Binder1dfgf

8 Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 Scrisul Românesc Eseu
Poezie

Carmen

FIRAN Nobel 2020 ‒
Louise Glück

Premiul Nobel pentru Literatură este te miște neapărat. Poeta și-a construit gradat poezie și două plachete de eseuri despre poezie,
așteptat în fiecare an, mai ales în lumea o statură tragică, dar încercările de a o asemui dar lista integrală a premiilor depășește numă-
culturală și cel puțin la început de cu Sylvia Plath nu au argumente convingă- rul cărților publicate.
octombrie, cu mare curiozitate. Pe cine vor toare. Interesante sunt poemele sale inspirate
cădea sorții de data asta? Se fac liste și pariuri, se de miturile grecești și romane care explorează Comentam Nobelul în urmă cu o seară
vehiculează nume cu greutate în diverse țări, dar fără emfază ideea de moarte și destin. Poeta nu într-un grup de scriitori americani de diferite
a devenit aproape o regulă ca anunțul Acade- este interesată să speculeze contextual politic și origini, fiecare cu frustrările lui. Firește, nu
miei Suedeze să îi ia pe toți prin surprindere. Și nici nu militează pentru vreo ideologie, lucru sunt ferită nici eu de tentația comparațiilor.
cam de fiecare dată în ultima vreme după ce este benefic într-un timp în care tot mai mulți poeți La 77 de ani Nina Cassian avea peste 35 de
anunțat laureatul urmează dezamăgiri, ironii, cad în capcana prezentului tulburat și se întorc volume publicate și se poate foarte bine spune
comparații cu alți scriitori care ar fi meritat să-l la poezii ocazionale sau angajate. că rămâne „o voce inconfundabilă care cu
ia, speculații asupra criteriilor comitetului de frumusețe austeră dă universalitate existenței
selecție, critici și nemulțumiri. Firesc. Acuzat fie Louise Glück s-a născut în 1943 la New individuale”. Sau Ileana Mălăncioiu, poetă de
de corectitudine politică, fie de elitism, Comi- York și a crescut în Long Island într-o familie mare forță și consistență. Mircea Cărtărescu,
tetul Academiei Suedeze s-a confruntat în plus de evrei unguri. Bunicii materni ai scriitoarei fie doar pentru Levantul, capodoperă a liricii
în urmă cu trei ani cu un scandal de corup- (Henrik Glück și Theresa Moskovitz) au fost moderne, și merita Nobelul. Între noi se afla și
ție și hărțuire sexuală care a făcut ca în 2018 evrei maghiari care au trăit în Valea lui Mihai un poet american de reală valoare care a fost
să nu decerneze premiul. Doar că un an mai din Bihor și au emigrat în America în anii reținut în comentarii despre Louise Glück. Pre-
târziu a venit cu două nume, neașteptate, între 1900. Din adolescență a suferit de anorexie miul îi putea reveni la fel de bine și lui, dar sorții
care scriitorul austriac Peter Handke a ridicat și a trecut prin mulți ani de terapie, ceea ce a au căzut altfel. Un poet rus mustăcește. Pentru
alte semne de întrebare legate de simpatia lui împiedicat-o să-și desăvârșească studiile și i-a unii Nobelul a ajuns o obsesie… Sunt mulți scri-
pentru Milošević, alegerea fiind public criticată marcat poezia. A început să scrie de tânără dar itori importanți și valoroși în multe culturi și
de mulți intelectuali din lumea vestică. au fost ani în care și datorită bolii, și datorită doar un Nobel pe an. Misiunea Academiei Sue-
unor drame în familie, nu a putut crea. A luat deze e grea. Și când ai prea multe ecuații dificile
În anul de grație 2020 Academia Nobel a cursuri de poezie la Colegiul Sarah Lawrence de rezolvat, mai bine amâni și te pui să faci un
ales o poetă americană, Louise Glück. (Între cei și între 1963-1965 s-a înscris la un workshop rebus. Am admis cu toții că anul 2010 a venit
considerați ca posibili câștigători s-au aflat și de poezie la Columbia University care oferea cu un nume care nu a produs nicio controversă,
Lyudmila Ulitskaya, Haruki Murakami, scrii- programe pentru studenți ne-tradiționali, unde Mario Vargas Llosa. Țin minte ultima întrebare,
torul kenian Ngũgĩ wa Thiong’o). Dar, surpriză: l-a avut ca profesor pe Stanley Kunitz. venită de la un alt scriitor emigrant din fostul
Louise Glück. Premiile par făcute să mulțu- bloc comunist, rămasă în aer: Dar Kundera? ■
mească foarte puțini și să nemulțumească pe Considerată una dintre poetele importante
foarte mulți. Personal, m-am bucurat că a fost ale Americii, Louise Glück a obținut toate pre-
aleasă poezia, într-un timp apăsător și tulbu- miile posibile: Pulitzer, National Book Award,
rat în care inefabilul s-a evaporat și sentimente Bollingen Prize, National Book Critics Circle
grele de frică, nesiguranță și revoltă ne domină Award, de două ori beneficiară a bursei Funda-
zilele prozaice. Locuind la New York, am ascul- ției Guggenheim, în 2003-2004 Poeta Laureată
tat-o de câteva ori pe Louise Glück citindu-și al Statelor Unite, decorată cu Medalia Natio-
poemele dar nu mi-ar fi trecut niciodată prin nal Humanities de către Președintele Obama…
cap că ar putea primi cândva Nobelul. Numele La 77 de ani Lucky Louise (cum a numit-o un
ei circulă în comunitățile poetice, la catedrele critic american, Glück însemnând Noroc în
de poezie din universități, este publicată con- limba germană) are publicate 12 volume de
stant iar poezia ei este comentată elogios de cele
mai importante reviste americane ca The New POEME Louise GLÜCK
Yorker și New York Review of Books, primește
cele mai importante premii, burse și onoruri. Monolog la 9 dimineața Mi s-a părut că percep o absență azi
Dacă ieși însă din scena literară centrală, puțini când și-a lăsat în farfurie
au auzit de ea, ceea ce nu e surprinzător la o Nu-i puțin lucru să ajungi
țară mare și diversă ca America, unde în plus La acest cantabile. Trăind Oul holbându-se în gol ca un ochi uscat,
specializarea pe segmente înguste nu mai lasă Cu el a fost o febră de la bun început pâinea prăjită neatinsă.
loc pentru altceva. Apetența pentru poezie se Cu șaisprezece ani în urmă.
consumă în cercuri restrânse unde, cum se Drum fără ieșire
spune, poeții se știu și se citesc între ei. Am stat și am așteptat
Vreme de șaisprezece ani ca lucrurile Am spus, „Ascultă, îngerule, scutește-mă
Louise Glück scrie poeme austere învălu- Să meargă mai bine. Îmi vine să râd. de traiul ăsta.”
ite într-o atmosferă crepusculară, temele fiind Știi, uneori visam că mă voi scufunda
mereu aceleași: suferință și pierdere, singură- Am spus, „Desparte-mă de mizeria asta,
tate și boală, drame existențiale și câmpuri arse, în moarte de dieta
bătrânețe și ferestre aburite, descrise într-un Sau altfel s-ar îndrăgosti din nou
limbaj simplu, uneori cu ironie, alteori cu prea Continuă abuzând de cereale, abuzând
multă seriozitate, mai rar cu umor. Poezii sobre și s-ar întoarce De vodcă și suc de roșii, de bilețele de dragoste
care spun o poveste de fiecare dată tristă, un Împotriva altcuiva. Eh, cred că a făcut-o. Amestecate printre nimicurile zilei.”
perpetuu lamento pe care îl înregistrezi fără să

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 9
Poezie
Premiul Nobel & Mihai
Dacă prima săptămână a lunii octom- Literatura ENE
brie este dedicată, de obicei, chibițării
pe marginea Premiului Nobel pentru componentă extra-literară, geo-politică, este român pe listele Nobel, traducerile din scriito-
Literatură, săptămânile următoare sunt pline deja o certitudine, dar uneori aceasta este vagă rii români realmente importanți și care aveau
de reacțiile generate de numele scos din pălărie sau chiar inexistentă – în această logică, dacă anvergură pentru celebra distincție (Rebreanu,
de Comitetul Nobel. Scriitori, jurnaliști, cititori, ea e constantă, anul acesta ar fi fost de așteptat Sadoveanu, Arghezi, Blaga) au fost sporadice și
editori etc. se lansează într-un dialog circular, să câștige poate o scriitoare de culoare, după uneori tardive, iar scriitorii postbelici care chiar
din care nu se poate ieși, așa cum nu se poate ieși tot valul „Black lives matter”... În plus, e încă aveau șanse să câștige premiul, precum Nichita
nici din literatură, odată ce ai intrat în labirin- un premiu dat poeziei americane, la puțin timp Stănescu și Marin Sorescu, din păcate au murit
tul ei... Cum spuneam și altădată, pare că juriul distanță după Bob Dylan (care, și el, e mai mult prea devreme ca să aibă mai multe oportunități
care acordă Premiul Nobel pentru Literatură are și totodată mai puțin decât un poet!). Africa mai și o susținere internațională pe măsura valorii
un pact cu casele de pariuri, pentru că aproape are de așteptat, America Latină pare să fi epuizat certe a operei lor. Pe de altă parte, această obse-
mereu vine cu o surpriză – autori care, ajunși la resursele de atenție ale Comitetului Nobel după sie a unui scriitor care să reușească să ajungă
o vârstă înaintată, deveniseră niște improbabili premiul recuperator acordat lui Mario Vargas în atenția internațională trădează multe reflexe
câștigători, alții, prea tineri sau prea necunoscuți, Llosa în urmă cu 10 ani deja... de literatură minoră, marginală, incapabilă să
care mai puteau aștepta sau care aveau o concu- propună scriitori și opere care să conteze sau
rență mult mai prestigioasă, în fine, scriitori care Louise Glűck să surprindă opinia culturală de pe diverse
nu intrau în vederea nimănui, fiind considerați continente. Ceea ce nu înseamnă că n-ar exista
niște opțiuni prea excentrice sau inacceptabile Cât despre raportul dintre vizibilitate/ noto- mulți scriitori români care scriu foarte bine,
din cauza unor probleme de imagine... rietate și valoare, se pare că ultima, de multe chiar excepțional, ci că, cel puțin până acum și
ori, este afectată de prima, în viziunea juriului, cu excepțiile de rigoare, n-au reușit să intre prea
Dincolo de toate acestea, faptul că mulți scrii- astfel încât sunt preferați scriitori mai puțin adânc în conștiința publică măcar europeană.
tori importanți au rămas pe dinafară, de la Tolstoi, cunoscuți și apreciați, în detrimentul „vede- Bariera lingvistică, problematică și ea, nu este
Ibsen, Virginia Woolf sau J.L. Borges și până la telor”, mai ales când e vorba de literaturi mai un argument suficient pentru eșecul promovă-
Italo Calvino, Michel Tournier, Marguerite Your- mici. Eu tot aștept, în ciuda acestor lucruri, să-i rii scriitorilor români în străinătate – program
cenar sau Philip Roth (și lista poate continua cu regăsesc printre câștigători pe Ismail Kadare, care trebuie continuat, fără nicio-ndoială, dar
zeci de nume) a construit încă de la început o ima- Margaret Atwood sau László Krasznahorkai. care deocamdată a dat prea puține și prea firave
gine friabilă premiului, deoarece, pe lângă multe roade. Astfel, nu cred că există vreo conspirație,
nume care au rămas în canonul marii literaturi În literatura română însă Premiul Nobel a cum ar fi tentați să susțină iubitorii de astfel de
până astăzi, există și foarte multe nume care nu au devenit o adevărată obsesie națională. Cum e scenarii, care să excludă literatura română de
confirmat așteptările și pe care nu le mai invocă posibil ca literatura poloneză să aibă nu mai la masa celebrității și a recunoașterii internați-
nimeni în afara discuției despre Nobel. puțin de cinci (!) laureați, iar literatura română onale. Nici nu cred că n-ar exista, poate chiar
niciunul?! Cei care își pun această întrebare în generația din care fac parte, nume care, la un
Deși sunt perfect de acord că încercarea de oarecum retorică, ignoră câteva contexte: în moment dat, vor putea emite pretenții cel puțin
a scoate din umbră și de a introduce în circuit primii 50 de ani, nu a existat niciun scriitor de a se regăsi pe lista scurtă a juriului Nobel. Dar
scriitori a căror operă merită o recunoaștere la fel de mult cred că încă e un drum lung de
mai importantă și o expunere mai largă, de parcurs și eforturi mai mari (de creație, dar și de
care nu se bucură din diverse motive ce țin PR) care trebuie făcute pentru ca, la un moment
fie de jocul editorial, fie de natura literaturii dat, anunțul acordării Premiului Nobel pentru
pe care o scriu, una nu prea comercială, totuși Literatură să conțină un nume românesc.
e inexplicabil uneori care sunt criteriile care
funcționează în alegerea unor scriitori în Important e să fie literatură, căci premii se
detrimentul altora. Ca să luăm cazul de anul mai găsesc... ■
acesta, de ce s-a preferat premierea lui Louise
Glück și nu a lui, să zicem, dacă tot era să fie un
poet/ o poetă american/ă, Frank Bidart, Sharon
Olds sau Rita Dove?! (Oricum, preferatul meu
rămâne, fără nicio ezitare, Andrei Codrescu!)

Faptul că Nobelul are, de multe ori, o

A rămâne a fost felul meu de-a mă răzbuna. S-au mai îmblânzit în sfârșit: Oh Stephen, ...poemul tău:
I-am îngrijit anemia și i-am spălat vasele am fi fost am încercat, dar nu am putut.
Patru luni – coabitare vicioasă Am lipit o notiță peste cealaltă:
Cu tot tacâmul. Dar dragul meu drag, Căsătoriți acum. Încă am farfuriile noastre, urlă, plângi, distruge-te, smulge-ți veșmintele –
Dacă visez acum la mâinile tale, la părul tău, unele sparte, Lista lucrurilor de iubit:
E claritatea acelui drum fără ieșire mizerie, mâncare, carcase, păr uman.
De care mi-e dor. Ca la șah. Și câteva așternuturi ...a spus:
Dar prima oară când m-am gândit la tine exces lipsit de gust. Atunci
Mintea împotriva minții. După multe luni a fost în seara asta Am smuls notițele.
AIAIAIAIAI a plâns
Aniversare când cu furculița oglinda goală. ■
În aer spuneam cât de mult iubesc New Yorkul.
Iată, noiembrie lovește Parisul din nou. Traducere de Alexandra CARIDES
Times înregistrează o temperatură nesuferită Fragment Arhaic
De 38 grade. Adunați în jurul Madeleinei
Vânzătorii de flori își ascund în nisip viitorul Încercam să iubesc materia.
Cu nasurile înfundate în trandafiri vestejiți. Am lipit o notiță pe oglindă:
Sau așa îmi amintesc eu. nu poți urî materia și iubi forma.
Incredibil, săptămâna trecută Era o zi frumoasă, deși rece.
S-au făcut 21 de ani. Și sentimentele mele Pentru mine a fost un gest exagerat

de sentimental.

10 Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Constantin Doina Lemny:
ZĂRNESCU L-au întâlnit pe Brâncuși

Doina Lemny este o personalitate cunos- Emil Gigliol, Berto Lardera, Al. Calder,
cută, istoric de artă și critic român, Philippe Soupoult, Sonia Delauny, care
care, după doctoratul din 1991, a însă fuseseră intervievați de istoricul
devenit conservator-bibliograf și restaurator-in- avangardei româno-franceze Ion Pop,
terpret al „Legs Brancusi”, importanta Arhivă în volumul centenarului Brancusi –
lăsată de Constantin Brâncuși, fiind mai mult 100, editat de revista „Tribuna” din
de jumătate în limba română și care trebuia Cluj-Napoca, în 1976).
ordonată, clasată și interpretată. Mai multe Interviurile Doinei Lemny, înce-
volume ale cercetărilor sale s-au concretizat în pând cu anul 1992, s-au transformat
eseuri, prezentări, albume, care, după tipărirea în documente extraordinare, impor-
lor, la Paris sau Lyon, au fost traduse, cu un tante nu doar pentru Brâncușiologie,
excepțional interes și în limba română: Brân- ci și pentru toți românii care iubesc și
cuși (2005); Brâncuși și Gaudier-Brzeska (2008); venerează nemuritoarea posteritate a
Lizica Codreanu, o dansatoare româncă în Avan- sculptorului nostru de faimă univer-
garda parisiană (2009); Brancusi, Edition du sală. Printre artiștii care, după 1945,
Centre Pompidou (2011); o a doua ediție Bran- i-au fost discipoli lui Brâncuși, studenți
cusi („Fage”, Lyon, 2012). Nu în ultimul rând pe atunci, mai târziu personalități de
seamă ale țării lor, sunt: Hanna Ben- Doina Lemny și Sidney Geist, în Atelierul lui Brâncuși,
Intrarea în atelierul lui Brâncuși, fotografie istorică de Dov (israeliană, cu studii la Ierusalim, lângă o variantă a lucrării „Pasărea măiastră” (2000)
Florence Meyer-Homolcka, în „Washington Post” (1957)
Roma și Paris, devenindu-i vecină, soția pictoru- devenise student). „Era o operă miraculoasă și
o monumentală ediție în românește: Brâncuși lui american Reginald Pollakc); Céline Chalem neobișnuită! Parcă venea de pe altă planetă! Din
inedit. Însemnări și corespondență românească (egipteană); Etienne Hajdu (sculptor maghiar, alt spațiu!... O înălțătoare creație!... Credeți-mă!
(Ed. Humanitas, 2004). Apoi, o colecție de originar din Turda); François-Xavier Lalonne, Eram vrăjit. Fermecat!...”, afirmă el.
istorie a sculpturii brâncușiene, la Centrul Stanislas Lelio, Jaqueline Mattise-Monnier, Sidney Geist a călătorit, în 1949, la Paris, ca
Pompidou, având-o coordonatoare, alături François Stahly; Edith de la Tour (franceză) să-l cunoască, în sfârșit, pe omul Brâncuși. „El
de alte conservatoare-femei: Marielle Tabart, și Oskar Chelimsky, Jacob Epstein, Reginald nu era așa de bine cunoscut în Europa, pe cât
Viate Germain, Elisabet Monned Fontaine, Pollack, Samuel Putmann, Sidney Geist, artiști, era de renumit în Statele Unite. Purta un halat
A.T. Sper etc., în editarea volumelor: Atelierul scriitori și sculptori americani) etc. alb, de lucru și unii au crezut că este un costum
lui Brâncuși, Leda, Coloana fără sfârșit, Sărutul, Sunt intervievați și istorici și critici de popular românesc!... Imagine romantică, la
Domnișoara Pogany (1997-2004). artă care au depus eforturi excepționale întru care el nu a contribuit!... Brâncuși ajunsese un
afirmarea, valorificarea și expunerea artei artist-filosof. Dar mai întâi de toate era poet!...
Această nouă apariție, L-au întâlnit pe brâncușiene, încă din vremea vieții sale: Jean Eu am făcut ordine, în întreaga cronologie a
Brâncuși (Ed. Vremea, 2020), este trilingvă; Cassou, Bernard Dorival, Dora Valier (Ovali- sculpturilor lui Brâncuși! M-am dus în Româ-
conținând texte (interviuri, confesiuni, dialo- ova, de origine bulgară și căsătorită Todorov nia, am început să studiez gramatica română
guri) în română, franceză și engleză; pe care – fratele lingvistului și teoreticianului artei și am învățat și vorbit românește. Avea, din
Doina Lemny le-a luat unor artiști, pictori și fantastice Țvetan Todorov), ale cărui amintiri România, bunul simț al artizanului, dezvăluit
sculptori, filosofi, istorici, scriitori, care-l cunos- despre Brâncuși – bătrân și bolnav și fotogra- în acei ani de studii, de la Craiova. A devenit,
cuseră pe sculptorul român, colaboraseră cu fiile care i s-au permis să le facă sculptorului în Europa și pentru America, sculptorul tehnic
el și erau (ultimii) încă în viață. (Decedaseră – sunt fundamentale. cel mai mare pe care l-am avut!... Leda, realizată
I-au refuzat interviurile: Natalia Dumi- în bronz, este pentru mine o adevărată viziune,
trescu și presupusul său fiu, rămas nelegitim, perfectă, așa cum este podul Brooklyn! Operă
englezul John Moore, care a vizitat România, perfectă și înălțătoare, o desăvârșire tehnică!...
închinându-i-se un film-reportaj, de către Nimeni, în întreaga lume, nu a atins o aseme-
Ionuț Teianu, Libra-Film, 2016, transmis la nea desăvârșire tehnică!... La fel și Păsările!...
Festivalul transilvănean de film TIFF, în 2018. Nici un alt sculptor din lume nu ar mai putea
Medicul personal al lui Brâncuși, Pascu Ata- să sculpteze o Pasăre, ca el. Asta i-a luat ani
nasiu, și soția sa Irène, afirmă că Brâncuși avea de zile de muncă. Astfel, a creat 27 de Păsări
o stimă extraordinară față de istoricul de artă, măiestre!... Aceste opere au revoluționat arta
craiovean, prieten din tinerețe: V.G. Paleolog. secolului XX.”
Cel mai de seamă dialog, luat în mai multe Profesorul și sculptorul Sidney Geist a
reprize Doina Lemny l-a avut, în Paris și New călătorit în toată țara, de la Tg. Jiu la Cimiti-
York, cu profesorul și sculptorul american Sidney rul Buzău și la Galeria națională a României.
Geist, părintele necontestat al brâncușiologiei, Concluziile că Brâncuși ar fi un sculptor interna-
care l-a cunoscut pe sculptorul român, încă din țional, l-a făcut pe V.G. Paleolog să polemizeze
1949. Povestea fascinației sale față de Maestrul aspru cu el, privind elementele și motivele
Brâncuși și opera sa este senzațională. El a văzut, românești, bizantin ortodoxe. Nu țăranul
la 12 ani, în 1926, în New York, pe un afiș stradal, Brâncuși a sculptat ca un om din Carpați, ci
Domnișoara Pogany; a găsit-o și într-un ziar și a specializarea sa, studiile, viziunea, rafinamen-
decupat-o! După Galeriile Wildenstein (1926), tul personal. Au conchis, în cele din urmă,
a văzut la Brummer Gallery: Expoziția perso- amândoi, că moștenirea românească și origi-
nală Brâncuși, din 1934 (când el avea 19 ani și nea lui simbolică și reală constă în conceptul de →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 11

Cum se termină Dumitru Radu Din partea
o pandemie POPA cealaltă

Cu mai bine de șase luni după ce Orga- unii cu ceilalți și pentru că virusurile pot intra – cât se poate de devreme și le-au respectat, în
nizația Mondială a Sănătății a declarat cu ușurință prin crăpăturile pielii, uscată de timp, cât mai mult, au avut rezultate mai bune
COVID-19 pandemie, o întrebare atârnă căldura artificială și focul din sobă, după cum și mortalitate mai redusă decât orașele care au
deasupra capetelor noastre și, cel puțin până remarcă în „Times” Howard Markel, doctor și implementat doar unele dintre ele și mult mai
acum, nu are încă un răspuns exact: cum se va director al Centrului pentru Istoria Medicinii târziu. Oficialități din domeniul sănătății publice
sfârși această pandemie? Am putea afirma, destul de la prestigioasa Michigan University. au luat aceste măsuri – plus carantina și izola-
de vag, că într-o zi, cumva, se va sfârși. După toate, rea pacienților – în ciuda faptului că nu știau cu
și alte pandemii din trecut s-au sfârșit. Să luăm, Așa încât pandemia a luat cu adevărat sfâr- siguranță dacă au de-a face cu o infecție bacte-
de exemplu, pandemia de gripă virală din 1918- șit abia în a doua jumătate a anului 1920, în rială sau cu una virală. Cercetarea care a stabilit
1919. Aceasta a fost cea mai teribilă și mortală din multe locuri și încă multă lume nu era sigură
tot secolul XX: a infectat în jur de 500 de milioane că chiar a trecut, nefăcându-se nicio declarație clar că gripa vine dintr-un virus și nu dintr-o
de oameni, a rezultat mortală pentru mai bine de oficială în acest sens. infecție bacterială s-a făcut abia în anii ’30 ai
50 de milioane, incluzând 675 de mii în SUA. Și, veacului trecut, și a mai trecut vreme până în
în pofida faptului că știința a avansat foarte mult „Sfârșitul acelei pandemii – subliniază 2005 ca să apară în Science and Nature articole
de atunci, nesiguranța, incertitudinile pe care le J. Alexander Navarro, colegul lui Howard care să analizeze în profunzime procesul punerii
încercăm noi astăzi trebuie să fi fost foarte famili- Markel, medic și istoric, Directorul Asistent pe hartă a genomului gripei din 1918-1919.
are și pentru cei de acum un secol. De fapt, chiar al aceluiași Centru de Istoria Medicinii de la
și după ce acel virus a dispărut, au trecut ani de Michigan University – a survenit când virusul Astăzi oamenii de știință sunt încă în faza
zile până când oamenii de știință au înțeles, în care infectase tot mapamondul nu a mai găsit de a învăța cât mai mult despre felul în care
principiu, ceea ce se întâmplase și, cu toate aces- destule persoane susceptibile de infecție și care COVID-19 acționează, dar ei se așteaptă ca pan-
tea, unele mistere rămân încă nerezolvate. să transforme epidemia în pandemie. Astfel demia să nu treacă până ce nu se va descoperi
că, cu mai puține persoane expuse la infecție, un vaccin și nu se va ajunge la un nivel mai înalt
Gripa spaniolă, 1918 virusul nu mai avea unde să se găzduiască, din de expunere globală. „Nu suntem chiar siguri
de asta, spune Markel, suntem foarte siguri!”
Iată însă ce știm cu certitudine: pentru ca o pricina acelei herd immunity, despre care
pandemie să se sfârșească, virusul în chestiune se vorbește atâta astăzi în legătură cu În așteptare, putem face efortul de a limita
trebuie să atingă la un punct în care este incapa- pandemia COVID-19”. impactul pandemiei. Cu un secol în urmă,
bil să mai găsească destui pacienți-gazdă, care poziția proactivă a celor autorizați în privința
să fie infectați și să îl transmită mai departe. În Pe scurt, cam o treime din populația sănătății publice a salvat multe vieți. Și s-ar
cazul pandemiei de acum un veac, însă, care a globului a fost infectată cu virusul gripei putea foarte bine să le salveze și în ziua de azi! ■
lovit lumea în lung și în lat, cazuri de aceeași în 1918-1919. În ziua de azi, aproxima-
gripă virală devastatoare au apărut și la începu- tiv o jumătate de procent din populația
tul anului 1920. Ca și în alte cazuri de virusuri globului se știe că a fost infectată de
de gripă, este posibil ca el să fi devenit din nou novel coronavirus. Din punctul acesta
activ iarna din cauză că lumea stă mai mult în de vedere, ar rezulta că pandemia ar mai
casă, oamenii se află în pronunțată proximitate putea să dureze o vreme...

Sfârșitul pandemiei 1918-1919 nu a
fost, totuși, numai rezultatul numărului
mare de persoane care au luat virusul
și al saturației la nivel global. Distanța-
rea socială a fost, și ea, un factor cheie
în micșorarea impactului acelui virus asupra
populației. Departamentul Sănătății Publice a
recomandat, atunci ca și acum, purtarea măș-
tilor, spălatul cât mai des al mâinilor cu apă și
săpun, carantinarea și izolarea pacienților, ca și
închiderea școlilor și a spațiilor publice.
De fapt, un studiu publicat în Journal of the
American Medical Association în 2007 arăta că
orașele americane care au implementat cât mai
multe din aceste măsuri – purtarea măștilor,
distanțarea socială, spălatul pe mâini cât mai
des cu apă și săpun, închiderea spațiilor publice

→ „țărănie spirituală”, așa cum spunea sculptorul vremile defunctului regim, Geist a reușit să o „Brâncuși nu este strict modernist și unic, ci în
facă cetățean american!... viziunile sale, e un descendent al artei antice”.
într-un aforism – „prince-paysan”. Urmărit de Era aceea pasărea-vultur egipteană: Horus!
securitate, considerat agent secret, Sidney Geist Doina Lemny sugerează depoziția istorică
a fost lăsat în pace, după a doua călătorie, în a sculptorului englez-american Jacob Epstein, Nu numai cercetările, prezentările, confesiu-
patria și zona natală a artistului. A scris patru în apărarea lui Brâncuși, la Procesul împotriva nile, ci și căutările îndelungate (și investigațiile)
cărți și cataloage închinate operei lui Brâncuși, Statelor Unite, care este pentru anii avangarde- Doinei Lemny, în opera și arhivele brâncușiene
în SUA, toate traduse și în românește. A impus lor și abstracționismului cea mai importantă în („Legs Brancusi”), au transformat-o într-o per-
instituirea unui timbru poștal, cu Sărutul, în influențarea judecătorilor și înțelegerea artelor sonalitate de seamă a istoriei contemporane și
zeci de milioane de exemplare. S-a căsătorit cu moderne. Jacob Epstein a scos o fotografie, o culturii noastre, la Paris, o „preoteasă” a Ate-
o româncă, fostă tenismenă, o tânără femeie, imagine veche, a unei sculpturi în marmură, lierului Brâncuși, la Muzeul Național de Artă
plină de o sportivă frumusețe, pe care, în egiptene, datând din 3000 î.Hr. – dovedind că Modernă Centre Pompidou”. ■

12 Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 Scrisul Românesc Poezie

Adrian Poeme În care ne-au închis în case
SÂNGEORZAN Ca în niște aziluri de nebuni liniștiți
Care-și iau pastilele, își curăță amintirile de trei ori pe zi
Numere câștigătoare Și pot să plimbe seara câini imaginari
Care latră digital la lună.
Distanța dintre mine și cel din fața mea Hai să fugim până mai putem sta așa unul în altul
E de un mort întins pe dușumea. Până nu se interzic zborurile pe spate.
Șase picioare e lungimea unui bărbat încrezător
Cu cizme, armură și tot harnașamentul de cuceritor. Doar cu tine
Șase picioare-i adâncimea unei gropi bine săpate
Pe care-o ocolim cu grijă Uite-așa am rămas doar cu tine
Toți mascații de la coada asta Izolat pe-o insulă pustie în mijlocul
Prin care trecem cuminți, oi condamnate. Oceanului ferecat în spatele nostru cu apă,
Încerc să iau două sticle cu lapte Albatroși și cu toate creaturile.
Și câteva numere câștigătoare Nimeni nu mai vrea să ne vadă
Dar mi se spune că pot lua doar unul Oricât ne-am da cu clor și cu toate descântecele bunicelor.
Azi e ziua cu cele impare Eu scormonesc prea adânc în puroiul lumii
Iar eu nici n-ar trebui să circul duminica asta Tu stârnești demoni sarcastici
În care lapte și lumină se dau doar imparilor Greu de suportat pentru îngeri mascați.
Și celor care s-au spovedit cu cuțitul la gât Mă întreb dacă Sorescu a avut dreptate
Și poate groparilor. Când a ales femeia, sticla cu vin și cartea
În ultima lui izolare.
Între două valuri Cartea aș putea s-o scriu singur, vinul să-l fac din ce crește
Dar femeia din ce s-o fac?
Hai să ne iubim pe plajă Tu n-ai ieșit din niciuna dintre coastele mele.
Știu, statul pe nisip și scăldatul sunt interzise Pieptul meu e un pian dezacordat
Și tocmai de-aceea Care improvizează cântece de carantină.
Hai să ne iubim pe fugă între două valuri.
Până vine poliția să ne scoată afară Săptămâna grea
Vom fi atât de intrați unul în altul
Că nu vor mai putea să ne facă nimic. Ce vremuri proaste pentru ipohondri.
Tatuajul de pe umărul meu va fi pe umărul tău Spitalele și-au ridicat podurile de lemn peste șanțuri
Două aripi lungi Cu apă mâloasă și var dezinfectant.
Iar sânii tăi intrați în palmele mele Ultimii răniți înoată chinuiți spre ziduri
Vor fi atât de intimidanți Iar doctorii, bolnavi și ei, își dau ochii peste cap
Că nicio autoritate nu va putea să nu recunoască De cum începi să le povestești cum te crezi tu lebădă
Că fără ei omenirea va rămâne stearpă, Sau unul din apostoli.
Fără lapte, fără nicio geamandură credibilă Nu mai ai cui te plânge
În tot războiul ăsta absurd Totu-i închis pe dinăuntru.
E duminica de Paște
Și multe morminte sunt golite în anticipație.
Obosită moartea își trage și ea sufletul
Pentru săptămâna grea ce va urma.
Sfântul Augustin ciocnește singur ouă roșii
Și recitește de la dreapta la stânga Cântarea Cântărilor.

Miracole

O Doamne, ce fericit sunt că pot mirosi toate miasmele lumii
Ce bine că apa are gust de apă și nu de vin
Ca în miracolele acelea din Bethlehem când peștii
Intrau singuri în plasă și se înmulțeau acolo
În scurta lor captivitate
Doar cât să ne umple nouă burțile flămânde.
Orbii începuseră să vadă, șchiopii să meargă
Și nimeni nu voia să fie primul care ridică piatra.
Execuțiile păreau puse la zid
Și Pilat din Pont a fost primul care s-a spălat pe mâni.
Azi toți suntem niște Pilați mascați
Avem tone de săpun și apă berechet în apeductul
Care vine direct din nori. ■

(Din volumul Lume mascată în curs de apariție)

Cronică Scrisul Românesc Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 13
literară

Lumea noastră în cuvinte Oana
BĂLUICĂ

Nevoia noastră de povești și, implicit, de de masă, în fața șemineului aprins”. Tocmai mai putem permite să le perpetuăm la infinit.
cuvinte este intrinsec umană, așa cum pentru că sunt analogii și diferențe subtile Conștientă de aceste implicații, Carmen Firan
au încercat să reitereze cercetătorii și la care nu ne-am gândi, cuvintele respective analizează toate ipostazele în care cuvintele
scriitorii de-a lungul timpului și, cel puțin, așa declanșează o nouă poveste, configurează o sunt utilizate pentru a ne inclca anumite idei,
cum știm și noi toți, în interacțiunile zilnice, nouă ordine mentală, cartografiază o altă lume. pentru a distruge o ordine prestabilită, chiar
când ne străduim să nu lezăm, să fim înțelepți, dacă fragilă, pentru a ne conferi explicații
să dăm dovadă de mai multă profunzime, să Carmen Firan este perfect conștientă de înșelătoare asupra problemelor cu care ne con-
alinăm – toate situații în care nu facem altceva toate aceste valențe, de imensa forță pe care o fruntăm. Pornind de la un simplu adevăr, acela
decât să ne căutăm cuvintele; mai bine spus, au cuvintele asupra noastră și, ca orice îndră- că „lumea este supusă impermanenței”, autoa-
cuvintele potrivite. Titlul unui foarte percu- gostit de cuvinte, le dedică acestora o serie rea survolează întregi teritorii, de la tehnologie
tant film (Lost in Translation) ne-ar spune că întreagă de analize, conotații, neîncetând, așa și adjuvantele sau extensiile sale (mass-media,
suntem „pierduți printre cuvinte”; la fel de ade- cum spunea Emily Dickinson, „să își lase sufle- instituțiile, sistemele), până la universurile
vărat este însă că suntem și regăsiți prin ele, tul surprins”. Știe, ca orice pasionat literar, că, interioare, construite cu migală sau cu furie,
redescoperiți, ajutați, iubiți sau, la polul opus, în general, cuvintele pot fi multe lucruri – pot cu empatie sau cu revoltă, accentuând mani-
distruși de ele, asaltați, răniți. fi „revelatoare și abuzate”, pot fi „metafore vin- pulările, spălările pe creier, instigările; cu toate
decătoare”, pot fi fermenți ai imaginației, pot acestea, fiind eminamente un om care crede cu
Titlul noului volum publicat de Carmen fi transmițători ai fricii și revoltei – în esență, tărie în puterea salvatoare a cuvintelor, Carmen
Firan – Puterea cuvintelor (Ediție revăzută pot fi ceea ce le conferim noi înșine puterea Firan nu ezită să ofere și explicațiile pentru
și adăugită, Scrisul Românesc, 2020) – coa- de a fi. Tocmai bazându-se pe acest aspect al care asemenea mecanisme facile și ieftine
gulează o colecție de eseuri dedicate tocmai ființei umane, scriitoarea încearcă să reitereze reușesc să ne inducă stările dorite: lipsa lec-
acestui fenomen, relației noastre cu termenii, manierele în care utilizarea cuvintelor poate fi turii, a culturii, imposibilitatea construirii, pe
conceptele, cuvintele din jurul nostru, eviden- o terapie vindecătoare sau, din contră, o mani- acest fond, a unor microuniversuri protectoare,
țiind cu empatie și înțelepciune în ce manieră eră de a supralicita negativ toate problemele cu care să ne ferească de imixtiunile periculoase,
ne sunt conturate și guvernate viețile, fricile care ne confruntăm. tocmai pentru că întregi armate s-au străduit
și relațiile de puterea incomensurabilă pe care să demonetizeze și să devalorizeze segmentul
o au cuvintele asupra noastră. Tocmai pentru Cu grijă, stil, imaginație, în feluri ludice, cu cultural: pornind de la afirmațiile pline de
că este un scriitor matur și elegant, Carmen speranță sau dezamăgire, autoarea realizează aroganță infantilă ale președintelui Donald
Firan știe, instinctiv, că nu acordăm, în gene- un parcurs lingvistic care să ne aducă mai Trump, care afirmă că „nu a citit nicio carte”,
ral, atenția cuvenită fenomenului lingvistic aproape de înțelegerea completă a dictonului scriitoarea conturează și consecințele unei lumi
în viețile noastre, că trecem peste gândurile enunțat de Wittgenstein: „Limitele limbajului creionate pe niște premise ale inculturii, ale
care ar trebui să ne ocupe o parte din timp și nostru sunt limitele lumii noastre”. Astfel, eseu- incapacității de a privi adevărul în față: „Pe
care ar trebui să se refere la această sinuoasă rile dedicate cuvintelor sunt grupate în câteva fondul acestei stepe culturale încep să crească
și complicată relație cu termenii, copleșiți părți revelatoare, în funcție de maniera în care ciulinii ideologiilor naționaliste, iar stepa se
fiind de grijile cotidiene, de fenomenele care am decis sau nu să le folosim, fără a se feri întinde cu repeziciune oferind un teren numai
ne afectează și impactează direct viețile. Cu de verdicte care pot părea dure (în special, cu bun proliferării teoriilor conspiraționiste și
toate acestea, dacă am depune un efort, dacă privire la peisajul american), dar care nu sunt, deformării realității”.
am lăsa imaginația și cultura literară să zăbo- în esență, decât clarificări, ștergeri percepti-
vească puțin în interiorul ființei noastre, am bile ale unor mecanisme de auto-iluzionare sau Trebuie, așadar, să ne alegem cu grijă cuvin-
descoperi miracole; am avea, spre exemplu, de evitare pe care, în climatul de astăzi, nu ne tele pe care le emitem și cuvintele cărora le
o altă înțelegere asupra unor termeni pe care permitem să traseze granițele hărților noastre
îi folosim zilnic, i-am dezavua de conotațiile mentale; trebuie să fim vigilenți, conștienți de
lor rudimentare, tehniciste și am putea con- faptul că, odată insinuate, cuvintele și explicați-
strui universul interior în cu totul alt mod. ile false sau periculoase pot dicta repercusiuni
Să ne gândim, spre exemplu, la sensurile pe dintre cele mai grave; în ciuda celerității cu care
care le au termenii de „altruism” și „egoism”; se desfășoară viețile noastre cotidiene, trebuie
tehnic, cu toții știm ce înseamnă și nu ezităm să ne acordăm răgaz – pentru a reflecta, pentru
să îi utilizăm atunci când situația o cere, mai a admira, pentru a medita, pentru a ne liniști;
ales atunci când ne confruntăm, și la nivel un răgaz pentru a construi, în loc de a demola
mondial, cu temeri, probleme și nesiguranță. și tenacitatea de a demola, atunci când trebuie,
Rareori, ori pentru că nu știm, ori pentru că alegându-ne cuvintele și universul potrivite,
nu vrem, facem apel și la definițiile care, cu tocmai pentru că, așa cum susține Carmen
adevărat, ne-ar augmenta capacitatea de înțe- Firan, „cuvântul are nevoie de timp pentru a-și
legere și de empatie, definițiile poetice; Philip găsi rotunjimea și greutatea. El apare ca urmare
Larkin, unul dintre cei mai surprinzători și a cristalizării unor idei, forme mentale de gân-
inventivi poeți ai generației sale, definea (în dire, dar odată materializate în cuvânt, prin
cadrul unui poem) cele două concepte enu- deconspirare, ele își pierd din forță. Unicitatea
merate anterior astfel: este pusă în circulație și devine un bun public
supus transformării, interpretării, răstălmăcirii
„Altruismul e ca și cum ai fi în spital/ sau deviației de la sensul originar. Ceea ce nu
Îmbrăcat c-un costum strâmt, într-o dimi- exclude îmbogățirea expresiei sau persistența
neață/ umedă și rece./ Egoismul e ca și cum originalității”. ■
ai asculta jazz de calitate/ La un pahar înainte

14 Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 Scrisul Românesc Cronică
literară

Gabriela Eros și oniric –
NEDELCU-PĂSĂRIN revalorizare și resemantizare

Volumul lui Sebastian Burnaz Poveste oameni, punând în evidență semnificantul epic Trecerea Pragului în lumea celestă, într-un
pentru nepoți (Ed. Virtuală, 2019) a fost fără artificii și argumentație arborescentă. rai pe care sperase să-l regăsească îi va con-
o provocare la lectură din perspectiva firma că din această Lume de dincolo de lume
lectorului al cărui orizont de așteptare era confi- Iubirea este considerată alegere deliberată, venise pentru a trăi mai apoi amintirile despre
gurat de imaginea Erosului realizată din poeme iar ezitarea sau refuzul alegerii reprezintă tot oamenii pe care i-a întâlnit. Toate fragmentele
de o sensibilitate aparte, ca în volumul Congre- gesturi care vor stabili normalitatea. Încrederea de amintiri despre iubirea pentru oameni în
sul iubirii (2017). Tentația abordării literaturii în veșnicia iubirii este transpusă în imaginea diferite forme urmau să fie împărtășite celor ce
SF rămâne o constantă a preocupărilor auto- iubirii multiplicată în mii de ani. „Și viață după aveau o misiune: să populeze Planeta Pământ.
rului, încadrându-se astfel într-un peisaj literar viață, ea luând formă după formă, cu mine ală- Este o interpretare a mesajului acestei scrieri
mai puțin frecventat în contextul dominării turi, iubind-o fără să știe, am petrecut împreună SF, cu vădit rol moralizator. Două scopuri a
consumerismului. Este zona care valorifică mii și mii de ani. (...) Și iarăși, iubind-o mereu, avut această călătorie intergalactică: „Să împie-
scriitura, atmosfera dincolo de fantastic, per- au trecut mii și mii de ani și a ajuns să ia și ea dice războiul care se pregătea... Să încerce ca,
sonajele plasate între vis și supradimensionare. formă umană.”. Veșnicia însă poate fi pusă și prin cuvântul și strădania sa, să aducă o parte
Iar cititorii și o parte a scriitorilor de gen alcă- sub semnul finitului. Aici intervine revenirea din înțelepciunea iubirii din lumea lui prin-
tuiesc împreună fandomul, o secțiune a culturii la realitate, iar sentimentele rămân singurele tre oameni”. Finalul este elocvent: nu va putea
aparent în opoziție cu literatura tradiționalistă. care își continuă existența prin reiterarea sub o opri războiul, va putea transmite înțelepciunea
Sebastian Burnaz alege zona de confluență a nouă formă într-o altă existență: „Nu știu dacă izvorâtă din iubire și a trăi amintirile confeso-
spațiului literar tradițional, o lume într-o altă iubirea noastră a avut vreodată vreun început, rilor pentru a le transpune în lumea fără timp,
galaxie, dar asemănătoare, uneori identică, cu o iubesc dintotdeauna, o iubesc total și o voi unde doar de femeia iubită. „Era tot delicată,
aceea a lumii reale. ajuta mereu, până când totul se va duce către așa cum o lăsase, era tot pură și neprihănită...
un sfârșit ”. Suflet de înger sfânt, aripă a iubirii pe care o
Societatea obișnuită este o coordonată a putuse cunoaște. (...) Adormi în brațele ei, iar
narațiunii lui Sebastian Burnaz, o comunitate Volumul Poveste pentru nepoți respectă în vis o visă tot pe ea”.
pe care o cunoaștem, dar neobișnuitul se infil- rigoarea romanului-povestire, o înșiruire de
trează gradual prin plasarea acestei lumi într-o scurte narațiuni, cele mai multe eseuri cu Eros și oniric par a fi cele două coordo-
altă galaxie. În aceasta constă și sursa tensiunii efuziuni sentimentale, cele căutate la vârsta nate ale vieții reiterate în vieți pământene și
discursului narativ: să descoperi neobișnuitul adolescenței și a primei tinereți și nedeclarate retrăite din amintirile acestor vieți, ca un liant
într-un climat de obișnuit. Iar neobișnuitul și dorite cu aceeași intensitate la vârsta senectu- între lumi pentru atingerea purității iubi-
transpus în zona SF de către Sebastian Burnaz ții. Personajul principal este în detenție și scrie rii. Este visul din vis, mecanismul retoric al
este generat în principal de o persoană neo- pentru a se salva de tristețea de a nu mai vedea rememorării modelului arhetipal. Existența
bișnuită, pentru că reușește să se teleporteze viața de dincolo de gratii. Se va decide execu- naratorului, autorului Poveștii pentru nepoți și
în viitor pentru recuperarea trecutului filtrat tarea lui, chiar mai repede decât preconizase, a textelor tip eseu sau a romanului-povestire
acum prin emoțiile iubirii. dar destinul îi rezervase altfel Marea Călătorie: realizează imersiunea colectivă într-un trecut
„Își dădu seama că murise pe când scria cartea arhetipal. Pentru a rămâne fidel SF-ului, Sebas-
Poveste pentru nepoți este un colaj de proze pentru nepoții săi și că, foarte probabil, atât tian Burnaz proiectează acest trecut-arhetipal
scurte, multe circumscriindu-se în zona eseuri- corpul său, cât și foile manuscrisului nu vor într-un viitor, pe o planetă unde se trăiesc, se
lor. Fiecare poveste de viață readuce în prim-plan mai fi găsite niciodată sub dărâmături. Explozia retrăiesc amintirile caducității, contribuind
circumstanțe bizare, în registrul pozitiv, cu un bombelor spulberase întreaga închisoare, lao- astfel la perenitatea singurului sentiment fluviu
final totdeauna în cheia unei morale bazate pe laltă cu alte mii de clădiri din Berlin, într-unul între lumi: iubirea.
efectul benefic al iubirii asupra destinului per- dintre ultimele raiduri ale aliaților împotriva
sonajului. Plasarea acțiunii în viitor se face cu guvernului german. Două lacrimi începuseră Este și tema esențială, de altfel unica, a scri-
intenția de retrăire, și astfel recuperare, a vieții să curgă din ochii săi și plânse în tăcere...”. erilor lui Sebastian Burnaz. Receptarea acestui
pământene, având incandescența trăirii cu iubire. univers narativ marcat de Eros și proiectat în
Astfel, postexistența este valorizată și semnifică Oniric a fost motivată de vocaţia autorului
trăirea unei noi vieți sub spectrul eternității. pentru angelizarea, prin iubire creștinească,
O iubire întru veșnicie împlinită după Marea a umanităţii, după cum afirma prof. Lavinia
Călătorie, fiecare poveste de viață fiind o fațetă a Betea, la momentul lansării volumului Con-
iubirii, totdeauna cu împlinire, un final optimist. gresul iubirii, la Târgul de carte Gaudeamus,
Sunt ordonări strict narative, urmând cerințele noiembrie, 2017, un moment inedit: traduce-
unei construcții epice nepretențioase, fără con- rea cărții în 14 limbi și lansarea simultană în
torsiuni, un curs logic, o mișcare de episoade cele 14 limbi, autorul oferind autografe în tot
prezidate de condițiile romanului-povestire. atâtea limbi. Pentru realizarea acestui proiect
Sebastian Burnaz a lucrat cu traducători și
Este un discurs epic suplu, vocea naratoru- redactori din optsprezece orașe din întreaga
lui trecând ușor de la comentariul exterior spre lume, volumul văzând lumina tiparului în
un monolog care trăiește dinăuntru mișcările română, maghiară, engleză, franceză, italiană,
unor existențe supuse gradual examenului spaniolă, germană, portugheză, turcă, rusă,
unui martor lucid și îndrăzneț al conștiințelor. chineză, japoneză, coreeană și hindi.
Libertatea comentariului și spiritul asociativ
divulgă natura interioară a unui peisaj, care Povestire pentru nepoți continuă tematica
exaltă liniile imaginarului. Naratorul este proiectului lui Sebastian Burnaz oferind o
investit cu dreptul interpretării și filtrării fapte- perspectivă SF a erosului reiterat prin oniric
lor. Asistă și dezvoltă ulterior poveștile fondate spre păstrarea purității ancestrale, a iubirii
pe sentimentul iubirii dintre oameni și pentru primordiale. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 15

Iubire dincolo de timp Rodica Literatură
GRIGORE universală

Pentru că s-a născut în Ajunul Crăciu- e din nou în mare pericol. Cel de-al Doilea autorul le exersase deja în romanul precedent,
nului din anul 1909, primește numele Război Mondial distruge din nou destine și Prélude de cristal, unde imaginase, însă, un
Noël. Iar după patru ani, în vara lui întregi comunități, Noël și Luise, cei care abia personaj feminin de prim-plan.
1914, la puțin timp după nașterea lui Luci- își mărturisiseră iubirea, sunt separați, iar de
enne, sora sa mai mică, viața micului Noël se aici încolo Noël va face totul (și orice!) ca să-i Noël și Luise trec prin două războaie mon-
schimbă, odată cu sosirea neașteptată la ferma dea de urmă și s-o salveze. diale, se pierd și se regăsesc, se despart și se
din Belgia a părinților săi a tinerei și frumoa- reconciliază în cadrul unei cărți construite
sei Klara von Ludendorff, unica fiică a unor Născut în 1951, în Valonia, cunoscut în în conformitate cu principiile unei narațiuni
berlinezi bogați, care, după un an de studii Belgia (și în întreaga lume francofonă) drept muzicale de primă clasă, în consonanță cu pasi-
universitare la Bruxelles, aflându-se în drum talentat actor, cântăreț, dramaturg, ba chiar și unea pentru muzică a Luisei. Sigur că uneori
spre Viena, o aduce pe lume pe Luise. Neîn- maestru sticlar, specialist în arta vitraliilor (a protagoniștii par niște eroi romantici, gata să
drăznind să se întoarcă în Germania cu fetița, fost implicat, printre altele, în realizarea impre- lupte pentru iubirea lor și să câștige de fiecare
convinsă că părinții săi nu o vor accepta, Klara sionantului proiect Cathédrale de Lumière, din dată împotriva oricăror inamici, numai că
o încredințează pe Luise familiei valone în a sudul Provinciei Namur), Bernard Tirtiaux a acesta nu e nicidecum un punct slab al romanu-
cărei casă găsise adăpost, căldură și ajutor. Iar publicat piese de teatru și romane, printre care lui, ci dimpotrivă, câtă vreme, procedând astfel,
Noël devine protectorul drăgălașei Luise, fratele Le passeur de lumière (1993), Les sept couleurs Bernard Tirtiaux demonstrează cum, chiar și în
adoptiv al acesteia și cel mai bun prieten al ei. du vent (1995), Aubertin d’Avalon (2002), tumultuosul secol XX, iubirea încă mai poate
Acestea sunt elementele de Pitié pour le mal (2006) sau Prélude de cris- salva lumea – și umanitatea din oameni.
la care pornește scriitorul
belgian Bernard Tirtiaux în tal (2011). Definindu-se, Desprinsă parcă din marile cărți ale lite-
romanul său intitulat Noël într-un interviu acordat raturii universale, iubirea dintre Noël și Luise
în decembrie. Și acesta e revistei „L’appel”, în primul îi ajută pe cei doi să depășească orice îi des-
începutul unei tulburătoare rând drept „artizan, îndră- parte și să lupte pentru ceea ce cred și pentru
(și dramatice) povești de gostit pentru totdeauna de ceea ce simt. Însă textul nu se întemeiază pe
dragoste, întinsă pe câteva lucrul bine făcut”, Tirtiaux certitudini, ci jonglează cu o serie de mari
decenii, relatată pe fundalul demonstrează cititorilor săi, necunoscute, câtă vreme autorul păstrează sus-
tulburărilor care au marcat în Noël en décembre (2015), pansul, nedezvăluind decât la final ce anume a
Europa de la Primul și până cel de-al șaptelea roman pe determinat alegerile Luisei și cum (sau dacă)
după cel de-al Doilea Război care l-a publicat, nu doar sentimentele sale pentru Noël s-au schimbat
Mondial. Căci, așa cum era aplecarea spre detaliu, spe- ori nu. Luise e un personaj complex și fluid, e
de așteptat, după ce e, pe cifică artizanilor de vocație, construită din tonuri de lumină și din enigme
rând, frate și prieten, Noël ci și capacitatea de a duce de nepătruns, mișcându-se doar aparent fără
realizează că s-a îndrăgos- până la capăt un ambițios dificultăți în lumea strălucitoare a concertelor
tit fără putință de scăpare proiect narativ care, din- de gală și a admiratorilor tot mai numeroși,
de fascinanta, talentata și colo de planul strict tematic, dar și a amenințării naziste care se profilează
minunata pianistă în care acoperă – și o face excelent! din ce în ce mai amenințător. Odată cu ea, dar
se transformase blonda și delicata Luise. – mai bine de trei decenii ale privind totul din alt unghi, Noël, jurnalistul-fo-
istoriei europene. tograf-pilot (desigur, profesiunile sale sunt
Având forma unei lungi epistole pe care Cartea e deopotrivă o educație sentimen- simbolice!), observă cu atenție, apoi înregis-
Noël i-o scrie mult iubitei sale Luise, romanul tală a celor doi protagoniști și o cuprinzătoare trează, prin lentilele aparatului de fotografiat,
acesta vorbește despre pasiunea celor doi tineri, frescă, elaborată cu grijă și cu talent, ce oferă cum Europa pe care credea că o cunoaște se
dar și despre tragediile pe care le-au adus răz- lectorului imaginea grăitoare a unei lumi de-a schimbă, naziștii ajung la putere, evreii și alte
boaiele și despre modul în care marea istorie a dreptul ieșite din matcă și care, adesea, pare a minorități sunt deportați în lagărele de exter-
influențat, iar uneori a distrus viețile oameni- nu-și mai putea găsi punctele cardinale. Scene minare, iar oamenii, chiar și cei cunoscuți, se
lor obișnuiți. Devenit, la începutul anilor ’30 ai din Primul Război Mondial se reflectă în altele, pot transforma, nu o dată, în bestii. Dar, cel
secolului trecut, fotograf și pilot, Noël își con- cumva complementar-simbolice, din cel de-al puțin uneori, și în îngeri.
struiește existența în jurul centrului reprezentat Doilea, personajele din prezent dau uneori
de Luise, încercând să o păstreze aproape de el, senzația că se raportează la cele din trecut, încer- Sigur că, în acest context, detaliile sunt cele
apoi, după ce o pierde, să o găsească, să o aline, când să nu le repete greșelile, amănunte aparent care conturează ansamblul, iar Crăciunul, cu
să o facă să uite ororile prin care trecuse și să nesemnificative se dovedesc a fi esențiale pentru toate frumoasele obiceiuri familiale și cu tra-
aibă curajul de a o lua de la capăt. Căci întreaga deznodământ, iar tehnica suspansului e extra- dițiile valone excelent descrise, reprezintă, și
lor viață nu e altceva decât o zbuciumată istorie ordinar stăpânită de autor, pentru a crea un text nu doar pentru Noël, punctul de echilibru,
a pierderilor și a regăsirilor succesive, iar aces- care se citește realmente cu sufletul la gură și pe acel element fără de care supraviețuirea ar fi
tea încep chiar în momentul în care, pe când care nu-l poți lăsa din mână. mult mai grea, atât în vreme de război, cât
Luise avea opt ani, mama ei vine, împreună Bernard Tirtiaux reușește să plaseze poves- și pe timp de pace. În plus, scriitura adesea
cu soțul său Josef Stern, să o caute – și să o tea de dragoste a lui Noël și a Luisei (inspirată poetică, atmosfera pe care autorul belgian o
ia din Belgia, pentru a-i oferi, în sfârșit, căl- dintr-un fapt real) într-un context istoric larg creează, adesea doar în câteva paragrafe sunt
dura unei familii proprii, în Austria. Suficient și complex și să demonstreze, prin interme- semnele distinctive ale unui text deopotrivă
de previzibil, tihna și pacea familiale vor fi de diul puterii iubirii celor doi, cum pot fi depășite convingător și emoționant, document al unor
scurtă durată, căci după ascensiunea nazismu- toate dificultățile, chiar și cele aparent insur- inimaginabile orori, dar și dovadă a convin-
lui din Germania, începe, în întreaga Europă, montabile. Narațiunea implicată, la persoana gerii lui Bernard Tirtiaux că marile iubiri încă
prigoana la adresa evreilor, iar familia Luisei întâi, ca și forma epistolară a textului continuă, mai pot să existe – în literatură și în viață. ■
parțial, procedeele și strategiile narative pe care
Bernard Tirtiaux, Noël în decembrie. Traducere de Andrei
Lazăr, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2018.

16 Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Dan Un premiu literar românesc
SHAFRAN a cucerit Suedia

Premiul „Marin Sorescu”, înființat de de cultură români, suedezi și din alte
Institutul Cultural Român de la Stock- țări. Premiul „Marin Sorescu” a fost
holm în anul 2007, este un premiu mai înființat pe vremea când mă aflam la
puțin obișnuit și foarte pitoresc, ceea ce îl face conducerea institutului, tocmai din
să fie cu atât mai valoros și râvnit. Un premiu dorința de a construi o punte între
literar ce se decernează în fiecare an unui scri- România și Suedia, între culturile
itor de limbă suedeză care desființează granițe celor două țări.
și creează locuri de întâlnire, prin opera sa face Sunt ferm convins că Premiul
posibilă comunicarea între diferite forme de „Marin Sorescu”, acordat anual de
expresie culturală. Este un premiu prin care ICR din Stockholm, contribuie atât
o țară, în cazul nostru România, răsplătește la creșterea notorietății Institutului,
meritele deosebite ale unor scriitori dintr-o altă cât si a numelui si operei lui Marin
țară, și anume Suedia, pentru întreaga operă. Sorescu, în Suedia. Una dintre cele
Laureatul este stabilit de un juriu format din mai importante atribuții ale unui
Dan Shafran, Marin Sorescu și Kjell Espmark
(laureatul din 2018) la Stockholm, în 1992
cinci membri, patru dintre ei fiind suedezi, iar institut cultural român din străină-
al cincilea reprezintă ICR din Stockholm. tate este aceea de a stabili punți de legătură primul și a rămas singurul care acordă un astfel
Încă de la înființare, el s-a bucurat de o între cultura română si cultura țării în care de premiu. Suedezilor li se pare foarte intere-
atenție deosebită din partea presei suedeze și acesta își desfășoară activitatea. Am considerat sant ca valoarea unui scriitor de-al lor să fie
române. În ediția din 16 iulie 2009 a cotidi- că inițierea unui premiu cultural românesc care răsplătită de o altă țară.
anului „Göteborgs-Posten”, Mikael van Reis, urmează să fie atribuit unui scriitor suedez nu Cu toate acestea, premiul a trecut prin peri-
șef al redacției de cultură, dă exemplul mai face decât să aducă România mai aproape de oade mai grele, când existența lui a fost pusă în
multor țări europene care au institute culturale Suedia. Iată, un premiu cultural românesc face pericol. Astfel în primăvara anului 2013, când
în capitala Suediei, apreciind în mod deosebit deja parte, în mod oficial, din lista de premii Centrala Institutului Cultural Român din Bucu-
„vitalitatea Institutului Cultural Român de la culturale acordate în Suedia! El stă alături de rești, în buna tradiție caragielescă – să nu se
Stockholm, condus de Dan Shafran”. „Româ- alte premii prestigioase suedeze și a ajuns să fie revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe
nii au înțeles să-și exporte cultura pentru a-și foarte râvnit. Iar a da acestui premiu numele pe ici pe colo, și anume în punctele esențiale ‒ a
îmbunătăți imaginea. După ce au trăit anii grei lui Marin Sorescu mi s-a părut ceva normal, decis că Premiul „Marin Sorescu” va fi susținut
ai dictaturii ceaușiste, urmați de douăzeci de dat fiind faptul că el este unul dintre cei mai în continuare cu condiția ca: „premiul să asi-
ani de redresare economică greoaie, românii mult traduși și apreciați scriitori români în gure o legătură explicită între cultura română
sunt, pe bună dreptate, mândri de cultura țării Suedia. De altfel, festivitatea de decernare a și cea suedeză (participarea de candidați sue-
lor și o exportă. La Stockholm se decernează Premiului „Marin Sorescu” în Suedia cuprinde dezi și români, juriu compus din personalități
chiar și un premiu românesc unor scriitori sue- și un moment de lectură din opera scriitorului suedeze și române, luarea în considerare și a
dezi remarcabili – Premiul «Marin Sorescu».” român, iar laureatul, în discursul de mulțumire, traducerilor din română în suedeză etc.)”. Cu
Strategia Institutului Cultural Român de la vorbește de regulă despre personalitatea lui alte cuvinte se solicita ca ICR din Stockholm
Stockholm a fost de la bun început, adică din Marin Sorescu. Cel puțin o dată pe an, Marin să premieze din Suedia (țară unde își desfă-
anul 2006, aceea de a lărgi perspectiva suede- Sorescu este prezent în viața culturală de aici. șoară activitatea), scriitori din România, ca
zilor la cultura română și, totodată, de a da Premiul „Marin Sorescu” a devenit o emblemă membrii juriului – toți personalități, desigur
naștere unui loc de întâlnire pentru creatorii a ICR din Stockholm. În Suedia institutul a fost – să cunoască atât de bine ambele limbi, sue-
deza și româna, încât să poată judeca valoarea
unor opere literare scrise în aceste două limbi
și să le și poată compara între ele. Mai mult,
personalitățile române urmau să stabilească
valoarea traducerilor în suedeză. (Dar să dăm
Cezarului ce e al Cezarului: cunoașterea unei
limbi străine, în cazul de față suedeza, era obli-
gatorie pentru românii care urmau să facă parte
din juriul mixt româno-suedez. Cu totul altfel
stau lucrurile astăzi, când ICR din București
trimite la reprezentanțele sale din străinătate
oameni care nu numai că nu cunosc limba
țării în care își desfășoară activitatea, dar nici
nu știu ceva despre cultura și civilizația acestor
țări, despre pulsul vieții culturale și a societă-
ții de acolo. Și iată cum dialogul cultural între
țări, atât de important, se transformă într-un
monoton monolog!) Dar să revenim la Premiul
„Marin Sorescu”. Condițiile impuse de condu-
cerea ICR ar fi transformat acest premiu în cu
totul altceva decât este. Însăși esența premiului,
Poem de Marin Sorescu dedicat lui Lasse SÖderberg, în 1995 Marin Sorescu văzut de Lasse SÖderberg, în 1979 atributele lui de ambasador cultural, menirea

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 17

Lasse SÖderberg Gustafsson, poetă, eseistă, critic literar și tra- Steve Sem-Sandberg (laureatul din 2017) și Dan Shafran
ducătoare suedeză, care a fost recompensată la decernarea Premiului „Marin Sorescu”, 2017
lui ar fi dispărut dintr-o trăsătură de condei. cu Premiul „Marin Sorescu” „pentru viziunea
Cum de-am reușit să păstrăm profilul premiului precisă și empatia de care dă dovadă în inte­ Anul acesta, câștigător este scriitorul suedez
până astăzi rămâne pentru mine un mister. Știu racțiunea cu textul literar. Stilul lui Madeleine Lasse Söderberg, care „ militează pentru
că ușor nu a fost! Și mai știu că nu este deloc Gustafssons este briliant, fără a fi însă deloc internaționalismul poeziei și al artei, pentru
greu să distrugi ceva, dar că durează ani, uneori pretențios. O combinație rară de curiozitate și capacitatea acestora de a face să se întâlnească
chiar decenii, să construiești ceea ce ai distrus. solemnitate, de rațiune și simțire, care contri- oameni și de a le schimba viața. Ca traducător,
buie la sporirea lecturii și conferă dinamism eseist și organizator de festivaluri de poezie,
Mă bucur să constat că Premiul Sorescu scrierilor sale. În calitate de critic, poet, tra- Söderberg este un mare deschizător de dru-
și-a făcut propria lui carieră și că greutatea ducător și eseist, Gustafsson dă dovadă de muri, la fel cum propria sa operă poetică amplă
premiului crește de la an la an, pe măsură ce anvergură impresionantă și înțelegere estetică. este continuu deschisă unor noi modalități de
lista premianților (astăzi 14 la număr) devine O operă netulburată nici de întunericul nopții, a vedea, trăi, simți și gândi”. „Sunt recunoscă-
tot mai mare. Ar lua prea mult spațiu să vor- nici de lumina zilei și unde cititorul se simte tor pentru premiu, (...) pentru că se întâmplă
besc despre fiecare laureat în parte. Mă voi mereu bine-venit.” (motivarea juriului). să fie și premiul care poartă numele lui Marin
mulțumi, de aceea, să amintesc doar câțiva. Sorescu. Marin a apărut la Malmö încă în anii
Primul laureat al Premiului „Marin Sorescu”, „Ce bucuroasă sunt! ‒ și mândră să primesc șaptezeci și mi-a devenit bun prieten. Aveam
în anul 2007, a fost romancierul, criticul literar un premiu denumit «Marin Sorescu», acest om multe în comun. De aceea, parcă îl aud șop-
și traducătorul Steve Sem-Sandberg, născut la prietenos pe care mi-l amintesc din Berlinul tind în urechea juriului incoruptibil: «Dați-i
Oslo în 1956. Ce mare mi-a fost bucuria când anilor ’70, și care a scris câteva dintre poezi- premiul lui Lasse!». Și așa a și fost. Minunat!”,
Academia Suedeză a anunțat, acum câteva ile pe care le păstrez de mult timp în fișierul declara scriitorul Lasse Söderberg.
zile, că l-a ales pe Steve Sem-Sandberg prin- Antologie Privată de pe calculatorul meu. Și
tre noii săi membri! Motivarea juriului a fost mă mândresc să mă număr printre străluciții Închei această scurtă incursiune în istoria Pre-
următoarea: „Prin complexitatea, vitalitatea laureați pe care Institutul Cultural Român de miului Marin Sorescu, acordat la Stockholm, cu
și forța intelectuală a romanelor și eseuri- la Stockholm i-a răsplătit de-a lungul anilor”, a o poezie a lui Lasse Söderberg, în traducerea lui
lor sale, plasate adeseori în Europa Centrală spus fericită Madeleine Gustafsson.  Marin Sorescu și publicată în Tratat de Inspirație:
și de Est, Steve Sem-Sandberg aparține artei
narative europene de astăzi. Cărțile sale, care Laureatul din anul următor a fost scriitorul Poetul scrie pentru vânt
sparg granițele dintre lumi și dintre realitate și suedez Kjell Espmark, membru al Academiei
ficțiune, ne oferă o imagine complexă a socie- Suedeze și timp de foarte muți ani Președinte al Pentru cine scrie poetul?
tății contemporane, făcând totodată simțită Comitetului Nobel. În motivarea juriului se arată Pentru tot ce-i pribeag și suferind,
prezența istoriei. Prin încercarea lui de a crea că lui Kjell Espmark i s-a acordat Premiul Marin pentru tot ceea ce neîncetat este doborât,
un hibrid între narațiune și documentar, Steve Sorescu „pentru opera bogată și variată, care se anihilat. Pentru pietricelele cenușii,
Sem-Sandberg a devenit un model pentru află constant într-o vitală dezvoltare. Kjell Esp- fiindcă sunt asemenea oamenilor.
scriitorii mai tineri, încurajându-i să experi- mark a abordat cu ascuțime intelectuală și stilistică Pentru toți și pentru nimeni.■
menteze și să testeze noi formule literare.” problematici centrale ale umanității, diversitatea
irațională a existenței și dorința de a se cunoaște
Laureatul din 2017 a fost Madeleine pe sine și lumea din jur. De asemenea, Kjell Esp-
mark a adus contribuții importante ca cercetător
literar și eseist. El este astăzi o forță motrice pe
scena literară suedeză, bucurându-se de apreciere
atât în Suedia, cât și în afara granițelor Suediei.”
Kjell Espmark s-a arătat „foarte bucuros la auzul
veștii, cu atât mai mult cu cât este vorba despre un
premiu ce poartă numele prietenului meu Marin
Sorescu. M-a bucurat, de asemenea, și faptul că
premiul nu este menit să marcheze sfârșitul unui
îndelungat traiect literar, ci îmi este acordat în
plină fază târzie de creativitate puternică”.

Cărți primite la redacție

• Carmen Firan, O sută și una de poezii, Prefață de Andrei Codrescu, București, Ed. • Manfred Spitzer, Demența digitală. Cum ne tulbură
Academiei Române, 2020, 148 p. mintea noile tehnologii? Trad. Dana Verescu, București,
Ed. Humanitas, 2020, 328 p. ■
• Titu Maiorescu, Epoca Eminescu, Ediție coordonată și studiu introductiv de acad.
Mihai Cimpoi, Colecția „Eminesciana”, nr. 100, Iași, Ed. Junimea, 2020, 264 p.

• Mihai Zamfir, Alt jurnal indirect, Colecția „Distinguo”, București, Ed. Spandugino,
2020, 342 p.

• Bernard Tirtiaux, Noël în decembrie. Trad. Andrei Lazăr, Cluj-Napoca, Ed. Casa
Cărții de Știință, 2018, 198 p.

• Sebastian Burnaz, Poveste pentru nepoți, București, Ed. Virtuală, 2019, 216 p.
• Ileana Stănculeasa, Eu, tu, noi și relația perfectă, Craiova, Ed. MixPanda, 2017.
• Dan Ionescu, Carta a Tetis, Trad. Francisco Bran García și Dana Oprica, Madrid,
Ed. Éride Ediciones, 2020, 170 p.
• Marian Barbu, În zig cu viața mea, vol. II, Craiova, Ed. MJM, 2019, 344 p.
• Nicolae Breban, Act gratuit. Nuvele, Iași, Ed. Polirom, 2020, 480 p.
• Laura Spinney, Gripa spaniolă din 1918. Pandemia care a schimbat lumea. Trad. din
limba engleză de Roxana Olteanu. Prefață de Adrian Cioroianu, Postfață de Emanuel
Ciauși, București, Ed. Corint, 2019, 376 p.

18 Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 Scrisul Românesc Poezie
Cronică literară

Dan Coridorul timpului
DUȚESCU
Între condamnatul la moarte și omul liber
Poeme este doar o singură diferență

Cuvinte simple Scurgerea timpului
Timpul pe care îl mai au de trăit
Cuvinte rostite revin în gându-mi din anii ce au trecut Viața este o clipită între două neanturi ce succed
ca ropotul de ploaie Există infinitul de dinainte de a ne naște și cel de după ce părăsim

Sunt un ecou funebru a ce a fost demult această lume
Caut izvorul ce prăvălea torentul acelui val uriaș ce ne purta în fiecare zi Condamnatul trăiește fiecare clipă cu o intensitate greu de imaginat
Au fost vremuri ce au dispărut ca roua dimineții Prețuiește și iubește timpul pe care îl mai are de trăit
Mai văd uneori țărmul pe care ne-am despărțit ultima dată Se agață de fiecare clipă cu disperarea unui alpinist ce se cațără
Erai îmbrăcată în roba unui magistrat sobru și tăcut
M-ai condamnat pe veci la singurătate pe un perete fără sfârșit
O sentință fără drept de recurs Omul liber disprețuiește cu nonșalanță clipa
Unde sunt clipele când ne-am iubit lăsând timpul să uite de noi De cele mai multe ori uită să se bucure de viață pierzându-se
Ziua se unea cu noaptea și noaptea se trezea târziu spre dimineață
Eram dincolo de binele și de răul acestei lumi ingrate în lucruri mărunte
Iubirea noastră a rămas o amintire ca o poză într-un album Crede cu obstinație că viața lui este veșnică
Refuza ideea morții chiar dacă uneori se gândește la ea
pe care l-ai închis în grabă Condamnatul la moarte și omul liber pășesc pe același coridor
În fiecare zi am să-ți scriu o scrisoare unde-ți voi vorbii de iubirea
mai devreme sau mai târziu
noastră risipită mult prea ușor Finalul este identic pentru amândoi
Știu că nu ai să le deschizi vreodată Unul implacabil diferă doar momentul producerii lui
Oricum nu în viața asta Coridorul vieții și al morții cu al lui punct terminus
Știu că pentru tine sunt doar cuvinte al căror sens este desuet Aici trebuie să te dezbraci de trupu-ți vlăguit de iluzii
Pentru mine sunt capodopera unei vieți nescrisă
și să-ți eliberezi sinele
dar trăită cu toată ființa mea L-ai chinuit toată viața de parcă nici nu ți-a păsat de el
Iubirea noastră Singurul lucru care nu-ți aparține veșnic este sinele tău
Dacă vei primi scrisorile te rog să le arzi Ce mai poți face în acea clipăa disperării
Nu uita... cenușa las-o să se împrăștie cu vântul cât mai departe Să regreți că nu ai trăit viața mai mult în iubire
Doar așa va pluti veșnic Să-i ceri iertare sufletului pentru că nu i-ai dat mai multă
Dacă te-am plictisit iartă-mă
Iubirea noastră nu poate fi scrisă pe o simplă coală de hârtie dragoste pe cât și-ar fi dorit
Cuvintele sunt de data asta Sentimentul pe care îl ai la final este cel al regretelor tardive
lucruri mult prea simple... Noi nu vom ști niciodată dacă dincolo de acest coridor

mai există ceva
Singurul care va afla adevărul este doar sufletul nostru
Sinele nostru cel care de fapt nu ne aparține
Este primit de fiecare la intrarea în coridor doar ca împrumut
Probabil... ■

Carta a Tetis, Geo
poeme în limba spaniolăarta a Tetis (Scrisoare către Tetis), al ce imită în efemeritatea formelor lor cumin- CONSTANTINESCU

optulea volum de versuri al profesoru- țenia din totdeauna a turmelor care de data mișcătoare ale prezentului ci să se oprească
uneori și să-și trăiască cu adevărat viața: „Prin
Clui și poetului, Dan Ionescu, a apărut aceasta nu pot paște iarba bogată, ci „sunete aceste îndeletniciri, prin altele,/ te dezobișnu-
iești să iubești./ Tu, călătorule, totuși…”(Îndemn
în limba lui Cervantes, la Madrid, la Editura de clopotniță”. Prin urmare, acolo unde ființa
Éride Ediciones, în acest an. Beneficiind de tra- sărăcește de spirit, în aglomerațiile urbane ale
ducerea lui Francisco Bran García și a Danei alienării omenescului în goana absurdă după
Oprica, poezia lui Dan Ionescu marchează tre- „valorile” materiale, în contact cu natura miri- – după Ovidiu).
cerea cu brio a granițelor limbii române, spre fică a Cleanovului spiritul renaște, se umple Volumul apărut în limba spaniolă, Carta a
universalitate. de cântecul dintotdeauna al clopotului, deci Tetis (Scrisoare către Tetis), evocă tot eternitatea
al credinței. naturii copilăriei și binecuvântarea și îndemnu-
Dan Ionescu a debutat în 1995 cu volumul rile spre adevărata fericire, a versurilor clasice.
Biblioteca într-o alocuțiune (Ed. Avrămeasa) Departe de ocean (Ed. Cartea Românească, Elementele comune ale realității înconjurătoare
unde punea problema condiției poetului și a 2000) conferă aceeași salvare a spiritului din îi conferă poetului prilejuri de a călători prin
poeziei în societatea contemporană lui, după timpul și spațiul copilăriei. La un moment dat,
trecerea de la comunismul autarhic către capi- natura fascinantă și eternă îi trezește în mod mitologie (căutând-o mereu pe zeița Tetis) prin
talismul sălbatic al primilor ani după Revoluție. naiv, dar profund, evocând aparent în treacăt istorie, prin amintiri (cu revelarea elementelor
spiritualitatea vie a lumii din care a ieșit, intero- perene din satul natal) dar și a lumii înconju-
Volumul următor, Altceva de cunoscut (Ed. gația retorică: „de cine e țesută și la ce macat/ e rătoare, mereu neînțelese. Astfel, în poemul
Aius, 1998), continuă interogațiile profunde adăugată, la al plângerii sau al fericirii” (Subiecte Consejo literario (Sfat pentru literatură) are în
ale temei, evocând spațiul mirific al copilăriei, despre vreme). În Vis visus sau Forța visului vedere complexitatea destinului său de poet,
unde natura e la fel de proaspătă încât „Palpi- poetul se întoarce la tradiția clasică a iubirii întrucât de multe ori în actul creației „todos los
tația se transferă în păsări. Văzduhul dă bice versos estan cubiertos/ por un regio velo que
norilor, a căror turmă,/ așază pe-o îndepărtată evocată de versurile lui Virgiliu sau Ovidiu,
cetate, începe să pască/ sunete de clopotniță” îndemnându-și contemporanii să nu se lase muchos reconocen: epíteto./ Menos mal que mi
(Spirala). Aici poetul întâlnește poezia norilor, furați de rătăcirile printre talazurile de nisipuri inquietud no se ha reflejado al final”.
→

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 19
Cronică literară

David Hume (1711-1776), cel mai radical Trezirea Emanuel D. Idei filosofice
dintre filosofii empiriști, a criticat viru-
lent raționalismul european din sfera FLORESCU
epistemologiei, până ce a ajuns la un scepticism
cronic și la un relativism absolut în legătură cu din somnul dogmatic
posibilitatea cunoașterii. Adept al cunoașterii
doar pe baza experienței senzoriale, a respins de Platon sau Descartes. Germanul se numea mai contestăm educația primită, când nu mai
teoria raționalistă a ideilor înnăscute și a ridicu- Immanuel Kant, iar prin epistemologia sa revo- verificăm cunoștințele asimilate și nu ne mai
lizat pretinsa valoare a ideilor abstracte, care nu luționară și prin etica sa originală s-a impus ca demascăm prejudecățile deghizate, este foarte
pot fi demonstrate empiric în realitatea concretă. cel mai important filosof al modernității. Pe improbabilă o autentică trezire intelectuală,
Economistul și istoricul scoțian a devenit celebru lângă aportul filosofic propriu, D. Hume a adus spirituală, culturală sau morală. Este adevărat
în istoria filosofiei pentru modul curajos și inedit o contribuție majoră la dezvoltarea filosofiei că e mai plăcut somnul dogmatic! E mai rela-
în care a abordat subiecte pur filosofice precum: moderne prin faptul că l-a trezit pe Kant din xant și pare tocmai bun sau necesar în contextul
cauzalitatea, probabilitatea, identitatea personală somnul dogmatic și i-a declanșat geniul filosofic stresant al societății contemporane! Problema
sau originea virtuții. Spirit ateist, s-a dovedit un aflat încă în stare latentă. e că somnul ne adoarme simțurile și reacțiile,
critic ingenios și perseverent al dogmatismu- iar visele lui nu coincid cu visurile realității!
lui metafizic și religios, care se înrădăcinase de Nu intenționez să tratez aici despre rațio- Pentru a ne trezi la realitate ne trebuie probabil
secole în tradiția filosofică europeană. El a sem- nalismul sau empirismul epistemologic și nici și un context favorabil, ca cel creat de Hume lui
nalat anumite carențe ideatice ale epistemologiei despre sinteza kantiană superioară acestora. Kant, dar cu siguranță și mult curaj, pentru a
tradiționale și a demascat dogmatismul insinuat Nici măcar să prezint filosofia lui Hume și Kant, ne îndoi, a critica, a verifica și a crea. Prejude-
în domeniul religios, dar nu a reușit să ofere un ci doresc să semnalez, pornind de la cazul par- cățile, comoditatea, lașitatea, superficialitatea
fundament filosofic constructiv, care să restau- ticular evocat în acest context istorico-filosofic, sau conformismul ne vor ține în somnul dog-
reze eșafodajul epistemologic destabilizat prin rolul nefast al somnului dogmatic în societate matic, iar acesta ne va menține într-o letargie
critica sa pertinentă. Doar s-a îndoit de valoa- și să subliniez importanța unei treziri din acest spirituală sinonimă cu o existență inautentică
rea metafizicii, a contestat filosofia tradițională, dulce somn cu vise plăcute și realități deformate. și inutilă. Trezirea din somnul dogmatic e însă
a demascat deficiențele dogmatismului și a lansat Deși este unul mai mult insesizabil, somnul benefică datorită rezultatelor ei pozitive: înțele-
o provocare spiritelor filosofice ale epocii. dogmatic nu este mai puțin real sau nociv! gere corectă, cunoaștere autentică, autenticitate
El presupune acea adormire spirituală a unui identitară, originalitate, inspirație, creativitate,
Un filosof german a fost cel care a acceptat individ naiv, pasiv, comod și superficial, care, viziune și diversitate în plan socio-profesional
provocarea intelectuală a confratelui scoțian și a orbit de niște prejudecăți convenabile, nu vede sau cultural-artistic.
elaborat o viziune filosofică efectiv revoluționară, marile erori științifice, gravele erezii teologice,
care avea să reprezinte o linie de demarcație în banalele speculații metafizice, pretinsele virtuți Realitatea socio-politică, culturală, religi-
filosofia modernă. Respingând rolul exclusivist etice, ridicolele pseudovalori umane sau drama- oasă ori etică nu este numai în alb sau negru,
al rațiunii și al experienței senzoriale în procesul ticele derapaje socio-politice, care se manifestă așa cum visează cu ochii deschiși cei cuprinși
cunoașterii, el le-a unit într-o sinteză originală recurent în orice etapă a civilizației umane. de somnul dogmatic, ci este întotdeauna mai
prin care a depășit limitele raționalismului și ale nuanțată, mai complexă și mai diversă. Au
empirismului. În teoria sa, declarată o revoluție Societatea contemporană nu face excepție demonstrat-o și reformatorii din religie sau
copernicană, intuițiile sensibilității și conceptele de la concretizarea acestei letargii spirituale politică, și inventatorii din știință, inovatorii din
intelectului constituiau sursele comune și indiso- cronice, de vreme ce dogmatismul, adică acea filosofie ori avangardiștii din artă și literatură.
ciabile ale cunoașterii umane. Percepția singură, atitudine ce respinge orice îndoială și critică Toți aceștia au atins un stadiu superior în dome-
pe care Hume o așezase ca intermediar între cu privire la o dogmă consacrată, s-a inoculat niile lor de activitate, dar întâi s-au trezit din
simțuri și idei, nu poate crea cunoaștere, ci doar în toate domeniile ei: istorie, religie, filosofie, somnul dogmatic. Dacă însă ar fi dormit liniștiți
furniza niște conținuturi fără formă ce produc etică, politică, educație, știință, profesie, artă și în somnul dogmatic, lumea ar fi fost privată de
haos epistemologic. Dar nici intelectul singur nu cultură. Flagelul dogmatismului prejudiciază beneficiile aportului lor la evoluția civilizației.
poate genera cunoașterea autentică, ci doar niște toate sferele vieții umane, în care se exprimă sub
forme fără conținut similare unor iluzii. Astfel egida tradiției intangibile. Și mulți îi cad pradă În concluzie, dacă somnul rațiunii naște
că, depășind reducționismul excesiv, cu tiparul somnului lung și dulce cu care sunt ademeniți, monștri, se poate parafraza că somnul dogma-
său epistemologic pasiv, și realismul sceptic ale indiferent de nivelul lor de educație. În fond, cel tic naște pe adepții monștrilor! Adică pe cei care
gânditorului britanic, filosoful german pune în mai pernicios dogmatism este cel al oamenilor prin credulitatea, conservatorismul, obtuzitatea
loc un realism critic în care subiectul cunoscător intelectuali, iar cel mai profund somn dogma- sau poltronismul lor acceptă necritic orice mon-
joacă un rol activ și creativ în raportul lui cu tic este cel din mediile academice și culturale. struozitate intelectuală, spirituală sau politică.
obiectul cunoscut. Cu un fair-play tipic brita- Tot mai puțini se mai trezesc din acest somn Aceștia dorm liniștiți și visează o realitate iluzo-
nic, germanul recunoaște meritul pe care l-a avut amăgitor, pentru a putea fi un nou Kant din rie. Care poate fi pentru cei treji un coșmar real.
confratele scoțian în interpretarea filosofică pe domeniul lor de activitate, tocmai pentru că Dar datoria spiritelor treze este să demaște visele
care a realizat-o ulterior. El mărturisea franc că sunt tot mai puțini critici avizați ca Hume, care himerice ale celor adormiți. În speranța de-a-i
demersul critic al acestuia l-a trezit din somnul să joace rolul de ceas deșteptător. Când nu ne trezi și pe ei din somnul dogmatic sau măcar
dogmatic al metafizicii tradiționale promovată mai îndoim de adevărurile absolute, când nu de-a preveni un ipotetic coșmar personal! ■

→ Această grijă a poetului de a reflecta în ceea ce dă substanță poeziei este sentimentul fremătând de viață al fecioarei cântă în ochii
de dragoste. Aici poetul se întâlnește mereu poetului precum gânguritul de păsări. Sunt ima-
poezie inefabilul ființei găsește în obiecte încon- cu poezia clasică, cea care s-a nutrit din acest gini ale sinesteziei, ale sensibilității debordând
jurătoare un sprijin neașteptat: „Un palo, con sentiment și a rămas mereu la fel de tânără. de viață a poetului, expuse aluziv, tainic, într-o
la bombilla apagada en la punta/ se asemeja Scrie poetul în poemul Idilio: „Una joven, riva- sintaxă insolită dar curgătoare, care-i e proprie.
a una letra” (El retiro buscado). La fel, micul liza según veo, con la paloma salvaje,/ Oh, esta
univers ce-l înconjoară, îi coferă impulsul de vuela a cantar en un lugar adecuado, y la joven Prin urmare, în limba spaniolă, poezia lui
a-și schimba condiția: „¡Ven, insecto de oro,/a igual,/ ¿Quién goza de la pericia de ambas en Dan Ionescu are aceeași personalitate pro-
hacerme partícipe de tu impulsă de flotar!/ Por su arrullo?” Motive imemoriale ale poeziei lirice fundă, cu numic mai prejos de cea a marilor
un día/ daría mi condición de hombre a cambio dintotdeauna se întrepătrund într-o expresie poeți români care și-au universalizat creația
de tu fragilidad… (Mi vida interior es dura). nouă, modernă, fericit aleasă. Trupul frumos, transpunînd-o cu curaj si pricepere în limba
lui Cervantes. ■
Și acum, ca și în volumele din tinerețe,

20 Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 Scrisul Românesc Cronică
literară

Dodo O carte care Mircea

NIȚĂ Banda desenată, POSPAI
o resursă didactică
ne poate aduce liniște
Mădălina Spătaru-Pralea (doctor în filologie, asistent la Recent am primit o carte care mi s-a părut interesantă și demnă de
Facultatea de Litere, Departamentul de Lingvistică, din semnalat, a craiovencei Ileana Stănculeasa (Eu, tu, noi și relația
cadrul Universității din București), și-a propus să ofere perfectă, 2019). Cam ce noutăți ar putea aduce, m-am întrebat, la
un inedit instrument de lucru, cu dublu caracter, didactic și început, deoarece după 1989 în mod deosebit au fost tipărite zeci de lucrări
ludic, studenților străini (dar nu numai) care urmează cursurile care au ca temă comunicarea și relațiile dintre oameni, dar, îndemnat de
de limba română: Banda desenată ‒ resursă didactică în achiziția faptul că o cunoșteam pe autoare și atras de forma elegantă a cărții, am
limbii române ca limbă străină. început să o răsfoiesc. Am constatat curând că, până la urmă, nu nou-
tatea absolută este cea mai importantă și că am de-a face cu o carte bine
Volumul se împarte în două secțiuni. În prima parte, Banda structurată, cu un conținut pertinent și oportun, de folos cititorului de
desenată ca formă de exprimare artistică, autoarea realizează un orice vârstă sau preocupare.
scurt istoric al fenomenului, relevând producția editorială din
Statele Unite, Franța-Belgia, Marea Britanie, Italia și România Ileana Stănculeasa este doctor în teologie după ce, în cei doi ani pre-
(căreia îi alocă un spațiu mai larg, așa cum e și firesc, aducând la cedenți, a urmat un master în comunicare umană și eclezială. Înaintea
zi informația privind noile apariții și evenimentele benzii dese- publicării acestei cărți au văzut lumina tiparului alte lucrări ale sale,
nate). Apoi analizează limbajul benzii desenate, delimitându-i respectiv Puterea cuvântului și vindecarea spirituală (2010), Femeia în
două componente: cea vizuală și cea textuală. planul lui Dumnezeu (2010) și Consilierea și terapia spirituală în bolile
grave și terminale (2017). În perioada 1999-2014 a lucrat în Ministerul
În cadrul celei dintâi Culturii și Cultelor. A predat cursul de comunicare umană și biblică la
autoarea definește și descrie Facultatea de Teologie Romano-Catolică din București și a ținut o serie de
cadrul (caseta), punând conferințe la București și Craiova pe teme precum Omul spiritual, Numele
accent pe valorile retorice ale divine, Puterea cuvântului, Puterea de a ierta și puterea iertării, Arta de a
formei și dimensiunii aces- iubi și altele, multe dintre acestea fiind prezentate și în colaborările cu dife-
tuia, elipsa (spațiul alb dintre rite reviste, posturi de radio și televiziune.
cadre), timpul și mișcare în
banda desenată, semnificația Toate cele enumerate pot fi condiții nece-
culorilor precum și planu- sare, dar nu neapărat și suficiente pentru a
rile, unghiurile de vedere și scrie o lucrare care să vizeze abordarea ele-
gradarea punctului de vedere mentelor contributoare la o relație perfectă pe
(remarcând corect că acestea toate planurile vieții, de la relația cu sine până
din urmă sunt specifice și la cea de familie, larg socială sau, în ultimă
limbajului cinematografic). instanță, cu Divinitatea. Și totuși Ileana Stăn-
culeasa a îndrăznit acest fapt, nu fără folos,
În cadrul cei de-a doua în final. A rezultat o carte care, chiar dacă nu
componente, analizează și-a propus pretenții și funcții de manual, este
funcțiile balonului cu text astfel alcătuită, argumentată și documentată
– forma grafică unde apar încât poate să se constituie într-un îndreptar
replicile și gândurile personajelor și descrie efectele vizuale (ide- foarte serios și folositor celor ce își doresc o
ogramele) și sonore (interjecții și onomatopee) ale unei benzi viață cât mai armonioasă posibil.
desenate. La final, autoarea conchide corect că, „la baza construc-
ției și funcționării unei benzi desenate stă interacțiunea dintre Încă din primul capitol autoarea face un istoric al apariției relațiilor dintre
text și imagine și faptul că între cele două elemente există o relație oameni ca necesitate biologico-socială, precum și o trecere în revistă a prin-
de interdependență/inseparabilitate”. cipalelor elemente ale funcției de comunicare și a școlilor care s-au ocupat de
În cea de-a doua parte, Potențialul didactic al benzii desenate, studiul comunicării. Apoi, gradual, sunt tratate, în capitole distincte, relația
Mădălina Spătaru-Pralea analizează proprietățile didactice ale cu sinele, relațiile amoroase și de cuplu, relațiile familiale părinți-copii, rela-
celei de-a noua arte și propune cititorilor moduri de utilizare a țiile școlare, relațiile profesionale, relațiile publice și relația cu Spiritualitatea.
benzii desenate în raport cu competențele dezvoltate precum și Fiecare dintre acestea sunt abordate cu atenție și, mai ales, cu o anume deli-
tipuri de activități pentru antrenarea competențelor de lectură, de catețe care, proprie autoarei fiind, se reflectă și în fiecare dintre elementele
scriere și de comunicare orală. După care, plecând de la mai multe abordate. Este, în paranteză fie spus, aceeași delicatețe care s-a transmis și
benzi desenate, creează 14 modele de studiu, fiecare conținând copiilor săi, pianista muzicolog Ivona Stănculeasa și cunoscutul violonist
câte o fișă de prezentare și una de lucru. Vlad Stănculeasa. Astfel, cunoașterea de sine devine poate cea mai importantă
Cele mai multe BD utilizate ca material didactic au fost rea- problemă pe care este bine să o aibă în vedere fiecare individ, spre a avea o
lizate (scenariu și desene) de Octav Ungureanu, fiind preluate relație cu sine corectă și benefică. De la acest element pornind, toate celelalte
din revista „Școala de Basm” sau albumul Zobb, un extraterestru curg într-un anume firesc, în aceiași termeni ai respectului de sine, dar și
în București. Se regăsesc însă în volum și lucrări ale altor autori: ai respectului față de ceilalți, cunoașterea rolului pe care îl joacă în viața
Poznele lui Rică, de Marga Ștefănescu („Ziarul Copiilor”), Aven- individului și a societății instituții de bază, cum este cea a familiei, cele din
turile lui Costel, povestite chiar de el, de Burschi (revista „Șoimii domeniul educațional, cele care reprezintă relațiile profesionale și publice
Patriei”), Justin, de Bogdan Prejoianu (revista „Carusel”), Irina în diferite etape de viață a individului, de evoluție istorică ori context social.
Tănase – CV ilustrat, de Ileana Surducan etc.
Apariția acestui altfel de manual de învățare a limbii române prin Toate problemele abordate sunt riguros susținute prin argumentația
folosirea benzii desenate ca model didactic reprezintă o premieră pe bazată pe o bibliografie întinsă și diversă, românească și străină, precum
scena editorială românească. Să sperăm că va fi urmat și de altele. și prin transparența unei cunoașteri profunde a complexității vieții.
Volumul Banda desenată ‒ resursă didactică în achiziția limbii
române ca limbă străină a apărut în anul 2019 la Editura Univer- Remarcăm, în final, construcția logică a fiecărui capitol, limpezimea ideilor
sității din București. ■ și, nu în ultimul rând, fluență scriiturii, autoarea deschizându-și sufletul pentru
cititorii săi, cu speranța, mărturisită, că lectura le va fi de folos acestora în a-și face
mai frumoasă propria viață și a contribui la înfrumusețarea vieților celor din jur. ■

Teatru Scrisul Românesc Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 21

Inimă și alte preparate din carne, Anda
SIMION

o metaforă în regia lui Radu Afrimnimă și alte preparate din carne, cel mai transcende spectacolul singular. burlesc, care trimite spre Rozica din Casa cu
Suricate. Rolul este foarte bine asumat, Raluca
recent spectacol semnat de regizorul Radu Profund poetic, textul semnat de Dan are un talent desăvârșit de a cuceri în roluri
cu tentă comică, dar așa cum bine au punctat
IAfrim, a deschis noua stagiune a Teatrului Coman și însuflețit de regia lui Afrim și sce- și alții, poate că ar trebui mai multă variație
Național „Marin Sorescu” din Craiova după o nografia Irinei Moscu este livrat cu o naturalețe a registrelor, pentru că este o actriță care are
lungă absență a spectatorilor din sala „Amza formidabilă de trupa actorilor din distribuție. suficiente resurse pentru a da culoare și altor
Pellea” ca urmare a restricțiilor impuse de con- Una dintre cele mai importante senzații cu tipuri de personaje. Însă aici revine acel fir roșu
textul pandemic. care am rămas după ce am lăsat zilele să cearnă pe care îmi îngădui să îl iau în calcul drept
Și a fost cu atât mai simbolică această acest spectacol este aceea că actorii Naționa- alegere strategică a regizorului.
întoarcere a spectatorului în sala de teatru, în lului craiovean au o capacitate admirabilă de
condițiile în care textul lui Dan Coman a atins, a pune în lumină poezia, fără ostentație, fără În ceea ce privește comicul, remarcabil este
precum degetul o rană supurândă, tocmai rea- artificialitate, fără stângăcia întâlnită adesea în Cătălin Miculeasa, foarte bun în rolurile pe
lități orbitând în jurul acestui nou corp străin situații în care textul e mai mult eseistic decât care le interpretează în spectacol. Valențele sale
care a cutremurat viețile știute până acum. narativ. O impresie care a persistat și după interpretative sunt excelent scoase în evidență
„Despre dragoste și despre praful colorat Playground, de altfel. de acestea. Cătălin este unul dintre actorii care
care se alege din ea. Despre fluturele-labrador În mod particular, în Inimă și alte prepa- au mult de arătat și care ar trebui valorificat. Și
care se zbate în zadar la capătul realității. Despre rate din carne, construit din scene cotidiene cu
umorul involuntar și singurăta- în Casa cu Suricate, deși a avut
tea voluntară. Despre adevăr, un rol aparent minor, în cali-
tandrețe și sex. Despre copii, tate de statuie Buddha, a reușit
poezie și cafea. Despre corp și să rămână memorabil în acea
despre cum duce el greul. Despre ipostază inedită de aparentă
crizele mici izbucnite în plină figurație.
criză. Despre frumusețe și despre
sufletele tot mai uscate, întărite Claudiu Mihail iese și el
deja pe la margini. Despre plă- mai mult în evidență în această
cere și boală. Despre limbaj și montare și își arată, de aseme-
despre cum se scurge culoarea nea, potențialul pentru registrul
din lucruri. Despre cuplurile de comic.
interior. Despre viața care atârnă
la câțiva centimetri în afara Altfel, binevenite alege-
noastră. Despre inimă și alte rile din distribuție, cu Vlad
preparate din carne”, își descrie autorul textul. Scene din spectacolul Inimă și alte preparate din carne Udrescu în largul său, demon-
Despre urme lăsate de teamă și de izolare, strând din nou, dacă mai era
despre șansa redescoperirii ivită printre negu- nevoie, că este un artist de o extraordinară
rile carantinei, despre absurdul hilar al goanei versatilitate, și cu o interesantă chimie între
după drojdie și hârtie igienică, despre mărun- Costinela Ungureanu și Petra Zurba, a cărei
țișuri care alcătuiesc viețile fiecăruia, despre prezență în această montare este îmbucu-
puterea de a înfrunta și de a supune necunos- rătoare. Romanița Ionescu este, cum ne-a
cutul, aș adăuga. obișnuit, în deplin control asupra rolului, iar
Subliniind laitmotivele celor câteva luni de prezența lirică a Ioanei Manciu se combină
când virusul a clătinat realitatea, de la hârtia bine cu personajul său (deși, cât timp Ioana
igienică la ordonanțele militare, măști de pro- era pe scenă, mă gândeam că încă nu am
tecție, sparanghelul nemțesc și interzicerea văzut-o jucând în rolul care să îi revendice
accesului în locurile de joacă, Afrim îmbracă forța artistică maximă, ce se simte zvâcnind
textul în culori adesea stridente, frapează ca magma gata să erupă dintr-un vulcan – și
în stilul caracteristic, dar printre stridențe că ar putea fi o minunată Ofelia).
strecoară multe subtilități. Adesea, ce este personaje care nu interacționează (neapărat) Ca pasărea neagră cu ochi roșii din Suri-
mai important se insinuează discret, lăsând între ele, se leagă frumos și naște o sensibi- cate, în Inimă și alte preparate din carne
impresia că spectacolul e doar o aglomerație litate aparte povestea cuplului interpretat de fluturele mare cât un câine dă târcoale vieții.
de culori tari, când de fapt nuanțele mai fine perechea Alex Calangiu-Flavia Giurgiu. Flavia Metaforic, spectacolul începe prin pătrunderea
sunt cele care contează. Ca în viață. Giurgiu emană o ingenuitate caldă, în timp ce fluturelui negru în spațiul scenei de dincolo de
Totuși, prima impresie lăsată de Inimă și Alex Calangiu își arată capacitatea de a stă- cortină, ca o proiecție a infiltrării virusului în
alte preparate din carne este a redundanței. pâni textul poetic fără a deveni patetic, reușind viața fiecăruia. Apoi, fluturele este amintit, în
Spectacolul prezintă similarități puternice cu un echilibru între asprimea oarecum tipică, numeroase rânduri, de personaje. Indiferent
montări care l-au precedat, precum Dacă am impregnată și în roluri anterioare, și o pro- de orașul în care se află, personajele văd ace-
gândi cu voce tare (mai ales scenografic) sau funzime fluidă, care nu jenează. Ajunge, astfel, lași fluture mare cât un câine, fluturele apare
Casa cu suricate. la o sensibilitate stăpânită, masculinizată, dar peste tot și sperie, negru, mare și necunoscut.
Deși unele voci l-au blamat pe Afrim pentru perfect încadrată în tabloul spectacolului. Marele fluture care amenință și întunecă viața
aceste asemănări, nu aș exclude o continuitate Tabloul Calangiu-Giurgiu este completat și oamenilor este îndepărtat, în cele din urmă, în
voită, o alegere perfect conștientă a regizorului, de imagini video splendide, care amintesc, pe cel mai simbolic mod cu putință. Copiii, cei a
care urmărește, poate, să își populeze spațiul alocuri, de Melancholia lui Von Trier. căror libertate e umbrită de benzile de la intră-
ficțional cu anumite obiecte, scene, perso- Raluca Păun, care se remarcă deja în piesele rile în locurile de joacă pe care scrie Interzis
naje-cheie, care revin ca un fir roșu ce leagă lui Afrim ca o favorită a regizorului, este distri- Accesul, înfruntă necunoscutul, mamele lor
aceste montări diferite într-un univers care buită din nou într-un rol îngroșat, cu note de înfruntă necunoscutul și, în cele din urmă, îl
subjugă, în cel mai optimist final pe care l-ar
fi putut gândi cineva. ■

22 Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion Necontenita timpul și cu mediul social-politic, cu interogați-
ile proprii unui anumit public, alături de acelea
PARHON aparținând condiției general umane. Așa se face
că, de la o montare la alta, figura sângerosului și
fascinație a capodoperei imprevizibilului tiran, călău și totodată victimă
prin propria identificare cu absurdul, și-a apro-
Nu cu foarte mulți ani în urmă, din ini- spectacolul cu Marcel Iureș într-o evoluție demnă piat pe scenă meritele unor demersuri artistice
țiativa catedrei UNESCO a Institutului de virtuțile sale interpretative, pe scena Teatru- complexe și electrizante, cu noi și noi tâlcuri ce
Internațional de Teatru, condusă la acea lui Bulandra (1997), în regia lui Mihai Măniuțiu, privesc și depășesc matca politicului, prin incur-
vreme de prof. Corneliu Dumitriu, a fost rea- edificator pentru colaborarea fructuoasă între cei siuni provocatoare în zona moral-filozofică,
lizat un proiect cultural dedicat personalității doi mari artiști, dar și pentru o distribuție de zile unde se țes întrebările fascinante cu privire la
marelui scriitor Albert Camus. În acest context, mari, cuprinzându-i și pe Irina Petrescu, Oana lupta omului cu imposibilul, la suferință și sin-
a luat naștere spectacolul cu Primul om, în vizi- Pellea, Ion Besoiu, Cornel Scripcaru și Marian gurătate, la vulnerabilitățile ființei ori la estetica
unea eminentei și regretatei regizoare Cătălina Râlea, cu decorul lui Mihai Mădescu și costu- relațiilor dintre oameni ș.a.m.d.
Buzoianu, cu o distribuție reunind atât interpreții mele Doinei Levintza, toate acestea binemeritând
români Maia Morgenstern, Mircea Rusu, Hora- nominalizarea la Premiul UNITER pentru cel Și iată că tocmai acum când recrudescența
țiu Mălăele, Filip Rostovski, Oana Dicu, Monica mai bun spectacol, apoi la spectacolul de la Tea- unei pandemii ce a îndoliat întreaga planetă
Târnăcop, cât și actorii francezi Tania Soulseva trul Municipal din Baia Mare (2008), în viziunea ne obligă la severe confruntări cu suferința și
și Jaques Hansen, acesta născut în Alger, ca și scenică de o frapantă individualitate semnată de singurătatea, Caligula revine în atenția noastră
autorul romanului ce a servit ca principal izvor regizorul Victor Ioan Frunză și scenografa Adri- printr-un dramatic și emoționant teleplay reali-
de inspirație, alături de fragmente din Mitul lui ana Grand, cu interpretul George Costin în prim zat de Casa de producție a Televiziunii Române,
Sisif, Vara, Fața și reversul, Omul revoltat ș.a. Am în viziunea lui Silviu Jicman, regizor cu o prodi-
avut fericitul prilej de a însoți turneul spectaco- Silviu Jicman, Daniela Nane și Demeter Andras gioasă carieră, susținut în ambițiosul său demers
lului în Franța, la Paris și Lourmarin, pitorescul de Diana Dumitru și Ovidiu Guzu (colaboratori
oraș în care a trăit și a fost înmormântat celebrul plan, și, în fine, la tulburătoarea versiune craio- pentru adaptare), cel de-al doilea și director de
dramaturg pornit prematur pe făgașul eternității, veană cu piesa Caligula, semnată de regizorul imagine împreună cu Vlad Miu, Bristena De
la numai 47 de ani, în urma unui accident de László Bocsárdi (2011), cu o excepțională crea- Satmaari (scenografie), Gabriel Basarabescu
automobil. Succesul spectacolului oferit în pre- ție izbutită de Sorin Leoveanu în rolul principal, (muzică), Corina Aldea (coregrafie), Cornel
mieră mondială în cadrul acestui turneu a fost secondat cu brio de regretatul Ilie Gheorghe în Tudorache (montaj), Cristina Alexandru și Țicu-
însoțit de aprecieri măgulitoare privind valoa- rolul lui Cherea, sfetnicul de încredere din rândul lina Truică (machiaj). În distribuție, reîntâlnim
rea sa artistică și emoția fierbinte pricinuită de patricienilor, care va cădea însă și el victima asasi- cunoscuți actori aflați printre preferințele regi-
referirile cu delicată rezonanță autobiografică natelor plănuite de faimosul tiran. Dramatismul zorului în montările din ultimii ani, ca Demeter
din opera lui Camus. Satisfacția realizatorilor incendiar și modernitatea montării, la care au Andras (Caligula), Daniela Nane (Cesonia),
generată de cele patru reprezentații desfășurate contribuit, alături de cei numiți mai sus actorii Gavril Pătru (Cherea), Lari Giorgescu (Scipio),
pe esplanada castelului din Lourmarin, ridicat Gabriela Baciu, Valentin Mihali, Iulia Lazăr, Vlad Cristian Jicman (Hericon), Ioan Chelaru, Andrei
în secolul al XIV-lea, a cunoscut momente fier- Popescu ș.a., decorul lui Iosif Bartha și costumele Finți, Ion Haiduc, Alexandru Bindea, Marius și
binți atunci când printre spectatorii grăbiți să-i concepute de Judit Dobre-Kóthay au reprezen- Nicolae Călugărița, Miron Murea (patricieni),
felicite pe interpreți s-a aflat și doamna Catherine tat câteva dintre argumentele succesului răsplătit Mihai Gruia Sandu (împăratul Tiberius) ș.a. Cu
Camus, fiica dramaturgului. Dincolo de cuvin- cu Premiul UNITER pentru cel mai bun regizor puțină vreme înainte de premiera programată
tele sale elogioase, la adresa scenariului și a regiei, și Premiul UNITER pentru cel mai bun actor, pentru luna noiembrie, regizorul ne-a mărturisit
sau de sentimentele de admirație față de inter- acesta încununând a doua creație pe drept cuvânt atracția mai veche față de profunzimea și actua-
preți, aceasta ne-a dezvăluit totodată și o emoție memorabilă a interpretului craiovean Sorin Leo- litatea interogațiilor acestei piese și satisfacția de
aparte, izvorâtă din interesul artiștilor români veanu, după aceea din Hamlet-ul clujean semnat a fi lucrat cu interpreți nu numai cooperanți, dar
pentru valorificarea printr-un inedit spectacol de Vlad Mugur (2001). și pasionați la rândul lor de restituirea altitudinii
a unor texte reprezentative ale marelui scriitor, intelectuale și emoționale a textului. Faptul își
după ce piesele sale de teatru și-au făcut deja o Spectacolele stau mărturie a interesului află în bună măsură împlinirea în acest teleplay,
prezență semnificativă pe scenele românești. constant al unor scene importante și al unor așa cum ne-au dovedit-o, de pildă, decupajul
valoroși slujitori ai acestei arte pentru capo- secvențial al discursului artistic, opus naratolo-
Aceste sentimente dezvăluite nouă la Lour- dopera lui Albert Camus, interes alimentat de giei, unele prim-planuri și filmări din unghiuri
marin mă poartă cu gândul la spectacole atractivitatea uriașă trezită de una dintre cele ingenioase, confruntările lui Caligula cu Cherea
remarcabile cu Neînțelegerea și, mai ales, la mai captivante identități din galeria personajelor și Scipio, ori referirea la povara trecutului și a
unele întâlniri greu de uitat cu montările inspi- celebre ale teatrului universal. Întâlnirea mea cu viitorului, vădind neputința de a desluși o
rate de Caligula. Mă refer , de pildă, în ordine aceste spectacole mi-a permis a înțelege și mai certitudine în fața misterului nașterii și a eterni-
cronologică, la un spectacol realizat de presti- bine deschiderea piesei către variate percepții, tății viitoare, dezavuarea violentă a nimicniciei
giosul regizor Vlad Mugur la Teatrul Național lecturile regizorale definindu-se adeseori drept patricienilor de către Hericon etc. Poate că nu
din Cluj-Napoca, avându-l pe George Motoi în o premisă remarcabilă a tinereții capodoperei, întotdeauna reflecțiile personajului, acea strani-
rolul titular, înainte ca protagonistul să dea Clujul configurându-i în chip temeinic congruența cu etate a lui și a relațiilor cu cei apropiați izvorăsc
pe Capitală, performanța actorului fiind întregită în suficientă măsură din lăuntrul eroului, fără să
de Valentino Dain (Cherea), Silvia Ghelan (Ceso- lase loc tonului explicativ, motivându-i astfel și
nia) și Viorel Comănici (Scipio), cu concursul mai convingător cuvântul, gestul sau tăcerea, în
valorosului scenograf Jules Perahim și a compo- vreme ce unele secvențe circumscrise obedienței
zitorului Pascal Bentoiu, la spectacolul Teatrului patricienilor sau isprăvii celebrului cal devenit
Național din București (1980), montat de Horea consul par înfățișate cu mai puțină consistență.
Popescu, în care Ovidiu Iuliu Moldovan, inter- Acestea nu ne împiedică a saluta și aprecia noua
pretul rolului titular, era secondat de către câțiva premieră a teatrului pe micul ecran ca pe un dis-
dintre actorii de frunte ai acestei scene, ca Radu curs consonant cu unele dintre propriile noastre
Beligan (Cherea) și Silvia Popovici (Cesonia), la monologuri nerostite și binevenit spre omagierea
marelui scriitor francez, de la dispariția căruia se
vor împlini în ianuarie 61 de ani. ■

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 23
culturale

În 1970, când s-a împlinit o jumătate de Un eveniment Fl. FLORESCU
secol de la moartea lui Al. Macedonski, pe cultural memorabil
par­cursul unei săptămâni (11-17 mai), sub
genericul „Zilele Macedonski”, s-au desfă-
șurat la Craiova, sub egida Comitetului pentru
Cultură și Artă Dolj, o serie de activități cul-
tural-științifice și artistice cu participarea unor
personalități din principalele centre universitare București, volum coordonat de Florea Firan,
din țară. Atunci s-a inaugurat Casa memorială inițiatorul manifestărilor.
„Al. Macedonski” din satul Popeasa, comuna Adrian Marino s-a întâlnit cu elevii Liceului
Goiești, unde poetul a copilărit o perioadă. Au de Filologie-Istorie, actualul Colegiu Național
rostit alocuțiuni Adrian Marino, Alexandru Piru, „Elena Cuza”, din Craiova când i s-au pus între-
Florea Firan și a avut loc un recital poetic cu ver- bări semnificative: „Cum se explică structura
suri ce evocă locul copilăriei lui Macedonski și protestatară a lui Macedonski?”, „De ce Mace-
din celebra sa poemă Noaptea de mai, inspirată, donski nu a fost înțeles de contemporanii săi?”,
probabil, de peisajul de pe valea Amaradiei. „De ce a polemizat Macedonski cu Eminescu?”.
Răspunsurile lui A. Marino s-au
constituit într-o succintă comentare
privind poetul și opera sa. Manifes-
tarea a cuprins și alte activități cum
a fost întâlnirea cu academicianul
Victor Eftimiu la Teatrul Național
din Craiova, a cărui evocare, deosebit
de interesantă pe parcursul a trei ore,
a reținut atenția unei săli arhipline,
urmată de ecitalul excepțional susținut
de poeții Marin Sorescu, Adrian Pău- Al. Piru, Fl. Firan, A. Marino, N. Gheran și C. D. Papastate la
Casa memorială „Al. Macedonski”, Pometești-Adâncata (1970)

nescu, Leonid Dimov, Ilie Constantin,
Constanța Buzea, Grigore Arbore,
Mihail Cruceanu, Eugen Constant
A. Marino, Al. Piru, Fl. Firan, N. Gheran și V. G. Paleolog (1970) la Universitate și în licee craiovene.

Pe parcursul a trei zile a avut loc Sesiunea La intrarea în Grădina Botanică din Craiova
de comunicări științifice cu participarea celor s-a dezvelit un bust al lui Macedonski executat în
mai avizați exegeți ai operei macedonskiene, bronz de artistul plastic Constantin Foamete, pe
între care Adrian Marino, Al. Piru, Gh. Ivă- locul unei foste case a familiei Macedonski; Tele-
nescu, Mihnea Gheorghiu, Lidia Bote, V. G. viziunea Română a organizat concursul Cine știe
Paleolog, Gheorghe Bulgăr, Ion D. Lăudat, câștigă, având ca temă viața și activitatea lui Al.
Emil Manu, Constantin D. Papastate, Alexan- Macedonski și a pictorului craiovean Ion Țucu-
dru Melian, Ovidiu Ghidirmic, Ion Pătrașcu, lescu, câștigătorii fiind doi studenți craioveni.
Mircea Lungu, Florea Firan ș.a., comunicările O manifestare similară va avea loc anul
fiind reunite în volumul Comentarii macedon- acesta, în noiembrie la împlinirea a o sută de
ani de la moartea lui Al. Macedonski. ■ Acad. Victor Eftimiu și Florea Firan,
keanosskiene publicat în 1971 la editura Minerva din poemele extrem de intense și revelatoare ale lui la Zilele Macedonski, Teatrul Naţional, Craiova, 1970
Trakl scrie Ștefan Bolea, în articolul intitulat 1914:
absurdului care se regăsesc în interiorul acestei
construcții narative. Alexandru Oravițan este
Apocalips. Vladimir Tismăneanu analizează, în autorul unei cronici dedicate recentului volum
articolul Monica Lovinescu despre orfanii cura- publicat de scriitor – Prin România. Carnete
Revista Apostrof (nr. 9/ 2020) jului, falsele premise și acțiuni ale de drum – pe care îl aseamănă, prin viziune și
ne propune un editorial redactat de destalinizării din România, despre anvergură, cu volumul publicat de Jean Baudri-
Marta Petreu, cu referire la volumul care conchide că „au manipulat llard: America. Radu Jörgensen este autorul unui
lui Cornel Regman, Dinspre „Cercul demagogic speranțele de democra- amplu eseu intitulat Ayn Rand, o amazoană a
Literar” spre „optzeciști”, un edito- tizare”, creionând, în același timp, un capitalismului, în care analizează obsesia celebrei
rial care face parte dintr-un studiu portret al Monicăi Lovinescu, care, romanciere pentru economia de tip laissez-faire,
mai amplu plănuit de autoare; în emisiunile de la Europa Liberă, cunoscută publicului din România pentru recen-
fragmentul de față se concentrează „avertiza asupra absenței unor acți- tele traduceri ale celor mai importante romane
pe o scrisoare trimisă de Radu uni reale de liberalizare în România”. ale sale. În cadrul acestui număr se remarcă o
Stanca în primăvara anului 1943, Dosarul revistei îi este dedicat cri- întreagă serie de alte cronici și eseuri percutante
în care scriitorul trasează, practic, ticului Mircea Zaciu, cu un și importante: Mădălin Bunoiu
principiile directoare ale grupării. eseu realizat de Ion Pop. realizează, astfel, o cronică
Iulian Boldea este autorul unei cronici dedicate Revista Orizont (nr. 9/2020) oferă dedicată volumului lui Konrad
volumului semnat de Nicolae Oprea – Printre o serie de articole și eseuri interesante, Lorenz – Cele opt păcate ale
optzeciști. După Școala de la Târgoviște – subli- dedicate unor subiecte variate și impor- omenirii civilizate, Vladimir Tis-
niind că acest volum „se distinge prin echilibru, tante. Astfel, Cornel Ungureanu semnează măneanu realizează un portret al
prin stilul sobru și prin precizia formulărilor, cu un articol despre Mircea Popa și... alții. Ai lui Andrei Pleșu vorbind despre
o perspectivă critică marcată de obiectivitate”. O săi și ai noștri, în timp ce Marcel Tolcea Etica discernământului nativ, iar
selecție din poemele lui Georg Trakl a fost edi- revizitează prin analiză unul dintre cele Radu Pavel Gheo publică un arti-
tată de George State, titlul volumului fiind Grodek mai surprinzătoare texte biblice: Cartea col intitulat Plăcerile cărții-obiect:
(ediție bilingvă); despre aceste traduceri și despre Esterei, subliniind multiplele ipostaze ale o dedicație fără viitor. ■ Red.

24 Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Emilian Nu există artă
ȘTEFÂRȚĂ care să se adreseze tuturor

Ion Țuculescu a fost genul de artist impo- emblematice ale timpului, până la anonimi drept unul liber, deschis și permisiv, are ace-
sibil de încartiruit, diferit dintr-un anumit dotați sumar intelectual, îi vedem pe toți emi- iași deschidere și benevolentă cum a avut-o
moment în toate privințele de restul breslei țând judecăți și dând verdicte, chiar dacă nu un regim politic dogmatic, anchilozat și ana-
artistice. Foarte probabil datorită profesiei toate pertinente în orice caz revelatoare asupra cronic cu mai bine de 50 de ani în urmă? Îmi
sale, de medic și biolog, care în extremis îi contextului cultural al acelor timpuri. vine în minte efortul constant pe care în zilele
puteau asigura un minim de subzistență nefi- noastre un estetician neobosit, un critic de
ind astfel condiționat să trăiască din arta sa, a Cătălin Davidescu este multiplu echi- artă fervent precum Ervin Kesler îl pune con-
fost imposibil să fie determinat să își alinieze pat, are ascendentul celui care a ajuns la o stant în valorizarea unor opere necunoscute
arta comandamentelor momentului. Acesta maturitate deplină, care are acuitatea lucidă ale unor artiști uitați, eforturi care constatăm
este probabil motivul pentru care, în cazul său, a criticului de artă avizat și în plus este și se confruntă cu o rezistență substanțială din
cenzura financiară și culturală, ori statutul de un fin cunoscător al subiectului. Autorul
persona non grata nu au fost suficient de efi- are în afară de toate acestea și o Ion Ţuculescu – A fost odată
ciente, încât să îl transforme într-un obedient cunoaștere exhaustivă a operei
al regimului. În atari condiții Țuculescu și-a acestui artist, de la elemente de partea criticii dar și a publicului. Volumul
permis să formuleze o viziune plastică per- detaliu biografic, până la contex- lui Cătălin Davidescu nu dă soluția acestei
sonală, viziune desigur tributară destinului tul social dat având o expertiză dileme, concluzia care se trage subsecvent
său tragic precum și unor angoase personale, asupra domeniului. Îmi vine este că a expoziția retrospectivă postumă
derivând din imposibilitatea de adaptare la deci greu să cred că, deși autorul de la sala Dalles a fost totuși parte dintr-un
legitățile absurde ale epocii. Țuculescu însuși declară modest, încă din primele plan de reabilitare de anvergură națională, iar
își declina imposibilitatea de a accede la starea rânduri, că avem de a face cu o apoi internațională, într-un moment în care
de fericire, altfel decât prin pictură ori muzică. simplă reconstituire a datelor în România avea dulapurile pline de schelete
care a avut loc o expoziție, undeva culturale. Cercetarea făcută de criticul Cătă-
Muzeul de Artă din Craiova este depo- la mijlocul secolului trecut să nu lin Davidescu ne familiarizează cu elementele
zitarul celei mai ample Colecții „Țuculescu” fi avut în vedere undele concen- conjuncturale care au favorizat producerea
și, prin urmare, avea implicit obligația de a trice ce vor fi produse de apariția unui eveniment cultural, contextul social cu
sprijini apariția unui volum, ce face analiza unui astfel de volum, câtă vreme ale sale tipare dogmatice și ideologice. Este
celui mai important moment de consacrare nu se rezumă să arunce doar mai mult decât reconstituirea unei expoziții,
postumă a unui artist ce a avut loc în România lumina asupra unui eveniment este analiza unei epoci, este descifrarea unei
vreodată. Merg până acolo încât ar fi părut de cultural insuficient documentat, conjuncturi.
neconceput ca altcineva să fi sprijinit un astfel ci și asupra conjuncturilor care l-au favori-
de demers , altcineva decât MAC motiv pentru zat, mergând profund cu analiza, dezvăluind Acest volum încărcat de semnificații
care îi sunt recunoscător lui Cătălin Davidescu informații care ne ajute să ne formăm un publicat într-un format discret, aproape
în calitate de autor al volumului intitulat Ion punct de vedere asupra contextului social, livre de poche are pe lângă alte virtuți și pe
Țuculescu. Reconstituirea pentru asocierea pe politic și cultural, context aparținând unor aceea de a fi un manifest împotriva kitschului
care a ales să o facă pentru tipărirea volumu- edulcorat specific acelei epoci aflată la dis-
lui său. Scrierea lui Cătălin Davidescu este vremuri ce se confor- creția decizională a unei pături semidocte ce
mai mult decât reconstituirea unei expoziții, mau unor cutume de un acaparase nelegitim puterea. Este nevoie ca
decât reconstituirea unui eveniment, este ana- subiectivism aparte. cititorul să manifeste o circumspecție funda-
liza unei epoci, este descifrarea unui context mentală, altfel nu va fi în măsură să dea sens
cultural. Desigur exercițiul de decriptare are Perspectiva care ne-o absurdului abisal specific în care până și cele
nevoie de un cititor exersat, pentru că auto- deschide acest tom este mai benigne gesticulații de normalitate ajun-
rul lucrează cu materialul clientului, în sensul aceea asupra unui aspect geau să îmbrace semnificații supranaturale. ■
că folosește citatul într-o manieră extinsă, contrariant, și anume
citează o lume diversă, de la personalitățile aceea a hipervaloriză-
rii bruște a unui artist
dispărut. Nu punem în
discuție valoarea indubi-
tabilă a acestuia, ci doar
contextul în care această
valorizare avea loc și circumstanțele care l-au
favorizat, întrebarea care se pune în conse-
cință este următoarea: dacă astăzi ar emerge
din depozite o operă profund originală a unui
artist cunoscut opiniei publice doar ca tribu-
tar unui stil revolut ar mai beneficia el de o
așezare la fel de necontestată, de rapidă și de
viguroasă în Pantheonul corifeilor nemuritori
ai artei plastice? Ne punem întrebarea: oare
climatul cultural actual, pe care îl apreciem

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 11

Scrisul Românesc
ScrisuRl omânescSR Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 1

Serie nouă Anul VII

Nr. 12 (76) 2009 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, recunoscută de CNCSIS

Florea FIRAN

Maria Tănase
şi cântecul popular românesc
F estivalul-concurs „Maria
Tănase“, manifestare de anvergu- vieţii sau al anotimpurilor cu exuberanţa ti-
ră ce se desfăşoară la Craiova nereţii, cu echilibrul maturităţii şi nostalgia
bătrâneţii în pragul marilor despărţiri, cu

din 1969, ajunsă la a XX-a ediţie, murmur de frunze şi ape, cu trilul păsărilor,
care e şi una jubiliară, a readus în prim-plan parfumul florilor şi al pajiştilor, cu senti-
figura emblematică a celei ce a fost denumită mentul pădurii, al câmpiei, cu vastul registru

Paul Miracovici– Maria Tănase „Doamna cântecului românesc“. de stări sufleteşti – bucurie, tristeţe, durere,

Muzica populară este, neîndoielnic, ge- speranţă –, toate acestea şi-au găsit în cân-

nul de manifestare artistică cel mai îndrăgit tecul popular mijlocul de expresie cel mai

la noi. Izvoarele nesecate ale folclorului au fidel, cel mai traductibil în termeni generali,
dat la iveală comori de frumuseţe, păstrate în adevărata limbă omenească – emoţia.

din generaţie în generaţie, cu veneraţia pe Putem vorbi de o nevoie de cântec aşa

care omul o are faţă de simţirea colectivă, cum ne sunt necesare elementele vieţii biolo-
faţă de un bun transmis de la strămoşi, gice. „Scoateţi din sufletul nostru dragostea

pentru a fi liantul sufletesc, esenţa etnicităţii pentru frumos – avertiza J.J. Rousseau – şi

noastre. veţi scoate tot farmecul vieţii.“ Cântecul

Nu cred că ar fi hazardat să afirm că la este o permanenţă a vieţii, fie că descătu-

„Cine calcă silaba românească, stihul şi cântarea, ca păstrarea fiinţei naţionale a românilor, ală- şează energii sau le reface. Aşa se explică
subtila Maria Tănase? Diavolul. Nici el.“ turi de limbă, pe lângă alţi factori culturali formidabila vitalitate, longevitatea sau
şi artistici, cântecul stă la loc de cinste, prolificitatea, vechimea, aria de răspândi-
Tudor Arghezi
lui datorându-i nu numai prilejurile unor re, numărul extrem de mare al melodiilor
Poezie bucurii prezente, dar şi migăloasa cizelare populare, cel, nu mai puţin însemnat, al va-
a gustului pentru frumos, ritmul sufletesc, riantelor. În acelaşi timp, pentru a înţelege

existenţa acelui unic alean sau a viguroa- mai bine raportul dintre muzica populară şi
selor ritmuri bărbăteşti pe care sârbele şi viaţă, influenţa temperamentală a mediului,
numeroasele alte jocuri îl transmit celor a factorilor istorici şi sociali, să ne gândim

înlănţuiţi în iureşul lor. la diferenţele pronunţate care au existat şi

Cântecului îi datorăm nu numai apropi- se păstrează încă între diferitele zone din

Valeriu Cîmpeanu Carmen Firan Proză erea dintre oameni, porţile largi deschise de ţara noastră, între cântecele din Banat şi
Richard Milazzo
Adrian Sângeorzan Tsipi Keller la suflet la suflet, trăirile comune care rămân cele din Oltenia, între cele din Maramureş
permanenţe ale vieţii. El a potolit dorul şi şi Transilvania sau Dobrogea. Sensibil la
Irina Mavrodin suferinţele românului, în el şi-a vărsat focul, cele mai mici particularităţi specifice ale

Marian Victor Buciu prin el şi-a povestit necazurile şi bucuriile, zonei şi locuitorilor ei, ca şi la influenţele ce
Ion Buzera dragostea şi temerile, el a fost suportul me- pot să survină la un moment dat, cântecul
moriei pentru mesajele atât de importante le înregistrează cu o rigoare uimitoare păs-
Adrian Cioroianu
Mihai Ene pe care le transmit vârstele unele altora, ca trându-le, de asemenea, cu o forţă pe care
o înlănţuire în coloana fără sfârşit a vieţii. timpul nu poate s-o slăbească.
Ovidiu Ghidirmic
Ioan Lascu Toată această simţire acumulată în ciclul Continuare în pagina 3

Eseu Constantin M. Popa
George Sorescu

Inedit: Marin Sorescu p. 5 Urăm colaboratorilor
şi cititorilor noştri
Carte eveniment: Gabriel Coşoveanu
Crăciun şi An Nou
despre Irina Mavrodin p. 4 cu bucurii şi sănătate!

Nina Cassian – Note despre Paul Celan (II) pp. 12,13 Vasile Buz – Craiova, iarna
Dumitru Radu Popa – Despre soarta Cărţii p. 15

Teatru: Ion Parhon – Triumful lui Don Quijote p. 26

2 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Scrisul Românesc Evenimente
culturale
Sumar Scrisul Românesc

Florea Firan, Maria Tănase şi cântecul po- Lansări de carte Scrisul Românesc
pular românesc ................................ pp. 1–3 Colegiul Naţional „Elena Cuza“
Cl. Miloicovici, Scrisul Românesc – Lansări din Craiova, prima şcoală de Revistă de cultură
de carte .................................................. p. 2 grad mediu în limba română, de fete,
Gabriel Coşoveanu, Eseisticul şi ştiinţificul, Fondată la Craiova, în 1927,
la încă o examinare ............................... p. 4 din Principate (1833), a fost gazda Serie nouă (din ianuarie 2003)
George Sorescu, Ispita creaţiei şi Eul crea-
tor .......................................................... p. 5 unor lansări de carte (20 noiembrie Recunoscută de CNCSIS
Marin Sorescu, Poeme inedite ............. p. 5
Ovidiu Ghidirmic, Esenţă şi aparenţă .. p. 6 a.c.) aparţinând lui Adrian Cioroianu, Apare sub egida
Constantin M. Popa, Capcana apelor de Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
apoi ........................................................ p. 6 fost elev al liceului şi lui Florea Firan,
Irina Mavrodin, Fragment dintr-un jurnal de în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
călătorie descoperit într-un sertar (I) ....... p. 7 fost profesor, o perioadă şi director al şi cu sprijinul
Adrian Cioroianu, Herta Müller şi (geo)
politica dubiilor la Bucureşti ................ p. 7 acestei instituţii şcolare. Primăriei Municipiului Craiova
Ion Buzera, Romanele postbelice ale lui G.
Călinescu ............................................... p. 8 Adrian Cioroianu, membru marcant REDACŢIA
Nicu Vintilă, Despre prietenie ....... pp. 8, 9
Marian Victor Buciu, Constantin Virgil în colegiul redacţional al revistei Scrisul Redactor-şef:
Gheorghiu ............................................. p. 9
Ioan Lascu, Literatura antitotalitară între Românesc, susţine în paginile publicaţiei Radu Scorojitu, Mihai Ene, Cezar Avram, Florea Firan, Adrian FLOREA FIRAN
adevăr istoric şi ficţiune ...................... p. 10
Ionel Buşe, Reverii la Păltiniş ............ p. 11 o rubrică permanentă intitulată O idee, Cioroianu, Sorina Sorescu, Mircea Năstase Secretar general de redacţie:
Dan Ionescu, Prezentul instantaneu şi voca- GABRIEL COŞOVEANU
ţia introspecţiei .................................... p. 11 în cadrul căreia publică articole de în ultimii cinci ani în revista Scrisul
Nina Cassian, „Ne vom întoarce sus să ne- Redactori:
necăm acasă...“ Note despre Paul Celan (II) actualitate pe teme de istorie şi cultură... Românesc. FLORENTINA ANGHEL
..................................................... pp. 12, 13 IRINA CUCU
Mihai Ene, Crepuscularismul prozei bacons- Au fost prezentate cărţile Istorie, eroi, Într­un amfiteatru, plin până la refuz, a COSMIN DRAGOSTE
kiene ................................................... p. 13 MIHAI ENE
Constantin Zărnescu, Brâncuşi şi folclorul cultură politică şi Geopolitica Marioşkăi, avut loc o adevărată dezbatere pe teme de DAN IONESCU
românesc şi universal .......................... p. 14
Valeriu Cîmpeanu, Poeme ................ p. 14 de Adrian Cioroianu, Tudor Arghezi. istorie şi literatură la care au participat prof. Redactori asociaţi:
D. R. Popa, Despre soarta Cărţii (dar şi a FELICIA BURDESCU
cărţilor) ............................................... p. 15 Treptele devenirii şi Portrete literare de univ. dr. Cezar Avram, prof. dr. Mihai Ene, RĂZVAN HOTĂRANU
Richard Milazzo, Poeme ................... p. 15 MONICA JOIŢA
Tsipi Keller, Arta modernă sau să trăieşti cu Florea Firan. lect. univ. dr. Sorina Sorescu, prof. dr. Radu ION PARHON
un număr ............................................. p. 16 FLORIN ROGNEANU
Felicia Burdescu, John Fowles, scriitorul Cartea Istorie, eroi, cultură politică, Scorojitu, prof. Mircea Năstase, directorul GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
demiurg ............................................... p. 16
Marius -Valeriu Grecu, Fantasticul elia- lansată, include în principal textele apărute Colegiului Naţional „Elena Cuza“, care a Colegiul redacţional:
desc ...................................................... p. 17
Ileana Firan, Evenimente culturale româ- fost şi moderatorul întâlnirii. ADRIAN CIOROIANU
neşti la Paris ....................................... p. 17 ANDREI CODRESCU
Lavinia Pintea-Tatomir, Umorul lui Interesante au fost mărturisirile IRINA MAVRODIN
Coppola ............................................... p. 18 EUGEN NEGRICI
Red., 100 de ani de la înfiinţarea catedrei de celor doi autori, legaţi NICOLAE PANEA
italiană a Universităţii din Bucureşti ... p. 18 DUMITRU RADU POPA
Mihaela Prioteasa, Evrika ................ p. 19 sentimental de instituţia gazdă, DUMITRU RADU POPESCU
Anda Rădulescu, D. Ţepeneag – un bilingv MONICA SPIRIDON
francofon ............................................. p. 19 cărţile lor fiind solicitate de un INA VOINEA
Sorana Georgescu-Gorjan, Povestea co-
loanei fără sfârşit ................................ p. 20 număr impresionant de cititori, Corectură:
Paul Aretzu, Despre poezia religioasă ........ CLAUDIA MILOICOVICI
.............................................................. p. 21 dar şi intervenţia Sorinei MIHAELA PRIOTEASA
Ştefan Vlăduţescu, George Drăghescu: Un
Emil Botta al Olteniei ......................... p. 28 Sorescu, şi ea fostă elevă a Prezentarea artistică:
Haricleea Nicolau-Rădulescu, Secretul CRISTINA CORNELIA MARCU
menadelor ............................................ p. 22 liceului şi colegă cu Adrian
Geo Constantinescu, Un roman al exilului . Număr apărut cu sprijinul Agenţiei
............................................................. p. 22 Cioroianu. Naţionale de Cercetare Ştiinţifică
Maria Tronea, Barbu Fundoianu – Stilistică
vegetală ............................................... p. 23 L a Casa Universitarilor din perspectivă poietică/poetică, 2004; Despre Redacţia şi Administraţia: Craiova
Silviu Gongonea, Romanul lui Costin Craiova, în 7 decembrie a.c., Irina traducere. Literal şi în toate sensurile, Telefon: 0722753922; 0351/404.988
Tănăsescu ............................................ p. 23 Mavrodin, prezentă la susţinerea de docto­ 2006. E-mail: [email protected]
Cosmin Dragoste, Insurgenţa interioară în Web: www.revistascrisulromanesc.ro
„paradisul“ comunist ......................... p. 24 rate în cadrul Facultăţii de Litere, unde este Florentina Anghel, prima doctorandă
Cecilia Căpăţînă, Un tipar locuţional: zi de zi, Cont: RO03BRDE170SV21564261700
cuvânt cu cuvânt, din mână în mână ...... p. 25 conducătoare de doctorate, şi­a lansat noua de la Craiova a autoarei, şi Marius Ghica, BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Petrişor Militaru, Prima monografie dedi-
cată lui Basarab Nicolescu ................. p. 25 sa carte – Partea şi întregul. Eseuri sau ambii discipoli ai autoarei, au prezentat Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
Ion Parhon, La Opera din Frankfurt: În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
Triumful lui Don Quijote ................... p. 26 Obsesii fragmentate, publicată de Scrisul aspecte din viaţa şi activitatea Irinei Ma­ de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
Ion Parhon, Dintre sute de... evenimente .... Literaturii Române (Bulevardul Dacia).
.............................................................. p. 27 Românesc. vrodin, de profesor universitar, eseist, poet
Rodica Grigore, Liniştea apăsătoare a sin- ISSN 1583-9125
gurătăţii ............................................... p. 28 şi traducător. Mihai Ene, re­ Responsabilitatea opiniilor exprimate
Viorel Forţan, Imagopoem şi poem ....... p. 28
Mihaela Chiriţescu, Una dintre curiozităţi- dactor la revista Scrisul Ro- aparţine integral autorilor.
le Parisului anului 1883 – Maurice Rollinat Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
.............................................................. p. 29 mânesc, prin cuvântul său a Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
V. D., Un succes al artiştilor craioveni ......... str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
.............................................................. p. 29 întregit profilul spiritual al
Red., Okeanos...................................... p. 30
Gabriela Rusu-Păsărin, „Windermere: scriitoarei Irina Mavrodin.
dragoste la a doua vedere“ ................ p. 30
Adrian Sângeorzan, Peru ................. p. 31 Emoţionată vădit, Irina
Carmen Firan, Unde începe cerul ...............
...................................................... pp. 31, 32 Mavrodin s­a referit la re­
Florin Rogneanu, Zbuciumul meditativ al
lui Mircea Doinaru ............................. p. 32 laţiile sale cu Universitatea

din Craiova, cu editura şi

revista Scrisul Românesc,

„instituţii de înaltă ţinută

culturală şi ştiinţifică“,

având o colaborare „per­

Marius Ghica, Mihai Ene, Florea Firan, Irina Mavrodin, Florentina Anghel fectă“ de mai bine de şapte
ani.

Despre carte şi autoare a vorbit Florea Volumul Partea şi întregul. Eseuri sau

Firan care a schiţat portretul spiritual al Obsesii fragmentate este o „laudă eseului“

Irinei Mavrodin ce concentrează activitatea şi este cartea ce o reprezintă, poate, cel mai

de peste jumătate de veac, de poetă, eseistă bine pe Irina Mavrodin, cum de fapt a şi

şi traducătoare, desemnând astăzi o figură declarat în faţa auditoriului, din care n­au

emblematică a francofoniei europene. A lipsit foştii şi actualii doctoranzi şi profe­

amintit, de asemenea, că Irina Mavrodin sori de la Facultatea de Litere.

face parte din colegiul redacţional al revis­ Cl. Miloicovici

tei Scrisul Românesc de la în­

temeierea seriei noi (ian. 2003)

şi susţine rubrica Exerciţii,

unde a publicat fragmente şi

din cartea lansată, iar în cadrul

editurii, cu titlul omonim, i­au

apărut anterior cinci cărţi ce

ilustrează preocupările majore

de scriitor – poezie, eseu,

traducere: Poietică şi poetică,

1998; Uimire şi poiesis, 1999;

Centrul de aur, 2003; Operă

şi monotonie şi alte eseuri din

Eseu Scrisul Românesc Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 3

Continuare din pagina 1 Florea FIRAN

Maria Tănase

şi cântecul popular românesc

C ântecul popular românesc repre­ ne-a înfrumuseţat viaţa. Nimeni ca ea nu a recreată de marea artistă. Aşa cum atât de recunoaştere unanimă, oferind posibilita-
zintă tinereţea noastră perpetuă, ştiut să iubească şi să înţeleagă cântecul. S-a bine spunea T. Arghezi, ea a creat din nou tea aprecierii stilurilor de interpretare şi a
vitalitatea şi forţa de creaţie a apropiat de el ca mama de copil, ca iubita cântecul popular, „Ea ştia să calce cuvântul varietăţilor folclorului muzical după ţinut
unui popor cu resurse artistice inepuizabile. de dragoste, ca apa de maluri şi vântul de şi silaba şi să dea , fără greş, ghirlanda în şi zone. O asemenea întâlnire a cântecului
Specialiştii de notorietate universală au frunze şi flori, cântecul vieţii l-a auzit şoptit relief a unui suflet de opincă… Cine calcă de pe întreg cuprinsul ţării dă posibilitatea
recunoscut fără rezerve cromatica inimi- la harfa naturii şi vibraţiile sufletului. Prin silaba românească, stihul şi cântarea, ca înţelegerii nuanţate a categoriei de specific,
tabilă, valoarea plastică de infinite resurse ea viersul a fost scos din starea lui naturală subtila Maria Tănase? Diavolul. Nici el.“ element determinant în cântecul popular.
ale cântecului popular şi ale creaţiei folclo- şi a dus în starea artei care creează sau învie.
rice în genere – pornite tocmai din firea de Prin ea totul s-a amplificat la dimensiunile Geo Bogza, la rândul lui, spunea că De fapt, problemele ridicate în prezent
artist, din disponibilităţile, temperamentale înţelegerii omeneşti într-un poem al viaţii „Maria Tănase e un cântăreţ înzestrat, în de folclorul muzical şi răspândirea lui au
şi bogatele universuri sufleteşti ale poporu- de toate zilele, în care, naşterea şi moartea, primul rând, cu inteligenţă, ironie, îndrăz- constituit la fiecare ediţie obiectul unor vii
lui nostru. dragostea şi ura, bucuria şi tristeţea au coe- neală, nonconformism… Vocea ei fără dezbateri în cadrul sesiunilor de comunicări
Iniţierea unui festival al muzicii po- xistat în acel fior al adevărului exprimat prin portativ şi fără bemol la cheie, e învelită ştiinţifice organizate cu participarea unor
pulare mi s-a părut a fi, în primul rând un frumuseţe. Cândva, mărturisea: „Uneori de o inteligenţă înnăscută. O inteligenţă ca specialişti prestigioşi şi a cercetătorilor
gest de responsabilitate în concordanţă cu mă încearcă simţământul că melodiile îmi a unui spărgător de nuci, care a spart coaja locali.
semnificaţiile profunde ale cântecului în vin de undeva, de departe, din străfundul lucrurilor pentru a ajunge la miezul pur al
viaţa poporului nostru, împlinirea unei da- conştiinţei populare, se furişează în mine, cântecului.“ Festivalul şi Concursul „Maria Tănase“,
torii pentru păstrarea şi valorificarea unui visând parcă, le ascult şi înregistrez…“ departe de a urmării latura spectaculară, s-a
gen artistic major, păstrat la loc de cinste O atare operă de restaurare competentă angajat să fie din ce în ce mai mult un act
în simţirea tuturor. O asemenea manifes- S-a bucurat de prietenia şi preţuirea unui şi sinceră se opune mistificărilor, dar con- de cunoaştere şi iniţiere, de valorificare
tare vine să scoată în evidenţă, o dată mai mare număr de personalităţi din lumea lite- trazice şi predilecţia unora pentru păstrarea a fondului folcloric naţional, precum şi a
mult, larga popularitate a creaţiei folclorice rară şi artistică: Constantin Tănase, George unei nudităţi în arta interpretativă, pentru unor talente cu posibilităţi de afirmare.
muzicale româneşti, într-un moment când Vraca, Constantin Brăiloiu, Brâncuşi, respectul faţă de „stările primitive“ ale artei În acest sens, rezultatele nu au întârziat
procesul de urbanizare a şters, în multe Enescu, Ionel Perlea, Sadoveanu, Arghezi, populare. „Apa de la izvor – spunea Lucian să apară. Solişti ca: Gheorghe Roşoga,
ţări, produsele similare lăsând în locul lor Blaga, Gala Galaction, Geo Bogza, Ion Blaga – a invidiat ulciorul pentru formele Ana Munteanu, Ionela Prodan, Filofteia
un gol de neînlocuit. Ce înseamnă altceva Pillat, Ion Vinea, Henry Brauner, Ştefan sale. Dar în aspiraţia ei spre formă, apa n-a Lăcătuşu, Mariana Bălănescu, Mioara
repeziciunea cu care se succed în muzica Roll ş.a. O simplă înşiruire a gândurilor izbutit decât să… îngheţe.“ Individualitatea Apostol, Ileana Domuţă, Tudor Trăistaru,
uşoară „modele“, decât neaderenţa la acestor personalităţi şi avem în faţă profilul sa artistică nu i-a îngăduit să cultive vreun Mariana Iancu, Tiberiu Ceia, Mia Dan,
permanenţele simţirii omului, la tradiţia unei mari artiste: „...când o aud pe Maria, soi de epigonism în umbra creaţiei popula- Angelica Stoican, ş.a., devenind deja nume
poporului respectiv. „Iliada – scria B. Şt. glasul şi cântecele ei le intuiesc venind din re, atât de defavorabil complexei dezvoltări cunoscute în întreagă ţară.
Delavrancea – e genul poporului grec cu străfundul milenarei plămade tracice. Mă a marii creaţii, a marii muzici. În acelaşi
credinţele, cuvintele, cu imaginile lui, înfipt regăsesc, cu tot ce-i mai bun în mine, în sti- timp, a mers la izvorul folcloric cu pioşenie Selecţionând cele mai promiţătoare
şi înrodit în creierul lui Homer… Discute hurile şi melodiile interpretate de ea.“ – M. şi cu neostoită sete de frumuseţe şi adevăr, talente din rândul soliştilor vocali şi instru-
mult şi bine cine o pofti, şi cu oricât talent Sadoveanu; „...am convingerea că femeia identificându-se cu profunzimile substanţei mentişti, reprezentanţi ai tuturor judeţelor
i-ar pofti inima, arta va rămâne veşnic stră- aceasta a fost sortită să scormonească su- şi nu doar cu particularităţile exterioare, ţării, ampla trecere în revistă a speranţelor
ină de străinii poporului.“ fletul nostru până în străfund, să-i smulgă imitabile ale creaţiei populare. interpretative ale muzicii populare româ-
Spre deosebire de un asemenea destin comorile de cântece şi înţelepciune, să ne neşti constituie un prilej binevenit pentru
implacabil al împrumuturilor ostile auten- strecoare, reamintindu-ni-le, fiorul veşnici- Maria Tănase a turnat în formele cunoaşterea perspectivelor de afirmare
ticităţii, de existenţa pasageră a acestor ei, şi prin forţa ei interpretativă să zvârle populare propria sa lume de gânduri şi în acest sector artistic. Juriul, format din
hibrizi fără calitatea perenităţii şi rodniciei, pretutindeni în lume lumina lor inedită, sentimente, propria sa concepţie filosofică personalităţi de autoritate notorie în viaţa
doinele, baladele, cântecele populare păs- obârşită de straturile vulcanice ale melodi- asupra vieţii, naturii, ca şi asupra existenţei noastră muzicală, este în măsură să aibă o
trează caracterul durabilităţii rămânând ei şi filosofiei noastre populare.“ – Lucian umane. Cântecele ei au un substrat filosofic imagine de ansamblu asupra unui domeniu
în afara oricărui capriciu al gusturilor, Blaga; „Eu cred că Maria Tănase deschide, cu trainice filoane aurifere tocmai pentru al vieţii artistice cu o dinamică proprie, vie,
bucurându-se de plăcerile unanime ale pu- cu excepţionala-i personalitate, epoca că – aşa cum bine spune un cunoscut pro- de multe ori imprevizibilă în evoluţia ei.
blicului continuând a fi la fel de tinere după adevăratei interpretări a cântecului nostru verb oriental – grădina artei rămâne uscată
trecerea anilor. Acesta este atributul cel popular.“ – Ionel Perlea; „Ascultând-o, şi neroditoare dacă nu este udată de apele Prezentând de la ediţie la ediţie un plus
mai de preţ al adevăratelor valori artistice: descopăr un univers inedit de melodii şi filosofiei. Prin aceasta, ea a redimensionat de câştig, atât în organizare, cât şi în calita-
tinereţea fără de bătrâneţe, darul de a aduce teme folclorice, care, pur şi simplu, mă universul moral al poeziei şi cântecului tea manifestărilor, Festivalul şi Concursul
mereu bucuria în suflet. tulbură, mă emoţionează.“ – W. Gieseking; popular, umanismul lor nealterat. de muzică populară românească „Maria
Festivalul poartă numele aceleia pe care „Nimeni n-a reuşit să mă impresioneze Tănase“ şi-a propus să-şi consolideze re-
ne-am obişnuit s-o evocăm drept „Doamna atât de profund cu interpretarea cântecelor Ce pildă mai demnă pentru concurenţii putaţia de manifestare artistică tradiţională
cântecului românesc“, Maria Tănase, fată populare şi a pieselor de muzică uşoară ca veniţi din toate colţurile ţării decât această care serveşte în egală măsură la afirmarea
cu zvelteţea trestiei, cu glas de privighetoa- această femeie... Un demon mânuind toate interpretă dublată de spiritul erudit al cu- cântecelor şi interpreţilor din toate judeţele
re şi inimă mare ca să încapă toată bucuria vrăjile, mă poartă cu el zile de-a rândul, legătorului de folclor şi al muzicianului ţării. Ediţia din acest an, a XX-a, jubiliară,
şi tristeţea câtă există în cântecele cu care un demon cu ochii verzi ca ai Mariei şi care-l prelucrează fără a-i altera esenţele, coordonată de fosta mea studentă Amelia
cu glasul ei ca o şoaptă adâncă.“ – Lidia înlăturând doar prisosul, asperităţile, „cor- Pană Etegan, acum director al Centrului
Maria Tănase şi Mihail Sadoveanu Lipkovska; „Maria reprezintă, fără nicio purile străine“, accentuând însuşirile cu o Judeţean de Creaţie Dolj, sprijinită de ofi-
îndoială, o personalitate complet originală aptitudine la cel mai înalt grad de compa- cialităţile locale şi mass-media, a fost una
în viaţa noastră artistică. Când o ascult, raţie, întronând identitatea dintre interpret, de calitate şi de mare cuprindere.
retrăiesc puternic viaţa complexă, vibrantă, text şi melodie. Am dorit ca Festivalul şi
a satului nostru.“ – Ion Pillat. Concursul „Maria Tănase“ să constituie Sunt bucuros şi emoţionat că mi s-a
totdeauna o adevărată şcoală pentru zecile recunoscut şi după patru decenii ctitoria
Se spune că la trecerea în eternita- şi sutele de interpreţi care au venit şi vor acestui festival, conceput la vremea res­
te a Mariei Tănase, a participat întreg veni la Craiova, o lecţie concretă despre pectivă ca o replică la „Cerbul de Aur“
Bucureştiul, pe Calea Victoriei nu se mai alcătuirea repertoriului, alegând dintre toate care m-a fascinat şi pe mine. Trebuie să
putea circula. Ion Vinea avea să scrie: piesele întâlnite autenticul, cuceritor prin mulţumesc că am fost distins la ediţia
„Astăzi, Maria Tănase a încetat de a mai frumuseţe şi aderenţă la public, într-un jubiliară cu Diploma de Excelenţă alături
fi o fiinţă. Ea e numai cântec. Şi cum poţi cuvânt, adevăratele valori şi interpretându- de Constantin Ungureanu, Paula Dogăroiu,
plânge oare un cântec?“ le astfel încât solistul să scoată în evidenţă Gabriel Bratu şi mulţi alţii care mi-au fost
întreaga lor frumuseţe. aproape în derularea festivalului.
Maria Tănase a fost artista care a
întrupat în persoana ei multiple valenţe, Prezenţa unor personalităţi din rândul
fiind nu numai interpretul, dar şi regizorul, interpreţilor muzicii populare româneşti
scenograful, maestrul de lumini şi recu- are, de asemenea, scopul de a adânci
ziterul apariţiilor sale scenice de neuitat. impresia legăturii dintre text, melodie şi
Paleta bogată de imagini a cântecului interpret, rolul creator revenind acestuia
popular – peisajul inefabil cu ceruri, râuri, din urmă, care redă prin vocea lui unitatea
munţi, adâncimi, piscuri şi abisuri – a fost plastică a unor valori de importanţă egală.
Pe scena Festivalului s-au perindat talente
certe care i-au imprimat un caracter şi o

4 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Scrisul Românesc Cronică literară

Carte – Gabriel Eseisticul şi ştiinţificul,
eveniment COŞOVEANU la încă o examinare

N e amintim, periodic, de mâna stângă se deschide/ din când în când/ la un malentendu de proporţii în universul greu să nu invoc, în context, încă o „piesă“
vechiul adagiu conform după legi doar de ea ştiute/ intră în prezen- ideatic actual, şi punerea problemei este, pe din „lupta“, după unii perpetuă, dintre „gas-
căruia stilul este omul, dar tul concret/ devine mână a tăcerii vorbitoa- cât de elegantă, pe atât de percutant-mor- teropodicul“ om de ştiinţă (apud Blaga) şi
rareori el se potriveşte pe de-a-ntregul unui re/ a misterului dezvăluit/ dacă există un dantă. Prilej de a preciza că le bel usage în exploratorul literat, preluată dintr-o carte
destin considerat în unitatea sa, ca în cazul har/ dacă există o inspiraţie/ ele prin mâna critică, al cărui exponent de seamă este Irina celebră, a lui Northrop Frye (Marele cod
Irinei Mavrodin. Răbdarea, parcă infinită, stângă vin [...]/ mâna dreaptă este mâna ra- Mavrodin, nu exclude săgetarea sau chiar Biblia şi literatura) pentru că sună asemă-
a omului, rimează cu empatia criticului, ţională/ mâna dreptei judecăţi“. anihilarea unei adversităţi cu potenţial per- nător: „Într-una dintre cărţile sale despre
după cum modul ceremonios de a fi îşi află nicios. Mai exact, într-un excurs majestuos, cabală, Gershom Sholem afirmă că uneori
corespondentul, ca-n oglindă, în fraza largă, Poezia aceasta a epistemologicului con- în pertinenţa lui măsurată, „nesistematică“, aceasta pare să-şi piardă sensul direcţiei şi
atent calibrată, care se cere parcursă mai ales tinuă, emoţionant, şi se dovedeşte frustrant sau, mai aproape de viziunea scriiturii, ne- să «degenereze în simplă literatură». Cred
cu fragmentul, încât ai zice că s-a produs o sistematizatoare, între concept şi metaforă, că înţeleg contextul observaţiei destul de
contaminare cu perioada lui Proust, autor că anumite fragmente nu se pot reproduce este indicat un pol contestatar, cu suficient bine: dar ţinând seama cât de strâns aproxi-
pe care nu ştiu cine din cultura noastră l-ar integral, de dragul, măcar, al frumuseţii lor prestigiu pentru a deteriora, în ochii unor mează tehnicile cabalei pe cele ale criticii
cunoaşte mai bine, din moment ce distinsa reţinute, dar putem aprecia că eforturile categorii largi, „nespecializate“, imaginea literare, mustrarea subînţeleasă a literaturii,
intelectuală i-a dedicat mii de pagini ca strângătoarei, dar şi risipitoarei mâini stângi celui care nu doreşte decât să contribuie, chiar inconştientă, face totuşi impresia unei
traducător şi zeci de ani ca înţelegător. pot fi diminuate sau compromise prin im- cu o câtime, la alinarea fiinţării (rânduri glume nepotrivite“.
„Traducerea e cea mai bună lectură“, susţine petuozitatea mâinii drepte, după cum la fel profunde îi sunt dedicate lui Camus, din
Irina Mavrodin şi în ultima carte – Partea de adevărat este că avem de-a face cu o di- perspectiva suportabilităţii unor adevăruri Conjectura efectuată explică, ne gândim,
şi întregul. Eseuri sau Obsesii fragmentate alectică strânsă, căci niciun semn nu poate survenite, vorba lui, când „toate decorurile felul în care se produce falia nefericită între
(Scrisul Românesc, 2009) – nuanţând şi funcţiona fără celălalt, în sensul că „întune- se prăbuşesc“). Respectivul pol beneficia- abordările realităţii, falie deplânsă de Irina
rafinând idei prezente în Despre traducere. cata intuiţie“ a stângii, o călăuză obscură, ză, realmente, de reputaţie „obiectivistă“, Mavrodin, cu multiple dezvoltări prin operele
Literal şi în toate sensurile (ieşită la aceeaşi dar preţioasă, nu se realizează în absenţa şi, prin urmare, reprezintă o instanţă de semnate de scriitori inscriptibili în tipologia
editură), dar şi în alte intervenţii făcute, de-a dreptei ce forţează Sensul. Fapt e că scriito- temut, dar comentariul ce urmează, scurt şi „schivnic şi mucenic“, cum e cazul „slujirii“
lungul unei vieţi de remarcabilă consecvenţă rul se găseşte la mijloc, riscând să se piardă bine ţintit, e de natură să clatine superstiţia lui Mircea Handoca pentru un Eliade, sau al
cu sine şi cu zeii literaturii, în numeroase în oscilare, ca măgarul lui Buridan, să în- scientizantă, de care s-au legat, de atâtea lui Liviu Cotrău pentru Poe, ori a lui Romul
ocazii publice, la saloane de carte pariziene, cerce să cheme intuiţia, după legile oricum ori, Eliade, Blaga, Guénon sau alţii: „... Munteanu pentru taxonomie, sau a lui Eugen
bunăoară, sau la doctoratele pe care le-a uitate – de pe vremea ultimilor romantici cunoscutul fizician Sokal, coautor al cărţii Simion pentru conceptul de autor „reîntors“.
condus, ori la puzderia de simpozioane de voyanţi – sau să se livreze unui travaliu Imposturi intelectuale, care a făcut senzaţie Tendinţa naturală a Irinei Mavrodin – ceea
congrese şi simpozioane la care a participat, benedictin, nu întotdeauna conducător spre acum câţiva ani, ne apare ca un prost jude- ce a făcut-o şi un profesor admirat, pentru
neobosită, din onoare şi îmboldită de o iluminare (spunem iluminare şi ne gândim cător când îşi bate joc de autori ca Lacan, sufletul mare ce animă ştiinţa – este să
conştiinţă profesională ce pare să apună la la senzaţia indescriptibilă încercată în faţa Kristeva etc., pentru analogiile (metafore- „contemporaneizeze“ un scriitor (şi, în opul
contemporani. lucrului încheiat). le) pe care le iau din domeniul ştiinţelor investigat, sunt vizaţi Maeterlinck şi Pierre
Într-adevăr, „insolită“ metodă de actua- «exacte», pentru a le aduce în cel al teoriei Louÿs, Hennequin şi Edmond de Goncourt,
lizare a unei foarte solide culturi are speci- Oricum, aproximând conceptul de literare“. plus alţii), poate, prioritar, Proust, pentru
alista în poietică: într-o lume supărător au- poezie în volumul de faţă, autoarea eviden- a demonstra şi a ilustra faptul că citirea şi
tocentrată, cu oameni de carte ce-şi doresc, ţiază, încă o dată, impasul generat de starea Intervenţia unui (aparent) nonpolemist revenirea sistematică pe urmele acestui vice
aproape sinucigaş, asemuirea cu vedetele lirică veritabilă, ca aspect minunat al făp- renuvelează speranţa că malentendu-ul puni care e lectura (Matei Călinescu îi zice
mediatice, dumneaei îşi alege, ca aliat ex- turii pe cale de a se exprima, ea rămânând dintre (meta)discursurile literare şi, respec- re-lectură), mai ales prin ordalia numită
presiv, poematicul, preferând în faţa deci- însă mută, de teama difuză de a nu strica tiv, ştiinţifice, este pe stingere. Chiar dacă traducere, ţine „gratuita“ cultură umăr la
belilor, evanescenţa, şi faţă de exclamaţia graţia. Între nevoia aproape religioasă de-a anumite opoziţii se menţin în termeni „tari“ umăr cu „sporurile“ ştiinţei.
flamboaiantă – pauza semnificativă. Incipit-ul păstra darul divin în forma originară şi (spre pildă, anumite abordări sunt califica-
volumului ne plasează direct în regimul tentaţia difuzării lui către semeni – dilemă te, în continuare, inerţial, drept „exacte“,
comentatorului intens vizitat de daimonul cristică, mutatis mutandis – se întâmplă fel de a sugera un cer peiorativizant asupra
îndoielii, acela, anume, care i-a determinat parte a reflecţiilor centrate pe entuziasmele celorlalte, adică umanioarele), ne vin la în-
pe atâţia să creadă că harul suprem e ordin şi autosupravegherea creatorului. Ieşirea demână argumente, să zicem, echivalente,
poetic, iar chemarea fiinţei noastre – către intempestivă din sine se învecinează, la când oameni de ştiinţă, de la Einstein sau
Ziditorul ei – se petrece sub zodia formulei rigoare, cu naivitatea (şi nu în sensul con- Bohr sau René Thom, au împrumutat masiv
incantatorii, opusă prozei vieţii pragma- sacrat estetic), după cum adâncirea analizei din, nu-i aşa, registrul „imprecis“ al uma-
tice. Cu sprijinire pe Bachelard, care a poate transcende sfera cuvintelor. Şi atunci? niştilor. Cum Partea şi întregul aş catalo-
imaginat o serie covârşitoare de adjective Rămâne proteismul eseului, opinează Irina ga-o ca una dintre cele mai convingătoare
ale mâinii creatoare, pe Cioran, elogiatorul Mavrodin, specie-receptacol, care, în margi- pledoarii pentru forţa strategiilor literare,
unei opere imperfecte (oeuvre irréalisée), nile sale „solide“ ca ale unei ameobe, reu- interpretante, în sens larg (ne amintim de
adică plină de sincopele unei raţiuni ce se şeşte să capteze voci din tangibil, ca şi din un Doinaş, ca definitor al eseului), îmi vine
naşte pe măsură ce merge instrumentul de lumea acelor „zvonuri“ care fac, vorba lui
scris, şi pe Wittgenstein („Gândesc de fapt Eichendorff, pietrele să cânte. Lăudându-se, Simpozion internaţional de literatură
cu peniţa. Căci capul meu adeseori nu ştie fără echivoc, virtuţile integrative ale eseu-
nimic din ce scrie mâna mea“), eseista ce- lui, se face o referire oportună, credem noi, În perioada 22−24 octombrie 2009 a îşi însuşească şi să prelucreze evenimen-
lebrează viul gândirii producătoare, în con- avut loc la Heidelberg simpozionul
trast cu prefabricatele retorice dominante. internaţional „Gedächtnis der Literatur – tele dinainte de 1989. Seratele literare şi
Jocul thetic, disputat între mâna dreaptă, Erinnerungskultur in den südosteuropäis-
vector al eficacităţii, şi mâna stângă, ex- chen Literaturen nach 1989. Rumänien im muzicale au avut locul lor bine definit în
tensie a artisticităţii ezitante şi nespus de Blickfeld“. La 20 de ani de la prăbuşirea
fragile, este pus într-o ecuaţie „impruden- blocului comunist, simpozionul, organi- desfăşurarea acestei manifestări. Invitaţii
tă“, din speţa acelora care vorbesc despre zat de către Romanisches Seminar de la
vulnerabilitate ca despre o stare de graţie. Universitatea din Heidelberg (Dr. Romaniţa şi spectatorii au avut ocazia de a-i vedea
Căile creativităţii, relaţia friabilului om Constantinescu), Institut für donauschwä-
cu impulsul întemeietor, au devenit o ve- bische Geschichte und Landeskunde şi asculta pe Mircea Cărtărescu, Dieter
ritabilă obsesie, care, cu anii, în intimita- (Tübingen) (Dr. Olivia Spiridon), Institutul
tea cărţilor, nu s-a estompat defel. „Ea nu Cultural Român, Deutsch-Amerikanisches Schlesak, Ana Blandiana, Johann Lippet,
numai că nu s-a risipit, eliberându-mă – ni Institut Heidelberg, Societatea literară, mu-
se mărturiseşte – ci, dimpotrivă, mă prinde zicală şi artistică A.I. Cuza (Heidelbereg) şi Carmen-Francesca Banciu, Géza Szöcs,
tot mai mult în chingile ei. Şi, în mod ciudat, Istituto Italiano per gli Studi Filosofici.
îmi murmur întruna, ca pe un cântec, ca pe Conferinţele susţinute au încercat să Franz Hodjak.
un poem: închisă asupra tainei/ retrasă în pună în lumină modalitatea în care lite-
veşnicia unui prezent/ etern şi abstract/ ratura din Europa Răsăriteană a reuşit să Secţiunile tematice au fost susţinute de

intervenţiileparticipanţilor:OliviaSpiridon

(Tübingen), Antonio Staude (Heidelberg),

Heide-Ingrid Flagner (Leipzig), Samuel

Druckmann-Damian (Heidelberg), Géza

Szöcs (Budapesta / Cluj), Romulus Rusan,

Liviu Papadima, Maria Irod (Bucureşti),

Gabriel Coşoveanu, Marian-Victor Buciu,

Cosmin Dragoste (Craiova).

(C.D)

Eseu Scrisul Românesc

Poezie Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 5

George SORESCU Marin SORESCU

Ispita creaţiei Poeme inedite

şi Eul creator
N e punem deseori
întrebări: ce relaţii există Revenind la opera literară, în anumite Spre tărâmul celălalt
între ispita creaţiei şi Eul cazuri, se ştie, nu o singură exegeză,
creator? Două concepte umbrite ce solicită un singur efort hermeneutic. Mesajul, Pajura mă duce-n cârcă
catalogări şi disjuncţii, menite să pună înţelesurile, solicită pe alocuri, alte reveniri Şi mă las uşor când urcă
totuşi ordine în sfera unor activităţi umane. în spaţii critice. Un cercetător poate intui Spre tărâmul celălalt,
Ele se regăsesc în zone în care actul creaţiei mai uşor raportul formulării dintre creaţie Ce se ştie-i, foarte-nalt.
şi valoarea estetică. Cuprinzând întregul

poate fi precumpănitor. orizont, comparativ, el poate stabilii mai Ce se ştie-i nalt în jos,
În literatură, de pildă, în operele uşor valorile şi limitele. O anumită ordine Aia e, că-i drum stâncos,
în fixarea ideilor întregului. Nu putem Printre margini de fântână,
literare, cât şi în zonele celorlalte arte, se situa în acelaşi plan valoric lirica poeţilor Zbor în jos şi dau din mână,
observă acelaşi impuls. El, impulsul, este Văcăreşti cu lirica eminesciană.
expresia lăuntrică, umană, de a îmboldi

o voinţă şi de-aşi căuta reprezentări în O anumită vocaţie şi cultură la cei Când aripile le dor,
alte ipostaze. O tentaţie a cugetului de dintâi; o vocaţie în cel mai înalt grad Dau din mâini în ajutor.
cuprindere şi autodepăşire. Nu un simplu la Eminescu, o aleasă şi întinsă cultură Cum o fi acel tărâm?
joc al imaginaţiei, ci o implicare într-un filosofică, ce-i permit reflexii adânci asupra Merg şi eu, dar nu rămân.
proces de producere într-un cadru util existenţei umane.

spiritului novator. Lucrurile acestea sunt ştiute şi spuse, Un cal

Eul creator, la diferite niveluri, imaginar, ne interesează însă modul cum în critica

intuieşte noi faţete ale obiectului, gândit în literară îşi fac loc alte subtilităţi vizând Aş vrea un cal mâncând ovăzul Vântul mă gonea
accepţiile lui ideatice; simte nevoia, când ispita creaţiei şi impulsurile eului creator. Din traista roasă, susurând,
este cazul, unei depăşiri şi renaşteri: „Non Ţiganiada lui I.B. Deleanu, scriitor de Să-l pipăi mai întâi cu văzul Vântul mă gonea din urmă
nova sed nove“ – spuneau anticii în poeticile înaltă cultură, nu ascundea, dincolo de Pe coama care-mi dă prin gând. Am legat vântul cu sârmă
lor normative. Un „altceva“ prezentat în actul plăsmuirii, modele? Nu generau ele Să mă lase să mă duc
Într-o gheată şi-un papuc.
diverse creaţii. Actul creaţiei presupune îndemnuri pentru noi configurări? El, animalul ce nu doarme,
deci o „depăşire“ prin constituirea unor noi În acelaşi context ne întâmpină o altă Ce nu atinge-acest pământ, Umbra mea fugea şi ea
elemente supuse eu-lui care tinde către alte Decât ca bulgării să-i sfarme Mai-mai-mai că m-ajungea.
ipostaze. întrebare: faţetele subiectului unei opere, Pe drumuri tulburi alergând. Îi arăt vreo trei poteci:
unei creaţii, şi tentaţia repetării lor – de – Stau aici până mă-ntreci.
Călătoria în Infern, în infernul Divinei către succesori – sub alte forme. În procesul
Ce te ţii de a mea câră,
comedii a lui Dante Alighieri este alta decât creaţiei există şi limite constând în preluări Bălan sau murg sau şarg sau pag, Umbră, peste arătură?
în epopeile vechilor culturi. Coborârea lui cu naivităţi, cu expresii ale unui orizont Cu ţinta albă colo-n frunte
Enkidu în „lumea de jos“, fără putinţă de fără deschideri. Raţiuni de ordin estetic ne Să-mi stea ca priponit de prag Bate–Vânt
întoarcere fizică (V. Epopeea lui Ghilgameş) determină să privim critic orice vocaţie, Cu coama-ntoarsă către munte.
apare în alte reprezentări. La Homer şi orice creaţie în alcătuirile ei ideatice. E-o pasăre ce-i spunem Bate-Vânt,
Ea dă din aripi fără a zbura,
Vergiliu, în alte moduri. Toposul mitic este Nu putem ignora conceptul auten­ Şi eu văzându-l, drag la văz, De parcă zborul ei înseamnă-a sta
Să-i zic: „Na, calule, ovăz!“ În aer, suspendată pe un punct
altul în fiecare epopee, în parte. Configurări ticităţii! Eminescu – revenind la el – în
Şi noi, încălecaţi pe un cuvânt,
şi vechi eresuri tutelează imaginarul. De la poemul filosofic Luceafărul, nu porneşte Tot dăm din gură fără a-nsemna
Că spunem ceva, numai când şi când
o epopee la alta, în timp, ispita creaţiei este de la structura unui basm? – Fata în Ceva contradictoriu, vag: Ba da!

marcată de un nou impuls. gradina de aur! Nu depăşeşte el modelul Ba nu! urmează iar, după un timp,
Să desluşim. Negaţia e dublă.
Să deducem, deci, deopotrivă, că abordat? Eul creator eminescian în acest Oricum, această bălmăjală suplă

există şi o tentaţie a repetării, un mimesis caz, nu impune o cu totul altă structură şi Ne ţine loc de zbor pentru Olimp.
O, aripi de-am avea măcar, de schimb,
etern, pe care Aristotel, spre deosebire de dimensiune în viziune filosofică? Exemple, Şi aer să ne ţină, dar el umblă!

Platon, conceptual, încerca să-i corecteze altele, în cadrul larg al valorilor.

statutul ideatic, propunând în ariile creaţiei În aria criticii libere, a orizontului

noi modalităţi de depăşire (v. Poetica lui deschis prezentării esenţelor, un mozaic

Aristotel). Cu această tentaţiei a repetării nu de idei cu felurile „tălmăciri“. Ne obosesc

putem continua în aceleaşi punct (iniţial). exegezele care repetă şi se repetă, digre­

În aceleaşi spaţii, meandre ale imaginaţiei siunile retorice, pripite, uneori, limbajul

la nivelul diferitelor forme de cultură! neologistic obositor. Derulări şi orgolii!

Deseori, în culturile moderne, chiar Canoanele actului critic trebuie să se afle

şi în noianul de exegeze, ispita receptării şi ele, dacă e nevoie în echilibru. Şi, fireşte,

modelelor, din varii motive, rămâne încă veghindu-ne limitele şi repetările, dincolo

umbrită în răspântii neaducând nimic nou. de modalităţile de producere a unor noi

Ni se va răspunde: „lucruri cunoscute structuri (deci, de codurile unor poetici

prin abordări sistematice în timp!“ normative, clasice şi moderne, cele din

Ne întrebăm totuşi: Dar noile abordări?, urmă vizând problemele de limbaj), fiorului

cele de bază, la nivelul unor exigenţe permanent al creaţiei, izvorând mereu din

dorite? Fără contribuţii? adâncuri. Ispita creaţiei şi Eul creator.

Cărţi noi la Scrisul Românesc

6 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Confruntări Ovidiu Reografii Constantin
GHIDIRMIC literare M. POPA

Esenţă şi aparenţă Capcana apelor de apoi
C el mai greu este să înţelegem
esenţa lucrurilor şi fenomenelor. lui, trebuie să existe o altă realitate, mai „Mă numesc Ion Caraion şi sunt unul planul nominal şi planul verbal. Repetarea
De cele mai multe ori, esenţialul profundă, care ne scapă. Pe această con- dintre scriitorii care nu mai pot fi daţi afară locuţiunii adverbiale „dintr-o dată“ mar-
cepţie se bazează iluzionismul şi tehnica din literatura română nici de vreun partid, chează inversarea bruscă, surprinzătoare a
nici de vreun dictator, nici de gloanţe, nici procesului de producere a semnificaţiilor
ne scapă. Inteligenţa este capacitatea de a iluziei, în mistica indiană. În aceeaşi orien- de canaliile şi otrepele din presa oficială. poetice.
Am publicat în România, totdeauna cenzu-
sesiza, de a surprinde esenţialul. Cu studiul tare a gândirii poate fi înscrisă şi filosofia rat şi în răspăr cu patru dictaturi succesive Primul plan al poeziei (planul nominal)
(carlistă, legionară, antonesciană, şi comu- aduce imaginea unei naturi nepervertite,
esenţelor se ocupă fenomenologia, unul din- lui Platon, după care lumea reală nu este nistă“ (Insectele tovarăşului Hitler, 1982). grădina paradisiacă, echivalentul stării de
Eseist subtil, traducător laborios şi, înainte inocenţă. Actul creaţiei poetice nu este
tre cele mai mari curente de gândire din toate decât o copie imperfectă a unei lumi ideale, de toate, poet contestatar, orgoliosul, cum se altceva decât un gest de calificare a lumii
vede, Ion Caraion a fost supus contestării, ce presupune operaţia de selectare („aleg
timpurile. De esenţe, încorporate organic a prototipurilor eterne, a arhetipurilor. unei tragice şi parcă fără sfârşit damnări.. adjectivele“) a termenilor adecvaţi. Poetul
Faptul se datorează firii sale întoarse, pline resimte fragilitatea şi efemeritatea frumo-
în materialitatea lumii, s-a ocupat şi Camil O concluzie înţeleaptă – izvorâtă atât de meandre şi penumbre, cum remarca unul sului artistic („fluturi“). Cromatica, oricât
dintre monografii săi, Emil Manu: „făcut de strălucitoare, rămâne doar o aparenţă,
Petrescu, cu substanţialismul său, unul din din cultură, cât şi din experienţa de viaţă din disimulări impenetrabile şi dezvăluiri sentimentele generate fiind suspectate sau
bruşte, din spaime, lamentaţii şi abando- pândite de falsitatea exerciţiului retoric.
puţinele sisteme filosofice, personale şi – ne îndeamnă să nu judecăm, niciodată, nuri, dar şi dintr-o îndârjire încrâncenată“, Pasiunile aparţin unui univers ludic („că-
poetul rătăceşte prin labirintul limbajului luşei de lemn“, „dansatoarele“), arta, ca joc
originale, din cultura noastră. oamenii după „aparenţe“, pentru că apa- între naştere şi exil, văzute, amândouă, ca funambulesc, definindu-se prin gratuitate.
expresii ale morţii. Ion Caraion înscenează o anumită ceremo-
Esenţele sunt greu de descifrat, pentru renţele ne induc în eroare. Cu atât mai mult nie prin asociaţii uşor mecaniciste. Figurile
Explicaţia interesului (întreţinut sau, de lirice se ivesc unele din altele într-o mişca-
că se ascund în spatele aparenţelor. Cei nu trebuie să-i judecăm pe creatori după la caz la caz, resuscitat) faţă de creaţia lui re, până la un punct, ascendentă,asemănător
Ion Caraion se află în împrejurarea că, după înălţării unei antene telescopice (verbe
mai mulţi dintre oameni se opresc la nive- „aparenţe“, după manifestările exterioare eliberarea din detenţie (1964) devine unul caract­eristice: „se cocoaţă“, „ies“).
dintre colaboratorii de marcă ai revistei
lul aparenţelor şi nu reuşesc să meargă mai ale comportamentului, după defectele şi „Ramuri“, reapărută într-o nouă serie, dar „Dansatoarele“ sunt învestite ca purtă-
şi informator al Securităţii, sub numele de toare ale numelor obiectelor: substantive-
departe. Înţelepciunea noastră populară a slăbiciunile umane, prea-umane, uneori, cod Artur. obsesii, substantive-abstracţiuni, substantive
ale concretului banal, derizoriu („pepene-
sesizat contrastul dintre esenţă şi aparenţă. ci să distingem, din personalitatea lor, ceea Delaţiunile sale atingând limita de jos le“). Odată cu naşterea textului, a „propo-
a slăbiciunilor omeneşti (vezi secvenţa în ziţiunilor“, totul se degradează, „coboară“.
Un exemplu, dintre cele mai concludente, ce este esenţial, ceea ce fac, într-adevăr, care descrie cum Marin Preda face sex cu Reprezentările „căderii“ sunt susţinute de
Nina Cassian pe duşumea într-unul din elemente pe măsură: „saci“, „cârje“.
îl întâlnim la Creangă, în capodopera sa: important şi durabil pentru semeni. birourile fostului Minister al Artelor, situat
atunci în blocul Ambasador) l-au relegat Cel de-al doilea plan, (planul verbului)
Harap-Alb. Calul năzdrăvan are un aspect Dacă vom căuta în biografiile ma- în infern, i-au alimentat coşmarurile, l-au reprezintă, de fapt, o răsfrângere demis-
transformat într-un învins răvăşit de umi- tificatoare a mimesisului. Desfigurării
derizoriu, de „mârţoagă“, la început, şi nu rilor creatori numai „petele“ şi micile linţe. Încercarea de a-şi înţelege cedările, sau fadorii lumii, poetul a înţeles că nu-i
rătăcirea şi cinismul este dramatică, defini- poate opune frumuseţi confortabile, peisaje
poate fi identificat decât după ce feciorul de „păcate“, legate, în mod fatal, de o „mână tiv traumatizantă: „În nişte împrejurări care încântătoare, metafore plăcute, ci numai o
erau departe de a fi normale, când puţinul alternativă incomodă, iritantă, acceptarea
împărat, la îndemnurile Sfintei Duminici, de pământ“, cum spunea Eminescu, în ce mai supravieţuise din mine trecuse de stării de criză. Categoriile numelui sunt
limitele şi ale disperării, şi ale nebuniei, înlocuite de categoriile moşcării: verbe,
îi întinde „tipsia cu jeratic“. Căci, spre Scrisoarea I, riscăm să nu-i înţelegem, după ce nu mai aveam nimic pe lume, după adverbe şi proverbe (chintesenţă a mişcă-
ce am fost închis, după ce mi s-a confiscat rii exemplare). În apele mării, lirismul se
deosebire de ceilalţi cai, cu aspect arătos, niciodată. Perso­nalitatea adevărată a unui opera, după ce mi s-a spus că va fi arsă dedublează: o mare naturală, vie, şi o mare
(ceea ce a dezorganizat şi schimonosit cu împietrită în estetizări sugerate prin me-
falnic, numai această „mârţoagă“ era capa- creator se află numai în opera sa, în scrisul totul mintea mea), după ce am fost osândit, tonimii de sorginte culturală: „sculptori“,
un moment de tragic impas m-a transfor- „pălării“, „civilizaţii“. Se parcurge drumul
bilă să mănânce şi „jeratic“ şi să-şi releve său. Un creator are, întotdeauna, două euri: mat (ca să mă pedepsesc şi eu însumi? în invers spre grădina paradisiacă, dar, de
libertatea de a trăi? nu ştiu) în ceea ce-mi această dată, „fructele“ şi „păsările“ sunt
astfel caracterul de excepţie. Ce splendidă unul de „suprafaţă“ şi altul de „profunzi- fusese vreodată mai odios“. (Declaraţie din din aluminiu, aparţin lumii discreditate a
4.05.1967). kitsch-ului, a artificialului.
parabolă a esenţei, ce se ascunde dincolo me“. „Eul de suprafaţă“ este eul cotidian,
Şi totuşi, acest om chinuit, bântuit de În faţa dramei cuvintelor, elanul
de aparenţe, trebuie să vedem aici! Tot aşa care se manifestă în viaţa zilnică şi care „voluptatea rea“ a grotescului dezlănţuit, expresivităţii sfârşeşte în mărturisirea di-
captiv în „cercurile singurătăţii“, îşi afirmă rectă (ironică?) a amărăciunii: „şi asta mă
se întâmplă, în viaţă, şi cu omul de valoa- nu-l reprezintă, de regulă, pe creator. Mult fidelitatea faţă de Poezie, singura zonă mâhneşte, Horaţiu“. Emil Manu credea că
luminoasă în care speră să regăsească mo- poemul Fântână, asupra căruia am stăruit,
re, pe care – luându-ne după înfăţişarea-i mai însemnat este celălalt eu: „eul de pro- mentul auroral al unui destin deturnat. e fals programatic, apelaţia finală neavând
nicio legătură cu Horaţiu. Dar să nu uităm
exterioară – suntem tentaţi să-l confundăm funzime“, care trebuie descifrat în creaţia Aşezată în fruntea plachetei Dimineaţa că însuşi titlul poeziei este o trimitere la
nimănui (1967), reluată apoi în volumul vestita Fons Bandusiae, cântată în Carmine
cu indivizii de serie comună. Acest adevăr sa. Contradicţia aceasta dintre „eul de su- antologic Lacrimi perpendiculare (1978), de Horaţiu, autor al nu mai puţin celebrei
Fântână, spre exemplu, este o artă poetică Epistole către Pisoni, ce se constituie într-o
vrea să ni-l spună înţelepciunea populară, prafaţă“ şi „eul de profunzime“ – care nu în care Caraion se arată interesat de funcţi- a doua ars poetica a Antichităţii, după
onarea şi adevărul poeziei. Poetica lui Aristotel, şi care va fi reluată în
prin intermediul geniului de povestitor al este, în ultimă instanţă, decât contradicţia timpul Renaşterii şi apoi al Clasicismului
Suprafaţa abruptă, asimetrică, tăioasă francez.
lui Creangă. dintre esenţă şi aparenţă – a relevat-o, ca a poemului ascunde un nucleu contrariant
(„şi tot amurgul dintr-o dată“), adevărată E adevărat însă că Ion Caraion nu viza
Cât de înşelător poate fi jocul apa- nimeni altul, marele poet francez Arthur placă turnantă care articulează într-o sime- prefacerea poeziei, ci a vieţii.
trie internă cele două planuri constitutive:
renţelor! Filosofia indiană a mers până Rimbaud, care afirma că „Je est un autre“.

acolo încât a considerat că toată realitatea La fel, Nicolae Labiş al nostru se declara

exterioară a lumii face parte din acest joc un „spirit al adâncurilor“, în capodopera sa

al aparenţelor, dintr-un mistificator văl al „Sunt spiritul adâncurilor“, care este o artă

iluziei: maya, cu convingerea că, în spatele poetică rimbaldiană.

Arhiva sentimentalÃ

Şezătoare literară la Craiova (iunie 1908),
cu participarea scriitorilor:

I. C. Popescu-Polyclet, Dem Petrescu, Ion Dragoslav,
Marilena Gârleanu, Emil Gârleanu, Nicolae Vulovici,
Dumitru Tomescu, Corneliu Moldovanu, A. Mândru

Eseu Scrisul Românesc Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 7

Exerciţii Irina O idee Adrian
MAVRODIN CIOROIANU

Fragment dintr-un jurnal de călătorie Herta Müller şi (geo)politica dubiilor
descoperit într-un sertar (I)
la Bucureşti

Scrisoare deschisă doamnei Herta Müller,

1 noiembrie – Mă aflu într-un TGV (ce iată undeva în stânga, jos, o maşină Dacia laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009
invenţie desăvârşită!) care mă duce de la (adevărată! Unde or fi găsit-o?), dintr-o
Paris la Rennes, capitală a departamentului uzină iese fum pe coş, o găină (adevărată!) S urpriză? Nu. Mai curând un fel pentru a deveni cât de cât vizibil. Ca scrii-
Ille-et-Vilaine, unul dintre cele patru care cotcodăceşte triumfător, o oaie (tot adevă- de trăsnet, nu din cer senin, ci tor, la Bucureşti nu poţi deveni relativ cu-
alcătuiesc istorica provincie Bretania. Sunt rată!) se uită la noi melancolic. În preajmă din tavanul biroului generic al noscut decât prin trei căi: a) fie scrii aberaţii
într-un mare compartiment comun, cu fotolii cântă şi joacă ansamblul „Cindrelul şi Junii intelectualului român – cam aşa aş descrie pe gustul celor ce gândesc aberant – vezi
confortabile, într-o ambianţă de forme şi Sibiului“, precum şi grupul „Iza“, orchestră vestea că dvs., o scriitoare pe nume Herta inepuizabilul Pavel Coruţ şi alţii de acelaşi
culori parcă anume concepute spre a crea alcătuită din patru ţărani din Maramureş. Müller, aţi primit Premiul Nobel pentru calibru; b) fie laşi poezia (pradă secolului
un spaţiu de calmă şi discretă frumuseţe. Un public numeros alcătuit din francezi – Literatură pe anul 2009. Şi, cunoscându-i trecut) şi abordezi omniscienţa şi bucătă-
E linişte – aici călătorii foarte arareori vor- ici şi colo mai îmtâlneşti şi câte un român cât de cât pe cei care ar putea fi interesaţi de ria (în sos de vin alb) – vezi cazul Mircea
besc între ei −, dar e o linişte armonioasă, – îi aplaudă cu frenezie, îi fotografiază. această veste, nu am niciun fel de reţinere în Dinescu, despre care nimeni nu mai ştie
cel puţin aşa o percep eu, o linişte prin care E frig, dar lumea nu se clinteşte din loc, a spune că pe unii vestea chiar i-a întristat (nici măcar el, am impresia) dacă este un
noi, toţi cei din compartiment, participăm vrăjită de frumuseţea aspră a acelui cântec, (sau i-a iritat). La Bucureşti, capra vecinului poet rătăcit printre arendaşi sau un arendaş
la o altă comunicare decât cea prin cuvinte. a acelui dans. Mai la o parte stau „ţăranii trăieşte nu numai în curţile de mahala, cu de vocaţie care doar începuse ca poet; sau c)
Peisajul foarte verde, ce se abureşte treptat, artizani“, în faţa unor măsuţe pe care şi-au bănci şchioape de lemn la poartă, ci şi în fie devii un fel de icon mondeno-pop (gen
învăluindu-se în ceţuri, dulcile lui rotun- întins comorile aduse din ţară şi făcute cu birouri şi biblioteci, în plin centrul urbei. Paulo Coelho), despre care să vorbească,
jimi, vitele ce pasc ici-acolo îmi amintesc mâna lor: icoane pe sticlă, figurine de lut Nu cred că v-am spus o noutate. entuziasmaţi, ca experţi, oameni care altfel
de România. şi de lemn sculptat, ouă măiestrit înconde- Şi, doamnă Müller, nu mă îndoiesc de n-au citit alte zece cărţi în viaţa lor. Nu văd
iate, broderii, dantele, nepreţuite ţesături. faptul că acum ar putea să apară foarte în care din aceste categorii s-au putea în-
2 noiembrie – Sunt în Rennes, in- O ţărancă în puterea vârstei, masivă, cu mulţi care să spună cât de încrezători au scrie Herta Müller (cred că în niciuna). Aşa
stalată într-o mică şi cochetă garsonieră, broboadă neagră şi în costum sibian negru fost în victoria dvs., ...cât de mult şi de cât că, stimată doamnă Müller, nu vă amăgiţi:
„chez l’habitant“. Am fost primită cu şi alb, pare aşezată acolo de când lumea, de mult timp vă stimează... cum v-au de- în ţara dvs. de baştină cărţile pe care le-aţi
multă căldură, sunt ca acasă. Încep să fac hieratică împărăteasă a unui spaţiu ce parcă vorat toate cărţile, dramele Berlinului, câte scris se vor vinde o vreme (nu exploziv, dar
mici explorări, să descopăr partea veche a se constituie în juru-i în mod natural. au ieşit până acum, cum le-au citit de trei orişicât!), după care publicul generic se va
oraşului. E noapte, lună plină, incredibile ori... eventual, de ce nu?, ar putea să apară întoarce iarăşi la personajele sale favorite:
clădiri medievale – arhitectura tipică locu- Intrăm în marea sală de spectacol. E ar- chiar nişte foşti colegi de şcoală generală aberantul, arendaşul şi mondenul. Sau alţii
lui foloseşte bârnele încrucişate, desenând hiplină: „Solidarité 35 Roumanie“ a umplut (sau de liceu, sau de facultate, dacă vi se din aceleaşi speţe care-ar mai putea apărea
romburi brune ce contrastează cu albul oraşul Rennes şi întregul departament cu pare mai credibil) care să spună că ei încă de în peisaj.
pereţilor: tehnica „à colombages“ – îmi afişe ale Festivalului, opinia publică a fost pe-atunci puteau băga mâna-n foc că-ntr-o
ţâşnesc în faţă, am sentimentul că mă aflu îndelung pregătită prin „Le petit journal du zi această bănăţeancă pe nume Herta va lua iii) Şi a treia idee: brusc, multă lume,
într-un decor de teatru. Casele acestea au Festival“ şi prin alte publicaţii. Acum are lozul cel mare... şi aşa mai departe. la Bucureşti, s-a întrebat dacă Herta Müller
interioare moderne, foarte practic amenaja- loc deschiderea oficială: Alain Canonne, Cred că adevărul, în toată această po- este sau nu româncă. Doamnă Müller, nu
te. E fascinant contrastul acesta, care ţine de directorul Festivalului, Alain Pichard, preşe­ veste, aşa cum îl văd eu, poate fi sintetizat vă consideraţi vexată: acesta este un vechi
arta restauratorului şi de respectul pe care-l dintele asociaţiei „Solidarité 35 Roumanie“, în trei idei. complex al celor care pun întrebarea. Unii,
întâlneşti la fiecare pas în Franţa pentru tot reprezentantul primarului oraşului Rennes, i) Ar fi frumos prin a începe să ne arătăm mai abili, au spus că sunteţi un „scriitor eu-
ce înseamnă mărturie a trecutului. Edmond Hervé, Anca Opriş, consilier cul- respectul pentru acest scriitor pe nume ropean“ – ceea ce e corect, tehnic vorbind,
tural la Ambasada României din Paris, ţin Herta Müller prin a-i scrie numele corect. deşi mie mi se pare a fi o manieră tipic
3 noiembrie – Mă trezesc cu acest gând, discursuri pline de căldură. Tânăra Daniela Întâmplător, în chiar ziua marelui anunţ am bucureşteană de-a împăca varza germană
care mă urmăreşte toată ziua: cât de puţin Rotescu Lagrâce traduce în româneşte. intrat pe câteva site-uri de limbă română care (doar ştim că nemţilor le place varza!) şi
ştim din ceea ce se întâmplă în apropierea preluau vestea premierii dvs. şi am constatat capra românească (de care vă vorbeam mai
noastră! Câtă lume a aflat, mă întreb, în Cortina se ridică: începe piesa că acele biete puncte de de-asupra u-lui din sus). La fel a fost (şi a rămas) şi cazul lui
ţară, de existenţa asociaţiei „Solidarité Sganarelle de Molière, jucată de o echipă Müller nu contează pentru mulţi admiratori Brâncuşi – este el acelaşi cu Brancusi al
35 Roumanie“ din Ille-et-Vilaine (35 este a Teatrului Odeon din Bucureşti (Mircea de ultimă oră ai scriitoarei care sunteţi. Ne francezilor? Sau Eugen Ionescu – este el
numărul acestui departament). Această Constantinescu, Dorina Lazăr, Ioana Abur, place sau nu, noi – românii din România – acelaşi cu Eugène Ionesco, parizianul? Până
asociaţie, alcătuită – pe principiul descen- Şerban Ionescu, Victor Laurenţiu Lazăr, trebuie să acceptăm că există limbi în care şi unul dintre eroii copilăriei noastre – bă-
tralizării – din comunele departamentului, Constantin Cojocaru, Mirela Stoian), în „u“ şi „ü“ sunt litere diferite, aşa cum în năţeanul Tarzan, alias Johnny Weissmüller
comitetele de înfrăţire, şcoli, universităţi, regia lui Dragoş Galgoţiu (scenograf: limba română sunt „i“ şi „î“ sau „a“ şi „ă“. (iniţial, Peter Johann Weissmüller) – este
organisme profesionale etc., susţinute de Vittorio Holtier). Un spectacol de zile mari Probabil că nouă nu ne pasă dacă străinii prins în această ecuaţie: este el român din
Consiliul General, se află, încă din 1990, şi un mare succes. O Dorina Lazăr divină. îl scriu pe Băsescu drept Basescu (deşi nu Timişoara? sau german dinAustro-Ungaria?
într-o cooperare foarte strânsă cu judeţul Toţi actorii în mare vervă, într-o formă acesta este numele lui) sau pe Comăneci sau american de la Hollywood? Dincolo de
Sibiu. În februarie 1994, cu prilejul inau- excepţională, concepţia regizorală va fi cu o asimilează lui Comaneci, iar Ceauşescu faptul că împărtăşiţi cu acest Weissmüller
gurării, la Sibiu, a Casei Ille-et-Vilaine, a siguranţă una de referinţă. Piesa este jucată devine Ceaucescu sau Ceausescu. Tuturor cele două puncte de de-asupra literei „u“,
fost prezentat Festivalul cultural francez. în franceză, apoi pe neaşteptate, se dă o celor care nu înţeleg diferenţa le voi spune nu pot decât să sper că veţi rămâne ceea ce,
Parteneriatul se dezvoltă pe mai multe replică în română, şi totul continuă printr-o că în Franţa, într-o şcoală care se respectă, în sinea dvs., v-aţi considerat a fi şi până
planuri: agricultură, educaţie, sănătate, în- inteligentă alternare a replicilor în franceză poţi să pici un examen dacă încurci între acum, când nu eraţi premiantă. V-aţi simţit
treprinderi economice şi cultură. Începută şi română, spectatorul intră fără dificultate ele două accente. La Bucureşti există o un scriitor german? Foarte bine. Un scriitor
sub semnul ajutorului umanitar, această în această nouă convenţie, foarte funcţio- asemenea indiferenţă pentru diacriticele german de origine română? La fel de bine.
cooperare evoluează. Organizat şi susţinut nală, foarte eficace a acestui nou limbaj, ca limbii române încât poţi vedea aproape Dvs. ştiţi mai bine decât oricine ce anume
financiar de „Solidarité 35 Roumanie“ parte integrantă a unui joc total. Un ritm peste tot (şi mai ales în presa scrisă!) că „ş“ sunteţi. Orice discuţie de pe margini este
(cheltuielile de transport au revenit guver- îndrăcit, dar foarte bine controlat, caligrafi- devine cu nonşalanţă „s“, „t“ este egal cu inutilă. Şi, peste toate, mai ales nu puneţi
nului român), marele „Festival roumain at până în cele mai mici detalii, se menţine „ţ“ ş.a.m.d. Cineva ar putea spune că un la suflet faptul că vor prefera să vorbească
en Ille-et-Vilaine“ e conceput ca un dar pe tot parcursul piesei. Elementele groteşti semn diacritic este un detaliu minor. Nu. frumos despre românca din dvs. mai ales
făcut Franţei de către România. Acesta este – numeroase – ca şi binegăsitele anacronis- Pentru un scriitor – precum Herta Müller acei oameni care acum o săptămână nu
spiritul festivalului şi sub acest semn se me (muzica din Carmen de Bizet etc. etc.) – o literă, oricare ar fi ea, nu are cum să fie v-ar fi inclus în nicio istorie a literaturii
desfăşoară el. construiesc un spaţiu al bâlciului şi al farsei trecută cu vederea. Aşadar: puţin respect române!
ce rămâne molieresc. La căderea cortinei, faţă de literele limbii germane, dacă cele
4 noiembrie – Suntem în marele Centru sala, foarte receptivă, aplaudă îndelung. Un ale limbii române nu mai contează. În rest, toate bune. La Bucureşti, ca şi
cultural „Le Triangle“ din Rennes. Într-o bun început pentru Festival. ii) A doua idee: prevăd că în următoarele la Berlin, era o toamnă caldă pe când s-a
vastă curte interioară, într-o ambianţă săptămâni vor creşte ceva-ceva în România anunţat premierea dvs. Nu vă amăgiţi: în
efervescentă, ne întâmpină o frumoasă Sunt obosită după atâtea emoţii. Urc vânzările la cărţile Hertei Müller. Morala: ambele oraşe, generaţiile mai noi nu cunosc
surpriză: o hartă a României, uriaşă, în trei scara de lemn – atât de tipic franţuzească ca scriitor născut în România, ideal este să aproape nimic despre îngheţul stalinist sau
dimensiuni, înfăţişând poetic – ca într-o fa- – a casei vechi în care locuiesc. Trebuie să pleci în Germania (alungat de regim, şi nu despre dezgheţul hruşciovian. Încălzirea
buloasă carte pentru copii – munţii Carpaţi, dorm bine. Mâine am prima mea întâlnire cu de bunăvoie) şi să fii premiat la Stockholm globală a lui Barack Obama este însă un
Dunărea etc., etc. Tinerii francezi care au un public pe care cu greu mi-l pot imagina: subiect la modă. Aşadar, calde felicitări de
lucrat zile şi nopţi la ea cu o pasiune cu ne- francezi din comuna Bruz, departamentul la Bucureşti!
putinţă de descris, au izbutit să facă o hartă Ille-et-Vilaine, care vor să afle câte ceva
a prieteniei, o hartă sensibilă, artistică: despre literatura română.

8 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Istoria esenţială a Ion Romanele postbelice
BUZERA ale lui G. Călinescu
literaturii române
G. Călinescu, absentează este Ioanide, tocmai pentru că colecteze multe dintre fantasmele creative,
P entru G. Călinescu (1899– desen de pictorul Şt. Dimitrescu (1929) prima lui „intrare“ trebuie să aibă o anumită legate de putere, demonismul imaginarului
1965) a „completa“ cu un imprevizibilitate, care îl va şi singulariza. şi excepţionalul proiecţiilor lui Călinescu
roman viziunea critică, te- fost de aşteptat, în condiţiile unei evoluţii Este un efect care îşi face simţită intensita- însuşi, de cele mai diverse naturi, inclusiv
oriile descoperite sau inventate, a emite normale a literaturii române. tea de la început. Ideea de „discuţie“ are, de erotică.
concepţii diferite asupra poeziei (în funcţie, asemenea, un rol narativ important, pentru
de asemenea, de avansul ideatic pe care îl Naratorul din Bietul Ioanide controlea- că dialogurile sunt cele care focalizează pe o Ioanide este construit, în mod evident,
luase sau de redirecţionarea preocupărilor) ză cu o anume severitate multitudinea de situaţie sau chiar o creează. mult prea didactic şi iritant, prin contrast
echivala cu un gest de complicitate, de planuri şi locuri de desfăşurare a acţiunii, cu toate celelalte personaje masculine, în
înţelegere superioară a compatibilităţilor se comportă (simpatetic?) precum un ar- Cronologia este, din când în când, primul rând cu Pomponescu, profesorul de
diverselor funcţiuni creatoare. Călinescu a hitect aflat în faţa planşei, este polimorf şi punctată în acest fel, aproape în treacăt: „beton armat“. Conflictualitate propriu-zisă
fost un gânditor critic a cărui propensiune hiperactiv, chiar dacă nu merge până acolo „Invadarea Danemarcei de către trupele nu poate însă exista decât din perspectiva
fundamentală era unificarea, eventual (şi) încât să fie şi ludic-metaleptic, să zicem, germane trecu necomentată de Gonzalv acestuia, deoarece Ioanide intră – conform
a contrariilor, imaginarea de versiuni ale mizează mai ales pe excesul detaliilor decât Ionescu, care la acea dată (9 aprilie 1940) unei clasificări proprii – în categoria artiş-
totalităţii elastice şi pertinente. Confruntat pe subînţeles şi imaginează, până la urmă, era ocupat cu tipărirea unui nou memoriu tilor „metafizici“, pasionaţi în exclusivitate
cu reacţii mai puţin aderente la ceea ce mai mult un puzzle narativ decât o formă de titluri şi lucrări, fiindcă auzise că se de idei şi imuni la orice agresiune a con-
propunea sau direct cu animozităţi (nu mai epică omogenă. Călinescu nu a dus deloc pregăteşte în mod serios o reorganizare a cretului. (Cealaltă categorie se referă la
vorbim de schimbarea de regim politic!), lipsă de imaginaţie procedurală, dar a avut învăţământului superior.“ (începutul capi- artiştii „fenomenali“). Cum am văzut, dez-
putea intra în defensivă cu uşurinţă, fără să dificultăţi cu psihologiile (avea un evident tolului XXVI). Datele „mari“, istorice sunt interesul se manifestă până şi în legătură
cedeze însă cu un milimetru din rostuirea disconfort în a intui aproape orice fel de al- un ecran pe care sunt proiectate „microeve- (deşi din punctul de vedere al instinctului
acelor utopii livreşti, repliate în imaginaţia teritate, chiar dacă, teoretic, putea înţelege nimentele“ româneşti. Deşi are o percepţie abstragerii perfect coerent) cu copiii, Pica
pură. De aceea, creaţia lui postbelică, în aproape orice), cu recuperarea diverselor dincolo de „mistica evenimentelor“, per- şi Tudorel, care vor deveni – ambii – vic-
ansamblu, e o replică debilă a ceea ce ar fi mentalităţi şi chiar cu ideile care să dreneze sonajul dominant, arhitectul Ioanide, este time ale perioadei convulsive pe care o
fost dacă şi-ar fi urmat cursul normal. convingător epicul. Incipit-ul corespunde apt şi de anumite descensii în contingent, traversau, silindu-l pe Ioanide să declare:
Cele două romane publicate după unei intenţii frecvente la Călinescu, aceea de apariţii uneori neaşteptate în dispoziţii „Sunt un Meşter Manole dublu.“ Prin acest
război, echilibrând, fie şi numai numeric, a „adunării personajelor“, într-o scenă care benigne, ironice; el rămâne un contempla- personaj, Călinescu a „desemnat“ dispo-
situaţia prin raportare la perioada interbe- poate fi considerată nodală, respectiv una tiv, un soi de construct cam artificios, ca nibilităţile enorme şi patologicul aproape
lică, Bietul Ioanide (1953) şi Scrinul negru care strânge ca într-un ghem firele naraţiu- o marionetă care ar încerca să-şi „înşele“ aferent ale unui creator eminamente retras.
(1960), prelungesc într-o măsură destul de nii, pentru a le „elibera“ ulterior: „Se aflau condiţia, mizând pe o presupusă artă a deta- Într-un fel, este victimă a unui efect de dez-
mică problematica antecedentelor Cartea în salon, Angela Valsamaky, Panait Sufleţel, şării, după cum se poate deduce din această umanizare pe care autorul însuşi nu-l putea
nunţii şi Enigma Otiliei. Acestea din urmă Dan Bogdan, Ion Pomponescu, Bonifaciu adresare către Pica, fiica lui: „Nu se poate conştientiza.
mizau pe o investigare oarecum balzaciană Hagienuş, Andrei Gulimănescu, Gonzalv ca tu, fata lui Ioanide, din sentimentalism
a unor medii diverse, nu de puţine ori osten- Ionescu, Gaittany şi, evident, Smărăndache rău plasat, să te vâri în această speluncă. Al doilea roman postbelic al lui G.
tativ-decrepite, marcate de maladii sociale şi Smărăndăchioaia.“ Singu­rul care Vei fi arestată, dacă nu implicată măcar in- Călinescu relua multe dintre personajele
şi comportamentale, în aşa fel încât puţine direct. Scandal. Pentru mine, la urma urmei, din Bietul Ioanide, dar se focaliza pre-
personaje se puteau „salva“ din universul totul e indiferent, suport orice, dar mamă-ta ponderent pe o perioadă istorică ulterioară
unei ficţionalităţi constrângătoare, chiar ce va zice? Elvira pare indiferentă fiindcă celui de-al doilea război mondial. Incipit-ul
dacă – în acelaşi timp (aşa cum scria Ion nu-şi imaginează asemenea lume, se crede sugerează şi el noul amplasament istoric:
Negoiţescu într-un articol apărut în 1947) mereu în paradisul ei monden.“ La rigoare, „Strada Rahmaninov era la capătul ei din-
– jucate, ironizate, „deconstruite“. Deşi Ioanide poate da şi sfaturi, poate concepe spre lacuri un simplu drum de ţară mergând
tehnicile narative nu s-au modificat radical soluţii probabilistice, se poate plasa în între un mal de lut şi un şir de castani înalţi,
în Bietul Ioanide şi Scrinul negru, mediile diferite roluri care să-i releve o dimensi- pe lângă care se întindeau gardurile unor
urmărite sunt diferite, apetiţia sondajelor în une sau alta a personalităţii. Remarcabile case de pe străzile perpendinculare – răs-
politic şi social fiind şi ea modificată. sunt colocviile cu Butoiescu (Botticelli), punzând spre lacul Floreasca – şi zidurile
Cele două romane trebuie înţelese şi pe care îl distribuise cu subtilitate într-un cu ferestre mici ale unui fost grajd de cai de
evaluate în contextul în care au apărut. rol de Sancho Panza: „Constructorului îi curse. (…) Pe drumul de care vorbim venea
Faptul că în cel de-al doilea sunt prezente zicea Butoiescu, după localitatea în care se într-o după amiază de decembrie a anului
mult mai multe concesii este explicabil născuse. Prietenii şi inamicii lui Ioanide îl 1950, dinspre strada Băneasa Ancuţa, o
prin apariţia lui în plin realism socialist. porecliseră Butoi, şi, fiindcă era inseparabil ceată de vreo douăzeci de persoane, băr-
Dincolo de tratamentul interpretativ dife- de arhitect, fusese înglobat în firma Ioanide baţi şi femei, într-o coloană de câte doi.“
renţiat al romanelor (care se poate insinua & Butoi, deşi Butoiescu era slab şi scurt. Diferenţa în materie de „apertură“ între cele
la diferite paliere), paradoxul face ca astfel Spre a-i da o reparaţie morală, Ioanide îi tra- două romane constă în glisarea focalizării
de opere să se constituie în documente dusese numele în acela de Botticelli.“ Este de pe spaţiul „închis“, intim, monden spre
aparte ale studiului din unghiuri multiple pusă, în acest fel, în valoare propensiunea un altul „deschis“ şi mult mai puţin aristo-
al literaturii române postbelice. Astfel, se spre ludic şi regie a lui Ioanide. Personajul cratic. Consecinţele vor fi vizibile aproape
pot evalua mai bine „indicii de tulburare“ este fascinant şi pentru enorma investiţie imediat, de la poziţia „ideologic-auctoria-
sau „curbele de aberaţie“ (Jung), în raport „auctorială“ mai mult decât vizibilă care lă“ până la tratamentul aplicat personajelor
nu cu o normă anume, ci cu ceea ce ar fi s-a făcut în el, în aşa fel încât a reuşit să şi modulaţiile scriiturii.

Nicu VINTILĂ Continuare în numărul viitor

P entru a-şi menţine sau dobân- Despre prietenie
di statutul de valoare cogniti-
vă şi etică, prietenia trebuie dreptului natural, al individului de a fi el în- şi idealuri comune, amiciţia ne comple- departe de a fi epuizat lista acestora.
să fie nu o convenţie pe bază de inegalitate, suşi, de a-şi aparţine lui însuşi, de a-şi men- tează cu o a doua existenţă, ne ajută să ne Atât în viaţa privată, cât şi în viaţa po-
de vasalitate, prin care să-ţi legi întreaga-ţi ţine şi dezvolta caracterul specific. Această cunoaştem mai bine, să ne perfecţionăm
viaţă, vânzându-ţi altuia sufletul, puterea şi concepţie se poate exprima sintetic în trei maniera de comportare, gradul de sociali- litică trebuie să dovedim amicilor din când
libertatea, devenind satelitul sau ecoul lui ci postulate sau reguli corelative precum s-a tate. Amiciţia ne ajută, ca prin observarea în când că suntem o putere independentă,
dimpotrivă, potrivit concepţiei lui Emerson, afirmat de unii gânditori şi filosofi: şi cântărirea continuă a deosebirilor şi cu centru de gravitaţie înăuntrul nostru şi
prietenia trebuie să fie numai o apropiere pe contrastelor, prin relativizarea şi eventuala nu în afara noastră, că putem trăi şi fără
bază de reciprocitate, o apropiere al cărei te- „Nimeni să nu fie totul pentru tine“ (R. contopire a contrastelor, să făurim treptat ei, aşa precum am trăit şi înainte de a-i
mei, maturizare şi progres sunt condiţionate Kipling); „Să nu fii satelitul nimănui; păs- fericita cale de mijloc, ne ajută, cu alte cu- cunoaşte. Ori această experienţă periodică
de egalitatea, bunăvoinţa, recunoaşterea au- trează-ţi talentul tău, libertatea de gândire vinte, să devenim oameni întregi şi maturi, are o valoare selectivă şi este condiţia veri-
tonomiei de gândire, respectul caracterului critică, libertatea geniului tău bun“ (Alexis mai bogaţi, mai profunzi şi mai mari. ficării şi întemeierii celor mai sănătoase şi
specific al partenerilor. de Tocqueville); „Să nu fim ai nimănui solide prietenii.
Aristotel afirma că egalitatea este sufle- şi nimeni să nu fie al nostru“ (Baltazar Numai înţeleasă astfel, adică în spiritul
tul prieteniei. Prietenia pentru a fi o virtute Gracian). filosofiei morale, amiciţia este durabilă şi Ralph W. Emerson, în eseuri despre
şi nu o servitute, nu trebuie să însemne fecundă, constituie o sursă de putere, o va- prietenie, afirma: „prietenul meu să nu
o ştirbire, o amputare sau o uzurpare a Înţeleasă în felul acesta superior şi nu- loare prioritară în procesul de reconstruc- înceteze o clipă de a fi el însuşi. Singura
anţat, adică esenţial, ca o alianţă voluntară, ţie a personalităţii. În acest context tematic, bucurie pe care o am în faptul că e al meu,
deschisă şi fără termen, între două persoane este de observat încă o regulă metodologi- este că ceea ce nu e al meu ... este al meu.
deosebite şi ireductibile, dar în acelaşi timp că, prevenind însă totdeodată că suntem Trebuie să existe cu adevărat doi înainte de
pasibile de a fi legate prin interese, scopuri
a putea exista cu adevărat unul. Să →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 9

Obsesii Marian Victor Constantin Virgil Gheorghiu II
BUCIU

Î n Ora 25, romanul care-i conferă În Ora 25, ţăranul Johann Moritz are mondial. Marcel notase: „vine la timp“, „la dirijat de enigmă. Conştiinţa dominantă
o mare notorietate, apărut în 1950, norocul de a se căsători cu frumoasa şi bo- locul potrivit şi la timpul potrivit“. După aici rămâne tradiţională, demiurgică, dar
senzaţionalismul e motivat de gata Suzana, dar nenorocul că tatăl cel bo- catastrofe istorice, cum uşor se constată, şi infantilă, dedată unor jocuri care în-
război. M. Zaciu acuză neverosimilităţile gat nu-l acceptă pe ginere. Are norocul că-i timpul etic se prăvăleşte peste cel estetic, calcă regulile mimesisului, dar o face
de orice fel, sociale, istorice şi psihologice. sare în apărare preotul, tatăl romancierului. documentul doboară ficţiunea. Curios, mai mult pre- decât, propriu-zis, modern.
Dar uită că acuză, în fond, o întreagă reţea Numele acestora e Corugă. C-o rugă (ori cum am notat, e faptul că susţinătorii în- Referenţialitatea spaţio-temporală nu mas-
de receptare, nu doar largă, dar înaltă şi rugăciune)? S-a dovedit că numele e real, focaţi, care au participat, dacă nu chiar la chează, ci marchează, irealismul specta-
spontană. Chiar dacă admitem că succesul face parte din ascendenţa familială a scri- facerea, atunci la impunerea romanului, au cular al acestor romane. Ele sunt scrise nu
romanului datorează mult ajuns negatori înverşunaţi, fără a observa pentru, dar chiar împotriva specialiştilor, a
conjuncturii, criticul român itorului C.V. Gheorghiu. labilitatea întoarcerii. Faptul apare tot atât istoricilor, pentru un public străin, rămas
n-ar fi trebuit să-l atace Revenind la protagonis- de straniu, ca şi opunerea lor, ori a celor oricum într-un contact mitologic cu terito-
orbeşte, sugerând, el, un tul, simplul ţăran, să notez pe care i-a molipsit, la o masă critică – să rii pentru el „exotice“ sau abstracte.
caz de orbire critică inter- că el mai are un nenoroc: spun astfel – grea. Nu ştim, însă, ce e mai
naţională. Lectura sa mai jandarmul local îi râv- penibil: labilitatea literară tare sau opoziţia O trăsătură a acestei poetici a romanu-
e şi una îngust etnicistă, neşte femeia şi face ca critică slabă? Avem, noi, românii, modul lui, din specia trivialliteratur, este asezona-
chiar în cod estetic rea- el să fie înrolat în război. nostru de a fi. Şi de a citi, care e tot tră- rea unor ingrediente epice şi „ideologice“
list. El se leagă de numele Supravieţuieşte 13 ani în ire. Faptul e firesc, dar neconsonanţa cu obsedante, pentru o lectură comună, a unor
personajului, român cu lagăre din câteva ţări. E alte moduri de citire, ale altor culturi la publicuri diferenţiate până la nerecunoaştere
nume de neamţ, Johann transformat în marionetă a care ne raportăm, ar trebuie să ne dea de mutuală: cotidian şi istorie în stare de mister
Moritz. Dar există în mod istoriei, trece drept evreu, gândit şi, eventual, să ne mai ia din elanul abil înscenat. L’Oeil américain, 1973, este re-
curent români cu nume dar şi drept arian model. siguranţei solitare. Verosimilitatea litera- prezentativ în această direcţie, unde există şi
neromâneşti, cosmopoliţi Păţeşte şi altele, acest pi- ră e mai laxă decât o cunoaştem noi, iar romane problematizante, între care sunt ilus-
născuţi şi nu făcuţi. Ca să caro de nevoie, bătut de cea istorică e atât de limitată naţional şi trative Perahim: rendez-vous à l’infini, 1961,
nu mai spun că războiul e soarta cu atâtea chipuri individual. Mai toţi cad victime celei din Les Immortels d’Agapia, 1964. Etnicismul şi
un creuzet etnic, cu firească ale doctrinelor totalitare urmă. Exaltarea lui Eliade, de la Ora 25 religiozitatea sunt teme recurente la roman-
deschidere ambiguă, spre şi apropiat în mod esenţi- (mare carte internaţională, consideraţie ce cierul ajuns slujitor la amvon: Le Peuple des
absurd şi simbolic. În locul citat, M. Zaciu, al de romancierul Traian s-a împlinit oarecum), s-a luat, a ajuns, pe immortels, 1955, Les Sacrifiés du Danube,
recunoscându-i Orei 25 forţa intermitentă în Corugă, cu care împarte paginile acestui o latură a înţelegerii istoriei şi a literaturii 1957, Les Mendiants de miracles, 1958,
expresia tragicului, îi acuză antisemitismul. roman vestind apocalipsa. Marele noroc despre istorie, contagioasă. Mai creditabi- 1960, La Maison de Petrova, 1961, Dieu ne
Într-un articol, Evreitatea românului Johann final e că, totuşi, scapă din lanţul încercă- lă mi se pare opinia francezului Pierre de reçoit que le Dimanche, 1974, Les Inconnus
(„România literară“, 41, 2006), Ion Simuţ a rilor acestei descinderi silite în paradisul- Boisdeffre, cu referire doar la operă, care, de Heidelberg, 1977, Les Amazones du
atenuat acuzaţia până la anulare. Mai grav, iad, acaparatoare în acest roman cu mesaj singură, trebuie să fie luată în seamă, la ju- Danube, 1980, Dieu à Paris, 1980.
literar, critic, e faptul că M. Zaciu, de la evanghelic, de supunere pentru pacificare, decata critică: „Războiul rece i-a dat public
Cluj, îi reduce lui C.V. Gheorghiu întregul redempţiune şi anulare a vinei şi a pedepsei lui Virgil Gheorghiu – rămas în ciuda unei Memoriile [Mémoires I (Temoin de
scris la eşec, unul nu para-, dar subliterar. tragice. Ora 25 aducea mesajul aşteptat, opere abundente, omul unei singure cărţi, la 25e heure, 1986), II (L’épreuve de la
În treacăt fie zis, el n-a procedat astfel nici într-un roman tradiţional, în sensul că ne- profetul apocaliptic al Orei 25.“ Cartea liberté, 1995)] şi alte scrieri autobiogra-
cu cel mai mare impostor dintre prozatorii sofisticat, oferind o lectură de identificare norocoasă se cuvine, deci, recunoscută şi fice declarate ca atare (De la 25e heure à
noştri realist-socialişti. Nu înţeleg această morală şi plăcere estetică. nu nimicită cu înverşunare. Atitudinea de l’heure éternelle, 1965, Pourquoi m’a-t-on
înverşunare, demnă de o psihanaliză a Până în 1965, fuseseră difuzate, din mirare, cu doza de scepticism calm, e pre- appelé Virgil?, 1968), sunt de consistenţă
conştiinţei estetice şi ideologice, decât ca un Ora 25, 500.000 exemplare, în peste 30 ferabilă, în aşteptarea cunoaşterii acestui şi interes inegale. Românul moldovean
complex dublat de o contagiune exercitată de limbi, notează Florin Manolescu, în dosar literar senzaţional, dar, la noi, încă C.V. Gheorghiu apare pe lume într-un me-
din partea criticilor care nu-şi fac niciun Enciclopedia exilului literar românesc, nu suficient de provocator. diu sărac, la Războieni, Neamţ. E un loc
proces de conştiinţă, descoperind impostura 1945–1989 (2003). Şi tot de aici, să reţin şi istoric din vremea lui Ştefan cel Mare. Şi e
în ceea ce identificaseră la început ca înaltă exaltarea (negată apoi) a lui M. Eliade: ro- Între romanul de debut în română, Ultima o localitate românească, să le amintim ce-
virtute estetică şi, implicit, morală. manul este aşezat „alături de cele mai mari oră, şi L’heure 25-ème, C.V. Gheorghiu pu- lor care se miră că personajul său, român,
În fapt, senzaţionalul la C.V. Gheorghiu cărţi ale secolului nostru“. Succesul ajunge blică în germană, la Heidelberg, un Basm poartă nume nemţesc şi e luat, în demenţa
nu e mereu scop, el e şi mijloc. În unele vo- chiar deplin, dacă ţinem cont că romanul a românesc (Rumänische Märchen, 1947), nazistă, rasistă, drept evreu, german etc.
lume, senzaţionalul e folosit cu detaşare şi produs un film jucat de mari nume ale ci- ceea ce, desigur, reflectă aceeaşi propensi- Copilul e deja marcat de mistică. Nu vrea
abilitate artistică. Aşa s-a întâmplat, înainte nematografiei mondiale. Tot privitor la tra- une auctorială către imaginaţia metafizică să calce decât calea sfinţeniei, ceea ce nu se
de alte câteva romane ale sale, cu Ora 25. ducere, un susţinător ardent, Paul Miclău, de tip colectiv, implicit populară, ca trăire poate face, de la început, prin şcoală. El are
Obiectiv, romanul a cunoscut un rar notează, stupefiant: „cartea a cucerit întrea- şi plăcere estetică. acces, la Chişinău, în Basarabia, la şcoala
– pentru un scriitor român, până în acel ga planetă, fiind tradusă practic în toate zo- militară. Îl ispitesc, însă, gazetăria şi cen-
moment, pentru un prozator, un romancier, nele, în mai toate limbile“. Însă lingviştii, Restul romanelor (între care La secon- trul românesc, Bucureşti. În general, nu e
chiar şi ulterior – succes de public şi criti- de care autorul citat nu e deloc străin, când de chance, 1952, L’Homme qui voyagea un gânditor, ci un trăitor al istoriei politice,
că. Românul născut la Războieni, aşezare numără limbile, ajung la câteva mii. Azi, seul, 1954, Le Suspect, 1955, On embauche naţionale şi internaţionale.
intrată în istorie prin voievodul moldovean romanul convinge pe unii, nu convinge pe des héros, 1955, La Cravache, Le Meurtre
Ştefan cel Mare, scrisese un roman de(spre) alţii. Dilema rămâne neschimbată: e vero- de Kyralessa, 1966, La Tunique de peau, Dar ce şansă să mai aibă memoriile unui
război şi chiar câştigase, acum, războiul, simil, nu e verosimil! 1967, La Condottiera, 1967, L’Espionne, autor cu o operă ficţională controversată?
unul care, în literatură, nu ajunge niciodată Oportunitatea literară şi contextuală, 1971, Le Grand exterminateur, 1978) sunt Cam aceeaşi cu a operei de imaginaţie.
la pace. Războirea criticilor total negati- invocată azi pentru a da greutate sporită restructurări epice ale unor tropisme jur- Taberele rămân cam aceleaşi. E o eroare,
vişti cu prozatorul intră în aceeaşi logică, contestaţiei, fusese sesizată de la început nalistice care privilegiază excesul de real, însă, ca între negatori să apară motivul că
ţine de aceeaşi realitate. de Gabriel Marcel, în prefaţa romanului mutarea limitelor realităţii, travestiuri au- ar lipsi unei opere memorialistice litera-
apărut în 1950, la cinci ani după războiul tobiografice. Totul iese dintr-o conştiinţă ritatea. Ea rămâne secundară. Şi, aş mai
transformatoare omogenă. Şi totul ajunge adăuga, involuntară. Biografia, ideologia şi
restul – şi ele literatură – pot fi discutate.

→ fie o alianţă între două firi mari, for- locul său ceea ce el doreşte mai mult. care, primii, au văzut acest testament şi-au moştenitorii propriei sale dărnicii, care a
Când filosoful Diogene avea nevoie de bătut joc de el, însă moştenitorii (prietenii) consistat în a le pune în mână mijloacele
midabile, admiraţi mutual, temuţi mutual, lui, fiind înştiinţaţi despre el, au acceptat cu de a face bine şi fără îndoială forţa amici-
înainte de a recunoaşte profunda identitate bani, zicea că le recere amicilor săi, nu că o inegalabilă satisfacţie. ţiei s-a dovedit mult mai bogată în fapta sa
care-i uneşte în ciuda acestor nepotriviri.“ le cerea. Şi pentru a arăta cum se practică decât în aceea a lui Areteus.
aceasta în realitate, vom relata un vechi În final, unul dintre ei, Charixenus,
Aristotel afirma că în prietenie, în ami- şi rar exemplu provenit din îndelungata murind cinci zile mai târziu, după moartea Acestea sunt, pe scurt, efectele inima-
ciţie, totul, în realitate este comun pentru istorie a grecilor: Eudamidas, corintian, lui Eudamidas, succesiunea a fost deschi- ginabile pentru acela ce nu a gustat din
prieteni: voinţă, gândiri, judecăţi, bunuri, avea doi amici, pe Charixenus, sicyonien să în favoarea lui Areteus, care a asigurat această amiciţie şi care mă îndreptăţesc să
onoare şi viaţă şi condiţia acestora nefiind şi Areteus, corinthyan. Apropiindu-se de subzistenţa acelei mame şi din cinci talanţi onorez răspunsul acelui tânăr soldat persan
decât „un suflet în două corpuri“, ei nu-şi moarte şi fiind sărac în comparaţie cu cei pe care îi avea în buzunarele sale, el a dat către regele Cyrus care se interesa pentru
pot nici împrumuta nici dărui nimic. doi amici ai săi mai bogaţi, el şi-a făcut doi şi jumătate din aceştia pentru căsătoria cât ar pretinde tânărul pentru calul său cu
astfel testamentul: „Eu testez pe Areteus să unicei sale fiice şi doi şi jumătate pentru ajutorul căruia câştigase premiul concur-
Dacă în amiciţia de care vorbim, unul hrănească pe mama mea şi să o întreţină în căsătoria fiicei lui Eudamidas. sului de alergări şi dacă tânărul ar vrea să
poate să dea celuilalt, acela care ar primi tot decursul bătrâneţii sale. Lui Charixenus, schimbe calul pentru un regat.
binefacerea ar fi care ar obliga pe amicul de a-mi căsători fiica mea şi de a-i da dota Concluzia acestei istorii se potriveşte
său, căci căutând unul şi altul de a-şi face cea mai mare pe care el va putea. În cazul foarte bine cu ceea ce am afirmat până „Categoric, nu, sire; dar într-adevăr l-aş
binele, mai mult decât orice alt lucru, acela că unul din ei va muri, eu substitui în locul acum căci Eudamidas folosindu-i pentru ceda bucuros pentru a câştiga un amic, dacă
care oferă materia şi prilejul pentru aceasta său pe acela care va supravieţui“. Aceia trebuinţa sa, prin aceasta le-a conferit ami- eu aş găsi un om demn de o atare alianţă“.
este acela care face pe generosul, dând ami- cilor săi drept graţie şi favoare. El i-a lăsat Quoad erat demonstrandum.
cului său această mulţumire de a efectua în

10 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Traduttore / Ioan Literatura antitotalitară
Traditore LASCU între adevăr istoric şi ficţiune

T ermenul de totalitarism, frec- social-politică. Întrucât utopia devenise… numeroase regiuni din Rusia europeană. este arestat în octombrie 1958 şi condam-
vent uzitat astăzi, a fost definit palpabilă, era firesc să genereze reacţii Rămâne în U.R.S.S tot anul 1928, conti- nat în 1959 la 25 de ani de închisoare grea
drept „o formă de guvernare adverse, opoziţie şi contestare, prin dizi- nuând deplasările şi întâlnirile cu activişti, pentru delictul de uneltire împotriva ordinii
autocratică modernă în care statul însuşi se denţă, emigrare şi repudiere, critică făţişă, scriitori, muncitori, ţărani. Revine în Franţa de stat şi la alţi 14 ani pentru tentativa de
amestecă în toate aspectele vieţii sociale, revoltă, dar şi prin scrierea unor cărţi ce nu în 1929, după un sejur „sovietic“ de şaispre- trădare de patrie.
inclusiv în viaţa cotidiană a cetăţenilor. O puteau fi altceva decât contra-utopii sau zece luni. În acelaşi an apare Spovedania
guvernare totalitară caută să controleze nu anti-utopii. pentru învinşi, care demontează în întregi- Dacă Gulliver în ţara minciunilor ar fi
numai problemele politice şi economice, ci me mitul paradisului sovietic. Textul este apărut la Paris, Ion Eremia ar fi fost primul
şi atitudinile, valorile şi credinţele popu- Asumându-şi libertatea de opinie şi de inclus şi în volumul Vers l´autre flamme scriitor din Europa de Est comunistă care
laţiei, ştergând orice deosebire dintre stat expresie, suprimată în regimurile totalitare – Confession pour vaincus, fiind tradus ar fi demascat ororile unui regim aberant,
şi societate. Datoria cetăţeanului faţă de de orice fel, jurnalişti, scriitori, oameni cu imediat şi în engleză (The Confession of înaintea unui Soljeniţîn, de pildă. Fostul
stat devine cea dintâi grijă a comunităţii, a Loser). Este zguduitor şi destabilizator, general a pierdut însă, zicem noi, printr-un
iar scopul statului este înlocuirea societăţii talent literar, au demascat cu o nezdrunci- contrariind şi stârnind chiar nemulţumirea complex al marinarului, o ironie a sorţii
existente cu o societate perfectă“. Sunt date nată pasiune pentru adevăr, cu vehemenţă, şi protestele multor prieteni cu convingeri dacă ne gândim că el anticipase ce urma
ca exemple elocvente Uniunea Sovietică sub cu durere şi cu vădită deziluzie abuzurile, socialiste şi comuniste între care şi Romain să i se întâmple prin destinul naufragia-
Stalin, China populară sub Mao şi Germania samavolnicia şi ororile totalitarismului Rolland, marele protector al lui „Gorki tului din cartea sa, debarcat de marinarii
nazistă. În timp ce statele comuniste îşi fi- comunist. Unii, din interior, au trăit ex- din Balcani“. Scriitorul român este consi- ostili în mijlocul oceanului. Pretextul este,
xaseră, prin ideologie şi propagandă, drept perienţa totalitară, alţii, din exterior, au liat să-şi dezmintă afirmaţiile, ceea ce nu bineînţeles, utopia Călătoriile lui Gulliver
ţel împlinirea universală a omenirii prin fă- dorit doar să viziteze şi să se convingă de va face. Mai mult, în 1933 el dă la iveală a scriitorului englez (de origine irlandeză)
urirea unei societăţi fără clase, Germania lui realitatea paradisului terestru. Aleksandr L´homme qui n´adhère à rien, care-i sta- Jonathan Swift. Noul Gulliver ajunge într-o
Hitler urmărea să demonstreze şi să impună Soljeniţîn, Czeslaw Milosz, Hertha Müller, tuează independenţa. Este izolat de vechii ţară imensă şi nespus de tristă, Kukunia,
superioritatea aşa-zisei rase ariene. Ion Eremia au simţit pe propria piele ce a camarazi şi moare singur, de tuberculoză, devastată de cele mai negre orori. Kukunia
În ce priveşte caracteristicile, se re- însemnat, în realitate, „fericirea“ de a trăi la Bucureşti, în aprilie 1935, la nici 51 de nu este altceva decât alegoria spaţiului
marcă faptul că: „În ciuda numeroaselor în lagărul socialist, în timp ce Panait Istrati, ani. Una din vorbele lui a rămas celebră: concentraţionar comunist, dominat de
diferenţe dintre statele totalitare, ele au Nikos Kazantzakis, André Gide, George „Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?“ Uniunea Sovietică. Ea este condusă de
mai multe caracteristici comune, între care Orwell, venind din lumea liberă, au căutat Unde era fericirea promisă, dacă în jur se Marele Granit, cel mai de seamă geniu din
două sunt cele mai importante: existenţa să vadă „fericirea“ cu ochii lor, vizitând vedeau numai stricăciuni şi suferinţă? istoria umanităţii, nimeni altul decât „tă-
unei ideologii ce vizează toate aspectele ţara unde începuse mai întâi „edificarea tucul“ Stalin. Anti-utopia lui Ion Eremia,
vieţii şi descrie mijloacele pentru atingerea celei mai înaintate, a celei mai drepte dintre Deşi un incontestabil talent literar, Ion plăsmuită după reţeta lui J. Swift, nu numai
scopului final, dar şi a unui singur partid orânduiri“ – Uniunea Sovietică. Probabil Eremia nu a fost cunoscut la reala valoare că demască, dincolo de o transparentă
de masă prin care poporul este mobilizat că experienţa GULAG-ului a fost cea mai decât în puţine medii, după 1990. La noi el alegorie, toate grozăviile din marele lagăr
să-şi pună la dispoziţia sistemului toată cumplită din întreaga istorie a umanităţii. este cvasi-necunoscut şi astăzi. Cu excepţia (socialist!), ci şi înfierează, ireconciliabil,
energia şi tot sprijinul. Partidul este condus cercurilor militare, cărţile lui au circulat printr-un sarcasm şi o forţă de caricaturi-
în general de un dictator şi, fapt tipic, parti- Curios este că toţi autorii pomeniţi mai puţin. Ion Eremia este însă autorul unei zare stupefiante. Şi sub acest aspect cartea
ciparea la activităţile politice, în special la sus au fost oameni cu convingeri politice de uimitoare anti-utopii intitulate Gulliver în poate sta, fără obiecţii, alături de toate
vot, este obligatorie. Conducerea de partid stânga. Primii nu au avut alternative trăind ţara minciunilor, o carte editată întâia oară operele majore care au dat în vileag şi au
menţine monopolul controlului asupra în regimurile totalitare ce se instalaseră în în 1992, apoi reeditată în 2003 şi 2006. condamnat răul totalitar comunist. În afară
sistemului de guvernământ, care include Rusia, Polonia sau România. Secunzii au General-maior în armata română, ajuns de Gulliver în ţara minciunilor, Ion Eremia
poliţia, armata, comunicaţiile, sistemele fost iniţial sinceri aderenţi la socialism şi chiar adjunct al ministrului forţelor armate a mai publicat Insula Robinson (2003), o
economic şi educaţional. la comunism, crezând în egalitarism, în din acel timp, Emil Bodnăraş, membru al mărturie a suferinţelor şi a privaţiunilor de
Libertatea de opinie este suprimată fericirea popoarelor, în promisiunile dema- Partidului Muncitoresc Român până în neînchipuit la care a fost supus în cei şase
sistematic iar poporul e terorizat de poliţia gogiei propagandistice. Spovedania pentru 1955, deputat în Marea Adunare Naţională, ani de temniţă (1958–1964).
secretă. De-a lungul timpului, autocraţiile învinşi, Retour de l´URSS sau O mie nouă Ion Eremia a avut marea îndrăzneală să în-
au încercat să-şi exercite controlul asupra sute optzeci şi patru au fost cărţi revelatorii, frunte pe reprezentanţii unui sistem politic Cartea a fost compusă în minte în
vieţii supuşilor prin toate mijloacele dispo- depoziţii cu greutate de argument-massue ce nu admitea nicio obiecţie, să se expună detenţie, iar, după lansare, tradusă în vreo
nibile, inclusiv folosirea poliţiei secrete şi despre jalnica ficţiune a fericirii şi a ordinii represaliilor şi terorii care aveau să urmeze douăzeci de limbi şi folosită acum la preda-
a forţei militare. […] Aşadar, totalitarismul celei mai juste ce schimonosea faţa Rusiei inevitabil. rea istoriei totalitarismului în liceele ame-
este, istoriceşte, un fenomen recent“. staliniste, în care toţi acei scriitori, înainte ricane. În fine, se demonstrează încă o dată
Pertinentă şi detaliată definire a totalita- de-a o vedea pe viu, crezuseră cu since- Punând într-un cadru politic organizat – şi nici nu se poate altfel! – că literatura de
rismului însă cu o primă precizare privind ritate, persuadaţi fiind de o propagandă întrebarea „Dar ce vreţi să le mai luaţi?“ orice gen, inclusiv cea antitotalitară, se face
„înlocuirea societăţii existente cu o socie- mincinoasă. – era vorba de ţăranii desproprietăriţi care cunoscută în lume prin traduceri. Panait
tate perfectă“, care a fost una dintre cele „aveau copiii vineţi de foame“ – el a fost Istrati, tradus din franceză sau din română,
mai dragi lozinci ale propagandei de partid Primul care a fost zguduit de tragedia mai întâi îndepărtat din funcţiile deţinute în George Orwell din engleză, Soljeniţîn din
şi de stat, pentru că societatea perfectă, de ascunsă îndărătul fardurilor propagandisti- statul comunist, trecut în rezervă în 1955 şi rusă, engleză sau franceză, Ion Eremia din
fapt societatea promisă, urma să se înteme- ce a fost Panait Istrati. Spovedania pentru exclus din partid în 1956. Un om de mare română, André Gide din franceză, Hertha
ieze pe egalitatea deplină între toţi membrii învinşi este mărturia unui om îngenuncheat inteligenţă şi competenţă, cum se dovedise Müller din germană, martori providenţiali
ei şi pe repartizarea bunurilor nu pe baza literalmente la vederea unei tragedii co- deja, devenise peste noapte persona non care au făcut depoziţii în faţa instanţelor
criteriului eficienţei muncii prestate de lective dincolo de puterea imaginaţiei. grata, în urma unor simple întrebări cvasi- conştiinţei umane, trebuie cunoscuţi pentru
fiecare, ci „de la fiecare după posibilităţi, „Vagabondul de geniu“ vizitează mai retorice. Între 1956 şi 1958 scrie o carte că minciuna, ororile, crimele şi suferinţele
fiecăruia după necesităţi“. A doua precizare întâi Moscova şi Kiev în 1927, apoi şi alte cutremurătoare în care înfierează utopia co- inocenţilor nu pot rămâne ascunse şi ne-
trebuie să se refere la „împlinirea univer- munistă, vrea să o trimită la Paris editorului pedepsite, cel puţin prin reparaţii morale
sală a omenirii“ prin dispariţia claselor Brolla, apelând la serviciile unui marinar şi scoaterea la lumină a adevărului. Mai
sociale. Era al doilea mit al totalitarismului pe nume Pompiliu Pănescu. Marinarul tră- înainte de orice, literatura antitotalitară este
comunist – fericirea universală, a întregii dător se duce şi predă imediat manuscrisul o mărturie despre realitatea răului endemic,
omeniri, altfel spus mitul paradisului teres- organelor Securităţii statului. Ion Eremia recte istoria noastră recentă.
tru – după cel al egalitarismului.
Dacă ne amintim de alte asemenea Un Gulliver în România comunistă
mituri precum omul nou sau cetatea asedi-
ată, astăzi, la două decenii de la prăbuşirea Marţi, 8 dec. a.c., în organi- în ţara minciunilor, scrisă în 1958 dar
lagărului socialist, readucem în discuţie nu zarea Asociaţiei Studenţilor publicată întâia oară abia în 1992. Din
numai falsitatea propagandei comuniste din Universitatea din Craiova, a Uniunii pricina acestei cărţi, Ion Eremia a fost con-
bazate pe mistificare şi minciună, ci şi per- Scriitorilor din România – Filiala Craiova damnat la 25 de ani de temniţă grea, din
manenta nevoie de legitimare a unui regim şi a Societăţii Române de Filosofie – care a executat numai 6, fiind eliberat în
care, în spatele cortinei propagandistice, se Filiala Craiova, la Facultatea de Ştiinţe iulie 1964, în urma amnistierii deţinuţilor
construia pe teroare şi violenţă. Provenind Socio-Umane a avut loc dezbaterea politici din România, la presiunea guver-
dintr-o doctrină periculoasă, nocivă, în Totalitarismul comunist – istorie şi lite- nelor occidentale şi a O.N.U. Despre carte,
ultimă analiză malefică – marxism-leninis- ratură. Manifestarea a fost onorată de despre spaţiul carceral comunist şi despre
mul – aceste idei au devenit realitate, căci o participarea doamnei Nicoleta Eremia, miturile totalitarismului au conferenţiat
gândire utopică se concretiza într-o utopie soţia generalului Ion Eremia, autorul unei apoi scriitorii Ion Munteanu, Ioan Lascu,
zguduitoare anti-utopii intitulate Gulliver Ionel Buşe şi Nicolae Coande. (I. L.)

Eseu Scrisul Românesc Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 11
Cronică literară

Ionel BUŞE

L ocuirea munteanului cu stâna Reverii la Păltiniş
de oi pe pajiştile bogate pe
timpul verii oferă deja ochiului a naturii iubite de reveriile noastre, devine simplu locuinţa, ci o poartă precum melcul nimeni n-a ajuns la sufletul lui. Şi cei care
visător imaginea unei întemeieri. Nu e vorba doar forma vie a unui adaos. cochilia. Fiinţa lui e una cu casa. Şi casa au dorit să-l imite şi cei care l-au citit de
de o ocupaţie arhaică, ci de tot evantaiul aceea umple cu sufletul ei văile şi colinele, departe, au rămas pe undeva pe la porţile
de reverii ale înălţării izvorâte din poetica Cum ajungi la schit simţi deja mirosul cabanele singuratice, potecile de munte, casei sale interioare. N-au trăit deschiderea
locuirii. Nu spaţiul dă măsura locuirii, ci de răşină amestecat cu umbrele jucăuşe ale drumul spre Şanta... Toate la un loc plutesc crisalidei. Mulţi vizitatori s-au perindat pe
locul dă măsura spaţiului. Muntele este ramurilor în care vântul de sus îşi face cuib ubicuu în aerul Păltinişului cu imaginile acolo, dar câţi i-au zărit pe zei? Nici măcar
sublim prin înălţarea crestelor. Sunt creste peste mormântul poetului filosof. Pentru că unui Noica prezent într-o lume suspendată, aceia care s-au jurat că i-au văzut şi au
care ne cheamă să le urcăm cu piciorul şi Noica e un poet. Numai reveria ne deschi- un mundus imaginalis în care zeii, cât e încercat să-i pună în forme. Restul lor de
privirea. Ce-ar fi Everestul fără curajul de de calea spiritului său, iar reveria începe ziua de mare, nu fac decât să viseze. Noica. Restul nostru de Noica. Numai că
a-l înfrunta cu pas domol, dar încercat? de la mormântul ce ne revelă poetica unei Noica se dăruia fără să se împartă.
Ce-ar fi muntele fără acel omfalos sacru al prezenţe-absenţe. Muntele întreg respiră Mi-l amintesc aşezat la masă, uşor aple-
omul arhaic sau Olimpul fără zei? Nu i-au aerul lui. Bătrânul pare că vine aici să-l lo- cat peste un caiet sau o carte, cu ochelarii Cum arătau zeii lui? Săraci ca toţi zeii
dăruit oare, poeţii, pictorii sau compozitorii, cuiască din alt veac. Nu îşi schimbă pur şi căzuţi pe nas. Mă priveşte în ochi, ridicând şi umili, părând că visează într-un colţ ca
energia unei tainice locuiri? Locuirea este din când în când uşor capul de parcă şi-ar nişte magi obosiţi, pe patul dinspre geam,
buna măsură a spaţiului iubit, e topofilie prin cumpăni îndelung privirea. În coliba lui nu pentru a nu-i stânjeni pe oaspeţi. Nu ştim
evantaiul de imagini care se concentrează în ai unde să te ascunzi. Dar ai venit să te as- şi probabil nu vom şti ce va fi vorbit filo-
fiinţa visătoare sedusă de propria-i experi- cunzi? El ştie toate aceste lucruri, de bună soful cu ei în intimitatea colibei lui. Ştim
enţă poetică. seamă, de aceea face ca toate câte sunt că acea cămăruţă simplă, cu câteva cărţi
Pentru un visător, drumul de la Sibiu acolo să ţi se pară apropiate. Condiţia e să de înţelepciune, radia starea însăşi de inti-
la Păltiniş e unul iniţiatic. E chemarea fii sincer, o sinceritate prin care te întorci mitate a locuirii. Într-un palat nu e niciun
unui topos neobişnuit care are mai puţin la tine cu filosof cu tot. Toţi cei care l-au loc pentru intimitate, spune Baudelaire. În
din starea sublimului înălţării, cât mai considerat pe Noica un bun al lor au sfârşit coliba filosofului, dimpotrivă, totul devine
ales din cea a intimităţii locuirii. Păltinişul în câte o închidere: în vreo carte banală sau intimitate. Intimitatea are un aer primitiv,
lui Noica e expresia libertăţii zeilor lui în abstracţia propriei imagini. ca şi locuirea. Nu greutatea raţiunii cărţi-
Heraclit. Înălţimea muntoasă, o splendoare lor dă sentimentul locuirii, ci sufletul lor.
Dincolo de declaraţiile de iubire, Noica Cărţile mari sunt întocmai îngerilor care
a avut puţini prieteni. Unii l-au părăsit prea ni se aşează pe umeri. Ele nu se citesc, se
devreme, alţii îl caută şi acum în tăcere. respiră.
Poate că nimeni nu l-a trădat, pentru că

Dan IONESCU

Prezentul instantaneu şi vocaţia introspecţiei

T ânărul prozator Bogdan Mihai urmă, deasupra oraşului“. trupul care trădează voinţa de a trăi, se mariaj, prerogative­
Dascălu, autor, între altele, al Topirea într-o carte a două direcţii die- transformă în ură manifestă: „Nici nu mi-au le unui flirt cu o
unei cărţi importante, apărute la zis ce boală am. Din nou, mâna stângă. O anum­ e Felicia, însă,
Hamburg în 2004, despre Herta Müller: Held getice invocă prezenţa unui lector dornic privesc cu atenţie, pentru că o urăsc. E pe drum, în timp ce va ieşi la o ţigară, va
und Welt in Herta Müllers Erzählungen, a de aventură şi de investigaţie psihologică slabă, oasele aproape că se văd prin piele“. constata cu dezamăgire că locul din faţa
publicat la Editura EuroPress, romanul pentru descifrarea mesajului din subsidiar: tinerei, în compartiment, precum şi postura
Iarna îngerilor. păstrarea calmului în cazuri de veşti sumbre, La internare, Barbu („apelativ care de conlocutor, va fi ocupat de logodnicul
Titlul este sugestiv pentru sfârşitul capitale. În consecinţă, romanul Iarna înge- poate fi folosit atât ca nume, cât şi prenu- acesteia. Din acest moment, orice voinţă
cuiva la mijlocul iernii, final teluric, dar rilor va avea audienţă la un public mai larg: me, în text neexistând o explicaţie“) se va de nouă relaţie, încetează, însă nostalgia
şi pentru ideea vieţii de apoi: „jumătatea o linie narativă afirmă evenimente cu un abandona cu precauţie unor situaţii similare posibilităţii de a visa la o nouă legătură, de-
(iernii) rămasă oricum o vei petrece, fie în tipic firesc, de sorginte mediană într-un pla- celor de afară, mai mult unghiului oniric al sigur va persista. În limba latină, cuvântul
compania îngerilor, fie, fără să fi realizat sament social activ, cum e spitalul, cealaltă, acestora, presupus realist la început: Ioana, „felicia“ este un plural pentru fericire şi, în
transcendenţa dinspre mediul fanic înspre de care se vor interesa cititori pretenţioşi, asistenta care-i face recepţia, poate fi iubita roman, posibil un topos al ei.
universul criptic, în iluzia care-ţi supravie- deschide perspectivele unei naraţii latente perfectă, în locul soţiei Andreea. Speranţa
ţuieşte, că oraşul va intra sub autoritatea şi cu sens profund psihologic. de a dezvolta o relaţie este un mijloc de În atmosfera gravă a cărţii, configurată
calmă a făpturilor celeşti.“ acomodare la noul context. Notele din de simboluri precise şi de motive de sensi-
Bogdan Mihai Dascălu, atras ca Personajele fixate în ghips ale lui M. carnet, care deşiră firul retroactiv al unor bilitate umană, precum scrisoarea sau itine-
Minulescu în poezie, de magia cifrelor, Blecher, în lipsa vigilenţei nocturne a medi- poveşti de viaţă, sunt semnul voinţei de rariul, ultimul efectuat cu scopul de a evita
apelează la factura simbolică a lucrurilor, cilor sau a surorilor medicale, îşi ate­nu­ează a reprima suferinţa şi de a se păstra vital, neîmplinirea în iubire, dintr-un instinct de
spre a fixa reperele unei realităţi clare. starea recreând în sanatoriu, la nivel mini- oricât de mult acul perfuziei şi tratamentul responsabilitate dobândit înspre maturitate,
Stagnarea spaţială din debutul romanului mal, tabieturi şi tot ce a fost mai plăcut în în sine reclamă finalul. în căsnicie, o scenă de familiaritate cotidi-
consacră acţiunea unui destin de la ai viaţa lor până în prezent, ca într-o sforţare ană, precum aceasta, va părea abnormă:
cărui parametri personajul se mai salvează de a-şi mai aduce aminte de normalitate. „Covorul roşu pe scări“, o imagine din „M-am aşezat la masa lui Mateescu şi am
substituindu-se el însuşi altei acţiuni, dar Totodată, în conştienţa limitei propriei primul capitol, confirmă valoarea simbolică băut împreună câteva pahare, până când
de natură livrescă, pentru că devine autor. boli, ei reduc investigaţia asupra unor surse a unei proprietăţi pe care o are spitalul: fron- m-a rugat să-l conduc acasă. Ne-am ridicat,
Totul e posibil datorită de recreere, la spaţiul proxim; personaje tieră, pentru cei mai mulţi dintre semeni, şi-a pus braţul în jurul gâtului meu, ceea
tehnicii romanului în oportuniste, în ciuda imobilităţii artificiale, între viaţă şi moarte. În afara bucuriei de a ce nu m-a deranjat defel, o mai făcuse de
sertar sau a povestirii în trăi, pe care o adnotează autorul, dedublat atâtea ori, se lăsă apoi greu şi-am plecat.
ramă: „Începu să scrie, după tratamentele vremii. în personaj narator din tendinţa de intros­ Din fericire, picioarele şi le putea mişca
încet, cu atenţie, de parcă Barbu, protagonistul pecţie, ca nevoie de experiment pentru o destul de bine, l-am prins cu mâna dreaptă
ar mai avea vreo impor- scriere vertiginoasă, „roşul“ poate simbo- de spate şi l-am împins în primul taxi“.
tanţă, de parcă literele ar fi romanului Iarna înge- liza trecerea, parţial ceremonioasă, într-o
obligate să şadă veşnic pe rilor, nu se împacă sub lume diferită: „Treptele abrupte erau aco- Deşi nu crede în viaţa de apoi, totuşi
micile rafturi ale caietului, nicio formă cu ideea perite de un covor roşu, exasperant de roşu. Barbu, cu spectrul morţii deasupra, are vo-
privind în acelaşi timp, morţii, dispreţuindu-şi Abia după aceea am aflat c-aşa-i în spitale, caţia eternităţii. Numai aşa se poate motiva
fără să-şi aţintească ochii medicul, cel care primul bolnavii trebuie să se înveselească“. actul scrisului într-un context mai rar: o
asupra unui ceva, prin i-a vorbit cu date precise cameră de spital. Singura mişcare pe care
aerul plin până la refuz despre extincţia iminentă, „Scara“ e un semnificat pentru metem­ o mai poate face, prin filtrul mântuitor al
de fulgi mari, sufocant şi în golul camerei de psihoză. bolii, este în iarna îngerilor.
de mari, ce coboară fără spital, scrie cu intenţie, în
încetare din stratul de nori pofida sfârşitului anunţat: Lucrurile între cei doi soţi nu se vor Cartea lui Bogdan Mihai Dascălu, prin
– atât de deşi, încât par să „Acum trei zile, doctorul, aşeza şi din cauza jobului, Barbu fiind re- dinamica evenimenţială care propulsează
fi luat locul cerului – care domnul doctor Remus, dactor la un cotidian. Afectul avut pentru eroul dintr-un prezent instantaneu într-un
se oprise, cu câteva zile în m-a anunţat, cu veşnicul Andreea, dar pe care nu-l consumă din lipsă şir de acţiuni menite să rezolve profilul
zâmbet ironic ţâşnindu-i de timp şi uneori de reciprocitate, Barbu îl psihologic al actantului, ne dă impresia
din chip, că voi muri (...). va ilustra în compania prezenţelor episodice unei cărţi americane actuale, în genul celor
Mâine, la ora 5“. ale cărţii: în tren, el păstrează, fără intenţie, scrise de Paul Auster.
ci numai din rutină, precum în bizarul său
Dezamăgirea faţă de

12 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Nina CASSIAN

„Ne vom întoarce sus să ne-necăm acasă... “

Note despre Paul Celan (II)

Capodopere bolnave? de singurătate, de izolare într-o lume ostilă. (dacă nu şi în cel real) – şi care, deci, ar fi prin alte mijloace, în primul rând printr-o
Copleşit de suferinţele morale îndurate trebuit, trebuia să fie fericit! conversaţie scăpărătoare. Complexată de
O prejudecată veche şi mereu activă e prin terfelirea onoarei sale de poet, Paul îşi profilul ei dantesc, ţinea să-şi demonstreze
inclusă în însăşi formula: „monştri sacri“. întoarce privirile spre prietenii de demult şi Nu era. Am trăit câteva ore în compa- superioritatea intelectuală într-un mod
Geniul e considerat monstruos fie datorită de departe, agăţându-se cu disperare de ima- nia unui Paul, cu nobilele lui trăsături, nu adesea agresiv, menit să-i dezmembreze
ego-ului lui disproporţionat, fie, mai ales, ginea lor, rămasă intactă. (...) Celan evoca îmbătrânite ci cumva îngreţoşate de ex- pe cei care s-ar fi legat de „urâţenia“ ei de
viziunii lui ieşite din comun. „dealurile şi fagii din ţara noastră“ („unsere presia lor gravă, îndoliată. Deşi era vizibil altfel mai mult imaginară.
heimaclichen Berge und Buchen“), care bolnav (de aceea ezitase să mă vadă), nu
E oare genialitatea un fel de boală sau, „l-au fixat“ în Carpaţi pentru totdeauna. pot spune că aş fi observat vreo incoerenţă „De aici, o anumită răutate, o
mai degrabă, o excesivă stare de sănătate? Sub presiunea amarnicelor sale deziluzii, în „lamente“-ul lui. Mi-a pomenit, evident, stare permanentă de frondă sarcastică,
E drept, geniul vede mai bine, aude mai clar poetul îşi regăseşte Bucovina natală care îşi de „Complotul“ organizat de Claire Goll provocatoare de reacţii ostile din partea
(chiar în timpul surzeniei, ca Beethoven), întinde neputincios antenele sufletului său împotriva lui (l-a acuzat că ar fi plagiat unor oameni prea superficiali sau uşor prea
pipăie mai exact contururile lumii, perce- chinuit. Idealizarea patriei pierdute capătă poezia soţului ei, Ivan Goll), de indiferenţa comozi pentru a-i înfrunta săgeţile. Nu spun
pe mai acut esenţa ei şi, deci, capacitatea accente patetice şi merge mână în mână cu care-l înconjura şi îmi comunica, în esenţă, că Nina era un personaj uşor suportabil –
lui de înţelegere şi de exprimare depăşind negarea violentă a mediului ambiant. Celan încheindu-şi frazele cu un „oui“ aspirat, orgoliul ei (orgoliu, nu vanitate!) putea fi
aptitudinile obişnuite, este calificată ca se scutură ca de o mătreaţă neagră de cei un fel de oftat oprit la jumătate, că lumea câteodată rebarbativ, ca şi egoismul ce-i
„anormală“. cincisprezece ani de existenţă în Occident. e insuportabilă. Disperarea lui păstra o to- dicta unele atitudini, de copil răsfăţat. Dar
Atât în scrisorile trimise lui Sperber cât şi nalitate joasă, continuă, fără fisură, totuşi, calităţile ei umane – ca să nu mai vorbesc
După mine, capodopera este exemplul în cele adresate mie el atacă vehement o întrebându-mă despre o vagă cunoştinţă de cele literare – atârnau mult mai greu în
echilibrului suprem care nu ignoră nicio civilizaţie ce-i apare clădită pe false valori comună şi eu răspunzându-i fără să mă balanţă decât aceste defecte, să zicem de
dimensiune umană fundamentală. Totuşi, şi, în plus, pândită de pericolul reînvierii gândesc prea mult: „A, cutare? S-a ratat“ caracter sau de educaţie, de care nimeni nu
adeseori, ea e privită ca o năzdrăvănie, o fascismului.“ – Paul a izbucnit: „Să nu spui aşa ceva! Cât e lipsit.
năstruşnicie sau, mai rău, ca o agresiune la timp trăieşte, nu poţi da verdicte!“
bunele moravuri ale cumpătării, la legile Acum, în sfârşit, în 1965, mă aflam Paul era fascinat de personalitatea
confortului psihic. Nu numai privitorii „de pentru prima dată la Paris – oraş îndelung Avea dreptate: cât timp un om e viu, el Ninei Cassian, în această fascinaţie intrând
rând“ ci şi unii mai rafinaţi tind să conside- visat, râvnit până la obsesie graţie roma- poate sări din mediocritate în valoare (şi şi o doză de teamă. „Este deşteaptă dar
re ceea ce este „ieşit din comun“ drept un nelor lui Balzac, mi se părea că-l ştiu pe invers!), surprizele nu sunt excluse mai sterilă“, avea s-o definească el, maliţios,
semn de deplorabilă sau sfântă patologie. dinafară iar pasiunea mea pentru marea ales că ştim cât de misterioase sunt căile într-unul din calambururile în care obişnuia
poezie franceză, pentru avangarda artistică devenirii artistice…Iată, deci, că, în plină să-şi cheltuiască spiritul ludic. „Deşteaptă
Sunt convinsă – şi recenta retrospectivă la care atâţia români participaseră şi care a depresie, Paul avea energia să protesteze dar sterilă“ – definiţia nu ascundea vreo
de la New York stă mărturie – că Van Gogh fost fundamentală în evoluţia mea, îi punea împotriva unei posibile nedreptăţi făcute rezervă de ordin moral ci exprima doar o
şi-a pictat capodoperele în timpul lui neîm- o aureolă glorioasă. unui coleg. opinie, larg răspândită dealtfel în legătură
povărat de nevroză, că Eminescu (poetul cu inteligenţa excesivă şi agresivă a Ninei.
naţional român) şi-a scris superba operă cu Din nefericire, prima mea întâlnire Această primă întâlnire a mea cu cerul Între cei doi poeţi existau deosebiri adânci,
mintea neameninţată (a murit într-un spital reală cu Parisul s-a petrecut prea târziu: „gris-perle“ al Parisului şi această primă izvorând din datele lor biografice dar şi
de boli mintale) şi cred, de asemenea, că aveam 40 de ani şi nici Parisul nu mai era reîntâlnire a mea cu Paul m-au făcut să re- din temperamentele respective; însă aceste
Holderin şi Celan şi-au edificat poezia în la vârsta poeziei ci la aceea a „societăţii flectez la ceea ce înseamnă „străinătate“ şi deosebiri nu-i împiedicau să comunieze
ceasurile lor de maximă sănătate. de consum“. Veneam dintr-o ţară în care, „înstrăinare“, la aburul omenesc şi la căldu- sub semnul unei înrudiri spirituale la fel de
pe lângă atâtea aspecte dramatice, poezia ra dintre semeni, precum şi la ataşamentul profunde ca şi deosebirile amintite.
E adevărat că, în cartea lui Thomas fusese supusă, începând din 1948, unor tor- lui Paul faţă de prietenii lui, aşa cum reiese,
Mann, Doktor Faustus, eroul Adrian turări succesive, fie prin impunerea restric- printre altele, dintr-o scrisoare a lui: Mă duceam adeseori cu Paul în
Leverkühn face pactul cu diavolul şi tivă a unei anumite tematici, fie, mai ales, apartamentul pe care Nina şi soţul ei,
cu fluturele veneric Esmeralda pentru a prin castrare stilistică. După aproximativ „Mais j’ai eu, il y a long temps, des amis Colin, îl împărţeau cu părinţii celei dintâi.
atinge cotele fascinante şi imprevizibile zece ani de dogmatism, se instalase un vag poètes: C’était entre 45 et 47, a Bucarest. Je (...) Uşa apartamentului era mereu deschisă
ale geniului. Dar dacă alcoolul, „le délire şi greoi „dezgheţ“ care, abia prin 1958−’60 ne l’oublierai jamais“. pentru numeroşii prieteni ai familiei, printre
volontaire“, dereglarea provocată pot avea să dea roade de durată. Apăreau noi care mă număram încă mai demult. Paul
conta ca stimulente ocazionale, marea artă poeţi remarcabili, alţii care plătiseră tem- Afinitate şi competiţie se simţea foarte bine între pereţii plini de
se exercită în stăpânirea deplină a tuturor porar tribut schematismului propagandistic tablouri ale acestui apartament confortabil
facultăţilor. (printre care mă număram) îşi regăseau În capitolul „Prietenii şi prietenele în al cărui „living“ trona un pian masiv,
vocea. Dreptul de a călători (mai ales, în poetului“, Petre Solomon descrie astfel marca „Bechstein“. Nina prezida acolo
Punându-i-se încă odată întrebarea ste- Occident) se acorda parcimonios iar mie, raporturile mele cu Paul: nişte „seri muzical-literare“, cu nimic
reotipă dar, se pare, inevitabilă: „Când vă deloc, ceea ce explica vârsta mea turis- mai prejos decât şedinţele unor cenacluri
simţiţi inspirat?“, Thomas Mann a răspuns tică atât de târzie. Locuiam în camera de „Încep cu Nina Cassian, personalitate bucureştene cu faimă în epocă. În cadrul
aproximativ (citez din memorie): „când nu serviciu, minusculă, a poetului Eugene feminină dominantă în cercul nostru. lor erau practicate adesea şi unele jocuri
mi-e foame, când sunt odihnit, când nu mă Guillevic, cu un pat pliant şi facilităţile pe Încercând să-i evoc trăsăturile fizice şi suprarealiste, ca „întrebări şi răspunsuri“
doare nimic, într-un cuvânt, când posed o culoar dar, întrucât n-aveam niciun ban, intelectuale de atunci, îmi vine greu să le sau „Ioachim“, o variantă bucureşteană
bună cenestezie... “ am binecuvântat această ofertă de găzdu- separ de cele de mai târziu, pentru a evita a celebrului „Cadavre exquis“, dus la
ire. Dar, deşi aş mai fi putut să-mi impun amalgamul la care duce frecventarea mai perfecţiune de Breton şi de amicii săi în
Nevroza care a marcat maturitatea lui o psihologie „studenţească“, de început de îndelungată a unui prieten, oricare ar fi anii de după primul război mondial. (...)
Paul e indiscutabilă dar poezia lui nu e drum, mai greu îmi era să mă adaptez la el. Deşi nu-şi publicase încă în volum Paul îşi aducea şi el contribuţia la aceste
nevrozată fiind, dimpotrivă, o fericită îm- frigul convenţiilor care părea să emane din versurile, prezenţa ei în diferite reviste
binare de luciditate şi de joc, de dramă şi de acel Paris atât de surprinzător prin pragma- ale vremii începuse să-i impună vocea „seri muzicale“, cântând cu vocea lui →
seninătate. Singurătatea acestui alergător tismul locuitorilor lui, de parcă poeţii ar fi lirică distinctă – o voce puternică şi acută,
de cursă lungă care este artistul – singu- fost izgoniţi din cetate... cultivând disonanţele într-un acord subtil cu
rătate provenită din singularitate – este, întreaga ei generaţie iconolastră. La marea
uneori, insuportabilă stârnind îndoială de Când i-am telefonat lui Paul, mi-a răs- ei inteligenţă se adăuga un inimitabil dar
sine, chiar dor de autodistrugere, dar boala puns soţia lui şi, spre dureroasa mea surpri- al exprimării tăioase şi percutante. Dotată
poetului Paul Celan nu afectează sănătatea ză, mi-a spus că Paul nu mă poate primi. în egală măsură pentru poezie, muzică şi
poeziei lui. Şocul a fost atât de violent încât am început chiar pictură (luase lecţii cu Lowendal şi
să plâng şi am bâiguit ceva de genul: „Nu Maxy), Nina avea în plus, un extraordinar
Rue de Longchamp, 1965 pot să cred... după douăzeci de ani... să talent actoricesc, manifestat atât public – la
fiu la Paris şi să nu-l pot vedea...“ Giselle şezătorile literare – cât şi în cercul intimilor
La această dată, notam în jurnalul meu: mi-a spus să aştept şi, după câteva clipe, ei, foarte numeroşi întotdeauna. Prezenţa
„L-am revăzut pe Paul Celan, cel mai trist a revenit la telefon şi m-a invitat pentru a Ninei într-un grup de persoane alminteri
dintre oameni“. doua zi la masă. eterogene acţiona ca un factor unificator, ca
un „liant“ social cu eficacitate imediată. Era
După o lungă pauză – Paul părăsise Eram în transă. Aveam să-l revăd pe destul să apară într-un asemenea grup pentru
România în 1947 – reluasem contactul Paul, cel care părăsise România cu puţin ca grupul să se însufleţească, descoperin­
epistolar, din 1957, şi acesta se intensifica- înainte de a cădea Cortina de Fier şi de du-şi afinităţi elective. Împrovizând la pian
se treptat. instalarea brutală a cenzurării subiectelor, sau executând bucăţi de Debussy, Bartok
sensibilităţii, ideilor şi stilurilor, cel care „se ori Constantin Silvestri, Nina se trezea în
Citez din cartea lui Petre Solomon: „Ce realizase“, devenise celebru într-o limbă de centrul atenţiei generale pe care o mobiliza
se desprinde din numeroasele scrisori trimi- circulaţie, şi trăia în Parisul visurilor mele
se în tot cursul anului 1962 prietenilor din
România – lui Sperber, mie însumi şi Ninei
Cassian? În primul rând, un sentiment acut

Eseu Scrisul Românesc Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 13

Mihai ENE

Crepuscularismul prozei baconskiene

C hiar mai mult decât poezia, proza lui A. E. Pe insula în care stăpâneşte Thalassa naufragiază o pur artistic, aşa zicând gratuit, ci ca să edifice o contrau-
Baconsky a fost considerată de critica literară frumoasă fată, aşteptată îndelung şi dorită halucinant. La topie politică, una din cele mai coerente şi mai complete
drept moştenitoarea de drept a stilului poetic, de farul eroului baconskian însă se întâmplă lucruri misteri- scrise la noi în urmă cu două decenii“. Criticul are dreptate
factură mateină, dar reliefând afinităţi deosebite mai ales cu oase, nu se ştie dacă oculte, dar în orice caz nelegiuite. în legătură cu caracterul distopic al acestei scrieri, cât şi
Macedonski, cel din Thalassa ori cu Ion Vinea, din Lunatecii Cei care compun această coterie par coborâţi mai degrabă în ceea ce priveşte observaţia că simbolurile şi semnifi-
şi Paradisul suspinelor. O gamă largă, poate excesivă, de din tablourile lui Bosch decât din cele ale lui Redon sau caţiile alegoriei sunt transparente, dar sufocate sub stilul
scriitori străini este şi ea invocată, de la Poe, Baudelaire, Beardsley: „Indivizii aruncaţi de furtună în noaptea tre- metaforic şi aluziv. Aerul decadent nu se susţine însă decât
Nerval sau Gogol până la Hesse, Orwell, Junger, Kafka etc. cută erau hiene dezgustătoare, deprinse să lingă ordurile fragmentar, în anumite descrieri de atmosferă – apăsătoare
Desigur, fiecare alăturare îşi poate găsi justificarea, însă, unui atemporal Levant, să vegheze pe coaste lâncede în şi crepusculară – pregătitoare pentru naraţiunea destul
după cum vom vedea, pe porţiuni şi destul de aproximativ. văzduhul cu arome tari care amestecă miresmele cu du- de subţire, de altfel. Nici măcar hermafroditul care apare
Ne interesează în mod special apartenenţa prozatorului la hoarea fetidă“. Câtă diferenţă între senzualitatea lenevoasă (apăruse şi în poezie) nu este decât simbol al duplicităţii,
familia decadentă, în maniera construcţiei conceptuale pe a Levantului macedonskian şi această viziune de un gro- violul său „auzit“, nu descris având tot o semnificaţie pa-
care am încercat să o sintetizăm. Mihai Zamfir, în studiul tesc expresionist, care îl identifică cu o bolgie maladivă şi rabolică. Tot astfel şi grupul de femei care se flagelează
său Poemul românesc în proză, găseşte foarte potrivită scabroasă. reciproc şi sunt agresate de bărbaţii cu care locuiesc în
încadrarea povestirilor din Echinoxul nebunilor tocmai în aceeaşi încăpere, vecină cu camera naratorului.
această tipologie. Tânărul care ajunge aici nu are în nici un caz senzu-
Şi, cel puţin în ceea ce priveşte volumul Echinoxul ne- alitatea instinctuală a lui Thalassa şi nici natura onirică a Rămân, astfel, cele câteva realizări de atmosferă,
bunilor, observaţia este pertinentă şi adecvată la realitatea acestuia. Din descrierea şi avertismentele falsului său unchi pe cea mai elocventă reţinând-o şi Nicolae Manolescu
textuală. Căci, după cum observa criticul Mircea Tomuş şi paznic al farului, tânărul pare mai degrabă un Pantazi, cu în textul citat anterior: „Era o zi de toamnă târzie, iarbă
încă din 1969, „povestirile cuprinse sub titlul Echinoxul toate datele genealogice ale acestuia: „Tu, băiatule, bagă putrezită, pământ umed şi miros de mucegai, aer bolnav
nebunilor înfloresc ca nişte flori ale răului (în înţeles de de seamă (s. a.), îmi spusese la despărţire unchiul, care nu cu mărgăritare murdare. Cerul mare şi orizontul mut la
suferinţă), caligrafiate într-un stil prin care bântuie vânturi păruse prea încântat la vederea mea, eşti voinic la trup, capătul apelor cenuşii străbătute de verdele rece al unui
nefaste, fantome dar şi mari încântări; ele au o frumuseţe dar ai inima păcătoasă (s. a.). Şi tare mă tem că viaţa pe anotimp muribund“. Frazarea este impecabilă, atmosfera
lucrată de vechi artizanat care le asigură un loc aparte care o cauţi nu e de tine! Neamurile tale cele din vechi- de declin sugerată ideal. La aceasta se mai adaugă încă
într-o descendenţă ilustră a scrisului nostru“. me au fost viţă de tâlhari şi războinici, iar tu porţi altoi trei-patru scurte descrieri de acest tip, al căror rol pregă-
Proza cu titlu omonim narează o crimă suspectă, de stirpe străină. Te văd eu bine. Tu mai degrabă ai face titor, de preludiu sumbru, îl demonstrează şi plasarea în
bizară, fratricidă, „în care germenele răzbunării e deplasat bucuria curvelor, frumos cum te arăţi. Taică-tău trebuie să fragmentele de început ale secţiunilor în care este împărţit
în ancestralitate, văzut în însuşi amestecul unor neamuri, fie din părţile de la miazănoapte, unde oamenii sunt albi romanul.
care au avut de rezolvat litigii istorice“, cum observa şi puhavi“. Cu toată structura sa interioară care ar putea
Ovidiu Ghidirmic în eseul „A. E. Baconsky şi enigmaticul favoriza o dezvoltare în sens decadent, acest lucru nu se Scrierea începe chiar cu o frază premonitorie, care
absurd“. întâmplă, povestirea rămânând la nivelul unei stranietăţi se dovedeşte justificată: „Mă întorceam spre casă umbrit
Intră în joc ereditatea, asumarea unei ascendenţe ilus- ce mizează foarte mult pe atmosferă şi pe valenţele meta- de presimţiri anxioase“. Apoi, chiar în prima dimineaţă,
tre, de care nici Paşadia, nici, în special, Pantazi nu sunt forice ale stilului. atmosfera care îl întâmpină pe erou odată ieşit afară, este
străini şi, mai mult, este invocat chiar un avatar al unui construită în acelaşi spirit: „Ziua se arăta fără soare, uşor
personaj care a făcut istorie: Mai interesant sub aspectul personajului pare o altă haşurată de brumele începutului de toamnă cu frunze gal-
„Mi se părea mereu că am înviat dintr-o moarte pe care proză din acest volum, Înceţoşatul Orfeu. Cum observă şi bene în rarii copaci ai oraşului, cu văzduh tremurător peste
demult, cu secole în urmă, o cântaseră barzi rătăcitori şi că criticul Ovidiu Ghidirmic, „Eroul este un dandy dezabuzat conturele caselor somnolente, cu o briză adiată şi sidefie în
port în mine sufletul mare şi nemângâiat al unor neamuri şi melancolic, trăind drama însingurării şi a alienării într-un spaţiile goale colindate de o lumină amară“. Altădată, după
trecute unul în altul, metamorfozele în succesiunea anilor imaginar spaţiu geto-scitic. Este un autoexilat, un relegat vizita la profesor, „Soarele toamnei căzuse dincolo şi cerul
şi în ritmul capricios al unor cicluri încheiate întotdeauna pe ţărmuri barbare“. Este evocat acelaşi univers levantin la nu mai purta decât amintirea lui însângerată, printre nori
înainte de timp. Identitatea mi se pierdea risipită în mii, în care personajul creat într-o manieră excepţionalistă trebuie clorotici şi umbre paralele. […] Sufletul îmi era ars cu fier
sute de mii de oameni, îmi apăreau amintirile unor fapte să îşi acordeze rigorile interioare. Apare şi aici o misteri- înroşit. Gândurile injectate.“ etc.
pe care nu le trăisem niciodată, ale unor ţinuturi ce nu mai oasă casă albastră, un bordel abject de pe marginea mării,
erau ale mele, şi toate se învălmăşeau în mine, tulburându- în care critica a depistat o invariantă a casei „adevăraţilor Singura determinantă decadentă o formează aceste
mă, traumatizându-mi spiritul şi desfigurându-l“. Arnoteni“. Îndreptăţită ca simbol, comparaţia pare întru- fragmente destul de disparate, dar care contribuie la
Ca în mai toate scrierile baconskiene, apare şi aici câtva exagerată, căci Baconsky nu posedă nici talentul atmosfera crepusculară, indicând dezastrul absurd ce se
figura artistului damnat, pe care o vom regăsi într-o altă descriptiv al degradării, nici acela al invenţiei lexicale şi al profilează din ce în ce mai pregnant. Cea mai pertinentă
formă şi în romanul Biserica Neagră. Atmosfera este una construcţiei de limbaj pe care îl dovedeşte stilul matein. apropiere este, în acest caz, aceea de Lunatecii lui Ion
de univers în declin, dezintegrată şi funambulescă – într-o Vinea* (roman care apăruse nu cu mult înaintea scrierii
scenă hamletiană, rolurile se inversează, iar lumea se Cu câteva aspecte fin-de-siècle reciclate, mai ales la romanului baconskian), creatorul acestui tip de atmosferă
ficţionalizează, graniţele dintre realitate şi poveste fiind nivel stilistic fragmentar, Echinoxul nebunilor nu poate fi în literatura română, cu precizarea că, în cazul autorului
anulate. considerat un volum în certă descendenţă decadentă, căci interbelic finalitatea crepusculului este strict una estetică.
Într-o altă povestire remarcabilă, Farul, regăsim un revolta decadentă lipseşte cu desăvârşire, iar rafinamentul
corespondent al Thalassei macedonskiene, aşa cum obser- de tip dandy este unul mai mult bănuit, doar tema unei de- Cu, aparent, mai multe argumente estete decât poezia,
va şi Mihai Zamfir. Dar pe când Macedonski era interesat gradări – cu cauze totuşi indeterminate – fiind insuficientă. proza lui A. E. Baconsky dezvăluie doar o utilizare minoră
mai degrabă de descrierea unui senzualism marin şi solar, a accentelor fin-de-siècle, reductibilă la aspectul atmosferei
Baconsky este atras de zugrăvirea naturii crepusculare a În ceea ce priveşte romanul Biserica Neagră, şi el a fost crepusculare construite cu intenţia de a potenţa fie realiza-
universului, cu toată degradarea şi dezumanizarea (pe care apreciat ca revendicându-se de la estetica decadentă, cum rea sentimentului straniului, fie mesajul etic şi parabolic
le afirma şi poezia sa) pe care o presupune. afirmă şi Nicolae Manolescu într-un eseu din 1990, publi- al scrierilor.
cat în „România literară“ şi dedicat prozei baconskiene:
„Romanul Biserica neagră se află cuprins pe de-a-ntregul * Criticul Ovidiu Ghidirmic consideră, perfect îndreptăţit, că
în acest stil fin-de-siècle, cu deosebirea (importantă!) că A. A. E. Baconskyse apropie, chiar structural, mai mult de Ion Vinea
E. Baconsky se serveşte acum de el nu doar într-un scop decât de ceilalţi scriitori români invocaţi. (Cf. Ovidiu Ghidirmic,
op. cit., p. 79)

→ gravă şi tremurătoare, fie în cor, fie solo. Repertoriul se făcea numaidecât, fără încetineli protocolare chiar în dubla ta ipostază de pasăre adorată şi toc rezervor) şi
dacă înapoia acestei volubilităţi unele complexe sau pentru ca răuvoitoarele guri ale posterităţii să nu poată
lui, bogat şi variat, cuprindea o sumedenie de cântece temeri puteau rămâne la pândă. Exista între ei şi o anume spune că nu ne-am iubit.
revoluţionare, legate de Războiul Civil din Spania, dar şi unele cochetărie, expresie a atracţiei reciproce dar şi a distanţei
cântece medievale germane, de o stranie frumuseţe. (...) pe care o constatau, vrând nevrând. Voi cita, pentru Să vină marea peste noi şi să ne înghită rechinii-fraţi!
exemplificarea acestei cochetării scrisoarea pe care Paul Paul
În legătură cu prietenia dintre Nina şi Paul, adaug că i-a adresat-o Ninei în vara anului 1947, când ea îşi petrecea (mai african ca oricând)
ea s-a cimentat şi în temeiul unui respect reciproc pentru vacanţa pe litoral iar eu luasem iniţiativa de a-i trimite o Am vrut să dau acest extras din cartea lui Petre Solomon
harurile lor poetice, nu numai pe baza practicării în comun epistolă împreună cu Paul: atât pentru a audia o „a treia voce“ comentând relaţiile mele
a aceloraşi divertismente. Cunoştinţele solide de limbă cu Paul cât, mai ales, pentru importanţa evocării acelor ani
şi literatură germană făceau din Nina o interlocutoare Ingrato! la Bucureşti care aveau să marcheze, după părerea mea, în
avizată şi competentă într-un domeniu în care Paul se Nobilă şi arborescentă ca întotdeauna, când mă mod decisiv, viitoarea dezvoltare a poeziei lui.
simţea cel mai în largul lui. Traducerile ei din Kästner şi gândesc la tine, mâna mea arborescentă se grabeşte să- Şi, desigur, pentru a sublinia tensiunea creatoare
din Morgenstern erau un model de ambivalenţă poetică ţi ofere ţie, adormitului meu covor pe care l-am întins dintre noi, nu concurenţă ci competitivitate, cu momente
fericită. Preferinţele amândorura în materie de poezie erau mareelor, această oglindă din funingine albă şi tuş ritmizat entuziaste, polemice sau frăţeşti, toate petrecându-se la o
cam aceleaşi: Apollinaire, Desnos, Eluard, Esenin, Rilke, – pentru ca tu să te poţi recunoaşte în ea ca Ibis (ceea ce temperatură, aş zice, providenţială.
Arghezi, Ion Barbu. îţi dă posibilitatea să te vezi însfârşit simultan, realizată
Continuare în numărul viitor
În prezenţa Ninei, Paul devenea foarte volubil, „priza“

14 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Scrisul Românesc Eseu
Poezie
Constantin ZĂRNESCU

Brâncuşi şi folclorul românesc şi universal
Un disc ne aminteşte infinit mai
mult de iubirea lui Brâncuşi morţii sale , înregistrare făcută de „Disque al apelor şi vânturilor, pe malul Jiului, lângă (muzicii ţării natale, spre ilustrare),
faţă de spaţiul natal, însă şi de France“ – de la un „Festival folklorique Masa tăcerii; paşii (şi umbletul) iubiţilor, editând aleatoriu „moştenirea istorică a
Roumanie/Hongrie“, care a câştigat „Le trup şi suflet, sub Portalul sărutului – discotecii lui Constantin Brâncuşi“. Nu

faţă de o femeie excepţională, cântăreaţa Grand Prix du disque“, de L’Academie du rămân corespondenţe ale fluxului universal începe cu un cântec vechi, mediteranean,

Maria Tănase. Este în discuţie Folklore rou- disque français (1956), la Paris, despre care şi etern al muzicii şi al matematicii. Pulsul gregorian, african sau românesc, ci cu

main. Faţa I: Ce frumoasă este viaţa, Doina, nu s-a vorbit niciodată. El conţine, pe faţa I: inimii şi ritmurile respiraţiei (respirărilor); un „cântec... gitan“, din pusta maghiară,

Marioară de la Gorj, Tot pe drum, pe drum, Folklore hongrois – Suites d’airs dypiques. al clipirii miraculoase, neîncetate, a cântat în limba maghiară, pe care Brâncuşi

Văduva, Bun e vinul ghiurguliu, Lampa şi Dirijor: Zoska Nemeth – et son orchestre ochilor, din viziunile sale artistice – ochii nu o cunoştea. Este o romanţă, cu toate

Pe uliţa armenească. Faţa II: Ursitoarele, tzigane, „Disque de longue durée“ (Paris, Pogany şi ai Prinţesei X, jumătate maici trăsăturile ei – sentimentalism, tristeţe,

Cântece ardeleneşti, Sanie cu zurgălăi, 1956). de Bizanţ, ochi văzuţi în copilăria sa, pe asemenea cântecelor de petrecere. Iată

Ionel, Ionelule, Piatra, piatră de piatră, Multe discuri au dispărut, iar altele, cele icoane, sau troiţe, la răscruci de drumuri; titlul: „Elmegyek a templom mellett“(„Je

Ed. Barklay. France, colecţia „Roumanie de până în 1944, au fost deteriorate, casate, jumătate femei emancipate, moderne, ale suis passé près de l’eglise“; „Am trecut pe

Folklore“. „raiate“ (dungate), şterse, oxidate, prăfuite, noului veac; succesiunea ritmică, divină, a lângă biserică!“...) Şi traducerea:

încât restaurarea lor a fost, cu probabilitate, clipelor, „ce ni s-au dat, ca să le trăim“, „Fereastra mea mică e încărcată cu

extrem de dificilă. (Deşi s-ar fi putut apela numărate şi mărturisite de Poet. floricele!

la Muzeul Discului Academiei de Muzică, Ritmul, impus de sculptor ciocanului, Lumea întreagă îmi este indiferentă!...

din Paris.) bardei şi daltei, au rămas pentru totdeauna, Ah, această lume s-a tot îndepărtat de

Tradiţia cultă, prin urmare, simfonii, tăinuite şi integrate în Operă. Şi se deschide, mine!...

cantate, opere, arii (unele interpretate ca o jumătate de romb, întrebarea: folclorul, Hei!... Hei!... Numai iubita mea să nu

chiar de prietenul său rus Chaliapin), folclorurile (literar, plastic-etnografic şi se îndepărteze

precum şi folclorul universal umpleau muzical) sunt, oare, prin transcendenţa lor, De mine“ (Repetându-se, de trei ori,

atmosfera noului univers artistic şi estetic ca şi prin geniul artiştilor, născătoare (doar) versul e şi refren).

al lui Constantin Brâncuşi. Sursele, de artă minoră?... Cum s-a crezut? Cântul este frumos, romanţios, de

influenţele, sugestiile, preluate de sculptor, Nicidecum! Şi tocmai de aceea petrecere şi tineresc, însă nu e vechi şi nu

din folclorul muzical, însă şi plastic- sculptorul Constantin Brâncuşi şi-a încheiat trebuia pus pe locul întâi, în faţă asemenea

etnografic, românesc, african şi ameridian, misiunea sa de înnoitor şi întemeietor, purecelui, pe fruntea unui elefant. Alte

indian, indochinez, indonezian, observate în ţara sa, cu o Epopee, unică şi eroică, o cântece „gitane“, „bohemiente“ („alma

de critici şi istorici sunt profunde, de călătorie, un drum spre Dumnezeu, care, de boemo“ – „suflet de ţigan“), în total

multe ori indecelabile, cum s-a spus; şi prin acea Coloană infinită, ne trimite la sunt patru, din cele 21!...; şi lungesc

Un alt disc important: Danse de „intraductibile“ (ininterpretabile). Picto- vibranta muzică a columnelor lui Phidias; sentimentalismulşioftatulamorezilor(chiar

Roumanie. Faţa I: Sârba, Brâuleţul Poezia avangardistului român Ilarie prin Poarta Sărutului, la ocrotirea prin dacă interpreţii sunt Django Reinhardt,

(„region d’Argeş“), Botoşănica, brâu Voronca devine la Constantin Brâncuşi iubire şi speranţă a Templului (Capelei) Mihaly Szekely, Carmen Miranda, Roberto

de şase, („region de Botoşani“); faţa II: Sculpto-Muzică. Caracterul milenar- Sixtine!... Iar prin Masa Tăcerii, la Firpo!...). Este chiar şi un cântec popular

Perinitza, Hatzegana de pe Bistriţa, Dans, etnografic, apoi, conţine surse „tainice“ şi pietrele de mormânt, semne ale memoriei bulgăresc, interpretat de Mita Stoyceva; un

câte doi, Frunzuliţa, Ed. Chants du Monde, „esenţiale“, demne de a fi ascultate, trăite, (Familiei, Apostolilor, astrelor) zodiacelor „Black Gipsy“ etc. După toate acestea, pe

Paris, 1939. nu de a fi neapărat demne de a fi aşezate şi civilizaţiilor, regăsite, încă din vechime, poziţia 14, urmează şi un cântec popular

În sfârşit: Le long du Danube. Faţa I: în cuvinte, însă formând, ca şi creaţia în Sfânta Carte. românesc, interpretat de O anonimă; şi

Chansons populaires viennoise, Chants anonimă, a popoarelor şi comunităţilor * intitulat Sârba; apoi două fragmente de

hongrois, Doina, Chanson de bergers, un Tot, după concepţiile din epocă ale lui P.S. Sculptura e o artă sacră, tăcută jazz (de Louis Armstrong) şi, pe poziţia 20:

Alouette (Ciocârlia). Vivianne Touka et son Brăiloiu şi Bártok. (mută). Nu putem înţelege muzica Le Sacre du printemps, de Igor Stravinski,

Orkestre. Made in France. (Nedatat). Concepţii despre vechimea şi tainele universului vieţii şi operei lui Brâncuşi, executată de o orchestră, din Paris, dirijată

Şi: Musique populaire roumaine. muzicii (populare şi religioase), găsim încă, decât ascultând-o noi înşine. După ce de însuşi Igor Stravinski, în 1928 etc.

Faţa I: Şapte văi şi-o vale adâncă, Hora începând cu opera De musica, a Sfântului a semnat un foarte scurt articol: Lumea Constantin Brâncuşi a fost, copil şi

bătrânului cobzar, Cântec de dragoste, Augustin. Ele au fost citate, de un V.G. sonoră a lui Cosntantin Brâncuşi, alături student la „belleArte“, cetăţean al Regatului

Horă de concert, Foaie verde măghiran, Paleolog (şi) cu privire la viziunea artistică de studiile doamnelor Marielle Tabart, României, iar după 1918, el vizitează

Doina Oltului, Hora (stacatto). Faţa II: înnoitoare, aparţinând lui Constantin Monod Fontaine, Germaine Viatte şi o Românie, cu bucurie, reîntregită,

Ciocârlia, Doina, Sârba, La cules de Brâncuşi. „Legea“, „riturile“ „numărul“, Doina Lemny, în albumul L’Atelier cumpărând, sau primind muzică, din toate

cucuruz, Giambaralele, Ciobănaş la oi m-aş măsura, proporţiile interioare, ritmul Brancusi din 1997, cercetătorul François regiunile (departamentele) ei.

duce (Cântăreţii  şi orchestra populară  şi (versului epopeic şi eroic – în acele infinite Nemere, de la Secţia „Creaţie (cercetare) De ce începe discul Brancusi et la

instrumentişti ai Casei de Cultură din coloane, în octavele Cocoşilor (cântători) industrială“ de la Centre Pampidou, Paris, musique (2006) cu un cântec „gipsy“,

Bucureşti; dirijor Ionel Budişteanu, şi ale Păsărilor măiastre (vorbitoare), a restaurat şi publicat, în 2006, un mic din pustă?... Care e marele principiu?...

editat de Contrepoint, Franţa, colecţia geometria formei, perfecţiunea, armonia – album muzical: Brancusi et la musique, Ceea ce comite dl. François Nemere este

„Roumanie-Folklore“. Acest din urmă „ca şi aceea a unei bucăţi muzicale“ (spunea cuprinzând 21 de cântece. Nici măcar un deconcertant, neonest şi de netolerat, la

disc „de longue durée“, pare să fie editat artistul), golurile, spaţiile, gâturile, timpii singur cânt bizantin sau gregorian!... Nici adresa marii opere revoluţionare a lui

după cel de al doilea război mondial, adică (lungi sau retezaţi, scurţi, sacadaţi etc.), un fragment, din universul lui Bach!... Brâncuşi şi ignorând, cu bună ştiinţă,

găsit şi cumpărat de artist, la bătrâneţe. Mai ai structurilor operelor; caracterul gureş Restauratorul şi Programatorul François folclorul patriei sale natale. O diversiunea

există un disc, „floare rară“, în acele vremi (vorbitor) al sculpturilor Spiritul lui Budha Nemere nu operează cu nici un principiu, „intelectuală“!

(1956) şi ultimul sigur cumpărat, înaintea sau Şeful etc. Precum şi murmurul, ritmic, nici cel cronologic, nici cel al importanţei

Valeriu CÎMPEANU poeme

Coşmar nocturn omorâţi-l cu pietre, Am crezut, Iubito Murim
Vedeţi să nu scape
Azi noapte se făcea loviţi-l în cap pe la spate“… Am crezut, Iubito Murim murind încet şi dureros
că inventasem robotul electronic Când m-am trezit buimăcit că amândoi vom cuceri lumea murim cu fiecare clipă
de citit gânduri şi spus adevărul curat eram năduşit şi nervos că viaţa, florile, stelele şi roua murim urât, murim frumos
ne-mpopoţonat şi fardat… că făcusem o invenţie sunt făcute doar pentru noi doi ca zborul frânt dintr-o aripă…
Eram măreţ, fălos şi glorios dar fără de folos… Am crezut că fără noi
Priveam totul de sus lumea ar fi prea pustie Murim zadarnic ori cu folos
ca un dumnezeu orgolios Timpul nu ştia dar iată că ne-am amăgit Murim trăind în veşnică risipă
că-ndreptasem lumea şi că după cum se ştie Murim minţindu-ne frumos
Făcută pe dos Timpul nu ştia să mai vină lumea chiar cu noi doi disiminaţi ca fumul dintr-o pipă…
Dar paradoxal pe unde trecuse odată… e prea tristă şi pustie…
nimeni n-a vrut să se supună Era pe când vecia rotundă …………………….. Murim înalt şi abisal
citirii gândurilor sale se făcuse roată… Hai să dăm timpul înapoi Iubito fără să ştim dac-am trăit
Ba, dimpotrivă, mulţimea Eram şi mare să ne prefacem că ne iubim în neştire Murim eroic şi fatal
a vrut chiar să mă omoare Eram şi mic să ne minţim frumos şi drăgăstos de cât de bine ne-am minţit
să mă linşeze cu pietre şi coase Eram şi tot să uităm de orişicare amăgire Iar dacă-n clipa de pe urmă
că puteam să-i descopăr dar şi nimic şi jucând şotron cu clipele mai socotim ce-a mai rămas
ce erau cu adevărat în carne şi oase Eram ce eşti şi tu acum să luăm viaţa la şuturi e doar oftatul ce ne curmă
„Huuuuuuooooo! strigau toţi o-nfiorare rătăcind râzând în hohote din veşnicia clipei de pripas…
într-un glas, pe Marele Drum… de propia noastră agonie…
e periculos, omorâţi-l,

Eseu Scrisul Românesc Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 15
Poezie

Din partea Dumitru Radu Despre soarta Cărţii acest sector. Conform ultimelor date furni-
cealaltă POPA (dar şi a cărţilor) zate de Audio Publishers Association (APA)
anul acesta s-a înregistrat, până acum, o
Când a scris celebra maximă de către Prometeu, muritorilor. Mark Twain, dispariţia Cărţii. Trăim într-o lume com- creştere a vânzărilor cu 12%, pentru un total
Habent sua fata libelli în secolul cu tot spiritul său adesea ghiduş, considera puterizată, digitizată, în care informaţia de 1 milion şi 33 de mii de dolari. Germania
al treilea, învăţatul Terentianus cu seriozitate inventarea tiparului drept de de orice natură – de la epopeile homerice, raportează vânzări de 2000 de titluri de
Maurus nu se gândea la soarta sau destinul departe cel mai însemnat eveniment din is- sonetele lui Shakespeare, la reţete culinare, audio-cărţi pe an, şi înregistrează 500 de
(fata) cărţilor în felul în care voi aborda-o toria Lumii, iar Felix Mendhelsson Bartoldi sociologie, matematici şi alte ştiinţe exacte, audio-edituri specializate. Vânzările sunt în
eu în rândurile ce urmează. Să ne gândim dedica o întreagă cantată, în 1840, acestui până la bancuri şi pornografie – se distribuie creştere permanentă, iar conform declaraţii-
că nu se scria decât de mână, copiştii stră- eveniment. electronic. lor directoarei audio-editurii Emans care nu
duindu-se să caligrafieze câte exemplare tipăreşte nicio carte, Victoria von Schirach,
puteau, uneori cu preţul pierderii vederii... Aproape incredibil, într-o jumătate de E-bookul înlocuieşte tradiţionala carte iar cu 40 de mii de audio-cărţi vândute numai
Maxima lui Terentianus se referea de fapt la mileniu de la descoperirea tiparului nu s-au editurile, urmaşe ale genialului Guttenberg, într-un an, audio-cartea va înlocui treptat şi
cine avea acces la carte şi cât putea pricepe mai întâmplat schimbări esenţiale, calitati- trebuie să publice examplare tot mai puţine, definitiv cartea tipărită!
din ea. Soarta cărţilor era aşadar asociată cu ve, în felul în care privim cartea. Desigur, din pricina concurenţei electronice. Odată cu
capacitatea de înţelegere: pro captu lectoris, tiparul de lemn s-a înlocuit cu cel de metal, asta creşte şi preţul cărţii. Cartea electronică Cine sunt clienţii cărţilor sonore, de
adică, cât îl ducea mintea pe cititor... cernelurile au fost perfecţionate, a sporit po- e şi ea, desigur, o urmare a globalizării, căci multe ori chiar în lectura autorilor înşişi
sibilitatea de a produce cât mai multe copii, un abonat la Ebook poate citi deopotrivă un (acelea sunt şi cele mai scumpe!)? Păi, mai
Artizanul care ilumina manuscrisele a apărut presa ce avea să devină în vremuri- raport despre creşterea porumbului în Asia toată lumea ahtiată după contactul uşor,
copiate ale Bibliei şi Vieţilor Sfinţilor, cum le noastre o imensă şi întotdeauna curtată de sau romanul Anna Karenina al lui Tolstoi pe neangajant în prea multă analiză şi supunere
se poate vedea, cutremurător, în Muzeul diversele orientări politice, putere. În 1874, ecranul desktopului, al laptopului, ba chiar, la text, din păcate mult tineret obişnuit cu
Colegiului Trinity de la Dublin, ce găz- Friedrich Schiller interpreta, sau adăuga, mai recent, pe Tweeter. Google ameninţă să documente şi manuale born digital!
duieşte originalul celebrei Book of Kells, maximei lui Terentianus alta, legată acum scaneze şi distribuie electronic zeci de milioa-
scria cu sfinţenie şi credinţă în secolul al de distribuţia cărţii. Cărţile îşi au soarta lor ne de cărţi provenind din cele cinci biblioteci Dar iată şi câteva celebrităţi care îşi dau
nouălea: So I’m working day and night/ To specială, da, dar asta pentru că difuzarea majore ale lumii, să reconstruiască, în spaţiul girul acestei noi forme de...audio-lectură!
turn Darkness into Light. Să reţinem sensul lor în lume a devenit o chestiune aprope la virtual, celebra Bibliotecă din Alexandria, Pentru Stephen King ele reprezintă o alterna-
religios şi ritual al cărţii, al scrisului în fapt, fel de importantă ca şi scrierea lor! una dintre cele şapte minuni ale lumii! Să tivă validă la cărţile tipărite (şi o multiplicare
legat de exprimarea Logosului primar. Nu nu bănuim aici vreun proiect cu totul dezin- a zecilor de milioane pe care deja le face din
altfel va urma să fie pentru multe veacuri Cu înlesnirea tiparului cartea a devenit teresat: deocamdată au fost scanate şi puse cărţi şi scenarii de film). Isabel Allende le
următoare, ilustrate şi de manuscrisele treptat, de-a lungul secolelor, simbolul pe Web cărţile fără copyright, celelalte sunt ascultă... în maşină. În fine, Barak Obama a
iluminate sau miniate, între care odoare de educaţiei, al reuşitei, al împlinirii atât pe cercetabile numai contra cost... câştigat un Grammy Award pentru versiunea
mare preţ din Principatele noastre, Moldova plan personal, dar şi social. Drame, tragedii, audio-book a autobiografiei Dreams from
şi Ţara Românească, se pot pe bună dreptate comedii între coperţi. Pentru sute, mii, zeci Din punct de vedere logistic, se produce my Father. Parcă toate astea nu ar fi destul,
prenumăra. de milioane de oameni. o mare schimbare de mentalitate: posesia audio-cartea va fi în curând disponibilă şi pe
cărţii nu mai este fundamentală, ci înlo- Ipod.
Cartea, pe lângă un lux (dar să nu uităm Iar marile biblioteci – fie ele personale cuită de accesul la informaţie. Biblioteca
că în latină lux nu înseamnă altceva decât sau comunitare, publice sau restrânse unei viitorului s-ar putea să fie fără rafturi, doar Eu însă tot cred că e şi prematur, şi ne-
lumină!) devenea una dintre acele, cum ar colectivităţi specializate, între care cele uni- cu ...o mulţime de terminale dotate cu realist să cântăm prohodul erei Gutenberg.
fi spus neuitatul C. Noica, închideri care versitare în Europa Occidentală şi America, sloturi unde se introduce...cartea de credit. Citirea unei cărţi, răsfoirea paginilor, e cu
deschid. Analfabetismul era predominant, s-au distins cu precădere prin fascinaţia Dezamăgitoare imagine, pentru cei obiş- totul altceva decât versiunea grăbit parcursă
dar cei ce se supuneau caznei aparente, ori posesiei, a proprietăţii asupra numărului nuiţi cu plimbatul îndelung printre rafturi, pe un ecran, sau ascultarea între condus
aveau norocul sfânt să se închidă, de bună mai mic sau mai mare de cărţi. Aceasta a citirea titlului pe cotor, răsfoirea cărţilor, maşina şi făcut exerciţii la gym. Posesia
voie în strădania învăţatului literelor, al pro- fost pentru multă vreme un principiu de- cu mirosul lor specific. Oricât de cuprinză- unei cărţi înseamnă mult mai mult decât acel
poziţiilor, frazelor, cititului cărţii – dobân- terminant. Ideea însăşi de a ţine în mână o toare ar deveni această nouă Bibliotecă din pragmatic acces la informaţie. Civilizaţia
deau deschiderea, libertatea luminii: lux! ediţie folio dădea fiori, iar cărţile rare nici Alexandria, noi ştim de la Jorge Luis Borges cărţii tipărite a generat atâtea ritualuri adânc
nu mai erau practic citite, ci doar lăsate să se că, din timp în timp, biblioteca trebuie să asimilate de cultura umană. Ex libris-ul, cu
Marea schimbare se produce în jurul odihnească pe rafturi bine păzite de căldură, ardă! Simbolic sau nu, lucrul acesta e foarte înfloriturile lui, era un semn de proprietate.
anului 1540 când Gutenberg inventă tiparul frig, umiditate sau uscăciune prea mare, căci posibil cu marile colecţii de cărţi virtuale, O carte se citeşte, se reciteşte, se fac note pe
şi, odată cu aceasta, conceptul de tipografie de folosit pentru lectură se putea cumpăra o atâta vreme cât ele sunt păstrate în gigantice margine şi – în timp – nicio lectură a acelu-
şi editură. Prima tipăritură a lui Gutenberg a ediţie de masă, la un preţ de nimic. Cartea servere şi depind de o mulţime de amănunte iaşi text tipărit nu e de fapt aceeaşi, depinde
fost, cum nu se putea altfel, Biblia. Prin răs- devenea astfel ea însăşi dictatoarea uni ritual tehnologice şi de automatizare... de vârstă, de cultură, de starea emoţională:
pândire, cartea îşi păstra încă acel caracter căruia i se supuneau cărţile. şi cât de omenesc e să fie aşa!
sacru. Iluminarea venea acum nu din măies- Un alt proiect de minimalizare a gala-
tritele întorsături de condei şi culori de fa- În timp, s-a dezvoltat o civilizaţie a xiei Gutenberg este proliferarea recentă, şi N-am condus niciodată o maşină, n-am
bricaţie naturală ale sfinţilor călugări, ci din cărţii şi bibliotecii moderne bazată pe acest businessul înfloritor subsecvent, al audio- permis şi nu m-au interesat niciodată măr-
munca expertă şi incipient industrială a unor miraculos artefact ce se deschidea, cu pagini cărţilor. Existau şi mai înainte, sub forme de cile lor. Dar cartea m-a fascinat din anii
meşteri, meşteşugari, breslaşi. Impactul tipa- răsfoindu-se leneş, ca să ne închidă întru casete, ascultate mai ales în maşină. Dar azi copilăriei şi nu va înceta să fie pentru mine
rului asupra societăţii umane a fost extraor- deschidere, cunoaştere, cugetare şi frumos: industria culturală anglo-saxonă a produs un miracolul cel mai temeinic şi, între altele,
dinar; similar, simbolic, cu aducerea focului, lux, adică, lumină! veritabil boom economic şi de distribuţie în proba existenţei lui Dumnezeu. Rar citesc
în pat, îmi place să citesc la masă, chiar şi
Recent, se vorbeşte tot mai mult despre literatură. Dar să ne amintim că, în timpuri
mai vechi, oamenii citeau stând în picioare
în faţa cărţii de pe acel postamentum sau
ecritoire.

Mă înclin cu umilinţă în faţa acestei
forme de respect!

Richard MILAZZO poeme Traducere de Adrian Sângeorzan

Humor A acestui oraş saxon Care-a fost înlocuit în1631 orice catedrală din Europa.
Peste pădurea plumburie Cu cel al Fierarilor
Tot ce pot distinge e zona palidă Peste casele de ţară Mult mai impozant, se spune Plus inscripţia din 1523:
A melancoliei lui. De-acolo Peste garduri Pentru cei ce vor să stea în acest cor
Fiul rătăcitor a ieşit din camera lui secretă Pe dinafară decât pe dinăuntru Dacă nu ştiu latina să se dea la o parte
Şi şi-a început călătoria prin Bizanţ Pare a şopti (De parcă eu m-aş pricepe) De nu vor să fie bătuţi cu bastonul.
De foarte departe Aici, unde vasele cu ulei încins
Nici ameninţarea Semilunii Silabele oraşului Sighişoara – Se amestecau cu tunuri şi arbalete Ce-i ţinut în umbră
Nici zidurile înalte ale Nordului Si-ghi-şoa-ra! Si-ghi-şoa-ra!
Acum şterse de ploi şi zăpezi Aici, în Sighişoara Ce-i ţinut în umbră
Nici vreo altă umbră n-au putut să-l oprească. Aşa cum cade zăpada din înalt Am ales mai degrabă să urc Se pierde în umbră
Pare-a şopti silabele Scara de lemn a Profesorilor Şi tot ce se pierde
Când a reintrat în camera lui secretă Caselor de ţară, ale gardurilor Până sus la Catedrala de pe deal Ar trebui salvat.
La Gura Humorului Silabe ale lemnului ars.
În robe roşii, îngerii l-au binecuvântat Acolo am găsit doar rămăşiţe – Ce-i ţinut în umbra vulpii
Cu flori de crini în mână. Sighişoara II: Treptele Profesorilor Voalul Veronicăi, cea născută de îngeri Sau în cea a lupului
Arhanghelul Mihai luptându-se cu demonii Să-i zicem suflet, ar trebui pierdut
Sighişoara Aici, unde ticăitul ceasului Şi Sfântul Francis înfruntându-şi soarta Dar şi reinventat.
E o realitate palpabilă
Aşa cum cade zăpada Cel puţin pentru cei din Bastionul de Jos Pe acei pereţii cândva pictaţi Ce-i ţinut în umbră
Peste acest oraş săsesc Iar justiţia poate fi încă zărită De la un capăt la altul cu fresce Se pierde şi tot
Aşa cum cade zăpada Imagini ale paradisului ce-ar fi putut să facă Ce se pierde în umbră
Peste pădurea din lemn cărunt Din Bastionul Bărbierilor Să tremure de invidie Ar trebui salvat.

Scrisul Românesc Proză

16 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Eseu

Tsipi KELLER

Scriitoare şi traducătoare, Tsipi Keller s-a Arta modernă
născut la Praga, a crescut în Israel, iar din 1974 sau să trăieşti cu un număr
trăieşte în Statele Unite. Este laureată a mai
multor premii literare şi autoare a opt cărţi, între
care romanele Jackpot (2004), Retelling (2006),
precum şi editoarea şi traducătoarea antologiei
poeziei ebraice, Poets on the Edge (2008).

De fiecare dată când cumpăra un se gândea la ea ca la cineva care trăia cu uitat la el, iar el s-a uitat drept la ea. A cui Norme de incendiu, şi altele. Trebuie să fim
tablou nou era un pic ameţită. Îi un număr, numărul de cont de la Amazon. viaţă traiesc? A întrebat mută. În jurul ei se atenţi.“
com, care îi spunea cât de prost merge vorbea despre următorul vernisaj cu mare
dadea o senzaţie bună să se ducă la pictor în cartea ei, sau, într-o zi bună, dacă vindea exuberanţă; artistul mort fusese uitat, chiar „Ştiu, îmi pare foarte rău, mă las
câteva exemplare. În fiecare noapte înainte şi cu autoportretul atârnat pe perete, şi i-a oricum.“ S-a aplecat şi a ridicat paharul de
timpul vernisajului, să arate spre un tablou şi să adoarmă se decidea să nu se mai uite la părut rău pentru el că îşi ratase propria des- vin de pe jos. Era încă puţin dezorientată,
numărul acela niciodată, şi să nu se mai chidere. Părea viguros, pe la 50 sau 60 de probabil ruşinată, iar paharul, cumva, i-a
să-i spună: îl vreau pe acesta. O făcea să se urce pe cântarul din baie, dar în fiecare di- ani, era greu să-ţi dai seama, iar ea încerca scapat din mână – o colecţie de cioburi ro-
mineaţă, o tabula rasa, ca o virgină o lua de să-şi imagineze ce a simţit el când a pus şiatice pe gresia alb-neagră, un nou tip de
simtă importantă, dar nu în felul fiţos, cum la capăt conştiincioasă, verificându-şi gre- viaţă în acei ochi mici negri aţintiţi spre el artă, un fel de caleidoscop pe care nu putea
utatea şi cartea. Era slabă, şi accepta lucrul însuşi în timp ce îi picta. Ei i-ar da un fel de decât să-l admire.
deseori oamenii aroganţi şi foarte importanţi ăsta ca pe ceva ireversibil, când se aşeza ameţeală, dar ea nu picta.
pe cântar, sau când apăsa tasta Amazon. „Sunteti în regulă acolo?“ Un ropot al
îi fac pe ceilalţi să se simtă mici. Cum venea noaptea, era din nou puternică, S-a dus la proprietara galeriei, o brune- tocurilor oţelite.
Spusese acea frază de două ori în ulti- hotărâtă – ar putea chiar să se lase şi de tă energică pe la 40 sau 50 de ani, era greu
fumat, ar putea deveni mai generoasă, mai să-ţi dai seama, destul de înaltă pe tocurile „Da, da, ies imediat.“
mele şase luni, prima oară când cumpărase răbdătoare, nu s-ar mai grăbi şi nu şi-ar mai ei drepte şi oţelite – care ar putea fi folo- Aşteptat câteva secunde, după care a
un tablou relativ mare cu flori sălbatice şi face griji, ar avea sex cu primul bărbat care site, în caz de urgenţă, drept unelte pentru ieşit din cabină cu paşi mici, ezitanţi; re-
exotice, uşor ameninţătoare, a doua oară s-ar oferi, ar începe un roman nou, ar avea a înjunghia – şi i-a spus: „Vreau unul“, cunoscătoare, proprietara plecase. A strâns
când a cumpărat un tablou de mărime dorinţe. arătând spre micul autoportret. Mai târziu, cioburile cu prosoape de hârtie şi după ce
medie înfăţişând scaune de modă veche simţindu-se puţin ameţită şi rebelă, a intrat a terminat treaba s-a strecurat pe uşa din
din pânză pe o plajă la Riviera Italiană. Trăind cu un număr îi amintea de unul într-una din cabinele de la toaleta femeilor, dos, cum se cuvine unui criminal pe fugă.
Scaunele aveau dungi mov şi galbene şi, dintre romanele ei favorite, Trăind cu o Stea şi-a pus paharul de vin pe jos şi şi-a aprins Era încă devreme, doar ora opt, şi un râu de
nu ca florile ameninţătoare, păreau vesele, de Jiri Weil. Şi, desigur, îi aducea aminte de o ţigară. O inhalare lungă. Artistul – s-a voci umane şiroia pe ambele părţi ale stră-
puţin neserioase, şi de aceea se dusese la unchiul ei, cel care murise. Şi el, la rândul gândit – îi aducea aminte de unchiul ei, aşa zii. Îşi menţinea echilibrul şi pasul constant
artist, îl arătase cu degetul şi îşi spusese lui, trăise cu un număr, unul albastru, tatuat că cei trei ar trăi împreună, în linişte, de- – era vraişte, dar numai în capul ei. Avea o
replica. pe braţ. Un tatuaj gratis, îi placea să spună, parte de zgomote, departe de mulţimi. Nu scuză, desigur: numărul ei de pe Amazon
şi încă făcut în Germania, nu mai prejos! Îşi mai vreau vernisaje, a concluzionat ea. Să crescuse în ultimul timp, atingând 300 000,
Acum cele două noi achiziţii stăteau iubea unchiul, fratele mamei ei, era obraz- înceteze tablourile, să înceteze pretenţiile, şi nu găsea niciun mod să-l tragă în jos, să
agăţate pe pereţii ei, florile în dormitor, nic, era diferit, nu se căsătorise niciodată; să înceteze. ţină cartea în viaţă în mintea oamenilor.
scaunele în sufragerie, şi în fiecare noapte, în multe feluri era ca ea, sau ea era ca el, Eh, păi, e doar un număr, s-a gândit ea.
înainte să adoarmă, se uita la flori, iar în sau era mai mult ca el decât ca părinţii ei „Cineva fumează aici, cine fumează?“ Romanul ei era doar un roman, unul între
fiecare dimineaţă, stând la biroul ei, se uita care ţineau la convenienţe şi securitate mai Vocea ţipătoare a proprietarei galeriei a multe. Toţi aceşti oameni trecând pe lângă
la scaune. Deseori florile îi apăreau în vis, mult ca la orice, pretinzând că doar spre pătruns în visele ei plăcute. ea nu trăiesc cu un număr, ei trăiesc fericiţi,
dar niciodată până acum, scaunele şi plaja. pentru binele ei. în aparenţă, în această frumoasă cădera a
„Sunt eu, Vera,“ a zis Vera cu o voce nopţii; schimbarea era în aer, până şi ea
La ambele vernisaje a avut un pahar de Era din nou noapte, îşi trecea în revistă mică. putea s-o simtă. Artistul era mort, unchiul
vin în mână, al doilea sau al treilea, iar pe deciziile, dar nu cu ardoarea obişnuită. Mai ei era mort, dar ea era vie. În curând auto-
creier imaginea unei ţigări aprinse pe care devreme fusese la încă un vernisaj şi mai „Nu-mi pasă cine eşti.“ O pauză. „Care portretul va fi agăţat pe peretele ei, şi ea va
nu o putea avea de când legea prohibiţiei cumpărase un tablou, un mic autoportret Vera? Te ştiu de undeva?“ Pe un ton mai începe o nouă viaţă. Ar înceta să mai veri-
intrase în vigoare. Primul ei roman tocmai al artistului recent decedat. Înainte să-l jos. fice numărul, nu s-ar mai urca pe cântar, şi
fusese publicat şi primise o sumă de bani – cumpere, a stat şi s-a uitat fix în ochii mici poate, doar poate, s-ar lăsa de fumat odată
unchiul ei, ultimul membru supravieţuitor ai artistului, de trei săptămâni mort; s-a „Da, Vera, tocmai am cumpărat un pentru totdeauna.
al familiei, murise în primăvară – şi, din tablou, autoportretul…“ O înţepătură deli- Traducere de Răzvan HOTĂRANU
unele puncte de vedere, îi mergea foarte berată la falsa înjosire.
bine. “Când plouă, toarnă,“ spunea ea pri- neconformă cu res­
etenilor ei, ridicând din umeri ca unul care „A, da. Păi, ştii, fumatul este interzis. pectabilitatea victo-
încearcă să facă lumină. Acasă, ascunsă, riană, tocmai fiindcă
Sarah îşi protejează
Felicia BURDESCU identitatea persoa-
nei, aşteptându-şi John Fowles
John Fowles, scriitorul demiurgiul unor negustori londonezi cu soţia divorţată a unui fost prieten, de- se află în romanul de succes, toate aceste locotenentul francez, chiar dacă acesta nu
mai vine. Translatată ca pe undele cuantice
care nu-i înţelegeau apetenţa monstrându-şi, pe acea insulă grecească, arhetipuri, dar se mai află o noutate com- în secolul 20, povestea îşi află în acelaşi
roman corespondenţa într-un triunghi
Fpentru literatură, John Fowles un semn de libertate individuală. Se pare poziţională a romanului declarată de către conjugal din lumea postmodernă, în care
trece mai întâi printr-o şcoală de marină, că întreaga societate britanică trece prin- autor, care vine din Flaubert, Lawrence, protagoniştii aleg mai lejer soluţii pentru
împliniri personale, alergând chiar înafara
ca apoi să dea piept cu studiile filologice, tr-o sete de libertate, neafirmată în plan Hemingway, sub influenţele experimente- familiei, a platitudinii care poate ucide…

franceza, germana, la New College, Oxford. individual, clişeele nefericirii din familia lor prozei franceze. (v. Alain Robe Grillet) Prozatorul demonstrează o cunoaştere
subtilă a relaţiilor umane în Anglia sfârşi-
După cum declara despre sine, nu suporta să victoriană se rup, după cum în plin exis- Purtat de fraza care curge, în paragrafe tului de secol, căutând cu fervoare iubirea,
în absenţa unor stabilităţi, după eşuarea
devină o speranţă a Establishment-ului soci- tenţialism se practica ruptura cu trecutul, ample, dialoguri şi introspecţii care împing instituţiilor care nu mai oferă răspunsuri
existenţiale (v. religia, familia), la care
al din Anglia postmodernă, ci mai degrabă cu instituţiile, pentru împliniri personale. Victorianismul înspre Modernism, Fowles Fowles adaugă ecourile filosofice de care
se arătase interesat încă din 1969, prin co-
i s-a părut potrivit drumul anarhistului spre Ca urmare, problematica romanelor lui alege de la început plăcerea de a comen- lecţia de lucrări nonficţionale cu tematică
filosofică, The Aristos. Ultimele volume de
cariera de scriitor. Fowles pune individul să aleagă, uneori ta, autoreflexiv şi despre arta de a scrie. nuvele şi buildungsromanul Daniel Martin,
ori cel filosofic Alegerea Sofiei, surprind
Astăzi Fowles este studiat în şcoli şi în mod brutal, alteori ca un vrăjitor între Conchis, ori Fowles, magicieni şi creatori, nu mai puţin plăcut publicul, cu aceeaşi
personalitate retrasă socialmente, însă
universităţi britanice sau din lume, pentru libertate şi necesitate, confort personal şi aduc în prim plan ideea de scriitor/vrăjitor/ implicată, ca scriitor demiurg, în romanul
autoreflexiv, încărcat cu dileme existenţia-
care critica stabileşte fără rezervă: crea- datorie socio-politico-profesională. demiurg care se joacă de-a Dumne-Zeul le, imprevizibile.

torul original a cărui operă se clădeşte Magicianul (1960) este romanul care-i scriiturii, căutându-şi de fapt identitatea

între golurile ficţionale dintre Modernism aduce nu numai faima, ci şi banii pentru a personală sau a operei în Postmodernismul

şi Postmodernism. Estetic, romanele lui se dedica exclusiv scrisului, la frumoasa care invadează.

Fowles nu apar fără justificare. Tradiţia vic- reşedinţă Lyme Regis, Belmont House din Romanul care-i aduce mai mult public,

toriană în proză constituie depozitarul cel Anglia, unde avea să-şi trăiască experienţa notorietate şi distincţii, pentru că devine

mai uşor de accesat şi cel mai recent pentru personală şi cu a doua soţie, Sarah, şi unde, opera a celei de-a şaptea artă, film script

existenţialiştii britanici. Dacă la studiul şi după modelul reşedinţei, prozatorul avea semnat de H. Pinter, precum şi producţie

lecturile extinse adăugăm experienţa per- să-şi imagineze setting-ul romanelor de cinematografică premiată Oscar (Jeremy

sonală, ca profesor în locuri exotice, cum succes. În Magicianul, tema însăşi induce Irons) este Iubita locotenentului francez.

ar fi o insulă în Grecia, înţelegem cum se o descătuşare, mai ales că protagonistul, Sub titlul atrăgător, realizăm intuiţia autoru-

coace opera lui Fowles la soarele sudului, Nickolas Urfe devine învăţăcel pe o insulă lui înspre Postmodernismul care rezonează

cum este receptată în Anglia, pentru a sa din arhipelagul grecesc, supus unei lecţii la intersecţia artelor, teoriilor, deconstruc-

tematică mai largă, înglobând şi pe ceilalţi de viaţă, sub forţa spirituală a vrăjitorului ţia şi reconstrucţia operei de artă, în aceeaşi

europeni, către care s-au îndreptat scriitorii Maurice Conchis, un magician puternic, demontare atentă a scriitorului vrăjitor.

englezi insulari la propriu sau imaginativ, misterios, bogat. Urfe deprinde cum să Este povestea de dragoste triunghiulară

în toate secolele. reacţioneze în circumstanţe neaşteptate. între un soţ dintr-o familie victoriană, soţia

Autorul însuşi in love, se căsătoreşte Shakespeare? Furtuna? Prospero? Desigur, lui şi guvernanta Sarah, o apariţie stranie,

Eseu Scrisul Românesc

Evenimente culturale Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 17

Marius-Valeriu GRECU

Mircea Eliade debutează la Fantasticul eliadesc
14 ani (12 mai 1921) în
„Ziarul ştiinţelor popula- de furia geloziei al cărei cadavru nu a fost simbol demonic al pierderii conştiinţei de spaţiu sacru, în care toate minunile sunt posi-
re şi al călătoriilor“ cu articolul Duşmanul găsit, umblă în chip de strigoi şi produce sine si al trecerii ei în altul, devenind şi un bile, este acută, puternică, pentru Dorina“.
viermelui de mătase, iar pe 24 decembrie mari nenorociri la conacul doamnei Moscu, simbol erotic, pe când în mitologia indiană În Secretul doctorului Honigberger, nuvela
1921 publică povestea fantastică Cum am situat în şesul Bărăganului, creând un sen- şarpele este identificat cu focul sacru, un redactată sub forma de „jurnal“, acţiunea
găsit piatra filozofală, distinsă cu premiul timent terifiant musafirilor gazdei. „frate al soarelui“. se petrece în Bucureşti, dar suntem transfe-
întâi al „Ziarului ştiinţelor populare şi al raţi în lumea indiană, faptele situându-se la
călătoriilor“. Începe în 1922, alături de Eliade preia schema din Luceafărul În prima parte a nuvelei, Andronic, care graniţa dintre ştiinţă şi literatură. „Secretul“
„Jurnal“, un nou roman fantastic, imaginat eminescian, dar inversează personajele: poposeşte la mănăstirea Căldăruşani cu un doctorului este inabordabil ignoranţilor iar
pe „dimensiuni ciclopice“, Memoriile unui rolul Luceafărului îl joacă Christina, un grup de vilegiaturişti, produce „exorcizarea dezlegarea acestuia se pedepseşte cu moar-
soldat de plumb. Autorul îşi amintea că „era luceafăr demonic care apare de două ori în şarpelui“, acţiune minuţios pregătită. (De tea. Misterul, un „blestem“, pune pe nara-
un roman de nesăbuite proporţii, înglobând visul tânărului pictor Egor, corespunzând fapt, simbolistica şarpelui o va dezvolta tor în situaţia de a afla de soarta celor care
nu numai istoria universală, ci întreaga celor două metamorfoze ale Luceafărului, Eliade în Mitul Reintegrării (1942), în cap. s-au ocupat, înaintea sa, de aflarea acestui
istorie a Cosmosului, de la începuturile a treia apariţie părându-i-se reală lui Egor, Şarpele, fratele soarelui). Aviatorul Sergiu „secret“– toţi au murit. Naratorul este in-
galaxiei noastre la alcătuirea pământului, arheologului şi doctorului, şi aceasta îi Andronic, tânăr sportiv, elegant volubil, di- vitat de doamna Zerlendi pentru a descifra
la originea vieţii şi la apariţia omului“. recită lui Egor din Strigoii şi-i reproduce simulează o mentalitate arhaică, mistică şi „secretul“ doctorului sas din Braşov, indi-
În perioada interbelică îi mai apar, din Sărmanul Dionis două propoziţii-sim- un temperament de poet, iar timpul, pentru anist celebru, care a trăit în India peste ju-
alături de scrierile realiste, două romane bol: „Şi tot astfel dacă închid un ochi văd el, capătă alte valenţe şi alte dimensiuni, mătate din viaţă, şi care nu a fost descifrat
fantastice, a căror acţiune este strâns mâna mea mai mică decât cu amândoi... În având sentimentul că trăieşte de la înce- de soţul ei, doctorul Zerlendi din Bucureşti.
legată de folclorul românesc: Domnişoara faptă, lumea-i visul sufletului nostru.“ putul mănăstirii, şi-i relatează călugărului Întrucât „misterul e atât de activ în existenţa
Christina (1936) şi Şarpele (1937), precum pivnicer povestea cu Arghira, „frumoasa noastră“, drumul spre Shambala, ţara fan-
şi două nuvele publicate în acelaşi volum Deşi autorul sugerează starea de necro- din lapte“, fiica Moruzeştilor, petrecută în tastică din nordul Indiei, îl urmează numai
în 1940: Secretul doctorului Honigberger filie, voluptatea erotică este împiedicată de veacul trecut. Descântecul lui Andronic, puţini din cei mai perfectionaţi cunoscători,
şi Nopţile la Serampore, scrieri fantastice descoperirea ranei de sub corset, provocată pentru exorcizarea şarpelui, conţine, repe- Shambala reprezentând ţinta desăvârşirii,
în care relevă „tărâmul nevăzut „al Indiei- de glonţul vechilului, care-i insuflă repulsie tat, vorba „şarpa“ (rădăcina indoeuropeană vraja absolutului. Fantasticul straniului
practicile oculte şi iniţiatice Yoga, redac- lui Egor şi acesta, doborând lampa de pe a cuvântului), cu valenţe magice – pentru şi terifiantului nuvelei ne trimite la Edgar
tate sub formă de „jurnal“. De asemenea, masă, dă foc conacului, în timp ce arheolo- vilegiaturişti, aceştia neîndoindu-se de Allan Poe, iar demolarea casei Zerlendi la
primele nuvele, scrise de Mircea Eliade gul şi doctorul privesc stupefiaţi la plecarea eficacitatea vrăjii. Îngroziţi de spaimă, ei Prăbuşirea casei Usher (Poe).
după cel de-al doilea război mondial, sunt domnişoarei Christina cu rădvanul. În timp văd şarpele intrând în odaie şi suindu-se
tot fantastice: Un om mare (1952), Fata că- ce Sanda moare, magia „descântecului de pe mâna lui Andronic, care vorbeşte de o În Nopţi la Serampore prevalează
pitanului (1955), Ghicitor în pietre (1959) strigoi“ nemaifăcându-şi efectul, Egor, posibilă „nuntă“, ca, după plecarea şarpe- fantasticul filosofic, narându-se o practică
şi Pe strada Mântuleasa (1967), ultimele împreună cu ţăranii, descoperă cadavrul în lui, aceştia să se readapteze – cu dificultate ocultă, Tantra, între miracol şi cosmic fiind
două fiind considerate „capodopere“, de pivniţă şi-i înfig un drug de fier în inima – la realitate. Maxima tensiune a fantasti- o relaţie directă.
către exegeţii literari. strigoiului, scena răzbunării amintindu-ne cului este atinsă prin inserarea violentă în
Pentru a înţelege specificul fantasticu- de cea din Răscoala (devastarea conacului cotidian a iraţionalului şi inadmisibilului, Evocarea „Gangelui măreţ“ o întâlnim
lui eliadesc, trebuie cunoscută dialectica lui Miron Iuga). O voce ascunsă exclamă: creind impresia asistării la un fenomen de în poemul eminescian Kamadeva, iar
sacrului şi profanului, căreia Eliade i-a „Cum s-a prăpădit neamul boieresc  !...“ iluzionism, de obsesie colectivă. jocul cu timpul din Sărmanul Dionis, cu
consacrat lucrarea Le Sacre et le Profane Domnişoara Christina fiinţează cu o re- susţinerea practicilor Tantra, în Nopţi la
(1956). plică la Luceafărul eminescian, iar realis- Andronic, ca şi pădurarul Peceneaga, Serampore.
În Domnişoara Christina, creată pe un mului lui Rebreanu i se opune fantasticul din Nopţile de Sânziene a lui Sadoveanu,
motiv de largă circulaţie în literatura uni- eliadesc. trăieşte în lumea miturilor, înţelege graiul În La ţigănci, acţiunea ne aminteşte
versală, dragostea dintre un viu şi o moartă, jivinelor şi păsărilor, este Omul primordial, de schiţa Căldură mare. Naraţiunea a fost
temă de uz general în proza fantastică, Şarpele, povestire superioară, artisticeş- care înfăptuieşte solidaritatea deplină cu precedată de nuvela Douăsprezece mii de
populată des de fantome, stafii, vampiri te, exprimă, în consistenţă, o parafrază la natura. Treziţi din somn, Dorina cu barca capete de vită (1952), socotită un „exer-
– ca soli ai lumii de dincolo, domnişoara Cezara. Motivul insulei, frecvent în creaţia şi Andronic înotând se îndreaptă spre ciţiu“ prealabil. Bucureştiul lui Eliade,
Christina, o sadică boieroaică împuşcată eminesciană (Cezara, Avatarii faraonului insula endenică, o versiune a insulei lui o mitografie, este diferit de faţa realistă
în 1907 de vechilul ei, într-un acces plin Tlà, Făt-frumos din lacrimă, Memento Euthanasius. din schiţa lui Caragiale, în care absurdul
mori, Povestea magului călător prin stele), domină. „Ieşirea din timp“ (din cel profan
l-a absorbit pe Eliade, care i-a dedicat Cum releva Ov. Ghidirmic „Ca şi şi intrarea în cel sacru) a lui Gavrilescu
volumul de eseuri Insula lui Euthanasius Eminescu în Cezara, Mircea Eliade valori- aminteşte de nuvela Peter Rugg dispărutul,
(1943). Inspirându-se din folclorul autoh- fică, în finalul nuvelei sale, mitul androginic din literatura universală, a americanului
ton, şarpele, în prima accepţie, este un al reintegrării. Senzaţia de intrare într-un William Austin.

Ileana FIRAN Ambasadei României la Paris, a avut loc concertul susţinut
de Kumpania Zelwer (Jean-Marc Zelwer – nickelharpa,
Evenimente culturale la Paris Mirabelle Gilis – violon, Martin Neaga – violoncel), care
propune o muzică eclectică, un melanj între popular şi
Luna sărbătorilor de iarnă a început la Paris cu Monde“, „Le Point“, „Arte“ sau „France savant (ritmuri balcanice, celtice, bizantine, etc.).
proiectarea filmului Cold Waves.  Război pe calea 24“. În aceeaşi seară a fost programată
undelor de Alexandru Solomon, la cinematograful MK2 proiecţia documentarului Le chasseur de În data de 15 decembrie a avut loc o manifestare inedi-
Quai de Seine (1 decembrie). Proiecţia face parte dintr-un la Securitate, realizat de Mirel Bran şi tă, intitulată Parfum şi modă la Paris, propusă de Labelul
ciclu iniţiat de prestigioasa revistă „Courrier International“, Jonas Mercier, al cărui personaj principal
care, pentru fiecare primă marţi a lunii, selectează filme este Marius Oprea, director al Institutului Rozalb de Mura, care se dezvoltă ca
documentare ce aduc o lumină nouă asupra unor proble- de Investigare a Crimelor Comunismului o platformă de proiecte şi colaborări
matici sociale şi politice dintr-o ţară. Realizat în 2007, în România. Lansarea de carte şi proiecţia individuale între moda vestimentară
filmul are în centru transmisiile radioului şi artele vizuale, muzică şi literatură
Europa Liberă ţi readuce în amintire inte- de film au fost urmate de şi care grupează artişti precum Patrick
lectuali cum ar fi Monica Lovinescu, Doina o dazbatere cu publicul; Wolf, Roisin Murphy, Mikhail Karikis,
Cornea, Emil Hurezeanu ţi alţii. Proiecţia a (sediul ICR Paris). Al Anamaria Marinca şi alţii. În cadrul aces-
fost urmată de o dezbatere cu regizorul şi doilea eveniment come- tei manifestări, Rozalb de Mura expune
jurnalişti de la „Courrier International“. morativ a fost colocviul o instalaţie al cărei centru este lumea
Cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la internaţional Decembrie 1989 în România: olfactivă a lui Octavian Sever Coifan,
căderea regimurilor comuniste în Europa după 20 de ani (4 decembrie, Hôtel nati- singurul parfumeur român membru al
de Est au fost organizate mai multe eveni- onal des Invalides), la care au participat Societăţii franceze a Parfumeurilor,
mente de-a lungul anului, în luna decembrie Teodor Baconschi (ambasador al României apreciat, în egală măsură, ca jurnalist
având loc două. Primul a avut loc în data de în Franţa), Roland Dumas (fost Ministru al de modă şi scriitor.
3 decembrie şi a constat în lansarea cărţii Afacerilor Externe), Zoe Petre (profesoară la Intre ultimele apariţii editoriale legate de autori români
Roumanie après 20 ans – Le chasseur de Universitatea din Bucureşti), Pierre Verluise din acest sfârşit de an amintim: Lucian Boia – Hégémonie
la Securitate de Mirel Bran (ed. du Cygne, (cercetător), Patrick Michel (cercetător), ou déclin de la France? La fabrication d’un mythe national
Paris, octombrie 2009); autorul este jurna- Catherine Durandin (profesoară), ziarişti de (Ed. Les Belles Lettres, Paris, 26/10/2009), George Banu:
list corespondent la Bucureşti pentru „Le la „Libération“ şi „l’Express“ şi alţii. Des murs…au Mur (Ed. Gründ, 10/2009), ultimul număr al
revistei bianuale de artă „Ligeia“, intitulat L’Autre Europe.
În data de 14 decembrie, la sediul Art d’avant-garde et identité culturelle, co-editat Magda
Cârneci şi Carmen Popescu, cu texte de co-editori şi de
Erwin Kessler, Vladimir Bulat, Adriana Sotropa, Irina
Carabas, Cristina Bogdan.

18 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Lavinia PINTEA-TATOMIR

Umorul lui Coppola

„O scenă care mă impresionează de câte extrem de impresionat de engleza sa im- frumos hotel în care erau găzduiţi toţi ac-
torii ce aveau să filmeze scene în zonă: Tim
ori o revăd este cea în care Adrian Pintea pecabilă, Coppola avea o mare problemă, Roth, Alexandra Maria Lara, Marcel Iureş
şi Adrian. Ca întotdeauna, călătoream îm-
interpretează un iniţiat indian şi în care reu- de altfel, mărturisită lui Adrian: nu avea preună. Eram şi de această dată „fotograful
de serviciu“. Adrian a coborât la machiaj,
şeşte să transmită o stare cu totul şi cu totul un rol care să i se potrivească şi asta, în undeva în jurul orei 5 dimineaţa. La co-
borârea din lift am dat nas în nas cu Dl.
specială. Ştiu că între timp l-am pierdut... mare parte, datorită chipului creol, foarte Coppola. Un om blând şi cald, cu cel mai
sincer şi bun zâmbet din lume. Matinal,
Această vizionare este şi un omagiu adus expresiv şi special. Urma să se gândească recunoscut pentru disciplina de fier şi spi-
ritul perfect de organizare, pleca primul
lui Adrian Pintea“, mărturisea celebrul şi să schimbe ceva în scenariu, pentru că, spre platourile de filmare, undeva, la câţiva
zeci de kilometri de Constanţa. Machiajul a
regizor Francis Ford Coppola prezent la la acest film, se afla în dubla ipostază: de durat mai bine de două ore şi a fost execu-
tat cu precizie de către cei care au lucrat la
Bucureşti, în octombrie 2007, cu prilejul regizor şi scenarist, aşadar îşi putea permi- Stăpânul inelelor. Cu meticulozitate, părul
bogat şi ondulat al lui Adrian era perfect
premierei de gală a filmului Tinereţe fără te să producă modificări. Îl va suna cât mai întins, prins cu agrafe, dat cu fel de fel de
soluţii, pentru ca mai apoi să se adauge
tinereţe, după textul lui Mircea Eliade. curând posibil. Adrian a crezut că a fost re- în straturi, un fel de pieliţe fine, asemeni
unor reale grefe de piele. Erau lipite bine şi
Într-adevăr, în urmă cu doar câteva fuzat elegant şi cu politeţe, dar s-a înşelat. întinse, date mai apoi cu un fond de ten cu-
loarea feţei lui Adrian, iar la final... Adrian
luni l-am pierdut pe Adrian... Izbucnesc La mai puţin de două săptămâni, a primit cu o autentică chelie: „–Ei, ce zici, puiule, Adrian Pintea în rolul Indian Pandit
am o figură de intelectual veritabil?“ Era Desigur, eu urma să filmez totul. Am pornit
în lacrimi, deşi întocmai ca într-o nuvelă un telefon de la Domnul Coppola personal, într-adevăr, un machiaj impresionant, o camera. Adrian a coborât geamul şi a înce-
transformare fabuloasă. put să ceară ajutor, într-o engleză stricată
fantastică a lui Eliade, îmi place să cred care îl invita a doua zi pentru a intra în anume: „Please, I want to go to Bombay...
Ochii mari, migdalaţi, enigmatici ce Where is Bombay?“ Reacţiile au fost de-a
că Adrian este acolo sus, zâmbeşte blând posesia scenariului ce includea de această păreau să privească nevăzutul, zâmbetul dreptul amuzante. Unii dintre cei care se
misterios şi cald, ridurile de expresie şi, opreau, se apropiau fascinaţi să-l vadă mai
şi simt uşor cum ochii minţii revăd această dată un nou personaj, potrivit misterului şi peste toate... urechile mari (proprii), care ac- de aproape, alţii încercau să îl îndrume cât
centuau parcă acea „operă de artă“. Adrian puteau ei bine: „Domnu’, aici no Bombay,
întâmplare minunată a fiinţei noastre, întâl- rafinamentului chipului său. îşi intrase deja în rol. Glumea, îşi repeta aici Pantelimonu’ de jos...“ Dar au fost şi
replicile în sanscrită, râdeam, făceam poze. cazuri când, de pildă, un domn ceva mai
nirea cu regizorul Coppola, ca pe o serie de Personajul se intitula Indian Pandit „fericit“ la prima oră a dimineţii a excla-
După micul dejun, luat cu toţi membrii mat: „Mă, ăsta nu e actoru’ ăla al nostru,
imagini şi ele, cinematografice... (învăţat indian) şi era extrem de ofertant echipei, inclusiv actorii de marcă, Tim cum îi zice...?“ Am râs copios, a ieşit o fil-
Roth şi Alexandra Maria Lara, ce nu aveau mare pe cinste. Am ajuns în cele din urmă
Adrian ajunge acasă de la UNATC, ca posibilităţi de exprimare, dar mai ales, nimic din aerul de vedetă Hollywoodiană într-o zonă frumoasă, scăldată în lumina
tipică, ne-am pregătit de filmare. Adrian, caldă a unei dimineţi friguroase. Un peisaj
încântat şi emoţionat deopotrivă: îl aducea pe Adrian într-o ipostază fără cu machiajul acela impresionat, la volan, perfect pentru secvenţele ce urmau să fie
cu un bun prieten în dreapta şi eu în spate, filmate.
„– Lavi, m-au sunat de la casting-ul precedent până atunci. Trebuia să îşi înveţe cu o cameră de filmat gata să surprindă re-
acţii neaşteptate, după cum ne propusesem. Lui Adrian i s-a finisat machiajul şi i
pentru filmul lui Coppola. Mâine voi textul în sanscrită. I s-a pus la dispoziţie un Pentru că drumul spre platourile de filmare s-a dat să îmbrace o costumaţie impresio-
dura ceva, aveam aşadar timp ca, prin di- nantă, de culoare albă, specifică unui iniţiat
merge să-l întâlnesc.“ Ne-am bucurat îm- profesor şi a repetat câteva zile pronunţia verse sătuleţe prin care urma să trecem, să indian. Era o apariţie! Ne-am îndreptat spre
oprim maşina, Adrian să coboare geamul locul de filmare. Cu toţii erau impresionaţi
preună. L-am simţit tensionat seara întrea- corectă a cuvintelor. Trei zile de filmare, şi, părând dezorientat, să-i întrebe, asemeni de schimbarea lui Adrian: de la colegii
unui indian rătăcit, pe cei care îi ieşeau actori, la costumiere şi cameramani. Şi a
gă. I-am fost alături încurajându-l, având undeva, într-o zonă muntoasă, alături de în cale care este drumul spre Bombay. avut loc şi întâlnirea aceea, imposibil de
uitat vreodată! Coppola ne-a ieşit în cale.
deplina încredere în ochiul format al D-lui deja celebra de pe atunci, Alexandra Maria Era uimit, încântat, fascinat: „Hei, Adrian,
extraordinar, este grozav! Ce schimbare!
Coppola de a sesiza, chiar şi într-o întâlnire Lara. Şi-apoi... a venit propunerea cea Ţi-au pus şi urechi?“ Apoi, Adrian: „Nu, Dl
Coppola. Sunt urechile mele. Ştiţi, m-ajută
mai scurtă, talentul de geniu al unui actor „mare“ din partea regizorului: „Adrian, va la deplasarea cu uşurinţă între localităţi.“
Hohote de râs. Probabil abia atunci a înţe-
precum Adrian. trebui să te razi complet în cap! Vei avea o les „bătrânul“ de ce Adrian avusese o mică
reticenţă în a se tunde complet. Au început
figură impresionantă!“ filmările. A fost frumos, liniştit şi misteri-
os, ca-n Eliade...
Observându-i reacţia

nu tocmai plăcută, a

adăugat: „Nicio proble-

mă, înţeleg! Vei fi mai

bine plătit!“ Adrian a

zâmbit: „NU, chiar nu e

nicio problemă de genul

acesta, dar ştiţi, eu

sunt clăpăug!“ Au râs

amândoi, deşi Adrian

nu a înţeles cât de lă-

murit fusese Coppola

asupra refuzului său de

a se rade. Dar „Moşul“,

Adrian Pintea, Francis Ford Coppola, Lavinia Pintea-Tatomir aşa cum este alintat de

Şi... întâlnirea a avut loc. Adrian s-a echipă, Coppola, a venit în întâmpinarea

întors acasă copleşit de privilegiul de dorinţei sale: „Atunci, nicio problemă!

a-l fi întâlnit pe regizorul „Naşului“, dar Vom face machiaj!“

oarecum trist pentru că, deşi se declarase Sfârşitul lui 2005, Constanţa. Un

100 de ani de la înfiinţarea catedrei de italiană a Universităţii din Bucureşti

L a împlinirea a 100 de ani de la istoria şi literatura românilor. în mod deosebit contribu- Ramiro Ortiz făcea acest serviciu remar-
lecţia inaugurală a catedrei de itali- Despre personalitatea lui Ramiro Ortiz ţiile lui Ramiro Ortiz în cabil tinerimii universitare
ană a Universităţii din Bucureşti, profesorul relaţiile culturale româno- de a o întreţine într-o per-
Ramiro Ortiz (1 iulie 1879, Padova – 26 au vorbit prof. univ. dr. Doina Condrea italiene: manentă bucurie de muncă
iulie 1974, Padova), primul titular al cate- Derer, unul din cei mai importanţi italie- şi într-o vastă perspectivă
drei, a fost omagiat vineri, 30 octombrie, nişti din România (În slujba a două culturi: Nicolae Iorga: „Nu europeană. Un francez ar
în cadrul Institutului Român de Cultură şi Ramiro Ortiz) şi Lorenzo Renzi, nume de poate preţui oricine valoa- fi fost plin de literatura lui
Cercetare Umanistică de la Veneţia. referinţă în studiile de lingvistică compa- rea unui învăţământ ca al naţională şi ar fi simţit o da-
Specialist în filologie romanică, Ramiro rată şi neoromanică (Pentru o antologie a lui, aşa de iubitor, de atent, torie de a o răspândi şi aici
Ortiz a fost, timp de 24 de ani, profesor la scrierilor lui Ramiro Ortiz). capabil de a crea oameni după toate regulile pedago-
Universitatea din Bucureşti, unde a înfiinţat de ştiinţă şi de conştiinţă. giei franceze. D. Ortiz, nu.
seminarul de limba şi literatura italiană şi În a doua parte a manifestării, a fost Cărţile sale, în care aşa Cu o cultură literară uriaşă,
revista „Roma“ (1921–1933). Este consi- prezentat volumul Ramiro Ortiz – Nina de adese ori e trecutul şi cu o curiozitate şi o simpatie
derat, totodată, părintele Institutului Italian Façon. Carteggio/ Corespondenţă, ediţie scrisul nostru, preţuirea şi mai remarcabile, dânsul
de Cultură de la Bucureşti. Din 1933 până îngrijită, cuvânt înainte, traducere, tabel părţii pe care am adus-o înfăţişa toate cu aceeaşi
la finele vieţii, a fost profesor la catedra cronologic şi note de Doina Condrea Derer, în mersul general al lumii, căldură. Literatura france-
de filologie romanică a Universităţii din prezentare de Alberto Castaldini (editura nu sunt la nivelul comun. ză o cunoştea până la cei
Padova, unde, în 1937, a înfiinţat lectoratul Jurnalul Literar, colecţia „Folio“, Bucureşti, Dar pe omul de onoare şi din urmă moderni, pe cea
de limba şi literatura română. 2007). Corespondenţa între Ramiro Ortiz şi pe omul de inimă, pe acela română în toate ascunzişu-
Pentru Ramiro Ortiz, România a fost a discipola sa, Nina Façon (5 august 1909, atâţia l-au putut cunoaşte rile. În România, d. Ramiro
doua sa patrie. Pe de o parte, a promovat Ploieşti – 24 noiembrie 1974, Bucureşti), şi admira: pe omul care Ortiz putea să mai exercite
în mediul cultural, universitar şi academic de asemenea o personalitate remarcabilă a n-a bârfit, n-a săpat, n-a multă vreme o binefăcătoare
românesc scriitori clasici şi moderni itali- relaţiilor culturale româno-italiene, pune jignit, în atâţia ani de zile înrâurire prin marele lui
eni iar, pe de altă parte, a dus o neobosită în evidenţă episoade dramatice din viaţa şi pe nimeni.“ spirit comparativ.“
activitate pentru a face cunoscută în Italia activitatea distinsului profesor.
G. Călinescu: „Stând în Red.
Nicolae Iorga şi G. Călinescu apreciau România, d. Ramiro Ortiz

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 19
Eseu

Mihaela PRIOTEASA

Poziţia pe care Edgar Allan Poe Evrika
o ocupă în literatura univer-
sală, prin crearea de imagini universului. Deşi în opera sa Poe pune în se îndoi de tradiţional şi de început trebuie să aibă şi
macabre unice, enigme criptografice, poves- discuţie logica, filosofia şi teoria ştiinţifică, a răspunde la unele dintre un sfârşit, Poe îşi continuă
tiri cu detectivi pline de suspans precum şi obsesia omniprezentă pentru moarte – mai cele mai îndrăzneţe între- teoria cosmologică afir-
versuri remarcabile, este dincolo de orice exact pentru viaţa de după moarte, ce poate bări ale vieţii. mând că particulele pro-
dispută, dar activitatea sa în zona ştiinţifică, fi întâlnită în toată creaţia sa literară – este venind din diviziune sunt
condensată în Evrika (1848), a fost, oarecum, tema fundamentală a poemului. Această idee, deşi atrase înapoi către centru,
neglijată şi ignorată. Doar recent, acest poem explorată de nenumărate iar universul va sfârşi ca o
în proză de valoare literară şi astrologică, a Geniu neînţeles şi zbuciumat, portretist ori în povestirile sale, particulă primordială singu-
ajuns să fie studiat şi reevaluat. În Evrika, excepţional al feţei macabre şi înfiorătoare se manifestă în final sub lară, recâştigându-şi unita-
Poe pare să anticipeze numeroase teorii ale a naturii umane, personaj excentric, stig- forma unei serioase diser- tea. Depăşind semnificaţia
ştiinţei moderne precum continuitatea spa- matizat de torturile existenţei sale tragice, taţii filosofice în Evrika, ştiinţ­ifică, Poe compune o
ţiu/timp, structura atomului, lipsa eterului având o gândire inovatoare, sensibilă şi un poem în proză scris în teorie cosmică combinată,
în spaţiul cosmic, originea, expansiunea şi creativă, Edgar Allan Poe – deşi creatorul urma decesului soţiei sale, bazată pe credinţa sa inte-
colapsul universului (teoria „Big Bang-ului“ a numeroase opere literare de inestimabi- într-un moment de maxi- rioară, iar poziţia sa este
şi a „Big Crunch-ului“), existenţa Găurilor lă valoare – atinge desăvârşirea ca artist mă slăbiciune şi tulburare o obiectivare, o proiecţie
negre, „Paradoxul lui Olbers“, etc., teorii la sfârşitul carierei literare şi al vieţii, cu sufletească. Evrika este o exterioară a conflictului
ce, deşi ridiculizate şi ignorate la vremea Evrika, pe care o considera apogeul operei călătorie psihologică prin dintre dorinţa de viaţă şi
respectivă, s-au dovedit, mai devreme sau sale literare, magnum opus-ul său. În acest originea, evoluţia, matu- cea de autodistrugere.
mai târziu, a fi corecte. Această descoperire fel, Evrika devine întruchiparea concen- ritatea şi extincţia univer-
relativ nouă, a abilităţii lui Poe de a deduce, trată a filosofiei pe care Poe o transpune sului dar, având în vedere Parte tratat ştiinţific,
explica şi prezice evenimente şi principii obsesiv în operele sale, fiind considerată unde şi mai ales când a fost scrisă, este şi o parte intuiţie, Evrika rămâne una dintre
într-o eră în care acest gen de idei inovatoare de cercetătorii moderni ai operei lui Poe ca operă profund spirituală ce prezintă o com- cele mai bizare şi fascinante lucrări scrise
erau privite ca fiind eretice sau nebuneşti, fiind soluţia pentru a descifra semnificaţia plexă şi uimitoare percepţie asupra morţii. vreodată şi poate fi văzută ca fiind ultima
îl plasează pe autor într-o nouă lumină. din întreaga ficţiune poescă. încercare a lui Poe de a descifra cel mai
Se poate spune deci, că Edgar Allan Poe, Într-o epocă în care credinţa generală intrigant mister al vieţii: moartea.
un revoluţionar ştiinţific şi un geniu al Izbitoarea convergenţă a morbidului şi asupra universului era aceea de staticitate
vremii, s-a născut înaintea timpului său. a frumosului, izolarea, căutarea identităţii, şi imuabilitate, Poe a abordat o poziţie cu- Entuziasmul cu care Poe îşi dezvăluie
Dar acest lucru nu l-a împiedicat să scrie ruptura dintre realitatea interioară şi lumea rajoasă susţinând că universul are o origine monumentala descoperire dovedeşte faptul
despre lucrurile în care credea cu tărie şi cu exterioară, lupta de a defini conştiinţa în- clară, acest început fiind alcătuit dintr-o că zbuciumatul geniu al literaturii ameri-
siguranţă nu l-a împiedicat să zugrăvească tr-o existenţă ce nu mai e clădită pe valori particulă primordială unică şi singulară, a cane a găsit finalmente răspunsul pe care
în noi nuanţe percepţia tradiţionalistă asupra stabile, toate sunt teme recurente în operele cărei trăsătură primară este unicitatea sa, îl căuta, că teama obsedantă a întregii sale
sale. Pentru că Poe explorează psihicul în unitatea sa, şi a cărei fragmentare, datorită existenţe a fost învinsă iar moartea nu re-
fiecare gen, abordarea obsesivă a chinu- forţei de respingere a produs o difuziune prezintă sfârşitul. Poe şi-a putut, în sfârşit,
itoarelor sale temeri în toate creaţiile este a atomilor în spaţiu. Mai mult decât atât, încheia epuizanta cursă, strigând „Evrika,
ceea ce defineşte misiunea sa, aceea de a pornind de la ideea că tot ceea ce are un evrika!“ („Am găsit, am descoperit!“).

Anda RĂDULESCU

D. Ţepeneag – un bilingv francofonucrarea doamnei Georgiana noi (franceza) a făcut din Ţepeneag un nu numai a operei / operelor, cât mai ales ca franceza, atât de apropiată de limba sa
Linsolită în opera lui Dumitru unui moment propice care să-i permită să Ţepeneag şi în special Le Mot sablier,
Lungu-Badea este o incursiune «scriitor de sertar», mereu în aşteptarea o practică literară în sine“. Romanele lui maternă.

Dacă rolul traducătorului nu se limi-

Ţepeneag, scriitor român de expresie fran- scoată din atelierul lui de creaţie noi lucrări abundă de citate intercalate, savant inserate tează numai la a face mesajele înţelese,
ceză, care, împreună cu Leonid Dimov, a pe care să şi le prezinte, lucrări în care este în text, cu sau fără ghilimele, de epigrafe, dacă trebuie să redea imaginea universului
pus bazele onirismului estetic şi structural amintit şi testamentul său francofon“. aluzii, jocuri de cuvinte, ironii, astfel încât auctorial, fără să-o trădeze, dacă statutul

în România. Acest curent post-modern Cinci dintre cele nouă texte sunt con- singura cheie de lectură este cea intertex- meseriei sale îl obligă să spună „aproape

constituie o reacţie faţă de suprarealism şi sacrate procesului propriu-zis de scriitură, tuală, care îi dă scriitorului posibilitatea de acelaşi lucru“ (cf. Eco), atunci traducerea
discursului autoficţional şi autobiografic, a polemiza cu alţi scriitori şi de a dialoga nu poate să se reducă numai la imitaţia
de realismul socialist, prin care se încearcă precum şi particularităţilor stilistice ale lui totodată cu ei. servilă, mimetică, a aspectului formal al
Ţepeneag (Sous le signe de la (pré-, ré-) unui text. Ea trebuie să transmită în aceeaşi
instaurarea puterii absolute a visului lucid, création, Architecture processuelle d’une Conştient de toate riscurile acestor măsură şi intenţia autorului, crezul său
œuvre, Autofiction et biographie fictionna- experienţe literare, Ţepeneag are curajul de artistic. Ţepeneag surprinde relaţia intimă,
actual, creator şi declanşator de energii lisée, Écriture fragmentaire, écriture fron- a-şi supune operele la transformări, chiar empatică, care se stabileşte între autor şi
deuse), două se referă la problemele com- la deformări, care, nu numai că nu le mic- traducătorul său, bazată pe aceleaşi prin-
creative. Este o formă particulară de neo- plexe ale scriiturii-traducerii-autotraducerii şorează valoarea, dar le potenţează latura cipii ca ale creaţiei : „[…] mă aflu într-un
(« Vivre dans le mauvais rêve… » ou Des interactivă, ludică, tonul contestatar, sub- coşmar care nu este al meu, sunt un intrus
avangardă literară românească, un protest idiosyncrasies du traducteur au choix des versiv uneori, alteori admirativ, elemente într-un vis urât altuia. Ce pot să fac ? Doar
équivalences dans la traduction française care au rolul de a ascunde numeroasele să aştept să mă trezesc…“ (Au Pays de
împotriva regimului comunist şi a valorilor, de Maramures, Écriture et traduction ex- chipuri şi identităţi ale scriitorului. Maramures, 2001 :144).
périmentales) şi alte două au ca subiect sta-
sau mai degrabă, a non-valorilor sale, o re- tutul ambivalent al romancierului (Écrivain Acest amestec de genuri şi stiluri face În epoca mondializării, traducerea do-
roumain? Écrivain francophone?, Pensées ca romanele lui Ţepeneag să fie greu de bândeşte o importanţă deosebită în trans-
acţie la literatura angajată, proletară. de circonstance sur le bilinguisme du soi). inclus într-o categorie anumită. Georgiana miterea valorilor universale. Ea devine,
Cartea autoarei ni-l prezintă pe Dumitru Lungu-Badea lasă să se înţeleagă că exact aşa cum arată Georgiana Lungu-Badea,
De dimensiuni variabile, cele nouă tex- asta şi-a dorit scriitorul – să nu poată fi care reia ideea lui Ţepeneag, un pod care
Ţepeneag în două ipostaze: de creator şi de te restituie fragmente din viaţa şi opera lui situat într-un curent sau într-un gen literar. uneşte oameni şi locuri, o relaţie între fi-
traducător/autotraducător. Ţepeneag, prezintă atelierul său de creaţie, De aceea, textele lui au aspect de monolo- inţă şi limbaj, între scriitor şi cititorii săi
experienţa sa asupra limbajului, evoluţia guri, de dialoguri, de exerciţii textualiste, (străini), între text şi intertext. Tocmai în
Scriitura lui Ţepeneag poartă din plin gândirii sale, forţa lui nebănuită de a-şi de onirism, de povestiri, de evenimente acest sens de relaţie, de legătură cu trecutul
amprenta celor două ipostaze, ea constitu- transpune gândurile în cuvinte. Autoarea sau fapte diverse, de calambururi inedite şi cu ţara sa de adopţie trebuie interpretată
ind un teritoriu în care se înfruntă idei şi insistă cu precădere asupra a trei romane, care se întrerup, se suprapun, se reiau, se opţiunea lui Ţepeneag de a scrie când în
concepte antitetice, greu de reunit în cadrul şi anume Cuvântul nisiparniţă [Le Mot urmăresc continuu, se topesc unele în alte- română, când în franceză. Dar, în acelaşi
aceluiaşi roman, cum ar fi fictiv şi ficţiune, sablier], Zboară porumbelul [Pigeon vole] le, refuzând cu încăpăţânare să se supună timp, în folosirea alternativă a limbilor, în
contrarietate şi contradicţie, argument şi et Maramureş [Au pays de Maramures], nu tipicului scriiturii lineare, clasice. scriitura sa poliglotă, la fel ca în jocurile
contraargument, timp şi contratimp, linea- numai pentru interesul pe care îl prezintă suprarealiste, trebuie văzută încercarea
ritate şi polifonie. temele abordate (demistificarea comunis- Traducerea unui astfel de text, fără a-l scriitorului de a reînnoi creaţia, de a dovedi
mului, exilul într-o limbă străină, căutarea falsifica, precum şi restituirea intenţiei şi de a-şi dovedi că se află la el acasă în
În toate romanele sale, Ţepeneag rea- identităţii, relaţia autor-traducător, biling- auctoriale la nivel discursiv ridică nume- ambele limbi, pentru că schimbarea de cod
lizează o aventură experimentală, dezan- vismul scriiturii), dar şi pentru tehnicile roase probleme traducătorului, care trebuie nu-l mai dezrădăcinează şi pentru că se află
gajată, în care genurile, stilurile şi vocile narative folosite de romancier: melanjul în primul rând să depăşească diferenţele mereu ancorat în ceea ce numim, în mod
se amestecă, pistele de analiză se încâlcesc punctelor de vedere, prezentarea unei teme lingvistice, formale sau culturale, şi apoi unanim, creaţie artistică.
de fiecare dată când o temă se divizează din unghiuri diferite, rupturi temporale, să redea discursul metisat, „palimpsestic“,
pentru a se continua, îmbogăţită, reiterată polifonie, contrapunct, hipertextualitate, al scriitorului. Dată fiind situaţia lui de D. Tsepeneag et le régime des mots –
în şi prin altele, oferindu-ne imaginea unei pe care Georgiana Lungu-Badea (2009:24) bilingv francofon, Ţepeneag este pe deplin Georgiana Lungu-Badea, Ed. Universităţii
opere care se scrie sub ochii şi cu ajutorul o consideră „un excurs textual – o parodie conştient de toate problemele ridicate de de Vest, Timişoara, 2009
cititorului. Dar, chiar şi depolitizată, scrii- actul de traducere, de fatalitatea lingvistică
tura lui Ţepeneag face un alt fel de politică, şi istorică a traducerii, chiar într-o limbă
una literară, care se dovedeşte a fi de o
incontestabilă profunzime şi originalitate.

Chiar în prefaţa cărţii, Georgiana
Lungu-Badea (2009:9) mărturiseşte că
scopul său este de “a arăta felul în care
literatura născută din emigrarea forţată
dintr-o limbă (româna) şi adoptarea uneia

20 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Sorana GEORGESCU-GORJAN

Povestea coloanei fără sfârşit

G eorge Ivaşcu releva că cerului o reprezintă sanctuarul descoperit peisajul vast până la nori.“ Este semnifi- ridicării unei coloane de 400 metri pe ma-
Brâncuşi a dat geniului uman la Căscioarele (4035 î. Chr.), străjuind cativ faptul ca forma modulelor din fontă lul lacului Michigan. În 1937-38 a izbutit
două coloane din argilă arsă, de aproape de la Târgu-Jiu – a „mărgelelor“ cum le să înalţe la Târgu-Jiu singura sa coloană de
o primă dimensiune româ- doi metri, ornate cu spirale fugitive conti- numea Brâncuşi – se regăseşte aidoma în mari dimensiuni, din oţel Şi fontă. Sidney
nue, sugerând ideea de infinit ascensional. aspectul mărgelelor de aur datând din 1300 Geist considera drept o „justiţie poetică“
nească, recunoscută la scară mondială, Pe teritoriul ţării noastre s-a descoperit şi î. Chr. din vechiul tezaur trac descoperit la faptul ca Brâncuşi şi-a putut materializa
cea mai veche reprezentare a arhaicului Hinova. Semnalăm şi existenţa unei verti- visul în propria-i ţară. Acest lucru a fost
căci lui limbajul plastic i-a îngăduit ceea simbol al spiralei, la Strachina-Dorohoi, cale din romboedre, pictate în secolul XVI posibil mulţumită sprijinului material Şi
15.000 î. Chr. la mănăstirea Suceviţa, pe partea interioară moral primit din partea Aretiei Tătărescu
ce nu îi era înlesnit geniului exprimat prin a stâlpilor de pridvor. Asemănarea cu – preşedinta Ligii Naţionale a Femeilor
Se cuvine relevată prezenţa în atelie- Coloana lui Brâncuşi este izbitoare. Gorjene – şi a soţului ei, primul ministru
cuvânt. Pentru Dan Hăulică, sculptura lui rul brâncuşian a unei spirale materializate Gheorghe Tătărescu, care i-au acordat
într-un uriaş şurub de teasc de oloi, ce În fotografia unui brad de mort dintr-un deplină libertate de acţiune în realizarea
Brâncuşi este „culminaţia unor îndelungi apare adesea în fotografii alături de coloane. cimitir oltenesc (Peşteana-Gorj), realizată monumentului închinat ostaşilor gorjeni
Moştenitorii lui Brâncuşi spuneau ca acesta în anii 20 şi aflată în Arhiva Institutului de căzuţi în primul război mondial. A contat
acumulări anonime – ţâşnirea în lumină a le-ar fi relatat că şurubul l-ar fi inspirat în Etnografie Şi Folclor, trunchiul descoronat, şi colaborarea cu o echipă de tehnicieni
realizarea coloanelor fără sfârşit. După înfăşurat într-o spirală vegetală, aminteşte pricepuţi, coordonată de inginerul Ştefan
unor bogăţii acumulate tăcut, de-a lungul părerea lor, schiţa coloanei de la Târgu-Jiu, silueta coloanelor brâncuşiene în aer liber Georgescu-Gorjan, autorul concepţiei
desenată în august 1937 de Brâncuşi ar De altfel, unor vizitatori ai atelierului, co- tehnice a monumentului („Să se încastre-
mileniilor.“ George Uscătescu aprecia că semăna cu o spirală cu l2 volute. loanele le păreau „arbori fără frunziş“. Şi ze în beton baza unui stâlp solid de oţel,
se cuvine relevată şi imaginea unei scoarţe, pe care să se tragă, suprapunându-se, ca
artistul realizase „o sinteză între o realitate Străvechiul motiv al coloanei cerului creată de Aretia Tătărescu – cea care a cti- nişte mărgele uriaşe, goale în interior,
se regăseşte în plastica stâlpilor ţărăneşti torit ansamblul de la Târgu-Jiu – , lucrare elementele spaţiale identice ale coloanei, a
ancestrală purificată infinit de timp şi de din lemn ai cerdacelor sau ai pridvoarelor premiată la Expoziţia Internaţională de căror îmbinare perfectă la rosturi avea să
de biserici, precum şi în stâlpii rituali – la Paris în 1937, anul ridicării Coloanei. asigure impresia de continuitate“).
efortul creaţiei fecunde a generaţiilor şi o bradul de mort, suliţa mortului, stâlpul de Scoarţa are în centru o bisericuţă olteneas-
Armindeni sau Sânedru, de nuntă sau de că şi un brad ritual cu o pasăre în vârf. În august 1937, sculptorul a fost găz-
raţionalitate ridicată până la ultimul grad pluguşor. În construcţia rituală a coloane- Contemplarea acestor imagini grăieşte duit la Petroşani, în locuinţa inginerului
lor arhaice ale cerului se folosea un arbore de la sine despre rădăcinile străvechi ale Gorjan, fiul unui bun Şi vechi prieten al
de incandescenţă.“ Petre Pandrea relata că descoronat, cu cioate păstrate pentru a mar- Coloanei lui Brâncuşi, care pentru poetul său. Împreună au stabilit dimensiunile
ca „treptele“ ascensionale. Coloana brân- Ion Barbu era „vis al dreptei simple“, „ca- monumentului (înălţime totală – 29,35
Brâncuşi însuşi se socotea un inel dintr-un cuşiană, unică în concepţie, este alcătuită păt al osiei lumii“. metri; număr de module ½ +15+ ½ ; di-
din forme romboidale repetabile la infinit, mensiunile unui modul din fontă – latura
lanţ nesfârşit al înaintaşilor şi că se declara, având la capete semiromboide). Alegerea În august 1916 România intra în primul bazei mici 450 mm, latura bazei mari 900
acestor forme, după opinia lui Mircea război mondial. La Paris, din motive de mm, înălţimea 1800 mm – respectând ra-
cu mândrie, fiu de moşnean, precizând că Eliade, scoate în evidenţă tocmai simbolis- sănătate, Consiliul de revizie îl scuteşte pe portul ideal, folosit de Brâncuşi în toate
mul înălţării, al zborului, al transcendenţei. Brâncuşi de serviciul militar dar artistul coloanele sale, adică 1 : 2 : 4 ). Sculptorul a
moşnenii erau boieri de la Facerea lumii. Este materializarea în sculptură al arheti- participă afectiv la marile evenimente în cioplit el însuşi o faţetă a modelului de tur-
Constantin Brâncuşi, marele Faur, s-a pului lui axis mundi, pivotul universului, curs. Se va fi mândrit desigur cu faptele de nătorie, apoi a fost nevoit să plece la Paris
arborele vieţii, stâlpul cerului. Brâncuşi vitejie ale concetăţenilor săi şi va încerca să la 2 septembrie, lăsând în grija inginerului
născut în zi de Făurar. A văzut lumina zilei însuşi socotea coloana o scară spre ceruri. cinstească în felul său jertfele lor de sânge. Gorjan supervizarea tuturor operaţiilor:
într-un ţinut de munte, cu o natură armonios Sub imaginea coloanelor din lemn expuse turnarea modulelor din fontă, proiectarea
orânduită şi cu climă blândă, unde generaţii în 1933 la New York a cerut să se consem- Prin 1917, în imagini ale atelierului apar Şi fabricarea stâlpului de rezistenţă din oţel
după generaţii creaseră timp de mii de ani, neze: „Proiect de coloane care, mărite, vor primele eboşe de coloane din lemn, struc- la Atelierele Centrale Petroşani, unde era
fără grabă, uluitor de multă frumuseţe, îm- sprijini firmamentul“. turi speciale amintind de stâlpii de pridvor inginer-şef, realizarea solidei fundaţii la
podobindu-şi casele, veşmintele, scoarţele ai caselor gorjene dar şi de stâlpii de mort Târgu-Jiu, transportul componentelor de la
sau manifestându-se frumos în cântec, joc Tema coloanei fără sfârşit a reprezentat înălţaţi în cimitirele săteşti pe mormintele Petroşani la Târgu-Jiu, montarea propriu-
şi fel de a fi. Conform unor reputaţi arhi- o obsedantă căutare brâncuşiană. Imagini tinerilor „nelumiţi“. Succesiunea pe verti- zisă a coloanei pe amplasamentul ales de
tecţi, satul gorjean era „un uriaş ansamblu ale diferitelor coloane realizate în decursul cală a unor elemente identice (trunchiuri artist.
de sculptură ambientală“, „o reuniune de anilor apar în fotografii ale atelierelor din de piramidă pătrată unite prin baza mare),
uriaşe obiecte sculpturale“, de la splendi- Impasse Ronsin încă din 1917. Cioplite în având la capete semielemente, da impresia Scrisorile trimise de inginerul Gorjan
dele porţi, la instalaţiile tehnice – adevărate stejar sau plop, coloanele aveau 2, 3, 5, 6 de nesfârşire – fără început, fără sfârşit. sculptorului pentru a-l ţine la curent cu
capodopere – şi până la frumoasele bise- sau 9 module întregi şi măsurau între 1,30 Sculptorul a fost poate influenţat şi de re- mersul lucrului au intrat recent în arhiva
ricuţe din lemn. Sculptorul îi mărturisise Şi 7,17 metri. La toate se respecta în linii petiţiile obsedante din melodiile populare, familiei, prin copii trimise de la Centrul
Miliţei Petraşcu, eleva sa, că în copilărie îşi mari raportul de 1:2:4 între latura bazei de monodiile muzicii gregoriene, sau de Pompidou. Informaţiile inedite cuprinse
făcuse rezerve de fericire pentru toată via- mici, latura bazei mari şi înălţimea unui cântecele din folclorul românesc care de în aceste documente merită să fie făcute
ţa. Şi sculptoriţa se întreba: „Oare fericirea modul. Proporţia perfectă se va regăsi însă regulă se termină brusc. publice.
aceasta, stâlpii casei părinteşti, zicătorile şi la coloana din oţel şi fontă de la Târgu-Jiu:
cântecele olteneşti nu sunt la un loc comoa- 45:90:180 cm. Înălţimea unui modul este Până prin 1930, Brâncuşi a creat şapte Sculptorul a revenit pe Şantierul
ra pământului ţării, purtată de el în lumea cea a unui stat de om, la această coloană coloane din lemn şi una din gips, populân- Coloanei la început de noiembrie, a asistat
întreagă şi nu sunt oare izvorul viziunii considerată de Friedrich Teja Bach drept du-şi atelierul cu un peisaj ideal format din la „tragerea“ pe stâlp a câtorva module,
sale unice?“ Miliţa a declinat oferta Aretiei „exemplu suprem şi final“ al coloanelor „trunchiuri de arbori lipsiţi de frunziş“, apoi a plecat din nou din ţară. Construirea
Tătărescu de a realiza monumentul eroilor brâncuşiene. Coloana din metal, cu l5 cum definea Michel Ragon coloanele fără Coloanei s-a realizat intre 15 august Şi 15
gorjeni căzuţi în războiul de întregire şi a module întregi, două semimodule la ca- sfârşit. Trei astfel de lucrări se mai pot noiembrie 1937, fără accidente. Metalizarea
sugerat cu smerenie să fie invitat Brâncuşi, pete şi un postament prismatic are 29,35 vedea doar în fotografii ale atelierului. cu alamă a monumentului s-a efectuat în
maestrul ei, de faimă mondială. Ea se gân- metri. Este interesant că monumentul lui Înălţimea coloanelor a variat între 1,30 Şi vara lui 1938 Şi a fost supervizată direct
dea că sculptorul ar putea crea un stâlp Traian, columna centenaria, măsoară 100 7,17 metri, iar numărul elementelor întregi de sculptor. Monumentul a fost inaugurat
de cerdac terminat cu o pasăre. Brâncuşi a picioare romane, adică 29,78 m. În ultimul a fost iniţial de 2, 3, 4, 5, 6 sau 9. la 27 octombrie 1938.
făurit însă un adevărat ansamblu, „o cate- an al vieţii Brâncuşi afirma că la Târgu-Jiu
drală a timpului modern“, cum o definea coloana fără sfârşit atinsese un caracter de Cea mai veche coloană existentă se află ***
Miliţa. Principalul element al ansamblului desăvârşire definitiv. în prezent la Muzeul de Arta Modernă din
va fi Coloana fără sfârşit, în forma căreia New York, este din stejar Şi are ½ + 3 + ½ Sculptorul afirma: „Am făcut mai multe
Miliţa vedea perpetuarea dusă la infinit a În atelier, coloane1e din lemn au avut elemente Şi 2,03 metri înălţime. Exegetul coloane dar numai una a reuşit să se înalţe
stâlpului susţinător al casei olteneşti. la început rolul de socluri, susţinând cupe Friedrich Teja Bach o socoteşte drept „cea la cer“. Tot el spunea: „Natura zămisleşte
sau păsări. Mai târziu, coloanele suple şi mai radicală sculptură din istoria moder- plante care cresc din pământ drepte şi
Artistul, care trăise în România până la înalte au căpătat funcţia stâlpilor de casă, nismului clasic“, întrucât reprezintă saltul vânjoase. Iată coloana mea […], formele
vârsta de 28 de ani, era în măsură să ex- părând că sprijină acoperişul. Coloana de la statutul de soclu la cel de sculptură ei sunt aceleaşi de jos şi până sus, nu are
prime „conştiinţa colectivă a unui popor cu de la Voulangis, prima coloană creată de independentă. În atelierul reconstituit la nevoie de piedestal sau soclu ca s-o susţi-
veche cultură, univers propriu de gândire Brâncuşi în aer liber, şi-a tras inspiraţia Centrul Pompidou din Paris se pot vedea: nă, vântul nu o distruge, ea se menţine prin
şi simţire, elaborat pe moştenirile culturale din creşterea Şi forţa spaţială a plopului o coloană din stejar din 1924, două coloane propria-i putere.“
străvechi ale teritoriului carpato-dunărean“. din care a fost cioplită. Cât despre Coloana din plop din 1926 Şi 1928 şi o coloană din
În acest spaţiu, marcat de cea mai veche Şi de la Târgu-Jiu, Carola Giedion-Welcker gips de prin 1930, o machetă pentru un pro- A scris cu mâna lui următoarele: „La
mai puternică dintre culturile neoliticului scria că se aseamănă cu un copac abs- iect nerealizat pentru Bucureşti. Încă din Colonne sans fin, c’est comme une chan-
european, continuitatea istorică explică de tract, care aspiră mereu mai sus, spre cer 1926 sculptorul îşi exprimase dorinţa de a son eternelle qui nous emmene dans l’infini
ce cultura noastră sătească păstrează într-o Şi „ţâşneşte ca o verticală scânteietoare, realiza la New York o coloană de trei ori au dela de toute douleur et joie factice.“
formă vie Şi mai puţin fragmentată decât iradiind lumina; o scară celestă ce urcă din mai înaltă decât obeliscul din Washington. / „Coloana fără sfârşit este asemenea unui
oriunde în Europa simbolul coloanei cos- Spre sfârşitul vieţii îl preocupase proiectul cântec etern care ne duce cu sine în infinit
mice. dincolo de orice durere şi bucurie factice.“

Coloana, ca imagine a axei lumii, ca
scară la cer, este o temă mitică reperabilă
în preistorie. Cea mai veche reprezentare
axială pe teritoriul românesc apare pe
falanga de ecvideu epipaleolitic, decorată
cu un romb având laturile opuse prelun-
gite, sugerând infinirea. Descoperirea de
la Dubova este veche de 13000 de ani.
Imaginile coloanei cerului în spaţiul româ-
nesc au fost semnalate şi studiate pe larg
de Romulus Vulcănescu în cartea sa de-
dicată acestei teme. Dovada cea mai con-
vingătoare a străvechimii cultului coloanei

Eseu Scrisul Românesc Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 21
Cronică literară

Paul ARETZU

Despre poezia religioasă

C hiar atunci când nu este explicită reprezentată de imnografia creştină, asimi- inclus în psalmii săi. Fervoarea lui David, Turcea, Mircea Ciobanu, Bartolomeu
sau este negată, iminenţa religi- labilă literaturii tocmai prin calităţile ei poe- prezenţa proniatoare a lui Dumnezeu, cu- Anania, Constanţa Buzea, Ana Blandiana,
ozităţii constă în însăşi geneza tice. Aici avem, printre alţii, pe Sf. Ambrozie vântul psalmilor formează un singur tot. Miron Kiropol, Adrian Popescu, Ştefan
echivocă a poeziei, în inefabilitatea definirii al Milanului, pe Sf. Grigorie de Nazianz, pe Hrehor, Marian Drăghici, Ioan Pintea şi
ei. În acest sens, toată poezia este religioasă, Sf. Efrem Sirul, pe Roman Melodul, pe Sf. În vremurile noastre, Arghezi, în alţii ilustrează, în mod fervent ori mai
metafora implicând, mai mult decât în Andrei Cretanul, pe Sf. Cosma Melodul, pe schimb, raţionalist niciodată împăcat, joacă temperat, constituentul religios profund al
alte domenii, transcendenţa. Purtător de Sf. Ioan Damaschinul, pe Sf. Simeon Noul un rol, aproape perfect. El nu este un trăitor, poeziei.
dincolo (meta-phora), capabil să efectueze Teolog; în Occident, pe Sf. Francisc d’Assisi nu comunică direct cu Dumnezeu, inter-
transferul este chiar corpul/materialul po- sau pe Sf. Ioan al Crucii. Unele cărţi cultice, pretează dramatic propriul scenariu poetic. Ţinând cont de resursele lingvistice şi
eziei, cuvântul. Este clar că în poezie mai Triodul, Octoihul, Penticostarul, cărţile de Exersându-şi orgoliul, ceea ce nu aparţine de imaginar pe care domeniul religios le
vorbeşte şi altcineva decât poetul. Deşi i s-a rugăciuni sau cele de acatiste conţin o poe- spiritului ortodox, face mai ales filosofia include/le oferă, fiecare mare epocă literară
contestat metaforei posibilitatea cunoaşterii zie de mare rafinament confesional. De fapt, religiosului, identificându-l pe Dumnezeu are obligatoriu şi câţiva poeţi ai spirituali-
sau i s-a atribuit un anumit fel de cunoaştere, la începuturi, religia şi poezia, adesea şi mu- cu o simplă formă/cu o metodă de cunoaş- tăţii. Prin prohibiţia şi prin instalarea unei
romanticii o aşază la originea limbajului, zica, erau sincretice, inseparabile. Teofania, tere. Contemporanii săi, Nichifor Crainic, mentalităţi ateiste, intolerante, impuse de
iar Nietzsche, la baza oricărui adevăr. epifania, existenţa, în toată plinătatea ei, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Sandu Tudor ideologia comunistă, poezia religioasă a
Metafora exprimă pluralitatea, însă a lui sunt fenomene lirice. recuperează şi reînnoiesc tradiţia ortodoxă. pierdut la noi timpi importanţi, fiind, aşa
UNU. Vorbirea nu face alta decât să înfeşe Din păcate, criticii şi istoricii literari de azi cum s-a spus, convertită într-un encomion
o metaforă superlativă, ideea, în învelişurile Temele sacrului, personalizarea dis- manifestă idiosincrazie, un anumit dispreţ politic. Limba veche şi chiar religiozitatea
nesfârşite ale altor metafore, este o eflores- cursului, procedeele stilistice, retorice, faţă de dimensiunea culturală tradiţionalis- în sine sunt funciar poetice. Dumnezeu,
cenţă mereu recontextualizată, rescrisă. ritmul sunt indici de acelaşi fel, alături tă, etichetând-o neîntemeiat ca retrogradă, care există în conştiinţe, este interlocutorul
Înlănţuirea metaforelor are loc în istoria de exprimarea imnică a iubirii/devoţiunii, schematică, obscu­rantistă şi, mai ales, permanent, consilierul cel mai generos, în
limbii şi în instantaneitatea semantică. de plângeri, de pocăinţă şi de încredere. supraevaluată în perioada comunistă. Dar problemele umane esenţiale. Prin divin,
Dumnezeu nu poate fi decât un focar me- Dintre cărţile poetice ale Bibliei, se deta- tradiţionalismul nu trebuie confundat cu omul se întoarce la sine, iar nuanţele de
taforic, deci principiu al creaţiei. Metafora şează, desigur, Cartea Psalmilor, Cântarea protocronismul care da curs fanteziilor şi reflectare sunt subtile şi complexe. Orice
antropomorfizează/spiritualizează limbajul. Cântărilor, Cartea lui Iov, Plângerile lui frustrărilor etniciste. Tradiţionalismul, care domeniu al cunoaşterii umane este religios,
Emiţătoare de metafore, cartea are un grad Ieremia, Profeţii. trebuie să fie neapărat critic, nu înseamnă când e pus sub har.
mai mare sau mai mic de sacralitate. Nu nici paseism, nici exaltare formală, ci pre-
numai limbajul metaforic, dar şi cel narativ, Poezia religioasă, cea modestă şi lipsită ţuirea arhetipurilor, recuperarea, reactiva- Ar mai trebui clarificat un aspect, şi
care formalizează echivocitatea funciară a de insuflare, este mai curând o lirică pur şi rea şi recontextualizarea valorilor. Ultima anume dacă arta este o manifestare cuvioa-
discursului, conţine simboluri. Metafora simplu tematică, aşa cum este poezia de operaţie este cu atât mai necesară cu cât să ori una idolatră, dacă nu este pricinuită
transformă în comunicare gândită, reflexivă, dragoste, de exemplu. Nu există poeţi re- vremurile actuale se dovedesc pline de de ego-ism. Vocaţia artistică face parte din
lumea posacă, taciturnă a fenomenelor. ligioşi, formulă care ar echivala, prin simi- suficienţă şi amnezice din punct de vedere darurile primite de la Sfântul Duh, cu con-
Metafora este întâlnirea dintre două cuvinte, laritate (ironică), poeţilor îndrăgostiţi, poe- cultural. Apoi, în toate domeniile cunoaş- diţia să se încadreze în categoriile acestora:
soldată cu inventarea predicatului. Logos ţilor filosofi, poeţilor naturişti. Se scrie, în terii se consolidează baza de susţinere, se a înţelepciunii, a înţelegerii, a sfatului, a
însemna în greaca clasică a povesti, a vorbi, cantitate destul de mare, o poezie minoră, recuperează valori, se realizează conexiuni puterii, a cunoaşterii, a bunei credinţe şi
a avea o raţiune (intelectul divinităţii sau formal teologică, reconstituind tablo­uri bi- insolite, vechimea constit­uind un certificat a temerii de Dumnezeu. Ţi se dă, pentru a
lumina arhetipală). Orice lucru conţine blice sau repovestind pericope, rămânând la de nobleţe. Nu pot fi ignorate mutaţiile es- dărui, adică pentru a-ţi manifesta iubirea:
în sine logos, adică forma şi definirea sa, nivelul de exerciţiu retoric. Este întru totul tetice, necesitatea unei întoarceri de fineţe ale Tale dintru ale Tale, Ţie Ţi-aducem de
o istorie. În această privinţă, Logosul este adevărat că nu trebuie să fii preot ca să scrii către literatura veche, expresivitatea pe toate şi pentru toate. Poate că, mai mult ca
ceea ce este, este Verbul, întruparea în Fiu poezie religioasă. E suficient să ai trăire, să care a căpătat-o în timp limba unor Coresi, în alte părţi, în domeniul literar, al cuvân-
a lui Dumnezeu. simţi iluminarea, să alegi calea firească. Dosoftei, Varlaam, Antim Ivireanul, tului, ispitele sunt foarte mari, apostazia,
Există o poezie teologică şi o poezie David nu este preot, este simplu Rege, uns, Udrişte Năsturel, având o densitate poetică demonia, damnarea, emfaza. Să nu uităm
religioasă. Cea teologică este canonică, ce e drept, dar poezia lui este urmarea unei mai mare decât a numeroaselor texte con- însă că, deşi poetul nu trebuie să fie arhie-
neclintite credinţe, exprimării unei autenti- sumabile actuale. Ioan Alexandru, Daniel reu, poate, în schimb, să fie rege sau profet
ce stări sufleteşti. El este chiar în interiorul/ sau ascet, ceea ce nu este puţin lucru.

Ştefan VLĂDUŢESCU

George Drăghescu: Un Emil Botta al Oltenieiăstrând proporţiile, se poa-
PGeorge Drăghescu se profi- lizează sub două forme: haiku şi aforism. norii ilustrează aspiraţia spre înalt şi senin direct şi nemediat. O atare construcţie ima-
Dacă poetul este haijin, poezia este izotopii axiale: cum omul şi natura ajung gândiri poetice este tabloul lumii în singu-

te spune dintru început că un haiku. Coagularea discursului se rea- la tăcere (capitolul Tăcerea din cupă), cum rătate. În această lume a tăcerii totul este

lează a fi un Emil Botta al Olteniei: este, pe În plan gnoseologic, avem deci de a face (Norii), cum arta ar fi o revenire la sine a ginară nu permite ascunderea adevărului.

de o parte, un actor-poet, iar, pe de alta, un cu o literatură sapienţială, cu o exersare spiritului rătăcit, la poartă, masă şi coloana Există doar ce se vede, căci doar privirea

poet-actor. a spiritualităţii. Ca modalitate a poeziei infinitului (Brâncuşi) şi cum împăcarea cu este nu totalmente mută. Privirea este o

Prin volumul Tăcerea din cupă (Editura „ajunsă la stadiul de mantră“, haiku-ul se sine se realizează ca meditaţie indusă de nenăscută linişte; în schimb, spunerea re-

Vinea, 2008), G. Drăghescu abandonează încarcă/descarcă de tăcere. Bătălia formală imperfecţiune, de imoralitate, de îndoială, prezintă o maculare a înţelepciunii amare

dicotomia teatralităţii indusă de rolurile a gândirii producătoare cu materia lirică se tristeţe, ispită (Reflecţii). pe care o gestionează tăcerea. Rostirea,

sale sociale. Oratorul mut care este poetul încheie în haiku, într-o rostire calibrată şi Ilustrative pentru prima izotopie sunt adică poezia, constituie o ratare a tăcerii,

descoperă poezia ca pe o înţelepciune strictă. Nu turniruri stilistice mobilizează, două haiku-uri: „Am spart/ cupa/ cu tăce- dar în alt mod poezia, ca şi filosofia, nu

necesară. Spiritul creator îşi construieşte suscită, alimentează înaintarea textului, ci rea/ din interiorul meu“ şi „Din castelul de poate subzista.

o figură de haijin lucid, candid şi delicat. un resort interior bine echilibrat care se nisip/ mă urmăreşte/ copilăria“. În centrul Năzuinţa spre ideal ce pulsează în a

Expert al seninătăţii, haijinul trăieşte ex- defectează ca inspiraţie lirică. acestui ansamblu de semnificaţii se situea- doua izotopie se vede într-un haiku precum

perienţa pierderii controlului tăcerii: „Am Recuzita artistică rămâne redusă, căci ză ideea poetică esenţială: vorbirea este o acesta: „Trepte pentru îngeri, / ori pentru

spart cupa/ cu tăcerea/ din interiorul meu“. George Drăghescu nu scrie cu cuvintele întâmplare a tăcerii. Rostirea constituie o sfinţi, / sunt norii? Sau ...“

G. Drăghescu scrie o lirică a înţelepciu- altora. Această lirică aduce la cuvânt gân- ratare a perfecţiunii. Ca forme particulare Izotopia Brâncuşi are drept contur

nii ca tăcere pierdută. Este vorba de o poezie duri, nelinişti şi îndoieli distilate în retortele şi recuperatoare ale tăcerii fundamentale ni de reverie primul haiku al secţiunii: „La

solemnă, articulată din gesturi princiare. În unei spiritualităţi aşezate în repere morale se avansează izolarea, liniştea, singurătatea cină vin/ doisprezece înţelepţi .../ masa-i

plan ontologic, ea nu se învesteşte pentru şi estetice bine marcate. Chiar şi zădărni- şi muţenia. Reveria majoră a unei astfel de goală“.

a instaura o ordine a lucrurilor, ci pentru cia capătă sens, căci pentru spiritul poetic „Reflecţiile“ cu alură de haiku se defi-

a constata o situaţie. Formula după care „tăcerea este o lectură profundă“. După nesc printr-o mişcare internă de recuperare

lirismul se stârneşte este o suferinţă fericită cum „fiecare fulg / are tăcerea lunii“, la fel a negativului după regula: „Trebuie să

rezultată din imposibilitatea de a nu comu- fiecare poem se impregnează de o gravitate acordăm mai mult timp imperfecţiunii

nica. Discursul se configurează ca o spunere spiritualizată. decât perfecţiunii“ şi „Să ne strigăm, din

ce survine dintr-o alterare întâmplătoare a Textul liric ca mecanism funcţional când în când, pe noi înşine, să vedem dacă

fiinţei profunde. Poetul este tăcut, lirica sa orientat este fixat în patru puncte-capitole: mai suntem prezenţi“.

este cuvântul ce încearcă să salveze neferi- Tăcerea din cupă, Norii, Brâncuşi, Reflecţii. Prin acest volum agreabil şi notabil,

cirea deconspirării. Prin poezie, fiinţa tăcută La rândul lor, capitolele gravitează în jurul George Drăghescu desfiinţează o mască

se desfiinţează, se abandonează pe sine, dar câtorva serii tematice: caracterul trecător de actor (Măştile sunt goale pe dinăuntru)

nu se aneantizează. În construcţii de dicton, al fiinţei şi lucrului, efemerul naturii ca şi epuizează o formulă. Această reuşită ne

lirismul ilustrează, totodată, o dezvoltare a bucurie asumată, trecutul irecuperabil, montează să-l aşteptăm într-o nouă intrare

fiinţei ce se pierde pe sine tăcută pentru a se atotputernicia lui Dumnezeu, singurătatea. în scena poeziei.

regăsi poematic-rostitoare. Tematica are convergenţă în patru Sasha Mereţ – Din sălbăticie...

22 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Scrisul Românesc Eseu
Cronică literară

Geo CONSTANTINESCU

Un roman al exilului

Focul ce ne arde, romanul în manuscris al scrii- târziu, pentru că se afla în amurgul vieţii şi fiinţele care-i în relatarea şi comentarea faptelor.
toarei româno-canadiene Flavia Cosma (în curs dăruiseră iubirea şi suferinţa din iubire se vor fi stins de Apar, astfel, scene vii din viaţa de
de apariţie la Editura Ars Longa din Iaşi) pune mult. Afirmă protagonistul însuşi în prologul cărţii: „De
pe tapet problema spinoasă a asumării exilului ca mod de ce mai vin în România? Familie nu mai am, prietenii sunt exil a arhitectului, cu epuizante greve
morţi sau plecaţi şi ei care pe unde. Mai vin pentru că ale foamei pentru a atrage atenţia asupra interzicerilor
a gândi şi de a fi liber, pretutindeni aiurea, când sistemul afară e hăul. Pentru că aici e viaţa fără timp, tinereţea fără samavolnice ale reîntregirii familiei din partea conducerii
bătrâneţe… Cel puţin pentru mine“. de atunci a României, cu cufundări în muncă inumană,
politic al ţării în care protagonistul cărţii s-a născut şi nu pentru a uita de suferinţele separării de fiinţa iubită. Pe de
Arhitectul Vişan se întoarce după ce a trăit din plin cealaltă parte, se succed scene din viaţa în întreprinderile
încetează s-o iubească, a devenit opresiv şi autarhic. vanitatea risipirii. După ce a lăsat în ţară, cu speranţa de a comuniste, cu norme şi mentalităţi particulare, cu şedinţe
o aduce lângă sine, unde îi era locul, pe Ana, soţia sa. Cum de excludere şi cu concedieri discrete, unde prezenţa
Faptul că exilatul este visul lor nu s-a mai împlinit, Ana şi-a trăit aici o viaţă plină ameninţătoare a securităţii se intuieşte la tot pasul. O
de privaţiuni şi, mai ales, profund nefericită, tocmai din altă lume a mizeriei răsare din spitalele unde se delatau
un tânăr arhitect şi că pleacă pricina fugii lui intempestive. şi se ofereau închisorilor tinerele ce recurgeau la riscurile
întreruperilor de sarcini nedorite. Mai apar nomenclaturişti
din România comunistă în Reîntoarcerile repetate sunt, de fapt, rememorări a ceea bătrâni cu creierele spălate de ideologii exprimate în
ce a fost şi a ceea ce ar fi putut să fie. Sunt, în pâlpâirea cunoscutul limbaj de lemn, sau actori narcisişti, călcând
vremuri irespirabile pentru amurgului vieţii, poate singura raţiune de a trăi. Aceea de peste cadavre pentru obţinerea unui rol de mâna a doua.
a aduna, de pe unde a pribegit, rămăşiţele unor simţăminte
conştiinţe şi năzuinţe, poate trunchiate. Adaugă însuşi personajul: „Da, se pare că Toate aceste secvenţe dau imaginea unei lumi pentru
asta-i formula, să continui a trăi, să circuli, să-ţi găseşti care opţiunea exilului părea singura şansă. Riscul acestei
fi doar o simplă întâmplare. un motiv, fie el şi artificial. Da, Ana, dar eu am un motiv alegeri din partea bărbatului a rămas pierderea iubirii ce-i
foarte real. Vin în România la 20 de ani de la evenimentele subjugase pe cei doi şi care se va manifesta ca o dureroasă
Ceea ce evidenţiază acest din Decembrie 1989 ca să te vizitez la cimitir, să mă aşez absenţă pe tot parcursul vieţii. E vorba până la urmă de
la marginea patului tău de piatră, să stau cu tine, să mai fatala abdicare din faţa chemării sinelui profund întru
roman este faptul că exilatul vorbim. Trebuie să-ţi plătesc şi taxa anuală de mormânt, contopirea şi renaşterea în fiinţa celuilalt. Moartea iubirii
că altfel te pomeneşti că mai îngroapă ăştia unul peste celor doi coincide cu alienarea totală a fiinţei lor.
român era conştient că ceea ce tine, ştergându-ţi definitiv urma. Şi mai am o speranţă,
cam absurdă, ce-i drept, să mor şi eu în România şi să mă Sfârşitul e trist, omul care a vrut să cuprindă la pieptul
lăsa în urmă, acel irecuperabil îngrop alături de tine“. lui universul se întoarce spăşit, pentru a plânge disperat
pe o piatră de mormânt. Este ceea ce i-a mai rămas dintr-o
etern pe care-l părăsea pentru Recuperarea timpului risipit pare a fi singura preocupare aventură unde fericirea nu se măsoară în banii câştigaţi sau
a personajului şi revelarea în racursi a odiseei iubirii lor în posesiunea pentru prea puţine clipe a unei părţi inedite
Flavia Cosma totdeauna, atunci, în timpul devine strădania pură şi simplă a scriitoarei. Tehnica din această lume, atât de străină şi atât de rece până la urmă.
relatării este modernă, edificată pe bază de decupaje Acesta este mesajul profund al romanului Focul care ne
fatalei hotărâri, nici nu visa să-l mai revadă vreodată. ale prezentării evenimentelor, alternate cu mărturisiri arde, mesaj simplu, dar ingenios conceput de scriitoarea
ale trăirilor personajelor, într-o succesiune de secvenţe Flavia Cosma, ea însăşi sedusă de mirajul depărtării de
În exil şi poate nu numai acolo, pământul ăsta sfânt de inspiraţie cinematografică, cu alternanţe temporale pământul natal.
insolite, prozatoarea având grijă să nu se implice cu nimic
şi generos, deşi abandonat pustiei de mâini nevrednice şi

de minţi puţine şi înfierbântate de beţia puterii cu orice

preţ, pământul acesta bun revine mereu în amintire, alături

de fiinţele-i dragi, cele care i-au dat, până la urmă, viaţă.

Acolo, departe, cel care a ales alte orizonturi, desigur,

mult mai largi, mult mai respirabile şi confortabile, avea

să constate că fiinţa lui face încă parte din acea tină aspră,

în care se vor îngropa toţi aceia care, plecând la rândul lor,

unul câte unul, îi vor lăsa doar amintiri, desigur, mult mai

scumpe decât aerul libertăţii. Şi mai ales faptul că viaţa lui,

în acele largi orizonturi, nu este decât o picătură rătăcită

într-un imens ocean.

Dar, până la urmă, arhitectul Vişan, eroul romanului, a

obţinut, târziu, după decembrie 1989, şansa de a se putea

reîntoarce. Dar, pentru el, ca fiinţă individuală, era deja

Haricleea NICOLAU-RĂDESCU epuizare şi dedându-se la jocuri orgiastice. Bacantele
erau numite şi mimalone (în special în Macedonia), dar
Secretul menadelor şi Tiade.

R itul dionisiac este dominat de personaje Trebuie să recunoaştem şi caracterul foarte popular Ritualul dionisiac este unul tipic feminin, important
care apar drept fabulaţii ale vechilor greci: al ritului dionisiac, unde erau şterse nu numai diferenţele fiind şi faptul că aceste ritualuri se desfăşurau în special
menadele, satirii şi silenii sunt apariţii dintre zeu şi muritori, ci şi acelea imediate, sociale, sclavii noaptea (detaliu tipic feminin). Forma de sacrificiu adusă
aproape magice. Oricât de mitice ar fi acţiunile ritului regăsindu-şi aici un loc care le este de obicei refuzat. Femeia de bacante zeului lor este specială – sparagmos-ul. Corul
dionisiac, descrierea menadismului nu poate fi explicată devine figura centrală a ritului dionisiac, eliberându-se de bacantelor vorbeşte despre plăcutul act al consumării
în termeni de pură imaginaţie, pentru că menada nu este constrângerile sociale prin încălcarea tuturor convenţiilor: cărnii crude, care trebuie să fi jucat un important rol în
un personaj mitologic, ci un tip uman care a fost observat, ea hălăduie acum prin munţi şi trăieşte în sălbăticie, între riturile dionisiace, carnea crudă trezind în ele o energie
dovadă fiind nu doar mărturiile literare, ci şi reprezentările animale şi fiinţe fabuloase, precum satirii şi silenii cu care specială şi o poftă de viaţă neobişnuită. Studiile effectuate
detaliate ale acestora pe vasele de ceramică greceşti. se împreunează, desfiinţând toate barierele impuse de de antropologi arată că atât maimuţele antropoide, cât şi
S-a considerat deseori că manifestările orgiastice ale statu­tul ei social. Autocontrolul şi limitele care defineau oamenii devin mai agresivi în urma unor diete carnivore.
ritului dionisac ar fi răspunsul captivităţii umane la care era cultul social se opun cultului dionisiac, care apare drept Se pare că toţi moştenim gene care determină o creştere
condamnată femeia în societatea antică elenă. Cu toate că cultul extazului, al nebuniei şi al delirului. a agresivităţii la contactul cu carnea, întrucât mirosul şi
femeii îi era rezervat un rol marginal, îndeobşte în interio- gustul cărnii stimulează zonele din creier implicate în
rul zidurilor domestice şi adesea într-o poziţie subalternă Actorii ritualului dionisiac sunt cu precădere femei, agresivitate.
ce trecea direct de la supunerea faţă de tată la aceea faţă de sau menadele, numite şi bacante; ele formau cortegiul
soţ, mitologia a ţesut în jurul mai multor personaje femi- dansant al adoratoarelor lui Dioysos, preotesele despletite Antropologii canadieni au descoperit că în multe
nine unele dintre cele mai valoroase povestiri. care celebrau riturile în cinstea zeului, încununate precum comunităţi tribale ritualurile dinaintea confruntărilor
Dincolo de a fi personaje literare de neuitat, unele zeul însuşi cu iederă, îmbrăcate în piei de căprioară, sau războinice implicau sacrificii animale care ţinteau contactul
zeiţe şi eroine încarnează aspecte fundamentale ale carac­ în blană de feline, purtând tirsuri împodobite cu conuri de olfactiv. Cercetătorii olandezi din domeniul neuro-chimiei
terului şi rolului femeii. Femeia poate apărea pentru pin. Uneori, bacantele erau indicate ca Bistonides, (după au dovedit că o creştere a colesterolului provoacă o alertare
bărbat ca un univers impenetrabil, deţinând o ambiguitate numele bistonilor, o populaţie din Tracia, unde cultul lui a întregului creier şi poate afecta zonele nervoase impli-
fundamentală: e dătătoare de viaţă, dar e şi vestitoare a Dionysos era deosebit de răspîndit). Menadele îi ofereau cate în agresivitate. Numeroase vase atice îl reprezintă pe
morţii, nefiind întâmplător faptul că în multe civilizaţii lui Dionysos serbări frenetice, dansând noaptea până la Dionisos sau menadele ţinând bucăţi sfâşiate din vreun pui
îngrijirea morţilor şi riturile funerare au revenit femeilor. de cerb sau capră, făcând referire la o formă de sacrificiu
S-a numărat intervenţia femeilor în mai mult de patruzeci deosebit de violentă, diasparagmos, sfâşierea victimei
de mari culte (amintim prezenţa preponderentă a femeilor încă vie şi consumarea cărnii crude (omophagie). Victima
în cultul zeiţelor Atena sau Demetra, precum şi intervenţia sacrificată putea fi un taur, dar şi un animal mai mic, un
lor specială în cultul marilor zei Apollo sau Dionysos). căprior, un ied sau chiar un ţap. Bacantele sunt asociate cu
Dacă unii cercetători afirmă că femeia era claustrată natura sălbatică, cu lumea munţilor, a pădurilor şi a ani-
în antichitate, Herodot aminteşte, despre o mare parte a malelor nedomesticite, evocată şi în Herakles (359–395)
tracilor, că nu-şi păzesc fetele, pe care le lasă după voie sau în Fenicienele (801−802).
să aibă de-a face cu bărbaţii. Este limpede că nu discutăm
despre un climat moral mai curând libertin, ca expresie a Delirul dionisiac al bacantelor care, pline de forţă
emancipării femeii, ci trebuie să remarcăm rolul religios al supra-naturală, sfâşie cu mâinile goale boi, vaci şi tauri,
acestor manifestări, chiar dacă el apare azi departe de ceea ne aminteşte nebunia lui Herakles sau a lui Oreste. Agave,
ce putem numi religiozitate. „cu balele curgându-i pe buze şi rotindu-şi ochii rătăciţi“
(Euripide, Bacantele, 1122−1123), nu-şi mai recunoaşte
fiul şi îi smulge umărul, în timp ce bacantele care o însoţesc
smulg, una, un braţ, o alta, un picior…şi toate, cu mâinile
însângerate, îşi aruncă una alteia carnea sângerândă a lui
Penteu, iar în cele din urmă, Agave însăşi înfige capul fiu-
lui său în vârful tirsului.

(Continuare în numărul viitor)

Eseu Scrisul Românesc Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 23
Cronică literară

Maria TRONEA

Barbu Fundoianu – Stilistică vegetală
L a şaizeci şi cinci de ani de la dispariţie, omul,
ca şi opera care-i reflectă trăirile şi ideile, con- Te credeam singura metodă valabilă de cunoaştere, singura menite să accentueze atmosfera de boală, stăpână pe fire:
tinuă să stârnească interesul prin singularitate raţiune a fiinţei de-a persevera în fiinţă...“ „şi-n case-n care-a doftorii miroase,/ se coc, precum gutuie
ofticoşi.“ (Herţa II) Citatul omagial este, dealtfel, prezent:
După cum remarcă Mircea Martin, cel mai reprezenta-

şi complexitate. Fiinţă-palimpsest, scriitorul s-a născut la tiv exeget fondanian, Priveliştile „au revoluţionat sensibili- „Toamna bacoviană geme-n ferestre: of −“ (Lui Taliarh).

14 noiembrie 1899, la Iaşi, într-o familie evreiască, ade- tatea lirică românească“. În cele ce urmează, ne propunem Întâlnim la Fundoianu o contiguitate insolită a regnuri-

văratul său nume fiind Benjamin (Beniamin) Wechsler. să surprindem aura estetizantă a versurilor din Privelişti, lor ce se întrepătrund, generând imagini singulare precum

Pseudonimul Barbu Fundoianu, adoptat la debutul literar analizând prezenţa vegetalului. Să nu uităm că poezia de cea a brazilor-cai din Herţa II („Simţi munţii ca un bulgăr

(în 1914) şi derivat de la moşia Fundoaia, unde bunicul debut a lui Fundoianu, publicată în 1914, în revista sim- de apă în obraz./ Şi umezeala-i vârsta pe care-o smulgi din

său fusese arendaş, va fi schimbat în Benjamin Fondane în bolistă „Valuri“ din Iaşi, avea titlul Când dorm florile. Nu brazi/ grei de genunchi, cu coame de noapte în spinare,/ cai

1922, când se stabileşte în Franţa. florile sunt însă cele care populează universul vegetal, ci nărăviţi de-atâtea nechez şi nemişcare.“).

Dubla identitate, trăită fără roadele pământului. Se conturează mai degrabă o „estetică Frecventă în Privelişti este şi vegetalizarea umanului.

sfâşieri interioare, este însoţită a urâtului“ în sens baudelairian, vădită şi de prezenţa unor Zbuciumul eului liric proiectează în text imaginea omu-

de o „dublă existenţă literară şi plante circumscrise utilului: „Suişu-i greu la casă pe aţe de lui-cireş: „Lăsaţi să-mbătrânească vinul cel nou în zimnic/

publicistică: de scriitor român, poteci;/ de sânge drumu-i galben unde-au scuipat dovleci/ vreau să mă rog în toamnă asta ca un schimnic/ şi sufletul

repede afirmat, şi de publicist şi-i creştere de sfeclă, de mărării, de ceapă.“ (Herţa, II) O meu simplu în trupul greu şi pleş/ să înflorească-n rugă

evreu, colaborator frecvent prezenţă frecventă este „fânul“: „Noaptea mână din spate argint, ca un cireş (Vreau toamnă, via...). Ecloziunea spre

la presa evreiască de limbă căruţele cu fânuri“ (Herţa, III). În aceeaşi poezie, vizualul care tinde întreg imperiul vegetal fondanian contaminează

română“, după cum observă este potenţat de olfactiv, valorizat la rândul său de sines­ şi eul liric: „În desprimăvărarea de-nceput/ sufletul meu e

Leon Volovici în prefaţa la B. tezie: „Ţăranii dorm pe fânul plin de mireasma udă.“ O ud de-atâta soare,/ ca un harbuz de vară neînceput,/ cu mie-

Fundoianu, Iudaism şi elenism imagine pereche întâlnim şi în poezia Ce simplu: „e miros zul plin de sâmburi şi răcoare. (Alte privelişti, II) Acesta

(1999). Activitatea de eseist a tare umed din fânuri.“ Degradarea umanului este o conse- îşi clamează dorinţa frenetică de pulverizare: „De vii să

scriitorului va continua şi în cinţă a proliferării materiei,, plasată sub semnul „urâtului“: mâni, în seara aceasta, boii uzi/ coace-mă bine, Doamne,

Franţa, dar referirile la filosofia „casele, după geamuri, au duşumea de lut,/ şi au cerda- în câmp, ca pe-un harbuz ,/ şi sparge-mă, în toamna aceas-

şi mistica iudaică vor avea ca obiect îndeosebi arta, ca curi, lângă camerele goale, unse/ cu baligă, de ploaie şi de ta care vine.“ (Privelişti, II)

în cazul eseului Marc Chagall. În viziunea lui Fondane, urzici împunse.“ (Herţa, V) Apar „privelişti“, groteşti, în Amintim de asemenea imaginea omului-plantă, a fe-

Chagall e un pictor ce „nu intră în cadrele date“: „Chagall care graniţele dintre uman, animal şi materie sunt abolite: meii-fruct din Herţa IV („Cum dormi, printre gutuie pe

e dinaintea Binelui şi Răului“. „Cirezi halucinate mugesc pe după vie;/ femei goale, în care cresc furnici,/ ai ochii tare limpezi, picioare tare mici,/

Imaginea lui Fondane se suprapune imaginii „evreului lanuri, au pielea pământie,/ şi ai putea pământul în pielea suflet cât o mireasmă proaspătă şi gălbuie,/ şi pielea, cum

rătăcitor“ din volumele Ulysse (1933) şi Titanic (1937). lor să-l ai.“ (Ce simplu). Aşa cum remarca Mircea Martin e pielea cea linsă, de gutuie“). Se conturează în Privelişti o

„Condiţia umană“ marcată de existenţialismul tragic este şi în Introducere în opera lui B. Fundoianu „de-poetizarea veritabilă erotică vegetală: „E-aşa de putred drumul, că ai

tema cărţii La conscience malheureuse (Paris, 1936), apă- peisajului constituie la B. Fundoianu iniţiativa estetică putea să-l strici,/ şi frunzele din codru (de-ai sta în codru,

rută în 1993 şi în română (traducere, Andreea Vlădescu). fundamentală, iar antipastelul, forma ei specifică de rea- goală)/ pe trup ţi-ar pune pete, frunze de umezeală,/ şi aş

Fondane evidenţiază aici, pe urmele lui Freud, conflictul lizare (...).“ putea pădurea pe trup să ţi-o sărut“ (Herţa II). Iubirea se

dintre „instincte“ şi „cunoaştere“: „instincte care impun Procesul care stă la baza construirii peisajului este unul balansează între adoraţie pură şi senzualitate.

viaţa şi libertatea, şi cunoaşterea care impune renunţarea şi metonimic, de adiţie a unor elemente disparate şi de echi- O lectură în grilă stilistică poate evidenţia cu uşurinţă

supunerea.“ „Ce destin răsucit şi imprevizibil până în clipa valare a „interiorităţii“ cu exteriorul: „E-aşa de calmă ora dominanţa vegetalului. Sunt, asfel, frecvente comparaţi-

finală!“, exclamă Mihail Petroveanu în capitolul dedicat în suflet şi-n coline,/ că sângele naturii continuă în tine,/ şi ile ce se circumscriu vegetalului: „Divanul ca o pară se

scriitorului, din cartea Studii literare (1966). În data de 2 ţarina arată continuă în noi“ (Herţa, VII). Momentele de înmuia, motane“; „Bazinu-i galben ca o frunză moartă“;

octombrie 1944, Fondane este ucis prin gazare în lagărul armonie, ca-n versurile citate, sunt însă rare, raportul de „Şi liniştea e tare ca o nucă.“; „Dorinţele cu sâmbur de

de la Auschwitz unde fusese internat, fiind denunţat ca adversitate fiind dominant, accentuat uneori prin apelul la soare, ca un strugur“; „şi cerul cade, moale, cum ar cădea

evreu. hiperbolă: „Şi iarba creşte prin podele, prin/ ziduri crăpate, o foaie.“; „Vara e în văzduh ca o mirezmă/ tare ca peliniţa

Naturalizat francez în 1939, scriitorul figurează totuşi sparge bolovani,/ şi măselariţele cu venin/ s-au nărăvit să care-şi farmă/ sufletul ei uscat în palme“.

pe harta literară a României, în primul rând datorită poezi- biruie cu anii.“ Echivalenţele uman/ vegetal sunt marcate Metafora rară („un clopot îşi desfoaie buchetul ară-

ilor scrise între 1917 şi 1923, reunite în volumul Privelişti, cel mai adesea negativ: „Veneam cu tata-ngânduraţi spre miu“), personificarea, „ţelina, spintecată la nesfârşit,

apărut în 1930, la Editura „Cultura Naţională“. Prefaţa casă./ Tata tăcea. Tăceam. Şi toamna numa/ ofta uscat, din fugea“; „Fânul/ strănută de atâta ploaie“), hipalaga în-

scrisă de poet, cu titlul Câteva cuvinte pădureţe, clamează frunze de mătasă./ Soseam cu liniştea pe noi şi bruma.“ cifrată în metaforă (...)/ a ridicat sânge verde în obrazul

despărţirea de tipul de poezie scris în ţara de origine şi (Metru vechi) frunzelor“) ,enumeraţia: „sămânţa de lucernă, de popuşoi,

orientarea spre o poezie existenţială: „Poezie! Câtă nădej- Ca şi umanul, vegetalul stă sub semnul bolii şi al de orz.“, invocaţia retorică: „femeie-orz, femeie-mălai, fe-

de am pus în tine; câtă certitudine oarbă, cât mesianism! morţii: „În toamna şeasă ca o apă-ntinsă/ nucii în pace-şi meie-pâine“ şi mai presus de toate hegemonia metonimiei

Am crezut că în adevăr poţi elibera şi răspunde acolo unde desfoiau amarul“ (Metru vechi); „Mâncaţi de ploaie, pomii conferă „antipastelului“ fondanian un estetism aparte.

metafizica şi morala şi-au tras de multă vreme obloanele. se usucă“ (Herţa II). Surprind comparaţii în stil bacovian,

Silviu GONGONEA
Romanul lui Costin Tănăsescuferta narativă din Romanul în Dacă ar fi să-i reproşez ceva poetului este o ideatice: „Romanul în care mor se sfârşeşte e cald, uite, trage acolo maşina!/ (maşina

care mor de Costin Tănăsescu lipsă de tact ce-l face să abuzeze de tiparele bine./ ISBN incognito, două-trei pagini mea ar fi avut oriunde loc…)/ Atunci mi-am

O(editura Brumar, 2009) nu clasice. În adevăr, poemele au darul de a rupte,/ asta-i viaţa!/ Un graffiti cu sânge…/ pus mâinile-n cap şi m-am rugat/ să intri
poate fi decât de bun augur când lasă loc fi memorabile, însă pe ce matrice dacă nu Însă un lucru aş vrea să afli:/ În pagina din foarte repede în curte./ Imediat gândul mi-a
pentru speculaţiile de tot felul, unele mai pe una nichitstănesciană este construit un mijloc e dimineaţă, prin magazine se face luat-o razna,/ către masa de scris, către po-
nimerite decât altele pentru nevoia de a poem ca Oile de zăpadă? Cu toate acestea,
defini statul instanţei poetice. Mă aşteptam, poemul Cacialma, de factură labişiană, se curăţenie,/ iar tu priveşti pe fereastră/ cum emele mele de rahat,/ care nu mi-au adus
după aşa indicii, să descopăr o poezie care salvează nu atât prin intenţia parodică cât totul se face alb-alb-alb…“ (File). Ca în decât datorii şi convingerea/ că sunt prostuţ
să-şi croiască drumul într-un registru lejer, prin cea autoironică. Şi exemple de acest alte locuri, în construcţii aluziv-programa- şi sentimental./ Nais tu mit iu, nais tu mit
departe de tentaţiile „marii poezii“, tentaţii fel s-ar mai putea găsi. tice, poetul să uzeze de un „tu“ autoscopic: iu, repetam exasperat în gând/ (…)/ şi tu
ce, trebuie să menţionăm, abstrag poezia „Hai, priveşte-n oglindă/ cu botul şi lăbu- râdeai cu ochii verzi în gazonul proaspăt
din real şi îi conferă un spor metafizic, dar, Lăsând la o parte unele construcţii de ţele/ albe de atâta hârtie,/ albastre de atâta tuns,/ proaspăt irigat…/ (…)/ Nais tu mit
în acelaşi timp, o şi expun unor clişee sau genul „Încă se moare./ Printre picături se cerneală./ Ieşi din cuşcă şi adulmecă“ (A iu, nais tu mit iu, o mână moale şi timpul
constructe mai puţin inspirate. moare“ sau „Nu aş mai călca pe frunze deja venit toamna, animăluţule). Însă o reuşită se/ scălda într-o mare verde ce înghiţea
strivite“ (Rol), „Rana pe care mi-ai făcut-o/ în acest sens mi s-a părut a fi poemul Nais vila.“
Costin Tănăsescu este şi el un poet care e o prăpastie/ în care sap din ce în ce mai tu mit iu, transcriere parodic-fonetică a
rezonează cu lucrurile simple – o atitudine adânc“ (Captiv), „Soarele sângerează în englezescului „nice to meet you“. Departe, Poezia lui Costin Tănăsescu respiră
constantă dacă urmărim precedenţele din spatele colinelor“ (Asfinţit), „Dragostea e totuşi, de a fi doar o poezie de dragoste sau economicos, însă este destul de greu să
Mi amor (2005) şi Vrăjitoarele (2007) – prin un bici care lasă urme“ (Urme) regăsim în una a limbajului, ea este un bun exemplu deliberezi spre un consens când o priveşti
iradieri ce se doresc cam din aceleaşi zone paginile Romanului…, cu destulă francheţe pentru ceea ce ar trebui să însemne ruptura pe bucăţi. Adevăratul Costin Tănăsescu
cu ale lui Robert Şerban, ici şi colo câte o dublată de o maturitate stilistică, filmul este de găsit în poemele în care dă frâu

răbufnire biografist-minimalistă luând par- unei intenţii ludice de a substitui, într-un dintre concret şi ideal, la o întâlnire fortuită liber limbajului ingenuu şi în care se lasă
că în răspăr solemnitatea indusă. O poezie acroşaj repetat, spaţiul cărţii cu cel al re- cu narativitatea prefigurată în titlu: „Cel angajat ca adevărat „personaj“, de scenariu
a gesturilor construieşte Costin Tănăsescu, alului, printr­-o coborâre firească în mean- mai tare m-am enervate pe viaţă/ la vila lui liric. Oricum, un poet format, mai ales la

dar în tonalităţi ce sunt pe alocuri inegale drele poemului sau, mai curând, ale lumii Martin./ Era foarte cald. Tu ai ieşit în bi- şcoala clasică a poeziei, cu destule şanse de

şi cu reconfigurări de multe ori previzibile. acestuia şi, implicit, ale economiei sale kini albaştri,/ să mă întâmpini,/ să-mi spui promovare în eşantionul de sus.

24 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Scrisul Românesc Eseu

Cosmin DRAGOSTE

Insurgenţa interioară în „paradisul“ comunist

Uwe Tellkamp s-a născut în 1968, la de dictatură comunistă în RDG ne aduce în Vina, teama, lipsa de în- şi banalele întâlniri pe
credere sunt notele domi- stradă se desfăşoară con-
Dresda. Fiu al unui medic, este şi el însuşi prim-plan situaţii care nu se pot compara nante strident ale atmosfe- form vechilor maniere
doctor şi scriitor. Romanul Der Turm cu cele existente în România. Dacă în statul rei din romanul lui Uwe nobile. Recepţiile oferite
Tellkamp. Sunt prezentate de baronul von Arbogast
(Turnul), publicat în 2008 (Ed. Suhrkamp, nostru balcanic legile şi măsurile punitive pe îndelete mecanismele realizează, practic, sus-
funcţionale din mediile pendarea timpului isto-
Frankfurt am Main), a fost o adevărată sen- ale statului dictatorial se aplicau sau nu menţionate, interacţiu- ric, reîntoarcerea într-o
zaţie literară în spaţiul de limbă germană, (întrucât exista strămoşeasca „mică înţe- nile umane (cu o paletă tradiţie, reconectarea la
extrem de diversificată un evenimenţial conti-
autorul fiind distins, pentru această scriere, legere“ cu toţi factorii decizionali, astfel de manifestări) maculate guu, abrogarea desfăşu-
cu „Premiul german de carte“ (2008) şi cu încât „dracul“ nu era întotdeauna „atât de iremediabil de un sistem rării lineare a istoriei. În
impropriu decantării va- Dresda cea gri reînvie,
„Premiul Konrad Adenauer“ (pe care l-a negru“) rigoarea şi corectitudinea tipice lorice. Mobilitatea socială astfel, toată splendoa-
are o rată scăzută, vechii rea epocilor glorioase,
primit pe 1 noiembrie 2009). În 2004 a primit neamului germanic făceau ca toate aceste activişti controlează încă despărţirea vremelnică
prestigiosul premiu „Ingeborg Bachmann“, lucruri să se aplice la milimetru, fără vreo totul, mişcarea ce se exe- Est-Vest este suspen-
cută este una circulară, dată, pentru câteva
în 2008, premiul Uwe Johnson, iar în 2009, abatere, în RDG. Infiltrarea comunismului progresul este doar o lo- ore. Incidenţa istoriei
zincă, fără pic de şanse de pierde orice justificare
„Premiul Naţional German“. în toate sectoarele vieţii a fost cu mult mai a se transpune în practică. şi manifestare dialectică.
Orice acţiune, cu integră- Contrastul între societa-
P *** agresivă, mai nemiloasă decât în România. rile sale continue în sisteme sociale tot mai tea comunistă, omniprezentă, străină spiri-
entru foarte mulţi români care Iar imaginea de adevărat Paradis, în com- complicate, are o menire certă, anume de a tului locului şi aceste veritabile resuscitări
au trăit perioadele negre ale paraţie cu RSR-ul nu mai persistă nici ea, propaga doctrina ce începuse să ţină loc şi ale unor epoci clasice, tipice manifestărilor
dictaturii comuniste, existau după lecturarea acestui roman: aceeaşi pe- de subconştient, în multe cazuri. existenţiale germane semnalează discre-
în Europa, fie şi numai la nivelul repre- nurie de alimente, frigul din case, dificulta- panţe ontice.
Tellkamp surprinde tentative disperate Der Trum se înscrie în galeria nobilă a
zentării mentale, „insule“ în acest adevărat tea de a procura cele necesare subzistenţei ale câtorva intelectuali de a nu se trans- romanelor germane de mare clasă, reuşind
forma iremediabil în zombi comunişti, în să refacă, în maniere şi din perspective di-
„ocean roşu“, locuri din acelaşi bloc so- etc. oameni de „tip nou“. A înota contra curen- ferite, o panoramă a unei epoci nu de mult
tului devine un sport extrem, cu riscuri ca- apuse. Chiar dacă eşafodajul romanului
cialist unde, totuşi, situaţia ar fi fost mult Uwe Tellkamp creează cu migală o pitale. Sunt încercări dramatice de păstrare impune o anumită rigoare şi desfăşurare
intactă a conştiinţelor, de rămânere pe pa- clasică (pe care Tellkamp le şi utilizează la
mai bună decât în România. Locuri ca un panoramă viabilă, de dimensiuni impresio- lierul oamenilor văzuţi ca fiinţe gânditoare. nivel pre-textual), autorul face un adevărat
fel de anticameră a Raiului capitalist. Unul nante, fără a produce niciodată impresia de Tribulaţiile tânărului Christian în serviciul tur de forţă prin toate tehnicile narative
militar obligatoriu al Republicii Democrate (de la cele clasice, la cele mai moderne),
dintre acestea era RDG-ul, care, pentru plictiseală. În buna tradiţie germană a roma- Germane (3 ani) oferă spre lectură scene astfel încât un naratolog împătimit ar găsi
îngrozitoare: educaţia comunistă forţată, o adevărată mină de aur în acest roman
mulţi, era la o aruncătură de băţ de Paradis, nului de familie, ale cărui mijloace formale acompaniată de o dezumanizare acută, (dar nu neapărat aici este miza scrierii,
o locaţie unde sistemul nu acţiona şi reac- le şi preia, Der Turm este un bun exemplu astfel încât terenul să fie perfect pregătit Tellkamp se foloseşte de toate aceste îmbi-
pentru inocularea masivă de conţinuturi nări de tehnici pentru a reuşi mai pertinent
ţiona atât de dur ca în patria-mamă. Fie şi de faction generaţionist. Reflectorul narativ străine. Opinia personală, exprimată frust, să surprindă complexitatea unei epoci, să
pe palierul autoficţionalizării, aceste tipuri cu un efect demascator acut se mută după îi aduce tânărului absolvent de liceu pe- facă mult mai plauzibil acest lucru). Nu
deapsa cu închisoarea, prelungirea servi- este numai romanul unei generaţii, sau al
de reprezentări i-au ajutat pe destui români. reguli aproape ritualice, bine proporţionate ciului militar, astfel că eliberarea sa din unui oraş clar circumscris istoric şi geo-
această supraetajare coercitivă se produce grafic, ci, prin extensie, este mărturia unor
Cât adevăr se ascundea în spatele acestor (care vor fi demontate haotic la nivel inten- chiar odată cu căderea sistemului comunist decenii întregi de dictatură comunistă, cu
construcţii mentale, am reuşit să văd lectu- ţional spre finalul cărţii) în medii diverse: în RDG. efectele sale devastatoare pentru aceia care
vor să rămână lucizi, normali, este proiec-
rând unul dintre cele mai bune romane pe cel medical, militar, literar, al nomenclatu- Unul dintre punctele de forţă ale roma- ţia unui timp general valabil într-un spaţiu
care le-am citit vreodată: Turnul lui Uwe rii de partid, familial, fiecare dintre aceste nului (sunt foarte multe şi extrem de bine general valabil. „Turnul“ este numele unui
realizate) este redarea acelei faţete a oraşu- cartier din Dresda. Uwe Tellkamp spunea
Tellkamp, carte pe care îndrăznesc s-o aşez centre de concentrare narativă debordând lui Dresda care încă mai aminteşte de aura că a intenţionat, prin intermediul acestui
sa nobiliară. Este vorba despre acel millieu titlu, să aducă în discuţie şi acel „turn de
în rând cu Wilhelm Meister al lui Goethe, caleidoscopic în alte subunităţi, astfel încât care parcă este sustras timpului, descendent fildeş“ în care se izolează intelectualul. Un
cu Muntele vrăjit şi Casa Buddenbrook acumularea de personaje (peste 100, pe par- direct din marile romane germane burghe- refugiu aparent, aşa cum rezultă din carte,
ze. Este o oază incredibilă în acea lume de întrucât neparticiparea la mascarada socia-
ale lui Thomas Mann, Jocul mărgelelor de cursul întregului roman) devine normală. unificare a valorilor, o lume parcă neatinsă lă comună devine sancţionabilă, individul
sticlă (Hermann Hesse), Toba de tinichea Realitatea ficţionalizată pe care Tellkamp de demenţa timpului. În Dresda comunistă, fiind târât împotriva voinţei sale în tot acest
mizeră, rece, înfometată, există cartierul de- amalgam ininteligibil, de foarte multe ori.
(Günter Grass), sau Biliard la nouă şi jumă- o proiectează cu acurateţe, conţine arii numit „Noua Romă“, unde nu se intră decât Tot Tellkamp mai afirma şi că s-a gândit la
pe baza unei vize (care poate fi de maxim Turnul Babel atunci când a ales titlul cărţii,
tate (Heinrich Böll). În cele aproape 1000 funcţionale şi semantice multiple, între 24 de ore). În acel cartier locuiesc câţiva la prăbuşirea acestuia, la „amestecul limbi-
de pagini, Der Turm recreează, extrem de care instanţa narativă, cu toate delegările şi intelectuali de rasă, cu un cuvânt greu până lor“ de la sfârşitul existenţei RDG-ului, la
şi în faţa autorităţilor comuniste, urmaşi cacofonie.
pertinent, societatea comunistă din RDG, relegările sale, cu toate modificările struc- ai unor vechi spiţe nobiliare. Registrul
mai exact din Dresda. Este o construcţie turale şi substanţiale, glisează cu naturale- comportamental se modifică radical, până

masivă, atent lucrată, cu foarte multe trasee ţe, inventează autoinventându-se, se auto-

narative, amănunţit urmărite contrapunc- denunţă, se revendică multiplu, acţionează
tic, cu nuanţe şi subdiviziuni emergente, în tempouri diferite, intervine în propria

relaţionate pertinent de o instanţă narativă configurare. Orice mediu este infestat până
care suferă continue permutări. În centrul dincolo de limite de către sistemul repre-

acţiunii polifonice, ample, se află familia siv comunist, până şi gândurile oamenilor

doctorului Hoffmann (medicul Richard, cei sunt supuse cenzurii, limita dintre permis
doi fii – Christian şi Robert –, precum şi şi ilegal devine tot mai şubredă, pe zi ce

cumnatul Meno Rhode, biolog şi astronom trece, astfel încât plasarea individului în

cu propensiuni literare). societatea comunistă poate lesne varia de la

Der Turm este o construcţie de o com- o zi la alta. Statul controlează orice, nu mai

plexitate rar întâlnită, îmbinând atributele există decât aparent viaţă privată: totul este
romanului istorico-social, ale celui cu cunoscut, abaterile (de genul adulter) sunt

cheie, celui de formare (o formare defor- scoase la iveală atunci când individul (în
mată într-un mediu deloc propice dezvol- speţă doctorul Hoffmann) trebuie şantajat

tării libere. Este o dezvoltare forţată, în să colaboreze cu organele represive.

limite impuse violent pentru a fi interiori- Fiecare om îşi are propriul său schelet

zate, un Bildungsroman metopic aproape). în şifonier, existenţa actuală nu este decât

Acţiunea acestui roman-monument, care a un lung şir de compromisuri acceptate,
fost primit excepţional în Germania, începe trecute sub cea mai desăvârşită tăcere.

în data de 4 decembrie 1982 şi se înche- Regimul comunist corupe (indiferent pe

ie pe 9 noiembrie 1989 (căderea Zidului ce căi), astfel încât fiecare individ în parte
Berlinului). Imaginea ultimilor şapte ani devine culpabil până şi pentru el însuşi.

Calendar – decembrie Colocviu de limba română

4 dec. 1921 – s-a născut Al. I. Amzules- în Craiova; Aflat la cea de-a noua sesiune, Colocviul nate pe rând Profesorilor care au creat,
cu, în com. Valea Stanciului, jud. Dolj; 26 dec. 1838 – s-a născut Ştefan Velescu, Catedrei de limba română a Facultăţii de
Litere a Universităţii din Bucureşti din 4–5 cu profesionalism şi pasiune, adevărate
4 dec. 1916 – a murit Emanuel Pârâea- în Craiova (m. 2 oct. 1899, în Bucureşti); decembrie 2009 şi-a sporit numărul partici-
nu, în Bucureşti (n. 11 mart. 1860, com. 27 dec, 1911 – s-a născut Ion Schinteie, panţilor, printre aceştia numărându-se şi uni- „şcoli“ lingvistice, înregistrează diversitatea
Izvoarele, Gorj); versitarii craioveni: Cecilia Căpăţînă, Emilia
în com. Peştişani, jud. Gorj (m. 19 aug. Parpală, Melitta Szathmary, Carmen Popescu, modalităţilor şi perspectivelor de examinare
6 dec. 1952 – a murit Dumitru Popovici, 1995, în Craiova); Anamaria Preda şi Vlad Preda. Obiectivele
Cluj-Napoca (n. 25 oct. 1902); constante ale acestei manifestări ştiinţifice de a faptelor de limbă celor mai semnificative şi
28 dec. 1958 – s-a născut Cristian Liviu înalt nivel sunt transmiterea tradiţiei de cer-
10 dec. 1954 – s-a născut Florentin Sma- Burada, în Craiova; cetare noilor generaţii şi stimularea cercetării certifică necesitatea stării de veghe a celor mai
randache, în com. Bălceşti, jud. Vâlcea; ştiinţifice.
30 dec. 1892 – s-a născut Gheorghe Ma- luminate minţi asupra limbii române actuale.
18 dec. 1915 – s-a născut Horia Vintilă, gheru, în Craiova (m. 17 aug. 1952); Volumele sesiunilor Colocviului, închi­
în Segarcea, jud. Dolj (m. 4 apr. 1992, în Iniţiat şi organizat de Catedra de limba ro-
Madrid); 30 dec. 1975 – a murit Zoe Verbiceanu,
în Calafat (n. 18 sept. 1893). mână condusă de Profesor univ. dr. Gabriela
21 dec. 1931 – s-a născut Rodica Iulian,
Pană Dindelegan, apoi de Profesor univ. dr.

Rodica Zafiu, Colocviul Catedrei rămâne cea

mai importantă manifestare ştiinţifică în do-

meniul ştiinţelor limbii. (C.C.)

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 25

Cum vorbim Cecilia Un tipar locuţional:
Cum scriem
CĂPĂŢÎNĂ

zi de zi, cuvânt cu cuvânt, din mână în mână

R epetarea unui cuvânt sau ale numeralelor (din doi în doi, una din ta; *s-au întâlnit nasul tău în nasul lui; în care o prepoziţie sau o conjuncţie leagă
precedat de prepoziţie la două, trei pe patru, patru cu patru etc.). *merg braţul lui la braţul tău ş.a.m.d. Nu cele două apariţii ale cuvântului repetat.
a doua apariţie (zi de zi, Tot aşa, construcţiile cu repetiţia aceluiaşi poate avea nici funcţia de subiect, nici pe Adaug câteva observaţii. Prima este aceea
cuvânt cu cuvânt, picior peste picior etc.), cuvânt cu forme identice, fără prepoziţie: cea de complement. Această limitare a că la unele locuţiuni, precum din mână în
dar şi de prepoziţii diferite la ambele apariţii rânduri, rânduri; (este) sărac, sărac; mai, comportamentului morfosintactic e asemă­ mână, din oră în oră, de zi cu zi, din poartă
(de zi cu zi, din oră-n oră, din ce în ce etc.) mai (că plângea) etc. sau cu forme diferite: nătoare cu aceea a substantivului locuţional. în poartă, din gură în gură, din moment în
este inclusă de vechea gramatică academică mândra mândrelor, frumoasa frumoaselor, Spre deosebire de acesta din urmă, moment, din loc în loc, din timp în timp, din
între „fenomenele şi procedeele sintactice gol-goluţ, bucăţi-bucăţele etc. Nu mă substantivul repetat din aceste construcţii colţ în colţ, din casă în casă, din generaţie
comune frazei şi propoziţiei“, respectiv interesează aici nici repetiţiile unor cuvinte are, în cele mai multe construcţii, autonomie în generaţie, din om în om, din vreme în
la „repetiţia sintactică“. Se afirmă că, „în legate cu ajutorul conjuncţiei şi, conjuncţie semantico­lexicală. vreme ş.a., prepoziţii diferite precedă
timp ce la celelalte repetiţii [...] valorile sau precedată sau nu de un semiadverb: iar şi fiecare apariţie a substantivului repetat
nuanţele noi (gramaticale, lexicale, afective) iar, odată şi odată, numai şi numai, când Afirmaţia din vechea gramatică (cele mai frecvente dintre prepoziţii fiind
se datoresc repetiţiei ca procedeu, la acestea şi când, cum şi cum, vai şi vai, bani şi academică potrivit căreia „sensurile din...în..., de la...la...). A doua observaţie
(n.n. cele menţionate anterior) sensurile iar bani, tu şi numai tu, of şi iar of etc. În noi nu se datoresc repetiţiei ca atare, ci este că prepoziţiile simple care însoţesc
noi nu se datoresc repetiţiei ca atare, ci fine, nu am în vedere nici construcţiile cu prepoziţiilor dintre termenii repetiţiei“ e substantivele repetate sunt nu doar „de,
prepoziţiilor dintre termenii repetiţiei“ (GA valoare superlativă ca băiat de băiat, marfă corectă numai dacă se acceptă că semantica din, în“, ci şi altele. După în: zi după zi,
1966, vol al II­lea, p. 407). Două idei ne de marfă, casă de casă ş.a. acestor construcţii cu repetiţie se datorează an după an, lună după lună, ţigară după
reţin atenţia. Prima este aceea că „grupul de atât substantivului, cât şi prepoziţiei. Iată ţigară, concert după concert, succes după
cuvinte astfel format trebuie analizat uneori Repetiţiile pe care le discut aici câteva aspecte semantice: succes, eşec după eşec, scandal după
numai împreună, întrucât are altă funcţiune funcţionează sintactic împreună. Astfel, scandal etc. Cu, de pildă, apare în foarte
sintactică decât cuvintele componente luate în toate enunţurile în care determină – continuitatea şi periodicitatea: an de multe asemenea locuţiuni: bob cu bob,
separat“ (ibidem, 408), iar a doua, că „repe­ substantive, construcţiile acestea func­ an, lună de lună, săptămână de săptămână, bucată cu bucată, cuvânt cu cuvânt, (de)
tiţiile de acest fel sunt foarte apropiate de ţionează ca atribute: viaţa de zi cu zi, zi de zi, ceas de ceas, oră de oră etc. zi cu zi, fir cu fir, încetul cu încetul, literă
formule fără repetiţii, de construcţii în care, soluţii fel de fel, mersul braţ la braţ etc... cu literă, pas cu pas, pic cu pic, picătură
în loc să se repete acelaşi cuvânt, se recurge În enunţurile în care determină verbe, – succesiunea: an după an, lună după cu picătură, punct cu punct, strop cu strop
la un cuvânt diferit (la un pronume): [...] a se sunt fie circumstanţiale: au monitorizat lună, zi după zi, rând pe rând, mandat ş.a. Mai mult, tiparul cu această prepoziţie
cărăbăni unul peste altul“...(ibidem). oră de oră prezenţa la urne, au demontat după mandat, epocă după epocă etc. pare fi cel mai productiv: a colindat sat cu
În construcţia la care mă voi referi, maşina bucată cu bucată, aleargă zi de zi, sat, uliţă cu uliţă, casă cu casă etc.; am
cuvântul care se repetă cu aceeaşi formă e se duce din loc în loc etc., fie predicative – progresia: pas cu pas, din zi în zi, din răscolit biblioteca sertar cu sertar, raft cu
un substantiv comun însoţit de o prepoziţie suplimentare: îi vedeam braţ la braţ, îi oră în oră, punct cu punct etc. raft, carte cu carte etc.; au luat la puricat
(ceas de ceas, ţigară după ţigară, faţă consideram gând la gând cu mine etc., cameră cu cameră, birou cu birou ş.a.m.d.
în faţă etc.) sau de prepoziţii diferite fie nume predicative: casele sunt perete în – distribuţia: bucată cu bucată, fir cu fir,
precedând fiecare apariţie a substantivului perete, poziţia lor e faţă în faţă, el este gând porţiune cu porţiune, casă cu casă etc. Există, aşadar, trăsături care au făcut
(de zi cu zi, din casă în casă, din loc în loc, la gând cu tine etc. Substantivul component posibilă încadrarea acestor construcţii în
de la caz la caz etc.). nu are autonomie morfosintactică. El – limitarea: din uşă în uşă, din colţ în clasa locuţiunilor, cum sunt forma fixă
Nu am în vedere construcţiile cu are întotdeauna formă fixă în ambele colţ, din sat în sat, din mână în mână, din a substantivului, incapacitatea acestuia
repetiţie ale pronumelor (care de care, unul apariţii, respectiv este la numărul singular, gură în gură, din oră în oră etc. de a primi determinanţi şi funcţionarea
cu altul, unii la ceilalţi etc.), ale adverbelor nearticulat, în cazul acuzativ (face excepţie sintactico­semantică unitară a grupului.
propriu­zise sau provenite din pronume încetul cu încetul, în care substantivul – reciprocitatea: braţ la braţ, picior Frecventa prezenţă a acestei construcţii
(din când în când, de unde până unde, de repetat provine din adjectiv, de aceea este peste picior, mână-n mână, ochi în ochi, în grupul verbal motivează statutul de
azi pe mâine, din ce în ce, cât de cât etc.) articulat). Substantivul repetat nu poate faţă în faţă, spate în spate, nas în nas, corp locuţiune adverbială.
primi determinanţi: *stau faţa lui în faţa la corp etc.

– modalitatea: încetul cu încetul, sută
în sută etc.

O interpretare unificatoare este aceea
dată de autoarele noii gramatici academice,
care admit existenţa unui „tipar simetric“
al locuţiunilor adverbiale (GALR I: 590),

Petrişor MILITARU
Monografie dedicată lui Basarab Nicolescuartea Emanuelei Ilie, Basarab practicarea fizicii cuantice, ce a devenit o care se bazează pe trei mituri poetice (mitul discipline succesiv) şi transdisciplinari-

Nicolescu. Eseu monografic, (Ed. componentă fundamentală a metodologiei Oglinzii, mitul Nunţii şi mitul Soarelui), ce tate, concept introdus de Jean Paiaget în

CTimpul, Iaşi, 2009), ne oferă, transdisciplinare pe care Basarab Nicolescu au ca şi corespondent trei elemente croma­ 1970 şi care, conform definiţiei lui Basarab
într­o primă parte, o perspectivă diacronică elaborat­o după sosirea sa în Franţa, ţinând tice (albastru, verde, galben). Nicolescu din Transdiciplinaritatea.

asupra vieţii şi operei lui Basarab Nicolescu, cont de noile perspective epistemologi­ Pe plan internaţional, însă, Noi, parti- Manifest (1996), se referă la „ceea ce se

iar, în cea de­a doua parte, ca o completare ce descrise de gânditori precum Werner cula şi lumea (1985) este lucrarea care l­a află în acelaşi timp şi între discipline, înă-

pe marginea operei nicolesciene, cuprinde Heisenberg, Wolfgang Pauli, Niels Bohr consacrat pe Basarab Nicolescu. În primele untrul diverselor discipline şi dincolo de

o serie de interviuri, mărturii, o antologie sau Kurt Gödel. cinci capitole ale acestui studiu, menit să orice disciplină“ fiindcă finalitatea ei „este

de texte reprezentative şi referinţe critice, Cartea de debut, singura scrisă integral facă stabilească noi relaţii epistemologice înţelegerea lumii prezente, unul din im­

încheindu­se cu o listă cronologică a lucră­ în română, este Ion Barbu. Cosmologia între fizică modernă şi metafizică, autorul perativele sale fiind unitatea cunoaşterii“.

rilor publicate de autor. „Jocului secund” (1964) şi este impor­ ne aduce la cunoştinţă care sunt germenii Această unitate a cunoaşterii este foarte bine

Primul capitol reprezintă o sinteză bio­ tantă atât pentru faptul că aduce o nouă „unei revoluţii conceptuale fără precedent descrisă în Ştiinţa, sensul şi evoluţia. Eseu

grafică menită să schiţeze un portret spiritu­ perspectivă asupra universului liric barbi­ în epoca modernă“: trecând prin Dialogul asupra lui Jakob Böhme (1988) o lucrare

al al autorului manifestului transdiciplinar an, cât şi pentru faptul că în ea se găsesc păsărilor a lui Farid Uddin Attar, făcând ce este rodul aplicării metodologiei trans­

şi, prin urmare, se raportează în permanenţă germenii unor concepte (de exemplu cel de trimiteri la Girolamo Cardano, Johannes disciplinare şi în care Basarab Nicolescu

la operă, la relaţia dintre etapele parcurse în „teoreme poetice”) şi teorii pe care le va Kepler, Jules Henri Poincaré, Jacques demonstrează cum filosofia tradiţională şi

plan personal şi cele din plan profesional, dezvolta ulterior. Astfel, limbajul liric bar­ Hadamard, Niels Bohr sau valorificând ştiinţa modernă pot dialoga, pot conlucra

accentul căzând, desigur, pe bian apare ca fiind la limita trialectica lui Stéphane Lupasco care ne şi pot deveni complementare în cercetarea

cristalizarea succesivă a me­ dintre limbajul poetic, care arată cum orice manifestare şi orice sistem omului şi a naturii, precum şi a relaţiei care

todologiei transdisciplinare. este prin excelenţă rafinat şi are trei aspecte: macrofizic (planetar), fizic se stabileşte între ei şi care determină atât

Astfel aflăm cum „primul ambiguu, şi limbajul ştiinţi­ (biologic) şi microfizic (cuantic). limitele cunoaşterii, cât şi sensul pe care îl

şoc al terţului inclus“ a fost fic fundamentat pe claritate Un alt subiect al cărţii îl constituie dam ştiinţei, are atât un rol industrial, dar

provocat de educaţia religi­ şi precizie, punând bazele dialogul dintre discipline, fapt ce implică şi unul semnificativ în conturarea unui nou

oasă primită de la părintele unui „umanism matematic“, clarificarea conceptelor de disciplinaritate nivel epistemologic.

Galeriu, într­o dialog despre în care cunoaşterea afectivă (studiul unui obiect aparţinând unei disci­ Partea a doua a cărţii Emanuelei Ilie

prezenţa şi absenţa simul­ şi cea intelectuală formează pline prin prisma metodelor specifice acelei este binevenită prin dinamismul pe care in­

tană a Sfântului Duh, în un întreg ce face ca elemen­ discipline), interdisciplinaritate (studiul terviurile şi confesiunile pe marginea idei­

cadrul gândirii creştine apo­ tele contradictorii să devină unui obiect aparţinând unei discipline prin lor expuse mai sus i le oferă cititorului, iar

fatice (Dionisie Areopagitul, complementare. Pe scurt, prisma metodelor specifice altor discipline extrasele din operele lui Basarab Nicolescu

Grigorie de Nyssa, Grigore universul liric barbian este decât cea căreia îi aparţine), pluridiscipli- reprezintă o ilustrare remarcabilă a ideilor

Palama) – mod de gândire construit pe un model mate­ naritate (studiul unui obiect aparţinând pe care scriitoarea ieşeană le analizează în

care s­a regăsit ulterior în matic, ilustrând o cosmologie unei discipline, prin prisma mai multor prima parte a lucrării.

26 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion La Opera din Frankfurt:
PARHON Triumful lui Don Quijote

S ub înaltul patronaj al Băncii Centrale (şi „supraetajată“) după un incendiu, cu o faţadă nesfârşită de la Sala „Chagall“ a Operei, locul aplauzelor este luat
Europene din Frankfurt, toamna care a trecut şi neutră, spre deosebire de Opera cea veche, cu înfăţişare de felicitări individuale ce-i vizează pe Dan Puric, pe ac-
a oferit locuitorilor prilejul unor satisfacţii es- „neoclasică“. Parterul şi cele trei balcoane, cu fotoliile în torii Constantin Dinulescu şi Ileana Olteanu (Dulcineea),
tetice greu de uitat, prin „Zilele culturii româneşti“, după lemn de un galben-auriu, cald, şi tapetul elegant, din stofă pe scenografa Doina Levintza, pe producătorul Valerian
cum aveau să consemneze publicaţiile din superbul oraş albastră, pot primi peste opt sute de spectatori, iar tava- Mareş şi pe toţi ceilalţi interpreţi admirabili ai reprezenta-
de pe Rin. În fiecare an, organizatorii dedică pe rând un nul, spre deosebire de obişnuitele săli de spectacole, este ţiei, ale căror nume le voi insera aici împreună cu expresia
asemenea program cultural câte uneia dintre ţările Uniunii acoperit aici integral de sisteme sofisticate de iluminat. La preţuirii autorului acestor rânduri: Carmen Ionescu, Violeta
Europene, anul acesta, amplul maraton artistic rezervat reprezentaţiile de operă, biletele costă între 55 de euro, Huluba, Silviu Oltean, Mircea Cristescu, Ana Pepine,
ţării noastre desfăşurându-se cu fructuoasa colaborare a cel mai ieftin, şi 130 de euro, pentru locurile din prime- Antoanela Vlădescu, Mihaela Ailincă, Nadejda Dimitriu,
Băncii Naţionale a României. le cinci rânduri de la parter şi rândul întâi de la primul Elena Valentina Popa, Claudia Susanu, Adrian Nour, Vadim
balcon. Foaierele pot oricând găzdui şi alte manifestări, cu Rusu, Paul Cimpoieru, Toni Dumitrescu, Ştefan Ruxandra,
Un „microfestival“ românesc predilecţie muzică de cameră, în timp ce alte spaţii ale gi- Daniel Făt, Axel Moustache, Florin Roşu, Petrică Voicu,
ganticului edificiu găzduiesc birouri, întâlniri protocolare Raluca Urea, Lelia Alexandru Marcu. Printre cei de faţă la
Pe afiş, dar şi între motivele bucuriei unui public pe şi festive, spectacole. recepţie, îl recunosc pe domnul Nout Welink, preşedintele
cât de exigent, pe atât de numeros şi de generos, s-au Băncii Naţionale a Olandei (ţara căreia îi revine onoarea de
aflat concertul Filarmonicii „George Enescu“ , dirijat de După o încălzire de aproape două ceasuri, începe repe- a organiza un program asemănător în 2010), cel care, de pe
Cristian Mandeal, spectacolul coregrafic OuiBaDa, inspi- tiţia obişnuită, obligatorie (cum spune Dan Puric) dinain- scenă, în cuvântul său de salut, afirmase că l-a impresionat
rat de balada Mioriţa, sub semnătura lui Gigi Căciuleanu, tea spectacolului. Observ că în sală s-au furişat deja câţiva mult acest spectacol şi crede că, dacă dramaturgii Dario
seara de jazz cu Harri Tavitian şi Csaba Cserei, concertul jurnalişti, fotoreporteri şi cameramani de televiziune. Fo şi Bertolt Brecht ar fi fost de faţă, poate le-ar fi plăcut
instrumentiştilor Gheorghe Zamfir şi Nicolae Licareţ, reci- Înregistrează tot, fascinaţi de efortul artiştilor şi de surprin- să-i considere pe artiştii români drept copiii lor, pentru
talul interpretului de folclor Grigore Leşe, filmele semnate zătoarele desene ale mizanscenei. Eu remarc şi acustica calităţile şi pentru mesajele atât de actuale ale demersului
de Cristian Mungiu, Nae Caranfil, Cristian Nemescu şi sălii, excepţională, poate cea mai valoroasă, de care au lor artistic. Nu mai puţin emoţionată, o mai veche priete-
Cătălin Mitulescu, o excepţională Expoziţie de fotografii avut parte cele peste douăzeci de reprezentaţii şi repetiţii nă şi admiratoare a trupei lui Dan Puric, doamna Angela
realizate de marele sculptor Constantin Brâncuşi, întâlni- „obligatorii“ cu acest spectacol, pe care le-am văzut mai Ameke din Menden, oraş din nordul Germaniei, care
rile cu Horia Roman Patapievici, Gabriela Adameşteanu şi întâi la Bucureşti, apoi în Festivalul internaţional de teatru văzuse acest spectacol cu trei ani în urmă la Berlin şi la
Mircea Cărtărescu etc. Pe cât de variată, pe atât de puternic clasic de la Arad şi, în fine, în turneul european de acum Bruxelles, îşi exprima satisfacţia pentru caracterul energic
racordată la spiritul performanţei şi al cerinţelor dialogului trei ani, la Berlin, Londra, Paris, Bruxelles, Madrid, Alcala şi totodată energizant al spectacolului, pentru remarcabila
intercultural, gama acestor maniferstări prestigioase s-a în- de Henares şi Viena. Pe măsură ce se desfăşoară scenele lui prospeţime, dar şi pentru unele accente noi, de mare
cele mai pitoreşti, ca acelea din „crâşma mexicană“ şi de farmec, conferite acestei uluitoare poveşti despre îndum-
cheiat cu un moment aşteptat cu nerăbdare de organizatori la întâlnirea cu „puşcăriaşii“, duelul imaginar cu săbii, nezeirea prin puterea binelui şi a credinţei, despre nobleţe
şi public, reprezentaţia Teatrului Naţional din Bucureşti galopul în ritmul „Cavalleriei rusticane“, apoi secvenţele şi cordialitate în relaţiile dintre semeni, ori despre iubirea
cu Don Quijote, după capodopera lui Cervantes, pe sce- din „spital“, mă cuprinde o emoţie fierbinte, ivită poate aproapelui dusă până la sacrificiu. Se aflau în sală şi câţiva
nariul şi în regia lui Dan Puric, căreia, în mod inspirat, din ungherele memoriei, populată când şi când de periplul reprezentanţi ai Bisericii, din Frankfurt şi nu numai de
producătorul spectacolului, domnul Valerian Mareş, i-a spectacolului prin timp, la început, cu ani în urmă, privit aici, impresionaţi şi domniile lor de filonul ideatic generos
rezervat acest rol de final al prezenţei culturale româneşti în ţară, cu o oarecare neîncredere şi chiar cu obtuzitate de al spectacolului văzut cu câteva clipe înainte. „Cred că şi
la Frankfurt, fapt ce a reuşit să prelungească ecoul succe- unii „specialişti“, pentru ca mai târziu valoarea limbajului domnul Cervantes ar fi aplaudat acest spectacol“, ne spune
selor artiştilor noştri în „oraşul băncilor şi al muzeelor“, artistic non-verbal şi mesajele umaniste ale spectacolului unul dintre interlocutorii grăbiţi de a-şi exprima bucuria nu
veritabilă fereastră aeriană a Germaniei şi a Europei către să cucerească atât sala arhiplină a Naţionalului bucureş- numai în calitate de spectatori, ci şi de „participanţi cu tot
toate celelalte continente. tean, cât şi publicul din străinătate. Din fericire, şi de sufletul la cele petrecute pe scenă“. Mi-am amintit pe loc
această dată, la Frankfurt, sala a fost plină, iar spectatorii, că acelaşi gând îmi fusese împărtăşit de către un profesor
Un public de sărbătoare proveniţi din mediile financiar, social-politic şi cultural, spaniol, cu trei ani în urmă, la sfârşitul reprezentaţiei de
cei mai mulţi în ţinută de gală, confereau şi ei atmosferei
În ziua când am aterizat pe uriaşul aeroport din un iz sărbătoresc. la Alcala de Henares, oraşul naşterii
Frankfurt, razele uşor obosite ale soarelui de toamnă abia ilustrului romancier, revenit acum
îşi mai făceau loc printre nori spre a ne spune „bun sosit“ şi „Şi domnul Cervantes ar fi aievea printre noi, împreună cu eroii
a ne îndemna să cunoaştem câte ceva din farmecul oraşului. aplaudat“ domniei sale, prin spectacolul cu
Mai întâi pe străzile sclipind de curăţenie ori pe malurile Don Quijote.
servind de promenadă ale râului Main, ici şi colo acope- Începe spectacolul. Linişte de catedrală. Secvenţele
rite de covoarele dense de frunze în roşu ruginiu, galben investite cu umor sunt imediat prinse într-un torent de Ca o frumoasă coincidenţă,
sau ocru, printre biciclişti şi amatori de jogging, apoi pe aplauze. Nu mă grăbesc însă către concluzii favorabile. grea de nobile semnificaţii, această
lângă Băncile din centrul urbei, grăbite „să zgârie norii“ Aştept. Urmează acel glissando între umor, lirism şi acea reîntâlnire cu spiritul operei lui
(între 56 m şi 285 m), apoi la Muzeele de artă modernă, de tensiune dramatică ivită atât la nivelul semnificantului, în Cervantes avea loc exact în seara
arhitectură ori la acela dedicat istoriei filmului german, în confruntarea eroului cu ipostazele răului, cât mai ales din zilei când Germania sărbătorea îm-
superba Catedrală imperială şi în Bisericile Sf.Nicolae şi adâncul semnificaţiilor de sorginte poetică, moral-filozofi- plinirea celor două decenii de când a
Sf.Paul, ori la casa părintească a lui Goethe, toate aflându- că şi mai apoi christică. Sunt clipe artistice de mare rafi- căzut Zidul Berlinului. Aşadar, spec-
se nu departe de Operă şi de Hotelul Ramada, unde aveam nament, ce trec repede rampa şi trezesc în sală fiorul unor tacolul artiştilor români adăuga şi el
să dormim două nopţi, fără a uita să admirăm strălucirea trăiri estetice demne de altitudinea impresionantă a ideilor o picătură de strălucire adevărului
vitrinelor pregătite pentru... Moş Crăciun, am trăit clipe şi de perenitatea capodoperei lui Cervantes. Aproape fie- potrivit căruia prin curaj şi onestita-
plăcute, ce parcă mai domoleau nerăbdarea şi grijile pentru care dintre cele douăzeci şi cinci te, prin puterea visului şi îndrăzneala
întâlnirea cu publicul german. Şi a venit ziua spectacolu- de tablouri este însoţit de aplauze faptei, vegheate mereu de iubire şi
lui! O zi cu ploaie măruntă şi pătrunzătoare, fără milă sau ce adeseori se transformă în ovaţii, credinţă, oamenii se pot apropia de
răgaz, dar mai puţin înspăimântătoare pentru cei care, ca aşa cum se întâmplă la momentele Dumnezeu şi de împlinirea rosturilor
mine, sunt născuţi în zodia... ploii. „step“-ului, datorate lui Dan Puric, fundamentale ale existenţei.
interpretul rolului titular, veteranu-
La ora cincisprezece ne aflam deja în sala Operei celei lui Constantin Dinulescu, savurosul
noi, construită în urmă cu cincizeci de ani, apoi refăcută Sancho Panza, dar şi celorlalţi mi-
nunaţi interpreţi ai trupei care ac-
ţionează ca o veritabilă echipă, de
o rară omogenitate. Spectacolul se
încheie în triumf, cu spectatorii de
la parter aplaudând frenetic, în timp
ce de la balcoane, unde am zărit
numeroşi tineri, izbucnesc chiuituri
de admiraţie ce îmi amintesc de
entuziasmul contagios al publicului
studenţesc din Bucureşti, de la sala
„Casandra“.

La recepţia de după spectacol,

Teatru Scrisul Românesc Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 27

Dintre sute de... evenimente Ion PARHON

Aşa cum se întâmplă aproape în fiecare an, Pulcinella şi măgarul diavolului (Teatrul „Puck“ din Cluj-
săptămânile din pragul iernii au fost şi cele Napoca), Gulliver în ţara piticilor (Teatrul de animaţie
mai bogate în premiere şi festivaluri, eve- „Ţăndărică“), Micul Amadeus, spectacol pentru copii şi
nimente în Casa Thaliei menite să impulsioneze interesul şi adulţi, de Gadit Cohen din Tel Aviv, Copellia (Teatrul de
să sporească satisfacţia iubitorilor artei spectacolului. Căruia păpuşi „Gulliver“ din Galaţi), Etcetera (Teatrul K3, din
dintre ele să-i faci loc într-o enumerare ce, bineînţeles, nu Byalistok, Polonia), Cum s-au furat soarele şi luna (Teatrul
poate avea pretenţia exclusivităţii, ci numai pe aceea de a „Figurina“ din Budapesta), Lucrurile vieţii (Teatrul Trastan
creiona fugar câteva impresii capabile a stărui în memoria din Barcelona), Punguţa cu doi bani (Teatrul „Luceafărul“
spectatorului, legată fatalmente doar de acele manifestări din Iaşi), Dăruiţi copiilor îngeri – spectacol de datini de
observate pe viu, în sala de spectacol? Crăciun şi povestiri religioase (Teatrul „Vasilache“ din
Botoşani), dar şi un minunat Concert de colinde, din aju-
Festivalurile, la final! nul lui Moş Nicolae.

Aşteptate cu viu interes şi desfăşurate adeseori cu săli Gizella Kiksid şi Palffy Tibor, în Mizantropul Caruselul premierelor
pline, ultimele festivaluri ale anului 2009 au survolat cu
brio şi criza economică şi belicoasa agitaţie de pe scena de pe Someş. Incitantă a fost şi întâlnirea publicului cu
vieţii politice. Ba, au înfruntat şi „salba“ mult prea bogată
a unor manifestări de un gust îndoielnic, din ţară şi de afa- două versiuni după Psihoză. 4.48, de Sarah Kane, tot la Între festivaluri, dar şi în timpul lor, în Capitală şi în
ră, ori de pe micile ecrane, cu titlu de divertisment, un fel
de „şuşanele“, cum erau denumite şi înainte de ’89, ce nu Naţionalul clujean, semnate de Mihai Măniuţiu şi de mai ţară au „explodat“... premierele. În fruntea lor, la Teatrul
obosesc să păcălească nevoia de spectacol a românilor, în
aceste cazuri, cu preţul unor nemeritate sacrificii băneşti. tânărul Răzvan Mureşan, ori cu Trei surori, de A.P. Cehov, „Metropolis“, o memorabilă versiune după Sfârşit de par-

Aşadar, teatrul cred că a fost din nou o „navă amiral“ pe de la Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca, în regia aceluiaşi tidă, de Samuel Beckett, în traducerea Irinei Mavrodin,
oceanul întâlnirilor noastre cu arta. Iar primul eveniment
în ordine cronologică a fost tocmai Festivalul Naţional de Tompa Gabor, şi de la Teatrul Naţional din Timişoara, sub cu admirabile evoluţii actoriceşti semnate de Răzvan
Teatru din Bucureşti, desfăşurat între 21 octombrie şi 8
noiembrie, care a cuprins nu numai reprezentaţii valoroase semnătura regizoarei Ada Lupu. Vasilescu şi Mihai Constantin în rolu-
din viaţa teatrelor dramatice, de stat sau independente,
dar şi remarcabile spectacole de operă şi balet, filme do- Teatrul a fost reprezentat în chip rile principale, dar şi de Irina Petrescu

Dan Puric, în Sinucigaşul edificator şi prin alte demersuri, aşa şi Ion Besoiu, în nefericiţii captivi ai
cumentar-artistice, expoziţii, conferinţe, colocvii, lansări
de carte ş.a.m.d. Una dintre particularităţi a fost prezenţa cum au fost spectacolele performante pubelelor, ca o nouă dovadă de pro-
incitantă a unor texte în diferite interpretări, la loc de frun-
te aflându-se Cântăreaţa cheală, de Eugène Ionesco, adus cu Casa Zoikăi, de Mihail Bulgakov, fesionalism a regizorului Alexandru
în Festival de compania franceză Les Intempestifs, cu o
montare fidelă producţiei din 1995 a regretatului regizor în regia lui Alexandru Tocilescu, la Tocilescu. La Teatrul Naţional din
şi dramaturg Jean-Luc Lagarce, apoi de Teatrul German
de Stat din Timişoara, cu Alexandru Dabija la pupitrul Teatrul de Comedie, Lear, la Teatrul Bucureşti, aflăm o demonstraţie de
regizoral, şi de Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, poate
unul dintre cele mai valoroase spectacole noi din întregul „Bulandra“, realizat de Andrei Şerban, tinereţe şi umor contagios, cu Ivan
festival, o lectură scenică realizată de regizorul Tompa
Gabor ca un fericit „remake“ al montării sale mai vechi Omul-pernă, de Martin McDonagh, text Turbincă, după Ion Creangă, în regia
dar excepţionale, de pe scena Teatrului Maghiar din oraşul
pus în scenă cu notabil profesionalism lui Ion Sapdaru, cu pitorescul personaj
Cărţi primite la redacţie
de Radu Afrim la Teatrul „Maria Filotti“ central întrupat de Daniel Badale, după
• Ion V. Strătescu, Poker, Bucureşti, Ed. Vinea,
2009, 110 p. din Brăila, Sinucigaşul, de Nikolai ce o montare similară fusese găzduită

• Ion Roşca, Între patru... versuri, catrene de interior, Erdman, în regia lui Felix Alexa, pe pe scena teatrului din Botoşani.
Craiova, Ed. MJM, 2009, 148 p.
scena Teatrului Naţional din Bucureşti, Impresii greu de şters ne-a lăsat
• Leonid Dragomir, O filosofie a bucuriei şi a
speranţei, Ed. Cartea Românească, Bucreşti, 2009. cu Dan Puric în rolul titular, Moartea tulburătoarea reprezentaţie după

• Andrei Georgescu, Rebutarea omenirii, Bucureşti, lui Danton, de Georg Büchner, datorat Mizantropul, de Molière, în regia lui
Ed. Sieben Publishing, 2009, 112 p.
Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca şi Bocsardi Laszlo, la Teatrul „Tamasi
• Ion Militaru, Înfrângerea lui Robinson, Ed.
Academiei Române, Bucureşti, 2009. regizorului Mihai Măniuţiu, Prinţesa Aron“ din Sfântu Gheorghe, cu decor

• Mite Măneanu, Varvara Măneanu, Victor Rusu, Turandot, de Carlo Gozzi, de la Teatrul minimal, dar cu o risipă de talent,
Biblioteca „I.G. Bibicescu“ şi spiritul modernităţii,
Craiova, Ed. MJM, 2006, 212 p. Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, în expresivitate şi capacitate de interiori-

• Ioan F. Pop, Jurnal aproape închipuit, Ed. Dacia, regia lui Andriy Zholdak, Poimâine. Răzvan Vasilescu şi Mihai Constantin, zare din partea actorilor Palffy Tibor,
Cluj-Napoca, 2009. Alaltăieri, de Geanina Cărbunariu, în Sfârşit de partidă Kiksid Gisella, Matray Laszlo ş.a.

• Costin Tănăsescu, Romanul în care mor, Ed. în regia autoarei, la Teatrul Mic din Am mai văzut În piaţa Vladimir, de
Brumar, Timişoara, 2009.
Bucureşti ş.a. Cum spuneam, paleta spectacolelor a fost Ludmila Razumovskaia, cu actorii Emil Hossu şi Luminiţa
• Aurelian Zissu, Sonetele rănite, Ed. Aius, Craiova,
2009. variată, oferind printre satisfacţii şi o excelentă reprezen- Gheorghiu în prim plan, la Teatrul „Nottara“, un spectacol

• Antologie de poezie – Oglinda literară, ediţie taţie la Opera Română cu Simfonia fantastică, în regia lui cu valoare de recital, la Teatrul Naţional din Bucureşti, cu
îngrijită de Laurian Stănchescu, Bucureşti, Ed. Do-
Minor, 2008, 424 p. Gigi Căciuleanu, sau aceea de operă, Evghenii Oneghin, Legenda Marelui Inchizitor, de Fiodor Dostoievski, ofe-

pe muzica lui P.I. Ceaikovski, în regia lui Ion Caramitru. rindu-ne privilegiul reîntâlnirii cu Victor Rebengiuc şi cu

La puţine zile de la încheierea acestui amplu festin ilustrul regizor Radu Penciulescu stabilit în Suedia, dar şi

artistic, Braşovul ne-a poftit la Festivalul de Dramaturgie un nou spectacol de Tennessee Willliams, cu titlul Doamna

Contemporană (ediţia a XXI-a) patronat de Teatrul „Sică noastră din Pascagouca, la Teatrul Mic, cu Valeria Seciu

Alexandrescu“ din localitate, al cărui priceput şi inimos în rolul principal, sub bagheta apreciatului regizor Florin

director este regizorul Claudiu Goga. Pe scena festivalu- Fătulescu, de mai multă vreme aflat în Statele Unite etc.

lui, am urmărit nu puţine spectacole remarcabile, printre Fireşte, în decembrie, acest veritabil galop al premi-

care acela cu Omul-pernă, ce a obţinut premiul special al erelor teatrale a continuat şi mai energic. Fără a stărui

juriului, Noaptea Valpurgiei sau Paşii comandorului, o asupra fenomenului, ce nu întotdeauna înseamnă şi un

tragedie de Venedict Erofeev, montată de Mihai Măniuţiu prinos de calitate, ne vom referi în numerele viitoare ale

la Naţionalul clujean, reprezentaţie încununată cu Marele revistei doar la ceea ce ni se pare cu adevărat valoros şi

premiu, Lapte negru, de Vasili Sigarev, sub semnătura lui semnificativ pentru neobosita năzuinţă a teatrului nostru

Claudiu Goga, la teatrul braşovean, producţie bine primită către performanţă.

aici, ca şi în Festivalul Naţional de la Bucureşti, Acasă

la tata, de Mimi Brănescu, datorat Centrului cultural

„Reduta“, în regia lui Alexandru Dabija, acelaşi regizor

oferindu-ne şi un spectacol cu Camera de alături, de Barry

Gifford, pus în scenă la Teatrul „Odeon“, Krum, de Hanoch

Levin, datorat Teatrului Naţional din Târgu Mureş, în regia

lui Teodor Cristian Popescu ş.a.

Ultima reuniune teatrală de mare anvergură din anul

2009 a fost dedicată micilor spectatori. Este vorba des-

pre cea de-a cincea ediţie a Festivalului Internaţional

al Teatrului de Animaţie, cu titlul „Bucurii pentru copii.

Spectacole de colecţie“, de la Teatrul „Ţăndărică“, condus

de domnul Călin Mocanu, care, în ciuda dificultăţilor de

ordin financiar ivite în calea acestor festivaluri, a convocat

la start nouă spectacole din ţară şi şase din străinătate, ur-

mărite cu săli arhipline şi entuziasm contagios, de fiecare

dată însoţite de dialoguri între copii şi realizatori, work-

shop-uri, expoziţii etc.

Printre performanţe, juriul a răsplătit cu importante

premii, diplome de excelenţă şi menţiuni spectacolele cu Secvenţă din Omul-pernă

28 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Scrisul Românesc Cronică literară
Viorel FORŢAN
Rodica GRIGORE

Liniştea apăsătoare imagopoem
a singurătăţii şi poem

Hideo Harada, scenarist de foloseşte de ineditul pretext al unei naraţi- cărţii, se dovedeşte, astfel, a fi un adevărat vitraliu
televiziune în vârstă de uni apropiate doar formal de genul horror labirint borgesian în care personajul lui
patruzeci şi opt de ani, de pentru a spune câteva lucruri esenţiale Yamada, aflat parcă pe un drum nesfârşit, întru preamărirea
curând divorţat şi profund înstrăinat de despre singurătatea umană, despre atât de va fi întotdeauna departe de vreo ieşire numelui mântuitorului
propriul său fiu, locuieşte la Tokyo, într-o discutata – nu numai în Occident – criză a care, şi aşa, era suficient de improbabilă de
clădire imensă, populată doar ziua, căci cuplului şi/sau a comunicării, despre nevoia la bun început. Pentru că, deşi în numeroa- un austriac
seara angajaţii birourilor din bloc pleacă, sentimentului de apartenenţă la un anumit se texte masca este simbolul identificării, intră în catedrala nidaros din trondheim
naratorul romanului Străini al lui Taichi spaţiu social sau familial. şi-şi zice
Yamada fiind convins că rămâne absolut Pentru că, în realitate, liniştea ea se dovedeşte şi capabilă ce austeritate
singur. Spre surprinderea sa, în bloc mai pe care afirmă Harada că o a provoca adevărate drame, un norvegian
locuieşte o femeie tânără şi misterioasă cu simte contemplând singură- romanul Străini înscriin- intră în biserica mănăstirii din melk
care Harada începe să se întâlnească, intu- tatea propriei locuinţe e doar du-se în această direcţie, şi-şi zice
ind, însă, de la bun început că unicul lucru aparentă; la fel şi dorinţa sa transformându-şi, practic, ce opulenţă
care-i uneşte este o imensă singurătate. O de a se cufunda în muncă. În personajele, în imagini re- un italian
singurătate care, pe el, cel puţin, îl urmă- fond, lucrurile pe care şi le prezentate. Iar de la atitudi- vede din piaţa roşie catedrala
rise parcă întreaga viaţă: rămas orfan de doreşte cel mai mult devin nea celui care alege, ca mod
ambii părinţi la vârsta de doisprezece ani şi evidente odată cu călătoria de viaţă, să contemple sau vasili blajenii
crescut prin străini, mai târziu simţindu-se pe care o face la Asakusa, să se autocontemple la ne- şi-şi zice
prizonier într-o căsnicie în care niciunul locul copilăriei sale şi, mai sfârşit, mai este doar un pas, ce circărie
dintre parteneri nu era capabil să comunice cu seamă, odată cu întâlnirea poate chiar numai o jumătate un rus
cu celălalt, abandonat de compania de te- cu părinţii săi. Desigur, de spre alternativa pe care o vede din piaţa centrală domul din milano
leviziune pentru care lucrase ani de zile şi aici încep întrebările pe care reprezintă, în faţa vieţii şi a şi-şi zice
ajungând, în consecinţă, să se simtă aproa- începe să şi le pună cititorul: existenţei autentice, recursul ce gheţărie
pe fericit – iar dacă nu chiar aşa, atunci sunt aceştia cu adevărat părinţii lui? Sunt la retragerea din lume, adică, toţi patru se roagă
măcar în elementul său – într-o clădire în nişte fantome venite să-l chinuiască, ori nimic altceva decât retragerea sub o mască. întru preamărirea numelui mântuitorului
care nu rămâne mai nimeni peste noapte. să-l ajute să depăşească greutăţile cu care Numai că masca aceasta se dovedeşte a fi
Pe acest fond, Harada îşi reîntâlneşte într-o se confruntă? Este adevărat tot ceea ce i doar o salvare iluzorie şi, în plus, încărca-
zi proprii părinţi, acum mai tineri decât el se întâmplă protagonistului, sau totul e tă, în ceea ce-l priveşte pe autorul însuşi,
însuşi, iar vizitele pe care le va face în casa doar rodul imaginaţiei sale de scenarist de cu multiple semnificaţii, cel mai adesea
acestora ajung să-l consume de-a dreptul televiziune? trecute cu vederea. Romanul lui Yamada
fizic, până la punctul în care devine, el stă mărturie, în acest fel, nu doar pentru
însuşi, aproape o fantomă. Apoi, în acest roman, cititorul are în profunda influenţă pe care proza modernă
Desigur, acest gen de rezumat nu face faţă o lume dominată, după cum textul occidentală – fie ea experimentală sau nu
decât să distrugă esenţa romanului lui Taichi sugerează la tot pasul, de o halucinantă vi- – a avut-o asupra scriitorului nipon, ci, în
Yamada, Străini. Un roman care, dincolo ziune a vidului, numai că, aici, vechiul con- egală măsură, pentru modul în care autorul
de cadrul nipon în care este plasată acţiu- cept nipon de kyomu no arigatasa, devine a ales să se raporteze la cultura universală,
nea, şi dincolo de fascinaţia lumii japoneze înstrăinare totală, singurătate, alienare. Se în ansamblu, pentru a spune câteva lucruri
pentru poveştile cu fantome (nu întâmplă- întâmplă aşa tocmai pentru că strategia esenţiale despre oameni şi relaţiile interu-
tor scriitorul aduce la tot pasul în discuţie aleasă de narator este, ca şi în cazul altor mane, despre singurătate, despre măşti şi
imagini simbolice extrem de expresive autori japonezi ai ultimelor decenii, aceea posibila (şi înspăimântătoarea) reificare a
pentru cititorul familiarizat cu tradiţiile şi a mascării şi deghizării – ele funcţionând, fiinţei, despre comunicare şi dificultăţile ce-i
cultura acestui spaţiu cultural, dacă e să ne însă, la modul implicit, textul tinzând, nu pot apărea în cale. Şi, adesea, chiar şi despre
gândim doar la calităţile magice ale ratoni- o dată, doar să sugereze, nu să spună cu acele aspecte la care ar fi mai comod, poate,
lor şi vulpilor care, în folclorul japonez, au glas tare. În general – şi, cel puţin, la nivel să nu ne gândim niciodată.
capacitatea de a se transforma în spirite), teoretic – masca nu modifică personalitatea Interesant este, apoi, şi faptul că, de la
reuşeşte să vorbească extrem de convingă- celui ce o poartă, fapt care ar da de înţeles început şi până la sfârşit, sentimentul de
tor despre condiţia umană. Desigur, în alt că sinele e imuabil şi neafectat de acest spaimă este perceput mai degrabă de cititor
sens decât se întâmpla acest lucru în creaţia tip de manifestări contingente. Numai că decât de personajul implicat în aceste atât
unui Malraux sau Sartre. Căci Yamada se primejdia există, fiind evidentă în cazul de stranii întâmplări, care pare, în fond,
cărţii de faţă, căci vrând să prindă forţele a le considera ceva suficient de obişnuit.
Sasha Mereţ – Ecoul tăcut I Tocmai aici e de găsit marea artă a lui
altcuiva în capcanele chipului său – aşa Yamada însuşi, precum şi efectul propriei
cum procedează naratorul – purtătorul sale experienţe de celebru scenarist de
măştii va deveni, la rândul său, po- televiziune, maestru în a face ca graniţa
sedat pe de-a-ntregul de Celălalt. Iar dintre lumea reală şi cea a iluziei să dis-
protagonistul acestui roman, în ciuda pară. Desigur, acest aspect trebuie să fie
protestelor şi strategiilor sale care suficient de familiar cinefililor, mai ales
ne-ar putea induce, la un moment dat, celor care au gustat pelicula Ringu, arta
în eroare, are, de fapt, nevoie ca ceilalţi autorului constând, în Străini, mai ales în
să-i semene, să adopte, la rândul lor a induce cititorului un soi de stare-limită
strategia retragerii în sine, la fel cum doar înrudită cu spaima, dar niciodată întru
procedase Kobo Abe cu personajul totul identică cu ea. Din nou, cinefilii vor
principal din romanul său Bărbatul- recunoaşte, aici, strategia deja celebră din
cutie. De aici nevoia sa de a reveni iar anumite momente ale Zonei crepusculare,
şi iarăşi în aceleaşi locuri şi de a intra dar Taichi Yamada face un pas înainte, re-
în legătură cu semeni ai săi în care nu uşind ca, prin intermediul acestor procedee
are, de fapt, încredere. Cu toate aces- venite pe filiera celei de-a şaptea arte, să
tea, nu se poate dispensa de ei, tocmai vorbească, într-o manieră unică şi greu de
pentru că aici e de găsit oglinda în care uitat, despre singurătate, despre nevoia de
protagonistul încearcă să se privească dragoste pe care o simte orice fiinţă umană,
şi să se recunoască, raportând întregul despre trecutul care ne bântuie fără putinţă
univers la propriul model şi mod de de scăpare pe fiecare în parte şi despre
existenţă. Imagine mimetică, pură fantomele sale. Altfel spus, despre oamenii
reprezentare, apoi tulburare mijlocind dintotdeauna şi de pretutindeni.
şi însoţind obligatoriu cunoaşterea de
sine, oglinda simbolică pe care scri- Taichi Yamada, Străini. Traducere şi note de
itorul o creează în mai toate paginile
Iuliana Oprina, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2008

Eseu Scrisul Românesc Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 29
Teatru

Mihaela CHIRIŢESCU

Una dintre curiozităţile Parisului anului 1883 – Maurice Rollinat

Maurice Rollinat, cunoscut de mag care vă vrăjeşte“. El cântă teama şi ci şi peisajul monoton, unde poetul devine Refuges, Les Spectres, Les Ténèbres, De
drept poet al nevrozei şi moartea şi cucereşte un public nevrozat prin confidentul lucrurilor moarte, unde totul Profundis se poate citi drama spirituală
al macabrului, influenţat poeme populate de cele mai îngrozitoare este fantastic: „zdrobiţii din mlaştini şi a poetului prin: umbra lui Satan prezentă
de zbuciumul metafizic al lui Baudelaire coşmaruri, de halucinaţii înspăimântătoare. bălţi, răchita, donjonul funerar şi ruina lui peste tot şi acest „craniu“ al poetului care
cântă tema morţii în poeme străbătute de blestemată, noaptea vrăjită“: „Et rend les sugerează, rând pe rând „carcera plină de
fiorii halucinaţiei şi ai coşmarului. În salonul lui Sarah Bernhardt care l-a saules chevelus/ Si fantastiques./ La mare oribile suflări“ şi „furnalul din care ţâşneşte
Prin Rollinat, simbolismul francez pro- lansat prezentându-l drept „una dintre ac- aux ajoncs fantastiques.../ Le donjon sépul- flacăra“.
movează temele marşurilor funerare, ale tualele curiozităţi ale Parisului“, un martor cral.../ Sort fantastiquement de l’amas des
castelelor medievale ruinate sau ale oraşe- îl descrie cum a strigat dintr-o dată în gura ruines/ Que hantent le corbeau, l’orfraie et Culegerea de versuri din 1883 a lui
lor în care domnesc crima, viciul şi în care mare cu o voce care părea vocea demenţei: le hibou.“ Rollinat va releva publicului cititor un
locuitorii trec ca umbre ale morţii, bolnavi, „La tarentule du Chaos/ Guette la raison Baudelaire care fusese ignorat adesea.
descompuşi, scheletici. qu’elle amorce...“ La rândul său, şi el a regăsit vocile Rollinat nu a păstrat de la Baudelaire decât
Cel care până în anul în anul 1875 nu secrete ale naturii, sensul misterului. El a sfâşierea metafizică. Succesul din saloanele
publicase decât un bizar volum de versuri În acel moment, un coşmar de oroare revenit bântuit de mlaştinile tenebroase, de şi cabaretele literare l-a determinat să caute
„Dans les Brandes“, va cuceri încetul cu şi de frumuseţe a apăsat sufletele tuturor. rafalele nocturne, urmărit de câinele negru un limbaj cu adevărat poetic. Arta sa este
încetul publicul. Muzician, actor şi poet în Feţele erau palide, trăsăturile crispate, iar al îngrijorării. Din acest mărăciniş natal, mai ales exterioară: dicţia, acţiunea sunt
acelaşi timp, el dă operelor „Hydropathes” când Rollinat a terminat toată lumea era el a păstrat o parte toată viaţa sa, susţinea cele care au determinat schimbarea. Însă, la
şi, mai apoi „Chat noir“ un aspect de moş- ridicată în picioare înconjurându-l pe acest Haraucourt, el, acest „plimbăreţ al infernu- Rollinat exprimarea sentimentelor rămâne
tenire baudelairiană prin gustul pentru pa- miraculos şi supranatural evocator care, lui reîncălzit de Dante sau de Ténèbres“. directă, explicită, socială.
roxism şi macabru. El obţine astfel, spunea timp de două ore, îi ţinuse cu sufletul la gură Cabotinajul său, felul său de a se plimba,
Goudeau, „un succes incredibil torturând trecându-i prin toate aspectele misterului. noaptea învăluită într-un giulgiu sau felul
nervii auditoriului său” vrăjindu-şi publi- Era aclamat, înghesuit. Sarah Bernhardt îl de a bea dintr-un craniu, toate acestea
cul din punct de vedere literar, iar vocea sa îmbrăţişa. O aşa popularitate nu trebuia să relevă legenda. În 1830 se vorbea tocmai
tulburătoare, gestul său demoniac îi cuce- întârzie pentru a suscita adversari sau cri- de iluminaţi.
resc pe rând pe Massenet, Gounod, Barbey tici. Deja, Monselet vedea în opera sa un
d’Aurevilly, şi chiar pe Hugo. Astfel, când suflu de mistificare. Elemir Bourges vor- În ceea ce îl vizează pe Rollinat, cei
apărea „Les Nevroses“ în 1883 anunţat beşte despre procedeele folosite de Rollinat care l-au cunoscut (Gustave Geffroy,
printr-un articol elogios de Barbey în în articolul pe care îl intitulează „L’Art de Haraucourt, Judith Cladel) au căzut de
„Constitutionnel“ şi printr-un articol în „Le faire des vers macabres“. acord că el este un poet naiv şi torturat,
Figaro” unde Albert Wolf îl numeşte „cel un visător frământat, jucăria unei forţe
mai complet fascinator pe care l-am întâlnit Alţii îl numeau cabotin, iar, la mai puţin supranaturale, demon al îngrijorării meta-
în viaţa mea”, numaidecât Rollinat deve- de un an, gloria lui trecuse aşa cum şi fizice a cărei „hrană“ era şi care îl făcea să
nea omul zilei. venise, nelăsând în urma ei decât amintirea încerce temerile unui mister de dincolo. În
Barbey d’Aurevilly afirma că „Rollinat unei stranii halucinaţii. „Névroses“, peisajul mărăcinişului se în-
îi pune în umbră pe poetii actuali“. Putea fi carcă cu oroarea satanică. Baudelaire este
considerat moştenitor al lui Poe prin filieră Şi totuşi, Rollinat era sincer. Tânăr, el în spatele fiecăreia dintre aceste pagini tur-
Baudelaire, de la care el reţinuse „acest fior simţise în mărăcinişul sălbatic din Berry, mentate: această prăpastie care îl pândeşte
intensitatea fricii, a oribilei frici, pe care pe Poetul „pelerin bântuit de natură“. În
poetul o adoră pentru că în ea încearcă structura operelor Ames, Les Luxures, Les
ameţeala terorii. El cântase nu numai lo-
cuinţele familiale, oamenii şi animalele,

Un succes al artiştilor craioveni
Î n perioada 21–27 noiembrie 2009, a avut loc la
Piteşti, în organizarea Teatrului „Al. Davila“, cea „Teatrulescu“ din Craiova, în regia tânărului Vlad Iulia Colan, interpreta rolului Martha, au fost distinse cu
de a XIII-a ediţie a Festivalului Internaţional al teatrului
de studio „DAVILA StudioInterFest“, la care au participat Drăgulescu, conducător al acestei companii teatrale cra- Premiul pentru cea mai bună actriţă şi, respectiv, Premiul
teatre şi companii precum Teatrul de Comedie Bucureşti,
Teatrul „Fany Tardini“ Galaţi, Teatrul „Toma Caragiu“ iovene, în care evoluează o parte dintre actorii Teatrului special al juriului.
Ploieşti, Teatrul „Al. Davila“ Piteşti, Teatrul „Anton Pann“
Rm. Vâlcea, Teatrul Municipal pentru copii şi tineret Naţional „Marin Sorescu“ Craiova. De menţionat că spectacolul Neînţelegerea a fost no-
„Mihai Popescu“ din Tîrgovişte, Teatrul „Altar“ Tulcea,
Compania „Inorog Art“ Bucureşti, Compania de teatru Neînţelegerea lui Camus o trăim cu toţii, e prezentă minalizat şi la secţiunea Premiul pentru cel mai bun spec-
„Teatrulescu“ din Craiova, Teatrul Dramatic din Vraţa
(Bulgaria) şi Teatrul „Knjajevsko Srpsky“ din Kraguevac în stradă, în blocul din faţă şi în parcul în care odată am tacol, atribuit însă spectacolului Noua ordine mondială,
(Serbia).
O bună impresie a lăsat spectacolul cu piesa copilărit şi acum nu îl mai recunoaştem. prezentat de Teatrul din Kraguevac (Serbia), realizat în
Neînţelegerea, de Albert Camus, prezentat de Compania
Lumea prezentată de Camus, o lume în continuă des- colaborare cu Teatrul Municipal din Manchester (Marea

compunere, cu spaţii care ne înghesuie şi ne sufocă, nu Britanie).

este deloc prea departe de coordonatele prezentului nostru, La rândul său, Vlad Drăgulescu a fost nominalizat

aşadar mobilitatea demonstraţiei noastre nu face altceva pentru Premiul pentru regie, acordat în final cunoscutu-

decât să reliefeze muchiile unei istorii vecine cu scaunul lui regizor Radu Afrim pentru spectacolul And Björk of

din care privim străini repetivitatea acesteia. Course , prezentat de Teatrul „Toma Caragiu“ din Ploieşti.

Pentru prestaţiile lor cu adevărat excepţionale, ac- (V.D.)

triţa Mirela Cioabă, interpreta rolului Mama şi tânăra
Abonamente la Scrisul Românesc
Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.

Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,

Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.

Costul unui abonament pe 6 luni – 20 lei, pe 12 luni – 40 lei.

Sunt incluse şi taxele poştale.

30 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

keanos cere din Vladimir Nabokov număr, remarcăm cele dedicate volumelor Cain, de Jose
– Povestiri, volum în curs de Saramago, semnat de Simona Vermeire („Cain, Dumnezeu
Multe lucruri interesante de citit în numărul apariţie la editura Polirom. În şi umanitatea“), The Posthuman DADA GUIDE, Tzara and
11/2009 al revistei timişorene Orizont. Punctul rest, mai multe cronici şi ru- Lenin play Chess, de Andrei Codrescu, despre care scrie
central îl reprezintă criticul Nicolae Manolescu, recentul bricile obişnuite ale revistei, Bogdan Odăgescu şi Psihonautica, de Paul Doru Mugur,
Preşedinte reales al Uniunii Scriitorilor din România, şi care rotunjesc una dintre cele despre care se exprimă pe larg Mona Momescu. De ase-
care a împlinit 70 de ani chiar în această toamnă. Grupajul mai atractive publicaţii cul- menea, Mădălina Nica scrie despre spectacolul Romeo şi
care îi este dedicat, sub genericul: Criticul unei epoci, Julieta, de pe scena Naţionalului Craiovean, în regia lui
Rturale din România de azi.
epoca unui critic, cuprinde, evista constăn- AYannis Paraskevopoulos.
pe lângă un interviu destul ţeană Tomis (numărul din noiembrie) îi dedică m primit la redacţie revista Argeş (nr. 8/2009),
de amplu şi consistent pe o generoasă prezentare lui Frank Zappa, una dintre figurile editată de Centrul Cultural Piteşti şi al cărui
care îl realizează Mircea cele mai interesante ale rock-ului şi, în general, ale muzi- redactor-şef este Dumitru Augustin Doman. Spicuim
Mihăieş, două articole sem- cii celei de-a doua jumătăţi a secolului XX. Un excentric, din paginile sale: „Cristian
nate de Vasile Popovici un precursor, un geniu – caracterizarea, în trei cuvinte, ce Bădiliţă şi Dumnezeul de la
(„Un om liber“), respectiv rezultă din entuziastul portret pe care i-l face Dan Mihuţ, Mancha adormit pe umărul
Livius Ciocârlie („Ce avem sub titlul Preşedintele Frank Zappa (un amănunt pe care său“ (Nichita Danilov),
mai bun?“), în care se în- nu îl cunoşteam este faptul că, în 1990, Vaclav Havel, un „Sunt un produs al comunis-
cearcă atât un profil, cât şi o mare admirator al său, îi propune postul de consultant al mului“ (Liviu Ioan Stoiciu),
„apărare“ (în genul celebrei guvernului pe probleme de comerţ, cultură şi turism, dar „Documente antume ale
la défense…) a – fără îndo- este nevoit să îşi retragă propunerea la intervenţia admi- Grupului din Iaşi“ (Luca
ială – celui mai proeminent nistraţiei americane – foarte important şi ce muzică ascultă Piţu), un interviu in extenso
critic român contemporan, preşedinţii: unii Zappa, alţii Guţă). Eugen Ionescu îşi con- cu Ion Zubaşcu („Generaţia
dincolo de toate rezervele tinuă peripeţiile în paginile Tomisului, în anul centenarului ’80 e doar un mit de uz didac-
exprimate de-a lungul vremii şi mai ales după publicarea său, printr-un articol semnat de Sergiu Miculescu. De citit tic“), „Jurnal de pe trei mări
Istoriei… sale. De asemenea, de citit un eseu excelent, ca şi un articol destul de dur la adresa Hertei Müller şi crite- şi două continente“ (Leo
de obicei, al Adrianei Babeţi, despre unul dintre cei mai riilor politice pe care Premiul Nobel le avansează în pre- Butnaru) la care se adaugă
importanţi scriitori ai spaţiului central-european, Danilo mierea unor scriitori care, mai apoi, sunt daţi pradă uitării, un număr important de cronici şi articole analitice. Poezia
Kis, de la moartea căruia tocmai s-au împlinit 20 de ani. în detrimentul altora, valoroşi, care rămân în prim-plan şi din numărul de faţă aparţine lui Ion Zubaşcu (căruia un alt
La acestea se adaugă un mic interviu cu Ana Blandiana, fără să poarte distincţia suedeză. Printre cronicile din acest poet, Mircea Bârsilă, îi dedică şi un eseu critic), Adrian
intitulat cum nu se poate mai sugestiv: „Visez să redevin Suciu, Alexandrina Chelu, Ion Toma Ionescu, Ion Maria şi
numai scriitor“. În final, un fragment dintr-o nouă tradu- Magda Grigore. Argeş ni se arată ca o publicaţie bogată şi
variată, atât tematic, cât şi valoric, care poate ar necesita
mai multă atenţie în spaţiul cultural românesc.

Red.

GALERIILE RADIO-ARTS Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

„Windermere: dragoste la a doua vedere“

W indermere: dragoste la a doua vedere stereotipuri), Yvonne (personaj cu indici autobiografici, mai ales a împlinirii în dragoste, ca altădată Mama care-şi
este recentul roman al scriitoarei Anamaria Văduva Poloneză, care îşi îngroapă – la propriu – artefacte abandonase familia pentru a trăi o iubire cutremurătoare.
Beligan, roman cu inflexiuni filosofice în ce amintesc de un capitol al vieţii sau de eşecuri) motivează
cadre cinematografice. Autoarea, fiica actorului Radu titlul romanului: viaţa lor la senectute este o altă dragoste, Sunt în acest roman şi subtile elemente autobiografice,
Beligan şi a tot atât de cunoscutei traducătoare Dana o a doua vedere în viaţă, dar şi în concret, declanşarea pe care noi le-am identificat cu uşurinţă, după ce Anamaria
Lovinescu este o personalitate complexă: absolventă sentimentelor (prima: când Willliam îi dă cheile de la casă Beligan s-a abandonat confesiunii într-un interviu acordat
a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Yvonnei de teama unui nou atac de cord în singurătate; nouă în exclusivitate: tema ceaiului este evidentă, o remi-
Caragiale“, secţia de regie film (promoţia 1981), regizor a doua: când sub impulsul reacţiilor emoţionale, Yvonne niscenţă de educaţie. În perioada când împreună cu mama,
la Studioul „Alexandru Sahia“ din Bucureşti îşi va căuta sparge ceaşca de ceai, simbol al trecutului cu o trecere Dana Lovinescu, după fuga din România au ajuns într-un
împlinirea destinului artistic în Australia (după ce părăseş- „fulminantă“ spre un alt univers de trăiri). lagăr german timp de şapte luni, în fiecare după amiază un
te România în timpul lui Ceauşescu, cu o scurtă „viaţă de alt transfug, de aceeaşi condiţie nobilă aducea ceaiul pe
lagăr german“ – şapte luni). Va continua pasiunea pentru Sub pretextul confesiunii şi al răsfoirii albumului de care-l serveau într-un ritual emoţionant în ceşti de porţelan
scenariu şi film la Melbourne şi va preda la Australian fotografii se derulează secvenţele de viaţă privată şi pu- veritabil. Yvonne a emigrat în Australia ca şi Anamaria
Film and Television School (Sydney). blică a celor doi protagonişti cu efect declarat de Văduva Beligan.
Poloneză: „proximitatea morţii i se păruse mai acceptabilă
Împreună cu Valeriu Câmpan, par- decât realitatea vieţii“ (p. 68). Cele două singurătăţi romaneşti, Yvonne şi William se
tener de viaţă şi profesie, înfiinţează vor regăsi doar după ce toate amintirile vor fi „îngropate“
compania independentă de producţie Spaţiul românesc este un mozaic de etnii, diversitate într-o acceptare şi nu într-o uitare. Concluzia poveştii de
Athanor. Scrierile sale vor fi marcate culturală, peisaj arhitectonic istoric, amintind de globali- dragoste este de o sensibilitate camusiană. După ce decla-
de viziunea regizorală, destinele zare şi de efectele ei. rase că „proximitatea morţii i se păruse mai acceptabilă
personajelor sale se vor derula după decât realitatea vieţii“ (p.68), Yvonne va conchide: „târziu,
secvenţe cinematografice, uneori Culoarea dominantă este albastrul, violetul: Dr. Biel în viaţă, am descoperit că adevărata împlinire este, mai
imagini-metafore remarcabile. aduce un buchet de violete, în foc sunt aruncate ramuri întotdeauna, rezultatul gratituităţii absolute“.
uscate de levănţică … albumul cu fotografii este albastru
Diverse publicaţii australiene – cenuşiu. „Windermere... (traducere din engleză de Dana
(RePublica, Voices, Quadrant) vor Lovinescu şi Anamaria Beligan) este romanul scriitoarei
promova scrierile sale. Absolventă a Anamaria Beligan este adepta sinesteziilor: imaginilor care s-a impus în regie şi literatură în mod cert, climatul
Anamaria Beligan Liceului de engleză „A. Rosetti“ din în derulare cinematografică li se adaugă detaliile mirosu- familial potenţându-i dorinţa de împlinire prin artă. Radu
Bucureşti şi a unui masterat în lingvistică la Universitatea rilor simbolice şi ale culorilor semnificative. Iubirea târzie Beligan, tatăl, Horia Lovinescu, al doilea soţ al mamei sale
Monash din Melbourne, Anamaria Beligan va scrie cu a celor doi protagonişti aflaţi la vârsta senectuţii activează şi Dana Lovinescu, mama, traducătoarea recunoscută i-au
uşurinţă şi în limba română, şi în limba engleză. reacţiile emoţionale, care cantonează în zona cogniţiei şi creat o motivaţie de a se realiza departe de ţară, nu sub
Cinci volume au apărut în România şi au atras atenţia nu a afectului. Acţiunea-stimul vizează împlinirea tardivă spectrul familiei şi descendenţei, ci într-un spaţiu multicul-
criticii literare: Încă un minut cu Monica Vitti (Polirom, a unei vieţi netrăită sau altfel trăită. tural, liber de constrângerile mentalităţilor, Australia, un
1998), Scrisori către Monalisa (Polirom, 1999), Dragostea Windermere, între aer şi apă, o stare de spirit pe care şi-o
e ca un Trabant (Curtea Veche, 2003), mamabena.com Windermere „se potriveşte cu personajele. Cu întreaga doreşte, ca o proiecţie pentru senectutea preconizată.
(Curtea Veche, 2005), Windermere: dragoste la a doua situaţie. Există în rezonanţa cuvântului o nelinişte născută
vedere (Limes, Cluj-Napoca, 2009). din îmbinarea a două elemente opuse. Vânt şi mare. Aer şi Romanul a fost lansat la Universitatea Babeş Bolyai
Ultimul din seria romanelor este dovada consecvenţei apă“ (p.87) – spune Yvonne. Pentru William acest nume din Cluj-Napoca în prezenţa unui public curios de a cu-
autoarei în scrierea nucleelor narative după clişeul confesi- are „o conotaţie specială, legată de misterele sexului opus, noaşte o legendă. Irina Petraş, preşedinte al Filialei Cluj
unii sau al secvenţelor cinematografice. Windermere... este care, în calitatea lui de doctor şi de soţ nu-l preocupaseră a Uniunii Scriitorilor din România, prof.univ.dr. Ilie Rad,
un roman circular, cu un debut ce vizează derularea acţiunii niciodată cu adevărat“ (p.164). Ca aproape de final, numele gazda manifestării şi participanţii la Simpozionul Naţional
în planuri paralele, în intenţia de deschidere a subiectului să expliciteze intenţiile narative: „Windermere era, mai de Jurnalism au creat cadrul de evaluare critică a scrii-
reflexiv: dragoste la a doua vedere. mult sau mai puţin, o realitate virtuală, ceva între o stare turii şi de confesiune pentru scriitoarea care nu şi-a uitat
Destinul protagoniştilor, William (un pensionar de de fapt şi o stare de spirit“ (p.165). „rădăcinile“, iar noi am transmis această manifestare în
72 de ani, văduv de 10 ani, copleşit de singurătate şi cadrul emisiunii cu public „Galeriile Radio Arts“ şi în re-
Leitmotivul romanului este amintirea concretizată vista radiofonică a românilor de pretutindeni „La Fântâna
printr-o fotografie din care răzbate chipul misterios al unei Dorului“ la Radio „Oltenia“ Craiova.
femei, posibil mama Yvonnei, în fapt o căutare a identi-
tăţii, a unei secvenţe de istorie personală, a amintirilor şi,

Proză Scrisul Românesc Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 31
Poezie Carmen FIRAN
Adrian SÂNGEORZAN
Continuare din pagina 32

Unde începe cerul Peru
Cum venitul mediu lunar este în jur de 300 de
dolari, băncile nu au garanţia recuperării împru- La început ai capul uşor, respiri mai greu
muturilor şi cer dobânzi de peste 25 la sută. Aşezările Şi inima ţi se mută în gât
Unde bate ca o pendulă stricată
mici sau mari sunt mai toate dominate de casele de Când te apropii de patru mii de metri
Gândurile ţi se rarefiază până ajungi să-ţi vezi cerul gurii
adobe ale săracilor ridicate pe dealurile din jur, iar în În care stelele se ridică precum licuricii din iarbă.
Shamanul ne dă câte un meteorit cald în mână
centru, Piaţa de Arme, un parc înconjurat de catedrala Şi ne lasă să medităm singuri
Apoi ne face pe rând incantaţii
de piatră, palate şi clădiri cu balcoane frumoase de Apăsându-ne rănile vindecate acasă
Sub cea mai testată anestezie.
lemn. Şi peste tot, o curăţenie şocantă. Mie îmi dă un plug de lemn ce ară singur pietrele rămase.
La Machu Picchu cobori, nu urci
Seara târziu străzile arată ca şi cum nimeni nu ar Dar coborâtul îţi ridică genunchii la gură
De nu mai ştii dacă eşti dedesubtul sau deasupra norilor
fi trecut vreodată pe acolo. Dincolo de piaţa centrală, Din care condorii pândesc turiştii
Cărora le va scăpa piciorul pe piatra alunecoasă a cunoaşterii.
începe supravieţuirea. Iar în Peru oamenii ştiu să Dacă n-ar fi venit conchistadorii
Incaşii ar fi ajuns cu terasele până sus la zei
supravieţuiască discret. Unde ar fi stins focul şi-ar fi furat roata
Şi secretul timpului nemăsurat.
În Urubamba, un mic orăşel de munte de unde vom

pleca a doua zi spre Machu Picchu, la ora prânzului ies

sute de elevi de liceu în uniforme şi se duc în rânduri

liniştite şi ordonate spre casă. Ceva ce în America sau

în Europa nu mai poţi vedea demult. Un alt refugiu, în

educaţie, familiar şi nouă în anii comunismului. Dar

pentru mine pandantul acestei ţări în Asia, e India. O

Indie translatată în America de Sud, doar că inexplica-

bil de curată, cu băştinaşi care întâmplător se numesc

tot indieni, nu costelivi, înfăşuraţi în cearceafuri albe,

ci mici şi îndesaţi, îmbrăcaţi în ţesături colorate. Dar

şi unii şi alţii împăcaţi cu soarta şi rosturile, obişnuiţi

să trăiască din puţin, răbdători şi senini la o realitate

care pentru un străin arată apăsătoare sau lipsită de

speranţă. Şi unii şi alţii par stăpânii absoluţi ai naturii,

ai pământului şi animalelor, deţinători de mistere şi conectaţi la o dimensiune spirituală pentru care lumea vestică

şi-a pierdut senzorii. Şi India şi Peru reciclează civilizaţii successive mai puternice decât prezentul lor.

În fine, dimineaţa la patru luăm trenul spre Machu Picchu, gândindu-ne cu invidie la cei care fac Inka trail

câteva zile pe jos traversând munţii. Ajungem pe o ploaie torenţială şi întârziem intrarea în complexul arheologic

aşteptând ca cerul să se ridice la locul lui şi aburii groşi care învăluie munţii să se spargă. Suntem răsplătiţi.

Ne vom simţi chiar răsfăţaţi de unul dintre zei care

vegheză încă de sus. Când apare soarele, imaginea pe

care o ştiam din fotografii explodează pe viu copleşind

cea mai îndrăzneaţă imaginaţie. Începem să urcăm

spre acea cetate imperială misterioasă, coborând.

Suntem deja obişnuiţi cu stranietăţile. Cu cât muntele

e mai greu de cucerit, cu atât cerul pare mai accesibil. Ce bucuroşi trebuie să fi fost
Când au văzut coifurile şi armurile spaniolilor
Probabil nu ne-am mira dacă ar coborî sub noi. Am Care nu ştiau că porumbul şi cartoful
Sunt mai grele ca aurul.
călca pe el uşori, asemeni incaşilor care îşi rostogoleau Când n-a mai rămas nimic de jefuit
I-au botezat la grămadă momindu-i cu icoane
pietrele dintr-un versant al muntelui în altul. Sau poate În care Pacha Mama semăna leit cu Imaculata
Iar Isus pe cruce cu un zburător incaş cu aripile arse.
zburau?, se aude o voce de lângă mine. Ori propria Apoi indienii L-au aşezat cuminţi cu capul pe perne de lamă
În catedralele din Cusco
mea voce eliberată de urgenţa gravitaţiei. Îi mai pansează şi azi rănile dintre coaste
Şi-L scot afară de Paşte
La Machu Picchu, cu cât eşti mai sus, cu atât ai Cu toate mumiile lor de mult reîncarnate.
La Titikaka apa e atât de aproape de cer
senzaţia că te-ai scufundat mai adânc în măruntaiele Încât sfinţii pot să se adape
Şi să lingă sarea gheţarilor
pământului. Valuri de munţi de un verde intens ocupă Împreună cu turmele de alpaca.

Sasha Mereţ – Aripa pedestră de jur împrejur cerul, ajuns aproape un element de Peru, Lacul Titikaka, 4 decembrie, 2009
decor în tabloul impunător al munţilor uriaşi ridicaţi la

poarta junglei Amazonului. Pare un experiment hipnotic al naturii. Ne întindem pe stânci la soare şi avem senzaţia

că putem arunca în cer cu pietre. Şi s-ar auzi poate un clipocit, ca şi cum ai tulbura suprafaţa apelor care au înghiţit

Atlantisul. Acolo totul devine posibil, supranaturalul trece în normalitate.

Călătorim ziua următoare la Puno şi peisajul se schimbă dramatic. Din Valea Sacră a incaşilor, cu terase

de piatră ridicate până în vârful munţilor, cu pume şi condori, cu saline şi păduri de eucalipt pe malurile râului

Urubamba care se varsă în Amazon, urcăm pe platoul Anzilor, prin imperii preincaşe, spre înălţimi deşertice bătute

de vânturi puternice prin care pasc turme de lame şi alpaca. Navigăm pe lacul Titikaka printre bărci mici de trestie

spre insulele plutitoare făcute de băştinaşi din totora – un fel de bambus de apă. Locuinţele lacustre de pe insulele

Uros te întorc în altă eră.

Nativi desculţi, dar îmbrăcaţi în costume folclorice bogate ţesute de ei, ne întâmpină

veseli şi curioşi ca pe nişte extratereştri cărora trebuie să le arăţi totul de la început. Şi

totul înseamnă o bucată mică plutitoare de totora pe care trăiesc şase sau opt familii în

case de stuf cât să încapă un pat, rupţi de lume şi fără nicio dorinţă de a ajunge la ea.

Un divorţ în stil Uros e simplu: membrii familiei unuia dintre parteneri vin în bărcile

lor de trestie dotaţi cu un fierăstrău mare, taie insula în jumătate şi împing bucăţile

despărţite cât mai departe pe lac.

Zburăm înapoi la Lima pentru a lua avionul spre casă şi altitudinea se calmează.

Oscilăm între Muzeul Inchiziţiei şi Muzeul Aurului dar alegem până la urmă Casa

Literaturii unde biblioteca poartă numele lui Mario Vargas Llosa, fostul candidat

la preşedenţia ţării şi etern nominalizat la Nobel, un scriitor ca „peştele în apă“ în

povestiri despre un spaţiu deopotrivă fabulos şi zguduit de istorie. Asistăm la schim-

barea gărzii în faţa Palatului Regal, spectacol cu fast pe arii din Carmen şi Bărbierul

din Sevilla, intrăm în biserici catolice decorate opulent cu altare aurite şi sfinţi bine

îmbrăcaţi în brocarturi, facem înconjurul Pieţei de Arme cu clădirile ei impozante

amestecând stiluri arhitectonice diferite, coloniale ori maure, şi ne petrecem seara în

cartierul boem Barranco privind de la terasa unui restaurant crucea luminoasă ridicată

pe o colină deasupra oceanului. Dar nici oceanul nu poate absolvi oraşul de praf şi

cenuşiu.

Când am ajuns acasă lucrurile erau aşa cum le lăsasem. În Senat legea sistemului

medical rămăsese împotmolită tot la problema avorturilor, iar în România tocmai îşi

anunţau victoria în alegeri doi preşedinţi deodată. Insulele Uros alunecau tot mai de-

parte pe lac şi cerul se închidea la loc deasupra Anzilor, protejându-şi misterul.

32 Nr. 12 (76) ♦ decembrie 2009 Scrisul Românesc

Atelier de artist Proză

MirceaFlorin ROGNEANU Doinaru Carmen FIRAN

zbuciumul meditativ Unde începe cerul

Expoziţia lui Mircea Doinaru a fost din ciclurile Adam şi Eva, Dansul Ielelor „– Unde te duci?,“ „– În
încă o demonstraţie, dacă mai era şi al saltimbancilor, personajele îşi trăiesc Patagonia!“; „– Unde ai fost?“;
nevoie, a faptului că Muzeul de drama ca pe o ultimă rugăciune. Odată cu „– La Machu Picchu“. Astea

Artă din Craiova ştie să promoveze artişti Amurgul zeilor, singurul tablou conceput par doar răspunsuri neserioa­

români contemporani de mare talent care pe o diagonală ascendentă şi cu punct de se. Există locuri a căror sono­

reuşesc prin demersul lor artistic să propună fugă, personajele sale urcă într­un efort ritate e atât de extravagantă,

noi spaţii meditative fără a apela nicio clipă încât nu crezi că pot exista cu

la formule deja consacrate. adevărat. Şi totuşi. Am fost

După un parcurs expoziţional de peste în Patagonia şi tocmai m­am

un sfert de veac, timp în care lucrările întors din Machu Picchu.

sale au putu fi admirate în ţară, dar şi Dacă Patagonia începe

pe simezele unor importante galerii din unde se termină pământul,

Paris, Ankara, Beirut, Toronto, Grenoble, Machu Picchu pare să se

Bellizona sau Lausanne, Mircea Doinaru, termine unde începe cerul.

laureat al Salonului Internaţional de la Călătoriile în locuri extreme ca acestea de coca şi am devenit dependenţi de

Grenoble (1995) şi al Bienalei de Pastel au imprevizibilul unor expediţii în timp frumuseţea misterioasă a Anzilor, de un­

de la Bucureşti (2001), are o apariţie spec­ care de multe ori îţi contrazic imaginaţia duirile Văii Sacre între piscuri înzăpezite,

taculoasă în trei dintre saloanele Palatului stimulată de literatura turistică ori de vreo ruine incaşe ridicate halucinant la mii de

Jean Mihail din Craiova – două rezervate fotografie spectaculoasă de revistă. metri în stâncă, de lemnul alb al eucalipţilor

picturii şi unul graficii de şevalet. Peru este neaşteptat. Tentaţia de a vedea şi de respiraţia intuită a pumelor argintii,

Machu Picchu pe viu este multiplicată de privirea blândă a băştinaşilor cu pielea

de realitatea unui întreg spaţiu geografic arsă de soare. Cum mi se întâmplă adesea

care iese din topografie, a unei societăţi în mai toate colţurile lumii, găsesc că şi pe­

pentru care nu găseşti cu uşurinţă măsura ruanii seamănă cumva cu străbunicii mei.

potrivită. Straturi de civilizaţie se suprapun Poate că toţi au în comun acel ceva simplu,

fără sfârşit drumul Golgotei, penOterudipa­şi aici şi convieţuiesc într­o sincronicitate sunt „oameni vechi“, te uiţi la ei în ochi şi
care sfidează şi timpul şi formele agresive e suficient să comunici şi să înţelegi. Totul

găsi liniştea necesară meditaţiei într­un ale globalizării. În Peru te poţi pierde prin e acolo, în expresia clară şi nedisimulată a

univers atemporal cu sugestii morale şi faldurile terasate ale Anzilor ori printre privirii, în esenţa vieţii nealterate de niciun

chiar moralizatoare. Acest univers, tradus insulele plutitoare ale celui mai mare lac artificiu.

prin construcţii arhetipale, este şi unica navigabil din lume, Titikaka, aflat la 4300 Altfel privit, Peru e un sat mare ascuns

legătură cu grafica. de metri înalţime, poţi trăi simplu în case de Anzi, protejat de păduri tropicale ori de

Aici, în grafica de şevalet, întâlnim o mici de lut, ori lua urma unui shaman în întinderi deşertice, închis în pietrele şlefuite

altă faţetă lăuntrică a lui Mircea Doinaru jungla Amazonului. Totul e altfel decât ai de incaşi ori în umbra ritualurilor de sacri­

– aceea a artistului cultivat, bun cunoscător crezut că este, dar surpriza întoarcerii în ficiu preincaşe. O ţară bogată cu oameni

al liniei serpentinată de factură renascentis­ vremuri pierdute ori mai bine zis conser­ săraci, paradox cunoscut bine şi în trecutul

tă. Folosind tehnica mixtă (tempera, pastel, vate are naturaleţea unui pahar cu ceai de unor ţări ale Europei de Est. Locuitorii ei

cretă) în acelaşi timp cu tratarea în manieră coca pe care îl bei pe nerăsuflate cât să­ţi sunt însă resemnaţi şi mulţumiţi. Acum e

Dansul impresionistă a unor portrete imaginare, reglezi gravitaţia la mare altitudine. bine, ne spun, fostul preşedinte Fujimori

Tumultul tablourilor sale care te aca­ fiind foarte atent la unele notaţii de detaliu, La Chincero, primul sat peste 3000 de a pus capăt terorismului şi de câţiva ani e

parează imagistic de la prima privire, au el preferă introspecţia în faţa unor chipuri metri în care ajungem, abia ne ţinem pe stabilitate în Peru, înfloreşte turismul, apar

o materie picturală asemănătoare magmei ce lasă să se citească dintr­o dată atitudinea picioare. Facem economie de gesturi, ne şi primii investitori... Fujimori a ajuns în

mereu în schimbare, căpătând astfel noi şi raporturile lor cu lumea. Personajele­ simţim inima în stomac şi pulsul în urechi, cele din urmă în închisoare, dar majorita­

expresivităţi dinamice cu fiecare strat de subiect – filosofi, idoli, apostoli, gânditori păşim încet ca nişte astronauţi scuturaţi tea îl regretă, după cum la mulţi transpare

culoare suprapus în aplat, se petrece într­un sau nebuni –, devin întrupări ale unor stări pe pământ şi neobişnuiţi cu mersul pe jos. nostalgia după legile imperiului incaş din

spaţiu aparent nelimitat, sugestie transmisă meditative, fiind în fond arhetipuri umane Durerile de cap şi senzaţia de impondera­ a cărui glorie scurtă continuă să­şi tragă

de fundalurile lucrate în nuanţe profunde de care îi slujesc artistului pentru poziţionarea bilitate se diminuează dacă mesteci frunze energia de a supravieţui în condiţii austere

roşu, ocru, albastru sau violet. Chiar dacă în proprie pe marea scenă a comediei umane. de coca, ni se spune. În holul hotelurilor ne şi în ziua de azi.

câteva tablouri apar şi tratări compoziţio­ El nu face astfel un gest demiurgic, ci

nale deschise – precum Antractul, Somnul, mai degrabă unul de recunoaştere umilă a

Focul –, misterioasele sale personaje puţin aceluia care încearcă să definească artistic

definite, îşi petrec incantaţiile, dansul sau interiorul unui univers condus după legi

ruga în spaţii închise, într­un adevărat mi­ proprii valorilor existenţei umane.

crocosmos­nucleu, din care

nu pot evada, fiind supuse

unui destin perpetuu, care le

menţine într­o permanentă

stare de mişcare şi le contor­

sionează trupurile tensiona­

te. Încărcătura materiei pic­

turale şi modul de tratare al

acesteia l­ar aşeza pe Mircea

Doinaru într­o continuitate

firească a expresionismului

abstract, dacă „subiectul“ nu aşteaptă termosuri mari cu ceai şi farfurii Oraşele mari ca Lima sau Cusco par

ar fi construit în jurul unor cu frunze. Noi ştiam doar că din ele se şantiere abandonate la jumătate în praf.

personaje biblice, întâmplări extrage cocaina, aşa că la început sorbim Pentru o clădire terminată taxele sunt atât

istorice sau mitologice. amuzaţi din fructul oprit, suntem prudenţi, de mari încât oamenii preferă să facă doar

În tablourile Burghezii studiindu­ne reacţiile. Doar că nu simţim un etaj ori să ridice câteva ziduri lăsând

din Calais sau Walkiria, nimic. Am putea avea doar insomnii, ni se restul în paragină.

acest mod de tratare al mai spune, dar suntem prea obosiţi pentru Continuare în p. 31

personajelor este impus de asta.

subiectul­pretext, iar cele Nunta de bronz Am băut până la urmă litri de ceai 12

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag – 2,5 lei

SR