Sa intelegem contractul individual de munca: drepturi si obligatii pentru angajat si angajator (partea I)

         Incepand cu acest material va propunem o serie din domeniul legislatiei muncii. Incepem de la contractul individual de munca, pentru a intelege importanta lui si de ce este obligatoriu sa fie specificate anumite drepturi si obligatii.

CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCA: DEFINITIE SI INCHEIERE

DEFINITIE: Conform art.10 din Codul muncii contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub  autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumita salariu.

ELEMENTELE CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA

         Contractul de munca se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

Prestarea muncii

Caracteristica contractului individual de munca o reprezinta prestarea unei activitati in cursul unei perioade de timp, intr-un numar de ore pe zi, conform programului de lucru stabilit de angajator.

Munca sau activitatea trebuie sa fie licita si morala.

Munca poate fi fizica – este cazul muncitorilor (lucratorilor manuali)  sau intelectuala, in cazul medicilor, inginerilor sau artistica, in cazul actorilor etc.

Acest prim element prestarea muncii nu este insa suficient pentru identificarea unui contract de munca deoarece si cei care exercita profesii liberare (avocatii, farmacistii), lucreaza in beneficiul altor persoane.

Relevant pentru a se face distinctie intre activitatile liberale si contractul de munca este suportarea riscurilor. In situatia in care cel care presteaza munca suporta aceste riscuri, el nu este salariat, ci are calitatea de lucrator independent. In cazul in care riscurile sunt suportate de catre beneficiarul prestatiei, contractul poate fi calificat ca un contract individual de munca in masura in care va cuprinde si celelalte elemente.

Salariul

Contractul individual de munca este un contract cu titlu oneros si de aceea plata salariului constituie un element necesar al sau.

In cazul in care o persoana o ajuta pe alta, din prietenie, benevol, inclusiv in familie, fara sa primeasca nimic in schimb, el nu are calitatea de salariat. In aceasta situatie, intre cele doua persoane nu s-a incheiat un contract individual de munca.

Acesta remuneratie nu este insa specifica numai contractului de munca si contractului de administrare sau de mandat comercial, deoarece si acestea comporta prestarea unei muncii si plata ei.

Subordonarea

Intre cele doua parti ale contractului exista o relatie de subordonare, caracterizata prin prestarea muncii sub autoritatea angajatorului, care are putere de a ordine si directive salariatului, de a controla indeplinirea sarcinilor de serviciu si de a sanctiona abaterile de la disciplina muncii. Subordonare juridica.

Acest tip de subordonare este pe deplin justificata, avind in vedere ca salariatul isi desfasoara activitatea intr-o unitate apartinind patronului sau, ca el utilizeaza mijloacele de munca ale acestuia (masini, utilaje, materii prime, materiale etc.) si ca fara o organizare a muncii corespunzatoare nu este posibila o activitate eficienta.

Prin contractul de munca, salariatul se afla intr-o subordonare economica fata de angajator, care, in considerarea munci prestate, ii asigura mijloacele de existenta (prin plata succesiva a salariului).

Elementul temporar

Contractul individual de munca presupune desfasurarea unei activitati pe o anumita durata de timp determinata sau nedeterminata in care el este in fiinta.

Munca este prestata succesiv, zilnic (exceptie fac zilele libere si cele in care nu se lucreaza), in cadrul unui program, de regula, de 8 ore, stabilit de angajator.

TRASATURILE CARACTERISTICE ALE CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA

Contractul de munca se evidentiaza si se individualizeaza prin urmatoarele trasaturi caracteristice:

Contractul individual de munca este un act juridic.

Acest contract reprezinta o manifestare de vointa a doua persoane in scopul stabilirii de drepturi si obligatii reciproce si corelative ce alcatuiesc continutul raportului juridic de munca.

El este un act juridic guvernat de principiul libertatii de vointa.

Aceasta libertate presupune doua elemente: o libertate a partilor in ceea ce priveste dorinta manifestata de a incheia, in general un contract individual de munca (daca doresc sau nu sa incheie contractul) si o libertate in ceea ce priveste conditiile in care vor incheia acest contract (stabilirea clauzelor contractuale concrete) adica libertea in ceea ce priveste continutul contractului individual de munca.

Insa libertatea partilor trebuie sa se manifeste cu respectarea dispozitiilor legale.

In aceste sens Codul muncii prevede urmatoarele:

• art. 11 clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub minimul stabilit prin acte normative sau prin contracte colective de munca. 
• Art.38 salariatii nu pot renunta la  drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Contractul individual de munca este un act bilateral

Contractul de munca nu poate avea decat doua parti salariatul (angajatul) si angajatorul (patronul).

Salariatul este persoana fizica care se obliga sa presteze munca.

Angajatorul este persoana juridica sau fizica care utilizeaza forta de munca salariata.

Aceasta trasatura deosebeste contractul individual de munca de contractele civile si comerciale, care uneori pot avea o pluralitate de creditori si debitori, precum si de contractul colectiv de munca care are una din parti o colectivitate de salariati (nu doar unul singur), iar cealalta, uneori este o pluralitate de angajatori

Contractul individual de munca este un contract sinalagmatic

Potrivit Codului civil, contractul este sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una fata de cealalta.

Cele doua parti ale contractului individual de munca se obliga dupa cum urmeaza: salariatul sa presteze o activitate in folosul angajatorului, iar acesta la randul sau sa-l plateasca pe salariat pentru activitatea prestata.

Astfel contractul indiviudal de munca da nastere la drepturi si obligatii reciproce intre parti; cauza obligatiei uneia dintre ele o constituie executarea obligatiei celeilalte.

Contractul individual de munca – contract oneros si comutativ

Conform codului civil contractul oneros este acela in care fiecare parte doreste procurarea unui avantaj iar contractul comutativ este acela in care obligatia unei parti este echivalentul celeilalte.

Contractul individual de munca este oneros si comutativ deoarece partile realizeaza reciproc o contraprestatie in schimbul aceleia pe care s-au obligat sa o efectueze in favoarea celeilalte, ambele prestatii fiind cunoscute la incheierea contractului individual de munca, iar executarea lor nu depinde de un eveniment incert. In consecinta indeplinirea unei activitati onorifice, nu poate avea loc prin ipoteza in temeiul unui contract de munca ci doar in baza unui contract civil, intrucit salariul constituie obiectul si respectiv cauza oricarui contractului individual de munca.

Contractul individual de munca – contract consensual

Contractul individual de munca este consensual deoarece se se incheie prin simplul acord de vointa al partilor, manifestarea de vointa, neinsotita de nici un fel de forma, fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului.

Insa art.16 alin.1 din Codul muncii prevede o limitarea a acestui caracter in sensul ca acesta trebuie incheiat in forma scrisa.

Insa forma scrisa nu este ceruta decat pentru probarea actului si nu pentru incheierea valabila a acestuia.

Contractul individual de munca – contract intuitu personae

Contractul individual de munca are un caracter personal, fiind incheiat intuitu personae. Eroarea asupra persoanei constituie un viciu de consimtamint care duce la anulabiluitatea contractului. Astfel nu este posibila transmiterea contractului prin mostenire, iar salariatul nu-si poate efectua atributiile ce-I revin in temeiul contractului, fie prin alte persoane fie cu ajutorul altora.

Caracterul personal priveste, si cealalta parte a contractului, deci pe cel al angajatorului deoarece salariatul incheia contractul cu un anumit angajator cu un anumit profil de activitate, avand in vedere specificul ei, posibilitatea exercitarii profesiei in cele mai bune conditii de stabilitate si perspective de promovare, obtinerii unui salariu cat mai avantajos.

Contractul individual de munca – contract cu executare succesiva

Prestatiile reciproce si corelative pe care le presupune contractul individual de munca sant posibil de realizat numai in timp si nu dintr-o data.

Patronul angajeaza un salariat pentru ca acesta, succesiv, sa presteze o anumite munca de care el sa beneficieze intr-o perioada de timp, iar salariatul se angajeaza pentru ca in schimbul muncii sa obtina un salariu permanent, platit la anumite intervale de timp (lunar sau bilunar).

In cazul neexecutarii sau al executarii necorespunzatoare de catre o parte a obligatiei ce-i revine, sanctiunea va fi rezilierea care are ca efect desfacerea contractului individual de munca. Numai pentru viitor. Nulitatea contractului are efect retroactiv, in ipoteza contractului individual de munca aceasta opereaza numai pentru viitor.

         Pentru astazi ne oprim aici. In urmatorul articol vom detalia care sunt etapele anterioare intocmirii contractului individual de munca.

cim, contract oneros, contractul individual de munca, drepturi contract individual de munca, obligatii contract individual de munca