IEDERA (HEDERA HELIX): PLANTA VEȘNIC VERDE. Înmulțire, îngrijire

10 aug 2023
Hedera helix sau Iedera este o plantă cățărătoare, veșnic verde, un decor frumos pentru balcoane, terase, garduri, dar și ghivece suspendate, rezistentă la ger și secetă.
 
Genul Hedera reuneşte circa 10 specii lemnoase cu creştere volubilă şi agăţătoare, originare din zonele împădurite ale Africii de Nord, Europei şi Asiei. Dintre acestea, speciile cele mai cultivate ca plante de interior sunt Hedera helix L. şi Hedera canariensis Willd. – iederă.


 
Citește și: GLICINA MOV, ARBUSTUL CU FLORI SPECTACULOASE

Hedera – varietăți
  • Varietățile cu frunze mici sunt preferate pentru interior. Printre acestea, cele mai întâlnite sunt:
  • Hedera helix Buttercup, cu frunze late, lobate, de culoare gălbuie.
  • Hedera helix Eva are frunzele cenușii, cu marginile albe, împărțite în 3 lobi.
  • Hedera helix Glacier, cu frunze mici, cu lobi superficiali, pigmentate cu gri-argintiu și cu marginile de culoare albă.
  • Hedera hellix Goldchild are marginile frunzelor late, de culoare galbenă. Frunzele îmbătrânite sunt verzi-cenușii, cu galben-pal.
  • Hedera helix Luzii, cu frunzele verzi-deschis, cu pete închise la culoare.
  • Hedera helix Sagittaefolia are frunzele înguste, trilobate, verzi-închis.
  • Hedera helix White Knight se deosebește prin frunzele de culoare albă, cu marginile verzi.
Hedera helix, Iedera
Este specia cea mai cultivată, fiind întâlnită atât ca plantă de grădină, unde poate atinge până la 10 m lungime, cât şi ca plantă de interior, unde nu depăşeşte 1,5 m lungime. Se caracterizează prin tulpini flexibile, subţiri, prevăzute la noduri cu rădăcini adventive cu care planta se fixează de suporţii în apropierea cărora se află. Frunzele sunt palmat–lobate, cu 3–5 lobi ascuţiţi sau rotunjiţi, colorate în verde intens sau verde panaşat sau pătat cu diferite nuanţe de galben, crem, alb, maroniu, în funcţie de soi.


 
Citește și: PLANTELE MEDICINALE - CÂND LE COLECTĂM

Iedera solicită spaţii bine aeriste, cu temperaturi moderate (16–18 °C) din martie până în octombrie şi răcoroase în timpul sezonului de iarnă (10–12 °C). În raport cu lumina, în timpul sezonului cald preferă amplasamentele semiumbrite, în timp ce iarna are nevoie de spaţii bine luminate.
 
Apa se va administra moderat dar constant în timpul sezonului cald şi mai rar iarna udatul, lăsând substratul să se usuce uşor între două udări. Solicită substraturi fertile, bine drenate, cu pH neutru.
 
Hedera helix, Iedera- Înmulțire
Înmulţirea iederei se realizează foarte uşor prin butaşi de vârf sau fragmente de lăstari cu 3–4 noduri, primăvara şi vara. Aceştia se pun la înrădăcinat direct în ghivece, câte 3–5 butaşi la un ghiveci cu diametrul de 8–10 cm. În condiţiile unei temperaturi medii de 18–20 °C şi a unei umidităţi relative de 80–85 % butaşii înrădăcinează în circa 3 săptămâni.


 
Citește și: LILIACUL DE VARĂ

Plantele tinere se pot ciupi de 1–2 ori pentru inducerea ramificării. Primăvara devreme, asupra plantelor degarnisite se aplică tăieri scurtându-se toate creşterile deasupra a 2–3 noduri, pentru stimularea formării de noi lăstari, garnisiţi cu frunze. Tot primăvara devreme, în funcţie de situaţie, se face fie transplantarea totală, fie doar înlocuirea substratului de la suprafaţă cu un amestec de pământ alcătuit din turbă şi mraniţă foarte bine descompusă.

Fertilizările faziale se aplică bilunar, din martie până în octombrie, cu îngrăşăminte minerale complexe în alternanţă cu îngrăşăminte organice.
 
Sfaturi utile
Aerul prea uscat sau soarele excesiv determină veştejirea frunzelor, pemtru a elimina acest neajuns planta trebuie udată mai mult până îşi revine. Udarea insuficientă sau lipsa elementelor nutritive cauzează pierderea coloritului, alterarea dezvoltării şi veştejirea frunzelor tinere.



Citește și: PLANTELE CARE ȚIN CĂPUȘELE LA DISTANȚĂ

Într-un mediu uscat şi cald se dezvoltă păianjenul roşu, care se combate imediat cu un acaricid specific şi  stropind de sus apă asupra plantei o dată sau de două ori pe săptămână. Tripsidele produc pe frunzele tinere pete cenuşii; stropiţi-le cu un insecticid specific şi îndepărtaţi frunzele afectate dacă infestarea este extinsă. Afidele, care contaminează vlăstarele tinere, se combat stropind planta cu un insecticid pe bază de pojarniţă, în timp ce coşenilele se  elimină cu o cârpă de bumbac înmuiată în alcool denaturat. Mai puteţi stopa infestarea cu aceşti paraziţi şi administrând plantei un insecticid cu acţiune sistemică la sfârşitul lui  martie, în iunie şi septembrie.

Sursa: Floricultura
loading ...