Despre cum am slăbit 4 kg într-o lună jumătate. Ce am făcut?

-Vezi, iubitu, diferența? mi-am întrebat soțul azi-dimineață punând cele două fotografii, de dinainte şi după, una lângă alta.

-Ți-ai supt burta sau ceva? m-a întrebat de-a dreptul uimit.

-Doamne, mai am un pic şi te arunc pe fereastră. Vezi ce înseamnă să mă vezi zilnic? Nici nu ți-ai dat seama că am slăbit.

-Ba da, ba da, zice cu gura strâmbă. Dar nu credeam că atât.

***

Cred că mai țineți minte când vă spuneam că am rămas cu ceva colaci de salvare şi mâini groase cât China după ce am născut. Am mai făcut ceva sport, am mai renunțat la dulciuri, s-a văzut o perioadă, apoi nu am mai făcut sport că simțeam că nu am timp (de fapt, îl investeam în scris), iar dulciurile fiind singurul viciu în viață, am zis că dacă nu mă bucur acum de ele, atunci când? Aşa că, iar am luat proporții.

Şi, ca să vedeți cum îmi funcționează mie scăfârlia, mai era un aspect ascuns, în subconştient. Un pretext, de fapt. Îmi spuneam că, deşi nu sunt pregătită pentru al doilea copil, ce mă fac dacă se întâmplă? Slăbesc ca să mă îngraş iar? Depun atâta efort în zadar?

Doar că, vedeți voi, ignoram involuntar cel mai important motiv pentru care să renunț la atâta zahăr, la atâtea sucuri carbogazoase, la mese şi semințe la 11 noaptea: sănătatea. Sigur, copilul meu nu intră în ecuație, el a mâncat sănătos de când s-a născut. Dar noi, părinții – soțul măcar e scândură de slab, orice ar mânca – parcă nu am fost atât de grijulii cu noi. Ca până acum.

Pentru că odată ce am început eu, am gătit pentru toți. De pe 8 ianuarie şi până pe 19 februarie am slăbit 4 kg. De la 54, la 50.

Dar nu doar că am scăpat de nişte cifre, ci am câştigat un mod de viață echilibrat. Să nu credeți că am renunțat de tot la plăcerile mele de mai sus. Nu. Dar am învățat cum să combin alimentele, când să spun „nu” şi când pot, din când în când, să mă bucur de o prăjitură. Alimentația noastră – sau a mea, în mare măsură – nu este o frustrare. A devenit o balanță între insuficiență şi exagerare.

Ce am făcut?

În primul rând, mi-am dorit. Trebuie să simți că vrei, că nu mai eşti împăcat cu tine, că este în regulă să îți doreşti şi o altă versiune a ta. Chiar cu o mărime sau două mai mică. „Trebuie să te iubeşti şi să te accepți aşa cum eşti” a funcționat o perioadă, aveam multe alte preocupări diferite de aspectul meu fizic şi nu mă condamn. A fost alegerea mea asumată să pun alte griji înainte. Dar, odată ce Luc a început să meargă la grădiniță, odată ce mi-am dat seama că pot transforma blogul în job (aici, vă mulțumesc vouă, de mă citiți!), odată ce am dat peste un timp liber pe care nu îl aveam, mi-am îndreptat atenția şi spre mine. Acum, la început de an, am simțit eu că este momentul potrivit.

Următorul pas a fost să caut ajutor. Nu sunt specialist în nutriție, nu sunt foarte disciplinată cu mine, am nevoie de un imbold extern, mai ales pentru a-mi pune în cui nişte pofte. Aşa că, pe banii mei inițial (pentru cârcotaşi), am contactat-o pe Claudia Oprița, consilier nutrițional, pentru a-mi oferi un plan alimentar adecvat. Colaborarea noastră s-a extins ulterior, când mi-a dat seama că da, pot să vă scriu şi vouă despre experiența mea.

Claudia face ceea ce nu am mai văzut până acum: după ce îți pune o grămadă de întrebări personale şi medicale, alcătuieşte săptămânal un meniu care ți se potriveşte ție, fie că eşti mai leneş cu mişcarea şi gătitul, ca mine, fie că eşti mai activ. Apoi – iar partea asta m-a ajutat – te monitorizează permanent. Şi nu zilnic, ci la fiecare masă şi gustare.

-Trebuie să îmi trimiți poze cu fiecare masă. Obligatoriu. Chiar şi cu o portocală, mi-a zis.

Meniul

Claudia mi-a schițat meniul pentru fiecare zi. Eu nu am putut să îl respect cu strictețe, pentru că nu am fost tot timpul acasă să gătesc. Dar a fost cu mine ori de câte ori aveam nevoie sau mâncam în oraş. Ne consultam împreună şi făceam alegerile potrivite. Şi, ca să fìu sinceră până la capăt, am avut poate şi mai multe momente de răsfăț decât ar fi trebuit: 

Câteva reguli au fost clare:

• EXCLUS fast food 
• EXCLUS patiserie
• Fără zahăr şi orice cumperăm verificăm eticheta să nu aibă zahăr adăugat (aici, eu am scârțâit, v-am spus)
• Întotdeauna asociem PROTEINA ANIMALĂ cu SALATA DE LEGUME CRUDE sau LEGUME LA GRĂTAR/CUPTOR
• Evităm OREZUL, CARTOFII, PASTELE
• Bem minimum 3 l de apă, ceaiuri neindulcite/zi
• Putem bea dimineața cafea cu lapte
• Dimineața o începem cu un pahar cu apă calduță în care stoarcem jumătate lamâie

Dar, ca să vă faceți o idee, vă las aici câteva poze cu ce am mâncat eu. Aleatoriu. (1) Pentru că nu aş vrea să dezvălui toate secretele Claudiei şi (2) nu aş vrea să vă apucați de dietă după modelul meu. Nu vreau să insuflu asta – Doamne fereşte! – ci doar să vă arăt cum, cu ajutor potrivit şi specializat, se poate să înveți să mănânci corect.

Şi, de asemenea, aş vrea – cât îmi permite Claudia – să vă arăt că nu m-am înfometat (doar în primele seri am simțit un pic de foame), ci am avut un meniu variat şi echilibrat. De restul, dacă aveți nevoie, se ocupă ea.

O recomand cu drag şi o găsiți aici.

Încă o mică mențiune: o dată pe săptămână am alergat prin cartier sau am alergat pe scări, din living până în pod. Nu mult, cât am putut.

PS: v-am mai scris că eu cred că greutatea unei mame nu e dată de kilogramele în plus, ci de grijile de pe umeri. Dar, cu cea mai mare sinceritate vă spun, mă bucur că am ajuns să încap din nou în rochia mea de mireasă.

PS2: am 1.53 m înălțime, dacă vi se pare ceva dubios la kg.

PS3: am ales pentru articol farfuriile mai răsărite, unde poate pare că trebuie să investeşti ceva, dar stați liniştiți că am mâncat şi ceapă cu brânză, şi carne la grătar cu ciuperci murate de la ai mei. Totul se ajustează.

Poze: arhivă personală ianuarie-februarie 2020

Cu prietenie,

Alexandra