M-as arunca in tine in zori de zi, sperand sa sting tot dorul asta din mine, asa cum te arunci in mare, dar o mare intunecata la fel ca ochii tai. Tu stii ca ai ochii la fel de vii ca o furtuna intr-o zi de vara? Se schimba din pasiune in durere, dragoste sau ura, cu o viteza uluitoare si o stralucire nefireasca, aproape inumana. M-as arunca si-n ei, stiu ca m-ar prinde intr-o imbratisare stransa a sufletului tau prea chinuit pentru ochii aia atat de calzi, de buni.

M-as arunca in tine si m-as scalda ca intr-un lac limpede cu apa calduta si soare piezis. Asa este uneori zambetul tau – tacut dar plin de intelesuri. Tu esti mai rau ca vremea, dragule, te schimbi din zi in noapte, din vara in toamna, si uneori ma prinde iarna langa tine dezbracata de pacate si dorinte. 

Daca e ceva ce stiu despre tine, e prea putin ca sa acopere misterul cu care ai reusit sa te arunci in mine. Insa te-as lasa fara tagada sa cuceresti fiecare centimetru din mine, sa-l domini si sa il invalui in parfumul tau. Daca ai stii ce m-as mai arunca in tine…