Simptomatologia este dată atât de hernia în sine cât și de refluxul gastro-esofagian (BRGE) asociat de multe ori acestei afecțiuni.

Descopera tarifele Gastroenterologie pe care le oferim în clinicile noastre !

Vezi Tarife Gastroenterologie

Daca ai nevoie de o programare Gastroenterologie, apelează-ne, iar noi te ajutăm cu restul .

0219967

Descopera tarifele Gastroenterologie pe care le oferim în clinicile noastre !

Vezi Tarife Gastroenterologie

Daca ai nevoie de o programare Gastroenterologie, apelează-ne, iar noi te ajutăm cu restul .

0219967

Programare

Cauze:

1. Slăbirea/lărgirea orificiului hiatal diafragmatic
2. Creșterea presiunii intra-abdominale (obezitate, sarcină, tuse cronică, constipație)
3. Traumatisme toracice sau abdominale
4. Intervenții chirurgicale în zona hiatală
5. Anomalii congenitale.

Factori de risc pentru hernia hiatala:

• Vârsta peste 50 de ani
• Obezitatea
• Sarcina
• Fumatul
• Eforturi fizice mari cu creșterea presiunii intra-abdominale
• Tusea cronică/emfizemul pulmonar
• Boala de reflux gastro-esofagian preexistentă
• Operații abdominale/toracice anterioare
• Anomaliile țesutului conjunctiv.

Identificarea și corectarea factorilor de risc modificabili este importantă în prevenția herniei hiatale.

De asemenea, pacienții cu multipli factori de risc necesită monitorizare atentă.

Tipuri de hernie hiatală

Herniile hiatale pot fi clasificate în mai multe tipuri, în funcție de anumite caracteristici:

În funcție de mărime:

• Hernie mică (sliding) – când doar o mică parte a fundului gastric trece prin hiatus
• Hernie mare – când o porțiune mai mare a stomacului trece în torace

În funcție de localizare:

• Hernie suprahiatală (tip I) – fundul stomacului trece prin orificiul hiatal
• Hernie paraesofagiană (tip II) – porțiunea gastrică se plasează alături de esofag, fără să-l comprime
• Hernie mixtă (tip III) – combinație între tipurile I și II

În funcție de existența complicațiilor:

• Fără complicații – cea mai frecvent întâlnită
• Cu complicații – strangulare, volvulus, ulcerații, hemoragii etc.

Această clasificare ajută la evaluarea gravității herniei și stabilirea celor mai potrivite opțiuni terapeutice.

De exemplu, herniile mari și cu complicații necesită de cele mai multe ori intervenție chirurgicală.

Complicații

Deși majoritatea cazurilor de hernie hiatală sunt asimptomatice, pot apărea și unele complicații severe:

– Strangularea – porțiunea de stomac răsucită își poate pierde aportul de sânge, ducând la infarct gastric, perforație și mediastinită
– Infarctul gastric – apare când o parte a stomacului își pierde irigarea sanguină din cauza strangulării
– Hemoragia – poate apărea din cauza ulcerațiilor sau leziunilor de la nivelul mucoasei gastrice
– Perforația – formarea unor găuri în peretele gastric din cauza ulcerațiilor
– Mediastinita – inflamația țesuturilor și organelor din mediastin, complicație gravă ce necesită intervenție rapidă
– Anemia – din cauza hemoragiilor cronice occulte
– Dilatarea esofagiană – lărgirea patologică a esofagului cauzată de hernie

Apariția acestor complicații severe implică de cele mai multe ori necesitatea unei intervenții chirurgicale de urgență pentru a preveni consecințe fatale.

Diagnostic si teste utile intr-o hernie hiatala

Diagnosticul herniei hiatale se bazează inițial pe evaluarea semnelor și simptomelor prezentate de pacient.

Medicul va efectua un examen fizic amănunțit, palpând abdomenul pentru a identifica eventuale zone de sensibilitate.

Investigațiile imagistice sunt esențiale pentru confirmarea diagnosticului de hernie hiatală:

• Examenul radiografic cu substanță de contrast (seria esofagiană cu bariu) evidențiază hernia și permite evaluarea dimensiunilor acesteia
• Endoscopia digestivă superioară permite vizualizarea directă a herniei hiatale și exclude alte afecțiuni (ulcer, esofagită)
• Ecografia abdominală poate identifica hernia hiatală, mai ales cele de dimensiuni mari
• Tomografia computerizată sau RMN-ul oferă imagini detaliate ale herniei și complicațiilor sale

Alte investigații utile:

• pH-metria esofagiană – pentru diagnosticarea refluxului gastroesofagian asociat
• Manometria esofagiană – evaluează motilitatea esofagiană

Analizele de sânge și alte explorări paraclinice pot exclude afecțiuni care mimează hernia hiatală (ulcer, pancreatită etc).

Teste de Golire Gastrica

Testele de golire gastrică evaluează modul şi viteza cu care alimentele trec din stomac în intestinul subţire. Aceste teste sunt indicate în special pentru investigarea cauzelor care duc la apariţia simptomelor de greaţă şi vărsături.

Principalele tipuri de teste de golire gastrică:

– Scintigrafia gastrică – implică ingestia unei mici cantități de alimente amestecate cu o substanță radioactivă (de obicei technețiu), apoi se fac imagini scintigrafice seriate pentru a urmări progresia alimentelor prin stomac.

– Testul de absorbţie a acetatului de 13C – constă în administrarea pe cale orală a unei cantităţi mici de acetat marcat cu carbon 13C, urmată de prelevări de aer expirat la intervale regulate, pentru a măsura rata metabolizării acetatului absorbite din intestine.

– Testul respirator cu uree – implică administrarea orală de uree marcată 13C urmată de măsurători seriate ale eliminării de CO2 în aerul expirat, pentru a calcula rata de metabolizare a ureei în intestin.

– Endoscopia – poate evalua în mod direct vidarea gastrică, prin observarea directă a interiorului stomacului la diferite intervale de timp după ingestia unui test-masă.

– Ecografia – poate evidenția cantitatea de lichid rezidual în stomac la diferite intervale după masă.

Rezultatele testelor de golire gastrică sunt importante pentru stabilirea cauzelor care duc la întârzierea evacuării gastrice și pentru alegerea tratamentului adecvat.

Astfel, combinarea examenului clinic meticulos cu investigațiile imagistice și paraclinice adecvate conduce la un diagnostic cert de hernie hiatală.

Diagnostic diferențial

Simptomele nespecifice ale herniei hiatale pot fi întâlnite și în alte afecțiuni, care trebuie excluse înaintea unui diagnostic final:

• Boala de reflux gastro-esofagian – principala afecțiune care trebuie exclusă, deoarece poate mima perfect simptomele de hernie hiatală
• Esofagita – inflamația esofagului cu potențiale cauze infecțioase, medicamentoase sau post-chirurgicale
• Ulcerul gastric sau duodenal – pot cauza dureri epigastrice similare
• Gastrita – inflamația mucoasei stomacului, de diverse cauze
• Cancerul esofagian sau gastric – mai ales la pacienții cu vârsta peste 50 de ani
• Spasmul esofagian – contracțiile dureroase ale musculaturii esofagiene
• Pancreatita – inflamația pancreatică poate iradia dureri în epigastru
• Colecistita – inflamația vezicii biliare, uneori cu iradiere în epigastru
• Angina pectorală – durerea toracică poate mima o complicație a herniei hiatale.

O anamneză amănunțită și investigații specifice fiecărei afecțiuni sunt esențiale pentru un diagnostic corect.

Tratamentul herniei hiatale

Managementul herniei hiatale necesită o abordare personalizată în funcție de dimensiunea herniei, prezența complicațiilor și severitatea simptomatologiei.

În cazurile ușoare, asimptomatice, fără complicații, se recomandă doar monitorizare periodică. Dacă apar simptome de reflux gastro-esofagian sau disfagie, se inițiază tratamentul conservator.

Tratamentul conservator constă în modificări ale stilului de viață și medicație:

• Scădere ponderală la pacienții supraponderali
• Evitarea efortului fizic intens, a îmbrăcămintei abdominale strâmte
• Renunțarea la fumat, alcool, alimente grase, cofeină, ciocolată
• Ridicarea capului patului pentru a preveni refluxul nocturn
• Medicație cu antioxidanți, procineticieni sau inhibatori de pompă protonică.

Dacă simptomele persistă sub tratament conservator sau apar complicații precum anemie, stenoză esofagiană, hemoragii repetate, se recomandă intervenția chirurgicală.

Intervenția chirurgicală vizează reducerea herniei și întărirea joncțiunii gastro-esofagiene prin diferite tehnici: fundoplicatura Nissen, fundoplicatura Toupet sau hiatoplastia.

Prognosticul este bun în cazul herniilor mici operate, dar pot apărea recurențe. Herniile mari, complicate au prognostic rezervat.

Monitorizarea post-operatorie periodică este esențială.

Consultatii GastroEnterologie

Prognostic

În majoritatea cazurilor, hernia hiatală are un prognostic bun, fără a pune în pericol viața pacientului.

Cu toate acestea:

• – Herniile hiatale tind să crească în dimensiuni în timp, pe măsură ce slabesc mușchii diafragmului
• – Există riscuri de complicații grave la herniile mari (peste 5 cm), în special la vârstnici
• – Herniile complicate au prognostic rezervat, strangularea putând duce la infarct gastric, mediastinită și deces
• – Recidiva după intervenția chirurgicală poate apărea în 10-50% din cazuri
• – Refluxul gastro-esofagian asociat herniei hiatale predispune la esofagită, ulcer, stenoză esofagiană pe termen lung
• – Calitatea vieții poate fi afectată semnificativ de simptomele de reflux netratat.

Astfel, monitorizarea periodică și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea prognosticului pe termen lung.

Prevenție

Deși multe cauze ale herniei hiatale nu pot fi controlate, există câteva măsuri ce pot ajuta la prevenția apariției sau agravării acesteia:

– Menținerea unei greutăți optime prin dietă echilibrată și activitate fizică – previne creșterea presiunii intra-abdominale
– Evitarea efortului fizic intens ce presupune manevre de apnee și creșterea brușcă a presiunii intra-abdominale
– Renunțarea la fumat – reduce tusea cronică
– Evitarea îmbrăcămintei strâmte abdominale
– Dormitul cu capul și toracele ridicate cu 15-30 de grade – previne refluxul gastro-esofagian
– Tratamentul prompt al tusei cronice sau al constipației cronice
– Intervenția chirurgicală preventivă la pacienții cu risc crescut de complicații.

– Evitarea alimentelor care reduc tonusul sfincterului esofagian inferior :

Printre alimentele care reduc tonusul sfincterului esofagian inferior și cresc riscul de reflux gastro-esofagian se numără:

• Alimente grase, prăjite – provoacă relaxarea sfincterului și întârzie golirea gastrică
• Ciocolata – conține metilxantine ca teobromina și cafeina care reduc tonusul muscular
• Ceai, cafea, băuturi carbogazoase – datorită conținutului de cofeină
• Alcool – reduce direct presiunea la nivelul sfincterului esofagian inferior
• Roșii, portocale, grepfrut – acide, irită mucoasa esofagiană
• Condimente iuți – provoacă relaxarea sfincterului
• Ceapa, usturoi – pot cauza irritație esofagiană și reflux.

Reducerea consumului acestor alimente sau evitarea lor, în special seara, poate preveni relaxarea sfincterului esofagian inferior și apariția simptomelor de reflux gastro-esofagian.

Respectarea tuturor acestor recomandări poate încetini evoluția bolii și reduce riscurile de complicații.

Surse:

clevelandclinic, mayoclinic, webmd, mountsinai, healthline

Disclaimer: Acest articol are scop informativ și educațional și nu trebuie interpretat ca sfat medical sau înlocuirea consultării cu un medic specialist. Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist. Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice consecință a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.