Arhive pe categorii: conserve

Standard

Scris de

Publicat pe

ianuarie 3, 2012

Publicat sub

conserve, food

comentarii

14 comentarii

Ce mancam in ianuarie

Adica ce mancai io. desi nu am exagerat cu nimic, parca numa la vederea atator carnuri in jurul meu (din care am gustat foarte putin), ciorbe de porc, caltabosi, sarmale, nici nu stiu daca am ingurgitat trei sarmalute, un sfert de friptura la Glina si ceva aperitive de Craciun, parca imi vne sa nu le mai vad.

Asa ca azi am gatit ceva la care chiar pofteam, fasole verde cu putin usturoi, ulei de masline si zeama de lamaie. Si atat.

In rest ce e de zis, spre nimic, am fiert fasolea in apa cu putina sare si am scurs-o, am pus un strop de ulei de masline cu un catel de usturoi sa lase nitel damf, fasolea, le-am zapacit nitel, apoi am stins focul si am adaugat zeama de lamaie.

Iar in farfurie am mai stropit cu nitel ulei de masline crud.

Eu am luat sa ciugulesc la comp, mare atentie, warning, achtung la rororo ca asta ar manca si pietre daca m-ar vedea pe mine.

Asta a fost festinul de azi ca din castronelul ala manc pana diseara. Ieri alta dandana, nu aveam chef sa vaz nimica, nici un fel, deschideam frigideru, un carnatz, niste toba, branza, cascaval, sarmale, ciorbe, sa lesin. Si cum scotoecam prin camara, ca nici de cartof fiert nu aveam chef gasii o conserva de peste de la King Oscar, sardele in ulei, le-am stropit cu muuulta zeama de lamaie (sunt miniaturale si se topesc, de bune) Si am pus pe o feliuta de chifla din aia mica de Billa.

Bune, dar dupa jumatate de felie imi trecu cheful si mai scotocesc si gasesc un pateu de la 365, cred ca era ratacit pentru ouale umplute, asa ca am curatat jumatatea de felie ramasa asa, cu muscaciune si pusai pateu cu muraturi.

Bunut dar mai mult de o imbucatura nu a mers, asa ca o dadui aspiratoarei ca se batzaia sa imi ia botzul din dinti.

Ca urmare ieri halii trei sferturi de pita feliata subtire si basta, asta e anul care a venit, sa vedem ce va mai fi, ulinareste vorbind.

Apropos ca dupa ce am scris de porcaria de dulcolax m-o certat cineva ca vorbesc urat, cah. Mah io nu vreau, dar nici sa ma cenzurez, daca e vorba de rahat, e rahat, ce mare inginerie. E, ca sa vedeti ca eu am vrut sa scriu delicat dar nu mi-a iesit, la Glina gasii o tufa uscata cu chestiile astea agatate, erau mai multe, luai si eu doua sa vi le arat.

Ei, ca sa nu va zic ceva gen „gasii doua gogoloaie” intreb gazdele cum se cheama planta. Raspuns in cor: coaiele popii. Eu acum ce sunt de vina?

rororo

Standard

Scris de

Publicat pe

decembrie 21, 2011

Publicat sub

animals, carne de pui, conserve, food, orez

comentarii

3 comentarii

Te pui cu … puiu’?

Trebuia sa mai vin si cu o noua reteta, nu?

Doamnelor, domnilor si doamnelor, am o veche dragoste. Iubesc lenea. Asa ca pentru aceasta minunata reteta avem nevoie de una bucata piept de pui extrasa din cel folosit la ciorba si pilaf si una bucata pofticios care si-a amintit, moaa, cum mancam noi din borcan sosul ala unchiu’ Ben.

Pentru conformitate am fotografiat si eticheta, sa vedeti ca nu e incornoratul chiar atat de tuciuriu.

Cum, vorba catavencilor, cititorii nostri sunt mai destepti decat ai lor, deja stiu ca va imaginati reteta. Ce nu stiti e ca i-am adus doua adaugiri, pentru ca vreau si pentru ca pot (si pentru ca am avut in plus). Si anume: varza (calita odata cu puiul in ulei de arahide, impropriu spus calit, nu urasc nimic mai mult decat pieptul de pui extra prajit, cand mai citesc si retete in care intai se fierbe si pe urma se coace, prajeste, simt instant nevoia de o bere, ca nu aluneca la vale neam).

Si, ca sa continui, dupa ce am lasat sa clocoteasca nitel si cu sosul, am pus si o mana de alune de padure, la final, inainte de a se servi (sau manca, dupa caz), ca sa nu se inmoaie.

Unii spun ca merge cu paste, mie sosul dulce-acrisor, picant sau nu, nu imi place deloc cu paste, nici cu un orez prea aromat, asa ca am ales un „Thai” de la Scotti.

Mi-am amintit de Nan-Jing, de care lumea se speria pe vremuri, pana si acum sunt ingrediente putin cunosute pe ici pe colo, dar sa mergi la chinezesc pe vremuri, cand Minerva era singurul, era mare lucru, nu de preturi, ca nu era scump ca acum, dar toti intrebau: si, ai mancat caine?

Portia mea, fara caine si necoafata mi-a trezit amintirea, daca nu era lenea mare dadeam puiul si prin ceva ou batut cu amidon.

SI sa stiti ca se pare ca e boala contagioasa lenea asta, pe cuvant de rororo.

Standard

Scris de

Publicat pe

decembrie 8, 2011

Publicat sub

carne de vita, conserve, cumparaturi, fasole, food

comentarii

10 comentarii

Ciorba de fasole cu tarhon, ceva capatuiala si considerente personale

Beneficiind si de aportul unor legume restante, de al fierberii unor oase de vita cu multa carne, de ceva afumatura si de talentul meu inegalabil de a face produse de sezon … ma iertati, nu ma putui abtine si am uitat mvai, sfaturi, colinde, mosuleti, papucei si reni.

Oricum mie asta mi-a iesit, ai mei au zis ca e buna si ca urmare s-a dizolvat.

Ce e cu merele? Pai e sezon si sunt colorate, cat despre reteta, e excelenta in zilele de iarna in care NU ne intereseaza nici un mos (adica poate sa il cheme si Nicu si Craciun, macar sa fie tanar). Cum am cladit opera? In momente de restriste materiala, morala si meteo (nu, nu o-rala :D) am adunat ce aveam, un buchet primit de frunze de telina, legume clasice pentru ciorba, lamaie fara coaja, oase de vita cu carne si una din kukte. SI am lasat totul, acoperit cu apa, sa isi faca de cap.

La final am dres cu nitel otet de tarhon si ardei iute si basta. Poftiti.

Acum sa trecem la treburi mai mult sau mai putin serioase, am rezumat poznele ca imi face figuri compu. Intai, aici sunt banii dumneavoastra (adica ai celora care ajuta la ajutoarele pe care le vad pentru prima oara, le-am primit si eu de la o prietena care le-a primit de la o ruda).

Nu inteleg ceva, sunt de acord cu ajutoarele pentru cei defavorizati, dar cam ce ar face un om normal, cu pensie minima sau ajutor de somaj cu 17 kile (nu stiu exact cate sunt) de faina, malai si/sau orez. Ce mananca, placinte cu mamaliga si orez?

De banii aia care se dau pe produse, de ce nu le dau si altceva, nu ca la somalezi (sa ma ierte somalezii cititori) ca produsele oricum ajung prin alte parti, nu ai cum manca atat mamaliga pana nu expira malaiul (sau ce kilele mele se da), nu are nici o logica, de ce nu dau direct banii, daca tot sunt deturnati, isi ia si omu un iaurtel, un lapte.

Apropos de campania de pe toate blogurile care sustine ca e sanatos consumul de lapte (probabil pe bani si fara un mic interes fata de o dezinformare in masa). Intrebati doftorul, consumul de lapte dulce NU e tolerat de un numar mare de adulti pentru ca organismul uman NU e programat (poate la unii la cap) sa ramane copii toata viata. Lactatele fermentate, da, alta chestie, alta distractie. Dati un gogu sa vedeti cati oameni sufera de intoleranta la lactoza. Deci consumul de lapte dulce NU e ceva tocmai indicat si NU in toate situatiile.

Acum trecem la asa DA, au aparut pe piata niste produse fara e-uri, nici cele mai scumpe, nici cele mai ieftine. De pilda niste carnati de oaie de la billa, exceptionali.

Asa DA, am prinit daruri, dar nu de la un mos, cum ziceam, macar daca e ceva, tanar sa fie. SI nici macar nu il cheama Niculae.

Mi-am imbogatit draga mea colectie de halbe.

Apoi iarsi asa DA, macar ca nu e Niculina, nici Craciunitza si nici baba, dar ii e mila de antitalentul meu la muraturi, tararaaaaam. Impart si eu mai departe.

NU va speriati de pozele mele minunate, stiti ca afara e ca in FInlanda de o saptamana, da?

Si de final, asa DA, a adus Eugen niste carnati facuti pe la Targu Jiu de o firma de care nu am mai auzit, excelenti, o sa ii mai vedeti. Nu stiu cat de intima e ideea ca pe un carnat, ma iertati, (copiii sub 15 ani daca nu au ifon, ipad, cinci plasme si deja rezervat un mercedes, nu au voie sa citeasca) sa scrie ca e INtim, dar produsul, cum veti vedea in imagine, este de calitate.

Asteptam cu incredere castravetii si morcovii sub aceeasi marca.

In speranta ca anul asta vor fi cati mai putini mosi din aia penibili atarnati pe la geamuri (care daca nu v-a dus capul, desi nu cred, ca na, sunteti oameni destepti) ca este un decor care avantajeaza in decembrie infractionalitatea, va urez orice, in special rororo.

Standard

Scris de

Publicat pe

octombrie 31, 2011

Publicat sub

animals, carne de porc, conserve, cumparaturi, fasole, food

comentarii

9 comentarii

Fasole ca la conserva

Acuma cu atatea firme nu mia e ca pe vremuri, fix un tip de fasole luai pe munte, la mare, la munca, ei bine aproape mi-a iesit ca aia, pe cuvant de pionier, nitel mai zemoasa, dar cand s-a racit semana consistenta si, culmea, gustul, sa va arat.

Treaba sta in halul urmator, am facut comanda ferma: mie imi aduci fasole din aia cu bob mic si ii zic aleia ca daca nu fierbe cum vreau eu i-o fac scufie. Asadar am primit fasole cu bob mic. Acuma, nu cred ca trebuie sa va invat sa faceti fasole, dar va zic cum am facut eu si semana grozav de tare cu cele de pe vremuri, de infipt furculita in ele la foc de tabara (sau lingura sau painea sau ce aveam pe langa cort).

Am lasat la inmuiat fasolile si le-am fiert dupa ce am schimbat doua sau trei ape.

Separat am inabusit niste slaninuta, afumatura, ceapa, morcov, cu sare si nitica apa.

Am pus boia iute, nitica pasta de tomate …

… apoi am pus sosul peste fasolea fiarta pe jumatate in oala cu presiune, plus concentrat de supa de porc (cred eu ca asta e tot schepsisul) si foi de dafin.

Din ce am incercat eu pana acuma, numai fasolea de la Scandia seamana cu aia de pe vremuri. Aia de Buftea e fas.

Numai culori romnatice avem este?

Flori, ardei, fasole, ceapa.

S-a dus concursul, Halloween nu tinem, dar tot ne-am distrat nitel cu micul dejun ca am cumparat un mezel nechimizat si na. Asa ca, vorba bancului, buhuhu.

Am mai grupat din poza, am primit diverse, cum ziceam si in postul anterior, printre care si un pahar. Si, pentru ca azi am fost de doua ori la spital si am parcat in doua locuri diferite, doua gaselnite. La Mega, castraveciori mici de tot, marca lor, nemaipomeniti.

Tot la ei, snitelul de porc (daca aveti o pofta abrupta si nu intrati la tigaie), foarte bun. Naspa salata cu ciuperci.

Parcarea numarul doi, langa un Mic.ro. Am intrat sa ma uit de mezelurile alea bune, nu aveau, in schimb aveau de la Tudor. Fara prostii, fireste, scumpe rau, era peste 70 kila ed ceafa, fiind bucata mica am luat un coltisor, e foarte buna dar cam sarata.

Si de final, special pentru toata haita mea de hiene care stiu ca nu ia in seama faptul ca am lasat potaia sa redecoreze canapeaua, ca e convalescenta, iaca.

Si poza de azi cu cadoul de la duamna Bimbi.

Inca recuperam, hienele stiu problema, dar pare in regula totul, am zis sa o chinui macar cu o poza pentru fete, baieti si copii.

hai, rororo tuturor (sau aproape)