1981, îi relata numitei Capătă Oniţa, din
Margău, […] jud. Cluj, că „… Pe la Cluj aceeaşi criză de alimente ca mai înainte… E
scumpete mare şi se aude că de la 1 ianuarie toate se vor scumpi. Apartamentele se
vor scumpi cu 30%, iar Dacia o să coste 92.000 lei. Tare mă tem că vin vremuri
grele pentru noi, că în ţară nimeni nu mai munceşte, toţi fug de la sate şi industria
nu merge ca lumea”.
Poziţie asemănătoare are şi ing. Leheneanu Emil, din Cluj-Napoca, care în
25.06.1981 îi relata numitei Chitul Silvia, din Bistriţa […], că „Aprovizionarea este
tot aşa de dificilă. Mai nou se zvoneşte că nu va fi ulei, iar la zahăr sunt nişte cozi
imense. Se vede că va fi din ce în ce mai prost, în loc să se manifeste o
îmbunătăţire. Ce vom face la iarnă. Nimeni nu ştie. Cu încetul ne apropiem cu
preţurile de era milioanelor de după 1944. Se scumpesc lucrurile pe zi ce merge,
marfa se împuţinează. La noi te apucă jalea când intri la «Mioriţa» unde nu vezi
absolut nimic (magazin specializat pe produse lactate)”.
Propunem înaintarea sintezei la Unitatea Specială „S”, în conformitate cu
Programul de măsuri al unităţii pe 1981, iar un exemplar să fie predat Serv. I A
pentru exploatare.
Şeful Serviciului
Colonel,
Mărginean Gavril
ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 13 421, vol. 192, ff. 46-49
114 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
11
1981 iulie 7, Bucureşti. Buletin cuprinzând extrase din scrisori adresate unor
rude, cunoştinţe ori prieteni din ţară sau din străinătate, în care se fac referiri la
„dificultăţile pe care le întâmpină pe linia aprovizionării cu bunuri alimentare
de strictă necesitate”, calitatea „îndoielnică” a alimentelor, preţurile exagerate
de la piaţă, tendinţa unora de a cumpăra în cantităţi mari unele produse,
timpul pierdut la cozi etc.
Buletin
cuprinzând comentarii referitoare la „aprovizionarea cu alimente”
Zorleanu Elisabeta, Bucureşti […] către Babeş Maria, comuna Caţă, […]
judeţul Braşov:
„… Nu se găseşte nimic şi dacă vrei să cumperi ceva, trebuie să umbli prin
tot oraşul. Eu am fost să cumpăr lapte şi iaurt. Am plecat de acasă la orele 09,09 şi,
când am ajuns, erau deja 101 persoane înaintea mea. Am stat la coadă trei ore.
Acum nu se găseşte zahăr; făina este proastă, neagră şi nu creşte. Zahărul, când se
găseşte este plin de gozuri, negru, parcă ar fi pentru porci…”.
Fără expeditor, Bucureşti, către Purtz Sofia, Cincu […], judeţul Braşov:
„…Zahăr nu se mai găseşte de la Paşti; ouă, cartofi, făină, la fel! Unt se
găseşte, dar trebuie să cauţi mereu, pentru că nu se aduce în fiecare zi. Brânză n-
am mai văzut de mult. Pentru lapte trebuie să stai o oră-două la coadă, dar nu ştii
dacă apuci sau nu! Mereu se întâmplă să vin acasă obosită şi fără să fi găsit ceva…”.
Cealanov Doina, Bucureşti, […] către Roman Dumitru, Austria […] Viena:
„… Să nu regretaţi că aţi plecat, o să vă obişnuiţi cu timpul. În România nu
se găseşte nimic. A ajuns brânza 50 lei kg şi este toată plină de zer şi stai 2-3 ore la
coadă ca să apuci un kg. Toate merg din ce în ce mai rău. Să vedeţi când vin
mezelurile sau carne, cartofi, ulei, zahăr, cafea, portocale, banane zici că a
înnebunit lumea. Stau câte o zi la coadă şi se mai iau şi la bătaie. Înainte, cine
cumpăra mezeluri era amărât, iar acum cine le găseşte este «boier». Să fiţi fericiţi
că aţi plecat!…”.
Fäder Diethelm, Arad, […] către Fäder Paul, R.F. Germania […]:
„… Viaţa la noi nu mai este cum aţi lăsat-o. Carne nu se găseşte decât de
vreo trei ori pe lună şi nu poţi ajunge la ea din cauza pensionarilor care se scoală
de la orele 03,00 şi se aşează la rând. Am uitat gustul vinului, la fel al laptelui,
caşcavalului. O găină la piaţă costă 200 lei…”.
Tomescu Dan, Bucureşti […] către Katsky M., Canada, Quebec, Montreal
[…]:
„… A existat şi încă mai există o penurie a unor produse de primă
necesitate: brânză, caşcaval, zahăr, cafea şi să nu mai vorbim de carne! Peste tot
sunt cozi: la pui, cacao chinezească, lămâi, lapte şi iaurt. Cauza nu se poate arăta
în două trei cuvinte; necesită o analiză adâncă şi ţine de istoria ultimilor zeci de
ani. Este vorba de un export masiv de alimente – spune lumea – în Africa şi Asia,
dar şi de o penurie de furaje pentru animale. Ea a cauzat iarna trecută moartea
animalelor…”.
Hideg Laszlo, Cluj-Napoca […] către Mezei Maria, Canada, Montreal […]:
„… Trebuie să drămuim bine atât banii cât şi timpul. Multă vreme o
pierdem pe la cozi, altfel nu ne putem aproviziona. Şi aşa, cu cozi, este greu să
găseşti măcar alimentele de bază…”.
Fără expeditor din Bucureşti, către Berkovici F., R.F. Germania, Düsseldorf
[…]:
„… Dacă înainte era ceva simplu să cumperi în orice zi, la orice oră, un kg.
de zahăr sau de brânză, astăzi trebuie să ghiceşti unde se dă şi să pierzi ore la rând,
ca să iei o cantitate fixă.
… Dacă trebuie să ţii regim, este o problemă. Brânza de vacă se găseşte
când şi când; la lapte se face rândul de la orele 04,00. Vinul este luat cu asalt când
vine, iar apa minerală, te poţi socoti norocos dacă o găseşti; Datorită faptului că nu
se face aprovizionarea ritmică, se creează situaţia că trebuie să cumperi când
găseşti, pentru că apoi nu ştii când o să mai ai şi ocazia. La zarzavaturi te jupoaie
ţăranul… Când mai apare ceva mai extra pe piaţă, sunt refuzuri de la export!…”.
Şeful Comandamentului
pentru Tehnică Operativă şi Transmisiuni Pentru Comandant
General-locotenent Locţiitor Comandant
Diaconescu Ovidiu Colonel
Marinescu Constantin
ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 13 421, vol. 192, ff. 19-25
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 119
12
1981 iulie 14, Cluj. Sinteză realizată de Serviciul Special „S” de la Securitatea Cluj
privind starea de spirit a populaţiei aşa cum reiese din comentariile negative în
legătură cu slaba aprovizionare a municipiului Cluj-Napoca cu produse agro-
alimentare, fapt ce determină numeroasele cozi şi unele aprecieri că populaţia
s-ar afla „într-o situaţie mai gravă ca după război”.
Ministerul de Interne
Insp. Judeţean Cluj Strict Secret
Securitate Ex. nr. 1
Serv. Special „S”
Nr. MG/0014.060
Din 14.07.1981
Sinteză
privind starea de spirit a unor elemente din municip. Cluj Napoca
în stare să facă moarte de om… În orice caz noi am îndurat aşa mare mizerie nici în
timpul războiului. Nu vă puteţi da seama ce grozăvie să vezi la şase dimineaţa
copii lângă mamele lor stând la coadă pentru a putea să aibă ceva de mâncare. Este
îngrozitor”.
O persoană necunoscută, aflată în gazdă la Nistor Nicolae, din Cluj-
Napoca […], în 10.07.1981 a relatat părinţilor ei, Cocibaba George din Rădăuţi […],
că: azi dimineaţă coborând cu gazda (era încă întuneric) am rămas mirată peste
tot nişte cozi infernale. La fiecare coadă pe puţin 200 de oameni, mai ales la carne
unde rândul se formează după masă iar oamenii stau toată noaptea pe scaune până
a doua zi dimineaţa. De necrezut. Lumea este înnebunită. După ora 8 toate
magazinele sunt goale, nu găseşti decât pâine şi băuturi alcoolice… Este cea mai
mare mizerie de după război, aşa zice lumea pe aici. Voi trebuie să ştiţi mai bine.
În orice caz aici e jale mare”.
Referindu-se la aceleaşi aspecte pensionarul Popa C-tin, Cluj-Napoca […]
în 10.07., i-a relatat lui Ciupescu din Caracal, […] că „… mare mizerie şi înfometare.
Am ajuns mai rău ca în 1948, lumea nervoasă, agitată, certăreţi din cale afară. Oare
cei din conducere stau cu mâinile pe piept până se întâmplă ceva? Vai de tineretul
din ziua de azi…”.
Comentarii asemănătoare au mai făcut şi Rădulescu Costel din Cluj-
Napoca către Popescu Nicu din Craiova […]; Bruy Ana din Cluj-Napoca […] către
Suciu Iacob din Timişoara […].
Din datele şi informaţiile obţinute au mai rezultat şi că actuala situaţie cu
aprovizionarea necorespunzătoare a municipiului Cluj-Napoca s-ar datora faptului
că jud. Cluj ar fi dat cea mai mare contribuţie de alimente la fondul centralizat al
statului pentru a obţine titlul de erou. În acest sens este semnificativă poziţia unei
oarecare Ileana din Cluj-Napoca care în 13.07.1981 i-a relatat lui Marazan Ionel din
Timişoara […] că „la Cluj este cumplit cu aprovizionarea, cozile interminabile, iar
măcelăriile toate s-au închis din lipsă de marfă…”. După ce scrie cum şi când se stă
la coadă, ce articole alimentare lipsesc, adaugă: „… ce să vă spun, a ajuns Clujul,
etalonul ţării de mizerie, să fie erou al muncii, să-şi ia decoraţii şi prime, trimite
produse la Bucureşti şi nimeni nu se sesizează de situaţia Clujului…”.
La fel M. Paler, din Cluj-Napoca […] a relatat la 10.07.1981, lui Rotaru Lucica
din Braşov […]: „… Aici e mare sărăcie. Sunt cozi formidabile… Clujul este o
catastrofă, acum pe la cozi fiind am auzit şi o poezie: «Clujul e erou, stai la coadă
pentru un ou». Clujul este declarat oraş erou căci a dat pe ţară cea mai mare
contribuţie de alimente. Le convine celor de sus că ei au de toate, nu stau
nevestele lor la cozi. La fel ca miliţienii. Nu vezi odată un miliţian la coadă. Poate
nu au voie. Dar n-ar strica să audă şi ei ce se mai spune şi mai ales ce spun oamenii
şi cum le spun…”.
Asemănător pune problema şi Pop Augustin din Cluj-Napoca […] care, în
10.07.1981, îi relata lui Păştinaru Gheorghe, din satul Glodu, jud. Suceava, că:
„…Aici nu se găseşte nimic de mâncare, lapte nu, carne nu, salam nu. Toate cu
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 121
mari cozi. Clujul «erou» este slab alimentat, aşa bine să murim de foame, bine că
nu sunt nici frigidere, asta e o altă problemă, tot nu avem la ce le folosi…”.
Continuă să apară nemulţumiri, mai ales în rândul unor pensionari,
privind lipsa unor produse alimentare şi preţurile ridicate pe piaţa neorganizată. În
acest sens numita Farkaş Susana din Cluj-Napoca […] a relatat, în 10.07.1981, lui dr.
Farkaş Lucica, din Constanţa, Spitalul judeţean, că: „…ne este foarte greu, suntem
bătrâni şi suntem la bunăvoinţa vecinilor pentru o bucată de unt sau un kg. de
zahăr. Aici aprovizionarea este pur şi simplu imposibilă… noi nu putem sta la cozi
5-6 ore cel puţin pentru a primi 200 gr. unt, dar de multe ori stai şi nu primeşti …
Piaţa este la fel de scumpă… fructele 30 [lei] kg., fasolea 20 [lei] kg., cartofi 10 lei
kg. Nu ne mai ajung banii mâncăm foarte puţin şi slab. Suntem foarte distruşi, tata
este bolnav … ar trebui să-i dau mai multe lactate şi nu pot procura, iar pe piaţă
este 60 lei kg. de smântână şi 40 brânza… Este mare jale aici la Cluj…”.
Referindu-se la aceleaşi aspecte, după ce enumeră articolele alimentare
care lipsesc, numitul Drăghici Ioan, din Cluj-Napoca […] îi relata lui Vizireanu
Tudor din Brăila […] că: „…Piaţa este foarte scumpă, vin oltenii cu de toate, dar ne
jupoaie de piele. Suntem foarte supăraţi şi disperaţi de acest fapt…”.
La fel numita Moldovan Nazarica, din Cluj-Napoca […] în 09.07.1981 relata
lui Pop Ioan din Bistriţa […] că: „…Pe aici nu prea ai nădejde să cumperi zahăr, vai!
Stau puzderie de pensionari de dimineaţa şi o groază de copii de toate mărimile şi
aşteaptă la o coadă de 500 de persoane ca să vină ora 17,00 ca să ia kilogramul de
zahăr… Suntem îngrijoraţi, la serviciu nimeni nu mai lucră, toată lumea umblă
după relaţii pentru a avea ce mânca”.
Unele persoane îşi manifestă îngrijorarea faţă de situaţia în care s-a ajuns,
îngrijorare determinată şi de discuţiile ce se poartă la cozi faţă de care nu pot fi
indiferenţi. Este semnificativ în acest sens poziţia lui Drăghici Ioan, din Cluj-
Napoca […] care în 10.07 îi relata lui Vizireanu Tudor, din Brăila că: „… ne mănâncă
statul la cozi, 5-7 ore şi când venim acasă suntem nervoşi şi obosiţi, apoi mai este
şi cealaltă faţă, adică cele ce auzim acolo vorbindu-se, nu ne este deloc indiferent
soarta noastră, a ţării, dar sunt spuse cine ştie de unde auzite, şi oamenii fiind
alarmaţi le mai şi înfloresc….”.
Asemănător pune problema şi Căileanu Graţiela din Cluj-Napoca […] care
în 10.07., îi relata lui Zgâia Ica avocat din Alba Iulia […] că: „…am crezut că măcar
bătrâneţele îmi vor fi lipsite de griji, dar se pare că noi am fost generaţia de
sacrificiu şi acum vin şi copiii noştri sacrificaţi. Dar până când? Am o pensie de
1.350 lei, cu care abia, abia mă mai pot descurca. Este mare jale să-mi văd ţara în
aşa hal de mizerie. Oamenii sunt alarmaţi şi nervoşi. E o adevărată problemă a
traiului de pe o zi pe alta şi ce scumpete de la o zi la alta şi ce cozi interminabile…”.
Un oarecare Radu din Cluj-Napoca […], în 19.07.1981, referindu-se la lipsa
unor produse alimentare, îi relata lui Radu Ilarie din comuna Viişoara, jud. Cluj,
că: „…ce se va întâmpla cu atâta omenire disperată şi plină de nervi? Voi ce mai
122 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
faceţi? Banii nu mai au nici o valoare! Până când mai puteţi răbda, acolo nu forfotă
muncitorii, că aici este ceva de nedescris ce auzi spunându-se”.
Îngrijorare manifestă şi o persoană din familia lui Kalman Alexandru din
Cluj-Napoca […] care în 09.07.1981, după ce descrie ce nu se găseşte, cum se
formează cozile şi durata lor, relatează lui Geamănu Gheorghe, din Ploieşti […] că:
„… acum s-a mai dat când a fost Congresul O.M. să ne mai scoată ochii (se referă la
carne, n.l.)… Este o mizerie de nedescris. Eu sunt înspăimântată de ce aud printre
oameni. Ceva nu e bine, zău, dar nimeni nu i-a nici o măsură…”.
De menţionat că actualul sistem de vânzare a unor produse alimentare
numai la anumite ore favorizează atât formarea cozilor şi aprovizionarea exagerată
a unor elemente, fapt ce impune găsirea unui alt mod de repartizare echitabilă a
acestor produse deficitare.
De asemenea neexplicarea cauzelor acestor greutăţi în aprovizionare este
de natură ca unele elemente să fie receptive la propaganda ostilă ce se face
împotriva ţării noastre.
Şeful Serviciului
Colonel,
Mărginean Gavril
ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 13 421, vol. 192, ff. 40-43
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 123
13
[Rezoluţie:]
- Grupa analiză sinteză selecţionaţi aspectele mai semnificative pt. buletin.
- SI+S2+S3 măsuri de intensificarea muncii cu reţeaua şi alte mijloace pt. a ne
semnala starea de spirit în rândul populaţiei. Atenţie deosebită la zonele miniere şi
la discuţiile ce se întreţin privind sărbătorirea zilei de 23 august.
- SI – identificarea, verificarea persoanelor ce comentează situaţia aprovizionării şi
date în grija surselor.
m/st. col. Brihac
La mine.
[ss indescifrabil]
Sinteza
cuprinzând comentarii cu privire la aprovizionarea cu produse agro-alimentare şi
reaşezarea de preţuri la unele produse.
Duran Ioan – din Alba Iulia […] a relatat lui Costin Gheorghe din comuna
Priponeşti, judeţul Galaţi următoarele:
„Dragii noştri… deocamdată nu se găseşte nimic de mâncare, murim de
foame. Ne-a comunicat şi Gigel, dar pare cam descurajat, că nu le merge prea bine
dar aşa-i la început, şi cum e criză de toate în toată ţara şi o să fie şi mai rău că-s
oameni mulţi, şi nu zice nimeni nimic, căci dacă zice unul ceva repede-l face
dispărut. Îţi vine să şi mori de ciudă că nu este câte o săptămână nimic de
mâncare, iar când bagă salam sau pui pute de nu te poţi apropia, de se
îmbolnăvesc oamenii… Noi trebuie să tăcem şi să înghiţim în sec…”.
Tot sus-numitul comunică şi lui Costin Gigel din Braşov […] următoarele:
„…Şi pe aici e tare rău cu mâncarea că trebuie să stai de dimineaţa până
seara să vezi când primeşte ceva şi să cumperi dacă mai apuci. Să fiţi atenţi cu
carnea şi mezelurile, că le ţine în depozit până se alterează şi le pune nişte
124 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
Muntean Aneta – din Alba Iulia […] a relatat lui Predescu Coca din
Bucureşti […]:
„…Alimente ca zahăr şi ulei, se vor da o cantitate minimă lunar de
persoană… Într-un fel e mai bine că era dezastru să stai la coadă. Se va da numai
pe bază de buletin…
Va trebui să ne obişnuim cu această raţionalizare deşi după cei 15 ani de
«lumină şi fericire» ne-am întors la cartele…”.
Schmergner Irina – din Alba Iulia […] a relatat lui Wincentovicz Tiburtius
din oraşul Victoria […], judeţul Braşov:
„….Aprovizionarea este extrem de grea şi nici nu găseşti nimic … Nu avem
pe nimeni să ne dea o mână de ajutor, nu ajungi la 1 kg. de zahăr sau ulei… Carne
nu se dă decât o dată pe săptămână şi atunci cu moarte de om … Pentru a ajunge la
un pui de 12-15 lei – deşi avem crescătorie la Sântimbru – alergi o săptămână
întreagă pentru a prinde ocazia …”.
Muşuteanu Ioana din Alba Iulia a relatat lui Coşovei Domniţa din comuna
Samova, judeţul Tulcea, următoarele:
„…Draga mea … şi la noi alimentele se iau la fel de greu ca şi acolo, pentru
că şi aici este tot România… Cu alimentele totuşi ne descurcăm onorabil, mai avem
şi noi câte o relaţie…”.
Diculescu Cleopatra – din Alba Iulia a relatat lui Maghiar Carmen din
Borod, judeţul Bihor:
„Dragă Ţucuşor… pe aici prin magazine – cam gol – măcelăriile închise. La
piaţă toate sunt foarte scumpe … cartofi deloc!... Brânză peste 40 lei kg. …Şi la ţară
la fel … mare lipsă şi mizerie…”.
Niculescu Elena – din Zlatna […] a relatat lui Petric Vasile din Simeria […]:
„Dragii noştri… am observat că la Simeria lumea este mai agitată din cauza
unor situaţii grele în privinţa aprovizionării… Noi le rezolvăm destul de uşor,
căutând să fim pe fază când vine câte ceva… Dv. sunteţi la distanţă mai mare de
principalele alimentare … dar faceţi cum se poate …”.
Iosif Fica – din Zlatna […] a relatat lui Herbil Gheorghe din Hunedoara […]
următoarele:
„Dragii noştri … Voi cum staţi cu alimentaţia că pe la noi este foarte greu,
zahărul, făina şi untul se dă pe bază de tabel, cât despre carne şi mezeluri, luna
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 125
asta nu am avut deloc. Mezeluri mai vin câte puţine dar dacă nu eşti acolo când
vin, nu mai găseşti nimic cu toate că se dă numai câte o jumătate de kg., dar vin
foarte puţine. Cartofi, varză, nu sunt deloc, nici la aprozar nici pe piaţă – aşa că o
ducem foarte greu. Acum nu se mai găseşte nici ulei …”.
Preda Gheorghe – din Cugir […] a relatat lui Catrinoiu N. Gheorghe din
comuna Săgeata, judeţul Buzău:
„Dragii noştri … cred că şi voi alergaţi foarte mult cu criza asta de alimente,
pierzi mult timp cu cozile la toate cele necesare. Sperăm să se îmbunătăţească cu
timpul, dar pur şi simplu timpul liber îl foloseşti pe drumuri la toate alimentarele
… Pe piaţă toate s-au dublat faţă de anul trecut dacă nu şi mai mult…”.
Florea Nuţa – din Cugir […] a relatat lui Pănescu Ioan din Sibiu […]:
„Iubiţii noştri … cozile astea ne răpesc mult timp, că nu se găsesc cele
trebuincioase nici pe la alimentare, nici pe la aprozare, nici pe piaţă, decât rar şi
foarte scumpe… Biata Mărioara se scoală şi pleacă înainte de ora 5 dimineaţa
pentru câte o jumătate de pachet de unt şi 1-2 litri de lapte…”.
Borcea Silvia – din Petreşti […] a relatat numitei Marinescu Ana din
Bucureşti […]:
„Dragii mei … Nu v-am putut trimite nimic, am aşteptat să găsesc ceva, dar
în zadar. Este o nebunie cu cozile astea, cu zahărul şi uleiul, la fel şi cu pâinea,
multe altele. Carne nu mai găsim, nici un pui, căci a băgat ceva dar a fost nebunie
de nu am putut intra şi nu s-a mai ajuns – ne profilăm pe vegetaţie, nu avem ce
face. Doamne fereşte de mai rău… Cu laptele la fel o ducem greu, unt nu am mai
văzut…”.
Sandu – din Sebeş a relatat lui Roppelt Hedda din localitatea Valea Lungă,
jud. Alba […]:
„… Cu criza asta ce mai e pe la voi? Pe aici tot mai rău din zi în zi. Se zice
că s-au făcut deja cartele. Mâine, poimâine nu mai avem ce mânca, ceea ce nu
credeam niciodată, dar nu avem ce face … Avem noroc că la noi în secţie e mai
răcoare, că dacă ar fi mai cald, nu am mai lua nici un leu…”.
126 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
Opincaru Eleonora – din Sebeş […] a relatat lui Dobreanu Maria din
Bucureşti […]:
„Dragă Mărioară … acum noi căutăm să ne aprovizionăm cu ce ne trebuie,
numai că este foarte greu că nu se găseşte nimic. Stăm acum la nişte cozi şi nici nu
ştii când să stai ca să ajungi că nu poţi fi toată ziua prin oraş. Carne găsim greu,
până acum veneau pui şi găini, mai găseam la Gospodina muşchi şi ficat şi o
rezolvam într-un fel … acum mi se pune în spate când trebuie să fac mâncare că nu
am din ce… Cred că ne profilăm pe lapte…”.
Simion Maria – din Zlatna a relatat lui Simion Emanoil din Buziaş […]:
„…Am auzit că de la 1 august a.c. s-au reaşezat preţurile. Am să merg şi eu
să văd cu cât s-au scumpit …”.
Kuban Ana – din Zlatna […] a relatat lui Butoi Constantin din Constanţa
[…] următoarele:
„…Pe aici sunt destule necazuri … a dispărut şi uleiul din comerţ…
zarzavaturile sunt scumpe…
Este vorba că se scumpeşte încălţămintea şi stofele mai fine…”.
14
1981 august 27, Bucureşti. Raport al Unităţii Speciale „S” cu privire la expedierea
din Occident pe adresele unor etnici germani din Transilvania a peste 2.000
colete cu alimente (zahăr, făină, concentrate pentru copii), haine şi
medicamente.
Raport
În ultimele două luni, din R.F. Germania, Austria şi Statele Unite ale
Americii au fost expediate în ţara noastră peste două mii de colete – tip, în
greutate de 0,500 – 5 kg., conţinând alimente (zahăr, făină, concentrate pentru
copii), medicamente şi articole vestimentare (baticuri caşmir, blugi, lenjerie etc.),
destinatarii fiind selectaţi pe zone şi localităţi, în funcţie de „situaţiile” pe care le-
au avut la dispoziţie organizatorii unor asemenea acţiuni. Expediţiile respective se
fac, de regulă, de 2-3 ori pe săptămână de către aceleaşi persoane sau firme străine
(cuprinse în anexă), folosite ca intermediari între expeditorii reali şi destinatari.
Concomitent cu această situaţie apărută pe linia sectorului colete, în
procesul activităţii de control al corespondenţei externe sosite de pe spaţiile sus-
menţionate, au fost interceptate o serie de trimiteri poştale de format şi conţinut
identic, cu nume şi adrese fictive sau reale la expeditor, ale căror destinatari sunt
avizaţi că vor intra în posesia unor pachete trimise în semn de „solidaritate” etnică
sau creştină cu unele categorii de cetăţeni din ţara noastră. De asemenea, în
diverse mesaje sunt solicitate destinatarilor unele date personale, iar uneori sunt
indicate „căsuţe poştale” (nume şi adrese) din străinătate, pentru a le permite
acestora să informeze pe cei din exterior despre ajungerea la destinaţie a
cadourilor, cuantumul de taxare vamală, integritatea conţinutului etc., precum şi
adresarea unor scrisori de mulţumire şi liste cu cetăţeni români din rândul
cunoştinţelor ce au nevoie de ajutoare materiale.
Analiza efectuată asupra tuturor datelor obţinute în această problemă
evidenţiază următoarele:
1. Iniţiativa expedierii coletelor aparţine unor cercuri şi organizaţii de
factură naţionalist-religioasă din exterior, ale cărui centre sunt plasate îndeosebi
pe spaţiul R.F. Germania (München, Carlsruhe, Aachen, Hamburg, Bremen,
Düsseldorf) şi S.U.A.. Acestea se folosesc de serviciile unor firme şi persoane
128 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
- „Fraţii de credinţă din Düsseldorf s-au hotărât să ajute pe cei mai săraci
dintre dv. Vă rog să trimiteţi datele acestor săraci la adresa următoare: Bauermann
G., R.F. Germania, Düsseldorf, Kronprinzenstr. 62 A.”.
- „Să ne comunicaţi dacă aţi primit pachetul cu lenjerie. Biroul competent
de aici are nevoie de o dovadă că aţi primit pachetul. Cu salutări, Pastior”.
- „Un prieten m-a rugat să vă trimit un pachet. După primirea lui, vă rog
să-mi comunicaţi cât aţi plătit la vamă pentru fiecare articol în parte. Coletul are 5
kg. Vă mai trimit unul, dacă vama nu este scumpă”.
- „Printr-un domn am aflat că doriţi un pachet cu lenjerie. Pentru a da
curs dorinţei dv., ne trebuie mai întâi unele date ale dv.: unde sunteţi născută, din
câte persoane e formată familia dv. (cu datele personale ale fiecăruia), unde lucraţi
şi cât câştigaţi, iar dacă sunteţi pensionar, să ne ataşaţi cuponul de pensie. Dacă ne
veţi răspunde la aceste întrebări, vă ajutăm cu un pachet. Cu stimă, Martin Rolf
Georg”.
- „Întrucât aţi mai primit un pachet din Hamburg, prin Crucea Roşie, v-aş
ruga să-mi daţi câteva date despre situaţia dv. Sunteţi pensionară? Aveţi mulţi
copii de crescut? Ce faceţi dv. acum? Vă veţi mira că vă pun asemenea întrebări,
însă Crucea Roşie doreşte informaţii de la noi în acest sens, la anumite perioade.
De asemenea, vă rog să confirmaţi primirea pachetului, precum şi conţinutul lui.
Acest aspect valorează foarte mult pentru noi. Expeditoarea pachetului este o
vecină a mea, care a fost foarte bucuroasă să-mi dea adresa dv., Renges Irmgard”.
De pe spaţiul S.U.A.:
- „Vă trimitem un colet cu două perechi de blugi noi şi două insigne ale
Domnului. Mulţumim pentru scrisorile voastre. Sunt pagini de roman. Suntem
foarte fericiţi pentru că Domnul e cu noi. – Genovieva”.
- „Vă trimitem un colet în greutate de 0,500 kg. cu semne ale Domnului
(n.n. – insigne, şerveţele, abţibilduri şi ilustrate cu caracter mistico-religios), două
perechi ciorapi, două funde albe şi 12 sârmuliţe îmbrăcate în nailon pentru legat
părul. Domnul ne ajută”.
2. Consultând fractele care însoţesc coletele provenite din exterior, cât şi
unele date obţinute din controlul în conţinut al corespondenţei externe, au fost
stabilite 26 persoane particulare şi 7 firme din R.F. Germania, folosite ca
intermediari în expedierea pachetelor cu alimente şi medicamente, precum şi trei
„căsuţe poştale” desemnate pentru primirea scrisorilor de răspuns şi a unor
eventuale date personale din partea beneficiarilor cadourilor sosite în ţară. De
asemenea, au fost depistate 6 persoane din S.U.A. care trimit periodic în ţară
ajutoare materiale constând în articole vestimentare şi însemne cu caracter
religios.
3. În scrisorile de răspuns, unii cetăţeni români care au intrat în posesia
coletelor îşi exprimă atât mulţumirea pentru ajutorul primit, cât şi nedumerirea
cum de au ajuns adresele lor la îndemâna „binefăcătorilor” din străinătate. Alţii
130 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 13 421, vol. 192, ff. 64-70
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 131
15
Ministerul de Interne
Departamentul Securităţii Statului Strict Secret
C.T.O.T. – din 7 octombrie 1981 Ex. nr. 2
[Rezoluţie:]
Cond. Direcţiei + şefii de servicii ptr. informare şi măsuri
[ss. indescifrabil]
Direcţia I37
Tovarăşului general-maior Bordea Aron
37
Direcţia I-a (care apare uneori cu denumirea „Informaţii Interne”) era, în plan intern, între
cele mai importante direcţii ale Securităţii. Conform Regulamentului de funcţionare aprobat prin
Ordinul nr. 79 din 25 septembrie 1970, completat în 1975, „Direcţia I-a informaţii interne este
unitatea centrală de linie a Ministerului de Interne, înfiinţată în baza dispoziţiilor Decretului nr.
130/1972 şi are misiunea de a organiza, controla şi îndruma activitatea informativ-operativă
pentru prevenirea, descoperirea şi lichidarea acţiunilor complotiste, de subminare a puterii de
stat, de atentat şi de propagandă împotriva orânduirii socialiste. Asigură îndeplinirea obligaţiilor
ce revin organelor Securităţii statului în vederea apărării secretului de stat în instituţiile unde
desfăşoară munca informativ-operativă şi contribuie la prevenirea, descoperirea şi lichidarea
oricăror fapte infracţionale, în care sunt implicate persoane din problemele, obiectivele, locurile
şi mediile date în competenţa aparatului de informaţii interne…” vezi A.C.N.S.A.S., fond
Documentar, dosar nr. 92, vol. 12, f. 31.
132 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
Pentru comandant
Locţiitor comandant
Colonel,
Marinescu Constantin
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 133
Documentar
cuprinzând unele comentarii
la Proiectul de Lege privind impozitele şi taxele locale
- Alexandrescu A., Bucureşti, […] către Lothar Dian din com. Lensuheim,
judeţul Timiş:
„…Pe aici ne războim cu tot felul de decrete şi legi care tot încearcă să ne
ciugulească din drepturi. Acum a mai dat şi decretul de scumpire a caselor. Mai
nou e legea care se ocupă de impozite. Se bagă impozite pe orice, inclusiv pe câini,
lucru care va provoca un imens scandal. Să vezi de unde ne vin necazurile, de la
câini. Or fi mâncând aceştia uleiul şi zahărul! Dar, mai cu proteste, mai cu scrisori,
uită omul de cozi! Asta zic şi eu diversiune! Nu ştiu ce avocaţi deştepţi se ocupă cu
redactarea legilor, dar aproape nu e an să nu bage o strâmbă. De exemplu, în legea
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 135
asta nouă, iar apare un alineat să-ţi bage chiriaşi în apartamente. Probabil că unde
s-a ţinut astă toamnă, încearcă s-o strecoare acum. Avem de lucru, nu glumă!...”.
- Rusu Marcela (actriţă), Bucureşti, […] către Regine Lazăr Daniel din
S.U.A.:
„…Am fost şi sunt tare necăjită. A ieşit un proiect de lege, în care se
interzice să ai câine în apartament. Îţi dai seama ce este pe capul oamenilor. Sper
că până la 1 ianuarie, când se aplică legea, să se revină asupra ei, pentru că lumea
este înnebunită, iar eu sunt în stare să mă sinucid…”.
136 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
- Tiron Ioan, Bucureşti, […] solicită „să fie analizat cu discernământ capit.
X din Legea cu privire la interzicerea deţinerii de câini în blocuri, pentru că sub
nici o formă deţinătorii de asemenea animale nu pot să se dispenseze de ele.
Cetăţenii nu vor să ajungă la acte disperate”.
câinii. Câinele meu este singura mângâiere a bătrâneţelor mele, face parte din
familia mea şi nici o lege din lume nu are dreptul să-mi smulgă nemilos un
membru al căminului meu. Ne pronunţăm cu fermitate împotriva acestei legi
antiumane şi denaturate…”.
- „Un grup de locatari” din Bucureşti, Piaţa Amzei, nr. 10-22 – posesori de
câini de apartament – subliniază faptul că „Proiectul de Lege a provocat imense şi
îndreptăţite nemulţumiri, iar la copii şi bătrâni, multe traume şi şocuri psihice
imprevizibile”. Solicită rezolvarea favorabilă, în spiritul umanismului, a
problemelor tratate în Lege. Semnează 13 locatari de la adresa indicată, cu
menţiunea profesiunii fiecăruia (ziarişti, ingineri, funcţionari, artişti, maiştri etc.).
cunoaşte margini, iar modestele mele povestiri pentru copii nu şi-ar mai avea
rostul. Solicit ajutor să nu-l pierd!...”.
pierdut încrederea în legi, căci mereu sunt modificate şi concepute astfel. Spun un
NU categoric amestecului în casele oamenilor…”.
16
Ministerul de Interne
Departamentul Securităţii Statului Strict Secret
C.T.O.T. – Unitatea Specială „S” Ex. nr. 2
Nr. 00411905 din 1 dec. 1981
Către,
Direcţia I
Tovarăşului comandant
11. Antofie Adriana, Vlădeni, […], judeţul Braşov, elevă în clasa a V-a,
trimite poezia intitulată „Pacea”:
„De vrei să găseşti pacea,
Trebuie să arunci lancea!
Dacă vrei să cauţi pacea,
Vino aici, că o vei găsi
Lângă Carpaţi, ape şi câmpii,
Flori şi păsări cântătoare,
Toate luminate-n soare…”.
13. Bălănoiu Dorin, Ineu, […], judeţul Arad, expediază poezia intitulată
„Poem pentru pacea lumii”:
„…Popoare faceţi totul, uniţi-vă popoare, să nu cunoască Terra al treilea
război, căci forţa lui pornită ar fi hotărâtoare şi praful s-ar alege şi pulberea de
noi…”.
14. Păduraru Maria, satul Copăceni, com. Gura Viţioarei, judeţul Prahova, a
expediat poezia „Pentru pace între popoare”:
„…Pentru pace între popoare,
Zi şi noapte creşte-o floare
Floarea clasei muncitoare.
De la mic şi pân-la mare
Vrem cu toţii dezarmare…”.
144 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
15. Simu Ioan, com. Tâcvaniu Mare, satul Tâcvaniu Mic, […], judeţul Caraş-
Severin, a trimis o poezie închinată păcii, intitulată „Pace”:
„Deschide-te fereastră,
Un porumbel să zboare
Şi pacea să ne vină
Cu razele de soare!
Pentru Comandant,
Locţiitor Comandant
Colonel,
Marinescu Constantin
17
Către,
Direcţia I
Tovarăşului comandant
Pentru comandant
Locţiitor Comandant
Colonel,
Marinescu Constantin
Documentar
privind starea de spirit pe linia „aprovizionării”
2. Todor Istvan, com. Valea Strâmbă […], judeţul Harghita către o persoană
juridică din Capitală:
„…Ce să zicem noi de aici, unde nu se cultivă nici un fir de porumb? Cu ce
să creştem animale? Toată vara nu am văzut nici un gram de mălai sau tărâţe, dar
ne îndeamnă să creştem porci. Cu ce?... Pământul nu mai produce ca înainte, este
lăsat în paragină şi este prost gospodărit. Acum nu se produce nici 20% din ce se
producea înainte…”.
Fota Ion, satul Stoiniţa, judeţul Gorj, către Toma Cornelia, Bucureşti, […]:
„…Au început să ne dea tichete: 300 grame pâine şi, dacă nu muncim la
colectiv, nu ne dau deloc. Ne obligă acum să facem câte 15-20 zile pe lună, dacă nu,
nu primim tichete! Ce facem noi cu 300 grame de pâine, că o mâncăm la o masă?
Bucate la colectiv nu se mai dau; nici porumb, nici grâu. Plângeau femeile la
colectiv şi inginerul le-a spus că au ordin să nu mai dea nimic. O să fie rău de
noi…”.
Speranţa Ilie, satul Pârâu Viu, com. Berleşti, judeţul Gorj, către Tănase
Ana, Bucureşti […]:
„…Sunt foarte supărată că nu mai avem ce mânca şi nici de unde lua. Peste
tot pâinea se dă pe tichete. Nouă, la ţară ne-a dat 9 kg. mălai pe trei luni! Ce fac de
mălai? N-am decât să rabd până mor, altă soluţie nu am. Este jale ce se întâmplă
aici! Te uiţi cu ochii la bani şi nu ai pe ce să-i dai. De când sunt eu nu a fost aşa
ceva… Păsările, întrucât nu mai am ce să le dau să mănânce, le voi tăia…”.
Popescu E. Maria, Săcelu, judeţul Gorj, către Popa Ion, Bucureşti […]:
„…O să duc porcul la târg, pentru că nu mai am ce să-i dau. Este o mare
criză de porumb şi grâu, că nu se găseşte nici cu 150 lei băniciorul. De pâine, nici
atât! Avem raţie de 400 gr. pe zi, pentru care stai la coadă o jumătate de zi. Încerc
să ţin o vacă, pentru că altfel murim de foame. Nu am nici un leu…”.
aşa ceva…. Neamţul mănâncă 100 kg. pâine pe an, dar consumă 0,5 kg. carne pe zi,
pe când ai noştri fac un castron de roşii cu ceapă cu care mănâncă o pâine…”.
Pâslaru Dumitru, com. Boldu, judeţul Buzău, către o persoană juridică din
Capitală:
„…Sunt un bătrân de 71 de ani. Pământul mi l-a luat C.A.P.-ul şi acum nu ni
se mai dă nici pâine… Dacă nu mai avem drept la viaţă, să vină să ne împuşte, ca să
nu ne mai chinuim…”.
O persoană necunoscută din comuna Cruşeţ, judeţul Gorj, către Pătru Ilie,
Bucureşti […]:
„Ilie, pe la noi e foarte greu de trăit. Pâine ne dă câte 260 grame zilnic. Ca
să primim pâine trebuie ori să dăm 150 kg. cereale ori să contractăm un porc.
Băniciorul de porumb a ajuns 150-160-180 lei… O să tai toate păsările, nu opresc
decât 7-8, iar la anul o să murim de foame….”.
Celea Dumitra, sat Şipot, com. Turburea, judeţul Gorj, către Celea Gh.,
Bucureşti […]:
„…Nu mai ţinem nici o gâscă, pentru că nu mai avem ce le da să mănânce.
Nu ne mai văietăm că nu putem creşte păsări, ne văietăm pentru noi că nu avem
cu ce trăi…”.
Beznilă Gavril, satul Miluţa, com. Borăscu, judeţul Gorj, către Ursu
Constantin, Bucureşti […]:
„…Cum vă descurcaţi cu criza asta economică? La noi se dă zahărul şi
uleiul pe tichet, iar la pâine au dreptul numai copiii, nouă, celor bătrâni, nu ne dă,
spunându-ne că ne asigură pâinea colectivul. A fost bine că minerii de la Motru au
făcut grevă şi acum acolo nu mai sunt tichete…”.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 149
Sultan Jein, satul Orda de Sus, judeţul Gorj, către Sultan C. Ilie, Bucureşti
[…]:
„Lumea moare de foame! S-a făcut o comisie care merge prin sat ca să ia
vinul oamenilor. Cine are peste 20 vedre este obligat să predea statului restul. Vor
veni şi după porumb! Lasă numai cât vor ei. Să veniţi de urgenţă acasă şi aveţi grijă
că murim de foame…”.
Chircu Ionel, com. Silvileşti, satul Cojmăneşti, judeţul Gorj, către Păducel
Ecaterina, Bucureşti, […]:
„…Au venit şi la noi de la primărie să dăm la achiziţii, păsări, porumb,
cartofi, fasole. Trebuie să dăm lunar în valoare de 50 lei cereale, pentru a ne da
pâine. Dacă nu suntem de acord nouă, la pensionari, ne ia lotul ajutător. I-a zis lui
Ionel să nu luăm pâine deloc şi atunci ne lasă lotul ajutător…”.
„Un grup de cooperatori” din com. Ştefăneşti, jud. Argeş – îşi exprimă
nemulţumirea pentru faptul că „ţăranii primesc câte 250 gr. pâine făcută din tărâţe
şi alte rebuturi agricole, în comparaţie cu cei de la oraş, care primesc pâine albă şi
pe săturate”.
Iancovski Petre, Letea Veche, jud. Bacău, către o persoană juridică din
Bucureşti:
„…Suntem peste 8.000 de muncitori în Tg. Neamţ şi Buhuşi. Vrem pace,
toate sunt bune, dar nu găsim alimente, pentru că toate bunurile din România se
trimit în alte ţări. Avem copii mulţi şi nu putem să-i creştem cu 3 kg. de făină pe
lună. Este mare bătaie de joc, pentru că în Bucureşti sunt de toate, iar noi nu avem
ce mânca…”.
Ignat Ion, Bucureşti, […] către Ignat Ion din Constanţa […]:
„…Am auzit că moneda noastră se va devaloriza, adică de la 12 lei dolarul
va urca la 15 lei. În orice caz, cei care au bani mulţi vor pierde, căci se tipăresc
hârtii noi. Dacă aveţi bani, investiţi cât puteţi, dar cu cap, nu pe nimicuri. Spuneţi-
i şi mătuşii Gena…”.
Fălcuţ Vasile, Preajba […], judeţul Gorj, către o persoană juridică din
Capitală:
„…Sunt om înaintat în vârstă dar, cât voi trăi, voi sesiza cu riscul vieţii,
neregulile ce se săvârşesc… În prezent, exploatarea ţăranului de către intelectuali
este mare. Ţăranii nu mai muncesc la colectiv, întrucât nu li se mai dă necesarul
pentru a-şi asigura existenţa. Dacă s-ar da corect plata pentru munca depusă, nu ar
mai fi aglomeraţia de acum la pâine. Conducerea colectivului ar dori să facă ţăranii
muncă voluntară…”.
Guşatu Ileana, Tg. Jiu […] judeţul Gorj, către Guşatu Ilie, Irak:
„…Prin sat este tot cum ştii, nimic schimbat. La colectiv, la noi, anul acesta
nu s-a dat porumb la oameni, l-au pus pe tot în pătul, pentru că nu s-a realizat
cantitatea planificată la hectar. Nu se dă nicăieri în Tg. Jiu pâine la liber, decât pe
bază de tichet. Ai tichet, mănânci pâine; nu ai, nu mănânci! Uleiul şi zahărul, să
zic că ne ajunge, dar pâinea nu…”.
Onţ T., Fărcaşa, judeţul Maramureş, către Hammers T., R.F. Germania,
Köln:
„…Am fost ocupaţi tot timpul, pentru că am avut mult de lucru cu cele
patru animale contractate. Două le-am predat, iar două le vom preda mâine. Ne
este însă foarte greu, întrucât n-am primit porumbul pentru cele predate şi am
mâncat cu ele tot ce am avut. Dacă nu primim, aşa cum se specifică în contract, nu
ştiu ce vom face, pentru că nu primim nici mălai nici grâu. Pâine vine la
cooperativă o dată pe săptămână, pâine neagră de un kg. Vin câte 100-150 pâini
pentru 5.000 suflete. Nici vite nu vom mai putea ţine, deoarece le trebuie mălai,
ori mălai nu avem nici noi, dar pentru ele…”.
Huber Matyasne, Ardud […], judeţul Satu Mare, către Horvarth Pauline,
S.U.A., […]:
„…Trecem printr-o perioadă foarte grea; nu se găseşte nimic; nu avem
carne, făină, zahăr, ulei, unt, margarină. Nici nu-ţi poţi imagina câţi pleacă în R.F.
Germania, în Occident. Mulţi pleacă în vizită şi nu se mai întorc….”.
152 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
Schilz-Silc Ana, comuna Cenei, […], judeţul Timiş, către Wieszner Andreas
din R.F. Germania, Sanlgan, […]:
„…Ungurii au făcut mai bine. Au dat la fiecare familie ceva pământ. De ce
nu poate fi şi la noi aşa? Am putea să ne producem singuri alimentele de care am
avea nevoie şi am livra şi statului… La oraş se dau pe lună: 1 kg. ulei, 1 kg. zahăr, 1
kg. făină, 8 ouă, celelalte alimente găsindu-se foarte rar…”.
Mureşan Simion, comuna Bobâlna, jud. Cluj, către Mureşan Liviu din Irak:
„…Suntem puşi în situaţie grea cu pâinea. Cei de la colectivă nu mai
primim pâine. Ni se spune că trebuie să ne dea C.A.P.-ul. Cooperativa dă pâine
numai pensionarilor şi celor încadraţi în instituţiile de stat. Nu ştie nimeni ce vor
să facă cu noi…”.
Pogană Nicoleta, Oradea, […] către Grüter Werner, R.F. Germană […]:
„…Aici o ducem rău. Cât a fost de mare criza de alimente astă-vară, acum
este moarte. Când vin mezeluri sau carne, ouă etc. este moarte de om. Stai la rând
o jumătate de zi şi nu eşti sigur dacă apuci. Celor de la sate nu li se dă pâine…”.
Ionescu Ion, Tg. Neamţ, către Jakobitz Thomas, R.F. Germania, Düsseldorf
[…]:
„…Să ştiţi şi voi că am primit cartele pentru alimente: 300 gr. pâine pe zi, 1
kg. carne pe lună, 1 kg. zahăr şi 700 grame ulei… În afară de astea nu se mai găseşte
nimic, decât mezeluri de proastă calitate. Este o adevărată catastrofă alimentară.
Nu ştiu ce va fi în viitor…”.
Iliescu Nelu, com. Roznov, […] judeţul Neamţ, către Iliescu Emil, Canada,
Ontario […]:
„…Banii noştri nu mai au valoare; salariul fiind acelaşi, preţurile au crescut
considerabil. Făina, mălaiul, carnea, zahărul, uleiul, pâinea, toate acestea se vând
pe cartelă. Celelalte produse lipsesc cu desăvârşire…”.
18
1982 martie 31, Bucureşti. Raport cuprinzând extrase din corespondenţa unor
etnici germani cu preocupări în vederea emigrării şi care cuprind comentarii
referitoare la „posibilitatea obţinerii paşapoartelor contra sumei de 6.000 DM
de persoană”, sumă despre care se afirmă că ar încasa-o statul român.
Ministerul de Interne
Departamentul Securităţii Statului Strict Secret
C.T.O.T. – Unitatea Specială „S” Ex. nr. 2
Nr. 00360270 din 31 mar.[tie] 1982
Către
Direcţia I,
Tovarăşul comandant
c) Fronius Kathi, R.F. Germania […] către Buortesch Georg, Sibiu, […]:
„…Pe 5 martie am primit înştiinţarea că vi s-a aprobat viza de intrare în
R.F. Germania … Am aflat că există posibilitatea să vă cumpărăm cu 6.000 DM de
persoană. Te rog să te interesezi dacă şi pentru copii se plăteşte tot atât…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu al M.I.
la data de 29 martie 1982
care s-a spus că se acordă paşaport definitiv acelora care depun la Miliţia
judeţeană 5.000 DM de persoană. Acesta este un secret! Nu se poate face publică
afacerea, deoarece presa străină ar scrie despre comerţul cu oameni… România
este foarte, foarte înglodată în datorii faţă de Vest şi are foarte mare nevoie de
valută. Tu trebuie să verifici dacă este cazul sau nu. Dacă este valabilă treaba,
atunci vin de Paşti şi plătesc personal pentru tine.
…Eu am aflat totul din Banat. Aşa ceva s-a întâmplat la Arad… Să mergi la
comandantul miliţiei şi să discuţi problema. Întreabă fără teamă. Ei au nevoie
acum urgent de bani. Este ceva oficial. Banii îi încasează statul, nu o persoană. Nu
este ciubuc…”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu al M.I.,
la data de 20 martie 1982
b) Bortesch Maria din Cristian […] judeţul Sibiu, către Bortesch Georg din
R.F. Germania […] şi Bortesch Johann, R.F. Germania […]:
„…Ieri am fost invitaţi la paşapoarte unde s-a comunicat tuturor că în
problema paşapoartelor au fost întrerupte legăturile dintre România şi R.F.
Germania şi că nu mai putem pleca. Poţi să-ţi imaginezi ce a fost când a venit tata
şi ne-a comunicat acest lucru. Acum totul s-a năruit …”.
Caz semnalat la I.J. Sibiu al M.I.
la data de 30 martie 1982
19
[Rezoluţie:]
Col. Mocanu
Studiaţi lucrarea şi veniţi să discutăm
[Emil Macri]
Către,
Direcţia a II-a38
Tovarăşului comandant
38
Direcţia a II-a de contrainformaţii în sectoarele economice era o unitate centrală specializată a
Ministerului de Interne, care în temeiul Decretului nr. 130/1972, organiza, controla şi îndruma
activitatea contra-informativă pentru a preveni, descoperi şi lichida acţiunile de sabotaj,
diversiune şi de subminare a economiei naţionale. După regulament, ordine şi acte interne,
Direcţia a II-a avea ca sarcini: munca de securitate în ministerele cu profil economic, în
instituţiile centrale asimilate acestora şi în alte obiective economice importante; răspundea de
modul cum se asigură munca de contrainformaţii în sectoarele economice, pe întreg teritoriul
ţării.
Figura cea mai importantă care a condus această direcţie în anii ‘80 a fost cea a generalului
maior Emil Macri. Contestat de mulţi, apreciat de puţini, acest general a fost una din puţinele
figuri ale Securităţii care au dovedit de-a lungul carierei profesionalism şi verticalitate. A fost
singurul care, fiind numit în comisia de anchetă a fugii generalului Ion Mihai Pacepa, a
identificat cauzele reale ale acestui act şi a pus un diagnostic precis situaţiei din Ministerul de
Interne până în 1978. Prin spiritul critic şi calităţile amintite a reuşit să-şi facă numeroşi duşmani
nu doar în minister ci chiar în nomenclatura de partid, iar aceştia i-au oprit ascensiunea. În
decembrie 1989, este trimis la Timişoara unde ordonă Securităţii locale aplicarea de măsuri strict
informative, nefiind, se pare, de acord cu cele represive. Este arestat şi închis la Jilava, unde la 17
aprilie 1991 moare în urma unui infarct. Pentru atribuţiile Direcţiei a II-a vezi pe larg
A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 92, vol. 13, f. 2.
158 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
Pentru comandant
Locţiitor Comandant
Colonel,
Marinescu Constantin
Documentar
privind starea de spirit din diverse medii şi zone ale ţării
Boacă Elena, Săcele […] judeţul Braşov, către o persoană juridică din
Bucureşti:
„…Sărăcim din zi în zi şi nu mai ştim cum să ne descurcăm cu copiii care
ne cer mâncare, cu salariile înjumătăţite de penalizări, cu lipsa de alimente, cu
şicanele la serviciu, statul la cozi şi atâtea altele. Dacă ne cerem drepturile la uzină
ni se arată un formular de demisie sau desfacerea contractului de muncă. Nu pot
minţi copiii, nu am din ce plăti casa, întreţinerea, lumina. Obligaţiile ni se pun
peste tot, dar drepturile muncitorilor sunt neglijate peste tot. Parcă ne îndeamnă
cineva să recurgem la acte disperate, ca în 1907, căci nu mai putem. Muncitorii
trebuie sprijiniţi, nu nedreptăţiţi şi şicanaţi cu hârţoage ameninţătoare…”.
peste 50% toate bunurile de care omul are nevoie… Dacă nu aş avea familie, mi-aş
lua lumea în cap şi aş urla în gura mare să audă toată lumea ce se petrece într-o
ţară în care «democraţia» este la putere. În ultimii ani ţara a fost adusă în sapă de
lemn, iar oamenii ei au fost îndobitociţi şi îndoctrinaţi într-un hal greu de
imaginat … Adevărul este că dăm înapoi rău de tot. Am ajuns acolo unde eram
imediat după război, dar atunci aveam scuze şi era de înţeles, acum însă este
urmarea firească a unei politici economice total greşite… Am ajuns un popor de
amărâţi şi prăpădiţi ca vai de noi. Aici omul nu mai este om. Nu mai poate avea
demnitate şi nu mai poate hotărî singur ce să facă cu el. Asta o fac alţii, care sunt
cei mai necinstiţi oameni şi cei mai mari hoţi. Ei vor să te înveţe ce şi cât să
mănânci, ce şi când trebuie să zici şi dacă ridici capul cumva, atunci au ei grijă să-
ţi facă educaţie socialistă…”.
„Un grup de muncitori din Olt” către o persoană juridică din Bucureşti:
„…Mai mulţi muncitori de la întreprinderile de aluminiu şi utilaj alimentar
din Slatina facem cunoscut că organele conducătoare din întreprinderile noastre
nu respectă decretul prin care ni s-au dat compensaţii pentru creşterea preţurilor.
Peste tot suntem îndemnaţi să renunţăm la compensaţiile date pe tabele. Este
necesar să se verifice aceste procedee de încălcare a unor prevederi legale, pentru
că suntem muncitori şi avem destule greutăţi. De asemenea, ni s-a spus că nu ne
mai primeşte la serviciu dacă contractăm carne şi alte produse. De unde să luăm
aceste produse?...”.
grase care ştiu «totul». Aceştia ne-au adus în sapă de lemn şi încă asta nu este totul
… Îţi scriu toate acestea ca să-ţi dai seama din ce calvar ai scăpat…”.
Iancu Viky, Sinaia […] judeţul Prahova către Iancu Nelu din Canada:
„… De când ai plecat, au apărut multe decrete şi nici unul nu este în
favoarea noastră. Toate alimentele s-au scumpit foarte mult şi sunt cartelate. La
serviciu nu mai poţi întârzia sau lipsi şi nu se mai fac angajări. Toată lumea este
trimisă să lucreze în agricultură. Dacă nu-ţi realizezi sarcinile de plan, te dau afară.
De la U.M.F. au dat 800 oameni afară din serviciu…”.
O persoană neidentificată din Bucureşti către Costache Ana din Feteşti […]
jud. Ialomiţa:
„…La noi în întreprindere s-a dat o circulară prin care să ni se oprească
lunar 20% garanţie, până la acoperirea tuturor sarcinilor de plan pe anul în curs.
Dacă vom îndeplini planul, vom primi toţi banii. Acest lucru este un act abuziv,
dar este mai rău că se aplică retroactiv, din luna ianuarie, deci 60% din salariu îmi
va fi oprit. Peste tot este rău şi nu avem ce face. În baza deciziilor M.A.N. se
comasează întreprinderile, se unesc, iau pe cei mai buni specialişti şi restul …
valea!”.
lei, deşi aceştia din urmă asigură perpetuarea naţiunii noastre. În cazul familiei
fără copii, majorarea retribuţiei cu 30% cât şi majorarea preţurilor cu 8% (în
cincinalul 1976-1980) s-a aplicat la fiecare persoană, pe când în familia cu 4 copii
majorarea retribuţiei s-a aplicat la o singură persoană, iar creşterea preţurilor la 6
persoane (6 fiind consumatori). Creşterea nivelului de trai pentru toţi cetăţenii
patriei s-ar putea realiza numai prin reducerea generală a preţurilor, în aceeaşi
proporţie la toate produsele, nu prin majorarea retribuţiei. Ar trebui să se
stabilească o normă completă de consum pentru un copil, în funcţie de vârstă
(îmbrăcăminte, hrană, articole de şcoală, alte probleme sociale) şi cheltuielile
necesare pentru acoperirea acestora. Cuantumul cheltuielilor stabilite ar trebui să
se acorde tuturor copiilor pe toată perioada, de la naştere până la terminarea
completă a studiilor prevăzute de lege. Trebuie găsite forme care să favorizeze
creşterea copiilor, nu să dezavantajeze material pe oamenii muncii faţă de ceilalţi
care prestează aceeaşi muncă, dar nu au copii. Aceste probleme necesită a fi avute
în vedere la acordarea compensaţiilor stabilite pentru atenuarea efectului ridicării
preţurilor”.
Dobre Ion, Bucureşti […] către Maatz Olga din R.F. Germania, 2085
Quickborn:
„…Am făcut cerere pentru paşaport ca să plec în R.F. Germania sau în
Italia, pentru că aici, în ţară, nu mai este de trăit. Cred că înţelegi, prefer să mor pe
meleaguri străine decât în ţara pe care am apărat-o cu propriul meu sânge… Viaţa
s-a scumpit îngrozitor de mult, cozi mari şi alimente puţine…”.
Marinescu E., Bucureşti, […] către Antonescu Dina din Piteşti […] jud.
Argeş:
„…La Geta, la serviciu, şeful contabil a fost dat afară. Atât de la ea cât şi de
la Mircea mulţi pleacă în străinătate. Până şi şeful lui Mircea a rămas. Fiind
inginer, a fost trimis în R.F. Germania şi nu s-a mai înapoiat de acolo. Au început
să plece pe capete din România. Nu mai ştiu ce să credem. Peste tot este frig, ne
opreşte curentul, apă caldă nu se mai dă, ne încălzim cu aragazul, iar rufele le
spălăm din nou la cazan…”.
Popovici Ioan, Cugir […] jud. Alba către o persoană juridică din Capitală:
„… Mai mulţi cetăţeni din Cugir şi comuna Vinerea nu suntem lămuriţi cu
felul cum se aplică unele măsuri. S-au format echipe care umblă din casă în casă şi
ne obligă să facem contracte de achiziţii cu cartofi, găini, ouă, zarzavaturi şi miei şi
dacă nu putem contracta, ni se taie toate drepturile. Cum să contractăm, când nu
avem pământ ca să putem ţine animale. Ne obligă să cultivăm altceva pe loturile
mici pe care le avem. Dacă lucrăm în uzină şi nu vrem să contractăm porci şi lapte,
ne dă afară din serviciu. Dacă am avea pământ suficient, am contracta de bună
voie. Nu primim cereale, nici nu avem de unde le cumpăra şi atunci cu ce ţinem
162 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
animale? În loc să fim ajutaţi să creştem păsări şi animale, suntem strânşi de gât
autorităţi, determinându-ne în acest fel să le stârpim şi pe cele pe care le mai avem
în curte. Citim în ziare de Răscoala din 1907 şi vedem că ţăranii au fost oropsiţi
cum sunt şi în momentul de faţă. Noi credem că suntem şi mai mult exploataţi ca
cei din 1907, pentru că în 1962 ni s-a luat pământul şi acum nu avem pe ce cultiva,
iar la C.A.P. suntem plătiţi, pentru ziua de muncă, mai rău ca ţiganii care mătură
strada.”
Cosma Mihail, Bucureşti, C.P. 9/14 către Sapatino Ilona, S.U.A., […]:
„…Aici viaţa s-a înrăutăţit. Lumea tristă este cu mult mai tristă. Mâncarea
s-a scumpit cu aproape 100%. În ziare au minţit cu neruşinare; preţurile sunt total
diferite faţă de cele anunţate în presă…”.
Prăjanu Mihai, com. Coarnele Caprei, jud. Iaşi către o persoană juridică din
Capitală:
„… În C.A.P.-ul din Coarnele Caprei munca nu ne este socotită la valoarea
ei. Mereu ni se dublează normele, dar ziua de muncă ne este plătită în batjocură.
În anul 1981, pentru o zi muncă la global am primit 1 kg. grâu, 2 kg. porumb şi 15
lei. Dacă până acum ţăranul muncea cu tragere de inimă pentru că primea 1.000
kg. porumb la o producţie de 5.000 kg la hectar, în prezent, indiferent cum
munceşti, nu primeşti mai nimic. Dacă ştim că nu putem primi mai mult de 80 kg.
porumb şi 150 kg. grâu, în condiţii când depăşim planul, la ce să ne spetim
164 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
muncind? În plus, ni se cer brânză, lapte, animale şi păsări, dar nu avem condiţii
de crescut animale şi păsări. Suntem de acord că ţăranul poate contribui la
producerea de carne, lapte, ouă, dar să avem cu ce le creşte. Toţi suntem disperaţi
şi dezorientaţi şi ne trec fiori reci la gândul că va trebui să ajungem la mari
nenorociri. Nu e departe ceasul să recurgem la procedee ca în 1907. Rugăm să nu
se înţeleagă greşit greutăţile noastre. Nu mai putem răbda această viaţă…”
Onţ T., Fărcaşa […], judeţul Maramureş către Hammers T., R.F. Germania,
Köln:
„… Am avut, pe anul 1981, patru animale contractate. Le-am predat pe
toate, dar n-am primit pentru ele nici un bob de porumb! Aşa că nu mai avem nici
o posibilitate de a creşte animale pentru a le preda statului. Acum a fătat vaca, abia
are lapte pentru viţel. Dacă nu avem făină de porumb sau alte concentrate ca să-i
dăm, nici ea nu face lapte. Numai cu fân nu pot creşte animalele. Păcat că am dus
la taur două junici gemene, le-aş fi putut vinde pentru tăiat la nunţi, lucru pe care
nu l-am făcut în viaţa mea, de 40 de ani de când cresc animale. Acum, cu toate că
am predat anual, de la război încoace, tot peste o tonă de carne şi tot cu nimic ne-
am ales, decât cu munca, fiind servitori fără plată, nu ne dă nici pensie. Se acordă
pensie numai crescătorilor de animale din satele necolectivizate, nouă nu!... Dacă
am primi măcar un kg. boabe pe un kg. carne vie (bovine, porcine), ne-am mai
zbate cumva să mai creştem animale, dar aşa … flămânzi nu putem lucra zi şi
noapte…”.
Paşca Aron, com. Albac, judeţul Alba, într-un material adresat unei
persoane juridice din Capitală a afirmat:
„…Vă rugăm să ne aprovizionaţi şi pe noi, moţii de pe Valea Arieşului,
nepoţi ai lui Avram Iancu, cu cele trebuitoare traiului… Nu ştiu dacă dv. ştiţi, dar
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 165
un om nu poate trăi şi munci cu 250 grame pâine pe zi, cât este raţia la noi. Faceţi
o vizită de la Turda şi până la Albac, să vedeţi ce aprovizionare avem şi să staţi şi
de vorbă cu cetăţenii. Vă rugăm să nu ne puneţi în situaţia de a-l învia pe Avram
Iancu, ca să ne căpătăm singuri dreptul…”.
două şlepuri cu făină şi cereale, dar şeful statului le-a dat direcţia Odessa… Sub
regimul moşieresc, lua boierul la întreială o grămadă, iar două le lua omul. Acum
munceşte ţăranul pe ½ kg. boabe, cu coceni cu tot, şi nici pe acelea nu le vede
toamna. De aceea lumea nu mai merge la muncă la C.A.P….”.
Segheci Ştefan, Borod, […] judeţul Bihor, într-un material adresat unei
persoane juridice din Capitală, a afirmat:
„…Ca să cumpăr două pâini, trebuie să fac zece kilometri şi nici nu îmi
ajunge pâinea pentru şase persoane. La noi nu se cultivă cereale şi înseamnă că eu,
în loc să merg la muncă, stau zilnic pe drum ca să cumpăr pâine. Am contractat
porci şi viţei şi nu ne-au fost date cerealele prevăzute în contract. Din această
cauză, circa 500 familii ne vom adresa Ambasadei Cehoslovace de la Bucureşti…”.
Lupu Irimia, comuna Erbiceni, jud. Iaşi, către o persoană juridică din
Bucureşti:
„…Sunt membru în C.A.P., în vârstă de 81 ani, cu o pensie lunară de 96 lei.
Condiţiile în care trăim noi, pensionarii agricoli sunt o bătaie de joc. Parcă am fi
imigranţii din ţările capitaliste despre care citim în ziare. Cu 96 lei pe lună şi cu 40
kg. grâu şi 70 kg. porumb pe an nu se poate trăi, orice vârstă ar avea omul…”.
În trecut, munceam mult, dădeam cote la stat şi aveam şi noi podul plin cu
bucate. Acum podul este gol, nu am nici pământ şi trebuie să dăm impozite şi
cote…”.
Gabi, Bucureşti, către cap. t.r. Florescu Nicolin, U.M. 01615 Braşov, judeţul
Braşov:
„…Prin Politehnică circulă un zvon interesant, confirmat de persoane
competente, care te priveşte şi pe tine. Pentru că economia R.S.R. se găseşte în
impas, ea nu mai poate plăti «mălaiul» împrumutat din Occident. Una dintre
măsurile menite să soluţioneze problema este instituirea de taxe pentru
învăţământul superior. De ce să înveţe studentul gratuit, când statul face mari
eforturi pentru instruirea viitorilor ingineri? Studentul are bani mulţi; de ce să nu
plătească el 15.000 lei pe an? Chestia nu este încă decretată, însă pe viitor s-ar
putea să nu ne mai permitem să repetăm anul…”.
costa 20.000 lei pe an. Imaginează-ţi, ce vor face cei cu 4-5 copii? Aceştia au
înnebunit complet. Îmi plânge sufletul când văd ce viaţă este aici…”.
Pisică Violeta, Bucureşti, […] către Pisică Gh. din Hunedoara […]:
„…Este mare nenorocire pe capul studenţilor. Ni se confirmă peste tot că
de la anul vom plăti taxe de studii, concomitent cu desfiinţarea burselor. Toţi sunt
îngrijoraţi, căci în condiţiile când ni se cer bani, mulţi colegi spun că nu mai
merită să faci o facultate…”.
Stoica Victor, Bucureşti, către Stoica Ioan din com. Cosmeşti, jud. Galaţi:
„…Ne mâhneşte tot mai mult vestea că o să se introducă cât de curând taxe
în învăţământul universitar şi liceal, treapta a II-a. Nu mai ştiu ce să inventeze ca
să ne ia banii. Este vai de capul nostru…”.
Ştefănuţiu Nicolae, Bucureşti, […] către Ştefănuţiu Gavrilă din com. Salva
[…], judeţul Bistriţa-Năsăud:
„….Circulă acelaşi zvon care se pare că la anul se va adeveri, anume să se
plătească taxe şcolare, aşa cum a fost odinioară. Se preconizează că fiecare student
să plătească anual 1.200-1.300 lei. Care este diferenţa între socialism şi burghezie?
Este o mare porcărie!...”.
„…Lasă plimbările şi pune serios mâna pe carte, pentru că ştiu, din sursă
sigură, că se vor introduce taxe şcolare…”.
Domocoş Steluţa, Salonta, […] jud. Bihor, către o persoană juridică din
Bucureşti:
„…Sunt o femeie cu patru copii mici, trei dintre ei avându-i la cămin până
la data de 28 februarie. De la 1 martie 1982, a intrat în vigoare Decretul nr. 65,
multă lume cu mulţi copii mici nu mai poate da copiii la cămin din cauza taxelor
prea mari. Peste tot se vorbeşte de o viaţă îmbelşugată pentru toată lumea, că toţi
beneficiază de salarii mari, iar în realitate nu avem cu ce ne întreţine copiii, cu ce
plăti cheltuielile la cămin, pentru mâncare şi îmbrăcăminte. Toate acestea nu sunt
cunoscute unde trebuie. Existenţa poporului muncitor nu mai interesează pe
nimeni. Nu doresc să se supere cineva pe mine, dar asta este realitatea!...”.
Moza Gabriel, Oradea […] judeţul Bihor, către Puie Florica, Canada,
Kitchener-Ontario […]:
„…Căminul pentru copii s-a scumpit de la 29 lei lunar, la 256 lei pentru un
copil. Deci, noi având doi copii, trebuie să plătim 512 lei pe lună. Este un dezastru,
nici nu ştim ce să mai facem: să-i retragem sau să-i lăsăm, dar nici acasă nu ai de
unde să le dai mâncare mai ieftină. Un kg. de carne de viţel este 80 lei, iar un miel
de 8 kg., la piaţă, a ajuns 700 lei…”.
ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 13 421, vol. 192, ff. 82-103
172 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
20
1982 aprilie 9, Brăila. Extras dintr-o scrisoare aflată în dosarul unui urmărit în
problema legionară, în care expeditorul, Butoi Gh. din Brăila, îşi exprimă
suspiciunea asupra violării corespondenţei sale.
Butoi Gh., Brăila […] către Pântecan Nicolae, Bucureşti […]:
„[…] Astăzi la ora 13,00 [1 aprilie 1982] am găsit în cutie ultima ta scrisoare
cu data interioară cam neclară 25.03 dar cu data poştei din Bucureşti, 31 martie,
Brăila 1 aprilie. Deci o concluzie se impune: de la cartarea Bucureşti până la
cartarea Brăila şi până la mine în cutie, un timp excepţional de scurt. Merită elogii
P.T.T.R.-ul. Dar cum să se poată explica timpul de la 25.03 până la 31.03. Unde a
putut sta şase zile? Firesc se naşte suspiciunea că ar putea sta pe undeva pentru a i
se descifra conţinutul. Aceeaşi suspiciune rezidă şi în privinţa scrisorii mele: de la
19 până la 29 martie. Vom mai discuta noi despre aceasta, dar nu mă pot abţine de
a califica drept cel mai veritabil caraghioslâc să se creadă de cineva, pe undeva că
nişte fosile ca noi ar putea şubrezi temeliile socialismului multilateral dezvoltat
care se construieşte la noi prin elan muncitoresc…”.
ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 13 432, vol. 9, ff. 257-260
21
privind rezultatul studiului făcut de Unitatea Specială „S” asupra elementelor din
ţară care întreţin relaţii prin corespondenţă cu un număr mai mare de persoane
din străinătate.
Biroul Executiv a hotărât ca propunerile din Raport să fie aduse la
cunoştinţa unităţilor interesate, în vederea luării măsurilor ce se impun.
În acest sens, alăturat vă trimitem:
- Raportul nr. 00330794 din 30.01.1982, exemplar xerox nr. 4, 14 file;
- Formulare completate cu elementele din ţară şi legăturile acestora din
exterior 646 file39.
Totodată, vă înaintăm ordinul rezolutiv al tovarăşului secretar de stat la
Ministerul de Interne, general-locotenent Iulian Vlad, una filă.
Pentru Comandant
Locţiitor comandant
Colonel
Marinescu Constantin
Tovarăşe general Diaconescu,
Tovarăşe colonel Marinescu,
1. S-a făcut o lucrare interesantă şi utilă.
2. Concluziile sunt confirmate şi pe planul muncii informative.
3. Sunt de acord cu măsurile propuse.
4. Să ne gândim la organizarea unei analize a eficienţei cu care unităţile
beneficiare exploatează datele pe care Unitatea specială „S” le pune la dispoziţia
lor. Să vedem, în concret, cum s-au finalizat cazurile puse în atenţie.
În acest sens să se transmită copia sintezei la direcţiile I, a II-a, a III-a, a
IV-a, C.P. şi U.S.L.A., iar Unitatea Specială „S” să selecţioneze cazurile deosebite
pentru control.
General-locotenent
Iulian Vlad40
39
Nu se publică.
40
Iulian Vlad, de profesie învăţător, s-a înscris în PCR în 1946, după care a îndeplinit mai multe
funcţii ca activist pe linie de tineret (1947-1951). După absolvirea şcolii de ofiţeri a primit gradul
de locotenent şi a fost încadrat în Direcţia Generală Politică a MAI. Apoi, de-a lungul anilor ’50,
a făcut carieră în Direcţia Cadre a MAI (şef birou, şef de secţie şi şef al Serviciului învăţământ).
Între anii 1960 şi 1967 a fost locţiitor al şefului Direcţiei Cadre, pentru ca din iunie 1967 să preia
funcţia de şef al Direcţiei Învăţământ (din aprilie 1970, Direcţia Personal-Învăţământ) până în
1974. Este numit apoi comandant al Şcolii militare de ofiţeri activi de la Băneasa (1974-1977).
Începând cu 9 mai 1977 ocupă timp de zece ani postul de secretar de stat la MI având „atribuţii
specifice în coordonarea structurilor de spionaj”. La 5 octombrie 1987 a fost numit şef al DSS, cu
rang de ministru secretar de stat, funcţie deţinută până la arestarea sa la 31 decembrie 1989. Deşi
apreciat de o parte a istoriografiei pentru modul cum a acţionat Securitatea înainte şi în timpul
revoluţiei din decembrie 1989, a fost totuşi criticat pentru servilismul manifestat faţă de Tudor
Postelnicu şi familia Ceauşescu.
174 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
19.02.1982
Ministerul de Interne Strict Secret
Departamentul Securităţii Statului Ex. nr. 2
C.T.O.T. – Unitatea Specială „S”
Nr. 00330794 din 30.01.1982 Xerox ex. nr. 4
Raport
În baza ordinului conducerii Departamentului Securităţii Statului,
Unitatea Specială „S” a efectuat un studiu asupra fişelor elementelor din ţară care
întreţin relaţii prin corespondenţă cu un număr mare de persoane din străinătate.
În acest sens, din totalul de circa 520.000 fişe aparţinând cetăţenilor români cu
legături în exterior, au fost selectate 3.203, ai căror titulari au corespondat, în
perioada 1975-1981, cu mai mult de cinci persoane din străinătate şi au prezentat
interes pentru organele de securitate.
Din punct de vedere al dispunerii geografice, situaţia celor 3.203 elemente
este următoarea:
a) domiciliate pe raza Capitalei ………………………………………1.148
b) domiciliate în zonele Ardeal şi Banat ……………………………...1.702
c) domiciliate în zonele Moldova, Dobrogea, Muntenia şi Oltenia……..353
Analiza informaţiilor obţinute din studiul fişelor selectate pune în evidenţă
faptul că fiecare element din ţară şi-a creat 5-90 legături cu persoane fizice şi
juridice din una sau mai multe ţări occidentale, ponderea deţinând-o principalele
state membre ale N.A.T.O.: R.F. Germania, Franţa, Anglia, Italia, S.U.A. şi Canada.
De asemenea, funcţie de natura intenţiilor şi preocupărilor rezultate din
corespondenţă, cele 3.203 elemente pot fi structurate pe următoarele categorii,
conform Anexei nr. 1:
1. Persoane din domeniile: ştiinţă, artă, cultură, presă, sănătate,
învăţământ şi comerţ.
Corespondenţa realizată cu străinătatea de către această categorie de
persoane (ingineri, cercetători, matematicieni, doctori, profesori, scriitori, ziarişti,
artişti, arhitecţi etc.) se caracterizează prin următoarele aspecte mai deosebite:
- preocupări pe linia obţinerii unor burse de studii şi stagii de specializare
– documentare în diverse institute de învăţământ ori cercetare din Occident;
- participări la diferite manifestări cultural-ştiinţifice cu caracter
internaţional (congrese, conferinţe, simpozioane, târguri, expoziţii şi turnee
artistice).
După întoarcerea în ţară, unii participanţi la astfel de activităţi au intrat în
relaţii de corespondenţă cu o serie de persoane cunoscute pe timpul şederii lor în
străinătate.
Prin problematica abordată în aceste trimiteri poştale, relaţiile stabilite
între corespondenţi capătă un caracter suspect, mai ales în situaţiile în care
persoanele din ţară primesc noi oferte de burse şi stagii de specializare, propuneri
de întâlniri neoficiale, în ţară sau străinătate, sunt invitate să efectueze călătorii
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 175
41
Nu se publică.
180 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
Situaţie
privind unităţile de securitate care au avut sau au în atenţie elemente
ce şi-au creat multe legături în străinătate
UM 0625/C.P. 41 2
I.M.B. – Sec. 339 65
Securităţi 1.311 92
judeţene
Total 2.180 250
ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 13 421, vol. 192, ff. 126-140
22
[Rezoluţie:]
[…] şefii de servicii ptr. informare şi cunoaşterea stării de spirit.
[ss indescifrabil]
Către,
Direcţia I
Tovarăşului Comandant
Pentru comandant
Locţiitor Comandant
Colonel,
Marinescu Constantin
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 183
Documentar
privind unele comentarii cu referire
la măsura dezafectării amenajărilor executate la balcoane
23
1984 noiembrie 23, Arad. Notă-sinteză cu privire la stările de spirit rezultate din
exploatarea trimiterilor poştale din partea a doua a anului 1984, de pe raza
judeţului Arad şi în care sunt comentate situaţii negative din întreprinderi, din
agricultură, din rândul tineretului şi al pensionarilor.
Rezoluţii:
Sinteză
Se aprobă (indescifrabil)
Notă-sinteză
privind stări de spirit ce au rezultat din exploatarea în conţinut a trimiterilor
poştale, pe perioada 15.05.1984 – 20.11.1984
O persoană din Arad i-a relatat ing. Binţu Costică de la T.F.E., str. Paroşeni
nr. 14 din Arad:
„Vă mai întrebaţi de ce nu facem planul, când singur ştiţi că avem în frunte
nu un conducător ci un impostor, un huligan cu diplomă de inginer şi cu spatele
asigurat de «naşu» ori de «unchiu» - ministrul Petrolului. Avem conducător pe
acest tov. Stănică, ce vine în schelă numai beat şi ne jigneşte.
Lui nu-i pasă de treburile întreprinderii ori planul de producţie motivând
că şi aşa va pleca în străinătate. Până nu ne lasă la fund de tot, ar trebui să faceţi
ceva. De ar putea vorbi «Dacia» lui câte face”.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 189
Căzănescu Puiu din Arad i-a relatat lui Căzănescu Daniela din Ploieşti, […]:
„Miercuri seara m-am certat iar cu Şerbănescu. În ziua aceea am lucrat la
1216. Am pus-o la balans şi producea la habă. Era singura sondă pe care o pusesem
în producţie. La celelalte se executau operaţii obişnuite. Am rămas la parc şi după
ce mi s-a spus că la ora 3,00 totul este bine, pe la 6,00 mă cheamă Şerbănescu ca să
mă întrebe dacă am fost să văd cum merge 1216. Am spus că degeaba am vrut eu să
merg, pentru că nu exista nici un felinar şi pe bezna aceea tot nu vedeam nimic în
habă. A început să răcnească la mine că am dormit toată noaptea, că nu am făcut
nimic nici ziua precedentă, că nu sunt bun de nimic şi pot să mă duc de unde am
venit. Când am auzit, am crezut că înnebunesc. Seara la 20,30 am fost cu agregatul
şi am făcut linia cu operatorul, deci am fost şi sondor pentru că numai noi eram
acolo. Când a venit Dragomir a spus să-mi treacă 4 zile nemotivate.
Budişan a apărut abia luni dar sunt convins că ştie totul. A dat telefon şi a
pus oamenii să mă cheme pentru că nu vede cârligul mişcându-se la sondă. M-a
trimis la sondă să vă de ce nu lucrează sondorii. I-am răspuns că nu mă duc pentru
că numai stau peste program. I-am spus că dacă tot nu se ţine cont de cei care
rămân peste program şi se taie zile dacă întârzii, numai fac nimic nici eu. Mi s-a
spus că eu sunt de vină pentru că trebuia să dau telefon. Oare dacă am tot da
telefoane, unde am ajunge?! Le-am spus că dacă aşa stă situaţia cer transferul”.
Mihai din Arad i-a relatat lui Pop Terezia din com. Sanislău, […], jud, Satu
Mare:
„Pe acasă aterizez doar seara sau nici atunci. La noi parcă toată lumea a
înnebunit. Numai ştim decât muncă. Trebuie să terminăm 20 de sonde până la
data de 15.11, ceea ce este imposibil. Nişte idioţi şi-au luat angajamentul pentru cel
de-al XIII-lea Congres al Partidului şi acum este vai de capul nostru. Şi e şi mai şi
dacă nu le vom termina! Asta mi-e viaţa”.
Dumitreasa Ioan din Arad, […] i-a relatat lui Dumitreasa Anneliese din
Sebeş […] jud. Alba:
„Ne-am prezentat la lucru. Trebuie să-ţi spun că aici combinatul e foarte
mare. Are 11 secţii şi peste 7.000 angajaţi spre deosebire de al nostru, care n-are
decât 1.000 de oameni. Suntem la secţia a V-a. Acum la început, lucrul merge
foarte greu. Ne cere o calitate, excepţională. Sunt modele foarte complicate şi
C.T.C.-ul este foarte exigent.
Se face o mobilă pentru Franţa şi pentru asta trebuie atâţia oameni. Au
venit şi de la Câmpeni. Îţi dă voie să lucrezi cât vrei şi nouă nu ne taie cei 16%, cât
le taie celor de aici. Aici, în secţia în care suntem, am nimerit-o prost, din
următorul motiv. Cei de aici nu vor să lucreze şi asta-i adevărul, pentru faptul că
nu sunt normele cum ar trebui să fie, recunosc, sunt mici iar cei de aici lucrează
190 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
Monica din Arad i-a relatat lui Titescu Simona din Timişoara, […]:
„Mă bucur că numai după un an de stagiu aţi reuşit să lucraţi deja în
cercetare, deci să fiţi utili. Vă simţiţi amândoi utili la locul de muncă şi asta este
necesar în păstrarea încrederii de sine. La mine nu e nimic nou. Acum am de lucru
dar mai mult muncă de laborantă decât de ingineră. Sunt singură la două secţii,
lucrez şi în locul inginerei de la secţia «spune uretonice» unde este foarte toxic şi
unde trebuie să fac mereu probe şi să încerc să nimeresc reţeta bună. Nu ştiu
aproape nimic despre «spume» şi nici literatură de specialitate nu găsesc. Deci,
lucrez empiric. La cea de a doua secţie ne vin mereu prototipuri noi de mobilă.
Lucrul este dar mintea nu e necesar să mi-o pun la contribuţie”.
Stănescu din Pâncota […] i-a relatat lui prof. Dobândă Toma din Timişoara
[…]:
„Sunt amărâtă la maximum pentru serviciu. Dinulescu s-a apropiat de
contabilul şef Leonte şi ei doi taie şi spânzură. Să nu-l numesc tâmpit pe Dinulescu
că e prea urât. Nici categoria la care am avut dreptul nu mi-au dat iar alte «fâţe»
care nici nu ştiu lucra ajung la categ. 4-5.
A introdus 12 ore la hală, când ei nu au asigurat materialul nici pentru 4
ore. Asistenţa tehnică e jalnică. Toată ziua repară pe maşini. O schimbare de
rulmenţi, care dincolo dura 20 de minute, aici durează o zi.
La strunguri se repară 2-3 ore pe zi şi de curent să numai spun. Sunt aici
nişte oameni depăşiţi de timpuri. Caba tot pe ăia cu pile îi ridică şi-şi sapă rivalii în
mod josnic.
Personal ţi-aş spune concret. Am auzit că-şi dă demisia şi vine preşedintele
consiliului. Ăsta ce pricepe din industria lemnului? Doar e jurist!”.
Bantoş V. din Arad […] i-a relatat lui Bratu Pletea din Constanţa […]:
„S-a desfiinţat postul de electrician-auto de la I.F.E.T. La întreprinderea lui
au fost clasate toate maşinile şi acum caută de lucru de înnebuneşte. Dacă nu
găseşte serviciu, timp de 90 de zile nu mai primeşte transfer şi îl trimite la Canal.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 191
La noi au ajuns şi serviciile pe bani. Ca să-ţi dea un loc de muncă, trebuie să dai 10-
15.000 lei ca să nu rămâi pe stradă”.
Popescu Geta din Arad […] i-a relatat lui Petru Nicolau din Olteniţa […]
jud. Călăraşi:
„Salariul e doar 50%. La serviciu s-au făcut mari schimbări. Se zice că ne-
am făcut planul până acum dar pe trimestrul IV se preconizează greutăţi foarte
mari în construcţii, mai ales din lipsa materialelor şi a combustibilului. Iarăşi se
economiseşte curentul, petrolul, benzina etc. E vorba să ne trimită pe toţi pe
şantier, să lucrăm efectiv ca muncitori… E nevoie de zidari şi unii au zis că cei 100
ingineri şi tehnicieni câţi sunt în întreprindere pot fi şi zidari…”.
Lupşa Pavel din Arad, […] i-a relatat lui Hodirnău Nicu din Deva […]:
„Ne dăm seama că sunteţi necăjiţi că Ileana nu a reuşit să se angajeze. Este
greu în ziua de azi fără salariu. Numai poţi realiza nimic acum când nici cei
angajaţi numai au siguranţa zilei de mâine. Nu avem certitudinea că serviciul îl
vom avea mult timp. Şi la noi la fabrică avem tot mai puţin de lucru, tot mai
puţine comenzi iar oamenii au rămas tot atâţia. Se fac tot felul de mutaţii dintr-o
secţie în alta, după cum avem de lucru. De cele mai multe ori te trimite acasă în
concediu fără plată, că nu ai ce face în fabrică. Lumea este tot mai agitată”.
Telepovski Emil din Arad […] i-a relatat lui Socianu Nicolae din Braşov […]:
„Spui că la voi se fac reţineri din salariu. La noi este şi mai bine. Reducere
între 20% - 50%, în funcţie de locul de muncă. Tatălui meu odată 20%, odată 40%.
Pledi primeşte uneori 2-3 sute mai puţin. Singurii care încă sau iarăşi sunt
independenţi suntem noi de la deservirea populaţiei!”.
Cristoloveanu Ionel din Arad […] i-a relatat lui Cristoloveanu Mircea din
oraşul Dr. P. Groza […]:
„La serviciu, pe lângă staţie, trebuie să fac tot felul de alte munci care nu
ţin de resortul meu. Asta fără normă dar e neplăcut, mai ales acum cu acordul
192 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
global. Scot salariul sub cel de bază. Ce mă fac? Şi să ajut eu pe alţii să-şi facă
norma lor? M-am hotărât mai demult să lichidez cu Arădeanca”.
Cucu Costel din Măcălaca, bloc 726, Arad i-a relatat lui Cucu Ştefan din
com. Voloiae, jud. Mehedinţi:
„Acum cu acordul global ne atinge urât la salariu. Luna trecută cu 20%, de
la director până la ultimul muncitor. Mie şi Mioarei ne-au reţinut dintr-un foc
1.200 lei şi asta va fi cam în fiecare lună. Ce să facem? Decât să sperăm la mai bine”.
Malcoci I. din Arad […] i-a relatat lui Malcoci I. din Bucureşti […]:
„La serviciu, după două zile de lipsă de curent şi două zile de pregătire
pentru vizita preşedintelui, acum se încearcă recuperarea întârzierilor de la plan,
ca să mai luăm salarii nu numai aprecieri prezidenţiale”.
Libaretz Ştefan din Arad i-a relatat lui Tomescu Olga din Craiova […]:
„Poţi să-ţi închipui că pe Nuţi o forţează să lucreze 12 ore. Cine nu vrea să
lucreze îl ameninţă în tot felul, dar când e vorba de salariu şi de ore suplimentare,
nu ştiu cum să-ţi ia banii înapoi sau să nu plătească. Azi, cel mai bun lucru e să fii
pensionar.
La noi este aceeaşi situaţie, la Autobază: nu e combustibil, nu sunt piese de
schimb, dar să faci treabă”.
Costas Sidonia din Arad […] i-a relatat lui Târnăveanu Gabriela din
Constanţa, […]:
„Este mare balamuc, nu au ieşit bine piesele zincate pentru că pretenţiile
C.T.C.-ului sunt foarte mari iar noi lucrăm după «ochi». Nu se face analiza chimică
a soluţiei pentru că laboratorul este inexistent. Bineînţeles că nici un şef nu vrea să
înţeleagă sau nu poate să înţeleagă, şi aşa stând lucrurile, nimeni nu ne ajută cu
nimic. Producţia trebuie să meargă şi în rest descurcă-te singur, cum poţi!
Eu aş vrea să fac singură nişte analize ale băilor galvanice, să fac rost şi să
instalez nişte biurete dar nu am de unde lua soluţiile şi reactivii. Merg cu cerşitul
de la unii de la alţii. Cei patru oameni pe care i-am avut au fost împărţiţi în trei
schimburi, la 4 locuri de muncă, iar eu a trebuit să lucrez efectiv la bara de zincare
câteva zile. Toate acestea numai ca să scoatem producţia. Este adevărat, chiar în
aceste condiţii, am luat – nu mai departe de luna trecută – câte 15% plus la acordul
global. Îmi place să lucrez numai să am cu ce şi cu cine”.
Gina din Arad i-a relatat ing. Iuliana Bârsan din oraşul Victoria […] jud.
Braşov:
„Să nu-ţi pară rău nici o clipă că ai rămas în Victoria. Şi dacă vrei să pleci,
nu este Aradul oraşul potrivit, este un oraş mort, cu media de vârstă care înclină
către 40 de ani iar serviciul este mai mizerabil, cum nu se mai poate. La început
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 193
am fost cinci luni pe post de maistru, singurul inginer din toată fabrica, care
făceam trei schimburi. Salariu aveam maximum 50-85%. În acest timp am pierdut
aproape 4000 lei. Condiţiile de lucru mizerabile: miros de amoniac care sufocă,
mai ales noaptea, căldură, oboseală, şobolani, gâze, viermi peste tot. Profilul
fabricii este legat de lichior, spirt şi bere şi aici se bea în neştire. Întâlneşti oameni
beţi şi agresivi peste tot şi să numai vorbesc de modul de tratare al superiorilor. De
multe ori se leagă de mine numai aşa ca să se afle în treabă. Bujorescu a fost foarte
bine intenţionat când a spus să nu veniţi la această «superfabrică». Cel puţin,
acolo, inginerii sunt ingineri, şi dacă ai chef de muncă şi-ţi vezi de treabă. Nu cred
că ţi-ar conveni ca după 17 ani de şcoală să ajungi să alegi capsule, să pui sticle în
navete sau să lipeşti etichete cu muncitorii necalificaţi laolaltă. Mai e «moda» când
e plan prea mare la lichioruri, să ia toată suflarea de la TESA: ingineri, economişti,
oameni cu vechime, să se detaşeze în secţie ca muncitori necalificaţi. Se execută cu
ei spălarea manuală a sticlelor, alături de toţi ţiganii iar ca asistenţă este directorul
comercial, care stă cu mâinile în buzunar şi se holbează la noi. Ceea ce ţi-am
relatat nu este decât o parte din ce se petrece aici”.
O altă ingineră de la fabrica de bere (Geta) din Arad relatează ing. Stanca
Adriana Carmen din Oradea […]:
„Trebuie să trimit oamenii acasă, din secţie, pentru că avem o întrerupere
totală de apă până seara la ora 20,00. Dacă nu este apă nu este nici abur şi
elementele acestea sunt esenţiale. Păcat că conducerea întreprinderii nu vrea să
sesizeze asta. Ăştia îşi închipuie că un proces biologic cum este o fermentaţie
aerobică, poate funcţiona corect dacă reglez PH cu o găleată de acid şi de amoniac
şi fără aer şi fără apă.
Secţia asta a fost construită de austrieci şi era totul AMC, era aici ca o
farmacie, dar au reuşit să o strice cu poamele recoltate de la «Astoria» şi cu cei
care au călcat pe bec de la alte secţii. Aşa că totul s-a dus dracului”.
Valentina, ingineră la „Tricoul Roşu” Arad i-a relatat lui Nechifor Ştefan
din Vaslui […]:
„La fabrică e panaramă mare. Nu este fir, nu iese planul, sunt penalizări
până la 23%.
Am fost şi eu penalizată cu 13% deşi nu au voie să ne bage în acord global.
Vin foarte obosită de la lucru, nu-mi mai arde de nimic. Am început să intru în
probleme dar e greu. Decât ingineră mai bine mă făceam bărmăniţă sau coafeză.
Era mai bine şi nici nu-mi toceam nervii şi picioarele şi câştigam şi mai mult”.
Braşoveanu Viorica din Arad i-a relatat lui Braşoveanu Ion din satul
Dracşani, jud. Botoşani:
„Numai eu ştiu cum trag, că nu merg deloc maşinile. Toată secţia merge
rău. Chiar am avut şedinţă şi ne-a spus că dacă tot aşa rău merge se închide
194 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
fabrica. Nici nu mai au materie primă. Tot materialul care se ţese este defect,
refuzat la export. Magazia este plină de material defect şi nu are ce face cu el, aşa
că noi lucrăm dar nu se ştie că tot rău merge şi ne trage din salariu câte 220 lei
pentru calitate. Dacă aţi şti cum o duc eu, cred că n-aţi mai zice nimic.
Pur şi simplu este dezastru ce se petrece la ora actuală în ţesătorie la Teba.
Nici nu ştiu câte şedinţe s-au făcut şi tot degeaba, nu reuşesc să se îndrepte. Nici
nu-mi vine să mă duc la lucru. Uneori, când văd că nu pot să pornesc maşinile, îmi
vine să mă tot duc. Multe care ne-am încadrat pleacă înapoi la Moldova”.
Valentina din Ineu i-a relatat lui Silvestru Liliana din Focşani […]:
„Nu este mult de lucru. Sunt la secţia «Setiene Cora», directoarea este în
concediu şi nu ne bagă în seamă nimeni. Se pare că plecarea noastră la Ineu este
definitivă. Vom lucra la secţia franceză care funcţionează cam de 15 ani. Totul se
aduce din Franţa: maşinile sunt ale lor, materia primă a lor, numai forţa de muncă
este autohtonă. Dacă aş judeca numai secţia în care lucrez nu aş avea ce să-mi mai
doresc. Este capitalism curat şi diferenţa dintre această secţie şi celelalte este ca de
la cer la pământ. Oboseala nu este grozavă, organizarea muncii este la un nivel
foarte ridicat pentru economia noastră, pentru secţie şi pentru fiecare loc de
muncă, în general. Tot ce se lucrează este frumos şi în modele ademenitoare.
Toţi sunt interesaţi să nu plecăm de la ei, chiar ne-a ţinut şeful un logos
despre avantajele întreprinderii, dar tot nu ne poate face să uităm ce este după ce
ieşim din secţie.
Condiţii ne-au asigurat şi nu mai interesează pe nimeni mutarea noastră
pentru stagiatură la Arad. Majoritatea se vor transfera şi umblă pentru aceasta pe
la Bucureşti, la audienţe”.
Cioară Mariana din Arad […] i-a relatat lui Sulea Ionică din Bucureşti […]:
„Ultimele zile din luna trecută am stat la lucru tot până la ora 17,00 apoi
până la 19 seara şi până la 20,00.
Sunt la ambalat şi trebuia să stau până la terminare, dar am câştigat prost,
1.859 lei. În iulie am stat mai mult la ore suplimentare ca în iunie”.
Crep Gheorghe din Arad […] i-a relatat lui Constantin Pomurleanu din
Dorohoi […] jud. Botoşani:
„Am fost câteva zile la Hălmagiu, jud. Arad, comuna natală a soţiei. Erau
tare necăjiţi oamenii din cauza vremii. Multe zile ploioase şi friguroase. Nu s-a
copt porumbul, roşiile din grădină, fructele de pe pomi putrezesc şi cad, cartofii
sunt roşi de dăunători. Nu au ce da de mâncare la porci. Porumbul vechi este
enorm de scump. Se vinde cu 1.500 lei 100 kg. iar porcii se vând la preţ scăzut.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 195
Popi Eugenia din Arad i-a relatat lui Bonta Toader din Călimăneasa […]
jud. Vrancea:
„M-am săturat! De anul trecut, din octombrie, luăm tot jumătate de
salariu. Numai ştiu cum să mă descurc. Parcă eu sunt vinovată sau alţii că nu se
poate face planul. Când este marfă, nu este benzină sau motorină, că nu au cu ce o
aduce din câmp. Când sunt astea, nu e marfă. Dar pe noi ştiu că ne arde urât de
tot. Cei care au salarii mari, tot se mai duc cu 3.000 acasă dar noi, cei care avem
1.800, ne dă la avans 450 şi restul la salariu şi toate sunt scumpe”.
Nagy Alexandru din Arad […] i-a relatat lui Priscarac Ion din Bucureşti […]:
„Vă aşteptăm la noi pentru a discuta despre fotbal şi despre depăşirea
planului în toate fabricile şi uzinele. Acum vine şi depăşirea în agricultură.
Indicaţii s-au primit deja din toate părţile, după cum se spune şi la radio.
De pe acum vorbim deja numai despre milioanele peste plan, dar dacă cauţi o
baterie pentru radio sau lanternă, dacă ai noroc să treci la magazin când se aduc”.
Lucan Genică din Arad i-a relatat lui Râşniţă Emil din Poiana Mare, jud.
Dolj:
„Ce credeţi că a făcut primarul din com. Iratoş? Pentru ca să le arate ce
poate el celor din comună, a construit două blocuri pentru cadrele didactice şi
într-o zi miliţia le ia buletinele ca să le pună mutaţia forţat. Toată lumea a rămas
fără grai!
Miliţia din oraş i-a scos din evidenţă. Nu ştiu dacă este adevărat. E destul
de grav. Soţul sau soţia trebuie să meargă la ţară şi de cele mai multe ori unul
dintre ei lucrează în oraş. Toată lumea este înnebunită. Numai poţi avea siguranţa
zilei de mâine”.
O persoană din Arad i-a relatat lui Rusu Octavian din Ploieşti […]:
„Au început iar cu Legea nr. 22. Au început la unele şcoli să ceară
buletinele pentru control şi când le-au înapoiat purtau viza de schimbare a
domiciliului. În câteva localităţi au făcut asemenea abuzuri”.
O persoană din Arad i-a relatat lui Bosica Ioan din Cluj […]:
„Iar au început cu buletinele, cu toate că e suburban. Am aflat că nici
Inspectoratul şi nici Partidul nu au dat dispoziţii. Numai miliţia vrea să rezolve
problema. Ne face bloc. Ne-a chemat să facem contract, dar am refuzat. Tot spun
196 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
că trebuie să ne mutăm. În câteva sate s-au cerut buletinele cu alt motiv şi au pus
ştampila. Cei în cauză au fost la primul secretar şi au făcut scandal şi n-au mai
cerut buletinele”.
B.C. din Arad, colonia U.T.A. […] i-a relatat lui Pintea Elena din Oradea
[…]:
„Am umblat peste trei ore după carne, ouă, legume. Sunt plin de supărare
şi amar. Mi-ai spus că în privinţa examenelor sunt la mijloc ceva «miş-maşuri» şi
mă bucur că, în sfârşit, ţi-ai deschis şi tu ochii.
Este bine că acum priveşti şi tu pura realitate care se ascunde în spatele
măştii teatrale. Acum îţi dai şi tu seama că realitatea nu este tocmai ceea ce se
scrie şi că ceea ce ai învăţat numai este realitate acum. Deci, este degeaba totul!
Este totul o minciună şi numai pe minciuni ne clădim viaţa. Ai făcut şi tu şcoala
minciunii şi te-ai dezamăgit. Când ai început să faci această şcoală te-am prevenit,
dar te-ai supărat şi mi-ai zis că sunt orb. Mi-ai spus că sunt nepriceput şi văd linia
partidului numai prin concepţia mea proastă. Bucură-te doar, că ai fost – cum s-ar
spune – într-un voiaj la Oradea, dar regret, că acest an ne-a îndepărtat unul de
celălalt. Pentru tine mult mai de preţ a fost linia PCR etc. decât viitorul nostru. Ai
plecat pentru ce?! Te-ai îmbolnăvit total cu nervii şi nu ai cucerit cum credeai
«farfuria cu salată». Nu m-ai crezut când ţi-am spus despre «profilul tovarăşilor»
referitor la o fată tânără! Nu are rost să te necăjeşti pentru examene şi alte
formalităţi, că totul merge pe «pile» ca şi la mine la şcoală”.
Jeny din Arad i-a relatat lui Martinescu George din Braşov […]:
„Am început să citesc Cleo42. Îmi atinge mai multe corzi decât lectura
primului volum. În fond, atmosfera decadentă, de dezintegrare, în speţă cea
morală ni se potriveşte şi nouă aproape ca o mănuşă.
Nu ştiu de ce, dar lectura acestei cărţi îmi impune un sentiment al
neputinţei şi-mi este imposibil s-o citesc complet detaşată.
Sper că o să-mi trimiţi şi mie eseurile lui Orwell. Sunt sigură că nu mi-ai
arătat toate cărţile de la englezi.
Mă simt teribil de stingheră în această parte a lumii. Sper doar să
supravieţuiesc cu succes şi încă ceva pe lângă asta, până când ….”.
42
Probabil este vorba de Fetele lui madame Cleo de Lucianne Goldberg, roman de dragoste în 2
volume.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 197
Burlacu Maricica din Arad i-a relatat lui Burlacu Dumitru din Unţeni, jud.
Botoşani:
„Clasa noastră a fost la profil de filatură dar la fabrica de confecţii trebuie
muncitoare. Au venit de la minister şi au luat 10 clase de la filatură, inclusiv cea în
care sunt eu. Nu vrem nici una să mergem. Plângem şi nu ştim încotro s-o luăm.
La confecţii facem două săptămâni carte şi apoi ne bagă ca muncitori
necalificaţi şi ne poate oricând da afară. Bani deloc, că doar de asta au plecat
majoritatea muncitoarelor. Ce ne facem noi, că la confecţii nu ştim nimic. La ora
actuală suntem distruse de plâns”.
Ing. Gelu T. din Arad […] i-a relatat Marianei Şomlea din Cluj-Napoca […]:
„Celor doi colegi le-au dat o cameră. Dar să vezi în ce hal era când au intrat
în ea: gândaci peste tot, mizerie neagră, uşa spartă, fără ială. Au în cameră două
paturi, o masă, o chiuvetă şi cadrul metalic a ceea ce ar trebui să fie dulap. Fără uşi,
fără rafturi. Băieţii s-au cam înnegrit. Au dat cu DTT dar gândaci tot au. Suntem
toţi la fabrica de utilaj tehnologic, o hală mare formată din 3 secţii. Programul este
de la 7-15. Nu există sâmbătă scurtă sau liberă”.
Elis şi Otto din Frumuşeni […], jud. Arad i-au relatat lui Pletea Lorena din
Alba-Iulia […]:
„Sâmbătă am fost la un chef la căminul cultural. Acesta a fost organizat de
«punk»-iştii din oraş. După aceea am fost la un chef la nemţi cu Nelu Iovan.
Noaptea la 1,00 ne-am reîntors la cămin”.
Mircea Todoran din Arad […] i-a relatat lui Todoran Liliana din Cluj-
Napoca […]:
„Cu serviciul nu a fost prea uşor anul acesta. Am fost foarte aglomeraţi cu
deplasări şi concerte. Câţiva s-au transferat în alte locuri de muncă fiindcă numai
avem certitudinea că ne luăm salariul. Acum avem în vedere un turneu cu formaţia
redusă şi nu se ştie cine merge. Este un turneu bun de 40 de zile în R.F.G., Austria,
Elveţia, Luxemburg. Se duc «lupte grele». Am deci două probleme: turneul şi
locuinţa. Nu sunt prea optimist, mai ales în zilele noastre, când pentru orice
favoare trebuie ciubucuri grase. După cum se vede, impresarii străini preferă
formaţii mici şi întotdeauna se va pune problema alegerii”.
Tătar Mircea din Arad […] i-a relatat lui Tătar Leontina din Jucu de Sus
[…], jud. Cluj:
„Anul acesta mai stau la Filarmonică. Se vorbeşte că anul viitor o să fie mai
bine cu noi. Dacă o să fie tot aşa, atunci o să-mi găsesc şi eu alt serviciu. Avem
198 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
concerte peste concerte dar dacă nu prea vine lumea nu avem încasări, deci nici
salariu. Se vorbeşte totuşi că o să ne ajute cei de la partid”.
Batkay Victoria din Arad i-a relatat lui Totolici Valentina din Galaţi […]:
„Acum la grădiniţe este haos. Se desfiinţează pe capete educatoarele din
motive de frecvenţă redusă. Timpul este urât şi nimeni nu-şi mai trimite copiii la
grădiniţă. Cele de la Seleuşi, toată ziua bat la porţile oamenilor să-şi trimită copiii
la grădiniţă. Profesorii şi învăţătorii care au absenţi trebuie să facă vizite acasă.
Salariul este acum după frecvenţă. Dacă n-ai frecvenţa 100%, se diminuează
salariul”.
Deleanu M. din Arad […] i-a relatat lui Fleseru Florica din Odorheiul
Secuiesc […]:
„I-am hărţuit pe copii în toate locurile numai şcoală n-am făcut. Pe
deasupra am intrat în acord global şi la fiecare salariu ameninţări că dacă nu facem
una sau alta, nu luăm leafa. Vai şi amar! Ce învăţământ mai e şi ăsta!”.
G. Tilicea din Arad […] i-a relatat lui Tilicea Dorin din Bucureşti, post.
restant, of. poşt. 37:
„La Arad cu teatrul e dezastru. Nu li s-au vândut decât 200 de bilete pentru
două spectacole. Încerc să fac şi eu ceva pentru ei. Încercăm să vindem la Liceul «I.
Slavici» şi la Economic. Directorul Filarmonicii, Fluieraş, m-a rugat şi el să-i plasez
bilete. Vai de capul lor! Mi-a spus Fluieraş că un instrumentist câştigă 500-600 lei
pe lună.
Am primit schiţele tale comico-satirice. Schiţa «Concurs» este delicioasă,
dar amară. Sunt în căutarea lui Gogol şi trebuie să-l citeşti şi tu. Universul,
atmosfera, faptele de viaţă sunt gogoliene. ….Şi când te gândeşti că el zugrăveşte
moravuri de la începutul sec. al XX-lea. Cam pe atunci suntem şi noi în unele
privinţe”.
Conta Gheorghe din Arad […] i-a relatat lui Sabău Victor din Pleşcuţa, jud.
Arad:
„Astăzi nu ne ia nimeni în seamă. Principalul e că «unirea» am făcut-o, în
Al II-lea Război Mondial am făcut şi canalul eroilor de la Păuliş, la care am luat
amândoi parte. Pentru toate aceste servicii aduse ţării, actualii m-a recompensat
cu o majorare de pensie de 45 lei pe lună, adică 1,50 lei pe zi. Mi-e ruşine să spun
acest adevăr şi totuşi aşa este”.
Hădăreanu Elena din Arad […] i-a relatat lui ing. Pompei Rebreanu din
Bucureşti […]:
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 199
Dima Eracle din Arad […] i-a relatat lui Enache Constantin din Bucureşti
[…]:
„Sunt pensionar din 1983. Avem o serie de avantaje create de partid şi de
guvern. Asistenţa medicală gratuită, pensia nu prea mare ca să nu ne îmbuibăm,
carnea grasă nu este prea bună că ne creşte colesterolul, aceea slabă nu se găseşte
că merge la export, vorba celui mai mare… Vin nu prea avem, că-l dăm şi pe acesta
la export să facă capitaliştii tensiune. Noi suntem sub directa îndrumare a
tovarăşului şi se ocupă personal de noi. Deci suntem nişte oameni fericiţi, pentru
că trăim bine prin reprezentanţii noştri”.
Chisa Traian din Arad […] i-a relatat lui Chira Ioan din Cluj-Napoca […]:
„Am fost la Budapesta şi ne-am cumpărat de acolo medicamente, că acolo
sunt aproape pe gratis. Exemplific: eu folosesc pentru inimă un produs R.D.G. La
noi tubul costă 126 lei iar acolo 10 forinţi = cu 6 lei…”.
Şeful Serviciului
Lt. col.,
Marinescu Ana
24
1985 februarie 20, Bucureşti. Extras dintr-o scrisoare trimisă din Bucureşti către
o persoană din München, R.F.G., în care, alături de descrierea condiţiilor de
muncă de la Rapsodia Română, apar asigurări că cei care au reuşit să plece din
ţară au scăpat „din infern”.
cel puţin, am stat în staţie la EVA fix o oră dar alţii mai nefericiţi au stat mult mai
mult şi fiind afară plăcut şi răcoare ca-n luna ianuarie, această distracţie ne-a lovit
pe toţi cu leuca!
[…] Atunci când te culci în patul tău pufos din cel mai fin puf de gâscă să
faci o rugăciune că ai reuşit să scapi din infern! Fetiţa mea dragă şi dulce uneori
mă întreb dacă ne vom mai revedea pe lumea asta!”.
25
1986 ianuarie 11, Brăila. Extras dintr-o scrisoare a unei persoane urmărite în
problema legionară, în care este relatat momentul arestării sale de către
Securitate, în noaptea de 15 august 1952.
[…] Încerc, dragi colegi, să las în vântul geros de iarnă ceva din amintirile
clădite în cei aproape 65 de ani de trăire în comun cu Ecaterina: devotată soţie,
bună mamă, demnă în societate şi dovedit curaj. În toate a fost alături de mine,
dar în unele cazuri m-a depăşit. Dau unul şi cu voia d-voastră vor mai urma.
Era o noapte cu un cer albastru pe care lumina lunii îl făcea ca un tablou al
celui mai mare pictor. Căldură mare, era august 1952, orele 24, puterea nopţii. Ne
culcasem târziu, fusesem la o sărbătorire căci era Sfânta Maria. Ecaterina nu lipsise
de la serviciul religios de la biserica Sf. Maria.
Din cauza căldurii, lăsasem uşa de la intrare deschisă şi atârnasem
înlocuitor un cearşaf. Poarta încuiată şi aveam şi un păzitor în curte, un credincios
câine nu prea mare, dar bun de gură. Adormiserăm.
La orele 24, credinciosul animal s-a repezit spre poartă făcând mare larmă
şi mai ales după ce a primit o lovitură, care l-a obligat să vină în uşă şi să ceară
ajutor. S-a îngrămădit într-un colţ al curţii, dar nu voia să tacă. Am sărit repede
din pat în costumele uşoare şi în faţa noastră apar doi cetăţeni cu armele întinse.
Al treilea rămăsese la prima uşă căci locuinţa avea două încăperi care
aveau uşile în curte. Cei doi au intrat în camera noastră; Ecaterina le-a zis: „aici
este casă liniştită, lăsaţi armele jos”. Unul a început să bată pereţii cu pumnii şi
arma; iar ea a spus: „noi suntem chiriaşi, nu ştiu ce căutaţi în pereţi, ce o fi pus
proprietarul?” A răscolit mult în toate. Îşi aruncase pe ea un uşor înveliş. Am
înţeles tot: percheziţie – n-au găsit nimic: „Spune-ţi ce vreţi, ce căutaţi”, eu
tăceam. „Domnul merge cu noi să dea o declaraţie”.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 201
26
1987 aprilie 16, Bucureşti. Extras dintr-o scrisoare de familie expediată din
Bucureşti în Texas, S.U.A., în care apar comentarii ironice la adresa conducerii
ţării şi a „epocii minunate” în care trăiesc românii.
[…] A trecut iarna „drăguţa”, am scăpat de calvarul care ne-a chinuit luni în
şir…
A fost nespus de greu. În orice caz ne plimbăm cu reprezentanţii noştri
legali, care ne poartă cu multă demnitate prin toate colţurile lumii […]
Muncim cu entuziasm fiindcă totul este al nostru şi totul se face pentru
copiii copiilor noştri.
Viitorimea ne va fi recunoscătoare. Aceasta e caracteristica noului spirit
din ţară cu care trebuie să ne mândrim şi să mulţumim Domnului că ne-a făcut
români…
Păcat că nu voi mai apuca vremea când istoria va proslăvi „epoca
minunată” în care trăim….
27
1987 iulie 21, Bucureşti. Documentar cu extrase din scrisorile trimise de românii
aflaţi temporar la lucru în străinătate, privind condiţiile grele de viaţă şi muncă
de pe şantierele A.R.C.O.M. şi A.R.C.I.F., calitatea scăzută a maşinilor
româneşti, nemulţumirile generate de retribuţia mică, corupţia, specula, furtul
la care se pretau unii angajaţi, refuzul întoarcerii în ţară, răspândirea de ştiri
ascultate la posturile de radio din Occident etc.
Documentar
cuprinzând informaţii pe linia acţiunii „Atlas”43, depistate şi semnalate de unitatea
noastră în perioada 1986-iunie 1987
43
„Atlas” era denumirea codificată a unui program de măsuri aplicate de Securitate pentru
protejarea personalului românesc care lucra în străinătate în baza unor contracte semnate de
statul român şi supravegherea calităţii utilajelor şi mărfurilor produse în România ce urmau a fi
exportate.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 203
şantier al A.R.C.O.M. 1. „…Ţi-am trimis un pachet prin tipul care a mai făcut
acest oficiu. A venit şi a plecat în aceeaşi noapte şi n-am
discutat prea mult cu el. Tipul, se pare că va continua să
vină până la sfârşitul anului. Deci, el va rămâne singura
noastră şansă de comunicare materială… Nu l-am pipăit
încă destul dar se pare că el urmăreşte ceva cu mine, fie
cât voi sta aici, fie când voi veni în ţară. Rămâne să mă
conving la următoarea întâlnire cu el….”.
Sibiu / 004329 / 27.05.1987
2. „…Astă seară la orele 22,00 a venit inopinat «prietenul»
nostru comun prin care ţi-am trimis şi al doilea pachet.
Îmi pare rău că nu am reuşit să fac rost de cafea şi de
lănţişor. Cu lănţişorul mă descurc singur, dar tipul care
mi-a promis că-mi rezolvă vine la sfârşitul lunii. Pachetul
acesta îl va lăsa tot la Racoviţă; aşa m-am înţeles cu el, aşa
e mai bine…”.
Sibiu / 004329 / 27.05.1987
18. Deliceanu Maria, - Este destinatara unui mesaj al lui Deliceanu Gheorghe,
Sibiu, […], jud. Sibiu aflat la lucru în Irak, în care, printre altele, expeditorul
menţionează:
„…Ţi-am trimis 704 dolari. Spune-i doamnei aceleia că îi
coşi şi ei ceva, ca să te servească. Să nu cumperi toate
prostiile. Să iei 2 casetofoane stereo, două seturi de pat,
nişte raiaţi, cafea şi ţigări, ca să le vindem. Cafeaua să nu o
dai cu mai puţin de 1.000 lei / kg, seturile sub 6.000 lei şi
raiaţii sub 1.500 bucata. Dacă nu te serveşte doamna aceea,
nu iei nimic până nu vin eu. Dacă nu găseşti lucruri
frumoase, să-ţi transferi banii la Sibiu, dar să ai grijă, nu pe
toţi odată…”.
Sibiu / 004329 / 27.05. 1987
19. Drăghici Ana, - Numitul Drăghici Gelu, Egipt, Assyut, detaşat pe un
Craiova, […], judeţul şantier al A.R.C.O.M., i-a solicitat:
Dolj „…În legătură cu doamna V., faceţi amândouă un
geamantan sau o sacoşă mare cu sticle de şampanie pe
care îl trece dânsa la vamă şi-l aduci aici. Pui şi tu
şampanie în el şi ce mai consideri…”.
Dolj / 0031708 / 30.05. 1987
20. Dulceanu - Este destinatara unui mesaj expediat de Dulceanu Cezar,
Veronica, Târgovişte, soţ aflat în misiune de lucru în exterior:
[…], judeţul „…Nu te lua după spusele altora. Materialul dentar este
Dâmboviţa foarte bun; probabil că nu se cunoaşte în ţară. S-a vândut
cu 10.000 şi 12.000 lei placa. Eu sunt mulţumit şi cu 5.000.
224 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
primesc ceva…”.
Sibiu / 004329 /27.05.1987
34. Lungu Angela, - Soţul acesteia, Lungu Costică, din Irak, aflat pe un
Tulcea, […], jud. şantier al A.R.C.O.M., i-a solicitat:
Tulcea „…Mergeţi la d-na Haşu şi cereţi banii înapoi. Mai adăugaţi
şi voi 1.000 şi se fac 11.000 lei. Pe aceştia îi împachetaţi cu
bandă de celofan, apoi îi puneţi în carne prăjită
amestecată cu untură, să nu se vadă”.
Tulcea / 0026664 / 6.05.1987
35. Luscan Saveta, - A fost anunţată de soţul ei, Luscan Ioan, aflat la lucru în
Bistriţa, […], jud. Irak, despre mărfurile cumpărate pentru a le aduce în ţară:
Bistriţa-Năsăud „…Când vin acasă vreau să cumpăr prin COMTURIST un
casetofon şi multe altele… Cafea naturală se găseşte foarte
greu. Am mai cumpărat unele mărunţişuri de 100 dinari”.
Bistriţa-Năsăud / 002563 / 22.05.87
36. Nicodan Ana, - Numitul Nicodan Nicu, Irak, specialist aflat la post în
Piteşti […], jud. Argeş străinătate, i-a solicitat într-un mesaj:
„…I-a legătura cu nea Costică, dacă vine, să-mi aducă ce-i
mai important. Să faci rost de pastile vidia pentru cutie de
strung. Îţi spun cum să procedezi mai întâi. Te duci la tine
la fabrică şi te interesezi prin magazioneri, dacă au pastile
şi dacă nea Costică vine sigur sau nu. Dacă faci rost de 200
pastile, să-i dai antena auto. Pastila să fie cât mai mare,
căci eu scot la 200 pastile, 150 dinari. Deci, scot 30 antene
auto, plus că lui nea Costică îi dau şi lui una sau un
material de rochie. În caz că nu poţi face rost la fabrică la
tine, vorbeşte cu Hamţiru, dacă lucrează la Colibaşi, căci
acolo au foarte multe…”.
Direcţia a II-a / 0420313 / 9.5. 1986
37. Micu Dumitru, - A expediat un mesaj lui Micu Valeria, Bucureşti, […], în
Irak, Mosul care a anunţat:
„….Am auzit că au oprit la aeroport toată corespondenţa.
Am dat bani pentru o cutie cu 25 pachete de cafea… E
bună pentru cadouri şi pentru vândut…”.
Direcţia a II-a / 0419194 / 29.04.1986
38. Mihul Boris, - Într-un mesaj trimis de un anume Molmoş din Libia,
Braşov, […], jud. acesta îi relatează:
Braşov „….Nu mi se pare chiar aşa de greu, dar este o prostie să
crezi că Libia mai rentează. Cei care au mai rămas acum,
vor rămâne oameni de sacrificiu, care trebuie să ducă
lucrurile până la sfârşit. Mai mult, pentru că nu vreau să
mă aibă nimeni cu nimic la mână, am început să merg la
228 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
C[…] L[…] din Cluj Napoca […], care la această dată se află
în Irak, Hilla, urmând ca în luna aprilie 1986 să vină în
ţară.
Acest individ ca şi ceilalţi care au furat aur din diferite
magazine din Irak, el era specialist în furtul de peşte din
crescătoriile statului irakian, valorificând în şerică, în
valută, la diferiţi cetăţeni.
Acest parazit care, fălindu-se în ţară la familia lui că el
chipurile s-a descurcat în Irak şi noi, cei care am muncit
cinstit, trebuie să suportăm toate cuvintele urâte adresate
de cetăţenii irakieni, zicându-ne români Ali-Baba (hoţi).
Nu putem ieşi în oraş după cumpărături, că numai cuvinte
urâte ne sunt adresate din cauza acestor paraziţi.
A avut, să zicem, noroc că nu a fost prins de organele de
pază, dar poate nu va avea noroc şi la noi în ţară, la
vamă…”.
Direcţia a II-a / 0417722 / 17.04.1986
53. Poşircă Geta, - Într-un mesaj pe care i l-a adresat Poşircă Mirel din Irak,
com. Dărmăneşti, aflat temporar la lucru, a relatat:
jud. Dâmboviţa „…Îmi trebuie să-i dau la schimb pe dolari. Dacă ai aici
dolari, iei aurul mai ieftin decât în dinari. Eu dau sutele la
T.I.R.-işti şi ei îmi dau dolari în schimb….”.
Dâmboviţa / 0016675 / 30.05. 1987
54. Prodan Maria, - Prodan Ion, Irak, aflat la lucru temporar, i-a transmis că
com. Popeşti lucrează la diferiţi particulari, întrucât astfel câştigă mai
Leordeni […], jud. bine, comparativ cu salariul. Pentru acest lucru îşi ia
Dâmboviţa deseori zile libere de la şantier.
Dâmboviţa / 0016675 / 30.05.1987
55. Ristoiu Liviu, - A fost înştiinţat de Ristoiu Valeriu, aflat la lucru pe un
Târgovişte, […] jud. şantier din Irak, următoarele:
Dâmboviţa „…Vor veni 2 şoferi din Bucşani, Nistor şi Ionică E[…], fă
tot posibilul şi dă-le un pachet, dacă reuşeşti, să le dai şi 3
– 4.000 lei, ca să-mi aducă … cu ce iau pe astea, iau 12 gr.
de aur, aşa că scot triplu…”.
Dâmboviţa / 0016675 / 30.05.1987
56. Şandru Camelia, - În mesajul pe care i l-a adresat soţul acesteia, Şandru,
com. Moroieni, jud. aflat pe un şantier al A.R.C.O.M., a anunţat-o despre unele
Dâmboviţa activităţi ilicite ale sale:
„…Eu am făcut şi la Wadi ce ştii tu că făceam şi la stadion,
dar cu risc mult mai mare. Deja, când am plecat eu s-a
făcut control la mine acolo şi s-a găsit ceva marfă; să
vedem ce va urma… Am mers prin Tripoli încărcat cu
232 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
1. Ababei Dorina, - A trimis un material soţului ei, Ababei Nicu, Libia, P.O.
com. Brăhăşeşti, Box 969, în care i-a comunicat:
jud. Galaţi „…Uite unde am ajuns, ai crezut că străinul te ţine pe tine în
braţe, dar treaba ta, faci ce vrei, gândeşte-te … Vino acasă şi
lasă gândurile rele pe care le ai în cap…”.
Galaţi / 0036760 / 3.06.1987
2. Afodorici Aurora, - I-a comunicat lui Poşircă Elena, Bucureşti, […],
Italia, Latina următoarele:
„….Mi-a fost foarte greu o lună de zile, de când m-am
despărţit de trupa de balet, pentru că nu am avut salariu şi
îţi dai seama ce greu este fără bani… Acum am găsit de
lucru, de aproape trei zile; vând parfumuri. Stau la Roma la
un hotel. Am depus toate actele pentru S.U.A. şi acum
aştept”.
S.M.B. / 15.07.1986
3. Baluş Vladimir, - A informat-o pe numita Sadoveanu Natalia, Bucureşti, […]:
R.F.G., Herford, […] „Regret că nu pot să mă întorc la Bucureşti, fiindcă sunt în
tratament. Sănătatea cam scârţâie”.
S.M.B. / 09.08.1986
4. Banyai Rodica - A fost înştiinţată de numitul Banyai Andras, Italia, că:
Zoia, Oradea, […], „…După ce am terminat tratamentul început la Viena, am
jud. Bihor luat hotărârea de a rămâne în Vest, cerând azil politic, cu
gândul de a pleca pe urmă mai departe…”.
S.J. Bihor / 26.07.1986
5. Bănică Ion, Italia, - A adresat lui Bănică Aneta din Braşov […], un mesaj în care
Sulmona, […] i-a relatat:
„…Dacă nu avea loc la graniţă incidentul cu diploma, eu
veneam acasă cu diplomă cu tot, la timpul normal… Atât eu,
cât şi George, la solicitarea rezistenţei italiene şi canadiene
238 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
21. Ivan Miron - A fost înştiinţat de Vartolomei Dan, Italia, Roma, plecat în
Fănel, Bucureşti, străinătate cu contract prin A.R.I.A., că va primi fotocopia
[…] unui contract pentru o anume Doina şi îl roagă să se ocupe
de demersurile necesare pentru pregătirea vizei acesteia.
S.M.B. / 0359973 /16.02.1987
22. Kövecsi Anne- - Într-un material expediat ei de Kövecsi Petre, India,
Marie, Bucureşti, Mangalore, Karnakatala, acesta a înştiinţat-o:
[…] „…Încă nu am paşaport, stau clandestin. Paşaportul meu e la
ambasadă. Ambasada spune că nu poate face nimic, până nu
apar formele din ţară: ţara, cred că, nu are interes să facă
formele, iar eu sunt un nimeni care trăieşte în India. Cred că
statul român va vrea totuşi să mă recupereze din India şi nu
vrea să mă determine pe această cale să văd şi Roma sau
Viena, pe care de altfel, doresc mult de tot să le vizitez…”.
Direcţia a II-a / 0413721 / 08.03.1986
23. Lică Gheorghe, - L-a anunţat pe Lică Stoica, Bucureşti, […], că nu se mai
Italia, Genova […] întoarce în ţară:
„… În primul rând vă spun că m-am hotărât să mă însor. Este
foarte tânără – 22 de ani. Acum nu mai plătesc A.R.I.A. şi voi
trebuie să ştiţi că toate calculele pe care le vor face trebuie
să se încheie la 31.07.1986”.
S.M.B. / 5.11.1986
24. Macsim - I-a expediat un mesaj lui Dracsin Constantin, com.
Gheorghe, Turcia, Draxinii Băluşeni, jud. Botoşani, în care a relatat:
Istanbul, Acibaden „…După o călătorie de 2 zile şi jumătate, am străbătut
Tekin distanţa Bagdad-Istanbul cu un autobuz Mercedes cu aer
condiţionat. Ce să-i faci, aşa e în capitalism. După trei zile
de lucru aici, am terminat formalităţile şi am buletin de
Istanbul circa 6-10 luni, după care îl voi schimba cu unul mai
mare. Acum sunt într-adevăr om liber…”.
Botoşani / 19.06.1986
25. Mancineli Gina, - Într-un material adresat lui Zadaroje Ioan, Bucureşti […], i-
Italia, Martinsicuro a trimis un certificat medical eliberat de Unita Locale
[…] Sociosanitaria, regione Abruzzo, Italia, din care rezultă că
numita Zadaroje Gabrinia s-a prezentat la control medical şi
a rezultat că aceasta suferă de […] având nevoie de repaos
absolut şi tratament…”.
S.M.B. / 11.01.1986
26. Manczal Janos, - A expediat un material lui Moskovits Mathe Janos,
Nigeria, Gheorghieni […], judeţul Harghita în care a afirmat:
Nubi,Statul „…Sunt aici de 6 luni cu familia. Se pare că mai avem un an
Gongola; profesor şi jumătate de stat. Am semnat un contract pe 2 ani, dar
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 243
S.M.B. / 14.07.1986
33. Stere Nicolae, - I-a transmis un material lui Stere Mirela, aflată în Spania,
Bucureşti, […] Bilbao, […], din care rezultă că cea în cauză a plecat cu un
contract A.R.I.A. şi a refuzat înapoierea în ţară:
„…După cum v-am spus, tăticul a fost la A.R.I.A. şi a depus
cerere şi pentru tine şi pentru Constantin. Corneluţa a fost
tare drăguţă. Eu vă trimit lista scrisă de ea, cu ce trebuie să
trimiteţi voi de acolo:
1. Adeverinţă de câştiguri nete realizate pe toată
perioada;
2. Partenerul extern să nu mai trimită contract extern
pentru voi;
3. Cerere depusă la A.R.I.A., precum că sunt rezidenţi
şi întrerup relaţia cu A.R.I.A”.
Direcţia a III-a / 0356352 / 08.01.1987
34. Szarka - I-a înştiinţat pe Szakacs Istvan, Oradea, jud. Bihor, că:
Wilhelm, Turcia, „…Îţi comunic din Istanbul şi nu din Irak, cum te-ai aşteptat.
Istanbul, Kadikioy, Pişti, prezenţa mea aici înseamnă că, deja, aparţin lumii
Tekon Sokagi libere. Este posibil să fi aflat că eu am fugit. Sunt aici
împreună cu un prieten. Eu şi prietenul meu vrem să
mergem în America. Deja, rudele mele din America ştiu
totul despre mine şi umblă în interesul meu…”.
Bihor / 06.02.1986
35. Tamaş-Kelemen - Într-un materia trimis lui Kelemen Atila, Târgu Mureş […]
Anna, S.U.A., New- a trimis copiile actelor prin care anunţă autorităţile române
York […] de prelungirea contractului de scenografă în S.U.A.
Mureş / 0414448 / 26.04.1987
36. Turel Ionică, - Turel Nelu din Irak, aflat la lucru pe un şantier al
Moineşti, […], jud. A.R.C.O.M. i-a făcut o invitaţie de a-l vizita, din conţinut,
Bacău rezultând, însă, intenţiile sale de rămânere ilegală în
străinătate:
„…Mergi şi rezolvă la Bucureşti ceea ce am discutat şi spune-
le că vii în Irak, însă, când scoţi biletul, să fie până la
Istanbul, unde ne vom întâlni.
Nu înţeleg de ce atâtea piedici în calea venirii tale aici…
când ai făcut formele pentru Alger, a mers totul foarte uşor…
Dacă poţi să rezolvi ceva, bine, dacă nu, nu te mai zbate atât
şi când voi veni eu, vom merge cu toţii de la Constanţa
direct la Istanbul, iar atunci nu o să mai aibă ce ne face…”.
Bacău / 0024976 /25.05.1987
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 245
1. Balica Elena, - O persoană care nu s-a semnat i-a trimis din Egipt un
Mărăşeşti, […], jud. material; din conţinut rezultă că este soţul destinatarei,
Vrancea detaşat pe un şantier al A.R.C.O.M., care îi comunică:
„…Aici toţi prind posturi străine şi aceea vorbesc urât de
noi şi ştii că mie nu-mi place; ştii cum mint toţi…”.
Direcţia a II-a / 004111487 / 11.03.1987
2. Dinache Anişoara, - Dinache Jean din Egipt, detaşat, în cadrul antreprizei
Bucureşti, […] A.R.C.O.M., i-a transmis un mesaj în care a relatat:
„…Aici mi-am consolidat poziţia cu Z[…]. Au reuşit să-l
demaşte pe directorul adjunct E[…] că fură prin G[…] S[…],
bucătarul şef M[…] şi achizitorul T[…], care au fost prinşi
de director cu carne stricată şi multe altele. Pe ei vor să-i
trimită disciplinar acasă, dar au început să spună toate
matrapazlâcurile pe care le făceau pentru director şi colac
peste pupăză la C.O.M. a dat o ciornă în care directorul
adjunct scria pentru «Europa Liberă» şi «Vocea Americii»,
care trebuia trimisă de S[…] (Gogu) mai departe şi dacă nu
i-a mai putut ajuta, a dat această scrisoare la C.O.M.. Este
vâlvă mare, nu ştiu ce va urma, dar secretarul de partid pe
antrepriză, Z[…], împreună cu D[…] D[…] (care a venit
înapoi) i-a luat paşaportul.
Direcţia a II-a / 0421951 / 26.05.86
3. Gornoviceanu - A primit o comunicare de la Gornoviceanu Gigi aflat la
Cristian, sat Gemeni, post în Irak, în care i-a relatat:
jud. Mehedinţi „…Am ascultat şi eu la radio meciul de la Monte Carlo cu
Dinamo Kiev. Să ştii că aici se prinde România şi
246 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
lucruri de acasă”.
Mehedinţi / 003227 / 13.05.1987
32. Rus Florica, - Numitul Rus Beniamin, care lucrează în Irak, i-a relatat:
Oradea, […], jud. „…Pe aici, lumea stă foarte rău cu banii. Sunt sute de
Bihor oameni care sunt aici de 7-8-9 luni şi nu au reuşit să facă
economii … Unul s-a spânzurat iar alţii fură de la colegi…”.
Bihor / 0015248 / 20.05.1987
33. Sandra Veronica, - O persoană care semnează Sandra, din Irak, detaşat la
Timişoara, […], jud. lucru în cadrul A.R.C.O.M., i-a relatat:
Timiş „…Era să murim toată lumea de aici şi nu suntem decât
2.000 de oameni. Eram la masă la cantină şi deodată s-au
auzit nişte rafale de mitralieră. Am lăsat mâncarea şi am
fugit afară, dar afară, un avion iranian a pătruns pe
deasupra fabricii şi a început să bombardeze, dar în altă
fabrică, nu în care lucrăm noi. După masă, oamenii nu au
mai ieşit la lucru; au făcut grevă şi au spus să vină
autobuzele să plecăm în ţară…”.
Timiş / 0051469 / 27.05.1987
34. Simion Ion, - A fost înştiinţat despre condiţiile de trai pe care le are ca
Ploieşti, […], jud. detaşat la lucru în Libia, de către un anume Simion:
Prahova „…La salariu nu se plăteşte deloc, muncim mai mult pe
mâncare. Să ştiţi că de trei luni nu am luat salariul şi ne-a
ameninţat că se dă numai 5 dinari pe lună şi atunci mă
întreb, de ce atâta sacrificiu?...”.
Dâmboviţa / 0016675 / 30.05.1987
35. Stan Vasilică, - Stan Vasile, soţ, aflat la lucru în Egipt, Assyut, i-a trimis
com. Gorgota, jud. un mesaj în care solicită insistent să fie chemat în ţară:
Prahova „…Faci o scrisoare mai tare şi mai încerci odată cu un telex:
Să vină Stan Gh. Vasile de urgenţă în ţară…”.
Timiş /0051489 / 27.05.1987
36. Ştiubea Niculina, - A fost înştiinţată de soţ, Ştiubea aflat la lucru în Egipt,
Timişoara, […], jud. Assyut, că: „...Condiţiile de muncă sunt extenuante,
Timiş câştigul de mizerie, o atmosferă insuportabilă…”.
Timiş /00341751 / 12.06.1987
37. Tica Ana, Bacău, - Numitul Tica Tudor, muncitor aflat în străinătate, prin
[…], jud. Bacău intermediul antreprizei A.R.C.O.M., a informat-o
următoarele:
„…Aici este mai rău ca în lagăr. Apă de băut iau cu găleata
de la o distanţă, ca de la cămin la bloc. Apa cu care ne
spălăm e direct din Tigru şi cu ea speli şi vasele şi rufele.
Cu cazarea e jale: câte 5 în cameră. Cu banii, nu am luat
până în prezent decât 16 dinari până la 1 mai…”.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 255
ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 13 421, vol. 193, ff. 170-240
260 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
28
ca unul din ei să ţi-o dea să o citeşti, fiindcă mata îi poţi ajuta mult la înţelegerea
ei.
Ea completează de minune lucrarea d-tale „Armistiţiul din 1944 şi
implicaţiile lui”.
Încerc şi sper să vin cât mai curând la Bucureşti şi să discutăm pe larg
despre această carte şi documentele ei.
29
1988 aprilie 16, Galaţi. Notă cu extrase din trimiteri poştale de pe raza judeţului
Galaţi, în care apar comentarii negative la adresa modului cum este condusă ţara, a
climatului din mediul muncitoresc şi a condiţiilor vitrege de trai.
Ministerul de Interne
Departamentul Securităţii Statului Strict Secret
C.T.O.T. – Unitatea Specială „S” Exemplar nr. 4
Nr. 00403340 din 16 apr. 1988
[Rezoluţie:]
Tov. Col. [indescifrabil]. Veniţi să discutăm acest material.
Macri
Către,
Direcţia a II-a
Tovarăşului general-maior Emil Macri
3. Nacu Teodor, - Dintr-un material pe care l-a adresat lui Coman Ion din
com. Smârdan, Medgidia, jud. Constanţa, rezultă că este nemulţumit de
jud. Galaţi situaţia sa, apreciind că „în comparaţie cu vremurile în care ne
aflăm … n-a crezut nimeni că din stăpâni să ajungem nimic.
Trăim zile grele şi ne aşteptăm şi la mai greu şi asta până când
vom răbda?”.
Securitatea judeţeană Galaţi / 008382 / 9 aprilie 1988
ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 13 421, vol. 193, ff. 244-245
30
1988 iulie 2, S.U.A.. Extras dintr-o scrisoare trimisă din S.U.A. către o cunoştinţă
din Bucureşti, a unui român care a reuşit să plece din ţară şi în care îşi explică
gestul.
„Dragii noştri,
…Tăria pe care am avut-o să plecăm în neant aşa cum spune Costel a fost
curajul celui care îşi dă seama că nu mai are ce pierde.
După cum se ştie, împotriva tuturor tradiţiilor româneşti una dintre
consecinţele din ultimii ani [este] fuga din ţara ta spre alte ţări bănuite mai
ospitaliere.
Dintr-un popor aşezat, legat de glie, românii au ajuns să dea bir cu fugiţii
desprinzându-se fără amar de locul copilăriei […].
În locul scârbei, preferă durerea şi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a scăpat
să devin un nebun defilând haotic şi călcând peste cel din faţa ta care a avut
nenorocul să cadă…”.
31
1988 iulie 6, Bucureşti. Extras dintr-o scrisoare trimisă din Bucureşti, de fiu către
părinţi, în care descrie sintetic situaţia dezastruoasă a aprovizionării cu
alimente în Bucureşti.
Corhan Petrică, Bucureşti, […] către Corhan Dumitru, Adâncata […], jud.
Suceava:
32
1988 iulie 15, Bucureşti. Fragment dintr-o scrisoare trimisă din Bucureşti, unde
sunt puse în antiteză vremurile în care România era „grânarul Europei” iar
pâinea se găsea oricând şi momentul actual când România a ajuns „Etiopia
Europei”, unde viaţa „se rezumă la o alergare nebună după mâncare”.
Dragă Aurele,
[…] Trebuie ca luna lui cuptor să nu ne dezmintă şi să permită strângerea
recoltelor ca să avem ce da la export.
Pe timpul copilăriei noastre se făceau 600-700 kg. la hectar şi era pâine de
toate sorturile la toate orele din zi şi din noapte, ba mai mult se exporta şi grâu. Pe
atunci se spunea că suntem „grânarul Europei”. Acum avem 10.000 kg/ha şi nu
avem nimic dar am ajuns „Etiopia Europei”.
La piaţă sunt de toate, dar scumpe… Sperăm ca preţurile să mai scadă. Ce
să facem – ne zbatem cu mâncărurile de zarzavat ca să ne hrănim cât mai ştiinţific.
"Pe luna decembrie nu mi-am făcut planul..." | 265
Vineri am făcut o ciorbă din capete de crap. Asta este carnea pe care o
mâncăm. Nici pomeneală de altfel de carne pe aici. Nici cârnaţi nu mai sunt pe
piaţă.
Ce zile trăim. Totul se rezumă la o alergare nebună după mâncare…
33
1989 februarie 10, Bucureşti. Fragment dintr-o scrisoare trimisă din Bucureşti în
care este descrisă starea deplorabilă a Capitalei, la capitolul curăţenie, iluminat
public şi alimentaţie publică.
34
Notă
cu unele probleme pe linia Serviciului „S” din cadrul Securităţii Hunedoara
Pt. comandant,
Colonel,
Marinescu Constantin
35
1989 martie 2, Canada. Scrisoare trimisă de fiul emigrat în Canada către părinţii
rămaşi în Bucureşti, în care este descris traiul occidental şi viaţa de emigrant.
Bănică Iorgu, Canada, Montreal […] către Bănică Mircea, Bucureşti […]:
Cu drag,
Iorgu
36
1989 mai 25, Sibiu. Extras dintr-o scrisoare trimisă din Sibiu, în care autorul
pledează pentru răbdare, speranţă şi credinţa că „va veni şi în România noastră
sfânta zi a libertăţii”.
37
1989 octombrie 15, Bucureşti. Fragmente dintr-o scrisoare trimisă din Bucureşti
în care autoarea descrie întreaga odisee a depunerii actelor pentru obţinerea
vizei americane, dar şi nivelul de trai foarte scăzut din ţară.
Dragă Mihaela,
Te rog să mă ierţi pentru aşa întârziere cu răspunsul dar am tot aşteptat de
la Consulat o veste mai bună în ideea că vom fi chemaţi pentru viză. Deocamdată
stăm pe loc, în această lună octombrie, nu se mişcă nimic la ambasadă deoarece
este sfârşit şi respectiv început de an fiscal şi totul stă pe loc. Circulă tot felul de
zvonuri alarmante că se vor da doar vize umanitare pentru cazuri mai speciale care
necesită operaţii ce nu se pot efectua la noi în ţară sau tratarea unor boli care nu se
pot trata aici.
Sunt acceptaţi doar cei cu treceri de frontieră sau necazuri politice.
270 | Românii în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii '80
38
1989 octombrie 24, Bucureşti. Fragmente dintr-o scrisoare trimisă din Bucureşti
în care sunt descrise cu umor „condiţiile noastre de viaţă”, în principal
raţionalizarea produselor alimentare şi gătitul cu ulei de rapiţă.
39
1989 octombrie 30, Bucureşti. Extras dintr-o scrisoare trimisă din Bucureşti, în
care sunt anticipate schimbări majore în România datorită faptului că
lagărul socialist „a început să se destrame”.
Talaşman Emil, Bucureşti, […] către Talaşman Alexandru, Franţa, Lyon […]:
Dragii noştri,
[…] Mă simt obligat să vă scriu din nou şi să vă anunţ că mult aşteptata
călătorie pe care speram să o facem în această iarnă nu va mai avea loc, deoarece
ne-au respins din nou cererea. Bineînţeles fără nici o explicaţie.
Dragă Sandule, trebuie să mai avem răbdare. Dacă până în primăvară
lucrurile nu vor lua o întorsătură în sensul de a obţine cu mai multă uşurinţă o
viză de plecare în orice direcţie vei dori, aşa cum se întâmplă în alte ţări care fac
parte chiar din acelaşi lagăr socialist şi care au înţeles că nu rezolvă nimic bun cu
închiderea şi cu aceste măsuri de represiune pe care ai noştri le-au îndrăgit foarte
mult şi nu se pot debarasa de ele.
Dar să sperăm că mult nu a mai rămas. Lagărul acesta de monolit al
socialismului a început să se destrame. Iar la noi este un proverb: când joacă ursul
la vecini, pregăteşte sita cu mălai, că vine şi la tine…