V1 – 11.11.2014

STILUL NEOCLASIC

In secolul XIX, noile generatii de arhitecti, absolventi de universitati si scoli de arte, incercau cu tenacitate sa-si puna in valoare capacitatea creativa dar si vastele cunostinte acumulate in domeniul istoriei arhitecturii.

Modele antice prestigioase, de la Parthenon si Pantheon dar si Renascentiste cum ar fi Tempietto sau Vila Rotonda, devin sursa de inspiratie, regasindu-si ecou in Stilul Neoclasic.

Arhitectii neoclasici credeau cu tarie in faptul ca perfectiunea in arhitectura a fost atinsa in doar cateva momente ale istoriei si copierea acelor modele este cea mai legitima cale de urmat pentru un arhitect.

Astfel, in Paris apar arce de triumf, obeliscuri, columne si bineinteles, controversata biserica La Madeleine, avand forma de templu peripteral antic. Aceasta este realizata cu 8 coloane in fatada scurta, asemeni Parthenonului din Atena, insa in stil Corintic. Initial a fost comandata de Imparatul Napoleon ca monument imperial, in cinstea armatei sale, insa dupa Restauratie, a fost transformata in biserica, cu hramul Sf. Maria Magdalena.

Inspiratia lui Napoleon si a arhitectului neoclasic Pierre-Alexandre Vignon a venit de la templul antic din Nimes, unul dintre cele mai bine conservate temple originale Romane.

Tot la Paris a fost construita o cladire intitulata Pantheon.

Pantheonul era celebrul templu rotund din Roma, inchinat tuturor zeilor, a carui cupola, din beton simplu, a fost construita de celebrul inginer Apolodor din Damasc, si care a constituit timp de peste 1700 de ani un mister al tehnologiei si stiintei antice.

Pantheonul din Paris nu este inchinat zeilor antici insa este gandit ca un templu inchinat omului iluminat, stiintelor, descoperirilor si tehnologiei. Proiectantii si statul Francez intelegeau in acea perioada arhitectura ca un liant, probabil asemeni betonului, nou descoperit si totusi cu origini antice, ca o punte intre trecut si viitor, in cautarea frumusetii si perfectiunii vizuale, mentale si sociale. Arhitectura era iarasi, ca in  antichitate, destinata maselor, si, la fel ca senatul si imparatii Romani care isi inspirau cetatenii ridicand magnifice constructii si monumente, Franta iluminata isi onora cu emfaza statutul de creator de civilizatie.

In Paris regasim, asemeni Romei, Arcul de Triumf, Obeliscul, Columna ( adica o coloana singulara, asemeni Columnei lui Trajan).

Londra, aflata intotdeauna in competitie cu Parisul, nu ramane mai prejos, construind celebrul British Museum, in care, o foarte importanta sectiune este dedicata colectiilor antice, de la Cariathide originale sustrase de la Erechteionul de pe acropola Atenei, pana la uriasul sfinx rupt din stanca si adus in graba din Egipt de la templul funerar al lui Ramses al II-lea.

Intrarea de la British Museum este cum altfel decat printr-un fronton sprijinit pe 8 coloane Ionice, anuntand simbolic continutul muzeului.

De altfel, frontonul de templu antic sprijinit pe un numar par de coloane, numit si portic Palladian este prezent peste tot, la majoritatea fatadelor importante, emanand din nou, ca in antichitate, prestanta, eleganta, noblete si autoritate.

Este de ajuns sa nominalizam cateva constructii de sec XIX din Romania, proiectate de arhitecti Francezi, toate cu portic Palladian, spre a intelege universalitatea si raspandirea Neoclasicului: Atheneul Roman, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Medicina, Teatrul din Iasi si exemplele nu se opresc aici.

Chiar si peste ocean, state ca Georgia sau Washington aleg vocabularul neoclasic, construindu-si capitolii, monumente, piete neoclasice. Casa Alba este si ea neoclasica-Palladiana. In cartile de arhitectura americane stilul este numit Georgia Style dar este vorba bineinteles de o subvarianta sau mai degraba redenumire locala a stilului Neoclasic de origine pur Europeana.

Statul American nou creat nu a adoptat stilul European din alte motive decat cele pragmatice, recunoscand puterea fara egal de a impresiona si domina cetateanul, emanand din arhitectura Neoclasica, putere recunoscuta deja inca din antichitate dar reconfirmata de statele vest-europene in sec XIX. Statele Unite au folosit neoclasicul pana foarte tarziu, cea mai noua constructie fiind probabil Jefferson Memorial, finalizata in 1943! Aceasta este bineinteles inspirata dupa Pantheonul din Roma cca ~ 100 AD.

CURENTUL ROMANTIC

Un alt curent artistic extrem de important al sec XVIII si mai ales XIX este Curentul Romantic.

Desi numele curentului face trimitere directa la Roma Antica, nu valorile imperiale, nici arta elitista a fostului imperiu sunt reperele spre care se indreapta romanticii. In schimb, ideea decaderii celei mai avansate culturi a antichitatii, a misterului istoriei care se descopera doar partial, fie prin stiinta, arheologie, studiul literaturii si al povestilor sumbre ale Evului Mediu timpuriu, toate acestea prezentau atractii irezistibile pentru noua generatie de artisti ai sec. XIX.

In loc sa se foloseasca de mijloacele devenite deja banale ale clasicismului dominat de logica si echilibru, romanticii sunt mai degraba niste indivizi rupti de realitatea cotidiana, visatori, care cauta emotia intr-un amestec imaginativ de elemente dintre cele mai exotice.

Intr-alta ordine de idei, pentru descendentii germanici de pretutindeni, Anglia, Franta, Germania, Austria, exaltati sa isi descopere originile istorice medievale, studiul istoriei proprii a reprezentat o prioritate legitima. Pentru ei, curentul Romantic echivaleaza cu Renasterea pentru italieni.

Alte teme favorite ale romanticilor sunt cele orientale, cultura araba dar mai ales vechile culturi estice, de mult decazute, in special cea Egipteana si cea Persana, fiind motive inspirationale pentru acestia.

Artefactele Egiptene, relatarile din calatoriile pe mare, ciudatele descoperiri din biologie si botanica, studiile antropologice, descoperirea culturii Chineze si Japoneze, toate pareau strainii, interzise, deci, cu atat mai seducatoare pentru cei visatori si plini de imaginatie, dar si pentru cei neconformisti si cu personalitate.

In domeniul ceva mai conservator al arhitecturii, elementele de noutate nu sunt atat de pregnante ca in literatura sau muzica, insa exista cateva directii importante:

1- Fascinatia pentru castele. Acestea, in Renastere si Baroc fusesera demolate cu nonsalanta, fara respect pentru valoarea lor istorica si simbolica. Romanticii insa iubesc castelele, locul in care se desfasoara mai toate povestile celebre culese si salvate uitarii de romantici, de la Romeo si Julieta la Legenda Regelui Arthur.

Lorzii englezi isi ingrijesc acum cu atentie maxima ruinele vechilor lor castele, cautand din vechi surse sa gaseasca ori ce misterioasa poveste, chiar si lugubra, care s-ar fi petrecut acolo si ar fi meritat apoi povestita la miez de noapte in cercul extins de prieteni, la o petrecere cu opium.

Altii, cu sange mai putin albastru dar mai inventivi, isi construiesc ruine false, urmand in mod grosolan exemplul mult mai academic al lui Fischer von Erlach, ca apoi sa-si mistifice si trecutul spre a fi mai bine vazuti in societate.

Natura, salbatica si adancind misterul, este si ea prezenta, aparent naturala dar de fapt atent manipulata, spre a desavarsi imaginea proprietatii dominata de silueta vechiului castel.

Aceste idei isi gasesc insa ecoul puternic atunci cand Ludwig II al Bavariei, rege visator si doar cu titlu onorific, investeste toti banii familiei sale intr-o fantezie: realizarea castelului din cer, plutind pe nori, un motiv foarte vechi, germanic, ce apare si in opera Lohengrin a lui Wagner, lucrare fundamentala pentru curentul Romantic.

Castelul, a fost intitulat simbolic Neuschwanstein, nume lesne de inteles daca ati vazut Lohengrin si cunoasteti limba engleza sau germana.

La vremea aceea, intr-o prima faza, parerile cu privire la Neuschwanstein au fost impartite, Ludwig II fiind aspru criticat pentru viziunea sa costisitoare. Insa in prezent, desi este un fals istoric, toata lumea este de acord ca Neuschwanstein este cel mai frumos castel creat vreodata si intruchipeaza imaginea idealizata si emotionala din mintea oricarui copil care isi inchipuie cum ar fi aratat acesta, indiferent de poveste.

Imaginea Neuschwanstein este atat de emblematica poate si pentru ca Studiourile Disney au preluat imaginea Neuschwanstein in genericul arhicunoscut cu castelul magic.

Chiar si Regele Carol I al Romaniei urmeaza exemplul lui Ludwig II, construind la randul lui un castel idealizat, este desigur vorba de Peles, care este la fel de spectaculos si convingator din punct de vedere vizual dar in acelasi timp la fel de fals din punct de vedere al adevarului istoric, arhitectural si militar.

2- Renasterea stilului Gotic, sub titulatura specifica de NeoGotic sau titulatura generala de Romantic.

Renasterea Goticului nu trebuie privita ca un eveniment major al istoriei arhitecturii ci mai mult ca un experiment exotic. Aparitia NeoGoticului a fost declansata poate de incapatanarea arhitectului englez Christofer Wren de a realiza in timpul vietii sale macar o lucrare cu elemente Gotice, intrucat pentru reconstruirea bisericii Sf. Paul din Londra acesta a incercat zadarnic sa convinga comisia sa il lase sa utilizeze simbolic elemente de vocabular Gotic care ar fi amintit de existenta vechii Catedrale Gotice arse in 1666. Dar cel mai probabil, istoricii explica aparitia NeoGoticului prin construirea turnurilor Catedralei din Koln, ramase neterminate din Evul Mediu, determinata de descoperirea planurilor originale masonice din Evul Mediu intr-o arhiva, si de tot interesul din mediile academice si universitare rezultat pe marginea acestui eveniment.

Cert este ca in Lumea Noua, la New York, s-a construit o spectaculoasa Catedrala Gotica, bineinteles ca ulterior, tot in sec XIX.

De asemenea, in Marea Britanie si in special la Londra, stilul Neogotic este folosit cu real succes, constructii majore precum turnul Big Ben si Parlamentul fiind construite in stil Neogotic.

Stilul NeoGotic a fost folosit in constructia de institutii ale statului si primarii in sec XIX si inceput de sec XX, deoarece se aprecia caracterul solemn si implacabil al Goticului ca fiind un excelent mijloc de expresie a puterii.

3- Renasterea arhitecturii traditionale germane, in sistem Fachwerk.

Constructiile bazate pe un parter de piatra dar etajele superioare pe structura aparenta din lemn, cu contravantuiri, posibile decoratii, obloane si jardiniere la ferestre si cu acoperis in 2 ape foarte inclinate sunt traditionale germanilor de pretutindeni care initial au avut astfel de case de lemn dintotdeauna si inca le mai aveau pe atunci tot asa.

Aceasta arhitectura era asociata cu originile sanatoase, medievale, traditionale, ale adevaratilor germani, ramasi nealterati de influientele altor culturi si populatii, cum se intamplase, de pilda, cu cei din Viena.

Fiind un stil rural, germanic, Facwerk-ul a fost utilizat in sec XIX si inceput de sec XX pretutindeni in vestul germanic, din Anglia pana in Austria, pentru constructii mici, case, sau chiar pentru lucrari de dimensiuni medii, unde a fost hibridizat cu alte influiente, cel mai adesea Baroce.

Palatul Peles din Sinaia beneficiaza de elemente rezolvate in stil Fachwerk, simbolizand originea germana, sanatoasa, a Casei Regale.

STILUL ECLECTIC

Eclecticul este considerat ultimul stil al arhitecturii clasice, fiind atribuit in special absolventilor de École des Beaux-Arts

Arhitectii eclectici incearca sa utilizeze in mod inovator tot bagajul de cunostinte, din toate perioadele istorice, unii dintre ei reusind cu real succes sa creeze compozitii inspirate in ciuda naturii si logicii diferite a stilurilor istorice.

In multe cazuri, constructiile eclectice beneficiaza de inovatii ingineresti, poate chiar structura metalica pe alocuri, insa mentin aparenta de arhitectura clasica a fatadelor.

In unele cazuri, arhitectii apeleaza voit sau experimental la distorsiuni ale formelor clasice sau hibridizari la nivelul decoratiilor.

Un exemplu pregnand al arhitecturii Eclectice este Biserica Sacre Coeur din Paris – arh Paul Abadier. Aceasta, inceputa inca din 1875 a fost finalizata abia in 1914.

Sacre Coeur este coplesitoare ca imagine, fiind perfecta din punct de vedere al detaliului si calitatii pietrei si este situata si intr-un loc foarte bun, inalt, pe o colina singulara destul de aproape de centrul orasului.

Impactul vizual este atat de puternic din mai multe motive, insa unul dintre motive este folosirea optima a atuurilor fiecarui stil arhitectural in parte.

Daca ar fi sa analizam elementele arhitecturale, observam imediat elemente Byzantine cum ar fi cupolele, compozitia de Crucea Greaca inscrisa in patrat, elemente Romanice, cum ar fi arcele, logia din jurul cupolei, elemente Gotice cum ar fi rozasele, contrafortii, elemente Renascentiste cum ar fi lanternourile, elemente Baroce cum ar fi frontonul hibrid si statuia din absida si bineinteles, alte referinte istorice ce strabat timpurile si stilurile, cum ar fi imaginea statuilor ecvestre la intrarea in biserica.

O alta constructie Pariziana la fel de celebra este Opera Garnier. Aceasta, in ciuda aspectului baroc, a beneficiat de cea mai avansata tehnologie din domeniul constructiilor de la sfarsitul sec XIX, iar echipa de arhitecti a fost sprijinita bineinteles de mai multi ingineri, atat pentru proiectarea fundatiilor cat si pentru structura si realizarea complexului sistem de mecanisme din turnul scenei.

In sectiunea machetei de mai jos se observa structura metalica a cupolei, alcatuita din ferme radiale de incovoiere-compresiune si inelul central de compresiune, precum si in zona turnului scenei se observa sistemul complicat de structuri si mecanisme.

Desi arhitectura fatadelor si a interiorului poate fi asociata cu Barocul, la o analiza mai atenta aceasta depaseste cu mult toate variatiunile obisnuite ale Barocului, recurgand la multe inovatii stilistice, decorative si functionale, intr-o directie noua, diferita de exemplele istoriei.

Un exemplu de Eclectic derivat din cunoasterea arhitecturii estice, Orthodoxe, este Universitatea din Cernauti (Bucovina / Ukraina). Aici, caramida rosie, arcele romanice, motive Byzantine de arhitectura bisericeasca sunt simetric si neasteptat compuse intr-o geometrie complexa, rezultatul fiind unul suficient de spectaculos si convingator.

 

ARHITECTURA INGINERILOR

Odata cu revolutia industriala, metalul a devenit tot mai comun, atat ca si disponibilitate, pret, posibilitati de productie, tehnologii de imbinare si nu in ultimul rand, persoane capabile sa proiecteze lucrari metalice.

Asa ca Anglia, lider al capitalismului, inaogureaza cu fast primul targ international de tehnologie si comert, si pentru a ii asigura succesul, construieste nici mai mult nici mai putin decat o sera colosala, un spatiu inchis cu sticla avand structura metalica.

Spre deosebire de structurile de piatra sau caramida, guvernabile de stiinta clasica a stereotomiei perfect stapanita de arhitectii sec XIX, stiinta metalului era familiara unei caste profesionale total diferite: inginerii.

Initial, termenul de inginer echivala cu un specialist in mecanisme, insa in momentul in care a devenit evident faptul ca metalul poate fi utilizat cu succes si in domeniul constructiilor, inginerii au fost solicitati sa proiecteze si sa calculeze de aceasta data elemente statice, cum ar fi grinzi de pod sau sisteme de acoperire a unor spatii foarte mari.

Pentru a rezolva aceste structuri metalice, a aparut disciplina numita statica, care cuplata cu disciplina inginereasca fundamentala, rezistenta materialelor, a permis inginerilor sa proiecteze constructii fara precedent ca performanta si deschideri.

In imaginea de mai jos se observa diferenta de deschidere intre arcele clasice, de piatra, ale traveilor si arcele metalice, subtiri, de masa neglijabila, care acopera deschiderile, de dimensiuni duble, pe directie transversala.

Acelasi arhitect, Henry Labrouste isi imbunatateste propria performanta, proiectant o alta sala de lectura, tot acoperita de structura metalica, avand de aceasta data cupole decorative.

Chiar daca arhitectura este una cat se poate de clasica, prin utilizarea metalului si in special a stalpilor filiformi, spatiul capata o cu totul alta natura, eclectica si bizara, nu lipsita insa de eleganta.

Un alt spatiu Parizian, beneficiind de formele arhitecturii clasice insa realizat din metal este Grand Palais. Grand Palais este asemanator lui Crystal Palace ca si rezultat, din punct de vedere al spatiului interior foarte luminos, acoperit total cu sticla.

Insa, spre deosebire de Crystal Palace, la Grand Palais conceptia dominanta este una arhitecturala, inginerii proiectanti urmand intocmai in directia dorita de echipa de arhitecti, pana in cel mai mic detaliu.

Fatada de la Grand Palais este una Eclectica si aproape ca nu tradeaza surpriza pe care vizitatorul o traieste la vederea pentru prima oara a spatiului interior.

SCOALA DE LA CHICAGO

Stiintele combinate ale ingineriei si arhitecturii reusesc in Lumea Noua, la Chicago, sa genereze o noua performanta in domeniul constructiilor. Este vorba de realizarea celor mai inalte cladiri multietajate civile construite vreodata, realizate bineinteles, utilizand structura metalica.

In urma incendiului devastator din 1871, suprafete intinse din centrul orasului devenisera eliberate de constructii si deci construibile, insa fiind zone ultracentrale, la un calcul economic rezulta ca indiferent de pretul constructiei, solutia cea mai rentabila era obtinerea unei suprafete totale desfasurate maxime, raportat la suprafata parcelei, ori, acest lucru nu era posibil decat prin construirea a mult mai multor etaje decat in Europa.

Europenii care aveau toate mijloacele nu au construit astfel de cladiri in sec XIX deoarece exista celebra lege a cornisei strazilor care guverna urbanismul Europei, prin care se prevedea ca este interzisa constructia unei cladiri cu cornisa mai inalta decat latimea strazii adiacente, drept care, in Europa, la Londra, Paris sau oriunde altundeva, rezultau in mod natural cladiri cu regim de aproximativ P+4-5+mansarde, aproximativ identice.

Cei din Chicago, stimulati de castigul fabulos care se putea obtine nerespectand legea universala a orasului, au reusit sa convinga autoritatile sa accepte incalcarea acesteia.

In 10-20 de ani, strazile din Chicago erau umbrite de cladiri gigantice de birouri, locuinte, hoteluri si nu a parut ca pe acestia sa-i deranjeze prin comparatie cu beneficiile economice aduse de noul centru de afaceri creat.

Printre primele cladiri inalte finalizate la Chicago este Rookery Building, proiectata de compania Burnham & Root, firma specializata care in echipa de proiectare foloseste membrii cu formatii diferite, arhitecti, ingineri, artisti, economisti.

Fotografia alb negru prezentata cu intreaga cladire este printre putinele in care cladirea poate fi surprinsa integral, in prezent fiind incercuita de cladiri si mai inalte, extrem de apropiate, incat nu mai poate fi fotografiata integral sub nici un unghi la o focala obisnuita.

 

Fatada este tributara arhitecturii decorative europene si primul lucru care frapeaza este inutilitatea acesteia, mai ales in contextul prezent.

Este evident si pentru un neinitiat ca piatra nu este capabila, cel putin in cazul coloanelor de la parter, sa sustina imensa greutate a constructiei de deasupra, cum este la fel de evident ca procentul de goluri este mult prea mare pentru o constructie cu structura clasica, de zidarie.

La fel de usor se intelege ca stereotomia bosajului arhitravelor de peste stalpi, precum si cea a arcului cenral reprezinta stangacii majore, care ar fi fost considerate probabil impardonabile in Europa elitista a anilor 1880.

Arhitectura clasica intra practic intr-o criza de mijloace in a rezolva corect noile fatade de cladiri tot mai inalte cerute de beneficiari si avand structura metalica.

Era in mod evident nevoie de o revolutionare a mijloacelor arhitecturii pentru a putea face fata noilor cerinte dimensionale, si o prima solutie este oferita de arhitectul american Louis Sullivan.

Sullivan studiase si el, tot la Paris, insa intelegea poate mai cerebral si logic arhitectura, drept care a reusit, printr-o analiza atenta a posibilitatilor, sa simplifice fatadele cladirilor proiectate de el, in functie de functionalitatea acestora.

Louis Sullivan propune ca toate ferestrele cladirilor multietajate sa fie tratate identic, din simplul motiv ca in interior exista de obicei acelasi tip de functiune per cladire dar si din punct de vedere al nediscriminarii rezidentilor.

Tot el observa inca de la Paris logica pentru care magazinele erau doar la parter si poate la mezanin, pentru simplul motiv ca trecatorii, mergand pe strada, au de obicei privirea un pic plecata, ridica rar capul si in campul lor vizual nu intra etajele superioare ale constructiei.

Asa ca, la toate cladirile sale, Sullivan propune magazine cu vitrine mari sau ferestre generoase la parter si mezanin.

La partea superioara a cladirii, Sullivan propune tot cornisa europeana, ca o terminatie solida si protectiva, un fel de palarie a cladirii, palaria fiind simbolul business-man-ului american.

Stilul lui Sullivan se cheama Palazzo, cladirile sale fiind intr-adevar o copie la scara mare a conceptului vizual de palat din Florenta Renasterii.

Sullivan foloseste placarea decorativa cu caramida rosie, insa, fiind un adept al artelor decorative, intotdeauna zona cornisei, dezvoltata pe toata inaltimea ultimului etaj tehnic, este minutios decorata. La fel, Sullivan propune decorarea parapetului fiecarei ferestre.

In ciuda faptului ca Sullivan a optat pentru mentinerea decoratiilor, acesta a fost poate cel mai lucid arhitect al perioadei sale, inventand o arhitectura foarte pragmatica, logica si convenabila. El a emis unul dintre cele mai celebre dictoane din arhitectura: “Form follows function”, in traducere, forma urmeaza functiunea, idee ce va fi mai tarziu, in perioada anilor 1920-1930 folosita ca piatra de temelie a Arhitecturii Moderne.

ART NOUVEAU

Ultimul stil decorativ european, intitulat Art Nouveau sau in traducere Arta Noua, este un curent derivat din moda pariziana. Arta prelucrarii metalului, aplicata in domeniul produselor sofisticate, decorative, de serie mica, de lux, sta la baza formelor Art Nouveau.

De asemenea, ilustratiile si realizarile de moda, inspirate uneori chiar din manierismul stampelor japoneze sau broderia orientala, inspira arta noua.

In arhitectura, arta noua este adoptata de arhitectii absolventi ai scolii pariziene de arte frumoase, la fel si la Viena.

ART DECO

Stilul art deco este versiunea americana a stilului Art Nouveau si poate fi intalnit in special in New York.

In domeniul arhitecturii americane, se continua tendinta cladirilor inalte, si, in conditiile Manhatten-ului se construiesc cladiri atat de inalte incat primesc numele simbolic de zgarie-nori.

La partea superioara, acestia beneficiaza de o terminatie ascutita, metalica, sofisticat decorata. La fel si toata partea superioara a zgarienorilor, vizibila de foarte departe, a fost atent proiectata, de la cladire la cladire, spre a simboliza profilul corporatiei proprietare sau spre a da o personalitate aparte cladirii, ridicandu-i prestigiul.

Chrystler Building este remarcabila intre toti zgarienorii pentru faptul ca a integrat numeroase inovatii, cum ar fi podurile pentru zepeline si acoperisul din tabla de inox, precum si pentru arta sa inovatoare abstracta dar cu referinte istorice si de cea mai buna calitate.

Mai tarziu, Empire State Building a devenit cea mai inalta cladire construita vreodata, titlu detinut pentru ceva timp, iar in prezent, dupa prabusirea turnurilor gemene, fiind cea mai imalta cladire din New York.

Concluzii:

– Arhitectura sec XIX a fost dominata intr-o prima faza de arhitecti elitisti, cunoscatori la perfectie a vocabularului istoric de arhitectura.

– In a 2-a parte a sec XIX, ingineria metalului isi face simtita prezenta in unele cazuri imbunatatind calitatea arhitecturii, in altele facandu-i concurenta cu forme rezultate din calcul static si in alte ipostaze mai tarzii, generand o noua abordare asupra artei decorative si a arhitecturii, prin prisma plasticii metalului, de catre artistii si arhitectii sfarsitului de sec XIX.