Autor:
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: FQ Publishing
Anul apariției: 2015
Traducere:
Tocmai am primit cea mai misterioasă carte din toate timpurile, încă nedescifrată la mai bine de 500 de ani de când a fost scrisă: Manuscrisul Voynich!
Poate ai auzit de această carte enigmatică, poate ai văzut documentarul ce o are ca subiect ori ai citit pe internet despre durerile de cap pe care le-a provocat tuturor cercetătorilor din lume care au încercat s-o descifreze. Eu recunosc că m-am uitat cu gura căscată şi încercând să nu clipesc la documentar, după care am dat fuga să caut informaţii în plus despre manuscris. E fascinant că nimeni n-a fost capabil să spargă codul în care a fost scris! Chiar şi experţii care au descifrat celebrul cod Enigma, folosit de nazişti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-au declarat învinşi!
Manuscrisul original – pentru că este evident că eu am o copie, nu-i aşa? 🙂 – se află în secţiunea cărţilor rare din biblioteca Universităţii Yale. A fost numit Voynich după cel care l-a găsit, anticarul polonez Wilfrid Michael Voynich. Are puţin peste 200 de pagini şi în mare parte arată ca un… ierbar, pentru că are foarte multe plante desenate (necunoscute botaniştilor, se pare), însoţite de explicaţii – presupun elaborate – într-o limbă necunoscută. Scrisul e de mână, iar conform experţilor care l-au studiat, ar fi un amestec de litere latine cu cifre arabe, simboluri alchimice şi rune, fără semne de punctuaţie. (acest ultim lucru pot să-l confirm, dar la rune şi alchimie nu mă pricep. Încă… 🙂 )
Cine a scris Manuscrisul Voynich?
Apoi, mai sunt tot felul de desene bizare: cu femei goale scăldându-se în nişte bazine care arată ba ca nişte plante, ba ca nişte organe (cred că una dintre piscine e… în formă de stomac!), şi cu grafice care amintesc de zodiac, dar care nu am siguranţa că ar avea vreo legătură cu asta…
În legătură cu paternitatea manuscrisului… a fost o leapşă foarte interesantă. De-a lungul timpului, le-a fost atribuită, pe rând, lui Leonardo da Vinci, călugărului franciscan Roger Bacon şi lui John Dee, astrolog şi alchimist aflat în slujba reginei Elisabeta I a Angliei. Datarea cu carbon a infirmat însă toate cele trei ipoteze. Așa că, în dreptul “tatălui”, pe buletinul manuscrisului, este trecută, cel puţin deocamdată, o liniuţă. Asta pentru că analiza îl dă ca fiind conceput în prima parte a secolului al XV-lea. Da Vinci a trăit între 1452 şi 1519, Bacon, între 1214 şi 1294, iar Dee, între 1527 şi 1608. Rezultă că niciunul n-a fost prin preajmă când s-au aşternut pe hârtie straniile scrieri şi desene.
La ce folosește Manuscrisul Voynich?
Prin urmare, mister total în privinţa Manuscrisului Voynich. Adică reţeta perfectă pentru a atrage, intriga, interesa, enerva, fascina. Să-ţi mai spun şi că există o discuţie foarte aprinsă între criptologi în legătură cu “hramul” acestei lucrări?
Pentru că n-au reuşit s-o descifreze, încearcă măcar să-i ghicească utilitatea. Aşa că acum s-au împărţit în tabere, fiecare cu părerea ei. Unii pariază că e munca unui alchimist, codificată de autor tocmai pentru a se asigura că nu-i sunt furate notiţele. Alţii cred că e un manual de medicină timpurie. Există persoane care merg pe ideea unei cărţi de magie. Câţiva s-au hazardat să declare că ar putea fi… un manual cu instrucţiuni lăsat omenirii de către o rasă extraterestră!
Ipoteza care mie îmi face însă cu ochiul este aceea că Manuscrisul Voynich este… un nonsens. O farsă genială, scornită de o minte strălucită, menită să-i prostească pe colecţionari, care, ştim bine, sunt gata să dea bani grei pe cărţi rare. Cât de tare ar fi???
În ce mă priveşte, mă bucur că am manuscrisul. E ca o bijuterie în bibliotecă. Clar, nu mă voi putea lăuda niciodată că l-am citit, poate doar că l-am parcurs, ca pe revistele cu multe poze 🙂 . Dar şi asta e ceva! Chiar dacă nu-i poţi pătrunde tainele, te încearcă o senzaţie stranie şi plăcută când ţii în mâini o astfel de carte, de parcă ai deveni părtaş la… ei bine, o taină. Ca şi cum tocmai ţi s-a deschis o uşă secretă şi ai fost admis în cercul “aleşilor”.
Şi dacă vă întrebaţi de ce i-am acordat 5 stele… Ei bine, pentru aerul de mister în care e învăluit manuscrisul şi pentru şah mat-ul dat tuturor celor care i-au căutat fără succes noima.
